Asigurari Non Viata din Romania In Contextul Uniunii Europene

Asigurări non-viață din România în contextul

Uniunii Europene

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. Abordări teroretice ale asigurărilor non-viață

1.1.Definiția și conținutul asigurărilor non-viață

1.2.Importanța și rolul asigurărilor non-viață

CAPITOLUL 2. PREZENTAREA PIEȚEI ASIGURĂRILOR

NON-VIAȚĂ DIN ROMÂNIA

2.1. Caracteristicile și structura pieței asigurărilor non-viață

2.2. Tipuri de asigurări non-viață existente

2.3. Prezentarea asigurării de locuința pe întreaga piață de asigurări

2.4. Aspecte legislative

CAPITOLUL 3. ASIGURAREA DE LOCUINTĂ

ÎN CADRUL S.C. ALLIANZ TIRIAC .S.A

3.1. Prezentarea S.C.Allianz Tiriac.S.A

3.2. Asigurarea de locuintă-Studiu de caz

3.3. Asigurarea de locuintă- drepturi , riscuri ,

excluderi din polița de asigurare

3.4. Clauze speciale ale asigurării de locuință

CAPITOLUL 4. CONCLUZII SI PROPUNERI

4.1. Analiza SWOT a S.C.Allianz Tiriac S.A

4.2.Considerații finale și propuneri

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Scopul acestui proiect este analiza unei societăti de asigurare. În vederea stabilirii unui diagnostic complet al societății S.C. AllianzTiriac .S.A., ne propunem, intr-o prima etapa sa definim conceptul de asigurare, sa aflam care este importanța asigurărilor non-viață pe întreaga piață,să aflăm de ce este importantă asigurarea de locuință,ce daune acoperă si la cât poate ajunge valoarea unei asigurări , mai apoi continuând cu prezentarea societatii S.C. AllianzTiriac .S.A. . In scopul propunerii de strategii viabile de dezvoltare a firmei pe termen lung, s-a incercat si conturarea unei analize SWOT,completată de propuneri.

Metodele de asigurare s-au dezvoltat o data cu nevoile de protectie existente la un moment dat pentru oameni și afacerile acestora. Nevoia de protecție a oamenilor a existat întotdeauna, întrucât, în decursul vieții, se acumulează o serie de bunuri, de valori, care pot dispărea dintr-o clipă în alta în urma unui furt, a unui incendiu sau a unui cutremur.Cu toate acestea, există grade diferite de dezvoltare a asigurărilor de la o țară la alta, nivelul de dezvoltare economică a țării fiind un factor important de extindere a asigurării. În țările dezvoltate, asigurările reprezintă o parte a tradiției și educației, în timp ce în România, suntem departe de a vorbi de o educație la nivelul întregii populații în acest domeniu. În plus, alături de lipsa de informare și mentalitate, se adaugă și un factor obiectiv, și anume lipsa resurselor financiare, care să fie orientate spre economisire în domeniul asigurărilor sau spre protecție.

Pe parcurs se va observa că asigurarea apare ca un mijloc de a pune la adăpost persoanele de pericolele care le amenință, de a le oferi „protecție”, asigurarea poate fi considerată ca o ramură a economiei prestatoare de servicii către asigurați.

Asigurarea transferă riscurile si totodată daunele unei persoane către o societate de asigurări oferind securitate financiară.Transferul riscului prin distributie a fost determinat in antichitate de catre navigatori si transportatori ai bunurilor pe apa prin împărțirea mărfurilor pe mai multe nave, acesta fiind un mod de protectie. Metodele de asigurare s-au dezvoltat o data cu nevoile de protectie existente la un moment dat pentru oameni si afacerile acestora. Astfel oamenii de afaceri au înțeles sa foloseasca asigurarea pentru a micșora riscurile ce pot aparea in tranzacțiile comerciale si cele legate de protecția patrimoniului.Un aspect essential în viața si evoluția omului,înca din cele mai vechi timpuri l-a constituit grija fața de viitor,teama combinată cu precauție si înțelepciunea cu siguranța unui lucru împlinit.Oamenii s-au unit pentru a face fața consecințelor accidentelor.

Asigurarea exprima în principal o protectie financiara pentru pierderile suferite de oameni sau companii datorate unor diverse riscuri.

În literatura de specialitate sunt prezentate puncte de vedere diferite în legatura cu conceptul de asigurare. Asigurarea reprezinta un sistem de relații economico-sociale, un proces obiectiv necesar al dezvoltării economice si sociale izvorât din acțiunea legilor economice obiective care consta in crearea in comun, de catre persoanele fizice si juridice amenințate de anumite riscuri, a unui fond din care se compenseaza daunele și se satisfac alte cerințe economico-financiare probabile, imprevizibile .

Caracteristicile exclusive ale asigurării sunt scopul și metoda. Scopul reprezinta compensarea pagubelor produse de calamitati ale naturii si accidente, precum si prevenirea pagubelor. Metoda e constituită din acoperirea unor riscuri, crearea unei comunitați de risc. Scopul și metoda sunt materializate prin formarea și utilizarea fondului de asigurare . Alți autori definesc conceptul de asigurare ca o operatie prin care unei parți, asiguratul, i se permite in schimbul unei prime sau cotizații o prestație furnizată de catre o altă parte, asigurătorul, în cazul apariției unui eveniment.

Asigurarea presupune existența unei comunități de risc. Persoane fizice sau juridice, amenințate de aceeași pericole, acționează pentru apărarea intereselor lor comune. Comunitatea se formeaza prin simpla participare la constituirea fondului de asigurare la dispozitia unei organizații specializate.Membrii comunității de risc (asigurații) consimt sa cotribuie la suportarea in comun a pagubelor pe care le va pricinui producerea fenomenelor respective.

Un aspect esențial în viața și evoluția omului, încă din cele mai vechi timpuri l-a constituit grija față de viitor, teama combinata cu precauție și înțelepciunea cu siguranța unui lucru împlinit.

Asigurarea exprima in principal o protectie financiara pentru pierderile suferite de oameni sau companii datorate unor diverse riscuri. Acordul de vointa este primul principiu de baza care permite realizarea unui contract intre asigurat și asigurator, prin care asiguratul beneficiaza de protectie pentru riscurile pe care și le-a asumat asiguratorul. Asiguratorul printr-un contract de asigurare se obligă sa plateasca contravaloarea daunelor în cazul producerii unuia din riscurile asumate.

Un alt principiu pe care îl are asigurarea este principiul mutualitatii prin care fiecare asigurat contribuie cu o suma de bani, numita prima de asigurare, la crearea fondului de asigurare din care asigurătorul acopera daunele suferite de asigurati.

Asigurările, sunt singurul mod în care te poți proteja împotriva riscurilor,asigurările limiteaza sau anuleaza efectele producerii acestor riscuri,prin despagubirile pe care le acordă pentru asigurările pe care le ofera.

Indiferent de cât de mult a evoluat umanitatea, un lucru este foarte clar: nu putem controla tot ceea ce se intampla în jurul nostru, exemplul cel mai bun fiind poate natura. Mass-media prezintă foarte des catastrofele naturale care lovesc diverse regiuni, si, din pacate nici Romania nu face excepție.

Dar natura nu este singura care ne afectează și ne provoacă pagube. Accidente se intampla la tot pasul jaful, furturile riscurile acestea vor exista întotdeauna.

Acestea și multe altele sunt motivul pentru care au aparut produsele de asigurare,acestea sunt oferite de companii specializate care preiau diferite riscuri în schimbul unei sume de bani. Astfel, plata unei sume îl pune pe asigurat la adăpost de problemele cauzate de accidente, fie ele auto sau de altă natură, îi poate salva firma de la probleme financiare care ar putea duce la faliment.

CAPITOLUL 1.

ABORDĂRI TEORETICE ALE ASIGURĂRILOR NON-VIAȚĂ

1.1. Definiția și conținutul asigurărilor non-viață

Asigurarea reprezinta un mod de protecție care are la baza un contract, prin care o persoana fizica sau juridica care se va numi asigurat, cedează anumite riscuri unei persoane juridice – asigurător, plătind asigurătorului o suma de bani denumită primă de asigurare. Asigurătorul se anagajeaza prin acest contract să plătească asiguratului despagubiri în cazul în care evenimentele intrevăzute în contract au loc.

Economiști consideră definitorii în privința asigurării urmatoarele trăsături ale acestuia:

• Existența riscului;

• Existența comunității de risc;

• Mutualitatea în suportarea pagubelor.

In opinia altora esența asigurării rezida în scopul și metoda acesteia. Scopul presupune compensarea pagubelor produse de calamități ale naturii și accidente, iar metoda presupune acoperirea unor riscuri, formarea unei comunități de risc, toate acestea materializate prin crearea și folosirea fondurilor de asigurare în expresie bănească.

Asigurările se clasifică astfel:

După natura raporturilor juridice exista asigurări obligatorii și asigurări facultative.

Asigurarea obligatorie purcede din interesul economic și social al întregii colectivități și ea se implementeaza atunci când bunurile unui număr mare de persoane fizice și juridice sunt amenințate de anumite riscuri astfel încât fiecare deținător individual al bunului respectiv ar avea de suferit pagube importante la producerea evenimentelor asigurate.

În cele mai multe state ca și în România forma de asigurare obligatoria este asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse din accidente de autovehicule. Clauzele contractului de asigurare, limitele minime și maxime ale despăgubirilor, drepturile și obligațiile părților, clauzele speciale și celelalte elemente ale asigurării: suma asigurată, prima de asigurare, durata asigurării, franciza, modalitatea de calcul a despăgubirii sunt stabilite prin lege.

Asigurarea obligatorie prezintă o serie de trăsături care o diferentiaza de asigurarea facultativă și anume:

• În asigurarea obligatorie sunt cuprinse toate bunurile de același fel fiind deci, o asigurare totală. Din acest motiv ea exclude posibilitatea selecției riscurilor din partea asigurătorilor permițând o dispersie largă a acestora. Asigurarea facultativă cuprinde doar o parte din bunurile de același fel, permite selecția riscurilor, dar și tarifarea este mai mare decât cea obligatorie;

• Suma asigurată este stabilită prin lege sub forma unor norme de asigurare ceea ce înseamnă că asigurarea obligatorie este o asigurare normată. La asigurarea facultativă suma asigurată se stabilește de comun acord între părți, însă ea nu poate depăși valoarea reală a bunului asigurat din momentul încheierii poliței;

• Spre deosebire de asigurarea facultativă auto – CASCO la care suma asigurată se diminuează de fiecare dată cu despăgubirea acordată (în cazul în care nu s-a optat pentru reîntregirea sumei asigurate) la asigurarea obligatorie nu se ține cont de volumul despăgubirilor acordate anterior.

2. După domeniul asigurării regasim: asigurări de bunuri, de răspundere civilă.

Asigurările de bunuri au ca obiect anumite bunuri (autovehicule, construcție, animale, culturi agricole) care sunt expuse anumitor riscuri provocatoare de pagube. În cazul asigurării de răspundere civilă denumită și asigurarea de responsabilitate, obiectul asigurării constă într-o valoare patrimonială egală cu prejudiciul ce ar urma să-l plătească asiguratul unei terțe persoane pentru care răspunde conform legii.

Asigurările de bunuri și de răspundere civilă sunt asigurările contra pagubelor fiind denumite și asigurările de daune având drept scop repararea prejudiciului care amenință patrimoniul asiguratului.

După domeniul asigurării putem analiza distinct asigurarea de risc financiar pe care anumiți specialiști o tratează ca făcând parte din asigurarea de bunuri. Asigurarea de risc financiar constă în asigurarea riscului de neplată din partea debitorului (fie risc comercial, fie risc bancar).

3. După subiectele raportului de asigurare întâlnim: asigurări directe și asigurări indirecte (reasigurări).

Specific asigurărilor directe este faptul că raporturile de asigurare se stabilesc de fiecare dată nemijlocit între asigurat și asigurător, fictul asigurării constă într-o valoare patrimonială egală cu prejudiciul ce ar urma să-l plătească asiguratul unei terțe persoane pentru care răspunde conform legii.

Asigurările de bunuri și de răspundere civilă sunt asigurările contra pagubelor fiind denumite și asigurările de daune având drept scop repararea prejudiciului care amenință patrimoniul asiguratului.

După domeniul asigurării putem analiza distinct asigurarea de risc financiar pe care anumiți specialiști o tratează ca făcând parte din asigurarea de bunuri. Asigurarea de risc financiar constă în asigurarea riscului de neplată din partea debitorului (fie risc comercial, fie risc bancar).

3. După subiectele raportului de asigurare întâlnim: asigurări directe și asigurări indirecte (reasigurări).

Specific asigurărilor directe este faptul că raporturile de asigurare se stabilesc de fiecare dată nemijlocit între asigurat și asigurător, fie în baza legii, fie în baza contractului de asigurare. În această categorie se încadrează și co-asigurarea care presupune mai mulți asigurători și un singur asigurat. Spre deosebire de asigurarea directă, reasigurarea apare ca un raport care se stabilește de fiecare dată între două societăți de asigurare dintre care una are calitatea de reasigurat și cealaltă de reasigurător. Această are la bază contractul de reasigurare prin care reasiguratul cedează reasigurătorului o parte din riscurile asumate prin contractele de asigurare directă. Reasigurătorul se obligă ca la producerea evenimentelor preluate să contribuie la acoperirea despăgubirilor în limitele convenite prin contract.

4. După riscul asigurat există asigurări pentru următoarele categorii de riscuri:

• Riscuri ale calamităților naturii (trăsnet, cutremur, inundație, fulger, uragan);

• Riscuri din accidente (derapări, răsturnări, coliziuni);

• Riscuri ale animalelor (diferite boli, epizotii, accidente);

• Evenimente ce pot surveni în viața oamenilor (decesul, supraviețuirea, invaliditate, boala, căsătoria);

• Prejudicii cauzate terților (asigurarea de răspundere civilă).

5. După sfera de cuprindere teritorială întâlnim: asigurările interne și asigurările extene.

Asigurările interne se caracterizează prin faptul că părțile contractante, obiectul asigurat și riscurile cuprinse în asigurare se află sau se produc pe teritoriul aceluiași stat. Stabilirea sumei asigurate și plata primelor și despăgubirilor de asigurare se realizează în moneda statului pe teritoriul căreia se află bunurile.

Asigurările externe se caracterizează prin faptul că fie părțile contractante, fie obiectul asigurat, fie riscurile asigurate se află sau se produc pe teritoriul altui stat. În această categorie sunt incluse: asigurarea mărfurilor pe parcursul transportului extern, asigurarea navelor maritime și fluviale ce parcurg rute internaționale, asigurarea de călătorie și altele.

Asigurările din Romania în contextul UNIUNII EUROPENE

După aderarea româniei la Uniunea Europeană, pe piața autohtonă a asigurărilor se impunea să aibă loc câteva modificări structurale și operaționale:

• Să se separe asigurările generale de asigurările de viață;

• Să se liberalizeze asigurările de răspundere civilă auto;

• Să se precizeze libera circulație a serviciilor.

CSA a realizat o serie de reglementări odată cu adoptarea a numeroase legi, semnificative fiind Legea nr.76/2003 care modifică și completează Legea nr.32, precum și Legea nr.172/2004 care completează Legea nr.136/1995. Transpunerea în practică a acestor reglementări vizează rezolvarea mai multor probleme, expuse în cele ce urmează. Începem cu majorarea limitelor de răspundere civilă auto, înctrucât, Directivele Europene prevăd limite minime de despăgubiri de 100 000 euro pentru daune materiale și 350 000 euro/persoană pentru vătămâri corporale.

O altă problemă este legată de primele medii la asigurarea RCA trebuie să se situeze la un nivel de 100 euro, creșterea se realizează progresiv pe parcursul a trei ani. De la 1 ianuarie 2008 CSA a reușit să unifice RCA cu Cartea Verde așa cum se practică în țările Uniunii Europene. De asemenea, CSA dorește să implementeze sistemul bonus malus în practica RCA. Acest sistem prevede că în momentul încheierii unei polițe de asigurare să se țină cont și de conduita rutieră în sensul bonificării acelor conducători auto care nu au înregistrat evenimente rutiere, respectiv penalizarea celor care au provocat daune.

Cele mai multe țări folosesc sistemul de clase de riscuri europene în calcului primelor de asigurare. Fiecărei clase îi este asociat un nivel de primă. Asigurătorul trece dintr-o clasă în alta în funcție de numărul sinistrelor declarate pe parcursul unui an. Spre exemplu, sistemul belgian are 18 clase. Clasa 10 corespunde primei de bază; clasa 1 corespunde „bonusului „ maximal, iar clasa 18 este cea a „maluxului maximal. Un an fără sinistru permite coborârea cu o clasă iar pentru fiecare an în care există unul sau mai multe evenimente se urcă cu 2 clase pentru primul eveniment și cu trei clase pentru fiecare sinistru următor.

Solvabilitatea asigurătorilor este și ea o problemă ce merită tratată cu toată seriozitatea. Marja de solvabilitate se determină pe baza rapoartelor financiare anuale, prezentate de asigurători. Cunoscând acest indicator, asigurații vor putea să beneficieze de serviciile unor societăți de asigurare a căror situație financiară este solidă iar activitatea este organizată pe date concrete și stabile.

Un alt aspect impus de Uniunea Europeană îl reprezintă asigurarea locuințelor. Potrivit rezultatelor Comisiei Centrale pentru recensământul populației și locuințelor, în România sunt înregistrate 8,11 milioane de locuințe din care sunt acoperite prin asigurare împotriva riscurilor de calamitate naturală și incendiu aproape 380 000 de locuințe. În majoritatea țărilor europene gradul de cuprindere în asigurare a clădirilor ce aparțin persoanelor fizice este cuprins între 50% și 94%. În Portugalia, acest indicator se situează la un nivel de 51%, în spania 60%, în ungaria 64%, Marea Britanie 70%, Austria 91%, în Belgia peste 94%.

Un aspect negativ cu care se confruntă CSA și care trebuie înlăturat în viitor se referă la folosirea de către asigurători în mod exesiv a instrumentului preț ca fiind aproape unica soluție de atragere a clienților. Se creează astfel o capcană: aparent concurența prin preț avantajează clienții pentru care prețurile devin mai mici, dar pun în pericol funcționarea asigurării deoarece societățile de asigurări se pot afla la un moment dat în stare de faliment

1.2. Importanța și rolul asigurărilor non-viață

Rolul asigurărilor este acela de a garanta în siguranță, o măsură de prevedere luată de un agent economic pentru conservarea patrimoniului lui, pentru ocrotirea persoanelor fizice si a bunurilor lor în realizarea activității economice, de producere de bunuri și servicii, agenții economici sunt supuși unor riscuri imprevizibile,fenomene distructive ale naturii exercită influențe negative asupra valorilor folosite/create în procesul de muncă, inclusiv asupra vieții oamenilor.În viața economică, socială și individuală apar o serie de evenimente, unele dorite iar altele nedorite/neplăcute cărora trebuie să le facem față.

Împotriva unor forțe distructive deosebite, omul a simțit nevoia solidarizării/cooperării prin crearea unor fonduri de dimensiuni corespunzătoare astfel încât să permită acoperirea riscurilor.

Organizarea și conducerea optimă a relațiilor bănești care se formează – repartizează și utilizează între agenții economici în scopul compensării pagubelor provocate bunurilor asigurate, inclusiv pentru finanțarea programelor de provenire a riscurilor generatoare de pagube reprezintă o condiție indispensabilă a edificării unui cadru social sistematic de infrastructură necesar economiei de piață în formare în România.

Marea diversitate a riscurilor/forțelor distructive care întrerup continuitatea actelor economice au generat o mare diversitate a formelor/instrumentelor de asigurare.

Încheierea asigurările non-viață este de bunuri si/sau locuință sunt cele mai importante asigurari non-viață. Fenomenele naturale, calamitățile, incendiul, explozia pot sa distrugă tot ce s-a adunat intr-o viață. Dacă pentru prevenirea incendiului sau exploziei exista astăzi soluții tehnice din ce in ce mai perfecționate, inundațiile sau cutremurele sunt practic imposibil de prevenit sau de evitat. Aceleași evenimente care pun in pericol clădirea locuinței pot afecta si bunurile (mobilier, aparatura electrocasnică, aparatura electronică, îmbrăcăminte, unelte gospodăresti, alimente, etc.).

Un alt pericol, din păcate permanent, îl reprezintă furtul prin efracție sau prin acte de tâlhărie care, de asemenea, pune in pericol bunurile de valoare, putând duce și la distrugeri în locuință.Acțiunile răuvoitoare ale unor persoane (acte de terorism / vandalism) pot produce și ele distrugeri ale bunurilor sau clădirii. Toate aceste evenimente sunt tot atâtea argumente care susțin necesitatea unei asigurări a locuinței și a bunurilor conținute în aceasta.

Asigurarea locuinței (a clădirii) este obligatorie atunci când solicitați un credit bancar si garantia acestuia către banca o constituie locuința. Asigurarea locuinței și a bunurilor conținute în aceasta se poate încheia oricând în cursul anului. Încheierea acestui tip de asigurare este cea mai ieftină modalitate de protejare a clădirii si bunurilor personale, mai ieftină decât achiziționarea unui sistem perfecționat de alarma sau chiar decât întretinerea anuală a unui câine de paza.

Viețile oamenilor, integritatea lor corporală, agoniseala lor, inclusiv bunurile apartinând colectivitatii, sunt primejduite nu numai de actiunea forțelor oarbe ale naturii, de calamitătile naturale, dar si de felurite fenomene neprevăzute, denumite generic calamităti tehnice sau, simplu accidente.În această categorie eterogenă de fenomene (evenimente) aleatorii intră pericolele la care sunt supuși oamenii în tihna căminului lor, în propria lor gospodărie, la locul lor de muncă (în uzină, la birou, în laborator, pe scena), pe strada, în timpul deplasarii lor cu diverse mijloace, în locurile de agrement, în țara ca și în strainătate.

Un loc important între accidentele la care oamenii sunt expusi îl ocupa accidentele în munca. Acestea survin la locul de munca sau cu ocazia desfasurarii activitatii lor profesionale si pot provoca decesul, vatamarea corporala sau îmbolnavirea unor persoane. Nu mai puțin grave sunt pericolele la care sunt expuse materialele și produsele de tot felul în timpul păstrării în depozite si magazii, al prelucrarii în fabrici, al comercializarii etc. Clădirile si constructiile, echipamentele, mașinile de forța și de lucru, aparatele și sculele pot fi avariate sau distruse în urma unor incendii, explozii, prabușiri și a altor întâmplari accidentale.

Incendiile au provocat de-a lungul timpului si continua sa provoace și astăzi importante pierderi materiale. Declanșate de trasnete, creșterea temperaturii peste anumite limite (ceea ce duce la autoaprinderea pădurii, a cărbunilor în zăcământ sau în depozite, a unor substante volatile etc.), explozii, scurtcircuite, neglijenta sau actiuni criminale, incendiile constituie un factor perturbant al activitatii economice, al vietii oamenilor, al echilibrului ecologic. Ele distrug valori materiale utile, uneori greu sau imposibil de înlocuit, întrerup procese de productie, afecteaza transporturile, periclitează viețile și integritatea corporala ale oamenilor. Pentru combaterea fenomenelor (evenimentelor) aleatorii, generatoare de pagube, omul are la îndemâna mai multe posibilitati: evitarea sau prevenirea riscului, limitarea pagubelor provocate de riscurile produse, crearea de rezerve în vederea acoperirii, pe seama resurselor proprii, a eventualelor pagube si, în sfârsit, trecerea riscului asupra altei persoane. Evitarea sau prevenirea riscului consta în luarea de măsuri capabile sa facă imposibilă producerea unui anumit risc. Este vorba, spre exemplu, de: renunțarea la cultivarea, în anumite zone, a acelor plante care sunt deosebit de sensibile la grindina sau la atacurile unor daunatori si cultivarea altor plante mai rezistente în zonele respective. Tot aici intra luarea unor măsuri având caracter anticipativ, profilactic, capabile să împiedice transformarea unor fenomene din posibilitate în realitate.

Daca seceta nu poate fi evitată, ea poate fi totuși atenuată. Avem în vedere aici, pe lânga măsurile menționate mai sus, aplicarea unui program complex de irigatii si îmbunatatiri funciare, folosirea unei agrotehnici corespunzătoare condițiilor de climă, sol și relief. Deoarece, în țara noastră, anii secetoși alternează uneori cu ani cu precipitații abundente sau chiar excedentare, sistemele de irigatii trebuie astfel concepute încât sa facă posibilă scurgerea apelor fluviale.

