Asigurari Auto In Romania pe Exemplul Safety Broker

ASIGURĂRI AUTO IN ROMÂNIA PE EXEMPLUL SAFETY BROKER

„Dacă ar fi după mine, aș scrie cuvântul ”asigurare” pe ușa fiecărei case și pe fruntea

fiecărui om pentru că sunt convins că pentru sacrificii neconceput de mici,

familii întregi pot fi protejate împotriva catastrofelor care le-ar putea

distruge pentru totdeauna… Abia atunci aș putea fi mulțumit, căci

asigurarea protejează familia în cazul ivirii unei

nenorociri și a unor pagube ireparabile…”

Winston Churchill

1. necesitatea apariȚiei asigurĂrilor

1.1 SCURT ISTORIC ADAS

Apariția asigurărilor este legată de necesitatea ca oamenii să se ajute reciproc în cazul daunelor în permanentă creștere, iar a reasigurărilor pentru sprijinirea între ei a celor care administrează fondurile și activitățile de asigurare. Altfel spus este vorba de preluarea daunelor și a procesului de dezdăunare pe cât mai multe umere.

Necesitatea apariției activității de asigurare este legată de existența unor posibile evenimente, care reprezintă un pericol pentru integritatea bunurilor materiale sau pentru viața oamenilor: calamități,accidente, incidente etc.

În fața acestor pericole nevoia oamenilor de a se proteja a condus la solidarizarea acestuia în procesul de prevenire a efectelor evenimentelor (riscurile din asigurări). De-a lungul timpului societatea a încercat să găsească mijloace eficiente de prevenire și limitare a consecințelor acestor evenimente, însă experiența ne arată ca desfășurarea lor nu poate fi în totalitate prevăzută sau stopată. Prin urmare a apărut imperativul adoptării unor măsuri de protecție pentru acoperirea pagubelor materiale sau pentru asigurarea unor condiții de trai decente persoanelor care și-au pierdut capacitatea de muncă prin apariția unor invalidități.

Au apărut astfel 2 modalități:

a) solidarizarea în fața evenimentelor ce apar în viața unei comunități și se bazează pe contribuția fiecărui individ cu sume mici, sub forma unor cotizații în vederea creării unui fond bănesc utilizat la ajutorarea acelor indivizi care au suferit prejudicii generate de evenimentele care au motivat unirea comunității; principiile comunității de risc și mutualității au reprezentat baza conceptului de solidaritate, cât și a celui de asigurare.

b) asigurarea – care apare ca un sistem de relații economice care implică aportul unui mare număr de persoane fizice și juridice în constituirea unui fond bănesc, în condițiile în care fiind amenințate de pericole, persoanele concep și recunosc oportunitatea prevenirii și înlăturarea pe baza mutualității a prejudiciilor generate de producerea acestor pericole viitoare, probabile, posibile dar nesigure. Oamenii s-au unit pentru a face față consecințelor accidentelor.

Astfel, comercianții din Antichitate practicau forme de protecție în vederea acoperirii pagubelor produse pe perioada transportului mărfurilor. De exemplu în legislația maritimă a Rodhosului se prevedea că pierderile produse prin aruncarea peste bord a unei părți din bunuri pentru a se putea salva restul încărcăturii, să fie suportate de toți proprietarii de mărfuri încărcate la bord. Și în Roma Antică existau asociații bazate pe solidaritate care interveneau dupa producerea pagubelor.

Apoi, apar elementele unui contract incipient de asigurare, sub forma unui contract de împrumut in care suma garantă un transport de mărfuri la mare distanță; în cazul în care acestea nu ajungeau la destinație, creditorul pierdea suma împrumutată. Acest contract se extinde treptat, fiind valabil si existand chiar si în evul mediu timpuriu.

In fond asigurarea a apărut odata cu apariția societătii umane. Există doua tipuri de economii care au caracterizat societatea :

-economiile de schimb (realizate cu elemente corespunzătoare: pieșei de schimb, bani, diverse instrumente financiare)

-economiile naturale, în lipsa acestor elemente, acestea datând din timpuri mult mai vechi decat primele.

Primele forme de asigurare se întâlnesc încă înainte de secolul al XIX-lea, respectiv un fel de întrajutorare reciprocă a membrilor aceleiași comune la decesul vitelor denumită în limbajul vremii Hopșa. Astfel, în cazul accidentării unei vite, aceasta era tăiată iar carnea era împărțită între locuitorii din aceeași comună, fiecare plătind o sumă de bani pentru parte ce-i revenea. In felul acesta proprietarul sinistrat își acoperea în totalitate sau în parte paguba suferită Breslele din Transilvania, înființate în secolul al XIV-lea au fost primele organizații care au practicat o formă de asigurare pe principiul mutualității și întrajutorării. Aceasta se referea la asigurări de viață și potrivit clauzelor fiecare membru era obligat s plătească o taxă de înscriere. iar apoi cotizații periodice. Sumele astfel strânse erau folosite pentru a suporta cheltuielile de înmormântare pentru membrii săraci ai breslei, precum și pentru plata de ajutoare pentru familia decedatului atunci când aceștia rămâneau fără mijloace de trai.

In timp au luat ființă și s-au dezvoltat asociații pentru stingerea incendiilor care funcționau

cu aportul și în favoarea mai multor comune învecinate. Se menționează, astfel, o Casă de incendii organizată la Brașov în anul 1744. Principiul de funcționare era cel al creării unui fond comun prin contribuția trimestrială a fiecărui membru al Casei, din care se despăgubea cel care suferea de pe urma unui incendiu.

O instituție de asigurare pentru incendiu s-a creat și în Sibiu la inițiativa magistraturii orașului în anul 1823 dar în anul 1864 când statutul său fusese definitivat numai jumătate din proprietarii de imobile și-au dat adeziunea pentru constituirea ei.

In secolele XIX și XX o dată cu dezvoltarea societății și cu creșterea gradului de

complexitate a activităților desfășurate a sporit și interesul oamenilor pentru acțiunea de asigurare.

Prima organizație de asigurare propriu zisă s-a constituit la Brașov în anul 1844 de către Asociația Meseriașilor sub denumirea Institutul Național de Pensii din Brașov, având caracter specific de asigurări de viață. Condițiile istorice din Transilvania au permis ca sub influența unor mari societăți de asigurare ale timpului (Assicurazioni Generali și Riunioni Adriatica di Sicurta), a căror rază de acțiune s-a extins și în această parte a țării noastre, populația din această parte a României să cunoască mai înainte decât cea din alte părți ale țării, instituția de asigurare.

In a doua jumătate a secolului al XIX-lea și în prima parte a secolului al XX-lea o dată cu dezvoltarea economică a țării, s-a dezvoltat și sectorul asigurărilor apărând în peisajul economic o serie de societăți de asigurare cum ar fi Transilvania-1866, Dacia-1871, România-1873, Naționala- 1882, Generala-1887, Agricola-1906, Urania, Patria, Banca Generală de Asigurare-1911. In anul 1881 prin fuzionarea societăților Dacia și România a luat ființă societatea Dacia-România care în 1909 a preluat societatea Patria.

In anul 1887 în Brăila, cercurile comerciale din Brăila și Galați în colaborare cu Banca Marmorosch Blank înființează societatea de asigurări Generala având ca ramură principală asigurarea transporturilor maritime în special a celor de cereale. A întreținut relații bune cu societăți de asigurare străine printre care Assigurazioni Generali din Trieste, care de altfel a și subscris capital la înființarea ei. După mutarea sediului în București, societatea de asigurări Generala și-a diversificat operațiunile de asigurare în special în ramura asigurărilor de viață, având în preajma primului război mondial o situație financiară prosperă.

In Transilvania o activitate deosebită au desfășurat societățile de asigurare Transsylvania și 8 Banca Generală de Asigurări devenită mai târziu Prima Ardeleană. In anul 1921 sediul societății Prima Ardeleană s-a mutat la Cluj, aceasta constituind prima societate anonimă de asigurări a românilor din Ardeal. Capitalul acestei societăți s-a mărit cu aportul altor două societăți Dacia România și Naționala.

In anul 1923 s-a constituit societatea de asigurări Asigurarea-Românească care a avut o ascensiune rapidă prin introducerea asigurărilor populare de viață fără examinare medicală.

De remarcat este faptul că până la primul război mondial societățile de asigurare străine participau doar ca acționari la societățile de asigurare românești, după anul 1918 acestea și-au deschis agenții și sucursale proprii: Sun din Londra, Adriatica din Trieste, Danubiana, etc. Începând din anul 1940 s-a înregistrat o masivă pătrundere a capitalului german pe piața românească prin societăți ca Victoria, Vatra-Dornei, Allemania, Dacia-România, Națională, Steaua-României,Translvania.

In anul 1930 în România își desfășurau activitatea 44 societăți de asigurare. In urma

concurenței din piață în anul 1936 mai funcționau doar 23 de societăți de asigurare.

In ceea ce privește intervenția statului în sfera asigurărilor se remarcă faptul că în anul

1915 a luat ființă Casa de asigurări a Ministerului de Interne care a fost reorganizată în anul 1936, iar in anul 1942 s-a constituit Regia Autonomă a Asigurărilor. Prin Legea nr. 216 din anul 1930 a luat ființă Oficiul pentru supravegherea întreprinderilor private care încheiau asigurări și reasigurări, care funcționa pe lângă Ministerul Industriei și Comerțului .

Perioada comunistă întinsă pe o perioadă de 45 de ani a adus mutații importante în

economia și societatea românească. In primul rând reținem etatizarea și socializarea proprietății, instituirea conducerii centralizate a economiei și societății, subordonarea economiei conducerii politice a partidului unic, trecerea de la economia de piață la economia planificată, dirijată de la nivel central, etc.

Sectorul asigurărilor a traversat o perioadă de prefaceri, de transformări, unele pozitive altele impuse de calitatea de monopol pe care statul a impus-o. Un prim pas s-a făcut în anul 1948 când societățile de asigurări au fost naționalizate și trecute în proprietatea statului.Întregul lor portofoliu și rezervele tehnice și matematice au trecut în proprietatea Societății de Asigurare Sovieto-Române Sovromasigurare. De altfel în anul 1949 a luat ființă și Întreprinderea se Stat pentru Reasigurări, prin reorganizarea Regiei Autonome a Asigurărilor.

In anul 1952 s-a creat Administrația Asigurărilor de Stat – ADAS, care a preluat activitatea. Întreprinderii de Stat pentru Reasigurări Si a introdus în practică asigurarea prin efectul legii. Societatea Sovromasigurare avea în practică asigurările facultative. In anul 1953 societatea Sovromasigurare s-a lichidat, portofoliul ei fiind preluat în întregime de ADAS.

ADAS a pus în practică asigurările de viață, asigurările mixte de viață. In ceea ce privește ramura asigurărilor de bunuri s-a dezvoltat pe principiul că bunurile aflate în proprietatea statului nu au nevoie de protecție prin asigurare. Asigurările cu caracter facultativ vizează după caz bunuri, persoane și răspundere civilă. Au fost elaborate regulamentele de asigurare pentru toate formele de asigurare practicate, atât cele facultative cât și cele prin efectul legii. Asigurările prin efectul legii erau : asigurarea clădirilor proprietate personală a cetățenilor, asigurarea de răspundere civilă auto a proprietarilor de autoturisme, asigurarea animalelor din gospodăriile persoanelor fizice, asigurarea de accidente a călătorilor .

ADAS a practicat și operațiuni de reasigurare privind asigurările maritime și de aviație.

O dată cu trecerea la economia de piață și sectorul asigurărilor a intrat într-un proces de profunde transformări. Începând cu 1 ianuarie 1991 ADAS și-a încetat activitatea. Portofoliul de asigurări și patrimoniul acestei societăți a fost preluat de primele 3 societăți de asigurări pe acțiuni, nou constituite cu capital integral de stat ( Asigurarea Românească, Astra și Carom).

Asigurarea Românească s-a constituit pe rețeaua organizatorică a fostei ADAS cu sediul central în București, cu sucursale, filiale și reprezentanțe în toată țara. A preluat cea mai mare parte a portofoliului, a capitatului social și aproape întreaga bază materială a fostei Administrații a Asigurărilor de Stat. Societatea a preluat activele aferente asigurărilor facultative de viață, cele aferente asigurărilor prin efectul legii, asigurărilor facultative de autovehicule și a altor asigurări facultative.

