.asigurarile de Persoane, Rezultate Obtinute Si Posibilitati de Perfectionare (s.c. Xyz S.a.)

Introducere

Intr-o lume in continua miscare, in care este greu de anticipat ce se va intampla in viitorul mai mult sau mai putin indepartat, asigurarile vin si ne ofera siguranta ca, in cazul unor pierderi ne pot ajuta sa recuperam pagubele, macar partial.

Daca siguranta ocupa un loc primordial in viata unui om, atunci baza acestei sigurante sunt asigurarile, un concept tot mai des intalnit in Romania si in lume. Daca in Occident asigurarile nu mai sunt de mult o noutate, in Romania abia dupa 1989 s-a dezvoltat cu adevarat aceasta ramura a economiei.Totusi, in pofida importantei lor, asigurarile nu sunt atat de bine cunoscute in Romania, desi publicitatea are resursele necesare pentru a familiarize opinia publica in legatura cu aceasta notiune.

Mi-am propus in aceasta lucrare sa prezint asigurarile de persoane la modul cel mai simplu, modul in care pot fi intelese.Sunt cazuri in care oamenii sunt sceptici fata de acest concept, desi este usor de inteles de ce asigurarile ne ajuta in activitatea economica si nu numai in fiecare clipa.

CAPITOLUL I

NECESITATEA SI FORMELE PROTECȚIEI OMULUI ȘI BUNURILOR SALE ÎMPOTRIVA CALAMITĂȚILOR NATURALE ȘI A ACCIDENTELOR

Activitatea cotidiană presupune, prin excelență, confruntarea unor diverse riscuri, atât pentru indivizi, cât si pentru societățile comerciale. Important este să nu confundăm riscurile doar cu pierderile.Asumarea unora dintre ele poate determina fie rezultate pozitive (câstiguri), fie negative (pierderi). Acestea sunt asa numitele riscuri speculative, ca de exemplu riscul de a investi într-o afacere sau riscul încheierii unui contract de căsătorie. Această categorie de riscuri nu poate fi asigurată, consecințele lor ramânând exclusiv în sarcina celor care și le asumă.

O categorie deosebită o constituie riscurile a căror eventuală producere ar determina doar pierderi, traduse în ultima instanța în pierderi de natura financiară. Acestea sunt riscurile pure, care fac dealtfel si obiectul asigurărilor: incendii, explozii, inundații, cutremure sau orice tip de accidente. Se poate afirma că obiectivul fundamental al asigurărilor îl constituie tocmai furnizarea mijloacelor necesare pentru compensarea respectivelor pierderi.

De cealaltă parte întâlnim riscurile unde se poate câștiga,o categorie aparte fiind riscul ratei dobânzii la creditele bancare.

1.1. Efectele distructive ale naturii si accidentele

Producerea unor fenomene sau evenimente poate să provoace pierderi materiale, să stânjeneasca activitatea economică, să pună în pericol viața sau integritatea corporala a oamenilor. Pe scurt, omul este supus unor pericole multiple si variate, cauzate de forțele naturii, de folosirea tehnicii sau de anumiți factori sociali ori social – economici.

Pentru a putea evita actiunea efectelor unor pericole, omul trebuie să le cunoasca pentru a se pune la adăpost de efectele lor și pentru a putea acționa împotriva lor ca de exemplu:

FORȚELE NATURII declanșează calamitațile cu efecte distructive ce constituie riscuri asigurate cum ar fi: ploi torențiale, grindina, uraganele, inundațiile, cutremurele de pământ, trasnetul, incendiile, prăbușirile și alunecările de teren, avalanșele de zăpada, etc., ce pot provoca pagube materiale sau accidente.

Pierderile potențiale cauzate de catastrofe naturale sunt în continuă creștere datorită creșterii populației, a densității bunurilor de valori materiale mari. Pagubele materiale, pierderile de vieți omenești, șocul psihologic puternic suferit de populație, precum și efectele pe termen lung ale producerii acestora obliga la o studiere atentă a fenomenului și sub aspectul asigurării care ar putea, prin rolul și natura ei, să facă mai puțin simțite pagubele materiale și să-i repună pe cei afectați în situația patrimonială existentă înainte de producerea dezastrului.

"Catastrofa naturală" definește un eveniment cauzat de forțele naturii. Consecințele au o mare amploare și implică pagube mari, care afectează contracte de asigurare si mulți asigurați.

Printre cele mai păgubitoare dintre calamitățile naturale sunt: seceta, cicloanele (uraganele), inundațiile, cutremurele de pământ, incendiile și accidentele.

a) Seceta afectează puternic activitatea economică, și prin aceasta pericliteaza însăși viața oamenilor și a animalelor. Se poate defini prin diminuarea umidității din atmosfera, uscarea progresiva a pământului, ce duce la întreruperea procesului vegetativ, din cauza insuficienței sau a lipsei totale a precipitațiilor și/sau a temperaturilor atmosferice ridicate ;conduce la diminuarea sau la compromiterea întregii recolte din zonele calamitate.

b) Inundațiile se produc, de regulă, primăvara în regiunile temperate sau reci, ca urmare a topirii bruște a zăpezii ori a gheții și vara în regiunile cu climat tropical ori musonic. Precipitațiile sub formă de averse, ca și ploile liniștite de lungă durată, cele căzute pe terenuri impermeabile ori în pantă abruptă conduc, de asemenea, la ieșirea râurilor din matca și la revărsarea lor. Fisurarea digurilor, ruperea barajelor, blocarea unor cursuri de apă de trunchiuri de copaci, crengi, pietre și alte aluviuni provoacă inundații extrem de păgubitoare.

d) Cutremurele de pământ reprezintă cea mai distructivă dintre catastrofele naturale, deoarece pot provoca imense pagube materiale, la suprafața pământului, precum si modificări profunde ale structurii subsolului și ale regimului de scurgere a apelor. Dintre tipurile de cutremure înregistrate, cele de prăbușire sunt violente, dar nu afectează decât zone restrânse, cele vulcanice însoțite de erupții vulcanice si se resimt pe arii relativ limitate; în schimb cutremurele tectonice sunt de departe cele mai importante.

Periodicitatea cutremurelor puternice din țara noastră, având epicentrul în zona Vrancea, este de cca. 30 – 40 ani. Jumătate din teritoriul României se află în zona seismică, unde se află un potential economic ridicat si unde sunt concentrate mari aglomerări urbane, inclusiv în București, Ploiești, Galati, Focșani și mai nou, Timisoara.

Conștientizarea unui asemenea pericol pentru populație determină factorii de decizie să acționeze și să sprijine financiar consolidarea clădirilor aflate într-o stare avansată de degradare din cauza vechimii și/sau faptului că au suferit urmările altor cutremure.

e) Incendiile au provocat de-a lungul timpului si continuă să provoace și astăzi importante pierderi materiale. Declanșate de trăsnete, creșterea temperaturii peste anumite limite, autoaprinderea pădurii, explozii, incendiile constituie un factor perturbant al activității economice, al vieții oamenilor, al echilibrului ecologic. Ele distrug valori materiale utile, uneori greu sau imposibil de înlocuit, întrerup procese de producție, afectează transporturile, periclitează viața și integritatea corporală a oamenilor.

Se mai pot întâlni și incendii produse din alte cauze decât factorii naturali, cum ar fi scurt circuit electric, acțiune a omului, din activități economice, etc. cu aceleași efecte distrugătoare pentru om și natura.

DEZVOLTAREA ȘTIINȚEI ȘI TEHNICII duce la ușurarea muncii, dar în anumite împrejurări ea poate provoca accidente care afecteaza mijloacele de producție , capacitatea de muncă și chiar viața oamenilor. Concret, din defecțiunile ivite prin funcționarea mașinilor, instalațiilor se pot provoca explozii, incendii, electrocutări, axfisieri, arsuri, etc., din dezvoltarea traficului mijloacelor de transport se pot produce accidente generatoare de pagube materiale si vătămări corporale.

OMUL prin modul necorespunzător în care își îndeplinește uneori atribuțiile ce-i revin în activitatea economică sau prin comportarea sa reprobabilă în societate, poate să provoace pierderi semenilor săi. Este vorba de nepricepere în folosirea tehnicii, neglijența în îndeplinirea obligațiilor de serviciu ori a celor gospodărești, nerespectarea regulilor privind protecția și securitatea muncii.

Dintre cauzele care generează pericole se poate concretiza că unele sunt independente de voința omului adică au un caracter obiectiv, în timp ce altele sunt legate de comportamentul omului având un caracter subiectiv.

Din prima categorie am putea exemplifica, amplasamentul unor terenuri față de sursele de apă ce ar putea genera fenomenul de inundație, amplasarea unor construcții pe terenuri ce sunt predispuse la alunecări de teren, etc.

Pentru a doua categorie ce se referă la caracterul subiectiv al omului putem exemplifica atitudinea inconstientă a acestuia ce se manifestă prin neglijența, superficialitate,nerespectarea regulilor de construcție sau amplasare a construcțiilor, care pot favoriza producerea de accidente umane si pagube materiale aduse bunurilor.

Cunoașterea împrejurărilor în care se pot produce diferite fenomene permite omului să ia măsurile necesare prevenirii sau protecției pentru eventualele pagube prin asigurări.

1.2. Brokerul de asigurări- persoană juridică pe piața asigurărilor

Activitatea unei companii, la un moment dat, este expusă unui complex de riscuri, a căror producere poate afecta, într-o măsura mai mare sau mai mică, patromoniul și implicit, rezultatele financiare. De aceea, o bună administrare a riscurilor respective ar trebui să fie una din prioritățile manageriale, destinate conservării puterii economice a unei companii. In acest sens, în economiile dezvoltate, agenții economici apelează la profesioniști în domeniu, care acordă consultanță necesară de specialitate, recomandând atât măsurile ce se impun pentru protecția împotriva diferitelor categorii de riscuri, cât și cele mai adecvate forme de transfer și finanțare a riscurilor rămase. Aceștia sunt brokerii de asigurări, care pot fi definiți mai repede consultanți pentru probleme de asigurări, decât simpli intermediari între asigurați și asigurători.

Legea română privind constituirea, organizarea și funcționarea societăților comerciale din domeniul asigurărilor (47/1991) consacră, pe lângă societățile de asigurări și reasigurări, și noțiunea de agent de intermediere, definindu-l drept prestator de servicii în domeniu, autorizat să negocieze și să încheie contracte pentru societațile românești de asigurări și reasigurări. Prin definiția respectivă, legiuitorul a avut cu siguranță în vedere instituția agentului de asigurări, care de regulă este mandatat de una sau mai multe societăți de asigurare să încheie polițe în numele lor.

Activitatea brokerului de asigurări, are cu totul alte conotații decât cele caracteristice agentului de asigurări, în primul rând prin faptul că el reprezintă interesele clientului său, asiguratul, în raport cu societățile specializate în preluarea riscurilor asigurabile.

Practic, acțiunea brokerului de asigurări se desfășoară în trei planuri convergente, în sensul unei cât mai bune reprezentări a intereselor clienților săi:

1. Managementul riscurilor (controlul si administrarea riscurilor)

2. Finanțarea și transferul riscurilor

3. Asistență în negocierea și recuperarea eventualelor daune

MANAGEMENTUL RISCURILOR

Radiografierea riscurilor constituie fundamentul măsurilor de protecție, propuse de brokerul de asigurări în vederea conservării patrimoniului și puterii economice ale agentului economic. Scopul final îl constituie minimizarea efectelor financiare negative ale pierderilor accidentale din riscuri asigurabile. In filozofia unui broker de asigurări profesionist, căile de realizare a acestui obiectiv nu se limitează în nici un caz la procurarea de polițe de asigurare, aceasta fiind doar soluția limita după epuizarea celorlalte posibilități. In primul rând, pe baza analizei, se are în vedere pe baza analizei adoptarea de măsuri care să limiteze pe cât posibil expunerile la diverse categorii de riscuri ale agentului economic (măsuri de loss controlle agentului economic (măsuri de loss control) sau chiar să evite anumite categorii de riscuri. Practic, în cadrul acestui proces, intervenția brokerului are în vedere următoarele:

– identificarea expunerilor la riscuri;

– estimarea frecvenței și evaluarea expunerilor respective;

– analiza riscurilor și propunerea de măsuri atât pentru diminuarea posibilității de producere a lor, cât și de evitare a eventualelor consecințe.

FINANȚAREA ȘI TRANSFERUL RISCURILOR

In mare măsură existența riscurilor este independentă de voința și de acțiunea noastră. Pe de altă parte, adoptarea de măsuri de protecție nu elimină întru totul expunerile la diverse categorii de riscuri și, mai ales, la cele catastrofale (cutremure, etc.). Asigurarea este formă prin care, plătind o primă de asigurare, un anumit risc se transferă societății de asigurări, care va plăti o despăgubire în cazul producerii riscului respectiv. In condițiile inexistenței acestui transfer al riscului prin procurarea unei polițe de asigurare, riscul, care există în mod obiectiv, este autofinanțat (sau autoasigurat), respectiv eventualele daune rezultate din producerea sa vor fi suportate pe cont propriu.Ca o mică paranteză,merită spus că daunele încasate în momentul producerii riscului sunt cel mult egale cu valoarea reală a bunului (în cazul asigurărilor de bunuri) înregistrată în momentul încheierii contractului de asigurare. Rolul brokerului este tocmai acela de a stabili un raport optim între asumarea unei părți din risc (autofinanțare sau autoasigurare), în funcție de particularitățile concrete ale agenților economici și de riscurile specifice la care aceștia sunt expuși.

In procesul transferului de riscuri către cei specializați în astfel de operațiuni societățile de asigurări, principalele responsabilități ale brokerului de asigurări se referă la:

a) selecția asigurătorilor, prin prisma următoarelor elemente:

securitatea financiară a asigurătorilor, care are în vedere în principal: nivelul capitalului social, fondurile de rezervă, capacitatea de subscriere, existența unui program de reasigurare și caracteristicile sale;

calitatea serviciilor oferite , respectiv: capacitatea de reacție și promptitudinea răspunsurilor, eficacitatea sistemului decizional, claritatea și concizia în exprimare, evitarea birocrației;

gradul de cuprindere al condițiilor de asigurare. Reprezentând interesele clienților săi, țelul brokerului de asigurări va fi obținerea celei mai cuprinzătoare forme de asigurare posibilă, fiind deci important ca societățile de asigurări să fie pregătite să acorde astfel de acoperiri, gen "Toate Riscurile".

Flexibilitatea în negocieri. Urmărind interesele clienților săi, tendința brokerului de asigurări este de a obține din partea asigurătorilor condiții cât mai adecvate diverselor riscuri pentru care dorește asigurare. De regulă, societățile de asigurări prezintă polițe standard pentru diverse categorii de riscuri, care nu răspund întotdeauna unor nevoi particulare ale asiguraților. Prin urmare, posibilitatea de a negocia aceste condiții este un element extrem de important în relația cu asigurătorii. Deseori, polițele pot conține îmbunătățiri ale condițiilor cerute de către brokeri pentru clienții lor,depinzând de profesionalismul,reputația sau experiența brokerului.

b) negocierea și obținerea celor mai avantajoase condiții de asigurare, atât în ceea ce privește termenii asigurării, cât și costurile polițelor;

c) prezentarea unor oferte comparative, în vederea stabilirii de comun acord cu clientul, a unei alternative optime de asigurare.

Asistența în negocierea si recuperarea eventualelor daune

Faza în care utilitatea brokerului se resimte cel mai pregnant este cea a solicitării unor eventuale despăgubiri, în condițiile înregistrării de daune. Acesta este de fapt momentul evaluării eficacității folosirii serviciilor brokerului de asigurări, prin verificarea gradului în care pierderile financiare din producerea unui risc au fost recuperate, minimizate sau evitate prin măsurile de protecție adoptate și procurarea de asigurări.

Asigurarea reprezintă o promisiune și doar producerea riscurilor asigurate crează circumstanțele necesare verificării seriozității atât a celui care a încheiat-o (brokerul de asigurări), cât și a celui cu care a fost încheiată (societatea de asigurări).

Considerăm că cele de mai sus conferă argumentația necesară afirmației potrivit căreia brokerii de asigurări sunt o categorie de prestatori de servicii cu totul diferită de agenții de asigurare. In concluzie, putem spune că ei sunt cumparători în numele clienților pe care îi reprezintă. De aceea, pe lâng un înalt profesionalism și o bună cunoaștere a pieței locale, brokerii de asigurări trebuie să fie prin excelență independenți de societățile de asigurări, pentru a putea analiza în condiții de deplină corectitudine și obiectivitate ofertele diverșilor asigurători.

Compensarea serviciilor brokerului de asigurări se face ori prin cedarea de către societatea de asigurări unde se plasează riscurile a unui comision procentual aplicabil la prima bruta de asigurare încasată, ori prin plata unei taxe de consultanța de către asigurați. In ultimul timp, se remarcă o translatare din ce în ce mai accentuată spre compensarea serviciilor, prin aceasta a doua formă de retribuire, în scopul evitării oricăror elemente privind dezvoltarea unor conflicte de interese între sarcina de a plasa polițele în cele mai avantajoase condiții de preț și tendința de a nu reduce nivelul comisionului brokerului.

Brokerii au rol fundamental și în plasarea în reasigurare a riscurilor societăților de asigurări, prin divizarea acestora și plasarea lor pe piața internațională, fiind cei care practic urmăresc atât procedurile de decontare a primelor cât și pe cele referitoare la recuperarea eventualelor despăgubiri.

Sperăm ca legislația viitoare în materie de asigurări va acorda brokerilor de asigurare si reasigurare recunoașterea statutului profesional cuvenit, evitând astfel orice posibile confuzii cu alte categorii de intermediari ce-și desfăsoară activitatea pe piața de asigurări.

CAPITOLUL II

CONCEPTUL DE ASIGURARE ȘI INFLUENȚA ASIGURĂRILOR ASUPRA ECONOMIEI

ASIGURAREA SUB ASPECT JURIDIC

Abordarea juridică este frecventă și justificată, întrucât asigurarea, pentru a fi operantă trebuie să capete formă juridică, iar această formă este cea dintâi sesizabilă. O asemenea formă i-o conferă contractul, care constituie "legea părților", precum și legea propriu zisă, care emană de la puterea legislativă. Contractul de asigurare și legea cu privire la activitatea de asigurare, în calitate de izvoare de drepturi și obligații în materie de asigurări, se completează reciproc.

În conformitate cu prevederile HG 1279, privind înființarea unor societăți comerciale pe acțiuni în domeniul asigurărilor, în care se prevede ca obiect de activitate încheierea de contracte de asigurare pentru răspunderea civilă și pentru asigurări facultative.

În conformitate cu Legea privind constituirea, organizarea și funcționarea societăților comerciale în domeniul asigurărilor nr. 47 din 16 iulie 1991, de constituire a Societății de Asigurare ALLIANZ-TIRIAC ASIGURARI S.A, asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, în loc de "… Administrației Asigurărilor de Stat…" Această modificare a devenit necesară în urma renunțării la monopolul statului în domeniul asigurărilor, exercitat prin Administrația Asigurărilor de Stat, în noile condiții contracte de asigurare putând încheia toate societățile de asigurare, constituite în conformitate cu legislația română în materie.

Definiția juridică a contractului de asigurare este insuficient de semnificativă, după unii specialiști, și propun ca aceasta să fie completată printr-o definiție tehnică a operației de asigurare.

Astfel, Yvone Lambert – Faivre consideră că "sub aspectul său tehnic, care e fundamental, asigurarea este operația prin care un asigurător, organizând pe principiul mutualității un număr mare de asigurați, expuși la producerea anumitor riscuri, îi indemnizează pe aceia dintre ei care suferă un sinistru, pe seama fondului comun constituit din primele încasate".

"Izolat, omul este foarte vulnerabil la loviturile soartei care îl mențin într-o stare de insecuritate, penibilă sub aspect moral și nefastă sub raport economic. Intreprinderea și asumarea de responsabilități presupun o anumită încredere în viitor, or, dacă asigurarea nu evită sinistrele, ea le diluează efectele între toți asigurații. Cu toate acestea pentru ca o intreprindere de asigurare să poată îndemniza efectiv toate sinistrele garantate, trebuie ca ea să organizeze mutualitatea riscurilor după reguli matematice riguroase care sunt fundamentul tehnicii sale".

Contractul de asigurare prezintă unele trăsături caracteristice pe care le prezentăm în continuare:

1. Contractul de asigurare este un contract consensual, adică se încheie valabil prin simplul consimțământ al părților. Contractul devine valabil din momentul în care ambele părți – asiguratul și asigurătorul – și-au exprimat acordul de voință cu privire la conținut. Legea prevede obligativitatea încheierii acestuia în formă scrisă din dorința de a proteja interesele asiguraților și ale terților.

2. Contractul de asigurare este un contract sinalagmatic, adică părțile contractante își asumă obligații reciproce și interdependente. Ca obligații ale asiguratului stabilite prin contractul de asigurare menționăm: să facă declarații de risc exacte în atenția asigurătorului, atât la încheierea contractului cât și la producerea sinistrului, să achite primele de asigurare datorate. Asigurătorul, la rândul său, se obligă să acopere riscul asiguratului în cazul producerii acestuia, acordând indemnizația cuvenită. Asigurătorul își respectă obligația contractuală numai în cazul în care asiguratul și-a onorat obligațiile sale contractuale. În caz contrar, asiguratul decade din drepturi, când contractul este lovit de nulitate sau contractul rămâne valabil pentru o sumă asigurată mai mică.

3. Contractul de asigurare este un contract aleatoriu, adică la încheierea acestuie părțile nu cunosc existența sau întinderea exactă a avantajelor patrimoniale ce vor rezulta pentru ele din contract. Obligațiile asumate prin contract de către cele două părți, depind de un eveniment viitor și incert.

Caracterul aleator este esențial la contractul de asigurare: dacă evenimentul pentru care se solicită încheierea contractului ar fi cert, iar momentul producerii lui ar fi cunoscut de părți, asigurarea nu ar mai avea sens, riscul respectiv urmând să fie acoperit cu certitudine de către asigurător.

4. Contractul de asigurare este un contract cu titlu oneros, adică fiecare parte urmărește să obțină un folos, o contraprestație în schimbul obligației ce-si asumă. Contractul de asigurare este opusul contractului gratuit (de donație, comodat, etc.), care presupune o obligație numai pentru una din părți, iar nu pentru amândouă. Asiguratul beneficiază de protecția pe care i-o oferă asigurătorul, care preia asupra sa riscul asigurat, nu în mod gratuit, ci în schimbul unei plăți sub forma primei de asigurare.

De aici nu rezultă că asiguratul nu poate să încheie asigurarea în favoarea unui terț, care devine astfel beneficiarul asigurării.

5. Contractul de asigurare este un contract succesiv, adică se eșalonează în timp. Durata de timp pentru care se încheie contractul de asigurare poate fi o perioadă mai mare sau chiar nelimitată în cazul asigurării de deces și asigurării mixte de viață sau poate fi o perioadă foarte scurtă de timp.

Faptul că valabilitatea contractului de asigurare se întinde pe o anumită perioadă de timp, face posibilă eșalonarea plății primei de asigurare și evidențiază caracterul succesiv al realizării contractului.

6. Contractul de asigurare este un contract de adeziune, adică deși este redactat și imprimat de asigurător, la el a aderat asiguratul. Asigurătorul întocmește polițe de asigurare tip, în care toate condițiile contractuale sunt standard, asiguratului nerămânândui altceva decât să le accepte sau să le refuze în bloc. La asigurările care prezintă o importanță deosebită (la asigurările de bunuri de valori mari), asigurătorul elaborează un proiect de contract pe care il negociază cu viitorul asigurat.

7. Contractul de asigurare este un contract de bună credință, adică presupune ca executarea acestuia să se facă cu bună credință de către părți, care constă în furnizarea unor informații exacte de către asigurat asigurătorului.

Legea constituie, alaturi de contract, o alta formă juridică de realizare a asigurarii.

Asigurarea obligatorie se practică numai de asigurătorii autorizați de Oficiul de supraveghere a activității de asigurare și reasigurare.De protecție de asigurare obligatorie beneficiază persoane fizice și juridice care poartă o răspundere civilă auto față de terți expres prevăzută de lege.

Oficiul de supraveghere a activității de asigurare și reasigurare face publică lista societăților autorizate să funcționeze în România și felurile de asigurări practicate.

ASIGURAREA SUB ASPECT ECONOMIC

Existența asigurării este indisolubil legată de necesitatea constituirii unui fond de resurse bănești destinat acoperirii pagubelor provocate de anumite fenomene (evenimente).

Fondul de asigurare îmbracă în mod necesar forma bănească. Fondul de asigurare se formează în mod descentralizat pe seama sumelor de bani (prime de asigurare), pe care le achită persoanele fizice și juridice interesate în înlăturarea pagubelor ce ar urma să le suporte, dacă s-ar produce anumite fenomene (evenimente).

Fondul de asigurare se constituie în vederea acoperirii unor pagube provocate de fenomene (evenimente) viitoare și nesigure. În principiu, din acest fond nu se suportă pierderile determinate de folosirea normală a unor bunuri, de consumarea acestora în procesul de producție ori din gospodăriile populației, de diminuarea valorii lor din diverse motive.

Asigurarea presupune existența unei comunități de risc (pericole). Persoane fizice sau juridice, amenințate de aceleași pericole, acționează pentru apărarea intereselor lor comune. Comunitatea se formează în mod spontan, prin simpla participare la constituirea fondului de asigurare la dispoziția unei organizații specializate.

Asigurarea oferă avantajul că membrii comunității afectați de producerea riscului asigurat, primesc de la fondul de asigurare, cu titlu de indemnizație (despăgubire) de asigurare, sume care pot întrece de câteva ori cuantumul contribuției acestora la fondul respectiv.

Asigurarea oferă avantajul că membrii comunității afectați de producerea riscului asigurat, primesc de la fondul de asigurare, cu titlu de indemnizație de asigurare, sume care pot întrece de câteva ori cuantumul contribuției acestora la fondul respectiv. Acest lucru este posibil în virtutea faptului că paguba provocată de producerea riscului asigurat se împarte între membrii comunității de risc după "principiul mutualității", adică la constituirea fondului de asigurare participă toți asigurații, dar acesta se repartizează numai acelor asigurați care au suferit prejudicii de pe urma producerii riscului asigurat. Împărțirea riscului trebuie să se facă între membrii aceleiași comunități de risc.

Fondul de asigurare se utilizează în mod centralizat pentru:

a) acoperirea pagubelor provocate de fenomenele asigurate la asigurările de bunuri, respectiv plata sumelor asigurate la asigurările de persoane;

b) finanțarea unor acțiuni legate de prevenirea pagubelor;

c) constituirea unor fonduri de rezervă la dispoziția societății comerciale sau a organizației mutuale de asigurare.

Asigurarea exprimă relații de distribuire și redistribuire a produsului intern brut, relații care apar în procesul constituirii și utilizării fondului de asigurare în vederea desfășurării neîntrerupte a activității economice, păstrării integrității bunurilor asigurate, protejării persoanelor fizice împotriva anumitor evenimente care le-ar putea afecta viața ori integritatea corporală, precum și onorării obligațiilor de răspundere civilă ce revin persoanelor fizice și juridice față de terți.

Ca și celelalte componente ale sistemului financiar, asigurările îndeplinesc anumite funcții:

1. Funcția de repartiție – funcție principală a asigurărilor, se manifestă în procesul de formare a fondului de asigurare, la dispoziția organizației de asigurare, pe seama primei de asigurare suportate de persoanele fizice și juridice cuprinse în asigurarea ex contractu. Această funcție se manifestă și în procesul de dirijare a fondului de asigurare către destinațiile sale legale, și anume: plata indemnizației de asigurare, finanțarea unor acțiuni cu caracter preventiv, acoperirea cheltuielilor administrativ – gospodărești ale organizației de asigurare și constituirea unor fonduri de rezervă. Tot prin intermediul funcției de repartiție, impozitele datorate de organizația de asigurare sunt dirijate la bugetul de stat, iar contribuțiile cuvenite asigurărilor sociale sunt îndreptate către bugetul asigurărilor sociale de stat.

2. Funcția de control – funcție complementară a asigurărilor, urmărește modul cum se încasează primele de asigurare și alte venituri ale organizației de asigurare, cum se efectuează plățile cu titlu de indemnizație de asigurare, cheltuielile de prevenire a riscurilor, cheltuielile administrativ – gospodărești, corecta determinare a drepturilor cuvenite asiguraților, gospodărirea judicioasă a fondului de asigurare, îndeplinirea integrală și la termen a obligațiilor financiare.

2. 3. ASIGURAREA SUB ASPECT FINANCIAR

Asigurarea constituie un mijloc de a repartiza asupra unui mare număr de persoane fizice și juridice, paguba provocată de un fenomen (eveniment) sau un complex de fenomene (evenimente) unui număr redus dintre acestea. Această pagubă, insuportabilă în condițiile inexistenței asigurării de către persoana fizică sau intreprinderea care a suferit-o, devine, în condițiile asigurării, suportabilă de către masa celor care formează comunitatea de risc, datorită faptului că tehnica asigurării se bazează pe legea numerelor mari. Dacă prima de asigurare a fost calculată cu luarea în considerare a pagubei pe care probabil o va determina riscul considerat, este de așteptat ca între obligațiile asiguraților (concretizate în primele datorate) și cele ale asigurătorului (materializate în indemnizațiile cuvenite) să existe echilibrul necesar.

Această abordare, corectă în fond, nu evidențiază faptul că asigurarea se realizează prin intermediul societăților comerciale de asigurare, care își desfășoară activitatea pe o piață concurențială. De aceea, unii specialiști pun în lumină și alte aspecte ale problematicii asigurării. Printre acestea se numără tratarea asigurărilor ca un intermediar financiar și un activ financiar într-o economie de incertitudini.

Caracterul aleator al fenomenelor asigurate influențează obligația pe care și-o asumă societatea comercială de asigurare față de clienții săi – asigurații. Condiția realizării unui echilibru corespunzător între primele încasate și indemnizațiile datorate este ca fenomenele (evenimentele) să se producă așa cum au fost presupuse la stabilirea obligațiilor părților contractante. În practică, însă, pot să apară abateri mai mari sau mai mici de la media multianuală a pagubelor provocate de riscurile asigurate. Când abaterile sunt favorabile pentru asigurător, acestea măresc profitul estimat al societății de asigurare. Când însă ele sunt negative, apare necesitatea compensării acestor influențe nefavorabile cu venituri provenind din alte activități: depuneri la bănci, achiziții de valori mobiliare.

Societatea care încheie asigurări de viață acumulează treptat sumele pe seama cărora urmează să-și onoreze obligațiile asumate față de asigurați. Între momentul încasării primelor și cel al exigibilității sumelor asigurate se scurge adesea o perioadă de mai mulți ani. În acest interval societatea de asigurare dispune de banii încasați cu titlu de prime și pe care trebuie să-i fructifice în modul cel mai convenabil.

Așadar, societatea de asigurări este și un intermediar financiar între persoanele fizice asigurate, care plătesc prime eșalonat, și persoanele juridice și fizice care au nevoie de resurse financiare suplimentare. Asigurările de viață oferă persoanelor fizice nu numai o protecție de asigurare, dar și un instrument de economisire și de fructificare a resurselor bănești.

Rolul de intermediar financiar îl îndeplinesc mai cu seamă societățile de asigurări de viață, deși și societățile de asigurări de bunuri și răspundere civilă dispun de anumite resurse financiare temporar libere, pe care le oferă spre plasare pe piață.

