Asigurarile

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific

Prof. univ. dr. Șeulean Victoria

[anonimizat]

Timișoara

2016

Introducere

Domeniul asigurărilor este extrem de complex, de cuprinzător și atinge fiecare moment al existenței noastre. Originile și evoluția asigurărilor și reasigurărilor reprezintă o oglindă a dezvoltării economice, sociale, culturale și religioase a omenirii, demonstrând în același timp înțelegerea nevoii de protecție a indivizilor, companiilor, activitățiilor omenești. În mod deosebit în perioada postbelică, creșterea și diversificarea activității economice și implicit a schimburilor internaționale de valori au dus la crearea și dezvoltarea unor piețe active și concurente de asigurări și reasigurări.

Importanța asigurărilor este indiscutabilă; la nivel global, asigurările reprezintă în medie între 7% și 8% din produsul intern brut, cu diferențe între țări în mare măsură datorită nivelului de dezvoltare economică. Pornind doar de la împărțirea țărilor în țări dezvoltate și țări cu economie emergentă, diferențele sunt semnificative. Ponderea asigurărilor în PIB este de peste 8% în țările dezvoltate și de 2,7% în țările cu economie emergentă. O creștere de peste șase ori a primelor de asigurare încasate la nivel global a avut loc în ultimii 25 de ani.

Dezvoltarea activităților economico-sociale, varietatea și promovarea unor noi obiecte ale asiguărilor, accentuarea efectelor riscurilor cunoscute și emergența unor noi riscuri, au încurajat crearea și dezvoltarea pieței asigurărilor.

Se poate considera că acest sistem al pieței asigurărilor este alcătuit dintr-o multitudine de piețe naționale, regionale din piețe ale unor ramuri de asigurare. Fiecare dintre ele se caracterizează prin: contribuirea în diverse moduri, a actorilor de pe piață, reglementări proprii, ponderea activităților de asigurare și reasigurare în total.

Conform concepției anglo-saxone, piața asigurărilor face parte din piața financiară, alături de piața de capital și piața monetară. Întâlnirea dintre oferta de asigurare provenită de la asigurători și cererea de asigurare provenită de la posibilii asigurați are loc într-un cadru organizat, denumit piața asigurărilor.

Importanta pieței asigurărilor în economie poate fi explicată ținând cont de mai multe aspecte. În primul rând, asigurarea poate fi privită ca un factor de reducere a incertitudinii, deoarece conferă persoanelor fizice și juridice o metodă de apărare contra unor fenomene neprevăzute care le pot pune în pericol viața și activitatea. Asigurările participă la procesul de creare a valorii adăugate și contribuie totodată la oferta de capital de împrumut pe piața financiară, prin fructificarea rezervelor în plasamente financiare. De asemenea, activitatea de asigurarea reprezintă o ramură creatoare de locuri de muncă.

O piață de asigurare poate fi definită și prin dimensiunea acesteia. Elementul de bază pentru dimensiunea pieței de asigurare este cererea influențată atât de factori obiectivi (puterea economică și capacitatea financiară de a achiziționa asigurări) cât și de factori subiectivi (cultura organizațională, înțelegerea utilității și necesității practicării asigurării).

Prin elaborarea acestei lucrări, mi-am propus să abordez problematica internațională a asigurărilor dar și a asigurărilor din România și Serbia printr-un studiu comparat, încercând să cuprind elementele esențiale și fundamentale teoretice, precum și evoluțiile recente și perspectivele celor două piețe. O atenție deosebită am acordat-o problematicii impactului activității de asigurare pe piețele emergente, pornind de la consideratul că într-o economie aflată în proces de dezvoltare, cadrul legislativ este cel care ajută extinderea și dezvoltarea a sectorului asigurărilor atât în România, cât și în Serbia.

În prima parte a lucrării se vor prezenta evoluții recente prin prisma indicatorilor de piață și a indicatorilor de eficiență a pieței, respectiv: creșterea reală a primelor brute subscrise pe plan mondial între piețele dezvoltate și piețele emergente, despăgubiri de asigurări, cedări în reasigurări, precum și evoluția gradului de penetrare și densitatea asiguarărilor.

Pentru o imagine cât mai amplă a celor doua piețe, respectiv piața asigurărilor din România și Serbia, acești indicatori vor fi analizați printr-o comparație cu rezultatele existente pe diferite piețe europene de asigurări.

Din situațiile statistice prezentate în această lucrare, se poate concluziona că după desfințarea monopolului de stat în domeniul asigurărilor s-a remarcat o redimensionare a pieței, atât sub aspect calitativ dar și cantitativ numai că nivelul de trai totuși scăzut din aceste două țări, face ca piața asigurărilor din România și Serbia să nu beneficieze de un cadru general favorabil dezvoltării sale.

Este foarte cunoscut faptul că diversitatea și varietatea produselor de asigurare depind de maturitatea piețelor și a clienților. Pe de altă parte, oferta este limitată și mai puțin adaptată la nevoile pieței, mai puțin flexibilă. Ca piețe emergente atât România, cât și Serbia au înca o piață subasigurată comparativ cu țările dezvoltate.

Politicile agresive de marketing ale unor societăți de asigurări au reușit, într-un termen relativ scurt, să activeze o parte a cererii. Rezultatele acestora sunt însă extrem de nesemnificative în raport cu efectele pe termen lung pe care le-ar avea un program comun de educare a populației în domeniul asigurărilor. Acest fapt arată că în țările dezvoltate, asigurările reprezintă o component puternică a economiei, a tradiției și chiar a vieții, în timp ce România și Serbia sunt încă departe de o educație la nivelul întregii populații în acest domeniu. În mod particular, în condițiile acestor două țări se adaugă și factori obiectivi financiari și lipsa unei tradiții. Contribuția de valoarea adăugată a asigurărilor din România și Serbia, se află sub potențial, deși ritmul de creștere al ultimilor 10 ani a fost foarte mare.

