. Asigurari de Viata cu Acumulare de Capital Si Posibilitati de Extindere Si Perfectionare
CAPITOLUL I
CONȚINUTUL ECONOMIC, NECESITATEA, EVOLUȚIA ȘI
IMPORTANȚA ECONOMICO-SOCIALĂ A ASIGURĂRILOR
I.1. Necesitatea și evoluția asigurărilor
Omul, parte integrantă a naturii a încercat permanent să supună natura înconjurătoare și să o adapteze nevoilor sale, să descopere legile obiective care o guvernează și să folosească în interesul său forțele și resursele naturii.
Unele fenomene naturale sau evenimente pot provoca pierderi materiale sau pot pune în pericol viața și integritatea corporală a oamenilor. Aceste fenomene nu pot fi controlate de către oameni, dar trebuie cunoscute pentru a se pune la adăpost de efectele lor, pentru a putea minimiza distrugerile pe care le generează. 1
Aceste calamități provocate de forțele naturii, cu efecte distructive puternice sunt: seceta, înghețul, ploile torențiale, inundațiile, grindina, uraganele, trăsnetul, incendiile, cutremurele de pământ, prăbușirile și alunecările de teren, avalanșele de zăpadă ș. a. Aceste calamități pot distruge sau avaria case, gospodării, culturi agricole și alte valori materiale sau pot provoca moartea sau îmbolnăvirea animalelor.
Dezvoltarea științei și tehnicii a avut ca urmare o creștere rapidă a producției și a progresului social, dar au și efecte negative respectiv poate provoca accidente care să avarieze sau să distrugă complet anumite mijloace de producție și bunuri de consum ori să afecteze capacitatea de muncă sau chiar viețile oamenilor. Astfel, defecțiunile ivite în funcționarea mașinilor, instalațiilor și aparatelor pot provoca explozii, electrocutări, asfixieri, arsuri etc.; dezvoltarea traficului rutier, feroviar, aerian și maritim mărește pericolele circulației; folosirea energiei atomice în scopuri militare, precum și scăparea acesteia de sub control în urma unor accidente în centralele atomoelectrice pot provoca imense pagube prin contaminarea radioactivă a oamenilor și a celorlalte viețuitoare.
În unele cazuri omul, prin modul necorespunzător în care își îndeplinește atributele ce-i revin în activitatea economică poate să provoace pierderi semenilor săi. Este vorba de nepriceperea în folosirea tehnicii, neglijența în îndeplinirea obligațiilor de serviciu ori a celor gospodărești, nerespectarea regulilor privind protecția și securitatea muncii, săvârșirea de acțiuni delictuale cum ar fi crimă, jaf, furt, spargere etc.
Din prezentarea cauzelor care generează pericole se evidențiază că unele dintre acestea sunt independente de voința omului, adică au un caracter obiectiv, altele legate de comportarea omului, adică au un caracter subiectiv.
Cunoașterea împrejurărilor în care se pot produce diverse fenomene ce perturbă desfășurarea normală a activității economice și provoacă pagube, permite omului să ia măsurile de rigoare pentru a evita apariția unor asemenea fenomene, a le preveni, a limita acțiunea lor distructivă sau a se pune la adăpost de urmările nefaste ale acestora.
Progresele științei și tehnicii înregistrate în epoca modernă au condus la perfecționarea formelor de protejare împotriva forțelor distructive ale naturii și accidentelor. Între acestea, un loc aparte îl ocupă asigurările de bunuri, persoane și răspundere civilă.
Asigurările s-au născut din nevoia firească de protecție a omului împotriva calamităților naturii, împotriva consecințelor accidentelor, din nevoia unor mijloace de existență în condițiile pierderii sau limitării capacității de muncă în urma bolilor și bătrâneții.
Astfel, aceste activități de asigurare specializate, care îndeplinesc rolul de asigurători, despovărează pe partenerii lor de contract, pe asigurați, de consecințele materiale ale riscurilor care îi amenință.
Prețul pe care asigurații îl plătesc asigurătorului – prima de asigurare – fiind mai mică decât pierderea pe care ar putea să o sufere în caz de producere a riscului asigurat, pledează pentru această formă de protecție împotriva fenomenelor care pot influența viețile oamenilor și activitatea agenților economici.
Acțiunile de solidarizare a oamenilor împotriva unor evenimente cu caracter distructiv se înregistrează încă din antichitate, ele concretizându-se în forme de asociere simple.
Astfel, cel mai vechi document 1 scris cunoscut până acum despre asigurări datează de circa 6500 ani.
Meșteșugarii tăietori de piatră în Egiptul de Jos au constituit un fond de întrajutorare format anticipat prin contribuția tuturor pentru acoperirea pagubelor provocate de diverse evenimente ce loveau pe membrii colectivului.
Solan, înțeleptul atenian (640 – 558 î.e.n.) a obligat societățile politice și meșteșugărești să constituie un fond comun, prin cotizații lunare destinat să acopere prejudiciile survenite în interiorul grupului. Acesta este cea dintâi asigurare obligatorie care se cunoaște.
De la romani a rămas un regulament al colegiului funerar din Laurinum care grupa membrii săi într-o asociație de înmormântare. Contra unei cotizații de înscriere a unei plăți periodice, membrii asociației de deces aveau asigurat un rug și un mormânt.
Printre formele de asigurare cunoscute în orânduirea sclavagistă au fost și procedeele practicate de comercianți pentru protejarea și recuperarea bunurilor, ca urmare a unor evenimente din timpul transporturilor. Astfel, pierderile care rezultă din aruncarea peste bord a unei părți din încărcătura vaselor în scopul salvării acestora și echipajelor aflate în primejdie, erau repartizate și suportate proporțional de toți participanții la expediție, după principiile avariei comune.
Asigurările capătă o oarecare dezvoltare în epoca feudalismului, mai ales sub aspectul comercial din cauza pericolelor ce se iveau în timpul transporturilor de mărfuri, fiecare dintre participanți garanta pentru pagubele posibile a fi produse de calamități.
Capitalismul a impulsionat, pe lângă celelalte activități și activitatea în asigurări.
Acumularea capitalului a dus în asigurări la formarea de societăți pe acțiuni. Acestea au apărut mai întâi în Anglia, în domeniul incendiilor, apoi în Franța în domeniul maritim.
Apărute ca unități distincte, cu caracter specific de asigurare, în unele țări mai avansate din vestul Europei, încă din primele decenii ale celui de-a doua jumătăți a secolului al XVIII-lea instituțiile de asigurare se răspândesc, după anul 1800, în aproape întregul continent european, pentru ca la începutul secolului al XX-lea activitatea de asigurare să devină unul din sectoarele importante în asigurarea economică și socială a multor țări.
Activitatea în domeniul asigurărilor de bunuri, persoane și răspundere civilă desfășurată în țara noastră, se întinde pe o perioadă de peste 120 de ani, care poate fi împărțită în trei etape distincte, și anume: prima a început în 1871 și s-a încheiat în 1948; cea de-a doua este cuprinsă între anii 1949 și 1990; iar ultima a început în 1991. În acest interval de timp au ființat diverse tipuri de organizații de asigurare, având forme de proprietate și metode de conducere la fel de diferite.
O formă rudimentară de asigurare 1 a existat în timpuri vechi pe teritoriul României. Această asigurare s-a denumit „Hopșa” și era o asigurare de animale ce presupunea în cazul accidentării unei vite, tăierea ei și împărțirea cărnii între locuitorii comunei, fiecare plătind o sumă de bani proprietarului sinistrat care își acoperea total sau parțial drama suferită.
Prima organizație de asigurare propriu-zisă din țara noastră 2 a luat ființă în anul 1844 la Brașov, sub denumirea de „Institutul General de Pensii din Brașov”, la inițiativa meseriașilor din localitate.
Institutul promova ca formă de organizare cea cooperatistă, membrii institutului fiind în același timp și asigurați și asigurători. 3
La 13 martie 1871 s-a înființat prima societate de asigurare privată românească – „Dacia”. Până atunci în țara noastră ființau agenții (reprezentanțe) ale unor societăți de asigurare austriece, italiene, engleze și maghiare.
Doi ani mai târziu (în 1873) s-a înființat a doua societate de asigurare, numită „România”. Rezultatele bune înregistrate de „România” au determinat mai multe societăți străine să-și retragă reprezentanța din țara noastră și să cedeze portofoliul lor societății de asigurare „România”.
În 1881, cele două societăți – „Dacia” și „România” – au fuzionat și au creat astfel societatea „Dacia – România”, care a devenit una din cele mai puternice societăți de asigurare din țara noastră.
În 1882 a luat ființă societatea „Națională”, cu un capital de 3 milioane de lei. Înființarea acestei societăți a avut drept urmare retragerea din România a ultimei reprezentanțe străine.
În 1897 a fost întemeiată la Brăila societatea „Generala”, în 1907 a luat ființă societatea „Agricola”, care practica deopotrivă asigurări legate și nelegate de agricultură, în 1920 s-a constituit societatea „Steaua României”, iar în 1923 a luat ființă societatea „Asigurarea Românească”, cu un capital de 4 milioane de lei; extinderea activității sale în asigurările de viață fără examinare medicală (asigurări populare) i-a adus bune rezultate. În același an a fost întemeiată, la Chișinău, societatea „Vulturul”de către foștii membrii ai secțiunii de asigurare a Centralei Cooperativelor din Basarabia, care a fost desființată. 1
Până la primul război mondial, societățile de asigurare românești nu au activat decât în ramurile incendiu și viață; asigurarea împotriva grindinei s-a practicat pe scară restrânsă o perioadă scurtă de timp, iar asigurarea de transport se limita la transporturile fluviale.
După război, au luat ființă 22 de societăți, unele noi, altele succesoare ale întreprinderilor de asigurare străine.
În anii ’30, activitatea de asigurare în România a cunoscut cea mai mare dezvoltare, îmbrățișând toate ramurile și formele de asigurare care se practicau în lume, iar numărul societăților de asigurare a oscilat între 20 și 24.
Izbucnirea celui de-al doilea război mondial a influențat negativ activitatea de asigurare. La intrarea României în război, trei societăți engleze și-au încetat activitatea, cedându-și portofoliul societății „Vatra Dornei”. În 1945, funcționau în România 13 societăți de asigurare române și cinci reprezentanțe străine.
Dacă bunurile proprietate privată puteau fi asigurate la societăți de asigurare private, române și străine, ori la societăți cooperative, bunurile proprietate de stat și cele aparținând comunelor puteau fi asigurate numai la instituții publice de asigurare.
Prima instituție publică de asigurare a luat ființă în anul 1915 sub denumirea de Casa de Asigurări a Ministerului de Interne care a fost reorganizată în 1936, iar în 1942 s-a transformat în Regia Autonomă a Asigurărilor de Stat (R.A.A.S.) care deținea monopolul asigurărilor de bunuri de stat și comunale. În 1949, această regie a fost transformată în societate comercială de stat de asigurări.
Prin legea din 1942, s-a lărgit sfera asigurărilor de stat, prin includerea unor ramuri noi de asigurare sau a unor riscuri noi: casco, răspundere civilă, stricăciuni mașini, accidente, viață, inundații, grindină.
În 1943, au fost înființate secțiile transport, furt, răspundere civilă generală, accidente corporale și geamuri. O mențiune specială merita asigurarea în domeniul transporturilor, care devenise cvasimonopol, deoarece majoritatea transporturilor erau efectuate de întreprinderi de stat.
De-a lungul anilor au ființat și societăți de asigurare mutuale. Aceste asociații de asigurare mutuale au avut o sferă restrânsă de cuprindere, limitându-se în general la vitele unor crescători din comună.
În anul 1948 se încheie prima etapă a dezvoltării asigurărilor în condițiile economiei de piață.
În urma naționalizării principalelor mijloace de producție, a băncilor și societăților de asigurare din iunie 1948, activitatea de asigurare 1 este organizată pe baze noi.
Instituțiile publice de asigurare se încorporează în noile structuri organizatorice ale economiei naționale planificate.
În anul 1952, a fost organizată Administrația As 1952, a fost organizată Administrația Asigurărilor de Stat – ADAS –, cu capital integral român, instituție specializată în operații de asigurare, reasigurări și comisariat de avarie. Crearea ADAS marchează instituirea monopolului de stat în domeniul asigurărilor și funcționarea, de acum încolo a unui singur asigurător comparativ cu perioada anterioară.
ADAS dispunea de o direcție generală cu sediul în București, de sucursale în fiecare regiune (apoi județe) și de puncte de lucru și agenți încasatori de asigurare și inspectori de daune care acționau în teritoriu. ADAS efectua asigurări de bunuri, persoane și răspundere civilă sub două forme: prin efectul legii (obligatorii) și pe baze contractuale (facultative).
Asigurarea prin efectul legii cuprindea: asigurarea bunurilor cooperativelor agricole de producție, asociațiilor inter-cooperatiste și unităților economice ale acestora, precum și bunuri aparținând persoanelor fizice; asigurarea călătorilor pentru cazuri de accidente; asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule.
În ceea ce privește asigurarea facultativă, ADAS încheia contracte în lei și în valută, în completarea asigurărilor prin efectul legii sau independent de acestea în următoarele situații:
asigurări de bunuri, pentru cazurile de avariere, distrugere, furt sau alte evenimente;
asigurări de persoane pentru cazurile de invaliditate;
deces, supraviețuire sau alte evenimente;
asigurări de răspundere civilă, pentru vătămarea corporală sau decesul unor persoane, avarierea ori distrugerea unor bunuri și alte pagube pentru care există răspundere potrivit legii.
Revoluția din decembrie 1989 a generat modificări structurale în toate domeniile vieții social economice din țara noastră, inclusiv în cel al asigurărilor și reasigurărilor.
Începând cu 11 ianuarie 1991 Administrația Asigurărilor de stat – ADAS 1 și-a încetat activitatea iar portofoliul de asigurări și patrimoniul acestei instituții au fost preluate de primele trei societăți de asigurare, pe acțiuni, nou constituite, cu capital integral de stat: Asigurarea Românească S.A., Astra S.A., Carom S.A..
Trecerea la economia de piață a făcut imperios necesară modificarea structurilor organizatorice existente în activitatea de asigurare – reasigurare, reglementarea pe baze noi a raporturilor contractuale în materie de asigurare reasigurare, perfecționarea instrumentelor și tehnicilor de lucru folosite de societățile comerciale specializate în operații de asigurare, intermediere și alte prestări de servicii. În acest context, în locul reglementărilor existente din anii ’70 – ’80 au fost adoptate noi reglementări printre care și cele privind constituirea, organizarea și funcționarea societăților comerciale din domeniul asigurărilor, înființarea unor societăți comerciale pe acțiuni în domeniul asigurărilor, atribuțiile Oficiului de supraveghere a activității de asigurare și reasigurare, ș.a.m.d.
Potrivit Legii privind constituirea, organizarea și funcționarea societăților comerciale din domeniul asigurărilor (Legea nr. 47 din 16 iulie 1991), activitatea de asigurare în țara noastră se desfășoară prin 3 categorii de societăți, și anume:
societăți de asigurare, societăți de asigurare reasigurare și societăți de reasigurare. Toate aceste societăți au comun faptul că acceptă riscuri în schimbul primelor plătite de asigurați sau reasigurați, după caz. Deosebirea dintre ele consta în aria activității desfășurate; numai asigurare, asigurare și reasigurare sau numai reasigurare.
societăți de intermediere sau agenți de intermediere, care negociază și încheie contracte de asigurare și reasigurare cu societățile de la litera a);
societăți care prestează alte servicii privind încheierea și executarea unor contracte de asigurare – reasigurare (de comisariat de avarii).
În România se pot constitui societăți comerciale în domeniul asigurărilor cu capital român, precum și societăți cu capital mixt. Participarea străină poate avea loc numai prin asocierea unor persoane juridice și fizice române cu persoane juridice și fizice străine. Societățile comerciale cu capital român ori mixt se pot constitui sub formă de societăți pe acțiuni sau societăți cu răspundere limitată.
Perioada post-decembristă marchează constituirea a numeroase societăți de asigurări, astfel încât în anul 1996 erau înregistrate foarte multe societăți de asigurare cu capital de stat, mixt sau privat. 1
Din păcate, rezultatele anilor 1996 și 1997, cu privire la activitatea de asigurare nu prezintă date prea încurajatoare, indicatorii care definesc gradul de dezvoltare al asigurărilor, formați atât ca o consecință a modului cum sunt percepute aceste servicii (care nu sunt totuși de primă necesitate), dar mai ales ca expresie a calității vieții și activității economice – reflectă fidel starea societății românești.
Produsul intern brut corespunzător activității de asigurare în România era, în 1995 de 0,4 %, iar totalul primelor încasate de asigurători corespunde unei medii de 5 USD plătiți de fiecare român.
Deși în ultimul timp industria românească a asigurărilor a cunoscut performanțe real pozitive – creșterea reală a volumului primelor în 1995 (față de 1994) a fost de peste 27 % – ezitările ulterioare au lăsat urmări destul de adânci.
Gradul scăzut al investițiilor la nivel global al economiei românești – importantă sursă de clienți pentru asigurători – a limitat dezvoltarea asigurărilor românești în primul rând cantitativ, dar și întârzierile cu care au fost implementate corecții ale cadrului legislativ în domeniu, au avut implicații în ceea ce privește pătrunderea capitalurilor internaționale, dar și funcționarea efectivă a operatorilor prezenți pe piață.
Datele din tabelul 1.1. prezintă primele zece societăți de asigurare din România în funcție de încasările din prime de asigurare pe 1996:
Tabel 1.1.
Primele zece societăți de asigurare din România,
în funcție de încasările din prime de asigurare pe 1996 1
SURSA: Revista Finanțe Bănci Asigurări, nr, 2-3, an I, februarie-martie 1998
Cea mai importantă parte din încasările totale realizate de societățile de asigurare de pe piața românească, aproximativ 80 % provine din activitatea celor 10 firme prezentate anterior. O analiză a situației în care se află piața românească, din acest punct de vedere, poate fi interesantă.
Concluzia care se desprinde de aici este că mai puțin de un sfert dintre societățile de asigurare românești realizează peste trei sferturi din volumul total al activității de asigurare.
Se poate afirma astfel că în România piața este încă în formare și mediile de afaceri sunt încă puțin receptive la ideea de asigurare.
O altă problemă care împiedică dezvoltarea normală a acestui sector este lipsa de colaborare între societăți. Mai mult chiar, societățile de asigurare sunt tentate să-și „fure” clienții, fie persoane fizice, fie persoane juridice sau să-și copieze condițiile de asigurare.
Companiile de asigurare nou create, mai ales cele care se constituie ca societăți mixte, traduc condițiile de asigurare străine, fără o adaptare prealabilă la specificul pieței românești, rezultând oferte care, fie nu trec de exigențele Oficiului de Supraveghere a Activității de Asigurare și Reasigurare (OSAAR), fie nu produc nici o reacție din partea clienților români.
I.2. Conținutul economic și financiar al asigurărilor
Într-o economie modernă produsele de asigurare joacă un rol crucial, deoarece furnizarea de asigurări este un stimulent pentru creșterea economică, pentru protejarea împotriva situațiilor economice nefavorabile ce ar rezulta din pierderi necontrolabile, precum și un mijloc de economisire pentru viitor. Un sistem de asigurări sănătos trebuie văzut nu numai ca un pilon de bază al pieței financiare, ci și al dezvoltării economice, întărirea stabilității sociale și a dezvoltării economice.
