Asigurari de Viata, Rezultate Obtinute Si Posibilitati de Perfectionare

INTRODUCERE

“Scopul omului înțelept nu este de a-și asigura plăcerea, ci de a evita durerea.”

Aristotel

Am ales tema lucrării de diplomă „Asigurari de viață, rezultate obținute și posibilități de perfecționare” pentru a scoate în evidență că acest domeniu reprezintă o componentă de bază care are un potențial foarte mare de dezvoltare în viitor dar, totodată conștientizăm că asigurările de viață sunt un factor cheie al creșterii economice.

În ultima perioadă, observăm un interes crescut în dezvoltatrea industriei de asigurări. Acest semnal fiind dat nu doar de piața de asigurări, ci și din partea potențialilor asigurați sau chiar a autorităților

Companiile de asigurări românești depun eforturi care sunt susținute de creșterea competitivității, de o manieră europeană, prin îmbunătățirea calității serviciilor, dezvoltând produse noi, investind în pregătirea angajaților, etc. Aceste îmbunătățiri trebuie susținute de un stil de management care să vină în întâmpinarea schimbării, de noi modalități de evaluare a polițelor, de o diversificare a portofoliului clienților.

Din cele mai vechi timpuri dar și în prezent, viețile și bunurile oamenilor au fost și sunt amenințate de cele mai variate și distructive forțe ale naturii. Astfel, în întâmpinarea acestor fenomene care sunt provocatoare de pagube (incendii, inundații, alunecări de teren, cutremure de pământ, explozii, boli, accidente, invalidități etc.) oamenii folosesc următoarele căi:

– ocrotirea gospodărească;

– economisirea;

– transferul riscurilor pe seama altei persoane, de obicei, persoane juridice – organizații de stat sau private care sunt specializate în asemenea operații (care consimt să suporte consecințele acestora în schimbul unei sume de bani). 

Asigurarea de viață vine in ajutorul familiei, atunci când pesroana asigurată nu va mai fi în viață, ajutând membrii familiei din punct de vedere material. Banii primiți după decesul acesteia va ajuta familia sa se întrețină, să-și plătească facturile, datoriile, astfel le va asigura un venit chiar și după moarte.

Referitor la definirea asigurării, aceasta îmbracă diferite forme. Așadar, “Dicționarul limbii române” definește asigurarea ca fiind “acțiunea de a pune în siguranță” sau “raport juridic în baza căruia cel asigurat are dreptul la o despăgubire în cazul producerii riscului prevăzut.”

Conform Legii 32/2000 privind societățile de asigurare și supraveghere asigurărilor cu completările ulterioare, definește asigurarea ca fiind “operațiunea prin care un asigurător constituie, pe principiul mutualității, fondul de asigurare, prin contribuția unui număr de asigurați, care sunt expuși la producerea anumitor riscuri, și îi indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum și pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activității desfășurate”.

Indiferent de caz, nu doar moartea poate fi cauza problemelor, dar și un accident care va duce la invaliditate, caz în care capacitate, de a realiza venit se va pierde. 

De remarcat este faptul că dezvoltarea sectorului asigurări de viață, se poate realiza numai dacă eforturile, rezultat al științei , dorinței și putineței, care sunt concentrate, adică provin atât de la indivizi (“de jos”) cât și din partea companiilor de profil, a instituțiilor specifice (“ de sus”). Spre exemplu promovarea și conceperea pe piață, produse de o calitate foarte bună, se pot dovedi a fi inutile dacă potențialii clienți nu conștientizează utilitatea unei asigurări de viață, nu își permit sau nu le doresc deoarece nu dispun de bani suficienți.

În concluzie, pentru ca sectorul asigurărilor de viață să se dezvolte semnificativ, este nevoie, de o masa mare de personae care să înțeleagă utilitatea peoduselor de asigurări de viață și să dorească să le achiziționeze.

CAPITOLUL I

Aspecte generale privind asigurările

Începuturi și evoluția asigurărilor și reasigurărilor

Pierdându-se în negura timpurilor, originile asigurărilor, neputând fi stabilite decât cu o mare aproximație. Specialiștii în domeniu abordează noțiunea de asigurare, potrivit căruia aceasta, constituie un mijloc de repartizare asupra unui număr mare de personae juridice și fizice, a pagubei provocate de un eveniment sau complex de fenomene. Alți autori percep asigurarea ca “o industrie complexă, o rețea regulată care oferă o mare varietate de produse și servicii care vin în sprijinul indivizilor, familiilor și organizațiilor în probleme de risc.”

De exemplu, există unele date potrivit cărora negustorii chinezi își încărcau marfa pe vase pentru a fi transportată pe fluviile Chinei. Aveau scopul de a reduce riscul ca întreaga marfă să fie distrusă în timpul transportului fluvial.

“Dezvoltarea asigurărilor este foarte strâns legată de dezvoltarea transporturilor pe mare și cu deosebire a asigurărilor maritime, care au influențat toate celălalte asigurări.”

Un rol important al evoluției asigurărilor si reasigurărilor l-au avut avut negustorii italieni din Italia de Nord, activitatea lor fiind preluată și de Țările de Jos și de Marea Britanie. În anul 1310, s-a înființat Camera de Asigurări de la Burges, de către Ducele de Flandra, comercianții puteau să-și asigure mărfurile pentru toate riscurile. Mai târziu, în anul 1601, în Londra, Parlamentu a elaborate reglementări privind asigurările emițând “legea privind polițele de asigurare folosite între negustori”.

Tot în domeniul maritm, au apărut pentru prima dată reasigurările. Prima reasigurare fiind practicată în Europa, urmărind diviziunea riscurilor și daunelor foarte mari, care nu mai puteau fi suportate de o singură societate de asigurări. Acestea s-au dezvoltat treptat, sub diferite forme în mai multe țări.

“În procesul de dezvoltare a reasigurărilor, un rol important l-au jucat brokerii de reasigurări care la început erau persoane fizice iar ulterior s-au înființat societăți de brokeraj.

O dezvoltare deosebită au dobândit-o reasigurările privind incendiile, cea mai importntă societate de reasigurare a incendiilor a fost înființată in 1813 si înregistrată de Egale Fine Insurance Company din New York. Reasigurările de incendii s-au dezvoltat în anii următori aproape în toate țările.

Concomitent cu asigurările maritime, de transport, a reasigurărilor de toate felurile a luat ființă și asigurările de persoane, îndeosebi asigurările de viață. Mai târziu s-au instituit si reasigurările de viață.”

Simultan cu asigurările și reasigurările de viață s-au practicat si asigurările și reasigurările de persoane împotriva accidentelor.

În România, formele incipiente de asigurări cum ar fi: asociații de înmormântare, de ajutor în caz de deces, incendiu etc., au existat încă din secolele XVII – XVIII, atât în cazul breslelor, cât și al obștiilor sătești. Breslele fiind începutul activității de asigurare de persoane, acestea prevedeau ca fiecare membru era obligat să platească o taxă de înscriere și apoi cotizații periodice, iar din sumele încasate se suportau cheltuieli de înmormântare în caz de deces a membrilor breslei; dacă vaduva și copii meșterului decedat rămaneau fără mijloace de trai, li se acordau ajutoare din “lada breslei ”.

În România, primele societăti de asigurare constituite au fost: “Transilvania” (1868),

“ Dacia“ (1871), acestea s-au confruntat cu multe dificultăți, pentru că nu existau instituții care să se ocupe cu prevenirea incendiilor, iar în mare parte cetățenii nu erau familiarizați cu asigurările de viață și aveau nivelul scăzut de dezvoltare economică.

Ulterior s-au înființat și alte societăti de asigurări cum ar fi: “România” (1873). Societătile “Dacia” și “România” s-au unit în anul 1871, formând societatea “Dacia-România”, fiind una din cele mai mari societăți de asigurări din țara noastră. În anul 1907 se înființează societatea de asigurări “Agricola”, acesta practicând toate formele de asigurări nu doar cele agricole, iar în 1930 se unește cu “Fonciera” de la Cluj, înființându-se “ Agricola – Fonciera”. Alte societăți de

asigurări ar fi: “Steaua României” care fuzionează cu “Ancora”(1932), “Vulturul” – la Chișinău (1923) ș.a.

Guvernul României, în anul 1927 a autorizat înființarea unor societăți străine de asigurări, cum au fost: “Standard”, ”Phőnix”, ”Norwich”, “Sun”, ș.a

Asigurările în timpul tranzacției la economia de piață

“În anul 1952 a fost creată, cu capital integral românesc, Administrația Asigurărilor de Stat – ADAS. Aceasta fiind o instituție specializată în activitatea de asigurare, de reasigurare și de comisariat de avarie. ADAS își desfășoară activitatea sub conducerea generală a Ministerului Finanțelor, pe baza unor decrete special emise pentru acesta. Ministerul Finanțelor aproba regulamente de funcționare și condiții generale și special de asigurare, inclusiv tarifele de prime și sumele asigurate la asigurările facultative. Doar riscurile cedate în reasigurare, limitele reținerilor proprii și condițiile reasigurătorilor, erau stabilite de ADAS.

ADAS avea în obiectul de activitate asigurările obligatorii (prin efectul legii) și asigurări facultative. Odată cu apariția ADAS, asigurările au devenit monopol de stat iar, aceasta era singura instituție din România care practica activitatea de asigurare/ reasigurare.

ADAS practica asigurări prin efectul legii prin următoarele: asigurări pentru bunurile care aparțineau persoanelor fizice, asigurări pentru bunurile care aparțineau cooperativelor agricole de producție și asociațiilor intercoperatiste (inclusive unităților economice ale acestora), asigurări de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicole, asigurări de călătorie pentru cazurile de accidente.

ADAS încheia asigurările facultative (lei sau valută), în complectarea celor prin efectul legii, erau următoarele: asigurări de persoane (pentru riscurile de vătămare corporală sau deces de persoane), asigurări de bunuri (pentru riscurile de avarie, distrugere, furt sau altele), avarierea sau distrugerea unor bunuri și alte pagube pentru care există răspundere potrivit legilor în vigoare la aceasta dată.

ADAS dispunea și de următoarele fonduri: rezerva de prime pentru asigurările de persoane și alte fonduri special, fondul statutar (200 milioane lei), fondul mijloacelor fixe, fondu de rezervă.

Veniturile obținute de ADAS erau folosite astfel: pentru a plati sumele asigurate pentru asigurările de personae, pentru a acoperi pagubele provocate de calimități sau accidente, pentru constituirea fondurilor de rezervă și a fondurilor special și pentru dezvoltarea societății, pentru cheltuieli în vederea formării și administrării fondurilor de asigurare.

Prin Hotărârea de Guvern nr. 1279 din 8 decembrie 1990 privind înființarea societăților comerciale pe acțiuni în domeniul asigurărilor, prevedea că începând cu data de 1 ianuarie 1991 se pot crea societăți comerciale pe acțiuni și societăți de asigurare.

La încetarea activității, activul și pasivul ADAS a fost preluat de către societățile Asigurarea Românească S.A., ASTRA S.A. și agenția CAROM S.A., care au fost înființate prin prevederile aceleiași Hotărâri.

Societatea Asigurarea Românească – S.A. preluează activele și pasivele aferente: asigurărilor obligatorii, asigurărilor facultative de viață, asigurărilor facultative de autovehicule și a altor asigurări. Aceasta a preluat de la ADAS și bunurile imobiliare care au fost incluse în capital.

Societatea ASTRA – S.A. preluează activele și pasivele corespunzătoare: societăților mixte (cu participarea ADAS) din străinătate, asigurărilor și operațiunilor de reasigurare în realațiile cu străinătatea.

Agenția CAROM – S.A. preluează activitatea privind constatarea daunelor, stabilirea și plata despăgubirilor în cazul pagubelor produse în România, atunci când răspunderea revenea unor asigurați la societățile de asigurare din străinătate și în cazul pagubelor produse în străinătate de automobiliști români asigurați la societățile de asigurare din România.

Situația se schimbă în anul 1991 când prin Legea nr. 58 din data de 14 august 1991 privind privatizarea societăților comerciale. Astfel, 30% din capitalul social al entităților economice a fost privatizat și a trecut în administrarea Fondurilor Proprietății Private, care au fost înființate prin aceiași Lege.

Prin Hotărârea Guvernului României nr. 1356 din 28 decembrie 1990 a fost înființată Banca de Export Import a României SA – EXIMBANK. Această bancă avea capital integral de stat, dar care își începuse efectiv activitatea în aprilie 1992. Prin departamentul de asigurări – reasigurări, EXIMBANK a practicat asigurări pentru credite de export împotriva riscului de neplată la extern.”

Conceptul de asigurare și necesitatea asigurării

Înca din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost preocupați de prevenirea și suportarea în comun a pagubelor care sunt generate de producerea unor evenimente incerte, nedorite cum ar fi accidentele și calamitățile naturii.

Odată cu dezvoltarea societăților, s-au căutat măsuri de prevenire a unor evenimente nedorite sau de limitare a pagubelor produse de aceste evenimente. Așadar, omul a luat măsuri de protecție în domeniul sănătății publice, a planat păduri, a construit diguri, sisteme de irigații, a perfecționat permanent mijloacele de transport, pentru a asigura siguranță în funcționarea acestora, a luat măsuri de îmbunătățire a asistenței sanitare. Dar, măsurile întreprinse de om au rămas neputincioase în fața unor calimități ale naturii (uragane, furtuni, ploi torențiale, seisme).

Asigurarea exprimă “relații de distribuire și redistribuire a valorii adăugate brute relații ce apar pe parcursul constituirii și utilizării fondului de asigurare, în scopul asigurării și desfășurării neîntrerupte a activității economice, a conservării integrității bunurilor asigurate, al protejării persoanelor împotriva unor evenimente de natură a le afecta integralitatea corporală și viața, precum și onorării obligatorii de răspundere civilă ce le revin față de terți.”

Conform Legii 32/2000 privind societățile de asigurare și supraveghere asigurărilor cu completările ulterioare asigurarea reprezintă: “operațiunea prin care un asigurător constituie, pe principiul mutualității, fondul de asigurare, prin contribuția unui număr de asigurați, care sunt expuși la producerea anumitor riscuri, și îi indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum și pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activității desfășurate”.

Asigurarile sunt supravegheate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA), care începând cu data de 29 aprilie 2013 se află în structura Autorității de Supraveghere Financiară. Este singura autoritate împuternicită prin lege cu atribuții de autorizare, supraveghere prudențială și control a activității de asigurare în România, precum și cu emiterea normelor de aplicare a legilor din domeniul asigurărilor.

Scopul întregii activități a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, este preluat de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, care apără drepturilor asiguraților și promovarea stabilității activității de asigurare în România.