Se remarcă formarea și dezvoltarea unei piețe concurențiale ca efect al investițiilor realizate de numeroase societăți de asigurare atât la nivel național cât și internațional. Acest lucru a fost încurajat prin crearea unei legislații corespunzătoare care să încurajeze dezvoltarea într-un mediu strict după rigorile impuse prin supravegherea autorității legislative.

Conform noilor reglementări în asigurări se adeverește trendul pozitiv a celor două piețe de asigurări din România și Serbia care va continua și pe viitor. Este foarte important ca în viitor să se pună accentul pe componente legate de transparență, profesionalism, protecția consumatorului, educație financiară, etică, o supraveghere și un control temeinic al pieței.

Existența unei piețe sănătoase și solide a asigurărilor, reglementările stricte care să nu permită funcționarea unor societăți neprofesionale ale căror eșecuri afectează încrederea clienților și, în întregime, performanțele întregii piețe sunt foarte importante pentru dezvoltarea unui sector solid și de încredere.

Dezvoltarea continuă a pieței, recunoașterea unor riscuri tot mai ample, creșterea daunelor au întărit nevoia solidificării capacității financiare a societăților de asigurare, dar și a capacității de supraveghere a acestor piețe.

Din punctul meu de vedere, în drumul lor spre maturitate, piețele de profil emergente ar trebui să se axeze pe abordarea mult mai tehnică a activității de asigurare și pe o mai bună înțelegere a riscurilor.

2. Literatura de specialitate

Asigurarea propriu-zisă, în forma cea mai simplă, clasică, dar și cel mai frecvent întâlnită în practică constă în protecția financiară pentru pierderi cauzate de o gamă largă și variată de riscuri. Ea se bazează, în esență, pe dispersia riscului. Asiguratul transferă asupra altei persoane pericolul pierderii financiare determinate de producrea unui eveniment.

Asigurarea reprezintă un sistem de relații economice, care implică aportul unui număr mare de persoane fizice și juridice în constituirea unui fond bănesc, în condițiile în care fiind amenințate de aceleași pericole, în activitatea și existența lor, recunosc și concep, oportunitatea prevenirii și înlăturării pe baze mutuale a prejudiciilor generate de producerea acestor pericole viitoare, posibile, probabile dar nesigure.

Asigurarea este definită de legiuitorul român (Legea 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor) ca fiind operațiunea prin care un asigurător constituie, pe principiul mutualității, un fond de asigurare, prin contribuția unui număr de asigurați, expuși la producerea anumitor riscuri și îi indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum și pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a acitivității desfășurate.

Condițiile economice ale unei țări au un rol deosebit de important asupra amplificării activițății de asigurare, din următoarele puncte de vedere:

În țarile dezvoltate din punct de vedere economic, există patrimonii de valori importante susceptibile a fi asigurate, investițiile sunt foarte profitabile, iar nivelurile medii ale venituriilor sunt foarte mari, comparativ cu țările mai puțin dezvoltate;

Puterea de cumpărare a potențialilor asigurați diferă de la o țară la alta. Pentru multe persoane din țările mai puțin dezvoltate, este mult prea mult să apeleze la o asigurare a locuințelor lor sau la o asigurare de viață, deoarece ar trebui să renunțe la cheltuieli mult mai importante pentru ele;

Implicarea statului în economie impusă de structurile politice și sociale din unele țări;

Rolul infrastructurii este relevant, întrucât, asigurarea necesită colaborarea între specialiștii disponibili și competenți din domenii diferite de activitate, necesită mijloace de comunicare performante, o cultură și întelegere a mecanismelor asigurării;

Rolul stabilității monetare. Inflația este inamicul asigurării, mai ales în situația asigurărilor pe termen îndelungat (asigurările de persoane), întrucât depreciază fondurile asigurătorilor, activele monetare și creanțele. De asemenea, are un impact negativ pentru asigurați atunci când durata lichidării daunelor este mai mare, datorită scurgerii unui timp destul de mare între data apariției riscurilor și data când acestea se lichidează;

Prețul activității de asigurare. Nivelul primelor de asigurare influențează direct cifra de afaceri a asigurărilor. În țările cu economie planificată, acest factor actionează mai restrâns, întrucât primele sunt fixate de autorități și se modifică puțin de la un an la altul, iar nivelul cifrei de afaceri depinde hotărâtor de evoluția masei asigurabile.

Asigurările și reasigurările sunt marcate de un grad ridicat de eterogenitate determinat de existența unei mari diversități de tipuri și categorii de afaceri. De aceea, nu se poate vorbi de o singură piață a asigurărilor și reasigurărilor, ci de piețe ale asigurărilor și reasigurărilor, fiecare dintre ele fiind individualizată prin preponderența unor anumite tipuri de tranzacții, prin existența unor anumite societăți de asigurări și reasigurări, cutume, mod de funcționare, tranzacționare, legislație, reguli.

Întâlnirea ofertei de asigurare venită din partea asigurătorilor, indiferent de forma de organizare a acestora, cu cererea de asigurare venită din partea potențialilor asigurți are loc într-un cadru organizat, generic denumit piața asigurărilor.

În calitate de ofertanți de produse și servicii de asigurare pot apărea patru categorii de entități:

Societăți, asociații și alte structuri organizatorice de asigurare – reasigurare care subscriu și administrează direct riscurile preluate de la asigurați;

Intermediarii din asigurări;

Entități care oferă servicii conexe domeniului asigurărilor;

Alte organizații de asigurare.

Cererea de asigurare vine din partea membrilor comunității de risc, a asiguraților, persoane fizice și juridice.

