Asigurari Non Viata. Studiu de Caz Sc Groupama Sa
CUPRINS
Introducere 2
Capitolul 1. Prezentarea teoretică a asigurărilor de bunuri 3
1.1. Istoria asigurărilor în lume și în România 3
1.2. Conceptul de asigurare 9
1.3. Modalități de clasificare a asigurărilor 13
1.4. Elemente tehnice ale asigurărilor 16
1.5. Asigurări Non Viață 22
1.5.1. Asigurări de persoane altele decît cele de viață 22
1.5.2. Asigurări de bunuri 23
1.5.3. Asigurări maritime 30
1.5.4. Asigurări de aviație 31
1.5.5. Asigurări agricole 32
1.5.6. Asigurări de risc financiar 33
Capitolul 2. Asigurările de bunuri în România 35
2.1.Piața de asigurări în România 35
2.2. Analiza asigurărilor non viață pe piața din România 44
2.3. Aspecte legale referitoare la asigurările de locuințe 47
2.3.1. Asigurarea obligatorie a locuinței 47
2.3.2. Asigurarea locuinței cu extra acoperiri 50
Capitolul 3. Asigurări Non Viață în cadrul S.C. GROUPAMA S.A. 52
3.1. Prezentare și scurt istoric al Societății S.C. Groupama S.A. 52
3.2. Ofera de produse a S.C. Groupama S.A. 59
3.3. Asigurarea obligatorie de locuințe 63
3.4. Asigurarea facultativă de locuințe 68
Concluzii 88
Bibliografie 89
Introducere
Piața românească a asigurărilor este o piață competitivă, deși nu se află în faza de maturitate din acest punct de vedere. Dacă avem în vedere numărul ridicat al societăților de asigurare, oferta este mare numai în aparență, capacitatea lor financiară fiind însă total insuficientă pentru a susține riscurile cu care sunt confruntați potențialii asigurați.
Societățile se confruntă cu un proces intens de fărâmițare a activității de asigurare, cu consecințe care pun în pericol încrederea în întreaga piață a asigurărilor.
În lucrarea intitulată Asigurări Non Viață este structurată în trei capitole. Primul capitol este dedicate prezentării teoretice a asigurărilor de bunuri. În cel de-al doilea capitol este descrisă asigurarea bunurilor în Romînia, cu prezentarea pieței de asigurări în România și analiza asigurărilor pe această piață.
În partea studiului de caz , în capitolul al treilea, intitulat Asigurari Non Viață în cadrul S.C. Groupama S.A. au facut o scurtă prezentare a firmei de asigurări Groupama, descrierea ofertelor de produse a acesteia. Groupama este o companie de asigurări originară din Franța. Groupama este prezentă pe piața românească din 2007, prin achiziționarea BT Asigurări, iar la finalul anului 2010 ocupa deja poziția a patra de pe piața companiilor de asigurări. Compania pune la dispozitia clienților săi asigurări pentru locuințe, asigurări auto, asigurări de viață și personale. Studiul de caz a fost făcut asupra asigurărilor de locuință: obligatorie și cea facultativă, printr-o prezentare generală și ulterior printr-o comparație între cele două.
Averea familiei sau afacerea proprie trebuie protejată împotriva tuturor evenimentelor imprevizibile, așadar este loc destul pe piața românească și pentru alte asigurări decât cele de viață. Este o cheltuială necesară, dar chiar și în cazul acesta, polițele încheiate sunt puține, iar companiile care activează în domeniul asigurărilor generale reușesc cu greu să facă față crizei financiare.
Asigurarea locuințelor a devenit obligatorie în România în iulie 2011, iar până în prezent doar 45% din totalul caselor din România sunt asigurate.
Capitolul I. Abordări teoretice ale asigurărilor
Istoria asigurărilor în lume și în România
Dezvoltarea societății este marcată de efortul și strădania oamenilor pentru propria lor propășire și pentru propria lor apărare în fața unor evenimente care le pot periclita existența și devenirea.
Viața oamenilor nu este întotdeauna senină. Indiferent câtă grijă se acordă evitării problemelor sau protejării bunurilor niciodată, nimeni nu poate fi sigur de succes. Unele evenimente negative (calamități ale naturii, accidente, pierderea sau micșorarea capacității de muncă în urma unor boli sau a bătrâneții) implică traume psihice sau pierderi financiare semnificative.
Cu toate acestea, oamenii doresc să se bucure de propriile lor locuințe, să-și conducă autoturismele, să zboare cu avionul, să navigheze fără să se teamă de potențialele probleme care pot apărea. Asigurarea a apărut din nevoia de protecție a omului în fața unor pericole și pentru găsirea soluțiilor adecvate de înlăturare a lor.
Cele mai vechi forme de asigurare sunt întâlnite încă în antichitate și datează de circa 6500 de ani. Meșteșugarii tăietori de piatră din Egiptul de jos au constituit un fond de întrajutorare, format anticipat, prin contribuția tuturor pentru acoperirea pagubelor provocate de diverse nenorociri ce loveau membrii colectivității.
Prin anul 650 înainte de Christos, în Grecia antică înțeleptul legislator Solon a obligat societățile politice și meșteșugărești să constituie un fond comun alimentat prin cotizații lunare, destinat să repare prejudiciile survenite în interiorul grupului. Este cea dintâi asigurare obligatorie care se cunoaște.
In Roma antică s-a constituit o asociație de înmormântare pe baza unui Regulament al Colegiului funerar din Lavinium care funcționa pe baza unor cotizații de înscriere și a unor plăți periodice. Membrii asociației aveau astfel asigurate, la deces un rug și un mormânt.
Unele forme ale asigurării de bunuri sunt cunoscute încă din orânduirea sclavagistă, sub diferite forme. Astfel, pierderile care rezultau din aruncarea peste bord a încărcăturii pentru salvarea expediției aflată în pericol ( cauzat de naufragiu, furtună, eșuare, etc.) erau repartizate în mod proporțional, fiind suportate de toți participanții la expediție, pe principiul avariei comune. Aceste principii au fost cuprinse în legislația maritimă a insulei Rhodos încă din anul 916 înainte de Christos și se mențin până în zilele noastre. Au fost codificate în colecția de reguli York-Anvers elaborată în anul 1890 și a fost modificată în anii 1924 și 1950.
Alte surse documentare ne oferă și alte aspecte din istoria asigurărilor, astfel cele mai vechi asociații mutuale au fost semnalate în secolul al XII-lea în Islanda, câte una la 20 de gospodării care acopereau, pe principiul reciprocității, daunele din pierderile de animale. Primele operațiuni de asigurare maritimă au apărut în porturile italiene în sec al XIV.
O formă de asigurare a constituit-o sistemul de acordare a rentelor viagere, denumite tontine apărut în Franța în sec al XVII-lea și răspândit apoi în Olanda, Anglia și Germania. Sistemul era bazat pe principiul asigurărilor de viață dar participanții primeau în locul sumelor asigurate rente viagere.
In anul 1678 Wilhelm Leibnitz a elaborat planul de constituire a unei Case de asigurare împotriva riscurilor de foc și apă a cărei funcționare se baza pe plata unor cotizații anuale. Asigurarea împotriva riscului de grindină a fost introdusă pentru prima dată în Scoția la finele secolului al XVIII-lea.
In anul 1832, Albert Masius a întemeiat la Leipzig, prima mare societate germană de asigurări pentru vite, bazată pe principiul mutualității.
Dezvoltarea traficului de călători pe calea ferată a condus la apariția în Anglia a primei societăți de asigurare specializată în acest domeniu, la mijlocul secolului al XIX-lea.
Asigurarea maritimă și asigurarea împotriva riscului de incendiu a fost marcată de înființarea la Trieste, în anul 1822, a societății Assienda Assiguratrice, societate care a funcționat și pe teritoriul României după anul 1830.
Asigurarea de răspundere civilă a fost instituită și practicată pentru prima dată în Franța și se referea la acoperirea daunelor cauzate de proprietarii de cai și trăsuri. Asigurarea s-a extins și la răspunderea proprietarilor de fabrici pentru daune cauzate angajaților ori terțelor persoane.
În Statele Unite ale Americii sectorul asigurărilor a fost dominat de societățile de asigurare engleze. In anul 1852, din inițiativa lui Benjamin Franklin a luat ființă Societatea pentru asigurarea caselor împotriva riscurilor cauzate de incendiu – Philadelphia Contributionship. Elizur Wright a creat mai multe întreprinderi de asigurări americane și a susținut legiferarea controlului statului asupra societăților de asigurări; a contribuit la elaborarea unei metode de calcul corecte a rezervei de prime la asigurările de viață și a unor tabele corespunzătoare, necesare în practica asigurărilor de viață.
La începutul secolului al XIX-lea existau în lume 30 de societăți de asigurări, respectiv 14 în Anglia, 5 în Statele Unite, 3 în Germania, 3 în Danemarca, 2 în Franța și câte una în Olanda, Elveția și Austro-Ungaria. In anul 1900 erau în jur de 1272 de societăți de asigurare iar în anul 1969 activau în jur de 9700 de case și societăți de asigurare în 71 de țări. Aceste societăți de asigurare activau 2676 în domeniul asigurărilor de viață, 6036 în domeniul asigurărilor de bunuri iar 962 de societăți practicau tot felul de asigurări.
În România primele forme de asigurare se întâlnesc încă înainte de secolul al XIX-lea, respectiv un fel de întrajutorare reciprocă a membrilor aceleiași comune la decesul vitelor denumită în limbajul vremii Hopșa. Astfel, în cazul accidentării unei vite, aceasta era tăiată iar carnea era împărțită între locuitorii din aceeași comună, fiecare plătind o sumă de bani pentru parte ce-i revenea. In felul acesta proprietarul sinistrat își acoperea în totalitate sau în parte paguba suferită
Breslele din Transilvania, înființate în secolul al XIV-lea au fost primele organizații care au practicat o formă de asigurare pe principiul mutualității și întrajutorării. Aceasta se referea la asigurări de viață și potrivit clauzelor fiecare membru era obligat să plătească o taxă de înscriere iar apoi cotizații periodice. Sumele astfel strânse erau folosite pentru a suporta cheltuielile de înmormântare pentru membrii săraci ai breslei, precum și pentru plata de ajutoare pentru familia decedatului atunci când aceștia rămâneau fără mijloace de trai.
În timp au luat ființă și s-au dezvoltat asociații pentru stingerea incendiilor care funcționau cu aportul și în favoarea mai multor comune învecinate. Se menționează, astfel, o Casă de incendii organizată la Brașov în anul 1744. Principiul de funcționare era cel al creării unui fond comun prin contribuția trimestrială a fiecărui membru al Casei, din care se despăgubea cel care suferea de pe urma unui incendiu.
O instituție de asigurare pentru incendiu s-a creat și în Sibiu la inițiativa magistraturii orașului în anul 1823 dar în anul 1864 când statutul său fusese definitivat numai jumătate din proprietarii de imobile și-au dat adeziunea pentru constituirea ei.
În secolele XIX și XX o dată cu dezvoltarea societății și cu creșterea gradului de complexitate a activităților desfășurate a sporit și interesul oamenilor pentru acțiunea de asigurare. Prima organizație de asigurare propriu zisă s-a constituit la Brașov în anul 1844 de către Asociația Meseriașilor sub denumirea Institutul Național de Pensii din Brașov, având caracter specific de asigurări de viață. Condițiile istorice din Transilvania au permis ca sub influența unor mari societăți de asigurare ale timpului (Assicurazioni Generali și Riunioni Adriatica di Sicurta), a căror rază de acțiune s-a extins și în această parte a țării noastre, populația din această parte a României să cunoască mai înainte decât cea din alte părți ale țării, instituția de asigurare.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea și în prima parte a secolului al XX-lea o dată cu dezvoltarea economică a țării, s-a dezvoltat și sectorul asigurărilor apărând în peisajul economic o serie de societăți de asigurare cum ar fi Transilvania-1866, Dacia-1871, România-1873, Naționala-1882,Generala-1887, Agricola-1906, Urania, Patria, Banca Generală de Asigurare-1911. In anul 1881 prin fuzionarea societăților Dacia și România a luat ființă societatea Dacia-România care în 1909 a preluat societatea Patria.
În anul 1887 în Brăiea societății și cu creșterea gradului de complexitate a activităților desfășurate a sporit și interesul oamenilor pentru acțiunea de asigurare. Prima organizație de asigurare propriu zisă s-a constituit la Brașov în anul 1844 de către Asociația Meseriașilor sub denumirea Institutul Național de Pensii din Brașov, având caracter specific de asigurări de viață. Condițiile istorice din Transilvania au permis ca sub influența unor mari societăți de asigurare ale timpului (Assicurazioni Generali și Riunioni Adriatica di Sicurta), a căror rază de acțiune s-a extins și în această parte a țării noastre, populația din această parte a României să cunoască mai înainte decât cea din alte părți ale țării, instituția de asigurare.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea și în prima parte a secolului al XX-lea o dată cu dezvoltarea economică a țării, s-a dezvoltat și sectorul asigurărilor apărând în peisajul economic o serie de societăți de asigurare cum ar fi Transilvania-1866, Dacia-1871, România-1873, Naționala-1882,Generala-1887, Agricola-1906, Urania, Patria, Banca Generală de Asigurare-1911. In anul 1881 prin fuzionarea societăților Dacia și România a luat ființă societatea Dacia-România care în 1909 a preluat societatea Patria.
În anul 1887 în Brăila, cercurile comerciale din Brăila și Galați în colaborare cu Banca Marmorosch Blank înființează societatea de asigurări Generala având ca ramură principală asigurarea transporturilor maritime în special a celor de cereale. A întreținut relații bune cu societăți de asigurare străine printre care Assigurazioni Generali din Trieste, care de altfel a și subscris capital la înființarea ei. După mutarea sediului în București, societatea de asigurări Generala și-a diversificat operațiunile de asigurare în special în ramura asigurărilor de viață, având în preajma primului război mondial o situație financiară prosperă.
În Transilvania o activitate deosebită au desfășurat societățile de asigurare Transsylvania și Banca Generală de Asigurări devenită mai târziu Prima Ardeleană. In anul 1921 sediul societății Prima Ardeleană s-a mutat la Cluj, aceasta constituind prima societate anonimă de asigurări a românilor din Ardeal. Capitalul acestei societăți s-a mărit cu aportul altor două societăți Dacia-România și Naționala.
În anul 1923 s-a constituit societatea de asigurări Asigurarea-Românească care a avut o ascensiune rapidă prin introducerea asigurărilor populare de viață fără examinare medicală.
De remarcat este faptul că până la primul război mondial societățile de asigurare străine participau doar ca acționari la societățile de asigurare românești, după anul 1918 acestea și-au deschis agenții și sucursale proprii: Sun din Londra, Adriatica din Trieste, Danubiana, etc. Începând din anul 1940 s-a înregistrat o masivă pătrundere a capitalului german pe piața românească prin societăți ca Victoria, Vatra-Dornei, Allemania, Dacia-România, Naționala, Steaua-României, Transylvania.
În anul 1930 în România își desfășurau activitatea 44 societăți de asigurare. In urma concurenței din piață în anul 1936 mai funcționau doar 23 de societăți de asigurare.
