ASIGURAREA SIGURANȚEI COPIILOR ȘI TINERILOR ÎN [603049]

1

ASIGURAREA SIGURANȚEI COPIILOR ȘI TINERILOR ÎN
SPAȚIILE VIRTUALE PRIN PRISMA STUDIULUI POLITICILOR
PUBLICE DE PROTECȚIE SOCIALĂ
Studiu de politici publice
Olga Morozan
Cercetător științific în domeniul educației

Studiul de politici publice a fost elaborat în anul 2017 în cadrul pro iectului "Policy Fellowship Initiative",
implementat de Departamentul Buna Guvernare al Fundației Soros -Moldova. Proiectul face parte din inițiativa
regională ”Action research, effective writing, visualization and advocacy”, finanțată de Programul Eurasia al Open
Society Foundations. Opiniile exprimate în studiu aparțin autorului și nu reflectă neapărat poziția Fundației Soros –
Moldova sau a Programului Eurasia al Open Society Foundations

Chișinău 2018

2

CUPRINS:
Preliminarii…………………………………………………………………………………… …..3
Capitol ul 1: Cadrul conceptual al siguranței copiilor și tinerilor în spațiile
virtuale …………… ………………………………………………………………………… ..…..9
1.1. Siguranța online: un consens al riscurilor, daunelor și recompenselor în mediul online… ….9
1.2. Jocurile virtuale violente și antisociale și impactul acestora asupra copiilor și
tinerilor …… …………………………………………………………………………… ..………. 17
1.3. Relevanța problemelor siguranței online a copiilor și tinerilor pentru Republica
Moldova ………………………………………… ………………………… .………… .…..…….20
Capitolul 2. Promovarea cetățeniei digitale – o soluție practică pentru asigurarea
siguranței online ……………… …………………………………………………… .…….…….2 2
2.1. Studierea rolului cetățeniei digitale în asigurarea siguranței online ……………… .…….…22
2.2. Analiza politicilor publice ale Republicii Moldova pentru asigurarea siguranței online prin
prisma cetățeniei digitale și a dreptur ilor copiilor î n spațiul online…………………… ..….……3 1
2.3. Studierea eficacității politicilor publice de asigurare a siguranței virtuale a copiilor și
tinerilor ………………… ………………………………………………………………… ………5 4
Capitol 3. Recomandări și concluzii de îmbunătățire a politicilor …………………………. ..56
Anexe ……………………………………………………………………………………… ….…68
Bibliografie ……… ……………………………………………………………………… ………8 3

3

PRELIMINARII
Problematica. Dezvoltarea și accesul mai larg la tehnologiile informaționale moderne le
oferă membrilor societății, în special copiilor și tinerilor, posibilitatea să exploreze spațiul virtual
în scopul dezvoltării personale și profesionale, pentru a concura ulterior pe piața muncii.
Totodată, utilizarea Internetului generează un șir de riscu ri legate de siguranța copiilor/tinerilor
în mediul virtual , a căror preîntâmpinare reprezintă una dintre prioritățile proiectului „Strategi a
național ă pentru protecția socială a copilului și a familiei pentru anii 2014 -2020”, propusă de
către Ministerul M uncii, Protecției Sociale și Familiei (50). Mai mult decât atât, conform Legii
nr. 338 din 15.12.1994 a Parlamentului Republicii Moldova privind drepturile copilului,
ocrotirea de către stat și societate a copilului constituite în Republica Moldova o preoc upare
politică, socială și economică de prim ordin.
Oportunitățile și potențialul unui număr semnificativ de copii și tineri din Republica
Moldova sunt compromise de condiții sociale și deprinderi comportamentale nocive sau
antisocial, care subminează bunăstarea fizică, intelectuală și socială a acestora . Efectele
fenomen ului dat sunt reflectate în societate prin existența unui grup mare de copii/tineri excluși
sau marginalizați din cauza sărăciei, șomajului, migrației părinților, probl emelor de sănătate,
abuzului, neglijenței și a exploatării, la care sunt expuși acești copii/tineri, inclusiv în mediul
online.
În raportul cu privire la situația tinerilor din Republica Moldova, Asociația Tinerilor
Cercet ători din Moldova „PRO -Știința” (27) atrage atenția asupra faptului că tinerii din zilele
noastre se confruntă cu dificultăți de valorifica re maxim ă a potențialul ui lor de dezvoltare fizic ă,
socioemoțional ă și intelectual ă. Conform raportului, aceste dificultăți sunt condiționate de
vulnerabilitatea tinerilor, care este un răspuns la insuficiența investițiilor în sectorul social;
accesul restrâns la servicii calitative de educație, sănătate, odihnă, petrecere utilă a timpului liber;
lipsa unui mediu protector și sigur; posibilitățile r eduse pentru tineri de a se implica în procesul
decizional la nivel personal, social și comunitar; precum și lipsa/insuficiența cunoștințelor,
abilităților și comportamentelor necesare copiilor/tinerilor de a -și rezolva problemele cu care se
confruntă.

4
În acest context, spațiul virtual este unicul mediu în care ei încearcă să își compenseze
imaturitatea emoțională și socială prin practicarea excesivă a jocurilor virtuale cu conținut
violent sau alinieri la grupurile și comunitățile virtuale antisociale și autodistructive de tipul
„Balena Albastră” sau „F57”. Astfel, copiii/tinerii riscă să fie expuși la provocăril e manipulate
intenționat de reprezenta nți ai anumitor grupuri virtuale, așa -zișii trigger i, care pot precipita
ulterior comportamente suicidale la c opii și tineri. Mai mult decât atât , socializarea online
nesupravegheată și neinformată a copiilor/tinerilor cu oameni străini condiționează riscul de a fi
abuzați. Acest fapt este confirmat și de că tre studiul privind siguranța online a copiilor/tinerilor
„Copiii din Republica Moldova si(n)guri online?” (6), conform căruia 51% din tre copiii
chestionați au comunicat online cu oameni necunoscuți și s -au întâlnit în realitate cu ei, dintre
care 20% nu a u spus nimănui despre acest fapt, iar 38% și -au făcut publice datele personale și
fotografiile celor pe care i -au cunoscut doar online. 7% din numărul copiilor/tinerilor care au
cunoscut prin Internet perso ane din alte țări au declarat că au primit propune ri indecente și au
discutat subiecte cu caracter sexual. Acest studiu atrage atenția asupra faptului că acostarea
copiilor online rezultă în comiterea infracțiunilor convenționale, permițând infractorilor să
localizeze cu ușurință potențialele victime prin alți infractori din întreaga lume.
Strategia Europeană pentru un Internet mai bun pentru Copii (68 ) se bazează pe patru
piloni, care se consolidează reciproc: (1) stimularea conținutului online de calitate pentru tineri;
(2) sensibilizare și responsabili zare crescute; (3) crearea unui mediu online sigur pentru copii; (4)
lupta împotriva abuzului sexual și a exploatării sexuale a copiilor. Strategia propunea o serie de
acțiuni care urmau a fi implementate de statele -membre și care reprezenta u un document d e
referință pentru activitățile desfășurate în cadrul programului multianual al Uniunii privind
protecția copiilor care utilizează internetul și alte tehnologii de comunicare (2009 -2013) și care a
fost raportat de Comisia Europeană ca fiind unul de succes. Obiectivele principale ale
programului au fost: (1) sensibilizarea publicului, în special a copiilor, părinților și profesorilor
cu privire la oportunitățile și riscurile pe care le prezintă utilizarea tehnologiilor online, precum
și cu privire la mijloac ele de garantare a siguranței online; (2) combaterea conținutului ilegal și a
comportamentului dăunător în mediul online (…) , în special în ceea ce privește distribuirea
online a materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor, manipularea psiho logică și
hărțuirea pe internet; (3) promovarea unui mediu mai sigur; (4) stabilirea unei baz e de cunoștințe

5
pentru o abordare corespunzătoare a problemelor asociate cu utilizările existente și emergente ale
mediului online.
Contextul național , precum și experiențele internaționale descrise mai sus ridică un șir de
întrebări, la care această cercetare își propune să răspundă, cum ar fi:
● Ce este siguranța online?
● De ce copii i și tinerii sunt expuși riscurilor Internetului?
● Care factori fizici, psihologici sau sociali contribuie la amplificarea vulnerabilității
copiilor și tinerilor față de triggerii din mediul online?
● Cum poate fi asigurat ă siguranța online?
● Ce politici publice există pentru asigurarea siguranței online a copiilor și tinerilor
(prevenire și identificare)?
● Cât de informată este comunitatea/populația Republici Moldova despre acest
fenomen și politicile existente?
● Cât de eficiente sunt ele în viziunea populației și experților în domeniu?
● Cum pot fi modificate aceste politici publice?
● Cum poate fi modificată percepția membrilor comunității?
Scopul major. În acest context, studiul dat își propune drept scop major analiza
manifestării siguranței online a copiilor și tinerilor din Republica Moldova și a eficacității
politicilor publice existente în scopul asigurării siguranței online a copiilor și tinerilor.
Obiective. Pentru atingerea acestui scop, se propun următoarele obiective:
 Elaborarea cadrului epistemologic al sigu ranței online a copiilor și tinerilor, cu
identificarea formelor de nesiguranță virtuală și a factorilor care contribuie la
mărirea gradului de vulnerabilitate față de trigger ii virtuali .
 Fundamentarea rolului cetățeniei digitale în asigurarea siguranței o nline.

6
 Studierea documentelor de politici existente la nivel național pentru asigurarea
siguranței online a copiilor și tinerilor, prin distingerea meca nismelor de prevenire
și identific are a cazurilor de expunere a copiilor și tinerilor la riscuril e
Internetului .
 Analiza gradului de familiarizare a societății cu politicile publice identificate și
studierea percepției societății cu referire la eficacitatea acestor politici.
 Elaborarea unui set de recomandări pentru crearea unui mecanism eficace de
evidență, monitorizare, consiliere și reabilitare socială a copiilor/tineri lor din
grupul dat de risc.
Metodele de bază utilizate vor fi: analiza literaturii de special itate, analiza documentelor
de politici, interviu l, chestionar ul și metoda studiului de caz .
Aceste acțiuni vor contribui la atingerea scopului cercetării și la sensibilizarea ulterioară
a comunității în problemele asigurării siguranței copiilor/tinerilor în mediul online prin politici și
programe de protecție socială transparentă și necoruptă .
Precizări terminologice. Pentru explicitate lingvistică, se propun un șir de definiții și
caracterizări detaliate ale noțiunil or principale utilizate în această cercetare, cum ar fi: copil,
tânăr, securitate online, cetățenie digitală, triggeri , violență, victimă, cybertalking , cyberbulling ,
conținut obscen, prădător online, politici publice și protecție socială.
Copil și tânăr . Definițiile acestor două concepte au deseori în bibliografie conținut
contradictori u, în special cu referire la vârste.
Astfel, Conform Convenției ONU cu privire la Drepturile Copiilor și conform Legislației
Republicii Moldova, prin copil „se înțelege orice ființă umană sub vârsta de 18 ani” (5), ce „nu
are capacitatea de exercițiu deplină”. La rândul său, ONU (23) definește tânărul drept „persoană
cu vârsta cuprinsă între 15 și 25 de ani”, iar Legea nr. 215 din 29.07.2016 cu privire la tineret
(73) definește tinerețea ca fiind „cuprinsă între 14 și 35 de ani”. Din acest motiv, în sensul
prezentei cercetări și a problematicii studiate, se va considera: copil – orice ființă umană sub
vârsta de 18 ani, și tânăr – orice persoană cu vârsta cuprinsă între 18 și 25 de ani.

7
Spațiul virtu al este un mediu mediat de către calculator, care le permite utilizatorilor
acestuia să interacționeze reciproc prin prisma chaturilor, rețelelor de socializare sau jocurilor să
creeze conținuturi, să acceseze și să proceseze informații sau să -l utilizeze în scopuri economice
și de dezvoltare personală.
Siguranța online (sin. siguranța de Internet, Ciber -siguranța ) reprezintă maximalizarea
gradului de securitate a informațiilor private ale utilizatorului de Internet și protecția personală
împotriva criminalității informatice în general, prin analiza de riscuri și posibile daune și
beneficii ale mediului online (7 8).
Trigger ul reprezintă un factor declanșator care pune în mișcare un șir de acțiuni și
reacțiuni ce contribuie la intensificarea vulnerabilității persoanei și conduce la declanșarea unui
comportament problematic.
Violența online reprezintă o totalitate de forme de rele tratamente aplicate de către orice
altă persoană prin intermediul Internetului asupra altei persoane în scopul producerii vătămării
sănătății mentale, psihologice, emoționale și fizice a acesteia.
Agresiunea online sau cyberbulling ul este actul de hărțuire în spațiul virtual prin
intermediul calculatorului sau a l telefonului mobil.
Cyberstalkingul este o formă mai severă de cyberbulling și reprezintă utilizarea
Internetului sau a altor mijloace electronice cu scopul hărțuirii unui individ, unui grup de
persoane sau unei organizații.
Conținut ul obscen reprezintă material ul plasat pe pagini web sub forma unor reclame
pop-up sau linkuri către alte site -uri și include discursuri instig atoare la ură sau conținuturi
ofensatoare.
Victima online este persoan a care suferă un prejudiciu al sănătății sau integrității sale
fizice și/sau psihologice ca urmare a unei fapte ilicite săvârșite de altcineva prin intermediul
Internetului sau rețelei GSM sub forma agresării online, a hărțuirii, intimidării sau expunerii la
conținut obscen.

8
Prădători i online sunt persoane le care încearcă să inițieze relații de prietenie online cu
minorii, aplicând tehnica de seducție în scopul abuzului acestora, utilizând diferite mijloace de
comunic are virtuală cum ar fi forumuri sau camere de chat private.
Trolling ul este comportament ul online antisocial al unei persoan e care se angajează într –
un comportament online negativ, postând mesaje dezagreabile pe contul social al cuiva sau în
comunitatea virtuală în care se înrolează și inițial pretinde un participant legitim, dar mai târziu
încearcă să perturbeze activitatea ace stei comunități (Hardaker, 15; Donath, 11). Trolling ul, care
este o modalitate de a descrie pe altcineva, de obicei , cu agresivitate disimulată în tentă de umor,
reprezintă modul în care o persoană, de cele mai dese ori anonimă sau cu un cont fals, glumeșt e
pe seama altcuiva, dar nu jignește direct. Este o momeală pentru instigarea unui comportament
antisocial mai grav, cum este flamingul .
Flaming ul este o interacțiune ostilă și insultătoare între persoane pe internet, implicând
adesea folosirea profanării (batjocorire, necinstire, compromitere și dezonorare ) (DEX online,
52), schimbarea acuzărilor, criticilor și insultelor, adresate reciproc în anonimat sau de pe conturi
false, uneori fără dovezi clare (8). Poate fi țintit împreună cu alți membri asupra unei singure
victime.
Politicile publice sunt manifestările și orientăril e definite de autoritățile statului, ca puteri
publice, centrale sau locale, pentru domenii sau activități esențiale ce se desfășoară la nivel
național, în favoarea unei anumite stări dorite (obiectiv) și includ opinii ale membrilor
comunității despre mijl oace considerate adecvate atingerii obiectivelor proiectate, obținute prin
dispută, înfruntare, negociere, compromis (Popescu, 25).
Protecție socială : activitatea statului îndreptată spre asigurarea procesului de formare și
dezvoltare a personalității, oco lind și neutralizând factorii negativi care influențează asupra
personalității și creând condiții prielnice pentru afirmarea individului prin intermediul unui șir de
garanții economico -juridice, c are asigură supravegherea drepturilor de bază ale cetățenilo r și
atingerea unui nivel decent de viață (Romandas, 31).

9
Cetățenia digitală este definită drept un ansamblu de norme al unui comportament
adecvat și responsabil al persoanelor de toate vârstele cu privire la utilizarea tehnologiei în viața
lor de zi cu zi .
CAPITOLUL 1. CADRUL CONCEPTUAL AL SIGURANȚEI COPIILOR
ȘI TINERILOR ÎN SPAȚII VIRTUALE
1.1 SIGURANȚA ONLINE: UN CONSENS AL RISCURILOR, DAUNELOR ȘI
RECOMPENSELOR ÎN MEDIUL ONLINE
În societatea actuală se identifică un grup mare de copii/tineri excluși sau marginalizați
din cauza sărăciei, șomajului, migrației părinților, problemelor de sănătate, abuzului, neglijenței
și a exploatării, la care sunt expuși inclusiv în mediul online.
Datele Biroului Național de Statistică pentru anul 2016 comparat e cu anul 2012 indică o
creștere vădită a accesului la Internet și a gradului de utilizare a acestuia de către populația
Republicii Moldova (2). Astfel, în anul 2012 numărul abonaților la serviciile de acces la Internet
în bandă largă la puncte fixe a depăș it cifra de 417,2 mii; rata de penetrare a acestor servicii
raportată la 100 de locuitori ai republicii a atins 11,7% și a ajuns în anul 2016 la valoarea de
2450,6 mii, creștere a fiind de 82,9%. O creștere semnificativă de 90% se atestă în rândul
utilizato rilor serviciului de acces la Internet în bandă largă la puncte mobile, numărul acestora
depășind în anul 2016 cifra de 1919,4 mii față de 178,5 mii în anul 2012 (1). Astfel , Internetul a
schimbat spectaculos modalitatea în care copiii și tinerii interacți onează cu lumea, în calitate de
cei mai frecvenți utilizatori online.
Studiu l recent al unui grup de cercetători din SUA (Shannon Greenwood, Andrew Perrin
și Maeve Duggan (13)) dezvăluie că tinerii americani cu vârsta cuprin să între 18 și 29 de ani sunt
cei mai activi utilizatori ai rețelelor de socializare ( spre exemplu, Facebook 88%), dintre care
mai multe sunt fete și își fac studiile la liceu (77%) sau colegii (82%).
Spațiul virtual are beneficii evidente, oferind acces copiilor și tinerilor la un volum
copleșitor de informații și la căi infinite de exprimare a creativității, aceștia putând învăța și
comunica fără costuri și instantaneu cu persoane din întreaga lume.

10
În același timp, mediul online comportă – în lips a unei informări corecte și a unei
orientări adecvate – riscuri , în fața cărora cei vulnerabili sunt în special copiii și tinerii. Ei pot fi
expuși anumitor conținuturi care pot fi dăunătoare , le pot cauza traum e psiho -emoțional e
considerabil e sau îi pot i ncita la acțiuni dăunătoare pentru ei sau pentru alții. Copiii și tinerii sunt
cei mai vulnerabili și sunt expuși cel mai mult riscului de acostare în scop de abuz sexual sau de
hărțui re online, adică, riscul ui de insecuritate online.
Siguranța online este termenul care definește atât Internetul , cât și căile prin care copiii și
tinerii comunică utilizând mijloace electronice media, cum ar fi telefoanele mobile, console le de
joc, rețelele de socializare etc. Conform unui studiu recent realizat de către Inst itutul Siguranței
Online a Familiei, definirea siguranței online rezidă în stabilirea unui consens între trei elemente
de bază: riscuri, daune și recompense pe care le obținem în medul online.
A. Riscurile online. Fiind în mediul online, utilizatorii sunt expuși unui șir de riscuri care
pot diminua încrederea de sine sau sentimentul de autovaloare atât la copii, cât și la adulți.
Conform Raportului „EU Kids Online” al Școlii de Economie și Științe Politice din
Londra (26), există mai multe categorii de riscuri online, în care copiii/tinerii sunt implicați în
calitate de utilizatori, participanți sau actori. Tabelul de mai jos detaliază riscurile date.
Tabelul 1. Clasificatorul riscurilor online conform EU Kids Online (26)
Tipul Conținut
Copilul ca utilizator
(produse create pentru
mase largi) Contact
Copilul în calitate de
participant
(activități inițiate de
către adult ) Act de conduită
Copilul în calitate de
actor
(autor/victimă)
Agresiv Conținut violent Victimizarea prin
hărțuire și intimidare Hărțuire, amenințări și
activități ostile în echipă
(trolling și flaming )

11
(Cheng ș.a., 9)
Sexual Conținut pornografic Ademenire în scopul
săvârșirii actelor sexuale
(grooming ) și abuz
sexual din partea
persoanelor străine Trimiterea sau primirea
de secvențe video,
imagini sau mesaje cu
caracter sexual (sau
sexting )
Valori Conținut rasist și plin de
ură Persuasiune ideologică Conținut cu potențial
dăunător generat de
către utilizator
Comercial Expunerea la conținut
ilegal și/sau dăunător
(marketing încorporat) Înstrăinarea sau furtul
datelor cu caracter
personal Jocuri de noroc,
încălcarea drepturilor de
autor

În acest context, modalitatea în care Internetul implică diverse le forme de riscuri , de
asemenea , reflectă diversitatea a însuși Internetului, dat fiind faptul că el reprezintă o sursă de
conținut produsă în/pentru masă, o sursă a interacțiunilor dintre adult și copil/tânăr și a
interacțiunilor inițiate de înșiși copiii/tinerii. De asemen ea, pentru a înțelege riscul insecurității
online este necesară analiza acesteia din perspectiva atât a furnizorilor (producători, participanți
sau structuri elaborate ce constituie mediul online), cât și a diversității rolurilor preluate de către
copil/tâ năr în implicarea sa cu acestea, care duc la vulnerabilitatea acestuia pentru a fi expus
violenței prin intermediul Internetului.
B. Daunele pricinuite prin intermediul Internetului: violența online. Spectrul daunelor
pricinuite copiilor/tinerilor prin int ermediul Internetului va fi analizat prin dimensiunea
conceptului violenței online, a categoriilor și cauzelor sale, cât și din perspectiva profilul ui socio –
psihologic al copiilor și tinerilor victimizați online.