Mărimea oricărei pieței de asigurare se exprimă printr-o serie de indicatori definitorii, între care pot fi menționați:

Numărul contractelor de asigurare încheiate într-o perioadă de gestiune;

Numărul contractelor active;

Valoarea totală a răspunderii subscrise de asigurător;

Valoarea totală a primelor de asigurare subscrise, respectiv încasate.

Este important de precizat ce fel de piață de asigurări există în România dar și în Serbia: perfectă sau imperfectă.

Caracteristicile pieței perfecte sunt:

Omogenitatea produselor;

Transparența pieței;

Atomizarea pieței;

Libertatea de intrare – ieșire a participanților în și de pe piață;

Descentralizarea deciziilor.

Tabel 1. –Trăsăturile pieței de asigurări din România și Serbia

Diversitatea și varietatea produselor de asigurare depind de maturitatea pieței, a clienților. Sunt piețe pe care societățile de asigurări oferă peste 80 de produse și chiar mai multe pentru asugurări de viață, oferind clienților alături de protecție, beneficii intr-o mare diversitate. Aceste societăți țin cont de dorința clienților, dar și de abilitatea asigurătorilor de a anticipa sau de a identifica unele nevoi specifice.

Toate aceste avantaje nu depind numai de asigurătorii priviți individual, ci și de existența unei piețe sănătoase a asigurărilor, reglementări legale care să nu permită funcționarea unor societăți neprofesionale, ale căror eșecuri afectează încrederea clienților și in mod implicit, performanțele întregii piețe.

În prezent, asigurarea a devenit o ramură majoră a economiei naționale, cifra de afaceri în domeniul asigurărilor a crescut continuu. Ponderea pe care o deține aceasta în produsul intern brut al fiecărei țări este din ce în ce mai mare, ajungând până la 15% în unele țări și este cu atât mai ridicat cu cât țara respectivă are un nivel de dezvoltare economică mai mare. Altfel spus, procentul de asigurare în PIB reprezintă măsura dezvoltării acelui stat.

Amplificarea în timp a activităților economico-sociale, diversificarea și apariția unor noi obiecte ale asigurărilor, intensificarea efectelor riscurilor cunoscute și emergența unor noi riscuri, au condus la crearea și dezvoltarea pieței asigurărilor.

Dat fiind faptul că gradul de maturitate și experiență al țărilor lumii în privința asigurărilor este foarte diferit, funcțiile asigurării au cunoscut de-a lungul timpului o evoluție aparte. Acest lucru determină chiar ca ele să aibă o oarecare limitare temporală și geografică. În țările în care sectorul asigurărilor este mai dezvoltat și mai sofisticat, asigurările au un rol și funcții mai reprezentative și mai ample, în timp ce în țările în care asigurările se află în proces de formare, consolidare sau maturizare, funcțiile lor pot fi încă limitate. Totuși, deosebirile în aprecierea funcțiilor asigurărilor în cele două categorii de țări se referă mai puțin la aspectele microeconomice și mai mult la impactul lor asupra întregii economii.

Compensarea financiară a pierderilor cauzate de producerea unui anumit risc (riscuri) este prima și cea mai importantă funcție a asigurărilor. Realizarea ei este posibilă datorită existenței fondului de asigurare creat din contribuțiile, respectiv primele de asigurare plătite de asigurați. Astfel, asigurarea are rolul de a contribui la refacerea bunurilor avariate sau distruse, la repararea unor prejudicii de care asigurații răspund conform legii și acordarea unor sume în cazul producerii unor evenimente privind viața și integritatea persoanelor.

Prevenirea pagubelor este o funcție importantă a asigurărilor care se poate realiza prin finanțarea unor activități de prevenire a producerii riscurilor și chiar a unor programe educaționale pentru asigurați.

Funcția financiară este determinată, pe de o parte, de faptul că nu toate polițele de asigurare au ca rezultat producerea riscului și pe de altă parte, de decalajul temporal între momentul încasării primelor și momentul plății despăgubirilor. Ea constă în aceea că societățile de asigurare investesc sumele încasate sub forma primelor de asigurare, sporind disponibilitățile existente.

Economisirea reprezintă o funcție a asigurărilor în special a celor de viață. Pentru asigurați, prin polițele de asigurare de viață există posibilitatea ca alături de protecție, să beneficieze la expirarea contractului de asigurare de suma asigurată și în plus, de participarea la profitul obținut din sumele investite.

Reducerea costurilor statului, în special a celor legate de protecția socială. Astfel, societățile de asigurare degrevează și sprijină statul în domenii de asistență socială și medicală, pensii, compensări pentru accidente de muncă și altele.

Promovarea comerțului invizibil acolo unde legislațiile naționale permit vânzarea de asigurări unor clienți din alte țări sau cumpărarea de la asigurători străini.

Tendințele actuale pe piața de asigurări presupun că odată cu dezvoltarea economică a economiei mondiale a continuat să crească și piața de asigurări. Cea mai mare creștere a volumului primelor de asigurări și reasigurări a fost întâlnită în ultimii 20-25 de ani. Creșterea volumului primelor de asigurare precum și creșterea numărului de asigurări subscrise a avut loc datorită unor factori precum ar fi:

dezvoltarea economică în țările industrializate după al doilea război mondial, apariția de bunuri și afaceri de mare valoare care trebuiau protejate prin asigurări au dus la apariția de noi și complexe produse de asigurare.

schimbările intervenite în structura subpiețelor de asigurări prin pătrunderea în diferite țări a companiilor multinaționale datorită incapacității companiilor naționale de a subscrie riscurile de aceste subpiețe. Unele din aceste subpiețe restricționează accesul companiilor multinaționale în piața proprie.

globalizarea activităților de asigurare se manifestă prin achiziții de către companiile multinaționale a unor companii de asigurări mici pe care le-au absorbit sau le-au fuzionat micșorând numărul de asigurători din subpiețele de asigurări. Scopul acestor fuzionări este crearea de grupuri financiare gigant care impun regulile subscrise și primele de asigurare în subpiața respectivă.

criza economică și financiară din ultimii ani a dus la apariția unor metode noi de abordare a asiguraților, la noi strategii și măsuri de supraveghere, control, norme de contabilitate, solvabilitate și măsurare a activității.