Astra – cu sediul central în București dispune de filiale în țară și străinătate. A preluat

activele și pasivele corespunzătoare de la societățile mixte cu participare ADAS din străinătate, cele aferente asigurărilor și operațiunilor de reasigurare în relațiile cu străinătatea dar dezvoltând mereu și alte forme de asigurare cerute în piața românească a asigurărilor. Societatea dispune la ora actuală de o rețea de sucursale și filiale extinsă în întreaga țară. In vara anului 2000 societatea și-a introdus în portofoliu și practicarea asigurărilor de viață cu acumulare de capital.

Carom – a fost înființată cu un profil deosebit, respectiv efectuarea unor prestații specifice solicitate de celelalte societăți de asigurare cum ar fi constatarea daunelor, evaluarea pagubelor, stabilirea și plata despăgubirilor urmând a recupera cheltuielile efectuate de la societățile de asigurare care i-au dat mandat reținându-și comisionul aferent. In ultima perioadă de timp activitatea societății a scăzut simțitor, societățile de asigurare, efectuându-și cu specialiști proprii constatările de daune pentru asigurările din portofoliu.

După anul 1990 au apărut în peisajul pieței asigurărilor din România o serie de societăți de asigurări cu capital privat o parte cu capital integral românesc, o parte cu capitat mixt românesc și străin, o parte cu capital integral străin toate încercând să acapareze cât mai mult din piața de asigurări românească.

1.2 EVOLUTIA PIETEI DE ASIGURARI

România a devenit stat membru al Uniunii Europene pe 1 ianuarie 2007, după ce Tratatul de Aderare,semnat pe 25 aprilie 2005, a fost ratificat de către toate Statele Membre. Dupa cu aderarea la U.E, piața de asigurări a încheiat anul 2013 cu o creștere subunitară (+0,4), iar cifrele publicate pentru ianuarie, respectiv pentru primele două luni ale anului mențineau oarecum aceeași tendință – indicând rate de creștere de 3,8%, respectiv de 1,8% -, datele preliminare remise la început de iunie de autoritatea de supraveghere a pieței pentru primul trimestru (scădere de 3,4%) ne fac să afirmăm că martie 2014 poate deveni un an mai slab ca anteriorul.

Piața asigurărilor a atins, în primul trimestru al anului 2014, un nivel de 2,05 miliarde lei (456 milioane euro), în scădere cu 3,4% față de intervalul similar al anului trecut, reprezentând, conform estimărilor preliminare, circa 1,26% din Produsul Intern Brut (PIB) al țării.Conform datelor provizorii publicate de ASF, pe segmentul asigurărilor generale, valoarea subscrierilor a înregistrat o scădere de 2,1% , în vreme ce, pe segmentul life, scăderea a fost una mai abruptă, de 8,9 puncte procentuale.

Ca și în perioadele de raportare anterioare, clasa B X (RCA) din cadrul asigurărilor generale a deținut cea mai însemnată pondere în totalul pieței (36,2%), valoarea totală a subscrierilor raportate de cele 11 societăți care au dreptul de a comercializa aceste tipuri de polițe fiind de peste 744 milioane lei, în creștere cu 10% față de situația din martie 2013. Creșterea RCA, care este oarecum atipică în raport cu celelalte clase de asigurare, se datorează în parte atât majorării tarifelor polițelor de asigurare (la nivelul întregii piețe prima de asigurare medie anualizată, înregistrată în T1/2014, fiind de 468 lei față de 462 lei cu un an înainte), cât și numărului de contracte de asigurare încheiate (1.951.380 în T1/2014, în creștere, față de aceeași perioadă a anului 2013, cu aproximativ 4%).

În ceea ce privește activitatea companiilor de intermediere în asigurări, veniturile brokerilor au însumat 207,6 milioane lei, nivel mai mare cu 5,9% față de martie 2013. Din punctul de vedere al volumului de prime brute subscrise intermediate, acesta a totalizat 1,1 miliarde lei – echivalentul a 55% din totalul pieței de asigurări, față de 45% cu un an înainte.

Piața asigurărilor la începutul anului 2014 este relativ stabilă, deși continuă să existe problemele structurale din anii anteriori. Remarcăm unele îmbunătățiri, mai ales ca urmare a intervenției Autorității de Supraveghere, în ceea ce privește constituirea rezervelor pentru plata daunelor, care au crescut de la 65% la 73%, în linie cu practica europeană.

La capitolul „daune”, valoarea despăgubirilor achitate de către asigurători a totalizat 1,31 miliarde lei, în creștere cu 0,9% față de T1/2013, din care 1,13 miliarde lei – aferente segmentului de asigurări generale. În același timp, rata daunei pentru asigurări generale s-a majorat de la 65,4 până la 73,1%.

Pe clase de asigurare, valoarea cea mai mare a indemnizațiilor brute plătite a fost aferentă clasei B X (RCA), în sumă de 534,6 milioane lei (în creștere cu 4,4%), reprezentând mai bine de 40% din total. Demn de remarcat este faptul că mai bine de 25% din totalul despăgubirilor pe RCA a fost pentru vătămări corporale și deces (134 milioane lei, în creștere cu 71% față de T1/2013).

Totodată, dauna medie pe RCA s-a majorat cu 19% până la 6.604 lei. Conform ASF, suma medie plătită pentru daune materiale a fost de 5.031 lei (+5,3%), în vreme ce suma medie plătită pentru vătămări corporale și deces a fost de 65.014 lei (+78,5%). Per total însă, în trimestrul analizat, numărul dosarelor de daună avizate pentru RCA a scăzut cu 9 procente, până la 70.344 dosare.

Din punctul de vedere al plângerilor, în T1/2014 ASF a primit un număr total de 4.692 de petiții (-17,4% față de T1/2013), dintre care au fost înregistrate în mod unic pe petent, analizate și soluționate, 3.128 de petiții. ASTRA Asigurări a înregistrat cel mai mare număr de plângeri, respectiv 873, un nivel similar cu primele trei luni din 2013, în timp ce petițiile primite de EUROINS s-au redus cu 39%, pana la 787. De asemenea, 1.947 de petiții (68,5% din total) se referă la asigurări obligatorii RCA și Carte Verde, 635 de petiții – asigurări facultative CASCO (22,4%) și 175 de petiții (6,2% din total) – polițe property.

Analizând punctual, pe companii de asigurare, respectiv linii de asigurare, se poate afirma că declinul pieței se datorează rezultatelor în scădere pentru doi jucători: BCR Asigurări de Viață VIG, respectiv ASTRA Asigurări. În valoare absolută, cumulat,cele două societăți au scăzut cu circa 146 milioane lei față de martie 2013, în vreme ce întreaga piață de asigurări a scăzut per total cu doar 73 milioane lei.

În cazul BCR Asigurări de Viață VIG, calculele INSURANCE Profile, realizate în baza cifrelor comunicate de VIENNA Insurance Group indică o scădere în valoare absolută a volumului de prime brute subscrise de peste 42 milioane lei. Scăderea este atribuită restructurării forței de vânzări și schimbării modelului de business la nivelul companiei.

De cealaltă parte, în cazul ASTRA Asigurări, scăderea volumului de subscrieri este – potrivit datelor cunoscute la momentul publicării acestui articol –, de peste 104 milioane lei, până la un volum total de 217 milioane lei, realitate care a modificat și ierarhia companiilor de asigurare la nivel național după patru ani. ASF notează însă în Raportul de Analiză a Pieței că raportările aferente lunii martie ale ASTRA, respectiv pentru T1/2014,sunt provizorii, asigurătorul urmând a depune raportări rectificative în urma înregistrării rezultatelor inventarierii, ale analizei diagnostic a administratorului special și a auditului statutar în curs de desfășurare.

În primele trei luni ale acestui an, 37 de societăți de asigurare desfășurau activități în domeniu (20 de societăți practicau doar asigurări generale, 9 doar asigurări de viață, iar 8 au practicat activități pe ambele categorii de asigurări). Primele 10 societăți de asigurare au generat aproape 80% din valoarea totală a primelor subscrise.

Tabelul 1.1

PRIME SI INDEMNIZATII BRUTE

PRIME BRUTE SUBSCRISE SI INDEMNIZATII BRUTE PLATITE

Sursa : ASF .ro

Fig 1.1

Distribuția PBS în cele 8 regiuni de dezvoltare din România

1.3 BONUS MALUS

Cu puțin timp înainte de lansarea sistemului bonus-malus, nelămuririle conducătorilor auto se suprapun peste un oarecare scepticism afișat de massmedia vis-à-vis de noul sistem de tarifare a polițelor RCA. Vă propunem, în materialul următor, atât o analiză detaliată a procedurii, cât și a argumentelor care au stat la baza introducerii acesteia.

Sistemul bonus-malus este, în esență, un proiect de responsabilizare a conducătorilor auto, pus în aplicare începând cu 1 ianuarie 2010 prin normele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Astfel, sistemul bonus-malus presupune acordarea de reduceri la prima RCA conducătorilor auto care nu au provocat accidente sau majorări ale acesteia în cazul celor care au produs unul sau mai multe accidente pe parcursul anului anterior de asigurare. Practic, conform acestui sistem, „prețul” asigurării va crește sau va scădea în funcție de cât de încărcat sau de curat este „cazierul rutier” al șoferului.

Până în prezent, constatarea amiabilă constituia o portiță de scăpare de amendă pentru șoferii vinovați. Astfel, sancțiunea aplicată până nu demult de Poliția Rutieră va lua forma unei penalizări pecuniare din partea asigurătorului. Până în prezent, fiecare companie a aplicat individual o formă a sistemului bonus-malus, însă, prin uniformizarea bazelor de date, penalizarea nu va mai putea fi evitată prin simpla schimbare a companiei de asigurări. Mulți dintre specialiștii din piața de profil au considerat că bonus-malus-ul trebuia implementat înainte de constatarea amiabilă, deoarece a rămas astfel o perioadă de timp (1 iulie – 31 decembrie) în care cei care au provocat accidente soluționate prin această procedură nu au putut fi sancționați corespunzător.

Totuși, având în vedere și experiența altor țări, unde sistemul este deja funcțional, sancționarea șoferilor prin majorarea primei de asigurare se poate dovedi și aici un argument decisiv pentru o mai bună disciplină în trafic.

Daunele pe RCA – un argument în plus pentru bonus-malus.Nu în ultimul rând, un argument relevant pentru introducerea sistemului bonus-malus este și faptul că piața românească de asigurări a intrat în al patrulea an consecutiv de neprofitabilitate, asigurările auto jucând cel mai important rol și aducând, de altfel, cele mai mari pierderi. Astfel, această măsură poate ajuta la rentabilizarea segmentului auto.

De altfel, în primele nouă luni ale anului în curs, segmentul RCA a rămas unul din cele mai importante pentru piața de asigurări din România, subscrierile urcând cu 15%, la 1,6 miliarde lei, concomitent cu o creștere de 33% a valorii daunelor plătite, până la 1,1 miliarde lei. În același interval, prima medie a crescut cu 15% față de perioada echivalentă a lui 2008, potrivit datelor CSA.

Asigurătorii au plătit peste 253.800 de dosare de daună, din totalul de 271.715 avizate în perioada analizată, cu 8% mai mult decât în primele trei trimestre din 2008. Astfel, dauna medie plătită a avansat cu 23%, până la 4.356 lei.

Prima medie pe segmentul de răspundere civilă auto (RCA) a crescut cu circa 15% în primele nouă luni ale acestui an, iar până la sfârșitul lui 2009 nu se întrevăd alte majorări. Cred că rata daunei pe RCA nu i-a speriat pe asigurători care au avut rezerve suficiente pentru a practica tarife mai corecte, a declarat Președintele CSA, Angela TONCESCU. Rezervele de daună avizate s-au ridicat la 835 milioane lei în primele nouă luni, în creștere cu 22% față de intervalul echivalent al anului anterior.

Prin noile norme RCA s-a stabilit introducerea a 14 clase de bonus și a 8 clase de malus, fiecăreia dintre acestea corespunzându-i un anumit procent de reducere, respectiv de majorare în raport cu clasa B0, atribuită celor care nu au avut asigurare de răspundere civilă auto până la începutul lui 2010.