În economiile dezvoltate, asigurările îndeplinesc două funcții importante:
protejarea avuției naționale;
instrument de economisire la nivel național. 1
Acoperirea pagubelor provocate de diverse fenomene sau evenimente se poate realiza pe seama a trei categorii de fonduri bănești. Numai fondul ce se constituie la dispoziția unei organizații specializate, prin metode adecvate, poartă denumirea de fond de asigurare. 2
Existența asigurării este indisolubil legată de necesitatea constituirii unui fond de resurse bănești destinate acoperirii pagubelor provocate de anumite fenomene.
Fondul de asigurare se formează în mod descentralizat pe seama sumelor de bani pe care se achită persoanele fizice sau juridice interesate în înlăturarea pagubelor pe care ar urma să le suporte dacă s-ar produce anumite fenomene sau evenimente.
Persoanele interesate apelează la asigurare, ca modalitate de protejare împotriva riscului care îi amenință, numai dacă prima de asigurare pe care ar trebui să o achite este îndeajuns de redusă, comparativ cu mărimea pagubei pe care ar urma să o suporte dacă s-ar produce fenomenul respectiv.
Fondul de asigurare se constituie în vederea acoperirii acelor pagube provocate de fenomene (evenimente) viitoare și nesigure, deci nu se suportă pierderi determinate de folosirea normală a unor bunuri sau de consumarea lor în procesul de producție sau în domeniul asigurărilor.
Asigurarea oferă, așadar, avantajul că membrii comunitari afectați de producerea riscului asigurat, primesc de la fondul de asigurare, cu titlu de indemnizație de asigurare, sume care pot întrece de câteva ori cuantumul contribuției acestora la fondul respectiv. Paguba provocată de producerea riscului asigurat se împarte între membrii comunității de risc după „principiul mutualității”, adică la constituirea fondului de asigurare participă toți asigurații, dar acesta se repartizează numai acelor asigurați care au suferit prejudicii de pe urma producerii riscului asigurat.
Văzută ca o formă de ajutor reciproc, distribuirea riscurilor poate fi considerată nu numai o practică sănătoasă în afaceri ci și ca o conduită socială deschisă, ce-și are originea în principii renumite ale eticii.
Fondul de asigurare se utilizează în mod centralizat pentru:
acoperirea pagubelor provocate de fenomenele (evenimentele) asigurate la asigurările de bunuri, respectiv plata sumelor asigurate la asigurările de persoane;
finanțarea unor acțiuni legate de prevenirea pagubelor;
constituirea unor fonduri de rezervă la dispoziția societăților comerciale sau a organizației mutuale de asigurare, etc.
Prin funcțiile sale asigurarea își explicitează rolul, menirea socială, direcțiile și modalitățile de acțiune precum și efectele scontate. 1
Ca relații economice, bănești și mai selectiv financiare, asigurările fac parte din sfera finanțelor, deci mijlocesc transfer de venit de la asigurați în vederea constituirii fondului de asigurare la asigurători.
Fondul de asigurare are valențe financiare iar relațiile care mijlocesc constituirea și utilizarea fondului respectiv au specificul lor, după cum urmează: transferul de venit este definitiv; contraprestația poate lipsi, dar ea poate fi reală în contextul dezdăunării; interesul social al folosirii fondului de asigurare poate fi explicat în contextul mutualității care constituie premisa esențială a asigurării.
Într-un asemenea context s-a argumentat ideea conform căreia asigurarea ar îndeplini, în principiu două funcții: 2 de repartiție (dau redistribuire) și de control.
Funcția principală a asigurărilor este cea de repartiție. 3 Această funcție se manifestă în procesul de formare a fondului de asigurare la dispoziția organizației de asigurare, pe seama primei de asigurare suportate de persoane fizice și juridice.
Această funcție se manifestă și în procesul de dirijare a fondului de asigurare către destinațiile sale legale:
plata indemnizației de asigurare;
finanțarea unor acțiuni cu caracter preventiv;
acoperirea cheltuielilor administrativ – gospodărești ale organizației de asigurare.
Funcția de control urmărește modul în care se încasează primele de asigurare și alte venituri ale organizației de asigurare, cum se efectuează plățile cu titlu de indemnizație de asigurare, cheltuielile de prevenire a riscurilor, cheltuielile administrativo – gospodărești, corecta determinare a drepturilor cuvenite asiguraților, etc.
Există și un alt sistem de funcții atribuite asigurărilor și care include: funcția de acoperire a pagubelor, funcția de prevenire a pagubelor și funcția financiară. 1
Asigurările constituie în economia oricărei țări un sector de activitate specific, având valențe complexe. În acest context se argumentează ideea considerării asigurărilor ca o ramură prestatoare de servicii, un intermediar financiar și un activ financiar într-o economie de incertitudine. Mai precis, se evidențiază faptul că societățile de asigurare desfășoară o activitate economică; produsul activității lor (obligația de asigurare a unor riscuri asigurabile) se valorifică în schimbul primelor de asigurare pe care asigurații le plătesc. Echilibrul între primele încasate de la asigurați și despăgubiri poate fi realizat sau nu. Uneori, pentru realizarea lui, societățile de asigurare își diversifică activitatea prin alte prestații profitabile: depozite bancare, achiziții de titluri și hârtii de valoare, plasamente în investiții și bunuri imobiliare.
Ca intermediar societățile de asigurare mijlocesc valorificarea sumelor plătite de asigurați, ca prime de asigurare, până la atingerea scadenței exigibilității ca indemnizații ori despăgubiri, prin utilizarea lor în economie, ca resurse păstrate la bănci.2
Într-o economie de incertitudini, asigurarea favorizează atragerea economiilor populației către piața financiară; incertitudinile din economie pot să favorizeze sau să defavorizeze evoluția avuției viitoare a agenților economici, iar contractul de asigurare apare ca o creanță condiționată emisă de asigurător și achiziționată de asigurat.
I.3. Importanța economico-socială a asigurărilor
Asigurările au devenit o importantă ramură a economiei naționale, deoarece prin valoarea adăugată în societățile de asigurare, de intermediere și alte prestări de servicii înrudite participă la sporirea produsului intern brut; oferă locuri de muncă unui număr mare de persoane care realizează o productivitate a muncii mai mare decât media pe economie; participă la oferta de capital de împrumut pe piața financiară, cu resurse bănești pe care le pune la dispoziția băncilor, agenților economici sau a autorităților publice; prin indemnizația pe care o acordă asiguraților contribuie la refacerea bunurilor distruse sau avariate de riscurile asigurate și în felul acesta, accelerează reluarea procesului de producție vremelnic întrerupt. 1
Uriașele progrese ale științei și tehnicii înregistrate în epoca modernă s-au făcut și nu puteau face să dispară pericolele (riscurile) la care sunt expuși oamenii și bunurile lor.
Ele au contribuit însă, la perfecționarea formelor de protejare a acestora împotriva forțelor distructive ale naturii și accidentelor. Între acestea, un loc de excepție îl ocupă asigurările de bunuri, persoane și răspundere civilă.
Societățile de asigurare și/sau asociațiile mutuale de asigurare nelipsite astăzi din peisajul oricărei economii naționale preluând asupra lor riscurile care amenință persoanele fizice și pe cele juridice, în schimbul unei prime, oferă acestora o anumită certitudine. așadar, aceste societăți specializate, care îndeplinesc rolul de asigurători, despovărează pe partenerii lor de contract, pe asigurați, de consecințele materiale ale riscurilor care îi amenință, în eventualitatea producerii lor.
Prețul pe care asigurații îl plătesc asigurătorului – prima de asigurare – fiind mai mic decât pierderea pe care ar putea să o sufere în caz de producere a riscului asigurat, pledează pentru această formă de protecție împotriva fenomenelor (evenimentelor) aleatorii care pot influența viața oamenilor și activitatea agenților economici.
Reasigurările – completarea firească a asigurărilor – favorizează menținerea stabilității rezultatelor financiare ale asigurătorului prin atomizarea, omogenizarea și dispersarea riscurilor subscrise.
În ceea ce privește țara noastră, ea are o experiență proprie în materie de asi-gurări, de peste 120 de ani. Cu toate acestea ea este confruntată cu multiple pro-bleme legate de perioada de tranziție spre economia de piață în care se află, gradul de dezvoltare a mijloacelor de producție, de dificultățile financiare cu care se confruntă întreprinderile, de inflația galopantă care subminează zi de zi puterea de cumpărare a leului, de creșterea șomajului, de reducerea veniturilor populației, etc.
Faptul că de patru decenii întreprinderile de stat, cu unele excepții, au beneficiat de subvenții de la buget pentru acoperirea pierderilor provocate de calamități naturale și accidente, constituie un handicap pentru acestea în adaptarea lor la condițiile economice de piață. Aceasta deoarece ele nu au fost obișnuite cu protecția oferită de societățile de asigurare contra „plată”, iar nu în mod gratuit, nu au simțit nevoia de încheiere de contracte de asigurare, nu au obișnuința relațiilor care se statornicesc între asigurat și asigurați.
De aceea, și în domeniul asigurărilor va fi o perioadă de tranziție, de acomodare cu noile condiții, atât din partea asigurătorilor, cât și – mai cu seamă – din partea asiguraților.
Ca în oricare domeniu de activitate economică, și în asigurări instrumentele, tehnicile și metodele de lucru sunt perfectibile, iar facilitățile acordate de asigurările pe linia primelor ori a despăgubirilor sunt susceptibile de îmbunătățire și diversificare.
Asigurările au o deosebită importanță economică și socială.
Prin acoperirea într-un timp relativ scurt a pagubelor produse asiguraților, se realizează desfășurarea neîntreruptă a procesului reproducției simple și lărgite. 1
Fondul de asigurare este folosit pentru reproducția simplă (plata despăgu-birilor și sumelor asigurate) cât și pentru reproducția lărgită (acțiuni de prevenire și combatere a evenimentelor asigurate, creditarea economiei naționale).
Prin intermediul asigurărilor se acordă despăgubiri asiguraților pentru acoperirea pagubelor produse de riscurile cuprinse în asigurare, dând posibilitatea reconstituirii bunurilor distruse, asigurând astfel continuitatea procesului de producție. În cadrul relațiilor de asigurări intervin și mărfurile ce fac obiectul comerțului exterior pe căile navale, rutiere, aeriene.
Fondul de asigurare îmbracă în mod necesar formă bănească.
Practica unor organizații de asigurare din străinătate de a-și îndeplini obligațiile asumate prin prestații în natură (acordarea de asistență medicală în cazul asigurării de boală sau de accidente, organizarea funeraliilor, în cazul asigurării de deces, ș.a.) nu infirmă această teză.
Prin urmare, asigurarea exprimă relații de distribuire și redistribuire a produsului intern brut, relații care apar în procesul constituirii și utilizării fondului de asigurare în vederea desfășurării neîntrerupte a activității economie, păstrării integrității bunurilor asigurate, protejării persoanelor împotriva anumitor evenimente care le-ar putea afecta viața ori integritatea corporală, precum și onorării de răspundere civilă ce revin persoanelor fizice și juridice față de terți.
Trebuie spus că noțiune de asigurare se folosește în legătură nu numai cu activitatea societăților comerciale de asigurare și organizațiilor de asigurare mutuale, dar și cu asigurările sociale.
În România, fondurile de asigurare sociale se constituie la dispoziția Ministerului Muncii și Protecției Sociale, a cooperației meșteșugărești și a unor organizații obștești. Fondul asigurărilor sociale de stat se formează, în principal, pe seama contribuției agenților economici, a instituțiilor publice și a persoanelor fizice care folosesc munca salarială. În cazul în care fondul astfel constituit nu este acoperitor, el poate fi completat pe seama subvențiilor primite de la bugetul de stat.
În țara noastră, fondul asigurărilor sociale de stat se utilizează pentru acordarea de pensii (pentru muncă depusă și limită de vârstă, de invaliditate și de urmaș), indemnizații (în caz de boală, de accidente de muncă și boli profesionale, pentru prevenirea îmbolnăvirilor, sarcină, lehuzie, îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 3 ani și creșterea copilului până la vârsta de un an, etc.) ajutoare (sociale, pentru procurări de proteze, în caz de deces, etc.), trimiteri la odihnă și tratament, acoperirea a 50 % din costul medicamentelor procurate de salariați și pensionari, etc.
Separat de fondul asigurărilor sociale se mai constituie fondul pentru pensia suplimentară pe seama contribuției salariaților, și fondul pentru ajutor de șomaj, pe seama contribuției agenților economici, a instituțiilor publice și a salariaților.
Astfel, asigurările sociale, ca și asigurările mijlocite de societățile comerciale și de organizațiile mutuale, exprimă relații economice, de distribuire și redistribuire a produsului intern brut.
Așadar, la asigurările sociale, solidaritatea națională tinde să înlocuiască solidaritatea dintre membrii comunității de risc, ce se manifestă la asigurările mutuale.
Asigurarea mărfurilor în raporturile comerciale externe are importanță din punct de vedere economic, financiar și valutar, pornind de la riscurile mari pe perioada transporturilor. Prin asigurări se realizează o economisire de devize (încasări în valută pentru prestarea serviciilor de asigurări, reducerea plăților ce ar trebuie efectuate în devize).
Prin păstrarea fondului de asigurare în conturi la bănci. Se creează posibilitatea folosirii lui și pentru reproducția lărgită, încât disponibilitățile bănești ale asigurătorului sunt utilizate pentru creditarea pe termen scurt a economiei naționale.
Asigurătorii susțin, de asemenea, prin o parte din fondurile bănești mobilizate la dispoziția lor, finanțarea de acțiuni pentru prevenirea și combaterea incendiilor, a îmbolnăvirilor și a mortalității animalelor.
Asigurările de persoane, pe de altă parte, reprezintă un mijloc suplimentar de prevedere și economisire pus la îndemâna asiguraților pentru bătrânețe sau pentru pierderea capacității de muncă.
Astfel, asigurările de persoane apar ca o completare a asigurărilor sociale. 1
Asigurările au rol educativ, datorită modului în care sunt concepute și principiilor ce stau la baza acordării despăgubirilor.
Asigurătorii din toată lumea exclud de la despăgubire pierderile produse prin neglijența sau culpa asiguratului.
Deoarece asigurarea poate fi privită și ca o prestare de servicii ce trebuie concepută astfel încât să răspundă în permanență necesităților din economie.
În generale se consideră că asigurarea reprezintă un mijloc de a repartiza asupra unui număr mare de persoane, paguba provocată de un fenomen, (eveniment) unui număr redus dintre acestea, însă, această abordare nu evidențiază faptul că asigurarea se realizează prin intermediul societăților comerciale de asigurare ce își desfășoară activitatea pe o piață concurențială.
De aceea au fost evidențiate și alte evenimente ale asigurărilor, ca de exemplu, ce de ramură prestatoare de servicii, intermediar – financiar și activ a financiar într-o economie cu incertitudini.
Asigurarea ca ramură prestatoare de servicii1 ni se dezvăluie în momentul în care observăm că o societate comercială de asigurare, în schimbul primelor încasate de la persoanele fizice și juridice asigurate, oferă acestora un produs suis generis, și anume, obligația de prelua asupra sa efectele negative ale producerii unui anumit fenomen (eveniment) sau complex de fenomene (evenimente).
Prin urmare, asigurarea apare ca un mijloc de a pune la adăpost persoanele asigurate de pericolele care le amenință, de a le oferi „securitate” în cazuri convenite. Întrucât „securitatea” de care vorbim este un bun necorporal, asigurarea poate fi considerată ca o ramură a economiei prestatoare de servicii unei categorii distincte de beneficiari: asigurații.
Societatea de asigurări pe viață nu este doar o prestatoare de servicii în favoarea asiguraților, dar și un intermediar financiar între persoanele fizice asigurate, care plătesc prime eșalonate, și persoane juridice și fizice care au nevoie de resurse financiare suplimentare.
Cele arătate scot în evidență faptul că asigurările pe viață oferă persoanelor fizice nu numai o protecție de asigurare, dar și un instrument de economisire și de fructificare a resurselor bănești.
Rolul de intermediar financiar îl îndeplinesc mai cu seamă societățile de asigurări de viață, deși și societățile de asigurări de bunuri de răspundere civilă dispun de anumite resurse financiare temporar libere, pe care le oferă spre plasare pe piață.
Societatea de asigurare este totodată și intermediar financiar între persoanele fizice asigurate ce plătesc prime și persoane juridice și fizice ce au nevoie de resurse financiare suplimentare.
Societățile de asigurare apar pe piața financiară cu ofertă de capital de împrumut orientată către diverși solicitanți de resurse financiare. Astfel, oferta societăților de asigurare se adresează: băncilor comerciale, interesate să primească depuneri pe diferite termene pentru majorarea resurselor de creditare; societăților comerciale de producție, preocupate să-și majoreze capitalul activ; autorităților publice centrale și locale, aflate în căutare de resurse de împrumut pentru acoperirea deficitelor bugetare sau pentru finanțarea unor investiții importante de fonduri extrabugetare; deținătorilor de terenuri și imobile destinate vânzării.
Plasarea disponibilităților bănești pe piața capitalurilor de împrumut se face în condiții de dobândă, cursuri ale hârtiilor de valoare, cursuri de schimb valutar, etc., care se modifică de la o perioadă la alta în funcție de ritmul creșterii economice, rata inflației, gradul de ocupare a forței de muncă, prețurile practicate pe piața externă, etc.
Este important de menționat că în spatele societăților de asigurare, ca intermediar financiar, stau persoane fizice care au încheiat asigurări de viață în dublu scop: pe de o parte, pentru a se proteja împotriva unor posibile evenimente viitoare, iar pe de altă parte, pentru a-și fructifica economiile încredințate societăților de asigurare. Pentru persoanele fizice titulare ale unor contracte de asigurări de viață, asigurarea constituie veritabile active financiare, cu scadențe de valorificare mai lungi sau mai scurte.
În concluzie, datorită evoluției conjuncturii în perioada de valabilitate a contractului de asigurare care influențează atât mărimea absolută nominală a sumei acumulate, cât și mărimea reală a acesteia, la data încasării ei face din asigurare un activ financiar într-o economie de incertitudini.
CAPITOLUL II
ASIGURĂRI DE VIAȚĂ OFERITE DE UNITA ȘI
ALTE SOCIETĂȚI DE ASIGURARE
II.1 Caracterizarea generală a asigurărilor de viață
Asigurarea de viață constituie un act individual de prevedere, un contract de securitate personală sau familială, care intervine între o persoană fizică și societatea de asigurări, având ca scop: crearea condițiilor de existență a unei familii pentru cazul în care susținătorul material al acestei familii ar dispărea; crearea unor condiții normale de existență pentru viitor unui membru de familie.
Asigurarea poate fi definită din două perspective: cea a societății de asigurare și cea a persoanei asigurate. 1
Din punctul de vedere al societății de asigurări, asigurarea de viață poate fi definită ca o modalitate de transfer a riscului financiar asociat pierderii vieții sau sănătății unui individ asupra unui grup de indivizi, confruntați și ei la rândul lor cu expunerea la același risc. Trebuie să remarcăm ca această definiție comportă două elemente de bază, și anume faptul că transferul se face de la individ spre grup, și faptul că fiecare membru al grupului participă la constituirea fondului de despăgubiri, printr-o cotă parte, numită primă de asigurare.
Din punctul de vedere al individului, asigurarea de viață poate fi definită ca o înțelegere (contractul de asigurare) în care una din părți, asiguratul, plătește o anumită sumă de bani (prima de asigurare) iar cea de-a doua parte, asigurătorul, este de acord să plătească o anumită sumă de bani în cazul producerii eveni-mentului asigurat.
