. Asigurarile de Bunuri Apartinand Persoanelor Fizice In Romania (xyz S.a.)

CapITOLUL 1

NOțIUNI TEORETICE DESPRE ASIGURăRI

Conceptul de asigurare

In contextul economiei de piata, asigurarile constituie un segment al serviciilor, avand multiple valente. Rolul fundamental al acestora este cel de protejare a bunurilor si a persoanelor impotriva diferitelor riscuri. Omul a fost intotdeauna preocupat de viitor, iar teama combinata cu precautie l-a condus spre crearea asigurarilor inca din cele mai vechi timpuri.

În cele ce urmează vom prezenta mai multe moduri de definire a conceptului de asigurare conform literaturii de specialitate, dintre care enumerăm:
Asigurarea exprimă în principal o protecție financiară pentru pierderile suferite de oameni sau companii datorate unor diverse riscuri.

Dictionarul de asigurari, editia 2002 precizeaza:”asigurarea este atat un transfer de risc, cat si o combinare a riscurilor. Prin combinarea unui numar mare de unitati de expunere intr-un grup, asiguratorul poate estima probabilitatea de dauna legata de evenimente nesigure cu un grad rezonabil de exactitate pentru un grup ca intreg, impartind astfel dauna in mod egal la tot grupul. Gradul de incertitudine pentru grup este redus, insa simpla combinare a unor persoane intr-un grup nu modifica in nici un fel incertitudinea pentru o persoana. Prin cunostinte despre probabilitatea de producere a daunei pentru grup, asiguratorul poate oferi fiecarei persoane oportunitatea de transfer de risc. O persoana isi poate transfera riscul unei posibile daune mari catre asigurator prin plata unei prime, transformand astfel incertitudinea unei posibile daune mari intr-o certitudine a unui cost anual mai redus, dar fix. Nu toate riscurile sunt asigurabile” 1)

Asigurarea reprezintă „un sistem de relații economico-sociale, un proces obiectiv necesar al dezvoltării economice și sociale izvorât din acțiunea legilor economice obiective care constă în crearea în comun, de către persoanele fizice și juridice amenințate de anumite riscuri, a unui fond din care se compensează daunele și se satisfac și alte cerințe economico-financiare, probabile, imprevizibile”.2)

Conform legii 32/10.04.2000: „asigurarea este operațiunea prin care un asigurător constituie, pe principiul mutualității, un fond de asigurare, prin contribuția unui număr mare de asigurați, expuși la producerea anumitor riscuri, și îi indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum și pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activităților desfășurate”.

Contractul de asigurare sau polita de asigurare este contractul incheiat intre asigurat si asigurator prin care asiguratul beneficiaza de protectie pentru riscurile pe care si le-a asumat asiguratorul.Acesta, in urma semnarii contractului se obliga sa platesca contravaloarea dunelor in cazul producerii unuia din riscurile asigurate.

Acordul de voință este primul principiu de bază care permite realizarea unui contract între asigurat și asigurător.

Un alt principiu pe care îl are asigurarea este principiul mutualității prin care fiecare asigurat contribuie cu o sumă de bani, numită primă de asigurare, la crearea fondului de asigurare din care asigurătorul acoperă daunele suferite de asigurați.

Contractul poate fi definit ca o înțelegere legată de o problemă juridică între două sau mai multe persoane care au capacitatea de exercițiu, deci capacitatea de a contracta, fiecare urmărind realizarea unor avantaje. 1) Un contract va lua ființă după parcurgerea următoarelor două etape preliminare:

o ofertă înaintată de una din părți ;

o acceptare venită din partea celeilalte părți.

Când aceste două elemente preliminare au apărut și când pentru ambele părți există un avantaj, există un contract.

Anul 2004 a reprezentat un moment important pentru industria asigurarilor din Europa si pentru sistemul de raportare financiara care guvereneaza aceasta industrie. In data de 31 martie 2004, Consiliul IAS (IASB) din Londra a publicat Standardul International de Raportare Financiara 4 ‘Contracte de asigurare’.Un astfel de standard de asigurari reprezinta solutia imediata pentru respectarea termenului limita 2005 la care societatile de asigurare si reasigurare din tarile membre ale Uniunii

_________________________

1) Constantinescu Dan Anghel, Constantinescu Livia- Cadrul juridic si asigurarile, Ed.Semne, Bucuresti

Europene vor raporta situatiile financiare in conformitate cu Standardele Internationale de Raporare Financiara (IFRS).

Definitia contractelor de asigurare a fost modificata in cadrul IFRS 4, astfel incat acum un contract de asigurare este definit ca acel contract in care o parte (asiguratorul) accepta un risc asigurabil semnificativ de la alta parte (detinatorul politei de asigurare), acceptand sa compenseze detinatorul politei in cazul in care acesta este afectat de un eveniment viitor nesigur specific (evenimentul asigurat).

Contractul de asigurare este actul prin care o parte -asiguratorul- este de acord ca, in schimbul primirii unei sume de bani agreate de la o alta parte -asiguratul- sa plateasca suma asigurata sau echivalentul acesteia, la producerea unor anumite evenimente .)

În continuare vom reda elementele constitutive ale Contractului de asigurare:

data (anul, luna, ziua și ora) la care începe și la care expiră asigurarea ;

stipulațiunile esențiale privitoare la risc;

termenele de plată ale primelor de asigurare;

sumele asigurate;

limitele plății sumei asigurate sau a despăgubirii în cazul împlinirii riscului ;

obligația asiguratului de a apăra și conserva bunurile asigurate, de a lua măsuri pentru prevenirea și limitarea pierderilor, cazurile în care asigurătorul are dreptul să refuze plata despăgubirii ori a sumei asigurate.

Sub aspect juridic contractul de asigurare prezintă caracteristicile unui contract:

consensual datorită faptului că aceasta se încheie numai prin acordul părților;

sinalagmatic prin faptul că fiecare parte are anumite obligații;

aleatoriu reprezentat de faptul, că la încheierea asigurării asiguratul și asigurătorul nu cunosc efectele, avantajele, sau pierderile ce vor rezulta;

adeziune prin acceptarea lui de către asigurat cu toate că a fost redactat de către societatea de asigurări, asiguratul având posibilitatea de a respinge;

oneros pentru că fiecare parte urmărește să obțină un avantaj sau o facilitate pentru prestația pe care o face sau se obligă să o facă;

succesiv datorită valabilității pentru o perioada mai lungă de timp prima se poate plăti în mai multe rate, protecția fiind continuă din partea asigurătorului;

bună – credință care presupune ca executarea contractului să se facă cu bună credință de ambele părți;1)

La baza unui contract de asigurare stau urmatoarele principii:

Principiile care stau la baza contractului de asigurare:

principiul despăgubirii – contractul de asigurare nu despăgubește peste valoarea pierderilor suferite de asigurat.

principiul interesului asigurabil – o persoană are interes asigurabil dacă producerea unui eveniment asigurabil poate cauza o pierdere financiară sau un prejudiciu persoanei respective.

principiul subrogației – se aplică atunci când asiguratul este obligat prin polița de asigurare să despăgubească o daună produsă din culpa unei terțe persoane.2)

Asigurarea transferă riscurile și totodată daunele unei persoane către o societate de asigurări oferind securitate financiară. Transferul riscului prin distribuție a fost determinat în antichitate de către navigatori și transportatori ai bunurilor pe apă prin împărțirea mărfurilor pe mai multe nave, acesta fiind un mod de protecție.

Metodele de asigurare s-au dezvoltat o dată cu nevoile de protecție existente la un moment dat pentru oameni și afacerile acestora. Astfel oamenii de afaceri au înțeles să folosească asigurarea pentru a micșora riscurile ce pot apărea în tranzacțiile comerciale și cele legate de protecția patrimoniului.

1.2.Modalitatea de acțiune

Asigurarea compensează financiar efectele unui eveniment nefavorabil. Fondurile pentru compensarea financiară a asiguratului sunt create de asigurător din primele plătite de persoanele sau organizațiile care au cumpărat asigurări.

Asiguratul prin despăgubirile primite este repus în situația financiară pe care a avut-o înainte de producerea unui eveniment asigurat. Acest lucru exprimă scopul principal al unei asigurări, compensarea pierderilor suferite și nu obținerea unui profit.

În schimbul primelor de asigurare alocate unor fonduri speciale, asigurătorul acceptă riscul unor despăgubiri, în cazul în care deținătorul poliței va suferi un prejudiciu.

În figura nr.1.1 vom prezenta relațiile economice ce apar între între participanții la asigurare, după cum urmează:

Fig.nr.1.1. Relațiile economice ce apar între participanții la asigurare

Observăm legătura dintre asigurați care plătesc prime de asigurare societăților de asigurări, iar acestea plătesc indemnizațiile de asigurare.

Asigurarea este o metodă de transfer al riscului de la persoanele fizice și juridice către societățile de asigurări care își asumă riscul.

Daunele materiale și financiare sunt despăgubite de către societatea de asigurări a persoanei asigurate, titularului asigurării din fondurile special create prin primele de asigurare plătite de asigurați.

Despăgubirile se plătesc asiguratului în urma producerii unor pagube din riscuri asigurate ce au fost stipulate prin contractul de asigurare.

Cheltuielile necesare reparației unui bun asigurat sau înlocuirii acestuia pot cuprinde în limita sumei asigurate din polița, costul la data daunei al reparațiilor, refacerii, restaurării, recondiționării sau înlocuirii părților avariate sau distruse, precum și al manoperei.

1.3. Funcțiile asigurării

precizăm în continuare principalele funcții ale asigurării :

• distribuirea daunelor între mai mulți deținători de polițe, lucru ce nu poate fi realizat sub altă formă;

• reducerea efectelor și a preocupărilor asiguratului, prin securitatea financiară oferită de asigurare.

Distribuția daunelor

Daunele materiale și financiare ale asiguraților sunt distribuite între aceștia prin compensarea acelora care suferă pagube, din fondurile special create prin contribuția deținătorilor de polițe.

Distribuția daunelor este echitabilă, deoarece fiecare deținător de poliță plătește o suma proporțională cu riscul introdus. Prin urmare riscurile nu sunt nici întâmplătoare, nici egale.

Furnizarea unei protecții

Asigurarea nu poate înlătura riscul dar produce o distribuire a pagubelor produse anumitor persoane între mai mulți cumpărători de polițe, astfel încât nici o persoana să nu suporte o daună. Asigurarea reduce temerile asiguratului, oferindu-i protecție. Aceasta oferă încredere și eliberează deținătorul unui contract de asigurare de o potențială problemă financiară.

Compensația financiară

Această compensație este posibilă datorită faptului că a fost creat un fond de asigurare din primele de asigurare plătite de către asigurați. Asigurarea are rolul de a contribui la refacerea unei situații financiare în urma daunelor pe care le pot avea asigurații și preluarea obligațiilor de către societatea de asigurări față de unele evenimente pentru care aceștia sunt direct răspunzători.

Din punct de vedere economic asigurările îndeplinesc următoarele funcții):

1. funcția de repartiție care se manifestă în procesul distribuirii și redistribuirii produsului intern brut și cunoaște două faze distincte, dar organic legate între ele: constituirea fondurilor de asigurare și distribuirea acestora.

2. funcția de control se manifestă atât în folosirea de către statul român a asigurărilor ca mijloc de depistare a unor cauze generatoare de pagube în economie, cât și în controlul ce se efectuează asupra modului de formare și repartizare a fondurilor de asigurare.

1.4. Elementele tehninte de producerea unui eveniment asigurat. Acest lucru exprimă scopul principal al unei asigurări, compensarea pierderilor suferite și nu obținerea unui profit.

În schimbul primelor de asigurare alocate unor fonduri speciale, asigurătorul acceptă riscul unor despăgubiri, în cazul în care deținătorul poliței va suferi un prejudiciu.

În figura nr.1.1 vom prezenta relațiile economice ce apar între între participanții la asigurare, după cum urmează:

Fig.nr.1.1. Relațiile economice ce apar între participanții la asigurare

Observăm legătura dintre asigurați care plătesc prime de asigurare societăților de asigurări, iar acestea plătesc indemnizațiile de asigurare.

Asigurarea este o metodă de transfer al riscului de la persoanele fizice și juridice către societățile de asigurări care își asumă riscul.

Daunele materiale și financiare sunt despăgubite de către societatea de asigurări a persoanei asigurate, titularului asigurării din fondurile special create prin primele de asigurare plătite de asigurați.

Despăgubirile se plătesc asiguratului în urma producerii unor pagube din riscuri asigurate ce au fost stipulate prin contractul de asigurare.

Cheltuielile necesare reparației unui bun asigurat sau înlocuirii acestuia pot cuprinde în limita sumei asigurate din polița, costul la data daunei al reparațiilor, refacerii, restaurării, recondiționării sau înlocuirii părților avariate sau distruse, precum și al manoperei.

1.3. Funcțiile asigurării

precizăm în continuare principalele funcții ale asigurării :

• distribuirea daunelor între mai mulți deținători de polițe, lucru ce nu poate fi realizat sub altă formă;

• reducerea efectelor și a preocupărilor asiguratului, prin securitatea financiară oferită de asigurare.

Distribuția daunelor

Daunele materiale și financiare ale asiguraților sunt distribuite între aceștia prin compensarea acelora care suferă pagube, din fondurile special create prin contribuția deținătorilor de polițe.

Distribuția daunelor este echitabilă, deoarece fiecare deținător de poliță plătește o suma proporțională cu riscul introdus. Prin urmare riscurile nu sunt nici întâmplătoare, nici egale.

Furnizarea unei protecții

Asigurarea nu poate înlătura riscul dar produce o distribuire a pagubelor produse anumitor persoane între mai mulți cumpărători de polițe, astfel încât nici o persoana să nu suporte o daună. Asigurarea reduce temerile asiguratului, oferindu-i protecție. Aceasta oferă încredere și eliberează deținătorul unui contract de asigurare de o potențială problemă financiară.

Compensația financiară

Această compensație este posibilă datorită faptului că a fost creat un fond de asigurare din primele de asigurare plătite de către asigurați. Asigurarea are rolul de a contribui la refacerea unei situații financiare în urma daunelor pe care le pot avea asigurații și preluarea obligațiilor de către societatea de asigurări față de unele evenimente pentru care aceștia sunt direct răspunzători.

Din punct de vedere economic asigurările îndeplinesc următoarele funcții):

1. funcția de repartiție care se manifestă în procesul distribuirii și redistribuirii produsului intern brut și cunoaște două faze distincte, dar organic legate între ele: constituirea fondurilor de asigurare și distribuirea acestora.

2. funcția de control se manifestă atât în folosirea de către statul român a asigurărilor ca mijloc de depistare a unor cauze generatoare de pagube în economie, cât și în controlul ce se efectuează asupra modului de formare și repartizare a fondurilor de asigurare.

1.4. Elementele tehnice ale asigurărilor

în acest subcapitol vă prezentăm elementele tehnice ale asigurărilor, după cum urmează:

Asiguratorul este persoana fizica sau juridica autorizata sa furnizeze asigurari).Adica acea persoana, care in schimbul primei de asigurare incasate de la asigurat,se obliga: sa acopere pagubele produse bunurilor asigurate de anumite calamitati naturale sau accidente, sa plateasca suma asigurata , in cazul asigurarilor de viata, sau o despagubire pentru prejudiciul de care asiguratul raspunde (legal) fata de terte persoane)

Asiguratul este persoana fizică sau juridică care, în schimbul primei de asigurare plătită asigurătorului, își asigură bunurile împotriva anumitor calamități ale naturii sau accidente, ori persoana fizică ce se asigură împotriva unor evenimente ce pot apărea în viața sa, precum și persoana fizică sau juridică ce se asigură pentru prejudiciul pe care îl poate aduce unor terțe persoane de a cărui producere răspunde potrivit legii..Este partea care a achizitionat asigurarea si va avea dreptul de a solicita depagubiri pntru o dauna prin polita, ca parte la contract.

Beneficiarul asigurării este, persoana care are dreptul de a incasa despagubirea, de regula, însuși asiguratul. Există categorii de asigurări (de exemplu, de persoane și de transport) în care calitatea de beneficiar o pot avea și alte persoane, specificate nominal în contractul de asigurare. Spre exemplu, beneficiar poate fi o terță persoană căreia – în virtutea contractului sau a legii – asigurătorul urmează să plătească indemnizația de asigurare la realizarea evenimentului prevăzut în contract (caz asigurat). în alte cazuri desemnarea beneficiarului asigurării se face în cursul executării contractului de asigurare prin declarație scrisă comunicată de asigurat societății de asigurare ori prin testament. De asemenea, beneficiarul asigurării poate fi desemnat și prin condițiile de asigurare (de exemplu, soțul, moștenitorii legali etc).

Prin obiectul asigurării se înțelege ceea ce s-a asigurat: anumite bunuri, despăgubirile datorate de asigurat ca urmare a răspunderii sale civile față de o terță persoană (patrimoniul din care ar urma să se plătească) sau un atribut al persoanei (viața, capacitatea de muncă etc), adică valorile patrimoniale sau nepatrimoniale expuse pericolului.

Riscul asigurat este fenomenul sau evenimentul la producerea căruia societatea de asigurări este obligată prin lege sau contract să achite asiguratului sau beneficiarului asigurării despăgubirea de asigurare la bunuri sau suma asigurată în cazul persoanelor.

Se constată în continuare că nu orice fenomen generator de pagube poate constitui un risc asigurat, ci numai acela care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

Producerea fenomenului să fie posibilă, deoarece dacă un anumit bun nu este amenințat, de nici un fel de risc, asigurarea acestuia nu devine necesară.

Fenomenul (evenimentul) trebuie să aibă în toate cazurile un caracter întâmplător.

Acțiunea fenomenului (evenimentului) este necesar să poată fi înregistrată în evidența statistică. Datele din evidența statistică referitoare la un anumit fenomen trebuie să permită stabilirea pe o perioadă cât mai îndelungată a frecvenței și intensității producerii acestuia.

Producerea fenomenului să nu depindă de voința asiguratului sau a beneficiarului asigurării.

Evaluarea in vederea asigurarii reprezinta operatiunea prin care se stabileste valoarea bunurilor in vederea includerii lor in asigurare. Bunurile supuse evaluării trebuie să fie proprietatea personală a asiguratului.1)(fara nr)

Suma asigurată este partea din valoarea de asigurare, pe care asiguratorul urmeaza sa o plateasca, in cazul produceriifenomenului (evenimentului) pentru care s-a incheiat asigurarea. Suma asigurată reprezintă limita maximă a răspunderii asigurătorului și constituie unul din elementele care stau la baza calculării primei de asigurare. (SA)

Norma de asigurare reprezintă suma de asigurare, stabilită prin lege, per unitate de obiect asigurat ( numai la asigurările de bunuri ). (NA)

SA = NA * nr. unități ( u.m.)

Prima de asigurare este suma de bani pe care asiguratul este obligat, în baza contractului sau a legii, să o plătească asigurătorului, în schimbul garanției pe care acesta i-o acordă și o folosește pentru constituirea fondului de asigurare, a fondurilor de rezervă, pentru finanțarea acțiunilor de prevenire și combatere a unor evenimente producătoare de pagube și pentru acoperirea cheltuielilor legate de administrarea asigurărilor. Prima de asigurare (PA) este, așadar, prețul plătit de asigurat pentru ca asigurătorul să preia riscul asupra sa.

PA = SA * cota de primă tarifară ( u.m. )

Prima brută = prima netă + suplimentul de primă ( u.m. )

Unde:

-Suplimentul de primă servește la formarea resurselor bănești necesare acoperirii cheltuielilor cu constituirea și administrarea fondului de asigurare, realizarea unui beneficiu, etc.

-Prima netă servește la formarea fondului necesar achitării indemnizațiilor de asigurare.

-Cotele de primă se stabilesc pe baza datelor statistice folosind diverse metode.

Franșiza mai poate fi deductibilă și atinsă. În primul caz asigurătorul nu compensează procentul sau suma stabilită din cuantumul daunei, ci numai acea parte care depășește franșiza. În cel de-al doilea caz, despăgubirea nu se plătește dacă volumul pagubei se situează până la limita sumei franșizei; dacă acest volum depășește suma franșizei, atunci despăgubirea se suportă integral de către asigurător.

) Bistriceanu D. Gheorghe, Bercea Florian, Macovei Emilian – Lexicon de protecție socială, asigurări și reasigurări, Ed. Karat, București, 1997, pag.52

Constantinescu Dan Anghel, Constantinescu Livia – Cadrul juridic și asigurările, Ed. Semne, București, 2003,pag.53

Dobrin Marinică , Galiceanu Mihaela – Asigurări și reasigurări, Ed. Fundația „România de Mâine”, București, 2003, pag.17

CapITOLUL 2

PIAȚA ASIGURĂRILOR ÎN ROMâNIA

2.1. Caracteristicile pieței asigurărilor

în sens științific, piața exprimă relații economice dintre oameni, dintre agenții economici ce se desfășoară într-un anumit spațiu, în cadrul cărora se confruntă cererea cu oferta de mărfuri, se formează prețurile, au loc negocieri și acte de vânzare-cumpărare, în condiții de concurență.1)

Operațiile de asigurare, realizate pe baze contractuale, se desfășoară într-un cadru pe care îl numim piață a asigurărilor. Pe această piață se întâlnește cererea de asigurare, care vine din partea persoanelor fizice și juridice asigurabile și oferta de asigurare, susținută de organizații specializate, autorizate să funcționeze în acest domeniu.

Cererea de asigurare: vine din partea persoanelor fizice și juridice care doresc să încheie diverse tipuri de asigurări și constituie un element hotărâtor în stabilirea dimensiunilor pieței.