Determinarea istoricului unui asigurat pentru stabilirea clasei de bonus sau de malus în care ar trebui să se încadreze acesta se va realiza prin interogarea bazei de date CEDAM, aflată, în prezent, în administrarea CSA. Un element care este esențial este acela că, în momentul încheierii unei polițe RCA, dacă interogarea bazei de date CEDAM nu poate fi efectuată din motive tehnice, bonus-ul/malus-ul poate fi stabilit în baza unei declarații pe proprie răspundere a asiguratului, cu privire la daunele înregistrate în perioada de referință anterioară, lăsând astfel o posibilitate de inducere în eroare a asigurătorului.

Astfel, dacă în perioada de referință (în anul anterior de asigurare) un șofer nu a avut daune plătite prin polița sa RCA, el va beneficia în anul curent de o reducere a primei de asigurare. Reducerea se va concretiza prin acordarea a două clase de bonus, în cazul în care noua poliță se va încheia pe o perioadă de un an calendaristic, sau a unei singure clase de bonus, în cazul polițelor încheiate pe șase luni. Astfel, teoretic, se poate atinge clasa maximă de bonus după șapte ani fără evenimente în urma cărora ar fi existat despăgubiri prin polița RCA a respectivului autovehicul. În cazul opus, dacă în perioada de referință au fost înregistrate daune, asigurații sunt penalizați prin aplicarea unui malus, adică prin majorarea cu un anumit procent a primei de asigurare. Totuși, se poate aplica o singură malusare pentru fiecare perioadă de referință, excepție făcând acele evenimente în care vehiculul era însușit și folosit fără acordul proprietarului și când Poliția a fost sesizată în scris. Spre exemplu, dacă în intervalul 1 ianuarie 2009 – 31 ianuarie 2009 un asigurat a provocat o daună din culpă proprie, acesta se va încadra, pentru anul următor, în clasa de malus M4, reprezentând o majorare a primei de asigurare cu 30%.

În situația în care un asigurat deține mai multe vehicule, sistemul bonus-malus se aplică distinct pentru fiecare vehicul. Totodată, în cazul înstrăinării sau radierii vehiculului asigurat, stabilirea noii clase de bonus sau malus pentru un vehicul nou dobândit se face pornind de la clasa de care asiguratul a beneficiat anterior.

În piața internațională de asigurări, profilul conducătorului auto joacă deja un rol important în stabilirea primei de asigurare aferente fiecărei persoane și acest sistem a fost implementat parțial și de un număr de companii de profil de pe piața din România.

Astfel, printre caracteristicile frecvent folosite în stabilirea valorii primei de asigurare de răspundere civilă auto se regăsesc: vârsta, sexul, ocupația, reședința și tipul mașinii. În unele țări au fost introduse criterii chiar mai exotice, precum culoarea mașinii, statutul conjugal sau faptul că șoferul este fumător sau nefumător. Toate acestea sunt criterii de clasificare, stabilite pe baze statistice, care pot influența încă de la început cuantumul primei de asigurare. De asemenea, există mai mulți factori care, deși relevanți, nu pot fi luați în considerare pentru calculul inițial, precum nivelul de agresivitate la volan, cunoașterea regulilor de circulație sau timpul de reacție în diferite situații de pe șosea. Totuși, se poate considera că acești factori sunt determinați pe parcursul mai multor perioade consecutive de asigurare, în funcție de numărul de evenimente în care șoferul a fost implicat și de circumstanțele de producere ale acestora.

Așadar, sistemul bonus-malus, alături de coeficientul de risc rezultat din profilul clientului, poate stabili cu mai mare acuratețe nivelul primei de asigurare, dacă este aplicat diferențiat pentru cei care pornesc în asigurare cu un cotă de risc mai ridicată sau celor care beneficiază de o cotă mai redusă.

În teorie, aplicarea unui sistem de bonus-malus diferențiat care, pe lângă istoricul de daune al fiecăruia, să ia în considerare o ponderare diferită a primei în funcție de coeficientul inițial de risc aferent fiecărui client, poate deveni un avantaj pentru asigurați. Spre exemplu, statistica arată că șoferii din zonele urbane au un potențial mai mare de a provoca o daună, acest factor fiind luat în calcul în stabilirea primei inițiale. Astfel, în cazul unui an fără daune, aceștia să poată beneficia de o reducere mai mare decât cei din zonele rurale. În același timp, penalizarea în caz de accident să fie mai mică decât în cazul celor din zonele cu coeficient de risc mai scăzut.

De asemenea, în celelalte țări unde sistemul este funcțional de mai mult timp, o formă rigidă a sistemului a determinat ca șoferii care nu au provocat daune foarte des, însă la un interval regulat, să rămână în secțiunea de malus pentru toată perioada de timp în care vor fi asigurați. De aceea, în condiții concurențiale ideale, se poate opta pentru o structură flexibilă și liberalizată a sistemului de bonus-malus.

Pentru anul care urmează, având în vedere numărul mare de polițe RCA încheiate prin intermediul brokerilor și al agenților persoane fizice, accesul în timp real la baza de date CEDAM se poate dovedi un adevărat inconvenient, deoarece mulți nu dispun de acces direct la Internet și, în numeroase cazuri, vor fi nevoiți să ia în considerare declarațiile pe proprie răspundere ale clienților. În această privință însă, încă nu sunt reglementate procedura de urmat în cazul unor declarații false din partea asiguraților și felul cum se va reflecta aceasta asupra lor, pe de o parte, și asupra păgubiților, de cealaltă parte. Pe lângă aceasta, baza de date CEDAM încă mai depinde de timpul de transmitere a datelor din partea companiilor, precum și de acuratețea acestora, fapt ce poate influența, în unele cazuri, clasa de bonus sau de malus în care se poate încadra asiguratul.

Primele rezultate ale implementării sistemului vor putea fi analizate mai amănunțit la jumătatea lui 2010, însă asigurătorii sunt optimiști în privința rezultatelor pe termen lung. Un număr însemnat dintre reprezentanții companiilor consideră că este doar un început în ceea ce privește o bază de date unitară, acesta constituind punctul de plecare pentru un istoric generalizat al clienților, care poate fi utilizat pe toate liniile de asigurări auto. Rămâne, însă, la latitudinea fiecărei companii să practice o politică de preț corespunzătoare, astfel încât sistemul să își poată dovedi cu adevărat utilitatea.

1.4 RCA IN PRIME BRUTE SUBSCRISE IN 2011-2014

Analiza evoluției pieței asigurărilor RCA în primul semestru al anului 2014 este efectuată pe baza raportărilor celor 11 asigurători autorizați de ASF pentru desfășurarea activității RCA:

Tabelul 1.2

EVOLUTIE PIATA ASIGURARI

Prime brute subscrise pentru RCA:

Suma totală a primelor de asigurare subscrise pentru RCA la finele semestrului I al anului 2014 a atins valoarea de 1.334.227.746 lei. Comparativ cu semestrul I al anului 2013 când primele subscrise pentru asigurările de răspundere civilă auto au fost de 1.229.549.209 lei, s-a înregistrat o creștere cu 9 % pe total piață RCA.

Tabel 1.3

Prime brute scubscrise pentru RCA

( Sursa: INS, calcule ASF)

Având în vedere dezvoltarea mai redusă a sectorului de asigurări comparativ cu alte țări din zonă, România are una dintre cele mai scăzute valori a indicatorului privind densitatea asigurărilor, din Uniunea Europeană. Evoluția densității asigurărilor (raportul între valoarea în euro a primelor brute subscrise și numărul total de locuitori) în primul semestru al perioadei 2011-2014 arată că valoarea acestui indicator din semestrul I 2014 a coborât sub valoarea celui din aceeași perioadă de referință a anului 2011.

Tabelul 1.4

Raport densitatea asigurărilor

( Sursa:BNR, Eurostat, calcule ASF )

2.LEGISLAȚIA IN DOMENIUL ASIGURĂRILOR AUTO

2.1 EVOLUȚIA LEGISLATIVĂ A RCA

Legislația care reglementează piața asigurărilor și reasigurărilor în România se referă in mod special la normele în vigoare adoptate de CSA, legile și ordonanțele de urgență care legiferează piața financiară românească, proiectele legislative la care lucrează specialiștii CSA și care se supun consultărilor de piață, directivele U.E in domeniu precum și sancțiunile internaționale.

Actul de bază care regelementează atât activitatea de asigurare pe piața românească, cât și organizarea si funcționarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor este Legea nr 32/2000, privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor.

Legea 32/2000 prevede:

organizarea și funcționarea societătilor comerciale de asigurare

organizarea și funcționarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor

supravegherea asigurărilor care își desfășoară activitatea în România

supravegherea activității intermediarilor în asigurări si reasigurări

Alaturi de aceasta reamintim si următoarele:

Legea 136 din 29 decembrie 1995, privind asigurările si reasigurările în România

Legea 503 din 2004 privind redresarea financiară și falimentul societăților de asigurare

Legea 304 din 13 noiembrie 2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA) este singura autoritate împuternicită prin lege cu atribuții de autorizare, supraveghere prudențială și control a activității de asigurare/intermediere in asigurări în România. Totodata CSA are atribuția de emitere a normelor de aplicare a legilor din domeniul asigurărilor.

În conformitate cu prevederile Legii 32/2000, cu modificarile și completările ulterioare, CSA îndeplinește și calitatea de administrator al fondului de garantare- fond care asigură protecția asiguraților și păgubiților prin preluarea obligațiilor de plată față de aceștia ale societăților de asigurare declarate în insolvență.

Printre atribuțiile CSA se numara si:

autorizează asigurătorii, reasigurătorii, brokerii si aprobă rice modificare a documentelor sau condițiilor pe baza cărora s-a acordat respectiva autorizare.

autorizează practicarea asigurărilor obligatorii stabilite prin lege

efectuează controale periodice sau inopinante la sediile asigurărilor și ale intermediailor în asigurări, face investigații detaliate privind condițiile de desfășurare a activității de către aceștia, între altele prin colectarea de informatii și solicitarea de documente privind activitatea lor

solicită prezentarea de informații și documente, inclusiv cu caracter static, referitoare de activitatea de asigurare, managementul, conducerea executiva a acesteia, atat de la asigurători, reasigurători,intermediari in asigurări cat si la orice persoana fizică, juridică care are legătura directă ori indirectă cu activitatea acestora.

Ia măsurile necesare pentru ca activitatea de asigurare să fie gestionată conform normelor specifice.

Îndeplinește calitatea de administrator al Fondului de Garantare

aplica sancțiunile prevăzute de lege

primește și răspunde la toate sesizările privind activitatea asigurătorilor.

Participă, în calitate de mebru, la comitetele sau organismele spcifice domeniului asigurărilor de pe langa Comisia Europeana, la asociațiile internaționale ale autoritățiilor de supraveghere in asigurări și reprezintă România la conferințele și întâlnirile internaționale.

Concluzionând, prin legislatia adoptată în România s-a urmărit armonizarea acesteia cu cea comunitară, precum și crearea unui cadru pentru supravegherea solvabilității asigurărilor și stabilirea unor standarde recunoscute pe plan internațional. Impunerea unor limite ridicate de capital va duce la furnizori sau chiar la lichidări de societăți din domeniul asigurărilor, rămânând pe piață doar acelea care pot să facă față noilor condiții.

2.2 FPVS

Fondul de Protectie a Victimelor Strazii este principalul organism, in subordinea CSA, care despagubeste victimele accidentelor cu autori necunoscuti sau pe cele rezultate in urma unor accidente provocate de autovehicule fara polita RCA.

FPVS este un organism de plata

-Organism de plata a despagubirilor pentru a garanta, in conditiile legii, despăgubirea persoanelor care au suferit prejudicii in urma unor accidente de autovehicule produse pe teritoriul Romaniei si in anumite condiții si pe teritoriul altor state, de autovehicule neasigurate sau neidentificate; Centru de Informare pentru a furniza, persoanelor interesate, informatii privind politele de asigurare RCA si asiguratorii care le-au eliberat;

– Organism de Compensare pentru a solutiona, in conditiile legii, cererile de despagubire ale persoanelor care au suferit prejudicii in urma unor accidente de autovehicule produse pe teritoriul unui alt stat decat statul lor de resedinta.

-FPVS intocmeste si actualizeaza permanent, pe baza datelor furnizate de asiguratori, lista reprezentantilor de despagubiri pe care acestia i-au numit in statele din S.E.E. altele decat cele pe teritoriul carora actioneaza.

Persoane care pot apela la Fond: Fondul intervine, in limitele atributiilor sale prevazute de lege, in interesul persoanelor rezidente intr-un stat care face parte din Spatiul Economic European (S.E.E.). Pentru persoanele rezidente in alte state, interventia Fondului este posibila numai in conditii de reciprocitate.