În ceea ce privește intervenția statului în sfera asigurărilor se remarcă faptul că în anul 1915 a luat ființă Casa de asigurări a Ministerului de Interne care a fost reorganizată în anul 1936 iar in anul 1942 s-a constituit Regia Autonomă a Asigurărilor. Prin Legea nr. 216 din anul 1930 a luat ființă Oficiul pentru supravegherea întreprinderilor private care încheiau asigurări și reasigurări, care funcționa pe lângă Ministerul Industriei și Comerțului. Caracteristic în funcționarea acestei instituții a fost larga cuprindere în asigurare a riscurilor și introducerea unor forme de asigurare obligatorii cum ar fi asigurarea de răspundere civilă a proprietarilor de autovehicule pentru transportul, cu plată, de mărfuri și persoane, asigurarea pompierilor militari pentru cazurile de deces, infirmitate și boală, asigurarea clădirilor, a recoltelor, a inventarului agricol contra incendiului, inundației și grindinei. De altfel, în deceniul al 4-lea al secolului XX s-a înregistrat de extindere a asigurărilor în România prin practicarea tuturor formelor de asigurări cunoscute din cadrul fiecărei clase de asigurare, sigur în mod inegal in diferite domenii de activitate.
Perioada comunistă întinsă pe o perioadă de 45 de ani a adus mutații importante în economia și societatea românească. In primul rând reținem etatizarea și socializarea proprietății, instituirea conducerii centralizate a economiei și societății, subordonarea economiei conducerii politice a partidului unic, trecerea de la economia de piață la economia planificată, dirijată de la nivel central, etc.
Sectorul asigurărilor a traversat o perioadă de prefaceri, de transformări, unele pozitive altele impuse de calitatea de monopol pe care statul a impus-o. Un prim pas s-a făcut în anul 1948 când societățile de asigurări au fost naționalizate și trecute în proprietatea statului. Întregul lor portofoliu și rezervele tehnice și matematice au trecut în proprietatea Societății de Asigurare Sovieto-Române Sovromasigurare. De altfel în anul 1949 a luat ființă și Întreprinderea se Stat pentru Reasigurări, prin reorganizarea Regiei Autonome a Asigurărilor.
În anul 1952 s-a creat Administrația Asigurărilor de Stat – ADAS, care a preluat activitatea Întreprinderii de Stat pentru Reasigurări Si a introdus în practică asigurarea prin efectul legii. Societatea Sovromasigurare avea în practică asigurările facultative. In anul 1953 societatea Sovromasigurare s-a lichidat, portofoliul ei fiind preluat în întregime de ADAS. Aceasta practica asigurări de bunuri, de persoane și de răspundere civilă sub două forme juridice:
asigurări prin efectul legii;
asigurări facultative.
Asigurările prin efectul legii aveau la bază interesul economic și social al întregii
societăți pentru apărarea și conservarea avuției naționale, menținerea continuității activității economice și sociale și protejarea victimelor accidentelor. În baza legii, erau cuprinse următoarele forme de asigurare:
asigurarea locuințelor persoanelor fizice pentru cazurile de calamități naturale;
asigurarea animalelor din gospodăriile cetățenilor;
asigurarea de accidente a călătorilor pe mijloacele de transport rutier, feroviar, aerian, maritim și fluvial;
asigurări de răspundere civilă auto a proprietarilor de autovehicule.
Asigurările facultative erau destinate completării asigurărilor prin efectul legii și
cuprindeau :
asigurări de bunuri pentru cazurile de avarie, distrugere, furt a bunurilor persoanelor fizice;
asigurări de persoane pentru cazurile de invaliditate, supraviețuire, deces și alte evenimente;
asigurări de răspundere civilă pentru pagube produse terților, pagube constând în avarierea sau distrugerea unor bunuri, precum și vătămare corporală a unor persoane.
ADAS a practicat operațiuni de reasigurare privind asigurările maritime și de aviație. O dată cu trecerea la economia de piață și sectorul asigurărilor a intrat într-un proces de profunde transformări.
Începând cu 1 ianuarie 1991 ADAS și-a încetat activitatea. Portofoliul de asigurări și patrimoniul acestei societăți a fost preluat de primele 3 societăți de asigurări pe acțiuni, nou constituite cu capital integral de stat ( Asigurarea Românească, Astra și Carom).
Conceptul de asigurare
De-a lungul timpului agentii economici au incercat sa descopere si sa aplice o multitudine de mijloace de protectie impotriva riscurilor generatoare de pierderi si daune, precum protectia persoanelor care practicau asemenea activitati. Printre aceste mijloace se regasesc asistenta, prevenirea si prevederea.
Pierre Petauton, un specialist în domeniu, recunoaște în lucrarea sa că “asigurarea este un mecanism complex si in consecinta greu de definit“. Așadar, putem admite ca în literatura de specialitate nu există o definiție unanim acceptată la nivel global, fiind o piață foarte flexibilă deși are în spate reglementări juridice. Piața asigurărilor se ajustează după prezența anumitor factori de risc, nivelul de educație și grija oamenilor pentru viață și proprietățile lor.
Asigurarea exprimă în principal o protecție financiară pentru pierderile suferite de persoanele fizice sau juridice datorită unor diverse riscuri. Acordul de voință este primul principiu de bază care permite realizarea unui contract între asigurat și asigurător, prin care asiguratul beneficiază de protecție pentru riscurile pe care și le-a asumat asigurătorul. Asigurătorul prin contractul de asigurare se obligă să plătească contravaloarea daunelor în cazul producerii unuia dintre riscurile asumate. Un alt principiu care stă la baza asigurării este principiul mutualității prin care fiecare asigurat contribuie cu o sumă de bani, numită primă de asigurare, la crearea fondului de asigurare, din care asigurătorul acoperă daunele suferite de asigurați.
Contractul încheiat între un asigurat și asigurător, denumit contract de asigurare sau poliță de asigurare. Sub aspect juridic acesta prezintă caracteristicile unui contract. Asigurarea transferă riscurile și totodată daunele unei persoane către o societate de asigurări oferind securitate financiară. Transferul riscului prin distribuție a fost determinat în antichitate de către navigatorii și transportatorii bunurilor pe apă prin împ ărțirea mărfurilor pe mai multe nave, acesta fiind un m o d de protecție. Metodele de asigurare s-au dezvoltat odată cu nevoile de protecție existente la un moment dat pentru oameni și afacerile lor. Astfel, oamenii de afaceri au înțeles să folosească asigurarea pentru a mic șora riscurile ce pot apărea în tranzacțiile comerciale și cele legate de protecția patrimoniului.
Asigurarea compensează financiar efectele unui eveniment nefavorabil. Problemele asigurării sunt abordate, după caz, sub aspect juridic, economic și financiar. Ea este ca mai bună forma a prevederii, iar limitele asistenței sunt eliminate. O asigurare se încheie într-un cadru profesional, la companiile de pe piață din acest segment, având la bază o legislație bine reglementată care trasează clar drepturile și obligațiile părților contractante. În contextul economiei de piață, asigurările constituie un sector complex cu caracter financiar.
O altă definiție, dată de către Gheorghe Bistriceanu este că “asigurarea este un sistem de relații economico-sociale, proces obiectiv necesar al dezvoltării economice și sociale izvorând din acțiunea legilor economice obiective, care constă în crearea în comun, de către persoanele fizice sau juridice amenințate de anumite riscuri, a unui fond din care să se compenseze daunele și se satisfac alte cerințe economico-financiare, probabile, imprevizibile“.
În Dicționarul de asigurări se menționează: “asigurarea este un sistem de relații economico-sociale, proces obiectiv necesar al dezvoltării economice și sociale izvorând din acțiunea legilor economice obiective, care constă în crearea în comun, de către persoanele fizice sau juridice amenințate de anumite riscuri, a unui fond din care să se compenseze daunele și se satisfac alte cerințe economico-financiare, probabile, imprevizibile“.
Potrivit Legii nr. 32/10 aprilie 2000, “asigurarea este operațiunea prin care un asigurator constituie, pe principiul mutualității, un fond de asigurare, prin contribuția unui număr de asigurați, expuși la producerea anumitor riscuri, si ii indemnizeaza pe cei care sufera un prejudiciu pe seama fondului alcatuit din primele incasate, precum si pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activitatii desfasurate.“ Paradoxal,” există situații în care asigurările ne chiar ajută”, afirma autorul Alin Băiescu în cartea sa.
Asigurarea poate fi abordată și sub aspect financiar, ca o ramură prestatoare de servicii. Astfel, “asigurarea exprimă relațiile de distribuire și redistribuire a valorii adaugate brute, relații care apar în procesul de constituire și de utilizare a fondului de asigurare, în vederea desfășurării neîntrerupte a activiății economice, păstrării integrității bunurilor asigurate, protejării perosoanelor fizice împotriva unor evenimente care le-ar putea afecta viața sau integritatea corporală, precum și onorarii obligatiilor de răspundere civilă ce revin persoanelor fizice și juridice față de terți“.
Împotriva riscurilor, a pericolelor, care-i afectează viața, integritatea corporală sau îi prejudiciază bunurile (cum sunt calamitățile naturale ori accidentele), omul caută în permanență să se protejeze. De-a lungul existenței sale, eforturile de a preveni unele evenimente nedorite, de a limita pagubele pe care acestea le generează și de a înlătura efectele lor au fost variate. Cu toate acestea, în fața unor evenimente mari generatoare de pagube, omul a rămas fără apărare. Astfel, societatea umană este în permanență obligată să găsească metode eficiente de apărare, prevenire și compensare a pagubelor pricinuite de riscuri.
Aceste metode, chiar dacă au cunoscut o mare varietate, pot fi sistematizate în trei categorii, și anume:
măsuri de prevenire;
măsuri de asistență;
măsuri de prevedere.
Prevenirea este cel mai bun mijloc de protecție însă nu și suficiență dacă aceste riscuri sunt generate de forțele naturii.
Asistența este o acțiune ce vizează acoperirea și repararea daunelor, dar ca și în cazul prevenției, este insuficiența, nu toate daunele putând fi reparate.
Prevederea este proprie persoanelor amenințate, implicând crearea în prezent a unor resurse care să fie utilizate pentru nevoi viitoare. Este cea mai eficientă formă de protecție și poate fi realizată în mai multe variante.
Prima dintre ele are în vedere constituirea unui fond de protecție sau asigurare la nivel individual. Acesta asigură o protecție reală împotriva diverselor riscuri numai dacă este suficient de mare, lucru foarte greu de realizat. În plus, pentru a putea fi folosit la nevoie (riscul având un caracter imprevizibil) el trebuie să aibă un grad de lichiditate ridicat, pe care i-l poate conferi păstrarea sa în conturi de disponibilități bănești la vedere. Impedimentul care apare în această situație este legat de costul de oportunitate ridicat, care este asociat constituirii și utilizării fondului de autoasigurare.
Fonduri de protecție cu astfel de utilizare se pot constitui și la nivel departamental sau la nivel centralizat prin includerea lor ca destinații de cheltuieli în cadrul bugetului de stat sau în cadrul bugetelor locale. Întrucât aceste fonduri sunt constituite pe seama resurselor bugetare, mărimea lor nu va fi niciodată suficientă pentru realizarea unei protecții reale împotriva riscurilor.
O altă metodă de constituire a unor fonduri de protecție împotriva unor riscuri care afectează viața și bunurile persoanelor, se realizează prin participarea tuturor celor afectați de posibilele riscuri și care consimt să contribuie cu o anumită sumă, calculată în funcție de frecvența și intensitatea riscului împotriva căruia se solicită protecție, la formarea unor fonduri de asigurare din care urmează să se indemnizeze acei membrii care au fost afectați în vreun fel de producerea riscurilor pentru care fondul s-a constituit. Fondurile de acest fel se constituie la nivelul unor unități specializate, denumite asigurători, au un cost dat tocmai de mărimea sumei de bani stabilită drept contribuție pentru fiecare membru la formarea fondurilor respective, asigură un real scut împotriva efectelor producerii riscurilor și reprezintă fonduri de asigurare propriu-zise.
Participarea persoanelor la constituirea fondurilor de asigurare propriu-zise nu se face dezinteresat. Întotdeauna există un interes al acestora legat, fie de protecția sănătății și a vieții, fie împotriva prejudiciilor care le-ar putea afecta proprietatea, fie de răspunderea pe care persoanele interesate o poartă față de prejudicierea prin faptele lor, a vieții, integrității corporale sau bunurilor altor persoane.
Cei interesați de constituirea și apoi de utilizarea fondurilor de protecție alcătuiesc comunitatea de risc. Membrii comunității de risc au în comun faptul că sunt afectați în egală măsură de producerea unor riscuri și au un interes în a se proteja împotriva efectelor acestora.
1.3. Modalități de clasificare a asigurărilor
În “asigurări comerciale moderne”, Paul Tănăsescu, Cosmin Șerbănesu s.a. consideră că asigurările de bunuri, persoane și răspundere civila pot fi clasificate după mai multe criterii, astfel :
După domeniul (ramură) la care se referă, sunt urmatoarele tipuri de asigurări:
asigurări de bunuri;
asigurări de persoane;
asigurări de raspundere civilă.
După obiectul de activitate stabilit prin contractul de societate și statut, societățile comerciale din domeniul asigurărilor din țara noastră pot practica urmatoarele tipuri de asigurări:
asigurări de viață;
asigurări de persoane altele decat cele de viață;
asigurări de autovehicule;
asigurări maritime și de transport;
asigurări de aviație;
asigurări de incendii și alte pagube la bunuri;
asigurări de răspundere civilă;
asigurări de credite și garanții;
asigurări de pierderi financiare;
asigurări agricole.
După forma juridică sunt doua tipuri de asigurări:
asigurări facultative;
asigurări obligatorii.
După sfera de cuprindere în profil teritorial sunt urmatoarele tipuri de asigurări:
asigurări interne;
asigurări externe.
După felul raporturilor ce se stabilesc între asigurator și asigurat:
asigurări directe (asigurator – asigurat);
asigurări indirecte (reasigurări).
Titel Negru, în “Asigurări. Ghid practic”, prezintă urmatoarele tipuri de asigurări, pornind de la criteriile:
După natura raporturilor juridice de asigurare:
asigurări prin efectul legii (obligatorii);
asigurări contractuale (facultative).
După natura obiectului asigurat:
asigurări de bunuri;
asigurări de persoane;
asigurări de raspundere civilă (asigurări de responsabilitate);
asigurări de riscuri financiare.
După natura riscurilor sunt trei tipuri de asigurări:
asigurări pentru riscuri din calamități;
asigurări cu caracter social-politic;
asigurări ce provin din natura mărfurilor.
După teritoriul sau zona geografică în care se încheie sau se derulează contractele de asigurare, pot fi două tipuri de asigurări:
asigurări interne;
asigurări externe.
Același autor, prezintă clasificarea asigurărilor conform Legii nr. 403/2004 pentru modificare și completarea legii nr. 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor.