Asigurările de viață au un grad ridicat de complexitate atât prin natura riscurilor cât și prin formele și tehnica realizării lor. Ele au după caz o funcție de protecție de risc sau o funcție de economisire, dar pot îmbina aceste funcții în cadrul asigurărilor mixte. 2
Trăsăturile generale ale mecanismului asigurărilor de viață sunt prezentate sintetic în continuare:
1. Asigurările de viață au caracter facultativ, se încheie pe baza opțiunilor asiguraților cu acordul instituțiilor de asigurare. Pot încheia contracte de asigurare persoanele cuprinse între anumite limite de vârstă pe durate de asigurare variate în condițiile de achitare a primelor și de plată a sumelor asigurate stabilite de asigurător și prevăzute în polițele de asigurare.
La sume asigurate de peste un anumit plafon valoric polițele de asigurare se încheie numai cu avizul favorabil al medicului desemnat.
2. Asigurarea de viață se particularizează prin aceea că se încheie în general pe o perioadă îndelungată de timp 5 – 10 ani sau chiar mai mult. În toată această perioadă asiguratul plătește prime de asigurare iar asigurătorul se obligă să achite suma asigurată în caz de supraviețuire a asiguratului, în caz de deces al acestuia sau la expirarea asigurării. 1
3. Printr-un contract de asigurare (poliță) se asigură, de regulă, o singură persoană, dar există și excepții, când sunt asigurați, prin același contract, membrii unei familii.
4. Asigurarea se încheie în condițiile împlinirii unei anumite vârste și în funcție de starea de sănătate a asiguratului. În situația în care, la încheierea contractului de asigurare, vârsta asiguratului era sub limita minimă stabilită prin condiții speciale, asiguratul nu plătește suma asigurată, dacă evenimentul asigurat se produce înainte de împlinirea vârstei prevăzute, în acele condiții.
Declarațiile neexacte ale asiguratului cu privire la vârsta ori la starea sa de invaliditate atrag nulitatea contractului și obligația asiguratului de restituire a primelor încasate.
Persoanele cu o invaliditate permanentă mai mare de 50 % nu sunt primite în asigurare.
5. Tariful de prime este diferit pe forme și variante ale asigurării. Primele de asigurare sunt crescătoare în funcție de grupele de vârstă ale asiguraților și descrescătoare în raport cu creșterea duratei contractului și a duratei plății primelor.
La asigurările de viață, odată cu completarea și semnarea declarației de asigurare, persoana care dorește să se asigure trebuie să achite o sumă (denumită anticipație), egală cu valoarea celei dintâi rate de primă, plus taxa de poliță.
În tehnica asigurărilor din țara noastră între sistemul primei naturale și sistemul primei constante sau nivelate s-a adaptat cel de-al doilea sistem pentru că se asigură un echilibru între fluxurile bănești pozitive din prima parte a perioadei și cele negative din parte a doua.
6. La toate variantele de asigurări de viață la care plata sumei asigurate se face și la expirarea contractului de asigurare sau exclusiv la expirarea perioadei de asigurare se impune cu necesitate constituirea rezervei matematice. Prin urmare prima netă are în structura sa:
– prima de risc, pentru acoperirea sumei asigurate în caz de invaliditate permanentă sau deces în cursul perioadei de asigurare;
– rezerva matematică a cărei constituire determină efecte specifice în tehnica asigurărilor de viață și anume: reactivarea contractului, continuarea asigurărilor pe baza unei sume reduse, răscumpărarea, acordarea unor împrumuturi asiguraților. Rezerva matematică constituită rămâne un drept intangibil al asiguratului, ea materializează un act de economie fiind imprescriptibilă.
Datorită acestui specific al asigurărilor de viață privind prima de asigurare plătită în cursul asigurării ajunge la nivelul sumei asigurate sau întrece chiar acest nivel, ceea ce nu se întâmplă în asigurările de accidente, ude operează doar prima de risc, expresie a principiului mutualității.
Nivelul ridicat al primelor de asigurare în asigurările de viață a impus plata anticipată în rate anuale și sub anuale , chiar lunare.
7. Pentru ca asigurații să resimtă efectul asigurării încă pe parcursul perioadei de asigurare, fără a ne referi la apariția riscului, deci a cazului asigurat, unele societăți de asigurare au instituit formula plății sumei asigurate pe bază de amortizare. Tragerile de amortizare sunt lunare. În acest scop la emiterea poliței de asigurare se atribuie de către asigurător combinații de trei litere pentru fiecare 10.000 lei sumă asigurată, numai la asigurările mixte de viață.
La fiecare tragere lunară se extrag opt combinații de litere, pentru care societatea de asigurare plătește asiguraților câștigători partea aferentă combinației de litere din poliță.
8. O particularitate ce intervine în asigurările de viață o constituie anticipația reprezentând prima rată, inclusiv taxa de poliță care se plătește la semnarea declarației. Se consideră anticipație această sumă deoarece plata ei înseamnă doar intrarea persoanei în relații cu societatea de asigurare nu și acceptarea contractului de asigurare, care are loc după o serie de analize, certificări, uneori avize și consult medical. În caz de neacceptare a contractului de asigurare anticipația încasată se restituie, mai puțin taxa de poliță, iar dacă se acceptă, se emite polița de asigurare, iar asigurarea intră în vigoare.
9. Asigurătorul nu plătește suma asigurată dacă:
• evenimentul asigurat a fost produs de operații militare în timp de război. În astfel de situații, la asigurările la care se constituie rezerva de prime, în caz de deces al asiguratului, asigurătorul plătește rezerva de prime aferentă contractului indiferent de timpul care a trecut de la încheierea acestuia;
• un beneficiar a produs intenționat decesul asiguratului, suma asigurată revenind celorlalți beneficiari, desemnați de moștenitori;
• decesul sau invaliditatea permanentă a asiguratului a fost prilejuită de comiterea sau încercarea de a comite de către de asigurat sau beneficiar, cu intenție, a unor fapte penale de o deosebită gravitate;
• sinuciderea asiguratului a survenit în timp de 2 ani de la încheierea contractului;
La unele asigurări de viață, asiguratul poate acorda asiguraților împrumuturi asupra polițelor de asigurare. Acestea sunt purtătoare de dobândă și rambursabile într-un anumit termen.
Pentru populație, asigurările prezintă mijloace suplimentare de prevedere și economisire, pe lângă cele oferite de asigurările sociale, pentru acoperirea de nece-sități materiale și spirituale la atingerea unei anumite vârste, în caz de deces (pentru familii) sau pierderea capacității de muncă. În același timp se permite asiguraților ca prin plata de prime în raport cu posibilitățile fiecăruia, să realizeze economii și să ia pe baza veniturilor proprii măsuri de prevedere pentru ei și familiile lor.
Asigurările de viață sunt acele contracte încheiate de societatea de asigurare în vederea acoperirii dificultăților financiare cu caracter permanent pe care le întâmpină familia persoanei decedate. 1
Elementele tehnice existente în asigurare sunt următoarele:
─ Asigurătorul este persoana juridică (societatea de asigurare) care în schimbul primelor de asigurare încasate de la asigurați își asumă răspunderea de a plăti suma asigurată la producerea unui anumit eveniment în viața persoanelor asigurate sau de a plăti o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii față de terțe persoane. În cazul asigurărilor de viață, asiguratul va plăti suma asigurată în caz de deces, invaliditate sau atingerea unei vârste de către asigurat.
─ Asiguratul este persoana fizică sau juridică, care în schimbul primei de asigurare plătite asiguratului, împotriva unor accidente sau calamități naturale, ori persoana fizică ce se asigură împotriva unor evenimente ce pot apărea în viața sa, precum și persoana fizică sau juridică care se asigură pentru prejudiciul pe care îl poate produce unor terțe persoane.
În cazul asigurărilor de viață sunt stipulate trei personaje cheie în contract: contractantul asigurării, asiguratul și beneficiarul.
─ Contractantul asigurării este de regulă asiguratul. Uneori în rapoartele de asigurare între asigurat și contractant se face distincție. Contractantul asigurării este persoana care încheie contractul de asigurare cu societatea de asigurări și care este obligat să plătească prima de asigurare.
─ Asiguratul este persoana a cărei vieți constituie obiectul contractului de asigurare.
─ Beneficiarul este persoana căreia îi este plătită suma asigurată în momentul realizării unui eveniment asigurat.
Uneori terța persoană care devine beneficiarul asigurării este indicată în mod expres, de către asigurat, în contractul (polița) de asigurare. Alteori, desemnarea beneficiarului asigurării se face în cursul executării contractului de asigurare prin declarație scrisă, comunicată de asigurat societății de asigurare, ori prin testament.
Când sunt mai mulți beneficiari desemnați moștenitori, ei au drepturi egale asupra sumei asigurate, cu condiția ca asiguratul să nu fi dispus altfel.
─ Contractul de asigurare este actul juridic care se încheie între asigurat și asigurător în cazul asigurării facultative.
Prin acest act, asiguratul se obligă să plătească prima de asigurare, iar asigurătorul se obligă ca la producerea riscului asigurat să achite asiguratului sau beneficiarului asigurării, despăgubirea sau suma asigurată. În contract mai sunt prevăzute și alte drepturi și obligații ale părților contractate, precum și data începerii și data încetării răspunderii asiguratului.
La asigurările de persoane, interesul de asigurare vizează crearea cadrului necesar pentru realizarea protecției economice în cazul invalidității ori decesului asiguratului, sau la producerea altui eveniment stipulat în contractul de asigurare. Încheierea contractului de asigurare este o măsură de prevedere , iar la asigurările mixte de viață și un mijloc de economisire pe termen lung.
Este necesar ca persoana care încheie asigurarea să facă unele precizări referitoare la risc, precizări înscrise în contract. Dacă împrejurările esențiale privind riscul se schimbă în cursul executării contractului, asiguratul este obligat să comunice imediat asigurătorului schimbarea survenită.
─ Obiectul asigurării – poate fi bunul, persoana sau răspunderea asigurată. La asigurările de viață, obiectul asigurării îl constituie persoana fizică.
─ Interesul asigurat – justifică asigurarea bunului, persoanei sau răspunderii respective. În asigurările de viață, interesul asigurat se confundă cu persoana asigurată sau a beneficiarului.
─ Riscul asigurat – este evenimentul (fenomenul) care odată produs obligă pe asigurător să plătească asiguratului despăgubirea sau suma asigurată.
Nu orice fenomen (eveniment) generator de pagube poate constitui risc asigurat, ci numai acela care îndeplinește cumulativ condițiile următoare:
– producerea fenomenului (evenimentului) să fie posibilă deoarece dacă o persoană nu este amenințată de nici un risc, asigurarea acesteia nu devine necesară;
– riscul să fie real și să prezinte un anumit grad de periculozitate pentru asigurat;
– evenimentul să fie incert, să se producă întâmplător, adică părțile din asigurare să nu aibă posibilitatea cunoașterii și influențării în timp și în spațiu;
– pericolul de distrugere sau vătămare să fie independent de viața asiguratului sau beneficiarului asigurării;
– ivirea evenimentelor să fie posibilă pe un teritoriu cât mai larg, de preferință pe întreg cuprinsul țării;
– acțiunea evenimentului (fenomenului) este necesar să poată fi înregistrată în evidența statistică, în vedere cunoașterii frecvenței și intensității manifestării lui.
La asigurarea de persoane contractul se încheie în scopul protejării asigura-ului pentru cazul decesului ori invalidității sale sau la survenirea unui eveniment fie la asigurat, fie la beneficiarul asigurării.
Interesul însoțește evenimentul legat de persoană, deces, invaliditate, atingerea unei anumite vârste.
─ Suma asigurată este partea din valoarea de asigurare pentru care asigurătorul își asumă răspunderea în cazul producerii fenomenului (eveni-mentului) pentru care s-a încheiat asigurarea.
Suma asigurată reprezintă limita maximă a răspunderii asiguratului și constituie unul din evenimentele care stau la baza calculării primei de asigurare.
─ Durata asigurării reprezintă perioada de timp în care rămân valabile raporturile de asigurare, între asigurător și asigurat așa cum au fost ele stabilite prin contractul de asigurare.
Pe tot parcursul ei cele două părți care intervin în asigurare trebuie să respecte obligațiile ce le revin prin contractul de asigurare.
Durata asigurării pentru asigurările de viață, în comparație cu celelalte forme de asigurare, este mult mai mare, ajungându-se la termen de până la 15 ani.
Stabilirea duratei de asigurare influențează direct mărimea primei de asigurare.
─ Prima de asigurare reprezintă suma de bani dinainte stabilită pe care asiguratul o plătește asigurătorului pentru ca acesta să poată constitui fondul de asigurare necesar sau a sumei asigurate la producerea riscului asigurat.
Din primele de asigurare încasate, asigurătorul își constituie pe lângă fondul necesar achitării sumelor asigurate și alte fonduri prevăzute prin dispoziții legale și își acoperă cheltuielile privind constituirea și administrarea fondului de asigurare.
Prima de asigurare stabilită pentru o unitate de calcul (pentru o fracțiune de sumă asigurată 100 sau 1000 lei) privind o anumită perioadă, de obicei un an, poartă denumirea de cotă tarifară.
Mărimea primelor de asigurare ce se încasează de la asigurați se determină înmulțind suma asigurată cu cota de primă tarifară stabilită pentru fiecare 100 sau 1000 lei sumă asigurată.
Cota de primă tarifară (prima brută) este diferențiată ca nivel în funcție de ramura de asigurare, felul bunului asigurat, frecvența și intensitatea producerii riscului asigurate.
Prima brută are în structura sa două elemente: prima netă și adaosul de primă. Prima netă este destinată formării fondului necesar achitării despăgubirilor și sumelor asigurate, iar adaosul servește pentru formarea resurselor bănești necesare acoperirii cheltuielilor pentru constituirea și administrarea fondului de asigurare, finanțării unor măsuri de prevenire a pagubelor, constituirii fondului de rezervă și realizării unui anumit beneficiar.
La asigurările de persoane, implicit la asigurările de viață, cota de primă tarifară depinde de următoarele elemente:
vârsta asiguratului;
durata asigurării;
suma la care se încheie asigurarea;
riscurile asigurate.
În ce privește locul de plată al primei de asigurare, trebuie menționat că este portabil, adică asiguratul este obligat să achite prima de scadență organelor de încasare, la casierie, ori să depună în contul asiguratului; asiguratul nu ridică nici un fel de pretenții de plată a sumelor, dacă din cauza neplății la termen a decăzut din drepturi.
Durata de asigurare variază între 5 și 15 ani și este astfel stabilită încât, la expirarea contractului, asiguratul să nu depășească vârsta limită (75 ani), vârstă determinată de selecția riscurilor.
Formele asigurărilor de viață pot fi încheiate de persoane fizice a căror vârstă este exprimată între 16 și 65 ani.
În contractul de asigurare se pot cuprinde și alte persoane din familie, vârsta minimă pentru copii fiind de 5 ani.
La asigurările de viață cuprinderea în asigurare este condiționată și de starea sănătății asiguratului, la vârsta acestuia (16-65 ani) și de gradul de invaliditate permanent existent la încheierea asigurării (nu trebuie să fie mai mare de 50%). Pentru asigurările la care sumele asigurate depășesc o anumită limită contractarea asigurării este condiționată de examinarea medicală a asiguratului.
II.2. Prezentarea Societății de Asigurare UNITA S.A.
și a Sucursalei Județene UNITA Suceava
Societatea de asigurare UNITA este o societate comercială având forma juridică de societate pe acțiuni.
Societatea UNITA S.A. își are sediul central la Timișoara, având capital privat româno-german. S-a extins în 182 de unități repartizate pe întreg teritoriul României cu 16 sucursale și 166 filiale.1
Societatea UNITA S.A. a fost înființată pe 3 septembrie 1990, având un capital de 1,1 miliarde lei în proporție de 99,2 % german și 0,8 % român. Acum capitalul social subscris și integral vărsat este de 40,7 miliarde lei, din care 99,4 % german și 0,6 % român.
Personalul societății este format din 1000 salariați și 6000 de colaboratori (agenți de asigurare), iar pregătirea este realizată de către specialiști români și străini (organigrama centralei societății este prezentată în Anexa 1).
Reasigurarea se face de către SWISS RE – Elveția, BAVARIAN RE – Germania și GERLING GLOBAL – Austria.
UNITA S.A. a realizat inițial asigurări de viață, dar în prezent realizează toate formele de asigurări facultative.
Produsele de asigurare oferite sunt:
asigurări de viață;
asigurări de persoane, altele decât cele de viață;
asigurări de autovehicule (CASCO);
asigurări maritime și de transport (CARGO);
asigurări de incendiu și alte pagube la bunuri;
asigurări de răspundere civilă (RCA, Carte verde, CMR).
Volumul de prime de asigurare încasate de la înființarea societății până în prezent este prezentat în tabelul următor:
Tabel 2.2.1.
Societatea UNITA S.A. s-a situat permanent între primele zece societăți de asigurare din România, iar în anul 1998 a ocupat poziția a șaptea.
UNITA, în domeniul investițiilor pune accent pe bunuri imobile (apartamente, clădiri, spații comerciale), iar din 1998 s-a reorientat spre investirea în valori mobiliare, în principal acțiuni la societățile comerciale în domeniul turismului.
ORGANIZAREA SUCURSALEI UNITA SUCEAVA
Notă:
Numărul minim pentru serviciu este de 6, din care 1 șef serviciu, iar pentru birou este din 3, din care 1 șef birou.
Serviciul asigurări este coordonat de director adjunct, iar serviciul contabilitate de contabilul șef.
Sucursala Suceava are următoarea componență:
Principalii indicatori care au caracterizat activitatea societății UNITA în 1999 sunt prezentați în tabelul 2.2.2.:
Tabel 2.2.2.
Comparativ cu situația pe centrala UNITA, situația Sucursalei UNITA Suceava se prezintă ca în tabelul de mai jos:
Tabel 2.2.3.
Rezultatele financiare ale Sucursalei UNITA
Suceava pentru anii 1997 – 1999
– mii lei –
Sursa: Datele contabile ale Sucursalei UNITA Suceava
II.3. Forme ale asigurărilor de viață practicate în cadrul
Sucursalei Județene UNITA Suceava
Formele de asigurare practicate de UNITA sunt :
I. Asigurări de persoane:
– Asigurarea de viață cu acumulare de capital începând cu anul 1991.
– Asigurarea de accidente, începând cu data de 01.04.1994.
– Asigurarea de pensie viageră, începând cu data de 01.11.1995.
II. Asigurări de bunuri :
– Asigurarea clădirilor și construcțiilor.
– Asigurarea bunurilor mobile.
– Asigurarea bunurilor casabile.
Societatea de asigurări „UNITA” și-a inclus în portofoliu asigurări de viață sub două forme specifice și anume : asigurarea de viață cu formare de capital și asigurarea de viață cu acumulare de capital (au adaptare dinamică) ambele putând fi completate cu asigurarea suplimentară contra deceselor din accidente.
1. Asigurarea de viață cu formare de capital – se poate încheia distinct sau în corelație cu persoane fizice cuprinse între 18 – 60 ani fără a depăși 65 de ani la expirarea asigurării, dar pentru persoane cuprinse între 0 – 60 de ani.
Riscurile agreate în asigurare sunt: supraviețuirea, decesul și invaliditatea permanentă (dacă asiguratul a contractat și o asigurare suplimentară de accidente).
Asigurarea se încheie pe baza declarației de asigurare depuse de asigurat din care rezultă: elementele de identificare a titularului și beneficiarului poliței de asigurare (nume și prenume, calitatea, vârsta, adresa, etc.) profesia sau meseria în raport cu care se stabilesc sporurile de prime în funcție de gradul de periculozitate, (vezi Anexa 2); starea de sănătate atestată prin acte medicale.