Acest scop este atins prin exercitarea permanentă a principalelor atribuții conferite de lege (autorizare, reglementare, supraveghere prudențială și control), precum și a activității de soluționare a reclamațiilor asiguraților și păgubiților împotriva societăților din domeniul asigurărilor, a acțiunilor de perfecționare profesională și de informare publică.

Pricipalele tipuri de fonduri de asigurare

Fondurile bănești care acoperă daunele în cazul producerii a riscurilor, sunt constituite pe mai multe căi:

1.Fondurile de rezervă constituite individual, la nivelul unor gospodării ale populației sa a unor unități economice. Acestea sunt destinate să acopere anumite pagube provocate de evenimente neprevăzute, ele dobândesc caracterul unor fonduri de producție sau autoasigurare.

Gradul de acoperire a pagubelor depinde, în primul rând, de evenimentul care a afectat gospodăria sau bunurile agentului economic și de mărimea fondului deja constituit.

2.Fondurile de rezervă și/ sau asigurare constituite centralizat, prin bugetul de stat sau ce local. Aceste fonduri prevăd în capitolul de cheltuieli al bugetului respectiv, pe seama veniturilor generale ale acestora, fără a se solicita contribuții din partea cuiva.

3. Fondurile de asigurare propriu-zisă, constituite la dispoziția unor societăți comerciale sau mutual de asigurări prin plăti este cea mai importantă formă de constituire a fondului destinat acoperirii pagubelor provocate de calamități și accidente se realizează prin intermediul unor entități specializate, societăți comerciale de asigurare – reasigurare sau organizații de asigurări mutuale.

Fondurile de asigurare propriu – zisă se caracterizează prin faptul că se constituie descentralizat prin contribuția persoanelor fizice și juridice asigurate, dar se utilizează centralizat pentru acoperirea pagubelor suferite de asigurați.

Funcțiile asigurațiilor

Asigurarea iși exprimă rolul, direcțiile și modalitățile de acțiune, efectele scontate, menirea socială prin funcțiile sale.

În procesul formării și folosirii fondului de asigurare între participanți la asigurare se crează relații economice: în prima fază, fluxuri bănești se canalizează dinspre persoanele fizice și juridice înspre societatea de asigurare, iar în faza a doua, în cazul producerii evenimentelor asigurate, fluxuri bănești pornesc dinspre societatea de asigurare înspre persoanele fizice și juridice afectate de riscuri.

Asigurările îndeplinesc anumite funcții:

1.Principala funcție a asigurărilor o reprezinta funcția de compensare a pagubelor (cazul asigurărilor de bunuri și răspundere civilă- prejudicii materiale) și de plată a sumelor asigurate (cazul asigurărilor de viață și raspundere civilă- pentru prejudicii corporale).;

2.Funcția de prevenire a producerii pagubelor – s-a dezvoltat în timp, după cel de-al doilea război mondial și este a doua funcție ca importanță. Aceasta se poate exercita în următoarele direcții:

prin finanțarea unor activități de prevenire a calamităților și accidentelor;

prin formularea unor asemenea condiții de asigurare care să-i constrangă pe asiguratori să promoveze acțiuni de prevenire a evenimentelor și să îi cointereseze în menținerea în bună stare a bunurilor asigurate.

3.Funcția finaciară – este cea de –a treia funcție a asigurărilor căreia i s-a acordat o tot mai mare importanță în ultima perioadă. Asigurarea este apreciată ca fiind una din pârghiile sistemului financiar. Încasarea primelor de asigurare are loc pe parcursul exercițiului financiar și scadența la începutul anului de referință.

Plata despăgubirilor și a sumelor asigurate convenite se face treptat, pe tot percursul anului, pe măsura apariției și argumentării necesității plăților.

Diferența dintre încasări și plăți poate fi utilizată ca sumă generală de creditare în economie, fiind constituită în depozite sau în disponibilități curente la bănci.

4.Funcția de repartiție – ca funcție principal a asigurărilor, se manifestă în primul rând în procesul de formare a fondului de asigurare, la dispoziția otganizației de asigurare, pe seama primei de asigurare suportate de personae fizice și juridice.

5.Funcția de control – ca funcție complementară a asigurării, urmărește modul în care se încasează primele de asigurare și alte venituri ale organizației de asigurare, cum se efectuează plățile cu titlu de indemnizație de asigurare, cheltuielile de prevenire a riscurilor, cheltuieli administrative-gospodărești și altele.

Noțiunea de asigurare se folosește nu numai în legătură cu activitatea societăților comerciale de asigurări și organizațiilor de asigurări mutuale, dar și cu asigurările sociale.

CAPITOLUL II

Asigurări de viață

Conținutul și semnificația asigurărilor de viață

Din cele mai vechi timpuri, oamenii s-au preocupat de protejarea sănătății, a vieții și a bunurilor lor sub diferite forme, care au evoluat până la cele care se practică în prezent. Asigurările de persoane izovorăsc din nevoia firească de siguranță a omului.

Viața este însă plină de neprevăzut si oricând se poate întâmpla ceva neplăcut. De exemplu, oricând poate surveni decesul persoanei de care depind financiar ceilalți membri ai familiei. E normal să-ți fie greu să-ți imaginezi că ți se va întâmpla tocmai ție, în viitorul apropiat. E mai ușor, totuși, să te gândești că riscul face parte din viață și că siguranța celor ce depind de tine

este/și probabil va fi întotdeauna – una dintre prioritățile tale.

Cele mai vechi forme ale asigurărilor de viață sunt îndemnizatiile de deces, acordate în vederea acoperirii cheltuielilor de înmormântare și asigurarile de rentă viageră. Ambele au apărut în antichitate , fiind legate de asociații religioase.

În țara noastră, asigurările de persoane constituie o ramură importantă a asigurărilor, care acordă indemnizații bănești în cazul procedurii unor riscuri ce afectează sănătatea, integritatea fizică și chiar viața persoanelor sau acordă suma asigurată prin trageri la sorți de amortizare ori ajungerii asigurării la termen.

Noțiunea de asigurare de viață, cunoaște o mulțime de definiții, fiecare dintre acestea încercând și reușind, într-o măsură oarecare să surprindă caracteristicile esnțiale ale sale.

Autorul Ghe.D. Bistriceanul definește asigurarea de viață astfel: “1.- Garntare, punere în siguranță, încredințare, promisiune fermă, măsură de prevedere luată de cei interesați… pentru ocrotirea persoanelor fizice în cazul diminuări sau al pierderii capacității de muncă datorită unor boli, accidente sau atingeri unei anumite limite de vârstă, precuum si pentru apărarea unor drepturi nsupuse, eventual pierderi. 2.- Sistem de relații economico-sociale, proces obiectiv necesar al dezvoltării economice si sociale, izvorât din acțiunea legilor economice obiective, care constă în creearea în comun, de către persoanele fizice și juridice amenițate de anumite riscuri, a unui fond din care se compensează daunele și se satisfac alte cerinte economico-finaciare probabile, imprevizibile. 3. – Operațiune economico-finaciară ce dewcurge dintr-o obligație prevăzută de lege sau dintr-un contract, prin care asiguratul se obligă să plătească o anumită sumă, denumita primă de asigurare, în schimbul căreia asigurătorul își asumă obligația ca, la producerea evenimentului asigurat (riscul asigurat), să plătească asiguratului sau beneficiaruului despăgubirea de asigurare sau suma asigurată.”

Asigurarea de viață este ”…operațiunea prin care asigurătorul constituie, pe principiul mutualității, fondul de asigurare, prin contribuția unui număr de asigurați, vare sunt expuși la producerea anumitor riscuri și îi indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum și pe seama celorlate venituri realizate ca urmare a activități desfășurate.”

Asigurarea de viață este ”… constituie un sistem de relații economice, care implică aportul unui număr mare de personae fizice și juridice în constituirea fondului bănesc, în condițiile în care, fiind amenițate de aceleași pericole în existența și activitatea lor, concept și recunosc oportunitatea prevenirii și înlaturării pe baze mutual a prejudiciilor generate de producerea acestor pericole viitoare, probabile, posibile, dar nesigure.”

“Ca definiție generală, asigurarea de viață este contractul încheiat între deținătorul asigurării și asigurător (compania de asigurări), prin care asigurătorul se oblige să plătească o sumă de bani la decesul asiguratului (beneficiu la deces). Deținătorul poliței, la rândul său, se obligă să plătească în cadrul acestui contract o sumă de bani, la anumite intervale, numită primă de asigurare. La producerea evenimentului asigurat, asigurătorul plătește o indemnizație beneficiarului desemnat în poliță.”

Scopul asigurărilor de viață este să ofere protecție finaciară familiei, dependenților sau a celor apropiați (dependenți de venitul persoanei asigurate) în cazul decesului.

Despre asigurarea de viață, așa cum este cunoscută in zilele noastre, putem vorbi doar din secolul XIX-lea , cu toate că unele practici încă din Antichitate și din Evul Mediu prezentau anumite caracteristici specific asigurărilor, cea mai importantă fiind transferul de risc. De exemplu, societățile grecești și colegiile romane, colectau contribuții de la membrii lor, asigurându-le în schimb o înmormântare conform tradiției. Un alt exemplu, mai târziu ghildele menționau în actele lor constitutive o listă de pericole, pentru care membrii afectați primeau bani de la ceilalți.

”Ca orice asigurare, asigurările de viață răspund unor preocupări ale omului pentru securitate. Așa cum indică și denumirea sa, are în vedere numai evenimentele care privesc persoana însăși: decesul sau supraviețuirea sa, accidentele care-i ating integritatea corporală, bolile pe care aceasta le “contractează” din diferite motive, etc. Evenimentele luate în considerare, în cazul acestor asigurări, nu corespund întotdeauna unor pagube (pierderi). De exemplu, speranța de viață dincolo de o anumită limită de vârstă, luată în calcul și stabilită de societatea de asigurare.

Asigurările de viață, au un rol complementar alături de asigurările sociale, pentru protejarea oamenilor împotriva unor pierderi temporare a capacității de muncă, datorită accidentelor, bolilor sau a bătrâneții. În afara refacerii capacității de muncă, asigurarea mai are scopul de economisire a sumelor depuse pe întreaga perioadă de asigurare. Aceasta este, de fapt, speranța de viață a asigurătorului.

Asigurările de viață, spre deosebire de asigurările generale, sunt independente de noțiunea de prejudiciu, nu au o natură indemnitară. Principiul naturii neindemnitare a asigurărilor de viață semnifică faptul că imediat ce sinsitrul a avut loc, asiguratorul trebuie să plătească suma convenită în contract indiferent dacă ea este mai mare sau mai mică decât paguba suferită

Asiguratul poate să încheie mai multe contracte de asigurare împotriva aceluiași eveniment (complex de evenimente) și pentru sume diferite, fără să fie împiedicat de lege sau de asigurător să facă acest lucru. La producerea riscului asigurat, asiguratul sau beneficiarul asigurării are dreptul să încaseze drepturile de asigurare de la toți asigurătorii, deoarce aici nu mai este vorba de daună, ca la asigurările de bunuri. Neavând caracter reparator, asigurările de viață nu suferă restricțiile la care sunt supuse asigurările de bunuri. “

Tipuri de asigurări de viață

La început pe piața asigurărilor existau doar trei mari clase de produse, acestea fiind: asigurări de viață pe termen limitat, asigurări de viață pe termen nelimitat, asigurări mixte sau combinați ale acestora. În zilele noastre, clientul poate alege între sute de produse.

Asigurare de viață este un mijloc de protecție finaciară a unei persoane și a familiei sale. Fiind mijloc de protecie a persoanei, aigurarea de viață creeaza un venit suplimentar pentru anumite momente, prin asiguraea unei pensii sau a unui capital. Tot asigurarea de viață vine în sprijinul unui asigurat, în cazul în care acesta , în urma unui accident, are nevoie de sprijin finaciar.

Fiind mijloc de protecție a familiei, asiguraraea de viață v-a aduce un venit compensatoriu în condițiile pierderii întreținătorului finaciar, manținând în condiții normale, nivelul de trai, al celor dragi.

În funcție de numărul de persoane cuprinse în asigurare, asigurările de viață se pot clasifica:

ASIGURᾸRI INDIVIDUALE

Asigurări tradiționale

Asigurarea de viață pe termen limitat

Asigurarea de viață pe termen nelimitat

Asigurarea de boli grave

Asigurareamixtă de viață

Asigurarea de studii sau de tip dota

Asigurarea de supraviețuire

Asigurarea pentru ipotecă

Asigurări cu cumponentă de investiție (Unit-linked)

Asigurări suplimentare

Asigurări de sănătate

Anuități

ASIGURᾸRI DE GRUP

Asigurări de accidente

Asigurări de sănătate

Descrierea detaliată a ASIGURᾸILOR INDIVIDUALE:

Asigurările tradiționale:

~ Asigurări de viață pe termen limitat ~

Aceste asigurări oferă protecția vieții pentru o perioadă determinată, de obicei fiind scurta, contra unei prime specificate. Protecția se referă, în principal la acoperirea riscului de deces.

În baza contractului de asigurare, asigurătorul plătește periodic o anumită sumă de bani, numită primă de asigurare, în schimbul căreia o altă persoană desemnată de asigurat denumită beneficiar, va încasa suma asigurată la decesul asiguratului.

Este cea mai simplă și cea mai accesibilă asigurare de viață din punct de vedere al prețului, oferind sume asigurate mari în schimbul unor prime mici.

Beneficiarii acestei asigurări pot fi: soțul supraviețuitor, copiii, frații, surorile, părinii sau alte persoane desemnate de asigurat. Suma asigurată se plătește beneficiarului numai dacă asiguratul decedează în perioada de valabilitate a contractului de asigurare. Atunci când la expirarea contractului, asiguratul este în viață, societatea de asigurări este scutită de răspunderea privind plata sumei asigurate; astfel, nici beneficiarul și nici asiguratul nu vor primi nimic la expirarea contractului. Această asigurare nu conduce la economisire sau la capitalizare, deoarce la expirarea asigurării, societatea de asigurări nu face nici o plată.

~ Asigurarea de viață pe termen nelimitat ~

Această asigurare oferă protecție pemanentă pentru că durata contractului se întinde de obicei până la vârste înaintate (95 de ani, sau chiar mai mult). Acopera riscul de deces pe o perioadă mai lungă de timp decât cele la termen.

Riscul de deces este acoperit pe toată perioada cuprinsă între data contractării asigurării, și împlinirea vârstei respective. În cazul în care asiguratul va ajunge la vârsta menționată în contract el va primi suma asigurată actualizată. Prima acestei asigurări este mai mare; la împlinirea vârstei prevăzute în contract, asiguratul primește suma asigurată. Primele de asigurare se plătesc fie pe toată durata contractului sau până la un anumit moment determinat în contract (de exemplu: vârsta pensionării, 60 de ani, 65 de ani).