Structura de conducere: Consiliul Director realizeaza punerea in aplicare a hotararilor adoptate de Adunarea Generala si a prevederilor din Statutul FPVS. Acesta este format din 5 membri, dintre care 4 alesi din randul asociatilor si o persoana numita de catre CSA-Comisia de Supraveghere a Asigurarilor.

Fondul are legitimare procesuală activă în orice proces împotriva persoanelor aflate într-o relație juridică cu el, pentru obligațiile de plată achitate sau care urmează cu certitudine să fie achitate de Fond. Actul prin care se constată și se individualizează obligația de plată a unui asigurător la Fond constituie titlu de creanță care, la data scadenței, devine titlu executoriu, în baza căruia Fondul va declanșa procedura silită de recuperare a creanțelor, conform dispozițiilor Codului de procedură civilă. în vederea recuperării sumelor cheltuite, Fondul are drept de regres împotriva entității care a determinat prejudiciul. Anual, Fondul prezintă Consiliului C.S.A. un raport de activitate, care trebuie însoțit de situațiile financiare anuale, întocmite potrivit legislației în vigoare și auditate (art. 251 din Legea nr. 32/2000). asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, Carte Verde.

2.3 INSTITUTIA DE SUPRVEGHERE ASF

Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) contribuie la consolidarea unui cadru integrat de funcționare și supraveghere a piețelor financiare non-bancare, a participanților și operațiunilor pe aceste piețe și are ca obiective:

•asigurarea stabilității, competitivității și bunei functionări a piețelor de instrumente financiare, promovarea încrederii în aceste piețe și în investițiile în instrumente financiare, precum și asigurarea protecției operatorilor și investitorilor impotriva practicilor neloiale, abuzive și frauduloase;

•promovarea stabilității activității de asigurare și apărarea drepturilor asiguraților;

•asigurarea unei funcționări eficiente a sistemului de pensii private și protejarea intereselor participanților și ale beneficiarilor.

ASF exercită atribuții de autorizare, reglementare, supraveghere și control asupra:

a) intermediarilor de operațiuni cu instrumente financiare; societăților de servicii de investiții financiare; organismelor de plasament colectiv; societăților de administrare a investițiilor; consultanților de investiții financiare, piețelor de instrumente financiare; operatorilor de piață și de sistem; depozitarilor centrali; caselor de compensare-decontare; contrapărților centrale; operațiunilor de piață; emitenților de valori mobiliare; Fondului de compensare a investițiilor; altor persoane fizice sau juridice ce desfașoară activități conform prevederilor Legii nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 32/2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare și societățile de administrare a investițiilor, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 297/2004 privind piața de capital, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 25/2002 privind aprobarea Statutului Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 514/2002, cu modificările și completările ulterioare, Legii nr. 253/2004 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și în sistemele de decontare a operațiunilor cu instrumente financiare, cu modificările și completările ulterioare, Ordonanței Guvernului nr. 9/2004 privind unele contracte de garanție financiară, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 222/2004, cu modificările și completările ulterioare, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare;

b) societăților comerciale de asigurare, de asigurare-reasigurare și de reasigurare, a societatilor mutuale, denumite în continuare asigurători, respectiv reasigurători, precum și a intermediarilor în asigurări, supravegherea asigurătorilor și reasiguratorilor care își desfășoară activitatea în sau din România, supravegherea activității intermediarilor în asigurări și reasigurări, precum și a altor activități în legatură cu acestea, conform prevederilor Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurarile în România, cu modificările și completările ulterioare, Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare, Legii nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuințelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren și inundațiilor, republicată, Legii nr. 503/2004 privind redresarea financiară și falimentul societăților de asigurare, cu modificările ulterioare;

c) sistemului de pensii private, conform Legii nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 313/2005, cu modificările și completările ulterioare, Legii nr. 204/2006 privind pensiile facultative, cu modificările și completările ulterioare, Legii nr. 187/2011 privind înființarea, organizarea și funcționarea Fondului de garantare a drepturilor din sistemul de pensii private, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 61/2008 privind implementarea principiului egalității de tratament între femei și bărbați în ceea ce privește accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 62/2009;

d) tuturor entitaților, instituțiilor, operatorilor de piață și emitentilor de valori mobiliare, precum și operatiunilor și instrumentelor financiare reglementate de legislația secundară emisă interior intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private în sprijinul și pentru implementarea legislației primare aferente pieței financiare.

PETITIILE INREGISTRATE LA ASF În perioada ianuarie – iunie 2014, Direcția Protecția Asiguraților a înregistrat un număr total 6.278 de petiții în mod unic pe petent, în scădere cu 8,99% față de aceeași perioadă a anului 2013 și anume: 5.889 de petiții au fost transmise de către asigurați/păgubiți și 389 solicitări au fost trimise de către service-urile auto.

În total, Direcția Protecția Asiguraților din ASF a înregistrat un număr de 9.426 de peti-tii.Cifra agregată include și solicitări de informații, reveniri/completări la petiții deja analizate, solicitări care nu intră în sfera de competență a ASF sau solicitări referitoare la alte direcții de specialitate (și care au fost transmise acestora).

Din analiza datelor raportate de către societățile de asigurare la ASF se constată că cele 6.278 de petiții înregistrate în perioada ianuarie – iunie 2014 reprezintă 1,5118% din numărul total de daune avizate de către asigurători și 0,0404% din numărul total al contractelor de asigurare aflate în vigoare în perioada analizată.

Situația primelor zece societăți de asigurare pentru care s-au înregistrat cele mai multe petiții transmise de asigurați/păgubiți și unități service, în perioada ianuarie –iunie 2014, este prezentată, comparativ cu aceeași perioadă a anului 2013, în tabelul de mai jos.

Tabelul 2.1

Petiții transmise de asigurați/păgubiți și unități service

(Sursa: ASF)

Evoluția lunară a celor 5.889 de petiții transmise de către asigurați/păgubiți, analizate soluționate în mod unic pe petent în perioada ianuarie – iunie 2014, arată faptul că numărul petițiilor a scăzut cu 6,20% față de aceeași perioadă a anului 2013.

Aspectul cel mai des reclamat de către petenți, în semestrul I 2014, a fost plata parțială sau neplata despăgubirilor/valorilor de răscumparare, acesta făcând obiectul a 5.620 de petiții (95,43% din total). Printre alte aspecte sesizate s-au numărat și nerespectarea condițiilor contractuale/Normelor RCA, precum și solicitări de recalculare a valorii despăgubirilor.

Din totalul petițiilor înregistrate în perioada ianuarie – iunie 2014, un număr de 4.272 de petiții au fost soluționate în favoarea petenților, urmare a intervenției Autorității de Supraveghere Financiară, reprezentând un procent de 72,54% din totalul înregistrat în această perioadă. Totodată, au fost constatate ca neîntemeiat formulate un număr de 1.617 de petiții (27,46% din totalul perioadei analizate) din următoarele considerente:

 concluziile investigațiilor proprii și/sau ale expertizelor tehnice efectuate care nu au confirmat dinamica accidentelor declarată de părți; 2/4

 în cazul asigurărilor facultative, au fost formulate pretenții care exced cadrul contractual;

 în cazul asigurărilor RCA au fost formulate pretenții de despăgubire care exced cadrul legal: repere neconstatate în procesele verbale de constatare a avariilor, reparații efectuate în unități neautorizate RAR pentru marca și modelul vehiculului respectiv, avarii preexistente;

 aspectele reclamate în petiții constituiau obiectul unor dosare aflate pe rolul instanțelor judecătorești.

3.ASIGURARI TIP RCA 3.1 TOP 10 SOCIETATI DE ASIGURARI RCA SI CASCO

Asigurarea RCA este o asigurare prin care victimele unui accident auto, produs din vina conducatorului auto asigurat, primesc despagubiri pentru daunele materiale si/sau decesul ori vatamarile corporale suferite in acel accident.Toate persoanele fizice sau juridice care au in proprietate vehicule supuse inmatricularii/inregistrarii in Romania au obligatia de a incheia asigurarea RCA si de a aplica pe parbrizul vehiculului intr-un loc vizibil din exterior vigneta primita odata cu polita de asigurare. "Scopul acestei asigurari este ca cel pagubit sa primeasca despagubiri pentru daunele suferite, indiferent de situatia materiala a celui care a produs paguba", se mentioneaza intr-o informare realizata de ASF.

Institutia atrage, de asemenea, atentia ca un contract de asigurare RCA in Romania poate fi incheiat cu oricare din societatile de asigurare autorizate in acest sens cu conditia ca autovehiculul sa fie inmatriculat sau urmeaza sa fie inmatriculat in Romania.

Asigurarea obligatorie RCA este valabila pe teritoriul Romaniei; teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene si cele apartinand Spatiului Economic European; teritoriul statelor care leaga direct doua tari membre ale Uniunii Europene in care nu exista birou national. Asiguratorii pot extinde valabilitatea teritoriala a politei. "Tarile in care asigurarea este valabila sunt precizate in polita", precizeaza ASF. Fara a se depasi limitele de despagubire prevazute in contractul de asigurare RCA, in conditiile in care evenimentul asigurat s-a produs in perioada de valabilitate a politei de asigurare RCA, se acorda despagubiri, in forma baneasca, pentru:

-vatamari corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fara caracter patrimonial;

-pagube materiale;

-pagube consecinta a lipsei de folosinta a vehiculului avariat;

-cheltuieli de judecata efectuate de catre persoana prejudiciata.

Tabelul 2.2

Societatile de asigurare autorizate de ASF pentru a practica asigurari obligatorii de rapundere civila auto in anul 2013

3.2 TOP BROKERI DE ASIGURARI 2014

Brokerii sunt persoane juridice române, autorizate in condițiile prevazute de Legea 32/200, care negociază pentru clienții săi, persoane fizice sau juridice, asigurați ori potențiali asigurați, încheierea contractelor de asigurare sau de reasigurae și acordă asistența înainte și pe durata derulării contractelor ori în legătură cu regularizarea daunelor, după caz. Poate activa ca broker de asigurare si un intermediar dintr-un stat membru care desfășoară activități de intermediere pe teritoriul României, conform dreptului de stabilire și libertății de a presta servicii.
Anul trecut brokerii de asigurari au intermediat prime RCA in valoare totala de 2,23 miliarde de lei, inregistrand astfel o crestere de aproape 21% fata de anul 2013, arata cifrele centralizatedeInsurance Profile.

Tabel 3.1

TOP BROKERI

(Sursa: 1asig.ro)

Cel mai mare volum de intermedieri pe RCA a fost consemnat anul trecut de SAFETY Broker, cu 218 milioane de lei, valoare in urcare cu aproape 44% fata de 2013. Locul doi a fost ocupat de DESTINE Broker, cu 141,85 milioane de lei (+25% fata de 2013), in timp ce pe 3 s-a clasat TRANSILVANIA Broker, cu 136,27 milioane de lei (+32% fata de 2013). Top 5 a fost completat in ordine de INTER Broker si DAW Management cu 106,4, respectiv 90,6 milioane de lei.Clasele de asigurari Casco si RCA au generat impreuna aproape 75% din volumul total de intermedieri al brokerilor din Romania pe liniile de asigurari generale in 2014 (4,45 miliardelei).Dintre acestea, RCA a contribuit cu 50,13. Valoarea totala a primelor intermediate de brokeri in 2014 a fost de 4,56 miliarde lei (inclusiv intermedierile pe asigurari de viata), in urcare cu 16,32% (3,92 miliarde lei). Astfel, gradul de penetrare al brokerilor in totalul pietei de asigurari s-a majorat pana la 56,45%.

3.3 RISCURI ASIGURATE

Activitatea de risc reprezintă un proces indispensabil vieții economico-sociale și este impusă de existenta unuia dintre elementele principale ale sale și anume, existența riscului ce poate fi cuprins în asigurare.

Noțiunea de risc moral sau subiectiv apare în cazul când contractarea unei asigurări schimbă comportamentul asiguratului astfel încât crește mărimea pagubei sau probabilitatea ca paguba să se producă

In cazul asigurarilor casco Polita de asigurare acopera doar daunele care au fost produse asupra unui automobil asigurat, atata timp cat acesta este inscris in mod legal si inmatriculat, apartinand proprietarului care apare mentionat in polita de asigurare.

Asiguratorul CASCO prin lege, trebuie sa plateasca pentru readucerea autovehiculului asigurat in starea in care era inainte de producerea accidentului, fie prin repararea acestuia fie prin inlocuirea pieselor avariate.