Prevenirea inundatiilor provocate de Dunăre și de râurile interioare reclama construirea de diguri (respectiv întreținerea celor existente), care să protejeze culturile si localitățile de furia apelor ieșite din matcă, crearea de acumulări (bazine) de apa capabile sa preia cantitățile excedentare în perioadele în care nivelul apelor creste peste normal si pe care sa le deverseze în perioadele când nivelul acestora scade.

Pentru prevenirea incendiilor se impune luarea de masuri tehnice si organizatorice în stadiile proiectării, constructiei si exploatării obiectivelor industriale, social-culturale si gospodărești, precum și ale mijloacelor de transport. Este vorba de folosirea de materiale neinflamabile sau ignifugate la construirea de clădiri, instalații, mașini si aparate; izolarea corespunzatoare a cablurilor și conductelor prin care se transporta energie electrica, gaze ori substanțe infIamabile; supravegherea aparatelor electrice în timpul functionarii și oprirea automată a acestora în caz de avarie; prevederea clădirilor cu guri de incendiu și furtunuri de apă; dotarea clădirilor cu extinctoare si menținerea acestora în permanenta în stare de funcționare; proiectarea clădirilor care depașesc un anumit nivel cu câte două sau mai multe scări de acces; dotarea unităților (serviciilor) de pompieri cu mijloacele tehnice necesare stingerii incendiilor: autocisterne, extinctoare cu spuma, scări de acces la etajele superioare etc. Măsuri adecvate se prevăd pentru prevenirea incendiilor în instituțiile publice (școli, spitale, case de cultura, muzee, biblioteci, unităti administrative), în sălile de spectacole, în întreprinderi. O atenție specială se acord prevenirii și stingerii incendiilor la bordul autovehiculelor, navelor fIuviale, maritime și aeriene.

Pentru limitarea consecințelor negative ale cutremurelor de pamânt apare necesitatea respectarii riguroase a normelor elaborate în acest scop de autoritățile competente. Este vorba de proiectarea și realizarea construcțiilor publice și private, astfel încât să reziste la gradul de seismicitate al zonei în care sunt amplasate; respectarea nivelului de înaltime admisibil pentru tipul de constructie și zona de amplasare; renunțarea la balcoane și elemente decorative care ar îngreuna constructia peste limitele admise; coborârea de la nivelurile superioare a caselor de bani, a dulapurilor metalice și a altor obiecte grele care pericliteaza siguranța clădirii în caz de seism; instalarea de seismografe la obiectivele de importanța deosebită pentru economia națională (centrale hidroelectrice s.a.).

Între măsurile cu caracter preventiv și cele pentru limitarea efectelor riscurilor produse nu există limite rigide. Astfel, serviciul de pază contra incendiilor are atât sarcini pe linia prevenirii incendiilor, cât și pe linia stingerii acestora. Crearea de rezerve în vederea acoperirii, pe seama resurselor proprii, a eventualelor pagube presupune constituirea de către unitatea economica a unui fond de rezervă, pe care să-l folosească pentru acoperirea pagubelor provocate de calamități sau de accidente.

Trecerea riscului asupra altei persoane se poate realiza în conditiile în care persoana fizica sau juridica amenințata de un risc oarecare (sau de un complex de riscuri) consimte să plătească o suma de bani unei alte persoane (de regula o organizație specializată), iar aceasta din urma se angajează să suporte paguba provocată de riscul (complexul de riscuri) respectiv. Atunci când, în pofida acțiunilor de prevenire întreprinse de oameni, calamitățile naturale sau tehnice s-au produs, este necesară luarea unor măsuri economice pentru acoperirea pagubelor pricinuite de acestea economiei nationale si reluarea procesului de productie întrerupt.

Importanța unei asigurări este dată de tot ceea ce se întamplă în jurul nostru,la service,pe stradă,acasă indiferent de loc pagubele se pot intâmpla fie că este vina unor persoane,fie ca este vorba de forțe ale naturii.

CAPITOLUL 2.

PREZENTAREA PIEȚEI ASIGURĂRILOR NON-VIAȚĂ DIN ROMÂNIA

În ceea ce privește România, odată cu aderarea la Uniunea Europeană de la 1 ianuarie 2007, s-a observat o creștere a pieței asigurărilor, în proporții diferite față de celelalte state membre ale Uniunii. În 2008, piața românească de asigurări a avut o creștere de 18,8%, clasându-se astfel pe locul patru în topul piețelor cu cea mai mare creștere din Europa. Piața asigurărilor din România a avut în 2008 o creștere de 18,8%, fiind devansată la acest capitol doar de trei țări, Liechtenstein (în creștere cu 80,5%), Portugalia (cu 25,7%) și Luxemburg (cu 23,1%). Veniturile obținute de asigurătorii europeni din primele încheiate anul trecut au depășit, potrivit raportului CEA, valoarea de 970 miliarde euro. În România aceste venituri au totalizat 890 milioane euro, valoare care clasează România pe locul 25 în Europa.

Primele trei poziții sunt ocupate de Marea Britanie cu venituri din prime de peste 220 miliarde euro, Franța cu venituri de peste 174 miliarde euro și Germania cu peste 157,8 miliarde.

În privința piețelor de asigurări ale țărilor membre ale Uniunii Europene, creșterea înregistrată anul trecut a fost de 4,6%. Raportul subliniază că piața asigurărilor de viață a cunoscut o creștere de 6,2% anul trecut, la distanță considerabilă de piața asigurărilor generale care a avansat doar cu 1,8%.

Revenind la piața asigurărilor din România, în 2011 companiile au subscris prime brute a căror valoare a depăsit 1,23 miliarde euro, pentru acest an fiind estimată o valoare din prime brute subscrise de circa 1,5 miliarde euro.

Conform publicației rusești "The Insurer" , în anul 2011 piața de asigurări din România se clasează pe a opta poziție într-un top întocmit pe baza performanțelor în asigurări ale statelor CIS (Comunitatea Statelor Independente) și ale Europei Centrale și de Est.

Piața asigurărilor de credit comercial din România este în creștere și valoarea totală a primelor subscrise de partenerii comerciali a atins 30 milioane euro la începutul anului 2011.

Asigurarea de credit comercial acoperă riscul de neîncasare a creanțelor, respectiv riscul ca un debitor să nu poată sau să nu fie dispus să plătească. Contractele de asigurare de acest tip acoperă în esență furnizorul sau creditorul împotriva pierderilor cauzate de insolvență sau de incapacitatea de plată a unui client.

Prin aceste polițe se asigură și neplata la scadență, iar suma asigurată poate include în principal, taxe (cum este taxa pe valoarea adaugată – TVA), penalizări, dobânzi pana la scadență, costuri de asigurare și de transport. Societatea de asigurare verifică bonitatea clientului și emite un raport de credit către furnizor, în baza căruia se acordă acestuia o limită de credit. Asigurătorul poate stabili o limită de credit sau aceasta poate fi discreționară, la alegerea creditorului, dacă debitorul nu a avut restanțe în ultimele 12 luni. Pot fi asigurate și riscuri în perioada de pre-livrare și chiar și riscul politic.

Pot fi încheiate polițe de asigurare de credit comercial fie pentru întregul portofoliu de afaceri, fie pentru 85% din activitatile care susțin cifra de afaceri a unei companii sau pentru clienții cei mai mari. Rata primei de asigurare este media între 0,4% și 0,8%. Prima minimă de asigurare se calculează prin înmulțirea ratei primei de asigurare cu cifra de afaceri estimată pe un an. Pe piața românească, răspunderea maximă este de aproximativ 300 de ori valoarea primei minime sau o sumă fixă. Perioada de asigurare pe care pot fi încheiate polițele pentru credite comerciale este de un an, cu posibilitatea de reînnoire automată.

Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA) a hotărât să diminueze cotele de contribuție a firmelor de asigurare la Fondul de Garantare pentru anul 2010, de la 0,5% la 0,3% pentru asigurările de viață și de la 1% la 0,8% pentru asigurările generale. Procentele se referă la volumul de prime brute încasate din activitatea de asigurare directă. Datorită contribuțiilor aduse până acum, Fondul de Garantare iși poate exercita rolul de protector atât al asiguraților, precum și al terțelor persoane păgubite, în cazul în care un asigurător este declarat în stare de insolvență, această situație neputând fi niciodată exclusă într-o economie de piață.

Volumul primelor brute subscrise aferente contractelor de asigurare încheiate în perioada 1 ianuarie – 30 septembrie 2012 a fost de 4,25 miliarde lei (circa 1,20 miliarde euro), potrivit CSA. Din acest total, primele brute subscrise aferente contractelor de asigurări generale s-au cifrat la 3,43 miliarde lei, în timp ce asigurările de viață au generat prime subscrise în sumă de 811,29 milioane lei.

Până în prezent, doar 1.400.000 de locuințe din cele aproximativ 8 milioane din România sunt asigurate. Asta în ciuda faptului că asigurările pentru locuințe sunt printre cele mai ieftine de pe aceasta piață. Astfel, primele de asigurare practicate de companiile care vând astfel de produse se situează la nivelul de 0,005-0,1% din suma asigurată, în timp ce la CASCO, de exemplu, primele se ridică la 6-8% din valoarea asigurată.

2.1. Caracteristicile și structura pieței asigurărilor non-viață

Piața asigurărilor poate fi caracterizată prin starea sau modul de manifestare a relațiilor pe care le implică, prin dimensiune, prin cadrul organizațional precum și prin modul de realizare a concurenței.

1.Starea pieței asigurărilor :- reflectă caracterul concurențial sau neconcurențial al acesteia. Piața concurențială se caracterizează prin existența și funcționarea în cadrul național a mai multor societăți de asigurare în regii autonome și concurențial. Fiecare societate de asigurare încearcă să ocupe un segment de piață cât mai mare. În acest scop oferta de asigurare se diversifică, condițiile de asigurare devenind concurențiale. O piață concurențială caracterizează țările cu economie liberală.

Piața neconcurențială a asigurărilor este specifică sistemelor social-economice în care oferta de asigurare se realizează printr-o singură societate de asigurare, care deține monopolul absolut al pieței respective. În această piață lipsește competiția, dar societatea de asigurare este constrânsă să promoveze o stare concurențială a ofertei pentru a stimula cererea de asigurări. În acest scop se practică pârghii variate ( diversificarea ofertei, clauze și condiții de asigurare adaptate la cererea unor categorii de asigurați, publicitate, promovarea prin efectul legii a unor asigurări).

2. Dimensiunea pieței asigurărilor: poate fi estimată în funcție de câțiva factori esențiali și anume:

– cererea de asigurare reală manifestată

– suportabilitatea financiară a asigurării

– interesul în asigurare

Cererea de asigurare influențează dimensiunea pieței asigurărilor numai în procesul confruntării ei cu oferta. Prin urmare mărimea pieței asigurărilor se poate aprecia în funcție de numărul de contracte încheiate în perioada de referință, numărul polițelor de asigurare active, valoarea primelor de asigurare încasate, cuantumul sumelor asigurate în aceiași perioadă, mărimea angajamentelor asumate de societatea de asigurare la un moment dat.

Suportabilitatea financiară a asigurării se află în corelație cu dezvoltarea economică și accesul la venit, iar interesul este potentat de nivelul de cultură și de instruire, de relațiile de proprietate și de alți factori.

3. Cadrul organizațional al pieței asigurărilor : se relevă prin diversitatea rețelei internaționale.

În piața asigurărilor pot funcționa :

– societăți comerciale de asigurare-reasigurare;

– organizații de asigurare de tip mutual;

– asociații de asigurare;

C.S.A. reglementează prin legi și norme modul de obținere a licenței de funcționare, mărimea capitalului social, modul de constituire a fondului de asigurare, modul de calcul a rezervelor tehnice, fructificarea rezervelor tehnice, gestiunea economică și contabilă a activității, obligațiile pe care trebuie să și le asume în funcție de formele de asigurare din portofoliu. Toate societățile de asigurare funcționează pe criteriul obținerii unui anumit profit.

Organizațiile de tip mutual, funcționează pe principiul mutualității, conform statutelor, dar efectuează operații de întrajutorare pentru membrii lor, neavând ca scop obținerea de profit. Specific este faptul că oricare membru al organizației mutuale este în același timp asigurat și asigurător.

Asociațiile de asigurare sunt constituite de către un grup de persoane fizice pentru o perioadă determinată (10,15,20 ani).Pe parcursul perioadei de funcționare a asociației, membrii acesteia achită o cotizație anuală la un fond comun, variabilă în funcție de vârstă. Acestea sunt organizate, după caz pentru supraviețuire sau pentru deces.

Organizații de asigurare specifice funcționează în diferite țări ale lumii. În Franța funcționează Casa Națională de Prevederi, o instituție publică administrată e Casa de Depuneri și Consemnațiuni care promovează asigurările de viață.

În Marea Britanie este reprezentativă Organizația de asigurări Lloyd’s, care include o corporație profesională, o comunitate de underwriting și o piață de asigurare, fiind totodată și un centru mondial de informații maritime.

În piața de asigurări acționează după caz și societăți de intermediere care negociază și încheie contracte de asigurare și reasigurare, ori prestează servicii de specialitate pentru societățile de asigurare-reasigurare.

4. Caracterul concurenței perfecte sau imperfecte, pe piața asigurărilor se reflectă prin omogenitatea produsului de asigurare, transparența pieței, atomizarea pieței, libertatea de mișcare a segmentelor pieței, descentralizarea deciziilor.

Omogenizarea produsului pe piața asigurărilor rezidă în faptul că deși pe această piață se valorifică o varietate de produse de asigurare, ele nu sunt înlocuite unul pe celălalt. Nu se poate concepe ca o asigurare oferită / solicitată să fie acoperită, prin obiect risc, mecanism de altă asigurare. Asigurarea de răspundere civilă auto nu se poate substitui și nu poate fi substituită de asigurarea de avarii auto.

Transparența pieței asigurărilor constituie cel mult un deziderat. În mod normal cumpărătorul unei mărfi este avizat sub multiple forme cu privire la calitate, preț, mod de utilizare, scop și destinație. În cazul achiziționării unei polițe de asigurare, asiguratul cu greu poate realiza sau înțelege efectul asigurării, raportul dintre prima de asigurare, suma asigurată, valoarea bunului asigurat, risc, etc. Pentru că piața asigurărilor este în principiu opacă pentru mulți dintre asigurați, extinderea și funcționarea acesteia implică efort, interes pentru constituirea interesului potențial vizând asigurarea.

Atomizarea pieței asigurărilor constituie o condiție a realizării concurenței perfecte pe piața asigurărilor. O piață este atomizată atunci când reunește un număr suficient de mare de ofertanți și solicitanți, astfel încât nici unul dintre participanți nu poate influența sensibil funcționarea acesteia.

În România funcționau la sfârșitul anului 2008, 45 societăți de asigurare, dintre care primele 10 dețin 80% din volumul de prime încasate.

Libertatea de mișcare a agenților economici pe piața asigurărilor răspunde unui criteriu esențial al funcționării economiei de piață, acela al deschiderii față de mediul economic și social.

Creșterea sau scăderea numărului de societăți de asigurare se motivează de evoluția obiectivă a pieței asigurărilor, în cadrul căreia apar, în timp, noi societăți de asigurare concomitent cu lichidarea, fuzionarea altora.Tocmai aceste aspecte justifică supravegherea pieței de asigurări de către C.S.A. cu atribuții vizând constituirea societăților de asigurare, subscrierea și vărsarea capitalului social, funcționarea societăților de asigurare cu respectarea prevederilor legale, protecția drepturilor asiguraților în raport cu activitatea și operațiunile desfășurate de societățile de asigurare.

Capacitatea decizională sau descentralizarea capacității decizionale este o cerință esențială pentru o piață concurențială. În practica asigurărilor comerciale, societățile de asigurare – reasigurare au capacitate decizională în limitele specificului activității, potenței financiare de care dispun și în limitele legii, în măsura în care deciziile respective produc efecte asupra terților, respectiv asupra asiguraților.

Aspectele prin care în România legea se impune față de capacitatea decizională a societăților de asigurare sunt:

• obligația societăților de asigurare constituite de a subscrie și vărsa capitalul social , fondul de limita minimă stabilită pentru fiecare formă de asigurare inclusă în portofoliul societății

• cerința gestionării distincte a asigurărilor de viață, indiferent de alte forme de asigurare practicate de societate

• societățile de asigurare sunt obligate să-și constituie rezerve de prime pentru asigurările de viață, precum și rezerve de prime, de daune, de catastrofă și alte feluri de rezerve pentru celelalte categorii de asigurări, toate acestea reglementate prin normele 6,7 din decembrie 2007

• dreptul societăților comerciale de asigurare, ca pe seama unei părți din capital, a rezervelor tehnice de capital să efectueze plasamente în investiții mobiliare și imobiliare, în titluri de valoare, etc. Condiția obligatorie este ca indicele de solvabilitate calculat după normele 10,11 emise de C.S.A. să fie mai mare decât 1. Deoarece societățile de asigurare vând promisiuni de siguranță financiară, solvabilitatea acestora este un factor important. nu este suficient ca activele unei societăți să acopere obligațiile acesteia. Un principiu fundamental al activității societăților de asigurare este acela că activele trebuie să depășească cu o anumită sumă valoarea obligațiilor (marja de solvabilitate)

• calcularea coeficientului de lichiditate, obligatoriu din martie 2005.

În raport cu alte societăți comerciale, societățile de asigurări au libertatea de decizie, dar sunt constrânse pentru a manifesta prudența deosebită în activitatea lor pentru a nu ajunge în incapacitate de plată, deci pentru a nu periclita angajamentele de plată față de asigurați.

Evoluția asigurărilor non-viață in România

Începuturile asigurărilor moderne se situează cu peste 125 de ani în urmă prin înființarea în 1871 a societății de asigurare Dacia. În 1873 a fost înființată societatea România. În 1882 cele două au fuzionat sub denumirea de Dacia-România. În același ani a fost înființată societatea Naționala.

Până la primul război mondial a luat ființă și a funcționat un număr relativ mare de societăți de asigurare care însă au avut un caracter sporadic nereușind să se consolideze și să acorde despăgubiri sau sume asigurate care să ajute cu adevărat înteprinderile și persoanele fizice. În general, s-au practicat trei categorii de asigurări: de viață, de incendiu, maritime și fluviale.

În perioada interbvelică activitatea în domeniul asigurărilor s-a intensificat și s-a diversificat practicându-se toate tipurile de asigurări și având loc și o pătrundere a capitalului străin în secorul asigurărilor.

Începutul celui de-al doilea război mondial a însemnat însă restrângerea substanțială a activității de asigurare astfel încât în 1945 mai funcționau doar 13 societăți de asigurare cu capital românesc și 5 reprezentațe străine dintre care: Adriatica (Italia) și cea mai importantă.

O altă etapă în evoluția asigurărilor o reprezintă perioada de după 1948 când s-a instaurat monopolul statului și în acest domeniu prin naționalizarea tuturor societăților de asigurare care au trecut în proprietatea statului. În paralele, a pătruns capitalul societic în acest domeniu prin înființarea societății Sovrom-Asigurare 1949 care avea ca obiect de activitate contractarea asigurărilor facultative de bunuri și persoane.

În 1952 a luat ființă Administrația Asigurărilor de Stat (ADAS) care își desfășura activitatea sub conducerea Ministerului de finanțe. ADAS a deținut monopolul în domeniul asigurărilor aproape patru decenii (39 de ani).

Cea de-a doua etapă a debutează odată cu 1 ianuarie 1991 când ADAS și-a încheiat activitatea. Portofoliul de asigurări și patrimoniul acestei instituții au fost preluate de primele trei societăți pe acțiuni nou înființate. În ceea ce privește preferințele persoanelor fizice pentru investiții în Uniunea Europeană, asigurările ocupă locul doi cu o pondere de 24,5% în structura portofoliului de investiții urmată de fondurile de pensii cu 13% și fondurile mutuale cu 10,6%.

În românia structura portofoliului de investiții al persoanelor fizice conforma unui strudiu realizat de grupul italian Unicredit constă în:

• Depozite bancare 63,3%;

• Numerar 14,9%;

• Acțiuni cotate 9,6%;

• Alte titluri de valoare 8,3%;

• Asigurări de economisire 3,8%

• Fonduri mutuale 0,2%.

Societatea de asigurare-reasigurare “ Ion Tiriac” ASIT S.A. a luat fiinta in anul 1994 si practica toata gama de asigurari non-life la un inalt standard profesional. Are o retea de sucursale si agentii raspandita in intreaga tara. In anul 2000, capitalul majoritar a fost preluat de grupul german ALLIANTZ .

În perioada 2000-2004 se constată variația numărului de societăți de asigurare observându-se o reducere substanțială în 2001 ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr.32/200 prin care a luat ființă CSA (comisia de Supraveghere a Asigurărilor) care autorizează societățile de asigurare.

Gradul de penetrare calculat ca raport procentual între volumul primelor brute încasate din activitatea de asigurare directă și produsul intern brut reprezintă la finele anului 2011, 1,46% din PIB. Nivelul este destul de scăzut având în vedere că nivelurile înregistrate în țările de vest și centrale se situează între 3 –5 5% iar nivelul mediu din Uniunea Europeană este de 8%.

Densitatea asigurărilor calculată ca raport între primele brute încasate și un număr total de locuitori a atins nivelul de 40,4 euro/locuitor la finele anului 2010, în situația în care în țările din Uniunea europeană gradul de densitate este de 2110 euro/locuitor, iar la nivel mondial 415 euro/locuitor.

În perioada 1990-2012 piața românească de asigurări a urmat aceeași traiectorie pe care a parcurs-o economia românească în ansamblu.

Evoluția asigurărilor non-viață pe plan extern

Încă din antichitate apar instituții apropiate de cele care asigură protecția individului și a bunurilor sale din zilele noastre. Este vorba de existența societăților de întrajutorare naturală a cioplitorilor în piatră din Egiptul Antic, de organizarea transporturilor în caravane, de organizarea de asociații a căror activitate consta în a da ajutor membrilor lor și familiilor acestora în caz de: invaliditate, incendiu ori deces.

O formă de dispersie a riscului, dar nu și de protecție financiară o reprezintă cea practicată de negustorii chinezi care își distribuiau ,marfa pe mai multe vase ce urmau să o transporte reducând astfel riscul ca întreaga cantitate de marfă să fie supusă pierderii.

În Evul Mediu odată cu dezvoltarea schimburilor comerciale, cu amplificarea acordării de împrumuturi au apărut regulile principale care au stat la baza asigurării moderne.

Evoluția asigurărilor este strâns legată de dezvoltarea comerțului pe mare și asigurărilor maritime care au influențat în mare măsură toate celelalte tipuri de asigurări, în special pe cele de transport. Primele polițe de asigurări maritime au fost scrise în limba italiană și reprezintă modelul în baza căreia s-au dezvoltat contractele de asigurare inclusiv polițele Lloyd’s din Marea Britanie. Cel mai vechi contract de asigurare care s-a păstrat a fost subscris la Genova în anul 1347 iar prima companie de asigurări maritime datează din 1424 la Genova.

Într-un contract subscri în 1385 erau acoperite următoarele categorii de riscuri:

• Calamitățile naturale

• Riscurile mării

• Aruncarea mărfii peste bordul navei

• Confiscarea de către autoritățile locale.

Termenul poliță care deservește astăzi desemnării contractului de asigurare provine de la cuvântul italian poliz care semnifică certificat, atestare.

Termenul primă provine tot dintr-un cuvânt italian prima care reprezintă suma de bani plătită înainte mijlocind astăzi transferul riscului asiguratului asupra asigurătorului.

Secolul al XIX-lea reprezintă din punct de vedere istoric începutul asigurărilor moderne pe plan internațional.

La Londra după marele incendiu din 1666 au luat ființă primele asigurări împotriva incendiilor. Ulterior, s-au dezvoltat și alte ramuri ale asigurărilor:

• Asigurarea împotriva accidentelor;

• Asigurarea împotriva mortalității animalelor;

• Asigurarea cailor de cursă;

• Asigurarea împotriva furtului;

• Asigurarea de răspundere civilă.

Timp îndelungat însă, reticențele de ordin moral au încetinit dezvoltarea anumitor tipuri de asigurări (cazul asigurărilor de viață une anumiți juriști considerau că era imoral să închei pacturi asupra vieții umane, de asemenea, asigurarea de răspundere civilă erau criticate întrucât, se considera că dacă o persoană sau o înteprindere se asigură împotriva consecințelor greșelii sau neglijenței ar determina o conduită expusă riscurilor și ar multiplica pagubele în loc să le prevină.