Cererea potențială este mare, datorită populației numeroase a României, dar cererea efectivă este redusă, datorită puterii de cumpărare precare a populației și a convingerii scăzute a acesteia în legătură cu utilitatea asigurării. Cererea de asigurare se concretizează în contracte de asigurare, după confruntarea ei cu oferta.

Oferta de asigurare: vine din partea societăților specializate, autorizate să funcționeze în acest domeniu și capabile, din punct de vedere financiar, să desfășoare o astfel de activitate.1)

1. Societățile de capital: sunt constituite pentru a obține profit pentru proprietari și includ, după cum urmează:

• Societățile comerciale pe acțiuni și cu răspundere limitată. Ele își desfășoară activitatea conform legii și urmăresc realizarea de profit. Sunt obligate să respecte legislația în vigoare cu privire la mărimea capitalului social minim subscris și vărsat, mărimea obligațiilor pe care și le pot asuma, rezervele de prime și/sau daune pe care trebuie să și le constituie.

• Sindicatele Lloyd's . Lloyd's of London nu reprezintă o societate de asigurări, ci se comportă ca o piață, toate asigurările sunt subscrise în numele său de către anumiți membri, fiind garantate cu întreaga avere personală a acestora. Inițial, această piață a fost destinată asigurărilor maritime, dar spre sfârșitul sec. al XlX-lea a început și subscrierea riscurilor nemaritime. Pentru asigurările de viață există o companie distinctă a Lloyd's. Piața reasigurărilor reprezintă o mare parte a pieței Lloyd's. Existând un sindicat specializat în astfel de tranzacții (Syndicate Reinsurance). Societatea și-a creat un fond special alcătuit din veniturile din prime ale fiecărui membru, pentru a asigura securitate fiecărei polițe subscrise pe piața Lloyd's, și astfel societatea nu a fost pusă niciodată în situația de a nu putea plăti. Nici un contract de pe piață nu se poate încheia direct între părți, ci numai prin intermediul brokerilor Lloyd's. Activitatea pieței Lloyd's rămâne un etalon pentru toate piețele de asigurări și reasigurări, prin continua perfecționare a reasigurării pe care a inventat-o „excedent de daună", dar și prin publicațiile periodice care oferă informații precise și la zi în cele mai diverse domenii de interes pentru celelalte piețe de asigurări și reasigurări.

• Bursele de asigurări. Aceste burse apar ca adevărate piețe, fiecare asigurare sau reasigurare achiziționată la bursă este subscrisă de către membrii acesteia, membrii pot fi indivizi, asociații sau corporații.

2. Societățile cooperatiste: acestea nu sunt constituite în general pentru a obține profit, de obicei, proprietarii acestora sunt deținătorii de polițe care primesc acoperire prin asigurare la prețuri minime. Aceste societăți includ:

• Organizații de asigurare de tip mutual care efectuează operații pentru membrii lor, având la bază principiul mutualității, ceea ce presupune întrajutorarea membrilor lor și nu obținerea de profit. Fiecare membru al unei astfel de organizații are o dublă calitate: de asigurat și de asigurător.

• Tontinele sunt asociații constituite pentru o perioadă de timp determinată, în timpul căreia membrii asociației varsă o cotizație anuală la fondul comun, în funcție de vârstă, iar ta expirarea termenului suma rezultată va fi împărțită între membrii supraviețuitori.

• Organizațiile de schimb reciproc asemănătoare celor mutuale prin faptul că oferă membrilor lor asigurare la prețuri minime, dar cu o singură deosebire, că riscul asigurării va fi transferat celorlalți membri și nu organizației ca entitate individuală.

• Alte societăți cooperatiste. Sunt tipuri „noi" de societăți de asigurare care fac asigurarea disponibilă pentru o anumită organizație sau grup de entități dintr-un anumit domeniu de activitate, în schimbul unor prime acceptabile.

• Organizațiile frățești. Seamănă cu cele mutuale, numai ca ele combină rolul asigurărilor cu o funcție socială sau cu una de investiții. Acestea subscriu în principal asigurări de viață sau medicale.

3. Poolurile și asociațiile: asigurătorii pot fi puși uneori în situația de a nu putea acoperi daunele, fie că acestea se produc cu o frecvență prea mare, fie că sunt prea mari, și de aceea se constituie aceste pooluri sau asociații, formate din câțiva asigurători independenți, care cooperează pentru a asigura riscuri pe care membrii nu sunt dispuși să le acopere singuri. Poolurile pot funcționa ca sindicat sau prin intermediul reasigurării. Când funcționează ca sindicat, el poate emite o poliță mixtă, care include toți membrii poolului, și specifică partea din asigurare pentru care este responsabil fiecare membru, astfel asiguratul are o relație contractuală cu fiecare membru al poolului. Când funcționează pe baza reasigurării, un membru al poolului emite poliță, iar ceilalți membri reasigură o anumită parte din riscul asigurat, astfel asiguratul are o relație contractuală numai cu societatea care a emis polița.

4. Asigurători de stat (publici): în unele țări au existat sau există asigurători de stat . Observăm aici, intervenția directă a statului în economia asigurărilor.1)

piața asigurărilor – o piață concurențială perfectă sau una imperfectă?

Pentru a afla cărui tip de piață aparține piața asigurărilor vom reda o scurtă prezentare a celor două tipuri de piețe existente.

Piața cu concurența perfectă – observăm, următoarele caracteristici2):

1. Atomizarea pieței – piața reunește un număr mare de ofertanți și de solicitanți.

2. Libertatea de intrare-ieșire a participanților pe și de pe piață

3. Descentralizarea deciziilor – fiecare organizație de asigurare ia decizii în
limitele capacității sale financiare, dar trebuie să țină seama și de prevederile legale în materie, pentru a nu-și prejudicia nici interesele proprii, nici pe cele ale terților.

4. Transparența pieței – persoanele fizice nefamiliarizate cu problemele asigurărilor nu realizează avantajele pe care i le poate oferi un contract de asigurare, deoarece pentru convingerea unui solicitant despre utilitatea și oportunitatea contractării unei asigurări este necesară adresarea la un agent de asigurare, așadar, piața asigurărilor este aproape opacă pentru cei neavizați.

5. Omogenitatea produsului de asigurare – se comercializează o paletă largă de produse constând în asigurări împotriva diferitelor riscuri, dar cu excepția câtorva produse, printre care asigurarea autovehiculelor și asigurarea locuințelor, celelalte sunt lipsite de omogenitate.

Piața cu concurență imperfectă – atunci când cel puțin una din trăsăturile pieței cu concurență perfectă, prezentate mai sus, nu caracterizează o piață. De aceea, considerăm că piața asigurărilor de persoane, de bunuri, de răspundere civilă este o piață impură, imperfectă.

În continuare vom reda cele 3 tipuri de comportament existente din partea societăților de asigurări aflate în concurență pe piața de asigurări:

Comportamentul de concurență perfectă, se aplică de societățile de asigurări cu un volum de activitate redus.

Comportamentul de concurență imperfectă, presupune existența unui număr mare de societăți de asigurare pe piață, prețul fiind determinat de cererea de asigurări existentă pe piață.

Comportamentul managerial, presupune recunoașterea importanței deciziilor luate de managerii societăților de asigurări, se practică în societățile mari.

Dimensiunea pieței asigurărilor

Se folosesc o serie de indicatori, cum ar fi:

Numărul contractelor încheiate în perioada de referință.

Numărul polițelor în vigoare.

Valoarea anuală a primelor de asigurare.

Cuantumul sumelor asigurate în perioada de referință.

Valoarea totală a angajamentelor asumate de societățile de asigurări la un moment dat.

Se mai pot determina indicatori1) care să cuprindă gradul de implicare al asigurărilor în viața economico-socială a unei țări, cum ar fi:

Ponderea acestora în produsul intern brut (PIB) și produsul național brut (PNB).

Ponderea în ocuparea forței de muncă.

Ponderea pe piața capitalului de împrumut.

Eficiența folosirii capitalului și a forței de muncă.

2.2. Evoluția asigurărilor în România

Activitatea din domeniul asigurărilor de bunuri, persoane și răspundere civilă, desfășurată în țara noastră, se întinde pe o perioadă de peste 130 de ani, care poate fi împărțită în trei etape distincte :

1) Asigurările în perioada 1871 – 1948 – Societăți de asigurări private

2) Asigurările în condițiile economiei planificate 1949-1990

3) Asigurările după 1990

Asigurările în perioada 1871 – 1948 – Societăți de asigurări private

• 13 martie 1871- a fost constituită prima societate de asigurare "Dacia" cu un capital social de 3 milioane de lei și având ca membrii fondatori personalități marcante ale vieții politice, sociale și economice: B. Boerescu, T.F. Negroponte, G. Ghe. Cantacuzino, Menelas Ghermani, Th. Mehedinteanu, St. Ioanide, C. Deroussi, V.C. Porumbaru și Alexandru Zissu.

• 1873 a fost înființată societatea de asigurări "România" cu un capital social de 2 milioane lei. Aceasta s-a bucurat de sprijinul unor personalități de prim rang: Beizadea D. Grigore Ghica, principele Al. B. știrbei, Mihail Kogălniceanu.

• 1881 cele două societăți "Dacia" și "România" au fuzionat și au creat societatea "Dacia – România" care a devenit una din cele mai puternice societăți de asigurare din tara noastră din acea perioadă.

• 1882 a fost înființată societatea de asigurări "Naționala" cu un capital de 3 milioane lei. Printre fondatorii societății se pot enumera: I. Marghiloman, D. Sturza, P. Grădișteanu, Gh. C. Filipescu, J. M. Elias, Emil Constantinescu, Menelas Ghermani, Teodor Rosetti, N. I. Crissoveloni, Ioan S. Brătianu și alții.

• 1897 a fost înființată la Brăila, societatea "Generala", de cercurile comerciale din Brăila și Galați, cu colaborarea băncii Marmorosch, Blank & Co.

• 1907, a fost înființată societatea "Agricola", care practica asigurări legate de agricultură și alte tipuri de asigurări; în 1930 a fuzionat cu "Fonciera" – Cluj, devenind astfel "Agricola -Fonciera".

• 1920, s-a constituit societatea "Steaua României", cu un capital de 2 milioane de lei, care în 1932 a fuzionat cu "Ancora", ajungând la 12 milioane de lei capital;

în 1936 a preluat portofoliul românesc al societății "Phoenix" din Viena, aflată în lichidare, majorând capitalul la 20 de milioane.

• 1923, a fost înființată societatea "Asigurarea Româneasca", cu un capital de 4 milioane de lei; extinderea activității sale în asigurările de viață fără examinare medicală (asigurări populare) i-a adus bune rezultate. Conform datelor din acea perioadă, societatea se afla în anul 1937 în topul societăților de asigurări.

Asigurările în condițiile economiei planificate 1949-1990

Din iunie 1948, activitatea de asigurare a fost organizată pe baze noi. Societățile de asigurări au trecut în proprietatea statului cu toate activele și pasivele lor. Instituțiile publice de asigurări au fost încorporate și ele în noile structuri organizatorice ale economiei naționale planificate. în domeniul asigurărilor, a fost creată societatea "Sovrom-Asigurare".

în anul 1952, a fost organizată Administrația Asigurărilor de Stat – ADAS, cu capital integral român, instituție specializată în operațiuni de asigurări, reasigurări și comisariat de avarie. Crearea ADAS marchează instituirea monopolului de stat în domeniul asigurărilor. Pe teritoriul României a funcționat un singur asigurător, în locul multiplelor societăți private de asigurări, câte ființaseră în deceniile anterioare.1)

Asigurările după 1990

în locul Administrației Asigurărilor de Stat, care și-a încetat activitatea pe data de 31 decembrie 1990, au luat ființă trei societăți comerciale pe acțiuni în domeniul asigurărilor:

• Societatea "Asigurarea Româneasca S.A.", care a preluat activele aferente asigurărilor facultative de viață, cele aferente asigurărilor obligatorii, asigurărilor facultative de autoturisme și altor asigurări în sumă de 1 000 milioane și, în limitele acestora, pasivele corespunzătoare, precum și bunurile imobile aparținând ADAS, incluse în capital;

• Societatea "Astra S.A." a preluat activele societăților mixte, cu participarea ADAS din străinătate, cele aferente asigurărilor și operațiilor de reasigurare în relațiile cu străinătatea, în suma de 3 000 milioane de lei, și în limitele acestora, pasivele corespunzătoare;

• Agenția "Carom S.A." a preluat activitatea privind constatarea daunelor, stabilirea și plata despăgubirilor în cazurile de pagube produse în România, când răspunderea revine unor asigurați la societăți de asigurări din străinătate. în anul 1991 a fost adoptată Legea nr.47 privind constituirea și funcționarea societăților comerciale din domeniul asigurărilor iar în anul 1995 Legea nr.136 privind asigurările și reasigurările.

• în luna septembrie 1990 a fost înființată prima societate cu capital integral privat din România, UNITA S.R.L cu sediul la Timișoara.

• Guvernul României a înființat Banca de Export Import a României S.A. – EXIMBANK, având capital integral de stat. Această societate practică asigurări pentru credite la export împotriva riscului de neplată.

• în anul 1992 s-au înființat societățile AGRAS, ASIGURARE REASIGURARe ARDAF, ROUMANIE ASSURANCE INTERNATIONAL.

• în anul 1993 s-au înființat societățile ASIGURAREA ANGLO – ROMÂNĂ, GENERALA ASIGURARI.

• în anul 1994 cel mai mare grup de asigurări și servicii financiare din lume, AIG – American International Group a venit în România prin divizia de asigurări generale.
 • în anul 1994 a fost înființată UNSAR – Uniunea Națională a Societăților de Asigurare și Reasigurare din România.
• în anul 1994 s-au înființat societățile ASITRANS, ASIGURĂRI ION țIRIAC – ASIT care în anul 2000 a fost preluata de ALLIANZ – țIRIAC ASIGURĂRI.
• în anul 1995 s-au înființat societățile ASIGURAREA POPULARĂ ROMâNĂ, OMNIASIG, SARA – ASIG (care în anul 1996 și-a schimbat numele în SARA MERKUR).
• în anul 1996 s-au înființat societățile ASIBAN SOCIETATE DE ASIGURARE ȘI REASIGURARE, ATLASSIB SOCIETATE DE ASIGURĂRI.
• în anul 1997 s-a înființat societatea Naționale Nederlaneden Asigurări de Viață care în prezent are denumirea ING Nederlanden Asigurări de Viață, GARANTA.
• în anul 1999 s-a înființat AIG Life Asigurări România S.A., divizia de asigurări de viata și pensie privată a companiei AIG.
• în anul 2001 s-a înființat CSA – Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

2.3. Piața asigurărilor în România

Economia de piata contemporana este o forma moderna de organizare a vietii ecomonice, caracterizata prin desfasurarea libera, autonoma si eficienta a activitatii in concordanta cu regulile si avantajele mecanismului pietei libere 1.)

Numărul total al societăților de asigurare autorizate în conformitate cu prevederile Legii nr.32/2000 de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA)-de la înființarea sa (iulie 2001) și până la iunie 2005-este de 54,din care: 50 au obținut autorizația de funcționare în 2001 sau 2002;o societate (respectiv OMNIASIG ADDENDA SA)a obținut autorizația de funcționare în 2003 (autorizația prealabilã, de constituire, fiind obținută în 2002); o societate (ABG INSURANCE SA)a obținut, până în iunie 2003, doar autorizația de constituire, urmând sã parcurgă cea de-a doua etapă prevăzută de Legea nr.32/2000,respectiv autorizarea funcționarii.

La data de 30.06.2005 existau 54 de societăți autorizate sã funcționeze ca asigurători, întrucât, în cursul anului 2005, CSA a retras autorizațiile de funcționare

pentru douã societăți (ADAS ASIGURARE ȘI REASIGURARE SA -Decizia nr.147/11.04.2002,și GRUPUL DE ASIGURÃRI ROMÂN-GRUP AS SA -Decizia nr.2677/05.12.2002; ).Având în vedere faptul cã în prezent (iunie 2005) este autorizatã sã funcționeze și societatea OMNIASIG ADDENDA SA, analiza capitalului social al societăților de asigurare se realizează pentru un număr de 54 de societăți.

_________________________

Prof. Dr. I.Bucur, Economie politica , Ed. Printeuro, Ploiesti 2003

Tabel nr.2.1 TOP 10 CLASAMENT GENERAL asigurări

PRIME BRUTE INCASATE DIN ASIGURARI DIRECTE GENERALE

Fata de anul 2004 topul primelor 10 societati realizat in functie de primele brute incasate din asigurari directe generale ,se prezinta astfel: Allianz – Tiriac Asigurari S.A. a ocupat si in 2005 locul intai fiind urmata ca si in 2004 de Asirom(locul ll) si Omniasig(locul lll). Unita , BCR Asigurari, Asiban si BT Asigurari au urcat , primele doua cate o pozitie, clasandu-se in 2005 pe locurile 5 si respectiv 6; celelalte doua societati au urcat patru si respectiv cinci pozitii, clasandu-se in 2005 pe locurile 4 si 10. Ardaf a coborat de pe locul 5 pe locul 6, Astra de pe locul 4 a trecut pe locul 8. Generali a ramas pe locul 9.

Se remarca faptul ca urcarile cele mai spectaculoase le-au avut companiile de asigurari care au bune relatii cu bancile sau sunt chiar detinute de banci : Asiban (controlata de BRD, BCR, CEC, Banca Transilvania), BT Asigurari (Banca Transilvania ) si BCR Asigurari.

BCR Asigurari s-a miscat foarte repede in anul 2005, urcand pana la a saptea pozzitie, cu afaceri de 60,7 milioane euro pe asigurari generale.

Un salt spectaculos l-a facut BT Asigurari care a intrat in Top 10 cu afaceri de 26.9 milioane de euro pe asigurari generale in 2005.

Tabel nr.2.2 TOP 10 CLASAMENT asigurări DIRECTE DE VIATA

Comparativ cu situatia din 2004, topul realizat in 2005 in functie de primele brute incasate din asigurari de viata are urmatoarea structura : ING Asigurari de Viata a ramas si in 2005 lider de piata fiind urmata de AIG Life si Asiban care au devansat Asirom, aceasta ocupand in 2005 doar locul 4.

BCR Asigurari a avut o urcare spectaculoasa de 5 pozitii, ocupand in 2005 locul 5. ALLIANZ –TIRIAC si AVIVA au coborat cate o pozitie, ocupand locurile 7 si 10. GRAWE a ramas pe locul 9.

Asiban a urcat pe locul 3 cu afaceri de 24.6 miloane euro, in crestere cu 165.3% fata de anul 2004, cand a ocupat locul 6 in clasament.

Cea mai amre crestere din primele zece companii de asigurari de viata, de 351.7%, a fost inregistrata de BCR Asigurari, care a urcat cinci locuri in top, ajungand pe pozitia 5.

Tabel nr.2.3 TOP 10 CLASAMENT ASIGURăRI NON-VIAță1)

Remarcăm, că la sfârșitul anului 2005, în clasamentul asigurărilor non-viață pe primele 3 locuri se află Allianz-țiriac , Asirom și Omniasig, dominând piața asigurărilor.

Tabel nr.2.4 Clasament asigurări de credite și garanții1)

* sursa: www.romasig.ro

Precizăm că în clasamentul asigurărilor de credite și garanții , la sfărșitul anului 2002, conducea omniasig urmată îndeaproape de Allianz-țiriac.

Evoluția pieței asigurărilor

Pentru primele șase luni ale anului 2003, rezultatele transmise de societățile de asigurări indică un total al primelor brute subscrise de peste 12.000 de miliarde de lei, iar estimările specialiștilor din piață, firme de consultanță și audit, certifică valoare totală a pieței asigurărilor în 2003, în jurul a 700 milioane euro, cu mici variații de la o firmă la alta. Comparativ cu totalul primelor brute încasate în 2002, de 478,2 milioane euro, reprezintă o creștere de peste 60%, în valori nominale, la nivelul întregului an.

Creșterea a provenit, în principal, ca urmare a evoluției primelor de asigurare pe segmentul viață, cel al asigurărilor de incendiu și alte bunuri, asigurărilor auto

obligatorii, CASCO și asigurărilor de Carte Verde. Bineînțeles, creșteri importante au fost consemnate la asigurările de credite și garanții de pierderi financiare.

În graficul următor s-au luat în considerare prime brute încasate de societățile de asigurări din România, în ultimi ani.

*sursa: ziarul Capital nr.43/23.10.2003

Grafic nr.2.5 Evoluția pieței asigurărilor

remarcăm evoluția ascendentă a asigurărilor din ultimi ani, cu o creștere spectaculoasă în 2003.

Pentru 2004, asigurătorii nu se așteaptau la o creștere la fel de mare ca în 2003. Mișcări vor exista pe piața asigurărilor de sănătate, a fondurilor de pensii și a produselor de bancassurance. Creșterea numărului de polițe aferente creditelor bancare este așteptată și in continuare, chiar dacă valoarea mică a primelor au făcut ca ponderea acestora în total în 2003 să fie între 5 – 7%.

2.4. CADRUL LEGISLATIV AL ASIGURăRILOR

Activitatea de asigurare si reasigurare se desfasoara prin societatile de asigurare – reasigurare si societati de reasigurare. Infiintarea acestora se face pe baza avizului prealabil al Oficiului de Supraveghere a Activitatii de Asigurare si Reasigurare di cadru Ministerului Finantelor.

De asemeni, activitatea de asigurare se desfasoara si prin societati de intermediere, care negociaza si incheie contracte de asigurare pentru societatile de asigurare.