Acești factori au dus la creșterea și dezvoltarea pieței internaționale de asigurări și vor impune și direcțiile în care aceasta va evolua în viitor.

S-a observat că un număr tot mai mare de asigurători, intră pe piețele emergente prin oferta de produse îndreptate spre asigurările mici și mijlocii, oferind protecție contra unui cost scăzut micilor întreprinzători, cărora altminteri nu li se oferă protecție prin asigurările tradiționale ori prin programele guvernamentale.

Astfel de afaceri au demarat pe modelul creat de bancherul și economistul din Bangladesh Muhammad Yunus care a ajutat milioane de întreprinzători cu venituri scăzute din Asia și Africa să-și deschidă mici afaceri. În general polițele respective de asigurare oferă protecție pentru riscurile atașate creditelor contractate ca și pentru riscurile rezultate din derularea afacerii. O altă nișă pe care s-au dezvoltat aceste polițe de asigurare sunt pentru pierderile de recoltă agricolă suferită de fermieri în urma calamităților naturale. Asigurarea afacerilor mici și mijlocii sau (microasigurarea) este deseori practicată în cooperare cu organizații de finanțare a afacerilor cu băncile rurale, cooperativele de economie și altele asemănătoare.

Un raport A.M. Best din 2014 menționează că în toată lumea aproximativ 500 de milioane de oameni beneficiază de microasigurări. Există din ce în ce mai multe dovezi provenite din numeroase studii academice potrivit cărora impactul acestui tip de asigurare a fost benefic pentru cei săraci din multe puncte de vedere. De asemenea un studiu din 2011 efectuat de către Microinsurance Network prin care s-a descoperit că 33 dintre cele mai mari companii de asigurări au fost implicate în proiecte de microasigurare, față de cele doar 7 din 2005.

Raportul însumează până la 95 de proiecte de microasigurare care acoperă peste 1 milion de oameni din Asia sau din America Latină, sau cel puțin 500.000 din Africa. Descoperirile includ: aproape 50% din proiectele de microfinanțare pun la dispoziție diferite tipuri de asigurări de viață cum ar fi asigurarea de protecție în caz de deces. De asemenea, aproximativ 50% din proiecte primesc subvenții care vizează în principal asigurările agricole și de sănătate. Raportul menționează și un studiu despre asigurări din 2014 efectuat de către Economist Intelligence Unit prin care s-a descoperit că 45% dintre participanți sunt convinși că munca organizațiilor internaționale de informare cu privire la importanța asigurărilor pentru cei care încheie polițe în țările în curs de dezvoltare este prioritară.

Proiectele de microasigurare tind să se extindă tot mai mult. Astfel, American International Group Ing. (AIG) a fost printre primele companii care a oferit microasigurări și a început să vândă polițe în Uganda în anul 1997, apoi a fost urmată îndeaproape de alte mari companii de asigurări precum Swiss Re, Munich Re, Allianz și Zurich Financial Services. În ziua de astăzi, în jur de 60 de asigurători au proiecte de microasigurare în aplicare. Ultimele noutăți includ:

în iulie 2012, Guvernul chinez a lansat un program național de microasigurări bazat pe succesul unei perioade de probă de 4 ani desfășurată în mediu rural.

în iunie 2013 Microinsurance Facility din cadrul International Labor Organization a ținut un forul la New York pentru a discuta potențialul microasigurărilor de a-i proteja pe cei săraci din țări diverse precum Peru, Kenya, Africa de Sud și India, oferind în același timp oportunități și asigurătorilor.

microasigurătorii au jucat un rol important în acoperirea pierderilor cauzate de către taifunul Haiyan, care a devastat Filipinele în noiembrie 2013. Conform A.M. Best, până la sfârșitul lui decembrie 2013, microasigurătorii i-au despăgubit pe pescari, fermieri, vânzători și alți oameni cu o sumă totală în valoare de 1.9 milioane dolari.

Creșterea microasigurărilor reflectă creșterea interesului asigurătorilor globali față de piețele emergente. Cu posibilități limitate de creștere ale piețelor de asigurări din țările dezvoltate, care sunt în mare parte saturate, asigurătorii văd că economiile emergente prezintă un potențial semnificativ de creștere și profitabilitate. Raportul Sigma din 2014 realizat de Swiss Re despre piețele mondiale de asigurări a pus în lumină faptul că primele din țările în curs de dezvoltare au crescut cu 7,4% în 2013, după ajustarea făcută în funcție de inflație, față de 7,1% în 2012. Piețele emergente au însumat 17% din totalul volumului de polițe încheiate la nivel global în 2013, în creștere față de anul 2012 când totalul a fost de 16%.

Swiss Re identifică piețele emergente ca fiind acelea din Asia de Sud și de Est, America Latină, Caraibe, Europa Centrală și de Est, Africa și Orientul Mijlociu (excluzând Israelul), Asia Centrală și Turcia. Polițele de pe piețele emergente au crescut de la 728 miliarde de dolari în 2012, la 788 miliarde de dolari în 2013, un rol important având-o creșterea din sectorul asigurărilor generale. Polițele de asigurări generale au crescut cu mai mult decât media anuală a ratei de creștere economică a piețelor emergente încă din 2006.

3.Studiu de caz și rezultate

Importanța asigurărilor în economie se reflectă în câțiva indicatori care se analizează în strânsă interdependență, și anume: penetrarea asigurărilor, densitatea asigurărilor, creșterea reală a primelor brute subscrise, despăgubirile de asigurări și cedările în reasigurări.