În concluzie, factorii determinanți care au condus la apariția asigurărilor sunt de natură economică și socială. Dintre factorii economici amintim:

• Schimbarea condițiilor economice generale, trecerea de la o economie exclusiv agricolă la una diversificată (industrie, comerț, breaslă) care au condus la creșterea și adâncirea raportului dintre oameni și a cauzelor generatoare de pagube. Importanța banilor în schimburile comerciale a favorizat ideea compensației bănești a pagubelor;

• Dezvoltarea schimburilor comerciale, succesul marilor târguri, înmulțirea expedițiilor pe mare au arătat necesitatea asigurării mărfurilor și a neavelor pe parcursul transportului.

Dintre factorii sociali amintim:

• Accentuarea procesului de urbanizare, concentrarea populației în marile orașe și apariția noilor tipuri de locuințe care au încurajat și apariția fenomenelor producătoare de pagube;

• Organizarea breslelor care au favorizat solidaritatea ,membrilor acestor grupuri care își acordau ajutor reciproc în caz de pagube.

Apariția asigurărilor moderne pe plan internațional a fost determinată de dezvoltarea calculului actuarial ale cărui etape principale au fost:

• Legea numerelor mari elaborată de Blaise Pascal în 1654;

• Primul tabel de mortalitate elaborat de Christiaan Huyghens în 1657;

• Primul calcul de rente viagere elaborat de Jean de Witt în 1660;

• Primul tratat de actuariat elaborat de Richard Price la mijlocul secolului al XVIII-lea

2.2. Tipuri de asigurari non-viata existente

Asigurarea locuintei

Asigurarea locuinței și a bunurilor conținute este cea mai importană și ieftină asigurare non-viață. Costă aproximativ 0,3% din valoarea locuinței (exemplu: pentru un apartament sau casa in valoare de 30.000 de euro, prima de asigurare pentru toate riscurile este de 90 de euro pe an). Chiar dacă tehnologia și metodele tehnice de prevenire s-au perfecționat de-a lungul anilor inundțiile, cutremurele, grindină, furtunile, prăbușirile de teren sunt imposibil de evitat sau de prevenit.
Aceleași evenimente care pun în pericol locuința dumneavoastra pot afecta bunurile aflate în casa (mobilier, obiecte de valoare, aparatură electrocasnica și electronica, îmbracăminte, unelte gospodarești, etc.). Alt pericol îl reprezinta furtul prin efractie sau prin acte de tâlhărie, care pun în pericol viața și bunurile de valoare, ajungând până la distrugeri de locuințe. Toate aceste evenimente sunt tot atâtea argumente care susțin necesitatea asigurărilor locuințelor și a bunurilor conținute în acestea.
Astfel de asigurari se pot încheia oricând în cursul anului. Prin acest tip de asigurari se pot asigura: clădiri și alte construții speciale (elemente fixe și detașabile de fundație sau împamântare, instalații fixe hidraulice, igienico-sanitare, de încalzire, lifturi, instalatii fixe de iluminat, instalatii de aer conditionat, etc. toate aferente cladirilor; bunuri casnice (aparatura electronica și electrocasnica), mobilier, bunuri personale. În cazul pietrelor prețioase, bijuteriilor, mărcilor poștale, tablourilor, sculpturilor, a colecțiilor sau altor obicte de valoare nu toate companiile își asuma responsabilitatea.
Locuința va fi asigurată în integritatea ei constructiva: fundatie, soclu, pereti, planșee, acoperiș, pardoseli, ferestre, uși, scari, etc. Riscuri pentru care se acordă despagubiri sunt: incendiu, trasnet, explozie (de gaze sau aburi), căderea pe cladire a aparatelor de zbor sau parți ale acestora și obiecte transportate de acestea, cutremur, inundație, furtună, grindină, ploaie torențială, greutatea stratului de zăpadă, avarii accidentale ale instalatiilor de apa, canal, sau încălzire, pagube produse datorită actiunii rău voitoare a unor persoane, furt prin efracție a bunurilor, etc.
Aceste polițe pot fi încheiate atât de persoane fizice, cât si juridice. Ele acopera necesitatea proprietarilor, persoanelor fizice si juridice, ocupanților locuințelor private, fiind o măsură specială de protecție pentru clădiri și conținutul acestora.

Clădirile se asigură fie la valoarea de nou, fie la valoarea ramasă. Prin valoarea de nou, se întelege costul construirii respectivei clădiri, rezultat din devize, expertize, facturi, contracte sau alte documente de procurare, sau valoarea de piață, reprezentând prețul de pe piața locala, care se poate obține de către proprietar pentru respectiva clădire, în urma unei tranzactii imobiliare.
În cazul în care aceste devize și expertize nu sunt disponibile pentru stabilirea valorii noi, aceasta se va determina în baza unor tabele de evaluare, conform metodologiei asigurătorilor. Sumele asigurate pot fi stabilite în lei sau valută, iar pentru atenuarea fenomenului inflaționist, la cererea asiguratului, sumele asigurate se vor ajusta periodic, lunar sau trimestrial dupa caz, în funcție de rata inflației de la sfarșitul perioadei stabilite pentru ajustare.
În baza acestei polițe se pot asigura orice fel de clădiri cu destinație de locuință (apartament, casa, vilă, sau chiar și casp de vacanță), anexele acestora și bunurile din aceasta clădire.
După un sondaj de opinie, facut de specialiști, în România 85% din locuințe sunt proprietate personala, însa din acestea doar 10% sunt asigurate, pe când în Occident, numai 50-65% sunt proprietate privată, dar procentul locuințelor asigurate se ridica la aproape 100%.
În eventualitatea în care polița de asigurare facultativă, care acoperă și riscurile de catastrofă, va fi acceptată de autorităti ca polița valida, înlocuind-o pe cea obligatorie pentru dezastre naturale, aceasta fiind propunerea venită de la societațiile de asigurare, acest tip de asigurare va cunoaste o crestere a primelor brute subscrise cu cel puțin 100%. Până la aprobarea unei astfel de legi, care sa oblige românii pentru asigurarea locuințelor, în cazul unor catastrofe naturale sau alte accidente, cei neasigurati vor avea de suferit, nu vor fi despagubiți.Polița de asigurare a locuinței se poate extinde, la cererea asiguratului.

Asigurarea auto

Asigurarea auto este un contract încheiat între dumneavoastra și societatea de asigurare, având ca scop protecția financiară, în cazul în care sunteți implicat într-un accident. În baza contractului semnat dumneavoastră sunteți de acord sa platiți o primă, iar societatea de asigurare este de acord sa vă despagubească conform condițiilor stipulate în contract. Majoritatea asigurărilor auto se încheie pe o durata de 6 luni sau un an.

Deținând sau conducând un automobil vă asumați anumite riscuri. Aceste riscuri apar cel mai frecvent în circulație ăi implica una sau mai multe dintre următoarele situații:

– avarierea autoturismului

– avarierea unui alt autovehicul

– distrugerea unor bunuri ca urmare a unui accident

– accidentarea unor persoane aflate în autivehicolul condus de dumneavoastră

– accidentarea unor persoane aflate într-un alt autivehicol, implicat în accident

– accidentarea dumneavoastră.

Circulația nu este singurul factor de risc la care este expus autoturismul. El poate fi furat chiarși din garaj sau avariat, totodată și forțele naturii reprezintă un risc care poate fi acoperit prin asigurare.

Toți acești factori de risc ne pot afecta din punct de vedere material, ajungând în situația de a nu ne putea folosi autoturismul pe o perioada mai îndelungată din cauza costurilor ridicate al reparației. În aceste cazuri o asigurarea auto va poate salva.

Din punctul de vedere al obligativitații sunt două categorii de asigurari auto:

– cele impuse de lege: RCA și asigurarea Cartea verde, a fost inclusă în asigurarea de raspundere civila auto din anul 2007;

– și cele facultative: Casco, sunt unele cazuri în care și această asigurare este impusă, de exemplu în cazul în care cumpărati autoturism prin leasing.

În funcție de riscurile pe care le acoperă, asigurările auto sunt:

– asigurarea de raspundere civila auto – RCA – acoperă pagubele produse pe teritoriul României

– asigurarea care acoperă riscul de avarii

– asigurarea care acoperă riscul de avarii și furt

– cartea Verde – acoperă pagubele produse pe teritoriul altor țări

Asigurarea de Răspundere Civila Auto – RCA

Posesia unui automobil sau participarea la trafic implica raspundere față de terți sau bunurile acestora, acestea fiind expuse la eventuale pagube pe care noi le putem cauza. Din aceasta cauza asigurarea de raspundere civila auto este obligatorie. Conform legii fiecare autoturism care participă la trafic trebuie să aiba asigurare RCA valabilă.

Polița de asigurare RCA se poate încheia pe o perioada de 6 luni sau un an. În cazul în care cumpărați un autoturism pentru al putea înmatricula aveți nevoie de asigurarea RCA valabiă pentru 30 de zile, termen dupa care se încheie asigurarea pentru restul anului.Important de reținut este faptul că în cazul exemplului de mai sus, avariile produse mașinii dumneavoastră din propria vină nu se despagubesc. Valoarea minima a unei polițe RCA pentru fiecare an se stabilește prin lege, însa valoarea acestora diferă de la o societate la alta, în funcție de prima de referința aplicată de fiecare societate în parte.

La alegerea societății de asigurare la care veți încheia poliță de asigurare RCA trebuie să aveți în vedere atat prețul acesteia cât și "seriozitatea" societății de asigurare din punctul de vedere al despagubirii în cazul unui accident.

Totodată se stabilesc prin lege pentru fiecare an în parte valoarea (limitele maxime) despagubirilor. De la data aderării Romaniei la Uniunea Europeană, limitele de despăgubire vor fi cele prevăzute în Directivele Uniunii Europene.

Pentru anul 2009 limitele minime ale despăgubirilor sunt următoarele:

– în caz de avariere sau distrugere al bunurilor, pentru pagube directe sau indirecte se acorda cel puțin 100.000 Euro (echivalentul în RON al acestei sume, având la baza cursul BNR din ziua producerii accidentului ), indiferent de numărul persoanelor despagubite;

– în cazul vatămărilor corporale sau de deces, cel puțin 350.000 Euro (echivalentul in RON al acestei sume, avand la baza cursul BNR din ziua producerii accidentului ).

Important de retinut este faptul ca incepand din anul 2008 polita de asigurare RCA include si asigurarea Carte Verde.

Despagubirea în cazul asigurării RCA

În cazul producerii unui accident în urma căruia din vina dumneavoastra se produc avarii unui alt autoturism, unor bunuri sau accidentarea altor persoane, pe baza poliței de asigurarea RCA pagubele provocate terților vor fi suportate de către societatea de asigurare la care ați încheiat polița de asigurare.

În cazul producerii accidentului din vina dumneavoastra, aveti obligația de a face dovada asigurării RCA organului de poliție și anunțarea în scris a societății de asigurare la care aveți încheiat asigurarea a împrejurărilor accidentului.

În cazul în care mașina dumneavoastră a fost avariată de o alta terță persoană, va trebui să vă adresați companiei de asigurare la care este asigurată persoana vinovată.

Asigurarea de Carte Verde

Asigurarea auto Cartea Verde ca și asigurarea RCA este obligatorie, însa spre deosebire de asigurarea de Raspundere Civila Auto, care acopera pagubele produse terților pe teritoriul României, acesta acopera pagubele produse terților în străinătate. Încheierea poliței de asigurare este obligatorie dacă parasiți granițele țării. Perioada minimă pentru care se poate încheie asigurarea este de 15 zile.

Prima de asigurare se achită integral, la semnarea poliței. Prima se stabilește în dolari, dar plata se face în RON, la cursul BNR valabil în ziua semnării poliței.

Spre deosebire de asigurarea RCA, primele în cazul asigurării Carte Verde sunt identice la toate societătile de asigurare.

Despăgubirea în cazul asigurării Cartea verde

În cazul producerii unui accident în urma căruia din vina dumneavoastră se produc avarii unui alt autoturism, unor bunuri sau accidentarea altor persoane, în afara teritoriului României, pe baza poliței de asigurare Carte Verde pagubele provocate terților vor fi suportate de către societatea de asigurare la care ați încheiat polița de asigurare.

În cazul producerii accidentului, aveți obligația de a face dovada Cărții Verzi organelor care cerceteaza evenimentul. În cazul în care mașina dumneavoastră a fost avariată din vina unei terțe persoane, în afara granițelor țarii, luați legatura cu societatea de asigurare la care ați încheiat polița, si urmați instructiunile societății.

Asigurarea de avarii si furt

Asigurarea auto de avarii si furt este acea prin care compania de asigurare va acorda despagubiri pentru daunele partiale sau totale a autoturismului propriu in urma unui eveniment neprevazut in schimbul platii primei de asigurare. Este o asigurare facultativa, se incheie de regula pe o perioada de un an, dar se poate incheia si pe perioade mai inferioare, dar nu mai putin de 1 luna.

Important de retinut este faptul ca valabilitatea politei de asigurare incepe la ora 24 a zilei in care se face plata primei prime!

Ca urmare a intamplarii evenimentului neprevazut masina dumneavoastra poate fi avariat total sau partial. In urma avariilor partiale, societatea de asigurare are obligativitatea de a repara partile deteriorate ale masinii sau sa le inlocuiasca, in cazul in care repararea ar costa mai mult. In cazul avariilor totale societatea este obligata sa inlocuiasca autoturismul.

Factorii care influenteaza pretul primei de asigurare:

1. In functie de riscurile pe care doriti sa le asigurati puteti alege intre:

– asigurarea de avarii

– asigurarea de avarii si furt

Deoarece asigurarea de avarii si furt include mai multe riscuri, aceasta din urma este mai scumpa (cu 20%-25%).

2. Pretul asigurarii poate fi redusa prin renuntarea la unele riscuri, in aceste cazuri aveti posibilitatea de a negocia o prima de asigurare mai mica.

Deasemenea puteti beneficia de o prima de asigurare mai mica, in cazul in care autoturismul dumneavoastra este dotat cu sistem de alarma, este parcata in garaj sau in parcare pazita.

3. Extinderea teritoriala, geografica este un alt factor care influenteaza marimea primei.

In cazul in care optati ca asigurarea sa fie valabila si in afara teritoriului tarii, prima se majoreaza. Durata minima pentru care se incheie asigurarea extinsa in strainatate este de 1 luna si nu exclude incheierea asigurarii Cartea Verde.

Important de retinut este faptul ca pentru autoturismele achizitionate in rate sau in leasing, asigurarea de furt in afara teritoriului Romaniei este obligatorie!

Tabel nr.2.1

Prime brute subscrise pe clase de asigurări non-viață în anul 2011

(mii lei)

Sursa:Comisia de Supraveghere Asigurărilor

În anul 2011 primele brute subscrise pe asigurări non-viață pe clase de asigurări ne arată că societatea Generali a încasat un profit de 759.481.135 mii lei cel mai mult vânzând polițe de asigurare de incendiu si calamități naturale cu un profit de 34.669.490 mii lei.Celelalte societăți având un total de prime brute subscrise mai mic.

Tabel nr.2.2.

Prime brute subscrise pe clase de asigurari non-viata in anul 2012

(mii lei)

Sursa:Comisia de Supraveghere a Asigurarilor

Primele brute subscrise pe clase de asigurări non-viata in anul 2012 au arătat în ce masura fiecare din cele 6 societăți de asigurare au evoluat pe piața asigurărilor non-viață față de anii precedenți.Cu un total de prime brute subscrise de 160.315.337 mii lei societatea Allianz Țiriac ocupa primul loc în clasamentul asigurărilor non-viață,cel mai mult încasând din asigurările de raspundere civilă și carte verde 105.807.541 mii lei.

Tabel nr.2.3.

Prime brute subscrise pe clase de asigurări non-viață în anul 2013

(mii lei)

Sursa:Comisia de Supraveghere a Asigurărilor

Primele brute subscrise pe clase de asigurări în anul 2013 a avut o creștere considerabilă față de anul 2012.Cea mai mare încasare in anul 2008 a fost de 265.114.260 mii lei încasată de compania de asigurări Asirom din asigurări de raspundere civilă și carte verde.La asigurările de incendiu si calamități naturale societatea Allianz Țiriac a avut încasări de 173.571.310 mii lei,iar cel mai puțin cu 61.781.778 mii lei societatea Generali,fiind imediat urmată de societatea Unita cu o încasare nu foarte departe de doar 62.678.904 mii lei.

Prime brute subscrise pe societăți

Grafic nr.2.1.

2.3. Prezentarea asigurărilor de locuință în contextul pieței asigurărilor

Piața asigurărilor din România a crescut în anul 2010 cu 17,01% față de anul 2009, volumul primelor brute subscrise de către toate companiile de asigurări depașind valoarea de 4,4 miliarde lei, potrivit raportului anual realizat de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA).

Valoarea primelor brute subscrise în 2009 pe total piață, exprimată în moneda unică europeană, la cursul de schimb stabilit de Banca Natională, a depășit 1,2 miliarde euro. Anul trecut, densitatea asigurărilor a fost de 204 lei/locuitor (sau 56 euro/locuitor), în creștere reala cu 17,33% față de anul 2008.Pe categorii de asigurare, valoarea primelor subscrise pentru contractele de asigurari generale a fost de peste 3,3 miliarde lei (peste 918 milioane euro), adica 76,5% din totalul subscrierilor.

În această categorie, ponderea majoritară este deținută în continuare de asigurările auto și de cele de incendiu si calamități naturale, astfel încat decalajul între acestea și celelalte 15 clase de asigurări generale s-a păstrat.

Gradul de penetrare a asigurărilor, exprimat ca raport între primele brute subscrise și Produsul Intern Brut a atins nivelul de 1,54%, în crestere cu 0,08% față de anul 2009, densitatea asigurărilor (raportul între primele brute subscrise și numărul populației) a fost de 204 lei/locuitor (echivalentul a 56 euro/locuitor), în creștere reala cu 17,33% față de anul 2008.

Densitatea asigurărilor generale a fost de 156 lei/locuitor (în crestere reala cu 14,29% față de 2008),

la sfârșitul lunii decembrie a anului 2010, numărul angajatilor în sectorul asigurărilor era de peste 17.000 persoane, din care peste 15.000 angajati ai societăților de asigurare (cu 1.110 mai mulți decat la finele anului anterior) și 1.140 angajati ai brokerilor de asigurare (cu 150 mai mulți decât în 2009).

Cu privire la agenții cu care colaborează, asigurătorii au raportat un numar total de peste 28.850, iar brokerii un numar de 1.072 persoane.

Pentru dosarele de dauna avizate (aferente atât contractelor directe, cât și primirilor în reasigurare), companiile de asigurări au platit anul trecut peste 1,75 miliarde lei (peste 478 milioane euro), în crestere reala cu 23,45% față de anul anterior când valoarea indemnizațiilor a depăsit 1,31 miliarde lei.

În functie de cota de piață deținută pe piață de asigurări din România, Allian Țiriac se situează pe primul loc cu o cota de piață de 19,63%, fiind urmată de Asirom cu 12,99% si Omniasig cu o cotă de piață de 9,54%.

În funcție de valoarea profitului net pe primul loc se afla tot Allianz-Țiriac cu un profit de peste 36 milioane lei, după care urmeaza ING și BCR Asigurări care au obținut profituri de peste 28,8 milioane lei și respectiv peste 14,2 milioane lei. Asigurările de incendii și alte calamități naturale cu un volum de prime in suma de 849.670.047 lei,în anul 2012 reprezentând 12,02% din primele brute subscrise pentru asigurările non-viață,a crescut în termeni reali cu 23.24% față de 2010.Un volum semnificativ al primelor brute subscrise în cazul asigurării de locuință îl constituie firma Allianz Tiriac Asigurări S.A. cu 3.571.310 lei,reprezentând 20,42% din volumul total al subscrierilor pentru această clasă,în creștere reala cu 10,22% față de anul 2010.

În România sunt asigurate în prezent aproximativ 35% din locuințe, un procent extrem de redus comparativ cu țările din centrul si vestul Europei care au o experiență mult mai mare pe acest segment, conform specialistilor din piață.Spre exemplu, în Ungaria 65% din locuințe sunt asigurate,îin Marea Britanie și Irlanda 93%, iar în Belgia – 95%.În privința evoluției asigurărilor de locuințe, se poate estima o creștere mai accelerată decât cea a totalului pietei asigurarilor, de 25% – 30%, insa acest nivel va fi influentat in mare masura de mediatizata introducere a asigurarii obligatorii a locuintelor.

În condiții de scădere continuă a prețurilor de pe piața imobiliară, pe polițele aflate în derulare, în caz de producere a riscurilor asigurate, suma asigurată, în funcție de care se stabilesc despăgubirile datorate de asigurători, este ajustată la evoluția acestei piețe, iar despăgubirile plătite vor fi, în mod corespunzător, mai mici. Acest lucru este specificat în condițiile de asigurare, care precizează că, în caz de daună totală, se plătește suma asigurată din poliță, cu excepția cazurilor de supraevaluare, situație în care se va despăgubi valoarea de piață stabilită în baza unui raport de evaluare.Acest lucru nu se întâmplă și în situația inversă: dacă prețurile de piață ale imobilelor asigurate înregistrează o majorare puternică, despăgubirile acordate nu pot crește peste suma asigurată stabilită inițial prin contract. De altfel, asigurătorii folosesc o definiție ambiguă a termenului „valoare de piață”, aceasta reprezentând, în formularea lor, prețul de pe piața locală care se poate obține de către proprietar pentru acea clădire, în urma unei tranzacții imobiliare, în condițiile unei „piețe echilibrate, normale”. În plus, contractele de asigurare prevăd că, în cazul în care asiguratul supraestimează cu reacredință valoarea clădirii, polița devine nulă, fără restitui­rea primelor plătite.

Scăderea din anul 2010 a valorilor asigurate ale imobilelor s-a răsfrânt și asupra afacerilor asigurătorilor de pe segmentul polițelor facultative de locuințe și, în consecință, asupra întregii clase a asigurărilor de incendiu și calamități naturale. Datele oficiale ale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA) arată că, după primele șase luni din 2010, volumul de prime brute subscrise pe această clasă s-a majorat cu 26,79% față de intervalul similar din 2009, de la 449,17 la 569,52 milioane de lei. Da, numai că aproape 75% din creșterea de 120 de milioane de lei înregistrată în perioada menționată s-a datorat primelor de peste 90 de milioane de lei subscrise de Astra Asigurări în prima jumătate a anului, din vânzarea unui produs nou, cu caracteristici aparte. Compania a vândut peste un milion de polițe concepute similar celor care ar trebui să devină obligatorii de anul acesta, oferind o acoperire de 20.000 de euro, cu o primă de 20 de euro pe an. În plus, cei care își exprimau dorința de a cumpăra produsul prin­tr-un SMS la un anumit număr de telefon beneficiau de reducerea pri­mei la doar 8 euro.

La jumătatea anului trecut, în urma vânzărilor acestui produs, aproape 60% din totalul contractelor de asigurare facultativă a locuințelor din România se aflau în portofoliul Astra Asigurări. În schimb, dacă nu ținem seama de aceste vânzări, ar rezulta că, în primul semestru, creșterea pieței de asigurări de incendiu și calamități naturale ar fi fost de doar 6,7%. Iar la nouă luni, excluzând vânzările de 90 de milioane de lei ale Astra, volumul de prime brute subscrise pe această clasă ar fi fost nu de 748, ci de 658 de milioane de lei, reprezentând o creștere de sub 1% comparativ cu primele nouă luni din 2009, față de cea de 14,78% raportată de CSA. În schimb, indemnizațiile plătite pentru daune, calculate în baza sumelor asigurate pe polițele semnate în anii anteriori, de boom imobiliar, s-au dublat după primele trei trimestre din 2010, de la 77,58 la 165,92 milioane de lei.

Procesul de emitere a polițelor de asigurare obligatorie a locuințelor ar putea să înceapă spre finele primului trimestru al anului 2010 dacă Pool-ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor (PAID) va încheia contractul de reasigurare.Legea 260 privind asigurarea obligatorie a locuințelor a fost adoptată în noiembrie 2008. La acea vreme, reprezentanții Ministerului Administrației și Internelor au anunțat că obligativitatea asigurării locuinței va deveni efectivă la 1 iulie 2009, termen decalat pentru 1 ianuarie 2010, principalul motiv al întârzierii fiind neconstituirea PAID.