Declarația de asigurare se semnează de către contractantul asigurării, asiguratul în vârstă de peste 14 ani și unul din părinți sau tutore pentru copii sub 18 ani.
Suma asigurată se propune de către contractant și se negociază cu societatea de asigurări. La sume ce depășesc un anumit plafon este necesară examinarea medicală.
Primele de asigurare sunt anuale, fiind exprimate în lei la 1000 lei sumă asigurată, dar pot fi plătite și în rate trimestriale sau lunare. Tarifele de prime de asigurare sunt diferite pentru :
asigurările contractate de medici și farmaciști
pentru asigurările contractate de celelalte categorii de persoane.
Pentru unele profesii sau meserii, cu grad ridicat de periculozitate, cotele de primă tarifară sunt sporite.
Plata primelor de asigurare poate avea loc cu anticipație, caz în care, societate acordă reduceri anuale de 5% începând cu al doilea an de asigurare.
Asigurarea de viață cu formare de capital este o asigurare de protecție, de economie și de valorificare. Suma cuvenită se acordă asiguratului, la expirarea asigurării sau, în caz de deces, beneficiarului de asigurare.
Asigurarea face parte din categoria asigurărilor cu formare de capital individual și participare la excedente. Excedentele se acordă fiecărui contract de asigurare sub forma unor cote din excedentele anuale începând cu al treilea an de asigurare.
În mecanismul asigurării de viață cu formare de capital, pot surveni, după caz: rezilierea contractului de asigurare; transformarea asigurării într-o asigurare fără plata primelor, acordarea unor anticipații din suma asigurată; adoptarea unor clauze contractuale pentru riscul de război, serviciu militar sau tulburări sociale; posibilitatea răscumpărării sumei asigurate, etc.
2. Asigurarea de viață cu acumulare de capital (sau adaptare dinamică):
Se încheie, în principiu, în aceleași condiții ca și asigurarea de viață cu formare de capital. Caracteristicile sunt câteva aspecte :
a) Se oferă asiguratului posibilitatea ca pe parcursul asigurării, începând cu al doilea an de asigurare și până cel mult cu trei ani înainte de expirarea asigurării, să-și mărească suma asigurată, fără un nou control medical;
b) Asiguratul acceptă sau nu, oferta de majorare a asigurării, odată cu asumarea obligației de plată a surplusului primelor de asigurare;
c) Majorarea sumei asigurate se efectuează în funcție de : majorarea primelor de asigurare, vârsta persoanei asigurate în anul adaptării dinamice și a duratei rămasă până la expirarea perioadei de asigurare. Se ține seama de coeficientul de inflație.
d) Adaptarea dinamică a sumei asigurate nu operează atunci când asiguratul o contestă în prima lună de la pornirea ofertei sau dacă nu achită prima de asigurare majorată;
e) Dacă asiguratul nu acceptă oferta anuală de majorare a sumei asigurate, mai mult de două ori consecutiv atunci, această facilitate nu i se mai acordă în continuare, fără examinare medicală;
f) Introducerea clauzei de adaptare dinamică într-un contract de asigurare presupune, în fapt, înlocuirea unui nou contract de asigurare.
3. Asigurarea suplimentară contra deceselor din accidente:
Formează o unitate cu asigurarea principală de viață, neputând fi contractată distinct și nici continuată, fără asigurarea de bază cu care s-a cuplat.
Asigurarea suplimentară contra deceselor din accidente are în vedere protecția contra următoarelor riscuri generatoare de deces:
a) Riscuri generale – explozia, lovirea, căderea, alunecarea, înțeparea, tăierea, atacul din partea altor oameni sau animale, trăsnetul, acțiunea curentului electric, arsura, degerarea, înecul, intoxicația și asfixierea subită, evenimentele de circulație, acțiunea unor mașini, aparate și instalații, scule și arme.
b) Infecții produse ca urmarea unui accident și generatoare de deces.
c) Urmările imediate ale efortului fizic excesiv și subit.
Nu sunt considerate riscuri asigurate: urmările bolilor profesionale, bolile contractate ca urmare a atacului animalelor (cu excepția turbării), înțepătura insectelor, șerpilor; malaria, tifosul exantematic și alte boli infecțioase; otrăvirea, iradierea, sinuciderea.
Sunt excluse din asigurare: accidentele provocate de evenimentele de război sau tulburări interne; accidentele suferite atunci când persoana comite fapte pedepsite de lege; accidente generate de încercări autoterapeutice ale asiguratului; accidente cauzate de apoplexii; crize spastice, tulburări mintale, etc.
Vârsta cuprinderii în asigurare și durata asigurării sunt cele stabilite prin contractul de asigurare principal de viață.
Suma asigurată în limita căreia societatea de asigurare preia riscurile este cea prevăzută la asigurarea de viață (cu acumulare de capital sau cu adaptare dinamică).
Tariful de prime corespunzătoare asigurării suplimentare contra deceselor din accidente este inclus în tariful asigurării principale, de viață.
În condițiile acestei asigurări, suma asigurată cuvenită ca urmare producerii riscului asigurat se plătește după 24 de ore de la expirarea zilei în care s-a achitat prima rată, aferentă primei de asigurare stabilite, iar dacă evenimentul s-a produs după cel puțin un an de la semnarea contractului de asigurare atunci se plătește dublul sumei asigurate.
Prin urmare suma asigurată se plătește dacă decesul a intervenit: în cadrul derulării perioadei de asigurare; în decursul de un an de la producerea, și ca urmare accidentului, înainte ca asiguratul să fi împlinit vârsta limită de 65 de ani.
Asigurarea suplimentară nu dă dreptul la cote din excedente, la răscumpărare, în caz de reziliere a sumei asigurate și nici la continuarea asigurării fără plata primelor de asigurare.
II.4. Condiții generale pentru asigurarea de viață
cu acumulare de capital
În cadrul raporturilor contractuale intervenite între asigurat și societatea de asigurare UNITA S.A. sunt valabile și legale mai multe clauze și condiții care se vor expune în cele ce urmează.
Protecția asiguratului prin asigurare începe în ziua în care el a achitat prima rată de primă și societatea a confirmat în scris, sau prin înmânarea contractului de asigurare. că a acceptat declarația de asigurare care s-a semnat între asigurat și UNITA.
După intrarea în vigoare a contractului de asigurare UNITA garantează următoarele drepturi: 1
– La expirarea asigurării, plătește suma asigurată împreună cu câștigurile acumulate.
– În cursul duratei asigurării, în caz de deces din boală al asiguratului, plătește suma asigurată, începând cu cel de-al doilea an de asigurare, socotit din ziua începerii asigurării înscrisă în contractul de asigurare.
– În cursul duratei asigurării, în caz de deces al asiguratului din boală infecțioasă acută, plătește suma asigurată chiar din primul an de asigurare, după expirarea termenului de 24 de ore de la expirarea zilei în care a fost achitată întâia rată de primă.
– Dacă odată cu asigurarea de viață s-a încheiat și o asigurare suplimentară pentru cazurile de deces din accidente și decesul s-a produs ca urmare a unui accident, plătește suma asigurată chiar din primul an de asigurare, după expirarea termenului de 24 ore de la expirarea zilei în care a fost achitată întâia rată de primă.
Începând cu cel de-al doilea an de asigurare în caz de deces din accident, UNITA plătește dublul sumei asigurate.
– La expirarea asigurării, asiguratul poate opta pentru plata unei pensii lunare viagere (pe întreaga durată a vieții), chiar dacă aceste plăți periodice, cumulate la un moment dat, depășesc suma asigurată cuvenită la expirarea asigurării. În cazul în care decesul intervine în primii cinci ani de la expirarea asigurării, pensia va fi plătită în perioada respectivă moștenitorilor legali.
Primele pentru asigurarea de viață se achită în rate anuale. Primele anuale sunt scadente la începutul fiecărui an de asigurare.
La alegerea asiguratului, primele anuale pot fi plătite și în rate trimestriale sau lunare. În acest caz, ratele de primă, corespunzătoare perioadei de timp convenite, sunt majorate cu 3%, respectiv 5%.
La expirarea asigurării sau la deces, vor fi decontate toate ratele rămase neachitate din anul de asigurare în curs, inclusiv eventualele restanțe.
Întâia rată de primă este scadentă la data intrării în vigoare a contractului de asigurare. Ratele de primă următoare, trebuie achitate societății de asigurare, în curs de o lună de la data scadenței. Dacă rata de primă nu a fost plătită în termen de o lună și încetarea plății primelor au loc după ce asiguratul a dobândit dreptul la o sumă de răscumpărare, contractul de asigurare va rămâne în vigoare pentru o sumă asigurată redusă. În caz contrar, contractul de asigurare se realizează fără restituirea primelor plătite anterior.
Contractantul asigurării are obligația de a se îngriji de plata la scadență a primelor de asigurare.
În cazul în care, pe parcursul derulării contractului de asigurare, asiguratul nu achită la timp una din primele scadente sau o altă sumă ce o datorează în cadrul raporturilor de asigurare, va primi din partea societății o înștiințare, protecția de asigurare încetează sau este diminuată, situație pe care societatea o precizează în înștiințare.
Primele de asigurare se pot plăti personal sau printr-un delegat al asigu-ratului, prin CEC sau prin mandat poștal, dată a plății considerându-se ziua depunerii banilor la CEC sau PTTR.
În cazul în care asiguratul are cont deschis pe numele și la dispoziția sa la una din băncile autorizate să funcționeze pe teritoriul țării noastre, cu acceptul dat în prealabil de asigurat, primele vor putea fi decadente din soldul existent în contul bancar.
În toate celelalte cazuri, când primele de asigurare sunt achitate prin organele de încasare ale societății de asigurare, acestea vor fi majorate cu 10%.
Primele de asigurare la asigurarea de viață pot fi plătite cu anticipație pe întreaga durată a asigurării sau pe anumite perioade (ani întregi) din durata asigurării. Primele de asigurare pentru cazul în care plata se efectuează anticipat pentru întreaga durată a asigurării sunt cuprinse în tabelele cu tarife de prime.
Pentru unele profesii, meserii sau ramuri sportive care în desfășurarea lor prezintă un grad de periculozitate sporit, se stabilesc suplimentări la primele tarifare.
Rezilierea contractului de asigurare se mai poate numi și transformare într-un contract fără plata a primelor.
1. Rezilierea contractului este posibilă numai dacă asiguratul își exprimă această dorință în scris, la finele anului de asigurare în curs.
Dacă plata primelor se face în rate subanuale, rezilierea contractului poate fi solicitată chiar în cursul anului, la expirarea oricărei perioade ce revine unei rate cu condiția ca asiguratul să fi achitat primele de asigurare cel puțin un an.
2. În cazul în care se reziliază contractul de asigurare numai parțial, suma asigurată rămasă pentru care s-au achitat primele nu poate fi inferioară sumei asigurate minime prevăzute în planul de activitate al societății.
3. După rezilierea contractului solicitată de asigurat, acesta va primi suma de răscumpărare.
4. În locul rezilierii contractului de asigurare, asiguratul poate solicita în scris, cu respectarea termenelor și datelor indicate la punctul 1 și 2, scutirea de obligația achitării primelor.
În acest caz, suma asigurată se va reduce în raport cu suma de răscumpărare cuvenită și durata rămasă până la expirarea asigurării.
5. Asiguratul nu poate pretinde rambursarea integrală a primelor achitate.
Societatea poate acorda cu anticipație o parte din suma asigurată, în limita sumei de răscumpărare cuvenite conform contractului de asigurare al asiguratului, la data solicitării împrumutului. Condiția acordării unei sume de anticipație este ca suma de răscumpărare să nu fie inferioară unei valori minime, stabilite anual prin planul de afaceri al societății.
Pentru timpul cât suma încasată cu anticipație rămâne asupra asiguratului, se vor percepe dobânzi. Nivelul dobânzilor se stabilește la data solicitării împrumutului. Asiguratul poate rambursa oricând suma primită anticipat.
Obligațiile persoanei asigurate înaintea semnării ofertei de asigurare sunt: 1
1. Societatea preia protecția prin asigurare bazându-se pe faptul că asiguratul, în declarația de asigurare pe care a semnat-o, a răspuns la toate întrebările puse, complet și cu sinceritate (se referă îndeosebi la întrebările privind bolile actuale și cele din trecut, la dereglări ale sănătății și la alte indispoziții). Aceasta este o obligație pe care o are asiguratul înainte de încheierea contractului de asigurare.
2. În cazul contractării unei asigurări de viață pentru o terță persoană, aceasta este de asemenea, răspunzătoare alături de persoana care încheie asigurarea, pentru răspunsurile complete și sincere la întrebările puse.
3. În cazul în care împrejurări hotărâtoare pentru acceptarea încheierii contractului de asigurare nu au fost comunicate societății sau au fost comunicate greșit de către asigurat, societatea poate rezilia contractul în primii trei ani de asigurare sau poate respinge plata sumelor din asigurare după depășirea acestui termen, dacă s-a produs evenimentul asigurat. Rezilierea se poate declara însă, numai într-un interval de o lună după luarea la cunoștință a nerespectării obligației menționate mai sus. Luarea la cunoștință de către un reprezentant al societății nu este egală cu luarea la cunoștință de către societate.
Prezentarea unor dovezi din care rezultă nevinovăția persoanei asigurate, privind indicațiile neadevărate sau incomplete, anulează rezilierea contractului de asigurare din partea societății.
În cazul în care s-a pronunțat rezilierea după producerea evenimentului asigurat, obligația societății privind plata unor sume din asigurare rămâne în vigoare, dacă împrejurările tăinuite se dovedesc că nu au influențat cu nimic producerea evenimentului asigurat, care a reclamat plăți din asigurare sau asupra cuantumului acestor plăți.
4. Societatea poate rezilia contractul de asigurare în cazul în care s-a exercitat constant și intenționat prin indicații voit incorecte sau incomplete, o influență asupra hotărârii sale de acceptare a declarației de asigurare.
Dacă aceste indicații au fost date de persoana asigurată, societatea poate declara față de asigurat rezilierea contractului de asigurare, chiar dacă persoana asigurată nu a avut cunoștință că prin aceasta nu se realizează obligația de a înștiința societatea asupra adevărului obiectiv.
5. Prevederile de la punctul 1 – 4 sunt aplicabile și pentru indicațiile obligatorii, în cazul unor cereri de modificare sau reactivare a asigurării.
6. În cazul în care nu s-a precizat o persoană împuternicită, iar asiguratul suferă producerea evenimentului asigurat, persoana cu drept de beneficiar este considerată de societate ca împuternicită de a primi o declarație de reziliere a contractului de asigurare. În caz că nu există beneficiar sau în caz că nu poate fi aflată adresa acestuia, societatea poate considera drept împuternicit pe posesorul contractului de asigurare, pentru comunicările ce le are de făcut.
Există și unele clauze contractuale în cazul prestării serviciului militar, în cazul unor tulburări sociale sau în caz de război.
În principiu, obligația societății de a presta serviciile din asigurare rămâne în vigoare, chiar și atunci când persoana asigurată și-a găsit moartea în exercițiul serviciului militar sau polițienesc, sau în timpul unor tulburări interne.
În cazul decesului persoanei asigurate, intervenit în legătură cu evenimentele de război, obligația societății se rezumă însă la plata sumei de răscumpărare a asigurării, calculată la data decesului. 1
În caz de sinucidere a persoanei asigurate, înaintea unui termen de trei ani socotit de la data achitării primei de acceptare (întâia rată de primă) sau de la data reactivării asigurării, se acordă suma asigurată, numai dacă se dovedește că fapta s-a comis într-o stare de dereglare maladivă a funcțiilor mintale, care exclude libera determinare a voinței.
În cazul sinuciderii după scurgerea termenului de trei ani, obligația plății sumei asigurate rămâne în vigoare.
Decesul persoanei asigurate trebuie comunicat în termen de 48 ore de la producerea acestuia, cu excepția forței majore. Prin forță majoră se înțelege situațiile în care termenul de mai sus nu poate fi respectat din motive mai presus de voința părților.
Pentru plata sumei asigurate în caz de producerea evenimentului asigurat se vor prezenta societății:
contractul de asigurare în original;
dovada achitării ultimei rate de primă;
certificatul deces cu indicarea vârstei și a locului nașterii;
certificatul medical constatator al decesului cu indicarea diagnosticului de deces;
un act medical care să conțină precizări privind începutul și evoluția bolii care a cauzat decesul persoanei asigurate.
În vederea clarificării obligațiilor societății ce derivă din contractul de asigurare, societatea poate cere și alte documente necesare, doveditoare și poate întreprinde cercetări cu privire la starea sănătății persoanei asigurate, care se vor rezuma la:
10 ani dinaintea semnării declarației de asigurare;
următorii 5 ani după emiterea contractului de asigurare;
3 ani înaintea decesului persoanei asigurate.
Cheltuielile legate de această documentare vor fi suportate de către persoana care solicită achitarea sumelor din asigurare numai dacă aceasta a prezentat documentație incompletă sau date nereale, în caz contrar aceste cheltuieli vor fi suportate de către societate.
La expirarea asigurării sau în cazul producerii evenimentului asigurat suma asigurată înscrisă în contractul de asigurare revine persoanei sau moștenitorilor acesteia. În cazul în care se indică o altă persoană ca beneficiar al drepturilor ce decurg din asigurare, până la producerea evenimentului asigurat, persoana care a încheiat contractul de asigurare poate revoca oricând dreptul de beneficiar pe care l-a acordat unei persoane.
În cazul în care asiguratul decide ferm și irevocabil ca beneficiarul să primească imediat drepturile ce decurg din contractul de asigurare, la producerea evenimentului asigurat, orice revocare ce privește această hotărâre este exclusă din momentul în care societatea a primit o declarație a asiguratului în acest sens. După primirea acestei declarații, dreptul de beneficiar nu se mai poate retrage decât cu asentimentul beneficiarului irevocabil indicat de asigurat.
Asiguratul poate transmite sau ipoteca drepturile ce-i revin din contractul de asigurare.
Cedarea și revocarea dreptului de beneficiar, precum și transmiterea și ipotecarea drepturilor ce decurg din asigurare sunt eficiente pentru societate numai în momentul în care i se comunică în scris luarea acestor măsuri.
Societatea remite sumele cuvenite din asigurare celui în drept să le primească, pe cheltuiala acestuia. În cazul transmiterii sumelor în afara teritoriului României, persoana în drept să primească suma asigurată suportă riscurile legate de această transmitere.
Persoanele care contractează asigurări de viață cu acumulare de capital, participă la excedentele obișnuite de societate în conformitate cu planul de activitate, aprobat anual de conducerea societății. Cel puțin 90% din excedentele anuale realizate de societate vor fi repartizate contractelor de asigurare cu condiția ca asiguratul să fie cu primele plătite la zi.
Dreptul la cota din excedentele anuale se obține pentru prima dată în momentul în care, pentru contractul asiguratului, rezerva de prime este pozitivă.
Comunicarea excedentelor se face la cererea contractantului asigurării, pentru prima dată la expirarea celui de-al treilea an de asigurare, dar nu mai devreme de data încheierii anului financiar.
La expirarea asigurării, asiguratul poate solicita, în locul sumei asigurate, plata unei pensii lunare viagere, dacă:
– asiguratul are minim 55 ani;
– pensia lunară viageră calculată nu este inferioară unei valori minime stabilite anual prin planul de afaceri al societății.
Criteriile care se vor avea în vedere la stabilirea pensiei viagere sunt :
– vârsta asiguratului în anul calendaristic în care expiră contractul de asigurare și se calculează pensia viageră;
– durata medie de viață din tabelul de mortalitate;
– dobânda practicată în România la data stabilirii pensiei viagere;
– suma ce i se cuvine asiguratului.