Modul de calcul al acestor indicatori nu este pe deplin armonizat, iar diferențele în evoluția prețurilor și a ratei de schimb a monedelor naționale falsifică și ele datele privind asigurările.

Așa cum se apreciază și în studiile de specialitate, sectorul asigurărilor este caracterizat printr-o tendință accentuată de secretizare a informațiilor, fapt vizibil în România și Serbia.

Principală metodă de cercetare utilizată este cercetarea comparativă și cea descriptivă, respectiv vor fi analizate datele publicate de către diverse organisme naționale și internaționale sub formă de statistici, rapoarte, publicații oficiale.

Analiza datelor statistice și a indicatorilor specifici se va realiza pe o perioadă de cinci ani, respectiv anii 2010-2014 și parțial 2015 în mãsura în care datele sunt disponibile.

Primele brute subscrise reprezintă primele încasate și de încasat, inclusiv primele de reasigurare încasate și de încasat, aferente tuturor contractelor de reasigurare, care intră în vigoare în exercițiul financiar, înainte de deducerea oricăror sume din aceastea.

Creșterea economică globală a fost aproximativ aceeași în 2014 și în 2013. Cea mai puternică piață matură este cea din America de Nord. Europa de Vest a revenit la o creștere slabă. Piețele emergente au avut un an dificil, cererea este încă slabă în comparație cu piețele mature. De asemenea, anunțul de normalizare a politicii monetare realizat de FED a stârnit turbulențe pe piețele financiare, ceea ce a dus la slăbirea valutelor și a acțiunilor pe piețele emergente. În anul 2014, primele brute subscrise aferente asigurărilor de viață la nivel mondial au fost de 2655 miliarde USD, cu o creștere la 2,7% în anul 2014. O creștere puternică se poate identifica în Europa de Vest și Oceania, care a fost compensată de o scădere în America de Nord și de stagnarea vânzărilor pe piețele mature din Asia. Primele brute subscrise aferente asigurărilor generale au crescut la 2,9% față de anul 2013 (2,7%). Piețele mature au rămas neschimbate cu 7,4%. În Oceania creșterea a rămas solidă de 5,1%, iar în America de Nord a rămas aproape neschimbată la 1,9%.

Figura 1. – Creșterea reală a PBS pe plan mondial în anul 2014

Sursă: Swiss Re Economic Research & Consulting,

Primele brute subscrise (PBS) sunt considerate principalele venituri financiare ale asigurătorilor. În condițiile unei creșteri economice globale reale modeste, determinate de criza economică de numai 2,3% în anul 2008, respectiv 2,7% în 2010, primele totale de asigurare au ajuns la 3939 miliarde USD, iar asigurările din țările cu economie emergentă au crescut la 838 miliarde USD. Până în anul 2014 primele brute subscrise au crescut la 4.778 miliarde USD.

Tabelul 2. – Creșterea reală a PBS (%) pe plan mondial, în perioada 2010-2014

Sursă: Swiss Re, sigma nr.2/2011;nr.3/2012;nr.3/2013;nr.3/2014;nr.4/2015.

Tabelul 3. – Distribuția PBS pe plan mondial, în perioada 2010-2014

-milioane dolari-

Sursă: Swiss Re,sigma nr.2/2010;nr.2/2011;nr.3/2012;nr.3/2013;nr.3/2014;nr.4/2015.

Ca și la nivel mondial PIB real a crescut cu 2,7 % în 2014 , fiind puțin schimbat față de anul 2013, și situându-se aproape de nivelul mediu de 10 ani de 2,8 %. Pe piețele mature a avut loc o creștere economică de 1,8 %, în timp ce piețele emergente au avut un an dificil, cu relaxarea de creștere agregată 4,1 % , mult sub media de 10 ani de mai mult de 6 %.

Creșterea PIB-ului real al Marii Britanii a fost cea mai mare dintre economiile mature anul trecut. Acesta a fost bazat pe o redresare a consumului intern ca urmare a reducerii șomajului și înăsprirea fiscală mai mică decât se aștepta . In SUA, o creștere accelerată

până la 2,4% , dar a fost reținut de condiții perturbatoare de iarnă dură. În zona euro,

se înregistrează o creștere îmbunătățită, dar a fost inegală. Germania, Spania, Belgia și Țările de Jos înregistrau o creștere accelerată, dar creșterea în Franța a continuat să rămână neschimbată . Italia a rămas în recesiune, dar în cele din urmă Grecia a crescut . In orice caz, șomajului în zona euro rămâne aproape de un nivel record, iar redresarea economică

continuă să fie unul fără locuri de muncă pentru mulți europeni. În ECE, creșterea în 2014, a avut loc înainte de evoluțiile geopolitice din Ucraina și Rusia, cu acesta din urmă alipirea peninsulei Crimeea din martie 2014. Cererea în economiile dezvoltate a rămas relativ scăzută, iar moneda și activele financiare s-au depreciat pe piețele emergente începând cu luna mai, după ce FED-ul și-a făcut publică intenția de a reduce ritmul de cumpărare a activelor, astfel începând să normalizeze politica monetară.

Creșterea în Europa Centrală și de Est s-a situat sub nivelul mediu pe 10 ani în mare parte din cauza dependenței masive a acestei zone de exporturile către Europa Occidentală, și este încă slăbită economic.

Figura 2. – Creșterea reală a PIB în funcție de regiune, 2014 și media perioadei 2004-2013

Sursă: Swiss Re,sigma nr.4/2015.

Tabelul 4. – Piața asigurărilor pe plan mondial în anul 2014 -milioane dolari-

Sursă: Swiss Re, Sigma, Nr. 4/2015; (1) inflație ajustată.