PAID s-a înființat în septembrie 2009, când 13 asigurători au semnat actele de constituire a Pool-ului, aportul acestora la capitalul social fiind de 4,545 milioane de euro (19,34 milioane de lei). Cu o participație de 15% s-au înscris Astra, Clal România și Groupama Asigurări. ABC Asigurări, Ardaf, Carpatica Asig, Certasig, City Insurance, Credit Europe Asigurări, Euroins (fostă Asitrans), Generali și Grawe România s-au înregistrat, fiecare, cu o participație de 5,5%.

Asigurările de incendii si calamități naturale reprezintă, la nivelul primului semestru al anului în curs, aproape 10% din piață românească de asigurări.Subscrierile aferente clasei de asigurări amintite au însumat, în perioada analizată, 77 mil. EUR (272 mil. RON), în creștere cu aproape 11% comparativ cu rezultatele consemnate în perioada corespondentă a anului trecut.

Cu 27% din piață asigurărilor de incendii și calamități naturale, Allianz Țiriac este lider în topul subscrierilor. Omniasig ocupă poziția secundă în top cu o cotă de 11,19% din piața de asigurări menționate. Asirom deține poziția a treia în topul subscrierilor din asigurările de incendii și calamități naturale, cu o cota de 10,68 din piața de asigurări.

Numărul de contracte și tarife medii la asigurări facultative de locuință în anul 2009

Tabel.nr 2.4.

Sursa: Comisia de Supraveghere a Asigurărilor

2.4. Aspecte legislative privind asigurările non-viață

În asigurările non-viață, asigurătorul se obligă ca la producerea riscului asigurat să plateasca asiguratului, beneficiarului desemnat sau celor in drept o despagubire,asiguratul trebuie sa aiba un interes cu privire la bunul asigurat.

Asiguratul este obligat sa întrețină bunul asigurat în bune condiții și în conformitate cu dispozițiile legale, în scopul prevenirii producerii riscului asigurat. Asigurătorul are dreptul să verifice modul în care bunul asigurat este întreținut.

În cazurile prevazute în condițiile de asigurare, la producerea riscului, asiguratul este obligat să ia, pe seama asiguratorului și în cadrul sumei la care s-a făcut asigurarea, potrivit cu împrejurările, măsuri pentru limitarea pagubelor. În România, Fondul de protejare a asiguraților a fost înființat

în baza Legii nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România și este destinat plăților de despagubiri și sume asigurate către asigurați în caz de faliment al societăților de asigurări.Fondul este administrat de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, care stabileste anual o cota procentuala, care se aplica asupra volumului de prime încasate de societățile de asigurări,

respectiv reasigurări și elaborează norme privind utilizarea acestuia.

Despagubirile ce se platesc de asigurator se stabilesc în funcție de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat. Despăgubirile nu pot depăși valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei și nici suma la care s-a facut asigurarea, daca nu s-a prevăzut altfel în contractul de asigurare.

În contractul de asigurare poate fi stipulată o clauza conform căreia asiguratul rămîne propriul său asigurator pentru o franșiza sau o suma determinată care nu se despagubește de către asigurător.

În cazul în care contractul de asigurare s-a încheiat pentru o suma asigurată, inferioară valorii bunului, despăgubirea cuvenită se reduce corespunzător raportului dintre suma prevazută în contract și valoarea bunului, dacă nu s-a convenit altfel prin contract.În cazul existenței mai multor asigurări încheiate pentru același bun, fiecare asigurător este obligat la plată, proporțional cu suma asigurată si pina la concurenta acesteia, fara ca asiguratul sa poata incasa o despagubire mai mare decît prejudiciul efectiv, consecința directă a riscului.

Asiguratul are obligația să declare existenta altor asigurări pentru același bun la asigurători diferiti, aîit la încheierea contractului de asigurare, cît și pe parcursul executării acestuia.

În lipsa de prevedere contrară în contractul de asigurare, în cazul în care bunul asigurat este înstrainat, contractul de asigurare se reziliază.

Tipuri de locuințe:

Tip A – construcția cu structură de rezistență din beton armat, metal ori lemn sau cu pereți exteriori din piatră, caramidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic și/sau chimic;

Tip B – construcția cu pereți exteriori din caramidă nearsa sau din orice alte materiale nesupuse unui tratament termic și/sau chimic;

Într-un contract de asigurare de bunuri, asiguratul trebuie să aibă un interes patrimonial cu privire la bunul asigurat. O persoană are un interes patrimonial dacă producerea unui eveniment asigurabil poate cauza o pierdere (prejudiciu) persoanei respective. În cazul în care în contractul de asigurare este menționat un beneficiar, altul decât persoana asigurată, acesta trebuie să aibe un interes patrimonial față de bunul asigurat.

O regulă generală în asigurarea de bunuri este aceea ca interesul patrimonial să existe atât în momentul încheierii asigurării, cât și în momentul producerii riscului asigurat.În asigurarea de bunuri, interesul patrimonial decurge, de regulă, din statutul de proprietate al persoanei care dorește să se asigure.

Există situații în care și alte persoane decât proprietarul pot avea interes față de un bun, cum ar fi:

1) proprietate în comun – o persoană care deține un bun în comun cu una sau mai multe persoane are dreptul de a asigura bunul respectiv la întrega valoare. Aceasta nu înseamnă că, în caz de distrugere a bunului asigurat, această persoană va fi singura despăgubită, ci va beneficia de despăgubire doar în limita dreptului ei de proprietate;

2) proprietatea ipotecată – în caz de ipotecă, ambele părți au un interes asigurabil: debitorul ipotecar – în calitate de proprietar, iar societatea ipotecară – în calitate de creditor. În aceste situații se încheie un contract de asigurare în numele ambelor părți;

3) proprietatea inchiriată – în cazul în care chiriașul încheie un contract de asigurare, o face în numele și folosul proprietarului, deci nu poate pretinde încasarea despăgubirii, ci numai restituirea primelor de asigurare de la proprietar;

4) proprietatea aflată în custodie – custodele are un interes asigurabil, în ceea ce privește bunul pe care îl deține în custodie, pentru că, din punct de vedere legal, este responsabil pentru orice daună produsă bunului respectiv;

5) persoanele din familia proprietarului – pot beneficia de utilizarea bunului asigurat, ceea ce determină existența unui interes asigurabil al acestora față de bunul respectiv.

În general, asigurarea de bunuri se încheie pe o perioadă de un an, dar, la cererea asiguratului, se poate încheia și pe o perioadă mai mică, de trei sau șase luni.

Asigurarea se consideră încheiată prin plata primei de asigurare și emiterea de asigurător a poliței de asigurare, fiind valabilă numai pentru bunurile și riscurile specificate în poliță la adresele încheiate în aceasta.

Răspunderea asigurătorului începe la ora 0:00 a zilei menționate în poliță ca reprezentând începutul asigurării, cu condiția ca prima de asigurare să fi fost achitată, și încetează la ora 24:00 a zilei la care încetează asigurarea. Răspunderea asiguratorului mai încetează și în cazul în care contractul de asigurare este reziliat, situație ce apare în următoarele împrejurări:

– prima de asigurare se plătește în rate, iar asiguratul nu a achitat o rată la termenul stabilit și nici în termenul de grație oferit de asigurător;

– asiguratul a dat răspunsuri inexacte sau incomplete sau nu a comunicat asigurătorului schimbările esențiale la împrejurările privind riscurile. După încheierea contractului de asigurare, producerea evenimentului asigurat a devenit imposibilă.

În asigurarea de bunuri există o clasificare a riscurilor în:

– riscuri civile – asociate clădirilor care folosesc ca locuințe și birouri și a bunurilor din acestea;

– riscuri comerciale și industriale – asociate clădirilor ce folosesc ca unități de producție și comercializare și bunurile aflate în acestea.

În general, în asigurarea de bunuri riscurile preluate în asigurare de societățile de asigurare sunt: incendiu,trăznet,explozie,ploaie torențială,grindină,inundație,furtună,cutremur,prăbușiri și alunecări de teren,greutatea stratului de zăpadă cu gheață,avalanșe de zăpadă,căderea pe clădiri a altor corpuri,lovirea de către un autovehicul.

Unele societăți de asigurare oferă asigurare pentru mașini, utilaje și instalații, pentru cazurile de avarie accidentală. În astfel de polițe sunt acoperite riscuri cum sunt:

– ruperi sau deformări în timpul funcționării;

– ciocniri sau izbiri cu alte corpuri;

– explozii;

– efectele unor substanțe chimice;

– scurtcircuit.

Bunurile sau alte valori (numerar, timbre poștale) pot fi asigurate și în vederea furtului sau jafului.Unele societăți tratează aceste riscuri ca fiind de sine stătătoare, în timp ce altele le asigură complementar,cu plata primei corespunzătoare sau le refuză.

Cele mai multe societăți de asigurare oferă polițe de asigurare pe mai multe nivele care, în funcție de riscurile acoperite, pot fi:

– polițe de asigurare împotriva incendiului;

– polițe de asigurare standard (acoperă riscurile de: incendiu, trăsnet, explozie și cădere de corpuri);

– polițe de asigurare care acoperă, pe lângă riscurile cuprinse în polița standard, și câteva riscuri suplimentare;

– polițe de asigurare totale, care acoperă toate riscurile în care nu sunt nominalizate riscurile acoperite, ci cele excluse.

Persoanele fizice si cele juridice, care dețin autovehicule supuse înmatriculării în România, sunt obligate să le asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul României. Persoanele care intră pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în străinătate se consideră asigurate, în condițiile prezentei legi, dacă îndeplinesc una dintre următoarele condiții:

-posedă documentele internaționale de asigurare valabile pe teritoriul României;

-numărul de înmatriculare atestă existența asigurării potrivit convenției bilaterale încheiate între biroul asiguratorilor de autovehicule din România si biroul asiguratorilor de autovehicule din tara de origine.Fac excepție de la dispozițiile prezentului articol persoanele fizice si juridice, pe timpul utilizării autovehiculelor pentru cursele de întreceri, raliuri sau antrenamente, care se pot asigura facultativ pentru astfel de riscuri.

Asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguratii răspund, în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurări în procesul civil. Despăgubirile se acordă indiferent de locul în care au fost produse accidentele de autovehicule, atât în timpul mersului, cât si în timpul stationării. Despăgubirile se plătesc și pentru pagubele produse de existenșa sau funcționarea instalațiilor montate pe autovehicule, precum și pentru pagubele produse de remorci ori atașe.

Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea sau distrugerea de bunuri. În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă pentru persoanele aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, iar pentru persoanele aflate în acel autovehicul, numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu deținătorul autovehiculului respectiv. Pentru avarierea sau distrugerea bunurilor, despăgubirile se acordă pentru bunurile aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, iar pentru bunurile aflate în acel autovehicul, numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu detinătorul autovehiculului respectiv, precum si dacă nu apartineau detinătorului ori conducătorului autovehiculului, răspunzător de producerea accidentului.

Despăgubirile,se acordă si în cazul în care cel care conducea autovehiculul, răspunzător de producerea accidentului, este o altă persoană decât asiguratul. Despăgubirile se plătesc si atunci când persoanele păgubite nu au domiciliul, resedinta sau sediul în România. În cazul de vătămare corporală sau deces al unei persoane ori de avariere sau distrugere de bunuri, se acordă despăgubiri dacă autovehiculul care a produs accidentul este identificat si asigurat, chiar dacă autorul accidentului a rămas neidentificat.

În cazul în care, pentru acelasi detinător de autovehicul, la data producerii accidentului există mai multe asigurări valabile, despăgubirea se suportă în părti egale de către toti asiguratorii. Asiguratul are obligatia de a informa asiguratorul despre încheierea unor astfel de asigurări cu alti asiguratori.

Nivelul primelor de asigurare, limita maximă a despăgubirilor de asigurare, termenele de plată, sanctiunile si alte elemente cu privire la aplicarea asigurării se stabilesc prin hotărâre a guvernului, la propunerea Ministerului Finanțelor.

Despăgubirile se stabilesc pe baza convenției dintre asigurat, persoana pagubită si asigurător ori, în cazul în care nu s-a realizat înțelegerea, prin hotărâre judecatorească pronunțată în România. În cazurile în care despăgubirile nu urmează să fie recuperate, conventia prevazută poate fi încheiată si de către conducătorul autovehiculului răspunzător de producerea accidentului, altul decât asiguratul. Convenția încheiată numai între asigurat si persoana păgubită, urmată de o hotărâre judecatorească de expedient, care consfinteste tranzactia acestora, nu-l obligă pe asigurator la plată. În cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecatorească, asiguratii sunt obligati să se apere în proces. Citarea în proces a asiguratorului este obligatorie.

Despăgubirile se plătesc de către asigurator nemijlocit persoanelor fizice sau juridice păgubite, în măsura în care acestea nu au fost despăgubite de asigurat. Despăgubirile nu pot fi urmărite de creditorii asiguratului.Persoanele care folosesc pe teritoriul României autovehicule înmatriculate în străinătate si nu sunt asigurate în străinătate,sau ale căror asigurări expiră în timpul aflării pe teritoriul României, datorează primele de asigurare, corespunzător perioadei de la intrarea, respectiv expirarea valabilitătii asigurării, până la iesirea autovehiculului din tară. La intrarea si iesirea din tară, organele politiei de frontieră de la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat a României vor controla documentele de asigurare si vor solicita detinătorului dovada plătii primei de asigurare datorate. Persoanele neasigurate, care nu pot face, la control, dovada asigurării ori a plătii acesteia, vor fi îndrumate să achite primele datorate la organele de la punctul de control, desemnate în acest scop.

Drepturile persoanelor păgubite prin producerea accidentelor de autovehicule se exercită împotriva celor răspunzători de producerea pagubei. Aceste drepturi se pot exercita si direct împotriva asiguratorului de răspundere civilă, în limitele obligatiei acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei. Drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule deținute de persoane asigurate în străinătate se exercită împotriva asiguratorului prin biroul asiguratorilor de autovehicule din România.

Asigurătorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, în următoarele cazuri:

-daca accidentul a fost produs cu intentie;

-daca accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispozitiile legale privind circulatia pe drumurile publice ca infractiuni săvârsite cu intentie, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infractiuni săvârsite cu intentie;

-daca accidentul a fost produs în timpul când autorul infractiunii săvârsite cu intentie încearcă să se sustragă de la urmărire;

-daca persoana răspunzătoare de producerea pagubei a condus autovehiculul fără consimtământul asiguratului.

Asigurații sau reprezentanții acestora sunt obligați să înștiinteze în scris asigurătorul despre producerea evenimentului asigurat în termen de 4 zile lucrătoare de la data acestuia, cu excepția cazurilor de fortă majoră în care termenul de 4 zile lucrătoare începe de la data încetării acestora.

Pentru neplata la termen a sumelor destinate fondurilor constituite conform Art. 60 – În vederea protejării asiguraților, prin contribuția asigurătorilor, se constituie fondul de protejare a asiguraților destinat plăților de despăgubiri și sume asigurate în caz de faliment al societăților comerciale din domeniul asigurărilor. Fondul se va constitui și se va administra de către oficiul de supraveghere a activitătii de asigurare și reasigurare din Ministerul Finanțelor, care va stabili anual o cotă procentuală ce se va aplica asupra volumului de prime brute încasate de societățile de asigurare, de asigurare-reasigurare si de reasigurare și va elabora norme privind utilizarea acestuia si Art. 61 – În vederea protejării victimelor accidentelor de circulatie auto, soldate cu vătămări corporale sau decese, în care autorul a rămas neidentificat si autovehiculul este neasigurat, se constituie fondul de protectie a victimelor străzii. Acest fond se va constitui si se va administra de către biroul asigurătorilor de autovehicule, care va stabili o cotă procentuală ce se va aplica asupra volumului de prime brute încasate pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto de către societățile autorizate și vor elabora norme privind utilizarea fondului, cu avizul Ministerului Finantelor se calculează majorări de întârziere, conform normelor elaborate de către Ministerul Finantelor. Majorările de întârziere vor fi virate în contul fondurilor respective. În cazul repetării faptei de la Art. 1 – În România, activitatea de asigurare se desfăsoară sub forma asigurărilor facultative si obligatorii, precum si a operatiunilor de reasigurare, de societăti comerciale de asigurare, de asigurare-reasigurare si societăti de reasigurare, denumite în continuare asiguratori, respectiv reasiguratori -se poate lua si măsura suspendării activitătii, de până la un an.

Refuzul societătii comerciale autorizate de a încheia asigurarea obligatorie, la cererea asiguratului, constituie contravenție și se sanctionează cu amendă de la 500.000 lei la 2.000.000 lei, putându-se lua si măsura suspendării activitășii, pe o perioadă de până la un an.

Încălcarea de către persoanele fizice și juridice a obligașiei de asigurare prevăzute în Art. 49 –din Legea nr. 136/1995 asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguratii răspund, în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum si pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil. Despăgubirile se acordă indiferent de locul în care au fost produse accidentele de autovehicule, atât în timpul mersului, cât si în timpul stationării. Despăgubirile se plătesc si pentru pagubele produse de existenta sau functionarea instalatiilor montate pe autovehicule, precum si pentru pagubele produse de remorci ori atase si in Art. 56 – Persoanele care folosesc pe teritoriul României autovehicule înmatriculate în străinătate si nu sunt asigurate în străinătate, potrivit prevederilor din contract sau ale căror asigurări expiră în timpul aflării pe teritoriul României, datorează primele de asigurare, corespunzător perioadei de la intrarea, respectiv expirarea valabilitătii asigurării, până la iesirea autovehiculului din tară. La intrarea si iesirea din tară, organele politiei de frontieră de la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat a României vor controla documentele de asigurare si vor solicita detinătorului dovada plătii primei de asigurare datorate. Persoanele neasigurate, care nu pot face, la control, dovada asigurării ori a plătii acesteia, vor fi îndrumate să achite primele datorate la organele de la punctul de control, desemnate în acest scop constituie contravenție si se sanctionează cu amendă de la 50.000 lei la 200.000 lei si cu retinerea certificatului de înmatriculare a autovehiculului, până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării.

Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevăzute la refuzul societatii comerciale de a incheia asigurarea obligatorie la cererea asiguratului se face de către personalul de specialitate din Ministerul Finantelor, împuternicit în acest scop, iar cele incalcarea de catre persoanele fizice si juridice a obligatiei de asigurare de către ofiterii si subofiterii de politie.

Pentru măsura de suspendare a activitătii comerciale,si, respectiv, de retinere a certificatului de înmatriculare, contestatia se va depune la instantele de judecată competente, potrivit legii.

Nivelul amenzilor in cazul in care societatea comerciala refuza incheierea asigurarii obligatorii la cererea asiguratului si in care persoanele fizice si juridice incalca obligatia din asigurare se va actualiza prin hotărâri ale guvernului, în corelatie cu indicele de inflatie.

Reglementarea privind contraventiile prevăzute in contract se completează cu dispozitiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor.

Legi privind asigurările:

Legea nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuintelor impotriva cutremurelor, alunecarilor de teren sau inundatiilor;

Legea locuintei nr. 114/1996 legea locuinței – Prezenta lege reglementează aspectele sociale, economice, tehnice și juridice ale construcției și folosinței locuințelor.Reglementarea cadrului general de realizare, exploatare și administrare a locuințelor are la bază următoarele principii: Accesul liber și neîngrădit la locuință este un drept al fiecărui cetățean.Realizarea locuințelor constituie un obiectiv major, de interes național, pe termen lung, al administrației publice centrale și locale.

Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare – prezenta lege reglementează: organizarea și functionarea societăților comerciale de asigurare, de asigurare-reasigurare și de reasigurare, a societăților mutuale, denumite în continuare asigurători, respectiv reasigurători, precum și a intermediarilor în asigurări, organizarea și funcționarea comisiei de supraveghere a asigurărilor, supravegherea asigurătorilor și reasigurătorilor care desfașoara activitatea în sau din România, supravegherea activității intermediarilor în asigurări și reasigurari, precum și a altor activități în legatură cu acestea.

Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale normelor aprobate în aplicarea acestor legi.În vederea efectuării de acte de comerț, persoanele fizice și persoanele juridice se pot asocia și pot constitui societăți comerciale, cu respectarea dispozițiilor prezentei legi.Societățile comerciale cu sediul în Romînia sunt persoane juridice române.Societățile comerciale se vor constitui în una dintre următoarele forme: a) societate în nume colectiv; b) societate în comandită simplă; c) societate pe acțiuni; d) societate în comandită pe acțiuni e) societate cu raspundere limitată.Obligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social.

Asociații în societatea în nume colectiv și asociații comanditați în societatea în comandită simpla sau în comandită pe acțiuni răspund nelimitat și solidar pentru obligațiile sociale. Creditorii societății se vor îndrepta mai întai împotriva acesteia pentru obligatiile ei și, numai dacă societatea nu le plătește în termen de cel mult 15 zile de la data punerii în întârziere, se vor putea îndrepta împotriva acestor asociți.

Acționarii, asociații comanditari, precum și asociații în societatea cu raspundere limitată raspund numai până la concureță capitalului social subscris.Societatea comercială va avea cel puțin doi asociați, în afara de cazul când legea prevede altfel.

Legea nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor – Legea contravențională apară valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovați, stabilită și sancționată prin lege, ordonanța, prin hotărâre a Guvernului sau, dupa caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.

Legea nr. 180/2002 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor – Legea contravențională apară valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșita cu vinovați, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotarâre a Guvernului sau, dupa caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.

Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările – în România, activitatea de asigurare se desfașoara sub forma asigurărilor facultative și obligatorii, precum și a operațiunilor de reasigurare, de societăți comerciale de asigurare, de asigurare-reasigurare și societăți de reasigurare, denumite în continuare asigurători, respectiv reasigurători.

      În asigurarea facultativa raporturile dintre asigurat și asigurător, precum și drepturile și obligațiile fiecărei pațti se stabilesc prin contractul de asigurare.În asigurarea obligatorie raporturile dintre asigurat și asigurător, drepturile și obligațiile fiecărei părți sunt stabilite prin prezenta lege .Este obligatorie asigurarea de raspundere civila pentru pagube produse prin accidentare de autovehicule.Asigurarea obligatorie se practică numai de asigurătorii autorizați de oficiul de supraveghere a activității de asigurare și reasigurare, asigurătorii care au primit autorizarea prevazută la alineatul precedent au obligația să realizeze asigurarea, eliberând un înscris probator al asigurării.Operațiunile de reasigurare completează activitatea de asigurare prin cedarea și primirea unor riscuri pe piața internă și internatională de asigurări cedarea în reasigurare pe piața internațională se va face numai în masura în care riscurile care fac obiectul reasigurării nu pot fi plasate pe piața internă în operațiunile de reasigurare, raporturile dintre reasigurat, și reasigurător, drepturile și obligațiile fiecarei parți se stabilesc prin contractul de reasigurare.Persoanele fizice și juridice române încheie contractele de asigurare cu societăți stabilite în România, cu excepția cazurilor în care asigurările solicitate nu se practică pe piața internă oficiul de supraveghere a activității de asigurare și reasigurare face publică lista societăților autorizate să funcționeze în România și felurile de asigurări practicate.Constatarea producerii riscurilor asigurate, evaluarea pagubelor, stabilirea și plată despăgubirilor și a sumelor asigurate se efectuază în condițiile legii, pentru asigurările obligatorii sau ale contractului de asigurare, în cazul asigurărilor facultative.

CAPITOLUL 3.

ASIGURAREA DE LOCUINȚĂ ÎN CADRUL S.C. ALLIANZ ȚIRIAC .S.A

Asigurarea locuinței și a bunurilor conținute este cea mai importantă și ieftină asigurare non-viață. Costă aproximativ 0,3% din valoarea locuinței (exemplu: pentru un apartament sau casa în valoare de 30.000 de euro, prima de asigurare pentru toate riscurile este de 90 de euro pe an).

Chiar dacă tehnologia și metodele tehnice de prevenire s-au perfecționat de-a lungul anilor inundațiile, cutremurele, grindina, furtunile, prăbușirile de teren sunt imposibil de evitat sau de prevenit.

Toate aceste evenimente sunt tot atâtea argumente care susțin necesitatea asigurărilor locuințelor și a bunurilor conținute în acestea.

Astfel de asigurări se pot încheia oricând în cursul anului. Prin acest tip de asigurări se pot asigura: clădiri și alte construcții speciale (elemente fixe și detașabile de fundație sau împământare, instalații fixe hidraulice, igienico-sanitare, de încălzire, lifturi, instalații fixe de iluminat, instalații de aer conditionat, etc.), bunuri casnice (aparatura electronică și electrocasnică), mobilier, bunuri personale.