Societățile de asigurare apar pe piață cu o ofertă de capital de împrumut, orientată către diverși solicitanți de resurse financiare. Astfel, oferta societăților de asigurare se adresează: băncilor comerciale, interesate să primească depuneri pe diferite termene pentru majorarea resurselor lor de creditare; societăților comerciale de producție, preocupate să-și majoreze capitalul activ; autorităților publice locale șic entrale, aflate în căutare de resurse de împrumut pentru acoperirea deficitelor bugetare sau pentru finanțarea unor investiții importante din fonduri extrabugetare; deținătorilor de terenuri și imobile destinate vânzării.

Plasarea disponibilităților bănești pe piața capitalurilor de împrumut se face în condiții de dobândă, cursuri ale hârtiilor de valoare, cursuri de schimb valutar, care se modifică de la o perioadă la alta în funcție de ritmul creșterii economice, rata inflației, gradul de ocupare a forței de muncă, prețurile practicate pe piața externă.

Într-o economie cu o evoluție marcată de fenomene conjuncturale interne și externe, piața financiară poartă amprenta incertitudinii, a oscilațiilor și variațiilor controlate, suportabile ori spontane și șocante, destabilizatoare.

Este important de menționat că în spatele societăților de asigurare, ca intermediar financiar, stau persoanele fizice, care au încheiat asigurări de viață în dublu scop: pe de o parte, pentru a se proteja împotriva unor posibile evenimente viitoare, iar pe de alta, pentru a-și fructifica economiile încredințate societăților de asigurare. Pentru persoanele fizice titulare ale unor contracte de asigurări de viață, asigurarea constituie veritabile active financiare, cu scadențe de valorificare mai lungi sau mai scurte.

Evoluția conjuncturii în perioada de valabilitate a contractului de asigurare va influența atât mărimea absolută nominală a sumei acumulate, cât și mărimea reală a acesteia, la data încasării ei.

În concluzie, într-o economie de incertitudini, asigurarea favorizează afluirea economiilor populației către piața financiară; incertitudinile din economie pot să favorizeze sau să defavorizeze evoluția avuției viitoare a agenților economici, iar contractul de asigurare apare ca o crență condiționată emisă de asigurător și achiziționată de asigurat.

TIPURI DE FONDURI DE ASIGURARE

Societatea omenească cunoaște forme variate de constituire a fondurilor bănești de care are nevoie în caz de producere a unor calamități naturale sau accidente. Acestea pot îmbrăca forma unor:

a) fonduri de rezervă constituite în mod individual;

b) fonduri de rezervă și/sau de asigurare constituite în mod centralizat;

c ) fonduri de asigurare propriu – zisă constituite la dispoziția unor societăți comerciale sau a unor organizații mutuale de asigurare prin plăți descentralizate.

Fonduri de rezervă financiară își constituie unele gospodării ale populației și mai cu seamă unele unități economice. În măsura în care fondurile respective sunt destinate să acopere pagubele provocate de fenomene neprevăzute, ele capătă caracterul unor fonduri de autoprotecție sau de autoasigurare. Gradul de compensare a pierderilor suferite și posibilitățile de reluare a procesului de producție vremelnic întrerupt depind de mărimea fondului constituit. Numai în cazul când fondul de care dispune este suficient de mare, o gospodărie sau o unitate economică este în măsură să-și refacă bunurile materiale distruse de fenomene naturale imprevizibile sau de accidente. Constituirea unui fond de mari proporții poate avea loc însă numai în decursul unei perioade îndelungate de timp, deoarece prelevarea la acest fond a unei părți mai mari din valoarea adăugată poate influența negativ ritmul reproducției social lărgite. Paralel cu constituirea la fiecare unitate economică a unor fonduri bănești în scop de autoprotecție, apare necesară existența unor rezerve materiale într-o structură corespunzătoare cerințelor acestora.

Constituirea unui fond de rezervă generează costuri suplimentare pentru unitatea care a optat pentru autoprotecție. Aceasta deoarece fondul de rezervă financiară trebuie să aibă un grad ridicat de lichiditate, pentru a putea fi folosit de îndată ce apare nevoia reparării prejudiciului pentru care a fost constituit. Acest cost este egal cu diferența dintre profitul pe care l-ar fi adus suma de bani prelevată la fondul de rezervă, dacă ar fi fost plasată pe termen lung (în investiții directe, acțiuni ori obligațiuni ale unor societăți comerciale ori în obligațiuni ale unor împrumuturi de stat) și cel realizat în urma plasării acesteia la vedere sau pe termen scurt (depunere la o bancă, achiziții de bonuri de tezaur, certificate de depozit etc.). Este de notat și faptul că, din punct de vedere fiscal, profitul utilizat pentru constituirea fondului de rezervă de autoprotecție este impozabil, spre deosebire de primele de asigurare plătite unei societăți comerciale de asigurare, care se asimilează costurilor de producție și, ca urmare, nu sunt impozabile.

Autoasigurarea își găsește rațiunea și în cazul asigurării, prin intermediul unei organizații specializate , a bunurilor aparținând gospodăriilor populației, la care se aplică franșiza. Adesea, asigurătorul, pentru a menține treaz interesul asiguratului să păstreze și să întrețină în bune condiții bunurile ce fac obiectul asigurării, prevede în contract o anumită franșiză. Pentru acest segment de valoare – cât reprezintă franșiza – singura metodă de protecție împotriva riscurilor este autoasigurarea.

Fonduri de rezervă și/sau asigurare se constituie în mod centralizat în bugetul de stat și în bugetele locale. Asemenea fonduri se prevăd în partea de cheltuieli a bugetelor respective, pe seama veniturilor generale ale acestora, fără să se solicite contribuții speciale din partea cuiva.

Forma centralizată prezintă avantajul, față de cea individuală, că rezolvă problema constituirii fondurilor pentru acoperirea pagubelor cu un volum de resurse mult mai mic decât în cazul autoasigurării.

Această formă prezintă, însă și unele neajunsuri. Astfel, constituirea fondului de rezervă și/sau de asigurare făcându-se pe seama veniturilor generale ale bugetului de stat, costurile acestei protecții nu se mai reflectă în gestiunea financiară a unităților economice asigurate. Se crează impresia falsă că protecția împotriva fenomenelor viitoare și incerte nu costă nimic, ceea ce poate să submineze preocuparea factorilor de răspundere pentru păstrarea integrității bunurilor și buna lor gestionare.

Fondul de rezervă și/sau asigurare, fiind prevăzut la partea de cheltuieli a bugetului de stat, are regimul cheltuielilor bugetare, adică eventualele credite bugetare, disponibile la finele anului, nu se raportează în anul următor, ci se anulează. Această practică poate genera tendințe consumatoriste la cei care gestionează astfel de fonduri, pentru a nu le pierde.

În societatea în care există mai multe forme de proprietate, forma centralizată de constituire a fondului de rezervă și/sau asigurare cuprinde de regulă în sfera sa numai o parte din bunurile supuse riscului, și anume pe cele aflate în proprietatea de stat. Pentru bunurile aflate în proprietatea unui grup sau a unor persoane izolate, apare necesitatea organizării unui fond distinct.

Fondurile de asigurare propriu – zise. A treia și cea mai importantă formă de constituire a fondului destinat acoperirii pagubelor produse de calamități și accidente se realizează prin intermediul unor organizații specializate, care pot fi societăți comerciale de asigurare sau organizații de asigurare mutuale. Această formă se caracterizează prin aceea că fondul se constituie în mod descentralizat, pe seama contribuției persoanelor fizice și juridice asigurate (prime sau cotizații) dar se utilizează în mod centralizat pentru acoperirea pagubelor suferite de asigurați, adică pierderile provocate de calamități naturale și accidente se repartizează asupra tuturor participanților la constituirea fondului.

În țara noastră, în perioada conducerii centralizate a economiei naționale se foloseau toate cele trei tipuri de fonduri: individuale, centralizate și descentralizate.

Astfel, pentru a face față nevoilor de producție în caz de secetă sau alte calamități, cooperativele agricole de producție erau obligate prin statut să-și constituie anumite rezerve de furaje și semințe.

Pentru acoperirea pierderilor din calamități naturale, înregistrate de intreprinderile agricole de stat, se constituia la dispoziția Departamentului Agriculturii de Stat, un fond special alimentat din beneficiile intreprinderilor subordonate.

Pentru finanțarea cheltuielilor legate de deszăpezirea căilor ferate, la dispoziția Ministerului Transporturilor se constituia un fond special pe seama beneficiilor realizate de regionalele de cale ferată.

În afara acestor fonduri bănești la nivel de sector, la dispoziția statului se constituiau, în mod centralizat, rezerve materiale și financiare.

Rezervele materiale de stat erau folosite fie pentru satisfacerea unor nevoi de materii prime, materiale, combustibili, produse alimentare, semințe, etc., apărute în cursul anului, ca urmare a nerealizării producției interne la nivelul planificat, neprimirii din import a cantităților de materiale contractate, depășirii consumului intern sau realizării de investiții peste prevederi. La rezervele de stat se apela și în cazul producerii unor calamități naturale sau accidente.

Rezervele financiare erau prevăzute în bugetul de stat la dispoziția Consiliului de Stat și respectiv a Comitetelor Executive ale Consiliilor Populare ale județelor și municipiului București și serveau, după caz, pentru finanțarea unor acțiuni noi (suplimentarea planului de investiții, majorarea pensiilor și altor categorii de cheltuieli). Cu timpul s-a renunțat la fondurile speciale sectoriale, pentru lichidarea urmărilor calamităților naturale și accidentelor produse în sectorul de stat apelându-se la rezervele înscrise în bugetul de stat.

În conformitate cu prevederile legilor anuale ale bugetului de stat, rezervele bugetare aprobate s-au cifrat, spre exemplu la 64.277 mil.lei pe 1987, 68.338 mil. lei pe 1988, 70.897 mil. lei pe 1989 și 81.631 mil.lei pe 1990, ceea ce reprezenta 17,0%, 15,8%, 16,8% și 26,3% din totalul cheltuielilor bugetare aprobate, respectiv 7,6%, 8,0%, 8,9% și 9,7% din produsul intern realizat în anii respectivi.

Începând cu anul 1991, rezerva înscrisă în bugetul de stat este gestionată de Guvern, iar cea prevăzută în bugetele unităților administrativ – teritoriale – de organele locale competente.

În bugetul de stat pe 1992, separat de fondul de rezervă destinat finanțării unor acțiuni și sarcini noi intervenite în cursul anului, în sumă de 4 miliarde de lei (0,3% din totalul cheltuielilor), s-a mai prevăzut un fond de intervenție pentru înlăturarea efectelor calamităților naturale, în sumă de 1 miliard de lei (0,09% din totalul cheltuielilor). Ambele fonduri, modice ca dimensiune, se află la dispoziția Guvernului.

Dintre cele trei forme de constituire a fondului pentru compensarea pagubelor și pentru prevenirea și combaterea calamităților naturii și accidentelor – individuală, centralizată și prin intermediul unei instituții specializate – numai cea din urmă întrunește caracteristicile asigurării.

Tranziția la economia de piață, după Revoluția din decembrie 1989, a făcut necesară așezarea pe baze noi a modului de constituire și utilizare a fondurilor de asigurare din țara noastră.

Fonduri constituite la nivelul societăților de asigurare pentru plata despăgubirilor:

– Rezerva tehnică de prime la asigurările mixte de viață;

– Rezerva tehnică de daune la asigurările de bunuri și răspundere civilă și

Fonduri special constituite pentru cazuri deosebite:

– Fondurile speciale de rezervă.

2.5 IMPORTANȚA ASIGURĂRILOR ASUPRA ECONOMIEI

În aprecierea rolului îndeplinit de asigurare și a importanței, respectiv eficienței, pe care o are această activitate în economie, trebuie ținut seama, pe lângă avantajele pe care le are, de efortul economic pe care-l comportă. În cele ce urmează prezentăm impactul ramurii asigurării asupra economiei naționale.

Asigurările – ramură creatoare de valoare adăugată

În producția curentă a ramurii asigurări nu se include totalul primelor de asigurare, ci numai o anumită parte din acestea. Dintre elementele care alcătuiesc primele de asigurare:

remunerarea activității desfășurate de serviciul considerat;

acoperirea riscului;

suma economisită, de asigurat, în cazul asigurării de viață.

Numai primul reprezintă producție brută.

Pe ansamblul țării, acoperirea riscului de daune în cursul unei perioade este legată cu indemnizația de asigurare plătită, conectată cu soldul net al rezervelor pentru riscuri subzistente, iar remunerația activității de asigurare reprezintă diferența dintre primele încasate și indemnizațiile plătite.

Remunerația oferită activității de asigurare de viață este egală cu diferența între primele încasate de asigurări și indemnizațiile achitate plus soldul net al rezervelor tehnice minus dobânzile aferente acestor rezerve.

Rezervele tehnice cuprind rezervele de asigurare propriu zise constituite pentru acoperirea riscului asigurat, precum și sumele reprezentând economii la asigurarea de viață.

Consumul intermediar al companiilor de asigurare cuprinde, în principal, chiriile, furniturile și materialul de birou, cheltuielile de telecomunicații, diurne și deplasare, întreținere, iluminat, încălzit, precum și cheltuieli de reparații.

Dacă din producția brută se deduce consumul intermediar, se obține VALOAREA ADĂUGATĂ în ramura considerată.

De la un an la altul, valoarea adăugată în ramura asigurări înregistrează, după caz, creșteri sau scăderi, în funcție de conjunctura economică și de amploarea sinistrelor care sau produs. În general valoarea adăugată în asigurare are o dinamică mai alertă decât produsul intern brut.

Cu mici excepții, determinate nu atât de mărimea primelor încasate, cât mai ales de cuantumul indemnizațiilor plătite sau rezervate, valorea adăugată în ramura asigurări evoluează în același sens (crește sau scade de la un an la altul), ca și produsul intern brut.

Asigurările – ramură creatoare de locuri de muncă

Asigurările prezintă importanță pentru economia unei țări nu numai pentru că participă la procesul de creare de valoare adăugată, dar și pentru că oferă locuri de muncă pentru un număr deloc neglijabil de persoane.

Concomitent cu creșterea numerică a persoanelor ocupate în asigurări, asistăm la sporirea productivității muncii acestora exprimată ca valoare adăugată ce revine în medie pe o persoană ocupată în această ramură. Nivelul mai ridicat al productivității muncii în asigurări decât pe total economie este un indiciu al eficienței activității desfășurate în această ramură a economiei.

Asigurarea – ramură participantă la oferta de capital de împrumut pe piața financiară

Pentru a putea face față obligațiilor curente și viitoare asumate față de asigurați și beneficiarii contractelor de asigurări de viață, societățile de asigurare au datoria să constituie, după caz, rezerve de prime la asigurăile de viață și rezerve de prime și de daune la asigurările de bunuri și răspundere.

Rezervele de prime la asigurările de viață prezintă următoarele caracteristici:

se constituie în mod treptat, pe măsura încasărilor primelor de la asigurați;

plățile pentru care se constituie rezerve sunt exigibile la termene îndepărtate, adică orizonturi situate, de regulă, peste mai mulți ani;

în intervalul de timp cât se află la dispoziția asiguratului rezervele respective ating dimensiuni importante și sunt folosite ca resurse proprii

Păstrarea în deplină siguranță și fructificarea în cât mai bune condiții a rezervelor respective sunt imperios necesare deoarece ele acoperă angajamentele asiguratorului față de terți și, în plus, la stabilirea primelor de asigurare s-a luat în calcul venitul obtenabil prin fructificarea acestora pe piață.

Și la asigurări de daune se constituie anumite rezerve la dispoziția societăților de asigurare, întrucât în orice moment, pot să survină sinistre, care fac necesară onorarea obligațiilor asumate de asigurator. În unele cazuri plata despăgubirii de asigurare nu se poate face imediat, după producerea riscului, ci numai după stabilirea împrejurărilor în care s-a produs acesta, determinarea pagubelor și indemnizațiilor de asigurare.

Chiar dacă plata sumelor datorate asiguraților nu se poate face imediat, ea trebuie rezervată. Uneori rezervele tehnice astfel constituite devin exigibile după trecerea unei perioade ce se poate măsura în luni sau chiar ani.

Fructificarea rezervelor de prime și de daune, constituite la dispoziția societăților de asigurare, se face prin plasarea acestora în acțiuni, obligațiuni sau participații ale societăților comerciale în bonui de tezaur, obligațiuni sau alte înscrisuri ale împrumuturilor de stat, depuneri pe termen la bănci, acordarea de împrumuturi asiguraților în contul termenelor asigurate la asigurările de viață, achiziționarea de bunuri imobiliare, etc.

Politica de plasamente a fiecărei societăți de asigurare este dictată de natura rezervelor constituite, de posibilitățile concrete de fructificare oferite de piața financiară, ca și de prevederile legale privind nivelul lichidităților ce trebuie asigurate în orice moment, și respectiv proporțiile investițiilor în bunuri imobiliare.

Societățile de asigurare îndeplinesc un rol de intermediar între asigurați – deținători de resurse temporar libere și persoanele juridice și fizice – solicitatoare de resurse de împrumut.

Acest rol se apreciază în lumina volumului fluxurilor bănești pe care societatea de asigurare le orientează către diverși solicitanți.

Societățile de asigurare pun la dispoziția autorităților publice, a societăților comerciale de producție și a băncilor un volum însemnat de resurse financiare și de asemenea, participă la un proces de intermediere financiară nemonetară, cu efecte pozitive asupra stabilității monedei naționale.

Resursele bănești atrase în circuitul economic prin intermediul societăților de asigurare sunt reciclate de acestea și orientate fie pentru sporirea capitalului productiv al societăților comerciale direct sau prin mijlocirea băncilor. Fluxurile de resurse financiare care pornesc de la societățile de asigurare către diverși beneficiari nu sporesc masa monetară în circulație, ci numai o redistribuie, căpătând o destinație productivă, resursele provenind de la societățile de asigurare, contribuie la consolidarea echilibrului monetar.

Prin activitatea desfășurată, societățile de asigurare influențează uneori pozitiv sau negativ și balanța de plăți a țării. Acest lucru se petrece atunci când societățile de asigurare, pe lângă asigurări directe, mai efectuează și operații de reasigurare: cedează altor societăți o parte din riscurile subscrise de ele și primesc în schimb riscuri subscrise de alte societăți. În măsura în care operațiile de reasigurare depășesc cadrul național, apar fluxuri în valută între țara considerată și țările partenerilor societăților de asigurare și reasigurare, constând din prime, comisioane, despăgubiri, participări la beneficii, primite sau plătite. Toate aceste sume se reflectă în balanța de plăți, influențând-o, per sold pozitiv sau negativ, după caz.

Când o persoană fizică sau juridică se hotărăște să încheie o asigurare, este conștientă de faptul că un anumit fenomen (eveniment) sau un complex de fenomene (evenimente) îi amenință viața, integritatea corporală saau avutul și că producerea acestuia (acestora) i-ar provoca prejudicii importante. Deși nu areposibilitatea de a împiedica producerea fenomenului (evenimentului) considerat, persoana în cauză are, totuși posibilitatea să se pună la adăpost de consecințele nefaste ale acestuia.

Prin încheierea asigurării, persoana fizică sau juridică amenințată de un anumit fenomen (eveniment) viitor și incert, convin cu o societate specializată ca, în schimbul unei sume de bani (prime), aceasta din urmă să preia asupra sa consecințele producerii acelui fenomen (eveniment). Așadar, riscul nu dispare, ci se deplasează numai efectele acestuia de la asigurat la asigurător.

Încheind contractul de asigurare, asiguratul a optat de fapt, între soluția autoprotecției (autoasigurării) și cea a protecției oferite de către o societate de asigurare. Pentru el viitorul capătă o anumită certitudine, în sensul că știe cât de mare este efortul financiar pe care trebuie să-l facă pentru a se pune la adăpost de efectele negative ale riscului, adică pentru stabilizarea riscului financiar. Pentru un agent economic, prima de asigurare plătită devine un cost de producție, iar pentru o persoană fizică, o cheltuială precisă în bugetul său de familie.

Prin încheierea de contracte de asigurare, nu se reduce numărul riscurilor și nici nu scade forța de distrugere a acestora, dar oamenii sunt mai bine pregătiți să le facă față. Problemele provocate de sinistre nu mai rămân în sarcina celor pe care forțele naturii sau accidentele i-au lovit, ci se repartizează, prin intermediul asigurării, pe toți asigurații.

O eventuală revigorare a economiei cu cele două mari sectoare – industrie și agricultură – și rezolvarea blocajelor financiare, vor duce și la o creștere a volumului de prime încasate din aceste sectoare.

De asemenea, în ceea ce privește nivelul de trai, acesta este reflectat în volumul de prime mic încasat de la populație la asigurările facultative, România fiind una dintre țările cu gradul cel mai redus de cuprindere în asigurare.

Din această cauză și nivelul primei este destul de ridicat la asigurările facultative, gradul de dispersie a riscului fiind foarte mic.

Un principal obiectiv al Oficiului de Supraveghere a Activității de Asigurare și Reasigurare a fost demonopolizarea asigurărilor prin efectul legii” și acesta a fost realizat prin aprobarea Legii 136/1995, o serie din aceste asigurări devenind facultative.

În viitor, activitatea de asigurare se va îmbunătăți considerabil prin apariția legii supravegherii activității de asigurări, aflată în faza de proiect.

Printre principalele prevederi se numără cele referitoare la capitalul social necesar pentru înființarea unei societăți de asigurare (minim 2,5 miliarde lei pentru asigurările de viață și minim 2 miliarde lei pentru alte categorii), cele referitoare la departajarea brokerilor de agenții de asigurare, instituirea taxelor de autorizare și de funcționare.

Dacă proiectul va fi aprobat în forma actuală vom asista la fuziuni sau lichidări ale companiilor de asigurare existente la această oră în România.

CAPITOLUL III

CADRUL LEGISLATIV AL ASIGURĂRILOR DIN ROMANIA

3.1. Legislația asigurărilor românești

Schimbările profunde petrecute în economia românească după 1989 au fost prezente și în domeniul asigurărilor, domeniu care a cunoscut o relansare importantă și care încearcă să apropie asigurările românești de cele practicate pe plan internațional.

Pe baza H.G. nr. 1279 din 8 decembrie 1990, s-au înființat primele societăți comerciale pe acțiuni în domeniul asigurărilor, ca persoane juridice ce realizează obiectivele de activitate pe bază de contracte încheiate în conformitate cu Codul civil și Codul comercial, precum și în baza actelor normative din domeniul asigurărilor.

În iulie 1991 apare Legea nr. 47/14 iulie 1991 privind constituirea, organizarea și funcționarea societăților comerciale din domeniul asigurărilor, conform căreia, în România activitatea de asigurare se desfășoară prin societăți de asigurare-reasigurare și societăți de reasigurare, care își asumă obligații prin acceptarea de riscuri în schimbul plății unor prime de către asigurați sau, după caz, reasigurați. Activitatea de asigurare, se stipulează în lege, se poate desfășura și prin societăți de intermediere care negociază și încheie contracte de asigurare și reasigurare pentru societățile de asigurare-reasigurare, ori prestează alte servicii privind încheierea și executarea unor asemenea contracte.

Societățile comerciale din domeniul asigurărilor se constituie cu avizul prealabil al Oficiului de supraveghere a activității de asigurare și reasigurare din Ministerul Finanțelor și ele pot practică una sau mai multe categorii de asigurări și reasigurări, potrivit obiectului de activitate stabilit prin contractul de asigurare și statut, care pot fi: asigurări de viată; asigurări de persoane, altele decât cele de viață; asigurări de autovehicule; asigurări maritime și cele de transport; asigurări de aviație, asigurări de incendii și alte pagube la bunuri; asigurări de răspundere civilă; asigurări de credite și garanții; asigurări de pierderi financiare din riscuri asigurate; asigurări agricole.

Legea nr. 47/1991 protejează asigurătorii români prin condiționarea înființării de societăți de asigurare de către persoanele străine numai prin asociere cu persoanele fizice sau juridice române. Activitatea reprezentanțelor străine este, de asemenea, restricționată, sfera acesteia limitându-se la încheierea de contracte de asigurare și reasigurare cu persoane străine, ori pentru bunuri proprietatea acestora, și la contracte de reasigurare cu asigurătorii români.

Asigurătorii pot fructifica fondurile proprii și cele atrase temporar sub forma veniturilor din dobânzi, pentru disponibilitățile păstrate la bănci. Aceștia pot investi o parte din capital sau rezervele de capital și rezervele tehnice în titluri de valoare, bunuri imobiliare sau mobiliare sau le pot utiliza pentru acordarea de credite instituțiilor cu profil bancar.

Conform Normelor prudențiale privind păstrarea lichidităților și plasamentelor investiționale ale societăților din domeniul asigurărilor:

1) acestea trebuie să-și păstreze disponibilitățile bănești în cel puțin două bănci comerciale, dar mai puțin de 50% într-o singură bancă comercială;

2) plasamentele investiționale într-un fond de investiții nu vor putea depăși 20% din totalul sumelor investite în astfel de fonduri;

3) asigurătorii trebuie să notifice în scris Oficiului de supraveghere a activității de asigurare și reasigurare asupra băncilor și fondurilor de investiții prin care se efectuează în scris investiții și plasamente.

Despăgubirile, sumele asigurate și orice alte drepturi ce se acordă din asigurările de orice fel precum și transferurile de portofoliu și plasamentele între asiguratori sunt scutite de impozite, taxe de timbru și orice alte taxe.

Prin Legea nr. 136/1995, privind asigurările și reasigurările în România, promulgată prin Decretul nr. 416/29 decembrie 1995 și care a intrat în vigoare la data de 1 februarie 1996 s-a abrogat Titlul XIII – Cartea I "Despre contractul de asigurare" din Codul comercial, Decretul nr. 471/1971 cu privire la asigurările de stat, H.C.M. nr. 1715/1971 pentru stabilirea unor măsuri în executarea Decretului nr. 471/1971, H.G. nr. 387/1990 privind unele măsuri în legătură cu asigurarea autovehiculelor, precum orice alte dispoziții contrare.

În Legea nr. 136/1995 sunt prevăzute în mod expres formele de asigurare-reasigurare care pot fi practicate în România:

a) asigurările facultative;

b) asigurări obligatorii;

c) reasigurări.

În asigurarea facultativă raporturile dintre asigurați și reasiguratori, precum și drepturile și obligațiile fiecărei părți se stabilesc prin contractul de asigurare. În cadrul asigurării obligatorii raporturile dintre asigurați și asigurători, drepturile și obligațiile fiecărei părți sunt stabilite prin lege. Asigurările obligatorii se practică numai de către asigurătorii autorizați de Oficiul de supraveghere a activității de asigurare și reasigurare.

În țara noastră este obligatorie asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule.

Reasigurarea completează activitatea de asigurare prin cedarea și primirea unor riscuri pe piața internă și internațională de asigurări. Cedarea în reasigurare pe piața internațională se face numai în măsura în care riscurile care fac obiectul asigurării nu pot fi plasate pe piața internă. Avantajul acestei restricții este determinat de faptul că aceste contracte de reasigurare se încheie cu societăți cunoscute sau despre care se pot obține toate informațiile necesare, decontările între ele putându-se face în lei. Un alt rezultat practic al acestei prevederi îl constituie păstrarea unui volum important de prime în interiorul pieței românești, precum și stârnirea interesului pentru constituirea unor societăți de reasigurare românești.

Prin reasigurare, asigurătorul, în calitate de reasigurător, primește prime de reasigurare, în schimbul cărora contribuie, potrivit obligațiilor preluate, la suportarea indemnizațiilor pe care reasiguratul le plătește la producerea riscului care a făcut obiectul reasigurării. Asigurătorul în calitate de reasigurat, cedează prime de reasigurare, în schimbul cărora reasigurătorul contribuie, potrivit obligațiilor preluate la suportarea indemnizațiilor pe care reasigurătorul le plătește la producerea riscului asigurat. Reasigurarea nu stinge obligațiile asigurătorului și nu stabilește nici un raport juridic între asigurat și asigurător.

Legea prevede, ca o noutate, și constituirea unor fonduri de protecție:

a) Fondul de protecție a asiguraților, administrat de Oficiul de supraveghere a activității de asigurare și reasigurare, care stabilește anual o cotă procentuală (în prezent aceasta este de 0,5%) ce se aplică asupra volumului de prime brute încasate de asigurători;

b) Fondul de protecție a victimelor străzii, constituit în vederea protejării victimelor accidentelor de circulație auto, soldate cu vătămări corporale sau decese, în care autorul a rămas neidentificat și autovehiculul este neasigurat. Acest fond se constituie și se administrează de către Biroul asigurărilor de autovehicule care va stabili o cotă procentuală ce se va aplica volumului de prime brute încasate pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto de către societățile autorizate și va elabora norme privind utilizarea fondului, cu avizul Ministerului Finanțelor. Biroul asigurătorilor de autovehicule este constituit din societățile care practică asigurări de autovehicule și are rolul de a reprezenta aceste societăți în relațiile interne și cu străinătatea.

Pentru neplata în termen a sumelor destinate acestor fonduri se calculează măsurări de întârziere conform legislației în vigoare care se vor vira în contul fondurilor respective. Conform Ordonanței nr. 27/22 august 1997 pentru completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, fondul de protejare a asiguraților în caz de faliment a societăților de asigurare, constituit potrivit legii, se păstrează în contul general al trezoreriei statului și este purtător de dobândă. Dobânzile încasate constituie surse de venit ale fondului de protejare a asiguraților.

Înființat, conform H.G. nr. 574 din 23 august 1991, în vederea supravegherii aplicării dispozițiilor legale cu privire la activitatea de asigurare, pentru prevenirea stării de insolvabilitate a societăților de asigurare și apărarea drepturilor asiguraților, Oficiul de supraveghere a activității de asigurare și reasigurare are următoarele atribuții:

1) avizează constituirea societăților de asigurare;

2) autorizează includerea asigurărilor prin efectul legii în obiectul de activitate, când este cazul, și stabilește tarifele de prime și normele tehnice de aplicare a acestor asigurări;

3) avizează elementele de calcul, ale tarifelor de prime, la asigurările la care se constituie rezerve de prime;

4) analizează bilanțurile anuale ale asigurătorilor și situațiile financiare ale reprezentantelor străine și publică anual un raport asupra situației financiare a societăților comerciale din domeniul asigurărilor;

5) stabilește marja de solvabilitate a asigurătorilor;

6) avizează modificarea statutelor, transferurile de portofoliu, dizolvarea, fuziunea între asigurători;

7) constituie și administrează fondul de protejare a asiguraților, destinat plăților de despăgubiri și sume asigurate în cazuri de faliment ale asigurătorilor, cu excepția cazurilor în care s-a efectuat transferul de portofoliu avizat de el;

8) primește și rezolvă reclamațiile împotriva asigurătorilor, în vederea protejării drepturilor asiguraților.

Pe fondul unor deficiențe existente în cadrul legislativ a apărut noua lege nr. 32/10 aprilie 2000 privind societățile de asigurare și supraveghere a asigurărilor. Prin această lege s-au abrogat Legea nr. 47/1991 privind constituirea, organizarea și funcționarea societăților comerciale din domeniul asigurărilor; punctul V din O.G. nr. 23/1992 privind modificarea unor sancțiuni contravenționale; O.G. 27/1997 pentru completarea Legii 136/1995, Legea nr. 98/1998 privind aprobarea O.G. nr. 27/1997; H.G. nr. 574/1991 privind atribuțiile OSAAR; articolul 1 din H.G. 789/1993 pentru modificarea și completarea H.G. 574/1991 privind atribuțiile OSAAR, precum și a H.G. nr. 788/1992 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor, precum și alte dispoziții contrare prezente în legi.