Riscurile acoperite de o asigurare CASCO sunt impartite in 4 mari categorii:

-avarie partiala,

– avarie totala,

-furt partial si furt total.

Avaria partiala care poate rezulta in urma unui accident in trafic, sau chiar intr-o parcare cu autor necunoscut, este de fapt avaria a carei reparatie costa cat un plafon stabilit de asigurator, care de regula reprezinta 75 -80% din suma asigurata.

Avaria totala care este stabilita de catre asigurator cu ajutorul unui deviz de reparatie sau a unui memoriu tehnic, care sa ateste ca automobilul nu mai poate fi readus la parametrii de siguranta stabiliti de producator. Aceste documente sunt elaborate de catre un servis specializat RAR.

Furtul partial se refera la furtul unor parti componente ale autovehiculului, incluzand roata de rezerva dar si avariile produse asupra automobilului de catre un hot – bord deteriorat, geam spart.Furtul total face referire la disparitia masinii din locul in care a fost parcata de catre posesorul acesteia.

Atentie sporita trebuie sa fie acordata si numarului de chei dar si de telecomenzi care sunt in posesia proprietarului masinii, deoarece in momentul incheierii unei polite de asigurare, trebuie sa fie declarate toate aceste aspecte legate de automobilul in cauza.

In cazul in care la momentul producerii accidentului, situatia acestor componente este neclara, se poate ajunge pana la neplata despagubirilor. Nu este inclusa aici situatia in care proprietarul masinii este deposedat de aceste obiecte, prin forta sau amenintare.
Conform prevederilor din legislatie, daunele de orice tip asupra masinii trebuie reclamate la politie, la sectia pe raza careia a fost produs acest eveniment infractional. In general asiguratorii solicita aceste acte in momentul in care achita despagubirea asiguratului in cauza. Asiguratul va fi despagubit cu contravaloarea daunei exceptand fransiza aplicabila alaturi de ratele care au mai ramas de achitat din polita de asigurare. Fransiza este stabilita separat pentru fiecare dintre cele 4 categorii de riscuri asigurate, aceasta putand fi exprimata si unitar, pentru orice dauna.

In cazul asigurarii de tip RCA, cei care au fost implicati intr-un accident rutier, produs din culpa soferului asigurat, sunt despagubiti pentru pagubele materiale sau chiar accidentari fizice.

Scopul acestei polite este ca cel care trebuie despagubit in urma unui accident, sa obtina in mod obligatoriu despagubiri pentru pagubele suferite, situatia materiala a celui in culpa nefiind un element definitoriu in procesul stabilirii daunei.

Astfel aceasta asigurare vine in ajutorul aceluia care a fost prejudiciat. Cu ajutorul unui sistem informatic, cu baze bine implementate, se poate tine evidenta tuturor asigurarilor de acest gen, asiguratorii avand astfel situatia exacta a politelor de asigurare si a tuturor elementelor care compun acest contract, existand totodata si o lista a automobilelor care nu sunt asigurate.

Aceasta polita de asigurare ofera protectie in cazul prejudiciilor, de care persoanele implicate in accidentul rutier raspund conform legii fata de persoana pagubita, pe teritoriul Romaniei. Riscurile incluse aici sunt riscul de deces sau vatamare corporala dar si avarii si distrugeri ale anumitor bunuri. In cazul asigurarilor de raspundere civila, despagubirile sunt achitate daca acestea nu au fost achitate de catre asigurat.

In momentul producerii unuia dintre riscurile stipulate in contractul de asigurare, asiguratorul acorda suma cu titlu de desdaunare alaturi de cheltuieli de judecata, dar si cheltuieli in urma procesului civil.

Este bine de stiut insa si faptul ca polita RCA cuprinde si asigurarea Carte Verde, care acopera daunele catre o terta persoana, asta insa numai pe teritoriul tarii noastre. Exista insa si o un numar de tari care sunt acoperite de toate casele de asigurari de acest gen. Dintre acestea fac parte: Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Cehia, Germania, Danemarca, Spania, Estonia, Franta, Finlanda, Marea Britanie, Grecia, Ungaria, Italia, Islanda, Irlanda, Luxemburg, Lituania, Malta, Norvergia, Olanda, Portugalia, Polonia, Romania, Suedia, Slovecia, Slovenia.

Sunt insa si tari care dinpotriva sunt acoperite doar de unele companii de asigurari. Din acesta categorie fac parte: Elvetia, Albania, Andorra, Bosnia si Hertegovina, Belarus, Croatia, Israel, Iran, Maroc, Moldova, Macedonia, Rusia, Serbia, Turcia, Ucraina.

Companiile de asigurari recomanda ca toti asiguratii RCA sa verifice ca tara prin care trece sa nu fie exclusa de pe Cartea Verde cuprinsa in RCA. Aceasta procedura este bine sa fie realizata inainte de a pleca la drum.

3.4 EFECTE POZITIVE SI NEGATIVE ALE NORMEI RCA

Noua normă ce va guverna asigurările RCA începând de anul viitor, deși a lăsat deoparte o serie de prevederi controversate anunțate în proiectul inițial (precum limitarea comisioanelor brokerilor, decontarea primelor în termen de 24 de ore sau majorarea marjei de solvabilitate a asigurătorilor ce vând astfel de polițe), va introduce o serie de modificări ce vor avea un ecou puternic pe acest segment de business.Printre cele mai importante noutăți enumerăm externalizarea serviciilor de daună, menționarea comisionului/ costului de distribuție pe polița de asigurare, uniformizarea tarifelor indiferent de canalul de distribuție utilizat sau eliminarea grilei de uzură. În continuare vom încerca, așadar, să identificăm avantajele și dezavantajele fiecăreia dintre măsurile ce vor influența semnificativ piața RCA.

Externalizarea daunelor

După solicitări îndelungate, externalizarea serviciilor de daune va deveni o realitate. Argumentul principal în favoarea acestei măsuri este faptul că va permite asigurătorilor să își eficientizeze costurile administrative aferente procesului de constatare, evaluare și, ulterior, de lichidare a daunelor, într-un segment care a fost marcat ani de-a rândul de o rată combinată foarte ridicată. Cel puțin în mod teoretic, o scădere a costurilor poate conduce treptat la o stabilizare a pieței RCA și, implicit, la o reducere a tarifelor. Nu în ultimul rând, gestionarea daunelor de către o terță parte, ca intermediar neutru între asigurător și păgubit, ar putea conduce la o creștere a calității serviciilor pe linia RCA.

Rămâne însă la latitudinea fiecărei companii dacă optează sau nu pentru externalizarea daunelor, conform propriilor calcule interne referitoare la costuri.

Asigurătorii RCA au obligația de a practica aceeași primă, indiferent de canalul de distribuție utilizat

Diferențele de tarife pentru polițele distribuite prin rețeaua directă a asigurătorilor (agenții proprii sau canalele online) și brokerii de asigurare au generat un război al reducerilor, inducând, totodată, o stare de confuzie în rândul clienților, dar și tensiuni între brokeri și asigurători. Prin urmare, această măsură ar ajuta un client să obțină același tarif, indiferent de unde cumpăra asigurarea, eliminând confuzia menționată anterior. Totuși, diferențele mai pot apărea și în continuare din cauza reducerilor comerciale, deși și acestea din urmă au fost limitate la 10%.

Interzicerea acordării oricăror avantaje colaterale la încheierea unei polițe de asigurare RCA. Această măsură vine în completarea celei anterioare, fiind cunoscute cazurile în care decizia de cumpărare era influențată mai degrabă de ofertele speciale și cadourile ce însoțeau polițele RCA (bonuri de combustibil, tichete cadou etc.). Disciplina în subscriere ar putea fi, astfel, stimulată, iar consumatorii să își îndrepte atenția către aspectele importante ale unei polițe. RCA.

Totuși, norma menționează o excepție de la această regulă reprezentată de asigurările facultative care acoperă riscuri asociate celor din polița RCA. Efectele aici ar putea fi însă contradictorii. Pe de o parte, publicul ar deveni informat și despre alte tipuri de asigurare, ceea ce ar genera o creștere a vânzărilor pe alte clase precum CASCO sau asigurările de accidente. Pe de altă parte, tarifele acestor polițe facultative ar putea atinge niveluri nesustenabile, în încercarea unor jucători de a convinge clienții să cumpere polița RCA.Înscrierea comisionului de intermediere sau a cheltuielii medii de achiziție pe polița RCA

Asupra înscrierii comisionului pe poliță planează și în continuare îndoiala cu privire la utilitatea acesteia în raport cu beneficiarul. La fel ca și până acum, ar fi dificil de explicat clienților că acel comision este asimilat de către asigurători unor cheltuieli de distribuție (pe care și ei trebuie să le menționeze acum pe poliță), pe care, altfel, ar fi nevoiți să le suporte prin extinderea rețelei teritoriale proprii sau prin creșterea numărului de angajați.

Dintr-o altă perspectivă însă, măsura ar putea conduce la o uniformizare a comisioanelor RCA, pentru că fiecare broker ar putea încerca să negocieze nivelul comisionului RCA cu asigurătorul până la nivelul celor mai mari aflate acum „la vedere”.Asigurătorul trebuie să își calculeze tarifele astfel încât să își acopere toate cheltuielile cu polițele RCA

Această obligație a mai fost vehiculată de către supraveghetor și în trecut, însă nu a fost pusă în practică, pentru că ar fi obligat unele companii la creșteri subite de tarife, diminuându-și, astfel, una dintre principalele surse de lichidități. Însă, odată devenită realitate, ea ar trebui însoțită de un control amănunțit și de sancțiuni pe măsură în rândul asigurătorilor pentru a-și putea produce efectul dorit, respectiv acela de stabilizare a pieței RCA. Stabilirea valorii reale a vehiculului pe baza sistemelor de specialitate și eliminarea grilei de uzură folosită pentru calculul valorii reale a vehiculelor rulate este, la rândul său, o măsură solicitată de asigurători și apreciată de către păgubiți, pentru că ia în considerare, în primul rând, valoarea de piață a unui vehicul similar. De regulă, cei care aveau de suferit de pe urma vechii reglementări erau posesorii de vehicule care se depreciau mai greu decât media generală a pieței. Prin urmare, având în vedere că în piață există sisteme capabile să evalueze corect valoarea de tranzacționare a unui vehicul rulat, această măsură ar putea fi pusă în practică fără dificultate.Limitarea costurilor de reparație la nivelul celor practicate în service-urile de reprezentanță. Noua normă stipulează că prețurile practicate de unitățile de specialitate utilizate în stabilirea cuantumului pagubei nu pot fi mai mari decât prețurile practicate de către unitățile de specialitate autorizate de către producătorii de vehicule, respectiv reprezentanții din România ai acestora. Practic, supraveghetorul a încercat astfel să protejeze asigurătorii și de anumite tentative de fraudă, dând ca etalon costul reparațiilor din reprezentanțe. Această măsură nu va garanta însă că va exista și o scădere a costurilor cu despăgubirile, pentru că mare parte a asigurătorilor încercau deja să obțină cele mai bune tarife pentru reparații, fiind chiar criticați uneori pentru evitarea service-urilor de reprezentanță.

Rata daunei Tabel 3.4

Sursa: raportări ale companiilor, calcule ASF

4. STATISTICA SI STRUCTURA PARCULUI AUTO NATIONAL 4.1. AUTOVEHICULE RUTIERE

In Romania exista sase milioane de vehicule motorizate, din care 4,7 milioane sunt autoturisme, iar 600.000 sunt utilitare, arata cele mai noi date ale Directiei Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor (DRPCIV). Care e proportia diesel-benzina, cat de vechi sunt masinile si cum sunt reprezentate cele mai cunoscute marci, puteti citi in articol.

Parcul auto national avea la 31 decembrie 2013 un total de 5,98 milioane de vehicule, din care aproape 180.000 au sub doi ani vechime, peste 2,3 milioane au intre doi si zece ani vechime, iar peste doua milioane de vehicule sunt mai vechi de 15 ani.

Datele DRPCIV arata ca, din cele aproape sase milioane de vehicule, 4,69 milioane sunt autoturisme, peste 615.000 sunt utilitare, iar 300.000 sunt remorci si semiremorci.