Dacă luăm în calcul ca și unitate de măsură densitatea asigurărilor încheiate, Macao este pe primul loc, cu 1,915 de dolari pe locuitor (incluzând polițele de viață și non-viață), apoi urmează Bahams cu 1,894 de dolari pe locuitor.

Tabelul 5 – Top 10 piețe emergente în funcție de densitatea asigurărilor în anul 2014 (1)

-milioane dolari-

(1)bazat pe primele de asigurare pe locuitor, exclude afaceri transfrontaliere; (2) prime de viață și non viață, datele sunt estimate, cu excepția Slovenia și Cehia;

Sursă: Swiss Re, Sigma, nr. 4/2015.

Pentru o analiză cât mai aprofundată, se va realiza o comparație a piețelor de asigurări din Europa. Se vor avea în vedere state precum: Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Cipru, Croația, Danemarca, Elveția, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Liechtenstein, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, România, Serbia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Turcia și Ungaria.

Cu o pondere de 35,16% din volumul total al primelor de asigurare încasate în 2013, respectiv 1.631 miliarde USD, Europa este cea mai mare piață de asigurări din lume. Sub aspectul invetițiilor, asigurătorii europeni au investit peste 6.800 miliarde euro în economie în anul 2008, reprezentând jumătate din PIB-ul Uniunii Europene, în scădere față de anul 2007 din cauza crizei economice.

Distribuția primelor brute subscrise în Europa este redată în tableul următor:

Tabelul 6. – Prime brute subscrise în Europa , în perioada 2010-2014

-miliane dolari-

Sursă: Swiss Re,sigma nr.2/2010;nr.2/2011;nr.3/2012;nr.3/2013;nr.3/2014;nr.4/2015.

În general, nivelul de dezvoltare al asigurărilor este apreciat pe baza unor indicatori cum ar fi: gradul de penetrare sau densitatea asigurărilor, care pun în relație încasările din prime cu PIB, respectiv numărul de locuitori; numărul asigurărilor; gradul de concentrare a activității de asigurare, sau prin structura rețelei de distribuție a produselor de asigurare. Toate acestea pot oferi o imagine sugestivă asupra evoluției și nivelului de dezvoltare a asigurărilor, respectiv, a locului ramurilor de asigurare în cadrul sistemului.

Tabelul 7. – Densitatea asigurărilor în Europa, în perioada 2010-2014

Sursă: Swiss Re,sigma nr.2/2010;nr.2/2011;nr.3/2012;nr.3/2013;nr.3/2014;nr.4/2015; www.nbs.rs

Tabelul 8. – Gradul de penetrare al asigurărilor în Europa,

în perioada 2010-2014

Sursă: Swiss Re,sigma nr.2/2010;nr.2/2011;nr.3/2012;nr.3/2013;nr.3/2014;nr.4/2015; www.nbs.rs

Densitatea asigurărilor reflectă volumul primelor de asigurare pe locuitor.
Densitatea în anul 2014 a fost de 1,902 dolari pe locuitor, și reprezintă o creștere față de anul 2013 când densitatea a fost de 1,833 dolari pe locuitor. Penetrarea asigurărilor exprimată ca un raport între primele de asigurare și produsul intern brut (PIB) este un indicator clasic care reflectă importanța asigurărilor în activitatea economică a unei țări sau zone geografice. În Europa, în anul 2008, penetrarea asigurărilor a fost de 7,7%; în țările dezvoltate, acest indicator a fost mai mic decât anul anterior, ca urmare a reducerii asigurărilor de viață, iar în anul 2014, penetrarea asigurărilor a scăzut cu 0,9% față de anul 2013.

Prime brute subscrise

Cel mai important indicator în funcție de care poate fi evaluată evoluția pieței asigurărilor îl reprezintă primele brute subscrise. Din acest punct de vedere, Europa deține cel mai însemnat nivel al primelor brute subscrise pe plan internațional. Evoluția primelor brute subscrise în perioada 2008-2013 în Europa este redată în figura nr. 7. Se constată scăderea primelor în perioada 2008-2009 odată cu înrăutățirea situației economice internaționale. În anul 2010 valoarea primelor brute subscrise crește usor ajungând la 1,110,455 milioane euro, însă în anul 2011 are loc o revenire pe trendul de reducere a primelor și înregistrând totodată cel mai redus nivel al primelor din ultimii ani. Nivelul cumulat al primelor brute subscrise pentru Europa în anul 2013 era în valoare de 1,117,723 milioane euro.

Tabel 9. – Structura PBS pe categorii de asigurări din România și Serbia (%),

în perioada 2010-2013

Sursă: Swiss RE nr.2/2011;nr.3/2012;nr.3/2013;nr.3/2014;nr.4/2015.

În cazul României, ponderea PBS în anul 2013 era pentru asigurările de viață 22% iar pentru asigurările generale 78%. În Serbia, ponderea PBS pentru asigurările de viață era de 19% iar pentru asigurările generale 81%. În anul 2014 După cum se poate observa din tabelul de mai sus, pentru întreaga perioadă analizată, asigurările generale predomină piața asigurărilor atât din România cât și din Serbia, ponderea PBS aferente acestei categorii de asigurări menținându-se relativ constantă pentru întreagă perioadă. (Nu am găsit de unde ai luat)

Tabel 10. – Dinamica primelor brute subscrise pentru asigurări generale și de viață din România, în perioada 2010-2014

Sursă: CSA, Raportul asupra pieței de asigurări și a activității desfășurate în anul 2014.

În anul 2014, primele brute subscrise, cumulate pentru cele două categorii de asigurări ‐ generale și de viață  ‐ au reprezentat în total 8.085.676.884 lei, reprezentând o reducere cu 36.770.005 lei comparativ cu anul 2013, respectiv o scădere cu 0,45%, în termeni nominali, și cu 1,51%, în termeni reali. Piața de asigurări din România este dependentă de segmentul asigurărilor auto, care reprezentau 69,54% din totalul primelor brute subscrise aferente categoriei de asigurări generale în anul 2014.