12
Violența online. Reprezentând forme de re le tratamente aplicate de către orice persoană
asupra alteia prin intermediul mijloacelor informaționale, violența prin intermediul Internetului
poate fi categorizată după cum urmează:
1. Expunerea la conținutul ilegal și/sau obscen (pornografie, pornograf ie infantilă,
imagini erotice tip fotografii sau desene cu copii – de exemplu, fenomenul Lolita, desene
animate erotice și/sau pornografice, rasism și xenofobie, discriminare, intimidare).
2. Cyberbulling sau agresivitatea online, care poate avea loc prin diferite metode:
 Siteuri de ură : Agresorul creează un „site de ură” pentru a hărțui un individ. Acest
lucru poate însemna publicarea unor poze sau secvențe video care arată victima în
situații jenante.
 Grupuri de ură : Astfel de grupuri apar uneori pe Facebook sau pe alte rețele sociale.
Grupurile au în comun faptul că urăsc un grup întreg de oameni. Chiar dacă
administratorul site -ului anulează contul, agresorul deschide alt cont , pe care continu ă
agresiun ea.
 Agresiunea prin intermediul telefonului mobil. Cea mai des folosită metodă este
trimiterea mesajelor cu conținut jignitor. Conținutul poate fi verbal sau poate avea
imagini.
 Agresiune pe bloguri , unde agresorul scrie comentarii cu conținut injurios la adresa
victimei.
 Agresiune prin votare pe Internet , de tipul „Cine este cel/cea mai frumo(a)s(ă) sau
cel/cea mai urât(ă)?” .
 Agresiune prin jocuri virtuale , care propune utilizatorilor să parcurgă un set de
misiuni oferite de „curatori” virtuali, ce solicită oferirea datelor cu caracter personal ,
insuflând prin metode de intimidare și hărțuire comportamente automutilatoare și
suicidale.
Printre formele cele mai frecvente de cyberbulling cu caracter antisocial pot fi enumerate
următoarele:
 tachinarea ;

13
 excluderea cuiva din grupul din care face parte ;
 utilizarea cuvintelor sau imaginilor pentru a încerca să intimideze sau să
amenințe pe cineva;
 intimidarea și hărțuirea cuiva în termeni de sexualitate, religi e, rasă (17),
afiliere politică, activitate prof esională etc., de tip trolling și flaming ;
 dezvăluirea secretelor sau informațiilor personale despre cineva care
jenează sau umile sc această persoană; urmărirea cuiva ( cyberstalking ).
3. Hărțuire sexuală prin contacte online, transferată și în lumea reală (prin chat și e -mail,
prădătorul online câștigă încrederea copilului, care furnizează informații ce pot duce la
identificarea copilului/tânărului și/sau a adresei unde locuiește, cu co miterea ulterioară de
abuzuri și infracțiuni, prin întâlnirea față în față (sau nu ) cu copilul/tânărul).
4. Dependența de jocuri și internet (utilizarea excesivă a calculatorului și navigarea pe
Internet mai mult de 4 ore pe zi au efecte devastatoare asupr a sănătății fizice, a
performanțelor școlare, capacității de socializare a copilului/tânărului și relațiilor cu părinții,
iar în cazuri grave constituie o premi să pentru act de sinucidere).
5. Comerț și publicitate (comerțul electronic fără supravegherea p ărinților poate conduce
la utilizarea frauduloasă a datelor personale, de exemplu, utilizarea ilegală a cărților de credit,
furtul de identitate).
Cauzele violenț ei online . Din punct ul de vedere al victimei , printre cauzele expunerii
copiilor și tinerilor la violenț a online pot fi enumerate următoarele:
● dificultăți de a valorifica la maxim um potențialul de dezvoltare fizic ă,
socioemoționa lă și intelectual ă a copilului și tânărului ;
● imaturitatea socială și emoțională a copiilor /tinerilor ;
● neglijare a emoțională și educațională în procesul educației copiilor/tinerilor din partea
părinților și cadrelor didactice, manifestată prin: ignorarea problemelor psiho –
emoționale ale copilului /tânărului, lipsa de informare și implicare în activități
educaționale, lipsa de supraveghere și monitorizare a activității virtuale a acestuia.

14
Din punct ul de vedere al atacatorului , factorii care declanșează modificarea
comportamentului copiilor și tinerilor în spațiul online în unul agresiv, de tip
cyberbulling , trolling sau flaming , creând condiții pentru a -și dezvolta un
comportament agresiv și antisocial online, sunt diferiți de mecanismele de reglare a
comportamentelor persoanelor în grupuri sociale offline din care fac parte, în mare
măsură datorită unei seri i de caracteristici specific e doar mediului online:
1. Anonimitatea disociativă – „acțiunile mele în spațiul virtual nu -mi pot fi atribuite în
viața reală”, raționament care explică lipsa de identitate a celor mai agresivi dintre
utilizatori i de Internet.
2. Invizibilitatea – „în spațiul virtual nu știe nimeni cum ar ăt și nu pot fi judecat în
funcție de tonul vocii”. Să fii agresiv în viața reală implică să te adaptezi la situație și
ca ton al vocii, dar și ca limbaj al trupului. În lumea vi rtuală e suficient să scrii un
comentariu acid, care presupune intuitiv și limbajul nonverbal agresiv al autorului.
3. Asincronicitatea – „acțiunile mele în lumea virtuală nu au loc în timp real” .
4. Introiecți a solipsistică – ideea „nu-i cunosc pe utilizatorii de Internet, deci trebuie să
le ghicesc intențiile” declanșează defensiv a și apărare a în comunicare cu alții, care de
cele mai multe ori este neîntemeiată.
5. Imaginați a disociativă – ideea „Internetul nu e lume reală, deci oamenii aici nu sunt
reali” ne împiedică să conștientizăm că în mediul virtual relaționăm cu oameni reali și
că discursul online are același impact ca în viața reală.
6. Minimalizarea autorității – „nu sunt persoane cu autoritate pe Internet, pot face ce
vreau” este o co nvingere condiționată de lipsa judecării sociale și a pedepsei care
poate urma drept consecință a aceluiași fel de comportament exercitat în afara rețelei
online.
7. Influența liderilor de opinie din media, pentru care comportamentul agresiv/pasiv –
agres iv e un mod de viață în fața ecranului și a camerelor .
8. Diferențele de valori (20).

15
Profilul psiho -social al victimelor violenței online
Victima violenței online dispune de un grad de vulnerabilitate victimală condiționat de o
multitudine de factori, precum: vârsta, sexul, pregătire a socioculturală, IQ, caracteristici psiho –
comportamentale. Astfel, vulnerabilitatea are o structură complexă, în care predispunerile sunt
actualiz ate de o situație concretă și se formează premise pentru cauzarea daunelor.
Gradul de vulnerabilitate victimală poate fi precizat prin intermediul a trei categorii de
factori (Bulat, 4):
a) factori personali cum ar fi:
● copii i/tineri i cu achiziții modeste pe linia educațională sau cei cu o redusă experiență
socială și interacțională pot fi ușor victimizați de infractori, care folosesc minciuna și
frauda;
● retardații mintal sau cu o valoare mai scăzută a IQ;
● trăsături de person alitate cum sunt: timidatea, inhibiția, suspiciunea, anxietatea, forța
Eu-lui slabă, nivel jos de autoapreciere și statut al identității cu tendințe moratorii ,
care îl fac pe adolescent să caute posibilități de compensare a lor în mediul online,
ajungând l a nivel de comportare adictivă online .
b) factori sociali, cum ar fi cazuri precendente de victimizare a copilului/tânărului sau
statutul social vulnerabil al familiei din care provine;
c) factori situaționali cum ar fi accesibilitatea navigării necontrol ate și fără penalizări
sociale în spații virtuale, prin aderare la grupuri virtuale sau accesare a informației cu conținut
dubios .
De asemenea, copiii sau tinerii victimizați sunt predispuși să:
● Consume alcool sau droguri;
● Absenteze de la școală sau chiar să abandoneze școala;
● Agreseze pe alții;

16
● Aibă performațe școlare slabe ;
● Posede un nivel scăzut al respectului de sine;
● Manifest e mai frecvent probleme de sănătate.

C. Recompensele obținute de către copii și tineri datorită utilizării Internetului
Internetul reprezintă mediul în care copiii și tinerii pot să obțină recompense și beneficii
pentru dezvoltarea lor personală și socială. Aceste beneficii sunt limitate doar de imaginația
noastră. De la educație la comunicare, de la comerț la divertisment suntem cu toții în zona
digitală adusă de web și tehnologiile noi. Utilizarea resurselor educaționale online asigură
învățarea individualizată și diferențiată pentru fiecare participant al procesului educațional,
transformând astfel sistem ul nostru educațional spre bine. În zilele noastre, copiii și tinerii pot
avea acces la servicii de sănătate, servicii financiare și guvernamentale, accesând cu ușurință
portalurile online e -sănătate sau e -guvernare sau explorând platforme inovatoare care oferă date
la fiecare „click” de mouse și favorizând acces ul spre noi inovații tehnologice c are invadează
viața de zi cu zi a fiecărui om, cum ar fi implanturi, roboți sau alți purtători ai inteligenței
artificiale.
Mai mult decât atât, activitatea adolescentului în cadrul Internetului poartă un caracter
complex de cunoaștere, comunicare și realizare a plăcerilor sale, în acțiunile căruia își văd
reflectarea nevoile sale (de a comunica, de a stabili relații sociale, de a cunoaște, de a fi afectuos,
a fi creativ și original, de a se distra, de a se autorealiza etc.) și factorii de personalitate cum sunt
îndrăzneal a, dinamism ul, încredere a, adaptabilitate a, forța Eu -lui, autoaprecierea, statu tul
identității dobândite a Eu -lui său, care definesc prof ilul personalității sale în calitate de utilizator
al Internetului (Morozan, 19).
Generalizând cele expuse mai sus, ajungem la concluzia că siguranța online rezidă în
asigurarea protecției copiilor și tinerilor împotriva daune lor pricinuite prin intermediul
mijloacelor media virtuale și a l sprijinului acordat acestora în obținerea beneficiilor maxime în
urma utiliz ării noilor tehnologii fără a se expune riscului personal sau a expune riscului alte
persoane.

17
Astfel, scopul promovăr ii siguranței online este protecția copiilor și tinerilor împotriva
consecințel or negative ale utilizării mediilor electronice, incluzând hărțuirea, comportamentul
sexual neadecvat sau exploatare a virtuală.

1.2. JOCURILE VIRTUALE VIOLENTE ȘI ANTISOCIALE ȘI IMPACTUL
ACESTORA ASUPRA COPIILOR ȘI TINERILOR
Deși copiii și adolescenții pot cunoaște despre potențialele riscuri și măsuri de precauție,
ei nu neapărat vor întreprinde măsurile necesare sau vor adopta comportamente care să le asigure
un grad de securitate necesar atunci când comunică online. De exemplu, dauna posibilă asupra
copiilor atunci când practică jocuri video de natură violentă sau sexuală este practic identică, fie
că este un joc online , fie pe o consolă utilizată acasă.
Conform ratingului elaborat de către portalul „Common Sense Media ” (Haynes, 14),
printre cele mai violente jocuri video pentru anul 2016 sunt: Alekhine’s Gun, Dark Souls III,
Hitman: Dead Rising sau Path of Exile: Acscending. Pentru a elucida caracterul violent al
acestor jocuri, propun em mai jos caracteristica generală a jocu rilor „ Alekhine’s Gun ” și „Dark
Souls III ”.
„Alekhine’s Gun ” este un joc de acțiune jucat de la persoana a 3 -a; aruncă jucătorul în
rolul unui asasin a l anilor ′60 ai secolului XX care lucra pentru CIA. Jucătorii ucid inamicii
folosind cuțite, otrăvuri și o varietate de arme și pot strangula ținte cu garoți (gulere de fier).
Stropirea de sânge este arătată pe pereți și pardoseli după capturarea capului, iar unele scene
prezintă și m omente grave de violență. Jucătorii sunt clasificați după dorința de a -i nimici pe
dușmani și după nivelul de distrugere (cu cât este mai violent, cu atât este mai mare gradul).
Jocul de roluri și acțiune „Dark Souls III” este cel mai recent joc din seria celor cunoscut e
pentru provocări și imagini brutale. Eroul este un aventurier care încearcă să împiedice sfârșitul
lumii, luptând într-un regat împânzit cu dușmani și monștri umani. Mânuind arme, inclusiv săbii,
sulițe, arcuri și apelând la acțiuni magice, jucătorul trece frecvent pe lângă rămășițele celor
decedați recent (cum ar fi corpurile atârnate de copaci) și băltoace le de sânge. Rănile sângerează
cu stropi prin aer, iar victimele strigă de durere atunci când sunt lovite.

18
După cum se vede, aceste jocu ri online video sunt foarte periculoase pentru copiii și
tinerii în formare din cauza conținutului violent și a rolului distructiv pe care îl pot pre lua în viața
offline. Aceste jocuri au rolul de a elibera energiile negative, sentimentele de agresivitate
existente la copii și tineri, creându -le astfel nișe de refulare a acestor energii.
Pericolul este cu atât mai mare cu cât se înregistrează o glisare a rolului social în cel
fictiv, creat de joc, în care jucătorul se transformă într -un supraom puternic și capabil de a deține
puterea și controlul într -o lume virtuală. Jucătorii resimt nevoia de a -și reconfirma puterea de
care dispun, chiar și virtual, într -un anumit grup, umplându -și un gol tradus din nevoia de a fi o
altă persoană față de ce este în viața reală. Regăsindu -se în jocurile care promovează violența,
copiii/tinerii sunt posedați de un „sentiment al entuziasmului” care -i deconectează de la lumea
reală și „transcend propria individualitate a acestora și toate legăturile care -i ancorează în
cotidia n, dăruindu -se complet unei cauze comune”, aceea de a ucide (Macovei, 28).
La fel ca orice obiect sau activitate care produce plăcere și dependență, și jocul de pe
Internet devine un drog. Imposibilitatea fizică a copiilor/tinerilor de a juca un anumit joc poate
duce la sevraj. Odată instalat fenomenul dependenței generat de joc, ei nu mai pot recunoaște
frontierele dintre real și ireal. Mai mult decât atât, jocurile online pot nu numai să îi incite pe
adolescenți să adopte comportamente violente, ci încura jează totodată consumul de alcool și de
tutun, dar și comportamentele riscante, sexuale sau la volan.
Un exemplu de acest tip de joc sunt jocurile morții, cum ar fi, de exemplu, „Balena
Albastră ”. Jocul în sine mizează pe o provocare psihologică pentru copii și tineri, atrași printr -un
anunț motivant să adere la grupurile virtuale care promovează conceptul jocului. Adolescenții
sunt contactați imediat după înregistrare și timp de 50 de zile consec utive primesc de la un
„administrator” sau „curator” virtual câte o sarcină de îndeplinit, una mai sinistră decât alta. În
plus, tinerii care intr ă în joc trebuie sa trimită dovezi foto pe site -ul de socializare VKontakte
drept confirmare că fiecare din ac este sarcini a fost dus ă la bun sfârșit. De exemplu, în prima zi
„curatorul ” îi indică jucătorului să -și deseneze pe mână unul din simbolurile jocului (o balenă , de
exemplu) și să -i trimită o fotografie nud. În următoarea zi, jucătorul trebuie să se trezea scă la
04.20 și să se uite la filme de groază. În a treia zi, utilizatorul trebuie să -și facă trei tăieturi cu
cuțitul, cuiul sau lama pe mână. Următoarea sarcină presupune un desen cu o balenă pe un obiect

19
la îndemână sau pe contul personal VKontakte. În a cincea zi, dacă ghidul apreciază că jucătorul
a îndeplinit întocmai sarcinile, îl acceptă în rândul „Balenelor Albastre” doar după ce îi arată că
și-a însemnat cu cuțitul pe un picior cuvântul „yes”. În zilele următoare, ghidul îi cere jucătorului
să se trezească la 04.20 , să urce pe acoperiș, să meargă în stațiile de tren sau să -și însemneze
mâna cu cuțitul, desenându -și o balenă sau să -și taie buzele. În a treia săptămână de joc,
utilizatorul primește misiun i secrete, iar din ziua a 30-a până în ziua a 49-a, jucătorul trebuie să
se trezească la 04.20 și să se uite la filme de groază, să asculte muzică din aceeași categorie, să
vorbească cu alți jucători , numiți balene , să-și taie zilnic mâna și să se retragă complet din
mijlocul familiei sau cunoscuțilo r. În ultima zi, sarcina jucătorului este să se sinucidă prin
diverse metode, astfel încât să învingă jocul (7).
În cazul în care jucătorul dorește să abandoneze jocul, refuză să îndeplinească sarcinile
sau dorește să anunțe un adult despre jocul la care a aderat, el este intimida t și amenința t cu
răfuială fizică de către administratorii jocului, care de cele mai multe ori s -au dovedit a fi din alte
țări, cum ar Rusia și Ucraina.
Este important de menționat că aceste jocuri nu există doar în mediul online, ci și în viața
reală. Prin urmare, sarcinile de automutilare sau suicid se pot înainta prin internet, dar și offline,
la întâlnirile cu așa -zișii „curatori” sau „administrator i”.
Vârsta adolescenței este perioada la care tinerii se caută pe sine, caută să descopere cum
funcționează lucrurile din jurul lor și cum acestea se raportează la lumea lor internă. Jocurile
morții , de obicei , nu se opresc la curiozitate în cazul adolescenților care sunt răniți emoțional.
Până la urmă, implicarea copiilor în jocurile morții este un factor care arată că ei se simt singuri
și neglijați. De multe ori copiii umiliți la școală nu împărtășesc aceste experiențe cu familia lor.
Tinerii care suferă din cauza unei despărțiri sau relații de dragoste neîmpărtășită, de asemenea ,
devin potențiale victime ale jocurilor periculoase (35).
Drept răspuns la pericolul adus de către jocul morții, Ștefan Popov, un cercetător în
științe sociale și psihologice din țara noastră , a creat jocul „Balena Roz”, care provoacă
participanții să tre acă 60 de etape, făcând însă cât mai multe fapte bune (12). Printre acestea pot
fi enumerate următoarele: „uită-te în oglindă și mulțumește -ți că ești minunat(ă)”; „trezește -te la

20
5:20 și aleargă în parc”; „fă un duș, mergi la serviciu, fii util, evită să stai pe Facebook !”;
„zâmbește unui străin”, iar „în transportul public privește prietenos”.
În această ordine de idei, putem concluziona că jocurile morții și cele virtuale ce poartă
un caracter violent sunt asociate cu o paletă largă de comportamente ris cante în rândul tinerilor,
care se explică parțial prin schimbări de personalitate, de atitudini și de valori, asociate acelor
jocuri care îi fac pe adolescenți să devină rebeli și mai dispuși să își asume riscuri. Efectele date
sunt similare în rândul băi eților și fetelor, fiind mai pronunțate în rândul adolescenților care
petrec un număr mare de ore în fața ecranelor și consolelor de joc, în special practicând jocuri ai
căror protagoniști sunt personaje antisociale.
1.3 RELEVANȚA PROBLEMELOR SIGURANȚEI ONLINE A COPIILOR ȘI
TINERILOR PENTRU REPUBLICA MOLDOVA
Evenimentele recente legate de interesul sporit al copiilor și tinerilor din Republica
Moldova față de jocurile morții în prima jumătate a anului 2017, însoțite de 15 cazuri de
automutilare, tentative de suicid și 2 cazuri de suicid prin aruncarea de la înălțime a doi tineri,
raportate de către Inspectoratul General de Poliție din Republica Moldova (21), au atras atenția
autorităților și a întregii societăți asup ra riscurilor la care sunt expuși copii i și tinerii în mediul
online și asupra importanț ei asigurării siguranței copiilor și tinerilor în mediul virtual prin măsuri
concrete de prevenire.
Întrucât la nivel național aproape că lipsesc statistici recente cu privire la situația
siguranței online a copiilor și tinerilor din țără, iar numărul de cercetări care ar face lumină
asupra interacționării copiilor și tinerilor cu lumea virtuală este unul redus, vom lua drept
referință rezultatele studiului „Copiii din Republica Moldova si(g)uri online? Studiul privind
siguranța copiilor online”, realizat de către Centrul Național pentru Protecția și Promovarea
Drepturilor Femeii „La Strada” (6) . Datele acestui studiu arată că activitatea online a copiilor nu
este monitorizată de către părinți, fapt care le permite copiilor să contacteze cu persoane străine,
inclusiv de peste hotare ( 79% au cunoscut prin Internet persoane din alte țări ). Copii i și tinerii
sunt expuși comunicării online cu tentă sexuală, recepți onând câteodată propuneri indecente
online (7%). Copiii fac cu ușurință schimbul de date personale, fotografii și video cu persoanele
pe care le -au cunoscut doar online (fiecare al 3 -lea copil chestionat a expediat propriile