Proiectul Legii 32/2000 a fost elaborat de către Oficiul de Supraveghere a Activității de Asigurare și Reasigurare cu sprijinul Fondului Britanic de Know How.

Noua lege reglementează organizarea și funcționarea societăților comerciale de asigurare, de asigurare-reasigurare și de reasigurare, a societăților mutuale denumite asigurători și reasigurători, precum și a intermediarilor în asigurări, organizarea și funcționarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, supravegherea asigurătorilor și reasigurătorilor care desfășoară activitatea în sau din România, supravegherea activității intermediarilor în asigurări și reasigurări, precum și a altor activități în legătură cu acestea.

OSAAR își încetează activitatea odată cu înființarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor la data de 10 aprilie 2000, urmând ca atribuțiile OSAAR din cadrul Ministerului Finanțelor, competențele legale ale Ministerului Finanțelor, precum și ale Guvernului României din Legea 136/1995, să fie preluate de nou-înființata Comisie de Supraveghere a Asigurărilor.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor are următoarele atribuții:

elaborează sau avizează proiectele de acte normative care privesc domeniul asigurărilor sau care au implicații asupra acestui domeniu și avizează actele administrative individuale dacă au legătură cu activitatea de asigurare.

supraveghează situația financiară a asigurătorilor, în vederea protejării intereselor asiguraților sau ale potențialilor asigurați, scop în care poate dispune efectuarea de controale ale activității asigurătorilor sau brokerilor de asigurare.

ia măsurile necesare pentru ca activitatea de asigurare să fie gestionată cu respectarea normelor prudențiale specifice.

participă în calitate de membru la asociațiile internaționale ale autorităților de supraveghere în asigurări și reprezintă România la conferințe și întâlniri internaționale referitoare la supravegherea în asigurări.

aprobă acționarii semnificativi și persoanele semnificative ale asigurătorului în conformitate cu criteriile stabilite prin norme.

aprobă divizarea sau fuzionarea unui asigurător înregistrat în România.

aprobă transferul de portofoliu.

poate solicita prezentarea de informații și documente referitoare la activitatea de asigurare, atât de la asigurători, cât și de la orice altă persoană care are legătură cu activitatea acestora.

îndeplinește alte atribuții prevăzute de lege.

Veniturile Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor provin din taxa de autorizare plătită de asigurători și de brokeri, precum și de o taxă de funcționare stabilită anual de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, care este în cuantum de maxim 0.3% din primele brute încasate în perioada pentru care sunt datorate.

În ceea ce privește activitatea asigurătorilor, aceștia sunt obligați să mențină cumulativ:

capitalul social vărsat sau, în cazul unei societăți mutuale, fondul de rezervă liberă vărsat;

marja de solvabilitate.

Capitalul social vărsat sau fondul de rezervă liberă vărsat nu poate fi mai mic de: 1) 7 miliarde lei pentru activitatea de asigurări generale, exceptând asigurările obligatorii;

2) 14 miliarde lei pentru activitatea de asigurări generale;

3) 10 miliarde lei pentru activitatea de asigurări de viață.

Toate aceste sume se actualizează periodic prin norme de C.S.A..

Marja de solvabilitate reprezintă suma cu care valoare a activelor depășește valoarea obligațiilor, iar această marjă trebuie să fie mai mare decât valoarea stabilită prin norme. În calculul obligațiilor unui asigurător se iau în considerare atât obligațiile certe, cât și cele probabil să se concretizeze în viitor.

Asigurătorul, pentru asigurările facultative practicate, trebuie să elaboreze:

propriile condiții de asigurare cu respectarea prevederilor legale;

propriile clauze de asigurare;

propriile criterii de stabilire a primelor de asigurare;

propriile reglementări și instrucțiuni de constatare și lichidare a daunelor;

reglementări interne privind constituirea și menținerea rezervelor tehnice.

Asigurătorul care exercită o activitate de asigurări generale are obligația să constituie și să mențină următoarele rezerve tehnice:

rezerva de prime;

rezerva de daune;

rezerva de daune neavizate;

rezerva de catastrofă;

rezerva pentru riscuri neexpirate;

rezerva de egalizare.

În ceea ce privește pensiile ocupaționale,pentru a se clarifica acest termen, legea 249/2004 vine și specifică semnificația termenului, modul său de aplicare, metodologia și modul funcționării schemelor de pensii ocupaționale,începând de la art. 1:

“ (2) Dreptul de a propune o schema facultativa de pensii ocupationale apartine:

a) angajatorului si sindicatului sau, dupa caz, reprezentantilor salariatilor, prin contractul colectiv de munca la nivel de unitate, grup de unitati sau ramura;

b) angajatorului, singur sau prin asociere cu alti angajatori, în lipsa unui contract colectiv de munca si/sau în lipsa sindicatului.

(3) Angajatorii, agenti economici care înregistreaza obligatii bugetare neachitate la scadenta la sfârsitul anului fata de bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale, bugetul asigurarilor pentru somaj, bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate si fondurile sistemului de asigurari pentru accidente de munca si boli profesionale, la furnizorii de energie si combustibil de orice fel, precum si institutiile publice, indiferent de sistemul de finantare si de subordonare, nu pot contribui la scheme facultative de pensii ocupationale.

(4) Schemele facultative de pensii ocupationale sunt furnizate de administratori.

(5) Administratorii colecteaza contributii, investesc resursele financiare ale fondului de pensii ocupationale si platesc pensii ocupationale.”

Schemele de pensii ocupaționale trebuie să conțină, potrivit art.3 din legea 249/2004: „cuantumul și periodicitatea contribuțiilor, modul de împărțire a acestora între angajat și angajator, regulile de investire a activelor, precum și metodele pentru efectuarea plății pensiilor ocupaționale, a frecvenței, duratei și actualizării acestor plăți”.

În același timp însă, la art.18, alin (3) ni se explică foarte clar: ” aderarea la o schemă facultativă de pensii ocupaționale este facultativă”.

Detalii despre contractul de aderare la o schemă de pensii ocupaționale primim la art.19, alin.(1):

„Actul de aderare este un contract scris, încheiat direct între persoana fizica si administratorul schemei respective si contine principalele prevederi ale schemei facultative de pensii ocupationale, ale contractului de administrare, riscurile financiare, tehnice sau de alta natura si modul de repartizare a acestora, precum si referiri la contributii, pensii ocupationale, investitii si nivelul comisioanelor”.

Resursele fondului de pensii ocupaționale se constituie din sumele provenite din contribuțiile făcute și din sumele provenite din investirea acestora (art 28, alin 1).

Pentru a fi viabil, un fond de pensii ocupaționale trebuie să aibe cel puțin 100 de participanți ( art 29, legea 249/2004).

Investițiile fondurilor de pensii ocupaționale se efectuează în funcție de principiile de investiție, care, conform legii 249/2004, sunt:

a) prudentialitatea, inclusiv asigurarea securitatii activelor;

b) diversificarea investitiilor în vederea evitarii concentrarii excesive a investitiilor pe o anumita clasa de active, emitenti sau grup de emitenti;

c) mentinerea unei lichiditati adecvate stipulate;

d) calitatea si profitabilitatea investitiilor.

În ceea ce privește plata pensiilor ocupaționale, la art 70 ni se spune că:

-Activul personal este folosit numai pentru obtinerea unei pensii ocupationale viagere.

– Dreptul la pensia ocupationala se deschide, la cererea participantului, cu îndeplinirea urmatoarelor conditii cumulative:

a) vârsta de pensionare prevazuta în Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare;

b) daca au fost platite minimum 60 de contributii lunare;

c) activul personal este cel putin egal cu suma necesara obtinerii pensiei ocupationale minime prevazute .

3.2. Concordanțe și inadvertențe între asigurările din România și asigurările internaționale

Între legislația asigurărilor practicată la noi în țară și legislația asigurărilor din alte țări există diferențe mai mari sau mai mici, în funcție de tipul asigurării practicate.

Particularitățile existente în privința asigurărilor într-o serie de țări cu tradiție în acest domeniu: Anglia, Franța, Germania, Italia, Elveția, chiar și SUA fac necesară o analiză a contradicțiilor și a asemănărilor existente între acestea și cele ale asigurărilor românești.

O concluzie generală, la prima vedere, am putea spune, este aceea că în cadrul asigurărilor din toată lumea, pe primul loc se află asigurările de viață, care cunosc o varietate foarte mare. Referitor la acestea trebuie înțeles exact care este scopul urmărit, care sunt caracteristicile principalelor tipuri de asigurări de viață, ce se întâlnesc, care sunt diferențele între asigurările personale de accidente și cele permanente de sănătate, de câte feluri pot fi polițele de asigurare și cum pot ele aduce o anumită cotă de profit asigurătorului.

Analiza se poate extinde și asupra asigurărilor de bunuri care ocupă, la rândul lor, un rol important în volumul total al asigurărilor facultative efectuate în țările occidentale și prezintă diferențieri de la o țară la alta, în funcție de legislația fiecărei țări, legislație care la rândul ei se îmbogățește continuu.

În Anglia, de exemplu, agentul care intermediază se numește "broker de asigurare", iar persoana care l-a contractat, făcând acest lucru înseamnă că a intrat într-o relație legală cu agentul său, care la rândul lui a intrat într-o relație legală cu asigurătorul. Legislația engleză care generează acest gen de relații este cunoscută sub numele de "legislația agenturării". În România noțiunea de broker a pătruns și în domeniul asigurărilor, dar ea este mult mai puțin utilizată. Școlile de brokeraj în domeniul asigurărilor funcționează pe lângă societățile de asigurări, iar cursanții sunt cu studii superioare și medii și se pregătesc organizat, pe secțiuni, pentru diferitele tipuri de asigurări pe care le vor practica. În România, legislația care guvernează este cea a asigurărilor în general, datorită fazei de început în care se află acest tip de relații de ajutoare, neexistând o legislație specifică pentru acestea.

Înainte de a plăti pretențiile de despăgubire ale persoanei fizice care a încheiat asigurarea, pentru pagubele cauzate de producerea riscului, asigurătorul trebuie să decidă dacă riscul respectiv a fost sau nu acoperit de polița de asigurare deținută de asigurat. Această decizie se supune legislației "cauzei proxime" în Anglia, pe când în România se supune legislației generale cu privire la asigurări, neexistând legislație specifică pentru diferitele tipuri de asigurări, ci numai norme metodologice de aplicare concretă a legislației la specificul acestora.

Directiva Comunității Europene privitoare la Legislația Asigurărilor, din 1979, face o serie de recomandări în scopul de a ajuta la liberalizarea comerțului cu asigurări de bunuri în țările Comunității Europene, cu excepția asigurărilor maritime, aviatice, de tranzit și de garanții.

Obiectivul principal al unei asemenea directive este de a garanta ca deținătorii de polițe din țările Comunității Europene vor beneficia de aceeași protecție și de același tratament legal în fiecare stat membru.

În ceea ce privește cerințele legale privitoare la interesul asigurabil, există trei elemente esențiale care-l definesc, în orice fel de asigurare:

– relația legală – interesul asigurabil trebuie să fie legal recunoscut și trebuie să se bazeze pe o relație legală;

– pierderea financiară – asiguratorul trebuie să sufere din punct de vedere financiar dacă proprietatea, răspunderea civilă sau evenimentul care fac obiectul asigurării sunt vătămate de producerea evenimentului asigurat;

– mărimea (extinderea) interesului asigurabil – nu pot fi achiziționate asigurări pentru sume care să depășească mărimea interesului financiar deoarece acest interes, și nu obiectul asigurării, este cel care se asigură. În acest sens se poate lua cazul poliței de asigurare împotriva incendiului, în care nu cărămizile și materialele utilizate la construirea casei, ci interesul asiguratului constituie obiectul asigurării.

Referitor la repartizarea în timp a interesului asigurabil, se poate spune că acesta cunoaște două momente:

– momentul achiziționării poliței de asigurare;

– momentul producerii pierderii.

Aceste momente sunt universal valabile în orice tip de asigurare. Decizia referitoare la asigurări trebuie să țină cont, în mod obiectiv, de existența acestor două momente și de implicația lor în aprecierea gradului de generalitate al asigurării care se au în vedere, pentru a se putea aprecia alternativele disponibile și factorii ce afectează decizia de asigurare.

Datorită faptului că, de cele mai multe ori, firmele dispun de un personal pregătit într-o varietate de domenii economice și juridice, achiziționările făcute de acestea în ceea ce privește asigurările sunt mult mai bine puse la punct din punct de vedere al informațiilor și al implicațiilor ce le vor aduce aceasta asupra firmei în privința posibilelor pierderi, riscurilor, legilor, taxelor și asigurărilor disponibile fată de persoanele fizice.

Ca toate celelalte decizii financiare și comerciale, decizia de a achiziționa o asigurare trebuie să fie logică și rațională.

O asigurare nu este singura modalitate de a rezolva problema riscului și nu este în mod sigur cea mai ieftină. Un management comercial bun în asigurări trebuie să fie capabil să cântărească riscurile și avantajele unei asigurări și să le compare cu alte metode de transfer sau reducere a riscului, iar apoi trebuie să decidă ce tipuri de asigurare ar trebui cumpărate și cât de multe.

Această analiză a diferitelor metode de rezolvare a problemei riscurilor și de achiziționare a unei asigurări va trebui să fie realizată de către un „management de risc” care să cunoască aprofundat legislația în vigoare și reglementările pentru diferitele particularități ale tipurilor de asigurări. El va trebui să analizeze o serie de aspecte înainte de a lua o decizie referitoare la:

– conceptul și conținutul unui contract de asigurare și diferitele tipuri de contracte individuale pentru multitudinea de asigurări existente;

– caracteristicile esențiale care dau unui contract putere legală;

– diferențele între contractele valabile, în vigoare, nule, anuabile sau implicabile.

În toată lumea efectele negative generate de blocajul financiar, fluctuația prețurilor și inflația sunt contractate prin măsurile întreprinse de conducerea societăților de asigurări vizând introducerea unor noi forme de asigurare, îmbunătățirea condițiilor de asigurare și a tarifelor practicate.

Pe o piață în care se manifestă tot mai pregnant o acerbă luptă de concurență, „managementul de risc” reprezintă un suport pentru a crea o imagine de protecție și siguranță în rândul clienților actuali și potențiali, mai ales în ceea ce privește soliditatea, stabilitatea și bonitatea firmei de asigurare-reasigurare în cadrul contractului de asigurare, ca bază a asigurării facultative care tinde să acopere tot mai mult teren în defavoarea asigurărilor obligatorii, pe plan intern și internațional.

CAPITOLUL IV

CARACTERISTICILE ȘI ANALIZA ASIGURĂRILOR PRACTICATE PRIN ALLIANZ-TIRIAC ASIGURARI S.A

4.1. ELEMENTELE TEHNICE ALE ASIGURĂRILOR

În vederea cunoașterii modului și condițiilor în care se înfăptuiește asigurarea se impune, mai întâi, o prezentare a elementelor (noțiunilor) care intervin în activitatea curentă din acest domeniu.

Asigurătorul este persoana juridică (societatea de asigurare), care în schimbul primei de asigurare încasate de la asigurați își asumă răspunderea de a acoperi pagubele produse bunurilor asigurate de anumite calamități naturale sau accidente, de a plăti suma asigurată la producerea unui anumit eveniment în viața persoanelor asigurate sau de a plăti o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii față de terțe persoane.

Asiguratul este persoana fizică sau juridică, care în schimbul primei de asigurare plătite asigurătorului își asigură bunurile împotriva anumitor calamități naturale sau accidente, ori persoana fizică ce se asigură împotriva unor evenimente ce pot apărea în viața sa, precum și persoana fizică sau juridică care se asigură pentru prejudiciul pe care îl poate produce unor terțe persoane.

Contractul de asigurare este actul juridic care se încheie între asigurat și asigurător în cazul asigurărilor facultative. Prin acest act, asiguratul se obligă să plătească prima de asigurare, iar asigurătorul se obligă ca la producerea riscului asigurat, să achite asiguratului sau beneficiarului asigurării, despăgubirea sau suma asigurată. Totodată, în contractul de asigurare sunt prevăzute și alte drepturi și obligații ale părților contractante, precum și data începerii și încetării răspunderii asiguratului.

Putem spune că în contractul de asigurare sunt menționate de fiecare dată:

– interesul asigurării;

– riscul asigurat;

– suma asigurată;

– prima de asigurare.

Un loc important în cadrul contractului de asigurare îl ocupă precizările esențiale referitoare la risc pe care este obligată să le facă persoana care încheie asigurarea.

O primă trăsătură a contractului de asigurare o constituie faptul că el are un caracter sinalagmatic, adică părțile care intervin în asigurare se obligă reciproc. Astfel, asiguratul se obligă să plătească prima de asigurare, iar asigurătorul să acorde asiguratului o despăgubire în cazul asigurării de bunuri sau de răspundere civilă, ori o sumă asigurată dacă ester vorba de asigurare de persoane, condiționat de producerea fenomenului sau evenimentului prevăzut în contract.

O altă trăsătură a contractului de asigurare este acela că el are titlu oneros, deoarece părțile din asigurare urmăresc realizarea unor scopuri bine precizate.

Contractul de asigurare are, de asemenea, caracteristic și faptul că se execută succesiv. Aceasta înseamnă că asigurătorul și asiguratul au dreptul la prestațiile prevăzute în contractul de asigurare până în momentul când acesta își pierde valabilitatea. Cu toate acestea, contractul de asigurare este unic pentru toată perioada pentru care el s-a încheiat, atât în ceea ce privește riscul asigurat, cât și obligațiile ce revin părților.

Caracteristic pentru contractul de asigurare e și faptul că are caracter aleatoriu, deoarece prin încheierea lui se urmărește acoperirea consecințelor unui fenomen (eveniment) incert. Cu alte cuvinte, pentru asigurat prestația sa – concretizată în plata primei de asigurare – nu are echivalent cert, deoarece el are dreptul să încaseze despăgubirea sau suma asigurată numai în măsura în care se produce riscul asigurat în perioada de valabilitate a asigurării.

În ceea ce-l privește pe asigurător, încasarea primelor de asigurare este certă, pe când obligația sa de a achita despăgubirea sau suma asigurată are un caracter întâmplător, ea intervenind doar în cazul producerii riscului asigurat.

Printre trăsăturile contractului de asigurare figurează și aceea că el este un contract de adeziune, ceea ce înseamnă că numai asigurătorul stabilește clauzele contractuale, iar asiguratul nu poate veni cu contrapropuneri, ci el poate să le accepte ca atare sau dimpotrivă să refuze încheierea contractului.

Beneficiarul asigurării reprezintă persoana care are dreptul să încaseze despăgubirea sau suma asigurată fără însă ca aceasta să fie parte la contractul de asigurare. Uneori terța persoană care devine beneficiarul asigurării este indicată în mod expres, de către asigurat în contractul (polița) de asigurare. Alteori, desemnarea beneficiarului asigurării se face în cursul executării contractului de asigurare prin declarație scrisă, comunicată de asigurat societății de asigurare, ori prin testament. De menționat, că beneficiarul asigurării este desemnat și prin condițiile de asigurare (de exemplu: soțul, moștenitorii legali, etc.). Când sunt mai mulți beneficiari desemnați sau moștenitori, ei au drepturi egale asupra sumei asigurate, cu condiția ca asiguratul să nu fi dispus altfel.

Contractantul asigurării este persoana fizică sau juridică care poate încheia o asigurare, fără însă ca aceasta să obțină calitatea de asigurat.

Riscul asigurat este fenomenul (evenimentul) sau un grup de fenomene (evenimente) care odată produs(e) datorită efectelor sale obligă pe asigurător să plătească asiguratului (sau beneficiarului asigurării) despăgubirea sau suma asigurată. Întrucât riscul trebuie să fie un eveniment viitor, posibil și incert, nu există risc dacă evenimentul s-a produs înainte de începutul asigurării sau producerea lui este imposibilă, iar dacă evenimentul se realizează prin fapta intenționată a asiguratului nu mai are caracter incert, întâmplător, nelăsând loc hazardului și deci, de regulă, nu constituie un risc asigurat.

Evaluarea în vederea asigurării reprezintă operațiunea prin care se stabilește valoarea bunurilor în vederea cuprinderii lor în asigurare. Valoarea de asigurare e un element pe care îl întâlnim numai în cadrul asigurărilor de bunuri. La asigurările de persoane, deoarece capacitatea de muncă și viață nu pot fi supuse evaluării, această noțiune nu se folosește. De asemenea, în cazul asigurărilor de răspundere civilă nu poate fi vorba de valoarea de asigurare, fiindcă prejudiciul ce poate fi cauzat unor persoane nu este susceptibil de evaluare.

Suma asigurată este partea din valoarea de asigurare pentru care asigurătorul își asumă răspunderea în cazul producerii fenomenului (evenimentului) pentru care s-a încheiat asigurarea. Suma asigurată reprezintă în toate cazurile limita maximă a răspunderii asigurătorului și constituie unul din elementele care stau la baza calculării primei de asigurare – cuantumul sumei asigurate influențează în mod corespunzător cuantumul primei (un anumit procent aplicat la suma asigurată).

În cadrul asigurărilor de persoane și al celor de răspundere civilă, deoarece nu există valoare de asigurare, suma asigurată se stabilește în mod diferit, după cum este vorba de asigurări prin efectul legii sau de asigurări facultative. La asigurările prin efectul legii, suma asigurată are un cuantum, de regulă, precis determinat prin lege. La asigurările facultative de persoane și de răspundere civilă, suma asigurată se stabilește pe baza propunerii asiguratului și în limita prevederilor din actele normative.

Norma de asigurare reprezintă suma de bani asigurată, stabilită prin lege, pe unitatea de obiect asigurat, ea fiind întâlnită numai în cazul asigurărilor de bunuri prin efectul legii.

Făcând produsul între norma de asigurare și numărul unităților de obiect asigurat, obținem suma asigurată pentru bunul respectiv.

Prima de asigurare reprezintă suma de bani dinainte stabilită pe care asiguratul o plătește asigurătorului pentru ca acesta să-și poată constitui fondul de asigurare necesar achitării despăgubirii de asigurare sau a sumei asigurate la producerea riscului asigurat. Din primele de asigurare încasate, asigurătorul își constituie, pe lângă fondul necesar achitării despăgubirilor sau a sumelor asigurate, și alte fonduri prevăzute prin dispozițiile legale și își acoperă cheltuielile privind constituirea și administrarea fondului de asigurare.

Volumul primelor de asigurare ce se încasează de la asigurați se determină înmulțind suma asigurată cu cota de primă tarifară stabilită pentru fiecare 100 sau 1000 unități monetare sumă asigurată.

Cota de primă tarifară, care se mai numește și prima brută, este diferențiată ca nivel în funcție de ramura de asigurare, felul bunului asigurat, frecvența și intensitatea producerii riscurilor asigurate și are în structura sa două elemente, respectiv cota de bază, denumită și prima netă și adaosul său, suplimentul la aceasta. Prima netă este destinată formării fondului necesar achitării despăgubirilor și sumelor asigurate, iar adaosul servește pentru formarea resurselor bănești necesare acoperirii cheltuielilor pentru constituirea și administrarea fondului de asigurare, finanțării unor măsuri de prevenire a pagubelor, constituirii fondului de rezervă și realizării unui anumit beneficiu (profit).

Durata asigurării reprezintă perioada de timp în care rămân valabile raporturile de asigurare între asigurător și asigurat, așa cum au fost ele stabilite prin contractul de asigurare.

Durata asigurării diferă după cum este vorba de asigurări facultative de bunuri sau de asigurări facultative de persoane. În cazul asigurărilor de bunuri, durata asigurării poate fi un an sau chiar și mai puțin, de exemplu, 3 sau 6 luni. La asigurările de viață, durata asigurării poate fi mult mai îndelungată, contractul de asigurare putându-se încheia pentru o perioadă de 5-10 sau 15 ani. Pot și întâlnite și asigurări facultative încheiate pe termen nedeterminat. Stabilirea cu precizie a duratei asigurării facultative prezintă o deosebită importanță, deoarece ea influențează mărimea primei de asigurare ce cade în sarcina asiguratului, iar răspunderea asigurătorului acționează numai în cadrul acesteia.

Paguba (dauna) reprezintă pierderea, în expresie bănească, intervenită la un bun asigurat ca urmare a producerii fenomenului împotriva căruia s-a încheiat asigurarea.

Deoarece paguba poate fi egală sau mai mică decât valoarea bunului asigurat, întâlnim noțiunile de pagubă totală, în cazul în care bunul a fost distrus în întregime și pagubă parțială, atunci când pierderea intervenită este mai mică decât valoarea bunului.

Despăgubirea de asigurare este suma de bani pe care asigurătorul o datorează asiguratului în vederea compensării pagubei produse de riscul asigurat.

Despăgubirea de asigurare poate fi – în limita sumei asigurate – egală sau mai mică decât paguba, în funcție de principiul aplicat la acoperirea pagubei.

Ca notă informativă menționăm că în practica asigurărilor de bunuri, se întâlnesc trei principii, care se aplică la acoperirea pagubelor, respectiv:

– principiul răspunderii proporționale;

– principiul primului risc;

– principiul răspunderii limitate.

Principiul răspunderii proporționale – esența lui constă în aceea că indemnizația de asigurare reprezintă aceeași parte de daună, pe care o reprezintă suma asigurată față de valoarea de asigurare. De exemplu, un bun în valoare de 10 milioane a fost asigurat (suma asigurată) la 8 mil. lei (deci în proporție de 80%). Dacă bunul piere parțial (de exemplu 50%), deci valoarea pagubei este de 5 mil.lei, asigurătorul nu va plăti decât 4 mil. lei (80% din pagubă). Cu alte cuvinte despăgubirea va fi egală cu paguba numai dacă suma asigurată este egală cu valoarea bunului din momentul producerii evenimentului.

Principiul primului risc – asigurătorul suportă dauna în întregime în limitele sumei asigurate. Deci raportul dintre suma asigurată și valoarea bunului nu are importanță. Stabilirea despăgubirii pe baza acestui principiu este folosită, de regulă, la acele asigurări de bunuri, la care pagubele totale se produc mai greu.

Principiul răspunderii limitate potrivit căruia asigurătorul suportă paguba numai peste o anumită limită, numită franșiză, determinată în cifre absolute și/sau procentual. Partea din valoarea pagubei dinainte stabilită care cade în sarcina asiguratului poartă denumirea de franșiză. Ea poate fi de două feluri: atinsă (simplă) -care nu se deduce din pagubă dacă cuantumul ei depășește valoarea franșizei și deductibilă (absolută) – care se deduce din orice pagubă.

4.2. CLASIFICAREA ASIGURĂRILOR

Asigurările de bunuri, persoane și răspundere civilă pot fi clasificate pentru o mai ușoară înțelegere și urmărire a particularităților ce le prezintă – după mai multe criterii, dintre care menționăm:

A. domeniul (ramura) la care se referă;

B. forma juridică de realizare a asigurării;

C. riscurile cuprinse în asigurare;

D. sfera de cuprindere în profil teritorial;

E. felul raporturilor ce se stabilesc între asigurător și asigurat.

A. După domeniul (ramura) la care se referă asigurările pot fi grupate astfel:

a) asigurări de bunuri;

b) asigurări de persoane;

c) asigurări de răspundere civilă.

B. După obiectul de activitate stabilit prin contractul de societate și statut, societățile comerciale din domeniul asigurărilor din țara noastră pot practica următoarele tipuri de asigurări:

a) asigurări de viață;

b) asigurări de persoane, altele decât cele de viață;

c) asigurări de autovehicule;

d) asigurări maritime și de transport;

e) asigurări de aviație;

f) asigurări de incendiu și alte pagube la bunuri;

g) asigurări de răspundere civilă;

h) asigurări de credite și garanții;

i) asigurări de pierderi financiare din riscuri asigurate și asigurări agricole.

C. După forma juridică de realizare, asigurările de bunuri, persoane și răspundere civilă se grupează în asigurări obligatorii și asigurări facultative, în ambele forme cu încheierea de contracte.

a) Asigurările obligatorii sunt asigurările de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, raporturile dintre asigurător și asigurat stabilindu-se prin lege. Asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil. Despăgubirile se acordă pentru sumele de care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea sau distrugerea de bunuri.

b) Asigurările facultative iau naștere pe baza contractului de asigurare încheiat între asigurător și asigurat. Asigurătorul este obligat să accepte asigurarea facultativă propusă de asigurat, dacă aceasta corespunde prevederilor din actele normative în vigoare.

În cazul asigurării facultative, suma asigurată nu este stabilită pe baza unor norme, ci în funcție de propunerea asiguratului și având ca limită maximă valloarea reală a bunului în momentul încheierii asigurării, iar la asigurările de persoane anumite sume stabilite prin regulamentul de asigurare.

Referitor la modul de stabilire a sumelor asigurate, se poate spune că în comparație cu asigurările obligatorii, asigurările facultative prezintă avantajul că sunt mai mobile, deoarece oferă condiții pentru stabilirea acestora în funcție de interesele și posibilitățile materiale ale asiguraților.

D. După riscul cuprins în asigurare, asigurările pot fi clasificate astfel:

a) asigurări împotriva incendiului, trăznetului, exploziei, mișcărilor sismice etc. Bunurile asigurate contra acestor fenomene sunt: clădirile, construcțiile, utilajele și instalațiile, mijloacele de transport, inventarul gospodăresc, mobilierul și obiectele de uz casnic etc.

b) asigurări contra grindinei, furtunii, uraganului, ploilor torențiale, inundațiilor, prăbușirii sau alunecărilor de teren etc. Împotriva acestor riscuri sunt asigurate, de regulă, culturile agricole și rodul viilor;

c) asigurări pentru boli, epizotii și accidente care se practică în cazul animalelor;

d) asigurări contra avariilor și altor riscuri specifice (răsturnări, ciocniri, căderi, derapări), la care sunt supuse mijloacele de transport și încărcăturile aflate pe acestea, în staționării și a mersului. În această categorie intră asigurările mijloacelor de transport și ale mărfurilor în timpul traficului intern și internațional.

e) asigurări împotriva unor evenimente ce apar în viața oamenilor, ca deces, boli, accidente etc. – care pot duce la pierderea temporară sau definitivă a capacității de muncă – în cazul asigurărilor de persoane.

f) asigurări pentru cazurile de răspundere civilă care se referă la prejudicii cauzate terțelor persoane prin accidente de autovehicule, prin exercitarea unei anumite activități.

E. După sfera de cuprindere în profil teritorial, asigurările pot fi grupate în: interne și externe.

a) Asigurările interne au caracteristic faptul ca, în general, părțile contractante domiciliază în aceeași țară, bunurile, persoanele și răspunderea civilă care fac obiectul lor se află pe teritoriul aceleiași țări, iar riscurile asigurate se pot produce pe același teritoriu. Aceste asigurări se caracterizează și prin faptul că primele de asigurare, despăgubirile și sumele asigurate se exprimă și se plătesc, de regulă în moneda națională.

b) Asigurările externe au caracteristic faptul că apar în legătură cu persoane, răspudnere civilă sau bunuri care ies în afara limitelor teritoriale ale țării în care se încheie contractul de asigurare. În cazul acestor asigurări, una din părțile contractante ori beneficiarul asigurării domiciliază în altă țară sau obiectul asigurării ori riscul asigurat se află, respectiv se poate produce, pe teritoriul unei alte țări. De regulă la aceste asigurări atât primele de asigurare cât și despăgubirile se exprimă sau se plătesc în valută, motiv pentru care ele sunt cunoscute și sub denumirea de asigurări în valută.