Clasele de asigurări aferente tipului de asigurări generale sunt stabilite astfel:
asigurări de accidente;
asigurări de sănătate;
asigurări de mijloace de transport terestru (altele decât feroviare);
asigurări de mijloace de transport feroviar;
asigurări de mijloace de transport aerian;
asigurări de mijloace de transport maritim, lacustru și fluvial;
asigurări de bunuri în tranzit;
asigurări de incendii și alte calamități naturale;
alte asigurări de bunuri;
asigurări de raspundere civilă pentru autovehicule;
asigurări de raspundere civilă pentru mijloace de transport aerian;
asigurări de raspundere civilă pentru mijloace de transport maritim, lacustru și fluvial;
asigurări de raspundere civilă generale;
asigurări de credite;
asigurări de garanții;
asigurări de pierderi financiare;
asigurări de protecție juridică;
asigurări de asitență a persoanelor aflate în dificultate în cursul deplasărilor sau absențelor de la domiciliu ori de la locul de resedință permanentă.
Alte criterii de clasificare pe plan internațional:
După modul lor de administrare, tipurile de asigurări pot fi grupate în:
Asigurări de repartiție, în care asiguratorul se limitează să repartizeze între asigurații sinistrăti suma primelor achitate de către toți membrii comunității de risc;
Asigurări cu capitalizare, caracterizate prin: încheierea pe durate mari; au aspect de economisire; riscul asigurat nu are o manifestare constantă.
După obiectul lor și după criterii tehnice sunt urmatoarele tipuri de asigurări:
Asigurări de daune:
Asigurări de bunuri;
Asigurări de raspundere civilă.
Asigurări de persoane.
După criteriul diferențierilor în gestionarea contractelor, a fondurilor de asigurare și a rezervelor specifice în asigurări:
Asigurări non-viață;
Asigurări de viață.
1.4. Elementele tehnice ale asigurărilor
Elementele care intervin în activitatea asigurărilor sunt: asigurătorul, asiguratul, contractul de asigurare, beneficiarul asigurării, contractantul asigurării, riscul asigurat, valoarea de asigurare, norma de asigurare, suma asigurată, dauna sau paguba, despăgubirea de asigurare, prima de asigurare, durata asigurării.
Asigurătorul este persoana juridică (societatea de asigurare) , care în schimbul primei de asigurare încasate de la asigurați își asumă răspunderea de a acoperi pagubele produse bunurilor asigurate de anumite calamități naturale sau accidente, de a plăti o despăgubire pentru prejudiciul de care răspunde în baza legii – față de terțe persoane.
Asiguratul este persoana fizică sau juridică care, în schimbul primei de asigurare plătite asigurătorului, își asigură bunurile împotriva anumitor calamități naturale sau accidente, ori persoana fizică ce se asigură împotriva unor evenimente ce pot apărea în viața sa, precum și persoana fizică sau juridică care se asigură pentru prejudiciul pe care îl poate produce unor terțe persoane (cazul asigurărilor de bunuri și răspundere civilă).
Contractul de asigurare este actul juridic care se încheie între asigurat și asigurător în cazul asigurărilor facultative. Prin acest act, asiguratul se obligă să plătească prima de asigurare, iar asigurătorul se obligă ca, la producerea riscului asigurat, sa achite, asiguratului sau beneficiarului asigurării, despăgubirea sau suma asigurată. Totodată, în contractul de asigurare sunt prevăzute și alte drepturi și obligații ale părților contractante, precum și data începerii și încetării răspunderii asigurătorului. De asemenea în contractul de asigurare sunt menționate de fiecare dată: interesul asigurării, riscul asigurat, suma asigurată și prima de asigurare.
Beneficiarul asigurării reprezintă persoana care are dreptul să încaseze despăgubirea sau suma asigurată fără însă ca acesta să fie parte la contractul de asigurare. Uneori terța persoana care devine beneficiarul asigurării este indicată în m o d expres, de către asigurat, în contractul (polița) de asigurare. Alteori, desemnarea beneficiarului asigurării se face în cursul executării contractului de asigurare prin declarație scrisă, prin testament, prin condițiile de asigurare (soț, soție, moștenitori legali, etc.). Când sunt mai mulți beneficiari desemnați sau moștenitori, ei au drepturi egale asupra sumei asigurate, cu condiția ca asiguratul să nu fi dispus altfel.
Contractantul asigurării este persoana fizică sau juridică care poate încheia o asigurare, fără însă ca acesta să obțină calitatea de asigurat. Între noțiunile de contractant și beneficiar al asigurării nu există în toate cazurile o delimitare rigidă. Astfel, contractantul asigurării poate fi în același timp și beneficiarul acesteia.
Riscul asigurat este acel fenomen (eveniment) care odată produs, datorită efectelor sale îl obligă pe asigurător să plătească asiguratului sau beneficiarului asigurării, despăgubirea sau suma asigurată.
Risc asigurat poate fi considerat acel fenomen generator de pagube care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
producerea fenomenului (evenimentului) pentru care se încheie asigurarea să fie posibilă, întrucât dacă un bun nu este amenințat de nici un risc, asigurarea acestuia e inutilă;
producerea fenomenului (evenimentului) trebuie să aibă în toate situațiile un caracter întâmplător; există o singură excepție și anume riscul de deces, care deși se știe că se va produce în m o d cert, face parte din categoria riscurilor probabile din considerentul că nu se cunoaște dinainte momentul producerii lui, nici de asigurat, nici de asigurător;
acțiunea fenomenului este necesar să se poată înregistra în evidența statistică.
Asigurările au un conținut complex iar formele sub care se perfectează sunt variate. Cu toate acestea ele au anumite elemente comune, respectiv: subiectele, părțile implicate, obiectul asigurării, interesul în promovarea asigurării, despăgubirea de asigurare, perioada de asigurare.
Interferențele elementelor sunt redate în următoarea schemă:
Figura 1.1. Interferențele elementelor asigurărilor
Valoarea de asigurare a bunurilor se stabilește prin operațiunea de evaluare în vederea asigurării. Operațiunea este necesară întrucât în funcție de valoarea bunurilor asigurate se stabilește despăgubirea pe care o va plăti asigurătorul în cazul producerii riscului asigurat. Valoarea de asigurare poate fi mai mică sau cel mult egală cu valoarea bunului respectiv înregistrată în evidențele contabile sau stabilită în funcție de prețul de vânzare – cumpărare practicat pentru acel bun pe piață în momentul încheierii asigurării. Acest element se întâlnește numai în cadrul asigurărilor de bunuri. La asigurările de persoane, această noțiune nu se întâlnește întrucât, capacitatea de muncă și viața nu pot fi supuse evaluării, iar în cazul asigurărilor de răspundere civilă, prejudiciul cauzat unei persoane nu este susceptibil de evaluare.
Suma asigurată este partea din valoarea de asigurare pentru care asigurătorul își asumă răspunderea în momentul producerii fenomenului (evenimentului) pentru care s-a încheiat asigurarea. Aceasta reprezintă întotdeauna e limita maximă a răspunderii asigurătorului și stă la baza calculării primei de asigurare. La asigurările de bunuri, suma asigurată poate fi egală sau mai mica decât valoarea bunului asigurat, însă în nici un caz mai mare decât aceasta. La asigurările de persoane și de răspundere civilă, neexistând valoare de asigurare, suma asigurată se stabilește fie ca și cuantum precis determinat prin lege (cazul asigurării obligatorii), fie pe baza propunerii asiguratului și în limita prevederilor din actele normative (cazul asigurării facultative).
Norma de asigurare reprezintă suma asigurată, stabilită prin lege, pe unitatea de obiect asigurat, fiind întâlnită doar în cazul asigurărilor obligatorii de bunuri.
Prima de asigurare reprezintă suma de bani, prestabilită, pe care asiguratul o plătește asigurătorului, în baza contractului de asigurare, în schimbul preluării de către acesta din urmă a riscului asigurat și a consecințelor acestuia. Pe baza primelor de asigurare încasate de la asigurați, asigurătorii își constituie fondul de asigurare necesar achitării despăgubirilor sau a sumelor asigurate, își constituie alte fonduri prevăzute prin dispozițiile legale și își acoperă cheltuielile de administrare. În strânsă legătură cu prima de asigurare se găsesc câteva noțiuni utilizate în domeniul asigurărilor și anume:
cota tarifară;
tariful de asigurare;
prima brută;
prima netă;
adaosul de primă
Prima de asigurare pentru un contract de asigurare se determină pe baza formulei:
P a = Sa × Ct ,
unde: Pa – prima de asigurare;
Sa – suma asigurată;
Cota tarifară reprezintă prima de asigurare stabilită pentru o unitate monetară sumă asigurată, pe o perioadă de un an sau pentru sau pentru subperioade anuale (trimestrial, semestrial, lunar). Uneori cota tarifară poate fi exprimată în sumă fixă pe o unitate de bun asigurat.
Tariful de asigurare este compus din sistemul cotelor tarifare, fiind diferențiat în cazul asigurărilor prin efectul legii față de cele facultative, sau în cazul asigurărilor de bunuri față de cele de persoane sau răspundere civilă.
Prima brută reprezintă obligația efectivă de plată a asiguratului față de asigurător, costul protecției prin asigurare și se compune din două elemente: prima netă și adaosul de primă.
Prima netă este destinată constituirii fondului de asigurare din care se plătesc despăgubirile sau sumele asigurate atunci când se produce evenimentul asigurat. Constituie baza plății despăgubirilor.
Adaosul de primă este destinat acoperirii diverselor cheltuieli administrative, constituirii unor fonduri de rezervă și pentru asigurarea profitului asigurătorului.
Durata asigurării reprezintă perioada de timp în care rămân valabile raporturile de asigurare între asigurător și asigurat, așa cum au fost ele stabilite prin contractul de asigurare. În cazul asigurărilor de bunuri, durata asigurării poate fi de 1 an sau chiar mai puțin (3 –6 luni), în schimb la asigurările de viață, durata asigurării poate fi mult mai îndelungată, contractul încheindu-se pe o perioadă de 5, 10, 15 ani. Aceasta este importantă, ea influențând mărimea primei de asigurare ce cade in sarcina asiguratului.
Paguba sau dauna reprezintă expresia bănească a pierderii, intervenită la un bun asigurat ca urmare a producerii evenimentului contra căruia s-a încheiat asigurarea. În cazul în care bunul asigurat a fost distrus în întregime întâlnim noțiunea de pagubă totală, iar dacă pierderea intervenită este inferioară valorii bunului, întâlnim noțiunea de pagubă parțială.
Despăgubirea de asigurare reprezintă suma de bani acordată de către asigurător asiguratului la producerea riscului asigurat, în vederea acoperirii pagubei. Despăgubirea de asigurare nu poate să depășească valoarea pagubei. În practica asigurărilor se întâlnesc două situații și anume:
cazul pagubei totale;
cazul pagubei parțiale.
În caz de pagubă totală despăgubirea acordată asiguratului de către asigurător nu poate să depășească valoarea bunului respectiv din momentul producerii evenimentului asigurat. Suma asigurată trebuie să fie egală sau mai mare cu valoarea bunului din momentul producerii evenimentului. Aceasta poate fi exprimată cu relația:
D = P ~ Sa ~ Vb
unde: D – despăgubirea;
P – paguba;
Sa – suma asigurată,
Vb – valoarea bunului în momentul producerii evenimentului asigurat.
În caz de paguba parțială despăgubirea se stabilește în funcție de sistemul de acoperire a pagubei, adoptat. În acest sens există mai multe principii ce se aplică în calculul despăgubirii și anume:
principiul acoperirii (răspunderii) proporționale;
principiul primului risc;
principiul acoperirii (răspunderii) limitate.
Principiul acoperirii proporționale, conform căruia despăgubirea de asigurare față de pagubă se stabilește în aceeași proporție în care se află suma asigurată, față de valoarea bunului asigurat, astfel, nivelul despăgubirii va fi cu atât mai apropiat de cuantumul pagubei, cu cât mărimea sumei asigurate este mai apropiată de valoarea bunului asigurat. Conform acestui sistem de acoperire, despăgubirea este egală cu paguba numai dacă suma asigurată este egală cu valoarea bunului asigurat.
Principiul primului risc, conform căruia despăgubirea acordată este egală cu paguba, fără a putea însă depăși suma asigurată, adică: D = P = Sa .Astfel, raportul dintre suma asigurată și valoarea bunului nu mai influențează mărimea despăgubirii, aceasta depinzând doar de mărimea pagubei și a sumei asigurate.
Principiul acoperirii limitate are caracteristic faptul că despăgubirea se acordă numai dacă paguba produsă de declanșarea riscului asigurat depășește un anumit nivel prestabilit, denumit franșiză. Astfel, o parte din pagubă cade în sarcina asiguratului, mărimea acesteia fiind stipulată în contractul de asigurare.
Franșiza poate fi de două feluri:
– franșiză atinsă (simplă)
– franșiză deductibilă (absolută)
Nici în cazul franșizei atinse, nici cel al franșizei deductibile nu se acordă despăgubiri pentru pagubele care se încadrează în limitele franșizei (deci paguba produsă în limita franșizei e suportată de asigurat). Datorită gradului mai scăzut de compensare a pagubelor în cazul asigurărilor la care se aplică principiul răspunderii limitate, și cota tarifară este mai mică. De asemenea, existența franșizei îl determină pe asigurat să manifeste o grijă sporită pentru prevenirea pagubelor, întrucât o parte din ele le va suporta singur.
1.5. Asigurări NON VIAȚĂ
1.5.1. Asigurările de persoane altele decât cele de viață
Deși sunt tot asigurări de persoane, ele fac parte din asigurările de non-viață deoarece principalele riscuri acoperite nu se referă la riscul de deces ci la riscuri ce creează suferințe fizice sau de altă natură. Aici sunt incluse:
Asigurarea medicală sau asigurarea de sănătate
Este o formă de asigurare destinată acoperirii totale sau parțiale a costurilor de spitalizare, dacă spitalizarea depășește un anumit număr de zile consecutive (de obicei 3 sau 5), a costurilor unui tratament medical ca rezultat al unei boli sau vătămări corporale în perioada asigurată sau pur și simplu acoperirea pentru boală sau compensarea veniturilor pe perioada de boală.
Asigurarea de accidente
Este un tip de asigurare de persoane diferit de cele de viață practicate. Ea poate fi impusă prin lege pentru anumite categorii de accidente, prin politica de protejare a angajaților unei firme a cărei activitate presupune riscuri semnificative (construcții, industrie, minerit, etc) sau chiar prin condiționarea acestor asigurări de către sindicate. Asigurarea de accident poate fi încheiată ca asigurare individuală sau colectivă. Aceasta din urmă se poate încheia nominal sau pentru toți angajații pe profesii, pentru toți angajații de profesie sau pentru un număr mediu de angajați.
Asigurarea de călătorie
Această asigurare, denumită asigurarea de accidente pentru călătorii în străinătate este de fapt o combinație între asigurarea de accidente și asigurarea de sănătate pe o perioadă determinată și acoperă accidentele sau îmbolnăvirile ce pot să apară în perioada contractuală menționată în poliță pe parcursul unei călătorii determinate ( de obicei în străinătate). Unele societăți acoperă și riscul de deces în această perioadă. Îmbolnăvirea este definită ca o schimbare importantă a stării de sănătate fizică a persoanei asigurate ceea ce este important în această situație este faptul că în contractul de asigurare îmbolnăvirea este acoperită numai dacă nu este legată de o manifestare preexistentă a unei boli cunoscute sau malformații pentru care s-au făcut tratamente prescrise de medic.