Este destinată să asigure protecție permanentă familiei și poate fi folosită și pentru a acoperi cheltuieli funerare și eventuale taxe de succesiune.

Asigurările de economisire(tradiționale – pe termen nelimitat): poat oferi potențialilor clienților garanții considerabile, de obicei acestea fiind un beneficiu fix garantat în caz de deces sau la maturitate.

Aceste garantii trebuie acordate de asigurător indiferent de costurile pe care la implică și să rămână solvabile, ca cerință a clientului și a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Acestea sunt: asigurări pe termen nelimitat, mixta de viață, mixtă redusă, de studii, dotă de căsătorie, pentru ipotecă.

~ Asigurarea mixtă de viață ~

“Acestă asigurare constituie un produs care acoperă ambele riscuri (de supraviețuire și de deces) printr-un singur contract. Faptul că acordă acoperire pentru două riscuri alternative, asigurații vor avea de câștigat în ambele situații: dacă se produce decesului asiguratului, beneficiarul asigurării intră în posesia sumei asigurate pentru deces, iar în caz de supraviețuire, asiguratul încasează personal suma asigurată pentru supraviețuire prevăzută în contract.

Asigurătorul este obligat să suporte primele atât pentru riscul de deces, cât și pentru cel de supraviețuire, altfel asigurătorul ne putând să-și echilibreze primele încasate cu indemnizațiile datorate.”

“Asigurarea poate fi contractată de către persoanele în vârstă de la 16 la 65 de ani, pe durate care varziază între 5 și 20 de ani, astfel încât la sfârșitul asigurării persoanle respective să nu depășească vărsta de 75 ani. Persoanle în vârstă de peste 65 de ani nu pot încheia o astfel de asigurare, deoarce, de regulă, de la această vârstă au loc creșteri însemnate ale mortalității, chiar de la un an la altul, ceea ce ar determina stabilirea unor prime de asigurare mai mari în sarcina unor persoane ale căror posibilități material sunt, în general, mai reduse.”

~Asigurarea mixtă redusă ~

Oferă asiguratului posibilitatea de a retrage acea parte din primele plătite care nu a fost utilizată de către asigurător pentru a acoperi riscul de deces.

Dacă decesul asiguratului se produce pe parcursul contractului, beneficiarul încasează totalul primelor plătite până înacel moment, plus o cotă de participare la profit. Această cotă este obținută ca urmare a investiției realizate de asigurător dintr-o parte a rezervei matematice (rezerva matematică = prima încasată + dobânda aferntă + cheltuieli aferente riscului asigurat).

În cazul, în care asiguratul supraviețuiește maturității poliței, primește suma asigurată precizată în contract.

Ambele asigurări mixte prezentate permit stabilirea unui nivel nelimitat al sumei asiguarte, care va determina, evident, marimea primei de asigurare.

~ Asigurarea de studii ~

”Are drept scop acumularea unor fonduri pentru educația copilului. În acest caz, asiguratul este de obicei părintele sau tutorele copilului, iar beneficiar este copilul ajuns în momentul studiilor universitare sau chiar liceale.

Asiguratul va plăti primele de asigurare, până la începerea studiilor, iar compania de asigurări începe să plătească beneficiarului, o rentă anuală la data specificată în contract. Dacă asiguratul dorește ca suma să se încaseze integral într-o tranșă unica, asigurătorul reține un comision din totalul sumei de plată datorită faptului că nu mai poate capitaliza acei bani pe parcursul anilor de plată a rentei. Rentele sunt plătite beneficiarului și atunci când asiguratul decedează pe parcursul contractului. Dacă beneficiarul decedează pe perioada contractului, poliță se transformă într-o asigurare mixta de viață, iar dacă decesul are loc în perioada plății rentelor, suma este încasată de către asigurat.”

~ Asigurarea de zestre sau de dotă de căsătorie ~

„Aceasta este concepută ca o modalitate de constituire în trepte a dotei unui copil până când acesta ajunge la majorat. Asigurarea de dotă oferă libertatea de a alege, la sfârșitul contractului, modul în care copilul va beneficia de suma economisită. Adică dotă pentru căsătorie, rentă de studii, achiziționare de bunuri sau pornirea unei afaceri. În unele cazuri, poate fi încheiată o singură poliță, care să asigure atât o dotă pentru căsătorie, cât și plata unor sume la intervalele de timp regulate – renta de studii. De regulă, asigurarea de dotă pentru căsătorie are două componente: o component pentru protecție (respective asigurarea de deces pentru părinți) și o componentă de investiții. La momentul căsătoriei, se încasează suma asigurată (aferentă componentei de protecție), plus valoarea economisită până la acea dată (aferentă componentei de investiție). Suma totală fiind transferată beneficiarului poliției, care poate să dispună de aceasta după necesitățile personale. Compania de asigurări nu impune restricții cu privire la modul de utilizare a sumei primate.

În general, asigurarea de dotă pentru căsătorie poate fi făcută din prima zi de viață a copilului, iar aceasra va beneficia de ea la 18 sau 25 de ani. O condiție suplimentară, impusă de firma de asigurări, se referă la vârsta maximă a copilului în momentul încheierii poliței, care nu poate fi mai mare de 13 sau 14 ani. Astfel, dacă un părinte în vârstă de 40 ani, care are un copil de un an, vrea ca la vârsta de 18 ani aceasta să dispună de un capital de 10.000 de euro, atunci va trebui să încheie o asigurare la care prima anuală este de 450 de euro. În situația în care copilul are zece ani, pentru a primi aceeași sumă va trebui să plătească 1.200 de euro lunar. “

~ Asigurarea de viață la termen pentru ipotecă ~

Este o asigurare de viață pe termen limitat cu suma asigurată descrescătoare. Se folosește, de obicei, pentru asigurarea creditelor (ipotecare), în cazul în care debitorul decedează, va încasa sumele restante neplătite.

Durata contractului este egală cu cea a creditului la care este atașată. Suma asigurată inițială descrește (anual) până la sfârșitul contractului, când devine zero. Prima poate rămâne constantă sau se poate modifica. Suma asigurată este corelată u suma rămasă de rambursat din creditul ipotecar.

~ Asigurări de boli grave ~

Este o asigurare de persoane, alta decât cea de viață, care nu se referă la riscul de deces, ci la riscuri care creează unele suferințe fizice sau de altă natură.

„Reprezintă o sumă asigurată garantată în momentul diagnosticării cu o afecțiune care pune în pericol viața persoane asigurate, cum ar fi: cancer, infarct sau atac cerebral. Lista de astfel de afecțiuni poate fi mai scurtă sau mai extinsă, unele polițe oferind acoperire și pentru afecțiuni care nu pun în pericol viață imediat, dar care sunt grave, cum ar fi: pierderea auzului, pierderea vederii, a vorbirii sau a unui organ, afecțiuni care fac necesar un transplant etc. Prima de asigurare depinde de vârstă, sex, suma asigurata, starea sănătății și afecțiunile acoperite prin contrac.”

~ Asigurarea de supraviețuire ~

„Se caracterizează prin faptul că asigurătorul se angajează să plătească asiguratului la expirarea contractului, suma asigurată, cu condiția ca acesta să fie în viață; în caz contrar asigurătorul se consideră scutit de aceasta prestație, neavând nici o obligație față de moștenitorii asiguratului.

Asigurarea de supraviețuire poate fi încheiată și cu titlul de rentă, cazul în care, suma cuvenită asiguratului este plătită treptat, prin plăți periodice cu titlu de rentă, la expirarea contractului.

Această asigurare nu este atractivă pentru asigurat, pentru beneficiarii de asigurare, deci nu stimulează spiritul de economisire.”

Asigurări cu componenta de investiție (Unit – linked UL)

„Asigurările Unit – linked este un produs relativ nou ce acoperă partea de protecție a vieții, dar oferă și posibilitatea investiției pe termen mediu și lung. Astfel asigurații își protejează familia în eventualitatea decesului său, dar are și oportunitatea de a obține un câștig la ceea ce se economisește și poate primi un surplus față de ceea ce depunde. O parte a primei de asigurare este folosită pentru a acoperi costurile legate de preluarea riscului de deces al asiguratului, iar cea mai mare parte este investită în unități (unuturi) ale programelor de investiții ale asigurătorului, conform deciziei asiguratului. Investitia respectivă se acumulează într-un cont de unități.

Asigurările de tip Unit- linked sunt asigurări de investiții, care oferă pe lângă protecție  prin asigurare și posibilitatea de investire. Asiguratul plătește o primă care este investită într-unul sau mai multe fonduri de investiții acestea fiind puse la dispoziție de catre către asigurător. Din acestea asiguratul primește o cotă parte (un anumit număr de “unit-uri”).

Asiguratul poate opta pentru fondurile și structura în care se vor investi primele plătite de el, dar are posibilitatea ca pe parcursul derulării asigurării să schimbe această structură. Aceste tipuri de investiții sunt create pentru o perioadă de timp mai îndelungată și încasările înainte de temen poat avea penalizări.

Produsele Unit-linked pot avea în structura lor următoarele componente: componenta de protecție, componenta investițională, componenta rentelor.”

“Componenta de protecție reprezentă o asigurare de viață, în care plata primelor eșalonate se face până la împlinirea vârstei de pensionare. În situația în care survine decesul asiguratului, beneficiarul va încasa maximum de valoare dintre suma asigurată și valoarea contului său la momentul respectiv. Suma asigurată este stabilită de către client între o valoare maximă și una minima, în funcție de vârstă și de prima plătită. Pe perioada protecției suma asigurată este garantată de asigurător. Valoarea contului este reprezentată de echivalentul valoric al unit-urilor deținute în fondurile financiare ale asigurătorului.

Componenta investițională este formată din cumpărarea de unități de cont (unit-uri) în fonduri finaciare constituite de asigurător. Asiguratul are posibilitatea să aleagă deoarece asigurătorul poate să creeze mai multe fonduri. Aceste fonduri sunt fonduri interne închise și reprezintă un portofoliu de diverse tipuri de active financiare administrate de asigurător numai în scopul asigurării. Contractantul asigurării are acces la aceste fonduri doar prin intermediul asigurărilor unit-linked, prima de asigurare plătită va fi destinată în întregime achiziționării de unit-uri în fondurile financiare .

Contractantul poate alege procentul în care prima se va aloca între diferitele fonduri și poate în orice moment să schimbe gratuit aceste procente (cote) de alocare. Plata primelor se poate face: anual, semestrial, trimestrial, lunar dar și în orice moment atunci când se dorește mărirea părții de investițe.

Componenta rentelor apare doar în situația asigurărilor unit-linked la care există posibilitatea transformării valorii contului la expirarea contractului. Ea constă în transformarea, la sfârșitul perioadei de plată a primelor (la vârsta pensionarii), a valorii contului contractului în rente lunare.”

Caracteristici ale produselor unit-linked :

Prima de asigurare nu este fixă, clientul poate modifica oricând mărimea primelor de asigurare;

Clientul are dreptul de a alege suma asigurată între un minim și un maxim stabilitate în funcție de vârsta asiguratului și de valoarea primei plătite. Această sumă este garantată pe toată durata contractului și poate fi modificată oricând;

Achitarea primelor de asigurare este eșalonată existând posibilitatea modificării frecvenței de plată la fiecare aniversare a contractului;

Clientul poate retrage o cotă din numărul unit-urilor în contul său. Cota fiind exprimată procentual sau suma fixă.

În circumstanțele în care clientul nu mai are posibilitatea de a plăti primele de asigurare, contractual unit-linked se transformă într-un contract cu sumă asigurată redusă, adică noua sumă asigurat va fi egală cu valoarea contului contractului la momentul încetării plății primelor;

În cazul contractului cu sumă asigurată redusă, clientul are dreptul să facă retrageri periodice prin reducerea contului său. Aceste reduceri se pot face sub formă de cote procentuale sau in sumă fixă, atât timp cât contul nu este nul;

Contractantul asigurării are dreptul, de regulă o data pe an (uneori de 2 sau 4 ori/an în mod gratuit), să transfere unit-uri între fondurile financiare în care se află banii săi.

Anuitățile

“Reprezintă o modalitate prin care o persoană își poate utiliza capitalul acumulat deja de-a lungul unei perioade mai mari de timp, de regulă după ce a încetat să mai producă venituri (la vârsta pensionării). Anuitatea se plătește de către companie periodic anuitantului (persoana primitoare a unei anuități). Acastă plată poate fi făcută pe perioada vieții anuitantului sau pe o perioadă mai scurtă conevenită. Pentru constituirea dreptului de a primi anuitatea, clientul depune bani fie print-o primă unică, fie sub forma primelor eșalonate.”

Anuitățile pot fi de mai multe tipuri, cele mai utilzate fiind :

Anuitate pe viață (viageră) – plata către annuitant se face până la decesul acestuia;

Anuitate certă – se plătește pe o perioadă determinate, indiferent dacă survine decesul anuitantului sau nu;

Anuitate garantată – în funcție de opțiunea anuitantului, plata este garantată, fie până la decesul acestuia, fie pe o durată stabilă, fie până la returnarea sumei depuse, indiferent de numărul de ani;

Anuitate imediată – se depune de către anuitant printr-o primă unică și se încasează la sfârșitul unui interval (trimestrial, semestrial) convenit

Anuitate pe viață comună – include două sau mai multe personae și se plătește la momentul primului deces;

Anuitate comună de viață și de supraviețuire – cuprinde două sau mai multe personae, dar plățile continua până la decesul ultimului supraviețuitor;

Anuitate datorată – în care compania efectuează plățile la începutul unui interval stabilit;

Anuitate îmbunătățită – oferă o rată preferențială persoanelor cu riscuri de deces mai mari decât media populației (datorită mediului, meseriei, etc)

Anuitate pentru problemele de sănătate – utilizează o rată preferențială pentru persoanele cu probleme de sănătate care sporesc riscul de deces (cancer, diabet, tensiune arterială)

Descrierea detaliată a ASIGURᾸILOR DE GRUP:

Asigurarea de grup reperezintă o poliță care acoperă mai multe persoane între care există legături de apartenență (membrii ai unei asociații, angajații ai unei companii, colaboratorii). Această asigurare este oferită de obicei, în cadrul unor pachete de beneficii sau pachete salariale, auxiliare unui contract de pensii sau separat.

Cele mai multe asigurări de grup sunt la termen, pe perioade scurte (1 an, cu reînnoire), dar uni angajatorii optează pentru asigurările cu capitalizare, ca modalitate eficientă de fidelizare. În aceste situații detținătorul contractului este angajatorul, asiguratul este angajatul, iar deciziile legate de valoarea contului și de răscumpărări sunt stabilite de comun acord.

Asigurările de grup sunt destinate companiilor pentru asigurarea angajaților și reprezintă o modalitate de diversificare a pachetelor de beneficii acordate angajaților, contribuind la motivarea și fidelizarea angajaților.