F. După felul raporturilor ce se stabilesc între asigurător și asigurat, asigurările pot fi grupate în asigurări directe și asigurări indirecte sau reasigurări.

a) Specific asigurărilor directe este faptul că raporturile de asigurare se stabilesc în mod nemijlocit între asigurați (diferite persoane fizice sau juridice) și asigurător, fie prin intermediul contractului de asigurare, fie în baza legii.

b) Spre deosebire de asigurările directe, reasigurarea apare ca raport ce se stabilește de fiecare dată între două societăți de asigurare, dintre care una are calitatea de reasigurat (cedent), iar cealaltă de reasigurător. Reasigurarea are la bază contractul de reasigurare, prin intermediul căruia reasiguratul cedează unui reasigurător o parte din răspunderile pe care și le-a asumat prin contractul de asigurare și o parte din primele de asigurare încasate.

4. 3. ASIGURĂRILE DE PERSOANE

4.3.1. Condițiile generale de asigurare

4.3.1.1. Contractul de asigurare

În România, asigurările de persoane sunt facultative și se încheie pe baze contractuale, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare și cu condițiile stabilite de societățile de asigurare autorizate să practice asemenea asigurări.

Pot încheia contracte de asigurare persoanele care se încadrează în limitele de vârstă, duratele de timp și condițiile de achitare a primelor și de plată a sumelor asigurate, stabilite de asigurător și prevăzute în polițele de asigurare.

Durata asigurării, durata de plată a primelor și perioadele de timp – luni, trimestre, semestre, ani – de asigurare, se socotesc de la data începerii asigurării și anume:

a) la asigurările de viață cu excepția asigurărilor viagere de deces cu primă unică (cu plata dintr-o dată a primelor): de la 1 a lunii calendaristice pentru care s-a plătit cea dintâi rată de primă (anticipația);

b) la asigurările viagere de deces cu primă unică (cu plata dintr-o dată a primelor): de la data emiterii poliței și încasării primei de asigurare;

c) la asigurările de accidente : de la data începerii răspunderii asigurătorului.

Contractul de asigurare se consideră încheiat prin emiterea de către asigurător a poliței de asigurare.

În locul poliței de asigurare pierdute, asigurătorul eliberează, la cerere, un duplicat, iar polița originală se consideră nulă. În astfel de situații, la asigurarile de via ța se percepe o taxa de duplicat egala cu taxa de polița prevazuta în condițiile speciale de asigurare.

Contractul de asigurare nu se poate dovedi prin martori chiar dacă există un început de dovadă scrisă.

Dacă la încheierea contractului de asigurare vârsta asiguratului era sub limita minimă stabilită prin condițiile speciale, asigurătorul nu plătește suma asigurată dacă evenimentul produs asigurat se produce înainte de împlinirea limitei de vârstă prevăzută în condițiile speciale. Declarațiile neexacte ale asiguratului cu privire la vârsta ori la starea sa de învaliditate atrag nulitatea contractului și obligația asigurătorului de restituire a primelor încasate diminuate cu cheltuielile suportate.

Contractul de asigurare se reziliază de drept, asigurătorul având numai obligația de a restitui primele încasate și când evenimentul asigurat se produce înaintea începutului răspunderii asigurătorului.

Printr-un contract de asigurare (poliță) se asigură o singură persoană, cu excepția cazurilor când condițiile speciale stabilesc că se pot asigura și mai multe persoane.

Când prin același contract se asigură mai mulți membrii ai unei familii – asigurările familiale – persoana care semnează declarația de asigurare și se angajează să plătească primele, este asiguratul principal. Asiguratul principal poate cere rezilierea asigurării, transformarea acesteia în asigurare pentru o singură persoană și poate avea orice inițiativă pentru prevăzută de condițiile de asigurare în legătură cu contractul încheiat. Ceilalți asigurați au dreptul să ceară ieșirea din asigurare fără asentimentul asigurătorului principal sau al celorlalți asigurați și fără nici un drept asupra asigurării.

Asiguratul principal poate fi orice persoana care la încheierea asigurarii este în vârsta de cel puțin 16 ani împliniți și îndeplinește condițiile pentru a fi asigurate.

4.3.1.2. Prima de asigurare

Cuantumul primei de asigurare se calculeaza în baza tarifuluide prime al fiecarei asigurari, potrivit condițiilor speciale. La asigurarile ce se încheie cu avizul medicului desemnat, asiguratorul, ținând seama de starea sanatații, poate accepta încheierea contractului de asigurare cu prima de asigurare cu prima corespunzatoare unei vârste mai mari decât cea reala.

La stabilirea vârstei asiguratului în scopul calcularii primei de asigurare – nu și a vârstelor limita la încheierea și expirarea asigurarii- fracțiile sub 6 luni se neglijeaza, iar cele de 6 luni și mai mari, se socotesc an întreg.

Prima de asigurare se plătește anticipat, în cuantumul și la termenele stabilite în polița de asigurare, pe toată durata prevăzută în tariful de prime al fiecărei asigurări.

La asigurarile încheiate cu plata primelor în rate, scadența de plata a unei rate de prima este ziua I-a a ficarei luni, trimestru, semestru sau an de asigurare, corespunzator modului de plata a primelor stabilit prin polița de asigurare.

La asigurarile încheiate pe durate de cel puțin 5 ani la care primele se platesc anual, asiguratul are dreptul sa platesca primele și anticipat pentru mai mulți ani.

La asigurările de viață, odată cu completarea și semnarea declarației de asigurare, persoana care dorește să se asigure, achită drept anticipație o sumă egală cu valoarea celei dintâi rate de primă plus taxa de poliță.

Încasarea anticipației nu obligă asigurătorul să accepte încheierea contractului de asigurare.

Dacă nu se încheie contractul de asigurare se restituie anticipația încasată.

De asemenea, se restituie anticipația încasată, diminuată cu cheltuielile suportate, dacă persoana care a plătit anticipația nu este de acord să încheie contractul de asigurare cu prima mărită stabilită de asigurător.

La asigurările de viață ce se încheie cu plata primelor în rate, dacă se constată rate de primă anterioare neplătite, orice sumă încasată de la asigurat se consideră plătită în contul ratelor anterioare, în ordinea scadenței lor, cu aplicarea, dacă este cazul, a dispozițiilor privitoare la neplata primelor la termen și la reactivare.

Dacă se constată prime plătite în plus sau în minus la asigurările de viață:

a) dacă polița de asigurare a fost emisă cu o primă mai mare decât prima tarifară, suma asigurată se majorează la expirare sau la deces, la asigurările care cuprind acest risc, corespunzător raportului dintre primele plătite și cele cuvenite;

b) dacă se constată alte cazuri de prime plătite în plus, diferența dintre primele plătite și cele cuvenite, cu acordul asiguratului, se trece în contul ratelor următoare sau, dacă nu mai sunt rate de plată se restituie asiguratului la constatare;

c) dacă polița de asigurare a fost emisă cu o primă mai mică decât prima tarifară, suma asigurată se reduce corespunzător raportului dintre prima plătită și cea cuvenită.

La asigurarile de accidente daca se constata prime platite în plus sau în minus :

daca se constata prime platie în plus, diferența dintre primele patite și cele cuvenite, cu acordul asiguratului, se trece în contul celor urmatoare sau se restituie asiguratului ori, cu diferența respectiva se prelungește corespunzator durata asigurarii ;

daca se constata ca din culpa asiguratului polita a fost emisa cu o prima mai mica decat cea tarifara, suma asigurata se reduce corespunzator raportului dintre prima platita si cea cuvenita, daca decesul s-a produs ori invaliditatea permanenta s-a produs sau s-a agravat ca urmare a uneia din împrejurarile neexacte ori necomplet declarate la contractarea asigurarii sau în urma influenței lor directe

cand se rețin primele încasate în plus din vina asiguratului, la oricare din asigurari, se rețin cheltuielile de încasare.

La asigurarile de viața ce se încheie cu plata primelor în rate, daca se constata rate de prima anterioare neplatite, orice suma incasata de la asigurat se considera platita în contul ratelor anterioare, în ordinea scadenței lor, cu aplicarea, daca este cazul, a dispozițiilor privitoare la neplata primelor la termen și la reactivare.

4.3.1.3. Reactivarea la contractele cu/și fără drept la suma asigurată redusă

La asigurările încheiate cu plata primelor în rate, în caz de neplată la scadență a unei rate de primă, asiguratul are dreptul să o plătească în termenul de păsuire, se procedează astfel:

a) la asigurările de viață, la care se constituie rezervă de primă (cu excepția asigurărilor temporare de deces), dacă încetarea plății primelor are loc după ce au fost achitate pr timpul prevăzut în condițiile speciale, contractul rămâne în vigoare pentru o sumă asigurată redusă (rentă);

b) în toate celelalte cazuri, contractele se reziliază, fără restituirea primelor plătite anterior.

La asigurările de viață la care se constituie rezervă de prime, cu excepția asigurărilor temporare de deces, asiguratul are dreptul în decurs de 3 ani de la încetarea plății primelor, să reactiveze contractul prin plata primelor restante, integral sau cel mult 6 rate sau prin prelungirea duratei asigurării cu timpul cât nu s-au plătit primele de asigurare, sau parțial prin plata primelor restante și parțial prin prelungirea duratei asigurarii, astfel :

daca de la scadența celei dintâi rate de prima neachitate au trecut mai mult de 5 luni, reactivare contractului de asigurare se face prin plata integrala cel puțin a primelor restante pe perioada ce depașește termenul de pasuire de doua luni ;

daca de la scadența celei dintâi rate de prima neachitate au trecut cel mult 5 luni, asiguratul poate cere reactivarea contractului de asigurare printr-o declarație scrisa pe formular al asiguratorului , acesta din urma având dreptul ca, în funcție de declarația data de asigurat, sa accepte sau sa refuze reactivarea contractului de asigurare ;

la asigurarile de viața care cuprind riscul de deces din boala, încheiate cu examinare medicala, daca de la scadența celei dintâi rate de prima neachitata a trecut mai mult de un an, reactivarea contractului de asigurare pe baza declarației data de asigurat poate fi acceptata numai cu avizul favorabil al medicului desemnat ;

reactivarea contractului de asigurare prin prelungirea termenului de expirare și a duratei plații primelor, se poate face numai daca prin aceasta prelungire, vârsta asiguratului la expirarea contractului de asigurare nu va depași limita maxima de vârsta stabilita prin condițiile speciale.

4.3.1.4. Rezilierea contractelor prin răscumpărare

La asigurările de viață la care se constituie rezervă de prime, cu excepția asigurărilor temporare de deces, asiguratul are dreptul să ceară încetarea contractului de asigurare prin plata sumei de răscumpărare, dacă a achitat primele pe timpul prevăzut de condițiile speciale.

Dacă în momentul răscumpărării contractul de asigurare era cu primele achitate la zi, suma de răscumpărare se stabilește în raport cu timpul cât s-au plătit primele. Dacă primele de asigurare s-au plătit pentru o perioadă de timp care depășește luna răscumpărării, odată cu plata sumei de răscumpărare, asigurătorul restituie și primele încasate anticipat deminuate cu cheltuielile de încasare.

Contractele de asigurare la care s-a cerut răscumpărarea se consideră se consideră denunțate din ziua încasării, de persoanele în drept, a sumelor de răscumpărare respective.

4.3.1.5. Plata sumei asigurate

Suma asigurată se plătește asiguratului sau beneficiarului desemnat conform prevederilor stabilite prin condițiile speciale, dacă primele sunt achitate la zi ori nu s-a depășit termenul de păsuire. În cazul decesului asiguratului, dacă nu s-a desemnat un beneficiar, suma asigurată se plătește moștenitorilor asiguratului, în calitate de beneficiari.

Suma asigurată se plătește numai în România și numai în lei.

Dacă asiguratul nu a dispus altfel, atunci când sunt mai mulți beneficiari, desemnați sau moștenitori, aceștia au drepturi egale asupra sumei asigurate.

Când persoana în drept decedează înainte de a încasa suma asigurată cuvenită, aceasta se plătește moștenitorilor asiguratului, în calitate de beneficiari.

Asigurătorul nu plătește suma asigurată dacă evenimentul asigurat a fost produs de operațiuni militare în timp de război. În astfel de situații, la asigurările de persoane la care se constituie rezervă de prime, în caz de deces al asiguratului asigurătorul plătește rezerva de prime aferentă contractului, indiferent de timpul care a trecut de la încheierea acestuia.

Dacă un beneficiar a produs intenționat decesul asiguratului, suma asigurată se plătește celorlalți beneficiari, desemnați sau moștenitori.

Asigurătorul nu plătește suma asigurată dacă decesul sau invaliditatea permanentă a asiguratului au fost prilejuite de comiterea sau încercarea de comitere de către asigurat sau beneficiar, cu intenție, a unor fapte penale de o deosebită gravitate.

Drepturile asupra sumelor rezultând din rezerva de prime sunt imprescriptibile.

Suma asigurată se plătește independent de sumele cuvenite asiguratului sau beneficiarului din asigurările sociale și independent de repararea prejudiciului de cei răspunzători de producerea lui.

Creditorii asiguratului nu au dreptul să urmărească suma asigurată cuvenită beneficiarului.

4.3.1.6. Modificarea contractului de asigurare

Asiguratul are dreptul la următoarele modificări pe parcursul contractului de asigurare:

A. La toate asigurările:

a) schimbarea numelui său înscris în poliță, în baza modificării actului de stare civilă;

b) schimbarea modului de plată a primelor (când se plătesc în rate).

B. La asigurările la care se constituie rezervă de prime (cu excepția celor temporare de deces):

a) micșorarea sau majorarea duratei de plată a primelor și a duratei asigurării;

b) micșorarea sau majorarea sumei asigurate;

c) menținerea sumei asigurate înscrisă în poliță ori majorarea acesteia oricând pe parcursul asigurării, dacă polița a fost emisă cu o primă mai mică ori mai mare decât prima tarifară;

d) transformarea asigurării prin trecerea de la un tarif la altul.

C. La asigurările care cuprind riscul de deces: schimbarea beneficiarului înscris în poliță.

Asigurătorul nu admite modificarea contractului dacă contravine condițiilor de asigurare.

4.3.2. Riscurile în asigurările de persoane

Asigurările de persoane au ca obiect garantarea plății unei sume de bani de către asigurător, în cazul producerii unui eveniment legat de persoana fizică a asiguratului, și anume: vătămare corporală, îmbolnăvirea, decesul sau supraviețuirea acesteia.

La asigurările de persoane suma asigurată se stabilește în mod forfetar de către asigurat, în funcție de nevoile și posibilitățile sale financiare. Asiguratul poate să încheie mai multe contracte de asigurare împotriva aceluiași eveniment (complex de evenimente) și pentru sume diferite, fără să fie împiedicat de lege sau de asigurător să facă acest lucru.

Dacă în urma producerii riscului asigurat, asiguratul a suferit o vătămare corporală sau a contractat o maladie care i-a afectat puterea de muncă, el are dreptul la o indemnizație de asigurare care să facă posibilă refacerea situației sale financiare existente înaintea producerii accidentului sau contractării bolii.

4.3.2.1. Riscurile de deces sau invaliditate permanentă din accident

La asigurările care cuprind riscurile de deces sau invaliditate permanentă din accident, răspunderea asigurătorului începe după 24 de ore de la expirarea zilei în care a fost achitată prima de asigurare.

În caz de invaliditate permanentă totală din accidente, se plătește întreaga sumă asigurată. Dacă invaliditatea este parțială, se plătește o parte din suma asigurată corespunzătoare gradului de invaliditate permanentă stabilit.

Accidentele cuprinse în asigurare sunt următoarele evenimente subite, provenite din afară și fără voința asiguratului: explozia, prăbușirea de teren, lovirea, înțeparea, tăierea și altele asemenea, căderea, alunecarea, atacul din partea altei persoane sau a unui animal, trăsnetul, acțiunea curentului electric, arsura, degerarea, înecul, intoxicarea subită, axfisierea din cauze subite, cele produse la urmare a circulației mijloacelor de transport, de funcționarea ori folosirea mașinilor, aparatelor, instrumentelor, sculelor sau armelor.

Sunt cuprinse în asigurare urmările imediate (deces sau invaliditate permanentă) ale efortului fizic excesiv și subit determinat de cauze de forță majoră în timpul producției.

În caz de deces sau de invaliditate permanentă, ca urmare a unui efort fizic excesiv și subit, determinat de cauză de forță majoră în timpul producției, suma asigurată se plătește dacă decesul sau invaliditatea permanentă s-a produs imediat.

Invaliditatea permanentă cuprinsă în asigurare este reducerea potențialului fizic psiho – senzorial sau intelectual, provocată de un accident în care a fost atinsă integritatea corporală, consolidată în termenul prevăzut de condițiile de asigurare și nescutită de ameliorări.

Prin invaliditate temporară din accident se înțelege pierderea sau reducerea temporară a capacității de muncă ori profesională, post – traumatică, stabilită în baza criteriilor medicale de diagnostic clinic, diagnostic funcțional și de evaluare a acesteia, aplicabile în cadrul asigurărilor sociale.

Dacă înainte de accident asiguratul avea o invaliditate permanentă, pentru determinarea gradului de invaliditate permanentă ca urmare a accidentului produs în cursul duratei contractului de asigurare, se scade din gradul total de invaliditate permanentă, gradul de invaliditate permanentă existentă înainte de accident, iar diferența reprezintă gradul de invaliditate permanentă ca urmare a accidentului.

4.3.2.2. Riscurile de deces din boală infecțioasă acută

Persoanele bolnave nu sunt primite în asigurare.

Pentru riscul de deces al asiguratului din boală infecțioasă acută, răspunderea asigurătorului începe la ora 24 a zilei în care s-a emis polița de asigurare, dar nu mai devreme de 20 de zile de la ora 24 a zilei în care s-a plătit anticipația.

Sunt considerate boli infecțioase acute: anghina difterică, antraxul, ciuma, dizenteria, erizipelul, febra puerperală, febra tifoidă, hepatita epidemică, holera, malaria în forma comatoasă, meningita cerebro – spinală epidemică, morva, paratifosul, pojarul, poliomielita acută epidemică, rubeola, scarlatina, tifosul exantematic, tetanosul, varicela și variola.

Plata sumei asigurate se face numai dacă invaliditatea permanentă sau decesul a fost provocat de un accident produs în perioada de valabilitate a contractului și s-a ivit în decurs de un an de la data acestuia

4.3.2.3. Riscurile de deces din alte cauze decât accident sau boală infecțioasă acută

Asigurătorul are următoarele răspunderi:

a) în primele 6 luni de la începutul asigurării, asigurătorul restituie primele încasate mai puțin cheltuielile suportate;

b) în perioada de la șase luni la un an, asigurătorul plătește 50% din suma asigurată. La asigurările noi care se încheie în continuarea unor asigurări expirate, aceste condiții de asigurare se aplică și pentru perioada 1-6 luni dacă cea dintâi rată de primă (anticipația) a fost achitată înainte de expirarea asigurării precedente sau în cel mult 20 de zile de la expirarea acesteia.

c) în cel de-al doilea an al asigurării, asigurătorul plătește 75% din suma asigurată;

d) în celelalte cazuri, asigurătorul plătește întreaga sumă asigurată.

Dacă contractul de asigurare se reactivează după ce au trecut mai mult de 5 luni de la scadența celei dintâi rate de primă neachitate, termenele prevăzute la punctul 4.3.2.3. încep să curgă din nou de la data reactivării și anume:

a) pentru diferența dintre suma asigurată întreagă și suma asigurată redusă, dacă până la reactivare asigurarea a fost în vigoare pentru o sumă asigurată redusă;

b) pentru întreaga sumă asigurată, în celelalte cazuri.

4.3.3. Părțile care intervin în asigurare

În raporturile juridice iau parte directă întotdeauna asiguratul și asigurătorul – SC ALLIANZ-TIRIAC ASIGURARI SA, legați între ei – fie prin contract, fie în baza legii – prin obligații reciproce prevăzute în condițiile respective de asigurare. Asiguratul are obligația de a plăti la timp prima și de a respecta anumite reguli legate de prevenirea sau limitarea pagubelor, iar asigurătorul SC ALLIANZ-TIRIAC ASIGURARI SA are obligația de a plăti suma asigurată prevăzută în contract.

ASIGURĂTORUL – SC ALLIANZ-TIRIAC ASIGURARI – SA – este persoana juridică care administrează fondul de asigurare și își asumă obligația de a plăti suma asigurată.

Prin Legea nr. 47/1991, privind constituirea, organizarea și funcționarea societăților comerciale din domeniul asigurărilor, s-au creat condițiile pentru înființarea de noi societăți comerciale în domeniul asigurărilor care să funcționeze pe perincipiul concurenței specifice economiei de piață.

În domeniul asigurărilor, pentru a preveni starea de insolvabilitate și pentru apărarea drepturilor asiguraților societățile comerciale cu capital de stat, privat sau mixt se pot constitui numai cu avizul Oficiului de Supraveghere a Activității de Asigurare și Reasigurare – OSAAR – din Ministerul Finanțelor, care verifică îndeplinirea condițiilor legale de înființare (limita minimă a capitalului social subscris și vărsat, clauze din contractul de societate și statut) și funcționare a societăților de asigurare (stabilirea tarifelor de prime, respectarea drepturilor asiguraților, dizolvarea sau fuziunea societăților de asigurare, etc.).

ASIGURATUL este persoana fizică sau juridică care intră în raporturi juridice cu asiguratul fie în virtutea legii, fie prin încheierea contractului de asigurare.

De regulă, asiguratul are și calitatea de parte contractantă (în asigurările contractuale) și este titularul interesului asigurat ori persoana asupra căruia poartă asigurarea (riscurile privind persoana sa) și totodată titularul indemnizației de asigurare în ipoteza survenirii cazului asigurat.

Dacă evenimentul care provoacă pentru asigurător obligația de plată a indemnizației de asigurare, privește persoana sau patrimoniul unei alte persoane decât aceea a contractantului, se numește asigurat (persoana asigurată) titularul interesului asigurat sau persoana asupra căreia poartă asigurarea, iar persoana care încheie contractul și se obligă să plătească primele de asigurare se numește, în astfel de cazuri CONTRACTANT.

În raporturile de asigurare mai poate interveni și o altă persoană: BENEFICIARUL asigurării. Se numește beneficiar terța persoană căreia – în virtutea contractului sau a legii – asiguratul urmează să plătească indemnizația de aasigurare la realizarea evenimentului prevăzut în contract (caz asigurat). Dacă contractul este încheiat în favoarea beneficiarului, contractantul (asiguratul) se mai numește stipulantul asigurării.

Asiguratul nu trebuie să fie confundat cu beneficiarul asigurării fără obligația de a plăti prima de asigurare

4. 4. Principalele forme de asigurări practicate de S.C. ALLIANZ-TIRIAC ASIGURARI S.A.

ALLIANZ-TIRIAC ASIGURARI S.A. ofera urmatoarele tipuri de asigurari :

ASIGURARI DE PERSOANE

4.4.1. Asigurari de viață

asigurarea mixta de viață

asigurarea mixta de viață și suplimentara de accidente

asigurarea familiala mixtă de viață

asigurarea mixta de viață cu pensie pentru urmași

asigurarea de economie și de invaliditate permanentă din accident

asigurarea viagera de deces cu primă unică

asigurarea viagera de deces cu plată primelor pe timp limitat

asigurarea cu termen fix

asigurarea de pensie pe timp limitat

asigurarea managerilor pentru cazuri de accident

asigurarea titularilor de contracte de credit sau împrumut

asigurarea mixtă de viață reevaluabilă- valută forte.

Asigurari de accidente

asigurarea de accidente

asigurarea suplimentara pentru cazurile de invaliditate temporara din accident

asigurarea familiala de accidente

asigurarea de accidente Turist

asigurarea complexa a elevilor și studenților

asigurarea pentru cazurile de accidente a calatorilor (calatori transportați cu autovehicule deținute de persoane fizice sau juridice care nu au obligația legala de a emite legitimații individuale de transport persoane)

asigurarea vânatorilor

asigurarea calatorilor pentru cazurile de accidente (se incheie numai cu persoane autorizate sa efectueze transport de calatori)

asigurarea turiștilor pentru cazurile de accidente (se încheie numai cu persoane juridice autorizate sa organizeze acțiuni turistice interne și externe, pentru cetațeni români sau straini)

asigurarea pentru cazurile de accidente a angajaților, contractata de persoane juridice

asigurarea pentru calatorii în strainatate

ASIGURARI AUTO,MARITIME ȘI DE TRANSPORT

Asigurari facultative auto

asigurarea pentru avarii a autovehiculelor

asigurarea autovehiculelor pentru furt

asigurarea suplimentara pentru cazurile când autovehiculul este condus de alte persoane decât asiguratul

asigurarea autovehiculelor pentru pagube produse de incendiu și alte calamitați

asigurarea globala a motociclurilor

asigurarea autovehiculelor pentru pagube produse ca urmare a accidentelor de circulație sau a furturilor

asigurarea autovehiculelor pentru pagube produse ca urmare a accidentelor de circulație, precum și de incendiu și de diferite calamitați

asigurarea pentru cazurile de avarii a autovehiculelor de producție externa

asigurarea de accidente a persoanelor care pot fi legal transportate în autovehicule

asigurarea de raspundere civila auto, cu valabilitate în afara teritoriului României (Carte Verde)

asigurarea autovehiculelor pentru avarii, cu valabilitate în afara teritoriului României

asigurarea de garanție

asigurarea pentru cazurile de avarii a autoturismelor care se vând cu plata în rate

asigurarea creditului acordat pentru autovehicule comercializate în sistem leasing

asigurarea de avarii pentru autovehiculele vândute în sistem leasing.

Asigurarea obligatorie de raspundere civila auto

Asigurari maritime, de transport și de aviație

asigurarea navelor comerciale, fluviale, de pescuit și colectoare, a oricărui tip de ambarcațiuni, instalații și utilaje plutitoare, asimilate navelor

asigurarea navelor în construcție, reparație și în timpul călătoriilor de probă

asigurarea bunurilor pentru cazurile de pagube produse în timpul transporturilor terestre (pe căile ferate, cu vehicule ,prin poștă)- numai pe teritoriul României

asigurarea globală a bunurilor pentru cazurile de pagube produse în timpul tranportului terestru (pe căile ferate, cu vehicule ,prin poștă)- numai pe teritoriul României

asigurarea bunurilor pe timpul transportului (maritim, fluvial, pe cale ferată, cu autovehicule, aerian, prin poștă) numai pe teritoriul României

asigurarea facultativă a cărăușului pentru mărfurile transportate

asigurarea de răspundere a transportatorului în calitate de cărăuș,pentru mărfurile transportate

asigurarea pentru cazurile de avarii pe timpul transportului autovehiculelor(pe cale ferată, cu autovehiculele sau prin forță proprie), pe rute definite, de la unitățile furnizoare la cele care comercializează

asigurarea aeronavelor.

ASIGURĂRI DE CLĂDIRI, BUNURI INDUSTRIALE ȘI AGRICOLE

Asigurări de clădiri și bunuri industriale

asigurarea bunurilor de uz casnic și gospodăresc aparținând persoanelor fizice

asigurarea locuințelor și anexelor gospodărești pentru incendiu și alte calamități

asigurarea echipamentelor și instalațiilor care deservesc locuințelor, pentru incendiu și alte calamități

asigurarea construcțiilor și altor construcții aparținând persoanelor juridice pentru riscurile FLEXA (incendiu, trăsnet, explozie și căderi de corpuri)

asigurarea clădirilor și altor construcții aparținând persoanelor juridice pentru incendiu și alte calamități, cu excluderea cutremurului de pământ

asigurarea clădirilor și altor construcții aparținând persoanelor juridice pentru incendiu și alte calamitățI

asigurarea conținutului clădirilor aparținând persoanelor juridice pentru riscurile FLEXA (incendiu, trăsnet, explozie și căderi de corpuri)

asigurarea conținutului clădirilor aparținând persoanelor juridice pentru incendiu și alte calamități cu excluderea cutremurului de pământ

asigurarea conținutului clădirilor aparținând persoanelor juridice pentru incendiu și alte calamități

asigurarea patrimoniului aparținând unităților din rețeaua unităților cooperației meșteșugărești cu cotă de primă unică

asigurarea construcțiilor-montajului și a răspunderii constructorului

asigurarea mașinilor, utilajelor și instalațiilor aparținând persoanelor fizice și/sau juridice pentru cazurile de avarii accidentale

asigurarea geamurilor, oglinzilor și altor bunuri casabile aparținând persoanelor juridice pentru cazurile de spargere sau crăpare

asigurarea bunurilor sau valorilor aparținând persoanelor juridice pentru cazurile de furt prin efracție sau prin acte de tâlhărie

asigurarea valorilor aparținând persoanelor juridice pentru cazurile de furt prin acte de tâlhărie asupra curierilor

Asigurări de răspundere civilă

asigurarea de răspundere civilă legală pentru persoane fizice și/sau juridice

asigurarea de răspundere civilă profesională pentru experți contabili și contabili autorizați personae fizice și/sau juridice.

Asigurări agricole

asigurarea animalelor aparținând persoanelor fizice și/sau juridice

asigurarea globală a animalelor aparținând persoanelor juridice

asigurarea globală a bovinelor aparținând persoanelor fizice

asigurarea culturilor agricole și a rodului viilor, aparținând persoanelor juridice.

4. 4. 1. 1. ASIGURAREA MIXTĂ DE VIAȚĂ – TARIF I

Este forma cea mai uzuală de asigurare de viață, prezentînd atît o măsură de prevedere cît și un mijloc de economisire pe termen mai lung și în mod planificat.

Această formă de asigurare se adresează acelor persoane care doresc, pe de o parte, să-și pună la adăpost familia în cazul decesului lor, precum și să primească o sumă de bani dacă vor suferi un accident în urma căruia ar rămîne cu o invaliditate permanentă, iar pe de altă parte, să realizeze o economie pe termen și cu un scop bine determinat în caz de ajungere la termen (ca de exemplu: sprijinirea copiilor în perioada studiilor sau la întemeiera căminului, obținerea unei sume de bani la pensionare, etc.)

Asigurarea se poate încheia pe durate de la 5 la 15 ani, la sume minime de 500.000 lei și maxime 10.000.000 lei fără examinare medicală.

În tabelul 1 sunt prezentate primele pentru asigurarea mixtă de viață – tarif I.

Tabelul 1

În temeiul ei suma asigurată se plătește:

a) asiguratului

– la expirarea contractului de asigurare, dacă asiguratul va fi în viață;

– în caz de amortizare a asigurării, în total sau în parte, la tragerile lunare;

– în caz de invaliditate permanentă a asiguratului ca urmare a unui accident, în total sau în parte, după care invaliditatea permanentă este totală sau parțială;

b) moștenitorilor legali, în caz deces al asiguratului pe parcursul valabilității contractului de asigurare sau la expirare.