În cazul pietrelor prețioase, bijuteriilor, mărcilor poștale, tablourilor, sculpturilor, a colecțiilor sau altor obiecte de valoare nu toate companiile își asumă responsabilitatea.

Locuința va fi asigurată în integritatea ei constructivă: fundație, soclu, pereți, planșee, acoperiș, pardoseli, ferestre, uși, scări, etc.Riscuri pentru care se acorda despăgubiri sunt: incendiu, trasnet, explozie (de gaze sau aburi), căderea pe clădire a aparatelor de zbor sau părți ale acestora și obiecte transportate de acestea, cutremur, inundație, furtună, grindină, ploaie torențială, greutatea stratului de zăpadî, avarii accidentale ale instalatiilor de apa, canal, sau încălzire, pagube produse datorită acțiunii rău voitoare a unor persoane, furt prin efracție a bunurilor, etc.

Aceste politțe pot fi încheiate atât de persoane fizice, cât și juridice. Ele acoperă necesitatea proprietarilor, persoanelor fizice și juridice, ocupanților locuințelor private, fiind o masura specială de protecție pentru clădiri și conținutul acestora.

3.1. Prezentare societății Allianz Țiriac

Bazele fundației actualei afaceri Allianz-Țiriac Asigurări au fost puse în anul 1994, odata cu înfiintarea societătii Asigurări "Ion Țiriac" SA (ASIT). Pornind de la zero, compania s-a instalat repede în fruntea ierarhiei operatorilor privați de asigurari. Creșterea accelerată a volumului de afaceri derulate a ajutat ASIT sa avanseze, în numai șase ani de existența, până pe poziția secundă în topul celor mai importanți asigurători locali.

Dezvoltarea infrastructurii companiei – începand cu crearea și diversificarea propriei oferte de produse, continuând cu atragerea celor mai buni specialiști locali din domeniul asigurărilor și terminând cu extinderea rețelei teritoriale – a fost realizată exclusiv prin autofinantare. În ciuda costurilor ridicate pe care lansarea unei afaceri de tip greenfield le impune, Asigurări “Ion Țiriac” a generat într-un timp record rezultate pozitive pentru acționarii săi.Mizând inițial, în principal, pe dezvoltarea relațiilor cu clienți ce desfășurau activități în domeniile industrial și comercial, ASIT a reușit să creeze adevărate parteneriate pe termen lung cu asiguratii, spre beneficiul ambelor parți implicate.

Societatea Allianz-Țiriac Asigurări S.A. operează printr-o rețea de 158 unități ce acoperă întreg teritoriul țării, cuprinzând de 41 de sucursale și 117 agenții și puncte de lucru.Auditul societății este asigurat de firma cu renume international KPMG.

Reasigurarea este un instrument de protecție a intereselor și rezultatelor financiare ale unei companii de asigurari si a clienților acesteia, iar pentru Allianz-Țiriac Asigurări S.A. constituie unul dintre elementele fundamentale luate în considerare la stabilirea strategiei și politicii companiei, atât pe termen scurt, cât și pe termen îndelungat.

Capital subscris și varsat 66.638.505 înregistrat la ORC sub nr. J40/15882/1994,CUI:6120740 Autorizată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor,Număr în Registrul Asigurărilor:RA-017.

Marca Allianz este reprezentată în peste 70 de țari ale lumii, rețeaua de entități economice care formează Allianz Group ridicându-se la circa 700 de companii-membre. Cele aproximativ 181.000 de persoane care lucreaza în cadrul Allianz Group oferă servicii financiare integrate, la standarde internaționale, unui numar de peste 80 de milioane de clienți de pe întregul mapamond.
Pe fiecare dintre segmentele de activitate pe care opereaza asigurări de bunuri și răspundere, asigurări de viață și de sănătate, operațiuni bancare, respectiv administrarea activelor Allianz Group a capătat recunoașterea internatională pentru profesionalismul și expertiza reprezentanților săi, pentru siguranța financiară a afacerilor pe care le derulează.

În anul financiar 2012, la nivel consolidat, Grupul a realizat venituri totale de 132 miliarde de euro. Valoarea activelor apartinând terților aflate în administrarea Allianz Țiriac Asigurări depașea 1.300 miliarde de euro la sfârșitul anului 2012. Din această suma peste 765 miliarde euro reprezentau active apartinând terților.

Allianz Tiriac Asigurări este unul dintre cei mai solid capitalizați furnizori de servicii financiare din lume, în ciuda volatilității mediului economic și financiar internațional. Cele mai importante agenții internationale de rating confirmă acest lucru.Ratingul acordat de Standard & Poor's (S&P) companiei Allianz AG este "AA", cu perspective stabile, ceea ce, în opinia agenției este echivalentul unei foarte solide capitalizări, indicând o ridicaăa sigurantă financiară a afacerilor asiguratorului. Moody's si A.M. Best prezinta evaluari similare, acordând Allianz Group categorii de ratinguri superioare pentru forța financiară: "Aa3" (Moody's), respectiv "A+" (A.M. Best).

Beneficiind de expertiza unei complexe rețele internaționale, Allianz Group furnizează produse și servicii financiare la cele mai înalte standarde pretutindeni în lume. Operând dupa un model structural descentralizat, care promovează inițiativă locală, societățile membre ale Allianz Group au posibilitatea să dezvolte strategii de dezvoltare adaptate contextului și condițiilor locale. În acest fel, este creat cadrul identificării celor mai bune oferte de asigurări de viață, de sănătate, de bunuri și proprietăți, auto, croite dupa nevoile clienților din fiecare regiune și cu sprijinul unor experți internationali.
În calitatea sa de companie-membra a celui mai mare grup de asigurări din Europa, Allianz-Țiriac și-a asigurat accesul la o serie de avantaje competitive unice pe piața locală care constituie garanții ale unei dezvoltări viitoare sănătoase și durabile.

Printre societățile de reasigurare care preiau riscul societății Allianz-Țiriac se numară:

Allianz AG München, ERC Frankona, Munich Re, Hannover Re, Bavarian Re, Zurich Re, Gothaer Ruck, in Germania, Various Syndicate Lloyd´s, Royal & Sun Alliance, Allianz Cornhill, Generali UK, in Marea Britanie;Swiss Re, Partner Re, New Re, Rhine în Elveția;The Cologne Re of Vienna, Gerling Globale in Austria;SCOR, SOREMA, Le Mans Re în Franta și altele.

Allianz-Țiriac Asigurări face parte din Allianz Group, actionarul majoritar al companiei fiind Allianz New Europe Holding GmbH. Valoarea actuala a capitalului social este de 66.638.505 lei. Numarul de actiuni emise este de 127.905 titluri cu valoare nominala de 521 lei fiecare.

Tabelul nr.3.1.

Capital social și structura acționariatului

(mii lei)

Sursa: www.allianztiriac.ro

În anul 2011 capitalul social al firmei Allianz Țiriac Asigurări era de 35.090.601 lei urmând ca în anul 2012 valoare capitalului sa aiba o crestere considerabilă ajungând la 64.252.325 lei în schimb cea mai recenta majorare de capital social a fost realizata în anul 2013,astfel, la data de 24.04.2013, acționarii societătții au decis majorarea capitalului social al Allianz-Țiriac Asigurări cu o valoare totala de 2.386.180 lei, de la 64.252.325 lei la 66.638.505 lei, prin emiterea unui numar de 4.580 acțiuni cu valoare nominală de 521 lei fiecare.

Capital social în perioada 2006-2007

Grafic nr.3.1.

Operatiunea s-a realizat prin aport în numerar al acționarului majoritar Allianz New Europe Holding GmbH și al acționarului semnificativ Vesanio Trading Limited.
În anul 2012, capitalul social al Allianz-Țiriac Asigurări a fost majorat în trei etape, de la 35.090.601 lei (valoare la 01.01.2012), pana la un nivel de 64.252.325 lei.
În prima etapa a fost consemnată majorarea capitalului social de la 35.090.601 lei, la 51.210.653 lei, prin încorporarea unei părți din profitul net obținut în anul 2011, ce a revenit sub formă de dividende acționarilor. Din punct de vedere tehnic, aceasta operațiune a fost realizată prin majorarea valorii nominale a unei acțiuni emis de Allianz-ăiriac Asigurari, de la 357 la 521 lei.
În cea de a doua etapa, acționarii companiei au decis majorarea capitalului social de la 51.210.653 lei, la 54.147.530 lei, prin aport în numerar în suma de 2.936.877 lei, reprezentând valoarea a 5.637 acțiuni nou emise. Cea de-a treia etapa a vizat majorarea capitalului social al Allianz-Țiriac Asigurări cu o valoare de 10.104.795 lei, aport în numerar al acționarilor, în contul unui numar de 19.395 acțiuni nou emise.

Tabelul.nr 3.2.

Indicatori de siguranță financiară ai S.C.Allianz Țiriac Asigurări pe anul 2013

(mii lei)

Sursa: www.allianztiriac.ro

Operațiunile de asigurări derulate în anul fiscal 2013 certifică înregistrarea unor valori optime pentru indicatorii de siguranta financiară. Pentru activitatea de asigurări generale desfășurată de Allianz-Țiriac Asigurări, marja de solvabilitate disponibilă la finalul exercițiului financiar încheiat la 31.12.2013 a fost de patru ori mai mare decat nivelul marjei de solvabilitate minima. Concomitent, marja de solvabilitate disponibilă corespunzatoare operatiunilor de asigurari non-viață desfașurate de către Allianz-Țiriac Asigurări, este mult mai mare decât valoarea care definește marja de solvabilitate minimă calculată în conformitate cu prevederile normelor CSA.
Capacitatea companiei de a plăti cu promptitudine despăgubirile și indemnizațiile de asigurare este dovedită de nivelul ridicat al coeficientului de lichiditate, pentru fiecare dintre cele doua segmente de asigurare pe care Allianz-Țiriac operează. Astfel, pentru operațiunile de asigurări non-viață,valoarea activelor lichide ale companiei la data de 31 decembrie 2013 era de aproape 5 ori mai mare decât valoarea obligațiilor imediate față de asigurați. De asemenea, pentru activitatea de asigurari generale, coeficientul de lichiditate al Allianz-Țiriac Asigurări se situa la o valoare mult superioara nivelului minim impus de normele în vigoare.

Primele brute subscrise de Allianz-Țiriac pe parcursul anului 2013, cumulat din activitățile de asigurări generale a atins valoarea de 1.384,4 milioane RON, evidențiind o crestere de 12% față de anul anterior. În valoare absolută, veniturile companiei din activitatea de baza s-au majorat cu 150 milioane lei, adică echivalentul a peste 40 milioane de euro. Allianz-Țiriac rămâne liderul pieței asigurărilor din România, cu o cota de piață situată în jurul a 16 procente.

Tabelul nr. 3.3.

Elemente ale contului de profit și pierdere

(mii lei)

Sursa: www.allianzțiriac.ro

Veniturile brute subcrise au crescut ușor în perioada 2011-2012 având în anul 2011 în contul de profit și pierdere 1.115,8 mii lei crescând până în anul 2013 până la 1.384,4 mii lei.Veniturile din plasamente au avut o creștere de 13,7 mii lei între anii 2012-2013 cu un rezultat net în anul 2013 în scădere față de anul 2011.

Tabelul nr. 3.4.

Elemente de bilaț în perioada 2011-2013

(mii lei)

Sursa: www.allianztiriac.ro

Valoarea afacerilor derulate de companie este dovedită de capacitatea societații Allianz -Țiriac de a se dezvolta fară a face compromisuri în ceea ce privește eficiența activității. Rezultatele financiare auditate confirma obținerea unei rate a profitului mult superioara mediei înregistrată la nivelul pieței locale a asigurărilor. În anul 2011, Allianz -Țiriac Asigurări a înregistrat un profit net de 23 milioane de lei, în timp ce, industria asigurărilor, în ansamblul ei, a evidențiat un rezultat net agregat negativ, respectiv o pierdere neta de nu mai puțin decât 576 milioane lei.

Activitate de asigurări generale

Allianz-Tiriac Asigurari este asiguratorul numarul 1 pe segmentul de asigurări generale, conform rezultatelor înregistrate în ultimul exercițiu financiar încheiat.

La nivelul anului 2012, cota de piață deținută de companie pe segmentul asigurărilor generale s-a situat la un nivel de aproximativ 18 de procente. Veniturile din prime brute subscrise de Allianz-

Țiriac Asigurari din vânzările de polițe de asigurări generale au depășit 1.278 milioane de lei. De altfel, Allianz-Tiriac se numara printre jucatorii importanti pe fiecare dintre clasele de asigurari generale pe care opereaza. În România, compania este se situeaza la varf pe segmentele de asigurari auto, asigurări de bunuri și proprietăți, asigurări de raspundere civila generala, asigurări casco.

Tabelul nr. 3.5.

Contul tehnic al asigurărilor generale

(mii lei)

Sursa: www.allianztiriac.ro

Venituri din prime nete de reasigurare și venituri din prime brute subscrise

în perioada 2011-2013

Grafic nr.3.2.

3.2. Studiu de caz asigurare de locuință

Cerere de asigurare-Armonia

O polita de asigurare de societatea Allianz Țiriac Asigurări de exemplu pentru produsul “Armonia” prima anuala este de 145 de euro iar raspunderea civila este in limita de 3.000 de euro.

În cazul acestui produs, locuința este asigurată și in caz de traznet, caderea aparatelor de zbor sau a unor parti ale acestora sau obiectelor transportate, uragan, vijelie, tornada, ploaie torentiala si efecte directe, grindina si efecte directe, vandalism, greutatea zapezii și a gheții, izbirea din exterior de către autovehicule, boom sonic, avalanșa, cădere accidentală de corpuri pe clădirea asigurată, greve, tulburări civile si acțiuni ale grupurilor răuvoitoare, riscurile catastrofice (aluviuni provenind din revărsarea apelor de suprafată (curgatoare sau stătătoare), precum și din precipitații atmosferice temporare, inclusiv din topirea zăpezii sau a gheții, prăbușirea sau alunecarea de teren.Riscurile asigurate de toate societățile de asigurare sunt cele de incendiu, cutremur, inundații, explozie, furtuna, furt prin efracție, avarii

produse de instalatiile de apa. Unde polița acoperă riscuri suplimentare ele vor fi mentionate.

Persoana asigurată a ales o asigurare Armonia standard extinsă,asiguratul se numește

Glăvan Aurel,CNP [anonimizat] cu domiciliul în București,Județul București,sector 1 ,strada Dionise Lupu nr.74, et.8. ap. 39.

Asigurarea este facută pe un apartament cu 2 camere.

Cu ocazia efectuării inspecției de risc de către agentul de asigurare s-au identificat:

– perimetrul asigurat, zonele și vecinătățile periculoase din punct de vedere al

preluării în asigurare a riscurilor solicitate a fi asigurate;

-s-a constatat că daune anterioare nu au fost;

– locuința se situează în bloc cu P+8 nivele, având suprafața de 54 mp,construit în anul 1980;

– elementele principale ale clădirii, adică: grinzi și stâlpi, planșee, pereți portanți

sunt din beton armat, iar acoperișul este format din planșee;

– starea de întreținere a clădirii este bună, gradul de finisare mediu

– utilizarea locuinței este permanentă

– zona seismică în care se încadrează este zona C;

– s-au verificat bunurile gospodărești ce urmează a fi asigurate starea de întreținere și de funcționare, vechimea acestora.

După această inspecție de risc se stabilesc sumele asigurate la care se încheie

asigurarea, astfel:

– locuința apartament: 240.000 RON

– bunuri gospodărești: 12.000 RON

În cazul „asigurării de răspundere civilă legală decurgând din prejudiciile produse

terțelor persoane” limita răspunderii s-a stabilit la 10.000 lei RON;

În asigurările de bunuri suma asigurată se stabilește, în principiu, în funcție de valoarea bunurilor asigurate.Operațiunea se numește evaluare de asigurare, iar rezultatul ei valoare de asigurare.Suma asigurată poate fi mai mică sau cel mult egală cu valoarea de asigurare, cu unele excepții.Evaluarea cât mai corectă a bunurilor are o importanță deosebită.Dacă suma asigurată este inferioară valorii reale a bunului asigurat, eficiența economică a asigurării respective va fi, corespunzător, mai redus decât în cazul acoperirii integrale.Dacă valoarea de asigurare este mai mare față de valoarea bunului asigurat interesul asiguraților pentru păstrarea integrității bunurilor asigurate se reduce, generând provocarea intenționată a prejudicierii bunurilor asigurate.

Prima de asigurare se stabilește conform normelor interne ale societății de asigurare Allianz Țiriac Asigurări pe baza cotelor de prima.Cotele de primă sunt distincte în funcție de riscurile pentru care se solicită protecție.Prima de asigurare se stabilește ca și procent din suma asigurată și se calculează înfuncție de zona seismică, categoria de rezistență la foc a clădirii și riscurile cuprinse în asigurare și se stabilește la suma asigurată hotărâtă de comun acord.

De exemplu, coeficienții de primă în cazul unui apartament de bloc ar fi:

– pentru protecție standard extinsă – 0,17% din suma asigurată;

– pentru protecție catastrofe naturale se calculează în funcție de zona seismică, considerăm

zona C – 0,18% din suma asigurată;

-pentru protecție riscuri suplimentare – 0,02% din suma asigurată;

-pentru apa din conducte – 0,01%;

-pentru furtul prin efracție și tâlhărie se delimitează – 0,32%

Astfel pentru apartamentul cu suma asigurată de 240.000 lei prima de asigurare va fi:

PA1 = SA x C = 240.000 x 0,17 % = 410,40 Ron

În cazul bunurilor gospodărești cu suma asigurată de 12.000 lei

(coeficientul de primă pentru furtul prin efracție și tâlhărie este de 0,08% locuința fiind fără sistem de pază și/sau electronic) prima de asigurare va fi:

PA2 = SA x C = 12.000 x 0,32 % = 388,88 Ron

În cazul asigurării de răspundere civilă legală decurgând din prejudiciile produse

terțelor persoane prima de asigurare va fi:

PA3 = SA x C = 10.000 x 0,15 % = 68,00 Ron

Deci prima de asigurare totală va fi:

PAtot = PA1 + PA2 + PA3 = 410,40 + 388,88 + 68 = 754,88 Ron

În momentul completării și semnării declarației de asigurare asiguratul trebuie să aducă la cunoștiința asigurătorului toate împrejurările care-i sunt cunoscute și care sunt esențiale pentru preluarea riscului de către asigurător.În cazul încălcării cu vinovăție a acestei obligații, asigurătorul poate să denunțe contractul de asigurare, pe parcursul duratei sale, în termen de 30 zile de la luare la cunoștință despre această împrejurareesențială.Denunțarea se face cu un preaviz de 5 zile și trebuie comunicat în scris.

Asigurătorul este eliberat de obligația plății despăgubirilor dacă o împrejurare esențilă în ceea ce privește creșterea riscului, necunoscută lui, a fost cauza producerii evenimentului asigurat sau a influențat esențial mărimea despăgubirilor la a căror plată ar fi obligat.

După ce au fost definitivate toate detaliile legate de asigurare se încasează prima de asigurare și se completează polița de asigurare.

Contarctul de asigurare este definit ca un act juridic prin care persoana fizică sau juridică, în calitate de asigurat, se obligă să achite o sumă de bani, reprezentând prima de asigurare, societății de asigurări, în virtutea căreia aceasta, la rândul său, în calitate de asigurător, preia asupra sa riscul producerii unor anumite evenimente, obligându-se ca, la producerea cazului asigurat, să plătească asiguratului sau unui terț ( beneficiar de asigurare ) o despăgubire, o îndemnizație sau suma asigurată, în limite determinate sau convenite.

Polița de asigurare conține date despre:

– asigurat

– perimetrul asigurat

– moneda în care se încheie asigurarea

– durata asigurării

– sumele asigurate

– protecțiile de risc

– periodicitatea plății ratelor

Ca un exemplu comparând un apartament dintr-un bloc din anul 1980,un apartament de 2 camere in Bucuresti in valoare de 60.000 de euro,locuită permanent.Suma asigurată a bunurilor este de 4.000 de euro,raspunderea civilă fiind în limita de 1.000 de euro la societatea Allianz Tiriac Asigurari.

Facând o comparație cu societatea Generali Asigurari,în cazul apartamentului de 2 camere din Bucuresti, asiguratul ar plati o suma anuala de 109,44 euro.La Generali raspunderea civila reprezintă în cadrul produsului de asigurare facultative a locuinței 10% din suma asigurată.

Asigurare de locuință facultativă de la Generali Asigurari acopera acelasi daune ca și în cazul asigurării de locuință facultativă din cadrul societătii Allianz Țiriac Asigurări, doar ca produsul Generali acoperă și alte riscuri în afară de cele deja menționate, iar între acestea amintim: caderea aparatelor de zbor, căderea de corpuri, lovirea din exterior, furtuna, grindina, ploi torențiale, uragan, vijelie, tornadă, inundație din cauze naturale, alunecare de teren, greutatea stratului de zăpadă sau gheața, avalanșa, greve, revolte, tulburări civile și vandalism.

3.3. Asigurarea de locuință, riscuri, sume asigurate și

excluderi din polița de asigurare

În prezentele condiții de asigurare sunt prezentate urmatoarele elemente:

Societate Allianz Tiriac S.A.

Contractul de asigurare-actul juridic bilateral prin care asiguratul se obligă să plătească prima de asigurare societății în schimbul preluării de către aceasta a riscului asigurat.

Asigurat-persoana cu care societatea încheie contractul de asigurare, care are un interes cu privire labunul asigurat și care este obligată să plătească prima de asigurare.

Beneficiar-titularul căruia îi este plătită despăgubirea, dacă este diferit de asigurat, pe baza manifestării devoință a acestuia din urmă.

Despăgubire-suma pe care societatea o achită asiguratului/ beneficiarului la apariția riscului asigurat.

Risc asigurat-eveniment viitor, posibil dar incert, pentru ale cărui urmări /consecințe se încheie asigurarea.

Sumă asigurată-suma maximă în limita căreia societatea plătește despăgubirea în conformitate cu condițiile deasigurare.

Primă de asigurare-suma datorată de asigurat în schimbul preluării riscului de către societate (prețul asigurării).

Poliță-documentul semnat de părți care dovedește încheierea contractului de asigurare.

Eveniment asigurat-evenimentul definit în condițiile contractuale, care a produs paguba asupra obiectului asigurării.

Dauna-(paguba) prejudiciul efectiv suferit de asigurat în urma producerii evenimentului asigurat.

Franșiză-suma fixă sau procent din suma asigurată cu care se reduce despăgubirea și care rămâne exclusiv în sarcina asiguratului la fiecare eveniment, fără a o putea asigura la alte societăți, subsancțiunea decăderii din dreptul de despăgubire.

Dacă despăgubirea, calculată potrivit condițiilor contractului de asigurare, este mai mică decât franșiza,societatea nu plătește despăgubirea,dacă despăgubirea astfel calculată depășește franșiza, aceasta se scade din despăgubire.Incendiu ardere cu flacără, a bunurilor materiale aflate în afara locurilor special destinate folosirii focului,care se poate autoextinde și propaga.

Explozie degajare de gaz sau de vapori la temperatură și presiune înaltă, datorită unei reacții chimice carese autopropagă cu viteză ridicată sau unei ruperi instantanee de containere provocată de un exces de presiune internă a fluidelor. Efectele înghețului și ale“loviturii de berbec”, oricum s-ar manifesta, nu sunt considerate explozie.

Infiltrație pătrunderea apei – din sol sau prin acoperișuri, terase sau pereți, prin capilaritate sau gravitație,prin pori, fisuri sau neetanșeități – producând umezirea, pătarea sau igrasia pardoselilor, tavanelorsau pereților clădirilor.

Materiale inflamabile gaz combustibil, substanțe și produse neexplozive cu punct de aprindere inferior temperaturii de 55°C, cu excepția soluțiilor alcoolice până în 35°, substanțe și produse care în contact cu apa sau aerul umed degajă gaz combustibil.

Este tolerată existența materialelor inflamabile (benzină, motorină etc.), până la o cantitate maximă de 100 kilograme, pentru întreținerea obișnuită, curățenie și uz casnic, precum și pentru provizii destinate exclusiv instalațiilor de încălzire ale clădirii asigurate(sau conținând bunurile asigurate) sau eventualelor autovehicule.Incombustibilitate se consideră incombustibile substanțele și produsele care la temperatura de 750° C nu provoacă flacără sau reacție exotermică.