Structura primelor brute subscrise pe zone geografice au fost prezentate astfel:

București (care include și județul Ilfov), cu 49,88% din total;

zona de Nord‐Vest (Județele: Bihor, Bistrița–Năsăud, Cluj, Maramureș, Sălaj și Satu‐Mare), cu 8,95%;

zona de Centru (Alba, Brașov, Covasna, Harghita, Mureș, Sibiu), cu 7,61%;

zona de Sud (Argeș, Călărași, Dâmbovița, Giurgiu, Ialomița, Prahova, Teleorman), cu 7,27%;

zona de Sud‐Est (Brăila, Buzău, Constanța, Galați, Tulcea, Vrancea), cu 7,12%;

zona de Nord‐Est (Bacău, Botoșani, Iași, Neamț, Suceava, Vaslui), cu 6,31%;

zona de Vest (Arad, Caraș ‐ Severin, Hunedoara, Timiș), cu 5,14%;

zona de Sud‐Vest (Dolj, Gorj, Mehedinți, Olt, Vâlcea), cu 4,32%.

Structura pe categorii de asigurare a volumului total de prime brute subscrise, la data de 31.12.2014, era următoarea:

6.448.556.518 lei, prime brute subscrise pentru categoria asigurărilor generale, ceea ce reprezintă 79,75% din total;

1.637.120.366 lei, prime brute subscrise pentru categoria asigurărilor de viață, reprezentând 20,25% din total.

Tabel 11. – Structura primelor brute subscrise în perioada 2010-2014

Sursă: ASF

Cea mai importantă pondere în structura primelor brute subscrise o dețin primele brute subscrise în categoria asigurărilor generale, în timp ce ponderea primelor brute subscrise în asigurări de viață reprezintă circa o cincime din totalul primelor brute subscrise.

Tabel 12. – Structura primelor brute subscrise pe categorii de asigurare în perioada 2010-2014

Sursă: ASF

Pentru asigurările generale, în anul 2014, volumul total al primelor brute subscrise a fost de 6.448.556.518 lei, ceea ce a reprezentat o scădere nominală cu 0,61% față de anul 2013, însemnând o scădere în termeni reali cu 1,66%.

Pentru asigurările de viață, valoarea cumulată  a primelor brute subscrise în anul 2014, raportate de societățile de asigurare autorizate să  practice această  categorie de asigurări, a fost în valoare de 1.637.120.366 lei, ceea ce a reprezentat o creștere nominală  cu 0,17% față  de anul 2013, reprezentând  o scădere reală cu 0,89%.

Dimensiunea pieței asigurărilor și reasigurărilor, măsurată  prin valoarea primelor brute subscrise, s‐a redus atât în termeni nominali cât și ca pondere în PIB pe parcursul perioadei 2010‐2014. În urma creșterii din anul 2012 cu 5,56%, primele brute subscrise au revenit pe un trend descendent în perioada 2013‐2014 (scăderi anuale succesive cu 1,63% în 2013 și 0,45% în 2014). În ultimii ani, activele totale ale fondurilor de investiții reglementate pe piața de capital au depășit raportul 2:1 față  de activele totale ale companiilor de asigurări, însă cu toate acestea piața de asigurări rămâne mai puternic interconectată  cu funcționarea economiei.

Similar celorlalte  țări din Europa Centrală  și de Est, piața pensiilor private, piața de capital și piața asigurărilor, au o desfășurare redusă raportată la economia națională. Sectorul financiar este dominat de sectorul bancar care deține o pondere de peste 80% în totalul activelor celor patru componente.

Figura 3. – Structura sistemului financiar (structura activelor în total grupă)

Sursă: Institutul Național de Statistică, BNR; calcule ASF

Un rol foarte important din punct de vedere al impactului asupra finanțării economiei  și implicit a impactului indirect asupra creșterii economice, îl joacă sectorul financiar. Ponderea pe care activele întregului sistem financiar le ocupă în produsul intern brut (fără banca central), a fost de 72,6% în anul 2014, ceea ce reprezintă o scădere față de nivelul de 82,1% în anul 2010. Ponderea activelor instituțiilor de credit în produsul intern brut este de 60,8%. Activele cumulate ale fondurilor de investiții  și de pensii  și societăților de asigurare au ajuns la 11,7% în PIB în 2014, după o creștere accelerată în 2012‐2014. Printe cele mai principale modificări structurale au fost tendința de creștere relativă a fondurilor de investiții și a fondurilor de pensii private, împreună cu scăderea ponderii sectorului de asigurări și a sectorulu bancar. Piața fondurilor de pensii private din perspectiva impactului social, totuși rămâne cea mai importantă dintre cele trei piețe supravegheate de ASF, cu circa 6,64 milioane participanți la Pilonul II și III la finalul anului 2014.

În anul 2014, în sectorul asigurărilor generale, primele brute cedate în reasigurare au fost de 1.882.226.426 lei, ceea ce reprezintă 29,19% din total prime brute subscrise pentru activitatea de asigurări generale. În consecință, la data de 31.12.2014, gradul reținerii proprii rezultat din raportările transmise de către societățile de asigurare a fost de 70,81% din volumul primelor brute subscrise pentru asigurări generale. Se poate constata o scădere a procentului reprezentând cedări în reasigurare față de anul precedent, în urma căruia a fost cedat în reasigurare un procent de 34,80% din primele brute subscrise pentru asigurări generale.