EXEMPLUL 1:

O persoană fizică solicită încheierea unei polițe de asigurare pe durata de 5 ani la suma asigurată de 1.000.000 lei, având vârsta de 41 de ani, cu plata primelor de asigurare lunară.

Din tabelul tarifului de prime corespunzător vârstei și duratei solicitate, prima lunară de asigurare este de:

19,25 x 1000 = 19.250 lei

4.4.1.2. ASIGURAREA MIXTĂ DE VIAȚĂ ȘI SUPLIMENTARĂ DE ACCIDENTE – TARIF I a

Această asigurare este indicată îndeosebi pentru acele persoane care doresc să fie asigurate pentru cazurile de accidente pentru o sumă asigurată mai mare decât pentru celelalte cazuri incluse în asigurare.

Se deosebește de forma de asigurare de mai sus numai în ce privește asigurarea de accidente, inclusă în asigurarea de viață, în sensul că, în caz de invaliditate permanentă a asiguratului ca urmare a unui accident se plătește de 6 ori suma asigurată înscrisă în poliță – în total sau în parte – după cum invaliditatea permanentă este totală sau parțială, iar în caz de deces al asiguratului din accident se plătește de 6 ori suma asigurată înscrisă în poliță.

În tabelul 2 sunt prezentate primele pentru asigurarea mixtă de viață și suplimentară de accidente – tarif Ia

Tabelul 2

EXEMPLUL 2:

Un muncitor de la SC UPET – SA Târgoviște, solicită încheierea unei asigurări mixte de viață cu supliment de accident – tarif I a, pentru suma asigurată de 2.000.000 lei, pe o durată de 7 ani, având vârsta de 52 de ani, cu participarea la tragerile lunare de amortizare și plata primelor în rate lunare.

Prima lunară este în acest caz:

16,25 x 2.000 = 32.500 lei

conform tarifului de prime specific acestei forme de asigurare .

4.4.1.3. ASIGURAREA FAMILIALĂ MIXTĂ DE VIAȚĂ – TARIF I b

Această asigurare este indicată pentru acele persoane care doresc să se asigure împreună cu membrii familiei și totodată să realizeze economii planificate pe o perioadă de timp.

La această formă de asigurare pot fi incluse, în același contract două sau mai multe persoane, care la contractare sînt în vîrstă de 5 la 60 de ani. Se încheie pe durata de la 5 la 15 ani, iar suma asigurată se plătește :

a) asiguratului:

– la expirarea contractului de asigurare,dacă asiguratul principal (persoana care încheie asigurarea ) va fi în viață;

– în caz de amortizare a asigurării, în total sau în parte, la tragerile lunare;

– în caz de invaliditate permanentă a oricăruia dintre asigurați ca urmare a unui accident, în total sau în parte, după cum invaliditatea permanentă este totală sau parțială;

– în caz de deces al oricăruia dintre asigurați.

b) moștenitorilor

-la decesul asiguratului principal.

În tabelul 3 sunt prezentate primele pentru asigurarea familială mixtă de viață – tarif I b pentru asiguratul principal, iar în tabelul 4 pentru membrii familiei asiguratului principal.

Tabelul 3

a) pentru asiguratul principal:

Tabelul 4

EXEMPLUL 3:

O familie formată din 3 membri, solicită încheierea unei asigurări familiale mixte de viață la suma asigurată de 10.000.000 de lei pe durata de 10 ani. Asiguratul principal este în vârstă de 40 de ani, soția acestuia de 36 de ani, iar copilul de 5 ani.

Prima de asigurare lunară a asiguratului principal este:

8,25 x 10.000 = 82.500 lei

Pentru soție: 1 x 10.000 = 10.000 lei

Pentru copil: 1 x 10.000 = 10.000 lei

TOTAL = 102.500 lei/lunar

4.4.1.4. ASIGURAREA MIXTĂ DE VIAȚĂ CU PENSIE PENTRU URMAȘI-TARIF I c

Această formă de asigurare este destinată acelor persoane care doresc ca prin asigurare să obțină atît foloase pentru ei înșiși cât și – în cazul decesului lor – sprijinirea urmașilor lor, însă prin achitarea sumei asigurate nu dintr-o dată (ca la asigurarea mixtă obișnuită), ci în mai multe etape astfel ca beneficiarii să primească drepturile din asigurare pe măsură ce vor avea nevoie de ele, pentru întreținere, studii, etc.

Se deosebește de asigurarea mixtă obișnuită în principal, prin faptul că, în cazul decesului asiguratului în cursul asigurării, se plătește urmașilor desemnați de asigurat și o pensie până la termenul de expirare a asigurării.

La această formă de asigurare suma asigurată se plătește:

a) asiguratului

– la expirarea asigurării, dacă asiguratul va fi în viață, suma asigurată înscrisă în poliță;

– în caz de amortizare, o anumită sumă pentru fiecare din combinațiile de litere înscrise în poliță iețite la tragerile lunare;

– în caz de invaliditate permanentă a asiguratului din accident suma asigurată în total sau în parte, după cum invaliditatea permanentă este totală sau parțială;

b) beneficiarilor sau moștenitorilor legali în caz de deces al asiguratului înainte sau după expirarea poliței de asigurare.

În tabelul 5 sunt prezentate primele pentru asigurarea mixtă de viață cu pensie pentru urmași – tarif I c

Tabelul 5

EXEMPLUL 4:

Se solicită o asigurare cu pensie de urmași – tarif I c pentru un salariat al SC ROTES – SA la suma asigurată de 5.000.000 de lei pe durata de 10 ani, având vârsta de 46 de ani.

Prima de asigurare, calculată conform tarifului de prime este:

10,75 x 5.000 = 53.750 lei

Caracteristici comune

Asigurarea se încheie cu persoane în vârstă de la 16 la 65 de ani, pe perioade de 5,7,10,12 sau 15 ani, dar nu mai mult decît până la împlinirea vârstei de 75 de ani. Excepție de la aceasta face doar asigurarea mixtă de viață cu pensie pentru urmași care se încheie cu persoane în vârstă de la 16 la 60 de ani pe durate de 10, 12 sau 15 ani, cu condiția ca la expirarea contractului să nu depășească vârsta de 65 de ani.

Persoanele cu o invaliditate mai mare de 50% nu se primesc în asigurare.

Asigurările se încheie la sume asigurate de cel puțin 500.000 de lei sau mai mari, crescând cu fracțiuni de câte 100.000 lei.

În caz de invaliditate permanentă parțială din accident al asiguraților suma de plată cuvenită conform gradului de invaliditate, se majorează cu 25% fără a putea depăși suma asigurată, excepție făcând tarif I a.

EXEMPLUL 5:

O persoană care are încheiată o asigurare mixtă de viață – tarif I, cu plata la zi a primelor, a suferit un accident la locul de muncă cu un grad de invaliditate de 30%. În momentul accidentului contractul de asigurare nu expirase.

Suma cuvenită a fi plătită de ALLIANZ-TIRIAC ASIGURARI S.A, asiguratului se calculează după cum urmează:

SA x grad de invaliditate = Indemnizația de plată a asiguratului

Indemnizația de plată x 25% = Suma cuvenită asiguratului

5.000.000 x 30% = 1.500.000 lei

1.500.000 x 25% = 375.000 lei

1.500.000 + 375.000 = 1.875.000 Suma cuvenită asigurat ca urmare a accidentului

La încheierea polițelor de asigurare pot fi emise cu sau fără participarea la tragerile lunare de amortizare cu combinații de litere atribuite la emiterea poliței de asigurare.

EXEMPLUL 6:

La o poliță pentru asigurarea mixtă de viață – tarif I, pentru suma asigurată de 2.000.000 lei pe durata de 5 ani s-au atribuit pentru fiecare 100.000 lei, următoarele combinații de litere:

AQV; AQW

Pe parcursul valabilității polițelor de asigurare, combinațiile de litere pot fi schimbate, acestea participând la tragerile de amortizare, începând cu luna următoare aceleia care au fost înscrise în poliță. De asemenea, specific asigurărilor mixte este că durata, suma asigurată și forma de asigurare, pot fi modificate la solicitarea asiguratului pe parcursul valabilității contractului de asigurare.

Asigurările mixte de viață pot fi încheiate la cererea asiguraților și fără participarea combinațiilor de litere la tragerile de amortizare. În acest caz, primele de asigurare se recalculează.

Primele de asigurare se plătesc anual anticipat, iar la cererea asiguratului se pot plăti în rate semestriale, trimestriale, lunare de asemenea, anticipat.

Suma asigurată redusă se calculează și se plătește numai la expirarea contractului de asigurare sau la decesul asiguratului înainte de expirarea contractului de asigurare, dacă primele nu erau achitate la zi.

EXEMPLUL 7:

O poliță de asigurare încheiată pentru asigurarea mixtă de viață – tarif I, cu o persoană în vârstă de 32 de ani, pe durata de 5 ani, la suma asigurată de 2.000.000 de lei, cu o primă lunară de 38.000 de lei, la care s-au plătit prime timp de 1 an și 2 luni, după care a avut o restanță de 7 luni și apoi a decedat.

Suma asigurată redusă ce se va plăti beneficiarului din poliță este:

232 x 2.000 = 464.000 lei

conform catalogului de sume de răscumpărare și sume asigurate reduse ALLIANZ-TIRIAC ASIGURARI SA.

Contractul de asigurare poate rămâne valabil pentru o sumă asigurată redusă, dacă primele de asigurare au fost plătite cel puțin 6 luni la contractele încheiate de până la 10 ani inclusiv și cel puțin 1 an la cele încheiate pe durate mai mari.

EXEMPLUL 8:

O poliță de asigurare încheiată pentru asigurarea mixtă de viață – tarif I, cu o persoană în vârstă de 32 de ani, pe durata de 5 ani, la suma asigurată de 2.000.000 de lei, cu o primă lunară de 38.000 de lei, a expirat la 01 martie 1997 și asiguratul este în viață.

La expirare:

– pentru plata la zi a primelor:

SA x cota de excedent = 2.000 x 80% = 1.600 lei

– pentru restanță:

SAR x SA = 2.000 x 232 = 464.000 lei

În cazul în care s-au plătit prime timp de 1 an și 2 luni atunci avem:

– pentru plata la zi a primelor

SR x SA = 190 x 2.000 = 380.000 lei

SAR x SA = 232 x 2.000 x 1,20 = 556.800 lei

Pentru contractele de asigurare reactivate, la care au trecut mai mult de 5 luni de la data scadenței celei dintâi rate de prime achitate, se consideră un contract nou, iar limitele indemnizației de despăgubire pentru riscul de deces din boală se stabilesc conform punctului 4.3.2.3. de la pag. 35 .

EXEMPLUL 9:

O poliță de asigurare mixtă de viață – tarif I, încheiată la 01.01.1995, la suma asigurată de 1.000.000 de lei, pe durata de 5 ani, asiguratul fiind în vârstă de 32 de ani, cu o primă lunară de 19.000 de lei la care au fost plătite prime de asigurare până la 01.04.1996, la care s-a solicitat începând cu 01.10.1996 reactivarea poliței de asigurare, la care primele sunt achitate la zi, iar pe data de 05.05.1997 asiguratul a decedat.

Suma cuvenită beneficiarului poliței de asigurare ca urmare a decesului din boală în conformitate cu prevederile pct. 4.3.2.3. de la pag. 35 este de 50% din suma asigurată, polița de asigurare, după reactivare fiind considerată un contract nou.

1.000.000 x 50% = 500.000 lei

Contractele decăzute din drepturi se pot reactiva, dacă de la termenul de plată a primei nu au trecut 2 ani.

La răscumpărarea asigurărilor mixte, scutite de plata primelor de asigurare, calculul se efectuează pentru toată perioada de la începerea asigurării până la data răscumpărării.

În caz de supraviețuire a asiguratului, la expirarea contractului, precum și în caz de deces din boală peste 2 ani sau din evenimente subite provenite din afară și fără voința asiguratului, se plătește o indemnizație sub formă de excedent în cote stabilite anual de SC ASIROM – SA (10% pentru contracte încheiate pe durata de 5 ani și de cel puțin 15% pentru cele încheiate pe durate mai mari) în funcție de durata asigurată și rata inflației.

Caracteristici specifice

Cu privire la modul de încheiere a contractelor

Specific pentru asigurările mixte de viață cu pensie pentru urmași – tarif I c, este că se încheie pentru persoane în vârstă de la 16 la 60 de ani pe duratele din tariful de prime, dar cu condiția ca acesta la expirarea contractului să nu depășească vârsta de 65 de ani, față de celelalte două forme de asigurare – asigurarea mixtă de viață și asigurarea mixtă de viață și suplimentară de accidente – la care vârsta de cuprindere în asigurare este de la 16 la 65 de ani, iar la expirarea contractului să nu depășească vârsta de 75 de ani (vezi anexa nr. 4).

La asigurarea familială mixtă de viață – tarif I b, vârsta de cuprindere în asigurare este de la 5 la 60 de ani față de condițiile asigurărilor descrise anterior.

Caracteristic asigurărilor familiale mixte de viață – tarif I b, este că se încheie pentru 2 sau mai multe persoane și asigură toți membrii familiei, cuprinși în limitele de vârstă prevăzute în tarif, față de asigurările – tarif I, I a și I c, la care în asigurare este cuprinsă numai o singură persoană (vezi anexa nr. 3).

În caz de invaliditate permanentă din accident

Pentru asigurarea mixtă de viață – tarif I și asigurarea mixtă de viață cu pensie pentru urmași – tarif I c se plătește total sau parțial suma asigurată, după cum invaliditatea a fost totală sau parțială, majorată cu 25%, dar nu mai mult decât suma asigurată (vezi exemplul 5).

Pentru asigurarea familială mixtă de viață – tarif I b, se plătește suma asigurată total sau parțial, oricăruia dintre asigurați, ca urmare a unui accident, după cum invaliditatea fiecăruia a fost totală sau parțială, majorată cu 25%, dar nu mai mult decât suma asigurată.

Pentru asigurarea mixtă de viață și suplimentară de accidente – tarif I a, plata sumei asigurate este de 6 ori suma înscrisă în poliță, total sau parțial, după cum invaliditatea este totală sau parțială.

EXEMPLUL 10:

Se încheie o poliță de asigurare pentru asigurarea mixtă de viață cu supliment de accident cu o persoană în vârstă de 42 de ani, cu suma asigurată de 5.000.000 de lei pe durata de 7 ani având plata la zi și asigurarea neexpirată și are un grad de invaliditate de 30%.

Suma asigurată se va calcula astfel;

SA x 6 x gradul de invaliditate = Suma cuvenită drept despăgubire

5.000.000 x 6 x 30% = 9.000.000 lei

Pentru asigurările mixte de viață – tarif I, asigurările mixte de viață și suplimentare de accidente – tarif I a și asigurările mixte de viață cu pensie pentru urmași – tarif I c, când gradul de invaliditate este mai mare de 50% din unul și același accident sau mai multor accidente întâmplate pe timpul valabilității aceluiași contract, asiguratul este scutit de plata primelor de asigurare, începând cu luna următoare a plății drepturilor din asigurare, până la expirarea acestuia, iar la expirare, dacă asiguratul este în viață va încasa suma asigurată.

Scutirea de plată se face numai dacă invaliditatea permanentă de peste 50% s-a ivit în decurs de 1 an de la data accidentului.

Specific asigurărilor mixte de viață ce beneficiază de scutiri de plata primelor de asigurare, în cazul unui grad de invaliditate mai mare de 50%, este că polițele de asigurare rămân în vigoare pentru toate drepturile din asigurarea mixtă de viață.

În caz de deces

Pentru asigurări mixte de viață cu pensie de urmași – tarif I c se plătește beneficiarului înscris în poliță :

a) 50% din sumă înscrisă în poliță la decesul asiguratului;

b) o pensie anuală de 10% din suma asigurată înscrisă în poliță, începînd după un an de la data decesului asiguratului până la termenul de expirare a asigurării;

c) a doua jumătate de 50% a sumei asigurate, la expirarea asigurării, odată cu plata pensiei pentru ultimul an sau pentru fracțiunea de an rămasă.

EXEMPLUL 11:

Un asigurat are o poliță mixtă de viață cu supliment de accidente – tarif I a, suma asigurată de 1.000.000 de lei pe durata de 5 ani, care în urma unui accident pe parcursul valabilității poliței de asigurare, fiind cu plata la zi, a avut un grad de invaliditate de 60%, în urma căruia asiguratul a primit în luna aprilie 1997:

6.000.000 x 60% = 3.600.000 lei

Începând cu luna mai, având gradul de invaliditate mai mare de 50%, asiguratul va fi scutit de plata primelor de asigurare, contractul rămânând în vigoare pentru toate drepturile până la expirare – 01.05.1998, când va primi suma asigurată de 1.000.000 de lei, dacă va fi în viață sau aceasta se va plăti beneficiarului înainte sau după expirare dacă asiguratul va deceda.

La asigurarea familiară de viață- tarif I b :

-în caz de deces al asiguratului principal, suma asigurată plătește beneficiarului, ori în lipsă, asiguraților din polița de asigurare în calitate de moștenitori, în părți egale, iar contractul se reziliază;

-în caz de deces al oricărui alt asigurat, suma asigurată se plătește asiguratului principal în calitate de beneficiar, iar contractul de asigurare rămâne în vigoare cu o primă micsorată corespunzător.

EXEMPLUL 12:

O asigurare familială mixtă de viață se încheie de către o familie formată din 3 membri – asiguratul principal având 40 de ani, soția acestuia 36 de ani, copilul 5 ani. Suma asigurată este de 10.000.000 de lei.

În caz de deces al asiguratului principal suma cuvenită fiecărui beneficiar este de 3.333.333 de lei, după care contractul se reziliază.

În cazul decesului unuia dintre beneficiari, suma asigurată se plătește asiguratului principal, iar contractul rămâne valabil cu o primă redusă.

Suma asigurată se plătește la expirarea contractului de asigurare, dacă asiguratul principal este în viață.

La asigurarările mixte de viață cu supliment de accidente – tarif I a, în caz de deces al asiguratului din accident, asiguratorul plătește de 6 ori suma asigurată înscrisăîn poliță, iar contractul se reziliază.

EXEMPLUL 13:

Pentru o asigurare mixtă de viață și suplimentară de accidente – tarif I a, încheiată de o persoană în vârstă de 35 de ani, pe durata de 5 ani cu suma asigurată de 3.000.000 de lei, prima lunară este de

21 x 3.000 = 63.000 lei

la care asiguratul a plătit 2 luni, asigurarea fiind cu plata la zi, iar pe parcursul valabilității asigurării decedează în urma unui accident.

Suma asigurată cuvenită beneficiarului asigurării este de

3.000.000 x 6 = 18.000.000 de lei

iar contractul se reziliază.

Specific asigurărilor mixte de viață și suplimentară de accidente – tarif I a, asigurările mixte de viață cu pensie pentru urmași – tarif I c, ce beneficiază de scutiri de plata primelor de asigurare pentru un grad de invaliditate mai mare de 50%, este că suma asigurată înscrisă în contract, în caz de deces al asiguratului, înainte de expirarea contractului se plătește beneficiarului înscris în poliță, chiar dacă nu se plătesc prime de asigurare.

Referitor la beneficiarul asigurării

Caracteristic pentru asigurarea familială mixtă de viață – tarif I b, este că, în cazul în care nu este ddesemnat în mod expres o persoană, asigurații prevăzuți în contract sunt și beneficiari ai sumei asigurate, în părți egale, dar numai în caz de deces al asiguratului principal, față de situațiile celorlalte asigurări – tarif I, I a și I c la care, în cazul nedesemnării unui beneficiar, suma asigurată revine moștenitorilor legali de drept ai asiguratului.

4.4.1.5. ASIGURAREA DE ECONOMIE ȘI DE INVALIDITATE PERMANENTĂ DIN ACCIDENTE – TARIF III

Această formă de asigurare se deosebește de asigurarea mixtă prin faptul că suma asigurată nu se plătește și în cazul decesului asiguratului, astfel că este indicată, pe de o parte, pentru persoanele singure, care nu sunt interesate în asigurarea pentru cazul de deces, iar pe de altă parte, pentru persoane care, din cauza stării sănătății, nu pot încheia asigurări care includ și riscul de deces, cât și pentru acelea care sunt în vârstă între 60 – 65 de ani și din această cauză nu pot fi cuprinse în celelalte forme de asigurări de viață.

Se încheie pe durate de la 5 la 10 ani, cu persoane în vârstă de la 16 ani împliniți, pe duratele prevăzute în tariful de prime, pentru sume de 5.000 de lei sau mai mari crescând cu fracțiuni de câte 5.000 de lei.

Suma asigurată se plătește asiguratului:

– la expirarea asigurării, dacă asiguratul va fi în viață;

– în caz de invaliditate permanentă din accident produs în perioada plății primelor, în total sau în parte, după cum invaliditatea permanentă este totală sau parțială. În caz de invaliditate permanentă parțială, suma de plată cuvenită se majorează cu 25%, fără a depăși suma asigurată înscrisă în poliță.

În caz de deces produs înainte de expirarea asigurării SC ALLIANZ-TIRIAC ASIGURARI SA plătește suma de răscumpărare beneficiarilor înscriși în polița de asigurare.

Primele de asigurare se plătesc anual anticipat, iar la cererea asiguratului pot fi plătite și în rate semestriale, trimestriale, lunare de asemenea, anticipat.

În tabelul 6 sunt prezentate primele pentru asigurarea de economie și invaliditate permanentă din accident – tarif III.

Tabelul 6

EXEMPLU: O persoană în vârstă de 70 de ani, încheie o asigurare de economie și invaliditate permanentă din accident – tarif III, pe durata de 5 ani cu suma asigurată de 2.000.000 lei.

Prima calculată conform tarifului de prime ALLIANZ-TIRIAC ASIGURARI este:

86 x 2000 = 172.000 lei/lunar

Contractul de asigurare poate rămâne valabil pentru o sumă asigurată redusă, dacă primele au fost plătite timp de cel puțin 6 luni. Suma asigurată redusă se achită la expirarea asigurării.

Dacă primele au fost plătite pe cel puțin 6 luni, asiguratul are dreptul să ceară încetarea contractului de asigurare prin plata primei de răscumpărare.

La expirarea asigurării, asiguratul are posibilitatea să aleagă între:

– plata dintr-o dată a sumei asigurate;

– plata sub formă de rentă pe timp de 5 – 10 ani.

În această ultimă eventualitate, asiguratul poate opta între 2 variante:

– cu menținerea asigurării de invaliditate permanentă pe perioada plății rentei și cu plata în caz de deces, a rentelor rămase neachitate;

– în care SC ALLIANZ-TIRIAC ASIGURARI – SA are numai obligația plății unei rente – mai mare decât în cealaltă opțiune – asigurarea desființându-se în caz de deces al asiguratului.

De menționat, că asigurarea de economie și invaliditate permanentă din accident – au aproape toate caracteristicile asigurărilor mixte de viață cu două excepții:

1) nu are limită maximă de vârstă pentru încheierea asigurărilor;

2) pot fi cuprinse în asigurare și persoane cu un grad de invaliditate mai mare de 50%.

Din cele două puncte se desprinde concluzia că asigurarea susmenționată nu cuprinde riscurile de deces din boală și din accident.

4.4.1.6. ASIGURAREA VIAGERĂ DE DECES CU PRIMĂ UNICĂ –

TARIF IV (cu plata dintr-o dată a primei de asigurare)

Această formă de asigurare se adresează, îndeosebi persoanelor care, chiar dacă doresc să realizeze economii pe altă cale, sunt totuși interesate să asigure un sprijin familiilor pentru data când vor deceda și având o sumă disponibilă, pot să plătească dintr-o dată prima de asigurare pentru a nu mai avea obligația și grija de a plăti periodic prima de asigurare.

Spre deosebire de asigurările mixte, la această asigurare, suma asigurată se plătește numai la decesul asiguratului.

Asigurarea se încheie numai cu persoane în vârstă de la 16 la 65 de ani, pentru sume asigurate fixe de 20.000 lei pentru fiecare contract.

În tabelul 7 sunt prezentate primele pentru 1000 de lei sumă asigurată.

Tabelul 7

Suma asigurată se plătește la decesul asiguratului, beneficiarilor înscriși în polița de asigurare.

Suma de plată ca urmare a decesului asiguratului nu poate fi mai mică decât primele încasate diminuate cu cheltuielile suportate.

4.4.1.7. ASIGURAREA VIAGERĂ DE DECES CU PLATA PRIMELOR PE TIMP LIMITAT – TARIF IV a

Această formă de asigurare se deosebește de cea precedentă în principal, prin faptul că prima de asigurare nu se plătește dintr-o dată la contractarea asigurării, ceea ce eventual asiguratul nu ar avea posibilitatea să facă, ci un număr de ani la alegerea sa.

Asigurarea se încheie cu persoane în vârstă de la 16 la 65 de ani și pentru duratele de plată a primelor de la 5 la 15 ani, pentru sume asigurate de cel puțin 20.000 de lei.

Primele de asigurare se plătesc anual anticipat până la expirarea duratei de plată a primelor pentru care s-a încheiat asigurarea, cel mult însă până la decesul asiguratului. La cererea asiguratului primele pot fi plătite în rate semestriale, trimestriale, lunare de asemenea, anticipat.

În tabelul 8 sunt prezentate ratele lunare de prime pentru 1.000 de lei sumă asigurată.

Tabelul 8

Suma asigurată se plătește la decesul asiguratului, beneficiarilor înscriși în polița de asigurare.

Contractul de asigurare poate rămâne valabil pentru o sumă asigurată redusă, dacă primele au fost plătite pe cel puțin 6 luni, la contractele încheiate pe durate de plată a primelor de până la 10 ani inclusiv și cel puțin un an la cele încheiate pe durate de plată a primelor mai mari.

Suma asigurată redusă se plătește la decesul asiguratului.

Contractul de asigurare poate fi răscumpărat dacă de la data începerii asigurării a trecut cel puțin un an, iar primele au fost plătite pe cel puțin 6 luni la contractele încheiate pe durate de plată a primelor de până la 10 ani inclusiv și cel puțin un an la cele încheiate pe durate de plată a primelor mai mari.

Dacă primele de asigurare s-au plătit pentru o perioadă de timp care depășește luna de asigurare în care asiguratul a decedat, odată cu plata sumei asigurate se restituie primele încasate în plus, diminuate cu cheltuielile suportate.

DEOSEBIRI între cele două forme de asigurare

Prima de asigurare se plătește în cote fixe de către asigurat o singură dată la încheierea contractului la tariful IV, iar la tariful IV a primele se plătesc anual anticipat pe durate de câte 5, 7, 10, 12 sau 15 ani.

Polițele de asigurare la tariful IV a, pe parcursul valabilității (înainte de expirare) pot fi răscumpărate sau pot rămâne valabile pentru o sumă asigurată redusă la expirare, pe când asigurările tarif IV nu pot fi răscumpărate și nu pot avea sume asigurate reduse.

ASEMĂNĂRI între cele două forme de asigurare

Pentru cele două forme de asigurări, suma asigurată se plătește la decesul asiguratului, beneficiarilor înscriși în polița de asigurare.

Contractele de asigurare se încheie cu persoane în vârstă de la 16 la 65 de ani.

4.4.1.8. ASIGURAREA CU TERMEN FIX – TARIF V

Este în fapt tot o asigurare mixtă, dat fiind că ALLIANZ-TIRIAC ASIGURARI S.A are obligația de a plăti suma asigurată fie că asiguratul supraviețuiește termenului de expirare a asigurării, fie că decedează mai înainte; deosebirea este că suma asigurată se plătește în toate cazurile numai la termenul fix stipulat în contract, și altei persoane decât aceea care a încheiat contractul de asigurare, ceea ce răspunde dorințelor acelor asigurați care înțeleg ca beneficiarii să intre în posesia sumei asigurate numai la o anumită dată (la majorat sau la începerea studiilor, etc.).

Asigurarea se încheie cu persoane în vârstă de la 16 la 60 de ani pentru durate prevăzute în tariful de prime, dar cu condiția ca la expirarea contractului să nu depășească vârsta de 65 de ani.

Suma asigurată poate fi de 10.000 lei sau mai mare crescând cu fracțiuni de câte 5.000 lei și se plătește beneficiarului înscris în polița de asigurare, la expirarea asigurării, indiferent dacă asiguratul va fi în viață sau nu.

Primele lunare pentru 10.000 de lei sumă asigurată sunt prezentate în tabelul 9.

Tabelul 9

Notă: când contractul de asigurare se încheie pentru o sumă mai mare de 10.000 lei primele de asigurare pentru fiecare 5.000 lei din suma asigurată sunt egale cu 1/2 din primele prevăzute in tabel.

În caz de deces al asiguratului după 6 luni de la contractare, asigurarea rămâne valabilă și scutită de plata primelor, cu reducerea sumei asigurate potrivit pct. 4.3.2.3. de la pag. 35, dacă decesul are loc în primii doi ani ai asigurării.

Primele de asigurare se plătesc anual anticipat sau la cerere în rate semestriale, trimestriale sau lunare de asemenea, anticipat.

Contractul de asigurare poate rămâne valabil pentru o sumă asigurată redusă, dacă primele au fost plătite pe cel puțin 6 luni la contractele încheiate pe durate de până la 10 ani inclusiv și pe cel puțin un an la cele încheiate pe durate mai mari. Suma asigurată redusă se achită la expirarea contractului de asigurare.

Contractul de asigurare poate fi răscumpărat dacă de la data începerii asigurării a trecut cel puțin un an, iar primele au fost plătite pe cel puțin 6 luni la contractele încheiate pe durate de până la 10 ani inclusiv și pe cel puțin un an la cele încheiate pe durate mai mari.

4.4.1.9. ASIGURAREA DE RENTĂ PE TIMP LIMITAT – TARIF V a

Această formă de asigurare se adresează persoanelor care vor să asigure copiilor un sprijin material sub formă de rentă, pe o anumită perioadă de timp (de exemplu pe timpul studiilor).

Asigurarea se încheie pe durate prevăzute în tariful de prime cu persoane în vârstă de la 16 la 60 de ani, dar cu condiția ca la expirarea contractului asiguratul să nu depășească vârsta de 65 de ani.

Pensia (renta) lunară pentru care se încheie asigurarea poate fi de 1.000 lei crescând cu fracțiuni de 1.000 lei dar cel mult la 30.000 lei, plătibilă timp de 4, 5, 6 sau 7 ani, la alegerea asiguratului.

Pensia (renta) se plătește beneficiarului înscris în polița de asigurare lunar anticipat, începând de la expirarea asigurării, indiferent dacă asiguratul va fi în viață sau nu.

În caz de deces al beneficiarului, după începerea plății rentei, asigurătorul plătește rezerva de prime moștenitorilor acestuia în calitate de beneficiari.

În caz de deces al asiguratului, după 6 luni de la contractare, asigurarea rămâne valabilă și scutită de plata primelor, cu reducerea rentei asigurate, potrivit pct. 4.3.2.3. de la pag. 35, dacă decesul are loc în primii doi ani ai asigurării.

Primele de asigurare se plătesc anual anticipat sau în rate semestriale, trimestriale, lunare de asemenea, anticipat la cererea asiguratului.

În tabelele 11, 12, 13 și 14 sunt prezentate tarifele de prime pentru asigurarea de rentă pe timp limitat în funcție de timpul în ani cât se plătește pensia (renta), respectiv 4, 5, 6 și 7 ani.