Acoperiș întreaga structură portantă și neportantă destinată acoperirii și protejării clădirii de agenții atmosferici.Planșeu ansamblul elementelor care separă etajele clădirii, excluzând pardoselile și plafoanele.

Zonele de cutremur județele: Galați, Vrancea, Brăila, Buzău, Călărași, Constanța, Dâmbovița, Giurgiu, Ialomița, Ilfov,Prahova, Teleorman, Tulcea și municipiul București la aceste judete cu risc seismic ridicat coeficientul va fi de 0,16%,in schimb ce in Cluj va fi 0,10% fiind intr-o zona cu risc seismic scazut,iar in Hunedoara va fi 0,12% si in Pitesti coeficientul de risc seismic va fi de 0,14%.

Locuința permanentă este domiciliul prevăzut în actul de identitate al asiguratului.Locuința temporară este locuința pe care asiguratul o folosește la intervale de timp neregulate fără a o locui în mod continuu. În baza prezentelor condiții speciale de asigurare, în limita răspunderii asumate prin polița de asigurare și în schimbul încasării primelor de asigurare, Societatea Allianz – Țiriac Asigurări S.A., în calitate de asigurător, asigură clădirile și alte construcții având destinația de locuință, precum și anexele din gospodăria asiguratului corelate locuinței prevăzute, deținute de asigurat persoana fizică în calitate de proprietar, chiriaș, administrator, custode sau altă calitate stabilită legal, în funcție de opțiunea asiguratului, pentru o parte sau pentru toate riscurile nominalizate.Clădirile și alte construcții având destinația de locuință se asigură în integralitatea lor constructivă, inclusiv instalațiile fixe și amenajările constructive, precum și anexele din gospodăria asiguratului corelate locuinței și părțile comune (acoperiș, scări, instalații etc.), cu condiția menționării lor în specificația de asigurare.

În sensul prezentelor condiții speciale de asigurare, prin "locuință" se înțelege: în cazul gospodăriilor din mediul urban sau rural, casa, vila, cabana sau altă construcție destinată locuirii permanente sau temporare (casă de vacanță), având dotările necesare acestui scop, iar în cazul blocurilor apartamentul, inclusiv cota de proprietate indiviză asupra părților care sunt destinate folosirii în comun de către toți proprietarii imobilului.

Clădirea independentă cu destinația de locuință se asigură în integralitatea ei constructivă, respectiv cu fundație, soclu, pereți, planșee, acoperiș, pardoseli, ferestre, uși, scări, puțul liftului.

Împreună cu clădirea (sau, după caz, anexa gospodăriei) se asigură ca făcând parte din aceasta și conductele de alimentare cu apă (inclusiv caloriferele) din interiorul construcției, conductele de canalizare interioare, conductele de gaz, obiectele sanitare, instalația electrică a clădirii, tavanele false și corpurile de iluminat tip plafonieră sau spot înglobate în acestea. Nu se consideră ca făcând parte din clădire corpurile de iluminat tip candelabru, lustră, aplică și lămpile electrice.

Societatea Allianz Țiriac S.A. declară că instalațiile fixe ce asigură funcționalitatea generală a clădirii (centrala termică, instalație centralizată sau locală de climatizare, ascensor, antena radio / Tv /Satelit, recipiente GPL (Gaz Petrolier Lichefiat) pentru încălzirea locuințelor, boiler, stație pompă – hidrofor etc.), precum și amenajările constructive, utilitare sau artistice speciale (stucaturi, șeminee, sobe de teracotă speciale cu valoare deosebită, vitralii, pereți cortină, picturi murale, basoreliefuri și alte asemenea), se consideră ca fiind asigurate numai dacă valoarea acestora este cuprinsă în suma asigurată și dacă au fost menționate expres în poliță sau în specificația de asigurareÎmbunătățirile constructive și dotările cu instalații și echipamente ulterioare emiterii poliței se asigură în baza unui supliment de asigurare și cu plata diferențelor de primă de asigurare.

În sensul prezentelor condiții speciale de asigurare, prin "anexele" din gospodăria asiguratului corelate locuinței se înțeleg: magazie, șopron, grajd, garaj, saună, piscină, împrejmuiri etc., iar în cazul apartamentului în bloc se înțeleg: boxă, garaj, cameră de serviciu. Acestea se asigură numai ca extindere la asigurarea locuinței, cu acordul asigurătorului și menționarea expresă în polița sau specificația de asigurare.

Clădirile, anexele asigurate, adresa la care se află acestea, sumele asigurate sunt cele menționate expres în polița de asigurare. În tot cuprinsul prezentelor condiții speciale de asigurare atât clădirile și alte construcții având destinația de locuință cât și anexele gospodărești vor fi definite sub denumirea generică de “clădiri”.

Riscurile acoperite în cazul asigurării de locuință la Societatea Allianz Țiriac S.A. sunt:

Prin acoperirea STANDARD:

• incendiu;

• trasnet;

• explozie(urmata sau nu de incendiu)chiar daca a avut loc in afara cladirii,fara insa a fi cauzata de dispozitive explosive;

• căderea aparatelor de zbor (aeronave și vehicule spațiale), a unor părți ale acestora sau a obiectelor transportate, sau impactul cu acestea;

2.Prin acoperire STANDARD EXTINSA:

• furtună, uragan, vijelie, tornadă;

• ploaie torențială – efecte directe, inclusiv cele cauzate de pătrunderea apei prin spărturile și rupturile provocate acoperișului, pereților, ușilor și ferestrelor prin manifestarea violentă a fenomenelor atmosferice produse concomitent cu ploaia;

• grindină – efecte directe;

• furtul produs prin efracție și/sau acte de tâlhărie al elementelor de construcție din alcătuirea clădirii, în condițiile prevăzute de codul penal, inclusiv tentativa de furt;

• vandalism (distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare a unui bun aparținând asiguratului);

• greutatea zăpezii și / sau gheții;

• izbirea din exterior de către autovehicule, altele decât cele aparținând asiguratului, a clădirii asigurate, distrugeri provocate de animale, cu excepția celor prevăzute la excluderi;

• undă de șoc provocată de avioane (boom sonic);

• avalanșă de zăpadă;

• căderea accidentală de corpuri pe clădirea asigurată;

• greve, tulburări civile și acțiuni ale unor grupuri răuvoitoare;

• inundarea provocată de apă clădirii asigurate :

* prin spargerea accidentală a conductelor, rezervoarelor, deteriorarea robinetelor și altor accesorii ale instalației sanitare;

* prin refularea, deversarea apei de canalizare pluviale sau ca urmare a spargerii accidentale a tubulaturii;

* provenind de la apartamentele situate la etajele superioare sau de pe același etaj;

* prin creșterea bruscă și neprevăzută a nivelului pânzei de apă freatică, urmare a ploilor torențiale, având ca efect inundarea subsolurilor;

• urmările spargerii accidentale a conductelor, rezervoarelor, vaselor etc. ca urmare a înghețului apei din conducte, rezervoare, vase etc.,

• spargerea accidentală a bunurilor casabile din alcătuirea clădirii (construcției) – geamuri simple sau termopan, inclusiv ramele acestora, pereți cortină și din cărămidă de sticlă, precum și a placajelor ceramice, de marmură sau sticlă, a bunurilor sanitare ce fac parte din amenajările constructive ale clădirii și sunt menționate în specificația de asigurare, în limita sumei de 1.000 Eur sau echivalent în lei sau altă valută la cursul BNR de la data încheierii asigurării, pentru riscurile: variații de temperatură, accidente de orice fel (inclusiv cele produse prin acțiunea animalelor), montare inițială greșită;

3.Ca extindere la acoperirile STANDARD sau STANDARD EXTINSĂ cu plata primelor de asigurare suplimentare și prevederea expresă pe formularul de poliță, se asigură:

• riscuri catastrofice: cutremur de pământ; inundații și aluviuni provenind din revărsarea apelor de suprafață (curgătoare sau stătătoare), precum și din precipitații atmosferice temporare, inclusiv din topirea zăpezii ori gheții; prăbușire și/sau alunecare de teren;

Excluderile practicate de Societatea Allianz Țiriac S.A. :

• uzură normală, eroziune, coroziune sau deteriorarea graduală a bunurilor asigurate cu excepția cazurilor în care asemenea fenomene sunt cauzate direct de un risc asigurat, situație în care asigurătorul devine răspunzător numai pentru paguba materială provocată de riscul asigurat;

• efectul cumulat al fumului, vaporilor, lichidelor, gazelor și/sau prafului, cu excepția cazurilor în care asemenea fenomene sunt cauzate direct de un risc asigurat;

• tasarea, crăparea, contractarea, bombarea sau umflarea fundațiilor, trotuarelor, pereților, podelelor, plafoanelor sau acoperișurilor, cu excepția cazurilor în care asemenea fenomene sunt cauzate direct de un risc asigurat, situație în care asigurătorul devine răspunzător numai pentru paguba materială provocată de riscul asigurat;

• umiditatea sau uscăciunea excesivă a atmosferei, temperaturi extreme sau modificări bruște ale temperaturii, cu excepția cazurilor în care asemenea fenomene produc avarii sau distrugeri materiale acoperite de un risc asigurat, situație în care asigurătorul devine răspunzător numai pentru paguba materială provocată de riscul asigurat;

• daune cauzate de animale: păsări, rozătoare și alți dăunători, inclusiv molii, fluturi, viermi, termite sau alte insecte similare, cu excepția cazurilor în care acestea produc avarii sau distrugeri materiale acoperite de un risc asigurat, situație în care asigurătorul devine răspunzător numai pentru paguba materială provocată de riscul asigurat;

• daune cauzate de microorganisme, mucegai, ruginire, descompunere în condiții de umiditate sau uscăciune, cu excepția cazurilor în care asemenea fenomene produc avarii sau distrugeri materiale acoperite de un risc asigurat, situație în care asigurătorul devine răspunzător numai pentru paguba materială provocată de riscul asigurat;

• daune la conductoarele electrice îngropate sub tencuială deservind clădirea sau apartamentul asigurat cauzate de acțiunea normală a curentului electric, descărcări electrice sau alte fenomene electrice, survenite din orice alt motiv, dacă acestea nu au fost urmate de incendiu sau nu sunt cauzate de trăsnet direct care lasă urme vizibile asupra clădirii asigurate;

• daune cauzate de deversări din lacuri de acumulare, inundații produse în timpul formării unor lacuri de acumulare (prin formarea lacului de acumulare se înțelege umplerea cu apă până la nivelul deversorului) sau în timpul schimbării artificiale a cursurilor de apă sau altor lucrări hidrotehnice;

• daune cauzate de ape subterane care, fără a ieși la suprafață, pătrund sau se infiltrează în interiorul clădirii, producând umezirea pardoselilor, igrasia pereților etc.;

• infiltrația, prin care se înțelege pătrunderea apei în clădiri din sol sau prin acoperișuri, terase sau pereți, prin capilaritate sau gravitație, prin pori, fisuri sau neetanșeități, producând umezirea, pătarea sau igrasia pardoselilor, tavanelor sau pereților clădirilor, deteriorarea altor construcții;

• prăbușirea sau avarierea clădirilor ca urmare a erorilor de proiectare și/sau defectelor de construcție, a proastei întrețineri, a vechimii sau a stării lor de degradare, fără legătură cu vreunul din riscurile asigurate;

• greșeli sau defecte de construcție sau proiectare, inclusiv erori și omisiuni, privind topografia, zonarea, inspectarea ori localizarea amplasamentului și/sau aplicarea codurilor de siguranță sau a standardelor de construcție în legătură cu riscurile catastrofice naturale la care sunt expuse clădirile asigurate;

• erori sau defecte de execuție, utilizarea unor materiale de construcție cu defecte ascunse;

• daune cauzate de lucrări de construcție executate la clădirea asigurată sau în imediata sa vecinătate;

• cheltuielile legate de îmbunătățirea constructivă a clădirilor, față de starea acestora dinaintea producerii evenimentului asigurat;

• cheltuieli pentru repararea unor avarii / distrugeri accidentale produse instalațiilor din cauze necuprinse în asigurare ori cele pentru reparații, recondiționări sau restaurări nereușite;

• construcțiile subterane, fără clădiri deasupra (bordeie sau ghețării în pământ), puțurile, digurile, șanțurile, iezăturile, construcțiile de ameliorare, precum și construcțiile ușoare aflate în afara peimetrului construibil al localităților și folosite temporar;

• clădirile rămase nemobilate sau părăsite pentru o perioadă mai mare de 30 zile consecutiv;

• clădirile părăsite, nefolosite, ruinate sau degradate, fără uși, ferestre și sisteme de închidere sau având încuietorile deteriorate;

• trepidații datorate circulației (rutiere, feroviare), precum și unor instalații sau echipamente industriale ori de construcții;

• producerea cu intenție a riscului asigurat, de către asigurat sau prepuși ai asiguratului, ca de pildă: incendierea intenționată a clădirii, producerea unor explozii sau inundații în scopul avarierii sau distrugerii clădirilor ori a altor bunuri asigurate, dacă aceasta rezultă din acte încheiate de organele în drept;

• furtul, vandalizarea, degradarea sau distrugerea cablurilor și componentelor electronice ale antenelor și sistemelor de telecomunicații montate pe terase, balcoane sau în alte locuri la care este posibil accesul din exterior, inclusiv a cablurilor și a altor elemente de instalații montate pe casa scării, în subsolul clădirii (construcției) sau alte locuri deschise circulației comune;

• graffitti, lozinci, înscrisuri pe pereții exteriori ai clădirilor, precum și lipirea de afișe, reclame sau anunțuri.

• culpa gravă a asiguratului, membrilor familiei acestuia sau a unor persoane pentru care acesta are o răspundere în ceea ce privește producerea pagubei. Există culpă gravă atunci când conduita neglijentă a persoanei conduce la producerea evenimentului asigurat, aceasta neprevăzând însă consecințele conduitei sale, deși ar fi trebuit să le prevadă și chiar să le preîntâmpine.

În baza prezentelor condiții speciale de asigurare, suma asigurată specificată în poliță pentru clădiri reprezintă valoarea declarată a clădirii asigurate conform cererii și/sau declarației asiguratului.

Suma asigurată prevăzută în polița de asigurare a Societătii Allianz Țiriac S.A. reprezintă:

valoarea de înlocuire (de nou), reprezentând costul construirii, producerii ori procurării de nou a elementelor constitutive ale clădirii respective rezultat din devize, facturi, contracte sau alte documente de procurare, sau

valoarea de piață, reprezentând prețul de pe piața locală care se poate obține de către proprietar pentru acea clădire, în urma unei tranzacții imobiliare, în condițiile unei piețe echilibrate, normale.

Pe intreaga perioada de valabilitate a contractului de asigurare,asiguratul are obligația:

• să permită asigurătorului să verifice modul în care este întreținută clădirea asigurată;

• să întrețină clădirea asigurată în bune condiții, în conformitate cu dispozițiile legale, în scopul prevenirii producerii riscurilor acoperite;

• să păstreze și să întrețină instalațiile fixe ce asigură funcționalitatea generală a clădirii în condiții adecvate, potrivit instrucțiunilor și recomandărilor emise de producători, în scopul de a preveni producerea riscurilor acoperite;

• să prevadă clădirea asigurată cu încuietori sigure, iar în caz de deteriorare a acestora să ia imediat măsuri de reparare sau înlocuire;

• să notifice în scris asigurătorului, în termen de 14 zile calendaristice, orice modificare sau intenție de modificare față de datele luate în considerare la încheierea poliței (modificări constructive, extinderi, schimbarea destinației etc.), precum și orice modificare apărută subit, legată de împrejurările esențiale privind posibilitatea producerii riscurilor asigurate;

• să avizeze în scris asigurătorul, în termen de 14 zile calendaristice, despre orice modificare ce ar putea agrava riscul, chiar dacă această modificare are loc împotriva voinței asiguratului; agravarea riscului are loc atunci când:

– mijloacele de siguranță care existau în momentul când s-a încheiat asigurarea sau au fost ulterior instalate sunt înlăturate sau reduse în număr, capacitate sau dimensiune;

– într-o clădire adiacentă (având pereți comuni) se desfășoară lucrări de construcții, se montează schele, instalații sau alte amenajări;

– clădirea, altfel ocupată permanent, este nelocuită și nesupravegheată mai mult de 30 de zile consecutive.

În caz de neîndeplinire a obligațiilor prevăzute în contract asigurătorul are dreptul să denunțe asigurarea de la data constatării,fara restituirea primelor pentru perioada scursă de la încheierea asigurării.În cazuri grave de neglijența privind întreținerea sau agravarea riscului prin neîndeplinirea obligațiilor menționate în contract,asigurătorul are dreptul să refuze plata despăgubirii la producerea riscului asigurat.

Dupa producerea riscului asigurat să avizeze in scris asiguratorul ,in termen de 5 zile lucratoare,iar in cazul furtului in 24 de ore de la momentul când a luat cunostinta,despre producerea riscului asigurat.

În eventualitatea producerii furtului și/sau distrugerii prin acte de vandalism,asiguratul este obligat sa aiba grija ca toate urmele avariei sau distrugerilor sa ramana neatinse pana la cercetarea faptelor,sa anunte organele de poliție cel mai târziu in 24 de ore de la momentul când a luat la cunoștință de paguba,să trimită asigurătorului și poliției o lista semnată de asigurat,cuprinzând bunurile lipsa,distruse sau avariate,să permită asigurătorului să întreprindă investigații referitoare la cauza și cuntumul pagubei și la mărimea despăgubirii, furnizandu-i toate informatiile si toate documentele relevante ce ar putea fi necesare,dacă bunurile furate au fost gasite,se instiinteaza despre aceastea asiguratorul in 5 zile,indiferent daca bunurile au fost gasite sau dupa plata despagubirii si sa puna la dispozitia asiguratorului actele de constatare ale organelor de politie.

În cazul nerespectarii obligațiilor prevăzute în acest caz asigurătorul are dreptul sa refuze plata despagubirii,dacă din acest motiv nu a putut determina cauza sau marimea reala a pagubei produse din riscurile asigurate.

Tabel nr. 3.6.

Obligatii , riscuri , excluderi și sume asigurate din contractul de asigurare de locuință

Sursa: Contract asigurare de locuință S.C. Allianz Țiriac Asigurări

Constatarea , evaluarea pagubelor și plata despăgubirilor la Societatea Allianz Țiriac S.A.

Dupa efectuarea lucrarilor de constatare si completarea procesului verbal se stabileste cuantumul despagubirii in functie de felul daunei(dauna totala sau partiala),suma la care s-a incheiat asigurarea,precum si de retinerile prevazute.

Prin dauna totala se intelege distrugerea in intregime a cladirilor asigurate sau disparitia, fara resturi care se mai pot intrebuinta sau valorifica,refacerea pe cale de reparatie nu mai este posibila sau rentabila din punct de vedere al costului,sau costul reparatiei este egal ori depaseste suma asigurata din polita,cu exceptia cazurilor de subevaluare a cladirilor sau constructiilor.

Prin dauna partiala se intelege distrugerea,avarierea ori deprecierea unor parti alea cladirilor asigurate astfel incat acestea pot fi refacute si readuse la starea anterioara producerii riscului asigurat,iar costul reparatiei nu depaseste suma asigurata din polita si nici valoarea reala a cladirilor la data daunelor.

În funcție de sumele la care s-a încheiat asigurarea (valoarea de nou sau valoarea de piață)și de proporția daunei,cuantumul despăgubirii reprezintă:

•în caz de daună totală, suma asigurată din poliță, cu excepția cazurilor de supraevaluare, caz în care se va despăgubi valoarea de nou sau valoarea de piață stabilită în baza unui raport de evaluare;

•în caz de daună parțială, în limita sumei asigurate din poliță, costul la data daunei al reparațiilor, refacerii, restaurării, recondiționării sau înlocuirii părților avariate sau distruse, precum și al manoperei necesare pentru readucerea clădirii avariate sau distruse la starea anterioară producerii riscului asigurat;

Costul la data daunei al reparațiilor reprezintă suma cheltuielilor necesare refacerii clădirilor avariate, cuprinzând cheltuielile cu materiale, manoperă, transport materiale, utilaj, demontare și montare a elementelor avariate, precum și alte cheltuieli în măsura în care sunt asigurate prin poliță, legate de evenimentele asigurate și necesare pentru executarea lucrărilor de reparații. Nu se despăgubesc lucrările care nu au legătură cu evenimentul asigurat, cum ar fi îmbunătățirile, măririle de dimensiuni sau reparațiile unor avarii existente înaintea producerii riscului asigurat.

Reparațiile clădirilor avariate sau distruse pot fi făcute prin unități specializate pe bază de devize de lucrări, devize care vor fi verificate de către reprezentanții asigurătorului prin comparare cu datele consemnate în procesul verbal de constatare a daunelor și cu normele orientative de consum pe articole de deviz pentru lucrări de reparații în construcții, aprobate de ministerul de resort.

În cuantumul despăgubirii se includ, pe bază de acte justificative și în limita a 10% din sumele asigurate pentru clădiri, următoarele categorii de cheltuieli:

• pentru proiectare, costul proiectului pe bază de factură emisă de proiectant;

• pentru curățarea locului ca urmare a riscurilor asigurate, costurile de înlăturare a resturilor și molozului, pe bază de factură emisă de executant sau prin negociere în limita aprobată în prealabil de Asigurător, la executarea în regie proprie;

• în legătură cu intervenția pompierilor pentru stingerea incendiului, costurile pe bază de document emis de unitatea ce a participat la stingerea incendiului;

• pentru efectuarea expertizei daunei, costurile expertizei;

• cheltuieli de limitare a pagubelor.

Pentru pagubele materiale produse de riscurile de furt prin efracție și/sau acte de tâlhărie sau vandalism:

• despăgubirile se acordă numai dacă de la data înștiințării asigurătorului au trecut 30 de zile calendaristice necesare efectuării cercetărilor și dacă poliția confirmă în scris furtul prin efracție sau acte de tâlhărie și cu precizarea că bunurile furate nu au fost găsite în această perioadă;

• dacă, înainte de plata despăgubirii, bunurile furate au fost găsite, despăgubirile se acordă numai pentru eventualele pagube produse ca urmare a furtului;

• dacă, după plata despăgubirii, bunurile au fost găsite, asiguratul este obligat să restituie asigurătorului, în termen de 15 zile calendaristice, despăgubirea încasată sau diferența dintre aceasta și costul reparațiilor ori înlocuirii părților componente sau pieselor găsite avariate ori incomplete.

În cazul în care, în perioada scursă de la comiterea furtului și până la recuperarea bunurilor sustrase, din despăgubirea primită de la asigurător, asiguratul a achiziționat bunuri similare în locul celor sustrase, făcând dovada acestei achiziții și solicitând în mod expres în scris ca asigurătorul să intre în posesia bunurilor pentru care a plătit despăgubire, asigurătorul va deveni proprietar de drept și de fapt al acestora, putând lua măsuri de vânzare a bunurilor respective.

• în cazul în care asiguratul nu s-a conformat prevederilor asigurătorul este în drept să ceară deschiderea unei acțiuni civile împotriva asiguratului, în vederea restituirii despăgubirilor încasate de acesta;

• pentru pagubele produse clădirii prin spargerea ușilor, pereților, tavanelor și altor elemente ale construcției ori mobilierului în scop de furt, despăgubirea va reprezenta costul reparațiilor părților distruse sau avariate.

Pentru pagubele materiale produse prin efracție și/sau acte de tâlhărie, vandalism, despăgubirile se plătesc numai în condițiile confirmării în scris a acestor acte de către poliție sau alte organe de cercetare.

În caz de incendiu și/sau explozie despăgubirile se acordă în baza procesului-verbal de incendiu sau de cercetare, după caz, întocmit de unitatea care a intervenit la lichidarea urmărilor riscului asigurat produs sau de specialiștii numiți de organul competent pentru cercetarea evenimentului, prin care se stabilesc împrejurările și cauza acestuia.

În cazul procurării directe de către asigurat, din străinătate, a unor părți componente sau piese înlocuitoare ale celor avariate, ce necesită a fi înlocuite, cuantumul despăgubirii acestora este egal cu:

• la asigurările încheiate în lei, contravaloarea în lei a facturii de cumpărare exprimată în valută convertibilă, din care se scade taxa pe valoarea adăugată (T.V.A. – extern);

• la asigurările încheiate în valută, contravaloarea facturii de cumpărare exprimată în valută convertibilă, din care se scade taxa pe valoarea adăugată (T.V.A. – extern).