La autoturisme, 124.000 au sub doi ani vechime, 338.000 au intre doi si cinci ani, iar 2,6 milioane unitati au intre 5 si 15 ani vechime. Peste 1,5 milioane masini sunt mai vechi de 15 ani, din care peste 830.000 de unitati sunt fabricate acum mai bine de doua decenii. In total, circa 60% dintre masini sunt mai vechi de zece ani.

Analizand tipul de combustibil, benzina conduce detasat, cu 3,1 milioane masini fata de 1,6 milioane pe motorina.

Parcul national de autobuze totalizeaza 19.300 de unitati, din care doar 542 sunt mai vechi de doi ani si peste jumatate sunt mai vechi de zece ani.

Din cele 4,7 milioane de autoturisme, peste trei sferturi sunt de la cele mai populare zece marci: Structura autovehiculelor Tabel 4.1

(Sursa: ASF.ro)

Mărci cu volume importante (nr de unități la final de 2013)

Tabelul 4.2

(Sursa : Asf.ro )

Figura 4.2

4.2. MIJLOACE DE TRANSPORT PERSOANE SI MARFURI

Mijloacele de transport folosesc la transportul persoanelor și a mărfurilor la distanță ele se pot se pot împărți în trei categorii principale: terestre, navale, aeriene.

Mijloacele de transport cele mai rapide sunt cele aeriene, iar cele mai ieftine, dar și lente, sunt cele navale.

1. Mijloacele de transport terestre sunt rutiere (pe șosele) sau feroviare (pe șine de cale ferată).

Prima revoluție în domeniul transporturilor a reprezentat-o roata, inventată acum 5000 de ani (primele roți erau formate din bucăți de lemn asamblate).

Cea mai lungă autostradă din lume este Panamericana, a cărei lungime depășește 24 000 km.Ea începe în Alaska (la marginea nordică a continentului american) și continuă (cu o întrerupere la mijlocul continentului) până în Brazilia.

Cea mai mare parcare din lume se află în Canada la Edmonton, având 20 000 de locuri.

Cele mai simple și ieftine mijloace de transport rutiere sunt bicicletele, servind transportului persoanelor pe distanțe mici, având avantajul de a se strecura ușor prin zone foarte aglomerate.

Motocicleta este o mașină “motorizată” pe două roți. Vitezele cu care ele se deplasează sunt similare celor cu care se deplasează un automobil, având avantajul gabaritului redus. Astfel, cu motociclete rapide, polițiștii se pot strecura prin blocajele de circulație la locul unor eventuale accidente, pot deschide drumul mașinilor de salvare, ori pot cere ajutor prin radio.

Automobilele sunt rapide și confortabile, fiind destinate transportului de persoane pe distanțe medii. În funcție de necesități, ele capătă forme, dimensiuni și funcții variate. Au apărut astfel mașinile de teren, echipate cu roți mari. Pentru a tracta o rulotă e nevoie de un motor puternic. Mașinile sport sunt joase și alungite, pentru a fi mai rapide. O mașină break are mai mult loc pentru bagaje. Pentru transportul particular în orașe se folosesc taxiurile, în timp ce automobilul de oraș este mai mic, cu avantajul de a se strecur și gara ușor.

Pentru transportul în comun de persoane în orașe și în afara acestora se folosesc troleibuze, autobuze, autocare (pentru călătorii lungi).

Pentru transportul rutier de mărfuri se folosesc camioanele, utilate cu remorci specializate în funcție de tipul de marfă pe care trebuie să-l transporte. Există astfel camioane-cisternă pentru transportul de produse petroliere, gaze lichefiate, lapte ori produse chimice. Sunt remorci frigorifice, destinate în special transportului de alimente, dar și a unor produse chimice ce necesită condiții speciale de transport fiind ușor inflamabile. Există camioane care pot transporta lemn, utilate cu o macara proprie pentru încărcarea trunchiurilor copacilor transportați. Sunt și remorci supraetajate, pe care se pot transporta autoturismele de la fabrică la punctul de vânzare. Pentru traseele foarte lungi de marfă se folosesc autotrenuri, trăgând una sau mai multe remorci.

Asemenea vehicule grele pot fi utilate special ca mașini de intervenție: mașini de salvare sau de pompieri.

Există și mașini construite special pentru alte destinații, folosite în agricultură (diverse tipuri de tractoare ori mașini agricole), sau în construcții: macarale, buldozere, autocamioane basculante, screpere, gredere (pentru nivelarea solului), mașini de asfaltat, compactoare cu cilindri (pentru tasarea asfaltului).

În lume există acum peste 400 de milioane de mașini.

Transporturile rutiere se fac pe șosele. S-au construit milioane de km de autostrade, unele străpungând munții prin tunele, sau fiind construite pe viaducte peste văi sau cursuri de apă, pentru a scurta traseele.

Trenurile de călători pot fi rapide, parcurgând sute de kilometri fără oprire, sau trenuri personale,care nu merg nici atât de departe nici atât de repede. Multe trenuri au în componență și vagoane de poștă.

În Franța circulă cel mai rapid tren de pasageri din lume, care se deplasează cu mai mult de 300 km pe oră. El are tracțiune electrică.

Alte tipuri de trenuri, sunt cele acționate de aburi, folosite încă în unele țări (India), cele acționate de motoare Diesel, unde prin arderea motorinei se produce electricitatea care alimentează motorul. Trenurile cu cremalieră sunt proiectate pentru a urca terenurile foarte înclinate. Dinții unei roți centrale se prind între dinții unei a treia șine, cremaliera, evitând orice alunecare.

Metrourile sunt trenuri subterane care transportă orășenii pe sub străzile aglomerate ale orașelor. În unele șări există monoraiuri: vehicule care se deplasează pe o singură șină. Unele din ele sunt suspendate, astfel că se câștigă spațiu, altele se deplasează pe sol.

Trenurile de marfă pot trage până la 150 de vagoane diferite, care se asamblează într-o gară de triaj. Există vagoane cisternă, vagoane port-containere, vagoane-pâlnie, vagoane pentru cărbune, vagoane-platformă, vagoane platformă pentru automobile, vagoane pentru cereale.

Prima linie de cale ferată publică a fost dată în folosință în Anglia, în 1825. Un tren cu aburi,cu 33 de vagoane,transporta călătorii cu o viteză de 24 Km / h.

Primul metrou a fost inaugurat la Londra în 1863. La început, se foloseau locomotive cu aburi. De aceea, tunelurile erau întotdeauna pline de fum!

Recordul de viteză cu trenul este 515 Km / h. El a fost realizat de trenul de mare viteză francez în 1990. Această vitezăar putea fi depășită de aceea a trenurilor cu sustentație magnetică, menținute pe linie prin magneți.

Calea ferată cea mai lungă măsoară mai mult de 9 400 km. Ea leagă Moscova, capitala Rusiei, de portul Nakohdka, se la Marea Japoniei.

Transporturile navale : – maritime

– fluviale

În funcție de necesitățile de transport, există o mare varietate de nave, pentru pasageri, transport marfă, ori utilitare, cu mijloace de propulsie diferite și gabarit extrem de diferit.

Într-un port, navele de marfă sunt dirijate până la chei cu ajutorul remorcherelor, pentru a putea fi încărcate sau descărcate cu macaralele aflate pe țărm. Pentru a se putea menține o adâncime suficient de mare a apei, lucreză în porturi un tip de navă utilitară numită dragă.

Prima călătorie în jurul lumii a fost făcută de Fernando de Magellan, în 1519, cu o flotă de 5 corăbii. Ea a durat aproape trei ani și a făcut dovada că Pământul este sferic.

Cu aproape un secol în urmă, cele mai rapide vase cu pânze erau cliperele. Ele puteau traversa Atlanticul în douăsprezece zile. Astăzi, pacheboturile cele mai rapide îl traversează în trei zile și jumătate.

Cea mai mare navă din lume este petrolierul gigant Seawise Giant, al cărui tonaj este de 564 739 t. Cel mai mare pachebot este Norway, lung de 315 m.

Transporturile aeriene.

Acum și transporturile aeriene sunt foarte diferite, în funcție de necesități: pentru transport de călători, marfă, avioane utilitare , ori militare. Armata aerului are avioane speciale. Avioanele sale de vânătoare și bombardierele sunt extrem de rapide și pot să decoleze de pe puntea unui vapor. Harrier-ul poate să decoleze chiar vertical !

În 1986, doi piloți au realizat primul zbor în jurul lumii fără escală, în 9 ore, 3 minute, 44 secunde.Cel mai greu avion din lume este Antonov-ul An 225. Acest avion rusesc cântărește 508 tone.

Cel mai rapid avion din toate timpurile este X-15 A-2. Acest avion cu motor-rachetă american a atins în 1967 viteza de 7 274 km / h.

A.D.A.S.-urile sunt avioane cu decolare și aterizare scurtă. Cele care pot decola și ateriza vertical, ca Harrier-ul, sunt numite A.D.A.V.

4.3 IMM: IN CRESTERE PENTRU ASIGURARI

Potrivit definiției europene, categoria întreprinderilor mici și mijlocii (IMM) este formată din companii care au o cifră de afaceri anuală netă de până la 50 milioane euro și/ sau dețin active totale de până la 43 milioane euro și au mai puțin de 250 de angajați.

Întreprinderile mici și mijlocii joacă un rol important în economia oricărei țări. Cu o pondere de 58% din volumul total al PIB-ului din România și cu 67% din totalul de salariați în economia non-financiară, segmentul IMM are o deosebită importanță pentru dezvoltarea mediului de afaceri din țara noastră. Analiștii din domeniu estimează pentru anul 2015 reluarea creșterii pentru sectorul IMM-urilor din România, indicatorii caracteristici putând avea ritmuri mai mari de creștere decât media europeană.

În acest context, în rândul IMM-urilor poate fi observată o deschidere mai mare pentru produsele de asigurare, pe fondul unei mai bune conștientizări a riscurilor la care le este supusă activitatea, spun companiile de asigurări de pe piața locală.

În ultimii ani am observat o creștere a interesului companiilor mici și mijlocii pentru asigurarea afacerii. În 2014, portofoliul nostru de clienți IMM a crescut cu 8% și estimăm că în 2015 creșterea va continua. Credem că proprietarii IMM au înțeles cât de importantă este continuitatea pe care o asigurare le-o oferă afacerii în cazul producerii unui eveniment neprevăzut, au declarat reprezentanții GROUPAMA Asigurări. Aceștia se așteaptă la o majorare a numărului primelor brute subscrise pentru IMM cu 10% în acest an.

Și oficialii OMNIASIG Vienna Insurance Group au menționat că IMM-urile au început să conștientizeze din ce în ce mai mult necesitatea și utilitatea serviciilor de asigurare, ajungând la un nivel mai ridicat de maturitate în comparație cu anii anteriori. Însă ei au atras atenția că trebuie pus un accent mai mare asupra creșterii gradului de educare a IMM-urilor în ceea ce privește asigurările și rolul lor în continuitatea și dezvoltarea afacerii.

Cele mai multe IMM-uri sunt localizate în zona București-Ilfov, urmată de Constanța, Timișoara, Brașov, Cluj și Arad.

Îmbunătățirea contextului economic, cel mai probabil reflectată și în rezultatele financiare ale IMM-urilor, a condus la o creștere a numărului de cereri de preluare în asigurare, efect vizibil în ultimii doi ani și consolidat în 2015. Considerăm astfel că, în acest an, segmentul asigurărilor pentru IMM va avea în continuare o evoluție pozitivă.

Pe de-o parte, mulți dintre antreprenorii care au ieșit din criză au devenit conștienți de necesitatea încheierii unei asemenea polițe de asigurare. Pe de altă parte, avem o strategie națională mult mai bine definită cu privire la dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici și mijlocii (Orizont 2020) și o expertiză îmbunătățită în atragerea fondurilor europene, atât pe partea de formare profesională, cât și pe cea de dezvoltare antreprenorială.

Acoperirea prin asigurare reduce riscul pierderilor financiare pe care un IMM le-ar putea înregistra în cazul producerii unor evenimente.

Ținta principală a strategiei pentru IMM-uri este ca până în anul 2020 numărul de firme existente în România să crească de la 474.000 în 2014, la 670.000. De asemenea, numărul de IMM-uri active la mia de locuitori ar trebui să crească de la 23 – 24 în 2014, la 37 în 2020. Nu în ultimul rând, autoritățile anticipează că numărul total de angajați din IMM-uri va crește de la 2,62 milioane, la 3,23 milioane în 2020.