Dispozițiile privind sumele de răscumpărare și cele privind asigurarea fără plata primelor (suma asigurată redusă), cele privind stagiul militar, tulburările sociale și starea de război, cele privind participarea la ratele de excedente și cele privind sinuciderea pot fi schimbate, cu aprobarea conducerii societății, în favoarea asiguratului, chiar și în cazul asigurărilor în vigoare.
Asigurarea de pensie viageră UNITA, promovată pe piața românească începând cu data de 01.11.1995, prezintă multiple avantaje.
Experiența țărilor cu economii dezvoltate precum și fenomenul de îmbătrânire a populației arată că în viitor numărul persoanelor active va scădea, iar cel al pensionarilor va crește, fapt care va reduce posibilitate acordării unei pensii de la asigurările sociale care să ofere garanția menținerii unui standard de viață la nivelul perioadei în care o persoană se află în activitate.
Fiecare persoană ar trebui să se îngrijească în timpul vieții active de situația sa financiară pentru perioada de după pensionare și implicit de asigurarea unui trai decent, apropiat de cel avut în cursul vieții active.
În acest sens, Societatea de Asigurare Româno – Germană UNITA vine în întâmpinarea populației cu produsul numit „asigurarea de pensie viageră cu acumulare de capital”, singura asigurare de acest fel existentă la ora actuală pe piața de asigurări românească. Prin contractarea unei asigurări de pensie la societatea UNITA, o persoană își asigură la bătrânețe un venit sigur și stabil, pentru întreaga durată a vieții.
Suma asigurată, la asigurarea de pensie viageră cu acumulare de capital, se stabilește după dorința asiguratului. Asigurarea se poate încheia pentru o pensie asigurată minimă de 100.000 lei, valoarea maximă a pensiei asigurate lunare nu este limitată.
Primele de asigurare variază ca valoare, funcție de suma asigurată, durata asigurării și vârsta asiguratului, acestea putând fi plătite lunar, trimestrial, anual sau anticipat pe toată durata asigurării ori pe un anumit număr de ani. De asemenea, dacă asiguratul a împlinit vârsta de 55 ani, în schimbul unei prime unice, acesta poate să beneficieze de pensia viageră.
Capitalul asiguraților este protejat împotriva inflației, prin utilizarea clauzei de adaptare dinamică, clauză prin care anual, în funcție de rata inflației comunicată de organele oficiale, se majorează atât prima de asigurare cât și pensia asigurată.
Datorită acestei clauze, pensia asigurată își păstrează puterea de cumpărare pe toată durata asigurării.
La data convenită pentru începerea plății pensiei, asiguratul va beneficia de o pensie lunară care va fi plătită pe toată durata vieții acestuia.
Cheltuielile pentru expedierea pensiei sunt suportate de societate. Dacă asiguratul decedează în primii 5 ani de plată a pensiei, pensia va fi plătită în perioada respectivă beneficiarului desemnat inițial de acesta.
Dacă asiguratul dorește ca la data stabilită pentru începerea plății pensiei să nu beneficieze de prima lunară viageră. Societatea îi oferă posibilitatea de a ridica întreaga sumă acumulată.
Asigurarea de pensie viageră acumulează un capital substanțial, prin gestionarea eficientă a banilor depuși de asigurat (primele de asigurare), astfel încât suma acumulată din care se va constitui pensia va fi cu mult mai mare decât suma depusă de asigurat pe parcursul asigurării.
Contractelor de asigurare de pensie viageră încheiate la UNITA li se atribuie, anual, cote din excedentele realizate de societate, atât pe parcursul perioadei de plată a primelor, cât și după pensionare, astfel încât pensia din primul an va fi net superioară pensiei convenite inițial și de asemenea, ea se va majora de la an la an.
Cel puțin 90% din excedentele anuale ale societății sunt atribuite contractelor de asigurare în vigoare. Sursele de obținere a excedentelor sunt investițiile eficiente ale societății în domeniul imobiliar, plasamente bancare, etc.
Societățile comerciale pot încheia asigurări pentru salariații lor care au dat dovadă de corectitudine, îndemânare, competență, devotament și pe care societatea are interesul să îi păstreze o perioadă cât mai îndelungată.
În continuare prezentăm un exemplu care arată valorile primei de asigurare și ale pensiei asigurate în funcție de modalitatea de plată în cazul unui contract de asigurare de pensie viageră încheiat de o persoană în vârstă de 30 de ani, pe o durată a plății primelor de 30 de ani la o pensie asigurată inițial de 100.000 lei.
CAPITOLUL III
ANALIZA VENITURILOR DIN PRIME LA ASIGURĂRILE
DE VIAȚĂ CU ACUMULARE DE CAPITAL
III.1. Particularități ale primelor de asigurare la asigurările
de viață cu acumulare de capital
Problema încasării primelor, respectiv a calculării lor de către societatea de asigurare, apare în practica asigurărilor cu ocazia încheierii contractului de asigurare.
Prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să plătească o primă societății de asigurare, iar aceasta își ia asupra sa riscul producerii unui eveniment, obligându-se ca la producerea lui să plătească asiguratului sau unei terțe persoane, denumită beneficiar, o indemnizație (despăgubirea sau suma asigurată) în limitele convenite prin contract.
La asigurările de viață, asigurătorul se obligă, ca la producerea evenimentului asigurat, să plătească asiguratului sau beneficiarului desemnat de acesta suma asigurată.
Pentru a proteja sumele din asigurare împotriva inflației, societatea UNITA oferă posibilitatea măririi acestor sume prin participarea la clauza de adaptare dinamică.
Prin adaptare dinamică se înțelege majorarea primelor și a sumelor asigurate, majorare efectuată anual cu acceptul ambelor părți – angajator și asigurat – în funcție de procentul de creștere a inflației stabilit la finele fiecărui an pe baza datelor statistice oficiale, majorare necesară pentru protecția împotriva inflației a sumei asigurate inițial, astfel încât suma asigurată să-și păstreze aproximativ aceeași putere de cumpărare pe care o avea la încheierea asigurării, până la expirarea contractului de asigurare.
Se poate spune despre adaptarea dinamică că este un scut împotriva inflației.
Adaptarea acceptării se aplică pentru toate formele de asigurare începând cu cel de-al doilea an de asigurare.
În cazul acceptării adaptării dinamice, toate clauzele prevăzute în contractul de asigurare, precum și dispozițiile ce privesc dreptul de beneficiar, se aplică și în cazul majorării treptate a sumei asigurate.
Contractarea asigurărilor de viață cu acumulare de capital se face în scris, pe baza unei declarații de asigurare semnate de asigurat, în aceasta înscriindu-se unele date necesare pentru admiterea în asigurare, identificarea asiguratului și pentru stabilirea primei de asigurare.
Declarația de asigurare concretizează manifestarea voinței de a încheia contractul, iar răspunsurile date întrebărilor puse permit asiguratului să cunoască natura și proporțiile riscului pe care ar urma să-l ia în sarcina sa și să decidă acceptarea sau refuzul de a contracta.
Declarația de asigurare cuprinde: 1
numele și prenumele asiguratului;
vârsta;
domiciliul, locul de muncă;
suma la care se încheie asigurarea;
durata contractului;
dacă e sănătos sau nu și dacă are un grad de invaliditate permanentă;
persoana desemnată ca beneficiar al asigurării în cazul în care la expirarea contractului asiguratul nu va mai fi în viață.
În contractul de asigurare, suma asigurată reprezintă limita maximă până la care asiguratul răspunde față de asigurat în ipoteza producerii cazului asigurat.
Menționarea sumei asigurate în contract este necesară întrucât servește ca bază și pentru calcularea primei. De altfel, între prima de asigurare și suma asigurată există o corelație, o condiționare reciprocă.
Prima de asigurare se stabilește în funcție de:
suma asigurată;
vârsta asiguratului;
durata asigurării (vezi Anexa 3).
Tabelele de primă se calculează pe baza statisticilor demografice, în principal a tabelelor de mortalitate. Matematica asigurărilor de viață operează cu probabilitățile de supraviețuire și de moarte. 1
Datele cu privire la starea sănătății și gradul de invaliditate permanentă avut de asigurat la încheierea asigurării sunt necesare deoarece în asigurare se primesc numai persoanele care sunt sănătoase și nu au un grad de invaliditate mai mare de 50 %.
Societatea de asigurări nu poate primi în asigurare persoane bolnave, pentru că în acest caz riscul este prea mare și asigurarea de la început poate fi nerentabilă pentru asigurător.
În asigurarea de viață, asiguratul nu poate garanta și rezolva, în mod necesar, toate riscurile de moarte sau invaliditate. La încheierea contractului, asiguratul refuză, într-o manieră formală, a lua în sarcină anumite riscuri care pot provoca decesul sau invaliditatea permanentă a asiguratului (operațiuni militare, sinucidere ori încercări de sinucidere).
Dacă asiguratul a dat răspunsuri inexacte, incomplete ori nesincere cu privire la starea sănătății sale, fapt constatat după emiterea poliței, asigurătorul poate să denunțe ulterior contractul de asigurare. Fiind un contract cu executare succesivă, denunțarea asigurării nu produce, în principiu, efecte retroactive, desființând contractul numai pentru viitor.
Reținerea primelor pentru perioada cât contractul a fost în vigoare este nominală, deoarece ele reprezintă contraprestația asiguratului. Încasarea primelor după ce contractul a fost denunțat, deci în condițiile reciproce ale părților au încetat, nu mai are nici o obligație cu privire la riscurile ce ar surveni după încetarea raporturilor contractuale cu fostul beneficiar al asigurării.
Intrarea în vigoare a contractului și începutul răspunderii asiguratului sunt condiționate de plata primei.
De regulă, intrarea în vigoare a asigurării și începutul răspunderii asiguratului au loc concomitent, dar sunt situații în care acestea diferă.
Diferențierea se datorează faptului că uneori răspunderea este în funcție nu numai de plata primei, ci și de natura riscului.
Răspunderea asigurătorului începe la termenele prevăzute în contractul de asigurare, astfel:
• La expirarea asigurării, UNITA plătește suma asigurată împreună cu câștigurile acumulate.
• În caz de deces din boală al asiguratului, societatea plătește suma asigurată, începând cu cel de-al doilea an de asigurare, socotit din ziua începerii asigurării înscrisă în contractul de asigurare.
• În caz de deces al asiguratului din boală infecțioasă acută, societatea plătește suma asigurată chiar din primul an de asigurare, după expirarea termenului de 24 de ore de la expirarea zilei în care a fost achitată întâia rată de primă.
• În cazul în care odată cu asigurarea de viață s-a încheiat și o asigurare suplimentară pentru cazurile de deces din accidente, și decesul asiguratului s-a produs ca urmare a unui accident, UNITA plătește suma asigurată chiar din primul an de asigurare, după expirarea termenului de 24 de ore de la expirarea zilei în care a fost achitată întâia rată de primă.
• În caz de deces din accident, începând cu cel de-al doilea an de asigurare, UNITA plătește dublul sumei asigurate.
• La expirarea asigurării, asiguratul poate opta pentru plata unei pensii lunare viagere.
Primele de asigurare se pot plăti anual, trimestrial, lunar și anticipat.
Primele de asigurare pentru asigurarea de viață sunt anuale și sunt scadente la începutul fiecărui an de asigurare.
La alegerea asiguratului primele de asigurare pot fi achitate și în rate subanuale – trimestriale, caz în care sunt majorate cu 3 % sau lunare, caz în care sunt majorate cu 5 %.
Primele de asigurare pot fi achitate și cu anticipație pe întreaga durată a asigurării, sau pe anumite perioade – ani întregi – din durata asigurării. În acest caz UNITA acordă o reducere de 5 % pentru fiecare an de plată anticipată, începând cu al doilea an de asigurare.
Primele de asigurare se plătesc:
personal sau printr-un delegat al contractului asigurării;
prin CEC sau prin mandat poștal;
prin P.T.T.R. sau prin cont bancar;
prin agentul de asigurare – caz în care vor fi majorate cu 10 %.
III.2. Calculul primelor de asigurare
În cazul asigurărilor de viață se determină prin calcule matematice valoarea primelor de asigurare și sumele acumulate (rezerve de prime) pentru un contract de asigurare la un moment de timp dat.
Sumele acumulate sunt utilizate la calculul sumei plătite în cazul decesului persoanei asigurate, a sumei de răscumpărare precum și a sumei achitate la expirarea contractului de asigurare.
Contractul de asigurare încheiat între contractantul asigurării și societate se achită prin plata, la date fixe prestabilite de către contractant a unor sume egale, numite prime de asigurare.
Pentru asigurarea de viață cu acumulare de capital majorarea primei de asigurare se efectuează cu procentul de creștere a inflației, iar majorarea sumei asigurate se efectuează luându-se în considerare:
majorarea de primă;
vârsta persoanei asigurate în anul adaptării dinamice;
durata rămasă până la expirarea contractului de asigurare.
Baza de calcul pentru mărirea convenită a primelor o formează suma primelor din contractul de bază și adaptările dinamice acceptate.
Adaptarea dinamică:
se aplică fără examinare medicală;
în ultimii 3 ani de asigurare nu se mai propune decât la cererea contractantului asigurării;
se poate refuza de 2 ori consecutiv;
dacă se refuză și în al treilea an, aceasta nu se mai propune în următorii ani de asigurare numai dacă contractantul asigurării depune o cerere în acest sens, cerere ce va fi însoțită de o declarație privind starea sănătății persoanei asigurate.
nu se mai propune dacă în starea sănătății persoanei asigurate au intervenit modificări negative.
Alte elemente importante ce intervin în calculul matematic al primelor sunt: durata contractului de asigurare, exprimată în ani (durate minimă de asigurare este de 6 ani) precum și vârsta în ani întregi ai persoanei asigurate la momentul încheierii contractului. Valoarea acesteia permite încadrarea persoanei asigurate după vârstă în Tabelul de Mortalitate utilizat de societate și stabilirea în conformitate cu prevederile acestuia, a probabilității (riscului) de deces precum și probabilității de supraviețuire pentru persoana asigurată pe toată durata derulării contractului de asigurare. Tabelul de Mortalitate utilizat de societate este realizat pe baza datelor statistice furnizate de organele de stat abilitate și prezintă evoluția în timp în funcție de vârstă a numărului de decese, respectiv de supraviețuitori pentru un eșantion din populația României la 100.000 de persoane la naștere.
Pentru sumele acumulate în contul contractului de asigurare, societatea acordă o dobândă anuală de 3,5 %, valoare garantată pe toată durata derulării contractului de asigurare, nivelul primelor plătite fiind determinat prin luarea în considerare și a acestei valori. Prin garantarea valorii de 3,5 % a dobânzii anuale, societatea își ia de fapt un angajament în fața asiguraților.
Valoarea garantată, fiind o dobândă anuală, poate fi acordată în întregime numai în condițiile în care asiguratul își plătește primele de asigurare anual sau anticipat. În cazul plății prin prime de asigurare trimestriale sau lunare, plata primei anuale este eșalonată pe durata anului de asigurare iar dobânda anuală garantată nu poate fi acordată în întregime decât plăților efectuate în prima zi a noului an de asigurare, nu și celor efectuate pe parcursul acestuia. Pentru a asigura echivalarea primelor trimestriale și lunare cu o primă anuală, cuantumul plăților trimestriale și lunare se stabilește prin majorarea primei anuale cu 3 %, respectiv 5 % și defalcarea valorii obținute în 4 respectiv 12 rate egale.
Modalitatea în care aceste elemente intervin la calculul primelor de asigurare este destul de evident. Astfel, pentru aceeași sumă asigurată (SA) și durata de asigurare diferite (n1< n2), prima corespunzătoare duratei n1 va fi mai mare decât cea corespunzătoare duratei n2, deoarece achitarea aceleiași sume se distribuie în primul caz pe o perioadă mai scurtă. De asemenea, considerând două asigurări de aceeași valoare și durată contractate de două persoane de vârste diferite, prima plătită de persoana mai în vârstă va fi mai mare, decât cea achitată de persoana mai tânără, întrucât riscul de deces în cazul primului asigurat este mai mare decât pentru cel de-al doilea.
Din punct de vedere matematic, asigurarea de viață cu acumulare de capital poartă numele de asigurare mixtă de viață pentru că rezultă în urma combinării într-o unică formă de asigurare a două asigurări diferite. Prima, denumită Asigurare de Supraviețuire, cu prima valoare PS, acordată tuturor persoanelor aflate în viață la momentul expirării asigurării, o sumă egală cu SA. această componentă a asigurării nu acordă protecție decât celor ce supraviețuiesc pe durata asigurării.
Cea de-a doua componentă este o Asigurare de Deces (prima, PD) și contă în plata de către asigurător a sumei SA în cazul în care decesul persoanei asigurate survine pe durata anilor de asigurare. Ea asigură exclusiv protecția la deces a asiguratului.
Prin combinarea celor două prestații distincte într-o singură asigurare, protecția persoanei asigurate devine completă, indiferent dacă ea supraviețuiește sau nu perioadei pe care este contractată asigurarea.
În consecință, prima netă a asigurării de viață PN (calculată fără luarea în considerare a cheltuielilor pe care societatea le efectuează cu asigurarea) este:
PN = PS + PD.
Pentru a putea gestiona în mod eficient portofoliul de asigurări pe care-l deține, o Societate de Asigurări face cheltuieli determinate atât de achiziționarea unor noi contracte de asigurare cât și de administrarea portofoliului de asigurări existent. Cheltuielile se efectuează în interesul persoanei asigurate și, prin urmare ele sunt incluse pe lângă prima netă, prezentată mai sus, în prima brută PB încasată de la contractantul asigurării. Nivelul acestor cheltuieli rămâne nemodificat pe toată durata derulării unui contract de asigurare, fiind aprobat de către Oficiul de Supraveghere a Activității de Asigurare și Reasigurare.
Cheltuielile incluse în prima brută sunt:
cheltuieli de contractare (α) care reprezintă un procent α din SA (α = 3,5 % x SA);
cheltuieli de încasare (β) care reprezintă un procent β din fiecare primă încasată (β = 3,9 % x PB);
cheltuieli de administrare (γ) ale societății, reținute anual sub forma unui procent γ din SA (γ = 0,3 x SA).
Dacă cheltuielile de contractare (α) sunt efectuate de Societatea de Asigurări o singură dată, și anume în momentul încheierii contractului de asigurare, societatea își reține din prime, cheltuielile de încasare (β) și cheltuielile de administrare (γ), anual și pe toată durata derulării contractului.
Există categorii de persoane asigurate care practică meserii cu un grad sporit de risc la deces în raport cu ansamblul persoanelor asigurate (miner, aviator, scafandru, etc.). Primele de asigurare plătite de către aceștia, reflectă riscul pe care societatea și-l asumă în cazul lor, fiind majorate față de valoarea nominală a primei brute cu un anumit procent din suma asigurată, dependent de meseria practicată. Procentul de majorare este notat cu sp, fiind numit spor de periculozitate.
Sporul de periculozitate are valori cuprinse între 0,2 % și 2,0 % din suma asigurată și este achitat anual de asigurat, fiind inclus în valoarea primei anuale.
În general, contractele de asigurare includ și o asigurare suplimentară de accidente (a.s.a.). Asigurarea Suplimentară de accidente se încheie pentru o sumă asigurată egală cu SA din contractul de bază. Prima pentru asigurarea supli-mentară de accidente este inclusă în prima brută anuală, fiind 0,12 % din SA (a.s.a. = 0,12 % x SA).