În ambele cazuri asigurătorul acoperă toate taxele și cheltuielile de transport la care este obligat asiguratul, dar fără a depăși prețul pieselor respective la reprezentanțele din România.

La cererea scrisă a asiguratului, reparațiile se pot executa și în regie proprie, în următoarele condiții:

• valoarea materialelor și a pieselor înlocuitoare, conform unor oferte scrise, să fie cea practicată de furnizorii locali, inclusiv T.V.A.;

• valoarea manoperei se va negocia, dar nu va putea depăși pe cea practicată de unitățile specializate în domeniu;

• în cazul în care, până la plata despăgubirii, asiguratul va prezenta facturi sau bonuri fiscale pentru bunurile înlocuitoare achiziționate, aceste documente vor fi acceptate la plată.

În cazurile în care, la data producerii riscului asigurat, suma asigurată este inferioară valorii de înlocuire (de nou) sau de piață a clădirii, despăgubirea se reduce corespunzător raportului dintre suma asigurată prevăzută în poliță și valoarea de înlocuire (de nou) sau de piață a clădirii la data producerii evenimentului asigurat.

În cazurile în care, la data producerii riscului asigurat, suma asigurată este mai mare decât valoarea de înlocuire (de nou) sau de piață a clădirii, despăgubirea nu va putea depăși valoarea de înlocuire (de nou) sau de piață a clădirii la data producerii evenimentului asigurat, iar prima de asigurare aferentă excedentului de sumă asigurată va fi restituită asiguratului.

Despăgubirea nu poate depăși suma la care s-a încheiat asigurarea, cuantumul pagubei și nici valoarea clădirii la data daunei, cu următoarele precizări prin suma la care s-a făcut asigurarea se înțelege suma înscrisă în poliță, stabilită conform prevederilor din prezentele condiții speciale de asigurare,prin cuantumul pagubei se înțeleg despăgubirile stabilite si prin valoarea clădirii la data daunei se înțelege costul construirii sau procurării elementelor constitutive ale clădiri distruse sau avariate, la prețurile de pe piața locală.

Din cuantumul despăgubirii se scad:

• costul bunurilor achiziționate sau îmbunătățirilor efectuate după încheierea contractului de asigurare, neasigurate prin supliment de asigurare și avariate în urma evenimentului produs;

• franșiza stabilită în polița de asigurare sau specificație;

• valoarea resturilor recuperabile ce se mai pot întrebuința sau valorifica;

Dacă nu se cade de acord asupra reducerii din despăgubire a valorii resturilor recuperabile, prin plata despăgubirii asigurătorul poate intra în posesia bunurilor pentru care despăgubirea a fost plătită. Intrarea în posesie se face în baza procesului-verbal de predare-primire. Dacă Societatea Allianz Tiriac S.A. nu își exercită opțiunea în termen de 60 de zile de la data plății despăgubirii, asiguratul rămâne proprietarul bunurilor și are dreptul să decidă asupra destinației acestora orice prime datorate până la sfârșitul perioadei de asigurare,eventualele sume corespunzătoare proporționalității în conformitate cu prevederile eventuale avansuri acordate în contul despăgubirii.

Regularizarea daunelor se face prin plata sumei rezultate ca urmare a constatării și evaluării daunelor efectuate în baza prevederilor prezentelor condiții speciale de asigurare de către reprezentanții asigurătorului, sau efectuarea reparațiilor de către asigurător, în cadrul drepturilor de despăgubire cuvenite.

Constatarea , evaluare pagubelor și plata despăgubirii

Tabel nr.3.7.

Sursa: Contractul de asigurare de locuință la S.C. Allianz Țiriac Asigurări

3.4 .Clauze speciale ale asigurării de locuință

Clauzele speciale sunt valabile cu plata primelor de asigurare suplimentare și prevederea expresa pe formularul de specificatie.

Clauzele sunt împărțite pe 4 categorii:

– asigurarea instalațiilor interioare de gaze,apa,canal,climatizare și încalzire pentru avarii accidentale;

– cazarea temporara la o alta locație;

– asigurarea clădirilor aflate înca în construcție;

– bunuri casabile.

Clauzele asiguratorii sunt prevederi contractuale convenite de părți pentru a evita sau a neutraliza riscurile valutare sau nevalutare la care se expun pe durata exercitării contractului. Asemenea riscuri sunt numeroase și diverse. Varitatea sub care ele se prezintă determină firesc o varietate corespunzătoare a clauzelor asiguratorii convenite de părți pentru neutralizarea lor.

Potrivit art.20 alin.(1) și alin.(2) din Legea nr.136/1995, în cazurile stabilite prin contractul de asigurare, în asiguările de bunuri și de răspundere civilă, asigurătorul nu datorează indemnizația, dacă riscul asigurat a fost produs cu intenție de către asigurat sau de către beneficiar ori de către un membru din conducerea persoanei juridice asigurate, care lucrează în această calitate.

Clauze speciale ale asigurării de locuință

Tabel nr.3.8

Sursa: Contract de asigurare de locuință la S.C.Allianz Țiriac Asigurări

Clauza PF/1-asigurarea intalatiilor interioare de gaze,apa,canal,climatizare si incalzirea pentru avarii accidentale

Societatea Allianz – Țiriac Asigurări S.A., în calitate de asigurător, în schimbul primelor de asigurare suplimentare încasate de la asiguratul nominalizat în polița de asigurare, acoperă pagubele produse de avarii accidentale la instalațiile interioare de gaze, apă, canal, climatizare sau încălzire centrală care rezultă din riscurile specifice prevăzute mai jos.

În baza prezentei clauze se acoperă avarierea sau distrugerea bruscă produsă instalațiilor, ce necesită reparații sau înlocuire și care rezultă din: reglarea defectuoasă a instalației, aruncarea în timpul funcționării a unor părți componente, defecțiuni sau erori de funcționare a dispozitivelor de protecție, pătrunderea accidentală de obiecte străine în corpul instalației,lipsa accidentală a apei în boilere sau în recipiente sub presiune, suprapresiune sau implozie,scurtcircuit, supratensiune, suprasarcină, formarea de arcuri voltaice sau inducție,defecte de fabricație sau de material, greșeli de proiectare si erori de montare sau instalare.

Riscurile și situațiile excluse din asigurare:

• uzură normală, eroziune, coroziune sau deteriorarea graduală a bunurilor asigurate, cu excepția cazurilor în care asemenea fenomene sunt cauzate direct de un risc asigurat, situație în care asigurătorul devine răspunzător numai pentru paguba materială provocată de riscul asigurat;

• efectul cumulat al fumului, vaporilor, lichidelor, gazelor și/sau prafului, cu excepția cazurilor în care asemenea fenomene sunt cauzate direct de un risc asigurat;

• tasarea, crăparea, contractarea, bombarea sau umflarea fundațiilor, trotuarelor, pereților, podelelor, plafoanelor sau acoperișurilor, cu excepția cazurilor în care asemenea fenomene sunt cauzate direct de un risc asigurat, situație în care asigurătorul devine răspunzător numai pentru paguba materială provocată de riscul asigurat;

• umiditatea sau uscăciunea excesivă a atmosferei, temperaturi extreme sau modificări bruște ale temperaturii, cu excepția cazurilor în care asemenea fenomene produc avarii sau distrugeri materiale acoperite de un risc asigurat, situație în care asigurătorul devine răspunzător numai pentru paguba materială provocată de riscul asigurat;

• daune cauzate de animale: păsări, rozătoare și alți dăunători, inclusiv molii, fluturi, viermi, termite sau alte insecte similare, cu excepția cazurilor în care acestea produc avarii sau distrugeri materiale acoperite de un risc asigurat, situație în care asigurătorul devine răspunzător numai pentru paguba materială provocată de riscul asigurat;

• daune cauzate de microorganisme, mucegai, ruginire, descompunere în condiții de umiditate sau uscăciune, cu excepția cazurilor în care asemenea fenomene produc avarii sau distrugeri materiale acoperite de un risc asigurat, situație în care asigurătorul devine răspunzător numai pentru paguba materială provocată de riscul asigurat;

• daune la conductoarele electrice îngropate sub tencuială deservind clădirea sau apartamentul asigurat cauzate de acțiunea normală a curentului electric, descărcări electrice sau alte fenomene electrice, survenite din orice alt motiv, dacă acestea nu au fost urmate de incendiu sau nu sunt cauzate de trăsnet direct care lasă urme vizibile asupra clădirii asigurate;

• daune cauzate de deversări din lacuri de acumulare, inundații produse în timpul formării unor lacuri de acumulare (prin formarea lacului de acumulare se înțelege umplerea cu apă până la nivelul deversorului) sau în timpul schimbării artificiale a cursurilor de apă sau altor lucrări hidrotehnice;

• daune cauzate de ape subterane care, fără a ieși la suprafață, pătrund sau se infiltrează în interiorul clădirii, producând umezirea pardoselilor, igrasia pereților etc.;

• infiltrația, prin care se înțelege pătrunderea apei în clădiri din sol sau prin acoperișuri, terase sau pereți, prin capilaritate sau gravitație, prin pori, fisuri sau neetanșeități, producând umezirea, pătarea sau igrasia pardoselilor, tavanelor sau pereților clădirilor, deteriorarea altor construcții;

• prăbușirea sau avarierea clădirilor ca urmare a erorilor de proiectare și/sau defectelor de construcție, a proastei întrețineri, a vechimii sau a stării lor de degradare, fără legătură cu vreunul din riscurile asigurate;

• greșeli sau defecte de construcție sau proiectare, inclusiv erori și omisiuni, privind topografia, zonarea, inspectarea ori localizarea amplasamentului și/sau aplicarea codurilor de siguranță sau a standardelor de construcție în legătură cu riscurile catastrofice naturale la care sunt expuse clădirile asigurate;

• erori sau defecte de execuție, utilizarea unor materiale de construcție cu defecte ascunse;

• daune cauzate de lucrări de construcție executate la clădirea asigurată sau în imediata sa vecinătate;

• cheltuielile legate de îmbunătățirea constructivă a clădirilor, față de starea acestora dinaintea producerii evenimentului asigurat;

• cheltuieli pentru repararea unor avarii / distrugeri accidentale produse instalațiilor din cauze necuprinse în asigurare ori cele pentru reparații, recondiționări sau restaurări nereușite;

• construcțiile subterane, fără clădiri deasupra (bordeie sau ghețării în pământ), puțurile, digurile, șanțurile, iezăturile, construcțiile de ameliorare, precum și construcțiile ușoare aflate în afara perimetrului construibil al localităților și folosite temporar;

• clădirile rămase nemobilate sau părăsite pentru o perioadă mai mare de 30 zile consecutiv;

• clădirile părăsite, nefolosite, ruinate sau degradate, fără uși, ferestre și sisteme de închidere sau având încuietorile deteriorate;

• trepidații datorate circulației (rutiere, feroviare), precum și unor instalații sau echipamente industriale ori de construcții;

• producerea cu intenție a riscului asigurat, de către asigurat sau prepuși ai asiguratului, ca de pildă: incendierea intenționată a clădirii, producerea unor explozii sau inundații în scopul avarierii sau distrugerii clădirilor ori a altor bunuri asigurate, dacă aceasta rezultă din acte încheiate de organele în drept;

• furtul, vandalizarea, degradarea sau distrugerea cablurilor și componentelor electronice ale antenelor și sistemelor de telecomunicații montate pe terase, balcoane sau în alte locuri la care este posibil accesul din exterior, inclusiv a cablurilor și a altor elemente de instalații montate pe casa scării, în subsolul clădirii (construcției) sau alte locuri deschise circulației comune;

• graffitti, lozinci, înscrisuri pe pereții exteriori ai clădirilor, precum și lipirea de afișe, reclame sau anunțuri;

• culpa gravă a asiguratului, membrilor familiei acestuia sau a unor persoane pentru care acesta are o răspundere în ceea ce privește producerea pagubei. Există culpă gravă atunci când conduita neglijentă a persoanei conduce la producerea evenimentului asigurat, aceasta neprevăzând însă consecințele conduitei sale, deși ar fi trebuit să le prevadă și chiar să le preîntâmpine;

• acțiunea normală a curentului electric asupra instalațiilor și aparaturii electrice;

• pagube produse la piese și părți care prin întrebuințare și/sau natura lor suferă un grad mai mare de uzură sau depreciere și necesită înlocuirea periodică, cum sunt obiectele de sticlă, cabluri, garnituri etc. și materialele consumabile (ace, platine, site, lanțuri, panglici, lubrifianți etc.);

• pagube produse prin deteriorarea grătarelor de ardere, duzelor de gaze, injectoarelor și altora similare;

• eroziune, coroziune, depuneri lăsate de apă, piatra de pe cazane, depreciere sau uzură a oricăror părți ale instalațiilor, cauzate de desfășurarea normală a activității și orice alte influențe chimice sau atmosferice continue, depuneri exagerate de rugină, noroi, zgură din conducte sau alte depuneri;

• avariere, distrugere sau cheltuieli provenind din acte deliberate ori neglijența gravă ale asiguratului sau prepușilor săi;

• orice erori sau defecte existente la momentul începerii răspunderii asigurătorului și cunoscute de asigurat;

• daune sau avarii pentru care producătorul sau furnizorul bunului este răspunzător, fie conform legii, fie conform obligațiilor contractuale;

• avarii cauzate de testări, supraîncărcare intenționată sau experimente presupunând impunerea unor condiții excepționale de exploatare;

• bunuri care nu au fost supuse testelor de funcționare ori nu au trecut cu succes aceste teste.

Suma asigurată este cea declarată de asigurat și menționată în specificația de asigurare sau într-o anexă la polița de asigurare (supliment de asigurare).

Clauza PF/2-Cazarea temporara la o alta locatie

Societatea Allianz – Țiriac Asigurări S.A., în calitate de asigurător, în schimbul primelor de asigurare suplimentare încasate de la asiguratul nominalizat în polița de asigurare, va despăgubi pe asigurat pentru cheltuielile privind cazarea temporară la o altă locație, în limita a 10% din suma asigurată pentru clădire, pentru cazurile în care clădirea asigurată a devenit nelocuibilă ca urmare a producerii unei pagube materiale care rezultă din riscurile prevăzute la acoperirea STANDARD EXTINSĂ.

Riscurile si situatiile excluse din asigurare:

• uzură normală, eroziune, coroziune sau deteriorarea graduală a bunurilor asigurate, cu excepția cazurilor în care asemenea fenomene sunt cauzate direct de un risc asigurat, situație în care asigurătorul devine răspunzător numai pentru paguba materială provocată de riscul asigurat;

• efectul cumulat al fumului, vaporilor, lichidelor, gazelor și/sau prafului, cu excepția cazurilor în care asemenea fenomene sunt cauzate direct de un risc asigurat;

• tasarea, crăparea, contractarea, bombarea sau umflarea fundațiilor, trotuarelor, pereților, podelelor, plafoanelor sau acoperișurilor, cu excepția cazurilor în care asemenea fenomene sunt cauzate direct de un risc asigurat, situație în care asigurătorul devine răspunzător numai pentru paguba materială provocată de riscul asigurat;

• umiditatea sau uscăciunea excesivă a atmosferei, temperaturi extreme sau modificări bruște ale temperaturii, cu excepția cazurilor în care asemenea fenomene produc avarii sau distrugeri materiale acoperite de un risc asigurat, situație în care asigurătorul devine răspunzător numai pentru paguba materială provocată de riscul asigurat;

• daune cauzate de animale: păsări, rozătoare și alți dăunători, inclusiv molii, fluturi, viermi, termite sau alte insecte similare, cu excepția cazurilor în care acestea produc avarii sau distrugeri materiale acoperite de un risc asigurat, situație în care asigurătorul devine răspunzător numai pentru paguba materială provocată de riscul asigurat;

• daune cauzate de microorganisme, mucegai, ruginire, descompunere în condiții de umiditate sau uscăciune, cu excepția cazurilor în care asemenea fenomene produc avarii sau distrugeri materiale acoperite de un risc asigurat, situație în care asigurătorul devine răspunzător numai pentru paguba materială provocată de riscul asigurat;

• daune la conductoarele electrice îngropate sub tencuială deservind clădirea sau apartamentul asigurat cauzate de acțiunea normală a curentului electric, descărcări electrice sau alte fenomene electrice, survenite din orice alt motiv, dacă acestea nu au fost urmate de incendiu sau nu sunt cauzate de trăsnet direct care lasă urme vizibile asupra clădirii asigurate;

• daune cauzate de deversări din lacuri de acumulare, inundații produse în timpul formării unor lacuri de acumulare (prin formarea lacului de acumulare se înțelege umplerea cu apă până la nivelul deversorului) sau în timpul schimbării artificiale a cursurilor de apă sau altor lucrări hidrotehnice;

• daune cauzate de ape subterane care, fără a ieși la suprafață, pătrund sau se infiltrează în interiorul clădirii, producând umezirea pardoselilor, igrasia pereților etc.;

• infiltrația, prin care se înțelege pătrunderea apei în clădiri din sol sau prin acoperișuri, terase sau pereți, prin capilaritate sau gravitație, prin pori, fisuri sau neetanșeități, producând umezirea, pătarea sau igrasia pardoselilor, tavanelor sau pereților clădirilor, deteriorarea altor construcții;

• prăbușirea sau avarierea clădirilor ca urmare a erorilor de proiectare și/sau defectelor de construcție, a proastei întrețineri, a vechimii sau a stării lor de degradare, fără legătură cu vreunul din riscurile asigurate;

• greșeli sau defecte de construcție sau proiectare, inclusiv erori și omisiuni, privind topografia, zonarea, inspectarea ori localizarea amplasamentului și/sau aplicarea codurilor de siguranță sau a standardelor de construcție în legătură cu riscurile catastrofice naturale la care sunt expuse clădirile asigurate;

• erori sau defecte de execuție, utilizarea unor materiale de construcție cu defecte ascunse;

• daune cauzate de lucrări de construcție executate la clădirea asigurată sau în imediata sa vecinătate;

• cheltuielile legate de îmbunătățirea constructivă a clădirilor, față de starea acestora dinaintea producerii evenimentului asigurat;

• cheltuieli pentru repararea unor avarii / distrugeri accidentale produse instalațiilor din cauze necuprinse în asigurare ori cele pentru reparații, recondiționări sau restaurări nereușite;

• construcțiile subterane, fără clădiri deasupra (bordeie sau ghețării în pământ), puțurile, digurile, șanțurile, iezăturile, construcțiile de ameliorare, precum și construcțiile ușoare aflate în afara perimetrului construibil al localităților și folosite temporar;

• clădirile rămase nemobilate sau părăsite pentru o perioadă mai mare de 30 zile consecutiv;

• clădirile părăsite, nefolosite, ruinate sau degradate, fără uși, ferestre și sisteme de închidere sau având încuietorile deteriorate;

• trepidații datorate circulației (rutiere, feroviare), precum și unor instalații sau echipamente industriale ori de construcții;

• producerea cu intenție a riscului asigurat, de către asigurat sau prepuși ai asiguratului, ca de pildă: incendierea intenționată a clădirii, producerea unor explozii sau inundații în scopul avarierii sau distrugerii clădirilor ori a altor bunuri asigurate, dacă aceasta rezultă din acte încheiate de organele în drept;

• furtul, vandalizarea, degradarea sau distrugerea cablurilor și componentelor electronice ale antenelor și sistemelor de telecomunicații montate pe terase, balcoane sau în alte locuri la care este posibil accesul din exterior, inclusiv a cablurilor și a altor elemente de instalații montate pe casa scării, în subsolul clădirii (construcției) sau alte locuri deschise circulației comune;

• graffitti, lozinci, înscrisuri pe pereții exteriori ai clădirilor, precum și lipirea de afișe, reclame sau anunțuri.

• culpa gravă a asiguratului, membrilor familiei acestuia sau a unor persoane pentru care acesta are o răspundere în ceea ce privește producerea pagubei. Există culpă gravă atunci când conduita neglijentă a persoanei conduce la producerea evenimentului asigurat, aceasta neprevăzând însă consecințele conduitei sale, deși ar fi trebuit să le prevadă și chiar să le preîntâmpine.

Obligatiile specifice ale asiguratului:

• să permită asigurătorului să verifice modul în care este întreținută clădirea asigurată;

• să întrețină clădirea asigurată în bune condiții, în conformitate cu dispozițiile legale, în scopul prevenirii producerii riscurilor acoperite;

• să păstreze și să întrețină instalațiile fixe ce asigură funcționalitatea generală a clădirii în condiții adecvate, potrivit instrucțiunilor și recomandărilor emise de producători, în scopul de a preveni producerea riscurilor acoperite;

• să prevadă clădirea asigurată cu încuietori sigure, iar în caz de deteriorare a acestora să ia imediat măsuri de reparare sau înlocuire;

• să notifice în scris asigurătorului, în termen de 14 zile calendaristice, orice modificare sau intenție de modificare față de datele luate în considerare la încheierea poliței (modificări constructive, extinderi, schimbarea destinației etc.), precum și orice modificare apărută subit, legată de împrejurările esențiale privind posibilitatea producerii riscurilor asigurate;

agravarea riscului are loc atunci când:

* mijloacele de siguranță care existau în momentul când s-a încheiat asigurarea sau au fost ulterior instalate sunt înlăturate sau reduse în număr, capacitate sau dimensiune;

* într-o clădire adiacentă (având pereți comuni) se desfășoară lucrări de construcții, se montează schele, instalații sau alte amenajări;

* clădirea, altfel ocupată permanent, este nelocuită și nesupravegheată mai mult de 30 de zile consecutive.

După producerea riscului asigurat:

• să avizeze în scris asigurătorul, în termen de 5 zile lucrătoare, iar în cazul furtului în 24 ore de la momentul când a luat cunoștință, despre producerea riscului asigurat;

• în eventualitatea producerii furtului și/sau distrugerii prin acte de vandalism, asiguratul este obligat:

* să aibă grijă ca toate urmele avariei sau distrugerilor să rămână neatinse până la cercetarea faptelor;

* să anunțe organele de poliție cel mai târziu în interval de 24 ore de la momentul când a luat cunoștință despre pagubă;

* să trimită asigurătorului și poliției o listă semnată de asigurat, cuprinzând bunurile lipsă, distruse sau avariate;

* să permită asigurătorului să întreprindă investigații referitoare la cauza și cuantumul pagubei și la mărimea despăgubirii, furnizându-i toate informațiile și toate documentele relevante ce ar putea fi necesare;

* dacă bunurile furate au fost găsite, să înștiințeze despre aceasta asigurătorul în 5 zile, indiferent dacă bunurile au fost găsite înainte sau după plata despăgubirii;

* să pună la dispoziția asigurătorului actele de constatare ale organelor de poliție.

• să avizeze asigurătorul imediat după producerea evenimentului asigurat despre situația clădirii asigurate și împreună cu asigurătorul să stabilească modalitatea de cazare temporară;

• să prezinte facturile privind cheltuielile ocazionate exclusiv de cazare.

Suma asigurată reprezintă valoarea cheltuielilor privind cazarea temporară în limita a 10% din suma asigurată pentru clădire.