1.5.2. Asigurări de bunuri
Asigurarea clădirilor și a conținutului acestora
Asigurarea clădirilor este o asigurare cu caracter facultativ, inclusă în portofoliu tuturor societăților de asigurare, care își desfășoară activitatea în România în cadrul ramurii de non-life. Se poate încheia de persoane fizice și juridice, în general cu sediul sau reședința în România la societăți de asigurări care practică asigurări non-life. Obiectul și riscurile asigurate sunt în general aceleași la toate societățile de asigurare, diferit fiind mecanismul de încheiere al asigurării.
Asigurarea mașinilor, instalațiilor, utilajelor pentru cazurile de avarii accidentale
Pe lângă riscurile asigurate (clasice) de incendiu și alte calamități naturale, instalațiile și utilajele care se găsesc în clădirile asigurate sunt supuse unor riscuri specifice care poartă denumirea de avarii accidentale.
Asigurarea lucrărilor de construcții-montaj
Lucrările de construcție montaj au un conținut complex. Ele reflectă cadrul specific al realizării lucrărilor de investiții ale diferiților investitori prin aportul și implicarea firmelor specializate de antrepriză în construcție-montaj.
În cadrul raporturilor contractuale dintre firmele de antrepriză și diverși investitori, unitățile de construcție-montaj pot executa în țară și străinătate lucrări variate( de construcții propriu-zise, energetice, petrochimice, sisteme de irigații, locuințe, etc.), ocazie cu care se pun în operă valori materiale importante care se află sub incidența unor riscuri variate. Odată cu asigurare de construcție-montaj se mai încheie și asigurarea de răspundere a constructorului față de terți.
Pentru perioada de construcție ca și pentru perioada de garanție se încheie o asigurare cu caracter facultativ. Mecanismul asigurării se încadrează în coordonatele unei asigurări facultative de bunuri și de răspundere civilă.
Asigurarea locuințelor
Pentru persoane fizice este necesară protecția bunurilor dobândite ca urmare a multor ani de muncă și eforturi. Există, în acest sens, suficiente forme de acoperire care au menirea de a proteja locuințele aflate în proprietate personală, sau care sunt închiriate, precum și a conținutului lor.
La asigurarea clădirilor aparținând persoanelor fizice ca și în asigurarea pentru pagubele produse apartamentelor sau locuințelor închiriate, obiectul asigurării îl reprezintă clădirile, respectiv apartamentele închiriate de asigurat (pentru pagubele produse acestuia și pentru care asiguratul este răspunzător față de proprietar).
Asigurarea banilor și a valorilor
Societatea de asigurare oferă protecție banilor și altor valori atât în perioada cât aceștia sunt depozitați în seifuri, dulapuri, etc. cât și în timpul transportului ( chiar dacă este un transport combinat, respectiv mai multe mijloace sau modalități de transport, inclusiv în timpul tranzbordării). Asigurarea este valabilă pe un anumit teritoriu geografic specificat în contract.
Se asigură prin această formă de asigurare banii în numerar sau alte valori reprezentând : valută, pietre prețioase, obiecte sau lingouri din metale prețioase, hârtii de valoare, timbre, titluri de valoare, etc.
Asigurarea de pierdere a profitului
Asigurarea de pierdere a profitului( loss of profit) sau asigurarea de întrerupere a activității( business interruption) se încheie numai împreună cu o asigurare de bunuri, respectiv de cădiri, inclusiv de instalații și accesorii, utilaje, stocuri de materiale, mărfuri. Ea nu poate fi solicitată de asigurat înafara existenței unei asigurări de bunuri, deoarece are sens numai în situația în care producerea unei daune la asigurarea de bunuri asigurate determină o întrerupere a activității cauzatoare de pierdere de profit pentru aceasta.
Așadar, în cazul în care activitatea desfășurată de asigurat în legătură cu clădirea se întrerupe sau intervine ca o consecință a unui eveniment asigurat, asigurătorul va plăti asiguratului suma pierderii rezultate din această întrerupere sau intervenite în concordanță cu prevederile condițiilor de asigurare.
Prăbușirea, incendierea, explozia sau orice alt eveniment care cauzează o pierdere nu reprezintă numai o pagubă materială ci antrenează odată cu ea și o reducere a posibilității de câștig în viitor sau chiar falimentul.
Ca regulă generală, asigurarea este limitată la pierderea profitului brut datorită pe de o parte, a reducerii cifrei de afaceri și pe de altă parte, datorită creșterii costului activității. În aceste condiții, suma plătită ca despăgubire va fi calculată conform acestor date, pe baza unei metodologii stabilite în condițiile de asigurare.
Asigurarea riscului de catastrofă
Spre deosebire de multe alte evenimente, calamitățile naturale au un potențial foarte ridicat de a produce mari pagube materiale și pierderi de vieți omenești .
Expunerea la aceste riscuri este din ce în ce mai mare. Creșterea populației, înființarea unor localități în zone anterior nelocuite, dezvoltarea economică în regiunile mai expuse, creșterea numărului de construcții de locuințe și unități economice, dezvoltarea tehnicii de mare valoare, apariția de noi aglomerări urbane, densitatea mare a valorilor în orașe și zone industriale cresc în mod vădit potențialul de catastrofă și preocupă tot mai mult întreaga comunitate. Astfel apare fireasca nevoie de documentare detaliată asupra tipurilor și forței catastrofelor naturale, ca un ajutor pentru factorii de decizie economică și politică.
La toate acestea se adaugă schimbările mediului datorită activității oamenilor, modificarea climei cu implicații asupra creșterii nivelului mării, modificarea vegetației, creșterea volumului precipitațiilor și reașezarea zonelor precipitațiilor foarte ridicate sau foarte scăzute. Toate acestea au crescut substanțial pericolul de catastrofă.
Pentru România, cel mai distructiv dintre catastrofele naturale este cutremurul. După același criteriu, locul doi îl ocupă inundațiile, urmate de fenomenele atmosferice de mare amploare, dar care au importanță locală (grindina, furtună, ploaie torențială, etc.).Scopul studiilor efectuate în ultima vreme a fost multiplu: conștientizarea unui asemenea pericol pentru populație și pentru factorii de decizie care ar putea acționa și sprijini financiar consolidarea clădirilor aflate într-o stare avansată de degradare datorită vechimii și/sau faptului că au suferit urmările altor cutremure, precum și educarea populației.
Asigurarea de transport rutier
Asigurările auto a apărut pentru prima dată la începutul secolului XX, fiind incluse în categoria accidente. În a doua jumătate a secolului odată cu dezvoltarea transporturilor rutiere, cu creșterea numărului de mașini și cu diversificarea acestora, asigurările de auto s-au desprins din grupa asigurărilor de accidente devenind o categorie de asigurări de sine stătătoare și foarte vastă. Deși la început asigurările auto propuneau acordarea protecției numai pentru vătămări corporale și pagube materiale produse terților odată cu trecerea timpului au apărut noi tipuri de protecție.
Din punct de vedere al utilizării autovehiculelor, asigurările ce pot fi încheiate cuprind mai multe tipuri:
asigurarea mărfurilor pe timpul transportului
asigurarea răspunderii transportatorului
asigurarea autovehiculului
asigurarea de răspundere civilă
asigurarea pasagerilor, asigurarea de accident a persoanelor legal transportate în autovehicul
Prin toate aceste asigurări se acoperă o gamă diversă de riscuri. Ca și în celelalte tipuri de asigurare există anumite practici comune tuturor asigurătorilor, dar fiecare dintre ele are anumite particularități privind tipurile de riscuri- asigurabile și excluse- subscriere, etc.
Asigurarea autovehiculelor
Pentru această formă de asigurare este important de definit categoria de autovehicule. Prin acest termen se înțeleg nu numai autovehiculele, ci și remorcile trase de autovehiculele asigurate, autovehiculul propulsat, suspendat pe roți, șenile, tălpi de alunecare folosite pentru transportul mărfurilor sau persoanelor.
În practica internațională, clasificarea riscurilor asigurabile în asigurarea de autovehicule ține seama de tipurile de vehicule ce se asigură, datorită varietății mari a acestora.
Clasele mai întâlnite sunt următoarele:
autovehicule proprietate privată,
motociclete,
autovehicule comerciale – pentru transportul mărfurilor și pasagerilor,
vehicule agricole și forestiere,
auto speciale, construite sau adaptate pentru o anume utilizare, ex: macarale, tractoare, ambulanțe, excavatoare, echipamente pentru extracții și transport minier, auto speciale pentru transport autovehicule, etc.
Asigurarea auto este cea mai frecvent întâlnită în asigurările non-viață. Ea se contractează cel mai ușor dintre toate asigurările facultative și este asigurarea cu cea mai mare rată a daunei.
Asigurarea de avarii a autovehiculelor
Riscurile pentru care se oferă protecție sunt diferite de la o societate la alta, deoarece fiecare își stabilește singură politica de subscriere. Există totuși anumite riscuri pe care le întâlnim la majoritatea societăților de asigurare, cum ar fi:
avarii produse ca urmare a ciocnirii, lovirii sau izbirii cu alte vehicule sau cu orice alte corpuri mobile sau imobile aflate în afara ori în interiorul autovehiculului asigurat, răsturnări, derapări, zgârieturi, căderi( cădere în prăpastie, cădere în apă cu ocazia transbordării, căderi pe autovehicul a unor corpuri cum ar fi: copaci, blocuri de gheață sau de zăpadă, etc.),
incendiu, precum și pagubele produse din această cauză, cum ar fi: afumare, pătare, carbonizare sau alte distrugeri,
trăsnet, explozie și pagubele produse când acestea au avut loc la distanță de autovehiculul respectiv,
ploaie torențială, grindină, inundație, apă rămasă pe sol, furtună, uragan, cutremur de pământ,
prăbușire sau alunecare de teren,
greutatea stratului de zăpadă sau gheață,
avalanșe de zăpadă, căderea unor corpuri pe construcția în care se află autovehiculul.
La fel ca la alte tipuri de asigurări, sunt acoperite și avariile apărute ca urmare a unor măsuri luate în timpul producerii evenimentului asigurat pentru salvare autovehiculului sau a construcției în care se află acesta.
În cazul riscurilor cu caracter natural (trăsnet, furtună, uragan, etc.) se acordă despăgubiri și pentru pagubele produse autovehiculului prin efectele indirecte ale acestor fenomene, cum ar fi: prăbușirea unui copac lovit de trăsnet peste autovehiculul asigurat.
Asigurarea auto pentru riscuri speciale (FURT)
Asigurarea pentru riscul de furt la auto reprezintă o formă de asigurare specială care acoperă riscul de furt al întregului autovehicul și de cele mai multe ori al unor părți componente și accesorii.
Asigurarea de răspundere civilă auto a deținătorilor de autovehicule (RCA)
Prin asigurare de răspundere civilă auto se acoperă prejudiciile create de asigurat unor terțe persoane pentru care acesta este răspunzător conform legii.
În fiecare țară există reglementări specifice pentru asigurarea auto, dar în mod deosebit pentru asigurarea de răspundere față de terți. Acest lucru este determinat de puternica implicare socială, datorită pagubelor materiale și suferințelor cauzate de accidentele de circulație unor terți nevinovați.
În România, în conformitate cu Legea 136/1995 privind asigurarea și reasigurarea în România, art.4 asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse din accidente de autovehicule este singura formă de asigurare obligatorie. Prin această asigurare asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în fața legii față de terțele persoane păgubite și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil (art.41). Datorită caracterului obligatoriu, unicității condițiilor de asigurare și primei de asigurare practicate pentru această asigurare nu se încheie contract de asigurare, ci se eliberează numai un certificat prin care se confirmă plata primei de asigurare și perioada asigurată. Asigurarea de raspundere civila auto (RCA) este o asigurare prin care tertii prejudiciati in urma unui accident auto, produs din vina conducatorului auto asigurat, primesc despagubiri pentru daunele materiale si/sau vatamarile corporale suferite.Asigurarea de raspundere civila auto este fundamental diferita de asigurarea tip Casco, aceasta din urma fiind o asigurare facultativă prin care persoana care primește despăgubiri pentru daunele produse autovehicului sau este asiguratul, și nu un terț.
Asigurarea internațională de răspundere civilă auto „carte verde”
Din aceleași motive arătate pentru asigurarea de răspundere civilă auto pe teritoriul național, a apărut ca o necesitate protecția similară a persoanelor fizice și a bunurilor pe plan internațional. Alături de acestea, pentru înlăturarea inconvenientelor determinate de diversitatea reglementărilor referitoare la compensarea pagubelor produse unui terț de un posesor de autovehicul prin accident. Comisia Economică pentru Europa de pe lângă ONU a propus ca asigurarea încheiată în țara de origine a asigurătorului să fie recunoscută în țara în care s-a produs prejudiciul. Primele reglementări au apărut în 1947, astfel în țara vizitată este valabilă asigurarea încheiată la asigurătorul din țara de origine, asigurarea valabilă în baza legii de asigurare obligatorie din țara vizitată.
Astfel în fiecare țară participantă s-a înființat un birou al asigurătorului de autovehicule ca organism special desemnat al societății de asigurare din țara respectivă, care are dreptul de a elibera asiguratului un certificat de asigurare în mod direct sau printr-una dintre societățile de asigurare membre, document cunoscut sub denumirea de „carte verde”.
Documentul „carte verde” constituie dovada că proprietarul autovehiculului a încheiat contractul de asigurare pentru răspundere civilă. El acoperă răspunderea ce i-ar putea reveni asiguratului în termenii prevăzuți de legea asigurării obligatorii a autovehiculelor din țara vizitată unde s-a produs accidentul, biroul gestionar din această țară având rolul de a constata, evalua și lichida daunele față de terțul păgubit, despăgubirile plătite urmează a le recupera de la biroul emitent, la care se adaugă și o sumă de bani pentru serviciile prestate.
1.5.3.Asigurări maritime
Asigurarea maritimă este o ramură a asigurărilor de bunuri. Ea oferă protecție navelor maritime și fluviale , altor feluri de ambarcațiuni, instalații și utilaje care deservesc navele și sunt folosite în porturi, precum și a încărcăturii acestora, împotriva unui complex de riscuri.
Asigurarea bunurilor transportate cu nave maritime
În practica asigurărilor acest tip de asigurare se mai numește și cargo. Ea cuprinde bunurile care fac obiectul transportului internațional de mărfuri. Asigurarea se încheie la valoarea de transport a acestora, inclusiv cheltuielile de transport, taxele vamale și alte cheltuieli asemănătoare.
Asigurarea navelor maritime și fluviale
În practică asigurarea navelor maritime și fluviale este denumită asigurare casco și cuprinde navele comerciale, navele de pescuit și alte ambarcațiuni, instalații și utilaje plutitoare asimilate navelor, șalupele, șlepurile, etc.
1.5.4.Asigurarea de aviație
Asigurarea de aviație reprezintă o categorie de asigurări de bunuri, facultative, specializată care se tranzacționează cu preponderență pe piețele internaționale de asigurare. Acest lucru este determinat de faptul că aviația este un domeniu cu un pregnant caracter internațional mult mai accentuat decât orice altă modalitate de transport.
Asigurarea aeronavei
Sunt asigurate navele aeriene aparținând companiilor aeriene de transport și asociațiilor sportive, pentru:
pierderea sau avarierea aeronavei;
răspunderea față de pasageri și pentru bagajele acestora, precum și pentru mărfurile transportate;
răspunderea civilă legală față de terți.