Astfel, acestea pot include (pe o structura similară cu asigurările individuale):

produse de protecție (asigurări de deces, accident, asigurări de sănătate, etc.) cu administrare nominală și nenominală;

planuri de investiție;

planuri de economisire în scopul pensionării.

Există două modalități de administrare a produselor de asigurare de grup:

nominală – mult mai flexibilă, implică evaluarea fiecărui membru al grupului și administrarea distinctă în cadrul contractului;

nenominală – cu o administrare mai simplă (grupul în întregime este evaluat și administrat).

Categorii de riscuri care generează apelul la asigurarea de viață

“Deoarece riscul reprezintă elemental central al asigurărilor de viață – făra de care acest domeniu nici nu ar fi existat -, devine absolut necesară cunoașterea celor mai importante aspecte ce îl caracterizează: definirea conceptului, particularitățile sale în cazul asigurărilor de viață, categorii principale și, nu în ultimul rând tehnicile de management al riscurilor.”

Ca o definire a riscului putem sune că reprezintă un eveniment viitor, posibil ca și apariție și care în momentul producerii, generează pierderi financiare pentru persoana afectată sau pentru alți indivizi din anturajul său.

Vom trata doar riscurile asociate persoanelor fizice și nu riscurile aferente companiilor de asigurări de viață implicate în procesul de asigurare.

În ceea ce privește individul ca și asigurat în cazul asigurărilor de viață, există o serie de riscuri care, odată produse, generează grave probleme financiare deoarece presupun atât pierderea sau diminuarea venitului, cât și înregistrarea unui nivel mai ridicat de cheltuieli.

Premergător operației de preluare sub protecție a unei anumite persoane, companiile de asigurări de viață recurg le o evaluare a fiecărui individ în parte pentru a stabili gradul de risc pe care potențialul asigurat îl are, adică se procedează la selecția de riscuri. În cadrul acestei analize, asigurații țin cont de doua categorii de riscuri aferente fiecărei personae:

Riscuri fizice – reprezintă riscurile obiective care sunt determinate de o serie de elemente legate de persoana în cauză și care influențează probabilitatea de a aparține a unui eveniment asigurat sau a altuia: vârsta(probabilitatea de îmbolnăvire crește odată cu înaintrarea în vârstă), starea sănătății (eventuale afecțiuni și boli care au existat în trecut sau persist și în prezent), sexul (exista rate diferite de apariție a riscurilor la bărbați și femei), ocupația (influențeaza, de regulă, probabilitatea de producer a accidentelor), obiceiurile(fumat, consum de alcool, regim alimentar afectează pozitiv sau negativ riscul individual) etc;

Riscurile morale – sunt cele care țin de caracterul moral al clientului, adică se referă la posibilitatea ca o anumită persoană să acționeze ilegal sau să intenționeze să fraudeze compania de asigurări prin efectuarea unor declarații false sau incomplecte, în scopul de a induce în eroare asigurătorul în procesul de evaluare

Pe de altă parte, în literature de specialitate se cunoaște o structura a riscurilor, prezente în domeniul asigurăriulor de viață, astfel :

Riscul de deces

În special în țările cu tradiție în asigurări, cea mai mare parte a populației are încheiată o asigurare de viață care acoperă cu precădere riscul standard, respective riscul de deces.

În cazul în care decesul asiguratului este produs în decursul perioadei de asigurare beneficiarul sau beneficiarii vor primi suma asigurată.

Decesul este un eveniment sigur, cert, generat de un accident sau o boală, dar incertitudinea se radiază în momentul în care el se produce.

Riscul de deces este dependent de o mulțime de elemente. Evaluarea riscului se face ținându-se cont de mai mulți factori din care amintim: vârsta și sexul asiguratului, starea sa de sănătate, ocupația, istoricul familiei, activități conexe (hoibby-uri, de exemplu), durata contractului

Riscu de supraviețuire

Reprezintă sitauția în care la expirarea poliței de asiguratul este în viață (adică este riscul “în oglindă” al celui de deces), iar el va primii bani aferenți sumei asigurate fie sub formă de rente, fie într-o sumă unică. Suma achitată de către asigurător se formează din primele de asigurare plătite de client, accumulate în decursul perioadei de asigurare și fructificate de asigurător.

Și riscul de supraviețuire este influențat de o serie de elemente legate de persoana în cauză și care influențează starea de sănătate a fiecăruia: vârsta, starea sănătății, sexul (există rate diferențiate de apariție a anumitor riscuri la bărbați și femei), ocupația, obiceiurile(fumatul, consumul de alcool, regim alimentar), istoric familial, etc.

Riscul pierderii capacității de muncă

Se concretizează în invaliditatea permanent ”invaliditatea permanent de gradul I din accident sau boală” care îl împiedică pe asigurat, în mod total și de cele mai multe ori și permanent, să se angajeze în orice activitate sau ocupație și sa presteze orice muncă în schimbul unei compensații sau al unui profit. Gradul de invaliditate este stabilit conform deciziei emise de comisia de expertiză medical din cadrul sistemului de asigurări sociale. O persoană este considerată partial inaptă de muncă dacă și-a pierdut capacitatea de a presta o activitate evaluate prin calificările sale profesionale la un anumit nivel, respectiv inaptă total de muncă dacă și-a pierdut capacitatea de a presta orice fel de activitate.

Pentru persoanele asigurate, peirderea capacității de muncă poate implica plata unei indemnizații în situația producerii unei invalidități permanente, cauzată de un accident care se produce pe perioada de valabilitate a asigurării suplimentare și nesusceptibilă de ameliorări, sau de o boală care este diagnosticată pentru prima dată pe perioada de valabilitate a asigurării și dovedită cu certificatul medical. Pe de altă parte, riscul de pierdere a capacității de muncă poate fi compensat de o asigurare de viață și prin scutirea de la plată a primelor de asigurare – presupune scutirea clientului de la obligația achitării primelor de asigurare în cazul în care acesta ajunge în stare de invaliditate permanentă de gradul I, asigurătorul preluând plata primelor, iar contractul de asigurare continuă în aceleași condiții.

Riscul de accidentare

Viețile oamneilor au fost mereu amenințate de cele mai variate și distructive forte ale naturii, trăsnete, incendiile, furtunile, inundațiile, sistemele și erupțiile vulcanice provocând accidentarea oamenilor. Perfecționarea continua a tehnicilor și tehnologiilor, organozarea de întreprinderi care concretizează mii de salariați, crearea de aglomerări urbane care numără sute de mii și milioane de locuri de muncă, sporirea parcului de mijloace de transport șia vitezei cu care circulă, folosirea energiei atomice în diverse scopuri etc, toate acestea au dus la sporirea numărului accidentelor de muncă și de circulație, al incendiilor și exploziilor.

Conform celor mai multe definiții, accidentul reprezintă evenimentul imprevizibil, survenit independent de voința asiguratului, care cauzează vătămări corporale, datorate actiunii subite și violente asupra organismului a unor factori externi fizici(mecanici, termici, electrici etc) sau chimici, cu excepția infecțiilor (virale, bacteriene, fungice etc.) și substanțelor terapeutice care acționează asupra sistemului imunitar. În cazul producerii riscului persoana în cauză ar avea nevoie de spitalizare, intervenții chirurgicale, sau se poate produce inclusive invaliditatea sau deceul.

Riscul de îmbolnăvire

Boala este orice stare anormală, patologică, determinată de afectarea temporară sau ireversibilă a structurii și/sau funcționalității normale a organismului, diagnosticată de medicul specialist conform criteriilor clinice, paraclinice sau de laborator specifice. Printr-o asigurare de viață sunt acoperite numai bolile care au fost diagnosticate pentru prima data pe o perioadă de valabilitate a contractului. Riscul de îmbolnăvire se poate concretiza în necesittea unei personae de a fi spitalizată, de a suferi intervenții chirurgicale, sau în deces.

Așa cum am menționat deja, producerea unei îmbolnăviri e determinate de o serie de elemente individuale legate de persoana în cauză și care influențează probabilitatea de apariție a acestui eveniment: vârsta, sexul, ocupația, obiceiurile de viață etc.

Riscurile suplimentare care se adaugă unei polițe se numesc “clauze adiționale”. Acestea se adaugă protectiei de bază și permit ca, împreună cu reprezentantul asiguratorului sau brokerului de asigurare cu care a decis să colaboreze, să construiască o poliță de asigurare adaptată nevoilor. Comparația cea mai elocventă este cu achiziționarea unui automobil, unde, în plus față de dotarile standard se pot adăuga elemente opționale. Evident, și pretul se va modifica pe masură ce sunt alese mai multe opțiuni suplimentare.

Contractul de asigurare de viață

Contractul este un element aparte în cadrul procesului de asigurare. Pentru ca o asigurare de viață să fie operantă, ea trebuie sa capete o forma juridică, aceasta formă fiind oferită tocmai de contractual de asigurare. Putem spune despre contract ca fiind “ motorul” (mecanismul) a cărui funcționare trebuie înțeleasă foarte bine pentru a avea o imagine cât mai exactă legată de operațiunile de asigurare, de modul cum acestea iau naștere, se derulează și într-un final încetează.

Potrivit reglementărilor din Legea nr.136/1995, art9, contractual de asigurare, este definit: contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească asiguratului, beneficiarului asigurării sau terțului păgubit despăgubirea ori suma asigurată, denumită în continuare indemnizație, rezultată din contractul de asigurare încheiat în condițiile prezentei legi, în limitele și la termenele convenite.

În general, contractile de asigurare de viață sunt alcătuite din următoarele părți component:

Declarația (cererea) de asigurare – reprezentată de un formular tip emis de către asigurător prin component căruia i se furnizează informații legate de contractant, asigurat(i), beneficiar(i), riscul asigurat si o serie de alte elemente concrete ce au rol de a calrifica asigurătorului cu privire la riscul pe care îl preia sub protecție. Tot prin completarea acestui formular se constituie modalitatea prin care se manifestă voința de a încheia o poliță de asigurare de către contractant sau asigurat;

Polița de asigurare – este un document emis de asigurător ce atestă existența contractului de asigurare și cuprinde : numele sau denumirea, domiciliul sau sediul părților contractante, riscurile preluate sub protecție și persoanle la care se referă, nivelul primelor de asigurare și cel al sumei asigurate;

Condițiile de asigurare – un set de prevederi specific fiecarui produs de asigurare și asigurător în parte, unde se precizează toate elementele legate de încheierea, derularea și încetarea relațiilor contractuale între părți: riscurile asigurate și excluderile, drepturile și obligațiile fiecăruia, modalități de soluționare a unor eventuale situații mai deosebite care se pot ivi pe parcursul perioadei de asigurare, etc;

Anexe (Acte adiționale)- documente atașate ce conțin informații estentiale pentru derularea în bune condiții a relațiilor contractuale. De exemplu documente care precizează mai bine caracteristicile riscului asigurat – un buletin de analize medicale (pentru asigurările de viață).

Elementele cele mai importante specifice, într-un contract de asigurare de viață sunt:

Subiectele asigurărilor reprezintă acele entități care sunt implicate într-un contract de asigurare de viață: este vorba despre compania de asigurări , iar pe o parte despre cei interesați să cumpere acest serviciu financiar. Astfel, subiecții asigurării sunt:

Asigurătorul (compania de asigurări) persoană juridică, care în calitate de reprezentant al ofertei, comercializează pe piață diverse tipuri de asigurări obligatorii sau facultative. Astfel, în schimbul primelor de asigurare de la clienții săi, compania oferă protecție financiară pentru riscurile preluate în asigurare;

Asiguratul este persoana fizică care intră în raportraporturi juridice cu asigurătorul și care în schimbul achitării de către contractant a primei de asigurare stabilite va beneficia de protecție financiară în situația aparițiilor riscurilor asigurate pentru propria-i persoană. Calitatea de asigurat, în cazul asigurărilor de viață o pot avea persoanele fizice care îndeplinesc condițiile prevăzute de normele legale și de clauzele contractuale ale asigurătorului(vârstă, ocupație, stare de sănătate etc.);

Contractantul (titularul) poate fi persoana fizică sau juridică care încheie contractual cu compania de asigurări și care are obligația efectuării plății primelor asigurate la scadențele stabilite. Un exemplu concret în care asiguratul este diferit de contractant ar putea fi: societătile comerciale care, în calitate de contractanți, încheie asigurări de viață pentru angajații lor, care au calitatea de asigurați;

Beneficiarul asigurării – este persoana fizică sau juridică, care are dreptul de a încasa depagubirile sau sumele asigurate în situația producerii riscului de deces.

Obiectul al asigurărilor de viață sunt considerate persoanele asupra cărora planează diverse riscuri – la producerea acestor riscuri . compania de asigurări are obligația de a plati despăgubirile cuvenite la producerea evenimentelor asigurate generatoare de cheltuieli (spitalizarea, invaliditate, chirurgie)sau care conduc la dispariția totală sau parțială a veniturilor câștigate de o anumită persoană (în caz de invaliditate, deces, încetarea activității profesionale și intrarea în pensie).

Riscul este esența asigurării de viață, fară de care necesitatea acestui produs nu ar fi putut exista.

Interesul în asigurare este una dintre condițiile fundamentale pentru perfectarea unei relații de asigurare deoarece este motivul “motivul” esențial care îl determină pe asigurat/contractant/ beneficiarii să caute protecție financiară din partea companiilor de profil.

Sumele specifice unei asigurări de viață, se referă la:

Prima de asigurare – reprezintă, prețul pentru care companiile de asigurări de viață preiau de la cliențiilor consecințele financiare negative generate de producerea riscurilor;

Suma asigurată – reprezintă limita maximă până la care compania de asigurări răspunde față de clientii săi în cazul producerii evenimentelor asigurate. Ea este stabilită, fie prin înțelegerea dintre părtile contractante (cazul asigurăilor facultative), fie prin norme legale (cazul asigurarilor obligatorii). Suma asigurată reprezintă elementul de la care se pornește în stabilirea primei de asigurare;

Pierderea financiară – în cazul asigurărilor de viață, reprezintă deficitul bănesc efectiv înregistrat la producerea evenimentuli asigurat, adica paguba: dispare, total sau partial, un venit sau se efectuează anumite cheltuieli care, așa cum s-a menționat și anterior, diminuează patrimonial asigurătorului și al familiei acestuia;

Îndemnizația de asigurare – reprezintă suma de bani plătită efectiv de către asigurător asiguratului în vederea compensării, totale sau parțiale, a pierderilor financiare generate de producerea riscului asigurat. În cazul asigurărilor de viață sumele pe care asigurătorul le plătește asiguratului sau beneficiarilor acestuia pot să fie egale, mai mici sau, în unele cazuri (pentru riscuri mai speciale) chiar mai mari decât suma asigurată stabilită initial. De exemplu, în condițiile contractuale ale unor asiguratori este precizat faptul că, în cazul în care asiguratul ajunge în stare de invaliditate totală sau decedează ca urmare a unui accident, acestuia sau beneficiarilor li se va plăti o despagubire egală cu de doua sau trei ori suma asigurată din contractual de asigurare de bază.