Figura 4. – Dinamica primelor brute subscrise și ale primelor brute subscrise cedate în reasigurare pentru categoria asigurărilor generale, în perioada 2010‐2014 (mil. Lei)

Sursă: ASF

În anul 2014, tendința de reducere a gradului de penetrare a asigurărilor în economia României a continuat, ajungând la valoarea de 1,21% din produsul intern brut. Evoluția aceasta nefavorabilă  a fost comună  multor state europene, reprezentând în egală  măsură  rezultatul mediului economic intern  și situației financiare internaționale. Din Uniunea Europeană are una dintre cele mai scăzute valori  a densității asigurărilor. La fel ca în cazul gradului de penetrare al asigurărilor, evoluția a fost descendentă  pentru perioada 2008‐2014, nu doar pentru România, dar și pentru Serbia, la fel și pentru majoritatea țărilor membre.

În anul 2014, gradul de penetrare a asigurărilor în PIB, determinat ca raport între primele brute subscrise pentru asigurări generale  și de viață  și PIB, s‐a situat la 1,21%, reprezentând o reducere cu 0,06 puncte procentuale față de nivelul anului 2013. Aceasta se datorează ritmului de creștere mai rapid al produsului intern brut față de ritmul de modificare al volumului total de prime brute subscrise. Pe componente, gradul de penetrare a scăzut la asigurările generale sub un punct procentual din PIB (0,96%), iar cel al asigurărilor de viață s‐a menținut stabil comparativ cu anul anterior (0,25%).  

Densitatea asigurărilor, reprezentând indicator specific sectorului asigurărilor, este determinată  ca raport între volumul de prime brute subscrise și numărul de locuitori. Conform calculelor realizate de ASF, în anul 2014, acest indicator înregistra o valoare de 405,35 lei/locuitor, nivel în scădere cu 1,06 lei/locuitor față de anul 2013 (406,41 lei/locuitor). Pentru a efectua comparația, a fost utilizată  populația rezidentă  (stabilă) la 1 iulie 2013‐2014 determinată  de Institutul Național de Statistică  pe baza rezultatelor definitive ale RPL 2011. Potrivit noilor evidențe, populația a fost ajustată în scădere anual cu cca. 1,2 mil. locuitori. În sectorul asigurărilor generale, densitatea asigurărilor s‐a situat la 323,28 lei/locuitor, nivel în scădere cu 1,36 lei/locuitor față  de anul 2013. Pentru categoria asigurărilor de viață, valoarea acestui indicator s‐a majorat cu 0,30 lei/locuitor comparativ cu anul 2013 la nivelul de 82,07 lei/locuitor.

Tabel 13. – Evoluția gradului de penetrare și densitatea asigurărilor în perioada 2010-2014

  Sursă: INS, Eurostat, Calcule ASF

Potrivit datelor centralizate de ASF, pentru anul 2014 societățile de asigurare au raportat cumulat, pentru cele două  categorii de asigurare, un număr total de 17.284.546 contracte noi de asigurare încheiate, în creștere cu 820.793 contracte comparativ cu anul 2013 când au fost raportate 16.463.753 contracte de asigurare noi încheiate. Pe segmentul asigurărilor generale s‐a înregistrat cea mai mare creștere de contracte noi, cu 942.954 contracte mai mult decât în anul 2013, fiind astfel raportate un număr de 16.259.980 de contracte noi. Pe segmentul asigurărilor de viață au fost încheiate un număr de 1.024.566 de contracte noi în perioada de raportare, ceea ce reprezintă o scădere cu 122.161 față de anul 2013. Numărul contractelor de asigurare în vigoare la data de 31.12.2014 a fost de 15.227.274, total pentru asigurări de viață și asigurări generale.

În anul 2014, societățile de asigurări au plătit, un volum total de indemnizații brute pentru asigurări generale și de viață în valoare de 4.475.790.865 lei, ceea ce reprezintă un nivel în scădere nominală cu 1,53% față de anul 2013.   În termenii reali, reducerea înregistrată a fost cu 2,57%. Societățile care au desfășurat activitate de asigurări generale au plătit indemnizații brute în valoare totală de 4.036.207.152 lei, nivel în scădere nominală cu 4,29% față de 2013, ceea ce reprezintă o scădere reală cu 5,30%. Pentru segmentul asigurărilor de viață, indemnizațiile brute  și maturitățile plătite de societățile de asigurare au avut o valoare de 439.583.713 lei, ceea ce a reprezentat o creștere nominală cu 34,04% și o creștere reală cu 32,62% față de anul 2013.

Tabel 14. – Dinamica indemnizațiilor brute plătite pentru asigurări generale și de viață în perioada 2010-2014

Sursă: ASF

La data de 31.12.2014, ponderea indemnizațiilor brute plătite pentru asigurări generale și de viață în total prime brute subscrise pentru cele două categorii de asigurări era de 55,35%.

Tabel. 15. – Structura indemnizațiilor brute plătite pe cele două categorii de asigurare în perioada 2010-2014

Sursă: ASF

În anul 2014, un număr de 26 de societăți de asigurare au cedat riscuri în reasigurare pentru activitatea de asigurări generale și 16 societăți pentru activitatea de asigurări de viață. Valoarea totală  a primelor subscrise cedate în reasigurare în anul 2014 a fost de 1.934.743.679 lei reprezentând 23,93% din total prime brute subscrise de societățile de asigurare din România în anul 2014. Față de valoarea primelor subscrise cedate în reasigurare în anul anterior, variația în sumă de 400.150.941 lei reprezintă o scădere în mărimi nominale cu 17,14%, respectiv de 18,01% în mărimi reale. În anul 2014 activitatea de primiri în reasigurare a cunoscut o diminuare cu 26,26% față de anul precedent, ponderea covârșitoare fiind deținută  de primirile în reasigurare pentru activitatea de asigurări generale (99,83%). Principalii indicatori ai activității de reasigurare în anii 2013 și 2014 se prezintă după cum urmează:

Tabel. 16. – Principalii indicatori ai activității de reasigurare în 2013-2014

Sursă: ASF