Asigurări de răspundere față de terți practicate în asigurarea de aviație
Acestea se pot practica la sumele declarate de asigurat pentru pasageri, bagaje și pentru mărfurile transportate, precum și pentru terți în limitele prevăzute de convențiile internaționale, legislațiile naționale și acordurile încheiate de asigurat cu partenerii săi. Este important de menționat faptul că limitele privind asigurarea de răspundere și condițiile de asigurare cunosc unele diferențe de la un stat la altul în afara convențiilor internaționale care reglementează aceste aspecte.
Prin această asigurare, care de regulă apare ca o secțiune distinctă în polița de asigurare se garantează indemnizarea terților pentru pagubele materiale, decesele sau vătămările corporale create de asigurat.
1.5.5.Asigurări agricole
Asigurarea facultativă a animalelor
Asigurarea facultativă a animalelor a fost și este una din formele de asigurare agreate de asigurații din toate sectoarele economice, datorită riscurilor care planează asupra animalelor pe care aceștia le dețin în gospodării sau crescătorii. Aceasta este o asigurare agreată cu atât mai mult azi cu cât asigurarea prin efectul legii a fost eliminată din sistemul asigurărilor.
Persoanele fizice sau juridice care au sediul sau reședința în România își pot asigura facultativ animalele domestice atât cele care sunt proprietatea lor, cât și pe cele primite în îngrijire ori pentru creștere și îngrășare, pe bază de contracte.
Asigurarea culturilor agricole
Odată cu lichidarea unităților cooperatiste acoperirea pagubelor la culturile agricole nu mai poate avea loc din fonduri constituite la nivel departamental, deoarece unitățile agricole create funcționează în regim comercial. La fel persoanele fizice care au dobândit dreptul de proprietate asupra pământului își asumă riscurile care se pot ivi la culturile agricole și rodul viilor, prin urmare singura soluție o constituie asigurarea culturilor agricole prin intermediul unor societăți specializate de asigurări.
Asigurări de răspundere civilă
Asigurările de răspundere civilă au ca obiect acoperirea prejudiciului produs de asigurat unor terțe persoane, în condițiile în care asiguratul este răspunzător din punct de vedere legal. Răspunderea civilă legală reprezintă temeiul în baza căreia o persoană poate acționa în judecată o altă persoană sau organizație, care se presupune a fi vinovată de producerea unor pagube, prin nerespectarea legislației în vigoare.
Cea mai cunoscută asigurare de răspundere civilă din țara noastră, singura asigurare obligatorie din piața de asigurări românească este asigurarea de răspundere civilă a conducătorilor de autovehicule.
O altă categorie de asigurări de răspundere foarte importantă sunt asigurările de răspundere civilă profesională. Asigurările de răspundere profesională practicate pe piața românească se adresează următoarelor categorii de profesii: constructori, medici, contabili, evaluatori, experți tehnici, consultanți, manageri, avocați.
Alături de asigurările de răspundere civilă profesională, piața românească mai oferă câteva tipuri de produse de asigurare de răspundere civilă, respectiv:
asigurarea de răspundere a transportatorului în calitate de cărăuș pentru mărfurile transportate,
asigurarea de răspundere civilă a producătorului,
asigurarea de răspundere pentru riscuri comerciale și industriale,
asigurarea de răspundere a angajatorului,
asigurarea de răspundere a proprietarului sau a chiriașului,
asigurarea de răspundere a proprietarilor de magazine,
asigurarea de răspundere a autorităților publice,
asigurarea de răspundere a persoanelor fizice private,
asigurarea de răspundere pentru folosirea de ambarcațiuni,
asigurarea de răspundere civilă auto cu valabilitate în afara teritoriului României
asigurarea de răspundere a directorilor și a funcționarilor.
1.5.6.Asigurarea de risc financiar
Asigurarea financiară reprezintă o formă relativ nouă de asigurare apărută ca o consecință a procesului de îngustare a distincției dintre instituțiile financiare și cele de asigurări. Este un concept nou prin care asiguratul elimină riscurile de pierderi financiare ce pot să apară în activitatea sa transferându-le unui asigurător. Creditul comercial reprezintă atât valoarea transferată cumpărătorului de către un vânzător pe încredere, cât și intervalul de timp de dinainte de rambursarea de către cumpărător a valorii sub forma plății.
Asigurările financiare sunt diferite de garanțiile bancare. Prin asigurarea financiară se preiau riscurile numai în anumite condiții, în timp ce garanțiile bancare implică asumarea necondiționată a tuturor obligațiilor.
Asigurarea de credit
Protejează comercianții și producătorii în fața riscului de neplată de către consumatorii care cumpără sau închiriază bunuri sau beneficiază de facilități de credit similare.
Asigurarea de fidelitate
Reprezintă asigurarea drepturilor sau intereselor patrimoniale și de aceea sunt încadrate în categoria asigurărilor patrimoniale. Aceste asigurări au ca scop acordarea protecției unei societăți în calitate de asigurat împotriva unor prejudicii produse activelor sale ca urmare a actelor necinstite sau frauduloase ale personalului său care administrează o parte a acestora, indiferent dacă ei au acționat singuri sau împreună cu alte persoane.
Asigurarea riscurilor politice
Se face numai pentru creditele de export și include numai riscurile pure la care sunt expuși exportatorii sau investitorii în străinătate (confiscare, expropiere, naționalizare) se asigură în mod frecvent unele evenimente cu caracter special, care pot fi afectate de situația politică a altei țări, precum: rezilierea inaugurării unor expoziții, răpiri și răscumpărări, forță majoră și altele.
CAPITOLUL 2. PREZENTAREA ASIGURĂRILOR DE BUNURI ÎN ROMÂNIA
2.1.Piața de asigurări în România
Piața reprezintă un ansamblu coerent, un sistem sau o rețea de relații de vânzare-cumpărare între diferiți agenți economici care sunt, pe de o parte, uniți prin legături de interdependență și, pe de altă parte, se află în raporturi de opoziție, fiecare urmărindu-și propriul interes. Piața semnifică existența unor confruntări între purtătorii cererii și ofertei prin intermediul cărora se determină prețul bunurilor economice ce fac obiectul schimbului.
Întrucât prin intermediul asigurărilor o societate comercială specializată (asigurător) își asumă obligația de a prelua asupra sa, în schimbul primelor încasate de la persoanele fizice și juridice(în calitate de asigurați), efectele negative ale producerii unui anumit eveniment sau complex de evenimente, asigurarea apare ca un mijloc prin intermediul căruia persoanele asigurate se pot pune la adăpost de pericolele care îi amenință. Operațiile de asigurare se realizează într-un cadru denumit piața asigurărilor.
Tranzacțiile cu asigurări care au loc între diferite țări este scăzut în comparație cu schimburile de mărfuri dintre ele. Este de înțeles având în vedere tipul de produse care se comercializează și prețurile (primele de asigurări) care trebuie plătite. Aceste tranzacții sunt influențate de reglementările interne ale fiecărei țări. Piața internațională interferează cu subpiețele naționale, atunci când companiile multinaționale își înființează filiale în diferite țări unde subscriu riscuri sau când cumpără de la companiile naționale asigurări (prin reasigurare) la sediul său. Aceste servicii le oferă fie naționalilor, fie străinilor aflați în țara sa. Această categorie de afaceri este numită „business transfrontalier”.
Piața asigurărilor presupune întâlnirea cererii de asigurare, ai cărei purtători sunt persoanele fizice și juridice care doresc să încheie diverse tipuri de asigurări, cu oferta de asigurare, ai cărei reprezentanți sunt organizațiile specializate autorizate să funcționeze în acest domeniu și capabile să desfășoare, sub aspect financiar, o astfel de activitate.
Aprecierea situației pieței asigurărilor se poate realiza prin prezentarea unor indicatori cantitativi, care reflectă importanța sectorului de asigurări în cadrul economiei naționale, precum și a unor indicatori calitativi. În aprecierea nivelului de dezvoltare al pieței asigurărilor cei mai utilizați indicatori de analiză în țările cu tradiție în domeniul asigurărilor sunt gradul de penetrare al asigurărilor în economie și densitatea asigurării (indicatori preluați și în rapoartele asupra activității din domeniul asigurărilor de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor).
Piața de asigurări a continuat să se crească o dată cu dezvoltarea economică a ecomoniei mondiale însă creșterea cea mai mare a volumului primelor de asigurări și reasigurări a avut loc în ultimii 20-25 de ani. Creșterea numărului de asigurări subscrise și a volumului primelor de asigurare a avut loc datorită unor factori, cum ar fi:
dezvoltarea economică în țările industrializate după al doilea război mondial, apariția de bunuri și afaceri de mare valoare care trebuiau protejate prin asigurări au dus la apariția de noi și complexe produse de asigurare. Creșterea valorii bunurilor care trebuiau protejate prin asigurare a dus la creșterea obligațiilor companiilor de asigurări dar și a primelor de asigurare pe care le plăteau cei ce se asigurau.
schimbările intervenite în structura subpiețelor de asigurări prin pătrunderea în diferite țări a companiilor multinaționale datorită incapacității companiilor naționale de a subscrie riscurile din aceste subpiețe. De m enționat este faptul că unele din aceste subpiețe a o regislație prin care restricționaează accesul companiilor multinaționale în piața proprie.
globalizarea activităților de asigurare se manifestă prin achiziții de către companiile multinaționale a unor companii de asigurări mici pe care le-au absorbit sau le-au fuzionat micșorând numărul de asigurători din subpiețele de asigurări. Scopul acestor fuzionaări este crearea de grupuri financiare gigant care impun regulile de subscriere și primele de asigurare în subpiața respectivă.
criza economică și financiară din ultimii ani a dus la apariția unor metode noi de abordare a asiguraților, la noi strategii și măsuri de supraveghere, control, norme de contabilitate, solvabilitate și măsurare a activității.
Piața asigurărilor din România este una dintre cele mai mici din Uniunea Europeană din toate punctele de vedere, atât ca nivel de prime subscrise cât și ca densitate a asigurărilor sau grad de penetrare. Însă într-o organizare neconvențională numită a Europei Centrale și de Est, România ocupă unul din primele locuri după piața Poloniei care subscrie aproximativ o treime din primele aferente acestei subpiețe, Cehia și Slovenia.
La sfârșitul anului 2012, în România erau înregistrate 41 societăți de asigurare:
22 au desfășurat numai activitate de asigurări generale
11 au desfășurat activitate de asigurări de viață
8 au desfășurat activitate compozită
În ultimii 5 ani, valoarea capitalului social subscris agregat la nivelul societăților de asigurare s-a dublat, de la 1.977.184.554 lei, la sfârșitul anului 2007, la 4.038.239.446 lei, la sfârșitul anului 2011. Evoluția din această perioadă de 5 ani a fost determinată de autorizarea unor noi societăți de asigurare și de intrarea unor grupuri de asigurare de renume la nivel internațional în acționariatul societăților din piața românească.
La data de 31.12.2011, cota de participare a investitorilor străini la capitalul social subscris și vărsat al societăților de asigurare era de 78,80%, iar cea aferentă capitalului românesc era de 21,92 % din total. În ceea ce privește țara de proveniență a capitalului, investitorii din următoarele țări dețineau cele mai semnificative ponderi în valoarea totală a capitalului social subscris de societățile de asigurări, în 2012:
Franța, 14,72%;
Austria, 28,45%;
Olanda, 9,4%;
Marea Britanie, 0,31%;
Italia, 3,42%.
Figura 2.1. Structura capitalului social subscris al companiilor de asigurări pe țări de proveniență în 2012.
(Sursa Raportul CSA 2012)
La sfârșitul anului 2011, erau deschise pe teritoriul României 12 sucursale autorizate în alte state membre ale UE -Franța, Germania, Belgia, Marea Britanie, Ungaria, Austria și Suedia -, din care 10 au raportat către autoritățile din statele de proveniență un volum de prime brute subscrise în România de 116.717.155 lei, valoare care a înregistrat o creștere nominală cu 54,59% față de anul 2010, iar în termini reali de 46,12%.
Structura pe categorii de asigurare a volumului total de prime brute subscrise pe teritoriul României de către cele 10 sucursale a fost următoarea:
102.168.175 lei, respectiv 87,53% din total, pentru asigurărigenerale;
14.548.980 lei, 12,47% din total, pentru asigurări de viață.
Din punct de vedere al structurii pe clase de asigurări generale, situația subscrierilor în România a celor 10 sucursale a fost următoarea:
37,19%, clasa III – Asigurări de mijloace de transport terestru, altele decât feroviare
28,98%, clasa XIV – Asigurări de credite
11,54%, clasa XVI – Asigurări de pierderi financiare
9,64%, clasa I – Asigurări de accidente și boală, accidente de muncă și boli profesionale
12,65%, alte clase.
Pentru asigurările de viață, sucursalele societăților de asigurare autorizate în state membre ale Uniunii Europene care desfășoară activitatea pe teritoriul României au realizat subscrieri numai pentru asigurări de viață, anuități și asigurări de viață suplimentare și asigurări de viață și anuități care sunt legate de fonduri de investiții.
Piața asigurărilor din România a scăzut pe tot parcursul anului 2011, tendința de scădere manifestându-se încă din anul 2009, în condițiile în care economia românească era încă în recesiune. Piața asigurărilor din România a înregistrat o scădere de circa 5,81% în termeni nominali, sau mai precis de 10,98% în termeni reali. La fel ca în anul 2010, întâlnim o particularitate a pieței românești de asigurări aceea că sectorul asigurărilor generale au cunoscut o scădere de 6,75% iar asigurările de viață o creștere de 3%. După cum constatăm, creșterea înregistrată de asigurările de viață nu a putut anihila scăderea din sectorul asigurărilor generale. In anul 2011 s-au înregistrat un volum al primelor brute subscrise de aproximativ 1.836,76 mil euro, în lei 7.822.309.952 lei. Aceste prime s-au subscris din asigurări generale, 1.438,35 mil euro, respectiv 6.083.943.098 lei (78,3%) și din asigurări de viață, 398,41 mil euro, respectiv 1.738.366.854 lei (21,7%).
Gradul de penetrare al asigurărilor în economie este un indicator sintetic care arată contribuția sectorului de asigurare la crearea produsului intern brut și care se calculează ca raport între volumul primelor de asigurare brute directe și produsul intern brut. Gradul de penetrare a asigurărilor în produsul Intern Brut (PIB), determinat ca raport între primele brute subscrise pentru asigurări generale și de viață și PIB, s-a situat la 1,4%, înregistrând o creștere cu 0,05 puncte procentuale față de nivelul aferent anului 2011.Gradul de penetrare al asigurărilor generale în PIB s-a situat la 1,10% nivel în creștere cu 0,05 puncte procentuale comparativ cu anul anterior.
Tabel 2. 1 Evoluția gradului de penetrare a asigurărilor
în perioada 2008-2012
(sursa: raport anual CSA 2012)
Densitatea asigurărilor, determinată ca raport între volumul de prime brute subscrise și numărul de locuitori, a înregistrat în 2012, o valoare de 387,35 lei/locuitor, nivel în scădere cu 23,42 lei/locuitor față de anul 2011, când avea o valoare de 410,77 lei/locuitor. Această scădere a fost determinată de creșterea numărului de locuitori , luat în calcul pentru anul 2012 (21.316.420 locuitori), comparativ cu cel anunțat de INS pentru anul 2011 (19.042.936 locuitori).