Durata unei asigurări de viață este reprezentată de perioada de timp scursă între momentul emiterii de către compania de asigurari a poliței și momentul finalului de contract. Practica cunoaște durate cuprinse între câteva zile, 5, 10, 20, sau 30 ani, sau chear contracte valabile pe toata durata de viață a asiguratului.

Piața asigurărilor de viață – cererea și oferta

Autorul Bistriceanul definește noțiunea “piața asigurărilor de viață” indiferent că este vorba de cea a bunurilor si serviciilor, a fotei de muncă, a capitalurilor sau a serviciilor finaciare, piața se definește ca fiind “o categorie economică a producției de mărfuri sau servicii, concepută ca totalitate a actelor de vânzare – cumpărare și a fenomenelor legate de oferta și de cerere de produse și servicii considerate în unitatea lor, cu relațiile cărora le dă naștere și în conexiune cu spațiul în care acestea au loc. Totodată prin intermediul raportului dintre cerere și ofertă, piața pune în evidență relațiile dintre producție și consum ”

“În ceea ce privește evaluarea pieței asigurărilor de viață, aceasta se poate realiza, bineînteles, prin prisma unei multitudini de indicatori, cei mai utilizați în acest sens referindu-se la următoarele: numărul contractelor de asigurare de viață încheiate într-o perioadă; numărul polițelor de asigurare de viață aflate în vigoare la un moment dat; valoarea anuală a primelor încasate de către asigurători; cuantumul total al sumelor asigurate aferente contractelor de asigurări de viață încheiate într-un interval de timp dat; contribuția ramurii de asigurări de viață la realizara Produsului Intern Brut(PIB) al unei țări sau a Produsului Naținal Brut (PNB); ponderea persoanelor implicate în industria asigurarilor de viață în total forță de muncă ocupată.

Piața este locul de întâlnire al cererii cu oferta de produse și servicii de asigurări de viață, fiecare dintre acestea cu caracteristicile sale, trăsăturile care urmează sa fie abordate.

Cererea de asigurări de viață provinde de la persoane fizice și juridice care au nevoie, doresc și își permit să cumpere protecție financiară pentru riscurile care planează asupra lor. Mai concret, se dorește protejarea vieții și integrității corporale a indivizilor în față unor evenimente nedorite, posibile și generatoare de pierderi financiare. Tot în acest moment mai trebuie făcută distincția între cererea potențială și cererea efectivă de asigurări de viață. Un exemplu concret în acest sens este cel al României: cererea potențială de asigurări de viață este extreme de ridicată (în principal, datorita poulației numeroase a țării noastre, de aproximativ 19, 5 milioane persoane), în condițiile în care cererea efectivă este mult mai redusă, atât din cauza veniturilor scăzute a celei mai mari părți a românilor, cât și a faptului că majoritatea nu conștientizează, deocamndată, necesitatea unui astfel de serviciu financiar.

Cum bine se știe veniturile pe care o persoană le obține din munca pe care o prestează zi de zi și în mod implicit, posibilitățile sale de consum și economisire sunt legate organic. Prin eliminarea din venitul personal(al menajelor) a impozitelor și taxelor, se obține venitul disponibil, indicator ce exprimă posibilitățile indivizilor pentru consum și economii. Întrucât economiile nu sunt destinate consumului actual, se poate considera că transformarea lor în acumulare de capital reprezintă un sacrificiu prezent din partea populației pentru a se putea bucura de un consum viitor mai bun. Iar în condițiile în care înclinația spre economii este variabilă în funcie de nivelul venitului persoanei înseamnă că nu se poate economisi decât de la un anumit nivel al venitului în sus.

În ceea ce privește relațiile existente între venitul unei personae, consumul, economisirea și asigurările de viață, evidențiem următoarele aspect:

1.În mod total greșit, multe personae (mai ales din România) consider asigurările de viață, ca fiind produse de lux, destinate cu precădere celor cu bani multi – categoric eronat!

Asigurările de viață reprezintă un produs de bază deoarece satisfac o nevoie de bază: securitatea finaciară, personală și a familiei. Astfel, cu cât un individ are un venit mai mic, cu atât el este mai vulnerabil în fața efectelor financiare negative generate de o bola sau de un accident. Mai concret, posibilitățile sale de a-și acoperi în mod corespunzător cheltuielile pe care le implică asemenea evenimente sunt extreme de reduse, adică este absolut necesar ca să existe o entitate, care să ii suporte cheltuielile neprevăzute.

În concluzie, costul unei asigurări de viață care să cuprindă acoperire pentru riscuri precum decesul, invaliditatea, specializarea și investițiile chirurgicale trebuie să fie incluse în categoria cheltuielilor de strictă necesitate. Valoarea sumelor asiguarate va fi stabilită în funcție de veniturile persoanei asigurate printr-un astfel de produs.

2.Dacă în urma efectuării cheltuielilor de strictă necesitate (hrana, îmbrăcăminte, încălțăminte, locuință, asigurare de viață cu componentă exclusivă de protecție financiară etc.) unei personae îi mai rămâne la dispoziție o anumită sumă de bani, aceasta va fi direcționață probabil, către următoarle destinații: cheltuieli pentru satisfacerea unor nevoi mai elevate (educație, distracție, recreere); economisire/ acumulare pentru alte necesități viitoare.

În ceea ce provește cea de-a doua destinație a banilor s-a constatat că, în general, indivizii își creează, în primul rând, un fond de urgență pentru situații neprevăzute(probabil un cont în baancă cu acces imediat la bani pentru a fi asigurată lichiditate fondului, sau chiar o anumită sumă chas). Apoi economisesc pe termen mediu pentru a-și realiza diverse obiective (precum achizitionarea unui autoturism , renovarea casei, concedii etc.). Și în final, ajung să fie preocupați de acumularea de bani pentru cele mai importante perioade sau momente din viață (studiile copiilor, momentul casatoriei acestora, schimbarea locuinței, pensionarea etc.). Iar legat de economisirea pe termen lung, avem de-a face cu produsele asigurării de viață (cele care conțin componentă de capitalizare), deoarce cu ajutorul acestora indivizii reușesc să acumuleze în timp banii necesari pentru a-și realiza cele mai importante țeluri pe care și le-au stabilit.

În ceea ce privește oferta de asigurare de viață, aceasta provine din partea unor societăți, specializate, autorizate de către organismele abilitate să deruleze astfel de activități și care au în același timp, capacitatea financiară de a prelua de la cliențiilor efecte financiare ale riscurilor. Oferta de asigurări de viață este lansată de asigurători organizați în societățicomerciale cu personalitate juridică, conform unor criteria ce sunt reglementate de legislație.

Fiecare an care a trecut a adus cu el un plus de maturizare pentru piața de asigurări din România, iar în acest context apreciem că, în continuare, este loc pentru intrarea în piață de noi ofertanți. Iar potențialul mare de creștere a segmentului asigurărilor de viață în România poate fi scos în evidență fie și numai prin numărul mare de noi jucători ce au intrat pe piață autohtonă, începând cu anul 2008.”

“Asigurătorii sunt generatorii ofertei de asigurai de viață. Oferta de asigurare de pe piață provine de la o multitudine de entități specializate, autorizate de către instituții și organisme în domeniul să opereze în această sferă de activitate și capabile, din punct de vedere financiar, să își assume o serie de obligații bănești față de clienții lor. Scopul constituirii companiilor de asigurăi de viață apreciem că este dublu:

Din punctual de vedere al acționarilor/ asociațiilor care au contribuit la constituirea companiilor de asigurări de viață, scopul acestora fiind obținerea de profituri.

Din punctual de vedere al clienților (al pieței), scopul companiilor de asigurări de viață este de oferire unor mijloacele de protecție financiară împotriva riscurilor personale, prin intermediul produselor și serviciilor de asigurări de viață.

Asigurații sunt purtătorii cererii de asigurări de viață. Dupa cum am menționat mai sus, această categorie se regăsesc atât diverse persoane fizice sau juridice care solicită asigurări de viață pentru uzul personal, respectiv al angajațiilor, cât și companii de asigurări de viață care cedează în reasigurare o parte dintre riscurile preluate anterior de la clienții proprii.

În cazul în care în postura clienților se află diverse personae fizice care în dorința de a beneficia de protecție financiară sau de a realiza plasamente pe termediu sau lung, avem de-a face cu așa-numitele produse individuale de asigurări de viață. Acestea cunosc, așa cum s-a putut constata deja, o mare varietate astfel încât să poată satisfice la nivel optim dorințele clienților/ personae fizice.

În situația în care diferite firme (personae juridice), care perează în cele mai diverse domenii de activitate, caută să ofere angajaților (ca și grup) produse și servicii de asigurări de viață, avem de-a face cu așa- numitele produse de grup (corporate). Astfel asemeni celor individuale și asigurările de viață de grup dețin o importantă deosebită, în momentul de față între 40% (în S.U.A.) și 50% (în Canada) din volumul total de asigurări de viață fiind reprezentat de sectorul corporativ.

Una dintre caracteristicile asigurărilor de grup este numărul mare de indivizi preluați sub protecție, fiind vorba de angajații sau colaboratorii unei anumite firme a cărei conducere a decis oferirea unui plan de asigurare salariațiilor săi. În cazul produselor de grup companiia de asigurări de viață interacțonează, de fapt cu două entități distincte: firma la care sunt angajate persoanele (care este titularul poliței de asigurare) și angajații – asigurați care nu participă efectiv la perfectarea contractului de asigurare dar care au o serie de obligații și drepturi.

Alți actori sunt entități care optimizează relațiile din piață. Aceștea pot îmbrăca o varietate de forme, astfel: firme de distribuție, agenții de rating finaciari, reasiguratorii, diverse instituții, respectiv statul.”

Specificul întâlnirii cereri cu oferta de asigurări de viață, cum bine se știe o piață cu concurență perfectă are următoarele caracteristici:

Atomicitatea, se referă la faptul că există pe piață, la un moment dat, un număr ridicat de reprezentanți atât ai cererii cât și ai ofertei și nici unul dintre ei nu poate influența, în mod individual, fenomenele din cadrul acestea;

Libertatea de intrare și ieșire pe/ de pe piață a asigurătorilor este un element ce putem considera că este specific și pieței asigurărilor de viață;

Descentralizarea deciziilor se referă la faptul că fiecare companie de asigurări de viață ia decizii ținând cont de limitele capacității sale financiare dar, în același timp trebuie sa ia în considerare și normele legale în vigoare pentru a nu prejudicial interesele proprii și ale terților;

Transparența pieței presupune faptul că actorii pieței au acces neîngrădit la toate informațiile relevante pentru a putea lua decizii în cunoștință de cauză;

Omogenitatea produselor nu este un element ce caracterizează piața de asigurări de viață deoarce, cu foarte puține excepții, diversele tipuri de produse nu sunt substituibile între ele (de exemplu, o asigurare de boală nu poate fi înlocuită cu una de accidente).

În concluzie, piața asigurărilor de viață este o piață cu concurență imperfect deoarece, după cum s-a demosnstrat mai sus, cel puțin una dintre condițiile caracteristice piaței cu concurență perfecta nu este întrunită în domeniul asigurărilor de viață.

CAPITOLUL III

Metode și tehnici de stabilirea a tarfielor de prime la asigurările de viață

Asigurăriule de viață au un grad ridicat de complexitate, atât prin formele și tehnica realizării, cât și prin natura riscurilor.

Tarifele de prime sunt diferite pe forme și variante ale asigurării. În funcție de grupele de vârstă, primele de asigurare pot fi crescătoare. În stabilirea sistemului tarifar se ține seama de durata asigurării(cu cât este mai mare, cu atât nivelul cotelor de primă sunt mai reduse) și de vârsta asiguratului (cu atât nivelul cotelor de prima sunt mai ridicate, cu cât vârsta este mai avansată).

La toate variantele de asigurare de viață, plata sumei asigurate se face și la expirarea contractului de asigurare sau exclusiv la expirarea perioadei de asigurare, se impune cu necesitate constituirea rezervei matematice.

Prin urmare, prima netă este compunsă din:

prima de risc, pentru acoperirea sumei asigurate în caz de deces sau invaliditate permanentă, în cursul perioadei de asigurare

rezerva matematică, care determină efecte specifice în tehnica asigurărilor de viață și anume: reactivarea contractului, răscumpărarea, continuarea asigurării pe baza unei sume reduse, acordarea unor împrumuturi asiguraților.

În asigurările de persoane asiguratul poate contracta oricâte asigurări dorește, primind de la toate societățile de asigurări sumele asigurate fără nici o restricție.

Pentru stabilirea tarifelor de prime se pornește de la datele cuprinse în tabelele de mortalitate ale țării respective. Aceste tabele conțin o seamă de indicatori calculați pe baza datelor privind numărul populației și cel al deceselor, pe ani de naștere și vârste pentru bărbați, femei și ambele sexe.

3.1. Stabilirea primei de asigurare în asigurările de supraviețuire

„În cazul asigurării de supraviețuire, asigurătorul se obligă să plătească asiguratului suma asigurată, cu condiția ca acesta să fie în viață la sfârșitul perioadei pentru care s-a încheiat contractul de asigurare. Dacă acesta a decedat înainte de expirarea termenului de valabilitate, asigurătorul este eliberat de angajamentul luat prin contract, și nu are nici o obligație față de moștenitori.

Prima netă unică la asigurările de supraviețuire – trebuie să fie astfel dimensionată încât să acopere integral riscul pe care asigurătorul și-l asumă față de asigurați.”

La baza stabilirii primelor în cazul asiguraților de viață stau următoarele principii:

principiul echivalenței sarcinilor

principiul aditivității primelor

În funcție de modul de plată a sumei asigurate, asigurările de supraviețuire se grupează astfel:

Asigurări de supraviețuire cu plată unică;

Asigurări de supraviețuire cu plată anuală;

Asigurări de supraviețuire cu plată fracționată.

3.1.1. Stabilirea primei nete unice în asigurările de supraviețuire cu plată unică

Această categorie de asigurări se caracterizează prin faptul că asigurătorul plătește o singură sumă la scadență dacă asiguratul este în viață.

Presupunem că avem o persoană în vârstă de X ani ce contractează o asigurare de supraviețuire. Aceasta urmează să primească peste n ani (la împlinirea vârstei X +n ani) suma de S u.m. dacă este în viață, în caz contrar societatea de asigurări este scutită de orice obligație.

În funcție de numerele de comutație prima netă unică(Pnu) aferentă unei asigurări de supraviețuire cu plată unică, este exprimată astfel:

Pnu= S *

Numerele de comutație Dx sunt tabelate pentru toate vârstele la un procent i dat.