Legea 47/1991 protejeaza asiguratorii romani prin conditionarea infiintarii de societati de asigurare de catre persoanele straine numai prin asociere cu persoanele fizice sau juridice romane, iar in cazul in care societatile de asigurari straine doresc sa infiinteze reprezentante, trebuie sa indeplineascu anumite conditii, si anume:

sa aiba personalitate juridica in tara de origine, sa fi desfasurta activitate de asigurari in ultimii 10 ani, sa nu se afle in stare de incetare de plati sau de faliment;

sa obtina, in prealabil, avizul de la OSAAR;

sa depuna la o unitate bancara din Romania o garantie in numerar echivalenta cu limita minima a capitalului ce trebuie sa fie varsat la constituirea societatii.

O alta masura de protejare a intereselor asiguratorilor romani, prevazuta in art,4 din lege, este aceea ca reprezentantele infiintate in Romania nu pot incheia decat contracte de asigurare cu persoane fizice sau persoane juridice straine, ori societati de asigurare, asigurare –reasigurare romane.

Societatile comerciale din domeniul asigurarilor se pot constitui numai sub forma de societati pe actiune sa de societati cu raspundere limitata si trebuie sa indeplineasca anumite cerinte in legatura cu valoarea capitalului social.

Pana sfarsitul anului 1989, Romania dispunea de o singura societate de asigurari de stat. Economia de piata a impus insa necesitatea crearii unor structuri noi, precum si calificarea de noi cadre, activitatea de asigurare si reasigurare desfasurandu-se in prezent prin societati cu capital privat si mixt.

1. Pana la data de 10.04.2000, cadrul legislativ in domeniul asigurarilor era reprezentat, in principal, de Legea 47/1991 privind constituirea, organizarea si fuctionarea societatilor comerciale din domeniul asigurarilor si Hotararea guvernului 574/1991 privind atributiile Oficiului de Supraveghere a Activitatii de Asigurare si Reasigurare ;

Dintre atributiile OSAAR amintim:

– Supravegherea situatiei financiare a asiguratorilor, in vederea protejarii intereselor asiguratilor sau a potentialilor asigurati, in care scop poate dispune efectuarea de controale asupra activitatii asiguratorilor sau brokerilor de asigurare.

– aprobarea actionarilor semnificativi si a persoanelor semnificative ale asiguratorilor, in conformitate cu criteriile stabilite prin norme;

– aprobarea divizarii sau fuzionarii unui asigurator inregistrat in Romania;

– Participa la elaborarea planului de conturi, a normelor si regulamentelor contabile, dupa consultarea cu asociatiile profesionale ale operatorilor din asigurari;

2. A aparut apoi Legea 136 din 29 decembrie 1995 privind asigurările și reasigurările în România;

3 Ordinul 1998 din 7 octombrie 1996 pentru aprobarea Normelor privind constituirea, utilizarea și gestionarea Fondului special pentru protejarea asiguraților;

4. Legea nr.32 din 3 aprilie 2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor. Sectiunea care se refera la obligatiile asiguratorilor autorizati, mentioneaza:

– sa mentina un anumit capital social si o marja de solvabilitate;

– sa-si conduca activitatea pe baze prudentiale si competente ;

– sa prezinte periodic rapoarte asupra activitatii desfasurate;

– sa gestioneze separat fondul de asigurari de viata;

– sa constituie si sa mentina rezerve tehnice.
5. Legea nr.76 din 12 martie 2003 pentru modificarea și completarea Legii nr.32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor

Concluzii

Remarcăm că în România, după anul 1991, activitatea de asigurare se desfășoară prin intermediul societăților de asigurare, al societăților de asigurare-reasigurare și al societăților de reasigurare.

Un domeniu mai puțin acoperit îl reprezintă asigurările de viața.

Cauzele pentru care s-au înregistrat pierderi pentru anumite categorii de asigurări sunt: nivelul primelor este inadecvat, fiind insuficient pentru acoperirea despăgubirilor solicitate; asigurații au început să-și cunoască mai bine drepturile și solicită mai frecvent despăgubiri; nu a existat o dispersie suficient de mare a riscului între deținătorii de polițe; nu s-a apelat la pârghia reasigurărilor .

Societățile de asigurări s-au orientat mai mult spre asigurările de persoane, altele decât cele de viață, asigurări de bunuri împotriva incendiilor, calamităților, asigurărilor de viață și asigurări pentru autovehicule.

Piața românească a asigurărilor a înregistrat o evoluție spectaculoasă în ultimii ani, o creștere net superioară ritmului de creștere economică înregistrată. Volumul total de prime încasate a ajuns în 2002 la 471 milioane euro ( din care 352 milioane euro încasați din prime pentru asigurările generale și 118,7 milioane euro asigurări de viață ). Anul 2002 a reprezentat primul an în care gradul de penetrare a asigurărilor în economie a fost supraunitar, ajungând la 1,09%, desigur încă departe de nivelul înregistrat în piețele mature( în medie 8% în țările UE și 3-5% în țările Europei Centrale). Densitatea asigurărilor a crescut în 2002 la 21,7 euro/locuitor față de 16 euro/locuitor în 2001. Ponderea asigurărilor de viață a crescut în fiecare an, ajungând la 25% în 2002 față de 8,3% în 1998. Tendința aceasta va continua și în anii următori, ca urmare a maturizării pieței și creșterii nevoii de protecție și economisire .

în 2003 piața asigurărilor a fost caracterizată de o creștere fără precedent de peste 60% , valoarea totală a primelor brute fiind în jurul a 700 milioane euro, față de 474,2 milioane euro în 2002.

În 2004 a continuat același trend pozitiv caracteristic ultimilor ani ai pieței asigurărilor dar nu la nivelul creșterii inregistrate in 2003.

Aderarea Romaniei la structurile europene va produce in mod cert modificari si pe plan intern, la nivelul industriei locale a asigurarilor. Traiectoria Romaniei si a pietei de profil de aici vor urma, cel mai probabil, exemplul altor state din Europa Centrala si de Est care au aderat deja la Uniunea Europeana. Aceste exemple sunt binecunoscute de catre marii reasiguratori globali, care au urmarit constant, inca de dinaintea caderii Cortinei de Fier, progresele facute de catre asiguratorii din Est.

In urma unui studiu realizat pornind de la opiniile unor importanti reasiguratori – MUNICH Re, SWISS Re, GE Insurance Solutions, MOSCOW Re si SAVA Re s-a concluzionat ca volumul afacerilor derulate pe aceasta piata va continua sa creasca, viitoarea integrare in structurile europene fiind o conditie necesara, dar nu si suficienta pentru asigurarea dezvoltarii viitoare.

MUNICH Re „ Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana va determina cresterea, in continuare, a nivelului investitiilor straine si, in consecinta, accelerarea ritmului de dezvoltare macroeconomica.”

SWISS Re „ Piata de asigurari din Romania beneficiaza de un semnificativ potential de crestere […..] aderarea la Uniunea Europeana va accelera aceasta crestere.”

GE Insurance Solutions „ Elementele precum noile cerinte de solvabilitate dezbaterile privind unificarea RCA – Carte Verde, cresterea graduala a capitalului social minim obligatoriu, scindarea companiilor de asigurari in fuctie de criteriul viata- non-viata , sunt dovezi certe ale unei evolutii pozitive.”

MOSCOW Re „ […] Pe termen lung, calitatea de membru al Uniunii Europene va influienta, cu siguranta, in mod pozitiv, evolutia pietei de profil”

SAVA Re „ Atat volumul de prime subscrise de catre intreaga piata, cat si gradul de penetrare al acestora in PIB au inregistrat cresteri de exceptie. Parerea noastra este ca Romania va trebui sa urmeze etape similare cu Slovenia sau alte state nou-intrate in UE inainte de a patrunde in Uniune.”

CapITOLUL 3

Riscul și supravegherea activității de asigurare

Riscul si supravegherea asigurarilor

3.1.Risc si sansa

Daca nu ar exista risc, nu ar exista asigurari. Riscul este obiectul oricarui contract de sigurare si reprezinta elementul specific al asigurarii.

Definirea riscului este inca o problema larg dezbatuta in literatura de specialitate.Intalnim astfel,multe definitii ca:”obiect al asigurarii”, fie o fie o persoana sau un lucru”, ”sansa unei pierderi”, ” nesiguranta privind rezultatul unei activitati”1) . Riscul este un pericol, o primejdie la care sunt supuse bunurile, oamenii, afacerile si pentru care societatile de asigurari pot oferi protectie.

Alte lucrari considera ca riscul reprezinta “variatia rezultatului care ar putea sa apara intr-o anumita perioada de timp intr-o situatie data”2) .Daca nu este posibil decat un rezultat, variatia si deci riscul este considerat zero. Daca sunt posibile mai multe rezultate, atunci riscul este diferit de zero. Cu cat sunt posibile mai multe variante privind rezultatul, cu atat riscul este mai mare. Riscul, pentru a fi asigurabil, trebuie sa indeplineasca aceste conditii.

Pentru a fi asigurabile, riscurile trebuie sa indeplineasca o serie de criterii de asigurabilitate3) , si anume:

Sa fie calculabile, sa poata fi determinate probabilistic si sa se poata produce cu o probabilitate cuprinsa intre (0,1);

Sa nu poata fi evitate;

Sa nu poata fi constientizate;

Sa fie suportabile ca marime si ca frecventa, adica sa poata fi suportate din punct de vedere financiar de catre asigurator

Sa fie compensatorii, adica asiguratorul sa compenseze pierderea financiara reultata din producerea lor;

Sa fie contractuale, adica sa reprezinte protectia prevazuta in

contractul de asigurare;

Sa fie compatibile cu reglementarile legale in vigoare, cu morala si cu profitabilitatea asiguratorului.

Sa fie contractuale, adica sa reprezinte protectia prevazuta in

contractul de asigurare;

Sa fie compatibile cu reglementarile legale in vigoare, cu morala si cu profitabilitatea asiguratorului.

Sa fie aleatorii.

J.D. Hammond, The Meaning and Measurement of Risk, Essays in the Theory of Risk and Insurance, Glenview, III, Scott, Foresman and Company, 1968

C. Arthur Williams, Richard M. Heins, Risc Management and Insurance, Me Graw Hill BookCompany, 1989

Violeta Ciurel, Asigurari si reasigurari : abordari teoretice si practici iternationale, Ed. All Beck,

Bucuresti 2000, pag.19

Efectele producerii riscurilor pot fi in numar mai mare si, alaturi de pierderile economice, pot sa se manifeste efecte de alta natura: sociale, politice, psihologice, fizice si juridice. Desigur, o analiza completa a acestora este foarte dificil de facut, incepand chiar cu cuantificarea lor in aceste planuri. Din punct de vedere al asigurarii, interesul se opreste asupra celor economice.

3.2. Forme de protecție împotriva riscului

a) Asigurarea

Asigurarea propriu-zisă constă în protecția financiară pentru pierderi cauzate de o gamă largă și variată de riscuri.

Asigurarea are la bază un acord de voință (contract) încheiat între asigurător și asigurat, prin care asigurătorul oferă asiguratului protecție pentru riscurile pe care și le-a asumat, obligându-se să acopere asiguratului contravaloarea daunelor (respectiv suma asigurată în cazul asigurărilor de viață) în caz de producere a acestor evenimente, în schimbul plății de către asigurat a unei sume de bani, numită "primă de asigurare".

Plătind asigurătorului prima de asigurare, calculată prin aplicarea unui procent mic la valoarea asigurabilă, asiguratul primește în schimb garanția de despăgubire împotriva pierderii posibile și viitoare pentru oricare dintre riscurile incluse în condițiile de asigurare.

Protecția riscului se constituie, astfel, într-o marfă specifică (un serviciu), care se vinde și se cumpără ca orice altă marfă pe o piață specifică, numită "piața asigurărilor", parte a pieței serviciilor financiare.

asigurarea are la bază un acord de voință între o persoană fizică sau juridică în calitate de asigurat și o persoană juridică în calitate de asigurător, prin care asiguratul cedează asigurătorului un risc sau o clasă de riscuri pentru care obține protecția asigurătorului. Pentru această protecție, asiguratul plătește asigurătorului o sumă de bani, numită primă de asigurare, urmând ca în cazul producerii riscului sau riscurilor asigurate, asigurătorul să îl despăgubească pe asigurat pentru daunele suferite.1)Astfel, asigurarea se concretizează într-o tranzacție al cărei obiect îl constituie cumpărarea unui serviciu, respectiv a protecției pentru pierderea posibilă și viitoare datorită producerii riscurilor agreate. Prețul acestei protecții este prima de asigurare.

esența asigurării constă în dispersia riscului. Asiguratul transferă asupra altei persoane pericolul pierderii financiare determinate de producerea unui eveniment

b) Coasigurarea

Coasigurarea este o modalitate de transfer al riscului de la un asigurat către mai mulți asigurători, pentru părți din valoarea bunului asigurat. Nu se referă și nu înseamnă în nici un fel supraasigurare, adică asigurarea la o valoare peste valoarea reală a obiectului asigurat.

Prin coasigurare, asiguratul cedează cote părți din riscul asigurat mai multor asigurători până la 100% din valoarea riscului. Aceasta este o modalitate de dispersie a riscurilor care se practică pe anumit piețe și care este caracteristică, în mod deosebit, acoperirii riscurilor mari sau foarte mari. în cazul în care se produc daunele, asiguratul va colecta contravaloarea despăgubirilor de la asigurătorii săi, în mod proporțional cu nivelul primelor plătite.

Coasigurarea reprezintă o formă de protecție având aceeași esență economică pe care o are și asigurarea. Ea se practică, îndeosebi, în situațiile în care valoarea bunului (bunurilor) asigurat este foarte mare, implicând, evident, o răspundere mare a asigurătorului. în acest mod, riscul inițial este preluat în condiții similare de preț (prima de asigurare) de către mai mulți asigurători până la concurența valorii bunului ce se asigură.

c) Autoasigurarea

Autoasigurarea este o altă formă de protecție destul de mult utilizată. Ea constă în crearea de către o persoană fizică sau juridică a unui fond, a unor rezerve proprii având ca destinație numai acoperirea pagubelor create din orice motiv (calamități, incendii, furt și altele). Această formă de protecție este numită impropriu autoasigurare, poate ar putea fi denumită mai corect auto-protecție. Ea nu este o asigurare deoarece nu se bazează pe o relație contractuală, nu există părți contractante, asiguratul este în același timp și asigurător și nu respectă ideea de mutualitate, obligatorie în asigurare. Așadar, riscul este reținut de compania respectivă și nu se încheie tranzacții de cumpărare de asigurări.

Printre avantajele utilizării autoasigurării, limitate de altfel, putem menționa:

• Nivelul scăzut al „primelor”, dat fiind că vor acoperi numai riscul efectiv

• Veniturile din investirea acestor fonduri create din prime ce aparțin asiguratului și pot fi utilizate pentru creșterea propriului fond de protecție sau
reducerii contribuțiilor viitoare;

• Costurile viitoare pentru primele de asigurare nu vor fi afectate de
istoricul daunelor la categoria de riscuri respective pe piață care, în
condițiile creșterii daunalității, pot determina creșterea lor la nivelul
pieței pentru acea categorie de asigurări;

• Prin natura protecției, prin autoasigurare se va stimula, în mod direct,
reducerea și controlul riscurilor;

• Nu există posibilitatea apariției unor dispute între asigurat și asigurător
în legătură cu daunele produse;

• Profiturile rezultate din autoasigurare vor crește și se vor acumula la
fondurile asiguratului.

d) Reasigurarea

a apărut dintr-o necesitate obiectivă, și anume, din existența unor riscuri foarte mari (maritime, aviatice, incendiu, de viață, de accidente etc.) care pot genera daune extrem de mari pe care societățile de asigurări, neavând capacitate financiară suficientă, pot fi incapabile să le suporte numai pe contul lor, ducând, practic, la falimentul acestora. Reasigurarea oferă capacitatea necesară asigurătorului direct (original, inițial) pentru acoperirea riscurilor pe care, altfel, nu le poate suporta singur.

Reasigurarea are ca efect „pulverizarea” riscului.

Reasigurarea reprezintă un acord încheiat între două părți numite companie cedentă (reasigurat, asigurător direct) și reasigurator, prin care prima consimte să cedeze, iar cea de-a doua acceptă să preia o anumită parte a riscului (uneori întregul risc), conform condițiilor stabilite în acord, în schimbul plății de către compania cedentă reasiguratorului a unei anumite sume denumită primă de reasigurare , ce reprezintă o cotă din prima originală de asigurare, urmând ca în cazul producerii evenimentului asigurat reasiguratorul să contribuie la acoperirea pierderii.1)

Reasigurarea reprezintă asigurarea răspunderii contractuale rezultate din contractul de asigurare sau asigurare directă. Practic, reasigurarea este asigurarea asigurării, fiind în același timp statuată prin încheierea unui contract separat de asigurare între reasigurator și reasigurat.

3.3.Clasificarea riscurilor

Dacă nu ar exista risc, nu ar exista asigurări. Riscul este obiectul oricărui contract de asigurare și reprezintă elementul specific ai asigurării.

Riscul este un pericol, o primejdie la care sunt supuse bunurile, oamenii, afacerile și pentru care societățile de asigurări pot oferi protecție.

Riscul reprezintă posibilitatea de a producere a unei daune. A fost definită ca fiind orice situație rezultată dintr-o activitate a unei organizații capabilă de producerea unei daune, vătămări, răspunderi civile sau împiedicării a dezvoltării în termeni sociali, morali și financiari1).

Riscul, pentru a fi asigurabil, trebuie să îndeplinească anumite condiții. Evenimentele incerte pot aduce cu ele pierderi sau câștiguri.

Menționăm că pentru a fi asigurabile, riscurile trebuie să îndeplinească o serie de criterii de asigurabilitate, și anume:

• Să fie calculabile, să poată fi determinate probabilistic și să se poată produce cu o probabilitate cuprinsă între (0,1);

• Să nu poată fi evitate;

• Să nu poată fi conștientizate;

• Să fie suportabile ca mărime și ca frecvență, adică să poată fi suportate din punct de vedere financiar de către asigurător;

• Să fie compensatorii, adică asigurătorul să compenseze pierderea financiară
rezultată din producerea lor;

• Să fie contractuale, adică să reprezinte protecția prevăzută în contractul de asigurare;

• Să fie compatibile cu reglementările legale în vigoare, cu morala și cu profitabilitatea asigurătorului.

Clasificarea riscurilor

Există mai multe criterii de clasificare1) după cum vă vom prezenta în continuare:

a) după asigurabilitate:

riscuri pure

riscuri speculative

Riscurile pure sunt cele care prin producerea lor provoacă numai pierderi, și niciodată câștig. Sunt riscurile asigurabile pentru care, în cele mai multe cazuri, asigurătorii oferă protecție. Cele mai tipice riscuri pure sunt incendiu, explozie, accidente, naufragiu, deces, furtună, furt.

Riscurile speculative sunt numite și riscuri antreprenoriale deoarece, prin producerea lor se poate înregistra o pierdere sau obține un câștig. Ele au un element de atractivitate. în acesta categorie sunt incluse riscurile comerciale, pariurile, jocurile de noroc. Aceste riscuri nu sunt asigurabile. în cazul acestor riscuri, de multe ori, chiar dacă individul pierde, societatea poate să câștige.

Remarcăm că asemănările dintre cele două categorii de riscuri constau în faptul că sunt repetabile în condiții esențial similare.

b) după implicațiile și natura riscurilor:

• riscuri fundamentale

• riscuri particulare

Riscurile fundamentale sunt acele riscuri care, prin efectele producerii lor, afectează o mare parte a societății sau a lumii și nu numai anumite persoane. Astfel, un risc fundamental presupune elementul de catastrofa. De exemplu: războiul, foametea, cutremurul, poluarea etc. Atunci când riscurile fundamentale au un potențial de dezastru foarte mare, ele apar ca fiind neasigurabile din punct de vedere al asigurătorilor.

Riscurile particulare sunt riscurile ale căror consecințe sunt relativ limitate sub aspectul întinderii efectelor. Cele mai multe riscuri asigurabile sunt riscuri particulare, rezultând o pierdere pentru un număr relativ mai mic de persoane.

Observăm că reacția la risc depinde de modul în care fiecare persoană percepe, se comportă și răspunde într-o situație de nesiguranță. Unul dintre factorii care afectează această reacție este siguranța sau nesiguranța persoanei respective.

c) Din punct de vedere al teoriei managementului riscului, riscurile suntde două tipuri:

riscuri statice, considerate drept riscuri asigurabile deoarece producerea lor generează numai pierdere sau menținerea status-ului;

riscuri dinamice, identificate cu riscurile comerciale tipice care pot
genera profituri sau pierderi, fiind deci neasigurabile.

d) Ca abordare specifică, având impact asupra asigurabilității, riscurile se
pot clasifica în două mari categorii:

1) riscuri asigurabile, adică acelea pe care asigurătorii le preiau și pentru care oferă protecție asiguraților.

Ele se subdivid în:

riscuri generale, cum ar fi: incendiu, explozie, naufragiu, eșuare, răsturnare a navei sau a ambarcațiunii, coliziune, răsturnare sau deraiere a mijlocului de transport terestru, prabusire a aeronavei , descărcare a mărfii într-un port de refugiu, cutremur de pământ, erupție vulcanică, sacrificul în avaria comună etc.

riscuri speciale: ce se pot produce ca urmare a acțiunii oamenilor(război, grevă, închidere de fabrici, revoluție, revoltă, răscoală,insurecție,stare de război declarat sau nedeclarat etc.) sau cele ce țin de natura mărfii(ruginire,codire, zgâriere, spargere, alterare, mucegăire etc).Aceste riscuri se asigură separat, la solicitarea expresă a asiguraților, contra unei prime de asigurare suplimentară, de regulă, individual, pentru fiecare risc.