Când pensia (renta) se plăteste timp de 4 ani

Tabelul 10

b) Când pensia se plătește timp de 5 ani

Tabelul 11

c) Când pensia se plătește timp de 6 ani

Tabelul 12

Când pensia se plătește timp de 7 ani

Tabelul 13

Contractul de asigurare poate rămâne valabil pentru o rentă redusă, dacă primele au fost plătite pe cel puțin 6 luni, la contractele încheiate pe durate de până la 10 ani inclusiv și pe cel puțin un an la cele încheiate pe durate mai mari.

La începerea perioadei de plată a rentei, contractul de asigurare poate fi răscumpărat, dacă de la data începerii asigurării a trecut cel puțin un an, iar primele au fost plătite pe cel puțin 6 luni la contractele încheiate pe durate de până la 10 ani inclusiv și pe cel puțin un an la cele încheiate pe durate mai mari.

La expirarea asigurării, beneficiarul poate cere amânarea începerii plății rentei pe un termen – în ani întregi – de până la 5 ani.

ASEMĂNĂRI între asigurarea cu termen fix și asigurarea de rentă pe timp limitat

Contractele sunt încheiate pentru persoane în vârstă de la 16 la 65 de ani, cu condiția să nu depășească vârsta de 75 de ani la expirare.

La expirare, suma asigurată se plătește beneficiarului, indiferent dacă asiguratul este în viață sau nu.

Se încheie pe durate de la 5 la 15 ani.

Primele se plătesc anual anticipat, iar la cererea asiguratului pot fi plătite în rate semestriale, trimestriale, lunare de asemenea, anticipat.

Pe parcursul valabilității contractului de asigurare pentru ambele tarife, asigurările pot fi răscumpărate la cererea asiguratului, iar în caz de reziliere prin neplata primelor de asigurare, beneficiarii au dreptul să încaseze o sumă asigurată redusă la expirarea asigurării.

În caz de deces al asiguratului, după 6 luni de la contractare, până la doi ani inclusiv, asigurările rămân valabile și sunt scutite de plata primelor de asigurare până la expirare, iar beneficiarii vor încasa la expirare sumele asigurate cu reducerile prevăzute la pct. 4.3.2.3. de la pag. 35.

DEOSEBIRI între asigurarea cu termen fix și asigurarea de rentă pe timp limitat

Suma asigurată se plătește la expirare pentru asigurarea cu termen fix, beneficiarului integral, pe când la asigurarea de rentă pe timp limitat se plătește beneficiarului sub formă de rentă plătibilă anual în funcție de numărul de ani prevăzuți în contract.

Rentele anuale pot fi de 1.000 lei crescând cu fracțiuni de câte 1.000 lei până la 30.000 lei, la solicitarea asiguratului iar primele încasate se vor dubla sau tripla în funcție de renta solicitată.

Specific asigurărilor de rentă pe timp limitat, este că în cazul când beneficiarul rentei decedează înainte de încasarea tuturor rentelor, restul sumelor rămase neîncasate se plătesc moștenitorilor legali. Beneficiarul rentei poate cere amânarea începerii plății rentei pe un termen de ani întregi de până la 5 ani.

CAPITOLUL V

ASIGURAREA FACULTATIVĂ DE PENSIE SULIMENTARĂ PRIVATĂ CU ACUMULARE DE CAPITAL ȘI REEVALUARE

5.1. Noțiuni introductive

Prin decizia nr. 256/1998 s-a introdus asigurarea facultativă de pensie suplimentară privată cu acumulare de capital și reevaluare -Tarif XI- PROSPERA, având următoarele caracteristici :

Asigurarea se încheie pentru persoane în vărstă de la 16 la 65 de ani care la expirarea duratei de plata a primelor nu depăsesc vârsta de 65 de ani.

Durata de plată a pimelor este cuprinsă între 5 șI 46 de ani la femei și între 5 șI 49 de ani la bărbați și va fi astfel aleasă încât în luna următoare expirării acesteia ALLIANZ-TIRIAC ASIGURARI S.A să plătească suma asigurată și/sau să înceapă plata pensiei lunare.În cazul pensiilor viagere, acest moment trebuie să coincidă cu împlinirea vârstei de pensionare a beneficiarului de pensie.

Asigurarea se încheie la sume asigurate de cel puțin 1.000.000 de lei.

Contractele de asigurare se încheie, la alegerea asiguratului, pentru una din următoarele variante :

plata dintr-o dată a întregii sume asigurate, la expirarea contractului ;

plata sumei asigurate sub formă de pensie lunară pe timp limitat, cuprins între 4 și 30 de ani, începând de la expirarea duratei de plata a primelor ;

plata sumei asigurate sub formă de pensie lunară viageră (pînă la decesul persoanei desemnate beneficiar);

plata dintr-o dată a unei părți din suma asigurată, urmând ca diferența de suma asigurată rămasă să se plătească sub formă de pensie pe timp limitat sau viageră, potrivit celor de la lit. b sau c. În acet caz, în contractul de asigurare se stabilește proporția (%) în care se împarte suma asigurată.

Asigurarea este valabilă atât pe teritoriul României cât și oriunde in lume, 24 de ore din 24 de ore.

Primele de asigurare sunt stabilite pentru 1.000.000 de lei și se plătesc anual, anticipat, la cererea asiguratului putând fi plătite și în rate subanuale, prin poștă, virament bancar etc.

Cuantumul pensiei se determină în baza tarifului din anexa nr. 1 la condițiile de asigurare, stabilit diferențiat, pentru femei și bărbati.

Beneficiar al asigurării poate fi asiguratul sau altă persoană desemnată de acesta.

În vederea creșterii valorii contractului și implicit a capitalului acumulat, începând după anul întâi de asigurare și până la începutul penultimului an de plată a primelor, asigurații pot solicita indexarea primelor de asigurare.

În baza contractului de asigurare cu primele achitate la zi, se plătește suma asigurată reevaluată (incuzând indexările și majorările cu excedentele calculate anual), astfel :

la expirarea asigurării (când plata sumei asigurate se face dintr-o dată) ;

la începerea termenului de plată a pensiei, pentru cazurile în care plata se face sub formă de pensii lunare.

Prin același contract și pe aceeași durată de plată a primelor, pot fi asigurate, suplimentar, cazurile de deces și de invaliditate permanentă din accident.

În legătură cu aplicarea Deciziei nr. 256/1998 se vor mai avea in vedere și următoarele :

La primele ce se plătesc anticipat pentru o perioadă de 3,6 sau 12 luni se aplică reduceri stabilite potrivit anexei nr. 2 la conditiile de asigurare.

Cuantumul pensiei lunare se stabilește în baza :

anexei nr. 3 la conditiile de asigurare, când se optează pentru pensie viageră, determinată în functie de vârsta beneficiarului de pensie la momentul de început al plătii acesteia ;

anexei nr. 4 la condițiile de asigurare, când se optează pentru pensie pe timp limitat.

În situația in care, din calculul primelor de asigurare sau cel al pensiilor lunare rezultă o sumă urmată de zecimale, se va face rotunjirea la leu prin adaos în cazul celor egale sau mai mari decât 0,50 lei și prin neglijarea celor mai mici.

Exemple de stabilire a primelor de asigurare și a pensiilor lunare sunt prezentate în anexa nr. 1.

Indexarea asigurării se face în baza unei cereri scrise a asiguratului în care se va indica ori noua sumă asigurată ori noua pimă de asigurare pe care acesta se angajează să o plătească în contiuare.

Exemple de stabilire a sumelor asigurate sau a primelor de asigurare rezultate în urma cererii de indexare sunt redate în anexa nr. 1.

Odată cu efectuarea operațiunilor de mai sus se vor face si adnotările corespunzătoare în declarația și în polița de asigurare.

Pentru asigurările care au fost încheiate potrivit prevederilor de la pct.3, lit.d, proporția stabilită la contractare pentru modul de plată a sumei asigurate inițiale se va aplica și pentru celelalte drepturi cuvenite (diferențele de sume asigurate rezultate din indexare, precum și excedentele acordate).

Cazurile de deces și de invaliditate permanentă din accident pot fi asigurate suplimentar pentru o sumă asigurată de cel puțin 1.000.000 de lei, stabilită la alegerea asiguratului, independent de suma asigurata solicitata pentru asigurarea de baza.

Cuprinderea în asigurarea de la pct.16 se face cu plta corespunzătoare a primelor de asugurare, potrivit Tarifului de prime suplimentar din anexa nr. 1 la condițiile de asigurare. Modul de plată a primelor va fi identic cu cel ales pentru asigurarea de bază.

Pentru persoanele de profesie cascadori, piloți de încercare și cei care participă la concursuri auto – moto sau bărci cu motor sau sunt sportivi legitimați ori cei care își desfășoară activitatea în aeronautică civilă, militară (personal navigant și nenavigant care participă la zboruri aeriene) și sportivă primele de asigurare din Tariful de prime suplimentar se vor majora cu 100 %.

Pentru încheierea asigurarilor se vor utiliza :

formularul de "DECLARAȚIE DE ASIGURARE" – cod ALLIANZ-TIRIAC ASIGURARI S.A 61-1-228, pe care, până la implementarea sistemului de prelucrare automata a datelor, se va ține evidența încasării ratelor de prime (pag.4 a declarației);

formularul de "POLITA DE ASIGURARE DE PENSIE SUPLIMENTARA PRIVATĂ CU ACUMULARE DE CAPITAL SI REEVALUARE-TARIF – XI PROSPERA" – cod ALLIANZ-TIRIAC ASIGURARI S.A 61-1-229. Pe formular sunt tipărite în întregime condițiile de asigurare, inclusiv cele ale asigurarii suplimentare.

La completatrea formularelor de mai sus se va ține seama și de indicațiile din anexa nr.2.

Numărul de poliță de asigurare se atibuie din "Lista polițelor la asigurările de viață care se vor emite cu cifră de control " – cod ALLIANZ-TIRIAC ASIGURARI S.A 61-1-212 .

La contractarea asigurărilor se va încasa o taxă de poliță de 7.000 lei.

Constituirea dosarelor și stabilirea drepturilor pentru plata sumelor asigurate se fac prin serviciul contractare și administrare de asigurări.

Evidența operativ-statistică a acestei forme de asigurare se va ține de catre serviciul contractare și administrare de asigurări întru-un caiet simplu, care va cuprinde următoarele coloane : 1) nr. crt.; 2) nr. de poliță;

3) numele și prenumele asiguratului/numele și prenumele beneficiarului (se va înscrie sub formă de fracție); 5) suma plătită în caz de deces; 6) suma de răscumpărare plătiă; 7) suma plătită la expirare/suma plătită sub formă de pensii (se vor înscrie sub formă de fracție); 8) suma plătită pentru cazul de deces din accident din asigurarea suplimentară; 9) suma plătită pentru cazul de invaliditate permanentă din accident suplimentară.

Evidența se va ține separat pentru contractele la care plata sumei asigurate se face dintr-o dată la expirarea duratei de plată a primelor, de cele cu plata sub formă de pensii pe timp limitat, precum și de cele cu plata sub formă de pensii viagere.

În cazul încasării primelor de asigurare, sumele aferente asigurării facultative de pensie suplimentară privată cu acumulare de capital și reevaluare – Tarif XI – PROSPERA, precum și cele aferente asigurării suplimentare pentru cazurile de deces și de invaliditate permanentă din accident se vor înscrie în Borderoul de depunere cod ALLIANZ-TIRIAC ASIGURARI S.A 61-1-302, în coloane distincte.

Evidența contabilă a primelor încasate și a sumelor asigurate plătite se va ține astfel :

primele încasate se vor înregistra în contul "Prime încasate la asigurarea facultativă de pensie suplimentară privată cu acumulare de capital și reevaluare – Tarif XI – PROSPERA", care va avea următoarele subanalitice :

"Prime încasate la asigurarea facultativă de pensie suplimentară privată cu acumulare de capital și reevaluare – Tarif XI – PROSPERA",

"Prime încasate la asigurarea Tarif XI – PROSPERA, pentru asigurarea suplimentară pentru cazurile de deces și de invaliditate permanentă din accident";

sumele plătite se vor înregistra în contul "Sume plătite la asigurarea facultativă de pensie suplimentară privată cu acumulare de capital și reevaluare – Tarif XI – PROSPERA", care va avea următoarele subanalitice :

"Sume plătite pentru expirări la asigurarea facultativă de pensie suplimentară privată cu acumulare de capital și reevaluare – Tarif XI – PROSPERA" ;

"Sume plătite în caz de deces la asigurarea facultativă de pensie suplimentară privată cu acumulare de capital si reevaluare – Tarif XI – PROSPERA" ;

"Pensii pe timp limitat la asigurarea facultativă de pensie suplimentară privată cu acumulare de capital si reevaluare – Tarif XI – PROSPERA" ;

"Pensii viagere plătite la asigurarea facultativă de pensie suplimentară privată cu acumulare de capital și reevaluare – Tarif XI – PROSPERA" ;

"Sume plătite pentru răscumpărare, la asigurarea facultatvă de pensie suplimentară privată cu acumulare de capital și reevaluare – Tarif XI – PROSPERA" ;

"Sume plătite pentru invaliditate permanentă din accident, la asigurarea facultativă de pensie suplimentară privată cu acumulare de capital șI revaluare – Tarif XI – PROSPERA"

"Sume plătite pentru deces din accident, la asigurarea facultativă de pensie suplimentară privată cu acumulare de capital și reevaluare – Tarif XI – PROSPERA".

Corespunzător celor de mai sus se va completa "Planul de conturi al Societătii Comerciale ALLIANZ-TIRIAC ASIGURARI S.A. " și totodată aceste conturi se declară și se utilizează în nomenclatorul sintetic al programului contabil RECIF.

De asemenea, în sistemul informațional privind raportarea datelor se completează :

"Lista indicatorilor cuprinzând informații privind veniturile și cheltuielile ce se raportează de sucursalele ALLIANZ-TIRIAC ASIGURARI S.A", anexă la circulara nr. V-1270/1996 în legătură cu primele încasate, precum și cu plățile efectuate din asigurările facultative de persoane după cum urmează :

"Venituri din asigurarea facultativă de pensie suplimentară privată cu acumulare de capital și reevaluare – Tarif XI – PROSPERA";

"Venituri de asigurare Tarif – XI – PROSPERA, pentru asigurarea suplimentară pentru cazurile de deces și de invaliditate permanentă din accident";

"Plați de sume asigurate la asigurarea facultativă de pensie suplimentară privată cu acumulare de capital și reevaluare – Tarif XI – PROSPERA";

"Plați de sume asigurate la asigurarea facultativă de pensie suplimentară privată cu acumulare de capital și reevaluare – Tarif XI – PROSPERA din asigurarea suplimentară pentru cazurile de deces și de invaliditate permanentă din accident".

"Lista indicatorilor contabili venituri – daune" cu următorul :

"PROSPERA"

Se actualizează, corespunzător, modulele "INDICATORI/ CONTABIL/EDITARE" pe luna februarie 1999, cu simbolurile de mai sus.

Raportările de mai sus se vor face lunar, prin telex, fax sau telefon odată cu situația pe baza datelor contabile a indicatorilor cuprinzând informații privind veniturile și cheltuielile ce se raportează de sucursalele ALLIANZ-TIRIAC ASIGURARI S.A, precum și odată cu situația trimestrială a indicatorilor financiar-contabili pentru trimestrele I-III și respectiv bilanțul contabil.

La stabilirea drepturilor de plată din asigurare se vaține seama și de următoarele :

atât suma asigurată redusă cât și suma de răscumpărare se vor determina în baza "Calculatorului de sume asigurate reduse" și a "Calculatorului de sume de răscumpărare" specifice acestei forme de asigurare. Menționăm că sumele de răscumpărare au fost deteminate distinct pentru perioada de plată a primelor (și în cadrul acestora separat pentru femei și bărbațI, în functie de vârsta asiguraților la încheierea asigurării și de durata de plată a primelor), pentru perioada plății pensiei pe timp limitat și pentru perioada de amânare a pensiei pe timp limitat.

Calculatoarele mai sus-menționate vor fi distribuite în teritoriu la o dată ulterioară prezentei circulare ;

pentru perioada plății primelor, calculul sumelor de mai sus se va efectua, distinct, atăt pentru suma stabilită la încheierea contractului cât și pentru fiecare din diferențele de sumă asigurată rezultată din indexare, avându-se în vedere timpul scurs de la începutul asigurării, respectiv de la data indexării și pâna la data cererii de răscumpărare. Din însumarea acestora va rezulta suma asigurată redusă ori de răscumpărare totală, la care se vor adăuga excedentele acordate ;

suma asigurată totală acumulată, care se va plăti la expirare sau din care se vor calcula pensiile se va stabili prin însumarea sumei asigurate înscrisă în poliță la încheierea contractului cu toate diferențele de sume asigurate din indexarea la care se vor adăuga excedentele acordate ;

la expirarea duratei de plată a primelor, înainte de efectuarea plății sumei asigurate sau a stabilirii pensiei pe timp limitat, se va verifica (pe bază de acte) vârsta asiguratului la încheierea asigurării, iar în cazul în care aceasta nu a fost cea corespunzatoare se vor aplica prevederile §21 din condițiile de asigurare, referitoare la constatarea de prime plătite în plus sau în minus. Aceleași lucrări se vor efectua și în caz de deces la stabilirea sumei asigurate reduse ;

înainte de începerea plății pensiilor viagere, în toate cazurile, se va verifica (pe bază de acte) vărsta beneficiarului de pensie la momentul respectiv (și adresa acestuia), iar în cazul în care nu este cea corespunzătoare se recalculează nivelul pensiei corespunzător celei reale.

Adnotările referitoare la efectuarea plăților de sume asigurate se vor înscrie în declarația de asigurare, în poliță și în ultima rubrică din "Lista polițelorla asigurările de viață care se vor emite cu cifră de control".

În cazul în care se solicită amânarea plății pensiei pe timp limitat potrivit prevederilor § 13, alin.(2) din condițiile de asigurare, se va proceda după cum urmează :

se recalculează suma asigurată întrucât această operațiune se asimilează încheierii unei asigurării noi cu o durată egală cu perioada amânată, potrivit formulei :

unde :

SAT = suma asigurată totală (incluzând și excedentele) stabilită la expirarea duratei plății primelor ;

PU = prima unică stabilită (diferențiat pentru femei și bărbați) în functie de vârsta asiguratului la începutul perioadei de amânare și durata amânării.

pentru suma rezultată în urma calculului de la lit. a se fac adnotările corespunzătoare în declarația și în polița de asigurare, iar asigurarea se trece în stocul asigurărilor libere de plata primelor ce se vor arhiva distinct. Pe perioada amânării se vor înregistra în declarația de asigurare (pag.3) excedentele acordate pe această perioadă, iar la sfârșitul acesteia se va recalcula suma asigurată totală (incluzându-se și excedentele acordate) simultan cu recalcularea cuantumului pensiei lunare.

Alte modificări ale contractelor de asigurare se vor face numai cu respectarea prevederilor §47 din condițiile de asigurare.

Când se restituie primele încasate mai puțin cheltuielile suportate, se restituie o sumă reprezentând :

65 % din primele încasate efectiv la asigurările cu durata plății primelor cuprinse între 5 și 20 de ani ;

56 % din primele încasate efectiv la asigurările cu durata plății primelor cuprinsă între 21 și 37 de ani ;

45 % din primele încasate efectiv la asigurările cu durata plății primelor mai mare de 37 de ani.

Pentru contractarea asigurărilor și încasarea primelor se poate acorda agentilor de asigurare cu contract de munca o cotă procentuală de pâna la 15 % din primele încasate și depuse, iar societăților de intermediere sau persoanelor care activează pe bază de convenție civilă de prestări de servicii, până la 30 % din aceste prime. Comisionul acordat va fi înscris 1n pagina a doua a declarației de asigurare. Pentru efectuarea operațiunilor de la pct.28 nu se acordă comision.

În funcție de necesități, sucursalele ALLIANZ-TIRIAC ASIGURARI S.A pot solicita Directiei asigurării de persoane și alte tarife de prime (diferențiate în funcție de comisionul care se acordă și care poate fi stabilit între 0 % – 2 %, în cazul agenților de asigurare de muncă și respectiv între 0 % – 4 % în celelalte cazuri).

5.2.EXEMPLE DE CALCUL A PRIMELOR, SUMELOR ASIGURATE, PRECUM ȘI A PENSIILOR LUNARE LA ASIGURAREA

TARIF XI – PROSPERA

Exemplele prezentate mai jos reprezintă doar o mică parte din combinațiile și variantele oferite de această complexă formă de asigurare.

Pentru întelegerea mai ușoară a exemplelor date nu s-a luat în calcul majorarea sumelor asigurate ca urmare a excedentelor rezultate din fructificarea rezervei de prime ce se alocă automat annual.

Este recomandabil ca la încheierea asigurării să se pornească de la prima de asigurare aleasă în funcție de posibilitătile de plată ale contractantului și apoi să se stabileasă celelalte elemente (suma asigurată, pensiile lunare, etc.).

EXEMPLUL 1

Asigurarea se încheie cu plata dintr-o dată a sumei asigurate

la expirarea contractului

Se solicită încheierea unei asigurări cu plata dintr-o dată a sumei asigurate la expirarea contractului.

Elementele în baza cărora se calculează prima de asigurare sunt următoarele :

Data nașterii asiguratului : 22.12.1957 ;

Data încheierii asigurării : 01.02.1999 ;

Vârsta asiguratului la încheierea asigurării : 41 ani ;

Sexul asiguratului : F (feminin) ;

Modul de plată a primei de asigurare : lunar ;

Durata plății primelor : 16 ani ;

Suma asigurată de plată dintr-o dată la expirarea contractului :

SA = 12.000.000 lei ;

Prima pentru asigurarea de bază (PAB) ce va fi plătită lunar se stabilește în baza Tarifului de prime pentru sex feminin, din anexa nr. 1 la conditiile de asigurare, rezultând din calculul :

PAB = SA . 5.480 = 12.000.000 . 5.480 = 65.760 lei ;

1.000.000 1.000.000

În cazul în care se solicită ca pe timpul plății primelor să fie cuprinsă și asigurarea suplimentară pentru cazurile de deces și de invaliditate permanentă din accident se vor mai solicita următoarele elemente :

suma asigurată pentru riscurile suplimentare (SAS) : 20.000.000 lei ;

profesia : lucrător comercial.

Prima de asigurare suplimentară (PAS) se stabilește în baza Tarfului de prime din anexa nr. 1 la condițiile de asigurare, astfel :

PAS = SAS . 719,766 = 20.000.000 . 719,766 = 14.395,32 lei

1.000.000 1.000.000

Prima lunară totală de asigurare (PAT) se stabilește prin însumarea celor de la pct.1 și pct.2 :

PAT = PAB + PAS = 65.760 + 14.395 = 80.155 lei.

Notă : Această variantă este indicată pentru persoanele care doresc să economisească o sumă importantă pe care o vor încasa la termen fix (data expirării contractului), sau în cazurile în care părinții ori alte rude vor ca cei apropiați (copiii, nepoții, etc.) să beneficieze la termenul fixat prin contract de suma asigurată respectivă.

EXEMPLUL 2

Asigurarea se încheie pentru o pensie lunară pe timp limitat

Se solicită încheierea unei asigurării pentru o pensie pe timp limitat, beneficiar fiind însuși asiguratul :

Elementele în baza cărora se calculează prima de asigurare sunt următoarele :

Vârsta asiguratului la contractarea asigurării : 31 ani ;

Data încheierii asigurării : 01.10.1999 ;

Sexul asiguratului M (masculin) ;

Modul de plată a primei de asigurare : lunar ;

Durata plății primelor : 11 ani ;

Beneficiar al pensiei : asiguratul însuși ;

Pensia lunară (PLTL) : 500.000 lei ;

Durata de plată a pensiei : 6 ani.

În prima etapă se stabilește suma asigurată (SA) căutându-se in TABELUL DE PENSII PE TIMP LIMITAT, din anexa nr.4 la condițiile de asigurare, durata plății pensiei corespunzătoare (6 ani), se găsește o pensie lunară de 15.690 lei pentru suma asigurată de 1.000.000 lei. Cu aceste elemente rezultă :

SA = PLTL . 1.000.000 = 500.000 . 1.000.000 = 31.867.431.431 lei ;

15.690 15.690

În a doua etapă se stabilește prima pentru asigurarea de bază (PAB) ce va fi plătită lunar, în baza Tarifului de prime pentru sex masculin, vârsta 31 ani, durata de plată a primelor 11 ani, din anexa nr.1 la condițiile de asigurare, rezultând din calcul :

PAB = SA . 8.770 = 31.867.431 . 8.770 = 279.477 lei ;

1.000.000 1.000.000

(prima lunară pentru o pensie de 500.000 lei pe timp de 6 ani) ;

În cazul în care se solicită ca pe timpul plății primelor să fie cuprinsă și asigurarea suplimentară pentru cazurile de deces și de invaliditate permanentă din accident se vor mai solicita următoarele elemente ;

suma asigurata pentru riscurile suplimentare (SAS) : 10.000.000 lei ;

profesia : economist.

Prima de asigurare suplimentară (PAS) se stabilește în baza Tarifului de prime din anexa nr. 1 la condițiile de asigurare, astfel :

SAS 10.000.000

PAS = . 719,766 = . 719.766 = 7.197,66 lei ;

1.000.000 1.000.000

prima de asigurare totală (PAT) se stabilește prin însumarea celor de la pct. 1 și pct. 2 :

PAT = PAB = PAS = 279.477 = 7198 = 286.675 lei.

Notă : Această variantă este indicată și pentru persoanele care doresc să asigure tinerilor (copii, nepoțI, etc.) un venit lunar sigur în vederea acoperirii cheltuielilor necesare dinperioada studiilor.

EXEMPLUL 3

Asigurarea se încheie pentru o pensie viageră (pe viață)

Se solicită încheierea unei asigurări pentru o pensie lunară viageră (până la decesul persoanei care beneficiază de pensie), beneficiar fiind însuși asiguratul :

Elementele în baza cărora se calculează prima de asigurare sunt următoarele :

Vârsta asiguratului la contractarea asigurării : 35 ani ;

Data încheierii asigurării : 01.10.1999 ;

Sexul asiguratului : F (feminin) ;

Modul de plată a primei de asigurare : lunar ;

Durata plății primelor : 20 ani (stabilită ca o diferență între vârsta de pensionare la femei, 55 ani și vârsta la contractarea asigurării, 35 ani) ;

Beneficiar al pensiei viagere : asiguratul însuși ;

Pensia lunară viageră (PLV) : 800.000 lei.

În prima etapă se stabilește suma asigurată (SA) căutându-se in TABELUL DE PENSII VIAGERE, din anexa nr. 3 la condițiile de asigurare, vârsta asiguratului la începutul plății pensiei (55 ani), se găsește o pensie lunară viageră de 5.952 lei pentru suma asigurată de 1.000.000 lei. Cu aceste elemente, rezultă :

SA = PVL . 1.000.000 = 800.000 . 1.000.000 = 134.408.602,15 lei;

5.952

În a doua etapă se stabilește prima pentru asigurarea de bază (PAB) ce va fi plătită lunar în baza Tarifului de prime din anexa nr.1 la condițiile de asigurare, pentru sex feminin, vârsta 35 ani, durata de plată a prime,or 20 de ani, rezultă din calcul:

PAB = SA . 4.028 = 134.408.602 . 4.028 = 541.397,98 lei ;

1.000.000 1.000.000

În cazul în care se solicită ca beneficiar al asigurării de la punctul 1 să fie o altă persoană, elementele asigurării vor fi:

vârsta asiguratului la contractarea asigurării: 35 ani;

data încheierii asigurării: 01.10.1999;

sexul asiguratului: F (feminin);

modul de plată al primelor de asigurare: lunar;

durata plății primelor: 9 ani;

beneficiar al pensiei viagere: tatăl asiguratei:

vârsta beneficiarului la contractarea asigurării: 58 de ani:

pensia lunară viageră (PLV): 800.000 lei;

vârsta beneficiarului la începutul plății pensiei viagere: 58+9 = 67 ani;

sexul beneficiarului de pensie lunară viageră: M (masculin).

În prima etapă se stabilește suma asigurată (SA) căutându-se în TABELUL DE PENSII VIAGERE, din anexa nr.3 la condițiile de asigurare, vârsta beneficiarului la începutul plății pensiei (67 ani), se gasește o pensie lunară viageră de 9.645 lei pentru 1.000.000 lei sumă asigurată. Cu aceste elemente, rezultă :

SA = PLV . 1.000.000 = 800.000 . 1.000.000 = 82.944.530,845 lei;

9.645

În a doua etapă se stabilește prima pentru asigurarea de bază (PAB) ce va fi plătită lunar în baza Tarifului de prime din anexa nr.1 la condițiile de asigurare pentru sex feminin, durata de plată a primelor 9 ani, rezultând din calcul :

PAB = SA . 11.088 = 82.944.531 . 11.088 = 919.688,96 lei ;

1.000.000 1.000.000

Notă : În cazul asigurărilor de pensii viagere este obligatoriu ca plata pensiei să înceapă la vârsta de cel puțin 55 de ani la femei și cel puțin 60 de ani la bărbați.

EXEMPLUL 4

Asigurarea se încheie pentru o sumă asigurată de plată :

la expirarea duratei de plată a primelor

sub formă de pensie lunară pe timp limitat

Se solicită încheierea unei asigurării la care o parte din suma asigurată să se plătească dintr-o dată la expirarea duratei de plată a primelor și cealaltă parte să se plătească sub formă de pensie lunară pe timp limitat.

Elementele în baza cărora se calculează prime de asigurare sunt următoarele :

Suma asigurată ce se plătește dintr-o dată la expirarea plății primelor (SA) : 25.000.000 lei ;

Pensia lunară (PLTL) : 1.000.000 lei ;

Durata de plată a pensiei : 10 ani ;

Data nașterii asiguratului : 22.12.1977 ;

Data încheierii asigurării : 01.02.1999 ;

Vârsta asiguratului la încheierea asigurării :21 ani ;

Sexul asiguratului : M (masculin) ;

Modul de plată a primei de asigurare : lunar ;

Durata plății primelor : 30 ani ;

Durata contactului de asigurare : 30 + 10 = 40 ani (durata plății primelor + durata plății pensiei).

Pentru calcularea primei lunare totale se procedează astfel :

În prima etapă se stabilește suma asigurată aferentă plății pensiei pe timp limitat (SAPTL), în baza TABELULUI DE PENSII PE TIMP LIMITAT, din anexa nr. 4 la condițiile de asigurare, durata plății pensiei limitate (10 ani), se găsește suma de 10.211 lei pentru suma asigurată de 1.000.000 lei. Cu aceste elemente, rezultă :

SAPTL = PLT . 1.000.000 = 1.000.000 .1.000.000 = 97.933.601 lei ;

1.000.000 10.211

În a doua etapă se stabilește suma totală pentru asigurarea de bază (SAT), astfel :

SAT = SA + SAPTL = 25.000.000 + 97.933.601 = 122.933.601 lei ;

În a treia etapă se stabilește prima pentru asigurarea de bază (PAB) ce va fi plătită lunar de asigurat în baza TARIFULUI DE PRIME, din anexa nr. 1 la condițiile de asigurare, pentru sex masculin, durata de plată a primelor 30 ani, rezultând din calculul :

PAB = SA . 2.235 = 122.933.601 . 2.235 = 274.756,60 lei ;

1.000.000 1.000.000

Stabilirea proporțiilor în care se împarte suma asigurată totală, pentru asigurarea de bază, între cele două forme de plată, respectiv :

Pentru suma de plată la epirarea plății primelor :

q1 = SA = 25.000.000 = 0,203362 = 20,3 % ;

SA + SAPTL 125.933.601

Pentru suma de plată sub formă de pensie pe timp limitat :

q2 = SAPTL = 97.933.601 = 0,796638 = 79,7 % ;

SA + SAPTL 122.933.601

EXEMPLUL 5

Asigurarea se încheie pentru o sumă asigurată de plată :

la expirarea duratei de plată a primelor

sub formă de pensie lunară viageră

Se solicită încheierea unei asigurări la suma asigurată totală (SAT) de 25.000.000 lei, din care 20 % să se plătească dintr-o dată la expirarea duratei de plată a primelor și 80 % sub formă de pensie lunară viageră.