Cauza PF/3

Societatea Allianz Tiric-Asigurari S.A. prin extinderea prevederilor din “Conditii speciale privind asigurarea cladirilor apartinand pesoanelor fizice”,accepta sa asigure cladirile aflate in constructie si neintrate inca in utilizare ca “locuinta”:

Prin acoperirea STANDARD:

• incendiu;

• trasnet;

• explozie(urmata sau nu de incendiu)chiar daca a avut loc in afara cladirii,fara insa a fi cauzata de dispozitive explosive;

• căderea aparatelor de zbor (aeronave și vehicule spațiale), a unor părți ale acestora sau a obiectelor transportate, sau impactul cu acestea;

Prin acoperire STANDARD EXTINSA:

• furtună, uragan, vijelie, tornadă;

• ploaie torențială – efecte directe, inclusiv cele cauzate de pătrunderea apei prin spărturile și rupturile provocate acoperișului, pereților, ușilor și ferestrelor prin manifestarea violentă a fenomenelor atmosferice de la pct. 4.5 produse concomitent cu ploaia;

• grindină – efecte directe;

• furtul produs prin efracție și/sau acte de tâlhărie al elementelor de construcție din alcătuirea clădirii, în condițiile prevăzute de codul penal, inclusiv tentativa de furt;

• vandalism (distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare a unui bun aparținând asiguratului);

• greutatea zăpezii și / sau gheții;

• izbirea din exterior de către autovehicule, altele decât cele aparținând asiguratului, a clădirii asigurate, distrugeri provocate de animale, cu excepția celor prevăzute la excluderi;

• undă de șoc provocată de avioane (boom sonic);

• avalanșă de zăpadă;

• căderea accidentală de corpuri pe clădirea asigurată;

• greve, tulburări civile și acțiuni ale unor grupuri răuvoitoare;

• inundarea provocată de apă clădirii asigurate :

* prin spargerea accidentală a conductelor, rezervoarelor, deteriorarea robinetelor și altor accesorii ale instalației sanitare;

* prin refularea, deversarea apei de canalizare pluviale sau ca urmare a spargerii accidentale a tubulaturii;

* provenind de la apartamentele situate la etajele superioare sau de pe același etaj;

* prin creșterea bruscă și neprevăzută a nivelului pânzei de apă freatică, urmare a ploilor torențiale, având ca efect inundarea subsolurilor;

• urmările spargerii accidentale a conductelor, rezervoarelor, vaselor etc. ca urmare a înghețului apei din conducte, rezervoare, vase etc.,

• spargerea accidentală a bunurilor casabile din alcătuirea clădirii (construcției) – geamuri simple sau termopan, inclusiv ramele acestora, pereți cortină și din cărămidă de sticlă, precum și a placajelor ceramice, de marmură sau sticlă, a bunurilor sanitare ce fac parte din amenajările constructive ale clădirii și sunt menționate în specificația de asigurare, în limita sumei de 1.000 Eur sau echivalent în lei sau altă valută la cursul BNR de la data încheierii asigurării, pentru riscurile: variații de temperatură, accidente de orice fel (inclusiv cele produse prin acțiunea animalelor), montare inițială greșită;

Ca extindere la acoperirile STANDARD sau STANDARD EXTINSĂ cu plata primelor de asigurare suplimentare și prevederea expresă pe formularul de poliță, se asigură:

• riscuri catastrofice: cutremur de pământ; inundații și aluviuni provenind din revărsarea apelor de suprafață (curgătoare sau stătătoare), precum și din precipitații atmosferice temporare, inclusiv din topirea zăpezii ori gheții; prăbușire și/sau alunecare de teren;

Suma asigurată menționată în poliță la data emiterii reprezintă valoarea finală a construcției.Dacă valoarea finală a construcției depășește suma asigurată menționată în poliță sau suplimente de asigurare, asiguratul este obligat să solicite asigurătorului majorarea sumei asigurate.

În cazurile în care, la data producerii riscului acoperit, suma asigurată este inferioară valorii lucrărilor de construcții montaj executate până în acel moment, despăgubirea se reduce corespunzător raportului dintre suma asigurată prevăzută în poliță și valoarea lucrărilor de construcții montaj executate până la data producerii evenimentului asigurat.Asigurătorul nu va plăti despăgubiri mai mari decât suma asigurată prevăzută în poliță sau valoarea lucrărilor de construcții montaj executate până în momentul producerii riscului acoperit. Valoarea lucrărilor de construcții montaj se stabilește pe bază deviz întocmit de societatea de construcții catre efectuează lucrările sau deviz de lucrări în regie proprie întocmit de asigurat.

Excluderi: riscul de furt produs prin efracție și/sau acte de tâlhărie:

• al elementelor de construcție, din alcătuirea clădirii, care nu sunt montate;

• materiale de construcții depozitate pe șantier.

Clauza PF/4-Bunuri casabile

Societatea Allianz-Țiriac Asigurări S.A, în calitate de asigurător, în schimbul primei adiționale încasate de la asiguratul nominalizat în polița de asigurare la care prezenta clauză este anexată, asigură bunurile casabile, pentru limite mai mari de 1.000 EURO sau echivalent, pentru riscurile și bunurile ca spargerea accidentala a bunurilor casabile din alcătuirea clădirii-geamuri simple sau termopan,inclusiv ramele acestora,pereți cortina si din caramida de sticla,precum si a placajelor ceramice,de marmura sau sticla,a bunurilor sanitare ce fac parte din amenajarile bunurilor constructive ale clădirii și sunt mentionate în specificația de asigurare,în limita sumei de 1000 EURO sau echivalent în lei sau alta sursa valutara la cursul BNR de la data incheierii asigurarii,pentru riscurile: variatii de temperatura,accidente de orice fel(inclusiv de cele produse de actiunea animalelor), montarea initiala gresita cu exceptia cladirilor ramase nemobilate sau parasite pentru o perioada mai mare de 30 de zile consecutiv si producerea cu intentie a riscului asigurat, de catre asigurat sau prepusi ai asiguratului,ca de pilda:incendierea intentionata a cladirii, producerea unor explozii sau inundatii in scopul avarierii sau distrugerii cladirilor ori a altor bunuri asigurate,daca aceasta rezulta din acte incheiate de organele in drept.

Suma asigurată este cea declarată de asigurat și menționată în specificația de asigurare sau într-o anexă la polița de asigurare (supliment de asigurare).

CAPITOLUL 4.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

4.1. Analiza SWOT

SWOT reprezintă acronimul pentru cuvintele englezești „Strengthts” (Forțe, Puncte forte), „Weaknesses” (Slăbiciuni, Puncte slabe), „Opportunities” (Oportunități, Șanse) și „Threats” (Amenințări). Primele două privesc firma și reflectă situația acesteia, iar următoarele două privesc mediul și oglindesc impactul acestuia asupra activității firmei.

Punctele forte ale firmei sunt caracteristici sau competențe distinctive pe care aceasta le posedă la un nivel superior în comparație cu alte firme, îndeosebi concurente, ceea ce îi asigură un anumit avantaj în fața lor. Altfel prezentat, punctele forte, reprezintă activități pe care firma le realizează mai bine decât firmele concurente, sau resurse pe care le posedă și care depășesc pe cele ale altor firme.

Punctele slabe ale firmei sunt caracteristici ale acesteia care îi determină un nivel de performanțe inferior celor ale firmelor concurente. Punctele slabe reprezintă activități pe care firma nu le realizează la nivelul propriu celorlalte firme concurente sau resurse de care are nevoie dar nu le posedă.

„Oportunitățile” reprezintă factori de mediu externi pozitivi pentru firmă, altfel spus șanse oferite de mediu, firmei, pentru a-și stabili o nouă strategie sau a-și reconsidera strategia existentă în scopul exploatării profitabile a oportunităților apărute. „Oportunități” există pentru fiecare firmă și trebuie identificate pentru a se stabili la timp strategia necesară fructificării lor sau pot fi create, îndeosebi pe baza unor rezultate spectaculoase ale activităților de cercetare-dezvoltare, adică a unor inovări de anvergură care pot genera chiar noi industrii sau domenii adiționale pentru producția și comercializarea de bunuri si servicii.

„Amenințările” sunt factori de mediu externi negativi pentru firmă, cu alte cuvinte situații sau evenimente care pot afecta nefavorabil, în măsură semnificativă, capacitatea firmei de a-și realiza integral obiectivele stabilite, determinând reducerea performanțelor ei economico-financiare. Ca și în cazul oportunităților, „amenințări” de diverse naturi și cauze pândesc permanent firma, anticiparea sau sesizarea lor la timp permițând firmei să-și reconsidere planurile strategice astfel încât să le evite sau să le minimalizeze impactul. Mai mult, atunci când o amenințare iminentă este sesizată la timp, prin măsuri adecvate ea poate fi transformată în oportunitate.

Aplicarea analizei SWOT este facilitată dacă se folosește o listă de probleme care trebuie urmărite în cadrul analizei și ale căror răspunsuri sunt relevante pentru evaluarea situației de fapt a mediului și a firmei. Este recomandabil ca problemele urmărite în ceea ce privește punctele forte, punctele slabe, oportunitățile și amenințările să aibă o anvergură necesară pentru a fi cu adevărat probleme strategice, să aibă legătură cu planurile strategice și să ofere indicii semnificative pentru evaluarea judiciozității acestora și, la nevoie, pentru reconsiderarea lor.

Analiaza SWOT a S.C. AllianzTiriac .S.A

Tabel nr. 4.1

Marca Allianz este reprezentată în peste 70 de tari ale lumii, rețeaua de entități economice care formeaza Allianz Group ridicându-se la circa 700 de companii-membre acest lucru punând compania Allianz pe primul loc in vânzarile de asigurari de diferite tipuri.Asigura accesul la o serie de avantaje competitive unice pe piața locala care constituie garantii ale unei dezvoltări viitoare sănătoase și durabile .Exista o forța a programelor de restructurare in vanzari se i-au măsuri pentru ca vanzările să mearga progresiv nu să stagneze sau să scadă.

Compania Allianz Țiriac își dă interesul pentru protecția afacerile clienților săi.Un punct forte este acela al experienței îndelungate pe piața românească de asigurări,puterea financiară a Grupului Allianz

cuprinzând o rețea de 158 de unitați.

Compania Allianz are o gama largă de servicii de asigurare de calitate superioara, care sunt adaptate nevoilor clienților și acoperă cerințele pieței.Angajații societății Allianz au programe pentru dezoltarea lor profesională.Au programe eficiente de reasigurare, unul din instrumentele cele mai importante de protecție a clienților și afacerilor acestora.Plata despăgubirilor se face prompt ,persoana asigurată nu este nevoită sa aștepte un timp îndelungat pentru aș-I primi banii pe paguba provocată.

Relatii publice excelente, credibilitate oferita la nivel individual, fiabilitate, confidentialitate fizica si financiara, spoturi publicitare atat in mass-media cat si promovarea pe internet, sponsorizari toate acestea aducând companiei Allianz un plus de încredere din partea persoanelor asigurate si din partea persoanelor care se gândesc la o asigurare dar nu sau hotarât in privința asigurătorului.

Ponderea produselor unit-linked a avut o scădere de până la 67% in perioada anului 2010,lipsa motivației personalului este un punct slab deoarece acest lucru poate scădea vanzările de asigurări de orice tip iar compania poate avea foarte mari probleme si îi poate scădea profitul instantaneu.

Campanie slaba de promovare a companiei si produselor în mass-media este deasemenea un punct slab pentru că persoanelor nu li se arată, nu li se vorbește despre asigurări iar ei rămân neinformați și nu tind singuri să caute informații doar dacă inevitabilul se intâmplă.Iar un mare factor care influențează procurarea de noi indivizi este prețul deoarece fiecare persoană caută ceva mai puțin costisitor si cu o calitate mai bună.

Diversificare a portofoliului pe segmentul asigurarilor non-viață este o oportunitate care menține societatea Allianz în locurile fruntașe pe clase de asigurări,dezvoltarea și îmbunatațirea asigurărilor

non-viață trebuie făcute în permanență și să acopere cât mai multe riscuri și cu o sumă asigurată accesibilă.Promovarea calității și adaptabilitatii serviciilor acordate clientilor, prin punerea la dispozitia acestora a formelor de asigurare adecvate situatiilor specifice și prin plata prompta a despagubirilor.

Instabilitatea economic a țării poate duce la o scădere a vânzărilor de asigurări deoarece persoanele dispuse să își facă o asigurare acum se vor gândi de doua ori mai mult înainte de a mai lua o decizie din cauza lipsei banilor creșterii TVA-ului,scăderii salariilor.

Neîncrederea parțiala a consumatorilor din Romania in produsele de asigurare are un impact destul de dur asupra firmelor de asigurare deoarece acestea nu mai pot mari numărul de asigurări până nu se dovedește că este o companie de încredere.

Concurența ridicată pe acest segment de piață,segmentul asigurărilor este ridicat pentru că multe companii au aceleași oferte doar că uneori prețurile diferă iar o persoană care vrea să se asigure vrea un produs bun la un preț acceptabil.

Schimbările dese ale reglementărilor în procesul legislative este o amenințare pentru societatea de asigurări pentru că se poate schimba in defavoarea lor si cu greu își vor mai gasi persoane interesate de serviciile vândute de ei.

4.2. Considerații fnale și propuneri

Pentru creșterea profitabilității pe client, un asigurător trebuie să se concentreze asupra unor obiective ce trebuie îndeplinite. Un obiectiv important este acela de menținere a clientului. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv asiguratorul trebuie să introducă conceptul de management al calității serviciilor, să utilizeze la maxim oportunitățile de vanzare și să îmbunătățească semnificativ relația asigurator – asigurat. Unul dintre obiectivele eforturilor de transformare a interacțiunii cu clienții constă în creșterea gradului de loialitate al acestora. A dobandi din partea unui client un plus de loialitate solicită un consum de resurse care contribuie la profitul și reputația organizației.

Cu toate că societățile de asigurări își doresc păstrarea clienților și atragerea altora majoritatea asiguraților manifestă nemulțumiri față de comportamentul asiguratorului.

Manifestările asiguraților se referă în special față procesul de lichidare a unei daune:

neîncrederea asiguratorului față de asigurat. În cazul unei daune, se pierde foarte mult timp datorită acestei neîncrederi. Asiguratorul nu este convins că dauna este reală, iar evenimentul cauzator s-a produs exact cum povestește asiguratul;

• inspectorul de daună ce trebuie să constate dauna, ajunge tarziu la locul accidentului, iar în unele cazuri, nici nu ajunge, impunand deplasarea asiguratului la societatea de asigurare. Pentru constatarea unei daune la un autovehicul, sunt cazuri în care inspectorul nu se prezintă la locul accidentului invocand diverse motive, iar asiguratul este nevoit să ducă mașina avariată la asigurator pentru a se putea constata, înregistra și evalua dauna;

• nu se evaluează dauna corecta la valoarea de piață întotdeauna. Societatea de asigurare nu achită integral valoarea bunului ce urmnează a fi despăgubit;

• în general, dar mai ales iarna, timpul de constatare a unei daune este foarte mare. Iarna acest lucru se produce în mare parte din cauza condițiilor meteorologice, care conduc la eventuale produceri de accidente, ceea ce duce la aglomerarea departamentului daune.

Nici societățile de asigurare nu sunt pe deplin mulțumite de comportamentul asiguraților, care nu își îndeplinesc obligațiile dar sunt nemulțumiți dacă acest lucru conduce la reducerea obligației asiguratorului, adică asiguratul își pierde din drepturi.

Pentru a evita nemulțumirile pot aduce modificări poliței de asigurare oricand în cursul valabilității acesteia, modificările respective intrand în vigoare de la data ce se va conveni în scris.Se poate aprecia că piață asigurărilor este într-o continuă dezvoltare și că la aceasta contribuie, in mod evident, și tehnologiile utilizate.

Caracteristicile asigurărilor moderne și factorii care le influențează au determinat companiile de asigurări să adopte noi tehnologii care au rolul de a reduce costurile și de a a crește eficiența.Noile tehnologii dețin un rol major atat în vanzarea de asigurări cat și în activitatea de gestionare a daunelor. Aceste tehnologii sunt: internetul și sistemele video.Internetul deține cel mai mare potențial ca modalitate de a vinde asigurări. Cu toate acestea, nu este folosit încă pe scară largă, avand în vedere aplicațiile utilizate și accesul limitat și destul de costisitor al populației.Există, însă, speranța că internetul va deține într-un viitor apropiat, cel mai important loc, fiind folosit în continuare alături de celelalte forme tradiționale de vanzare a polițelor de asigurare, prin filialele societăților de asigurare sau prin sistemul bancassurance.

Sistemele video pot fi folosite pentru a evalua daunele. Un exemplu de eficacitate îl poate constitui înregistrarea unui accident auto.

De exemplu, o cameră de vederi plasată într-un atelier auto poate ajuta specialiștii unei companii de asigurări să evalueze din propriile birouri daunele. Acest fapt conduce la scăderea costurilor de deplasare și centralizează într-o oarecare măsură, activitatea de evaluare a daunelor.

Toate mijloacele prezintă a serie de avantaje și dezavantaje. Concluzia este că societățile de asigurare ar trebui să se intereseze și să evalueze noile tehnologii, fără a renunța însă la cele tradiționale. Se pare că varianta optimă constă în utilizarea combinată a metodelor vechi cu tehnologiile moderne.

Societățile de asigurare trebuie să le transmită oamenilor o atmosferă serioasă și profesională pentru a le caștiga încrederea, convingandu-i de faptul că asigurarea este în beneficiul clientului.

Trebuie luate măsuri de amenajarea teritoriului și protecție la inundații, alunecări de teren, accelerarea programului de consolidare a clădirilor cu risc seismic este foarte important,adaptarea standardelor tehnice la modificările produse de încălzirea climei,îmbunătățirea capacității și mecanismelor de avertizare timpurie privind producerea riscurilor,adoptarea unui program național de asigurare pentru riscuri catastrofale,adoptarea unui program național de asigurare pentru riscuri catastrofale,încurajarea asigurării facultative a proprietății – locuințe și proprietăți agricole – astfel încât să fie acoperite și riscurile care nu fac obiectul asigurării obligatorii toate aceste masuri dacă se vor lua riscurile ar putea scăde riscurile provocate de catastrofe natural.

Atitudinea față de risc și disponibilitatea pentru o atitudine proactivă depind de percepția individuală:

► educația

► statutul economic și social

► exemplele din societate

► experiențele personale anterioare

► calitatea și coerența mesajelor receptate

Educația este un factor important de luat în calcul deoarece oamenii care sunt informați în facultate despre asigurari pot fi interesați si pot apela la aceste societați de asigurare intr-o proporție mai mare decat persoanele care nu au avut acest mijloc de informare.

Statutul economic si social este important deoarece persoanele care au un venit mai mare se pot gândi la o asigurare in schimb persoanele cu un venit mai mic nu se pot gandi la o asigurare deoarece nu au suficienți bani pentru a suporta cheltuielile unei asigurari.

Exemplele din societate sunt un exemplu demn de urmat deoarece aceștia și-au facut asigurările în scopul de a se proteja.

Experientele personale anterioare – dacă au existat,acest lucru poate fi un bun prilej de a ne gândi foarte serios la o asigurare pentru a nu mai trece prin aceleși experiențe neplăcute.

Calitatea si coerența mesajelor receptate,acest lucru poate fi transmis prin mass-media dar trebuie facut cu o calitate înalta si cu un mesaj destul de concret dar in același timp scurt și de înțeles pentru a putea fi receptat de toate categoriile de oameni.

Bibliografie:

Alexa Constantin, Ciurel Violeta, Sebe Emil, Mihaescu Ana Maria,Asigurări și reasigurări în comerțul internațional, Editura All, București, 1992;

Alexandru Felicia,Armean Daniel,Asigurări de bunuri și persoane,Editura Economică,București, 2003;

Bistriceanu Gheorghe,Asigurări și reasigurări în România,Editura Universitara,București, 2006;

Bistriceanu Gheorghe,Sistemul asigurărilor în România,Editura Economică,București,2002;

Ciurel V. , Asigurări și reasigurări:abordări teoretice și practice internaționale,Editura All Beck, București,2000;

Constantinescu Dan Anghel , Asigurări și reasigurări,Editura Tehnică, București, 1998;

Constantinescu D.A. ,Asigurarea riscurilor din mediul înconjurător, Editura Națională,București 2005;

Constantinescu D.A., Istoria asigurărilor în România, Editura Națională, București, 2003;

Constantinescu Dan Anghel,Constantinescu Livia,Cadrul Juridic și asigurările,Editura Semne, București,2003;

Constantinescu Dan Anghel, Dobrin Marinica, Introducere în asigurări, Editura Tehnică, București, 1998;

Cristea M. Dinca G. , Asigurări si reasigurări:noțiuni teoretice și aplicații practice,Editura Universitătii Transilvania,Brașov,2006;

Davidescu Roxana,Economia asigurărilor,Editura Universitară,București,2010;

Dobrin M., Asigurări si reasigurări,Editura Fundației România de Mâine,București,2000;

Galiceanu Ion,Asigurarea în activitatea agentilor economici,Editura Economica,București,2004;

Moldovan Tudor, Introducere actuarială în asigurări generale, București, 1999;

Negru Titel ,Asigurări și reasigurări în economie, Editura CH Beck, București, 2006;

Negru Titel, Economia asigurărilor, Editura Fundației România de Mâine, București, 2002;

Purcaru Ion, Mircea Iulian, Lazar Gheorghe, Asigurări de persoane și de bunuri – aplicații, cazuri, soluții, Editura Economică, București, 1998;

Tabără M , Legislația asigurărilor și a societăților de asigurări, Editura Wolters Kluwer, București, 2007;

Tănăsescu Paul, Asigurări moderne de bunuri și persoane,Editura Ase,București,2003.

Acte normative

1. Legea nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuințelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren sau inundațiilor;

2. Legea locuintei nr. 114/1996 legea locuinței;

3. Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare ăi supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare;

4. Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale normelor aprobate în aplicarea acestor legi;

5. Legea nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor;

6. Legea nr. 180/2002 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 2\2001 privind regimul juridic al contravențiilor;

7. Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările.

Rapoarte

***Raport privind activitatea desfașurată și evoluția pieței de asigurări în anul 2009 întocmit de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor,București 2010;

***Raport privind activitatea desfașurată și evoluția pieței de asigurări în anul 2010 întocmit de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor,București 2011;

*** Raport privind activitatea desfașurată si evoluția pieței de asigurări în anul 2011 întocmit de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor,București 2012;

Resurse on-line

www.allianztiriac.ro

www.1asig.ro

www.bursaasigurarilor.ro

Bibliografie:

Alexa Constantin, Ciurel Violeta, Sebe Emil, Mihaescu Ana Maria,Asigurări și reasigurări în comerțul internațional, Editura All, București, 1992;

Alexandru Felicia,Armean Daniel,Asigurări de bunuri și persoane,Editura Economică,București, 2003;

Bistriceanu Gheorghe,Asigurări și reasigurări în România,Editura Universitara,București, 2006;

Bistriceanu Gheorghe,Sistemul asigurărilor în România,Editura Economică,București,2002;

Ciurel V. , Asigurări și reasigurări:abordări teoretice și practice internaționale,Editura All Beck, București,2000;

Constantinescu Dan Anghel , Asigurări și reasigurări,Editura Tehnică, București, 1998;

Constantinescu D.A. ,Asigurarea riscurilor din mediul înconjurător, Editura Națională,București 2005;

Constantinescu D.A., Istoria asigurărilor în România, Editura Națională, București, 2003;

Constantinescu Dan Anghel,Constantinescu Livia,Cadrul Juridic și asigurările,Editura Semne, București,2003;

Constantinescu Dan Anghel, Dobrin Marinica, Introducere în asigurări, Editura Tehnică, București, 1998;

Cristea M. Dinca G. , Asigurări si reasigurări:noțiuni teoretice și aplicații practice,Editura Universitătii Transilvania,Brașov,2006;

Davidescu Roxana,Economia asigurărilor,Editura Universitară,București,2010;

Dobrin M., Asigurări si reasigurări,Editura Fundației România de Mâine,București,2000;

Galiceanu Ion,Asigurarea în activitatea agentilor economici,Editura Economica,București,2004;

Moldovan Tudor, Introducere actuarială în asigurări generale, București, 1999;

Negru Titel ,Asigurări și reasigurări în economie, Editura CH Beck, București, 2006;

Negru Titel, Economia asigurărilor, Editura Fundației România de Mâine, București, 2002;

Purcaru Ion, Mircea Iulian, Lazar Gheorghe, Asigurări de persoane și de bunuri – aplicații, cazuri, soluții, Editura Economică, București, 1998;

Tabără M , Legislația asigurărilor și a societăților de asigurări, Editura Wolters Kluwer, București, 2007;

Tănăsescu Paul, Asigurări moderne de bunuri și persoane,Editura Ase,București,2003.

Acte normative

1. Legea nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuințelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren sau inundațiilor;

2. Legea locuintei nr. 114/1996 legea locuinței;

3. Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare ăi supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare;

4. Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale normelor aprobate în aplicarea acestor legi;

5. Legea nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor;

6. Legea nr. 180/2002 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 2\2001 privind regimul juridic al contravențiilor;

7. Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările.

Rapoarte

***Raport privind activitatea desfașurată și evoluția pieței de asigurări în anul 2009 întocmit de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor,București 2010;

***Raport privind activitatea desfașurată și evoluția pieței de asigurări în anul 2010 întocmit de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor,București 2011;

*** Raport privind activitatea desfașurată si evoluția pieței de asigurări în anul 2011 întocmit de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor,București 2012;

Resurse on-line

www.allianztiriac.ro

www.1asig.ro

www.bursaasigurarilor.ro