În sectorul asigurărilor generale, densitatea asigurărilor s-a situat la 302,79 lei/locuitor, nivel în scădere cu 16,70 lei pe locuitor față de anl 2011.
Tabel 2. 2 Evoluția gradului de densitate a asigurărilor
în perioada 2008-2012
(sursa: raport anual CSA 2012)
Tabel 2.3. Dinamica primelor brute subscrise pentru asigurări generale și de viață pentru perioada 2008-2012
(sursa: raport anual CSA 2012)
Figura 2. 2. Reprezentarea grafică pentru dinamica gradului de penetrare și densitatea asigurărilor pentru perioada 2008-2012
Structura pe categorii de asigurare a volumului total de prime brute subscrise, la data de 31.12.2012, era următoarea:
6.454.395.818 lei, prime brute subscrise pentru categoria asigurărilor generale, reprezentând 78,17 % din total;
1.802.519.132 lei prime brute subscrise pentru categoria asigurărilor de viață, reprezentând 21,83 % din total;
Figura 2. 3. Reprezentarea grafică pentru dinamica primelor brute subscrise pentru asigurări în perioada 2008-2012
Figura 2.4 Reprezentarea grafică pentru dinamica primelor brute subscrisepe total și pe categorii de asigurare în perioada 2008-2012
Figura 2.5. Dinamica structurii primelor brute subscrise în funcție de categoria de asigurare în perioada 2008-2012.
Piața asigurărilor din România este caracteizată de un grad ridicat de concentrare. În anul 2012, aproape 80% din volumul total de prime subscrise a fost realizat de10 societăti, din cele 41 societăți care au desfășurat activitatea de asigurare/reasigurare.
Tabel 2. 4 Societățile cu cele mai mari volume de prime brute subscrise și ponderea lor în total piață în anul 2012
(sursa: raport anual CSA 2012)
Potrivit datelor centralizate de CSA, la data de 31.12.2012, societățile de asigurare dețineau cumulat pentru cele două categorii de asigurare, un număr total de 15.379.627 contracte de asigurare în vigoare. Comparativ cu anul 2011, când erau în vigoare 15.361.480 contracte de asigurare, s-a înregistrat o creștere cu 18.147 contracte.
Pe segmentul asigurărilor generale se înregistrau 11.827.799 de contracte în vigoare, respectiv 76,91 % din total. Față de anul 2011, numărul contractelor în vigoare pe segmentul asigurărilor generale a crescut cu 64.207 contracte.
Tabel 2. 5. Structura primelor brute subscrise în perioada 2008-2012
(sursa: raport anual CSA 2012)
În următoarea perioadă, criza economică manifestată în economie va fi dublată de alți factori negativi care vor duce la un trend descendent a industriei de asigurări, cum sunt:
deprecierea monedei naționale cu impact negativ asupra activelor și pasivelor societăților de asigurări;
creșterea ratei inflației;
situația lichidității pieței de capital și a unor instituții de credit la care au efectuat plasamente societățile de asigurări.
2.2.Analiza asigurărilor non viață pe piața din România
Volumul total al primelor brute subscrise pentru asigurări generale, în anul 2012 a fost de 6.454.395.818 lei. Comparativ cu anul 2011, acest nivel reprezintă o creștere nominală cu 6,09%, în termeni reali creșterea a fost de 1,09 %.
La data de 31.12.2012, distribuția primelor brute subscrise pe categorii de asigurați era :
42,14 % – prime brute subscrise de persoane fizice, cu un total de 2.719.923.089 lei;
57,86 % – prime brute subscrise de persoane juridice , cu o valoare de 3.734.427.729 lei.
Tabel 2.6. Dinamica primelor brute subscrise pentru asigurări generale
( sursa: Raport CSA 2012 )
Tabel 2.7. Societățile cu cele mai mari subscrieri pentru asigurări generale
în anul 2012
( sursa: Raport CSA 2012 )
Grupama Asigurări SA a avut o primă subscrisă din asigurări generale de 760.602.055 lei, reprezentând 11,78 % din cota de piață.
În ceea ce privește structura pe clase de asigurări a primelor brute subscrise pentru asigurările generale , cea mai mare pondere, respectiv 79,56 % a fost deținută cumulat de clasa III- asigurări de mijloace de transport terestru , altele decât cele feroviare, clasa X- asigurări de răspundere civilă pentru vehicule și clasa VIII- asigurări de incendiu și alte calamități naturale.
Figura 2.6. Structura pe clase a primelor brute subscrise din asigurările generale
( sursa: Raport CSA 2012 )
Evoluția primelor brute subscrise, în anul 2012, pentru cele trei clase de asigurări, a fost următoarea:
Clasa III- asigurări de mijloace de transport terestru , altele decât cele feroviare
A fost subscris un volum de prime brute de 1.916.682.149 lei, nivel în scădere nominală cu 3,73 % față de anul 2011 și cu 8,27 % în termeni reali. Subscrierile pe această clasă de asigurări au intrat pe o tendință descendentă începând cu anul 2008, odată cu declanșarea crizei economice și financiare.
Grupama Asigurări SA a reprezentat 17,29 % din volumul total al subscrierilor pe această claă, cu suma de 331.441.053 lei.
Segmentul asigurărilor facultative CASCO a fost influiențat puternic de declinul înregistrat pe zona finanțărilor auto- leasing și credite auto acordate de băncile comerciale, precum și de scăderea puterii de cumpărare a populației.
Clasa VIII – asigurări de incendiu și alte calamități naturale
S-au subscris prime brute în valoare totală de 1.081.228.539 lei, nivel în scădere nominală cu 8,22 % față de anul 2011. Evoluția negativă pe această clasă de asigurări a fost determinată de reducerea subscrierilor atât pentru asigurările facultative de locuințe, cât și pentru cele obligatorii.
Clasa X- asigurări de răspundere civilă pentru vehicule
cu un volum de prim brute subscrise de 2.137.043.377 lei, a înregistrat o creștere nominală cu 8,45 %, comparativ cu anul 2011.
2.3. Aspecte legale referitoare la asigurările de locuințe
2.3.1. Asigurarea obligatorie a locuinței
Asigurarea obligatorie a locuintelor este reglementata de Legea 260/2008 si normele de punere in aplicare emise de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor.
Societatea de asigurare care preia riscurile si raspunderile asumate in aceasta forma de asigurare este PAID (Pool-ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale) este o societate comercială de asigurare – reasigurare, cu capital privat, formată prin asocierea societăților de asigurare autorizate să încheie asigurări obligatorii pentru locuințe.
Polița de asigurare împotriva dezastrelor naturale – PAD are drept Asigurator PAID (S.C. POOL-UL DE ASIGURARE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE) și se emite numai de către asiguratorii autorizați să practice riscuri de catastrofă, doar în sistem electronic.
Contractul de asigurare obligatorie a locuințelor se încheie în forma scrisă între PAID și proprietarul locuinței, prin mijlocirea societăților de asigurare autorizate să practice riscuri de catastrofă, prin derogare de la dispozițiile Legii nr. 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare.
PAD- reprezintă asigurarea obligatorie a locuinței. Orice persoană fizică sau juridică care deține în proprietate o construcție cu destinație de locuință, atât în mediul urban cât și în mediul rural.
Polița de asigurare împotriva dezastrelor naturale – PAD trebuie să cuprindă obligatoriu următoarele elemente:
informații furnizate de contractant/asigurat referitoare la:
identificarea asiguratului, contractantului si a beneficiarului asigurarii: numele si prenumele/denumirea, sediul/domiciliul partilor contractante, CNP/CUI, telefon;
identificarea obiectului asigurarii: tipul si adresa completa a locuintei;
b) riscurile acoperite prin contract;
c) suma asigurata obligatoriu pentru tipul de locuinta asigurat;
d) prima de asigurare obligatorie aferenta sumei asigurate si termenele de plata a acesteia;
e) data emiterii politei si perioada de valabilitate a acesteia;
f) datele de identificare ale PAID;
g) denumirea asiguratorului autorizat care a eliberat PAD in numele si contul PAID;
h) semnaturile partilor contractante;
i) denumirea actelor normative care prevad drepturile si obligatiile partilor contractante.
Denumirea/numele si sediul/domiciliul partilor contractante
Numele beneficiarului asigurarii
Tipul locuintei si adresa acesteia
Suma asigurata obligatoriu
Prima obligatorie si termenele de plata a acesteia
Perioada de valabilitate a contractului de asigurare
Numarul si titlul actului normativ in temeiul caruia s-a emis PAD.
În conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 260/2008, limita maximă de răspundere asumată de PAID pentru acoperirea riscurilor prevăzute la art. 5 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 260/2008, republicată, cu completările și modificările ulterioare pentru fiecare tip de locuință asigurată, per eveniment și în agregat, indiferent de numărul de evenimente asigurate produse pe parcursul valabilității contractului, contratului și precizată în PAD, este:
pentru fiecare locuințăa de tip A – 20.000 Eur
pentru fiecare locuință de tip B – 10.000 Eur.
Suma asigurată reprezintă echivalentul în lei al sumelor exprimate în euro, potrivit cursului de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data încheierii contractului de asigurare obligatorie a locuinței.
Lcuințele se împart în două categorii:
locuințe tip A: construcția cu structură de rezistență din beton armat, metal ori lemn sau cu pereți exteriori din piatră, caramidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic și/sau chimic. Acest tip se va asigura la o sumă de 20 000 euro, rezultând o primă de asigurare de 20 euro/an.
locuințe tip B: construcția cu pereți exteriori din cărămidă nearsă sau din orice alte materiale nesupuse unui tratament termic și/sau chimic. Acest tip se va asigura la o sumă asigurată de 10 000 euro, rezultând o primă de asigurare de 10 euro/an.
Polița de asigurare obligatorie a locuinței acoperă trei riscuri:
Cutremur – mișcarea seismică bruscă a scoarței terestre orizontală, vertical și/sau de torsiune, datorată unui dezechilibru fizic produs în interiorul acesteia, având origine tectonică, vulcanică sau de prăbușire;
Inundație – acoperirea unei porțiuni de uscat cu apă ca urmare a revărsării peste marginile cursurilor sau bazinelor de apă, a ruperii digurilor sau malurilor, a îngustării bruște a cursului sau a unor precipitații abundente;
Alunecarea de teren- mișcare lină a terenului cauzată de mișcări tectonice sau de eroziune naturală.
La această poliță sunt excluse riscurile cum ar fi incendiul, explozia, vandalismul, inundațiile de la vecini, viitura și altele, dar acestea pot fi acoperite de proprietar printr-o poliță facultativă, încheiată în plus față de cea obligatorie. Prima de asigurare pentru această categorie de asigurare se achită integral la încheierea asigurării.
2.3.2. Asigurarea locuinței cu extra acoperiri la Groupama
Asigurarea facultativă a locuinței și/sau bunurilor conținute în aceasta este una dintre cele mai importante asigurări non-viață care se pot încheia ca persoană fizică.
Asigurarea Locuinței cu Extra Acoperiri, de la Groupama asigurări este o asigurare de care pot beneficia persoanele fizice cu domiciliul sau reședința în România, în calitate de proprietari sau chiriași. Cu această asigurare vor fi protejați și :
soțul/soția sau partenerul/partenera,
copiii tăi sau ai soțului/soției, partenerului/ partenerei, care se află încă în îngrijire legală și cu care conviețuiești în mod statornic,
copiii școlari sau studenții, chiar dacă în perioada studiilor nu mai domiciliază în mod statornic cu familia, însă doar până la împlinirea vârstei de 26 de ani,
alte persoane (cu sau fără grad de rudenie) cu care conviețuiești în mod statornic în aceeași locuință.
Asigurarea locuinței cu extra acoperiri, oferă următoarele protecții:
PROTECȚIA BUNURILOR
clădirile cu destinația de locuință,
bunurile din locuință,
dependințele,
obiectele de valoare,
grădina,
construcțiile anexe și amenajările de agrement,
clădirile la care se execută lucrări de extindere,
bunurile școlarilor.
PROTECȚIA ÎN CAZUL PREJUDICIILOR PROVOCATE
Răspundere civilă a vieții private,
Răspundere civilă a proprietarului față de chiriaș,
Răspundere civilă a chiriașului față de proprietar.
PROTECȚIA JURIDICĂ PRIN ASIGURAREA PRIVIND:
Protecția juridică în cadrul proceselor civile
PROTECȚIA PERSOANELOR:
Asigurarea de accidente
PROTECȚIA VACANȚEI SAU CĂLĂTORIEI:
Asigurarea privind anularea sau întreruperea vacanțelor.
Capitolul 3. Asigurări Non Viață în cadrul S.C. Groupama S.A.
3.1 Prezentare și scurt istoric S.C. Groupama S.A.
Groupama este o companie de asigurări din Franța. Groupama are o istorie îndelungată, care datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea, când a fost creată de comunitatea fermierilor. De atunci, compania a ajuns una dintre cele mai mari companii de asigurări de pe piața franceză, în timp ce grupul și-a extins și operațiunile internaționale în 11 țări. La nivel global, Groupama deservește peste 16 millioane de clienți având mai mult de 38.500 de angajați. Activitățile internaționale de asigurări generează circa 30% din veniturile sale din prime, pe care le obține prin intermediul a 11.000 de angajați (28% din numărul total).
Compania a intrat pe piața din România la finele anului 2007, după ce a achizițonat integral, de la Banca Transilvania, pachetul de acțiuni al BT Asigurări, în urma unei tranzacții de 100 milioane Euro. În februarie 2008, grupul francez a preluat de la banca ungară OTP Bank divizia de asigurări OTP Garancia, tranzacție în urma căreia Groupama a devenit acționarul subsidiarei din România. Compania a continuat investițiile, iar în aprilie 2008, a cumpărat Asiban, cel de-al treilea asigurător din piață la acel moment, pentru 350 milioane euro.
În vara anului 2009, BT Asigurări a fuzionat cu Asiban, formând Groupama Asigurări. În mai 2010, OTP Garancia a fuzionat de asemenea prin absorbție cu Groupama Asigurări.
În aprilie 2010, Groupama Asigurări era al treilea jucător de pe piața românească de asigurări, cu o cotă de piață de circa 13%, principalii concurenți fiind Vienna Insurance Group și Allianz. În mai 2010, Groupama Asigurări avea 2.690 de angajați și peste 8.000 de agenți de vânzari la nivel național, precum și o rețea de peste 300 de agenții și puncte de lucru.
Groupama – peste 100 de ani de activitate a Grupului
1900 – Legea care permite crearea unor fonduri de asigurare mutuale agricole în Franța
1963 – Acoperirea unor riscuri non-agricole și non-viață
1972 – Introducerea asigurării de viață
1986 – Crearea brandului Groupama
1995 – Oferirea de servicii către deținătorii de polițe non-agricole
1998 – Achiziționarea Gan, al patrulea asigurător ca mărime din Franța
2001 – Parteneriat Societe General
2001 – Intrarea pe piața din Vietnam
2001 – Planul de reorganizare a centrelor regionale și demararea proiectului pentru cotarea la bursă a Grupului
2002 – Achiziția CGU Courtage în Franța și Plus Ultra în Spania
2003 – Dezvoltarea serviciilor bancare
2003 – Intrarea pe piața din China
2004 – Evoluția structurilor regionale ale Grupului
2005 – 2008 : Achiziții în Marea Britanie, Spania, Turcia, Italia, Grecia și Ungaria.