2) riscuri neasigurabile (excluse) sunt acele riscuri pe care asigurătorii nu le acceptă; aici sunt incluse acele evenimente a căror producere este certă sau se apropie de certitudine, sau cele care sunt cauzate de către asigurat, cunoscute de către acesta și ascunse asigurătorului, cum ar fi: viciile ascunse ale bunului asigurat, ambalarea necorespunzătoare a mărfii asigurate, consecințele energiei atomice, faptele săvârșite cu intenție, starea de nenavigabilitate a navei sau de funcționare defectuoasă a mijlocului de transport, comportarea necorespunzătoare voită a asiguratului, evaporarea lichidelor, moartea naturală a animalelor vii, uzura normală a bunului asigurat, utilizarea oricărei arme de război care folosește fisiunea sau fuziunea nucleară, pagubele indirecte etc.

Riscurile sunt grupate și sunt oferite de cele mai multe ori în „pachet” sub forma „condițiilor de asigurare” care poartă diferite denumiri, în funcție de natura bunurilor asigurate și de riscurile incluse în asigurare.

3.4. Managementul riscului

Definim managementul riscului ca fiind un proces prin care sunt identificate expunerile de pierdere cu care se poate confrunta o persoană juridică sau fizică și prin care se aleg tehnicile cele mai potrivite în înlăturarea acestor expuneri. în trecut, managerii de risc considerau că organizațiile se confruntă doar cu riscuri pure (riscul pur presupune una dintre următoarele situații: pierdere sau lipsa pierderii). Noile forme de management al riscului iau în considerare și anumite riscuri speculative.

Managementul riscului este un proces care urmărește două tipuri de obiective:

obiectivele ante-pierdere. Organizația trebuie să se pregătească pentru pierderi potențiale în cel mai economic mod, printr-o analiză de cost a programelor de siguranță, a primelor de asigurare plătite și a costurilor determinate de alte metode de tratare a pierderilor.

obiectivele post-pierdere. Supraviețuirea organizației după apariția unei pierderi este un exemplu de astfel de obiectiv, impunând reluarea, cel puțin parțială, a activităților într-o perioadă de timp rezonabilă. Menținerea veniturilor după apariția pierderii este un alt prerogativ al conducerii superioare a oricărei organizații – chiar dacă nu se poate realiza o stabilitate perfectă a acestora.

Procesul de managementul riscului implică cinci etape:

dezvoltarea programului;

2. analiza riscurilor,

3. analiza soluțiilor;

4. luarea deciziei;

5. administrarea programului

Etapa întâi: Dezvoltarea programului

Această etapă este cea mai importantă parte a managementului riscului. Mai întâi, managerul de risc stabilește obiectivele programului, care trebuie să fie corelate cu obiectivele generale ale organizației. Apoi, managerul de risc stabilește echipa care se va ocupa de desfășurarea acestui program.

Etapa a doua: Analiza riscurilor

După ce stabilește o direcție și un scop final, managerul de risc va trece la identificarea, cuantificarea și evaluarea riscurilor multiple care restricționează organizația în atingerea obiectivelor generale. Nici un risc nu poate fi tratat corespunzător dacă nu este identificat în prealabil. Managerii de risc apelează la o serie de instrumente pentru a crea o listă de priorități privind expunerile de risc indiferent de severitatea lor. Pe astfel de listă sunt incluse expuneri de tipul: expuneri ale proprietății (clădiri, fabrici, echipamente, date electronice, stocuri de materiale etc), expuneri de răspundere (produse defecte, poluare, discriminare între salariați etc), expuneri ale veniturilor (cheltuieli de reluare a activității, pierderi contingente ale organizației etc), expuneri ale resurselor umane (handicap, deces, pensionare sau șomaj, boli și accidente profesionale etc.) etc. Pentru a crea această listă de expuneri, managerii de risc apelează la chestionare de analiza riscurilor, inspecții la fața locului, grafice, documente financiare, date statistice etc. Totodată, managerii de risc trebuie să țină cont de tendințele industriei și de schimbările de pe piață care pot determina noi tipuri de expuneri cauzatoare de temeri pentru organizație.

După ce fiecare risc a fost identificat și cuantificat, managerul de risc poate să evalueze gradul în care organizația va fi afectată în activitatea sa de apariția unui astfel de risc.

Etapa a treia: Analiza soluțiilor

La această etapă, managerul de risc va căuta să aleagă combinația aproape perfectă de instrumente care vor permite organizației să înlăture efectele riscurilor identificate fără costuri ridicate.

în acest sens, managerul de risc va trebui să se asigure că a identificat toate soluțiile posibile pentru fiecare expunere — acest proces de brainstorming va reduce la zero posibilitatea ca vreo opțiune de control sau finanțare a riscului să fie trecută cu vederea.

Soluțiile de înlăturare a efectelor riscurilor pot fi clasificate ca metode de control a riscului și metode de finanțare al riscului. Controlul riscului se referă la tehnici care reduc frecvența și/sau severitatea riscului. Finanțarea riscului se referă la tehnici care vor oferi fondurile necesare pentru acoperirea pierderilor apărute ca urmare a riscului.

Vă prezentăm cele mai cunoscute tehnici de control al riscului:

Evitarea – o anumită expunere este înlăturată definitiv. De exemplu, pierderile cauzate de inundații pot fi evitate prin schimbarea zonei în care acestea se produc.

Prevenirea pierderii – frecvența riscului este redusă. De exemplu, măsuri de prevenire a litigiilor, ca urmare a comercializării de produse defecte presupune inscripționarea produselor cu mesaje de atenționare, instituirea unor puncte de control în procesul de producție etc.

Reducerea pierderii-măsuri de diminuare a severității pierderii după producerea riscului. De exemplu, reabilitarea lucrătorilor care au suferit accidente de muncă, limitarea numerarului în casierii etc.

în ceea ce privește finanțarea riscului, vă menționăm următoarele tehnici:

Reținerea – organizația reține o parte sau întreaga pierdere care rezultă în urma apariției riscului. Reținerea poate fi activă sau pasivă. Atunci când organizația este conștientă de expuneri și planifică reținerea pierderii, reținerea este considerată activă. în cazul reținerii pasive, fie managerul de risc nu a identificat expunerea, fie nu a luat nici o măsură de control sau a omis să ia vreo măsură.

Transferuri, altele decât asigurarea – metode prin care riscurile pure și consecințele financiare sunt transferate unei alte părți. Exemple de astfel de transferuri includ contractele, în general, prin care se transferă riscurile, contractele de leasing, înțelegerile de exonerare a responsabilității etc.

Asigurarea -poate fi utilizată în combinație cu reținerea. Organizația urmează să rețină doar o mică parte din pierderea maximă posibilă care ar putea apărea. în cazul în care recurge la o astfel de tehnică de finanțare a riscului, organizația va primi o indemnizație după apariția pierderii, își va reduce temerile și își va lărgi orizontul de planificare al activității.

în determinarea celei sau celor mai bune metode pentru tratarea expunerilor, managerul de risc va apela la o matrice pentru a le clasifica în funcție de frecvență și severitate.1)

Primul tip de pierdere este caracterizat de frecvență și severitate reduse. Un exemplu de o astfel de pierdere poate fi furtul unui dicționar de pe biroul unei secretare. Acest tip de expunere poate fi tratat prin reținere, întrucât pierderea apare mult prea rar și, atunci când apare, produce daune reduse.

Al doilea tip de expunere este mai serios. Pierderile apar frecvent, dar severitatea este relativ redusă. Exemple de astfel de expuneri includ daune materiale la automobile, cereri de compensare a lucrătorilor, furt în magazine etc. Controlul riscului poate fi utilizat, în aceste cazuri, pentru a reduce frecvența pierderilor. în plus, întrucât pierderile apar în mod regulat și sunt previzibile, tehnica reținerii poate fi și ea utilizată.

Al treilea tip de expunere poate fi înlăturat cu ajutorul asigurării. Asigurarea este potrivită pentru acele cazuri cu o frecvență redusă, dar de o severitate semnificativă. Severitatea semnificativă presupune existența unui potențial catastrofic, în timp ce o probabilitate redusă indică caracterul fezabil al achiziționării poliței de asigurare. Exemple de astfel de expuneri includ incendiile, exploziile, dezastrele naturale etc. Managerul de risc poate apela la o combinație între reținere și asigurare pentru a face față acestor expuneri.

Al patrulea tip, și cel mai serios de expunere, este cel caracterizat prin frecvență și severitate ridicate, în acest caz, managerul de risc va apela la evitare. După alegerea soluțiilor de tratare a riscurilor, managerul de risc va cuantifica aceste soluții în termeni de bani, timp și resurse umane necesare aplicării lor.

Totodată, managerul va realiza o analiză calitativă a soluțiilor găsite, luând în considerare impactul adoptării unui astfel de program asupra strategiilor organizației și asupra acționarilor.

Etapa a patra: Luarea deciziei

După ce managerul de risc a stabilit o listă de soluții posibile, începe etapa cea mai grea. Cum resursele organizației sunt limitate, managerul trebuie să aleagă cu atenție dintre acestea soluția cea mai potrivită. Pentru aceasta, managerul de risc trebuie să fie familiarizat cu diferite modele de luare a deciziilor – financiar, etic, judecată profesională. O combinație care poate fi de folos este modelul ierarhic de atribute multiple care oferă posibilitatea analizării unei soluții din perspective multiple.

Managerul de risc nu va lua decizia finală fără a cere sfatul și sprijinul altor persoane interesate. Totuși, fără a fi implementat, programul, cât ar fi el de bun, nu va aduce nici un beneficiu organizației. Implementarea programului înseamnă comunicarea declarației de management al riscului tuturor departamentelor din cadrul organizației în care sunt prevăzute obiectivele programului. Pe lângă declarație, managerul de risc va elabora și un manual de managementul riscului pentru a fi utilizat în aplicarea programului. Manualul descrie în detaliu programul și poate fi un instrument foarte util în instruirea noilor angajați care vor fi implicați în program. Manualul precizează și responsabilitățile, obiectivele și tehnicile disponibile managerului de risc. Pe lângă managerul de risc, la elaborarea și comunicarea programului, a manualului și a declarației de managementul riscului vor participa și alte departamente interesate în tratarea diferitelor expuneri ale organizației, cum ar fi: contabilitatea, financiarul, marketingul, producția etc.

Etapa a cincea: Administrarea sistemului

Precizăm că după ce soluția a fost implementată, este esențială obținerea unui feed-back asupra succesului programului. Pentru aceasta, managerul va utiliza sisteme de informare din managementul riscului – baze de date care permit managerului să stocheze și să analizeze date de managementul riscului și să utilizeze aceste date în previziunea de pierderi viitoare. Programul trebuie revizuit periodic pentru a evalua în ce măsură obiectivele acestuia sunt atinse, în special secțiunile referitoare la costuri, proceduri de siguranță, proceduri de prevenire a pierderilor, înregistrarea datelor referitoare la pierderi va permite detectarea oricăror variații în frecvență și severitate a acestora.

în final, managerul trebuie să determine dacă politicile de management al riscului corespund obiectivelor și strategiilor generale ale organizației. Este dificil de evaluat succesul unui program, întrucât depinde cum este definit "succesul". De obicei, managerul de risc va apela la două tehnici. Prima este de evaluare pe baza rezultatelor, dar principalul dezavantaj al acestei tehnici constă în faptul că există mult prea multe variabile care sunt în afara controlului managerului de risc. De aceea, managerul de risc aplică și metoda evaluării pe baza activității. Această metodă permite variații de la rezultatele estimate în cazuri de forță majoră. întrucât metoda este mult mai "gentilă" cu managerii de risc, soluția optimă pentru caracterizarea succesului unui program implementat rămâne aplicarea unei combinații de cele două tehnici.

Implementarea necorespunzătoare a programelor de managementul riscului sau ignorarea acestora stau la baza recentelor dezastre financiare. Astăzi, investitori din lumea întreagă încep să impună ca obligatorie, la nivelul managementului de nivel superior al marilor corporații, aplicarea unor concepte precum managementul riscului pentru a se putea astfel calcula riscurile în ansamblul lor. în pofida costurilor ridicate ale implementării sistemului de managementul riscului, companiile au înțeles marile oportunități pe care le determină implementarea acestuia.

3.5. Procesul de transfer al riscului

Riscul, element de baza de la care porneste o asigurare este utilizat in sensul negativ al evenimentelor pe care nu le dorim. Viata oamenilor a fost si este amenintata de cele mai imprevizibile fenomene pe care le comporta natura si activitatea complexa pe care acestia o dezvolta.

Indiferent cat de multa grija acordam evitarii problemelor sau protectiei familiei si a bunurilor personale, riscul exista in viata noastra aducand pierderi materiale fi ninanciare. Cu toate acestea de-a lungul vremii oamenii au gasit forta necesara nu numai refacerii bunurilor distruse dar si gasirii de noi metode pentru a se proteja in cazul pericolelor.

Asigurarea este conceptul de unire a unei comunitati de risc prin care, membrii comunitatii, consimt sa contribuie financiar la formarea unui fond de asigurare si mai apoi la suportarea in comun a pagubelor produse membrilor acestei comunitati.

Astfel oamenii au organizat aceasta forma de protectie sub forma unor societati de asigurari care sa functioneze in baza unei legislatii, a unor norme, principii economice si de protejare a persoanelor ce consimt sa participe la aceste fonduri financiare.

Asa a aparut notiunea de Asigurator, societate de asigurari ce administreaza si isi asuma riscul de a despagubi, in cazul producerii uni eveniment cuprins in polita de asigurare si notiunea de Asigurat ,principalul initiator al conceptului de asigurare, cel care plateste o prima de asigurare in raport cu bunurile asigurate.

.

Intr-un sens mai larg, asigurarea transfera riscul de la o persoana , la un grup de persoane care, astfel, poate mai usor sa compenseze financiar daunele suferite.

Esenta asigurarii consta in dispersia asupra unei comunitati special organizate in acest scop. Procesul de identificare, cuantificare, cercetare a reactiei la riscuri, reducerea probabilitatii de a se produce un risc, implementarea unor masuri si decizii de limitare a producerii pagubelor este definit astazi ca transfer al riscului.

Participarea la aceasta forma de protectie se face in mod facultativ, cu impunere legislativa sau prin normele de functionare ale anumitor institutii prin acceptarea unor termeni si conditii de catre asigurator si de catre asigurat prin contract (polita ) de asigurare.

3.6. Supravegherea activității de asigurare

Activitatea de supraveghere

Reglementările și măsurile adoptate la nivel național diferă de la țară la țară în funcție de gradul de protecție al consumatorului, controlului investițiilor străine și protecția industriilor interne. Datorită internaționalizării tot mai pronunțate a tranzacțiilor financiare este din ce în ce mai dificilă identificarea și menținerea unor disparități între legislațiile naționale care reglementează aceste activități, în special între țările cu nivel de dezvoltare apropiat.

Reglementările în domeniul asigurărilor se împart în trei tipuri:

1) reglementări structurale, organizatorice privind condițiile de constituire a societăților de asigurare și reasigurare, categoriile de asigurări ce pot fi practicate, formele de asigurare obligatorii;

2) reglementări prudențiale, care se referă la: solvabilitate, lichiditate, capital;

3) reglementări referitoare la protecția investitorilor, care se suprapun
parțial cu celelalte două, dar acoperă modul în care acestea se desfășoară.

Asigurările fac obiectul unei supravegheri și a unor reglementări stricte în cele mai multe țări, în special pentru protecția asiguraților și pentru creșterea rolului acestor servicii în procesul dezvoltării economice, și nu atât pentru extinderea intervenției statului. Importanța lor a fost recunoscută pentru promovarea unei concurențe sănătoase și a unei comportări responsabile a asigurătorilor.

Activitatea de supraveghere apare ca o necesitate pentru protecția asiguraților și a pieței naționale a asigurărilor și reasigurărilor; ea este necesară și datorită dezvoltării rapide a sectorului, a competiției tot mai mari și a internaționalizării companiilor de asigurare. Opusă acestei situații este dificultatea tot mai mare a procesului de supraveghere datorită diminuării transparenței sectorului prin tendințele evidente manifestate în ultimii ani prin achiziționările și fuzionările multor companii de asigurare, reasigurare, bănci sau societăți de investiții. Ca urmare, marile companii de asigurare ajung să facă parte din grupuri financiare complexe, ceea ce impune mai mult existența unei organizații de monitorizare, evaluare și supraveghere.

Au fost înființate autorități de supraveghere a pieței asigurărilor. Din punct de vedere administrativ, ele au fost constituite fie ca organisme independente subordonate Parlamentului – cum ar fi în Olanda – , fie în subordinea guvernului, respectiv a unui minister (finanțe, comerț etc.) – cum ar fi în Marea Britanie, aparținând de Department of Trade, sau România, aparținând în prezent Ministerului Finanțelor.

Necesitatea activității de supraveghere este strâns legată și de realizarea și menținerea unui echilibru între soliditatea financiară a companiilor și influențele pieței și presupune elaborarea unei legislații și a unor regulamente care să asigure continuitatea și solvabilitatea companiilor de asigurare.

Scopurile activității de supraveghere1) sunt:

Protejarea asiguraților, prin urmărirea solvabilității, a calității și
competenței managementului, a investițiilor societăților de asigurare;

Asigurarea condițiilor pentru stabilitatea financiară, siguranța și
soliditatea companiilor de asigurare și a fondurilor de pensii;

Supravegherea și impunerea unei conduite pentru companiile de
asigurare care să fie în interesul clienților;

Stabilirea criteriilor privind capacitatea financiară și lichiditatea companiilor de asigurare și reasigurare;

Monitorizarea și coordonarea dezvoltării sistemului de asigurări și reasigurări;

Evaluarea și limitarea riscului pentru clienți;

Creșterea încrederii populației în asigurări;

Protejarea sistemului de asigurări de a nu ajunge la eșec;

Protejarea și supravegherea investițiilor și, implicit, a activelor clienților.

FONDUL DE PROTEJARE A ASIGURAȚILOR

Sistemul asigurărilor în România, concepe existența unui fond de protejare a asiguraților, ca o formă de siguranță în cazul intervenirii insolvabilității vreunui asigurător. 1)

Existența acestui Fond este necesar într-o piață în consolidare cum este piața asigurărilor din România pentru că reprezintă o alternativă de încredere pentru protecția reală a consumatorului de asigurare.

Potrivit Legii nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările din România, coroborat cu art. 4 din Legea nr.32/2000 Fondul de protejare a asiguraților este constituit din contribuția societăților de asigurare și reasigurare din piața asigurărilor, indiferent dacă acestea sunt societăți de asigurări generale sau de asigurări de viață și este administrat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor , care și reglementează funcționalitatea acestuia și modul în care asigurații direcți , creditori ai societății de asigurare aflată în lichidare, pot solicita fondului despăgubirea pentru prejudiciul suferit de ei și neacoperit de asigurătorul aflat în stare de insolvabilitate.

Fondul de protecție al asiguraților a funcționat până în anul 2001 , ca anexă la Bugetul de Stat al României, tot până la acea dată producând efecte juridice și Normele de constituire și administrare a fondului de protejare a asiguraților aprobate prin Ordinul Ministrului Finanțelor nr.1990/1996.

Începând cu anul 2002, Fondul de Protecție al Asiguraților a trecut în total în administrarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor care a emis de altfel Norme privind constituirea, administrarea și funcționarea Fondului de protejare a asiguraților puse în aplicare prin Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.3/2002.Aceste Norme stabilesc și modul în care funcționează accesul creditorilor la fond.

În conformitate cu Normele în prezent în vigoare, Fondul de protejare a asiguraților este destinat plăților de despăgubiri și de sume asigurate în caz de faliment al societăților de asigurare și de asigurare-reasigurare în condițiile prevederilor art. 31 din Legea nr. 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor.

Normele reglementează o procedură de adresare la Fond din care deducem că asigurații direcți trebuie să se supună mai întâi procedurii de drept comun prevăzută de legea nr.64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, cu modificările ulterioare.

asigurătorii aflați în situația reglementată de Legea nr.32/2000 vor proceda la efectuarea plății despăgubirilor și a sumelor asigurate din fondurile de rezervă, precum și din cele obținute din vânzarea activelor aparținând asigurătorului, până la epuizare, cu respectarea priorităților prevăzute de Legea nr. 32/2000 și în conformitate cu prevederile Legii nr. 64/1995 .

În cazul în care fondurile sunt insuficiente, după închiderea procedurii de faliment, potrivit legii, plățile se vor efectua numai în limita disponibilului aflat în Fondul de protejare a asiguraților, administrat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, și numai pentru asigurații direcți.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor

Conform articolelor 5 și 8 din Legea 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor este autoritatea de supraveghere a asigurărilor în România, și are ca atribuții, în principal, următoarele:

• elaborează sau avizează proiectele de acte normative care privesc domeniul asigurărilor sau care au implicații asupra acestuia și avizează actele administrative individuale, dacă au legătură cu activitatea de asigurare;

• supraveghează situația financiară a asigurătorilor, în vederea protejării intereselor asiguraților, scop în care poate dispune efectuarea de controale ale activității asigurătorilor sau brokerilor de asigurare;

• participă la elaborarea planului de conturi, a normelor și a metodelor contabile, după consultarea cu asociațiile profesionale ale operatorilor din asigurări;

• ia măsuri pentru ca activitatea de asigurare să fie gestionată cu respectarea normelor prudențiale specifice;

• participă la asociațiile internaționale ale autoritarilor de supraveghere a asigurărilor;

• pot fi practicate, procedura de autorizare a asigurătorilor și a brokerilor, marja de solvabilitate, insolvabilitatea asigurătorilor, condițiile privind administrarea fondului adoptă norme pentru aplicarea Legii 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, cum ar fi normele privind clasele de asigurări ale asigurărilor de viață, investițiile și evaluarea activelor și altele;

• emite decizii prin care acordă, suspendă sau retrage autorizații, aprobă divizarea sau fuzionarea asigurătorilor, aprobă transferul de portofoliu de asigurări, sancționează operatorii din domeniu pentru încălcarea legislației specifice în vigoare;

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va prezenta Parlamentului, în termen de 6 luni de la expirarea fiecărui exercițiu financiar, un raport asupra pieței asigurărilor din România, precum și o informare privind activitățile desfășurate. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va edita și va publica un raport informativ anual asupra pieței de asigurări și asupra instituțiilor și organismelor acesteia.