Având în vedere cele mai sus prezentate, prima brută anuală se calculează pe baza expresiei următoare:
.
Termenul ax, n din relație asigură distribuirea pe toată durata plății primelor, a cheltuielilor făcute la contractarea asigurării (α). Calculul lui utilizează Tabelul de Mortalitate, fiind determinat atât de durata contractului de asigurare (n) cât și vârsta persoanei asigurate (x) din momentul încheierii asigurării.
În cazul în care plata primelor se efectuează prin agent, PB se majorează cu 10 %.
Valorile primelor brute anticipate PB, u; trimestriale PB, t și lunare PB, l, pot fi exprimate pe baza expresiei primei brute anuale așa cum dovedesc relațiile care urmează:
PB, u = ax, n x PB2
PB, t =
PB, l = .
Orice contract de asigurare de persoane conduce la două categorii de obligații financiare. Pe de o parte apar obligațiile asiguratului care constau în plata la termenele prevăzute în contract a primelor de asigurare iar pe de altă parte există obligațiile Societății de Asigurări care acumulează primele achitate de asigurați în fonduri speciale denumite Rezerve de Prime.
Existența rezervei de primă permite societății să-și îndeplinească în orice moment obligațiile contractuale pe care le are față de persoanele asigurate. Determinarea corectă a nivelului rezervei de primă împreună cu activitatea de gestionare eficientă pentru obținerea cel puțin a nivelului dobânzii garantate, constituie obligații fundamentale pentru orice societate de asigurări.
Primele achitate de asigurați constituie unica sursă a formării rezervei de primă. Din prima brută încasată de societate, ea își reține pentru început componentele corespunzătoare asigurării suplimentare de accidente (a.s.a. x Sa) și sporului de periculozitate, dacă acesta există (sp x SA). Din valoarea rezultată P’B se extrag în continuare cheltuielile de încasare (β x P’B) și cheltuielile administrative (γ x SA). Rămâne așa – numita Primă Netă Zillmerizată PZ o mărime care înglobează pe lângă prima netă și cheltuielile efectuate de societate cu achiziționarea contractului, cheltuieli pe care asiguratul le achită pe toată durata plății primelor.
Matematic, calculele decurg în felul următor:
P’B = PB – (a.s.a. x SA + sp x SA)
P2Z = P’B – (β x P’B + γ x SA)
P2Z = PN + · SA.
Din punctul de vedere al utilizării primei PZ la formarea rezervei de primă aferentă unei asigurări, cea mai mare parte din aceasta denumită Primă de Economie PE, contribuie prin acumulare, la formarea rezervei de primă. Partea rămasă, denumită Primă de risc PR, servește la acoperirea riscului de deces al persoanei asigurate:
PZ = PE + PR.
Ponderea celor două componente în ansamblul valorii primei nete Zillmerizate este variabilă, prima de risc depinzând direct atât de vârsta persoanei asigurate (riscul de deces este mult mai mic pentru tineri) cât și de momentul din timpul asigurării la care este calculată. La începutul asigurării nefiind încă constituită rezerva de primă, această componentă este mai mare (în cazul decesului asiguratului suma plătită, în absența rezervei de prime este acoperită integral din primele încasate), apoi ea se diminuează, anulându-se în ultimul an al asigurării când rezerva de primă acumulată egalează valoarea sumei asigurate, iar decesul persoanei asigurate nu mai reprezintă nici un risc pentru societate. În medie, valoarea primei de risc reprezintă aproximativ 6 % din prima brută.
Pentru calculul primei de asigurare se utilizează tariful U3 / A.S.A., tarif ce conține primele tarifare atât pentru asigurarea de bază de viață cât și primele pentru asigurarea suplimentară din accidente (A.S.A.) – acestea din urmă sunt incluse în valorile prezentate în tarif. Prima de asigurare tarifară (calculată la 1000 lei SA) aferentă unui contract de asigurări se scoate din tarif în funcție de durata asigurării, vârsta persoanei asigurate la data începerii asigurării, modalitatea de plată.
În cazul meseriilor sau ramurilor sportive cu grad de periculozitate, la prima tarifară se adaugă sporul de periculozitate extras din tabelul cu sporul de periculozitate. 1
Exemplu de calcul al sporului de periculozitate:
suma asigurată SA = 10.000.000 lei
durata asigurării DA = 20 ani
vârsta persoanei asigurate X = 20 ani
plată personală
meseria – electrician spor de periculozitate = 3 ‰ = 30.000 lei/an
prima anuală: 43,40 x 10000 + 30000 = 464000 lei/an
prima trimestrială: (464000 : 4) x 1,05 = 40600 lei/lună.
Dacă plata se face prin agenți, aceste prime se vor majora cu 10 %.
Comunicările de adaptare dinamică pentru toate formele de asigurare se întocmesc cu 3 luni înainte de începerea unui nou an de asigurare.
Pentru asigurările de viață cu acumulare de capital, contractantul asigurării trebuie să comunice să comunice în scris în cazul în care refuză adaptarea dinamică, cel târziu cu o lună înainte de începutul următorului an de asigurare.
Adaptările dinamice (AD-urile) corespunzătoare unei luni ale anului calendaristic se expediază însoțite de 2 centralizatoare – listinguri pentru fiecare sucursală sau filială.
Raportarea – respectiv returnarea la centrală a unui centralizator – listing se face după 3 luni de la începutul noului an de asigurare.
Aceste trei luni reprezintă de fapt:
2 și 1/2 luni perioada de păsuire a plății primei, perioadă când contractantul poate reveni la acceptul sau refuzul comunicat sucursalei și, în plus, în această perioadă de 2 și 1/2 luni este absolut obligatoriu achitarea primei.
1/2 lună pentru verificarea listingului pentru luna respectivă (pentru corectitudinea raportării către Centrală).
În cazul refuzării adaptării dinamice centralizatorul listing (1 exemplar) trebuie să se returneze însoțit de AD-urile refuzate cu declarația contractantului.
În cazul în care contractantul revine asupra hotărârii sale și dorește totuși adaptare dinamică, aceste comunicări nu se mai emit.
În cazul contractelor anuale comunicarea de AD se păstrează de către contractantul asigurării (dacă acceptă prelungirea contractului), deoarece aceasta dovedește prelungirea contractului de asigurare cu sau fără majorare, în funcție de opțiunea contractantului.
Centralizatorul – listing (1 exemplar) trebuie completat cu maximă atenție și returnat centralei însoțit de comunicările de AD, pentru contractele de asigurare încheiate pe 1 an la care se refuză prelungirea, precum și comunicările de AD care se refuză pentru contractele încheiate pe durate de 5, 10 ani (indiferent de modul de plată – anticipat, anual, semestrial sau trimestrial).
Pe toate comunicările de AD returnate – anexate la listingul centralizator trebuie să existe declarația de refuz din partea contractantului (sau declarația agentului de asigurare, dacă refuză să dea asemenea declarație).
Se poate lua ca exemplu situația asiguratului Popescu Ion, care a acceptat clauza de adaptare dinamică. Calculul primelor și a sumelor asigurate în funcție de datele de mai jos se face astfel:
A. PLATA ANUALĂ: personală.
Suma asigurată: SA1 = 10.000.000 lei.
Durata: 01.05.1997 – 01.05.2010 D = 13 ani.
Anul nașterii asiguratului: 1964 V = 33 ani.
V = 33 ani tariful din tabel = 71,62 (pentru 1000 lei SA).
AN 1 1997
Pan 1 = 716200 lei pentru SA1 = 10.000.000 lei
AN 2 = 1998 avem AD = 160 %
Pan 2 = Pan 1 + Sp 2 = Pan 1 + P an 1 x 160 % =
= 716.200 + 1.1459.20 = 1.862.120 lei.
SA2 = SA1 + SS.
SS 2 = lei
SA2 = 10.000.000 + 14.631.256 = 24.631.256 lei
AN 3 1999 avem AD = 52 %
Pan 3 = Pan 2 + Sp 3 = Pan 2 + P an 2 x 52 % = 1.862.120 + 1.862.120 x
x 52 % = 1.862.120 + 968.302,4 = 2.830.422,4 lei.
SS 3 = SA2 +
= 24.631.256 + 11.225.932 = 35.856.648 lei.
B. PLATA ANTICIPATĂ: personală
Suma asigurată: SA = 10.000.000 lei
Durata: 01.05.1997 – 01.05.2010 D = 13 ani
Anul nașterii asiguratului: 1964 V = 33 ani
V = 33 ani tarif din tabel 752,63 (pentru 1000 lei SA )
AN 1 Pan 1 = 7.526.300 lei pentru SA = 10.000.000 lei
AN 2 AD se propune cu două variante
plata sporului de primă anticipat
plata sporului de primă anual.
Pentru calculul adaptării dinamice la contractele cu plata anticipată se introduce noțiunea de primă echivalentă care de fapt este prima anuală (dacă contractul ar fi fost încheiat cu plata anuală).
Pentru AN 1 Pechiv. = Pan (pentru V = 33, D = 13 ani tabel 71,62)
Pechiv. = 716.200 lei
Pentru AN 2 avem AD = 160 % (1998)
nu trebuie uitat faptul că pentru contractul de bază plata s-a făcut anticipat !!! deci se va plăti doar sporul de primă (anual sau anticipat).
Deci se calculează sporul de primă anual Sp anual ce rezultă din Pechiv..
S anual 2 = Pechiv. x 160 % ) 716.200 x 160 % = 1.145.920 lei.
Pentru calculul Sp anticipat avem nevoie de Sporul de sumă (SS).
SS = .
Folosind din nou tabelul extragem tariful anticipat:
V = 34, D = 12 772,53 (pentru 1000 lei SA) și cu ajutorul regulii matematicii de 3 simplă calculăm sporul de primă anticipat Sp ant:
1000 ………………………… 772,53
SS2 ………………………….. x
Sp ant. = x = .
Deci pentru AN 2 avem: adaptare dinamică:
Sp ant = 11.303.084 lei
Sp an 2 = 1.145.920 lei
În ambele cazuri SA2 = SA2 + SS 2 = 10.000.000 + 14.631.256
SA2 = 24.631.256 lei.
Pentru AN 3 avem AD = 50 % (1999).
Pentru calculul AD 50 % trebuie să se știe cu exactitate pentru ce variantă (anual sau anticipat) a optat și achitat contractantul asigurării în anul 2 de asigurare, respectiv AD 160 % (în cazul nostru).
Deci:
dacă pentru AN 2 (AD – 160 %) s-a optat și s-a achitat varianta a) și anume: Sp ant. = 11.303.084 lei, pentru AN 3 (AD – 50 %) se vor propune din nou cele două variante (calculul este asemănător cu cel anterior);
dacă pentru AN 2 (AD – 160 %) s-a optat și s-a achitat varianta b) și anume: S p ant.= 1.145.920 lei pentru AN 3 (AD – 50 %) se va propune doar varianta anuală.
Astfel:
P an 3 = Sp an 2 + S p an 3
dar,
Pechiv. 2 = Pechiv. + Pechiv. x 160 %
Pechiv. 2 = 716.200 + 716.200 x 160 % = 1.862.120 lei
Sp an 2 = 416.200 x 160 % = 1.145.920 lei
Pechiv. 3 = Pechiv. 2 + Pechiv. 2 x 50 %
Pechiv. 3 = 1.862.120 + 1.862.120 x 160 % = 2.793.180 lei
Sp an 3 = 1.862.120 x 50 % = 931.060 lei
P an 3 = Sp an 2 + S p an 3 = 1.145.920 + 931.060 = 2.076.980 lei
SS 3 = .
SA3 = SA2 + SS 3 = 2.463.256 + 10.793.647
SA3 = 35.424.903 lei.
III.3. Analiza veniturilor din prime la asigurările de viață cu acumulare de capital la Sucursala județeană UNITA Suceava
Procedura riscurilor asigurate obligă societățile de asigurare la efectuarea de cheltuieli cu achitarea despăgubirilor și a sumelor asigurate. Este necesar ca orice asigurător să concentreze la obligația sa un volum important de venituri.
Desfășurarea activității de asigurare impune realizarea unui echilibru între venituri și cheltuieli, adică se impune încasarea ritmică a veniturilor și efectuarea cheltuielilor în concordanță cu prevederile din bugetul de venituri și cheltuieli.
Este necesară o urmărire permanentă a modului de realizare a încasărilor din fiecare sursă în parte, pentru a evita apariția unor goluri temporare de venituri.
Veniturile realizate de societatea de asigurare apar sub forma primelor de asigurare. Deoarece pe lângă primele de asigurare mai pot fi realizate proveniență:1
Venituri sub forma primelor de asigurare:
prime aferente asigurărilor obligatorii;
prime provenite de la asigurările facultative de persoane și de răspundere civilă.
Venituri din alte surse:
dobânzi încasate de la bănci sau case de economii pentru păstrarea la acestea a disponibilităților bănești;
venituri realizate din investirea unei părți de capital și rezerve tehnice și titluri de valoare, bunuri mobiliare sau imobiliare din utilizarea lor pentru acordarea de credite instituțiilor cu profil bancar, cu încadrarea în limitele coeficientului de lichiditate stabilit prin statutul de funcționare.
Rolul determinant în formarea resurselor bănești necesare acoperirii cheltuielilor efectuate de societatea de asigurare, îl au veniturile provenite din primele de asigurare.
Veniturile din primele asigurate se reflectă, sintetic, în bugetul de venituri și cheltuieli pe care UNITA îl întocmește anual.
Prin elaborarea bugetului de venituri și cheltuieli se urmărește ca în anul pentru care se stabilește fondul de asigurare să permită atât acoperirea tuturor cheltuielilor, cât și obținerea unui anumit profit. Totodată, este necesar ca nivelul primelor de asigurare ce urmează să fie realizat, să fie stabilite în concordanță cu posibilitățile reale existente.
În întocmirea bugetului de venituri și cheltuieli trebuie să se țină cont de nivelul mediu înregistrat într-o anumită perioadă (de minim 5 ani) de către cheltuieli, despăgubiri, sume asigurate, prime încasate, etc.
La asigurările de viață primele ce se preconizează a se realiza în anul următor se determină avându-se în vedere suma asigurată a asigurărilor existente la începutul perioadei, intrările care au avut loc prin asigurări, noi contracte, reactivări și transferuri.
După ce se stabilește suma asigurată corespunzătoare acestora și primele aferente lunar, se trece la determinarea ieșirilor din această perioadă. În acest scop, se are în vedere suma asigurată corespunzătoare asigurării expirate, răscumpă-rărilor, deceselor, amortizărilor, transferurilor predate și scutirilor de plată a primelor, etc.
Din diferența dintre primele de asigurare aferente sumei asigurate inițial și cele ieșite, rezultă primele realizabile în perioada respectivă.
Analiza veniturilor din prime la Sucursala Județeană UNITA Suceava a fost efectuată pe perioada 1997 – 1999.
Locul asigurărilor de viață cu acumulare de capital în cadrul asigurărilor practicate de Sucursala UNITA Suceava este evidențiat în tabelul 3.3.1.
Tabel 3.3.1.
Structura veniturilor realizate din prime,
categorii de asigurări în perioada 1997 – 1999
– mii lei –
Din tabel se observă că, sub raportul veniturilor încasate, asigurările de viață cu acumulare de capital dețin în totalul veniturilor din prime ponderi de: 57,86 % în 1997, 32,10 % în 1998 și 25,43 % în 1999.
Chiar dacă veniturile din prime la asigurările de viață au crescut în sume absolute (figura 3.3.2.), ponderea lor în totalul veniturilor a scăzut în fiecare an, în favoarea veniturilor din prime la asigurările de bunuri și auto.
Aceste asigurări de bunuri și auto au luat o amploare foarte mare în ultimii ani. La Societatea UNITA, asigurările auto au fost incluse abia în anul 1998. Datorită acestui lucru, ponderea veniturilor din prime la asigurările de bunuri și auto a crescut, fiind de trei ori mai mare în 1998 față de 1997 și a crescut și în 1999 până la 71 %.
Fig. 3.3.2. Evoluția veniturilor realizate din prime, pe categorii
de asigurări în perioada 1997 – 1999
Legendă: asigurări de viață cu acumulare de capital
alte asigurări de persoane
asigurări de bunuri și auto.
Situația primelor încasate efectiv față de cele prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli la asigurările de persoane și pe total se observă în tabelele de mai jos.
În 1997 s-a realizat planul de venituri din prime în proporție de 91 %.
Tabel 3.3.3. a
– mii lei –
În anul 1998 s-a realizat planul de venituri din prime într-o proporție mai mică decât în 1997, de 86 %.
Tabel 3.3.3. b
– mii lei –
În anul 1999 planul de venituri din prime s-a realizat într-o proporție mai mare, de 94 %.
Tabel 3.3.3. c
– mii lei –
Tabel 3.3.4.
Situația primelor încasate față de cele prevăzute
în bugetul de venituri și cheltuieli
Veniturile din prime la asigurările de persoane s-au realizat în mare parte, iar procentul de realizare este aproximativ același în toți anii, poate puțin mai ridicat în 1999. Analiza realizărilor din prime arată deci o activitate bună a Sucursalei Județene UNITA Suceava.
Sintetizând datele de mai sus putem face trei grafice reprezentativă pentru a observa evoluția veniturilor din prime în anii 1997, 1998 și 1999.
Fig. 3.3.3. Situația veniturilor din prime pe anul 1997
Figura 3.3.4. Situația veniturilor din prime pe anul 1998
Figura 3.3.5. Situația veniturilor din prime pe anul 1999
Fig. 3.3.6. Evoluția veniturilor din prime pentru asigurările de viață
Tabel 3.3.5.
Evidența stocurilor de asigurări de viață cu acumulare de capital la Sucursala Județeană UNITA Suceava în perioada 1997 – 1999
Din tabelul de mai sus se observă o creștere a stocului de activ de la an la an (cu 25 % în 1999 față de 1997 și 81 % în 1999 față de 1997).
Această creștere a stocului activ a apărut în următoarele condiții:
1) Intrările în stocul activ au crescut de la 401 în 1997 la 988 contracte în 1998. Aceasta s-a datorat în cea mai mare parte creșterii numărului de contracte încheiate în fiecare an analizat: 314 contracte în 1997, 807 în 1998 și 1388 în 1999. Astfel, în 1999 s-au încheiat cu 342,03 % mai multe contracte față de primul an analizat, 1997.
Există o corelație directă între veniturile populației și nivelul activității de asigurare. Activitatea Sucursalei UNITA Suceava s-a adaptat la condițiile tranziției la economia de piață, astfel asigurările de viață au marcat creșteri substanțiale de la un an la altul. La obținerea acestor rezultate, un rol hotărâtor l-a avut activitatea desfășurată de organele de încasare și inspecție în rândul colectivelor de salariați din obiectivele economice ale județului precum și atenția corespunzătoare acordată prin îmbunătățirea muncii de servire a populației, prin plata justă și la timp a pagubelor suferite de asigurați.
O altă cauză a creșterii stocului de activ este buna preocupare a personalului pentru promovarea întregii game de asigurări de viață, cei mai mulți agenți de asigurare preocupându-se cu vânzarea celor mai cunoscute (asigurarea mixtă de viață și cea mixtă de viață și suplimentară de accidente precum și prezentarea avantajelor deosebite ale asigurărilor de viață cu acumulare de capital).
2) Și evoluția numărului de contracte reactivate reflectă aceleași fenomene. Contractele reactivate au crescut cu 108 % în 1998 față de 1997 și cu 256 % în 1999 față de 1997.
3) Ieșirile din stocul activ au crescut de-a lungul întregii perioade de la 44 de contracte în 1997 la 229 contracte în 1999 ceea ce influențează negativ stocul activ. acest fenomen nu a compensat însă creșterea puternică a intrărilor în stocul activ.