Decembrie 2007 – Achiziția BT Asigurări
Februarie 2008 – Semnarea contractului de preluare OTP Garancia
August 2008 – Finalizarea tranzacției de preluare a Asiban
Iunie 2009 – Aprobarea proiectului de fuziune de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor
August 2009 – Înregistrarea Groupama Asigurări la Registrul Comerțului
Septembrie 2009 – Lansarea Groupama Zastrahovane și a Groupama Jivotozastrahovane pe piața bulgară
28 Septembrie 2009 – Lansarea brandului Groupama Asigurări pe piața din România
Groupama și AVIC (Aviation Industry Corporation din China) au semnat un acord de creare a unui joint-venture în domeniul asigurărilor non-viață din Republica Populară Chineză
Anul 2011 a fost marcat de criza datoriilor din zona euro, în special din Grecia, și de o deteriorare puternică a piețelor financiare.
În acest context, grupul a implementat, de la sfârșitul anului 2011, măsuri menite să consolideze solvabilitatea urmărind totodată îmbunătățirea rentabilității operaționale.
Datorită măsurilor de restructurare și a evoluției piețelor financiare Grupul are o flexibilitate financiară restabilită , cu o rată de solvabilitate în creștere.
Groupama Asigurări este unul dintre liderii pieței de profil din România. Compania este parte a unuia dintre cele mai puternice grupuri internaționale de asigurări și servicii finaciare din Europa, cu peste 13 milioane de clienți și 35.000 de angajați, la nivel global.
Groupama susține creșterea dinamică a operațiunilor sale internaționale prin investiții în distribuție si prin consolidarea expertizei sale. De la data înființării sale, la finele secolului XIX, în vederea deservirii comunității agricole, Groupama s-a transformat într-un jucător de top pe piața din Franța, extinzându-și în același timp operațiunile internaționale în 11 țări.
Filialele Groupama în lume sunt:
Bulgaria
China
Grecia
Hong Kong
Portugalia
Italia
Regatul Unit
România
Slovacia
Spania
Tunisia
Turcia
Ungaria
Vietnam
Figura 3.1 Reprezentarea grafică a Filialelor Groupama în lume
Compania dispune de o rețea comercială unică și integrată, cuprinzând aproximativ 200 de agenții și puncte de lucru, aflate pe întreg teritoriul țării. Strategia de business pe care compania noastră o promovează în România a fost gândită în acord cu valorile fundamentale ale companiei, definitorii în relația cu clienții, partenerii și angajații săi:
• Proximitate: atât umană cât și geografică, aceasta determină capacitatea noastră de a oferi clienților răspunsuri concrete și adaptate preocupărilor lor.
• Responsabilitate: reprezintă angajamentul tuturor în cadrul Grupului pentru satisfacerea nevoilor clienților noștri, garanția performanțelor noastre.
• Solidaritate: economică și socială în același timp, aceasta este una dintre componentele fundamentale, istorice, ale Grupului. Ea ne angajează în atenția pe care o oferim interesului colectiv.
Promotor al parteneriatelor pe termen lung, Groupama Asigurări oferă produse de asigurari de viață, bunuri, răspundere civilă, auto și agricole, atât persoanelor fizice, cât și clienților corporate. Din această perspectivă, compania dezvoltă o ofertă de produse inovatoare, complexe și flexibile în același timp, orientate către nevoile clienților și ale pieței – Asigurarea locuinței cu extra acoperiri, Asigurarea culturilor agricole, Asigurarea Casco și RCA, Asigurarea Afacerilor Mici și Mijlocii, asigurarea Unit Linked sunt astfel de exemple.
Operațiunile de vânzări sunt dezvoltate prin canale de distribuție multiple – retail (vânzări directe și agenți), non-retail (brokeri, bancassurance), corporate. Canalul bancassurance este susținut prin parteneriatele strategice încheiate cu principalii actori bancari, Banca Transilvania, BRD Groupe Societe Generale, CEC Bank si OTP Bank.
La fel de importante sunt serviciile post-vânzare și mai ales promptitudinea în soluționarea daunelor și acordarea despăgubirilor. Caracteristica esențială, percepută pe tot parcursul dezvoltării unui produs, de la concepție până la vânzare și soluționarea daunelor, este orientarea către client și nevoile acestuia.
Groupama, o companie multinațională de origine franceză, și-a consolidat prezența în România prin achiziția BT Asigurări la finalul anului 2007, respectiv Asiban și OTP Garancia în 2008. În urma unui proces de fuziune și integrare a rezultat Groupama Asigurări, care ocupa la finalul anului 2012 locul al patrulea în clasamentul general al companiilor de asigurări din România.
Figura 3.2. Reprezentarea procesului de fuziune și integrare în formarea Groupama
Date economice despre Groupama Asigurări :
Denumire juridică: S.C. Groupama Asigurări S.A.
Sediu: Str. Mihai Eminescu nr. 45, București, Sector 1
Telefon:021.305.80.00
Fax:021.310.99.67
Mail:[anonimizat]
Web:www.groupama.ro
Număr aviz funțtionare: RA-009
Număr de înmatriculare: J40/2857/17.03.2010
Cod fiscal: 6291812/18.10.1994
Cod CAEN : 6512
Domeniu de activitate: Alte activități de asigurări (exceptând asigurările de viață)
Capital social:1.170.774.450 lei
Operator date cu caracter personal :10152
Actionariat:
Prin Decizia nr. 114.099/31.07.2006 a fost aprobat transferul de portofoliu de la Naționala la Asiban;
Prin Decizia nr 729/25.09.2009, s-a aprobat transferul de portofoliu de la S.C. Asiban S.A. către S.C. Groupama Asigurări S.A., fuziune prin absorbtie
Figura 3.3. Logo marca Groupama Asigurări
Date financiare Groupama Asigurări
Compania de asigurări Groupama și-a îmbunătățit rezultatele financiare de anul trecut și anunță că urmărește obținerea unui nivel de profitabilitate sustenabilă în acest an. Creșterea de anul trecut s-a datorat performanțelor mai bune din asigurările CASCO și a reducerii voluntare a expunerii pe RCA, și îmbunătățirii rezultatelor pe asigurările de proprietăți. Primele subscrise totale s-au ridicat la 718 milioane lei, cu 11% mai mult decât în 2012.
Îmbunătățirea rezultatului financiar în 2013 a avut la bază și implementarea cu succes a programelor de eficientizare a cheltuielilor, acestea scăzând în 2013 cu mai mult de 4% față de 2012, în condițiile îmbunătățirii constante a gradului de satisfacție a clienților.
Compania și-a consolidat poziția pe segmentele strategice și a obținut un rezultat tehnic net în creștere față de 2012 pe linia de produse destinate domeniului agricol, păstrându-și cota de piață și poziția de lider. În același timp, lansarea produsului Asigurarea Medicală Integrală, în parteneriat cu Rețeaua Regina Maria, a facilitat dezvoltarea portofoliului de clienți pe linia de asigurări de sănătate. Pe segmentul corporate și IMM, care are o pondere importantă în totalul primelor brute subscrise, compania a înregistrat un avans ușor comparativ cu 2012.
„Anul 2013 a reprezentat pentru Groupama Asigurări un an de tranziție și ultimul an în care am înregistrat pierderi. Ne-am îmbunătățit semnificativ profitabilitatea produselor de bază și ne-am dezvoltat pe liniile Casco și Property într-un ritm mai accelerat decât piața. Suntem lideri pe segmentul asigurărilor agricole și ocupăm pozițiile 2 și 3 în piață pe linia CASCO și respectiv Property. De asemenea, am debutat cu succes pe segmentul asigurărilor de sănătate, unde am inovat printr-un produs unic în piață la momentul lansării. Obiectivul nostru strategic în 2014, anume atingerea pragului de profitabilitate sustenabilă este confirmat în primul trimestru, care pentru Groupama Asigurări este unul profitabil în termeni de rezultate”, a declarat Francois Coste, Director General Groupama Asigurări.
Nivelul ridicat al satisfacției clienților a avut un rol important în atingerea performanțelor, Groupama fiind asigurătorul cu cel mai mic număr de reclamații din top cinci jucători de pe piață. Compania deservește, la nivel global, peste 13 milioane de clienți și are mai mult de 35.000 de angajați.
Figura 3.4 Reprezentarea grafică a profitului Groupama Asigurări în perioada 2008-2012, în top 10 firme de asigurări din România
(sursa: http://www.primm.ro )
Groupama Asigurări este unul dintre liderii pieței de profil din România. Compania este parte a unuia dintre cele mai puternice grupuri internaționale de asigurări și servicii financiare din Europa.
În 2011 Groupama Asigurări avea 2.690 de angajați și peste 8.000 de agenți de vânzari la nivel național, precum și o rețea de peste 300 de agenții și puncte de lucru.
3.2. Oferta de produse a S.C. Groupama S.A.
Oferta de produse a asigurărilor oferite de către Grupama asigurări pentru persoane fizice:
Asigurarea Locuinței cu Extra Acoperiri-
O asigurare completă și flexibilă, care poate fi personalizată. Ea poate fi încheiată pentru o perioadă de 1 lună, 2 luni… sau 1 an. Această asigurare oferă protecție bunurilor (clădirile cu destinația de locuință, bunurile din locuință, dependințele, obiectele de valoare, grădina, construcțiile anexe și amenajările de agrement, clădirile la care se execută lucrări de extindere, bunurile școlarilor), protecție în caz de prejudiciilor provocate ( răspundere civilă a vieții private, a proprietarului față de chiriaș, a chiriașului față de proprietar), Protecția juridică în cadrul proceselor civile, Asigurarea de accidente, și Asigurarea privind anularea sau întreruperea vacanțelor.
Asigurarea Obligatorie a Locuinței
Polița de asigurare împotriva dezastrelor naturale – PAD – acoperă daunele produse construcțiilor cu destinația de locuință de oricare dintre cele trei riscuri de catastrofe naturale – inundații, cutremur, alunecări de teren, ca efect direct sau indirect al producerii acestora.
Contractul de asigurare obligatorie a locuințelor se incheie în forma scrisă între PAID și proprietarul locuinței, prin mijlocirea companiilor care sunt acționari ai Pool-ului de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale.
Asigurarea cu Investiție Protége Invest
Această asigurare oferă clienților săi, care dispun de cel puțin 5000 lei și au vârsta cuprinsă între 16 și 75 de ani, două componente majore:
Componenta de protecție prin acoperirea riscului de deces din orice cauză sau deces din accident, în funcție de opțiunea inițială a asiguratului. În cazul decesului Asiguratului, indemnizația de deces este cea mai mare valoare dintre Suma Asigurată din Polița de asigurare și valoarea Contului Contractantului.
Componenta investițională – Obiectivul fondului de investiții este acela de a oferi protecția integrală a capitalului inițial, impreună cu un randament minim garantat de 3%, dar și posibilitatea obținerii unui randament suplimentar, prin intermediul pieței de mărfuri.
Asigurarea de Investiție 5 PLUS Groupama
Asigurarea cu Investiție 5 PLUS Groupama este un produs de asigurare care îmbină partea de investiție cu cea de protecție, astfel:
Investiție: datorită oportunității de a utiliza un instrument de investiție cu grad de risc scăzut;
Protecție: prin siguranța oferită de Asigurarea de viață, care include riscul de deces din orice cauză sau deces din accident
Asigurări auto
Asigurarea auto obligatorie RCA- Groupama Asigurări acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în conformitate cu legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut de legislația respectivă și cel din România.Pentru toate polițele RCA încheiate la Groupama Asigurări se oferă acoperire extinsă pe Carte Verde pentru toate țările precizate pe documentul Carte Verde, fără plata unei prime suplimentare. Prejudiciile de care asiguratul sau persoanele cuprinse în asigurare răspund, în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule pe teritoriul României, cât și în toate statele precizate în documentul Carte Verde, precum și cheltuielile făcute de asigurați in procesul civil, respectiv:
avarii ale autovehiculelor
deces sau vătămare corporală a persoanelor din autovehiculul avariat
Groupama Asigurări vine în întâmpinarea nevoilor clienților săi, prin stabilirea tarifului asigurării de răspundere civilă auto în mod diferențiat, în funcție de profilul clientului, localitatea de reședință, vârsta acestuia (pentru persoanele fizice), capacitatea cilindrică a mașinii pentru care se încheie această asigurare, tipul de combustibil sau domeniul de activitate. Persoanele cu deficiențe locomotorii care își încheie RCA la Groupama Asigurări beneficiază de reducerea de 50%.
Asigurarea Casco – Există 5 opțiuni de acoperire CASCO, fiecare variantă comercială include Asistență Rutieră Basic, chiar dacă deții un autovehicul de peste 3,5 tone. Asistența Rutieră Premium se poate achiziționa oricând, contra unei prime suplimentare, împreună cu una din variantele comerciale alese.Oferta CASCO Gradual oferă protecție acum nu numai pe teritoriul României ci și în alte 41 de tări din Europa. Pentru pasionații de motociclete, Grupama oferă CASCO Moto, un produs care se poate configura în funcție de sezon.
Tabel 3.1. Comparație între ofertele CASCO oferite de Grupama
Asigurări de viață și persoane
Asigurarea medicală pentru călătorii în străinătate (partener Europ Assistance), unde Groupama Asigurări suportă cheltuielile cauzate de:
îmbolnăvire subită sau accidentare, atunci când ai nevoie de asistență medicală de urgență
transportul de urgență către cel mai apropiat spital sau medic
repatrierea medicală, adică transportul tău în România, în localitatea de domiciliu sau în cel mai apropiat spital unde poți primi tratamentul recomandat
transportul corpului neînsuflețit la domiciliul din România, inclusiv costul sicriului, sau cheltuielile de înmormântare ori incinerare la locul decesului.
Groupama Asigurări acoperă și alte cheltuieli pentru:
vizita unei rude, dacă stai în spital mai mult de 10 zile
întoarcerea în țară înainte de sfârșitul călătoriei, în cazul decesului unei rude
repatrierea minorilor, dacă stai în spital mai mult de 10 zile
costul convorbirilor tale telefonice cu familia și medicul de familie
Asigurarea de accidente de persoane- Groupama Asigurări acoperă riscul în cazurile nefericite de deces sau de invaliditate permanentă (totală sau parțială).Suplimentar, sunt acoperite următoarele servicii:
transportul urgent de specialitate până la cel mai apropiat spital
diagnosticarea radiologică și sonografică
3.3. Asigurările obligatorii de locuințe
Asigurarea obligatorie a locuințelor (PAD) este reglementată de Legea nr. 260/2008 și de normele de punere în aplicare emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Societatea de asigurare care preia riscurile și răspunderile asumate este Pool-ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale (PAID).
Se încadrează în această categorie locativă: locuința, locuința de serviciu, locuința socială, locuința de intervenție (cazare personal), locuința de necesitate (destinată cazării temporare), locuința de protocol, casa de vacanță.