În concluzie, am putea spune că fără riscuri nu ar mai fi nevoie de asigurări. Riscul, elementul specific al asigurării este un pericol, o primejdie pentru care societățile de asigurări pot oferi protecție. Pentru ca această protecție să fie sigură și credibilă, societățile de asigurare își desfășoară într-un cadru legal bine pus la punct, beneficiind de o supraveghere îndeaproape din partea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Activitatea de supraveghere apare ca o necesitate pentru protecția asiguraților și a pieței naționale a asigurărilor și a reasigurărilor, fiind necesară și datorită dezvoltării rapide a sectorului, a competiției și a internaționalizării companiilor de asigurare.

Managementul riscului este așadar un proces prin care sunt identificate și cuantificate expunerile la pierdere, riscuri pure cu care se poate confrunta o persoană juridică și prin care se aleg tehnicile cele mai potrivite pentru înlăturarea acestor expuneri.

Capitolul 4

STUDIU DE CAZ :

ASIGURAREA BUNURILOR APARTINAND PERSOANELOR FIZICE LA ALLIANZ-TIRIAC ASIGURARI S.A.

4.1. Despre Allianz-Tiriac Asigurari S.A.

Pentru o buna impresie in fata clientului, trebuie sa ai “lectia invatata. Aceasta presupune a cunoaste nu numai ofertele societatii, ci si necesitatea incheierii unei asigurari, piata asigurarilor, mediul concurential, legislatia. Clientul trebuie sa constientizeze faptul ca asigurarea nu este un lux, un moft, ci o necesitate vitala pentru apararea linistii caminului sau. De asemeni este deosebit de important sa cunosti datele generale despre societatea ale carei produse le promovezi, in cazul nostru despre Allianz-Tiriac Asigurari.

Allianz- Tiriac Asigurari S.A. este una dintre cele mai importante companii de asigurare din Romania si a rezultat prin preluarea, in anul 2000, a pachetului majoritar de actiuni al Societatii de Asigurari Ion Tiriac S.A. (ASIT) de catre Allianz AG din Germania.

ASIT constituita in anul 1994, si-a consolidat pozitia pe piata romaneasca a asigurarilor, devenind inca din anul 1995 prima societate in topul companiilor private de asigurari din Romania. ASIT a cunoscut in cei sase ani de la infiintarea sa o evolutie permanent ascendenta. Interesul pentru protectia afacerilor clientilor sai, calitatea serviciilor oferite si profesionalismul de care au dat dovada angajatii societatii, au determinat recunoasterea ASIT, intr-o perioada scurta de timp, drept o societate de asigurari puternica si viabila atat pe plan national cat si international.

Actuala pozitie de lider a Allianz- Tiriac Asigurari S.A. pe piata romaneasca de asigurari este rezultatul imbinarii dintre experienta pe piata locala, calitatea managementului si profesionalismul angajatilor sai din cele 157 de unitati la nivel national si experienta puterea financiara si renumele international al Grupului Allianz- cel mai mare asigurator din Europa, aflat de asemenea in topul celor mai importante grupuri financiare din lume, respectiv al treilea.

Societatea Allianz- Tiriac Asigurari S.A. are un numar de peste 1800 de angajati si peste 4000 de agenti care asigura o legatura permanenta cu clientii sai. De asemenea colaboreaza cu cca. 180 de agentii de intermediere avand la randul lor peste 750 de angajati si agenti in subordine, si cu majoritatea firmelor de brokeraj in asigurari.

Obiectivul companiei de a avea o rata de crestere a afacerii superioara ratei de crestere a pietei asigurarilor, creeaza in permanenta oportunitati de cariera pentru persoane dinamice care doresc un parcurs profesional de succes pe termen lung.

O oportunitate permanenta este reprezentata de ofertele Allianz- Tiriac Asigurari S.A. de parteneriat respectiv AGENT pe segmentul asigurarilor generale sau CONSULTANT FINANCIAR pe segmentul asigurarilor de viata.

Societatea este reprezentata in peste 70 de tari si ofera celor 60 de milioane de clienti o gama larga de servicii prin intermediul unei retele internationale se societati afiliate.

Una din politicile Allianz- Tiriac Asigurari S.A. este cea de expansiune la nivel mondial, compania neretragandu-se de pe niciuna din pietele pe care activeaza. Astazi, peste o jumatate din venitul din prime al grupului este obtinut in afara granitelor Germaniei.

Auditul societatii este asigurat de firme cu renume international – KPMG- societate cotata AAA (securitate financiara remarcabila) de catre Standard and Poor ‘s.

Sloganele societatii «  Puterea de partea ta » sau « Noi privim lucrurile din cea mai importanta perspectiva- a ta » reprezinta filozofia managementului in asigurari, respectiv ideea preluarii riscurilor prin implicarea societatii in activitatea clientului.

Conducerea grupului international este detinuta de catre Allianz AG Munchen, printre cei mai mari membrii europeni si nord-americani numarandu-se Assurances Generales de France, Cornhill Insurance, Riuonione Adriatica de Securita, Elvia, Fireman’s Fund.

Avantajele prezentei internationale a companiei :

printr-un singur asigurator, clientii pot beneficia de o sustinere internationala ;

transferul masiv de cunostinte intre societatile afiliate.

Structura portofoliului cunoaste o paleta larga de forme de asigurare care cuprinde : asigurari generale, asigurari de viata, asigurari obligatorii.

Cresterea calitatii si adaptarea serviciilor acordate clientilor este unul din obiectivele principale ale societatii. Clientii beneficiaza de forme de asigurare adecvate activitatilor lor specifice si de o solutionare prompta a daunelor.

Nivelul de siguranta pe care il ofera clientilor este sustinut, pe linga propria putere financiara, printr-un extins program de reasigurari care reprezinta unul din instrumentele principale de protectie a intereselor si rezultatelor financiare ale societatii.

4.2. ELEMENTE DE ANALIZA A BILANTULUI CONTABIL ALLIANZ-TIRIAC ASIGURARI

Bilant contabil consolidat – varianta simplificata la 31.12.2004 mld.RON

sursa : Raport anual – 2004 Allianz-Tiriac Asigurari S.A.

Pe o piata in care concurenta a devenit tot mai dura, Allianz-Tiriac Asigurari S.A. a reusit sa-si consolideze pozitia numarul 1 pe piata romaneasca. Allianz-Tiriac Asigurari S.A. detine acum o cota de 21% din piata in conditiile in care diferenta fata de principalul competitor a crescut pana la 6 puncte procentuale. A dovedit astfel ca a ales cea mai eficienta strategie de dezvoltare, sustenabila pe termen lung. In fapt, rezultatele financiare au aratat capacitatea companiei de a genera consecutiv profituri in crestere, care in permanenta au depasit costurile de capital.

Aceste circumstante au generat accesul la resurse financiare suplimentare folosite pentru finantarea programelor de dezvoltare pe termen scurt si mediu.

Allianz-Tiriac Asigurari S.A. a imbunatatit permanent rezultatul investitional, in ciuda faptului ca randamentele instrumentelor disponibile pe pietele financiare s-au diminuat, atat in ce priveste instrumentele cu venit fix emise de institutiile statului cat si valorile medii ale dobanzilor oferite de bancile comerciale.

In anul 2004 a fost realizata o noua majorare a capitalului social, pentru al doilea an consecutiv. Mai mult decat atat, este evidenta disponibilitatea actionarilor de a continua finantarea dezvoltarii activitatilor prin decizia de majorare a capitalului luata si in cursul anului 2005. Majorarea capitalului s-a realizat atingand cifra de 35.000.000 EURO.

Bilantul contabil la 31.12.2004 arata ca activele societatii s-au majorat cu peste 2000 de miliarde lei , pana la 8570 miliarde lei, Allianz-Tiriac Asigurari S.A. ramanand si la 31.12.2004 asiguratorul cu cea mai mare valoare a activelor. Cresterea activelor companiei cu o rata de aproape 31% se datoreaza, in principal, evolutiei creantelor, respective plasamentelor detinute, ale caror valori au inregistrat plusuri de 29%, respective 69%, comparativ cu anul 2003. Astfel nivelul creantelor totale ale societatii au ajuns la un la 3657 miliarde lei, aceasta valoare incluzand creantele provenite din operatiuni de asigurare directa, cele provenite din operatiuni de reasigurare si alte creante.

Cu o pondere de 33%, plasamentele reprezinta cea de-a doua categorie importanta de active ale Allianz-Tiriac Asigurari S.A.. Importanta nu este data doar de valoarea lor ridicata de 2850 miliarde lei, dar si de faptul ca ele exprima modul in care afacerea este abordata din perspectiva investitionala, capacitatea managementului societatiide a gasi structuri ale portofoliului de p lasamentecapabile sa ofere un raport optim risc-randament. Abordarea prudenta a activitatilor investitionale reprezinta, de altfel, un proces continuu la nivelul Allianz-Tiriac Asigurari S.A., evidentiind resposabilitatea administratorilor societatii in gestionarea resurselor financiare care includ obligatii de plata asumate de catre asigurator. In plus, nivelul riscurilor plasamentelor este dublu controlat de reglementarile specifice activitatilor de asigurari din Romania, pe de o parte, dar si de criteriile prudentiale existente la nivelul Grupului Allianz, care impun companiilor membre plasarea resurselor reprezentand rezerve tehnice in instrumente monetare garantate de stat sau emise de institutii financiare internationale prezente in tara noastra care sunt evaluate cu ratinguri superioare.

Anul 2004 a fost cel de-al patrulea an consecutiv in care Allianz-Tiriac Asigurari S.A. si-a consolidate pozitia numarul 1 pe segmental asigurarilor de bunuri, proprietati si raspundere civila. Compania a ajuns sa detina o cota de piata ce depaseste 25% din piata asigurarilor generale, primele brute subscrise depasind 6860 mld.lei. Cifra evidentiaza o crestere cu peste 38% fata de veniturile realizate in anul anterior (4969 mld lei).

Aproximativ 60% din aceasta suma a fost obtinuta din vanzarile de polite auto casco care au genrat prime brute subscise de 4150 mld lei.

Cresterea se datoreaza pe de o parte atragerii de noi clienti, persoane fizice si juridice. Tendinta a fost sustinuta de mentinerea ratei ridicate a cererii de finantare a achizitiei de autovehicule in sistem leasing si prin angajarea de credite comerciale. Relatiile excelente pe care Allianz-Tiriac Asigurari S.A. le are cu partenerii sai reprezentand compani de brokeraj, societati de leasing, dar si institutii bancare, au contibuit substantial la cresterea vanzarii de polite auto. Pe de alta parte, in contextul in care, in ultimii ani traversam o perioada de innoire a parcului auto din Romania, majorarea primei medii pe segmentul asigurarilor auto reprezinta un fenomen ce putea fi anticipat.

Cea mai ridicata rata de crestere a veniturilor (66%) a fost inregistrata de asigurarile de bunuri si proprietati apartinand persoanelor fizice, valoarea primelor brute subscrise de Allianz-Tiriac Asigurari S.A. pe acesta clasa de asigurari ajungand in 2004 la aproximativ 241 mld. lei. Acesta evidentiaza atat cresterea cererii in randul populatiei din Romania, dar si faptul ca Allianz-Tiriac Asigurari S.A. reuseste sa-si imbunatateasca in permamenta imaginea in interiorul segmentului reprezentat de persoanele fizice.

Structura portofoliului* de asigurari generale

2004 2003

sursa : Raport anual – 2004 Allianz-Tiriac Asigurari S.A.

La nivelul contului tehnic al activitatiilor de asigurari generale derulate de Allianz-Tiriac Asigurari S.A. consemnam o rata a daunei neta de reasigurare de la 59% la peste 66% dar si rata cheltuielilor de achizitie si a administrare cu 3 puncte procentuale (vezi tabelul 3.)

Principalii indicatori de performanta operationala(*) Tabel 3.

(*) Net de reasigurare

sursa : Raport anual – 2004 Allianz-Tiriac Asigurari S.A.

Principalii indicatori de siguranta financiara(*) Tabel 4

(*)Conform normelor de raportare emise de catre Comisia de Supraveghere a Asigurarilor

(**)Conform normelor in vigoare, pentru asiguratorii cu o rata de solvabilitate mai mare decat 1, nu exista risc de insolvabilitate

(***)Conform normelor in vigoare aceasta rata trebuie sa fie de minimum 100%

(****)Conform normelor in vigoare aceasta rata trebuie sa fie de minimum 1

sursa : Raport anual – 2004 Allianz-Tiriac Asigurari S.A.

4.3. Politici si metode contabile

Situatiile financiare sunt intocmite in conformitate cu :

Ordinul Ministerului Finantelor Publice si al Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr.2328/2390/28.12.2001 privind reglementari contabile specifice domeniului asigurarilor armonizate cu directivele si standardele europene de contabilitate.

Ordinul Comisia de Supraveghere a Asigurarilor nr.3103/2005 pentru aplicarea

Bazele intocmirii situatiilor financiare au fost costurile istorice.Tranzactiile in devize au fost inregistrate la curs de schimb BNR la data tranzactiei.

Folosirea estimarilor a fost necesara in ce priveste valoarea activelor si pasivelor la 31.12.2004 si a veniturilor si cheltuielilor perioadei. Componentele la care se refera aceste estimari sunt :

– rezerve tehnice pentru activitatea de asigurari generale si de viata.

– partea din rezerve tehnice aferenta contractelor in reasigurare

– creante provenite din operatiuni de asigurare

– datorii provenite din operatiuni de reasigurare

– castigurile si pierderile din diferente de curs valutar

– primele cedate

– cheltuielile cu comisioanele agentilor si brokerilor

– cheltuieli de achizitie reportate

Prime subscrise includ valoarea primelor brute incasate si de incasat aferente contractelor de asigurare. In situatia in care durata contractului de asigurare este mai mare de un an, prima bruta subscrisa reprezinta valoarea primelor brute incasate si de incasat aferente unui an calendaristicdin cadrul contractului de asigurare, cu exceptia contractelor cu prima unica, pentru care prima subscrisa reprezinta valoarea primei aferente contractului de asigurare.

Daunele intamplate cu privire la asigurarile generale includ toate daunele intamplate in perioada, fie ca sunt raportate sau nu.

Rezervele pentru daune neplatite, calculate pe baza estimarii caz cu caz si pe baza metodelor statistice, sunt determinate pe baza costului estimat aferent platii tuturor daunelor inpamplate pana la data bilantului, dar neplatite la aceasta data.

Rezervele tehnice sunt constituite si mentinute in conformitate cu Ordinul 3109/2003 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor pentru punerea in aplicare a Normelor privind metodologia de calcul si evidenta a rezervelor.

Rezervele de prime se calculeaza lunar, prin insumarea cotelor-partidi prime brute subscrise. Aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de asigurare.

Rezervele de daune se creeaza in baza estimarilor pentru avizarile de daune primite de asigurator, astfel incat fondul creat sa fie suficient pentru acoperirea platii acestor daune.

Rezerva de catastrofa se creeaza prin aplicarea lunara a unui procent de min.5% asupra volumului de prime brute subscrise, aferente contractelor care acopera riscuri catastrofale, pana cand fondul atinge cel putin nivelul retinerii proprii sau 10% din acumularea raspunderilor asumate prin contractele ce acopera riscurile catastrofale.

Tinand cont de concurenta tot mai dura de pe piata asigurarilor si de perspectiva integrarii in Uniunea Europeana, Allianz-Tiriac Asigurari S.A. considera ca succesul companiei este dependent printre altele de :

dezvoltarea unui portofoliu echilibrat ;

orientarea catre nevoile clientului.

Din aceste puncte de vedere, anul 2006 a insemnat pentru societatea de asigurari repozitionarea clientilor persoane fizice in portofoliul asigurarilor generale. Prin urmare, in sprijinul acestei idei, au fost lansate pentru asigurarea de bunuri persoane fizice trei produse noi care sa satisfaca intreaga paleta de necesitati a clientilor si anume :

4.4. CONTRACTELE DE ASIGUARE A BUNURILOR PERSOANE FIZICE ALLIANZ-TIRIAC ASIGURARI S.A.

Asigurarea mixta pentru persoane fizice -INTEGRA

Asigurarea locuintelor si a bunurilor – ARMONIA

Asigurarea cladirilor apartinand persoanelor fizice pentru credite ipotecare – CREDITUM .

Necesitatea introducerii noilor produse a fost dictata de :

evolutia generala a pietei pentru persoanele fizice

cresterea nevoilor clientilor pentru acoperiri din ce in ce mai complexe

concurenta din partea companiilor de asigurari autohtone

restrictiile impuse de contractele de reasigurare

modificarile in structura actionariatului pe piatat asigurarilor din Romania in 2005

integrarea in Uniunea Europeana in 2007 si competitia cu companiile straine de asigurari

Ca o caracteristica a acestor trei produse de asigurare este caracterul integrator al conditiilor de asigurare adica indiferent ce polita va incheia clientul, pentru cladire va beneficia de aceleasi conditii generale la care se pot atasa conditii spaciale optionale, in functie de cat vrea sa-si asigure clientul din bunurile aflate in posesie.

O idée de remarcat la conditiile generale de asigurare, este introducerea definitiilor unor termeni contractuali, pentru incheierea asigurarii in cunostinta de cauza .

4.4.1.CONDITII DE ASIGURARE–PREVEDERI COMUNE:

1. DEFINITII :

Pentru intelegerea corecta a prevederilor contractului de asigurare, trebuiesc mai intai intelesi termenii specifici folositi in domeniul asigurarilor definiti astfel :

Asigurat : persoana fzica, nominalizata in polita de asigurare care are un interes asigurabil si care in schimbul platii primei de asigurare, se asigura pentru cazurile de producere a riscurilor asigurate

Asigurator : Allianz -Tiriac Asigurari S.A., inregistrata in Registrul asigurarilor, reasigurarilor si intermediarilor in asigurari cu numarul RA -017.

Contractant al asigurarii : persoana care incheie contractul de asigurare pentru asigurarea unui risc privind alta persoana si se obliga fata de asigurator sa plateasca prima de asigurare.

Beneficiar : persoana mentionata in contractul de asigurare, indreptatita sa primeasca despagubirea in cazul producerii riscului asigurat.

Contract de asigurare : polita de asigurate impreuna cu conditiile generale de asigurare, conditiile speciale de asigurare, clauze, cerere chestionar, inspectia de risc, specificatii de asigurare, suplimente de asigurare, declaratii facute de Asigurat.

Polita de asigurare : documentul semnat de Asigurator si de Asigurat, cuprinzand datele de identificare ale acestora, obiectul asigurarii, sumele asigurate, primele de asigurare, termenele de plata a primei de asigurare, fransize, alte elemente si care probeaza incheierea contractului de asigurare.

Risc asigurat : evenimentul viitor, posibil dar incert mentionat in conditiile speciale de asigurare, la producerea caruia Asiguratorul isi asuma obligatia de a plati despagubirea.

Suma asigurata: suma maxima in limita careia Asiguratorul plateste despagubirea la producerea riscului asigurat.

Perioada asigurata: intervalul de timp in care Asiguratorul acopera riscurile asigurate.

Despagubire : sum ape care Asiguratorul o datoreaza Asiguratului sau Beneficiarului asigurarii, dupa caz, pentru pagubele/prejudiciile rezultate in urma producerii riscurilor asigurate.

Fransiza : partea din valoarea daunei stabilita ca suma fixa ori procent din suma asigurata sau din dauna, suportata de Asigurat, pentru fiecare eveniment(aceasta suma se scade din fiecare despagubire)

Reprezentanti ai asiguratului: persoane alese sau numite in conformitate cu prevederile legale, statutele sau actele constitutive autorizate sa reprezinte Asiguratul.

2. OBIECTUL ASIGURARII

In baza conditiilor speciale de asigurare, in limita raspunderii asumate prin polita de asigurare si in schimbul incasarii primelor de asigurare, Allianz- Tiriac Asigurari S.A. , in calitate de Asigurator, asigura continutul din locuinta Asiguratului pentru riscurile prevazut la punctul 8 intamplate in locuinta asigurata, care poate sa fie domiciliul Asiguratului sau alta adresa specificata in polita.

De comun acord , se pot aduce modificari la contractul de asigurare oricand in cursul valabilitatii acestuia. In asemenea cazuri, Asiguratorul emite un act aditional (supliment de asigurare ) la polita in vigoare, care face parte integranta din aceasta.

3. INCHEIEREA ASIGURARII

Polita de asigurare se incheie dupa informarea scrisa a Asiguratului cu privire la Asigurator si la continutul contractului de asigurare. Polita se incheie in baza informatiilor furnizate de Asigurat care impreuna cu anexele la polita, clauzele, specificatiile cu bunurile asigurate si declaratiile facute in scris de asigurat, fac parte integranta din contractul de asigurare. Asigurarea se considera incheiata prin emiterea de catre asigurator a politei de asigurare si plata de catre Asigurat a primelor de asigurare.