3.1.2. Stabilirea primei nete unice în asigurările de supraviețuire cu plată anuală

Asigurările de supraviețuire au o largă diversitate din punct de vedere al modului de plată a obligațiilor părților contractante.

Referindu-ne la obligația de plată a asiguratorului, există numeroase situații în care societatea de asigurări achită asiguratului mai multe sume asigurate la momente diferite, la începutul sau sfârșitul anului pe anumite perioade de timp.

Astfel, în cazul în care plata sumelor asigurate se efectuează anual acestea se numesc anuități și îmbracă următoarele forme:

a)Anuitate imediată nelimitată, asiguratul în vârstă de X aniurmează să primească, din momentul semnăriii contractului pe toată durata vieții o sumă asigurată de S u.m. care poate fi achitată anticipat (la începutul fiecărui an) sau posticipat (la sfârșitul fiecărui an).

Dacă considerăm că suma asigurată încasată de asigurat este de 1 u.m., atunci prima netă este numită primă netă unitară și se notează cu axA sau axP, în funcție de momentul la care se face plata sumelor asigurate, la începutul sau la sfârșitul anului.

Se notează cu : Nx = și reperezintă un alt număr de comutație utilizat în asigurările de supraviețuire.

Prima netă unică aferentă unui contract de asigurare închiat pentru o suma asigurată de S u.m. este:

În cazul anticipat:Pnu= S* axA sau Pnu = S*

În cazul posticipat: Pnu= S* axP sau Pnu = S*

b)În cazul în care contractantul de asigurare optează pentru o anuitate imediată limitată, societatea de asigurări este obligată la plata unei sume asigurate la începutul sau sfârșitul fiecărui an până la o anumită vârstă X+n.

Prima netă unică unitară, se notează astfel : /naxA în cazul anticipat sau /naxP în cazul posticipat, unde n este durata asigurării.

În cazul anticipat: Pnu= S*/naxA sau Pnu = S*

În cazul posticipat: Pnu= S*/naxP sau Pnu = S*

c)Anuitatea amânată nelimitată presupune plata sumelor asigurate la începutul sau sfârșitul fiecărui an începând cu o anumită vârstă, pe toată durata vieții.

Notăm cu r/axA sau r/axP prima netă unitară pentru o anuitate amânată nelimitată anticipată sau posticipată. Dacă asiguratul are vârsta de X ani iar asigurătorul începe să achite sumele asigurate de la vârsta de X+r ani atunci valoarea primei de asigurare este:

Cazul anticipat: Pnu= S* r/axA sau Pnu = S*

Cazul posticipat: Pnu= S* r/axP sau Pnu = S*

d)Anuitate amânată limitată presupune ca asigurătorul să plătească începând cu o anumită vârstă, pe o perioadă determinată de timp, la începutul sau la sfârșitul fiecărui an, suma asigurată.

Se notează cu r/naxA sau r/naxP prima netă unică unitară pentru o anuitate amânată limitată anticipată sau posticipată.

O persoană în vârstă de X ani încheie o asigurare prin care urmează să primească peste r ani (la împlinirea vârstei de X+r ani) timp de n ani (până la vărsta de X+r+n ani) la începutul sau la sfârșitul fiecărui an suma de S u.m.

Prima netă unică care o are de plătit asiguratul la momentul contractării asigurării îmbracă următoarea formă în funcție de momentul plății:

Cazul anticipat: Pnu= S* r/naxA sau Pnu = S*

Cazul posticipat: Pnu= S* r/naxP sau Pnu = S*

3.1.3. Stabilirea primei nete unice în asigurări de supraviețuire cu plată fracționată

Aceste categorii de asigurări presupun împărțirea anului financiar în fracțiuni “m” și plata sumelor asigurate la începutul sau sfărșitul fiecărei fracțiuni de timp.

Pentru: m = 12 plata se efectuează lunar; m= 4 plata se face trimestrial; m= 2 se realizează semestrial.

Dupa cum s-a menținat, plata sumelor asigurate este realizată fracționat în timp, aceste asigurări se mai numesc și fracționalități

Clasificarea fracționalităților se face analog cu cazul anuităților astfel:

a)Fracționalități imediate nelimitate, se caracterizează prin faptul că asiguratul va încasa suma asigurată la începutul sau la finele fiecărei fracțiuni din an, pe toata durata vieții.

Notăm cu axA,m sau cu axP,m prima neta unică unitară pe care o datorează asiguratul pentru primirea unității monetare la începutul sau la sfârșitul ficărei fracțiuni din an.

Pentru o persoana în vârstă de X ani ce închie o astfel de asigurare, la o sumă asigurată de S u.m., prima netă unică pe care o plătește societății de asigurării are următoarea formă:

Caz anticipat: Pnu = m*S*(-)

Caz posticipat: Pnu = m*S*(+)

b)Fracționalități imediate limitate unitare anticipate sau posticipate se notează: /naxA,m sau cu /naxP,m

O astfel de asigurare încheiată de o persoană în vârstă de X ani presupune ca asiguratul să primească din partea asigurătorului o suma de S u.m. în fiecare fracțiune din an, timp de n ani sau pâna la vârsta de X+n ani.

Forumulele de calcul pentru acest tip de fracționalitate sunt următoarele:

Caz anticipat: Pnu = m*S*[-()]

Caz posticipat: Pnu = m*S*[+()]

c)Fracționalități amânate nelimitate asiguratul în vârstă de X ani încasează suma de S u.m. începând cu vârsta de X + r ani la începutul sau la sfârșitul fiecărei fracțiuni din an, pe toată durata vieții.

Notăm cu r/axA,m sau cu r/axP,m prima netă unică unitară pentru o fracționalitate amânată nelimitată anticipată sau posticipată.

Prima netă unică poate îmbrăca următoarele forme:

Caz anticipat: Pnu = m*S*[-()]

Caz posticipat: Pnu = m*S*[+()]

d)Fracționalități amânate limitate presupun ca, un asigurat în vârstă de ani să încaseze suma asigurată în valoare de S u.m. la începutul sau sfârșitul fiecărei fracțiuni din an, începând cu vârsta de X+r ani, timp de n ani (până la vârsta de x+r+n ani).

Notăm cu r/naxA,m sau cu r/naxP,m prima netă unică unitară în cazul unei fracționalități, amânate, limitate, anticipate sau posticipate.

Acest tip de asigurare presupune, plata sumei asigurate să se facă începând cu o anumită vârstă, pe o perioadă determinată de timp, formulele pentru prima netă unica fiins următoarele:

Caz anticipat: Pnu = m*S*[-()]

Caz posticipat: Pnu = m*S**[+()]

3.2. Stabilirea primei nete unice în asigurările de deces

Decesul este singurul eveniment cert asigurat, nesiguranță fiind în acest caz momentul la care el se produce.

Asigurările de deces presupune ca pe perioada contractării, în caz de deces al asiguratului, societatea de asigurări trebuie să plătească suma asigurată urmașilor acestuia.

Ajuns la termenul prevăzut contractului, dacă asiguratul este în viață și dacă evenimentul asigurat nu s-a produs atunci asigurătorul este scutit de orice obligație.

Protecția prin asigurare începe odată cu plata primei de asigurare.

Prima netă unică se stabilește în funcție de cracteristicile fiecărui contrac, pe baza calculelor actuariale, avându-se în vedere elementele generale caȘ statistici, tabele de mortalitate etc.

În funcție de momentul intrării in vigoare și de durata contractului de asigurare, asigurările de deces se clasifica astfel:

a)Prima netă unică pentru o asigurare de deces imediată nelimitată încheiată de un individ în vârstă de X ani la o suma asigurată de S u.m. este:

Pnu = S*Ax sau Pnu = S*

b)În cazul unui contract de asigurare de deces valabil pe o perioadă limitată de timp asigurătorul va plăti suma asigurată urmașilor numai dacă decesul survine în perioada de valabilitate a contractului.

Notăm cu n/Ax prima neta unică unitară pentru o asigurare de deces încheiată de o persoană în vârstă de X ani prin care urmașii vor primi suna S u.m. dacă asigurătorul nu mai este în viață peste n ani.

În cazul în care titularul contractului de asigurare supraviețuiește până la vârsta de X+n ani societatea de asigurări nu mai are nici un fel de obligație financiară fată de acesta.

Prima netă unică aferentă unei asigurări pentru o sumă asigurată de S u.m. va fi :

Pnu = S* n/Ax sau Pnu = S*

c)Asigurarea de deces amânata nelimitată, se caracterizează prin faptul că valabilitatea ei începe peste o perioadă determinatăde timp.

Astfel o persoana în vârstă de X ani cxe încheie o asigurare de deces prin care urmașii urmează să primească o sumă de S u.m. dacă decesul său se produce peste r ani atunci prima netă unică unitară r/Ax și prima netă unică îmbracă următoarele forme:

Pnu = S* r/Ax sau Pnu = S*

d)Asigurarea de deces amânată limitată, presupune că un individ în vărsta de x ani să închie o asigurare prin care urmează ca urmașii săi sa primească, în cazul decesului său, dacă acesta intevine între vărstele de X+r ani și X+r+n ani suma de S u.m.

Dacă asiguratul decedează înainte de vârsta de X+r ani sau este în viață la vărsta de X+r+n ani, atunci societatea de asigurări nu mai are nici o obligație față de persoana asigurată sau față de urmașii săi.

Prima netă unică aferentă sumei S u.m. va fi:

Pnu = S* r/nAx sau Pnu = S*

3.3. Stabilirea primei nete unice în asigurările mixte de viață

Asigurările mixte înlătură aceasta impresie în legătură cu asigurările de supraviețuire și cele de deces asigurând ambele riscuri într-un singur contract de asigurare.

De asemenea aceste asigurări lasă o impresie falsă referitoare la asigurător care iese în pierdere deoarce indifernt de ce se întâmplă cu asiguratul acesta este obligat la plata unei sume de bani.

Această afirmație nu are suport real întrucât asiguratul plătește o primă netă unică ceare reprezintă suma primelor aferente celor două riscuri asigurate.

Principalele tipuri de asigurări mixte de viață cunoscute în practica asigurărilor sunt:

a)Asigurarea mixtă generală este încheiată pe o perioadă determinate de timp si presupune că societatea de asigurări să plătească asiguratului suma asigurată dacă este în viață la scadența poliței, iar dacă a decedat înainte de termen, să plătească urmașilor săi o sumă de bani.

O persoană în vârstă de X ani care încheie o astfel de asigurare, urmează să încaseze la împlinirea vârstei de X+n ani, dacă este în viața suma de S u.m. sau urmașilor săi să primească suma de S u.m. dacă decesul său survine până la vârsta de X+n ani.

În acest caz prima netă unică plătită de asigurat este egală cu suma primelor pentru o asigurare de supraviețuire cu plata unică și una de deces imediata limitată.

Prima netă unică are următoarea formula:

Pnu = S1*+S2*

b)Asigurarea mixtă cu sumă dublă, presupune ca societatea de asigurări să plateasca suma asigurată, urmașilor asiguratului indifferent de momentul decesului sau ori asiguratul să încaseze suma asigurată dacă este în viață la o vârstă stabilită prin contract.

Printr-o astfel de asigurare o persoană in vărstă de X ani urmează să încaseze suma de S1 u.m. în cazul în care decesul său survine înainte de vârsta de X+n ani și suma de S2 u.m. dacă decesul are loc după vârsta de X+n ani, iar în cazul în care persoana asigurată este în viață la împlinirea vârstei de X+n ani va primi suma de S3 u.m.

O astfel de asigurare este denumita cu sumă dublă deoarce în situația în care asiguratul supraviețuiește până la vârsta de X+n ani, atunci societatea de asigurări este obligată la plata a două sume asigurate, una fiind încasată de asigurat pentru că a supraviețuit până la vârsta de X+n ani și alta de urmașii săi la decesul său.

Asigurarea mixtă cu sumă dublă este compusă dintr-o asigurre de deces limitată la n ani, o asigurare de supraviețuire pe termen de n ani cu plata unică si o asigurare de deces amânata cu n ani.

Dacă sumele S1, S2 și S3 sunt diferite, prima netă unică îmbracă următoarea formă:

Pnu = S1*+S2*+S3*

c)Asigurarea mixtă cu termen fix se deosebește de celelalte tipuri de asigurari mixte prin faptul c ă suma asigurată se plătește atât asiguratului dacă este în viață cât și ujrmașilor acestuia în cazul decesului său, la un moment dat, prevazut în polița de asigurare.

Astfel o persoană în vărstă de X an ice încheie o asigurare mixtă cu termen fix, primește peste n ani suma de S u.m. dacă este în viață sau urmașii săi primesc aceiași sumă de bani dacă decesul survine anterior.

Prima netă unică pentru o asigurare mixtă cu termen fix este:

Pnu = S1*vn , unde v= , iar i este rata dobânzii

d)Asigurarea mixtă cu termen fix și suma dublă este compusă dintr-o asigurare mixtă cu termen fix și o asigurare de deces amânată nelimitată.

Acest tip de asigurare se caracterizează prin faptul că urmașii primesc suma asigurată la momentul fixat prin contract dacă decesul asiguratului survine anterior acestui moment sau la momentul decesului dacă acesta se întâmplă după termenul fixat.

Dacă asiguratul este în viață la momentul stabilit prin polița de asigurare atunci acesta încasează suma asigurată.

Printr-o astfel de asigurare o persoană în vărstă de X ani urmează să încaseze peste n ani suma de S1 u.m. dacă este în viață, sau urmașii săi vor primi la acel moment, X+n aceeași sumă dacă decesul persoanei asigurate survine anterior sau vor încasa suma de S2 u.m. și în situația în care decesul survine după vârsta de x+n ani.

Este o asigurare cu sumă dublă deoarece, dacă asiguratul moare după n ani, din asigurare se degajă două sume: una încasată de asigurat datorită faptului ca a supraviețuit vârstei de X+n ani, iar cea de-a doua sumă o vor primii urmașii în cazul decesului său, după momentul X+n.

Prima netă unică poate avea urmatoare formă:

Pnu = S1*n+S2*

3.4. Prima netă anuală la asigurările de viață

După prezentarea de până acum, am determinat pentru toate tipurile de asigurări prezentate prima netă unică achitată de asigurat la încheierea poliței. Sunt numeroase cazuri în care achitarea primei nete unice presupune un efort mare din partea asiguratului. Pentru a elimina acest inconvenient asigurătorii acceptă plata fracționată a primelor în concordanță cu principiul echivalenței sarcinilor financiare.

Plata primelor de asigurare se poate efectua anual sau subanual, prin plata obligațiilor de către asigurați lunar, trimestrial sau semestrial în funcție de puterea lor financiară. Prima netă anuală depinde de valoarea primei nete unice și de durata perioadei de plată a acestora.