21
fotografii necunoscuților) și nu evit ă întâlnirile cu acești oameni în mediul offline , experiențe pe
care nu le împărtășesc părinților (doar 32% dintre copii îi informează pe părinți). Mai mult decât
atât, au fost identificate și cazuri de accesare online a materialelor cu caracter por nografic și de
hărțuire, la care copii i și tinerii au fost expuși în spațiul virtual.
Conform datelor prezentate de către Angela Palancean, coordonatorul site -ului „Singur
Online”, gestionat de Centrul Național pentru Protecția și Promovarea Drepturilor Femeii „La
Strada” , în cadrul emisiunii de la Radio Chișinău „Pauz a de cafea: Ce e bine să știm despre
riscurile pe care le implică utilizarea internetului” (7 6), cele mai frecvente riscuri online raportate
de către copii și tineri din Republica Moldova în ultimele luni sunt legate de furtul de identitate
în scopul creării profilurilor false; divulgarea datelor cu caracter personal și riscul copiilor de a fi
hărțui ți, ademeni ți și exploata ți de către prădătorii online. Dacă e să menționăm problemele cu
care copiii și tinerii se adresează cel mai des experțilo r platformei „Singur Online” (81 ), acestea
sunt legate, în primul rând , de siguranța profilurilor online pe care e i le cre ează pe rețelele de
socializare; în al doilea rând, cele legate de informarea cu privire la hărțuire, șantaj și intimidare
(de exemplu, riscul ca o fotografie expediată unei persoane online să se facă publică) și , în al
treilea rând, problemele le gate de divulgarea datelor cu caracter personal.
Cele menționate mai sus dezvăluie deschiderea copiilor către comunicarea online cu
persoane străine și lipsa de precauție în publicarea datelor cu car acter personal pe rețelele de
socializare sau pe alte platforme virtuale. În plus , acestea explică vulnerabilitatea de care au dat
dovadă copiii și tinerii din Republica Moldova în fața provocărilor manipulatorii de cyberbulling
ale jocului morții , fapt care denotă cât de importantă este problema siguranței c opiilor și tinerilor
în mediul online în țara noastră.
Doar în luna martie 2017 timp de 2 săptămâni au fost identificate de către Inspectoratul
General de Poliție peste 200 de profiluri, postări și mesaje pe rețelele de socializare , al căror
conținut avea conexiuni cu jocurile morții (21), iar la Linia Verde pentru Prevenirea Suicidului
(79) au fost recepționate peste 800 de apeluri și mesaje din partea părinților, profesorilor și a
înșiși copiilor. Din numărul total de solicitanți, 90% erau persoane care aveau nevoie de
informare generală despre manifestările acestui joc și caracteristicile comportamentului

22
jucătorilor și doar 10% au avut nevoie de consiliere psihologică pentru prevenirea tentativei de
suicid.
În acea stă ordine de idei se poate spune că problema siguranței online a copiilor și
tinerilor este una actuală pentru Republica Moldova, atât în termeni de strategii guvernamentale
sau de activitate a experților în domeniu, cât și de implic are corect ă a societăț ii per ansamblu,
inclusiv mass -media . Soluționarea problemei ar putea fi condiționată de identificarea unui model
de asigurare a siguranței online a copiilor și tinerilor, axat pe promovarea cetățeni ei digitale și
documentelor de politici de protecție socială eficace. Acest ea vor pune la dispoziți a copiilor,
tinerilor și adulților un amalgam de instrumente, reguli și programe sociale și educaționale ,
pentru a -i proteja împotriva celor mai grave riscuri ale web -ului, în timp ce aceștia exercită o
bună cetățenie digitală în cadrul unei culturi mai largi de responsabilitate și pentru a se bucura de
beneficiile extraordinare pe care le oferă tehnologia și Internetul.
CAPITOLUL 2. PROMOVAREA CETĂȚENIEI DIGIT ALE – O SOLUȚIE
PRACTICĂ PENTRU ASIGURAREA SIGURANȚEI ONLINE A
COPIILOR ȘI TINERILOR
Prezentul c apitol își propune valorificarea rolului cetățeniei digitale și a drepturilor
copiilor în asigurarea siguranței online a copiilor și tinerilor prin prisma percepției populației și a
politicilor publice ale Republicii Moldova.
2.1. STUDIEREA ROLULUI CETĂȚENIEI DIG ITALE ÎN ASIGURAREA
SIGURANȚEI ONLINE
Sociologii au stabilit că odată cu apariți a unei tehnologii informaționale noi există un
decalaj între momentul în care această tehnologie este introdusă în vizorul societății și punctul în
care ea devine integrabilă în socie tate (Ribble, 30 ). În acest răstimp, societatea reușește să creeze
reguli, politici și proceduri care îi vor ajuta pe utilizatori să înțeleagă tehnologia dată. Pe de altă
parte, din cauza valului accelerat de invenții tehnologice, societatea nu mai reușește să parcurgă
treptat însușirea acestora pentru o mai bună aplicare în practică. Când doar începem să înțelegem
o tehnologie, vine alta nouă. În trecut, era rolul adulților să ia cunoștință de noile invenții, să le
exploreze, iar apoi să transfere cunoștințele, abilitățil e și atitudinile formate către generația

23
următoare. Copiii de astăzi nu mai așteaptă să preia experienț ele noi de la adulți, ci învață să le
folosească înaintea sau în același timp cu adulți i. Acest lucru duce la neînțelegeri și incertitudini
cu privire la modul în care tehnologiile pot fi sau ar trebui să fie utilizate, copiii asimilându -le de
cele mai mult e ori haotic, fără o monitorizare ghidată din partea adulților , astfel expunându -se
riscurilor mediului virtual, cu consecințe grave pentru siguranța lo r online.
Pornind de la ideea că siguranța online presupune menținerea unui consens între trei
elemente definitorii, cum ar fi: riscurile Internetului, daunele pe care acesta le aduce și
recompensele sau beneficiile obținute de către utilizator în mediul v irtual, este evidentă
concluzia că abordarea siguranței online din perspectiva unui singur element, de exemplu ,
riscurile sau daunele, fără a lua în considerație și beneficiile, este incompletă și insuficientă
pentru înțelegerea întregului mecanism de funcționare. Din acest motiv, siguranța online trebuie
să fie analizată prin intermediul unui complex de cunoștințe , abilități și atitudini dobândite de
către utilizatori în familiarizarea lor cu riscurile online, prevederea și evitarea posibilelor daune
ale activității lor virtuale și valorificarea la maximum a beneficiilor oferite de către Internet în
scopuri educați onale, de dezvoltare personală și afirmare profesională. În acest context,
propun em spre atenție conceptul de cetățenie digitală, care înglobează în sine un complex de
cunoștințe, abilități și atitudini, care contribuie la comportamentul adecvat și respons abil al
copiilor și tinerilor în spațiul virtual în procesul utilizării de către ei a tehnologiilor
informaționale în viața de zi cu zi.
Literatura în domeniul cetățeniei digitale [Cubukcu, Bazyan (10), Hill (16), McCosker
A., Vivienne S., Johns A. (18), O’Brian (22), Ribble (29, 30) ș.a. ] identifică următoarele nouă
elemente de bază ale cetățeniei digitale:
1. Accesul digital – presupune participarea electronică deplină a utilizatorilor în societate.
2. Comerțul electronic – reprezintă cumpărarea și vân zarea electronică a bunurilor în
termeni legali.
3. Comunicarea virtuală – implică schimbul electronic de informații, utilizând o gamă
largă de opțiuni de comunicare digitală, cum ar fi, de exemplu, e -mailul, telefoane le mobile,
mesageri a instantanee, platforme le de conferințe video ș.a.

24
4. Alfabetizarea digitală – reprezintă procesul de achiziționare coerentă și organizată a
cunoștințelor și abilităților de mânuire a tehnologiilor informaționale, pentru utilizarea ulterioară
a acestora în scopuri personale, educaționale și profesionale de către înșiși utilizatorii.
5. Eticheta digitală – presupune executarea politicilor și regulilor de conduită online, care
necesită a fi aplicate în viața virtuală de zi cu zi.
6. Lege a digitală – implică r esponsabilitatea electronică pentru acțiunile și faptele
realizate de către copii și tineri în mediul virtual.
7. Drepturile și responsabilitățile digitale – reprezintă libertăți extinse pentru toată lumea
într-o lume digitală, cum ar fi dreptul la intimitate, libertatea de exprimare etc. și
responsabilizarea de a le respecta și promova în comunicarea și activitatea online.
8. Sănătatea și bunăstarea digitală – reprezintă bunăstarea fizică și psihologică a
utilizatorilor lumii tehnologiei digitale.
9. Securitate a digitală (autoprotecți a) – implică măsuri electronice de precauție pentru a
garanta siguranța informațiilor personale.
În această ordine de idei, înaintăm prima ipoteză , conform căreia nivelul limitat de
cunoaștere a cetățeniei digitale la copii și tineri este un factor major pentru a reduce siguranța
online a acestora.
Metodologia și rezultatele obținute.
Pentru confirmarea acestei ipoteze, au fost utilizate următoarele metode :
1. Focus -grup pentru identificarea:
● percepției cu privire la competențele pe care copiii și tinerii din țară le posedă în
termeni de elemente ale cetățeniei digitale ;
● percepției membrilor comunității despre rolul deținerii cetățeniei digitale a
copiilor și tineril or în asigurarea siguranței online a acestora.
2. Două chestionare adresate membrilor comunității (tineri și părinți) pentru
identificarea corelației dintre cetățenia digitală și siguranța online.

25
Sesiunile de focus -grup1 au avut loc în perioada mai -iunie 2017 în 7 regiuni ale țării:
Chișinău, Bă lți, Ciad âr-Lunga, Telenești, Orhei, Cahul și Căușeni, cu participare a a 78 de
membri ai comunității, dintre care: 21 de tineri (27%) și 57 de adulți (73%).
Sesiunile de focus -grup au oferit i nformații cu privire la cele mai mult/mai puțin
dezvoltate competențe digitale ale elementelor cetățeniei digitale la copiii și tinerii din regiunile
respective și rolul pe care aceste competențe îl au în activitatea personală, profesională și
siguranța o nline a copiilor și tinerilor.
Inițial, participanților li s -a oferit fișa cu competențe digitale (Anexa 1) și li s -a solicitat
să aprecieze nivelul de dezvoltare a competențelor digitale a le copiilor și tinerilor din regiunea
lor, utilizând scara de la 0 la 5 puncte, unde 0 puncte înse amnă „nu se descurcă deloc”, iar 5
puncte înseamnă „se descurcă foarte bine”. Aprecieril e au fost apoi discutate, fiecare participant
oferind explicațiile cores punzătoare.
Rezultatele sesiunilor de focus -grup denotă faptul că tinerii și copii i posedă competențe
foarte înalte în prelucrarea informațiilor și comunicarea online, dar întâmpină greutăți în termeni
de creare a conținuturi lor digitale, rezolvare de pr obleme și securitate (vezi Diagrama 1 și Anexa
2).
Diagrama 1. Competențe digitale pe care le posedă copiii și tinerii

1 Aceste acțiuni au fost desfășurate în colaborare cu echipa ONG -ului „Academia de Inovare și
Schimbare”, în cadrul proiectului „Serviciul de bibliotecă iCAN pentru o carieră de succes”, finanțat de către
IREX Moldova.

26

În urma discuțiilor desfășurate în cadrul sesiunilor de focus -grup a fost identificată ideea
conform căreia cultivarea cetățeniei digitale îi ajută pe copii și pe tineri să conștientizeze
riscurile online, să evite daunele fizice și psihologice pe care Internetul le poate aduce și să
valorifice beneficiil e oferite de către spațiul virtual. Părerile participanț ilor au fost grupate în
baza elementelor cetățeniei digitale , fiind prezentate mai jos:
1. Accesul digital: Atât copiii, cât și tinerii au acces la Internet de acasă, de la școală sau
bibliotec ă (Centre de excelență profesională „Novateca”) în regiunea unde locuiesc, ceea
ce le oferă participarea electronică deplină. Participanții consideră că pentru a deveni
cetățeni digitali productivi, fiecare, fie copil, fie tânăr , fie adult, trebuie să se angajeze să
asigure c a nimănui să nu i se refuz e accesul digital , astfel evitând cazuri le de discriminare
online.
2. Comerțul electronic. Este de menționat că în cadrul regiunilor vizitate se implementează
programul național „E-guvernare”, care implică familiarizarea membrilor comunității cu
serviciile pe care Internetul le poate oferi, cum ar fi e -comerțul sau plățile online. Aceste
sesiuni de informare și asistență sunt desfășurate în bibliotecile locale și sunt adresate
publicului larg de orice vârstă. Participanții focus -grupului consideră că acest tip de
acțiuni va contribui la cumpărarea și vânzarea electronică a bunurilor în termeni legali și
la evitarea expuneril or la conținuturile ilegale și implicările în comerț onlin e fraudulos,
care includ activități cum ar fi descărcarea ilegală, pornografia și jocurile de noroc. Copiii
și tinerii trebuie să învețe cum să fie consumatori eficienți într -o nouă economie digitală.

27
3. Comunicarea virtuală. Utilizând o gamă largă de opțiuni de comunicare digitală, cum ar
fi, de exemplu, e -mailul, telefoane le mobile, mesageri a instantanee, platforme le de
conferințe video ș.a., copiii și tinerii trebuie să fie competenți să ia decizii adecvate atunci
când se confruntă cu aceste opțiuni, select ând cea mai potrivită modalitate de comunicare
digitală pentru persoana cu care comunică și situația de comunicare în care copiii și
tinerii sunt implicați.
4. Alfabetizarea digitală este utilă pentru copii și tineri, dat fiind faptul că presupune
formarea competențelor de prelucrare a informației virtuale și de evaluare a validității și
credibilității acesteia. Mai mult, ea implică , de asemenea, formarea competențelor de
creare a con ținuturilor digitale, cum ar fi bloguri, postere, video, flyere online etc. și de
utiliz are a acestora în procesul de învățare, de exemplu, în parcurgerea unui curs online.
Utilizând cunoștințele obținute, copii i vor percepe Internetul nu doar ca o modalit ate de
distracție, ci ca un mijloc de atingere a unor scopuri de dezvoltare personală și chiar
profesională.
5. Eticheta digitală. Formarea la copii și tineri a competenței de conduită și procedură
online estre necesară, dat fiind faptul că asigură un comport ament echitabil a l acestora în
viața virtuală de zi cu zi, în cadrul căreia copii i și tineri i preiau ca fiind absolut fire ască și
corect ă aplicarea standardelor, politicilor și regulilor date.
6. Lege a digitală. Copiii și tinerii trebuie să înțeleagă că furtu l sau deteriorarea proprietății
sau a identității cuiva este o crimă, care poate avea un șir de consecințe și sancțiuni. Și
activitatea de hacking , descărcarea de muzică ilegală, plagiere, crearea de viruși,
trimiterea de mesaje spam este , la fel , neetică din punct de vedere legal.
7. Drepturile și responsabilitățile digitale. Copiii și tinerii trebuie atât să fie informați
despre șirul de libertăți pe care le au, utilizând mediul virtual, cum ar fi dreptul la
intimitate, libertatea de exprimare, div ersitate a de opinii etc., cât și responsabilizați să nu
încalce aceste drepturi în activitatea lor online.
8. Sănătatea și bunăstarea digitală . Copiii și tinerii trebuie antrenați în diverse activități
educaționale, civice, sociale, care le -ar permite să conștientizeze faptul că dincolo de
problemele fizice , cu care ei se pot confrunta ca urmare a utilizării excesive și incorecte a
calculatorului și Internetului, există și probleme psihologice , care devin tot mai acute ,

28
cum ar fi dependența de Internet. Av ând această cultură și igienă virtuală, copiii și tinerii
vor putea să se se protejeze de aceste probleme și riscuri.
9. Securitate a digitală (autoprotecți a) ajută copiii și tinerii să întreprindă măsuri corecte
de protecție împotriva virușilor , pentru a evita daune le provocate de către alte persoane
din mediul online.
Două chestionare au fost elaborate și adresate atât tinerilor, cât și părinților minorilor
pentru identificarea corelației dintre cetățenia digitală și siguranța online a copiilor și tiner ilor.
Ele reprezintă o sinergie dintre elementele cetățeniei digitale și siguranț a online, prin prisma
cunoștințelor, abilităților și atitudinilor, de care subiecții dau dovadă în diferite situații ale vieții
virtuale de zi cu zi.
Chestionarele date propun itemi cu răspunsuri multiple și deschise, cu situații
problematizate pe care subiecții trebuie să le soluționeze prin alegerea variantei corecte de
răspuns și care identifică cunoștințe ( „știu”), aptitudini ( „pot”) și atitudini ( „consider”), legate de:
● elementele cetățeniei digitale ;
● experiențe le anterioare de nesiguranță online trăite de către subiecți și modalitățile de
evitare sau soluționare a acestora ;
● gradul de familiarizare a comunității cu politicile publice de asigurare a siguranței online ;
● percepția tinerilor și părinților cu privire la eficiența acestor politici publice ;
● recomandări cu privire la modalitățile de îmbunătățire a acestora.
Ambel e chestionare, pentru tineri (87 ) și, respectiv , pentru părinți (86 ), au fost
administrate în format online2. Chestionarele au fost completate de către 75 de persoane, dintre
care 37 de părinți și 38 de tineri, majoritatea fiind de sex feminin (88.1%), cu reședința în
Chișinău (55.9%) și alte regiuni ale țării (44.1%). Vârsta copiilor și tinerilor cuprinsă de către
ambele chestionare a variat între 7 și 25 de ani, ocupația preponderentă fiind cea de elev
(61.65%) și student (30.35%) (vezi Diagrama 2).

2 Chestionar ul pentru părinți „Siguranța online”: https://goo.gl/forms/jSDaMqfpaqjthBdw2 ,
Chestionarul pentru tineri „Siguranța online”: https://goo.gl/forms/5QNrXYUC6nYDGjKg2 )

29

Rezultatele chestionarului arată că peste 85% dintre tineri și părinți consideră problema
siguranței online actuală și importantă pentru ei înșiși, pentru copiii lor și pentru întreaga
comunitate din care fac parte. În viziunea părinților , „lumea virtuală devine tot mai periculoasă
pe zi ce trece din cauza accesului tuturor și a posibilității nelimitate de a rămâne incognito ”.
Aceste „riscuri ale Internetului fac copiii vulnerabili din motivul că sunt încă mici, naivi și ușor
manipula bili, iar persoanele cu intenții rele ar putea profita de aceasta ”; „Copiii și tinerii
preferă să discute și să -și rezolve problemele doar în mediul virtual” . Ei „navighează pe net prin
toate site -urile posibile sau recomandate de către colegii lor, fără a fi supravegheați de către
părinții sau buneii ocupați la serviciu ”. Mai mu lt, „în calitate de părinte nu sunt sigură, pentru
că nu cunoaștem unde să ne adresăm dacă ni se întâmplă să fim agresați online”.
Un tânăr scrie: „Mediul online este unul propice pentru agresiuni, hărțuiri și multe alte
nelegiuiri care se fac la adresa n oastră, a tinerilor și îndeosebi a minorilor. Prevenirea acestor
situații se poate face doar în cazul instruirii copiilor, tinerilor despre cum pot beneficia de
siguranță în mediul online. Deseori, conflictele dezvoltate pe Internet se transpun și în reali tate,
iar acest lucru pune și mai mult în pericol securitatea acestora ”.
Cele mai frecvente experiențe de risc online prin care trec sau au trecut tinerii respondenți
sunt următoarele (vezi Anexa 3, secțiunea 1):
● Au primit invitații de pe un site web sau e-mailuri credibile , care solicitau informații și
date personale (nume, prenume, adres ă, date bancare etc.);

30
● Au introdus online datele lor cu caracter personal (nume, telefon, adres ă, instituția unde
învață etc.);
● Obișnuiesc să încarce fotografiile și se cvențele video fotografiate/filmate personal sau de
alte persoane pe site -urile publice;
● Au acceptat cu ușurință invitațiile de prietenie online de la oamenii necunoscuți;
● Au fost martori la o hărțuire online a altei persoane .
Deși mai rar, dar totuși pers istent, copiii și tinerii:
● Manifestă încredere în oamenii care le cer prietenie online sau care sunt deja prieteni
virtuali;
● Sunt sinceri și onești când comunică cu prietenii online, preferând să le împărtășească cu
ușurință secretele lor; sau
● Folosesc inf ormații de pe site -urile web pentru lucrările școlare, prezentându -le ca fiind
proprii.
Este important de menționat și faptul că tinerii utilizatori preferă să discute doar
câteodată cu părinții sau alți adulți de încredere despre siguranța lor în mediul online și
modalitățile de prevenire a riscurilor Internetului, apelând mai rar la ajutorul acestora în cazul în
care s -au confruntat/se confruntă cu o situație neplăcută online, de tipul agresiune online,
hărțui re, furt de date personale etc.
În plus , studiul dat a arătat că tinerii utilizatori beneficiază foarte rar de informații cu
privire la riscurile Internetului și modalitățile de prevenire a acestora în cadrul instituției în care
își fac studiile sau activează . Din motivul că aceste sesiuni de instru ire nu sunt suficiente, ei , la
rândul lor, încearcă să se informeze independent , fără niciun ajutor, explorând resursele
Internetului de sine stătător. Pe de altă parte, analiza rezultatelor chestionarelor a mai identificat
faptul că tinerii și părinții posedă un nivel mediu de cunoștințe în domeniul promovării siguranței
online (63.53%), prezentat prin abilitățile înalte de expunere limitată și protejare online a datelor
cu caracter personal și asigurarea unei comunicări virtuale eficiente, în baza regul ilor de
Netichetă. Totodată, în prezent, aceștia întâmpină greutăți în identificarea unui șir de acțiuni de
combatere și prevenire a actelor de hărțui re online (cyberbulling ) și de utilizare a resurselor
online deschise prin protejarea drepturilor de autor (vezi Diagrama 3).