4. PERIOADA ASIGURATA

Contractele de asigurare se incheie pe ani de asigurare. La cerere, contractele pot fi incheiate si pe perioade subanuale dar minim 3 luni cu precizarea ca orice luna inceputa se considera luna intreaga.

5. INCEPUTUL SI INCETAREA RASPUNDERII ASIGURATOR

Daca nu s-a convenit altfel intre parti prin conditiile speciale de asigurare, raspunderea Asiguratorului cel mai devreme in ziuaurmatoare datei emiterii politei si incasarii primei de asigurare si incateaza in ultima zi din perioada pentru care s-a incheiat asigurarea.

In cazul emiterii de suplimente de de asigurare la polita existenta, raspunderea Asiguratorului incepe in ziua urmatoare datei emiterii suplimentului si incasarii eventualelor prime suplimentare datorate si inceteaza odata cu polita la care acesta este anexat, sau in ultima zi de valabilitate a suplimentului daca prin acesta s-a extins valabilitatea politei emise initial.

6. EXCLUDERI :

Nu sunt cuprinse in asigurare pagubele/ prejudiciile cauzate de :

razboi (declarat sau nu), invazie sau actiunea unui dusman extern

razboi civil, revolutie,rebeliune, insurectie, dictatura militara, conspiratie ;

terorism asa cume ste definit in legea interna sau in conventiile si trataele internationale.

Confiscare, expropriere, nationalizare, rechizitionare, sechestrare, distrugere sau avariere din ordinul orcarui guvern de drept sau de fapt sau oricarei autoritati publice ;

Explozie atomica, radiatii sau infestari radioactive, ca urmare a folosirii energiei atomice sau a materialelor fisionabile ;

Poluarea sau contaminarea din orice cauza.

7. SUMELE ASIGURATE/Limitele raspunderii (la asigurarile de raspundere civila si accidente persoane suma asigurata/ limita raspunderii nu se mai pot reintregi)  sumele asigurate mentionate in ploita de asigurare se exprima in aceeasi moneda, modul de stabilire fiind prevazut in conditiile speciale.

8. FRANSIZE

Polita de asigurare poate fi incheiata cu aplicarea unor fransize asa cum a fost definit termenul.

9. PRIMELE DE ASIGURARE

Primele de asigurare se achita anticipat si integral pentru intreaga perioada mentionata in polita, sau in rate, din care prima rata se plateste inainte de intrarea in vigoare a politei, iar urmatoarele pana la datele scadente mentionate in aceasta.

Primele de asigurare se platesc in aceeasi moneda in care s-a incheiat contractul de asigurare.

Numarul si cuantumul ratelor de prims sunt cele inscrise in polita de asigurare.

Neachitarea unei rate de prima pana la data scadenta are drept consecinta suspendarea automata a contractului de asigurare si pe cale de consecinta, a oricarei raspunderi a Asiguratorului pentru riscurile produse in perioada de suspendare. Suspendarea poate inceta in baza unui supliment de asigurare in urmatoarele conditii :

a. in termen de 30 zile calendaristice de la data scadenta a ratei de prima datorate. Asiguratul trebuie sa solicite , in scris, repunerea in vigoare a contractului, cu precizarea expresa ca nu ridica pretentii de despagubire pentru eventualele pagube produse in perioada in care contractul a fost suspendat.

b. Intocmirea de catre reprezentantul Asiguratorului a unui nou raport de inspectie de risc.

c. plata ratei de prima restante si emiterea suplimentului de asigurare. Contractul de asigurare se considera repus in vigoare incepand cu ora 24 a zilei in care s-a incasat rata deprima si s-a emis suplimentul de asigurare. In cazul in care nici dupa trecerea perioadei de suspendare rata de prima datorata nu este achitata , contractul de asigurare se reziliaza automat.

10. OBLIGATIILE ASIGURATULUI

Asiguratul este obligat :

pe intreaga perioada de valabilitate a contractului de asigurare

a. la incheierea politei de asigurare sa prezinte Asiguratorului informatii detaliate si complete in legatura cu toti factorii ce ar putea influienta producerea unui risc acoperit, factorii in baza carora Asiguratorul va decide daca sa acopere riscul sau sa-l accepte numai in anumite conditii ;

b. sa plateasca primele de asigurare sau ratele de prima la termenele scadente si in cuantumurile prevazute in polita de asigurare.

c. sa declare existenta altor asigurari pentru aceeasi forma de asigurare, inclusiv la asiguratori diferiti, atat la incheierea politei cat si pe perioada valabilitatii acesteia ;

d. sa notifice in scris Asiguratorului, in termen de 14 zile calendaristice, orice modificare, agravare a riscului, chiar daca acestea au loc impotriva vointei Asiguratului, in legatura cu datele luate in considerare la incheierea politei.

– in caz de neindeplinire a obligatiilor mentionate mai sus, indreptateste asiguratorul sa rezilieze polita de asigurare prin notificare scrisa ;

– Asiguratorul are dreptul sa denunte contractul de asigurare de la data constatarii, fara restituirea primelor pentru perioada scursa de la incheierea asigurarii. In cazurile grave de neglijenta privind agravarea riscului prin neindeplinirea masurilor de prevenire, Asiguratorul are dreptul sa refuze plata despagubirilor la producerea riscului asigurat.

– dupa producerea riscului asigurat :

a. sa ia masuri pentru limitarea pagubelor, pe seama Asiguratorului si in limita sumei la care s-a facut asigurarea ;

b. sa instiinteze , imediat, in caz de incendiu, explozie sau furt, dupacaz, pompierii, politia sau alte autoritati publice competente, cele mai apropiate, solicitand acestora intocmirea de acte cuprivire la cauzele si imprejurarile producerii evenimentului asigurat ;

c. sa avizeze in scris Asiguratorul despre producerea riscului asigurat, generator de pretentii de despagubire, despre cauzele si imprejurarile producerii riscului asigurat ;

d. sa pastreze partile afectate si sa le puna la dispozitia reprezentantilor sau expertilor Asiguratorului pentru constatare ;

e. sa furnizeze toate informatiile si documentele solicitate de Asigurator si sa permita acestuia sa faca investigatii referitoare la cauza si marimea pagubei ;

f. sa conserve dreptul de regres al Asiguratorului impotriva celor vinovati de producerea pagubelor

– in cazul nerespectarii obligatiilor de mai sus, Asdiguratorul are dreptul sa refuze plata despagubirii, daca din acest motivnu a putut determina cauza sau marimea reala a pagubei produse din riscurile asigurate.

11.CONSTATAREA SI PLATA DESPAGUBIRILOR

– In cazul producerii riscurilor asigurate, constatarea si evaluarea pagubelor se fac de catre Asigurator impreuna cu Asiguratul sau imputernicitii acestuia in conformitate cu conditiile generale.

– in cazul in care pagubele au fost agravate din alte cauze decat din riscurile asigurate, despagubirea se va stabili numai pentru acea parte care, dupa constatarile ce se mai pot face cu certitudine, a fost cauzata – fara indoiala – de evenimentul asigurat ;

– in cazul in care la data formularii cererii de despagubire exista o alta sigurare acoperind acelasi obiect si acelasi risc, Asiguratorul va contribui proportional cu suma asigurata.

– la solicitarea Asiguratului, Asiguratorul poate acorda un avans in contul daunei de pana 30 % din despagubirea estimata ;

– despagubirile se platesc in moneda in care s-a incheiat polita de asigurare si s-a platit prima de asigurare, dar in toate cazurile facturile in lei se platesc in lei

– despagubirile se platesc in 15 zile lucratoare de la depunerea intregii documentatii la Asigurator, in baza acordului scris al Asiguratului asupra sumelor cuvenite, exprimat prin semnarea Cererii de despagubire – model anexat.

– transmiterea drepturilor in favoare unui tert poate fi facuta de asigurat la incheierea contractului pri mentionarea unui beneficiar in contract sau dupa producerea daunei prin acordul scris al asiguratului ;

– Asiguratorul are dreptul sa amane plata despagubirii daca , in legatura cu dauna, a fost instituita impotriva Asiguratului o ancheta sau o procedura penala, pana la finalizarea acestora ;

– dupa plata fiecarei despagubiri, suma asigurata se micsoreaza cu suma cuvenita drept despagubire, asigurarea continuand pentru suma ramasa ;

– suma asigurata poate fi reintregita prin emiterea unui supliment de asigurare in schimbul unei prime aditionale care se poate retine din despagubirea cuvenita.

12. DISPOZITII FINALE :

– Toate comunicarile intre parti se fac in forma scrisa sau se vor confirma in scris. Comunicarile se vor face la adresa Asiguratului mentionata in polita de asigurare sau la alta adresa daca partile au convenit altfel.

– respectarea riguroasa a obligatiilor ce-i revin Asiguratului precum si prezumtia ca declaratiile si raspunsurile Asiguratului la chestionar sunt adevarate, vor fi o conditie ce precede orice raspundere care revine Asiguratorului ;

– daca Asiguratul a comunicat date inexacte sau incomplete sau nu a informat Asiguratorul despre orice modificare intervenita in legatura cu datele luate in considerare la incheierea contractului precum si despre schimbarea imprejurarilor esentiale privind posibilitatea producerii riscului, Asiguratorul are dreptul :

sa propuna asiguratului modificarea contractului prin emiterea unui supliment de asigurare cu ajustarea corespunzatoare a primelor

daca Asiguratul nu este de acord cu modificarea propusa, contractul se reziliaza cu efect la data propunerii modificarii . Asiguratul retine pentru perioada expirata dar nu mai putin de trei luni, o prima anuala, iar diferenta se restituie Asiguratului daca inainte de reziliere nu au fost daune avizate si /sau platite

sa anuleze contractul de asigurare cu efect de la inceputul asigurarii cu restituirea integrala a primelor daca contractul nu s-ar fi incheiat.

– dupa producerea riscului :

a. sa reduca despagubirea, corespunzator raportului dintre prima stabilita si cea care cunoscandu-se exact imprejurarule, ar fi fost cuvenita.

b. sa refuze plata despagubirii, restituind integral sumele daca fata de imprejurarile reale contractul nu s-ar fi incheiat.

– pentru restituit : Asiguratorul retine primele de asigurare pentru perioada expirata pe luni de asigurare (minim 3) pentru fiecare luna – 1/10 din prim anuala iar restul se restituie Asiguratului.

– pentru incasat : primele de asigurare cuvenite Asiguratului se calculeaza pentru perioada ramasa pana la expirare pe luni de asigurare, in proportie de 1/12 din prima anuala.

– fiecare luna de asigurare inceputa se considera luna intreaga.

– Asiguratorul nu acorda despagubiri pentru pagubele produse in perioada cat contractul a fost suspendat.

– Spezele bancare pentru orice operatiune de restituire de prime efectuata de Asigurator, cad in sarcina Asiguratului.

– legea aplicabila contractului este legea romana

– la conditiile generale se aplica toate prevederile din conditiile speciale in care se face referire la prezentele conditii.

4.5. ASIGURAREA MIXTA PENTRU PERSOANE FIZICE – INTEGRA

Reprezinta o forma distincta de asigurare, proiectata de Allianz – Tiriac Asigurari S.A., prin care Asiguratorul da posibilitatea incheierii pe o singura polita a unui pachet de asigurari compus din :

– asigurarea cladirilor si a altor constructii ;

– asigurarea bunurilor din locuinta ;

– raspunderea civila legala;

– accidente personae- membrii familiei

– deces din boala a titularului politei.

Toate formele de asigurare sunt valabile la adresa specificata in polita, cu exceptia decesului din boala care este valabil si in afara ei.

Aceata polita se incheie obligatoriu pentru toate formele de asigurare mentionate mai sus tratate separat ca sume asigurate si prime.

Asigurarea cladirilor si /sau a altor constructii 

Prin locuinta se intelege, in cazul gospodariilor din mediul urban sau rural, casa, vila, cabana sau alta constructie destinata locuirii permanente sau temporar impreuna precum si curtea, terenul din jurul cladirii si gradina iar in cazul blocurilor- apartamentul . Impreuna cu cladirea se asigura ca facand parte din aceasta si

instalatiile din interiorul  constructiei ;

conductele de gaze ;

conducte de canalizare ;

instalatii electrice ;

instalatii fixeale cladirii(centrala termica, climatizarea, ascensoare, hidrofoare, boilere, etc.) ;

amenajarile constructive speciale, imbunatatiri ale cladirii ;

anexele gospodaresti( magazii, soproane, imprejmuiri) .

Exista si unele categorii de constructii care nu se asigura si anume : cladirile minate, cele afectate de cutremur, constructii aflate in extravilan, etc.

4.5.1. ASIGURAREA BUNURILOR DIN LOCUINTA :

In sensul prevederilor conditiilor speciale, prin « continut » se intelege totalitatea bunurilor ce sunt in proprietatea asiguratului din locuinta acestuia :

mobilier covoare si mochete, obiecte casnice, bunuri electrocascine, etc, indiferent de valoarea unitara, precum si aparatura electronica, foto, si audio-video, etc, a caror valoare unitara nu depaseste 500 EURO/ bucata sau echivalentul in lei sau alta valuta la cursul BNR din data incheierii asigurarii ;

imbracaminte, incaltaminte, lenjerie si materiale pentru confectionarea acestora ect, indiferent de valoarea unitara, precum si blanuri a caror valoare unitara nu depaseste 1000 EURO/ bucata sau echivalentul in lei sau alta valuta la cursul BNR din data incheierii asigurarii ;

materiale de constructie, combustilbil, mijloace de transportgospodaresc, mijloace aferente atelierelor, unelte, produse agricole, pomicole, viticole si animaliere, alimente, furaje, stupi de albine (fara familia de albine), scule ect.

Blanuri a caror valoare depaseste valoarea unitara de 1000 EURO/ bucata sau echivalentul in lei sau alta valuta la cursul BNR din data incheierii asigurarii ;

Aparatura electronica foto, audio-video etc., a caror valoare depasrste 500 EURO / bucata sau echivalentul in lei sau alta valuta la cursul BNR din data incheierii asigurarii ;

Bunuri de valoare deosebita precum : obiectele de arta, mobila, tapiserii, tablouri, sculpturi, lucrari pe sticla, instrumente muzicale, manuscrise si /sau alte obiecte avand valoare artistica ,stiintifica sau istorica, obiecte de patrimoniu pentru care exista masuri corespunzatoare contra furtului( gratii la spatiile vitrate, incuietori sigure si dupa caz alarma), sume de bani, hartii de valoare, bijuterii, pietre scumpe, obiecte din metale pretioase numai daca sunt pastrate in seifuri inzidite.

Toatea acestea pot fi asigurate :

global

pe grupe de bunuri

individual

4.5.2. RISCURI SI SITUATII EXCLUSE DIN ASIGURAREA DE BUNURI :

-uzura normala, eroziune, coroziune, deteriorarea graduala a bunurilor asigurate, cu exceptia cazurilor in care asemenea fenomene sunt cauzate direct de un risc asigurat, situatie in care Asiguratorul devine raspunzator numai pentru paguba materiala provocata de riscul acoperit.

– efectul cumulat al fumului, vaporilor, lichidelor si gazelor/pragului, cu exceptia cazurilor in care asemenea fenomene sunt cauzate direct de un risc acoperit.

– contractarea , evaporarea, pierderea in greutate, scurgerea continutului, modificarea aromei, texturii sau finisajului, descompunerea sau putrezirea, cu exceptia cazurilor in care asemenea fenomene sunt cauzate direct de un risc acoperit

– daune cauzate de umiditatea sau uscaciunea excesiva a atmosferei, temperaturi extreme sau modificari bruste a temperaturii, cu exceptia cazurilor in care asemenea fenomene produc avarii sau distrugeri materiale acoperite de un risc asigurat, situatie in care Asiguratorul devine raspunzator numai pentru paguba materiala provocata de riscul acoperit ;

– daune cauzate de animale, pasari, rozatoare si alti daunatori inclusiv molii, fluturi, viermi, termite sau alte insecte similare, cu exceptia cazurilor in care acestea produc avarii sau distrugeri materiale acoperite de un risc asigurat, situatie in care Asiguratorul devine raspunzator numai pentru paguba materiala provocata de riscul asigurat;

– daune cauzate de microorganisme, mucegai, ruginire, descompunere in conditii de umiditae sau uscaciune, cu exceptia cazurilor in care asemenea fenomene produc avarii sau distrugeri materiale acoperite de un risc asigurat, situatie in care Asiguratorul devine raspunzator numai pentru paguba materiala provocata de riscul acoperit ;

– supratensiune, supracurent, caderi de tensiune sau alte fenomene similare in retelele de electricitate, care au ca efect functionarea defectuasa a echipamentelor electronice sau electrice, cu exceptia cazurilor in care asemenea fenomene produc avarii sau distrugeri materiale acoperite de un risc asigurat.

– autovehicule si ambarcatiuni de orice fel

– plante de cultura (cereale,legume sau fructe nerecoltate), paduri

– pamant sau apa ;

– bunurile aflate pe balcoane sau terase deschise sub soproane sau cerul liber, pentru riscurile de furt sau fenomene atmosferice.

– bunuri d evaloare deosebite asa cum au fost definite pentru care nu s-au asigurat masuri corespunzatoare (gratii la spatiile vitrate, incuietori sigure, si , dupa caz, alarme.

– bunuri din cladire parasite , nefolosite, riunate sau degradate, fara usi, ferestre si sisteme de inchidere sau avand incvuietorile deteriorate.

– producerea cu intentie a riscului asigurat, de carter Asigurat sau catre prepusi ai Asiguratului, ca de pilda :

incendierea intentionata, producerea unor explozii sau inundatii in scopul distrugerii sau avarierii bunurilor asigurate, daca acestea rezulta din acte incheiate de organele in drept.

– culpa grava a asiguratului, membrilor familiei acestuia sau a unor persoane pentru care aceasta are o raspundere in ceea ce priveste producerea pagubelor.

– exista culpa grava atunci cand conduita neglijenta a persoanei conduce la producerea evenimentului asigurat, aceasta neprevazind, insa, consecintele conduitei sale desi ar fi trebuit sa le prvada si chiar sa le preintampine

– in caz de furt NU sunt cuprinse in asigurare si NU se acorda despagubiri in urmatoarele situatii(imprejurari) precum si daca furtul a fost favorizat de :

a. insusirea ilegala, falsificarea sau alte acte comise intentionat din neglijenta grava a Asiguratului sau altor personae.

b. pierderea inexplicabila, disparitia misterioasa fara sa se cunoasca modalitatea in cara au disparut aceste bunuri.

c. furtul simplu, furt prin inselatorie, furt prin intrebuintare de chei potrivite sau originale, cu exceptia cazurilor prevazute anterior.

d. desfiintarea sau scoaterea din functiune de catre Asigurat a sistemelor de alarma si protectie existente la data incheierii politei

e. neasigurarea corespunzatoare, de catre Asigurat a usilor de acces,,ferestrelor sau altor deschideri exterioare ale locuintei, pe perioada cand nu se afla nici o persoana in locuinta.

4.5.3.Asigurarea de raspundere civila legala :

In sensul prevederilor contractuale, asiguratul acorda acoperire pentru prejudiciile(pagube de bunuri sau vatamari corporale) provocate tertilor de catre asigurat si membrii familiei acestuia, la domiciliul asigurat.

4.5.4. Asigurarea de accidente persoane :

In sensul prevederilor conditiilor speciale de asigurare, asiguratorul acorda acoperire pentru riscul de deces sau invaliditate permanenta ca urmare a accidentelor suferite de asigurat si membrii familiei acestuia la domiciliul asigurat iar clauza speciala de deces din boala este acordata pentru titularul politei.

Pentru toate cele patru forme de asigurare, suma asigurata, asa cum a fost prezentata in definitie, reprezinta :

pentru cladiri, valoarea de inlocuire sau valoarea de piata evaluate conform normelor Allianz – Tiriac Asigurari S.A. (pretul pe metru patrat de suprafata utila * suprafata)

pentru bunurile asigurate, valoarea declarata de asigurat reprezentand bunurile respective achizitionate la preturile de piata – se recomanda intocmirea unei liste de inventar

limita raspunderii civile este cuprinsa intre 100 EUR si 50000 EUR si se stabileste de catre asigurat

limita despaguburilor pentru accidente la domiciliul asigurat, este stabilita de Asigurat si nu poate fi mai mica de 5000 EUR si mai mare de 20000 EUR. Pentru deces din boala suma sigurata este de 5000 EUR.

Contractele de asigurare se incheie pe ani de asigurare dar pot fi incheiate si pe perioade subanuale pana la minim trei luni.

Raspunderea Asiguratorului incepe in ziua urmatoare incheierii contractului si incasarii primei si inceteaza in ultima zi prevazuta in polita. Polita poate fi incgeiata si cu franciza, asa cum a fost ea definita, caz in care asiguratul beneficiaza de o reducere a primei de asigurare.

Exista si si o lista de excluderi generale cum ar fi : razboi, terorism, explozie atomica, confiscare, expropriere, poluare sau contaminare. Atat primele de asigurare cat si sumele asigurate sunt exprimate in aceeasi moneda, incasarea primelor facandu-se in moneda prevazuta in polita.

Primele de asigurare se achita integral si anticipat sau in rate din care prima rata se achita la incheierea contractului.

Inspectia de risc, adica verificarea declaratiilor Asiguratului privind lucuinta asigurata, se va efectua de catrea reprezentantii Asiguratorului, acestia fiind inspectori de asigurare sau agenti, numai atunci cand valoarea cladirilor este mai mare de 100.000 EUR sau valoarea bunurilor depaseste suma de 50.000 EUR.