Relația care generează prima netă anuala (Pna) este :

Varianata anticipată : Pna = * Pnu

Varianata posticipată : Pna = * Pnu

3.5. Rezerva matematică

“Această rezervă este necesară pentru a se constitui la toate formele de asigurare de viață, iar plata sumei asigurate se face la sfârșitul contractului de asigurare. Deci, prima netă are în structura sa prima de risc (pentru a acoperi riscul asigurat în cursul perioadei de asigurare) și rezerva matematică (ca expresie a unui act de economie). Rezerva matematică determină efectele specifice în tehnica asigurărilor de viață și anume: reactivarea contractului (repunerea în vigoare); continuarea asigurării pe baza unei sume reduse; răscumpărarea; acordarea unor împrumuturi asiguraților. Dacă asiguratul nu solicită reactivarea contractului de asigurare (într-un termen limitat, sau prin prelungirea duratei asigurării, fără a depășii limita maximă de vârstă), aceasta rămâne în vigoare pentru o sumă asigurată redusă, fără a mai plăti prime de asigurare. “

Pentru a exemplifica modul de calcul ar rezervei matematice, să considerăm un asigurat în vârstă de X ani ce cumpără o asigurare de supraviețuire prin care urmează să primească peste r ani, pe toată durata vieții, la începutul fiecărui an suma de S u.m. Pentru aceasta achită asigurarea prin prime anuale anticipate egale în k ani. Prima netă unică, ținând cont de modul de plată asumei asigurate este :

Pnu = S*

Pna =

Utilizând metoda retrospectovă, obligațiile de plată la momentul t actualizate la începutul asigurării sunt:

dacă t<k: /tD1 = S**

dacă t>k: /tD1 = S**

dacă t>k: /tD2=0 dacă t<r sau dacă t>r = S*

CAPITOLUL IV

Studiu de caz

Analiza pieței asigurărilor de viață

Acest studiu de caz se referă la analiza pieței asigurărilor de viață din Romania în perioadele 2012 – 2014 conform raportelor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Asigurarile sunt supravegheate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA), care începând cu data de 29 aprilie 2013 se află în structura Autorității de Supraveghere Financiară. Este singura autoritate împuternicită prin lege cu atribuții de autorizare, supraveghere prudențială și control a activității de asigurare în România, precum și cu emiterea normelor de aplicare a legilor din domeniul asigurărilor.

Scopul întregii activități a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, este preluat de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, care apără drepturilor asiguraților și promovarea stabilității activității de asigurare în România.

Se vor analiza evoluția primelor brute subscrise, indemnizațiile brute plătite, rezerve tehnice constituite, în perioadele 2012- 2014.

4.1. Piața de asigurări în anul 2012

Prime brute subscrise pentru asigurări de viață

Valoarea cumulată a primelor brute subscrise în anul 2012 pentru asigurările de viață, raportate de societățile de asigurare autorizate să practice această categorie de asigurări, a fost de 1.802.519.132 lei, acestea înregistrând o creștere nominală cu 3,69% față de anul 2011, ceea ce în termeni reali reprezintă o scădere cu 1,20%.

Volumul primelor brute subscrise pentru asigurările de viață reprezină 21,83% din totalul primelor brute subscrise de piața de asigurări, pe cele două segmente ale sale – asigurări generale și de viață.

Tabel 1. Dinamica primelor brute subscrise pentru asigurări de viață în perioada 2008–2012

Sursa: Raport anual CSA 2012, p. 15

Din datele analizate de CSA, se observă că în perioada 2010–2012 volumul primelor brute subscrise pentru asigurările de viață au o tendință de creștere nominală. Cu toate acestea, subscrierile pentru asigurări de viață nu au reușit să recupereze integral decalajul față de nivelul atins înainte de criza financiară, respectiv de volumul înregistrat în anul 2008.

Din punct de vedere al structurii portofoliului de asigurări de viață, în 2012, două clase de asigurări – AI Asigurări de viață, anuități și asigurări de viață suplimentare și AIII Asigurări de viață și anuități legate de fonduri de investiții – au cumulat un volum al primelor brute subscrise în valoare de 1.732.875.930 lei, ceea ce reprezintă 96,14% din total prime subscrise pentru asigurări de viață.

primele brute subscrise pentru clasa AI – Asigurări de viață, anuități și asigurări de viață suplimentare, în valoare de 1.106.597.613 lei, au reprezentat 61,39% din total subscrieri pentru asigurări de viață, înregistrând o creștere nominală cu 3,39% și o scădere în termeni reali cu 1,49% față de anul 2011;

primele brute subscrise pentru clasa AIII – Asigurări de viață și anuități legate de fonduri de investiții, în valoare de 626.278.317 lei, au reprezentat 34,74% din total, înregistrând față de anul 2011 o creștere nominală cu 2,21%, iar în termeni reali o scădere de 2,61%.

Graficul 1. Distribuția primelor brute subscrise pe clase de asigurări de viață

Sursa: Raport anual CSA 2012, pag. 15

Tabel 2. Societățile cu cel mai mare volum de subscrieri pentru asigurări de viață

Sursa: Raport anual CSA 2012, pag. 16

În anul 2012, asigurările aferente clasei B2 – asigurări de sănătate au înregistrat o creștere nominală de 47,68% (40,71%, în termeni reali) față de anul 2011. Această clasă de asigurări deține o pondere de 1,95% în total prime brute subscrise aferente asigurărilor de viață.

Sectorul asigurărilor de viață s-a caracterizat, și în anul 2012, printr-un grad mare de concentrare, astfel că 10 societăți au deținut o pondere de 91,91% din volumul total al primelor subscrise pe acest segment, cu subscrieri cumulate în valoare de 1.656.671.114 lei.

Comparativ cu anul 2011, ponderea deținută de primele 10 societăți în volumul subscrierilor pentru asigurări de viață a înregistrat o creștere cu 2,05 puncte procentuale, de la 89,86% la 91,91%.

Indemnizați brute plătite pentru asigurări de viață

Valoarea indemnizațiilor brute plătite pentru asigurări de viață s-a situat, în anul 2012, la 299.855.424 lei, înregistrând o creștere nominală cu 3,97% față de 2011. În termeni reali, s-a înregistrat o scădere cu 0,93%. În valoarea indemnizațiilor brute plătite pentru asigurări de viață au fost incluse și plățile efectuate de societățile de asigurări aferente contractelor de asigurare ajunse la maturitate, care au reprezentat 54,94% din total.

Cele mai semnificative ponderi în totalul indemnizațiilor brute plătite au fost deținute de următoarele clase: AI – Asigurări de viață, anuități și asigurări de viață suplimentare și AIII – Asigurări de viață și anuități legate de fonduri de investiții.

Tabel 3. Dinamica indemnizațiilor brute plătite pentru asigurări de viață în perioada

2008 – 2012

Sursa: Raport anual CSA 2012, pag.1

Graficul 2. Structura pe clase a indemnizațiilor brute plătite pentru asigurări de viață

Sursa: Raport anual CSA 2012, pag.19

În anul 2012, volumul sumelor plătite cu titlu de răscumpărări (totale și parțiale) la cererea asiguraților a înregistrat o creștere nominală cu 8,69% (3,56%, în termeni reali) față de anul 2011, de la 395.429.051 lei, la 429.798.249 lei.

Din valoarea cumulată a răscumpărărilor plătite în anul 2012, răscumpărările totale plătite dețin o pondere de 71,83%. Acestea au înregistrat o creștere nominală cu 7,65%, ceea ce în termeni reali a însemnat o creștere cu 2,57% față de anul 2011.

Valoarea răscumpărărilor parțiale plătite, de 121.067.444 lei, a reprezentat 28,17% din totalul răscumpărărilor plătite, nivel în creștere nominală față de 2011 cu 11,45%, ceea ce arată o creștere reală cu 6,19%.

Tabel 4. Societățile care au înregistrat cel mai mare volum de indemnizații plătite pentru asigurări de viață(2012)

Sursa: Raport anual CSA 2012, pag.19

Rezerve tehnice constituite pentru asigurări de viață

Pentru activitatea de asigurări de viață, la data de 31.12.2012, societățile de asigurare aveau înregistrate rezerve tehnice brute în valoare de 5.477.203.711 lei, nivel în creștere nominală cu 14,78% (9,37%, creștere reală) față de 31.12.2011.

Partea din rezervele tehnice aferentă cedărilor în reasigurare pentru această categorie de asigurări avea o valoare de 93.525.341 lei, reprezentând 1,71% din totalul rezervelor tehnice brute pentru asigurările de viață. Valoarea părții cedate în reasigurare din rezervele tehnice pentru asigurările de viață a scăzut cu 2,02% în termeni nominali, respectiv cu 6,64% în termeni reali, față de anul 2011.

Tabel 5. Evoluția rezervelor tehnice brute pentru asigurări de viață, în perioada 2008-2012

Sursa: Raport anual CSA 2012, pag. 22

Rezervele matematice brute, în valoare de 4.563.022.452 lei, reprezentau 83,31% din totalul rezervelor tehnice brute constituite pentru asigurări de viață, și au înregistrat o creștere nominală cu 16,60% (11,10%, creștere reală) față de 31.12.2011.

În valoarea totală a rezervelor matematice brute, ponderi semnificative au fost deținute de rezervele matematice constituite pentru clasele AI – Asigurări de viață, anuități și asigurări

de viață suplimentare (42,45%) și AIII – Asigurări de viață și anuități legate de fonduri de investiții (57,42%).

Valoarea activelor care acopereau rezervele tehnice brute constituite pentru asigurări de viață, la sfârșitul anului 2012, a fost de 6.122.794.998 lei, nivel în creștere cu 10,47% față de cel atins la sfârșitul anului 2011. Gradul de acoperire a rezervelor tehnice brute cu active admise, pentru categoria asigurărilor de viață, a fost de 111,79%.

Active admise să acopere rezervele tehnice brute pentru asigurări de viață

Structura activelor admise să acopere rezervele tehnice brute pentru asigurările de viață la data de 31.12.2012 a fost următoarea:

Graficul 3. Evoluța structurii activelor admise să acopere rezervele tehnice brute pentru asigurările de viață, în perioada 31.12.2009 – 31.12.2012

Sursa: Raport anual CSA 2012, pag. 27

4.2. Evoluția principalilor indicatori ai asigurătorilor în perioada 2012 – 2014

Analiza indicatorilor societăților de asigurare este efectuată ca urmare a raportărilor transmise de 37 de societăți românești de asigurare autorizate de Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) pentru desfășurarea activității în acest domeniu. Dintre acestea, 20 de societăți de asigurare au practicat numai activitate de asigurări generale, 9 asigurători au practicat numai activități de asigurări de viață și 8 asigurători au practicat activități aferente ambelor categorii de asigurare

Prime brute subscrise în asigurări generale și asigurări de viață (2012-2014)

Asigurătorii au realizat în primul trimestru din 2014 prime brute subscrise în valoare de 2.053.671.545 lei. Acestea scad cu 3,43% față de trimestrul 1 din anul 2013 (2.126.749.907 lei), din care:

– prime brute subscrise (PBS) aferente asigurărilor generale (AG) sunt în sumă de 1.671.387.716 lei dar înregistrează o scădere de 2,09% față trimestrul 1 în anul 2013 (1.707.087.760 lei);

– prime brute subscrise aferente asigurărilor de viață (AV) sunt în sumă de 382.283.829 lei dar înregistrează o scădere de 8,90% față de T1 2013 (419.662.147 lei).

Graficul 4. Evoluția primelor brute subscrise pe categorii de asigurare

Sursa: Evoluția principalilor indicatori ai asigurătorilor și brokerilor de asigurare în Trimestrul I 2014

– date provizorii -, pag. 3

Tabel 6. Evoluția primelor brute subscrise pe categorii de asigurare

Sursa: Evoluția principalilor indicatori ai asigurătorilor și brokerilor de asigurare în Trimestrul I 2014

– date provizorii -, pag. 3

Figura 1. Distribuția PBS în cele 8 regiuni de dezvoltare din România

Sursa: Evoluția principalilor indicatori ai asigurătorilor și brokerilor de asigurare în Trimestrul I 2014

– date provizorii -, pag. 3

Tabel 7. Situația primelor 10 societăți de asigurare în funcție de primele brute subscrise

Sursa: Evoluția principalilor indicatori ai asigurătorilor și brokerilor de asigurare în Trimestrul I 2014 – date provizorii -, pag. 6

În T1 2014, primele 10 societăți de asigurare dețin împreună o cotă de piață de 79,07% pentru primele brute subscrise la categoaria asiguări generale și de viață. Față de perioada similară din anul trecut, cota de piață deținută cumulat de aceiași asigurători înregistrează o ușoară scădere, cu 3,44 %.

Pentru categoria asigurări generale, cota de piață deținută de primele 10 societăți este de 89,61%, dintre care primii 5 asigurători dețin cumulat 56,81% din volumul primelor brute subscrise.

Pentru categoria asigurări de viață, cota de piață deținută cumulat de primele 10 societăți este de 93,89%, primii cinci asigurători de viață deținând împreună o cotă de 76,24%.

Prime brute subscrise pentru asigurări de viață

În primul trimestru din 2014 asigurătorii au subscris prime brute aferente asigurărilor de viață în sumă de 382.283.829 lei, înregistrând o scădere nominală de 8,90% față de perioada similară din 2013 (419.662.147 lei).

În categoria asigurărilor de viață, ponderi semnificative în structura portofoliului înregistrează clasele AI și AIII, care dețin împreună 95,98% din total.

Clasa AI Asigurări de viață, anuități și asigurări de viață suplimentare reprezentau 66,66% din totalul PBS, înregistrând o scădere cu 6,18% față de T1 2013;

Clasa AIII Asigurări de viață și anuități care sunt legate de fonduri de investiții reprezintă 29,32% din total, în scădere cu 16,63% față de T1 2013.

Tabel 8 . Prime brute subscrise pentru asigurări de viață

Sursa: Evoluția principalilor indicatori ai asigurătorilor și brokerilor de asigurare în Trimestrul I 2014

– date provizorii -, pag. 7

Graficul 5. Evoluția PBS pentru asigurări de viață

Sursa: Evoluția principalilor indicatori ai asigurătorilor și brokerilor de asigurare în Trimestrul I 2014

– date provizorii -, pag. 8

Din datele prezentate mai sus rezultă faptul că, la data de 31.03.2014:

– clasa AI Asigurări de viață, anuități și asigurări de viață suplimentare a înregistrat o scădere în mărimi absolute de 16.789.082 lei, respectiv o scădere cu 6,18% față de T1 2013;

– clasa AIII Asigurări de viață și anuități care sunt legate de fonduri de investiții a înregistrat o reducere în mărime absolută de 22.356.103 lei, respectiv o scădere cu 16,63% față de anul anterior;

– categoria “alte clase” a avut un ritm de creștere de 13 %, care în mărimi absolute a însemnat o creștere cu 1.766.867 lei.