Creșterea numărului de ieșiri s-a datorat în special numărului răscumpărărilor în 1997 și expirărilor, predominante în 1998 și 1999 (pentru că în 1997 nu a expirat nici un contract). Astfel numărul răscumpărărilor (contracte ieșite datorită încetării plății primelor de către asigurați) au crescut cu 21,62 % în 1998 față de a997 și cu 43,24 % în 1999 față de 1997, ceea ce a influențat negativ atât stocul activ cât și rezultatele financiare ale sucursalei, prin plata înaintea expirării contractului, a sumei de răscumpărare.
4) Ieșirile din stocul de activ datorate deceselor au scăzut de la 7 în 1997 la 4 în 1999, ceea ce a influențat pozitiv stocul activ.
CAPITOLUL IV
ANALIZA PLĂȚILOR DE SUME ASIGURATE LA ASIGURĂRILE DE VIAȚĂ CU ACUMULARE DE CAPITAL
IV.1. Particularități în determinarea și plata sumelor asigurate la asigurările de viață cu acumulare de capital
Asiguratul, contractantul asigurării de viață cu acumulare de capital este protejat prin asigurare începând cu ziua în care a achitat prima rată de primă, iar societatea a confirmat în scris, sau prin înmânarea contractului de asigurare, că a acceptat declarația de asigurare. 1
Plata sumelor din asigurare este efectuată de către societate la expirarea asigurării, în cazul răscumpărării asigurărilor sau în cazul producerii evenimentului asigurat.
Contractul de asigurare expiră la data prevăzută de acesta. La expirarea asigurării UNITA achită contractantului asigurării, respectiv beneficiarului asigurării înscris în contractul de asigurare (sau moștenitorilor legali – după caz), suma asigurată cu excedentele sau o pensie lunară viageră – la alegerea acestuia.
Cu trei luni înainte de expirarea contractului de asigurare UNITA va trimite contractantului asigurării (beneficiarului asigurării) o comunicare în care i se aduce la cunoștință (i se reamintește) faptul că la data de _____ expiră contractul de asigurare de viață și că SA este de _____ lei și se poate achita:
în întregime;
sub formă de pensie viageră lunară în valoare de ____ lei.
La expirare asiguratul va depune o cerere în care va specifica opțiunea pentru suma asigurată sau o pensie lunară viageră; contractul de asigurare cu toate anexele și comunicările ulterioare; documentul care atestă achitarea ultimei rate de prime.
La cele de mai sus Sucursala va adăuga o adresă de înaintare, fișele de evidență care atestă achitarea primelor de asigurare precum și referatele de plată în dublu exemplar.
Dacă în timpul duratei asigurate, contractantul asigurării nu mai achită primele de asigurare, contractul de asigurare se reziliază. În aceste cazuri, când un asigurat iese din cercul de persoane asigurate, nu i se pot restitui integral primele achitate cu dobânda corespunzătoare, deoarece pe perioada cât a fost asigurat, societatea a suportat riscul de deces și ar însemna să renunțe la niște cheltuieli încă neamortizate.
În aceste cazuri suma ce se achită contractantului asigurării se numește sumă de răscumpărare, această sumă reprezentând o parte din rezerva de primă aferentă contractului respectiv (rezerva de primă diminuată cu un anumit procent care să acopere cheltuielile neamortizate).
Există două tipuri de sume de răscumpărare: sumă de răscumpărare garantată și sumă de răscumpărare cu excedent. Ambele sume de răscumpărare se calculează la sfârșitul anului de asigurare.
Suma de răscumpărare poate să fie numai atât de mare cât să nu aibă de suferit ceilalți asigurați. Suma de răscumpărare cu excedent nu poate fi inferioară sumei de răscumpărare garantate, asigurându-se astfel protecția depunerilor asiguratului.
Documentația necesară pentru efectuarea plății este aceeași ca în cazul expirării asigurării.
Pentru a face mai atractive raporturile societății cu asigurații și pentru a le simplifica sub raport organizatoric, asigurătorul oferă un „produs” care acoperă ambele riscuri printr-un singur contract, denumit asigurare mixtă de viață. În cazul decesului asiguratului, beneficiarul asigurării intră în posesia sumei asigurate, iar în caz de supraviețuire, asiguratul încasează personal suma asigurată prevăzută în contract. Este adevărat că asiguratul câștigă în ambele împrejurări, dar lucrul acesta îl obține cu prețul aferent acoperirii celor două riscuri distincte, adică cu suportarea primelor datorate atât pentru riscul de deces, cât și pentru cel de supraviețuire. Dacă nu ar „taxa” fiecare risc preluat asupra sa, dacă nu ar „vinde” fiecare garanție împotriva unui risc – pe care o oferă unui asigurat, asigurătorul nu și-ar putea echilibra primele încasate cu plățile datorate, veniturile realizate cu angajamentele asumate față de asigurați.
În cazul în care se produce evenimentul asigurat, beneficiarul sumei asigurate are obligația de a comunica în termen de 48 de ore decesul persoanei asigurate, cu excepția forței majore.
Pentru plata sumei asigurate în caz de producere a evenimentului asigurat se întocmește un dosar care trebuie să cuprindă următoarele acte:
contractul de asigurare în original împreună cu toate comunicările ulterioare;
fișa de evidență a asigurării cu toate adnotările la zi, inclusiv cele referitoare la modul de achitare a primelor de asigurare;
cererea persoanei /lor beneficiarului /lor în drept să primească sumele de asigurare, la care vor fi anexate în copii (certificate pentru exactitate a personalului sucursalei) toate actele prin care se adeverește calitatea lui /lor de beneficiar /i;
copia certificatului de deces, certificată conform aliniatului precedent;
copia certificatului medical constatativ al decesului, eliberat de medicul care a constatat decesul;
act medical amănunțit (în caz de deces din boală), în care să fie descrisă evoluția bolii sau în caz de deces din accident produs la un anumit interval de timp după data accidentului, să rezulte legătura cauzală a decesului cu accidentul. Înțelegem prin act medical amănunțit copia foii de observație, dacă asiguratul a fost internat într-o unitate sanitară, respectiv copia fișei medicale de la dispensarul de domiciliu și / sau de întreprindere;
un referat întocmit de serviciul asigurării din cadrul sucursalei care să conțină, pe lângă descrierea evenimentului și propunerea de plată sau de respingere de la plată a sumei asigurate. Acest referat va fi semnat de director / director adjunct / înlocuitor, de la sucursală;
dispoziție de stabilire a curatelei, în situația în care beneficiarul(ii) asigurării este (sunt) minor(i), dispoziție emisă de Primăria localității unde aceștia domiciliază;
proces verbal întocmit, cu ocazia producerii evenimentului asigurat ca urmare a unui accident, de către autoritățile competente (dacă accidentul a necesitat întocmirea unui proces verbal).
în cazul în care persoana asigurată a fost pensionată de boală, copie după expertiza medicală pe baza căreia aceasta a fost pensionată;
referatul de plată în dublu exemplar completat de către actuar și semnat de directorul sucursalei și actuar.
Întreaga documentație de plată va fi expediată în mod operativ la Centrala UNITA – Direcția Asigurări Persoane, unde se va proceda la completarea documentației de plată cu declarația de asigurare, copia contractului de asigurare și a celorlalte comunicări emise ulterior și eventualele cereri ale contractantului solicitate pe parcursul asigurării și aprobate de societate.
În baza documentației de plată complete se va proceda la verificarea cazului, stabilirea sumelor exacte ce se cuvin, avizarea de către serviciul medical și dacă este cazul, de către serviciul juridic, după care comisia din cadrul Direcției Asigurări Persoane va trece la certificarea exactității și realității cazului, respectiv aprobarea de plată a sumei cuvenite.
Referatul de plată împreună cu documentația de plată, vor fi vizate pentru control financiar preventiv, după care vor fi aprobate de Directorul Direcției Asigurări Persoane. După soluționarea dosarului de deces, cele două exemplare ale referatului de plată, conținând toate vizele necesare se vor trimite pentru plată sucursalei.
În cazul aprobării plății sumelor de asigurare, sucursala va efectua plata sumelor cuvenite celor în drept, fie prin casieria proprie (caz în care pe ambele exemplare ale referatului de plată se va obține semnătura de primire a celui /celor în drept, se va înscrie seria, numărul și data eliberării actelor de identitate a persoanei /persoanelor în cauză), fie prin poștă (caz în care se va înscrie pe ambele exemplare, în rubrica destinată acestui scop, numărul și data mandatului poștal). Un exemplar al referatului de plată se va restitui Centrale, urmând să se treacă la arhivarea documentației în cauză și păstrarea în termenul legal stabilit.
În unele cazuri asiguratul apelează pentru modificarea clauzelor contractuale ceea ce duce la reducerea sumei asigurate inițiale stabilite în contract sau reducerea sumei asigurate prin refuzul uneia sau mai multor adaptări dinamice – pentru care s-au achitat primele majorate sau reducerea sumei asigurate prin reducerea sumei asigurate inițiale și prin refuzul adaptării dinamice.
Reducerea sumei asigurate inițiale (menționată în contractul de asigurare) presupune recalcularea primei de asigurare în raport cu reducerea sumei asigurate și o regularizare a primelor de asigurare în funcție de valoarea vechii prime, de perioada pentru care au fost achitate primele de asigurare, de dobânda și de indicele de mortalitate.
Actul necesar reducerii sumei asigurate inițiale este o cerere scrisă din partea contractantului asigurării cu următoarele precizări: noua sumă asigurată (care nu poate fi mai mică decât suma asigurată minimă stabilită în planul de afaceri al Societății UNITA), luna pentru care a fost achitată ultima rată de primă și valoarea acesteia (corespunzătoare vechii sume asigurate). Operarea modificării se efectuează ținând cont de ultima rată plătită și se soluționează prin confirmarea scrisă din partea Centralei, însoțită de comunicarea de adaptare dinamică corespunzătoare și de noua „Situație a evoluției asigurării de viață”, care se vor anexa la contractul de asigurare.
Reducerea sumei asigurate prin refuzul ultimei adaptări dinamice presupune refuzul adaptării dinamice pentru care au fost achitate o perioadă primele de asigurare majorate și continuarea plății primelor nemajorate. Actul necesar realizării acestui lucru este o cerere scrisă din partea contractantului asigurării, cu următoarele precizări: procentul adaptării dinamice pe care dorește să o refuze, luna pentru care a fost achitată ultima rată deprimă și valoarea acesteia. Reducerea se soluționează prin confirmarea scrisă din partea Centralei, care se va anexa la contractul de asigurare.
Reducerea sumei asigurate inițiale și reducerea sumei asigurate prin refuzul uneia sau mai multor adaptări dinamice acceptate pentru care au fost achitate prime de asigurare, reprezintă o combinație între modalitățile de reducere a sumei asigurate prezentate mai sus.
Contractantul asigurării poate opta pentru transformarea sumei asigurate din DM în lei. acest lucru presupune schimbarea monedei de achitare a primelor de asigurare, schimbarea sumei asigurate și schimbarea numărului contractului de asigurare pe baza unei cereri scrise din partea contractantului asigurării cu următoarele precizări: valoarea sumei asigurate în lei – la care dorește transformarea vechii sume asigurate, la care se adaugă precizările sucursalei privind valoarea primelor de asigurare achitate, transformate în lei în funcție de cursul valutar oficial al zilei. Se soluționează prin confirmarea scrisă din partea centralei însoțită de anexa privind „Situația evoluției asigurării de viață” corespunzătoare.
Prezentăm mai jos evoluția primelor de asigurare, sumelor de răscumpărare și a rezervelor de primă garantate, respectiv cu excedent în cazul asiguratului Ionescu Vasile, în condițiile asigurării de viață cu acumulare de capital pe o perioadă de 6 ani și modalitatea de plată anuală.
SA = 10.000.000 lei
Durata D = 6 ani (01.01.1993 – 01.01.1999).
Vârsta V = 20 ani (Dn: 1973).
Mod plată: ANUAL, personal.
Valoarea primei plătite Pa = 1.151.380 lei.
Tabel 4.1.1.
unde:
RG = Rezervă de primă garantată
RE = Rezervă de primă cu excedent
SG = Sumă de răscumpărare garantată
SE = Sumă de răscumpărare cu excedent.
În cazul expirării contractului la 01.01.1999, asiguratul Ionescu Vasile încasează de la Societatea UNITA pentru suma asigurată inițial de 10.000.000 lei, suma de 28.171.160 lei.
Dacă în timpul asigurării, înainte de expirarea contractului de asigurare, contractantul asigurării Ionescu Vasile nu ar mai fi achitat primele de asigurare, atunci contractul de asigurare s-ar fi reziliat.
Să presupunem că în anul 1996, asiguratul Ionescu Vasile a renunțat să achite prima anuală de 1.651.380 lei. În acest caz Societatea de asigurare nu-i poate restitui integral primele achitate cu dobânda corespunzătoare, pentru că societatea a suportat în anii 1994 și 1995 riscul de deces și nu poate renunța la unele cheltuieli încă neamortizate, de aceea suma care se achită contractantului asigurării, respectiv Ionescu Vasile, este suma de răscumpărare care reprezintă o parte din rezerva de primă aferentă contractului respectiv suma de răscumpărare cu excedent (în anul m de asigurare) se determină cu următoarea formulă:
SEm = .1
În cazul nostru:
SE 1996 = .
SE 1996 = max (8.981.420; 4.491.600) = 8.981.420 lei.
Suma de răscumpărare cu excedent nu poate fi inferioară sumei de răscumpărare garantate, asigurându-se astfel protecția depunerilor asiguratului.
Suma plătită la decesul unui asigurat, survenit după exact m ani de asigurare SDm, cu luarea în considerare a excedentului realizat de asigurat pe parcursul celor m ani scurși din asigurare, dacă m >1, se calculează pentru o sumă SA astfel:
SD m = SA + SE m – SG m + A.
Termenul A reprezintă efectul asigurării suplimentare de accidente (ASA) încheiate de asigurat. Dacă decesul a survenit ca urmare a unui accident A = SA, astfel A = 0.
În cazul nostru, dacă asiguratul Ionescu Vasile ar fi decedat după 3 ani de asigurare, în 1996, suma pe care ar fi încasat-o beneficiarul asigurării încheiate de el ar fi fost:
SD 3 = 10.000.000+ 8.981.420 – 4.491.600
SD 3 = 14.489.820.
IV.2. Analiza plăților de sume asigurate la asigurările de
viață cu acumulare de capital
În cazul asigurărilor de viață suma asigurată se stabilește în mod forfetar de către asigurat, în funcție de nevoile și posibilitățile sale financiare.
După încheierea contractului de asigurare și achitarea primei rate de primă de către asigurat, societatea de asigurare garantează plata sumei asigurate în caz de producere a evenimentului asigurat, în cazul expirării asigurării sau în cazul răscumpărării asigurării.
Evoluția plăților de sume asigurate la Sucursala Județeană UNITA Suceava în perioada 1997 – 1999 este prezentată în tabelul 4.2.1.
Tabel 4.2.1.
Situația plăților de sume asigurate pentru asigurările de viață cu acumulare de capital la Sucursala Județeană UNITA Suceava în perioada 1997 – 1999
– mii lei –
Analizând evoluția și structura plăților de sume asigurate se desprind următoarele concluzii:
Sumele totale plătite ca sume asigurate au o tendință de creștere. Astfel, în 1997, plățile de sume asigurate la asigurările de viață au crescut la 188 % în anul 1998 și în anul 1999 au crescut față de anul 1997 cu 332,8 %. Acest lucru se datorează în mare parte și inflației. În 1998 sumele asigurate la asigurările de viață cu acumulare de capital s-au recalculat la o adaptare dinamică de 160 %, iar în 1999, la o adaptare dinamică de 52 %.
Un alt factor care a determinat creșterea plăților de sume asigurate în 1998 și 1999 se datorează expirării primelor contractate de asigurare de viață cu acumulare de capital, îndeplinindu-se termenele minime impuse de societate pentru încheierea acestor asigurări.
Se mai observă de asemenea, că sumele plătite de UNITA în cazurile de deces au scăzut în 1998 față de 1997 la 62,15 % iar în 1998 față de 1997 la 71,26 %.
Plățile de sume de răscumpărare care apar în situația în care asigurații renunță la contractele de asigurare înaintea expirării lor au următoarele ponderi: 84,51 % în 1997; 77,86 % în 1998 și 66,63 % în 1999.
Procentele ridicate al acestor plăți apar în special datorită scăderii veniturilor reale ale populației.
În 1997 nu expirase nici un contract de asigurare de viață cu acumulare de capital, societatea UNITA plătind sume asigurate datorate expirărilor din contracte abia din 1998.
Ponderea plăților de sume asigurate datorate expirării contractelor de asigurare în totalul plăților de sume asigurate a fost în 1998 de 17,02 %, iar în 1999 de 30,82 %.
În tabelul 4.2.2. putem observa ponderea sumelor plătite pentru asigurările de viață în totalul răscumpărărilor plătite de sucursala UNITA Suceava în perioada 1997 – 1999. (Aceste date nu includ despăgubirile asigurărilor de carte verde.)
Tabel 4.2.2.
Situația răscumpărărilor oferite de Sucursala UNITA Suceava
în perioada 1997 – 1999
– mii lei –
Se observă că ponderea plăților la asigurările de viață în totalul despăgubirilor a scăzut substanțial din anul 1997 față de 1998 și față de 1999. Acest lucru se datorează în cea mai mare parte promovării din 1998 a asigurărilor auto (așa cum am văzut ca capitolul 3.2.) de către societatea UNITA.
Pentru o mai bună sintetizare a situației plăților de sume asigurate putem reprezenta grafic astfel:
Figura 4.2.1. Situația plăților de sume asigurate în anul 1997 (mii lei)
Figura 4.2.2. Situația plăților de sume asigurate în anul 1998 (mii lei)
Figura 4.2.3. Situația plăților de sume asigurate în anul 1999 (mii lei)
Legendă – despăgubiri la asigurări de viață
– despăgubiri la alte asigurări decât cele de viață
– decese
– expirări
– răscumpărări
CAPITOLUL V
EFICINȚA ECONOMICO-SOCIALĂ A ASIGURĂRILOR DE VIAȚĂ CU ACUMULARE DE CAPITAL
V.1. Particularități ale eficienței în activitatea de asigurare
Eficiența economică, în general, reprezintă calitatea unei acțiuni sau activități, a unui proces, de a genera efecte pozitive, favorabile, pe plan socio-uman.
Asigurările, din punct de vedere economic, constituie o prestație de servicii efectuate de societăți comerciale de asigurare în favoarea unor persoane fizice și juridice.
Reflectarea eficienței economice în domeniul asigurărilor trebuie să ia în considerare raportul efort / efecte sau efecte / efort, în dubla ipostază a manifestării intereselor părților implicate. 1 Din punct de vedere al asigurătorului, asigurările sunt cu atât mai eficiente cu cât cheltuielile făcute cu plata despăgubirilor, cu plata sumelor asigurate și cele de administrare a asigurărilor sunt mai reduse. Din punct de vedere al asiguraților, eficiența economică este cu atât mai mare cu cât despăgubirile ce compensează dauna suferită sunt mai apropiate de valoarea bunului dăunat, iar perioada care trece de la data producerii pagubei până la data încasării despăgubirilor este mai redusă.