Locuințele sunt clasificate în două categorii:
Locuință de tip A – construcția cu structură de rezistență din beton armat, metal ori lemn sau cu pereți exterior din piatră, cărămidă arsă sau din orice alte material rezultate în urma unui tratament termic și/sau chimic.
Locuință de tip B – construcția cu pereți exterior din cărămidă nearsă sau din orice alte material nesupuse unui tratament termic și/sau chimic.
Sumele asigurate / Limitele de răspundere:
pentru locuință de tip A: 20.000 Euro
pentru locuință de tip B: 10.000 Euro
Prima de asigurare (echivalent în Lei la cursul BNR din ziua plății):
20 Euro pentru locuința de tip A
10 Euro pentru locuința de tip B
Riscurile acoperite prin asigurarea obligatorie a locuințelor sunt cutremurul, inundația și alunecările de teren, ca fenomene naturale. Stabilirea producerii unui eveniment asigurat precizat prin PAD ca risc acoperit, se face pe baza actelor emise de instituțiile abilitate să constate potrivit legii starea de dezastru natural (cutremure de pământ, alunecări de teren sau inundații, ca fenomene naturale), respectiv autoritățile naționale de seismologie, geologie, meteorologie și/sau hidrologie, după caz.
Sunt acoperite și:
daunele directe provocate construcțiilor cu destinația de locuință, consecință indirectă a producerii evenimentelor asigurate, cum ar fi incendiul, explozia ca urmare a producerii unui cutremur ori alunecări de teren sau alte asemenea cazuri
pagubele provocate de precipitații atmosferice ori topirea bruscă a zăpezii sau revărsări de cursuri de ape, ce au ca efect producerea de inundații.
pagubele produse construcțiilor în urma pătrunderii și infiltrării apei provenite în cazul acoperirii pe scurtă durată a terenului cu un strat de apă, ca urmare a:
revărsării unui curs de apă, a unui lac sau a mării ori din formarea sau revărsarea torentelor, șuvoaielor sau puhoaielor din orice cauză, inclusiv ruperea digurilor;
acumulării apelor provenite din precipitații atmosferice abundente sau topirea zăpezii, în zone joase, lipsite de posibilități de scurgere sau cu posibilități reduse de evacuare a apelor.
Polița acoperă și cota-parte din coproprietatea indiviză care revine fiecărui proprietar pentru părțile care prin natura lor sunt destinate folosirii în comun de către toți proprietarii construcției, respectiv dependințele, dotările și utilitățile aferente locuirii.
Asigurarea obligatorie a locuințelor (PAD) se încheie fără franșiză.
Figura 3. 5 Evoluția polițelor PAID vândute în luna mai 2014
(sursa: www.paidromania.ro/statistici)
Figura 3. 6 Evoluția polițelor PAID vândute în luna mai 2014, pe zile
(sursa: www.paidromania.ro/statistici)
Figura 3. 7 Distribuția pe regiuni a polițelor PAID vândute în luna mai 2014
(sursa: www.paidromania.ro/statistici)
Figura 3.8 Distribuția pe mediu și tip de locuință a polițelor PAID vândute în luna mai 2014
(sursa: www.paidromania.ro/statistici)
Figura 3.9. Situația polițelor PAID pe județe
Figura 3.10 Situația polițelor în mediul rural
Figura 3.11. Situația polițelor pe medii
3.4. Asigurarea facultativă de locuințe
Asigurarea este o formă de protecție bazată pe un contract, prin care o persoană fizică sau juridică care se va numi asigurat, cedează anumite riscuri unei persoane juridice – asigurator, plătind asiguratorului o sumă de bani numită primă de asigurare. Asiguratorul se obligă prin acest contract să plătească asiguratului despagubiri în cazul în care evenimentele prevăzute în contract au loc.
Asigurarea obligatorie oferă o protecție minimă, recomandându-se ferm încheierea de asigurări facultative care să acopere diferența între valoarea reală a locuinței și suma asigurată obligatoriu. Asigurările facultative sunt un instrument accesibil tuturor și efficient pentru a ne proteja agoniseala de o viață.
O asigurare facultativă acoperă cele mai frecvente riscuri care pun în pericol locuința și pot afecta și bunurile. Încheierea acestui tip de poliță este cea mai ieftină modalitate de protejare a casei și bunurilor personale, chiar mai ieftină decat instalarea unui sistem perfecționat de alarmă.
Ca principiu însa, riscurile de bază (standard) preluate în asigurările facultative de locuințe sunt:
Incendiul;
Trasnetul;
Explozie;
Căderea de corpuri pe locuința asigurată.
În funcție de tipul de asigurare facultativă pentru care se contractează se pot adaugă (sau nu) și alte tipuri de riscuri (optionale sau extinderi):
Cutremurul;
Riscurile Atmosferice (furtuna, grindina, ploaie torențială, inundație, viitură, greutatea stratului de zăpadă/gheață, avalanșă, etc.);
Alunecările și/sau prăbușirile de teren;
Apa de conductă și refularea acesteia;
Coliziunea cu autovehiculele și vandalismul;
Distrugerile provocate de animale;
Furtul bunurilor și al elementelor constructive;
Avariile centralelor termice ;
Alte tipuri de costuri suplimentare necesare efectuării reparațiilor.
Unele societăți de asigurare oferă și acoperirea unor riscuri speciale ca: riscuri politice (greve, tulburări civile) și terorismul sau vandalismul. În privința bunurilor, acestea pot fi asigurate în totalitate sau parțial, acest lucru depinzând și de posibilitățile financiare ale fiecăruia. De asemenea, riscul de furt se asigură numai împreună cu celelalte riscuri.
Asigurarea facultativă a locuinței și/sau bunurilor conținute în aceasta este una dintre cele mai importante asigurari non-viață care se pot încheia ca persoană fizică.
Excluderile
Excluderile reprezintă acele riscuri care nu sunt acoperite de către compania de asigurări. Aceste excluderi sunt menționate în polița de asigurare și acestea trebuie studiate cu mare atenție înainte de a încheia polița.
În general, nu sunt cuprinse în asigurarea facultativă a locuințelor și deci nu se despăgubesc pagubele produse de sau provenind din/ca urmare a:
proclamare a stării excepționale sau a războiului;
confiscare, expropriere, naționalizare, rechiziționare, sechestrare, distrugere sau avariere din ordinul oricărui guvern de drept sau de fapt sau oricărei autorități publice;
explozie atomică, radiații sau infestări radioactive;
poluare sau contaminare din orice cauză;
uzură, fermentație, distrugeri provocate de ciuperci, insecte, rozătoare, păsări și alți dăunători, coroziune, precum și cele produse de afumare, pătare sau pârlire dintr-o sursă normală de căldură;
reparațiile, recondiționările sau restaurările nereușite.
Prețul asigurării facultative și suma asigurată
Procentual vorbind, primele practicate de companiile de profil din România variază între 0,1 – 0,4% din valoarea locuinței și a bunurilor, acolo unde este cazul – pentru polițele facultative. Asta înseamnă că pentru o locuință de 60.000 EUR prima anuală variază între 60 și 240 EUR. Diferența majoră este dată de riscurile acoperite, care sunt extrem de importante prin prisma alegerii unui produs.
Suma asigurată a locuinței este valoarea reală a acesteia, iar pentru a fi stabilită de către societatea de asigurare trebuie să fie furnizate următoarele date:
anul construcției;
materialele folosite;
finisaje interioare și exterioare;
suprafața, etc.
Suma asigurată pentru accidente și răspunderea legală față de terți se stabilește de către asigurat la încheierea poliței. În funcție de riscurile acoperite și de suma asigurată, societatea de asigurări va calcula prima de asigurare. Ținând cont de aceste criterii (riscuri acoperite, suma asigurată, etc.) și în baza sfatului unui agent sau broker de asigurări se poate lua o decizie fundamentat, în vederea incheierii unei polițe de asigurare. Seriozitatea și calitatea serviciilor oferite de o companie de asigurări sunt cu adevărat relevante numai în momentul producerii riscului asigurat.
Despăgubirea
În situația producerii unui eveniment asigurat care a cauzat pagube locuinței sau bunurilor asigurate, accidentarea membrilor familiei, prejudicii unor terțe persoane, asiguratul trebuie să adreseze o înștiințare societății de asigurări prin care menționează data, locul și împrejurările în care s-a întamplat evenimentul asigurat.
Asiguratul va completa o cerere de despăgubire, în baza căreia societatea de asigurare va începe procedura de constatare și despăgubire. În funcție de prevederile contractului facultativ de asigurare, plata despăgubirilor se efectuează dupa 15-30 de zile de la data depunerii documentației complete de către asigurat / beneficiar.
Societatea de asigurare poate amâna/refuza plata despăgubirii dacă:
în legătură cu dauna a fost instituită împotriva asiguratului o anchetă sau o procedură penală;
cererea de despăgubire este frauduloasă ori are la bază declarații care se dovedesc false.
Asigurare obligatorie Groupama vs. Asigurare facultativă Groupama
OBIECTUL ȘI PRIMA DE ASIGURARE
CONSTATARE DAUNE ȘI PLATA ASIGURĂRII
RISCURI ȘI EXCLUDERI
LIMITELE ASIGURĂRII
ALTE INFORMAȚII
CONCLUZII
Asigurarea facultativă oferita de Groupama pentru asigurarea locuinței, oferă în plus față de beneficiile unei asigurări obligatorii de locuințe o sumă maximă asigurată mai mare în general de 10 ori mai mare decât în cazul unei asigurări obligatorii. Astfel aceasta este mai apropiată de valoarea reală a locuinței, iar în plus oferă și o acoperire extinsă pentru riscurile și obiectele incluse în asigurare. În cazul unei asigurări de locuințe facultative, poate fi acoperit riscul de furt și pot fi incluse în asigurare bunurile aflate în locuință, protectia vieții private în pachetul de riscuri Eco, Medium și Premium care acoperă răspunderea civilă generală – daunele produse terțelor personae, riscul de accidente în pachetul de riscuri medium și premium și protecție juridică în cadrul proceselor civile.oferită de Premium. Protecția în timpul liber de vacanțe, călătorii, asigurarea privind anularea sau întreruperea vacanțelor este acoperită numai în pachetul "PREMIUM".
Asigurarea facultativa a locuinței pentru persoane fizice poate fi un produs complex care să includă și răspunderea civilă față de terți a titularului sau a membrilor familiei acestuia, cât și acoperirea riscului de accidente, beneficii pe care asigurarea obligatorie a locuințelor nu le poate include.
Asigurările obligatorii de locuințe acoperă o varietate de riscuri comune însă, datorită primei de asigurare scăzute și suma asigurată este redusă.
Asigurarea obligatorie a locuinței, la fel ca în cazul asigurărilor facultative de locuințe, acordă despăgubiri proporțional cu daunele produse ca urmare a unui eveniment asigurat, însă la calculul indemnizațiilor se păstrează raportul dintre suma maximă asigurată și valoarea reală a locuinței și bunurilor.
Datorită sumei mici stabilite în contract, asigurarea obligatorie a locuinței va acoperi doar un procent din daunele produse, chiar dacă valoarea totală a daunelor este mai mică decât suma maximă asigurată. Suma maximă asigurată este plătită doar în cazul distrugerii totale a locuinței și a bunurilor conținute.
Bibliografie
Alexandru F, Armeanu D , Asigurări de bunuri și persoane, Editura Economică, București, 2007;
Alin T. Băiescu, DEX Asigurări – Română, 123 de termeni din asigurări cum nu găsești în nicio Carte de Business, 2013;
C. Bennett, Dicționar de asigurări, sub egida UNSAR, Editura 3, 2002;
Constantinescu D.A. Rezerve tehnice în asigurări, Editura Națională, București, 2001;
Constantinescu, D. A., Asigurări personale, Editura Semne, București,1999;
Constantinescu D.A. , Asigurarea riscurilor din mediul înconjurator, Editura Națională, 2005;
Constantinescu, D.A. Management în asigurări, Editura Națională, București, 2000;
Ciurel, V., Asigurări și reasigurări: abordări teoretice și practice internaționale, Editura All Beck, București, 2000;
Ciurel, V . Asigurări și reasigurări – O perspectivă globală, Editura Rentrop&Straton, 2011;
Gheorghe Bistriceanu, Asigurări și reasigurări în România, Editura Universitară, 2006;
Paul Tănăsescu, Cosmin Șerbănescu, Roxana Ionescu, Mariana Popa, Laura Novac, Asigurări comerciale moderne, Editura C.H.BECK, 2007;
Pierre Petauton, Theorie et practique de l’assurance vie, Editura Dunod, ed. 3, 2004;
Roxana Arabela Dumitrascu, Raluca Georgiana Moscu, Asigurari si reasigurari. Perspective teoretice. Modele. Instrumente, Editura Universitară, 2013;
Tăbăraș, M, Legislația asigurărilor și a societăților de asigurări, Editura WOLTERS KLUWER, București 2007;
Titel Negru , Asigurări. Ghid practic, București, Editura C.H. Beck, 2006;
Vacarel, I., Bercea, F. – Asigurări și reasigurări, Editura Marketer, București, 1998;
*** Raportul CSA 2012
*** www.paidromania.ro/statistici
*** www.groupama.ro
=== Вibliοgrafiе ===
Bibliografie
Alexandru F, Armeanu D , Asigurări de bunuri și persoane, Editura Economică, București, 2007;
Alin T. Băiescu, DEX Asigurări – Română, 123 de termeni din asigurări cum nu găsești în nicio Carte de Business, 2013;
C. Bennett, Dicționar de asigurări, sub egida UNSAR, Editura 3, 2002;
Constantinescu D.A. Rezerve tehnice în asigurări, Editura Națională, București, 2001;
Constantinescu, D. A., Asigurări personale, Editura Semne, București,1999;
Constantinescu D.A. , Asigurarea riscurilor din mediul înconjurator, Editura Națională, 2005;
Constantinescu, D.A. Management în asigurări, Editura Națională, București, 2000;
Ciurel, V., Asigurări și reasigurări: abordări teoretice și practice internaționale, Editura All Beck, București, 2000;
Ciurel, V . Asigurări și reasigurări – O perspectivă globală, Editura Rentrop&Straton, 2011;
Gheorghe Bistriceanu, Asigurări și reasigurări în România, Editura Universitară, 2006;
Paul Tănăsescu, Cosmin Șerbănescu, Roxana Ionescu, Mariana Popa, Laura Novac, Asigurări comerciale moderne, Editura C.H.BECK, 2007;
Pierre Petauton, Theorie et practique de l’assurance vie, Editura Dunod, ed. 3, 2004;
Roxana Arabela Dumitrascu, Raluca Georgiana Moscu, Asigurari si reasigurari. Perspective teoretice. Modele. Instrumente, Editura Universitară, 2013;
Tăbăraș, M, Legislația asigurărilor și a societăților de asigurări, Editura WOLTERS KLUWER, București 2007;
Titel Negru , Asigurări. Ghid practic, București, Editura C.H. Beck, 2006;
Vacarel, I., Bercea, F. – Asigurări și reasigurări, Editura Marketer, București, 1998;
*** Raportul CSA 2012
*** www.paidromania.ro/statistici
*** www.groupama.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Asigurari Non Viata. Studiu de Caz Sc Groupama Sa (ID: 136643)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.