31

2.2 ANALIZA POLITICILOR PUBLICE ALE REPUBLICII MOLDOVA PENTRU
ASIGURAREA SIGURANȚEI ONLINE PRIN PRISMA CETĂȚENIEI DIGITALE ȘI A
DREPTURILOR COPILULUI ÎN SPAȚIUL ONLINE
În contextul identificării rolului cetățeniei digitale pentru asigurarea siguranței copiilor și
tinerilor, ne-am propus să analiz ăm politicile publice, care legitimează un model de intervenție în
cazul prevenirii expunerii copiilor și tinerilor la riscuril e online.
Pentru fundamentarea demersului empiric, înaintăm a doua ipoteză, conform căreia
mecanismul de asigurare a siguranței online a copiilor și tinerilor oferit de politicile publice
necesită intervenții intersectoriale.
Metodologia propusă:
Pentru confirmarea acestei ipoteze, vor fi aplicate următoarele metode :
1. Analiza documentelor de politici publice care ar asigura siguranța copiilor și tinerilor în
spațiul virtual, în scopul identificării mec anismelor și metodologiilor de evidență,
monitor izare a cop iilor/tineri lor din grupul de risc.
2. Chestionarul adresat tinerilor și părinților copiilor minori pentru identificarea:

32
● gradului de familiarizare a comunității cu politicile publice de asigurare a siguranței
online ;
● percepției tinerilor și părinților cu referire la eficiența acestor politici publice.
3. Interviul cu experții din domeniu .
4. Studiul de caz , realizat în scopul de a analiz a funcțion area practic ă a politicilor publice de
asigurare a siguranței online.
Documente de politici publice de protecție online a copiilor aplicate în Republic a Moldova:
legi, regulamente, strategii
Constituția Republicii Moldova (36) garantează protecția drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului (Capitolul II), fără a face vreo diferență între mediul online și cel
offline.
Republica Moldova, în calitate de stat -membru al Consiliului Europe i, are obligația de a
recunoaște și asigura drepturile și libertățile fundamentale ale omului, definite de Convenția
Europeană a Drepturilor Omului (STE nr. 5, Convenția CțEDO ) (59) și de alte convenții și
instrumente ale Consiliului Europei cu referire l a protecția dreptului la libertatea de exprimare,
accesului la informație, a dreptului la libertatea de întrunire, protecția împotriva criminalității
informatice, inclusiv a dreptului la viața privată și a protecției datelor cu caracter personal.
Această obligație este valabilă în egală măsură și în contextul utilizării Internetului.
Astfel, Convenția de la Budapesta (62) stabilește o abordare comună de clasificare a
infracțiunilor legate de sistemele informatice și vizează eficientizarea cercetării penale cu privire
la astfel de infracțiuni. Conform acestui instrument juridic, orice conduită asociată cu
pornografia infantilă trebuie să fie clasificată drept infracțiune în statele părți la această
Convenție.
Convenția de la Lanzarote (60) reacționează la riscurile la care pot fi expuși copiii atunci
când folosesc Internetul, prin aplicarea de sancțiuni penale pentru pornografie infantilă online și
ademenire în scopuri sexuale, mai exact acostarea copiilor în scopuri sexuale.

33
Convenția 108 (61) asigură respectarea drepturilor fundamentale ale omului în privința
prelucrării datelor cu caracter personal. Copiii sunt titulari ai drepturilor la protecția datelor în
baza Convenției și trebuie să se acorde o atenție specială pregătirii copiilor pentru exercita rea
dreptului lor la protecția datelor.
Drept instrument juridic pentru asigurarea protecției normelor existente în materia
drepturilor omului și a libertăților fundamentale în mediul on line, Consiliul Europei propune
„Ghidul drepturilor omului pentru uti lizatorii de Internet”, elaborat în aprilie 2014 (58). Acesta
la rândul său descrie drepturile și libertățile copiilor și tinerilor în Internet, menționând că , atunci
când navighează online, aceștia trebuie să se bucure de dreptul la protecție și suport s pecial, ceea
ce înseamnă:
● Dreptul copiilor și al tinerilor de a -și exprima liber părerile și a participa la
edificarea societății. Liberta tea de exprimare a opiniei proprii trebuie să fie luată
în considerare în conformitate cu vârsta și nivelul de maturi tate, fără nicio
discriminare.
● Dreptul copiilor și al tinerilor de a avea acces la informații într -un limbaj
adecvat vârstei lor și la instruirea asigurată de profesorii, educatorii și
părinții sau tutorii lor în ceea ce privește utilizarea sigură a Internetului,
inclusiv modul de menținere a vieții lor private. Acest drept le permite copiilor
și tinerilor să fie conștienți de faptul că orice conținut creat de ei pe Internet sau
conținuturile create de alți utilizatori de Internet despre ei pot fi accesibile lumii
întregi și pot afecta demnitatea, securitatea și confidențial itatea datelor acestora
sau pot avea consecințe negative pentru aceștia sau pentru drepturile de care
dispun acum sau mai târziu , pe parcursul vieții. La cerere, aceste conținuturi
trebuie excluse sau șterse în termeni rezonabili.
● Dreptul de acces la informații despre conținut și comportament ilegal online
(spre exemplu , hărțuire online), precum și posibilitatea de a reclama
conținutu rile pretinse a fi ilicite. Această informație trebuie să fie clară, adaptată
vârstei și situației copilului sau tânărul ui; de asemenea, trebuie să li se ofere
consiliere și asistență într -un mod care să le respecte confidențialitatea și
anonimatul .

34
● Acordarea protecției speciale copiilor pentru a preveni imixtiunea în
bunăstarea lor fizică, psihică și morală. În acest conte xt, copii i și tinerii au
dreptul să se bucure de protecție specială împotriva intimidărilor privind
bunăstarea lor fizică, mentală și morală, în special împotriva exploatării și
abuzurilor sexuale pe Internet și alte forme de criminalitate informatică. În
special, au dreptul la educație pentru a se putea proteja de aceste pericole.
Ratificarea de către Republica Moldova a convențiilor Consiliului Europei prezentate mai
sus semnifică acceptarea standardelor propuse de acestea și obligativitatea de asigurare a
protecției drepturilor omului în offline și online. Astfel, în contextul protecției online a copiilor și
tinerilor, Republica Moldova trebuie să își asume obligativitatea să:
● Promoveze ghidul în rândurile populației, instituțiilor publice și actorilor di n sectorul
privat și civic în baza standardelor și ratificărilor instrumentelor europene, acționând
printr -un șir de măsuri specifice pentru aplicarea prevederilor stipulate de acest ea, astfel
încât copiii și tinerii utilizatori de Internet să -și exercite pe deplin drepturile și libertățile
lor fundamentale în regim online;
● Evalueze și să examineze în mod regulat exercitarea drepturilor și libertăților copiilor și
tinerilor pe Internet;
● Asigure dreptul la reparația prejudiciului și acces ul la căi eficien te de atac, prin
mecanisme de plângeri și proceduri administrative și judiciare potrivite pentru copii și
tineri, inclusiv asistență și sprijin în utilizarea acestora, atunci când drepturile și libertățile
lor sunt restricționate sau atunci când există vre o bănuială că drepturile le sunt încălcate;
● Asigure crearea și implementarea sustenabilă a programelor de informare a părinților și
de formare a cadrelor didactice la toate treptele sistemului educațional pentru dezvoltarea
cetățeniei digitale a copiilor și tinerilor și informarea cu privire la riscurile în adresa
bunăstării lor fizice și psihologice, inclusiv exploatarea sexuală și abuzul online, care
necesită o protecție specială.
● Promoveze coordonarea cu alți actori guvernamentali și din rândurile socie tății civile, în
cadrul și în afara Consiliului Europei, cu privire la normele și procedurile care au un
impact asupra protecției drepturilor copilului și a libertăților fundamentale pe Internet;

35
● Asigure mecanisme ușor accesibile de raportare de către copi i sau tineri a conținutului și
comportamentul care prezintă un risc de prejudiciu, mai ales pe rețele de socializare și
oferă servicii de consiliere și sprijin într -un mod care să le respecte dreptul lor la viața
privată și anonimatul; și
● Să încurajeze sectorul privat în scopul angajării acestuia într -un dialog deschis cu
autoritățile publice competente și societatea civilă în vederea exercitării responsabilității
de asigurare a drepturilor și libertăților fundamentale ale copiilor și tiner ilor în mediul
online (ibidem, 58).
În contextul celor expuse mai sus, vom încerca să analizăm în cele ce urmează
modalitatea în care documentele de politici din Republica Moldova reglementează protejarea
drepturilor copiilor și a tinerilor în mediul onli ne, parcurgând fiecare drept în parte.
Dreptul copiilor și al tinerilor de a -și exprima liber părerile și a participa la
edificarea societății
Raportul privind protecția drepturilor omului în Internet (63), realizat de către Olga
Demian, consultant al Consiliul ui Europei în anul 2015, în cadrul acțiunii de consolidare a
respectării drepturilor omului în procesul de implementare a Agendei Digitale a Republicii
Moldova, atestă că, „în pofida ratificării de către Republica Moldova a instrumentelor juridic e
menționate anterior și a eforturilor de a pune în aplicare dreptul copiilor la nivel național,
există multe obstacole în exercitarea drepturilor copiilor, inclusiv dreptul la libertatea de
exprimare, rămase neabordate ”.
Articolul 32 al Constituției Repu blicii Moldova (36) și articolul 3 al Legii nr. 64 din
23.04.2010 cu privir e la libertatea de exprimare (72 ) prev ăd dreptul la libertatea de opinie și
exprimare. Aceste acte juridice nu prevăd faptul că de dreptul la informații beneficiază exclusiv
adulții, nu și copiii.
Legea nr. 338 din 15.12. 1994 privind drepturile copilului (37) nu include oficial dreptul
la lib ertatea de exprimare a copilului ca drept al omului, ci doar face referire în Articolul 8 ,
conform căruia „statul garantează copilului”, „care a atins vârsta de 10 ani”, „capabil să -și

36
formuleze opiniile, dreptul de a -și exprima liber aceste opinii asupra oricărei probleme care îl
privește”, de care „se va ține cont în mod obligatoriu, dacă aceasta nu contravine intereselor lui”.
În afară de aceasta , documentul național de politică „Strategia de dezvoltare a educației
pentru anii 2014 -2020 Educația -2020 ”(45) stabilește că participarea copiilor „la luarea de decizii
la nivelul școlii are un caracter formal, iar opinia copiilor este solicitată, de cele mai dese ori, pe
chestiuni mai puțin importante și nu întotdeauna este luată în considerare” dat fiind faptul că
aceștia „pot influența puțin sau mo derat deciziile luate în școală sau în societate”. Astfel, dreptul
fiecărui copil de a -și exprima opinia și de a fi auzit în familie, la școală și în întreaga societate nu
este respectat în mod corespunzător. În această ordine de idei, strategia propune dr ept obiectiv
acțiuni specifice „pentru sporirea gradului de participare a elevilor în procesul decizional,
inclusiv elaborarea, implementarea și evaluarea de politici educaționale” (p. 7.2); implementarea
cărora însă, conform „Raportului privind protecția drepturilor omului în Internet” (63), va
întâmpina impedimente determinate de doi factori: „constrângeril e bugetare și lips a experienței
în acest domeniu”.
Același lucru este menționat și de „Strategia națională pentru protecția copilului pentru
anii 201 4-2020” (46), care identifică drept problemă de implementare a politicilor faptul că
„dreptul de participare a copiilor la luarea deciziilor care îi privesc se realizează segmentar, în
special referitor la consultarea opiniei copilului privind respectarea drepturilor”.
Dreptul copiilor și al tinerilor de a avea acces la informații într -un limbaj adecvat
vârstei lor și la instruirea asigurată de profesorii, educatorii și părinții sau tutorii lor în
ceea ce privește utilizarea sigură a Internetului, inclusiv modul de menținere a vieții lor
private
Dreptul de acces la Internet este considerat o condiție și un factor care favorizează
exercitarea altor drepturi și libertăți în mai multe documente de politică adoptate de către
Guvern, inclusiv Programul „e -Transformare”(42), Programul „Moldova Digitală 2020” (43),
inițiativa „Guvernare deschisă” (44), Strategia „Educație 2020” (45), însă nu este recunoscut în
cadrul legal național în mod oficial ca un drept al omului sau ca o condiție sau un factor care
favorizează alte drepturi și libertăți în cadrul legal (ibidem, 63).

37
„Programul național de se curitate cibernetică a Republicii Moldova pentru anii 2016 –
2020” (49) stipulează că „accesul sigur și liber la internet și la resursele acestuia este un drept al
fiecărei persoane”, iar „accesibilitatea limitată sau lipsa accesului, precum și analfabetismu l
digital constituie dezavantaje atât pentru cetățeni, cât și pentru autorități”, fără a face referire
directă la impactul accesului limitat la Internet pentru copii.
Pe de o parte, Raportul de monitorizare a Planului de acțiuni privind implementarea
Strategiei Naționale de dezvoltare a societății informa ționale „Moldova Digitală 2020” (65) în
anul 2016 al Ministerului Tehnologiilor Informaționale și Comunicațiilor al Republicii Moldova
identifică modificări substanțiale în legislația privind accesul pe proprietăți și utilizarea partajată
a infrastructurii asociate rețelelor de comunicații electronice, precum și demarări de succes ale
programelor naționale și proiectelor comune cu parteneri europeni și internaționali (cum ar fi
proiectul comun al Ministerului și Uniun ii Internațional e în Telecomunicații privind „Crearea
punctelor de acces la Internet în localitățile rurale din republică, utilizând tehnologiile de
comunicare în bandă largă”), asigurând astfel creșteri vădite ale numărul ui abonaților la
serviciile de acces la Internet în bandă largă la puncte fixe (mai mult de 548 .6 mii) și rata de
penetrare a acestor servicii (raportată la 100 de locuitori atingând 15 .4%). Pe de altă parte, în
prezent nu există date suficiente care ar indica situația recentă a accesului la Internet de care
dispun copiii în plan național.
Cel mai recent studiu realizat în acest domeniu este „Studiul cu privire la siguranța
online a copiilor din Republica Moldova, ediț ia II”, efectuat în anul 2014 de către Centrul
Internațional „La Stada” (35). Datele disponibile ale acestuia sugerează că peste 68% dintre
copiii cu vârste cuprinse între 12 și 16 ani accesează Internetul între orele 14:00 și 22:00. Peste ¼
dintre copii a ccesează Internetul la orele dimineții, momentul zilei prevăzut pentru studii (în
cursul anului școlar). Băieții accesează Internetul mai frecvent dimineața (32%), iar fetele –
noaptea (15,6%). Copiii din zonele urbane accesează Internetul noaptea (16,7%) mai mult decât
copiii din zonele rurale (13,3%). În virtutea existenței acestei informații, ea este totuși
insuficientă, dat fiind faptul că nu cuprinde date despre un spectru mai larg de categorii de copii ,
cum ar fi copii și tineri cu dizabilități ; nu re levă situația cu privire la tipurile de site -uri pe care le
accesează cel mai frecvent și legitimitatea acțiunilor lor, frecvența expunerii datelor personale în
mediul online ș. a.

38
Conform Programului național de securitate cibernetică al Republicii Moldova pentru
anii 2016 -2020 (66), una dintre problemele majore cu care se confruntă Republica Moldova în
prezent este lipsa unei asigurări a proces sării, stoc ării și acces ării în siguranță deplină a datelor
de interes public, inclusiv a le copiilor. Astfel, Strategia națională în domeniul protecției datelor
cu caracter personal pentru anii 2013 -2018 (39) identifică situații de încălcare a principiului de
protecție a datelor cu caracter personal care vizează minorii prin dezvăluirea de către ins tituțiile
media, lucrătorii medicali sau cei din învățământ a datelor respective în cadrul interviurilor
personalizate, efectuate pe teritoriul unor instituții medicale sau educaționale, cu referire la
anumite subiecte deosebit de sensibile.
Datele Asocia ției Promo -LEX confirmă că instituțiile mass -media „au continuat să
publice materiale care sporesc vulnerabilitatea minorilor”. Aceasta se face „prin divulgarea de
date și informații cu caracter personal care permite simpla identificare a persoanelor în ca uză,
fără a fi luate în calcul efectele psihologice și sociale” (ibidem 63).
Acest lucru a fost confirmat și de acțiunile holdingului mediatic național în mediatizarea
riscurilor jocului antisocial „Balena Albastră” și a cazurilor de suicid survenite în rândurile
copiilor și tinerilor la începutul anului 2017. Mediatizarea pe larg a acestei probleme, la rândul
său, a trezit un val de critici din partea experților în domeniul suicidologiei. În interviul pe care l –
am realizat cu psihologul și fond atoarea „Liniei Ver zi pentru Prevenirea Suicidului”, Liuba
Ceban, am identificat că, în tendința de a prezenta noutățile senzaționale despre realitățile
suicidale, reprezentațiii mass -mediei au redus posibilitatea prevenirii altor tentative de suicid al
copiilor vulnerabili.
Astfel, pe toate canalele de televiziune, ziare, posturi de radio etc. a fost vehiculată
denumirea acestui joc, au fost difuzate imagini cu leziuni corporale și locul suicidului, s -a
menționat metoda utilizată într -un caz de suicid, au fost distribuite mesajele audio ale victimelor
înainte de suicid, s -a format o i magine publică negativă pentru participanții acestui joc etc.
Drept rezultat, copiii expuși riscului și care necesitau ajutor au evitat să se destăinuie altor
persoane, de ex empl u, părinților sau psihologilor, din frica atitudinilor negative și a judecării
sociale. În plus, având ac ces la astfel de informație, adolescenții vulnerabili vor putea să

39
găsească cu ușurință acest joc sau se vor inspira să își pună capăt zilelor, urm ând aceleași modele
mediatizate.
De menționat că un șir de politici naționale își propun drept obiective specifice
promovarea și asigurarea dreptului copiilor și al tinerilor de a avea acces la informații și dreptul
la instruiri în ceea ce privește utilizarea sigură a Internetului și a modului de menținere a vieții
lor private , acestea fiind: Programul național de securitate cibernetică a Republicii Moldova
pentru anii 2016 -2020 (49), Strategia națională în domeniul protecției datelor cu caracter
personal pentru anii 2013 -2018 și Planul de acțiuni privind implementarea acesteia (39),
Strategia națională pentru protecția copilului 2014 -2020 (46), Strategia „Educație 2020” (45),
Planul de acțiuni privind promovarea siguranței pe Internet a copiilor și a dolescenților pentru
anii 2017 -2020 (48) ș.a.
Astfel, Programul național de securitate cibernetică a Republicii Moldova pentru anii
2016 -2020 (49) și -a propus în perioada 2016 -2018 asigurarea educației, formării și informării
continue în domeniul securităț ii cibernetice prin:
● crearea unui laborator de securitate cibernetică (Centrul național de reacție la
incidentele de securitate cibernetică (CERT));
● completarea curriculumului de învățământ cu studierea materiei din domeniul
securității cibernetice;
● elaborarea și implementarea conceptului campaniilor de informare și
conștientizare a riscurilor din spațiul cibernetic;
● organizarea și desfășurarea sesiunilor de formare în domeniul securității
cibernetice pentru personalul instituțiilor deținătoare de ele mente ale
infrastructurii cibernetice critice ș.a.
La rândul său, Strategia națională pentru protecția copilului 2014 -2020 (46) nu include
măsuri în ceea ce privește accesul la informații într -un limbaj adecvat vârstei lor și instruirea
asigurată de profes orii, educatorii și părinții sau tutorii lor în ceea ce privește utilizarea sigură a
Internetului, inclusiv modul de menținere a vieții lor private.