Această abordare a eficienței economice în asigurare prin recunoașterea caracterului contradictoriu al intereselor părților, în raport cu scopul acțiunii de asigurare nu este unanim acceptată. 2
Eficiența economică în sfera asigurărilor este privită diferit de unii autori. O parte din ei consideră că eficiența economică a asigurărilor depinde exclusiv de eficiența acțiunii, a mijloacelor destinate refacerii bunurilor distruse care se determină prin raportul dintre efectele (avantajele) economice și cheltuielile pe care le implică refacerea pierderilor materiale.
Alți autori consideră că eficiența economică a asigurărilor depinde de raportul dintre volumul pagubelor totale și volumul despăgubirilor încasate de asigurat, ceea ce duce la supralicitarea rezultatelor pe care le obțin asigurații în aprecierea nivelului eficienței economice a asigurării.
Orice societate de asigurare are ca prioritate obținerea unor rezultate cât mai bune, deci de realizarea unor venituri care să depășească cheltuielile.
Nivelul despăgubirilor pe care o societate de asigurare le poate realiza se află în corelație cu nivelul primelor de asigurare achitate de asigurați societății de asigurare. Ideal ar fi ca despăgubirile să fie cât mai apropiate de valoarea daunelor ivite, dar acest lucru nu este posibil pentru că ar impune prime de asigurare prea ridicate, deci asigurările ar deveni prea costisitoare pentru asigurați.1
Eficiența activității de asigurare se poate aprecia ținând cont de raportul dintre efectul obținut și efortul depus în legătură cu această activitate, cât și rezultatele financiare nemijlocite obținute de asigurător. 2
Efectul în asigurări îl putem găsi sub forma despăgubirilor, profitului societății și sumelor asigurate cuvenite asiguraților. Acestea permit crearea condițiilor pentru reluarea proceselor economice, refacerea bunurilor distruse sau avariate, menținerea integrității patrimoniului asiguraților, redobândirea stării de sănătate, realizarea unor măsuri de prevedere și de economisire de către și pentru asigurații persoane fizice, realizarea de către asigurător a unui anumit profit.
Efortul în asigurări se regăsește în primele de asigurare, suportate de către asigurați și în cheltuielile de administrare, suportate de către asigurător.
Eficiența în asigurare trebuie privită atât din punctul de vedere al intereselor asigurătorului, cât și din punctul de vedere al intereselor asiguraților.
Pentru asigurător, asigurările sunt cu atât mai eficiente, cu cât cheltuielile ocazionate de plata despăgubirilor, a sumelor asigurate și cele privind formarea și administrarea fondului de asigurare sunt cât mai reduse. Din punctul de vedere al asiguraților, eficiența asigurărilor este cu atât mai mare cu cât despăgubirile pe care ei le primesc la producerea riscului asigurat sunt mai apropiate de valoarea daunei înregistrate, în timpul care trece de la data producerii fenomenului sau evenimentului asigurat, până la încasarea despăgubirilor, respectiv a sumei asigurate, este cât mai redus.
În domeniul asigurărilor o importanță deosebită o prezintă calcularea prime-lor de asigurare pe baza unor criterii științifice folosindu-se metode statistico- matematice. În acest fel o societate de asigurare va reuși să-și formeze, din primele de asigurare încasate, un fond de asigurare care să-i permită acoperirea cheltuielilor pe care are de efectuat.
Analiza eficienței activității de asigurare poate avea caracter științific, dacă se bazează pe datele oferite de sistemul informațional existent în acest domeniu. Pornind de la aceste date, pot fi cercetate, analizate și interpretate rezultatele obținute în activitatea de asigurare, pot fi identificați factorii care le-au determinat și apoi pot fi stabilite căile și mijloacele necesare pentru îmbunătățirea lor.
V.2. Criterii și indicatori de comensurare a eficienței în asigurări
Eficiența economică în asigurări poate fi apreciată cu ajutorul a două grupe de criterii. Din punctul de vedere a intereselor societății de asigurare pot fi reținute două criterii: 1
Maximizarea veniturilor prin creșterea portofoliului de asigurări, diversificarea formelor de asigurare și creșterea primelor de asigurare.
Minimizarea cheltuielilor prin acțiuni de prevenire a riscurilor și dimensionarea riguroasă a cheltuielilor de administrare.
Cea de-a doua grupă de criterii reflectă interesele asiguraților sub diverse forme:
Maximizarea despăgubirilor.
Minimizarea duratei de lichidare a daunelor.
Minimizarea primelor de asigurare, criteriu influențat de gradul de extindere al asigurării.
Indiferent de poziția diferită a asigurătorului și asiguratului, în mecanismul asigurării, pentru aprecierea eficienței activității de asigurare, se impune a ține seama de anumite criterii generale, între care:
obiectivele analizei;
nivelul de referință;
regimul juridic al asigurărilor supuse aprecierii și reglementările legale;
ramura de asigurare.
Analiza eficienței asigurărilor se face pe baza unor indicatori care reflectă rezultate obținute de asigurător cât și a unor indicatori care arată acțiunea lor în favoarea asiguraților.
Indicatorii care reflectă eficiența asigurărilor la asigurător sunt: 2
1. Rata daunei, care reprezintă raportul, exprimat în procente, dintre plățile de despăgubiri și încasările din prime de asigurare. Exprimă nivelul plăților cu despăgubiri față de nivelul veniturilor din prime de asigurare. Se calculează atât pentru fiecare fel de asigurare cât și pentru principalele categorii de asigurări, folosindu-se formula:
Rd = x 100, unde:
Rd reprezintă rata daunei;
Dp – totalul plăților de despăgubiri și sume asigurate;
P – totalul încasărilor de prime de asigurare.
2. Rata asigurării sau gradul de cuprindere în asigurare se stabilește prin raportarea numărului sau volumului obiectelor asigurate la numărul sau volumul total al obiectivelor de aceeași natură asigurabile după formula:
Ra = x 100, unde:
Ra reprezintă rata asigurării;
n – numărul bunurilor (persoanelor) asigurate;
N – numărul bunurilor (persoanelor) asigurabile.
Rata asigurării ridicată reflectă poziția dominantă a asigurătorului pe piața asigurării pentru produsul respectiv.
3. Rata fizică a daunei este un indicator care seamănă cu rate daunei, dar aici mărimile ce se raportează sunt exprimate în unități naturale. Este un indicator cantitativ, indicând ponderea bunurilor despăgubite în totalul bunurilor asigurate.
Rata fizică a daunei se stabilește conforme relației:
Rfd = x 100, unde:
Rfd reprezintă rata fizică a daunei;
nr. Bdp – numărul bunurilor despăgubite;
nr. Basig. – numărul bunurilor asigurate.
4. Costul relativ al activității de asigurare se calculează ca raport între totalul cheltuielilor legate de desfășurarea activității de asigurare și totalul încasărilor din prime de asigurare, comisioane, dobânzi. Acest indicator se stabilește pe feluri de asigurări, relația de calcul fiind:
Ca = x 100, unde:
Ca reprezintă costul relativ al activităților de asigurare;
C – cheltuieli totale efectuate de asigurător.
5. Rata venitului net se calculează raportând diferența între totalul veniturilor și totalul cheltuielilor înregistrate de societate într-o anumită perioadă de timp, de regulă un an, la totalul veniturilor.
Rata venitului se calculează după relația:
Rvn = x 100, unde:
Rvn – rata venitului net;
P – încasări totale din prime și alte venituri;
C – cheltuieli totale efectuate de asigurător.
6. Cheltuieli la 1 leu venit este un indicator de forma efect/efort. Se calcu-lează raportând diferența între totalul cheltuielilor și totalul despăgubirilor (și sume asigurate) plătite de asigurător pe parcursul anului, la diferența între totalul veniturilor și totalul cheltuielilor.
Relația de calcul este:
C/1leu (uv/vn) = , unde:
C reprezintă totalul cheltuielilor de asigurare;
Dp – totalul despăgubirilor (sume asigurate) plătite;
P – totalul primelor de asigurare și a altor venituri încasate.
Volumul și calitatea activităților desfășurate de o societate de asigurare ca și a subunităților acesteia, pot fi apreciate și pe baza altor indicatori, dintre care menționăm: numărul mediu de asigurări contractate de un lucrător; suma medie asigurată; prima de asigurare medie aferentă unui contract; productivitatea muncii în activitatea de asigurare.
Numărul mediu de asigurări contractate de un lucrător se calculează pentru asigurările facultative și exprimă raportul între numărul total de asigurări facultative, pe categorii (bunuri, persoane), contractate într-o perioadă de timp (lună trimestru, an) și numărul salariaților angrenați în activitatea de achiziție a asigurărilor.
Relația de calcul se prezintă astfel:
Nac = , unde:
Nac – numărul mediu de asigurări contractate de un agent de asigurări;
Ac – numărul asigurărilor contractate într-o perioadă de timp;
Npc – numărul agenților de contractate a asigurărilor.
Suma asigurată medie constituie unul din indicatorii utilizați în aprecierea asigurărilor de viață.
Indicatorul se calculează pe baza relației:
Sa m = , unde:
Sa m – reprezintă suma medie asigurată;
Sa – totalul sumelor asigurate;
Nc – numărul total de contracte încheiate.
Prima medie încasată pe un contract se poate calcula pentru toate categoriile (ramurile) de asigurări prin raportarea totalului încasărilor din prime, la numărul contractelor de asigurare încheiate.
Relația de calcul se prezintă astfel:
P m = , unde:
P m – reprezintă prima medie încasată pe un contract;
P – totalul încasărilor din prime de asigurare;
N c – numărul contractelor încheiate.
Productivitatea muncii unui lucrător (agent) din asigurări se exprimă ca raport între încasările totale din prime de asigurare într-o perioadă de timp și numărul personalului asigurat în achiziționarea asigurărilor conforme relației:
W a = , unde:
– Np a – reprezintă numărul personalului angrenat în achiziționarea asigurării.
Întrucât societățile de asigurare funcționează în regim concurențial, trebuie să-și organizeze activitatea, să stabilească nivelul primelor și a normelor de asigurare, în așa fel încât asigurările să fie atractive, eficiente și pentru asigurați.
În acest context se prezintă câțiva indicatori specifici eficienței asigurărilor, pentru asigurați:
1. Durata medie de lichidare a daunelor se calculează ca raport între numărul de zile trecute de la avizarea daunei, până la plata despăgubirii și numărul daunelor soluționate.
Relația de calcul se prezintă astfel:
D m = , unde:
D m – reprezintă durata medie de lichidare a daunelor;
t – numărul zilelor de la avizarea daunelor până la soluționarea acestora;
N d – numărul daunelor soluționate.
Durata medie de lichidare a daunelor se calculează pe categorii de bunuri asigurate, putându-se stabili pe ansamblul societății de asigurare sau la nivelul subunităților (sucursale, filiale).
2. Gradul de acoperire prin asigurare se calculează raportând suma asigurată la valoarea bunului respectiv, exprimând în ce măsură suma asigurată acoperă valoarea bunului. Relația de calcul este:
G a a = x 100, unde:
G a – reprezintă gradul de acoperire;
S a – suma asigurată;
V b – valoarea bunului în momentul asigurării.
3. Gradul de acoperire al daunei sau rata despăgubirii. Acest indicator ne arată gradul de acoperire a pagubei prin despăgubirea primită și se calculează după relația:
G a d = x 100, unde:
G a d – reprezintă rata despăgubirii;
D p – despăgubirile primite de asigurat;
Pg – valoarea pagubei produse la bunul asigurat.
Aprecierea eficienței activității de asigurare se impune a fi făcută în mod deosebit, la nivelul societății de asigurare, parțial la nivelul unor sucursale, filiale și agenții de asigurare, dar uneori chiar pe ansamblul sectorului asigurărilor.
V.3. Analiza indicatorilor de eficiență economică a
asigurărilor de viață cu acumulare de capital
În aprecierea eficienței asigurărilor de persoane, în analiză, se utilizează selectiv anumiți indicatori între care: Rata daunei, Costul relativ al activității de asigurare, Rata venitului net, Cheltuieli la 1 leu venit net, Gradul de cuprindere în asigurare, Numărul de polițe de asigurare ce revin la 1000 de locuitori asigurabili, Suma medie asigurată pe un contract, Prima medie încasată pe un contract, Productivitatea muncii în asigurări, numărul contractelor de asigurare încheiate, Numărul contractelor de asigurare răscumpărate, etc.
Cota de piață pe care o deține societatea de asigurări UNITA pentru asigurările de viață este de aproximativ 8,5 %. Acest lucru reflectă poziția pe care o are societatea UNITA pe piața asigurărilor de viață.
Analiza unor indicatori de eficiență economică la Sucursala Județeană UNITA Suceava a fost efectuată pe perioada 1997 – 1999.
Unul din indicatorii analizați este Rata daunei, care exprimă nivelul plăților cu despăgubiri față de nivelul veniturilor din prime de asigurare.
Rata daunei se calculează după formula:
R d = x 100.
Rata daunei la asigurările de viață cu acumulare de capital în anii 1997, 1998 și 1999 au fost:
1997
R d =
1998
R d =
1999
R d = .
Cu cât nivelul ratei daunei este mai mic de 100 %, cu atât situația financiară a societății de asigurare este mai favorabilă. Din datele de mai sus se observă că situația financiară a Sucursalei UNITA Suceava a fost cea mai bună în 1997.
Un alt indicator de eficiență analizat este Numărul mediu de asigurări contractate de un agent de asigurări. Acest indicator exprimă raportul între numărul de asigurări facultative contractate într-o perioadă de timp și numărul salariaților angrenați în activitatea de contractare a asigurărilor. Numărul agenților de contractare a asigurărilor al Sucursala UNITA Suceava a fost în 1997 de 7, în 1998 de 9 și în 1999 de 12.
Acest indicator se calculează după formula:
N a c =
și a avut în perioada analizată următoarele valori:
1997
N a c = = 57,28 contracte
1998
N a c = = 109,77 contracte
1999
N a c = = 141,5 contracte.
În calculele de mai sus numărul asigurărilor de viață cu acumulare de capital contractate includ atât noile contracte încheiate de agenții de asigurare cât și reactivările de contracte. Dacă nu includem și reactivările de contracte, numărul mediu de asigurări de viață cu acumulare de capital contractate de un agent de asigurare în perioada 1997 – 1999 este:
1997
N a c = = 44,8 contracte
1998
N a c = = 89,66 contracte
1999
N a c = = 118,66 contracte.
Analiza indicatorului productivitatea muncii unui lucrător (agent) din asigurări la asigurările de viață cu acumulare de capital, în perioada 1997 – 1999 se prezintă astfel:
în 1997 = = 179.197,86 mii lei
în 1998 = = 246.782,78 mii lei
în 1999 = = 246.297,83 mii lei.
Acest indicator s-a calculat după relația:
Wa = și exprimă raportul între încasările totale din prime la asigurările de viață cu acumulare de capital pe perioada de un an și numărul personalului angrenat în achiziționarea asigurărilor de viață cu acumulare de capital.
Alt indicator calculat este prima medie încasată pe un contract și se calculează prin raportarea totalului încasărilor de prime la numărul contractelor de asigurare încheiate.
Relația de calcul este:
P m = .
Prima medie încasată pe un contract de asigurare de viață cu acumulare de capital pe perioada 1997 – 1999 se prezintă astfel:
în 1997
Pm = = 3.127,61 mii lei
în 1998
Pm = = 2.248,02 mii lei
în 1999
Pm = = 1.740,62 mii lei.
Acest indicator are o semnificație deosebită în cazul asigurărilor de viață, întrucât acestea se încheie pe perioade mari de timp și ne indică nivelul de atragere a numerarului de la persoane fizice.
Din datele de mai sus se observă că nivelul de atragere a numerarului a scăzut din 1997 și până în 1999 cu 79,68 %.
Pentru a avea o imagine mai clară a indicatorilor de eficiență calculați, ei se pot sintetiza în tabelul de mai jos:
Tabel 5.3.1.
Analiza indicatorilor de eficiență economică la Sucursala Județeană UNITA Suceava pe perioada 1997 – 1999
V.4. Căi de creștere a eficienței asigurărilor de viață
cu acumulare de capital
Creșterea eficienței activității constituie obiectivul principal în economia fiecărei societăți de asigurare.
Plățile privind despăgubirile dețin ponderea hotărâtoare în structura cheltuielilor aferente asigurărilor de bunuri, deci găsirea unor căi de reducere a despăgubirilor, constituie o prioritate. Desigur, practica ne arată însă că volumul despăgubirilor nu poate fi redus decât până la o anumită limită minimă, corelată cu valoarea pagubelor generate de imprevizibilitatea riscurilor.
Cunoscând situația veniturilor din prime (capitolul 3 al lucrării) și situația plăților de sume asigurate se poate face prin compararea lor, aprecierea asupra eficienței asigurărilor de viață cu acumulare de capital practicate de Scursala Județeană UNITA Suceava.
Tabel 5.4.1.
Situația ratei venitului net la asigurările de viață
cu acumulare de capital în perioada 1997 – 1999
– mii lei –
Indicatorul rata venitului net arată procentual cât rămâne asigurătorului din fiecare 100 lei primă încasată.
Rata venitului net a înregistrat o scădere de la 88,92 % în 1997 la 88,19 % în 1998 și la 79,65 % în 1999. Deci, rata venitului net oferă imaginea scăderii eficienței asigurărilor de viață cu acumulare de capital, respectiv scăderea eficienței activității personalului sucursalei.
Pentru a crește eficiența asigurărilor de viață cu acumulare de capital, personalul acestei sucursale trebuie să depună eforturi sporite în activitatea de teren, o creștere a calificării pentru a putea prezenta potențialilor asigurați condițiile de asigurare și avantajele deosebite ale asigurării de viață cu acumulare de capital, care este atât de adecvată într-o economie inflaționistă, ca a României.
Un alt mijloc care poate acționa 1 în direcția reducerii volumului despăgubirilor și a sumelor asigurate este inspecția de risc. În baza condițiilor de asigurare, organele de inspecție ale societății de asigurare pot investiga periodic evoluția stării de sănătate a persoanelor care au încheiat polițe de asigurare. concluziile și constatările organelor de inspecție de risc pot fi operante, după caz, imediat sau în eventualitatea ivirii riscului asigurat, ajungându-se uneori la refuzul de plată a despăgubirii solicitate de asigurat, la rezilierea contractului de asigurare sau la alte măsuri.
O altă cale de creștere a eficienței activității societăților de asigurare este intensificarea dotării și folosirii echipamentelor și aplicațiilor informatice pentru prelucrarea observațiilor și datelor cu caracter statistic, la efectuarea calculelor actuariale, la evidența, fundamentarea și încasarea primelor de asigurare, evidența contractelor și a derulării lor, etc.
Una din căile urmate de Societatea UNITA pentru creșterea eficienței sale economice este adoptarea unei politici de investiție. Plasamentele Societății UNITA sunt în valoarea de peste 150 miliarde lei și reprezintă imobile sau societăți turistice și de comerț. Societatea UNITA a achiziționat într-un singur an pachete majoritare sau de control a 14 societăți hoteliere. 2
Pentru atragerea persoanelor în vederea încheierii unui contract de asigurare la societatea UNITA, aceasta oferă reduceri pentru asigurații săi la plata hotelurilor unde este acționară.
Asigurații fideli ai societății de asigurare UNITA participă la diferite tombole cu câștiguri substanțiale sau participă la diferite cocktail-uri organizate periodic.
Stadiul actual de dezvoltare a activității de asigurare, în condiții concurențiale, impune ca o necesitate obiectivă ridicarea continuă a eficienței economice ca o condiție esențială pentru realizarea funcțiilor și scopului asigurării.
BIBLIOGRAFIE
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Asigurari de Viata cu Acumulare de Capital Si Posibilitati de Extindere Si Perfectionare (ID: 131617)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.