Elementele în baza cărora se calculează prima de asigurare sunt următoarele :

Data nașterii asiguratului : 15.03.1948 ;

Data încheierii asigurării : 01.02.1999 ;

Vârsta asiguratului la încheierea asigurării :51 ani ;

Sexul asiguratului : M (masculin) ;

Modul de plată a primei de asigurare : trimestrial ;

Durata plății primelor : 30 ani ;

Durata plății primelor : 12 ani ;

Suma asigurată ce se plătește dintr-o dată după expirarea duratei plății primelor (SA) : 5.000.000 lei, calculată :

SA = SAT x 20 % = 25.000.000 x 0,2 = 5.000.000 lei ;

Suma asigurată ce se plătește sub formă de pensii viagere (SAPV) : 20.000.000 lei ;

Beneficiarul pensiei viagere și a sumei ce se plătește dintr-o dată este asiguratul însușI ;

Durata contactului de asigurare :

este egală cu durata plății primelor, în cazul sumei asigurate ce se plătește dintr-o dată ;

este până la decesul asiguratului, în cazul pensiei lunare viagere.

Calculul primei trimestriale de asigurare și al pensiei viagere :

Se calculează suma asigurată totală pentru asigurarea de bază (SAT) :

SAT = SA + SAPV = 5.000.000 + 20.000.000 = 25.000.000 lei ;

Corespunzător Tarifului de prime din anexa nr.1 la condițiile de asigurare, pentru sex masculin, vârsta 51 ani, durata plății primelor de 12 ani, prima lunară la 1.000.000 lei sumă asigurată este de 8.383 lei, iar prima lunară pentru asigurarea de bază (PAB) va fi :

PAB = SA . 8.383 = 25.000.000 . 8.383 = 209.575 lei ;

1.000.000 1.000.000

Prima lunară de la lit. b se înmulțește cu 3, iar la suma rezultată se aplică coeficientul de reducere = 0,4 % din TABELUL CU COEFICIENTI DE REDUCERE NECESARI CALCULULUI RATELOR DE PRIME ANUALE / SEMESTRIALE / TRIMESTRIALE din anexa nr.2 la condiția de asigurare, pentru sex masculin, durata plății primelor de 12 ani, și se obține prima trimestrială (PABr), astfel :

PABr = 3 x PAB x 100 – 0,4 = 3 x 209.575 x 99,6 = 626.210,10 lei ;

100

Stabilirea pensiei lunare viagere :

Vârsta asiguratului la începerea plății pensiei viagere va fi :

51+12 = 63 ani.

Corespunzător TABELULUI DE PENSII VIAGERE din anexa nr.3 la condițiile de asigurare, pentru sex masculin, la vârsta de 63 ani, pensia lunară viageră la 1.000.000 lei sumă asigurată este de 8.415 lei.

Pensia lunară viageră (PLV) pe care o va primi asiguratul din momentul expirării duratei de plată a primelor, corespunzătoare sumei asigurate de 20.000.000 lei, se calculează astfel :

PLV = SAPV x 8.415 = 20.000.000 x 8.415 = 168.300 lei

1.000.000 1.000.000

EXEMPLUL 6

Asigurarea se încheie pentru plata dintr-o dată a sumei asigurate

la expirarea contractului

model de indexare a primelor de asigurare –

O persoană în vârstă de 38 de ani solicită încheierea unei asigurări

– TARIF XI – PROSPERA în vederea achiziționării unor bunuri gospodărești de folosințăîndelungată pentru fiul său, la suma asigurată de 10.000.000 lei

De asemenea, solicită ca pe perioada plății primelor să fie asigurat suplimentar pentru cazurile de deces și de invaliditate permanentă din accident la suma asigurată 30.000.000 lei.

Pe parcursul asigurării, odată cu creșterea prețurilo, asiguratul solicită indexarea primelor de asigurare/majorarea sumei asigurate.

Potrivit celor de mai sus se stabilesc următoarele elemente :

Vârsta asiguratului la încheierea asigurării :38 ani ;

Sexul asiguratului : F (feminin) ;

Modul de plată a primei de asigurare : lunar ;

Durata plății primelor : 12 ani ;

Suma asigurată de plată integral la expirarea contractului (SA) : 10.000.000 lei ;

Suma asigurată pentru asigurarea suplimentară (SAS):30.000.000 lei

Durata contractului de asigurare = durata plății primelor = 12 ani ;

începutul asigurării : 01.07.1999 ;

data expirării contractului : 01.07.2011.

Calculul primei lunare totale de asigurare (PAT) pentru contractul de asigurare :

Corespunzător Tarifului de prime pentru sex feminin, vârsta 38 ani și durata plății primelor 12 ani, prima lunară la 1.000.000 lei sumă asigurată este de 7.855 lei, iar prima lunară pentru asigurarea de bază (PAB) va fi :

PAB = SA . 7.855 = 10.000.000 . 7.855 = 78.550 lei ;

1.000.000 1.000.000

Corespunzător Tarifului de prime pentru asigurarea suplimentară, prima lunară de asigurare pentru 1.000.000 lei suma asigurată este de 719,766 lei, iar prima lunară pentru asigurarea suplimentară (PAS) va fi:

PAS = 30.000.000 x 719,766 = 21.592,98 lei ;

1.000.000

Total primă lunară (PAT) :

PAT = PAB + PAS = 78.550 + 21.593 = 100.143 lei.

În tabelele nr.1 și 2 din prezenta anexă este redat un model de indexare a primelor de asigurare și respectiv de majorare a sumelor de asigurare pentru acest exemplu.

EXEMPLUL 7

Asigurarea se încheie pentru o sumă asigurată de plată :

la expirarea duratei de plată a primelor

sub formă de pensie lunară pe timp limitat

model de indexare a primelor de asigurare –

O persoană în vârstă de 42 de ani solicită încheierea unei asigurări -TARIF XI – PROSPERA pentru care :

suma asigurată (SA) de 5.000.000 lei să se plătească la expirarea duratei de plată a primelor la 01.10.2018 ;

suma asigurată (SAPTL) de 35.000.000 lei să se plătească sub formă de pensie lunară timp de 9 ani.

De asemenea, solicită ca pe perioada plății primelor să fie asigurat suplimentar pentru cazurile de deces și de invaliditate permanentă din accident la suma asigurată de 10.000.000 lei.

Pe parcursul asigurării, odată cu creșterea prețurilor, asiguratul solicită indexarea sumelor asigurate.

Potrivit celor de mai sus se stabilesc următoarele elemente :

Vârsta asiguratului la încheierea asigurării :42 ani ;

începutul asigurării : 01.10.1999 ;

Sexul asiguratului : M (masculin) ;

Modul de plată a primei de asigurare : anual ;

Durata plății primelor : 19 ani ;

Suma asigurată ce se plătește dintr-o dată la expirarea duratei de plată a primelor (SA) : 5.000.000 lei ;

Suma asigurată ce se plătește sub formă de pensie lunară (SAPTL) pe timp de 9 ani, începând cu 01.10.2018 : 35.000.000 lei ;

Suma asigurată pentru asigurarea suplimentară (SAS):10.000.000 lei

Durata contractului de asigurare :

este egală cu durata plății primelor (19 ani), în cazul sumei asigurate ce se plătesc dintr-o dată ;

este egală cu durata plății primelor (19 ani) + durata plății pensiei (9 ani) = 28 ani, în cazul pensiei pe timp limitat.

Calculul primei anuale totale de asigurare (PAT) :

Corespunzător Tarifului de prime pentru sex masculin, vârsta 42 ani, durata plății primelor 19 ani, prima lunară la 1.000.000 lei sumă asigurată este de 4.538 lei.

Se calculează suma asigurată totală pentru asigurarea de bază (SAT) :

SAT = SA + SAPTL = 5.000.000 + 35.000.000 = 40.000.000 lei.

Prima lunară pentru asigurarea de bază (PAB) va fi :

PAB = (SA + SAPTL) x 4.538 = 5.000.000 +35.000.000 x 4.538 =

1.000.000 1.000.000

= 181.520 lei ;

Prima lunară de la lit. a se înmulțește cu 12, iar la suma rezultată se aplică coeficientul de reducere = 2,2 % din TABELUL CU COEFICIENTI DE REDUCERE NECESARI CALCULULUI RATELOR DE PRIME ANUALE / SEMESTRIALE / TRIMESTRIALE din anexa nr.2 la condiția de asigurare, pentru sex masculin, durata plății primelor de 19 ani, pentru a obține prima annuală.

Prima annuală pentru asigurarea de bază (PAB) :

PAB = 12 x 181.520 x 100 – 2,2 = 2.178.240 x 97,8 = 2.130.318,72 lei ;

100 100

Corespunzător Tarifului de prime pentru asigurarea suplimentară, prima lunară de asigurare pentru 1.000.000 lei suma asigurată este de 8.225,899 lei, iar prima lunară pentru asigurarea suplimentară (PAS) va fi:

PAS = 10.000.000 x 8.225,899 = 82.258,99 lei ;

1.000.000

Total primă lunară (PAT) :

PAT = PAB + PAS = 2.130.319 + 82.259 = 2.212.578 lei.

Calculul pensiei lunare pe timp limitat.

Din TABELUL DE PENSII PE TIMP LIMITAT, durata plății pensiei de 9 ani, pensia la 1.000.000 lei sumă asigurată este de 11.119 lei.

Se stabilește pensia lunară pe timp limitat (PLTL) :

PLTL = SAPTL x 11.119 = 35.000.000 x 11.119 = 389.165 lei.

1.000.000 1.000.000

Stabilirea proporțiilor în care se împarte suma asigurată între cele două forme de plată, astfel :

Pentru suma asigurată ce se plătește dintr-o dată, la expirarea duratei de plată a primelor :

q1 = SA = 5.000.000 = 5.000.000 = 12,5 % ;

SA + SAPTL 5.000.000 + 35.000.000 40.000.000

Pentru suma asigurată sub formă de pensie pe timp limitat :

q2 = SAPTL = 35.000.000 = 35.000.000 = 87,5 %.

SA + SAPTL 5.000.000 + 35.000.000 40.000.000

În tabelul nr. 3 din prezenta anexă este redat un model de indexare a primelor pentru acest exemplu.

EXEMPLUL 8

Asigurarea se încheie pentru plata pensiei lunare pe timp de 30 de ani (pensie pe timp limitat) în valoare de 1.500.000 lei

model de indexare a primelor de asigurare –

O persoană în vârstă de 20 de ani, fotbalist de performanță în echipa națională, solicită încheierea unei asigurării – TARIF XI – PROSPERA în vederea asigurării unei pensii lunare de 1.500.000 lei ce se va plăti timp de 30 de ani.

De asemenea, având în vedere profesia sa, solicită ca pe perioada plății primelor să fie asigurat suplimentar pentru cazurile d deces și de invaliditate permanentă din accident la suma de 100.000.000 lei.

Pe parcursul asigurării, odată cu creșterea prețurilor, asiguratul solicită indexarea primelor de asigurare.

Potrivit celor de mai sus se stabilesc următoarele elemente :

Vârsta asiguratului la încheierea asigurării :20 ani ;

începutul asigurării : 01.03.1999 ;

Sexul asiguratului : M (masculin) ;

Modul de plată a primei de asigurare : lunar ;

Durata plății primelor : 15 ani ;

Asiguratul a optat pentru o pensie lunară timp de 30 de ani, începând cu 01.03.2014 : PLTL = 1.500.000 lei ;

Suma asigurată pentru asigurarea suplimentară:SAS=100.000.000 lei

Profesia : fotbalist ;

Durata contractului de asigurare = durata plății primelor + durata plății pensiei lunare = 15 ani + 30 ani = 45 ani.

Calculul sumei asigurate ce se plătește sub formă de pensie viageră :

Corespunzător TABELULUI DE PENSII PE TIMP LIMITAT, durata plății pensiei lunare timp de 30 de ani, pensia lunară la 1.000.000 lei sumă asigurată este 4.980 ;

Se determină suma asigurată ce se plătește sub formă de pensie lunară (SAPTL), aplicând formula astfel :

SAPTL = PLTL x1.000.000 = 1.500.000 x 1.000.000 = 301.204.819,277 lei

4.980

Calculul primei lunare totale de asigurare (PAT) :

Corespunzător Tarifului de prime pentru sex masculin, vârsta 20 ani și durata plății primelor 15 ani, prima lunară la 1.000.000 lei sumă asigurată este de 5.893 lei, iar prima lunară pentru asigurarea de bază (PAB) va fi :

PAB = SAPTL x 5.893 = 301.204.819 x 5.893 = 1.775.000 lei ;

Corespunzător Tarifului de prime, prima lunară pentru asigurarea suplimentară la 1.000.000 lei sumă asigurată este de 719,766 lei.

Având în vedere profesia asiguratului, la prima lunară pentru asigurarea suplimentară se aplică o majorare de 100 %, iar prima lunară în acest caz (PAS), va fi :

PAS = SAS x 719,766 x 100 + 100 = 100.000.000 x 719,766 =

1.000.000 100 1.000.000

= 143.953,20 lei ;

Total primă lunară (PAT) :

PAT = PAB + PAS = 1.775.000 + 143.953 = 1.918.953 lei.

În tabelul nr.4 din prezenta anexă este redat un model de indexare a primelor pentru acest exemplu.

EXEMPLUL 9

Asigurarea se încheie pentru plata unei pensii lunare viagere

în valoare de 2.000.000 lei

model de indexare a primelor de asigurare –

O persoană în vârstă de 29 de ani solicită încheierea unei asigurării – TARIF XI – PROSPERA în vederea asigurării unei pensii lunare viagere de 2.000.000 lei.

De asemenea, având în vedere profesia sa, solicită ca pe perioada plății primelor să fie asigurat suplimentar pentru cazurile de deces și de invaliditate permanentă din accident la suma de 50.000.000 lei.

Pe parcursul asigurării, odată cu creșterea prețurilor, asiguratul solicită indexarea primelor de asigurare.

Potrivit celor de mai sus se stabilesc următoarele elemente :

Vârsta asiguratului la încheierea asigurării :29 ani ;

începutul asigurării : 01.03.1999 ;

Sexul asiguratului : M (masculin) ;

Modul de plată a primei de asigurare : lunar ;

Durata plății primelor : 31 ani ;

Asiguratul a optat pentru o pensie lunară viageră de plată (PLV) începând cu 01.03.2030 : 2.000.000 lei ;

Suma asigurată pentru asigurarea suplimentară:SAS=50.000.000 lei

Profesia : pilot de curse auto-moto ;

Durata contractului de asigurare : până la decesul asiguratului ;

Calculul sumei asigurate ce se plătește sub formă de pensie viageră :

Vârsta asiguratului în momentul începerii plății pensiei viagere = 29 ani (vârsta la încheierea contractului de asigurare) + 31 ani (durata plății primei de asigurare) = 60 ani ;

Corespunzător TABELULUI DE PENSII VIAGERE, pentru sex masculin și la vârsta de 60 ani, pensia viageră la 1.000.000 lei sumă asigurată este 7.694 lei ;

Se determină suma asigurată (SAPV), ce se plătește sub formă de pensie lunară viageră, aplicând formula astfel :

SAPV = PLV x1.000.000 = 2.000.000 x 1.000.000 =

7.694 7.694

= 259,94281258 x 1.000.000 = 259.942.813 lei.

Calculul primei lunare totale de asigurare (PAT) :

Corespunzător Tarifului de prime pentru sex masculin, vârsta 29 ani și durata plății primelor 31 ani, prima lunară la 1.000.000 lei sumă asigurată este de 2.168 lei, iar prima lunară pentru asigurarea de bază (PAB) va fi :

PAB = SAPV x 2.168 = 259.942.813 x 2.168 = 563.556 lei ;

1.000.000 1.000.000

Corespunzător Tarifului de prime, prima lunară pentru asigurarea suplimentară la 1.000.000 lei sumă asigurată este de 719,766 lei.

Având în vedere profesia asiguratului, la prima lunară pentru asigurarea suplimentară se aplică o majorare de 100 %, iar prima lunară în acest caz (PAS), va fi :

PAS = SAS x 719,766 x 100 + 100 = 50.000.000 x 719,766 x 2 =

1.000.000 100 1.000.000

= 71.976,60 lei ;

Total primă lunară (PAT) :

PAT = PAB + PAS = 563.556 + 71.977 = 635.533 lei.

În tabelul nr.5 din prezenta anexă este redat un model de indexare a primelor pentru acest exemplu.

EXEMPLUL 10

Asigurarea se încheie pentru plata unei pensii lunare viagere

și suplimentare pentru cazurile de deces și de invaliditate permanentă din accident, asiguratul dorind să plătească

o primă lunară totală de 100.000 lei

model de indexare a primelor de asigurare –

O persoană în vârstă de 19 de ani, șofer de taxi, solicită încheierea unei asigurării – TARIF XI – PROSPERA în vederea asigurării unei pensii lunare viagere pentru mama sa în vârstă de 43 de ani, casnică.

De asemenea, având în vedere profesia sa, solicită ca pe perioada plății primelor să fie asigurat suplimentar pentru cazurile de deces și de invaliditate permanentă din accident la suma de 15.000.000 lei.

Pentru această asigurare, asiguratul dorește să plătească lunar 100.000 de lei.

Pe parcursul asigurării, odată cu creșterea prețurilor, asiguratul solicită indexarea primelor de asigurare.

Potrivit celor de mai sus se stabilesc următoarele elemente :

Vârsta asiguratului la încheierea asigurării :19 ani ;

începutul asigurării : 01.11.1999 ;

Sexul asiguratului : M (masculin) ;

Modul de plată a primei de asigurare : lunar ;

Durata plății primelor : 15 ani ;

Asiguratul a optat pentru o pensie lunară viageră, începând cu 01.11.2014, pentru mama sa în vârstă de 58 de ani la începutul plății pensiei ;

Suma asigurată pentru asigurarea suplimentară:SAS=15.000.000 lei, beneficiar în caz de deces fiind sora sa ;

Durata asigurării suplimentare : 15 ani ;

Profesia asiguratului: șofer profesionist ;

Sexul și vârsta beneficiarului de pensie lunară viageră : feminin, 43 de ani :

Durata contractului de asigurare : până la decesul beneficiarului de pensie lunară ;

Total primă lunară : PAT = 100.000 lei.

Calculul primei lunare de asigurare pentru asigurarea de bază (PAB) și pentru asigurarea suplimentară (PAS) :

Corespunzător Tarifului de prime, prima lunară pentru asigurarea suplimentară, la 1.000.000 lei sumă asigurată este de 719,766 lei, iar prima lunară în acest caz, va fi :

PAS = SAS x 719,766 = 15.000.000 x 719,766 = 10.796 lei ;

1.000.000 1.000.000

Prima lunară pentru asigurarea de bază se determină prin scăderea din prima lunară totală, a primei lunare pentru asigurarea suplimentară, astfel :

PAB = PAT – PAS = 100.000 – 10.796 = 89.204 lei.

Calculul sumei asigurate ce se plătește sub formă de pensie viageră (SAPV) :

Corespunzător Tarifului de prime pentru sex masculin, vârsta 19 ani și durata plății primelor de 15 ani, prima lunară la 1.000.000 lei sumă asigurată este de 5.891 lei, iar suma asigurată pentru asigurarea de bază va fi determinată astfel :

SAPV = PAB x 1.000.000 = 89.204 x 1.000.000 = 15.142.421 lei

5.891 5.891

Calculul pensiei lunare viagere (PLV) pe care o va primi beneficiarul :

Vârsta beneficiarului la începutul plății pensiei viagere = vârsta beneficiarului la încheierea contractului + durata plății primelor de asigurare = 43 ani + 15 ani = 58 ani ;

Corespunzător TABELULUI DE PENSII VIAGERE, pentru sex feminin și la vârsta de 58 ani, pensia viageră la 1.000.000 lei sumă asigurată este de 6.397 lei ;

Se determină pensia lunară viageră astfel :

PLV = SAPV x 6.397 = 15.142.421 x 6.397 = 96.866 lei.

1.000.000 1.000.000

În tabelul nr.6 din prezenta anexă este redat un model de indexare a primelor de asigurare, precum și pensia lunară viageră reevaluată pentru acest exemplu.

CAPITOLUL VI

TARIFE DE PRIME ȘI REZERVA MATEMATICĂ LA ASIGURĂRILE DE PERSOANE

6.1. Noțiuni introductive

La asigurările de persoane, ca și la cele de bunuri ori de răspundere civilă, asigurătorul este preocupat să asigure stabilitatea rezultatelor financiare ale activității desfășurate.

Modul de stabilire a primelor de asigurare și a rezervei matematice, la asigurările de persoane, capătă o importanță deosebită.

În cele ce urmează, ne vom referi la modul de stabilire a primelor de asigurare și a rezervei matematice, utilizat în practica internațională.

Pentru stabilirea tarifelor de prime se pornește de la datele cuprinse în tabele de mortalitate ale țării considerate. Aceste tabele de mortalitate cuprind o seamă de indicatori calculați pe baza datelor privind numărul populației și cel al deceselor, pe ani de naștere și vârste pentru bărbați, femei și ambele sexe.

Iată care sunt și ce exprimă indicatorii tabelelor de mortalitate:

Numărul supraviețuitorilor de vârtă x arată câte persoane dintr-o generație ipotetică de 100000 născuți vii mai sunt în viață la împlinirea vârstei de x ani și se notează cu lx.

Numărul decedaților între vârstele x ani și x+1 ani arată câți din supraviețuitorii vârstei x mor înainte de a împlini vârsta de x+1 ani, adică în cursul anului considerat și se notează cu dx.

Probabilitatea de moarte între vârstele x și x+1 ani arată riscul la care este supusă o persoană, care a împlinit vârsta de x ani, să înceteze din viață înainte de a împlini x+1 ani și se notează cu px.

Probabilitatea de supraviețuire între vârstele x și x+1 ani arată șansele pe care le are o persoană, care a împlinit x ani, să fie în viață la împlinirea vârstei de x+1 ani și se notează cu px.

Numărul mediu al supraviețuitorilor în intervalul de vârstă x la x+1 ani se notează cu lmx.

Speranța de viață la vârsta x indică numărul mediu de ani rămași de trăit pentru o persoană care supraviețuiește vârstei x și se determină prin însumarea numărului mediu al supraviețuitorilor lmx de la vârta x până la vârsta maximă din tabelă și împărțirea rezultatului acestei adunări ;a numărul supraviețuitorilor vârstei x; se notează cu E(x).

= vârsta la care moare ultimul supraviețuitor

Speranța de viață la naștere, denumită și “durata medie de viață”, indică numărul mediu de ani pe care poate să-i trăiască un nou născut în condițiile intensității mortalității pe vârste în perioada de referință a tabelei de mortalitate și se notează cu Eo(x).

În cele ce urmează, vom ilustra indicatorii de mai sus cu date extrase din tabelele de mortalitate ale țării noastre pentru perioada 1987 – 1989.

Astfel, numărul supraviețuitorilor de ambele sexe în vârstă de 25 de ani (l25) este de 95121, al celor de 50 de ani (l50) este 88084, al celor de 75 de ani (l75) de 49020, iar al celor de 100 de ani (l100) numai de 32. Aceste date demonstrează că pe măsură ce crește vârsta de referință, se diminuează numărul supraviețuitorilor. Pe sexe, indicatorii prezintă valori diferite, și anume mai mici la bărbați și mai mari la femei. Spre exemplu, numărul supraviețuitorilor de sex masculin în vârstă de 25 de ani (l25) este de 94429, iar al celor de sex feminin de 95852, numărul supraviețuitorilor de sex masculin de 65 de ani (l65) este de 64691, iar al celor de sex feminin 79493.

Numărul decedaților de ambele sexe, care au împlinit vârsta de 25 de ani (d25) este de 110, al celor de 50 de ani (d50) 638, iar al celor de 75 de ani (d75) de 3019 ș.a.m.d.

Remarca de mai sus privind disparițiile numerice pe sexe este valabilă și pentru indicatorul decedați. Așa de exemplu, numărul decedaților în vârstă de 25 de ani (d25) este de 143 la bărbați și 77 la femei.

Din numărul persoanelor de ambele sexe, care au împlinit vârsta de 50 de ani (l50), de 88084 vor deceda în cursul celui de-al 51- lea an al vieții (d51) 638, rămânând în viață, la împlinirea vârstei de 51 de ani (l51), 87446.

Așadar, persoanele de o anumită vârstă, în exemplul nostru l50 = 88084, se împart în două categorii și anume:

a) persoane care vor atinge vârsta de x+1 ani (în cazul nostru l51 = 87446) și

b) persoane care vor deceda în intervalul x+1, adică în cel de-al 51 – lea an al vieții lor (în cazul nostru d50 = 638).

De aici rezultă că l(x) = l(x+1) + d(x).

În exemplul nostru, l50 = l51 + d50, respectiv

88084 = 87446 + 638

Relația dintre numărul supraviețuitorilor și cel al decedaților poate fi exprimată și astfel:

d(x) = l(x) – l(x+1).

În exemplul nostru, d50 = l50 – l51, respectiv

638 = 88084 – 87446.

Dacă raportăm numărul persoanelor care vor atinge vârsta de 51 de ani la numărul celor care vor fi în viață la vârsta de 50 ani, obținem probabilitatea de supraviețuire (p), folosind următoarea formulă:

În exemplul de mai sus, probabilitatea de supraviețuire a unei persoane în vârstă de 50 de ani (p50) este de 0,99276 și s-a obținut raportând numărul supraviețuitorilor de ambele sexe în vârstă de 51 ani (l51 = 87446), la numărul persoanelor în viață la vârsta de 50 de ani (l50 = 88084).

Probabilitatea ca o persoană de x ani să supraviețuiască la x+k ani se poate determina cu ajutorul următoarei formule:

k = un anumit număr de ani

Pentru ilustrare, arătăm că probabilitatea ca o persoană în vârstă de 50 de ani să mai trăiască încă 10 ani, adică până la 60 de ani, este de 0,898 și s-a determinat astfel:

Dacă raportăm numărul persoanelor care vor deceda la o anumită vârstă d(x+1) la numărul supraviețuitorilor la acea vârstă l(x), obținem indicatorul probabilitatea de moarte q(x) între vârstele x și x+1 ani, care se calculează cu ajutorul formulei:

Rezultă, așadar că q(x) depinde numai de raportul dintre d(x) și l(x), iar nu de mărimile absolute ale celor doi indicatori cuprinși în formulă.

Probabilitatea ca o persoană în vârstă de 50 de ani să înceteze din viață în cursul celui de-al 51 – lea an al vieții sale, este de 0,00724 și s-a obținut raportând pe d50 la l50, astfel:

Aceasta înseamnă că 7,24% din numărul persoanelor în vârstă de 50 de ani vor înceta din viață înainte de a împlini 51 de ani.

Momentul morții oamenilor de diferite vârste variază foarte mult, fiind strâns legat de vârsta acestora.

Dacă probabilitatea de supraviețuire se adiționează cu probabilitatea de moarte, se obține o unitate astfel:

Este de precizat că indicatorii de probabilitate – de supraviețuire, respectiv de moarte – sunt valabile pentru colectivitatea privită în ansamblu, dar ei pot varia de la un individ la altul.

Cu ajutorul tabelei de mortalitate se poate determina nu numai probabilitatea de supraviețuire și probabilitatea de moarte, dar și speranța medie de viață a persoanelor care au împlinit o anumită vârstă (numărul de anui rămași de trăit).

Tabelele de mortalitate pentru 1987 – 1989 arată că, în țara noastră, speranța de viață la naștere (Eo) a unei persoane de sex masculin este de 66,51 ani, a unei persoane de sex feminin de 72,41 ani, iar speranța medie, pentru ambele sexe de 69,42 ani. Alt exemplu: un bărbat în vârstă de 50 de ani (l50) mai are de trăit (E50) 23,26 ani, iar o femeie de aceeași vârstă 27,09 ani, pentru ambele sexe valoarea medie a indicatorului la care ne referim fiind 25,23 ani.

Numărul mediu al supraviețuitorilor în intervalul de vârstă x la x+1 se determină cu ajutorul formulei:

De exemplu, numărul mediu al persoanelor cuprinse între 20 și 21 de ani este de 95563 și s-a determinat astfel:

6.2. Fructificarea fondurilor de asigurare

O particularitate a asigurării de viață o constituie perioada îndelungată de 5 – 15 sau mai mulți ani, pentru care se încheie. În perioada respectivă, asiguratul plătește prime de asigurare, iar asigurătorul se angajează să achite suma asigurată în caz de deces al asigurătorului sau la expirarea asigurării, în caz de supraviețuire a acestuia. Pentru s-și putea onora obligațiile asumate, asigurătorul își crează, pe seama primelor încasate, un anumit fond care, menținut în circuitul economic, produce venit.

Venitul produs de fondul astfel constituit se ia în calcul atunci când se stabilește mărimea primei de asigurare. Venitul realizat de asigurător depinde de mărimea sumelor vărsate la fond, de durata păstrării acestora în circuitul economic și de modul de fructificare.

Astfel, venitul aferent sumei depuse spre fructificare la o instituție de credit se calculează cu dobândă compusă. La finele fiecărui an, la suma inițial depusă de societatea de asigurare se adaugă dobânda aferentă, care se fructifică și ea în aceleași condiții, adică rămâne la dispoziția instituției de credit și la rândul ei produce dobânda.

Astfel, dacă notăm cu “i” rata dobânzii acordată de instituția de credit, atunci depunerea inițială a asigurătorului în suma de 1 leu, la sfârșitul anului devine 1+i, la sfârșitul celui de-al doilea an devine (1+i)(1+i), adică (1+i)2, la sfârșitul celui de-al treilea an (1+i)3 ș.a.m.d.

Prin urmare, o sumă de bani depusă spre fructificare, pe care o notăm cu So, la sfârșitul primului an se majorează cu dobânda aferentă, determinată cu ajutorul formulei Soi și devine:

La sfârșitul celui de-al doilea an de fructificare, suma inițial depusă devine:

iar peste n ani, aceasta devine:

Dacă notăm 1+i = u, obținem:

care se mai numește formula de fructificare. Factorul un se găsește calculat în tabele financiare pentru diferite procente.

Anexa nr. 1 arată la ce valoare ajunge un leu după un număr de ani, depus spre fructificare cu diverse rate ale dobânzii. După cum se poate observa din acest tabel, rata dobânzii joacă un rol important în fructificarea banilor. Astfel, după 10 ani, o sumă depusă cu 3% pe an crește cu 34,39% depusă cu 4%, pe același termen, crește cu 48,02%, cu 5% crește cu 69,89%, ș.a.m.d.