40
În afară de aceasta , deși recunoaște problema riscurilor pe care le reprezintă mediul
online în cazul copiilor, cum ar fi revictimizarea copiilor prin intermediu l Internetului, strategia
dată nu propune obiective care să abordeze aceste probleme.
Strategia „Educație 2020” (45) prevede faptul că dezvoltarea și instituționalizarea
mecanismelor de consultare a op iniei tuturor copiilor, fără discriminare, la toate nivelurile
educației se recomandă a fi în conformitate cu standardele internaționale privind participarea
copiilor. Aceasta prevede totodată faptul că programa va fi revizuită, iar cadrele didactice vor f i
formate pentru a -i ajuta să înțeleagă conceptul de opinie a unui copil (obiectivul special 7.2). În
plus, se prevede să se dezvolte și să se instituționalizeze un mecanism de consultare a tuturor
copiilor fără discriminare, la toate nivelurile educației, conform standardelor internaționale
privind participarea (ibidem 63). Drept exemplu poate servi inițiativa Ministerului Educației de
elaborare a „Conceptului privind realizarea învățământului primar, gimnazial și liceal la distanță
a persoanelor cu dificultăți de învățare cauzate de dizabilități” (71), care va asigura dreptul
copiilor cu dizabilități de a avea acces la informații într -un limbaj adecvat capacităților și v ârstei
lor.
Prin obiectivul specific 2 „Sensibilizarea publicului larg cu privi re la importanța
protecției persoanelor în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal”, Strategia
națională în domeniul protecției datelor cu caracter personal pentru anii 2013 -2018 (39) propune
pentru educarea copiilor și tinerilor drept m ăsuri prioritare:
● crearea unui sistem durabil de instruire continuă a elevilor, a profesorilor în
învățământ ul primar, secundar și universitar ( preconizat pentru anul 2013 prin
semnarea unui acord de colaborare între Centrul Național pentru Protecția
Date lor cu Caracter Personal și Ministerul Educației, Culturii și Cercetării în
colaborare cu instituțiile de învățământ preuniversitar și universitar );
● introducerea în curriculumul național școlar a unui curs/unei teme privind
protecția datelor cu caracter p ersonal ( acțiune planificată pentru anul 2014 prin
colaborarea Ministerul ui Educației, Culturii și Cercetării cu Centrul Național
pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal și instituțiile de învățământ
superior );

41
● organizarea activităților de sensibilizare a elevilor privind importanța protecției
datelor cu caracter personal și organizarea unor concursuri pentru copii cu
tematici legate de protecția datelor cu caracter personal ( acțiuni planificate să fie
implementate în anul 2018 de către Mini sterul Educației, Culturii și Cercetării în
parteneriat cu Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal) .
De menționat faptul că acțiunile propuse nu au reușit să fie implementate în formula de
colaborare propusă și măsura planificată. D e exemplu, doar în anul 2017 Ministerul Educației,
Culturii și Cercetării în parteneriat cu Academia Deutsche Well e din Germania, Centrul de
Jurnalism Independent și Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” a u lansat un proiect de
activități complexe pentru perioada 2017 -2020, care ar propune elaborarea și implementarea unui
curs centrat pe consolidarea competenței pentru media a copiilor și tinerilor, precum și crearea
unei rețele de profesori care să fie formatori naționali pe dimensiunea dată ( 77). Astfel, la 1
august 2017, Ministerul Educației, Culturii și Cercetării a dispus introducerea unui curriculum
opțional „Educația pentru media, clasa III -IV”, care include elemente de conținut din domeniul
securității cibernetice și protecției datelor cu caracter personal, însă destinate doar educației
elevilor claselor III -IV din învățământul general (55).
Pe de altă parte, prin Ordinul nr. 862 din 7 septembrie 2015, Ministerul Educației,
Culturii și Cercetării pune la dispoziți a instituțiilor din învăță mântul general „Standarde de
competenț e digital e ale elevilor din învățământul primar, gimnazial și liceal” (69) și „Standarde
de competenț e digitale pentru cadrele didactice din învățământ ul general” (70); documente care
contribuie la formularea explicită a competențelor digitale, conexe și siguranței online, pe care
trebuie să le formeze și să le dezvolte învățământul primar, gimnazial și liceal la copii și ,
respectiv , instituțiile de formare inițială și continuă a cadrelor didactice (56).
În plus , Minis terul Educației, Culturii și Cercetării propune publicului larg cu scop de
informare pe pagina sa web3 „Ghidul de utilizare a Internetului” și „Ghidul drepturilor omului

3 http://edu.gov.md/ro/content/siguranta -copiilor -internet

42
pentru utilizatorii de Internet” (ambele în versiune română și rusă), elaborate de către Consiliul
Europei, dar nu oferă o metodologie de implementare a acestor standarde în sistemul educațional
sau a acestor resurse în cadrul curricular.
Adițional acțiunilor realizate de către Ministerul Educației, Culturii și Cercetării și de
către Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal , s-a reușit elabor area
recomandări lor privind accesarea conținutului digital în spațiul Internet pentru copii și adulți în
vederea asigurării accesului la conținutul digital în spațiul Internet pe ntru copii și pentru maturi.
Aceste recomandări s unt plasate pe pagina web a Centrului și pot fi consultate pe:
http://datepersonale.md .
La rândul său, Ministerul Tehnologiilor Informaționale și Comunicațiilor a organizat în
perioada 2016 -2017 în parteneriat cu autoritățile publice centrale și instituțiile care dețin conținut
digital, cum ar fi compania „Orange -Moldova” , în scopul sensibilizării tinerilor asupra problemei
privind importanța siguranței online, un șir de seminare, ateliere de lucru pentru copii și tineri,
cum ar fi Conferința pentru adolescenți cu genericul „Comunicarea virtual ă – atuuri și
dezavantaje” (6 6) sau atelierul de lucru „Riscurile și siguranța copiilor în internet prin prisma
protecției d atelor cu caracter personal” (82 ).
După cum se poate vede a din cele spuse mai sus , odată cu semnarea Convenției
Consiliului Europei pentru protecția copiilor împotriva exploatării sexuale și a abuzurilor
sexuale, adoptat e la Lanzarote, și a Convenției de la Budapesta împotriva criminalității
informatice, instituțiile de stat și -au asumat mai multe angajamente pentru promovarea și
asigurarea siguranței online a copiilor și tinerilor, care , fiind planificate în colaborare cu alte
instituții și centre, rămân , totuși , realizate în parte de către fiecare inst ituție, fapt care diminu ează
impactul acestora în plan național.
Unicul docu ment de politici care promi te să unească toate acțiunile instituții lor de stat
într-un efort inter sectorial comun de asigurare a siguranței online a copiilor și tinerilor din
Republica Moldova a fost elaborat și aprobat la 05.04.2017 de către Guvern prin Hotărârea nr.
212, intitulat „Planul de acțiuni privind pr omovarea siguranței pe Internet a copiilor și
adolescenților pentru anii 2017 -2020 ” (48), care își propune nu numai să realizeze obiectivele
Strategiei pentru protecția copilului pe anii 2014 -2020 (46) și ale Programului de activitate al

43
Guvernului Republi cii Moldova 2016 -2018 (7 4), ci și să asigure creșterea nivelului de siguranță
pe Internet a copiilor și adolescenților.
În interviul cu Ana Revenco, președinta Centrului Internațional pentru Protecția ș i
Promovarea Drepturilor Femeii „La Strada”, am identificat faptul că „adoptarea acestui
document vine doar după doi ani de când reprezentanții societății civile insistă ca subiectul să se
regăsească pe agenda Consiliului na țional privind protecția Drepturilor Copilului de pe lângă
prim -ministrul Republicii Moldova”. Acest fapt indică implicare a pasivă a autorităților în
soluționa rea problemel or vizate ale siguranței online a copiilor și tinerilor din Republica
Moldova.
Elaborat cu suportul consultativ al Centrului Internațional „La Strad a” și a cărui
implementare se prevede s ă fie monitorizat ă de către Ministerul Tehnologiilor Informaționale și
Comunicațiilor, „Planul de acțiuni privind promovarea siguranței pe Internet a copiilor și
adolescenților pentru anii 2017 -2020 ” își propune atât reducerea conținutului ilegal și dăunător
pe Internet, lupta contra hărțuirii online, acostării și distribuirii conținuturilor ilegale, cât și
informarea copiilor, părinților și tutorilor despre riscurile mediului online și posibilitățile de
evitare a aces tora.
„Astfel se recunoaște necesitatea implicării statului în crearea unui Internet mai sigur și
nevoia ca activitățile în acest sens să nu fie răzlețe, ci sistemice și complexe (…) printr -o
cooperare între sistemul educațional, societate a civilă, părinți, copii și chiar reprezentanții
mediului de afaceri în domeniul TIC”, susține Ana Revenco, președinta „La Strada”.
Planul de acțiuni, spun reprezentanții societății civile (75), este primul pas făcut de
instituțiile statului pentru un Inte rnet mai sigur. Asta chiar dacă anterior acestea și -au asumat mai
multe angajamente internaționale, odată cu semnarea Convenției Consiliului Europei pentru
protecția copiilor împotriva exploatării sexuale și a abuzurilor sexuale, adoptată la Lanzarote, și a
Convenției de la Budapesta împotr iva criminalității informatice .
Din punct ul de vedere al asigurării dreptului copiilor și al tinerilor de a avea acces la
instruirea asigurată de profesorii, educatorii și părinții sau tutorii lor în ceea ce privește utilizarea
sigură a Internetului, inclusiv modul de menținere a vieții lor private, Planul de acțiuni privind

44
promovarea siguranței pe Internet a c opiilor și adolescenților propune pentru perioada
trimestrului IV, anul 2017 – trimestrului III, anul 2018 autorităților statului ( Ministerul Afacerilor
Interne, Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei, Ministerul Tehnologiilor
Informaționale și Comunicațiilor, Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, Institutul de
Dezvoltare a Societății Informaționale ) să realizeze Acțiunea 2: „Crearea centrelor de informare
și consiliere privind siguranța online și desfășurarea activităților de informare ș i sensibilizare a
publicului privind riscurile online”, în parteneriat cu autoritățile publice locale, asociațiile
obștești ( Centrul Național de Prevenire a Abuzului față de Copii și Centrul Internațional pentru
Protecția și Promovarea Drepturilor Femeii „La Strada ”) și parteneri i de dezvoltare. Această
acțiune va rezulta în:
1. Elaborarea și aprobarea prin ordin comun interdepartamental a unui regulament de
funcționare a platformei web pentru informare și consiliere privind siguranța online
(proceduri operați onale și procedura de referire către serviciile de specialitate de asistență
și protecție și organele de drept) ( termen de realizare: trimestrul IV al anului 2017 );
2. Crearea platformei web pentru informare și consiliere privind siguranța online, inclusiv în
condiții de confidențialitate și facilitarea accesului la servicii specializate de asistență și
protecție prin parteneriat cu platforma www.singuronline.md (termen de realizare:
trimestrul II al anului 2018 ) și promovarea acesteia în cadrul grupelor -țintă prin media și
instituțiile participante prin campanii de informare și promovare ( termen de realizare:
trimestrul IV al anului 2018 ); și
3. Asigurarea resurselor informaționale și de consiliere pentru tineri în instituțiile de
învățământ (cadre didactice și psihologi) ( termen de realizare: trimestrul III al anului
2018 ).
Deși Guvernul își propune prin intermediul acest ui plan un șir de acțiuni inter sectoriale
promițătoare privind promovarea siguranței pe Internet a copiilor și adolescenților în Republica
Moldova începând cu trimestrul IV al anul 2017, se constată o întârziere în implementarea
acestora, cauzat ă, după părerea so cietății civile, d e lipsa unui interes real al autorităților statului
față de problema dată, existența unor blocaje și percepții eronate despre rolul negativ al
Internetului în viața societății și în special a copiilor. Astfel, chiar aprobarea acestuia s -a extins
pe durata a circa 2 ani și a rezultat doar drept răspuns la panica provocată în societate și mass –
media de jocul online antisocial „Balena Albastră” în februarie – martie 2017, care a solicitat cu

45
titlu de urgență din partea Guvernului o politică de prevenire și soluționare a cazurilor de
expunere a copiilor și tinerilor la riscurile mediului online.
Mai mult decât atât, timp de 4 luni de la momentul aprobării acestui plan de acțiune
(aprilie 2017) la nivel int ersectorial a fost organizată doar o singură ședință de informare între
partenerii strategici responsabili de implementarea acțiunilor date , fapt care confirmă adițional că
promovarea siguranței online a copiilor și tinerilor nu reprezintă actualmente o prioritate
stringentă pentru reprezentanții instituțiilor Guvernului.
O situație mai critică s-a creat în regiunea transnistreană, unde nu există un astfel de
document de politică. Acest lucru este indicat și în raportul cu privire la drepturile omului în
regiunea transnistrea nă din Republica Moldova, care recomandă să se elaboreze un plan de
acțiune complex în domeniul drepturilor omului, prin consultare cu societatea civilă ș i alte
organizații relevante (64 ).
Dreptul de acces la info rmații privind conținut ul și comportament ul ilegal online
(spre exemplu , hărțuire online), precum și posibilitatea de a reclama conținuturi pretinse a
fi ilicite
Legea nr. 30 din 09.03.2013 cu privire la protecția copiilor împotriva impactului negativ
al informației (40) interzice difuzarea în mass -medi a/Internet a informațiilor accesibile public cu
impact negativ asupra copiilor:
a) care încurajează agresivitatea și disprețul față de viață;
b) care aduce în prim -plan cadavrul sau corpul unei persoane în agonie , sau un corp mutilat
ca urmare a unui tratament crud, sau care poartă un caracter pornografic;
c) care invită copiii să participe la jocuri de noroc sau la alte jocuri care lasă impresia de
câștig ușor;
d) care apreciază pozitiv dependența față de substanțele na rcotice, toxice, psihotrope, tutun,
alcool, precum și față de alte substanțe care s unt sau pot fi utilizate drept stupefiante și
care încurajează consumul, producerea, răspândirea sau procurarea acestora;
e) care incită la provocarea de leziuni corporale sau la suicid, care descriu mijloacele sau
circumstanțele de suicid;

46
f) care apreciază pozitiv o infracțiune sau care idealizează infractorii;
g) care încurajează comportamente ce jignesc demnitatea umană;
h) care relatează batjocorirea sau înjosirea unui om ori a un ui grup de oameni în legătură cu
originea etnică, apartenența națională, rasială, sexuală, în legătură cu boala, starea
socială, limba vorbită, religia practicată, convingerile sau opiniile împărtășite;
i) care încurajează violența și exploatarea sexuală, abu zurile sexuale comise asupra copiilor,
relațiile sexuale dintre copii;
j) care conține sfaturi privind producerea, procurarea sau utilizarea explozivelor, a
substanțelor narcotice ori psihotrope, a altor obiecte periculoase pentru viață și sănătate și
altele .
Astfel, prin intermediul acestei legi, Guvernul prevede un șir de revendicări și indica ții
care îi vizează pe agenți i audio -vizualului și ce i ce prestează servicii de acces la rețele
computerizate publice (Internet) , în scopul reducerii riscurilor expunerii copiilor la conținuturi
dăunătoare pentru dezvoltarea lor fizică și psihică. Drept exemplu poate servi cerința față de
furnizorii de rețele și/sau servicii de comunicații electronice „să asigure implementarea și bu na
funcționare a mijloacelor de filtrare a informației din Internet cu impact negativ asupra copiilor”
(40); să asigure mijloace de filtrare obligatorii și condițiile de folosire a acestora în locurile de
acces la rețelele computerizate publice (Internet) , cerințe aprobate de către Guvern la propunerea
Ministerului Tehnologiei Informației și Comunicațiilor.
În această ordine de idei, aceste mecanisme trebuie să condiționeze accesul limitat al
copiilor și tinerilor la conținuturi ilegale online în cadrul i nstituțiilor de învățământ, acasă sau în
locuri publice, prin responsabilizarea agenților de prestare a serviciilor de Internet, autorităților
publice, administrației instituțiilor educaționale și părinților.
Analiza ofertelor celor mai mari operatori de Internet mobil din țară, cum sunt
Moldtelecom, Moldcell și Orange a identificat promovarea siguranței online a copiilor drept
prioritate pentru fiecare companie. Astfel, aceștia le propun părinților servicii de filtrare a
paginilor web la care minorii pot avea acces în mediul virtual în limitele casei, de tipul serviciul
SafeWeb (www.moldtelecom.md/persons/internet/safe -web) , propus de către Moldtelecom , sau

47
Safe Kids propus de către Moldcell4. Mai mult decât atât, Orange Moldo va a lansat pagina
#SuperCoders5 pentru a încuraja părinții și profesorii să dezvolte competențele online ale
copiilor, oferind mai multe sfaturi despre navigarea în siguranță online, evitarea abuzurilor și
fraudelor, adoptarea unei atitudini responsabile privind conținuturi le postate și protecția datelor
cu caracter personal.
În ceea ce privește asigurarea mijloacelor de filtrare a informației online cu impact
negativ asupra copiilor în cadrul rețelelor de Internet ale instituțiilor de învățământ, în cadrul
interviurilor cu reprezentanții de la Ministerul Educației, Culturii și Cercetării și a i administrației
instituțiilor de învățământ s -a constatat că astfel de filtre aproape că nu există, iar copiii pot
accesa cu ușurință orice conținut virtual. Deși prin Hotărârea Guvernu lui nr. 270 din 13.04.2007
„Cu privire la aprobarea Concepției sistemului informațional educațional ” se stipulează
modalitatea de elaborare și funcționare a unui sistem in formațional educațional comun ( de
exemplu, Sistemul Informațional d e Management Educa țional SIME6 (83)), care reprezintă „un
ansamblu de mijloace software și hardware, informaționale și organizatorice, sisteme de
transmitere a datelor și tehnologii de prelucrare și utilizare a acestora (inclusiv a celor de
instruire), metode și personal, norme legislative și infrastructură” (50), nu există cadrul legal –
normativ în vederea obligării furnizorilor de rețele și/sau servicii de comunicații electronice să
presteze serviciul de filtrare a informației online cu impact negativ asupra copiilor în ca drul
instituțiilor de învățământ, centrelor educativ -formative pentru copii sau centrelor de recre ere
pentru copii, care ar stabili precondiții pentru furnizori de prestare a acestor servicii.
În contextul asigurării accesului la informații privind conținut ul și comportament ul ilegal
online și al posibilității de a reclama un conținu t presupus a fi ilegal, în anul 2014 a fost lansat
„Serviciul de asistență telefonică pentru copii (Telefonul Copilului)”, a l cărui scop este de a
proteja copii i împotriv a oricărei forme de încălcare a drepturilor lor, împotriva oricărei forme de
abuz. G estionat de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, acest serviciu este
implementat de Centrul Internațional pentru Protecția și Promovarea Drepturilor Femeii , ,La
Strada’’ în baza unui contract de colaborare cu Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei.
Serviciile sunt prestate gratis pentru toți utilizatorii de telefonie din rețeaua fixă și mobilă și se

4 http://www.moldcell.md/rom/safe -kids
5 https://www.orange.md/?l=1&p=1&c=15&sc=2
6 http://sime.md:8080/ords/f?p=200:1:2638773382410 :::::

48
realizează prin intermediul numărul ui național unic 116 111, atribuit de către Agenția Națională
pentru Reglementarea în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației a Republicii
Moldova. Furniza t 7 zile pe săptămână (24/24), Telefonul Copilului le oferă ocazia copiilor și
tinerilor afl ați în dificultate să ia legătura cu diverse organizații și resurse, să își exprime
preocupările, să vorbească despre aspecte care îi afectează direct și să contacteze pe cineva în caz
de urgență. Pentru a asigura funcționarea corespunzătoare a serviciului , Ministerul Muncii,
Protecției Sociale și Familiei a aprobat Regulamentul și standardele minime de calitate pentru
acest serviciu privind organizarea și funcționarea telefonului gratuit al copilului ( 85).
Mai mult decât atât, fiind inițial conceput ca un serviciu de tip telefon de încredere,
acesta a evoluat într -un portal web7, care oferă nu doar sprijin la solicitare, dar și informații utile
despre drepturile copiilor, riscurile la care copii i pot fi expuși în mediul virtual și un șir de studii
de caz î n scopuri educaționale. În acest context, crearea și funcționarea serviciu lui în cauză se
încadrează în una din acțiunile propuse de către „Planul național de acțiuni pentru implementarea
Acordului de Asociere Republica Moldova – Uniunea Europeană în perio ada 2014 -2016” (52),
orientat spre dezvoltarea mecanismelor de colectare a datelor privind copiii aflați în situație de
risc în scopul prognozării ori interpretării fenomenelor victimizării copiilor.
În același context își găsește relevanța și Acțiunea 1 a „Planului de acțiuni privind
promovarea siguranței pe Internet a copiilor și adolescenților pentru anii 2017 -2020” (48), care
presupune un efort inter sectorial comun al Agenției de Stat pentru Protecția Moralității,
Ministerului Afacerilor Interne, Minist erului Muncii, Protecției Sociale și Familie i, Institutului
de Dezvoltare a Societății Informaționale, Cancelariei de Stat, partenerilor de dezvoltare,
asociațiilor obștești și al furnizorilor de rețele și/sau servici i de comunicații electronice pentru
crearea punctelor de contact naționale pentru recepționarea raportării conținutului ilegal din
Internet prin:
a. Elaborarea cadrului normativ privind funcționarea platformei web pentru raportarea
conținutului ilegal din Internet ( termen de realizare – trimestru l I al anului 2018 );
b. Crearea platformei web pentru raportarea conținutului ilegal din Internet ( termen de
realizare – trimestru l III al anului 2018 ); și