Acoperirea prin asigurare reduce riscul pierderilor financiare pe care un IMM le-ar putea înregistra în cazul producerii unor evenimente. Din acest motiv, considerăm important rolul asigurătorului care își consiliază clienții, acordându-le acestora tot suportul pentru înțelegerea acestor riscuri. Solicitările IMM-urilor sunt pentru acoperiri „tailor-made”, ceea ce denotă o creștere a gradului de înțelegere a asigurărilor, precum și necesitatea încheierii unei polițe de asigurare.

Se Consideră că, în acest an, segmentul asigurărilor pentru IMM va avea în continuare o evoluție pozitivă.

Domeniile din care provin clienții IMM sunt dintre cele mai diverse și au legătură mai mult cu tipul activității desfășurate, implicit cu expunerea industriei la riscuri (de exemplu, o fabrică de vopseluri va fi mult mai expusă riscului de explozie față de alte tipuri de activități). Exemplificăm câteva domenii din care provin IMM-urile care aleg să-și acopere prin asigurare riscurile la care pot fi expuse: industria alimentară, serviciile turistice și de alimentație publică (HORECA), comerț (magazine retail), învățământ, activități administrative etc. Riscurile pentru care aceștia se asigură sunt specifice fiecărui tip de industrie, în principal răspunderea civilă legală, asigurarea angajaților pentru accidente (deces, invaliditate permanentă), precum și asigurarea clădirilor și bunurilor pentru riscurile de cutremur, inundații, incendiu, explozie, inundarea cu apă de conductă.Suma asigurată se stabilește în funcție de valoarea efectivă a bunurilor ce se doresc a fi asigurate (clădiri, conținut), cifra de afaceri, limita răspunderii etc.

Din perspectiva noastră, din ce am putut observa, IMM-urile sunt din ce în ce mai conștiente de importanța protejării activelor și angajaților, astfel încât să fie protejate și să își poată continua activitatea indiferent de riscurile produse. Nu trebuie să uităm faptul că riscurile care pot amenința afacerile sunt multiple, așa cum arată și ultimul Barometru de Risc publicat în anul 2014, Barometru care plasează pe primele trei locuri, în topul riscurilor care amenința companiile,  întreruperea afacerilor, riscurile catastrofice și incendiul/ exploziile, au adăugat aceștia.

Conform datelor publicate de către Comisia Europeană, în România aproximativ 50% din IMM-uri activează în comerț (una dintre cele mai mari ponderi în Uniunea Europeană), alte 30 de procente activând în servicii și construcții. Portofoliul de IMM al GENERALI este asemănător celui al pieței, aproximativ 70% din clienții noștri activând în domeniile comerțului și serviciilor,

GENERALI România are un produs dedicat, IMM Special, pentru IMM-urile cu sume asigurate sub 1 milion euro din zona comerțului cu amănuntul și serviciilor – magazine alimentare, restaurante și hoteluri, birouri și cabinete, saloane de frumusețe, școli și grădinițe, care este adaptat, prin acordarea de pachete de riscuri predefinite, în funcție de nevoile specifice ale fiecărei IMM. De asemenea, dacă suma asigurată este de peste 1 milion euro, compania oferă soluții particularizate nevoilor fiecărui client.

În cazul GROUPAMA Asigurări, polițele pentru IMM-uri oferă protecție persoanelor juridice care desfășoară afaceri în comerț și/sau producție și își doresc o asigurare cât mai completă pentru afacerea lor. Clienții noștri au posibilitatea de a-și configura polițele, în funcție de nevoile sau provocările specifice domeniului de activitate. Deși marea majoritate a IMM-urilor optează în primul rând pentru asigurarea parcului auto, 10% dintre clienți au încheiat asigurări de tip property, iar alți 10% pentru alte tipuri de asigurări non-viață. Este un semn îmbucurător că micii investitori încep să investească în protecția afacerii, asigurându-și astfel o dezvoltare pe termen lung, au menționat oficialii GROUPAMA.

In cazul OMNIASIG domeniile de activitate din care provin cele mai multe IMM-uri sunt destul de diversificate, respectiv: comerț cu ridicată, comerț cu amănuntul, hoteluri și restaurante, activități științifice, profesionale și tehnice, activități de servicii administrative, sănătate și asistență socială, alte activități de servicii.

Riscurile acoperite:

Potrivit GENERALI România, în creionarea unei oferte de asigurare se pornește întotdeauna de la selectarea riscurilor de bază: FLEXA extinsă (incendiu, explozie, trăsnet, căderea aparatelor de zbor, lovirea de către autovehicule care nu aparțin asiguratului, cheltuieli cu intervenția pompierilor etc.), calamități naturale (cutremur, inundații și aluviuni, fenomene atmosferice, prăbușirea, alunecarea sau surparea terenului, greutatea stratului de zăpadă), boom sonic. Pe lângă acestea, în topul celor mai solicitate clauze adiționale se numără: avarii la instalațiile de apă proprii/comune, furt prin efracție și/sau tâlhărie, avarii accidentale la sistemele de încălzire și de condiționare aer, fenomene electrice și spargerea suprafețelor vitrate. 
În ultima perioadă, IMM-urile au început să arate un interes crescut pentru acoperirea pierderilor rezultate în urma Întreruperii Afacerii din riscuri asigurate, au subliniat reprezentanții companiei GENERALI. Ei au adăugat că în calculul primei de asigurare se ține cont de o serie de factori, dintre care cei mai importanți sunt: domeniul de activitate, anul construcției, structura construcției, zona seismică, limitele solicitate pentru clauzele adiționale, precum și nivelul franșizelor acceptate.

În privința riscurilor acoperite de OMNIASIG, cele mai frecvente solicitări sunt pentru: FLEXA (incendiu, trăsnet, explozie, căderi de corpuri aeriene), cutremur, fenomene atmosferice, vandalism, apa de conductă, refulare și scurgere din sprinklere, alunecare/prăbușire de teren, spargere/crăpare bunuri casabile, avarii accidentale ale instalațiilor fixe care aparțin clădirii (aer condiționat, centrală termică), furtul prin efracție și acte de tâlhărie, bunuri păstrate în incinte frigorifice, pierderi din exploatare rezultate din întreruperea activității, asigurarea de accidente ale angajaților, răspundere civilă publică și răspunderea chiriașului față de proprietar.

Oficialii OMNIASIG au precizat că asigurarea pentru IMM-uri se încheie la valorile declarate de către asigurat, iar primele de asigurare diferă în funcție de factorii de risc.
GROUPAMA Asigurări a explicat că valoarea finală a unei polițe depinde de garanțiile oferite și de suma asigurată. Beneficiarul poate alege riscurile ce urmează a fi acoperite, astfel încât să beneficieze de protecție completă, adaptată fiecărei locații. Mai mult, produsele destinate IMM-urilor au o serie de acoperiri special concepute pentru protecția componentelor esențiale derulării activității. La rândul lor, reprezentanții ALLIANZ-ȚIRIAC Asigurări au spus că în cazul asigurării de viață de grup, întreprinderile optează de obicei pentru acoperirea unor riscuri precum: deces, invaliditate, spitalizare, incapacitate temporară de muncă, spitalizare, intervenții chirurgicale, fracturi. Atunci când aleg asigurarea de sănătate pentru angajați, SanaPlan, IMM-urile optează de obicei pentru acoperirea unor cheltuieli medicale în regim ambulatoriu (consultații, analize laborator, imagistică, ambulanță etc.) și a unora în regim de spitalizare (cazare, consultații, investigații, intervenții chirurgicale). 

În ceea ce privește asigurarea proprietăților/ activelor deținute de IMM-uri, riscurile acoperite sunt specifice fiecărei forme de asigurare în parte, asigurarea de bunuri, clădiri și conținut fiind cea mai solicitată, au adăugat oficialii ALLIANZ, care au precizat că pot fi acoperite și o serie de alte riscuri (extinderi), prin clauze speciale la asigurarea de bunuri.

Conform ALLIANZ-ȚIRIAC Asigurări, suma asigurată diferă în funcție de tipul de asigurare pentru care optează compania și se stabilește în raport de necesitățile acesteia. În cazul asigurării de bunuri, clădiri și conținut, de exemplu, suma asigurată se stabilește în funcție de mai mulți factori, precum: activitatea companiei, valoarea de înlocuire de nou sau valoare rămasă a clădirii și/sau conținutului etc.

Și Gothaer Asigurări Reasigurări, a explicat că primele de asigurare se calculează după un mecanism complex. Printre parametri de calcul se numără: tipul activității, riscurile acoperite prin asigurare, valoarea bunurilor asigurate (clădiri, conținut), dar și ajustări ale primei de asigurare dacă polița se încheie pe o perioadă mai lungă de timp (de exemplu, doi sau trei ani). Compania de business information și credit management KeysFin arată că cele mai multe IMM-uri active din România sunt în domeniul Comerțului/ Repararea Autovehicule & Motociclete. Celelalte patru domenii de activitate din top 5 sunt: Activități profesionale/ științifice/ tehnice, Construcții, Industria prelucrătoare și Transport/ Depozitare.

La nivel geografic, cele mai multe IMM-uri sunt localizate în zona București-Ilfov, urmată de Constanța, Timișoara, Brașov, Cluj și Arad. Radiografia business-ului românesc remarcă existența unei legături directe și strânse între nivelul de dezvoltare a economiei și puterea de cumpărare din zonele respective, conform studiului KeysFin.Analiștii prognozează că și în următorii ani IMM-urile vor continua să rămână principalul partener de business în economie. Cele mai importante provocări țin de problema finanțării și de volatilitatea cadrului economic.

5. SAFETY BROKER Safety Broker a pornit la drum in urma cu 10 ani, oferind pentru inceput servicii complete de asigurare pentru posesorii de echipamente specializate pentru transportul terestru, feroviar, naval si aerian. Acum, dupa acesti 10 ani, oferă servicii personalizate de management al riscului si consultantă integrată pentru toate tipurile de asigurări. Safety Broker este cel mai mare broker de asigurare independent cu capital local ce operează in Romania. Acum, dupa 10 ani, și-a dezvoltat rețeaua in toata țara, in baza unui concept unic de franciză de retail; și iși desfasoară activitatea la nivel național in București,Alba, Arad,Argeș, Bacău,Bihor,,Brăila,  Buzau, Calarasi, Caras-Severin, Cluj-Napoca, Constanța, Covasna, Dambovița,Dolj,Galați,  Giurgiu, Gorj,Harghita, Hunedoara, Ialomita, Iași, Ilfov, Maramureș,  Mehedinți,  Mureș,  Neamț,  Olt,Prahova,Satu Mare, Sălaj, Sibiu, Suceava, Teleorman,  Timiș, Tulcea,  Vaslui, Vâlcea, Brașov  si Vrancea  și in Republica Moldova. In tot acesti 10 ani au oferit servicii de consultanta in asigurari si management al riscului personalizate pentru fiecare dintre clienti. Oferă consultanta in asigurari de proprietati, asigurari medicale, de viață, de afaceri, auto si de raspundere civila. Acoperă astfel zonele principale de interes ale clientilor de la afacerile lor si pana la asigurarile pentru vacantele din strainatate.

Fig.5.1

Fig 5.2

Evolutie 2005-2014

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

CONCLUZII SI PROPUNERI

Concluzia generală care se desprinde din domeniul asigurărilor și care este bine sa fie înteleasă atât de asigurați cât și de asiguratori,este urmatoarea : o polita de asigurare nu aduce profituri imediate, dar acoperă riscul unor pierderi ulterioare.

Dat fiind faptul că am mers să culeg informații din mai multe societăți de asigurare, am constatat că și în societățile de asigurare, ca de altfel în toate societățile comerciale, calitatea managerului are o importamță deosebită.Astfel strategia pe care o va adopta societatea este dată de decizia managerului. Credibilitatea de care are nevoie societatea este dată de profesionalismul managerului dar și de capacitatea societății de a veni în sprijinul asiguraților, de a raspunde cu promtitudine cerințelor acestora.

Consider ca deosebit de important este sa știi sa capacitezi subalternii, adoptînd o tactică de condicere adecvată. Este bine ca aceștia să fie stimulați, respectați, pentru a se crea o motivație a muncii, aceasta ducând la creșterea serviciilor prestate.

În domeniul asigurărilor, o deosebită importantă o are adaptarea continuă a formelor de asigurări la cerințele care apar pe piața de asigurări. Astfel, consider ca este bine să se instituie pachete de asigurări la cerințele care apar pe piața de asigurări.