Asigurarea mixta INTEGRA poate acoperi, in functie de optiunile Asiguratului, trei categorii de riscuri:

A.Prin optiunea STANDARD se acopera urmatoarele riscuri:

incendiu

trasnet

explozie (urmata sau nu de incendiu) chiar daca aceasta a avut loc in afara cladirii fara a fi provocata de dispozitive explozive.

Caderea aparatelor de zbor(aeronave si vehicule spatiale), a unor parti ale acestora sau a unor obiecte trasportate, sau impactul cu acestea.

B.Prin acoperirea STANDARD EXTINSA, riscurile prevazute mai sus la care se adauga :

furtuna ,uragan, vijelie, tornada

ploaie torentiala – efecte directe inclusiv cele cauzate de patrunderea apei prin sparturile si rupturile provocate aacoprisului, peretilor, usilor si ferestrelor prin manifestarea violenta a fenomenelor atmosferice de la punctul anterior manifestate concomitent cu ploaia

grindina – efecte directe

furtul produs prin efractie si/sau acte de talharie ale elemntelor de constructie din alcatuirea cladirii, in conditiile prevazute de codul penal, inclusiv inclusiv tentativa de furt

vandalism(distrugerea, degradarea ori aducerea in stare de neintrebuintare a unui bun apartinand Asiguratului) cu exceptii

greutatea zapezii si /sau a ghetii

izbirea din exterior de catre autovehicule, altele deact cele apartinand Asiguratului, a cladirii asigurate, inclusiv distrugeri provocate de animale.

unda de soc provocata de avioane ( boom sonic)

avalansa de zapada

caderea accidentala de corpuri pe cladirea asigurata, cu excluderea cazurilor in care aceasta a fost provocata cu intentie

greve, tulburari civile si actiuni ale unor grupuri rauvoitoare

inundarea provocata de apa cladirii asigurate, cu exceptii :

– prin spargerea accidentala a conductelor, rezervoarelor, deteriorarea robinetelor si a altor accesorii ale instalatiei sanitare si de incalzire

– prin refularea, deversarea apei de canalizare pluviale sau ca urmare a spargerii accidentale a tubulaturii

– provenind de apartamentele aflate la etajele superioare sau de pe acelasi etaj

– prin cresterea brusca si neprevazute a nivelului panzei de apa freatica, formarea ploilor torentiale,avand ca efect inundarea subsolurilor

– spargerea accidentala a conductelor, rezervoarelor, vaselor ect., ca urmare a inghetului apei din conducte, rezervoare, vase etc. cu exceptii prevazute de asemeni expres in conditiile de asigurare

– spargerea accidentala a bunurilor casabile din alcatuirea cladirii(constructiei) – geamuri simple, termopan, inclusive ramele acestora, pereti –cortina si din caramida de sticla, precum si a placajelor ceramice, marmura sau sticla, a bunurilor sanitare ce fac parte din amenajarile constructive ale cladirii si sunt mentionate in specificatia de asigurare, in limita sumei de 1000 EUR sau echivalentul in lei sau alta valuta la cursul BNR de la data incheierii asigurarii, ca urmare a riscurilor acoperite la puctele sus-mentionate, precum si a variatiilor de temperatura, accidentelor de orice fel , inclusiv a celor produse prin actiunea animalelor, montarii initiale gresite, cu exceptii prevazute.

4.6. CONDITII SPECIALE

4.6.1. Conditii speciale pentru bunuri :

Ca extindere la acoperirile STANDARD sau SATNDARD EXTINSA, cu plata primelor de asigurare suplimentare si prevederea expresa pe formularul de polita, se pot asigura :

riscuri catastrofice : cutremur de pamant, inundatii si aluviuni provenind din revarsarea apelor de suprafata (curgatoare sau statatoare), precum si din precipitatii atmosferice temporare, inclusiv din topirea zapezii sau ghetii ; prabusire si/sau alunecare de teren ;

pe langa riscurile generale acoperite prevazute si cu plata primelor de asigurare suplimentare si prevedrea expresa pe formularul de polita, in baza unor clauze speciale, se pot acorda urmatoarele acoperiri suplimentare :

avariile accidentale produse la instalatiile interioare de gaze, apa, canal, climatizare sau incalzire centrala(Clauza PF/1) ;

cazarea temporara la o alta locatie ;(Clauza PF/2) .

Inca o noutate a acestui produs este faptul ca, fara perceperea unei prime suplimentare, in limita a 10% din suma asigurata, se despagubesc si urmatoarele cheltuieli :

pentru reproiectare

pentru curatarea locului ca urmare a producerii evenimentului ( inlaturare moloz, resturi etc.)

pentru interventia pompierilor (daca este cazul)

pentru expertizarea daunei

pentru limitarea pagubelor

4.6.2. Extinderi la conditii speciale bunuri  : se acorda acoperiri suplimentare pentru :

bunuri aflate in custodia Asiguratului (la o val. Maxim 10% din suma asigurata)

bunurile Asiguratului la o alta adresa pe perioada cursurilor scolare*)

*Acoperirile de mai sus se tarifeaza separat.

4.6.3.Conditiile speciale raspundere civila prevad :

Riscuri acoperite :

Sumele pe carea Asiguratul, persoana fizica este obligat sa la plateasca tertelor persoane pagubite, cu titlu de daune materiale ca urmare a producerii din culpa proprie, precum si din culpa altor persoane pentru care acesta este obligat sa raspunda in baza legii(sotul/sotia, copii minori aflati sub supravegherea Asiguratului precum si alte persoane care locuiesc si gospodaresc impreuna cu asiguratul si fata de care acesta are obligatia legala de intretinere), de vatamari corporale sau pagube la bunuri ;

Sumele pe care Asiguratul este obligat in baza legii sa le plateasca tertelor persoane pagubite, cu titlu de daune materiale, ca urmare a producerii prejudiciilor cauztae de lucruri si animale aflate in paza juridica a Asiguratului, precum si de ruina edificiului ;

Cheltuielile facute de Asigurat in procesul civil (cheltuieli de judecata necesare pentru buna desfasurare a justitiei si incuviintate de instanta) daca a fost obligat la despagubire ;

Cheltuielile de judecata facute de cel prejudiciat pentru indeplinirea formalitatilor legale in vederea obligarii Asiguratului la plata despagubirilor, daca Asiguratul a fost obligat prin hotarare judecatoreasca la plata acestora.

4.6.4. Conditii speciale pentru acordarea despagubirilor la sectiunea de raspundere civila legala :

Sa existe un prejudiciu cauzat unei terte persoane printr-o fapta culpabila a unie persoane ce se afla sub acoperirea asigurarii ori prin intermediul unui lucru aflat in paza unei asemenea persoane ;

Intre fapta culpabila si prejudiciu sa existe o legatura de cauzalitate ;

Prejudiciul sa fie indemnizabil, adica sa aiba un caracter cert, actual, sa fie personal si direct.

Conditii speciale pentru accidente persoane :

Riscuri acoperite :

explozia, prabusirea/alunecarea de teren, lovirea, inteparea, taierea, caderea ;

alunecarea, atacul din partea altei personae sau a unui animal, trasnetul;

electrocutarea, arsura, degerarea, inecul, intoxicarea subita, otravirea, asfixierea subita, infectia accidentala;

accidente produse ca urmare a circulatiei mijloacelor de transport sau din cauza accidentelor produce acestora, cele provocate de functionarea sau folosirea masinilor, aparatoelor, instrumentelor, sculelor sau armelor;

urmarile immediate (deces sau invaliditate permanenta) ale efortului fizic excesiv impus de forta majora.

Excluderi:

urmarile bolilor, inclusive profesionale sau infectioase, ale afectiunilor psihice sau ale bolilor transmisibile prin atacul animalelor, cu exceptia turbarii;

urmarile iradierii puternice, cu intensitate d ecel putin 100 electro –volti, prin raze laser sau maser, sau raze ultraviolete produse artificial;

urmarile normale ale luminii, temperaturii sau starii timpului;

sinuciderea sau tentativa de sinucidere ;

invaliditatea permanenta si/sau decesul Asiguratului, daca sunt cauzate sau prilejuite de : consumul de alcool sau de droguri, abuzul ori utilizarea de medicamente fara prescriptie medicala ;

comiterea sau incercarea de a comite cu intentie, de catre persoanele asigurate, a unor fapte penale.

4.6.5.Conditii speciale privind asigurarea de deces din boala:

Riscuri acoperite:

Riscul asigurat este decesul din boala al Asiguratului, produs intre data de intrare in vigoare a contractului si data de extindere a contractului. Se stabileste o singura suma asigurata/familie/deces si invaliditate/ cheltuieli medicale

Excluderi :

In cazul acopririi riscului de deces din boala, este exclus decesul cauzat sau influientat de afectiuni, vatamari sau conditii medicale preexistente. Limita de varsta pentru care se acorda acoperirea este de maxim 70 ani.

4.7. DOCUMENTE UTILIZATE LA INCHEIEREA ASIGURARII

Specificatie de asigurare privind asigurarea cladirilor si a bunurilor (anexa 1)

Nota de calcul pentru cele patru forme de asigurare (anexa 2)

Polita de asigurare (anexa 3)

Clauza speciala pentru acoperirea riscului de deces din boala(anexa 4)

Comentariile care se pot face in legatura cu documentele in baza carora se face controlul ar fi urmatoarele :

4.7.1. .SPECIFICATIA DE ASIGURARE

formularul imbunatatit cuprinde o multitudine de date tehnice si dotarile cladirilor ( an constuire, metoda de constuire, materiale etc.), care ajuta la aprecierea exhaustiva a bunurilor care vor fi preluate in asigurare ;

este obligatorie completarea tuturor rubricilor formularului cu datele solicitate, date ce vor fi introduse in computer de catre operator pentru generarea formularului Nota de Calcul .

4.7.2.NOTA DE CALCUL

Este un formular ce contine toate rubricile si datele necesare pentru calculul primelor de asigurare.

Este impartita in capitole pentru calculul primei de asigurare corespunzatoare formelor de asigurare si un capitol final – RECAPITULATIE in care se centralizeaza primele calculate la capitolele anterioare.

Fiecare capitol contine rubrici referitoare la :

sumele asigurate aferente fiecarei forme de asigurare

cotatiile de prima alese din tarif

fransize

prime de asigurare

4.7.3. TARIFAREA

Tarifarea cladirilor se face dupa urmatoarele criterii :

Tipul cladirilor

apartament in bloc

cladiri din beton/ zidarie

cladiri din paianta, chirpici, metal

cladiri din lemn (materiale combustibile)

Anul constuctiei

< 1940

1940- 1977

1978 – 1992

> 1993

Tipul de acoperire

Standard/ Standard extinsa

Riscuri catastrofice

Zona A

Zona B

Zona C

Fransiza pentru riscuri catastrofice

0

50 EUR

100 EUR

150 EUR

Clauze speciale

PF 1 – Avarii la instalatii de apa, climatizare, incalzire

PF 2 – Cazare temporara la alta locatie – se tarifeaza separat

Fransiza pentru acoperirea Standard sau Standard Extinsa.

Reduceri la reinnoire dupa 2 ani consecutivi de asigurare fara daune.

Tarifarea bunurilor se face dupa urmatoarele criterii :

Felul asigurarii :

global

pe grupe

individual

Tipul de acoperire :

Standard/ Standard Extinsa

Riscuri catastrofice

Fransiza pentru riscuri catastrofice :

0

50 EUR

100 EUR

150 EUR

Acoperiri suplimentare :

bunuri in custodia Asiguratului

bunurile Asiguratului la o alta adresa pe perioada cursurilor scolare

Fransiza pentru acoperirea Standard sau Standard Extinsa

Reduceri la reinnoire dupa doi ani consecutivi de asigurare fara daune

Tarifare raspundere civila legala se face prin aplicarea unei cote unice la limita raspunderii, rezultand prima finala.

Tarifarea accidentelor/ decesului din boala

se alege una din variantele de sume asigurate ( accidente personae, respective deces din boala) din table

prima de asigurare se allege din table pentru pozitia corespuzatoare a sumei asigurate.

Modalitatea de calcul a primei

Cladiri:

1.Se alege cota de baza corespunzatoare din tabelele speciale.

2.Se alege cota pentru riscuri catastrofice din tabelele speciale

(tabelele contin variante corespunzatoare celor 3 zone de cutremur :A,B,C).

3.In cazul caselor de vacanta se majoreaza cotele obtinute mai sus cu 10%.

4.Se calculeaza primele de asigurare partiale.

5.In functie de optiunea clientului se adauga clauzele PF1si PF2 rezultand o

prima aditionala ce se adauga la prima calculata anterior.

6.Se aplica eventualele reduceri(ani fara daune,plata integrala,etc.)

Din normele metodologice privind subscrierea, in cazul politelor de cladiri, inspectia de risc este obligatorie numai pentru cladiri/ constructii a caror suma asigurata este mai mare de 100.000 EURO sau echivalentul in lei sau alta valuta la cursul BNR de la data incheierii asigurarii.

Pentru apartamentele din bloc inspectia de risc nu este obligatorie. Nu se poate incheia asigurarea numai pentru riscuri catastrofice. Evaluarea cladirilor se face :

la valoarea de inlocuire(din nou) – din tabelele

la valoarea de piata – din tabelele

Valorile mentionate in tabele reprezinta suprafata UTILA

Cand sumele asigurate se stabilesc pe baza valorilor din tabele, nu se aplica proportionalitatea in caz de dauna chiar daca suma asigurata este cuprinsa in intervalul -20% pana la + 15 %.

Modalitatea de calcul a primei

Bunuri :

Se aleg cotele de baza corespunzatoare din tabele.

Se aleg cotele pentru riscuri catastrofice (fransize) din tabele.

Se calculeaza primele partiale prin aplicarea cotelor la sumele declarate de client.

In functie de optiunea clientului se adauga acoperirile suplimentare rezultand o prima aditionala ce se adauga la prima calculata anterior.

Se aplica eventualele reduceri (ani fara daune,plata integrala,alte fransize,etc.

In cazul bunurilor, inspectia de risc este obligatorie numai pentru situatiile in care suma asigurata este mai mare de 50.000 EURO sau sau echivalentul in lei sau alta valuta la cursul BNR de la data incheierii asigurarii, sau se solicita preluarea in asigurare a bunurilor de valoare deosebita si se efectueaza inainte de emiterea politei, rolul acesteia fiind acela de a verifica existenta masurilor de protectie la furt.

Nu se poate incheia asigurarea numai pentru riscuri catastrofice.

Nu se pot asigura :

animale sau pasari ;

plante de cultura inclusiv agricole( cereale, legume sau fructe nerecoltate) si paduri ;

pamanit sau apa ;

autoveholule si ambarcatiuni de orice fel ;

bunuri cu valoare deosebita, pentru care nu s-au luat masuri corespunzatoare contra furtului.

Limitele sumelor la care se pot asigura bunurile sunt prezentate in tabelele B1 si B2 .

Modalitatea de calcul a primei

Raspunderea civila :

1. Se aplica prima de asigurare din tabel corespunzatoare sumei asigurate aleasa de client.

Accidente persoane/ deces din boala :

2.Se alege prima de asigurare din tabel corespunzatoare sumei asigurate aleasa de client.

Din normele metodologice extragem urmatoarele idei :

Limita raspunderii trebuie sa fie cuprinsa intre 1000EURO si
50.000 EURO sau echivalentul in lei sau alta valuta la cursul BNR de la data incheierii asigurarii.

Limita raspunderii nu se poate reintregi.

Suma asigurata pentru accidente persoane nu poate fi mai mica de 5000EUR si mai mare de 20.000EUR sau echivalentul in lei sau alta valuta la cursul BNR de la data incheierii asigurarii.

Suma asigurata nu se poate reintregi.

Suma asigurata pentru deces din boala este de 5000 EURO iar prima de asigurare este 15 EURO sau echivalentul.

Suma asigurata este stabilita global pentru deces si invaliditate.

Modalitatea de calcul a primei :

REDUCERI :

1. Plata integrala: 5% din prima totala

2. Ani fara plata daune : 5-20% din prima totala (cladiri,bunuri)

3. Aplicarea fransize: 10-55% din prima de asigurare (cladiri .bunuri)

4. Reduceri acordate conform competentelor Directorilor

5. Alte reduceri – diverse situatii comerciale.

Din punct de vedere mathematic, reducerile cumulate de mai sus se incadreaza in intervalul 0- 70 %

Modalitatea de calcul a primei :

REDUCERI INDIVIDUALIZATE

I. INTEGRA  : 10 % – pentru pachet

Normele metodologice prevad ca pentru toate formele de asigurare se aplica o reducere de pachet de 10% indiferent de celelalte reduceri, prima minima sa fie de 50 EURO sau echivalent lei, iar esalonarea ratelor este permisa doar daca prima este mai mare de 20 EURO.

II. ARMONIA  : nu se acorda reduceri

Prima minima este de 10 EUR sau echivalent in lei, iar esalonarea ratelor este permisa doar daca prima este mai mare de 20 EUR.

III. CREDITUM : nu se acorda reduceri dar daca se incgeie asigurari de viata (Term Life Instant sau Term Life Flexible) se acorda o reducere de pana la 10% pe baza politei CREDITUM.

Exista un formular de Mandat pentru reinnoire automata pe perioada creditului, prima minima este de 10EUR sau echivalent in lei si esalonarea ratelor se poate face doar daca prima este mai mare de 20 EUR.

Primele se calculeaza prin aplicarea cotatiilor pe sumele asigurate la cele patru sectiuni si insumarea lor.

Pentru fiecare contract exista si rubrica « Obligatiile Asiguratului » prin care se precizeaza anumite conditii ce trebuiesc respectate pe timpul derularii contractului, atat inainte de producerea riscului asigurat, cat si dupa producerea lui. De exemplu, obligatia de a-si achita ratele la termenele scadente, sa avizeze evenimentul in anumite termene, sa ia masuri pentru limitarea pagubei, etc.).

4.7.4..EMITEREA CONTRACTULUI DE ASIGURARE

Pentru emiterea contractului (politei ) de asigurare, sunt necesari si obligatorii urmatorii pasi :

Se completeaza de catre inspector sau agentul de asigurare specificatia de asigurare si caracteristicileobiectelor asigurate ;

Se completeaza nota de calcul cu sumele declarate de client cu cotele de prima / primele din tarif ;

Se calculeaza primele de asigurare pentru fiecare forma de asigurare ;

In rubrica RECAPITULATIE se centralizeaza primele si se aplica eventualele reduceri ;

Se completeaza formularul de polita de asigurare.

4.7.5. CONSTATAREA, EVALUAREA SI PLATA DESPAGUBIRILOR

In cazul producerii riscurilor asigurate, constatarea si evaluarea pagubelor se fac de catre Asigurator impreuna cu Asiguratul sau imputernicitii acestuia.

Evaluarea daunelor in vederea stabilirii cuantumului despagubirii se face in functie de :

suma la care s-a facut asigurarea, mentionata expres in polita de asigurare ;

felul daunei, respective totala sau partiala.

Prin dauna totala se intelege distrugerea in intregime a bunurilor asigurate sau disparitia, fara resturi care sa mai poat fi intrebuintate sau valorificate, sau distrugerea in asa mod incat, desi au ramas resturi, refacerea prin reparatie nu mai este posibila sau rentabila din punct de vedere al costului, sau costul este egal ori depaseste suma asigurata din polita, cu exceptia cazurilor de subevaluare.

Prin dauna partiala se intelege distrugerea, avarierea ori deprecierea partiala a bunurilor asigurate asfel incat acestea pot fi recuperate si readuse la starea anterioara producerii riscului asigurat sau valorificate in cazul bunurilor depreciate, iar costul reparatiei(piese, manopera etc.) nu depaseste suma asigurata nici valoarea reala a bunurilor la data daunei.

Dupa efectuarea lucrarilor de constatare si completare a procesului verbal se stabileste cuantumul despagubirii la valoarea din nou sau la valoarea ramasa precum si retinerile aferente astfel :

Despagubirile se platesc in maxim 15 zile lucratoare de la depunerea intregii documentatii la Asigurator, in baza acordului scris al Asiguratorului privind sumele cuvenite.

In contractul de asigurare poate fi trecut si o terta persoana ca beneficiara a despagubirii.

Asiguratorul poate amana plata despagubirilor daca in legatura cu dauna a fost instituita impotriva Asiguratului o ancheta sau o procedura penala, pana la finalizarea ei.

4.7.6. DISPOZITII FINALE ALE POLITEI

Exista anumite puncte la acest capitol al contracutlui de asigurare dintre care se pot remarca urmatoarele :

in cazul rezilierii sau denuntarii, pentru perioada de asigurare neacoperita primele de asigurare platite se restituie Asiguratului ;

dreptul Asiguratului de a ridica pretentii fata de Asigurator privind plata unor despagubiri se stinge in termen de 2 ani de la data producerii evenimentului ;

legea aplicabila contractului de asigurare este legea romana si orice litigiu in legatura cu acesta se se rezolva in instantele de judecata competente din Romania

4.8..ASIGURAREA BUNURILOR PRIN APELAREA POLITEI ARMONIA

Polita ARMONIA reprezinta o forma distincta de asigurare practicata in sistemul Allianz – Tiriac Asigurari S.A. prin care, spre deosebire de INTEGRA, se pot asigura numai bunurile si cladirea, fie impreuna fie separate.

Asa cum au fost concepute, toate conditiile, tarifele si normele concepute pentru INTEGRA sunt valabile si la ARMONIA, practice cea din urma fiind o polita fara sectiunea de raspundere civila si accodenta persoane.