Această categorie include următoarele clase:

– clasa AII Asigurări de căsătorie, asigurări de naștere a înregistrat o scădere de 14,69 % față de T1 2013;

– clasa AIV Asigurări permanente de sănătate a avut o creștere semnificativă cu 34,67 % față de T1 2013;

– clasa BI Accidente și boală a înregistrat o creștere nominală cu 5,52 % față de T1 2013;

– clasa BII Asigurări de sănătate a înregistrat o creștere nominală, cu 25,28% față de T1 2013.

Tabel 9. Ponderea clasă în total prime brute subscrise pentru categoria asigurări de viață(%)

Sursa: Evoluția principalilor indicatori ai asigurătorilor și brokerilor de asigurare în Trimestrul I 2014

– date provizorii -, pag.8

Graficul 6. Evoluție portofoliu asigurări de viață

Sursa: Evoluția principalilor indicatori ai asigurătorilor și brokerilor de asigurare în Trimestrul I 2014

– date provizorii -, pag.9

Indemnizații brute plătite de asiguratori ( IBP)

În primul trimestru din anul 2014, societățile de asigurare au raportat indemnizații brute plătite (IBP), adunate pentru cele două categorii de asigurări, în valoare de 1.316.801.496 lei. Acestea înregistrândo creștere de 0,93 % față de trimestrul 1din anul 2013 (1.304.686.631 lei).

Din valoarea totală a indemnizațiilor brute plătite:

– 1.133.673.466 lei sunt aferente contractelor de asigurări generale și au înregistrat o creștere de 2,25% față de data de 31.03.2013 (1108771758 lei);

– 183.128.030 lei sunt sume plătite pentru indemnizații brute, maturități și răscumpărări plătite de asigurători aferente asigurărilor de viață și au înregistrat o scădere cu 6,53% față de data de 31.03.2013 (195.914.873 lei).

Tabel 10 . Situația IBP pentru cele două categorii de asigurare

Sursa: Evoluția principalilor indicatori ai asigurătorilor și brokerilor de asigurare în Trimestrul I 2014 – date provizorii -, pag. 10

Situația sumelor plătite pentru indemnizațiile brute, maturități și răscumpărări aferente asigurărilor de viață

Volumul total al indemnizațiilor brute, maturităților și al răscumpărărilor plătite de asigurători, pentru contractele de asigurări de viață, în primul trimestru din 2014 a fost în sumă de 183.128.030 lei, în scădere cu 6,53% față de T1 2013.

În primul trimestru din 2014, cele mai mari plăți au fost efectuate pentru următoarele clase de asigurare:

– AI Asigurări de viață, anuități și asigurări de viață suplimentare, respectiv de 102.028.689 lei, ceea ce reprezintă 55,71% din total plăți efectuate, înregistrând o scădere cu 4,45% față de T1 2013 (106.776.670 lei);

– AIII Asigurări de viață și anuități care sunt legate de fonduri de investiții, respectiv de 74.860.854 lei din total, ceea ce reprezintă 40,88%, înregistrând o scădere cu 11,73 % față de T1 2013.

Tabel 11. Evoluția structurii indemnizațiilor brute, maturităților și răscumpărărilor plătite

pentru principalele clase de asigurări de viață

Sursa: Evoluția principalilor indicatori ai asigurătorilor și brokerilor de asigurare în Trimestrul I 2014 – date provizorii -, pag. 11

ASF a publicat date provizorii despre piața românească de asigurări. După primele două luni de activitate în 2014, piața pare să-și revină. Comparativ cu aceeași perioadă din 2013.

Asigurările care au înregistrat scăderi în volumul polițelor au fost cele de viață, incendiu și calamități naturale. Asigurările de viață au înregistrat venituri de peste 240 milioane de lei, în scădere cu 7% față de primele 2 luni din 2013. 

Primele subscrise din asigurările de viață și asigurările generale au crescut cu 1,8% în primele două luni din 2014, față de lunile ianuarie și februarie din anul 2013.

CONCLUZII

Asigurările de viață reprezintă o componentă de bază a sistemului de asigurări, alături de asigurările de bunuri, de răspundere civilă și cele de interes financiar. Asigurărilor de viață li s-au dat de-a lungul timpului o mulțime de definiții, dar ideea de bază a tuturor este aceea că asigurările de viață reprezintă o acțiune economică, finaciară și juridică prin “care presupune transferul de la individ la grup a consecintelor finaciare negative, associate producerii unor riscuri ( boli, accidente sau resurse finaciare insuficiente raportat la nevoile unei personae la un moment dat) cu efecte posibile sau nedorite precum și creșterea cheltuielilor, reducerea veniturilor, diminuarea standardului de viață.”

Dacă punctăm un aspect extrem de important, în cazul procesului de asigurare, nu se realizează un transfer al riscului de la asigurat la asigurător, așa cum se moenționează în multe definiții găsite în literature de specialitate. Concret spus, este vorba de un transfer al suportării/ al asumării consecințelor financiare negative apărute în urma producerii riscului asigurat, între cele doua părți client și compania de asigurări de viață.

Riscul este elemental cheie al asigurărilor de viață, existența sa fiind cea care conduce la necesitatea protecției împotriva consecintelor finaciare generate de producerea sa. Astfel, trăim într-o lume plină de riscuri, iar preocuparea fiecăruia dintre noi este de a identifica cele mai adecvate metode de a ne proteja împotriva efectelor nedorite generate de producerea acestor evenimente. Riscul este un element viitor, posibil ca și apariție și care, în momentul producerii, generează pierderi financiare pentru persoana afectată sau pentru membrii săi de familie.

Pentru companiile de asigurare de viață încheierea unui contract de asigurare de viață implică parcurgerea următoarelor etape: analiza necesităților finaciare ale potențialului client, selectarea și personalizarea soluției finaciare, subscrierea politei de către asigurat sau contractant, evaluarea riscului propus spre asigurare, respectiv emiterea poliței de asigurare. Evenimentele care se produc pe parcursul derulării contractului de asigurare de viață se referă la producerea riscurilor asigurate, repectiv modificările poliței realizate la solicitarea asiguraților.

Piața asigurărilor de viață reprezintă totalitatea cererilor și ofertelor de asigurare privind persoanele, care se întâlnesc și se soluționează în/ între societățile de asigurare dintr-o țară sau mai multe țări. Obiectul activităților pe piața de profil îl reprezintă produsele și serviciile de asigurări de viață.

Practica cunoaște o mare varietate de tipuri de asigurări de viață. Pentru toate aceste tipuri de asigurări, fiecare companie de profil a dezvoltat și promovează pe piață mai multe produse, astfel încât să poată satisfice nevoile clienților, la cele mai înalte standarde.

Lupta de concurență între societățile de asigurări de viață, se face simțită atât în cazul produselor de asigurări, cât și în cel al serviciilor, cu efecte în direcția sporirii calități și diversificării acestora.

Analizând oferta de produse și servicii de asigurări de viață care sunt disponibile pe piața din România, observăm că aceasta s-a diversificat constant, de la un an la altul. În prezent, sunt oferite actualilor și potențialilor clienți o multitudine de produse, tot mai complexe și mai sofisticate. Din păcate, unele sunt foarte greu de înțeles de catre potențiali clienți, motiv principal, pentru care aceștia nu achiziționează un astfel de instrument financiar. Astfel, consider că promovarea unor produse de asigurare trebuie să fie cât mai simple, care să acopere nevoia de bază a românilor (de acumulare de capital și de protecție), ar fi mult mai benefice și consistente asupra întregii piețe.

Referitor la structura evoluției portofolilui de asigurări de viață pe ansamblul pieței din România, constatăm că, în prezent, acesta este împărțit între asigurări de viață tradiționale, unit-linked și pure de risc, cu evoluții diferite de la un an la altul.

Actorii pieței de asigurări de viață sunt: asigurătorii – emitenții de polite de asigurare (care se pot constitui sub forma societătilor de capital sau cooperatiste); asigurații (subscriitorii de contracte de asigurare, personae juridice sau fizice); alte entități – firme de distribuție, societăți de reasigurare, agenții de raiting financiar, diverse instituții și nu în ultimul rând statul (ca jucător active în piață, în calitate de “arbitru”, respective asigurat/ asigurător).

Aș propune, pentru populație, ca fiecare persoană din țara noastră să nu vadă asigurările de viață ca reprezentând un produs/ serviciu de lux ci, din contră unul de strictă necesitate, pe care obligatoriu, trebuie să îl dețină. Deoarece asigurările de viață reprezintă modalitatea de protecție împotriva consecințelor financiare negative generate de riscurile personale, precum și una dintre cele mai bune modalități de acumulare a fondurilor necesare ralizării diverselor dorințe personale și al familiei, cum ar fi : finanțarea studiilor copiilor; asigurarea unui trai decent la pensionare prin intermediul unei pensii private care să o completeze pe cea de la stat; achiziția unei case, etc.

Trebuie să avem o atenție deosebită în momentul în care luăm decizia de a achiziționa o asigurare de viață, analizând principalele elemente. Acestea fiind: siguranța finaciară a asigurătorului, experiența și renumele pe care și l-a câștigat pe piață de-a lungul timpului, modul în care își onorează obligațiile asumate față de clienți, valoarea primei de plată (prima ridicată poate afecta echilibrul bugetar al clientului, iar o primă redusă nu permite achiziționarea unor beneficii suficient de consistente), în ce măsură produsul produs răspunde nevoilor financiare, profesionalismul, etc.

Ca și propunere pentru companiile de asigurări de viață ar fi dezvoltarea unor produse, care să acopere necesitățile de bază ale unei persoane și care în același timp să fie suficient de simple și transparente încât să fie posibilă înțelegerea acestuia de către clienți (a beneficiilor, a mecanismelor, a altor drepturi și obligații).

BIBLIOGRAFIE

Alexandru, Felicia, Armeanu D., Asigurări de bunuri și personae: aspecte teoretice, aplicații practice, Editura Economică, București, 2003

Băiescu Alin T., Asigurările de viață și dezvoltarea societăților – factori, mecanisme, efecte”, Editura Casa Cărții de Știinte, Cluj-Napoca, 2011

Bențe Corneliu, Asigurări Comerciale – Suport de curs, Editura Universității din Oradea, Oradea, 2014

Bistriceanu Gheorghe D., Sitemul asigurărilor și reasigurărilor din Romania, Editura Universitară, București, 2010

Bistriceanu Gheorghe D. u, Lexicon de Finanțe, Bănci, Asigurări, Vol. I, Editura Economică, București, 2001

Cistelecan Lazăr, Cistelecan Rodica, Asigurări comerciale, Editura Dimitrie Cantemir, Târgu-Mureș,1997

Ciurel, V.Asigurări și Reasigurări. Abordări Teoretice și Practici Internaționale, Editura All Beck, București, 2000.

Constantinescu D. A., Marinică D., Ungureanu Ana Maria, Grădișteanu Daniela, Tratat de asigurări, Editura Semne 94, București 1999

Constantinescu D. A., Dobrin M., Managementul financiar în asigurări, Editura Semne’94, București, 1999

Găliceanu I., Economia asigurărilor, Editura Universitaria, Craiova, 1996

Găliceanul I., Asigurări, Reprografia Universității din Craiova, 1994

Lăcătuș V., Asigurări de viață: fundamente teoretice și economice, Editura Alma Mater, Cluj Napoca, 2003.

Dr. Nemeș Mariana, Ruse Anabella, Agapie Mariana, ș.a., Fundamente ale asigurărilor. Protecția mediului – suport de curs – , Revizie 1 – octombrie 2012,

Titel Negru, Asigurari, teorie si metodologie, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti 2006

Văcărel I., Bercea Fl, Asigurări și Reasigurări, Editura Expert, București, 1998,

Legea nr 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România

Legea nr. 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, (Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 148 din 10 aprilie 2000)

http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap7 , Capitolul 7, Asigurari moderne de bunuri si persoane , consultat la 02.06.2014

Raport anual CSA 2012, www.csa-isc.ro, consultat la 03.06.2014

Evoluția principalilor indicatori ai asigurătorilor și brokerilor de asigurare în Trimestrul I 2014 – date provizorii, http://www.asfromania.ro , consultat la 03.06.2014

BIBLIOGRAFIE

Alexandru, Felicia, Armeanu D., Asigurări de bunuri și personae: aspecte teoretice, aplicații practice, Editura Economică, București, 2003

Băiescu Alin T., Asigurările de viață și dezvoltarea societăților – factori, mecanisme, efecte”, Editura Casa Cărții de Știinte, Cluj-Napoca, 2011

Bențe Corneliu, Asigurări Comerciale – Suport de curs, Editura Universității din Oradea, Oradea, 2014

Bistriceanu Gheorghe D., Sitemul asigurărilor și reasigurărilor din Romania, Editura Universitară, București, 2010

Bistriceanu Gheorghe D. u, Lexicon de Finanțe, Bănci, Asigurări, Vol. I, Editura Economică, București, 2001

Cistelecan Lazăr, Cistelecan Rodica, Asigurări comerciale, Editura Dimitrie Cantemir, Târgu-Mureș,1997

Ciurel, V.Asigurări și Reasigurări. Abordări Teoretice și Practici Internaționale, Editura All Beck, București, 2000.

Constantinescu D. A., Marinică D., Ungureanu Ana Maria, Grădișteanu Daniela, Tratat de asigurări, Editura Semne 94, București 1999

Constantinescu D. A., Dobrin M., Managementul financiar în asigurări, Editura Semne’94, București, 1999

Găliceanu I., Economia asigurărilor, Editura Universitaria, Craiova, 1996

Găliceanul I., Asigurări, Reprografia Universității din Craiova, 1994

Lăcătuș V., Asigurări de viață: fundamente teoretice și economice, Editura Alma Mater, Cluj Napoca, 2003.

Dr. Nemeș Mariana, Ruse Anabella, Agapie Mariana, ș.a., Fundamente ale asigurărilor. Protecția mediului – suport de curs – , Revizie 1 – octombrie 2012,

Titel Negru, Asigurari, teorie si metodologie, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti 2006

Văcărel I., Bercea Fl, Asigurări și Reasigurări, Editura Expert, București, 1998,

Legea nr 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România

Legea nr. 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, (Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 148 din 10 aprilie 2000)

http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap7 , Capitolul 7, Asigurari moderne de bunuri si persoane , consultat la 02.06.2014

Raport anual CSA 2012, www.csa-isc.ro, consultat la 03.06.2014

Evoluția principalilor indicatori ai asigurătorilor și brokerilor de asigurare în Trimestrul I 2014 – date provizorii, http://www.asfromania.ro , consultat la 03.06.2014