7 http://telefonulcopilului.md

49
c. Promovarea acestei platforme ( termen de realizare – trimestru l IV al anului 2020 ).
Drept rezultat, va fi elaborat și aprobat un regulament de funcționare a platformei date,
iar în baza funcționării acesteia vor fi identificate mai multe cazuri de conținuturi ilegale din
internet, deci va fi un număr mai semnificativ de procese penale și contravenționale începute în
baza raportării parvenite pe platformă.
Acordarea protecției speciale copiilor pentru a preveni imixtiunea în bunăstarea lor
fizică, psihică și morală
Conform R aportul ui Fundației „Copiii Nimănui ” (Nobody’s Children Foundation ),
realizat în anul 2015 , cu privire la situația exploatării sexuale a copiilor și tinerilor în scopuri
comerciale din Europa Centrală și de Est, 53% din populația Republicii Moldova consideră că în
Republica Moldova există grupuri de copii și ti neri expuși riscurilor înalte de angajare în
activități sexuale, în schimbul banilor sau altor beneficii (32). Printre cele mai importante cauze
au fost numite educația copiilor în familii patologice (de exemplu, în care predomină abuzul de
substanțe sau v iolenț a), familii sărace sau familii unde părinții acordă puțin timp educației
copiilor.
Există un șir de politici naționale care prin revendicările lor își propun să asigure
drepturile copiilor de a fi protejați social și juridic împotriva riscuril or provocate de informațiil e
cu caracter violent, pornografic ș.a. din mass -media sau Internet sau riscului acostării și
exploatării sexuale a copiilor, cauzate de neglijența agenților publici și privați de prestare a
serviciilor mass -media sau Internet, neg lijența părinților în educația copiilor și intențiil e
comercial -sexuale a le prădătorilor virtuali. Printre aceste documente se regăsește Codul
Contravențional al Republicii Moldova nr. 218 din 24.10.2008 (41) , Legea nr. 140 din
14.06.2013 privind protecția specială a copiilor aflați în situații de risc și a copiilor separați de
părinți (38), Hotărârea Guvernului nr. 270 din 08.04.2014 privind aprobarea Instrucțiunilor
referitoare la mecanismul intersectorial de cooperare pentru identificarea, evaluarea, ref erirea,
asistența și monitorizarea copiilor victime și potențiale victime ale violenței, neglijării,
exploatării și traficului (47), Ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 293 din 08.10.2015 cu
privire la aprobarea Fișei de sesizare a cazului suspect de violență, neglijare, exploatare și trafic
al copilului (57), Ordinul Ministerului Educației nr. 858 din 23.08.2013 privind Metodologia de

50
aplicare a Procedurii de organizare instituțională și de intervenție a lucrătorilor instituțiilor de
învățământ pre universitar în cazurile de abuz, neglijare (54) și altele.
Totodată, reprezentanții organizațiilor nonguvernamentale (Centrul Internațional „La
Strada”, Centrul Național de Prevenire a Abuzului Față de Copii, CCF (Copil. Comunitate.
Familie) Moldova și Centrul de Informare și Documentare a Drepturilor Copiilor) în apelul lor
adresat autorităților statului declară că , deși politicile de protecți e socială a drepturilor copiilor
pot fi regăsite în majoritatea documentelor de politici publice, problema prevenirii abuzului
sexual și a exploatării sexuale a copiilor și tinerilor în mediul online este abordată ocazional,
fragmentat și poartă un caracte r haotic ( 80).
Deși au trecut aproape 5 ani de la ratificarea de către Republica Moldova a Convenției de
la Lanzarote, până acum a fost adoptat doar un singur document oficial în acest sens de către
legiuitor – „Planul de acțiuni privind promovarea sigura nței pe Internet a copiilor și
adolescenților pentru anii 2017 -2020” (48) și a avut loc doar înființarea Centrului pentru
Combaterea Crimelor Informatice din cadrul Inspectoratul ui General al Poliției. Fiind o singură
entitate polițienească, Centrul pentru Combaterea Crimelor Informatice nu poate înlocui
răspunsul complex și holistic al statului la infracțiuni de natură sexuală comise împotriva
copiilor, inclusiv în mediul online, pe care și le propune , de exemplu, „Strategia privind protecția
copilului pen tru 2014 -2020” (46) pentru a preveni și a combate violența împotriva copiilor și a
preveni exploatarea, ajutând familiile să echilibreze munca și viața de familie.
În ceea ce privește acțiunile statului împotriva traficului de copii, este de menționat că în
ciuda eforturilor depuse de autorități de prevenire și combatere a traficului de ființe umane
conform standardelor Uniunii Europene și bunelor practici, cum ar fi: instrucțiunile aprobate
privind echipele comune de intervenție de către un grup de lucru interdepartamental, constituit
din oficiali ai Procuraturii Generale din Republica Moldova, ai Ministerului Afacerilor Interne, ai
Serviciului Vamal și ai Centrului Național Anticorupție, sau planul de acțiune privind prevenirea
și combaterea traficului de ființe umane, Republica Moldova , conform declarației Comitetului de
la Lanzarote din 4 decembrie 2015 , continuă să fie o țară -sursă a copiilor ca victime ale abuzului
sexual (63 ). În acest context, Comitetul de la Lanzarote vine cu un șir de recomandări p entru
Republica Moldova, care și -au găsit relevanța în Acțiunea 4.5 „Ajustarea legislației naționale la

51
prevederile Convenției Consiliului Europei pentru protecția copiilor împotriva exploatării și
abuzurilor sexuale și a Protocolului adițional la Convenți e (Lanzarote, 25 octombrie 2007)” a
„Programului național de securitate cibernetică a Republicii Moldova pentru anii 2016 -2020”
(49).
Drept finalitate raportată în anul 2016 a fost proiectul de Lege propus de către Ministerul
Afacerilor Interne pentru mo dificarea și completarea unor acte legislative ce țin de contracararea
pornografiei în scopul ajustării acestora la cadrul juridic internațional și înlăturării deficiențelor
constatate în procesul de aplicare practică a prevederilor legale în domeniul prot ecției copiilor
împotriva ex ploatării și abuzurilor sexual (66). Îmbunătățirile propuse au ținut cont de
recomandări, cum ar fi asigurarea „protecției copiilor împotriva abuzului sexual în cercul de
încredere” (63).
Deși cadrul legislativ -normativ a testă îmbunătățiri semnificative, există necesitatea de a
asigura implementarea eficientă a acestuia prin organizarea unor instruiri continue a le organelor
de drept și a le sistemului judecătoresc în domeniul identificării, investigării și judecării
infracțiunilor săvârșite asupra copiilor cu utilizarea tehnologiilor informaționale. De asemenea,
lipsesc mecanismele necesare pentru aplicarea în practică a prevederilor cadrului legal și de
cooperare a organizațiilor responsabile, a criteriilor de select are a specialiștilor sau voluntarilor
implicați direct în activitatea cu copiii. Nu există date statistice naționale privind criminalitatea
informatică cu implicarea copiilor și adolescenților și privind măsurile întreprinse. La fel ,
lipsește o bază de dat e naționale ajustată și eficientă , care să includă materialul foto și video cu
conținut ilegal, iar clasificatoarele de expertizare a conținutului ilegal și dăunător necesită o
revizuire.
În scopul soluționării problemelor de mai sus, „Planul de acțiuni p rivind promovarea
siguranței pe Internet a copiilor și adoles cenților pentru anii 2017 -2020” (48) propune Acțiunile
3 și 4, care anga jează într -un parteneriat inter sectorial instituțiile statului, partenerii de dezvoltare
și ONG -urile în dezvoltarea cadrul ui legal și de cooperare național pentru contracararea
producerii și distribuirii conținutului ilegal, acostarea și hărțuirea online și asigurarea
mecanismelor necesare pentru aplicarea în practică a prevederilor cadrului dat. Mai mult decât
atât, planul pune în valoare cooperarea națională, regională și internațională în domeniul

52
combaterii conținutului ilegal din Internet prin crearea unui grup de lucru compus din organele
de drept cum ar fi Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul de Informații și Securi tate, Procuratura
Generală împreună cu partenerii de dezvoltare și asociațiile obștești , precum și prin deschiderea
către noi schimburi de experiență între organele de drept din Republica Moldova și alte state
(Acțiunea 5).
Drept exemplu relevant în acest sens poate servi experiența Poloniei, care în anul 2005 a
inițiat Centrul P olonez pentru un Internet Sigur ( Polish Internet Safer Center ) (84 ) în cadrul
Programului pentru un Internet Sigur al Comisiei Europene, derulat în perioada 1999 -2014 ,
condus de către organizația non -guvernamentală „Fundația Copiilor Nimănui ” (Nobody’s
Children Foundation ) și Rețeaua Academică de Calculatoare și de Cercetare (NASK), un institut
de cercetare subordonat Ministerului Afacerilor Digitale, care desfășoară acti vități științifice, de
cercetare și de formare în domeniul securității, fiabilității și eficienței rețelei TIC. Fiind o entitate
non-guvernamentală, Centrul realizează un număr de activități comprehensive destinate
îmbunătățirii siguranței copiilor ș i tinerilor care utilizează Internetul și noile tehnologii, cum ar fi
studii în domeniul siguranței online, în domeniul riscurilor noi apărute, a l profilului psihologic și
comportamental al copiilor care interacționează cu aceste riscuri noi și în domeniu l eficienței
politicilor existente. Centrul, de asemenea, cre ează și oferă instituțiilor educaționale metodologii
și conținuturi de educație digitală, desfășurând proiecte, campanii sociale, conferințe, sesiuni de
training, activități extrașcolare în scopul sensi bilizării și informării copiilor , tinerilor și publicului
larg în problema siguranței online și modalitățil or de evitare a riscurilor Internetului și
responsabilizării acestora să reporteze conținuturile ilegale online. În plus , centrul administrează
cu succes portalul telefonului de încredere Helpline.org.pl, care oferă asistență și consultanță
copiilor, părinților și profesorilor în cazuri de acostare și hărțuire a copiilor în mediul online , în
situații de violenț ă între colegi prin intermediul Internet ului și a l telefoanelor mobile , în cazul
expunerii copiilor la conținuturile dăunătoare și în cazul utilizării excesive a calculatorului și
Internetului de către aceșt ia.
Totodată , Centrul reprezintă un punct de contact al NASK -ului pentru interceptare a și
răspunderea în cazul raportării de către copii, părinți, profesori a conținutului ilegal, utilizând
serviciul Dyżurnet.pl. Raportarea poate fi realizată prin intermediul unui formular online, e -mail
sau telefon. Astfel, în baza unui parteneriat strategic și de colaborare interdepartamentală cu

53
autoritățile de stat și de control, la nivel național se promovează protecția drepturilor copiilor în
cadrul Internetului și cetățeni a digital ă în rândurile populației.
O altă inițiativă a „Planul ui de acțiuni privind promovarea siguranței pe Internet a
copiilor și adoles cenților pentru anii 2017 -2020” (48) este încurajarea elaborării și utilizării
sistemelor de autoreglementare în domeniul siguranței copiilor în mediul online din cadrul
instituțiilo r educaționale formale și nonformale, prin intermediul unui act normativ de stabilire ,
de condiționare pentru furnizorii de Internet a prestării serviciului de filtrare a conținuturilor
online care poartă un caracter dăunător pentru copii (Acțiunea 6). Adi țional, planul pune accent
pe informarea, stimularea și încurajarea participării copiilor , adolescenților și a publicului larg în
crearea unui med iu digital sigur prin activități de informare și creare a grupurilor de inițiativă
(Acțiunile 7 -11). La final, s-a planificat sistematizarea și analiza datelor statistice privind
criminalitatea informatică cu implicarea copiilor și adolescenților , analiza măsurilor întreprinse
și promovarea cercetării referito are la preferințele TIC ale copiilor și tinerilor, comp ortamentele
acestora în Internet și riscurile la care se expun (Acțiunile 12 -13).
Fiind promițătoare în soluționarea problemelor legate de asigurarea drepturilor copiilor în
mediul virtual, acțiunile identificate în planul dat au riscul să fie în întârzi ere, la fel ca și măsurile
incluse într -o serie de documente de politică, inclusiv cel privind protecția copilului pentru 2014 –
2020 (46) și cel privind educația favorabilă incluziunii în Republica Moldova pentru 2011 -2020
(53), care , conform Raportului Consiliul ui Europe i privind protecția drepturilor omului în
Internet în Republ ica Moldova , au înregistrat întârzieri în implementarea lor (63).
Acestea ar putea fi cauzate atât de reformele administrative guvernamentale din
trimestr ele III-IV al e anului 2017, cât și de „insuficiența de fonduri materiale, lipsa resurselor
calificate pentru implementarea acestora ” (65) sau participării instituțiilor implicate în mai multe
inițiative de politici.
Analiza documentelor de politici publice pentru prote cția drepturilor copiilor și tinerilor
în spațiul online denotă că asigurarea drepturilor copilului în spațiul virtual necesită o coordonare
și cooperare consolidată între instituțiile, entitățile și comunitățile relevante și , de asemenea,
presupune asumar ea angajamentului în vederea unei cooperări active și eficiente cu actorii
sectorului privat și organizațiile societății civile.

54
2.3. STUDIEREA EFICACITĂȚII POLITICILOR PUBLICE DE ASIGURARE A
SIGURANȚEI VIRTUALE A COPIILOR ȘI TINERILOR
În scopul studierii eficacității politicilor publice, am analizat gradul de familiarizare a
tinerilor și părinților cu privire la organizațiile sau instituțiile eligibile să asigure siguranța online
a copiilor și tinerilor și gradul de cunoaștere a documen telor de politici publice (legi,
regulamente, strategii ș.a.) din Republica Moldova, abilitate să reglementeze legal protecția
copilului și a tinerilor contra riscuril or mediului online , atrăgând atenția și asupra modului în
care comunitatea le percep e ca fiind practice în prevenirea și soluționarea problemelor de
securitate online.
Rezultatele obținute au dezvăluit că 7 persoane din 10 nu cunosc nicio organizație sau
instituție care ar putea să le ofere ajutor în asigurarea siguranței online a copiilor sau tinerilor. În
afară de aceasta , mai puțin de 2 persoane din 10 sunt la curent cu existența anumitor documente
de politici publice (legi, regulamente, strategii ș.a.), care reglementează legal protecția copilului
și a tinerilor contra riscuril or mediulu i online (vezi Diagrama 4).

Printre puținele organizații nominalizate au fost: Inspectoratul de poliție, școlile,
bibliotecile și ONG -urile educaționale, cum ar fi „La Strada” și „Salvați Copiii!”, iar printre
documentele de politici s -au regăsit doar două: „Legea privind prevenirea și combaterea

55
criminalității informaționale” și „Ghidul de utilizare a internetului” publicat pe site -ul
Ministerului Educației, Culturii și Cercetării .
Totodată , atât tinerii , cât și părinții enumeră printre probleme le legate de securit atea
online a copiilor și tinerilor lipsa sau insuficiența:
● Unui cadru legal (legi, regulamente, strategii etc.) de protecție a drepturilor copiilor și
tinerilor în mediul online;
● Asistențe i sociale și psihologice pentru familii care deja se confruntă cu astfel de
probleme, ce implică instruiri pentru părinți, con sultații psihologice etc.;
● Activităților de instruire la nivel național privind protecția copiilor și tinerilor în mediul
online.
Una din tre cele mai efic iente modalități de soluționare a problemelor conexe asigurării
siguranței online a copiilor și tinerilor din Republica Moldova este considerată de către părinți și
tineri organizarea activități i de instruire în masă privind protecția copiilor și tinerilor în m ediul
online (vezi Diagrama 5).

Astfel, îmbunătățirea cadrului legal și acordarea asistenței sociale familiil or și copii lor
victimizați nu sunt acțiuni suficiente, fără o campanie națională de instruire și informare de

56
durată a populației. Drept urmare, utilizând în mod activ mass -media, se va reuși printr-un efort
comun și sustenabil preveni rea expuner ii copiilor și a tinerilor la riscuril e Internetului.
În baza celor expuse în Capitolul 2, se pot formula un șir de co ncluzii , care valorifică
rolul cetățeniei digitale și a l drepturilor copiilor în asigurarea siguranței online a copiilor și
tinerilor prin prisma percepției populației și a politicilor publice ale Republicii Moldova:
● Cultivarea cetățeniei digitale îi ajută pe copii și pe tineri să conștientizeze riscurile online, să
evite daunele fizice și psihologice pe care le poate aduce Internetul și să valorifice beneficiil e
oferite de către spațiul virtual.
● Documentele de politici cu valoare strategică pentru Rep ublica Moldova (legi și strategii
naționale) nu includ oficial dreptul la libertatea de exprimare a copilului ca drept al omului,
dar își propun să asigure promovarea și asigurarea dreptului copiilor și al tinerilor de a avea
acces la informații și dreptul la instruiri în ceea ce privește utilizarea sigură a Internetului și a
modului de menținere a vieții lor private, precum și dreptul de a fi protejați social și juridic în
mediul virtual împotriva riscuril or informațiilor cu caracter violent, pornografic ș .a.
● Se constată întârzieri în implement area acțiunilor de politici sau lipsa acestora , determinate
de reformele administrativ -guvernamentale din trimestrele III -IV ale anului 2017, de
insuficiența de fonduri material e, de lipsa resurselor calificate sau de implicării instituțiilor
implicate în prea multe inițiative de politici.
● Asigurarea drepturilor copilului în spațiul virtual necesită o coordonare și cooperare
consolidată între instituțiile, entitățile și comunităț ile relevante și , de asemenea, presupune
asumarea angajamentului în vederea unei cooperări active și eficiente cu actorii sectorului
privat și organizațiile societății civile.
CAPITOL UL 3. RECOMANDĂRI ȘI CONCLUZII DE ÎMBUNĂTĂȚIRE A
POLITICILOR PUBLICE DE ASIGURARE A SIGURANȚEI ONLINE A
COPIILOR ȘI TINERILOR
Studierea documentelor de politici existente la nivel național pentru asigurarea drepturilor
copiilor și tinerilor din Republica Mo ldova în mediul online și analiza percepției populației cu
privire la eficacitatea acestor politici și importanța promovării cetățeniei digitale a rezultat în

57
identificarea unui șir de concluzii și probleme, pe care le vom sintetiza în cele ce urmează.
Abordarea acestor probleme va permite îmbunătățirea situației privind siguranț a online a copiilor
și tinerilor din țara noastră.
Studiul a demonstrat că siguranța online necesită să fie analizată prin intermediul
cetățeniei digitale, care reprezintă un comp lex de cunoștințe, abilități și atitudini dobândite de
către copiii și tinerii utilizatori de Internet, care contribuie la comportamentul adecvat și
responsabil al acestora în spațiul virtual. În viziunea tinerilor și a părinților, cultivarea cetățeniei
digitale le permite copiilor și tinerilor să co nștientizeze riscurile online, să evite posibilel e lacune
ale activității lor virtuale și să valorifice la maximum beneficiil e oferite de către Internet în
scopuri educaționale, de dezvoltare personală și afirmare profesională .
Mai mult decât atât, problema siguranței online este considerată actuală și importantă
pentru copii, tineri , părinții acestora și întreaga comunitate din care fac parte, dat fiind faptul că
„lumea virtuală devine tot mai periculoasă pe zi ce trece din cauza accesului tuturor și a
posibilității nelimitate de a rămâne incognito ”, iar riscurile la care se expun copiii în Internet „îi
fac vulnerabili din motivul că aceștia sunt încă mici, naivi și ușor de manipulat”.
Cele mai frecvente experiențe de risc online la care au fost expuși și în care au fost
implicați copiii și tinerii intervievați țin de furtul datelor cu caracter personal, comunicare a cu
străinii, hărțuire a online și nerespectarea dreptului de autor.
Studiul a identificat că tinerii și părinții posedă un nivel mediu de cunoștințe în domeniul
promovării siguranței online, manifestat prin cunoștințe și abilități înalte de pr otejare a datelor cu
caracter personal și asigurarea unei comunicări virtuale eficiente în baza folosirii regulilor de
Netichetă.
Totodată, copiii și tinerii întâmpină dificultăți în identificarea unui șir de acțiuni de
combatere și prevenire a actelor de hărțui re online ( cyberbulling ) și de utilizare a resurselor
online deschise prin protejarea drepturilor de autor , iar în momentul expuneri i la anumit e riscuri
și situații neplăcute online, cum ar fi agresiune a online, hărțui rea, furt ul de date personale etc., ei
evită solicitarea unui sprijin din partea părinților sau altor adulți de încredere. Ace st fapt
demonstrează că, deși copiii și tinerii conștientizează importanța siguranței online și existența

58
riscurilor Internetului, ei au un grad redus de responsabilizare în raportarea unor astfel de cazuri,
din cauza dezinformării privind importanța, metodele și posibilitățile de reclamare a acestora.
Rezultatel e studiului percepției tinerilor și a părinților cu privire la eficacitatea politicilor
publice de promovare a siguranței online a copiilor în țara noastră arată că 7 persoane din 10 nu
cunosc nicio organizație s au instituție care ar putea să le ofere ajuto r copiilor sau tinerilor în
asigurarea siguranței online. În afară de aceasta , mai puțin de 2 persoane din 10 sunt la curent cu
existența anumitor documente de politici publice (legi, regulamente, strategii ș.a.), care
reglementează legal și normativ prote cția copilului și a tinerilor împotriva riscuril or mediului
online.
Studiul , de asemenea , a arătat că , în opinia tinerilor și părinților, lipsa siguranței online a
copiilor și tinerilor în Repu blica Moldova este determinată de absența sau insuficiența: un ui
cadru legislativ -normativ (legi, regulamente, strategii etc.) de protecție a drepturilor copiilor și
tinerilor în mediul online; asistenței sociale și psihologice pentru familii care deja se confruntă cu
astfel de probleme, care ar implica instruiri pen tru părinți, consultații psihologice etc.;
activităților de instruire la nivel național privind protecția copiilor și tinerilor în mediul online.
Organizarea activități i de instruire în masă privind protecția copiilor și tinerilor în mediul
online este văzută de către părinți și tineri ca fiind cea mai eficac e modalitate de soluționare a
problemelor conexe asigurării siguranței online a copii lor și tinerilor din Republica Moldova.
Din păcate, copi ii și tinerii reportează că ei beneficiază foarte rar de activități de instruire
de acest tip în cadrul instituției în care își fac studiile sau în care activează , motiv pentru care
aceștia se informează independent , fără niciun ajutor, explorând de sine stătător, haotic și
neconsecvent resursele Internetului. A ceastă abordare , la rândul său, sporește riscul copiilor de a
fi expuși repetat conținuturilor dăunătoare și , astfel , reduce siguranța lor.
În acest context, promovarea drepturilor copilului în mediul online și cultivarea cetățeniei
digitale trebuie să fie una din prioritățile pe care țara noastră, în calitate de stat -membru al
Consiliului Europei , trebuie să și le asume în politicile sale. În baza obligației sale de a
recunoaște și asigura drepturile și libertățile fundamentale ale omului, definite de C onvenția
Europeană a Drepturilor Omul ui (STE nr. 5, Convenția CțEDO ) (59) și de alte convenții și