4.9. ASIGURAREA CLADIRILOR APARTINAND PERSOANELOR FIZICE PENTRU CREDITE IPOTECARE/IMOBILIARE CREDITUM

Polita CREDITUM a fost conceputa special pentru satisfacerea nevoilor clientilor care doresc sa-si construiasca o casa prin intermediul unui credit bancar dar care in acelasi timp vor sa se protejeze de evenimente neprevazute care ar putea sa impiediece ducerea la bun sfarsit al proiectului. Pentru evidentierea utilitatii acestui produs este necesara si o scurta prezentare a legaturii dintre Asigurat, Asigurator si Banca finantatoare;

Conceptul de bancassurance

Concept relativ nou pentru piata financiara romaneasca, sistemul de distributie bancassurance incepe sa capteze din ce in ce mai mult interesul bancilor si asiguratorilor romani.

In Romania, produsele bancassurance au fost create si s-au adaptat conditiilor specifice pietei, motiv pentru care nu exista inca pe piata locala un produs care sa corespunda 100% definitiei clasice sistemului bancassurance. Perspectivele parteneriatelor bancassurance sunt foarte incurajatoare atat pe plan local, cat mai ales la nivel international, specialistii apreciind ca acest canal de distributie va deveni predominant intr-un orizont de timp pana in 2010.

Subiectul bancassurance a fost intens dezbatut de catre specialistii prezenti la Masa Rotunda cu tema Bncassurance – un parteneriat asigurabil, care a avut loc la finele lunii mai, in cadrul Forumului International de Asigurari-Reasigurari, FIAR 2004.

In sensul definitiei clasice, bancassurance reprezinte un sistem de distributie prin care politele de asigurare emise de un asigurator sunt vandute prin intermediul bancilor.

Asemenea relatii au debutat in Romania in urma cu aproximativ 4 ani si, cu siguranta, nu este o simpla coincidenta faptul ca dezvoltarea acestora a avut loc pe masura ce bancile au acordat o atentie sporita segmentului de clienti persoane fizice. Mai mult, dezvoltarea parteneriatelor bancassurance a fost impulsionata si de cresterea exploziva a creditelor (in special a celor acordate populatiei), crestere consemnata incepand cu anul 2002.

Perspectivele parteneriatelor bancassurance sunt foarte incurajatoare nunumai pentru piata romaneasca (unde abia incepe sa se contureze ca tendinta), dar mai ales la nivel international. Un studiu realizat in randul a 120 de manageri de companii de asigurare de succes din Europa pe tema canalelor de distributie arata ca, intr-un orizont de timp la nivelul anilor 2005-2010, distributia in sistem bancassurance de produse de asigurare va depasi, ca pondere, cele doua canale care sunt acum prevalente : fortele de vanzari si distributia prin brokeri.

Parteneriatele tip bancassurance se bucura, in prezent, de un real succes in tari precum Spania sau Portugalia, unde peste 55% din asigurarile de viata si peste 20% din asigurarile generale ajung la clienti prin intermediul bancilor.

In ultima vreme, specilaistii evidentiaza tot mai mult perspectivelede dezvoltare ale canalelor bancassurance, iar potentialul de crestere este apreciat ca fiind semnificativ.

Romania are o piata bancara matura, consolidata, cu o legislatie bine definita, iar faptul ca gradul de intermediere bancara se afla inca la un nivel scazut, in comparatie chiar si cu tarile central si sud-est europene nu poate decat sa evidentieze potentialul crescut al acestei piete. Pe de alta parte, se observa ca, desi la nivelul anului 2003, asigurarile au contribuit cu numai 1,3% la formarea PIB-ului, gradul de cunoastere al acestor produse este in crestere, utilitatea unei asigurari fiind tot mai mult constientizata de catre populatie si agentii economici.

Din punct de vedere legislativ, piata romaneasca ofera conditii de dezvoltare a parteneriatelor de tip bancassurance. Prin noua lege bancara s-a deschis calea catre un sistem integrat prin care o banca poate sa fie proprietarul sau actionarul nelimitat al unei societati de asigurare. Totodata, legislatia in domeniul asigurarilor permite institutiilor de credit sa actioneze in calitate de agent al unei companii de asigurare. Exista insa la nivel legislativ o serie de restrictii care limiteaza intr-o anumita masura dezvoltarea parteneriatelor bancassurance ; ne referim la reglementarile normative in vigoare care nu permit bancilor sa vanda un anumit produs de asigurare oferit de mai multe societati

Asigurarea cladirilor apartinand persoanelor fizice pentru credite ipotecare reprezinta o forma distincta de asiguarre practicata in sistemul Allianz-Tiriac Asigurari S.A., destinata exclusiv persoanelor fizice care cumpara locuinte prin sistemul de credit ipotecar imobiliar.

Polita de asigurare se incheie in baza “Conditiilor generale privind asigurarea pentru personae fizice” si a “Conditiilor speciale privind asiguarrea cladirilor apartinand persoanelor fizice”, prezentate anterior.

Nu se accepta incheierea de polite cu prime de asigurare mai mici de 10 EURO sau echivalentul in lei sau alta valuta la cursul BNR de la data incheierii asigurarii. Esalonarea in rate a primelor de asigurare este admisa numai pentru prime de asigurare contractate de minimum 20 EURO sau echivalentul in lei sau alta valuta la cursul BNR de la data incheierii asigurarii, cu conditia ca o rata sa nu fie mai mica de 5 EURO sau echivalentul in lei sau alta valuta la cursul BNR de la data incheierii asigurarii. Plata ratelor se face anticipat si integral sau esalonat in 4 rate subanuale.

Polita CREDITUM se incheie pe toata perioada de creditare si se cesioneaza in favoarea bancii care a acordat creditul ipotecar.

Spre deosebire de politele INTEGRA si ARMONIA, Conditiile generale ale politei CREDITUM includ clauze speciale :

CLAUZA PF/1 – asigurarea instalatiilor interioare de gaze, apa, canal, climatizare si incalzire pentru avarii accidentale. :

Allianz-Tiriac Asigurari S.A. in calitate de Asigurator, in schimbul primelor de asigurare suplimentare incasate de la Asiguratul nominalizat in polita de asigurare, acopera pagubele produse de avarii accidentale la instalatiile interioare de gaze, apa, canal, climatizare sau incalzire centrala care rezulta din riscurile specifice prevazute la pct.2 de mai jos.

Riscuri acoperite : in baza prezentei clauze se acopera avarierea sau distrugerea brusca produsa instalatiilor ce necesita reparatii ce necesita reparatii sau inlocuire si care rezulta din :

a. reglarea defectuoasa a instalatiei, aruncarea in timpul functionarii a unor parti componente, defectiuni sau erori de functionare a dispozitivelor de protectie, patrunderea accidentala de obiecte straine in corpul instalatiei.

b. lipsa accidentala a apei in boilere sau in recipiente sub presiune.

c. suprapresiune sau implozie.

d. scurtcircuit, supratensiune, suprasarcina, formarea de arcuri voltaice sau inductie.

e. defecte sau greseli de proiectare sau de fabricatie, defecte ale materialului.

f. erori de montare sau instalare.

EXCLUDERI:

Cele prevazute in “Conditiilor generale privind asigurarea pentru personae fizice” si a “Conditiilor speciale privind asiguarea cladirilor apartinand persoanelor fizice”, precum si:

a. actiunea normala a curentului electric asupra instalatiilor si aparaturii electrice.

b.pagube produse la piese si parti ale istalatiilor

c. pagube produse prin deteriorarea gratarelor de ardere, duzelor de gaze, injectoarelor etc.

d. eroziune,coroziune, depuneri lasate de apa, piatra pe cazane, rugina, noroi, zgura.

e. avariere, distrugere din neglijenta grava a Asiguratului.

f. orice erori sau defecte

Suma asigurata reprezinta valoarea de inlocuire rezultata din facturi.

CLAUZA PF/2 – cazarea temporara la o alta locatie

1. Societatea Allianz-Tiriac Asigurari S.A., in calitate de asigurator, in schimbul primelor de asigurare suplimentare incasate de la Asiguratul nominalizat in polita de asigurare, va despagubi pe Asigurat pentru cheltuielile privind cazarea temporara la o alta locatie, in limita a 10% din suma asigurata pentru cladire, pentru cazurile in care cladirea asigurata a devenit nelocuibila ca urmare a producerii unei pagube mateiale care rezulta din riscurile prevazute la acoperirea STANDARD EXTINSA.

2.Excluderi :

Cele pravazute in conditiile generale si cele speciale privind asigurarea cladirilor apartinand persoanelor fizice.

3.Obligatiile specifice ale Asiguratului

cele prevazute in conditiile generale precum si :

sa avizeze Asiguratorul imediat dupa producerea evenimetului asigurat despre situatia cladirilor asigurate si impreuna sa stabileasca modalitatea de cazare temporara.

Sa prezinte facturile privind cheltuielile ocazionate exclusiv de cazare.

Suma asigurata reprezinta valoarea cheltuielilor privind cazarea temporara in limita a 10% din suma asigurata pentru cladire.

CALUZA PF/3 – cladiri in constructie

1. Prin extinderea prevederilor pct.5 din conditii, Allianz-Tiriac Asigurari S.A. accepta sa asigure cladirile aflate in construcie si care au destinatia de “locuinta”;

2. Suma asigurata mentionata in polita la data emiterii, reprezinta valoarea finala a construciei.

3. Daca valoarea finala a constructiei depaseste suma asigurata mentionata,Asiguratul este obligat sa solicite majorarea sumei asigurate.

4. Asiguratorul nu va plati despagubiri mai mari decat suma asigurata prevazuta in polita

5. Exclude riscul de furt prin efractie si /sau talharie al elementelor de constructie care nu sunt montate si al materialelor de constructie depozitate pe santier.

Capitolul 5

EFICIENTA ACTIVITATII SOCIETATILOR DE ASIGURARI DIN ROMANIA

5.1.Conceptul de eficienta in domeniul asigurarilor

Pentru a aprecia eficienta activitatii de asigurare este necesar sa avem in vedere atat raportul dintre efectul obtinut si efortul depus in legatura cu aceasta activitate, cat si rezultatele financiare obtinute de un asigurator.

Efectul obtinut de pe urma activitatii de asigurare, prin acordarea despagubirii, se concretizeaza in crearea conditiilor care permit continuitatea proceselor economice din diferite ramuri si sectoare, mentinerea integritatii proprietatii apartinand unor persoane juridice sau fizice si realizarea de catre populatie a unor masuri suplimentare de prevedere si economisire. De asemenea, prin asigurarile si reasigurarile in valuta se creeaza premisele pentru desfasurarea continua a comertului exterior si cooperarii economice internationale.

Efortul pentru obtinerea efecutlui amintit este facut atat de Asigurat care plateste o suma pentru asigurare, cat si de Asigurator, care organizeaza, conduce si participa direct la realizarea asigurarilor de bunuri, persoane si raspundere civila.

Eficienta este normal sa fie privita atat din punctul de vedere al intereselor asiguratorului, care isi conduce activitatea pe baza principiului gestiunii financiare, cat si din punctul de vedere al intereselor asiguratilor.

Pentru asigurator asigurarile sunt cu atat mai eficiente, cu cat cheltuielile ocazionate de plata despagubirilor si de administrare a fondurilor de asigurare sunt mai reduse.

Pentru asigurati, eficienta este cu atat mai mare, cu cat despagubirile pe care ei le primesc la producerea riscului asigurat sunt mai aproape de valoarea sumei asigurate.

5.2. Criterii si indicatori privind aprecierea eficientei activitatii de asigurare

Pentru a putea facea o apreciere obiectiva a efecientei activitatii de asigurare. Este necesar sa se foloseasca un sistem adecvat de indicatori. Alegerea indicatorilor ce pot fi utilizati pentru aprecierea efecientei activitatii de asigurare este necesar sa fie facuta in fiunctie de o serie de criterii :

obiectivele concrete care se urmaresc ;

nivelul macro sau micro la care urmeaza sa fie efectuata aprecierea eficientei ;

modul de reglementare juridica ;

forma de asigurare despre care este vorba ;

Cei mai importanti si mai frecvent utilizati indicatori :

Rata daunei este unul dintre indicatorii utilizati pentru aprecierea rezultatelor financiare obtinute de un asigurator. Arata in ce raport se afla despagubirile fata de primele incasate

Rd = D/P x 100

Unde : Rd – Rata daunei

D – Daune platite

P – Prime incasate

Cu cat rata daunei inregistreaza valori mai mici , cu atat situatia financiara este mai favorabila.

Costul relativ al activitatii de asigurare se obtine prin raportarea totalului cheltuielilor ocazionate de activitatea de asigurare, la totalul incasarilor din prime de asigurare si din alte surse. Formula de calcul este urmatoarea :

Ca = C/P x 100

Unde : Ca -costul relativ al activitatii de asigurare

C – total cheltuieli efectuate de asigurator

P – total prime de asigurare si alte venituri incasate

Costul relativ al activitatii de asigurare arata, in procente, cat reprezinta cheltuielile de asigurare fata de veniturile realiztae din activitatea de asigurare.

Pentru aprecierea nivelului rezultatelor financiare finale obtinute de o societate de asigurari, se poate utiliza indicatorul Rata venitului net. Acesta se calculeaza raportand diferenta intre totalul veniturilo si totalul cheltuielilor inregistrate intr-o anumita perioada la total venituri. :

Rvn = ( P – C ) x 100/P

Cheltuielile la 100 sau 1000 lei profit (Cp) ca indicator de apreciere, se calculeaza ca un raport intre diferenta cheltuielilor totale si despagubirile totale si diferenta veniturilor totale si cheltuielilor totale. :

Cp = C-D/Vt-Ct

Gradul de cuprindere in asigurare (Gc), indicator care prezinta un interes deosebit pentru asigurator, evidentiaza posibilitatea de dispersie a riscului si se calculeaza ca un raport intre numarul bunurilor asigurate si numarul bunurilor asigurabile (N).

Gc = n/N x 100

Prima medie incasata pe un contract(Pm) se calculeaza in cazul asiguratorilor de bunuri, de persoane si raspundere civila si evidentiaza raportul ce exista intre primele totale incasate din asigurari de bunuri si numarul de contracte de asigurari de bunuri incheiate :

Pm = P/Nc

Eficienta activitatii de asigurari si reasigurari poate creste si prin preocuparea permanenta pentru gasirea unor solutii menite a conduce la reducerea cheltuielilor privind administrarea asigurarilor. Aici se va actiona deopotriva asupra celor doua componente, respectiv cheltuielile de personal si cheltuielile materiale. De asemenea, dupa cum am vazut in capitoloele precedenta, eficienta poate spori si prin exploatarea intr-o masura tot mai mare a conditiilor pe care le ofera economia de piata in ceea ce priveste obtinerea de venituri suplimentare prin efectuarea de plasamente in diferite investitii a rezervelor tehnice.

5.3.VIITORUL ASIGURARILOR

Schimbarile din industria asigurarilor erau pana nu demult asemenea dunelor de nisip : atat de lente, incat cei care traiau si munceau in acest mediu puteau sa nu le observe. Companiile de asigurare ale viitorului se vor indrepta catre client. Tehnologia si sistemele de asigurare vor fi adaptate pentru a se adresa rapid si eficient nevoilor clentilor. Companiile care care nu vor putea face acest lucru, vor descoperi ca sunt dezavantajate de din punct de vedere al costului sau al calitatii serviciilor.

Tehologia computerelor a parcurs un proces evolutiv extrem de complex. In prezent ia nastere o noua generatie de computere, si anume aceea a cip- urilor integrate in diferite elemente si materiale obisnuite.

Sa consideram un exemplu cu aplicatii in industria asigurarilor- cel ala autovehiculelor prevazute cu cip-uri. Cu ajutorul lui se poate urmari deplasarea automobilului pe un anumit teritoriu ceea ce ar insemna recuperarea in proportie de aproape 100% a masinilor furate. Societatile de asigurare pot utiliza tehnica in vederea furnizarii rapide a serviciilor medicale necesare pasagerilor accidentati sau pentru solutionarea rapida a cazurilor de despagubire.

Un alt exemplu il constituie instrumentul denumit « cross pen » . Tot ceea ce se scrie pe o tabla speciala cu ajutorul acestiu creion se inregistreaza electronic. Cuvintele incercuite reprezinta cuvinte cheie sau cuvinte index. Poate fi eficient in domeniul asigurarilor pentru ca in locul procedurii traditionale conform careia agentii se deplaseaza la domiciliul clientului pentru a completa formularele specifice, sepot inregistra digital cu ajutorul creionului « cross pen ».

Utilizarea camerelor de luat vederi digitale. Un alt proiect realizat de specialistii IBM asiguratori. Yasuda Fire & Marine Insurance din Japoniea a fost prima care a aplicat utilizarea lor. Astfel, angajatii companiilor de asigurare, in loc sa faca fotografii si sa le trimita prin curier, resurg la transmiterea lor pe cale electronica. Pe linga eliminarea cheltuielilor postale, se accelereaza procesul de solutionare a adaunelor.

Sisteme de procesar comuna inseamna capacitatea de a apela informatii electronice comune de la locatii diferite si de la un numar mare de computere. Acest lucru diminueaza necesarul de hartie sau de personal.

Utilizarea Internetului nu numai ca faciliteaza vanzarea asigurarilor, dar asigura o solutionare mai rapida a nevoilor persoanelor asigurate. Comertul on-line, denumit si comert electronic, se refera la posibilitatea de a achizitiona produse direct de pe Web prin simpla indicare a cartii de credit si a adresei unde urmeaza sa fie trimis produsul respectiv. Cea mai puternica influienta asupra industriei asigurarilor nu se reflecta atat in vanzari cat mai ales in asistenta post vanzare acordata clientului.

Imbunatatirea imaginii. Fie ca recunoastem sau nu, industria sigurarilor are o imagine slaba in randul publicului consumator. Partial, explicatia consta in faptul ca publicul nu este suficient informat cu privire la modul in care functioneaza asigurarea, modul in care o companie de asigurari isi desfasoara activitatea sau cu privire la avantajele asigurarii atat pentru fiecare individ in parte cat si pentru stabilitatea financiara a unei comunitati.

Se remarca in Romania, in ultima vreme, o efervescenta in piata asigurarilor si o crestere a interesului persoanelor fizice pentru incheierea asigurarilor. Cred ca un rol importanta in reconsiderarea ideii de asigurare in randul populatiei il au urmatorii factori:

aparitia unor publicatii de specialitate;

spatiile publicitare, reclama in general facuta de societatile de asigurari;

mass media aboredeaza din ce in ce mai des tema asigurarilor;

concurenta tot mai mare a asiguratorilor si dezvoltarea unor retele dense de agentii si agenti personae fizice;

aparitia tot mai frecventa a evenimentelor de tip catastrophic (inundatii, incendii, etc.);

intarirea in societatea romaneasca a sentimentului proprietatii si a dorintei de protejare a proprietatii;

In acest scop statul roman doreste o mai amre constientizare in randul populatiei a necesitatii incheierii asigurarilor de bunuri de catre persoanele fizice, intucat , in eventualitatea producerii unor evenimente catastorfice , societatile de asigurari solutioneaza professional plata despagubirilor.

Mai mult decat atat, este in pregatire o lege prin care se va introduce obligativitatea presoanelor fizice de incheiere a unor asigurari la riscuri catastrofice si initierea unor programe de educare a consumatorilor de produs prin diverse mijloace.

De plida, in acest scop in SUA , National Association of Mutual Insurance Companies a elaborat un program de initiere in randul copiilor in fundamentele asigurarii, program administrat de Insurance Institute. De asemenea, numeroase companii de asigurare au creat site-uri pe Internet destinate special informarii consumatorului. Pe langa instruirea directa, specialistii in asigurari atrag atentia ca reclamele pentru asigurari trebuie sa capete trasaturi de natura educationala, evitandu-se reclamele pur comerciale.

BIBLIOGRAFIE

C.Bennett – Dictionar de asigurari – sub egida UNSAR – carte aparuta la Financial Times, Ed.Trei , Bucuresti, 2002;

Bistriceanu D.Gheorghe, Bercea Florian, Macovei Emilian – Lexicon de protectie sociala, asigurari si reasigurari, Ed, Karat, Bucuresti, 1997;

Ciurel Violeta, Asigurari si reasigurari : abordari teoretice si practici internationale, Ed. All Beck, Bucuresti, 2000 ;

Constantinescu Dan Anghel, Constantinescu Livia – Cadrul juridic si asigurarile, Ed. Semne, Bucuresti, 2003;

Dobrin Marinica, Tanasescu Paul – Teoria si practica asigurarilor. Procedee manageriale in economia asigurarilor, Ed. Economica, Bucuresti, 2002;

Dobrin Marinica, Galiceanu Mihaela – Asigurari si reasigurari, Ed. Fundatiei “Romania de Maine”, Bucuresti, 2003;

Mecu Constantin, Enache Constantin – Economie politica, Ed. Fundatiei “Romania de Maine”, Bucuresti, 2000;

Negru Titel – Asigurari si reasigurari – sinteze si aplicatii, Ed. Fundatiei “Romania de Maine”, Bucuresti, 2003;

J.D.Hammond, The meaning and Measurement of Risk, Eassays in the Theory of Risk and Insurance, Glenview, lll, Foresman and Company, 1968;

Tanasescu Paul – Asigurari moderne de bunuri si personae, Ed. ASE, Bucuresti, 2003;

Arthur Williams, Richard M. Hiens, Risk Management and Insurance’ Me Graw Hill Book Company, 1989;

Revista “Finante – Banci – Asigurari”, nr.4, aprilie 2004;

Buletin informativ UNSAR, ADAR, Anul 9/ Nr.3/ 2003;

Raport anual – 2004 Allianz-Tiriac Asigurari S.A.;

Legea 32/10.04.2000.

www.romasig.ro ;

www.1asig.ro;