B I B L I O G R A F I E

1.Moldovan, T. – Introducere actuală în asigurările generale, București 2010

2.Purcaru, I. – Asigurări de persoane și de bunuri, Editura economică, București 2011

3.Tudor, Mihaela – Asigurarea răspunderii civile a transportului maritim, în revista FinanțeBănci-Asigurări, august 2011

4.Văcărel, Iulian, Bercea Florian – Asigurări și reasigurări, Ediția a-II-a, București 2012, Editura Expert

5.www.asig. ro

6.www.1asig.ro

7.www.zf.ro

8.www.revistapresei.ro

9.www.wall-street.ro

10.www.asigurari.bursaasigurarilor.ro

11.www.insse.ro

12.www.asf.ro

13.www.primm.ro

14.Legea 32/2000- privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor

15.Legea 172/2006-pentru completarea Legii 32/2000

16.Legea 76/ 2003 pentru completarea Legii 32/2000

17. Legea 136/1995-privind asigurările și reasigurările în România

18. Legea 113/2006 pentru completarea Legii 136/1995

A N E X E

Asigurarea nu este doar vanzare – cumparare a politelor de asigurare. Contractarea si consumul serviciilor de asigurare necesita profesionalism si anumite cunostinte de la consumator. Practica ne demonstreaza ca este eronata opinia conform careia poti solutiona problemele ce tin de managementul riscului si asigurari, fara cunoasterea anumitor legitati, principii, specificului activitatii de asigurare si managementului de risc. E nevoie de calificare, experienta si abordare profesionista. Cum sa faci o alegere corecta dintre cele peste 30 de companii ce activeaza pe piata? Cum sa negociezi o acoperire buna la un pret minim? Cum sa inchei un contract ce ti-ar garanta obtinerea despagubirii din partea asiguratorului la survenirea cazului asigurat? Toate acestea, precum si raspunsul la alte intrebari intra in competenta unui broker de asigurare. Unui broker ii revine un rol deosebit, cel de a ajuta clientul sau sa-si realizeze dreptul la libera alegere, actionand ca intermediar intre vanzatorul si consumatorul serviciilor de asigurare. 

Un broker contemporan deja nu mai este un intermediar pasiv intre cativa asiguratori si asigurat, care ajuta clientul doar la calculul primei de asigurare si la selectarea celei mai mici cotatii de pe piata. Brokerii de asigurare opereaza in mod real cu riscurile clientului sau, in numele si de partea acestuia, fiind un consultant specializat in desfasurarea activitatilor de management al riscului. 

In statele occidentale asiguratii, risk-managerii,underwriterii recunosc in persoana brokerului, mai intai de toate, un consultant, si nu doar un intermediar, ce acorda asistenta la incheierea contractelor. 
Tocmai aportul brokerului in formularea si elaborarea sistemului de management al riscurilor clientului micsoreaza celui din urma pretul final al programului de asigurare. Brokerul, fiind risk managerul consumatorului de servicii de asigurare, reprezinta de fapt forma prezentei consumatorului pe piata, forma organizarii profesioniste de consum a acestor servicii. In conditiile actuale, clientii devin tot mai exigenti fata de componenta si calitatea serviciului de asigurare. Astfel, brokerul este capabil sa organizeze protectia intereselor patrimoniale ale clientului, luand in considerare caracterul particular si interesele acestuia. 

Majoritatea brokerilor contemporani, in cadrul activitatii lor, indeplinesc urmatoarele functii: 

1. Functia consultativa – include: analiza si evaluarea riscurilor, elaborarea unui program adecvat de asigurare, gestionarea procesului de asigurare;

2. Functia operativa – include: plasarea programului pe piata de asigurare, mentinerea actualitatii acoperirii oferite clientului, corespunderea asigurarii locale cu reasigurarea, participarea la regularizarea daunei de partea clientului, perfectarea documentatiei (elaborarea proiectelor de contract, intocmirea documentului final, asigura circulatia documentelor intre parti, urmarirea derularii contractului de asigurare etc.); 

3. Functia financiara – redistribuirea primei de asigurare intre asiguratori si reasiguratori, colectarea si transferul sumei de despagubire clientului sau. 
Pentru a-si indeplini cu succes functiile sale, brokerul trebuie sa cunoasca tehnicile de asigurare pentru diverse categorii de riscuri si legislatia interna si externa, cu alte cuvinte, sa fie expert in domeniul legislatiei si practicii de asigurari. De asemenea, el trebuie sa cunoasca piata de asigurari: el e prezent pe piata fiecare zi si aceasta ii permite sa-si creeze o parere despre fiecare asigurator, reputatia lui, calitatea serviciilor si produselor de asigurare oferite, gradul de siguranta financiara, seriozitatea si stabilitatea acestora. Un broker cunoaste despre piata mult mai mult, chiar si decat cel mai instruit client. 
Pentru a reprezenta si a realiza o analiza corecta a riscurilor, brokerul trebuie sa cunoasca business-ul acestuia la fel de bine ca si clientul insusi. Ca consultant, brokerul e obligat sa asiste clientul in determinarea si evaluarea riscurilor la care e supus clientul sau. 

Continutul si directiile principale ale activitatii unui broker de asigurare
Activitatea lui consta in aceea ca, deservind clientul, el propune acestuia anume acel contract de asigurare care este necesar pentru acoperirea unui risc concret. Bazandu-se pe analiza riscurilor posibile, brokerul elaboreaza si recomanda clientului un program de asigurare optim. Experienta conlucrarii cu diverse societati de asigurare in corelatie cu analiza activitatii lor profesionale permite brokerului sa aprecieze fiecare asigurator in parte, si piata de asigurari in ansamblu. Brokerul este un mediator, un arbitru pentru asigurat si asigurator in procesul regularizarii cazurilor asigurate. 
Un specific foarte important al brokerului consta in independenta sa – un broker nu poate fi creat de un asigurator (sau grup de asiguratori). Aceasta independenta garanteaza clientului brokerului ca interesele sale vor fi protejate in relatiile cu societatea de asigurare. 
Brokerul este un partener profitabil si pentru asigurator, deoarece reprezinta canal de distribuire a produselor de asigurare, si "profesionistii se inteleg mai repede si mai bine cu profesionistii". Brokerul este plasat mai aproape de consumatorul serviciilor de asigurare, el studiaza necesitatile lor si inainteaza noi cerinte pentru imbunatatirea produselor de asigurare existente. Datorita brokerilor de asigurare, au fost create multe produse de asigurare noi, ei pot fi considerati intr-o masura oarecare ca fiind "vocea pietei". 

Analizand activitatea unui broker de asigurare, putem concluziona ca rolul lui se formeaza din cinci elemente principale: 
Datoria brokerului – sa reprezinte clientul sau si sa actioneze in interesele acestuia. 
Brokerul este consultantul si risk managerul clientului, oferindu-i informatii depline cu privire la tot spectrul de servicii de asigurare existente pe piata de asigurari. 
Brokerul negociaza din numele clientului sau pentru a obtine un raport avantajos – protectia optima cu o prima de asigurare rezonabila. 
Brokerul deserveste intregul ciclu – de la negocierea contractului si plasarea riscului, pana la regularizarea cazului asigurat, daca situatia o cere. 
Brokerul redistribuie riscurile clientului si ofera garantii ca protectia de asigurare propusa de catre el corespunde celor mai inalte standarde si cerintelor clientului sau. 
Pentru serviciile prestate, brokerul este remunerat prin plata unui comision -"brokerage", prin aplicarea unei cote procentuale asupra primei de asigurare achitate de client (asigurat/reasigurat). De regula, brokerul incaseaza acest comision de la asiguratorul la care a plasat asigurarea, deoarece "aduce afaceri asiguratorului". Comisionul de brokeraj variaza in fuctie de tipul de asigurare. 
Asa servicii ale brokerului, ca selectarea unei acoperiri de asigurare optime si a asiguratorului, orice consultatii, reprezentarea intereselor clientului in relatiile cu asiguratorul etc., sunt acordate gratuit. Exceptie sunt servicii si activitati complexe – organizare tender, regularizarea cazurilor asigurate pe contracte ce n-au fost intermediate de broker, efectuarea analizelor si studiilor de piata etc. 

De ce sa contactezi un broker de asigurare? Ce avantaje aduce colaborarea cu un broker de asigurare? 
Pentru a economisi mijloace financiare. Brokerul de asigurare cauta solutia optima pentru acoperirea riscurilor, la un pret cat mai competitv de pe piata si care satisface cerintele clientului. 
Pentru a economisi timp. Nu e nevoie ca clientul sa petreaca zile, saptamani sau luni in cautarea solutiilor. Exista experti in domeniu care pot sa-l ajute. 
Pentru siguranta alegerii. Ai luat in calcul toate riscurile? Ai contractat asigurarea de care ai nevoie? Asemenea intrebari apar la asigurat dupa incheierea unui contract de asigurare. Brokerul va alege contractele potrivite pentru riscurile la care sunteti expusi. 
Pentru asistenta de specialitate. Brokerul este de partea clientului sau, de aceea dosarele de dauna pot fi solutionate mai eficient si rapid. 
Realizarea dreptului la libera alegere. Brokerul ofera toata gama de produse de asigurare prezente pe piata asigurarilor. 

Au nevoie asiguratii din Moldova de serviciile brokerilor? Parerile sunt diferite. 
Cei ce sunt sceptici in privinta necesitatii existentei unei asemenea profesii – broker de asigurare, sa se intrebe: de ce in cazul unor probleme legate de sanatate cetateanul apeleaza la serviciile unui medic, cand are nevoie de a repara ceva apeleaza la un lacatus, firmele ce au in state juristi apeleaza la birouri de avocati? Deoarece o abordare inteligenta in solutionarea unor probleme presupune constientizarea si intelegerea ca fiecare trebuie sa se ocupe cu ceea ce poate sa faca cel mai bine: un medic sa vindece, un pictor sa picteze, bucatarul sa prepare, profesorii sa instruiasca, iar brokerii sa se ocupe cu asigurarile.

Ce este Brokerul in asigurari?

Brokerul de asigurari este un specialist in ceea ce priveste piata asigurarilor, are competenta profesionala recunoscuta, actioneaza independent si pe proprie raspundere si, întotdeauna, reprezinta interesele asiguratului. Brokerul de asigurari recomanda si negociaza cele mai bune solutii pentru gestionarea riscurilor, este un profesionist independent si reprezinta, întotdeauna, numai interesele clientului. Serviciile acestuia se adreseaza atat persoanelor fizice cat si juridice.

Pe piata exista foarte multe societati de asigurare, apar din ce in ce mai multe produse de asigurare, oferta se diversifica in mod continuu si apar produsecare de care mai specializate. In aceste conditii, clientul are probleme in a alege cea mai buna solutie pentru problema sa, mai ales daca nu cunoaste foarte bine cum functioneaza asigurarile. Aici intervine brokerul de asigurari. Acesta ar putea fi privit drept un intermediar, dar este in mod clar mai mult decat atat, este un specialist. Cunoscand foarte bine particularitatile pietei, oferta de produse, contextul pietei, tehnica de derulare a asigurarilor, brokerul poate oferi pentru clientii sai cea mai buna solutie dintr-o multitudine de optiuni care pentru un novice nu par ase diferentia prea mult.

Biroul unui broker de asigurare este practic un supermarket de asigurari, ca sa facem o comparatie cu comertul clasic. In loc sa cauti in oras sediul a 20 societati de asigurare, mergi la biroul unui broker unde le gasesti pe toate 20 societati de asigurare intr-un singur loc. Faci economie de bani dar si mai important faci economie de timp.

Dezvoltarea pe care o au asigurarile la nivel mondial nu mai permite functionarea fara societatile de brokeraj. Schimbarile legislative, evolutiile economice, toate acestea sunt mai usor de depasit, atat de catre clientii asiguratorilor, cat si de catre vanzatorii de polite de asigurare, apeland la serviciile societatilor de brokeraj in asigurari.
Brokerul este platit printr-un comision care este inclus in prima de asiguare, iar serviciile sale presupun consultanta de specialitate si urmarirea derularii contractului pe durata sa, bazandu-se pe stabilirea profilului de risc al clientului, urmarind insa in acelasi timp si situatia financiara a companiei de asigurari cu care se incheie polita de asigurare.

Societatile de brokeraj sunt utile atat companiilor care vor sa isi asigure diverese bunuri sau active, cat si companiilor de asigurari, brokerii fiind cei care pot furniza clienti foarte importanti.