59
instrumente ale Consiliului Europei (Convenția de la Budapesta (62), Convenția de la Lanzarote
(60), Convenția 108 (61), Ghidul drepturilor omului pentru util izatorii de Internet (58)), statul
trebuie să își ia angajamente de protecți e a dreptului copiilor la libertatea de exprimare, a
dreptului de acces la informație, a dreptului la libertatea de întrunire, protecția împotriva
criminalității informatice, inclu siv a dreptului la viața privată și a protecției datelor cu caracter
personal în mediul online.
Analiza documentelor de politici publice a identificat că în pofida ratificării de către
Republica Moldova a instrumentelor juridice menționate anterior și a eforturilor de a pune în
aplicare dreptul copiilor la nivel național, există multe obstacole în ex ercitarea drepturilor date,
care până în prezent rămân neabordate.
Or, cadrul legislativ al Republicii Moldova nu include oficial dreptul la libertatea de
exprimare a copilului ca drept al omului, ci doar face referire că statul garantează copilului
dreptu l de a -și exprima liber aceste opinii asupra oricărei probleme care îl privește.
Strategiile naționale pentru anii 2014 -2020 acceptă problemele nerespectării dreptului
copiilor și al tinerilor de a -și exprima liber părerile și a participa la edificarea s ocietății, dar nu
fiecare dintre acestea propun e acțiuni de abordare a probleme i în cauză .
Dreptul de acces la Internet este considerat o condiție și un factor care favorizează
exercitarea altor drepturi și libertăți în mai multe documente de politică a doptate de către Guvern
(Programul „e -Transformare” (42), Programul „Moldova Digitală 2020” (43), inițiativa
„Guvernare deschisă” (44), Strategia „Educație 2020” (45)), însă nu este recunoscut în cadrul
legal național în mod oficial ca un drept al omului s au ca o condiție sau un factor care
favorizează alte drepturi și libertăți în cadrul legal.
Există un șir de politici naționale, care prin revendicările lor, elaborate în acord cu
convențiile Consiliului Europei , își propun să asigure promovarea și asigurarea dreptului copiilor
și al tinerilor de a avea acces la informații și dreptul la instruiri în ceea ce privește utilizarea
sigură a Internetului și a modului de menținere a vieții lor private, cât și dreptul de a fi protejați
social și juridic în mediul virtual împotriva riscuril or informațiilor cu caracter violent,

60
pornografic ș.a. Totuși, nu există date suficiente care ar indica situația recentă privind accesul
copii lor la Internet în plan național.
Pe de altă parte, documentul de importanț ă strategică „Strategia națională pentru protecția
copilului 2014 -2020 ” nu include măsuri în ceea ce privește accesul la informații într -un limbaj
adecvat vârstei lor și instruirea asigurată de profesorii, educatorii și părin ții sau tutorii lor în ceea
ce privește utilizarea sigură a Internetului și nici nu propune obiective care să abordeze problema
revictimizării copiilor prin intermediul Internetului.
În scopul asigurării dreptului de acces la informații privind conținut ul și comportamen tul
ilegal online, Guvernul propune un șir de revendicări și indicații adresate agenților audio –
vizualului și celor ce acordă servicii de acces la rețele computerizate publice (Internet) în scopul
reducerii riscurilor expunerii copiilor la conținuturi dăunătoare pentru dezvoltarea lor fizică și
psihică, dar nu condiționează prin acte legislativ -normative utilizarea de către furnizori i de rețele
și/sau servicii de comunicații electronice a serviciul ui de filtrare a informației online cu impact
negativ asupra copiilor în cadrul instituțiilor educaționale.
În pre zent există doar un punct de contact național pentru recepționarea raportării
conținutului ilegal din Internet – „Serviciul de asistență telefo nică pentru copii (Telefonul
Copilului)”, care , deși colaborează cu platforma „Singur Online” a Centrului Internațional „La
Strada” , nu dispune totuși de resurse suficiente în acoperirea necesităților și solicitărilor din
întreaga țară.
Cu toate că politicile de protecție socială a drepturilor copiilor pot fi regăsite în
majoritatea documentelor de politici publice, problema prevenirii abuzului sexual și a exploatării
sexuale a copiilor și tinerilor în mediul online este abordată ocazional, fragmenta t și poartă un
caracter haotic. Aceast a se întâmplă și din motivul că singura entitate polițienească instituită
acum pentru interceptarea cazuril or de abuz și exploatare sexuală online este Centrul pentru
Combaterea Crimelor Informatice din cadrul Inspectoratul ui General al Poliției, care nu poate
înlocui răspunsul complex și holistic al statului la infracțiuni de natură sexuală comise împotriva
copiilor și tinerilor.

61
O situație mai critică se constată în regiunea transnistreană, unde nu există astfel de
documente de politic i specifice.
Instituțiile de stat și -au asumat mai multe angajamente p entru promovarea și asigurarea
siguranței online a copiilor și tinerilor, care , fiind planificate în colaborare cu alte instituții și
centre, rămân totuși implementate segmentat de către fiecare ins tituție în parte , fapt care
diminu ează impactul acestora în plan național.
Mai mult decât atât, acțiunile propuse nu au reușit să fie implementate în formula de
colaborare propusă și măsura planificată din cauza constrângerilor bugetare și lipsei de
experienț ă în acest domeniu.
Deși au trecut aproape 5 ani de la ratificarea de către Republica Moldova a Convenției de
la Lanzarote, până acum s-a adoptat doar un singur document oficial în acest sens de către
legiuitor – „Planul de acțiuni privind promovarea siguranței pe Internet a copiilor și
adolescenților pentru anii 2017 -2020 ” (48). Este un document de politici care promi te să unească
toate acțiunile instituțiil or statului, partenerii de dezvoltare și asociațiile de dezvoltare într-un
efort comun inter sectorial în scopul creșterii nivelului de siguranță a copiilor și adolescenților pe
Internet . El planifică: crearea punctelor de contact naționale pentru recepționarea raportării
conținutului ilegal din Internet; crearea centrelor de informare și consiliere privind siguranța
online; dezvoltarea cadrului național legal și de cooperare pen tru contracararea producerii și
distribuirii conținutului ilegal, acostarea și hărțuirea online și asigurarea mecanismelor necesare
pentru aplicarea în practică a prevederilor cadrului dat; valorificarea cooperării naționale,
regionale și internaționale în domeniul combaterii conținutului ilegal din Internet; încurajarea
elaborării și utilizării sistemelor de autoreglementare în domeniul siguranței copiilor în mediul
online din cadrul instituțiilor educaționale formale și nonformale; informarea, stimularea și
încurajarea participării copiilor , adolescenților și a publicului larg în crearea unui mediu digital
sigur prin activități de informare și creare a grupurilor de inițiativă ș i alte acțiuni.
Fiind planificate pe perioada 2017 -2020, unele acțiuni din plan sunt deja în întârzier e în
ceea ce privește implementarea, ca și măsurile incluse într -o serie de documente de politică.
Întârzierile ar putea fi cauzate atât de reformele administrativ -guver namentale din trimestr ele III-
IV al e anului 2017, cât și de insuficiența de fonduri materiale , de lipsa resurselor calificate

62
pentru implementarea acestora sau de ne particip area instituțiilor implicate în mai multe inițiative
de politici.
Luând în conside rație concluziile expuse mai sus, propunem un șir de recomandări
generale și specifice fiecărui drept al copiilor în cadrul Internet ului, și anume :
1. Recomandări generale:
1.1. Documentele de politică existente cu privire la drepturile copilului ar trebui să fie
actualizate prin consultații cu copiii și tinerii, pentru a asigir a implement area
instrumentelor juridice internaționale și regionale ratificate de către Republica
Moldova, inclusiv Convenția 108, Convenția de la Lanzarote, Convenția de la
Budapesta, recomandările adoptate de Comitetul de Miniștri și jurisprudența
CEDO .
1.2. Cadrul legal național ar trebui să fie armonizat cu standardele internaționale și
regionale în domeniul drepturilor omului, inclusiv Convenția 108, Convenția de la
Lanzarote, Convenția de la Budapesta, ținând cont de recomandările adoptate de
Comitetul de Miniștri și jurisprudența CEDO.
1.3. Este necesară c onsol idarea eforturilor comune inter sectoriale ale instituțiilor
statului, parteneri lor de dezvoltare, furnizori lor de Internet și asoci ațiilor obștești
în implementarea acțiunilor prevăzute de Planul de acțiuni privind promovarea
siguranței pe Internet a copiilor și adolescenților pentru anii 2017 -2020.

Recomandări specifice fiecărui drept:
1. Dreptul copiilor și al tinerilor de a -și exp rima liber părerile și a participa la
edificarea societății.
1.1. Se recomandă să se promoveze în mod activ drepturile copilului la libertatea de
exprimare și de acces la informații online și să se ia măsuri pentru exercitarea
acestor drepturi.
1.2. Cadrul legal trebuie să fie armonizat pentru a respecta criteriile privind
restrângerea dreptului la libertatea de exprimare a copiilor și tinerilor, care sunt
desprinse din standardele Consiliului Europei în acest domeniu (de exemplu,

63
Includerea dreptului la libertatea de exprimare a copilului ca drept al omului în
Legea nr. 338 din 15.12. 1994 privind drepturile copilului (37)).
1.3. Se recomandă să se proiecteze și să se promoveze platforme (la nivel local și
național) pentru a încuraja asocierea, întrunirea și participarea pe Internet a
copiilor și tinerilor utilizatori de Internet, inclusiv a celor cu dizabilități.
1.4. Se recomandă să se analizeze situația actuală și să se dezvolte programe pentru a
promova și a stimula participarea pe Internet a copiilor și t inerilor, inclusiv a celor
cu cerințe speciale.
1.5. Se recomandă valorificarea și abordarea în sistemul de învățământ a rolului
central al Internetului în promovarea tuturor drepturilor copiilor, în special a
dreptului la libertatea de exprimare, de participa re în viața publică și educație.
2. Dreptul copiilor și al tinerilor de a avea acces la informații într -un limbaj adecvat
vârstei lor și la instruirea asigurată de profesorii, educatorii și părinții sau tutorii
lor în ceea ce privește utilizarea sigură a Int ernetului, inclusiv modul de menținere a
vieții lor private.
2.1. Se recomandă includerea dreptului de acces la Int ernet în cadrul legal na țional
adoptat de către Guvern în mod oficial ca un drept al omului sau ca o condiție sau
un factor care favorizează alte drepturi și libertăți în cadrul legal.
2.2. Să se ia măsuri proactive pentru a facilita accesul la Internet , pentru a asigura în
permanență disponibilitatea, accesibilitatea, caracterul rezonabil, securitatea și
fiabilitatea acestuia pentru toate segmentele populației de copii, inclusiv din
zonele rurale și copii cu nevoi speciale, inclusiv utilizatorii cu dizabilități.
2.3. Se recomandă colectarea, sistematizarea ș i analiza datelor statistice cu privire la
situația recentă a accesului copii lor la Internet în plan național, inclusiv a
accesului copii lor cu dizabilități, celor din medi ul rural și din familii defavorizate.
2.4. Se recomandă ajustarea cadrului legal și normativ conform standardelor propuse
de către documentele de politici ale Consilii lor Europene , care vor asigura
protecția datelor cu caracter personal a le minori lor în cadrul interviurilor

64
personalizate, efectuate pe teritoriul unor instituții medicale sau educaționale, cu
referire la anumite subiecte deosebit de sensibile .
2.5. Se recomandă ca Strategia națională pentr u protecția copilului 2014 -2020 (46) să
fie suplimentată cu:
2.5.1. Obiective ce aborde ază riscurile pe care le prezintă mediul online și
avantajele pe care le prezintă instrumentele TIC;
2.5.2. Obiective de prevenire, identificare și monitorizare a revictimizării
copiilor prin intermediul Internetului;
2.5.3. Măsuri în ceea ce privește accesul la informaț ii într -un limbaj adecvat
vârstei copii lor și instruirea asigurată de profesorii, educatorii și părinții
sau tutorii lor în ceea ce privește utilizarea sigură a Internetului, inclusiv
modul de menținere a vieții lor private .
2.6. Se recomandă ajustarea planului de acțiune detaliat privind implementarea
Strategiei naționale pentru protecția copilului 2014 -2020, în vederea puner ii în
aplicare a obiectivelor și măsurilor noi, indicate în punctul 2.5.
2.7. Se recomandă îmbunătățirea cadrului juridic cu privire la protecția drepturilor
copiilor în activități de difuzare a programelor, pe Internet și prin orice mijloc
mass -media , care să fie aliniat la standardele Consiliului Europei.
2.8. Se recomandă continuarea dezvoltăr ii și instituționalizării mecanismelo r de
consultare a opiniei tuturor copiilor, fără discriminare, la toate nivelurile educației
în conformitate cu standardele internaționale privind participarea copiilor, prin
revizuirea programei școlare și pregătir ea cadrelor didactice pentru a le ajuta s ă
înțeleagă conceptul de opinie a unui copil.
2.9. Se recomandă crearea unui sistem durabil de instruire continuă a elevilor, a
profesorilor în învățământ ul primar, secundar și universitar în domeniul protecției
datelor cu caracter personal.
2.10. Se recomandă creare a centrelor de informare și consiliere privind siguranța online
a copiilor în toate regiunile țării.

65
2.11. Se recomandă elaborarea mecanismelor necesare pentru aplicarea în practică a
prevederilor cadrului legal și de cooperare a organizațiilor responsabile, a
criteriilor de selectare a specialiștilor sau voluntarilor implicați direct în
activitatea cu copiii.
2.12. Se recomandă e laborarea cadrului normativ de integrare a standardelor Ghidului
drepturilor omului pent ru utilizatorii de Internet în sistemul educațional sau în
cadrul curricular.
2.13. Se recomandă traducerea standardelor Ghidului drepturilor omului pentru
utilizatorii de Internet în limbajul accesibil persoanelor cu dizabilități vizuale ,
pentru a asigura disponibilitatea și accesibilitatea informațiilor publice pe
înțelesul tuturor, fără discriminare.
2.14. Se recomandă conceperea materialel or de instruire pentru a -i ajuta pe copii și pe
tineri, inclusiv pe cei cu nevoi speciale, să învețe cum să se protejeze împotriva
conținutului dăunător, cum ar fi eventualele consecințe ale dezvăluirii
informațiilor personale pe Internet.
2.15. Se recomandă crearea și diseminarea de instrumente pentru a pregăti copiii,
părinții și educatorii să valorifice la maxim um potențialul TIC și al mediilor
digitale.
2.16. Se recomandă p romovarea dez voltării de orientări privind educația părintească
bazată pe drepturi în era digitală.
2.17. Se recomandă crearea programelor de sporire a implicării active a copiilor în
proiectarea și implementarea de inițiative care să vizeze promovarea siguranței
online.
2.18. Se recomandă dezvoltarea măsurilor educaționale în vederea abordării
problemelor de învățare și a nevoilor elevilor, precum și în scopul de a ajuta elevii
să lucreze în medii online deschise și bazate pe colaborare.
2.19. Se recomandă implementarea și promovarea c elor mai bune practici privind
programele de interactivitate eficientă în vederea dobândirii competenței de
cetățean digital pentru elevi prin programa școlară, iar pentru cadrele didactice,
prin inițiere și perfecționare profesională.

66
2.20. Se recomandă crearea de politici și programe de încurajare și implicare a societății
civile în diseminarea și aplicarea ghidului drepturilor omului pentru utilizatorii de
Internet , astfel încât acesta să devină un instrument eficient pentru utilizatorii de
Internet.
2.21. Se recoma ndă organizarea consultărilor/dezbaterilor multilaterale cu privire la
aspecte de politici privind locul și valorificarea siguranței online a copiilor și
tinerilor în societate, mediul școlar (programe școlare și organizații școlare) ;
trebuie corel ate și explic ate responsabilitățile administrative și cele legale ale
directori lor de școli, cadre lor didactice, elevi lor și părinți lor.
2.22. Se recomandă colaborarea de facto cu autorități le publice din regiunea
transnistreană , pentru a promova protecția drepturilor omului în Internet și a
asigura protecția acestor drepturi pe malul stâng al Nistrului.
3. Dreptul de acces la informații privind conținut ul și comportament ul ilegal online
(spre exemplu , hărțuire a online), precum și po sibilitatea de a reclama conținutul
pretins a fi ilicit.
3.1. Se recomandă dezvoltarea unor mecanisme ușor accesibile de raportare de către
copii sau tineri a conținutului și comportamentul ui care prezintă un risc de
prejudiciu, mai ales pe rețele le de social izare , mecanisme care oferă servicii de
consiliere și sprijin într -un mod ce să respecte dreptul copiilor și tinerilor la viața
privată și anonimatul .
3.2. Se recomandă crearea mai multor puncte naționale de contact pentru
recepționarea raportării conținutului ilegal din Internet .
3.3. Se recomandă realizarea evaluărilor și examinărilo r regulate pentru a monitoriza
gradul de exercitare a drepturilor și libertăților copiilor și tinerilor pe Internet .
3.4. Se recomandă organizarea unor instruiri continue a le organelor de drept și a le
sistemului judecătoresc în domeniul identificării, investigării și judecării
infracțiunilor săvârșite asupra copiilor cu utilizarea tehnologiilor informaționale .
3.5. Se recomandă să se efectueze studii suplimentare privind impactul Internetului
asupra vieții copiilor.

67
3.6. Se recomandă elaborarea documentelor de politici holistice care să includă
sporirea capacități i utilizatorilor în scopul protejării de vătămarea online și de
riscurile pe care le prezintă Interne tul pentru siguranța copiilor ( de exe mplu,
elabor area Strategiei naționale de prevenire a suicidului).
3.7. Se recomandă utilizarea acestor politici elaborate (vezi punctul 3.5) pentru
conceperea și promovarea Internetul ca o resursă pozitivă, mai ales în contextul
combaterii tulburărilor comportamentale clinice asociate cu Internetul.
4. Acordarea protecției speciale copiilor pentru a preveni imixtiunea în bunăstarea lor
fizică, ps ihică și morală .
4.1. Se recomandă elaborarea și punerea în aplica re a unui cadru legislativ -normativ în
vederea obligării furnizorilor de rețele și/sau servicii de comunicații electronice să
presteze serviciul de filtrare a informației online cu impact negati v asupra copiilor
în cadrul instituțiilor educaționale și în vederea responsabilizării actorilor
educaționali implicați.
4.2. Se recomandă colectarea, sistematizarea și analiza datelor statistice naționale
privind criminalitatea informatică cu implicarea copiil or și adolescenților și
privind măsurile întreprinse.
4.3. Se recomandă îmbunătățirea cadrului legislativ -normativ care să asigure
mecanismele de plângeri și proceduri administrative și judiciare potrivite pentru
copii și tineri, inclusiv asistență și sprijin în utilizarea acestora, atunci când
drepturile și libertățile lor sunt restricționate sau atunci când există vreo bănuială
că drepturile le sunt încălcate .
4.4. Se recomandă elabora rea programelor de implicare a sectorul ui privat în scopul
angajării acestuia într -un dialog deschis cu autoritățile publice competente și
societatea civilă în vederea exercitării responsabilității de asigurare a drepturilor și
libertăților fundamentale ale copiilor și tinerilor în mediul online, prevăzute de
standardele Comisiei Europene.

68
Implementarea acestor recomandări va consolida eforturile statului, a le partenerilor de
dezvoltare și a le asociațiilor obștești , ale instituțiilor publice și a le actorilor din sectorul privat în
promovarea cetăț eniei digitale în rândul copiilor și tinerilor, astfel încât copiii și tinerii utilizatori
de Internet să -și exercite pe deplin drepturile și libertățile fundamentale în regim online.
În concluzi e, putem afirma că asigurarea drepturilor copilului în spațiul virtual necesită o
coordonare și cooperare consolidată între instituțiile, entitățile și comunitățile relevante și , de
asemenea, presupune asumarea angajamentului în vederea unei cooperări active și eficiente cu
actorii sectorului privat și organiz ațiile societății civile.
Mai mult decât atât, îmbunătățirea cadrului legal și acordarea asistenței sociale pentru
familiile și copiii expuși riscurilor nu sunt acțiuni suficiente, fără o campanie națională de
instruire și informare de durată a populației . Drept urmare, implicând în mod activ întreaga
societate (instituțiile statului, insti tuțiile educațion ale, mass -media, societatea civilă, agenții
economici etc.) se va reuși într -un efort comun și sustenabil preveni rea expuner ii copiilor și a
tinerilor la riscuril e Internetului. Doar o astfel de valorificare a rolului cetățeniei digitale în
educația copiilor și tinerilor va consolida siguranța online în Republica Moldova.
Anexa 1. Fișa „Competențe digitale”.
Stimați participanți ai focus -grupului,

Vă rugăm să evaluați nivelul de dezvoltare a competențelor digitale a le copiilor și
tinerilor din regiunea Dvs., utilizând scara de la 0 la 5 puncte, unde 0 puncte ar înse amnă „nu se
descurcă deloc”, iar 5 puncte înseamnă „se descurcă foarte bine”.