În legătură cu asigurările, este important de știut nu numai cât devine, peste un număr de ani, o unitate monetară depusă azi spre fructificare cu o anumită rată a dobânzii, dar și ce valoare are în prezent o unitate monetară ce va fi încasată (sau plătită) peste un număr de ani. Cu alte cuvinte, ce sumă ar trebui depusă azi spre fructificare, cu o anumită rată a dobânzii, pentru ca peste un număr de ani aceasta să atingă nivelul dorit de noi?

În acest scop aplicăm formula de mai jos, dedusă din formula fructificării banilor cu dobânda compusă:

Dacă notăm:

formula de fructificare devine:

în care:

vx = valoarea actuală a unei unități monetare obtenabile după n ani, în condițiile unei rate determinate a dobânzii.

Anexa A2 arată care sunt valorile actuale ale unui leu care va fi plătit peste un timp cuprins între 1 și 50 de ani în condițiile unor rate de actualizare cuprinse între 1 și 48%.

Cu titlu de exemplu, arătăm că, pentru a dispune peste 10 ani de o sumă de 100000 lei, este necesar să depunem acum la o instituție de credit 61391 lei. Dacă de suma de 100000 de lei avem nevoie , nu peste 10, ci peste 20 de ani, trebuie să facem o depunere în prezent de 37689 lei. Valoarea actuală a unei sume de 100000 de lei, posibilă peste 30 de ani, este de 23138 de lei.

Valorile de mai sus s-au obținut prin înmulțirea sumei de 100000 de lei, plătibilă peste 10, 20 și respectiv 30 de ani, cu coeficienții de actualizare cuprinși în anexa A2, corespunzători unei rate a dobânzii de 5% pe an, la orizonturile de timp 10, 20 și 30 de ani.

Suma de 100000 de lei, plătibilă peste 10 ani, în condițiile unei rate a dobânzii de 10% pe an, are o valoare actuală de 38550 lei, iar o dobândă de 15% valoarea actuală acesteia este de 24720 de lei.

Din exemplul de mai sus, se degajă concluzia că, cu cât mai îndepărtat este momentul plății și mai mare este rata dobânzii, cu atât mai mică este valoarea actuală a unei unități monetare.

6.3. Prima netă unică la asigurările de supraviețuire

Prima netă încasată de asigurător trebuie să fie astfel dimensionată încât să acopere integral riscul (riscurile) ce-și asumă față de asigurați. Nivelul primei nete depinde de probabilitatea de plată a sumei asigurate și se stabilește separat pentru fiecare risc asigurat.

Asigurările de supraviețuire se contractează pe perioade de mai mulți ani sau pe o perioadă nedeterminată, după caz. În ceea ce privește modul cum se achită, suma asigurată de către asigurător, distingem asigurări cu plata forfetară (dintr-o dată) a sumei sub formă de rentă. Asigurările de rentă, la rândul lor, pot fi viagere sau pe termen limitat.

În cele ce urmează vom arăta cum se calculează prima netă în fiecare din cazurile menționate.

Asigurările de supraviețuire pe termen lung presupun obligația asigurătorului de a plăti suma asigurată prevăzută în contract, dacă asiguratul va fi în viață la expirarea acestuia, adică peste un număr determinat de ani, sau la împlinirea de către asigurat a unei anumite vârste.

În acest caz, calculul primei nete are la bază următorul raționament: Asigurătorul presupune ca toate persoanele care au împlinit vârsta l(x) încheie asigurări de viață pentru aceași durată (n ani) și pentru aceași sumă asigurată (1 leu). Până la expirarea asigurării, dintre persoanele care au încheiat asigurarea vor supraviețui l(x+n) persoane. Ca atare, după n ani, asigurătorul va trebui să plătească 1l(x+n) lei. Valoarea actuală a acestei plăți este mai mică, deoarece se ia în considerare coeficientul de fructificare a sumelor până la sfârșitul duratei n.

Pentru a-și putea onora obligațiile asumate, asigurătorul va trebui să încaseze de la asigurați, cu titlu de primă netă, o sumă de bani de egală valoare cu aceste obligații.

Prima netă la asigurarea de care ne ocupăm se va determina cu ajutorul formulei:

în care:

nEx = prima netă (sau suma amânată) la asigurarea de supraviețuire datorată de o persoană în vârstă de x ani, care încheie un contract cu valabilitate pe n ani.

Să luăm acum un exemplu concret: “Să se determine prima unică datorată de o persoană în vârstă de 35 de ani, care încheie o asigurare de viață pe timp de 15 ani”.

Pe baza acestor date, formula de mai sus devine:

Din tabela de mortalitate pentru perioada 1987 – 1989, ambele sexe, extragem valorile care ne interesează, și anume:

l35=93639, l50=88084, iar din tabela de actualizare, aflăm că v15 (coeficient de actualizare în cazul fructificării cu o dobândă de 5% pe 15 ani) este 0,48102.

În acest exemplu, prima netă la o sumă asigurată de 1 leu este de 0,452 lei și s-a obținut introducând în formula de mai sus, datele corespunzătoare, astfel:

La o sumă asigurată de 100000 lei, prima va fi de 45248 lei.

Pentru ușurarea calculelor, numărătorul și numitorul fracției din partea dreaptă a formulei:

se înmulțesc cu vx, iar formula devine:

În aceste condiții, atât la numitor cât și la numărător găsim produsul dintre numărul supraviețuitorilor de o anumită vârstă și coeficientul de actualizare la aceeași vârstă; lxvx devine Dx, iar formula capătă următoarea înfățișare:

Valorile lui Dx pentru fiecare vârstă devin constante și sunt înscrise în tabelul numerelor de comutație, întocmit pe baza tabelei de mortalitate și ale valorilor pe care le ia vx.

Pe baza acestui tabel, prima unică se va determina prin simpla împărțire a lui D, corespunzător vârstei asiguratului la expirarea contractului, la D, corespunzător vârstei asiguratului la încheierea asigurării. În cazul nostru,

sau rotund 0,453 lei prima netă la 1 leu sumă asigurată.

Dacă în loc de 1 leu se asigură o sumă oarecare în valoare de S lei, atunci prima unică, notată cu P, este dată de formula:

În exemplul nostru, dacă suma asigurată este de 100000 lei, prima unică va fi:

lei

La asigurările de viață de care ne-am ocupat până aici, am presupus că suma asigurată se achită dintr-o dată, adică în mod forfetar, la expirarea contractului. Să luăm acum în continuare o asigurare de supraviețuire la care suma asigurată se achită în mod fracționat, sub forma unei rente viagere sau a unei rente pe o perioadă determinată.

La rândul lor, rentele periodice viagere pot fi anticipate sau posticipate.

Simboluri utilizate pentru notarea valorilor medii actuale ale primelor periodice pentru rente viagere anuale, unitare:

ax = dacă plățile se fac pe toată durata vieții (viager) anticipat, și respectiv ax posticipat;

/nax = anticipat, respectiv /nax posticipat dacă plățile sunt limitate la n ani;

n/ax = anticipat, respectiv n/ax posticipat dacă plățile sunt amânate cu n ani.

În cazul asigurării de rentă viageră, asigurătorul se angajează să plătească o rentă de 1 leu la început de an, deci anticipat fiecărui asigurat supraviețuitor la expirarea contractului și apoi an de an până la moarte.

La baza calculului primei nete, va sta următorul raționament: dacă asigurarea de rentă viageră, încheie toate persoanele având vârsta solicitantului, atunci asigurătorul va plăti la începutul primului an lx lei; la începutul celui de-al doilea an – lx+1 lei; la începutul celui de-al treilea an – lx+2 lei, etc.

Pe măsură ce anii trec, suma pe care asigurătorul o va plăti va fi în scădere, ca urmare a reducerii numărului asiguraților rămași în viață. Dacă vârsta cea mai înaintată o notăm cu , atunci ultima plată se va face peste -x ani. Se face apoi suma plăților pe care urmează să le efectueze asigurătorul. Se are în vedere actualizarea plăților.

În acest caz prima netă se calculează cu ajutorul următoarei formule:

Să aplicăm această formulă pentru determinarea primei datorată de o persoană în vârstă de 50 de ani (l50), care solicită încheierea unei asigurări de rentă viageră, ținând cont că actualizarea plăților se face cu 5%.

Din tabela de mortalitate, ediția 1956, extragem cifre reprezentând numărul supraviețuitorilor care vor încasa renta viageră, iar în tabelul de actualizare a unui leu – coeficienții de actualizare a plăților, în anul al doilea, al treilea ș.a.m.d., corespunzătoare unei dobânzi de 5% pe an.

Aceste cifre sunt: l50=81077; l51=80501 …

La începutul primului an, asigurătorul va plăti l50 lei, respectiv 81077 lei.

La începutul celui de-al doilea an – l51 lei, respectiv 80501 lei, suma care actualizată cu 0,95238 devine 76668 lei.

La începutul celui de-al treilea an – l52, respectiv 79867, suma care actualizată cu 0,90703 devine 72442 lei ș.a.m.d.

Se adună plățile actualizate de la intrarea în vigoare a contractului până la încetarea din viață a ultimului asigurat, iar totalul se împarte la numărul inițial al asiguraților (l50=81077). Rezultatul îmărțirii reprezintă prima netă.

Pentru ușurința calculelor, dacă în formula de mai sus înmulțim și numărătorul și numitorul din dreapta formulei cu vx, formula devine:

Valorile de la numărător (lxvx) pentru toate vârstele sunt calculate și înscrise în tabelul numerelor de comutație, coloana Dx. Introducând în formulă datele exemplului de mai sus, stabilim că prima netă reprezintă:

lei

Întrucât suma elementelor de la numărător este calculată și înscrisă, ca număr de comutație, în coloana Nx a tabelei de mortalitate

formula primei nete devine:

Aplicând această formulă la exemplul nostru de mai sus, ajungem la concluzia că prima netă reprezintă:

lei

Faptul că s-a ajuns la același rezultat dovedește că prima a fost corect determinată.

Dacă în loc de 1 leu, asiguratul urmează să primească S lei, atunci prima unică va fi:

Să presupunem că suma pe care urmează să o primească asiguratul din exemplul de mai sus este de 200000 de lei. În aceste condiții, prima netă unică va reprezenta:

lei

Prima netă descrește pe măsură ce asigurarea se face la o vârstă mai înaintată, deoarece scade suma datorată de asigurător în virtutea descreșterii de la un an la altul a numărului supraviețuitorilor care încasează renta.

Până aici am presupus că renta se plătește de asigurător la începutul fiecărui an, adică anticipat. Dacă plata acesteia se efectuează la finele anului, deci posticipat, atunci formula primei capătă următoarea înfățișare:

Dacă suma anuală asigurată este nu de 1 leu, cum am presupus până aici, ci de S lei, atunci prima netă unică se va calcula cu ajutorul formulei:

Pentru ilustrare, să presupunem că o persoană în vârstă de 60 de ani solicită încheierea unei asigurări de rentă pentru a primi tot restul vieții, la finele fiecărui an câte 100000 lei. Ce primă netă va trebui să achite acesta, la încheierea contractului, cunoscând că fructificarea se face cu 5%?

Introducând aceste date în formula de mai sus, obținem:

lei

O altă variantă a asigurării de rentă o constituie asigurarea de rentă pe o perioadă limitată de timp, de exemplu 4, 5, 6, 7 sau mai mulți ani.

La calcularea primei nete se pornește de la același raționament ca și la asigurarea viageră, cu singura deosebire că în acest caz se ia în considerare numai perioada de plată a rentei stipulată în contract.

Pentru determinarea primei nete unice, aferente unei rente de 1 leu, datorată de asigurător pe timp de n ani, cu plata la început de an, se folosește formula:

Să aplicăm această formulă la un caz concret: o persoană în vârstă de 40 de ani se asigură pentru a primi o rentă timp de 10 ani. Asigurătorul presupune ca toate persoanele în vârstă de 40 de ani (potrivit tabelei de mortalitate ediția 1956, acestea sunt în număr de 84855) se asigură. În aceste condiții, pentru primul an de valabilitate a asigurării el datorează câte un leu la toate cele 84855 de persoane în viață, adică 84855 de lei.

La începutul celui de-al doilea an, asigurătorul datorează câte un leu la toate persoanele în vârstă de 41 de ani, adică 84571 de lei.

La începutul celui de-al treilea an, el datorează câte 1 leu tuturor persoanelor în vârstă de 42 de ani, adică 84278 lei ș.a.m.d. până la al zecelea an, când va datora renta de un leu tuturor persoanelor de 49 de ani, adică 81603 lei.

Se actualizează apoi valoarea plăților de rentă, cu coeficienții extrași din tabelul de actualizare a valorii unui leu.

În primul an, valoarea actuală este egală cu suma rentei, adică 84855 lei, deoarece renta se plătește la începutul anului.

În cel de-al doilea an, valoarea actualizată va fi:

84571 x 0,95238 = 80544 lei

În cel de-al treilea an: 84278 x 0,90703 = 76443 lei, ș.a.m.d.

Valoarea actualizată cumulată a rentei datorate în cei 10 ani de valabilitate a contractului, de 677227 lei, se împarte la numărul persoanelor în vârstă de 40 de ani și se obține prima netă unică datorată de un asigurat care este de 7,98 de lei.

Întrucât, așa cum am menționat mai sus, valorile lui lxvx = Dx pentru toate vârstele, acestea sunt calculate și înscrise în coloana Dx a tabelului numerelor de comutație, formula primei nete capătă următoarea înfățișare:

Introducând în formulă datele extrase din coloana Dx, obținem:

lei

Pentru /nax putem deduce o expresie mai simplă, astfel:

Deci:

Introducând în aceasta din urmă formulă datele din exemplul de mai sus, obținem același rezultat, și anume:

lei

Așadar, toate cele trei formule conduc la același rezultat. Dacă suma încasată la începutul fiecărui an nu este de 1 leu, ci de S lei, atunci prima netă unică se va determina cu ajutorul formulei:

Dacă asiguratul din exemplul de mai sus dorește să capete o rentă de 120000 lei pe an, timp de 10 ani, el va trebui să plătească o primă netă unică de 957600 de lei, calculată astfel:

lei

Cu cât asigurarea se încheie la o vârstă mai înaintată, cu atât prima netă va fi mai mică. Cu cât durata de timp pentru care se plătește renta este mai mare, cu atât mai mare va fi prima netă.

Dacă renta se plătește la finele anului, atunci formula pentru prima netă unitară capătă următoarea înfățișare:

În situația în care, renta plătibilă la finele anului este nu de 1 leu, ci de S lei, atunci prima unică se va calcula cu ajutorul formulei:

6.4. Prima netă unică la asigurările de deces

Asigurările de deces se contractează pe o perioadă scurtă de ani (timp de 1 an), pe o perioadă de mai mulți ani sau pe o perioadă nedeterminată, adică pe viață. Pentru fiecare din aceste variante se aplică o formulă adecvată la calcularea primei nete.

Astfel, în cazul unei asigurări de deces pe timp de 1 an, la care suma asigurată se achită la începutul anului, ca urmare a decesului asiguratului, calculul primei nete are la bază următorul raționament: Asigurătorul presupune ca toate persoanele de vârsta celui care a solicitat încheierea unei asigurări de deces l(x) vor face același lucru. Din tabela de mortalitate, cunoaștem numărul persoanelor care vor deceda în cursul anului de valabilitate a asigurării d(x). Mai știu că pentru fiecare asigurat decedat asigurătorul va plăti urmașilor acestuia câte 1 leu. Pe această bază, vom stabili cuantumul obligațiilor ce-și asumă asigurătorul față de asigurați, înmulțind cele două mărimi.

Împărțind apoi produsul înmulțirii la numărul asiguraților l(x), obținem prima netă unică datorată de un asigurat.

Recapitulând, putem spune că prima netă la asigurarea de deces Ax se va determina cu ajutorul formulei.

În cazul unei asigurări de deces pe termen de mai mulți ani la baza calculului primei nete stă următorul raționament: Asigurătorul presupune ca toate persoanele având vârsta celui care solicită încheierea unei asigurări de deces va face același lucru, adică vor încheia asigurare pentru aceași perioadă și pentru aceași sumă. Din tabela de mortalitate, asigurătorul știe câte persoane din contingentul de vârstă considerat vor deceda în fiecare an de valabilitate a contractului de asigurare. Mai știe că plățile de sume asigurate se actualizează cu coeficientul corespunzător fiecărui an. Plățile anuale de sume asigurate actualizate se adună, iar totalul acestora se împarte la numărul persoanelor inițial asigurate. Rezultatul obținut reprezintă prima unică netă datorată de un asigurat.

Pentru exemplificare, să determinăm prima de asigurare datorată de o persoană în vârstă de 35 de ani, care solicită încheierea unei asigurări de deces pe timp de 10 ani, pentru o sumă de 50000 lei. Din tabela de mortalitate, adiția 1956, extragem datele care ne interesează și anume: l35=86092; d35=215; d36=230; . . . d44=355, iar din tabelul de actualizare a valorii leului (cu 5%), coeficientul de actualizare la sfârșitul primului an v1=0,95238; v2=0,90703; . . . v10=0,61391.

În primul an al contractului, suma datorată de asigurător va fi de 10238100 de lei, fiind obținută prin înmulțirea lui d35 (215) cu S (50000) și cu v1 (0,95238) … În al zecelea an – 10283100. Tabelul plăților în perioada de valabilitate a contractului va fi de 104750250 de lei. Raportând această sumă la l35 (86092) se obține o primă unică de 1216 lei la 50000 de lei sumă asigurată.

Întrucât valorile dxvx din numărătorul formulei sunt calculate pentru fiecare vârstă în parte și înscrise în tabelul numerelor de comutație în coloana Cx, formula primei de asigurare la 1 leu sumă asigurată capătă următoarea înfățișare:

lei

prima unică la 1 leu sumă asigurată.

Întrucât valorile corespunzătoare lui Cx de la numărător le găsim calculate în tabela numerelor de comutație, în coloana M, formula pentru determinarea primei nete capătă următoarea înfățișare:

Pentru o sumă asigurată de 50000 de lei, prima netă se va calcula cu ajutorul formulei:

lei

Cu cât asigurarea pe timp limitat pentru caz de deces se încheie de asigurat la o vârstă mai înaintată, cu atât prima netă e mai mare.

Cu cât perioada de asigurare e mai lungă, cu atât prima netă datorată de asiguratul de o anumită vârstă este mai mare.

În cazul în care asigurarea nu începe să funcționeze imediat, ci după n ani de la încheierea contractului, atunci avem de-a face cu o asigurare de deces amânată. În această situație, asigurătorul plătește suma asigurată numai dacă asiguratul decedează după trecerea unei perioade de n ani de la încheierea asigurării.

Valoarea actuală a unui leu care se plătește în cazul când asiguratul în vârstă de n ani la data contractării asigurării decedează după expirarea termenului de amânare a asigurării de n ani, se notează cu n/Ax și se determină cu ajutorul formulei:

Pentru simplificarea calculelor se înmulțește numărătorul și numitorul cu vx

în care:

Ax= prima netă de plată unitară;

dx = numărul persoanelor care vor deceda în primul an al contractului de asigurare;

dx lei = suma asigurată datorată de asigurător în primul an de asigurare;

dxv = valoarea actualizată a sumei de plată în primul an;

v = coeficientul de actualizare a valorii unui leu pentru primul an;

dx+1 lei = suma asigurată de plată la finele celui de-al doilea an;

lx = numărul persoanelor asigurate;

lxvx = numărul de comutație Dx, pe care-l găsim în tabelul cu același nume, coloana Dx.

Asigurările mixte

Până aici am tratat separat modul de determinare a primei unice pentru asigurarea de supraviețuire și respectiv de deces. În activitatea practică, contractul de asigurare de viață are adesea un caracter mixt, adică acoperă riscul de supraviețuire și pe cel de deces.

Prima netă unică datorată de asigurat va reprezenta suma primelor nete aferente celor două evenimente asigurate.

Dacă suma asigurată este de S lei, atunci prima unică va fi:

Prima netă pentru asigurarea de supraviețuire (nEx) se micșorează pe măsura încheierii asigurării la o vârstă mai înaintată, iar prima pentru asigurarea de deces (nAx) evoluează în sens invers.

6.5. Prima netă anuală la asigurările de viață

Până aici am presupus că prima netă de asigurare se achită de asigurat printr-un vărsământ la încheierea contractului, indiferent de durata acestuia. În cazul în care termenul pentru care se încheie contractul este scurt, plata forfetară a primei nete nu ridică probleme deosebite pentru asigurat. Dacă însă contractul are o durată de valabilitate de mai mulți ani sau vizează o asigurare fără termen (viageră), plata dintr-o dată a primei nete poate să reprezinte un efort financiar de măsurat pentru asigurat. De aceea, majoritatea asiguraților preferă eșalonarea plății primei pe toată perioada de valabilitate a contractului sau pe cea mai mare parte a acesteia.

Receptivi la solicitările asiguraților, asigurătorii acceptă fracționarea primelor în rate anuale, subanuale cu condiția ca valoarea actuală a ratelor de primă cumulate să fie egală cu prima netă unică. Dacă nu s-ar asigura această egalitate, echilibrul dintre primele cuvenite asigurătorului și angajamentele asumate de acesta ar putea fi compromis, ceea ce nu e de conceput.

Dacă asigurătorul încheie o asigurare de rentă pe termen limitat, atunci mărimea primei nete datorate se determină cu ajutorul formulei:

Dacă asiguratul s-a angajat să plătească prime nete de câte î leu pe an, pe toată durata vieții sale, la asigurarea de rentă viageră, atunci valoarea actuală a acestor plăți se determină cu ajutorul formulei:

Valorile lui Nx și Dx se iau din tabelul numerelor de comutație.

Rata anuală a primei nete (p) se determină împărțind prima netă unică, aferentă asigurării de deces pe termen limitat (A), la prima netă unică aferentă asigurării de rentă pe termen limitat (a), folosind formula:

Așa cum am arătat mai înainte, la asigurarea de supraviețuire prima netă unică se determină cu ajutorul formulei:

iar valoarea actuală a vărsămintelor de câte 1 leu, efectuate în cursul unei perioade de timp determinate, la începutul fiecărui an, adică pe timp limitat, cu ajutorul formulei:

În acest caz, rata anuală a primei nete se va calcula cu ajutorul formulei:

Asigurații pot conveni cu asigurătorul să achite primele nete într-o perioadă mai scurtă decât cea corespunzătoare valabilității contractului (de exemplu, în 7 ani pentru contractul de 10 ani, în 13 pentru cel de 15, în 17 pentru cel de 20 etc.). În acest caz, prima netă anuală se determină împărțind prima netă unică la valoarea actuală a plăților anuale de câte 1 leu, efectuate în perioada scurtată.

Dacă, spre exemplu, asiguratul dorește să achite primele în cursul a 10 ani, în condițiile contractului valabil pe 20 de ani, se aplică următoarea formulă:

unde:

m= numărul anilor în care se achită primele

La asigurarea de deces, dacă prima se plătește anual, pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului de asigurare, se aplică formula:

Dacă plata primelor se face într-o perioadă mai scurtă, se aplică formula:

La asigurarea de deces pe termen limitat, prima netă unică se calculează cu ajutorul formulei :

iar valoarea actuală a plăților anuale de prima netă de câte 1 leu aplicând formula:

La asigurarea mixtă de viață, prima netă anuală plătibilă în tot cursul valabilității asigurării se va calcula cu:

în care:

nAx= prima netă unică;

nax = valoarea actuală a plăților anuale de câte 1 leu

6.6. Prima brută

Pentru ca asigurătorul să-și poată acoperi și cheltuielile legate de efectuarea operațiilor de asigurare, este necesar ca la prima netă să adauge un supliment de primă.

Suplimentul sau adaosul de primă include următoarele elemente:

a) cheltuielile de achiziție a asigurării;

b) cheltuielile de încasare a primei de asigurare și gestionare;

c) cheltuielile administrativ – gospodărești ale asigurătorului.

Prima unică brută sau tarifară se poate determina cu ajutorul formulei:

în care:

A’ = prima unică brută sau tarifară;

A = prima netă;

= cheltuielile de achiziție;

= cheltuieli de încasare;

A’ = cota procentuală din cheltuielile de încasare;

= cheltuieli administrativ gospodărești

/nax = anuitate viageră anticipată limitată din cheltuielile administrativ – gospodărești.

Formula de mai sus se mai poate scrie:

Pentru determinarea primei anuale brute, se utilizează formula:

în care:

P’ = prima brută anuală;

P = prima netă anuală;

/nax= suma viageră anticipată limitată pe n ani, egală cu:

n = durata asigurării;

m = durata plăților primelor.

În cazul în care atât obligațiile asiguratului cât și cele ale asigurătorului se repartizează pe aceași durată de timp, adică m=n, atunci formula de mai sus capătă următoarea formă:

6.7. Rezerva matematică

Diferența dintre prima netă încasată de asigurător și volumul obligațiilor sale financiare la asigurările de viață în anul considerat și care servește la acoperirea obligațiilor în viitor, reprezintă rezerva de primă pentru acel an.

Diferența dintre valoarea actuală a obligațiilor financiare ale asigurătorului și valoarea actuală a obligațiilor financiare ale asigurătorului de onorat la un moment dat poartă denumirea de rezervă matematică și servește la acoperirea obligațiilor viitoare ale asiguratului.

Este imperios necesar să se cunoască în permanență mărimea rezervei matematice și suma respectivă să se fructifice cu dobânda compusă, deoarece venitul aferent acesteia a fost luat în calculul primei nete.

Mărimea rezervei matematice se poate determina cu ajutorul mai multor metode și anume:

a) metoda prospectivă;

b) metoda retrospectivă;

c) metoda de recurență;

d) metoda valorilor auxiliare.

În cele ce urmează, ne vom referi la primele două metode, care sunt mai frecvent utilizate în practica asigurărilor.

Metoda prospectivă se caracterizează prin aceea că, compară an de an, de la încheierea asigurării și până la expirarea acesteia, valorile actuale ale obligațiilor părților contractante.

Ea folosește următoarea formulă:

în care:

Rt = rezerva matematică la timpul t;

nEx= valoarea actuală a sumei amânate, ceea ce corespunde cu valoarea actuală a obligațiilor financiare ale asiguratului;

/nax= valoarea actuală a rentei anticipate limitate pe n ani, ceea ce corespunde cu valoarea actuală a obligațiilor financiare ale asiguratului.

Metoda retrospectivă constă în compararea sumelor riscate atât de asigurător, cât și de asigurat la fiecare an din perioada de valabilitate a asigurării.

Se bazează pe următoarea formulă:

Rezervele de prime sunt de două feluri:

– teoretice;

– practice.

Rezerva teoretică de primă este cea pe care ar trebui să o calculeze asigurătorul, pornind de la prima netă încasată de el, fără să ia în considerare condițiile concrete în care se efectuează operațiile de asigurare (de exemplu cheltuielile legate de asigurare și repartizarea lor în timp).

Rezerva practică de primă ține seama de aceste condiții.

Cap.VII

CONCLUZII

Intr-o lume in permanenta schimbare, in care natura isi joaca rolul pana la capat, oamenii trebuie sa isi asigure proprietatea sau viata pentru a putea aborda dintr-o perspective mai sigura viitorul.

Inundatiile din ultima perioada din Romania ne-a aratat inca o data, daca mai era cazul, importanta asigurarilor in economia romaneasca sau in componenta sociala a tarii. Pagubele immense si lipsa mijloacelor de recuperare a acestora duc la probleme sociale, doar implicarea statului reparand, intr-o masura mai mica sau mai mare pagubele. Totusi, in mediul rural, conceptual de asigurare este mult prea putin cunoscut si luat in serios, desi s-ar putea limita pagubele in cazul unor calamitati naturale.

Campaniile de informare ar trebui extinse si realizate si pe intelesul omului simplu, pentru ca si acesta sa aiba acces la acest capitol economic ce ii poate influenta viata, mai ales in bine.

Concluziile ce se pot trage dupa parcurgerea acestei lucrari sunt mai mult de natura practica, considerand aici o mai mare deschidere asupra conceptului de asigurare si asupra modului de perfectionare a acestuia in societatea romaneasca.

Experienta acumulata dupa 1990 ne oblige sa obtinem rezultate mai bune prin atragerea unui numar cat mai mare de persoane, din toate mediile sociale, in randul persoanelor asigurate. Acest lucru ar avea ca rezultat imediat acoperirea in totalitate sau in parte a pagubelor produse de factori naturali sau umani. Acest lucru ar duce la diminuarea pierderilor suportate fie de stat, fie de potentialii beneficiari ai asigurarii.

BIBLIOGRAFIE

Bistriceanu Gh.D.; Bercea Florian; Macovei E.I., Dicționar de asigurări; Editura Științifică, București, 1991

Bistriceanu Gh.D.; Adochiței M.; Negrea F., Finanțele agenților economici, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1995

Constantinescu Dan Anghel; Dobrin Marinică, Asigurarea și managementul riscului, Editura Tehnică, București, 1998

Constantinescu Dan Anghel; Dobrin Marinică, Introducerea în asigurări, Editura Tehnică, București, 1998

Constantinescu Dan Anghel, Asigurări și reasigurări, Editura Tehnică, București, 1998

Constantinescu Dan Anghel; Dobrin Marinică, Tratat de asigurări, Editura „Semne ‘94” S.R.L., București, 1999

Galiceanu Ion, Asigurări-curs, Reprografia Universității Craiova, 1994

Galiceanu Ion, Organizarea și eficientizarea asigurărilor de bunuri în România – teză de doctorat

Iosif Gh.N.; Gherasim Al.; Crișan N.; Galiceanu I.; Gauer G.; Tănăsescu P., Sistemul asigurărilor în România, Editura Tribuna Economică, București, 1997

Mihăilă N., Introducere în teoria probabilităților și statistică matematică, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1965

Mihoc Gh., Teoria matematică în operațiile financiare, Editura Științifică, București, 1960

Pencea Alexandru, Transporturi și expediții internaționale, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997

Popa Ioan, Tranzacții comerciale internaționale, Editura Economică, București, 1999

Popescu Dumitru; Macovei Ioan, Contractul de asigurare, Editura Junimea, Iași, 1982

Purcaru Ion, Matematici și asigurări, Editura Economică, București, 1994

Stoian I.; Pencea R., Tehnici de comerț internațional, Editura Tehnică, București, 1971

Văcărel I.; Bercea F., Asigurări și reasigurări, Editura Expert, București, 1998

***, Lege privind societățile comerciale, nr. 31 din 16 noiembrie 1990, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 126-127 din 17 noiembrie 1990

***, Lege privind constituirea, organizarea și funcționarea societăților comerciale în domeniul asigurărilor, nr. 47 din 16 iulie 1991, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 151 din 19 iulie 1991

***, Lege privind asigurările și reasigurările în România, nr. 136 din 29 decembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 303 din 30 decembrie 1995

***, Lege privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, nr. 32 din 03 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr.148 din 10 aprilie 2000

***, Condiții generale de asigurare facultativă de persoane, S.C. ALLIANZ-TIRIAC ASIGURARI S.A.

***, Condiții speciale de asigurare facultativă de persoane, S.C. ALLIANZ-TIRIAC ASIGURARI S.A.

***, Regulamentele de asigurare facultativă de persoane, S.C. ALLIANZ-TIRIAC ASIGURARI S.A.

***, Revista „Piața financiară”, nr.11/noiembrie 1996

***, Revista „Capital”, nr.15(225)/1997

• ***,Ordonanta de guvern numarul 61/23.06.2005