Nr. Competențe
digitale Indicatori ai competențelor digitale Nivelul de dezvoltare a competențelor
digitale (0 -5 puncte)
1. Prelucrarea
informației
 Pot găsi informații online
despre bunuri și servicii.
 Pot obține informații de pe
site-urile publice.
 Pot descărca și salva
informația găsită pe Internet
în diferite formate.
 Copi ez și transfer

69
documente/imagini/
prezentări și fișiere.
 Folosesc servicii de tip
„cloud ” pentru depozitarea
informației.
 Pot evalua cât de validă și
credibilă este informația
online folosind un set de
criterii.
2. Comunicarea  Expediez și recepționez
e-mailuri.
 Particip și comunic pe
rețelele de socializare.
 Postez mesaje pe platformele
de socializare și de chat.
 Efectuez apeluri online și
video prin intermediul
camerei video, utilizând
Internetul.
 Pot să încarc conținuturile
create personal pe orice
platformă web.
 Pot să distribui/partajez
conținuturile personale
postate pe platforme web cu
alți utilizatori.
 Utilizez calendarul electronic
pentru planificarea și
desfășurarea eve nimentelor.
 Pot folosi platforme virtuale
pentru colaborare și
management al proiectelor.
3
Crearea
conținuturilor  Pot crea site -uri web și
bloguri.
 Pot crea prezentări
electronice online utilizând
platforme virtuale de
prezentare, care vor include
imagini, sunet, video,
diagrame și vor permite

70
colaborarea online.
 Pot crea conținuturi în tabele
online de calcul și pot utiliza
formule aritmetice în aces te
tabele.
 Pot crea postere, flyere sau
alte materiale de promovare,
utilizând platforme virtuale.
 Pot crea produse video
utilizând platforme virtuale.
 Pot crea chestionare prin
intermediul platformelor
online.
4 Securitatea
 Verific în mod frecvent
configurația de securitate a
dispozitivelor și sistemelor și
/ sau a aplicațiilor pe care le
folosesc.
 Știu cum să reacționez în
cazul în care computerul este
infectat cu un virus.
 Pot aplica filtre pentru
e-mailuri de tip spam.
5 Rezolvare de
probleme
 Pot conecta sau instala noile
dispozitive de calculator și
online.
 Pot să completez un curs
online.
 Pot face cumpărături și
efectua plăți online.

Anexa 2. Rezultatele sesiunilor de focus -grup cu privire la cele mai mult/mai puțin
dezvoltate competențe digitale pe care le posed ă copii i și tineri i

Nr. Competențe
digitale Nivel Indicatori ai competențelor digitale – media

71
1. Prelucrarea
informației.
Media=4,01 –
80,25%
înalt Găsesc informații online despre bunuri și servicii – 4,6
Pot obține informații de pe site -urile publice – 4,54
Descarc și salve z informația găsită pe Internet în diferite formate –
4,26
Copie z și transfer documente/imagini/prezentări și fișiere – 4,40
mediu –
slab Pot evalua cât de validă și credibilă este informația online folosind
un set de criteri i – 2,38
Folosesc servicii de tip „cloud” pentru depozitarea informației –
2,6
2. Comunicarea
media=3,87 –
77,4% înalt Expedi ez și recepțione z e-mailuri – 4,26
Particip și comunic pe rețelele de socializare – 4,79
Poste z mesaje pe platformele de socializare și de chat – 4,46
Efectue z apeluri online și video prin intermediul camerei video,
utilizând Internetul – 4,35
mediu Încarc conținuturile create personal pe orice platformă web – 3,72
Distribui/partaje z conținuturile personale postate pe platforme web
cu alți utilizatori – 3,65
slab Utilize z calendarul electronic pentru planificarea și desfășurarea
evenimentelor – 2,96
Pot folosi platforme virtuale pentru colaborare și management al
proiectelor – 2,84
3
. Crearea
conținuturilor înalt –

72
media=2,92 –
58,4% mediu Creez prezentări electronice online utilizând platforme virtuale de
prezentare, care includ imagini, sunet, video, diagrame și permit
colaborarea online – 3,43
Creez conținuturi în tabele online de calcul și pot utiliza formule
aritmetice în aceste tabele – 3,04
Creez produse video utilizând platforme virtual e – 3,09
slab Creez site-uri web și bloguri – 2,35
Creez postere, flyere sau alte materiale de promovare utilizând
platforme virtual e – 2,89
Creez chestionare prin intermediul platformelor online – 2,74
4. Securitatea înalt –
Media=2,67 –
53,4%
mediu Verific în mod frecvent configurația de securitate a dispozitivelor
și sistemelor și / sau
a aplicațiilor pe care le folosesc – 3,08%
slab Știu cum să reacționez în cazul în care computerul este infectat cu
un virus – 2,36
Aplic filtre pentru e -mailuri de tip spam – 2,58
5. Rezolvare de
probleme înalt –
Media=2.68 –
53.6% mediu Conecte z sau instale z noile dispozitive de calculator și online –
3,56
slab Complete z un curs online – 2,35
Procur mărfuri și efectue z plăți online – 2,13

Anexa 3. Rezultatele chestionarelor pentru tineri și părinți

73
Secțiunea 1 . Experiența expunerii la riscuril e Internetului din perspectiva copiilor/tinerilor
și a părinților.

Criteriul 1: Frecvența expunerii la riscuril e Internetului de către tineri și copii.

Nr. Item Media rezultatelor
copii/tin eri Media rezultate /
părinți
1 A introdus online datele sale
personale (nume le, telefon ul, adresa,
instituția etc.) . 3.31 1.83
2 A spus lucruri neplăcute online altor
persoane, plasând mesaje urâte pe
pagina lor online sau în chat, în loc
să le vorbească direct. 1.47 1.13
3 A primit e -mailuri și/sau mesaje
răutăcioase adresate lui personal. 1.60 1.35
4 A primit e -mailuri/mesaje cu caracter
ostil, discriminator despre o altă
persoană. 1.65 1.29
5 A primit invitații de pe un site web
sau e -mailuri credibile , care solicitau
informații și date personale (nume,
prenume, adresa, date bancare etc.) . 2.80 1.48
6 A acceptat cu ușurință invitațiile de
prietenie online de la oameni
necunoscuți. 2.67 1.54
7 Are încredere totală în prietenii săi 2.20 1.62

74
virtuali.
8 A fost confruntat cu o situație de
comunicare dificilă online , pe care nu
a știut cum să o soluționeze . 1.92 1.32
9 A primit mesaje cu propuneri
indecente de la prietenii sau străinii
online. 1.89 1.10
10 A recepționat imagini cu caracter
pornografic de la un străin sau
prieten online. 1.63 1.08
11 A primit propuneri de a ține în secret
prietenia cu vreo persoană din mediul
online. 1.15 1.16
12 A fost invitat să se întâlnească cu
străinii sau noii prieteni online în
viața reală. 1.92 1.18
13 Are încredere deplină în oamenii care
îi solicită prietenie online. 2.15 1.62
14 Este sincer și onest în comunic area
cu prietenii online, împărtăș indu-le
cu ușurință secretele sale. 2.13 2.05
15 A folosit uneori informații de pe site –
urile web pentru lucrările școlare,
prezentându -le ca fiind ale sale
proprii. 2.1 1.72

75
16 A spus lucruri neplăcute online altor
persoane, plasând mesaje urâte pe
pagina online a acestora sau în chat,
în loc să le vorbească direct. 1.34 1.10
17 A expediat e -mailuri și/sau mesaje
răutăcioase adresate altor perso ane. 1.63 1.10
18 Expediază fără niciun dubiu invitații
de prietenie persoanelor pe care i le
sugerează alți prieteni online sau
rețeaua de socializare în care
comunic ă. 1.68 1.37
19 Obișnuiește să încarce fotografiile și
secvențele video fotografiate/filmate
personal sau de către alte persoane pe
site-urile publice. 2.84 1.78
20 A expediat mesaje neplăcute de
răspuns la mesajele pe care le -a
primit vreodată de la profiluri sau
numere necunoscute. 1.22 1.16
21 I s-au furat datele personale în scopul
creării altor conturi -fantom ă, care
poartă un caracter discriminator . 1.39 1.29
22 I s-au furat datele personale în scopul
fraudelor bancare. 1.05 1.00
23 În cazul în care s -a confruntat /s-ar
confrunta cu o situație neplăcută
online, de tipul agresiune online, 1.44 1.05

76
hărțui re, furt de date personale etc., a
apelat/ar apela la ajutorul unui
prieten online .
24 În cazul în care s -a confruntat cu o
situație neplăcută online, de tipul
agresiune online, hărțui re, furt de
date personale etc., a apelat la
ajutorul Dvs. ca părinte sau la un
adult de încredere. 2.47 1.10
25 A fost martor la o hărțuire online a
altei persoane. 3.18 1.91
26 Discută cu prietenii despre siguranța
sa în mediul online și modalitățile de
prevenire a riscurilor Internetului. 2.00 1.29
27 Discută periodic cu părintele sau cu
alți adulți de încredere despre
siguranța sa în mediul online și
modalitățile de prevenire a riscurilor
Internetului. 2.47 2.18
28 Sunt periodic instruiți și informați în
cadrul instituției în care își fac
studiile sau activează despre riscurile
Internetului și modalitățile de
prevenire a acestora. 2.60 2.75
29 Preferă să se informeze independent ,
fără niciun ajutor despre siguranța sa
în mediul online și despre 3.07 2.48

77
modalitățile de prevenire a riscurilor
Internetului.
Notă: 1 punct – niciodată, 2 puncte – rar, 3 puncte – câteodată, 4 puncte – deseori, 5 puncte –
foarte des .

Itemul 6. Cineva din cunoscuții tăi a trăit experiențele de mai jos?

Nr. Item Părinți Copii/Tineri
1 A introdus online datele sale
personale (nume, telefon, adresa,
instituția etc.). Da – 76,3% Da – 86.8%
2 A spus lucruri neplăcute online altor
persoane, plasând mesaje urâte pe
pagina lor online sau în chat, în loc
să le vorbească direct. Da – 39,4% Da – 47.3%
3 A primit e -mailuri și/sau mesaje
răutăcioase adresate lui personal. Da – 42% Da – 39.4%
4 A primit e -mailuri/mesaje cu
caracter ostil, discriminator despre o
altă persoană. Da – 42% Da – 34.2%

5 A primit invitații de pe un site web
sau e -mailuri credibile , care solicitau
informații și date personale (nume,
prenume, adres ă, date bancare etc.) . Da – 63,1% Da – 68.4%
6 A acceptat cu ușurință invitațiile de
prietenie online de la oameni Da – 36.8% Da – 57.8%

78
necunoscuți.
7 Are încredere totală în prietenii săi
virtuali. Da – 21%
Nu – 36.8% Da – 15.7%
Nu – 36.8%
8 S-a confruntat cu o situație de
comunicare dificilă online , pe care
nu a știut cum să o soluționeze . Da – 34.2%
Nu – 34.2% Da – 31.57%
Nu – 18.4%
9 A primit mesaje cu propuneri
indecente de la prietenii sau străinii
online. Da – 39.4% Da – 63%
10 A recepționat imagini cu caracter
pornografic de la un străin sau un
prieten online. Da – 28%
Nu – 22%
Nu știu – 50% Da – 36.8%
Nu – 15.7%
11 A primit propuneri de a ține în secret
prietenia cu vreo persoană din
mediul online. Da –13.2%
Nu – 36.8%
Nu știu – 50% Da – 15.7%
Nu – 28.9%
Nu știu – 55.2%
12 A fost invitat să se întâlnească cu
străinii sau noii prietenii online în
viața reală. Da – 28.9% Da – 60.3%
13 Are încredere deplină în oamenii pe
care îi are în calitate de prieteni
online. Nu – 42%
Nu știu – 42% Da – 7.8%
Nu – 31.5%
Nu știu – 60.5%
14 Este sincer și onest în comunic area
cu prietenii online, preferând să le
împărtășească cu ușurință secretele
sale. Nu – 39.4%
Da – 23.6% Da – 23.6%
Nu – 23.6%
Nu știu – 52.6%

79
15 A folosit uneori informații de pe
site-urile web pentru lucrările
școlare, prezentându -le ca fiind ale
sale proprii. Da – 47.3% Da – 52.6%
Nu – 7.8%
16 A spus lucruri neplăcute online altor
persoane, plasând mesaje urâte pe
pagina online a acestora sau în chat,
în loc să le vorbească direct. Da – 34.2% Da – 47.3%
Nu – 18.4%
17 A expediat e -mailuri și/sau mesaje
răutăcioase adresate altor perso ane. Da – 28.9% Da – 23.6%
Nu – 36.8%
18 Expediază fără niciun dubiu invitații
de prietenie persoanelor pe care i le
sugerează alți prieteni online sau
rețeaua de socializare în care
comunic ă. Da – 23.6%
Nu – 36.8% Da – 39.4%
Nu – 23.68%
19 Obișnuiește să încarce fotografiile și
secvențele video fotografiate/filmate
personal sau de către alte persoane
pe site -urile publice. Da – 60.5% Da – 81.5%
Nu – 10.5%
20 A expediat mesaje neplăcute de
răspuns la mesajele pe care le -a
primit de la profiluri sau numere
necunoscute. Da – 31.5%
Nu – 31.5% Da – 28.9%
Nu – 28.9%
21 I s-au furat datele personale în
scopul creării altor conturi -fantom ă,
care poartă un caracter disc riminator . Da – 23.6%
Nu – 31.5% Da – 52.6%
Nu – 15.7%
22 I s-au furat datele personale în Da –13% Da – 13%

80
scopul fraudelor bancare. Nu – 44.7% Nu – 44.7%
23 În cazul în care s -a confruntat /s-ar
confrunta cu o situație neplăcută
online, de tipul agresiune online,
hărțui re, furt de date personale etc., a
apelat/ar apela la ajutorul unui
prieten online . Da – 13%
Nu – 31.5% Da – 28.9%
Nu – 21%
24 În cazul în care s -a confruntat cu o
situație neplăcută online, de tipul
agresiune online, hărțui re, furt de
date personale etc., a apelat la
ajutorul Dvs. ca părinte sau la un
adult de încredere. Da – 26.3%
Nu – 28.9% Da – 34.2%
Nu – 18.4%
25 A fost martor la o hărțuire online a
altei persoane. Da – 28.9%
Nu – 34.2% Da – 42.1%
Nu – 10.5%
26 Discută cu prietenii despre siguranța
sa în mediul online și modalitățile de
prevenire a riscurilor Internetului. Da – 57.8%
Nu – 18.4% Da – 47.3%
Nu – 18.4%
27 Discută periodic cu părintele sau cu
alți adulți de încredere despre
siguranța sa în mediul online și
modalitățile de prevenire a riscurilor
Internetului. Da – 52.6%
Nu – 26.3% Da – 44.7%
Nu – 13.1%
28 Sunt periodic instruiți și informați în
cadrul instituției în care își fac
studiile sau activează despre riscurile
Internetului și modalitățile de Da – 52.6%
Nu – 31.5% Da – 52.6%
Nu – 8%

81
prevenire a acestora.
29 Preferă să se informeze independent ,
fără niciun ajutor despre siguranța sa
în mediul online și despre
modalitățile de prevenire a riscurilor
Internetului. Da – 34.2%
Nu – 21% Da – 38.2%
Nu – 7.8%
Nu știu – 54.3%

Secțiunea 2. Cunoștințe cu referire la promovarea siguranței online și a cetățeniei digitale .

Nr.
itemului Domeniul întrebării Răspunsurile corecte
oferite de părinți Răspunsurile
corecte oferite
de tineri Media
8; 9; 20 Comunicarea online
eficientă/ Neticheta 70.1% 67.6% 68.85%
12-13 Plasarea datelor cu
caracter personal online 80.3% 83.8% 82.05%
10; 14; 17;
18; 19 Acțiunile în cazul
expunerii cyberbullying –
ului (hărțuirii online) 49.08% 47.3% 48.19%
11; 15; 16 Copyright 54.3% 55.8% 55.05%
Media 63.44% 63.62% 63.53%

Secțiunea 3 . Percepția eficienței politicilor de asigurare a siguranței online a copiilor și
tinerilor în viziunea copiilor/tinerilor și a părinților.

82
Criteriul 1. Actualitatea problemei siguranței online a copiilor și tinerilor în comunitatea
respondenților și pentru ei personal:
A. Părinții:
● Da: 83.8%
● Nu: 16.2%
B. Tinerii:
● Da: 86.8%
● Nu: 13.2%

Criteriul 2. Gradul de familiarizare a respondenților cu privire la organizațiile sau instituțiile
eligibile să asigure siguranța online a copiilor și tinerilor:

● Familiarizați: 28.1% , dintre care 37.8% părinți și 18.4% tineri;
● Nefamiliarizați: 71.9% , dintre care 62.2% părinți și 81.6% tineri.

Organizațiile indicate:
● Inspectoratul de poliție ;
● Biblioteca ;
● Școlile ;
● ONG -uri educaționale: „La Strada”, „Salvați copiii!” .

Criteriul 3. Familiarizarea participanților cu documente de politici (legi, regulamente ș.a.) din
Republica Moldova , care să reglementeze legal protecția copilului și a tinerilor împotriva
riscuril or legate de mediul online:

● Familiarizați: 17.3% , dintre care 16.2% părinți și 18.4% tineri;
● Nefamiliarizați: 82.7% , dintre care 83.8% părinți și 81.6% tineri.

Legi și regulamente menționate:
● „Legea privind prevenirea și combaterea criminalității informaționale”;

83
● ghiduri de utilizare a internetului oferite de Ministerul Educației:
http://edu.gov.md/ro/content/siguranta -copiilor -internet .

Criteriul 4. Modalități de soluționare a problemelor conexe asigurării siguranței online a copiilor
și tinerilor în Republ ica Moldova:

● Lipsește cadru l legal (legi, regulamente, strategii etc.) de protecție a drepturilor copiilor și
tinerilor în mediul online. Trebuie creat e legi pentru asigurarea siguranței online a
copiilor și tinerilor – 42.95% (62.2% părinți și 23.7% tineri);
● Cadrul legal există, dar necesită îmbunătăți re – 25.15% (10.8% părinți și 39.5% tineri);
● Este necesară asistenț a socială pentru familii le care se confruntă cu aceste probleme:
instruire pentru părinți, consultație psihologică etc. – 49.4% (54.1% părinți și 44 .7%
tineri);
● Trebuie o rganizate activități de instruire în masă privind protecția copiilor și tinerilor în
mediul online în scopul prevenirii expunerii la riscuril e online – 77.4% (81.1% părinți și
73.7% tineri ).

BIBLIOGRAFIE :
1. Andronic L., Pârțachi I., Statistica în co municare, ONU Moldova, Chișinău : CEP USM,
2013 , p.193
2. Anuarul Statistic al Republicii Moldova, 2016/2012:
http://www.statistica.md/pageview.php?l=ro&idc=263&id=2193
3. Bailey G.D., Teaching Digital Citizenship: When will it become a Priority for 21st
Century Schools? http://www.digitalc itizenship.net/uploads/TeachingDC10.pdf
4. Bulat I., Vict imologie și psihologia crimei. Note de curs, Chișinău, 2013.
5. Convenția ONU cu privire la drepturile copiilor :
https://www.unicef.org/moldova/CRC_RO.pdf
6. Copiii din Republica Moldova si(g)uri online? Studiul privind siguranța copiilor online,
Centrul Național pentru Protecția și Promovarea Drepturilor Femeii „La Strada”,
http://lastrada.md/publicatii/ebook/Siguranta_copiilor_pe_net.pdf

84
7. Ciuhu I., „Balena Albastră“, jocul care -i împinge pe adolescenți la sinucidere. Reportaj
incognito printre tinerii români atrași în schema sinistră, publicat 15.03.2017:
http://adevarul.ro/locale/iasi/balena -albastra -jocul -care-i-impinge -adolescenti -sinucidere –
reportaj -incognito -printre -tinerii -romani -atrasi -schema -sinistra –
1_58c95ddf5ab6550cb85b3b3f/index.html
8. Ce înseamnă fame? HD Satelit, publicat 30.06.2013:
https://hdsatelit.blogspot.md/2013/06/ce -inseamna -flamer -flame -sau-flaming.html
9. Cheng J., Dane scu-Niculescu -Mizil C., Leskovec J., Antisocial Behavior in Online
Discussion Communities, Stanford University, 2015:
https://cs.stanford.edu/people/jure/pubs/trolls -icwsm15.pdf
10. Cubukcu A., Bazyan S., A Study Regarding the Perception of Digital Citizenship among
Adults and the Assessment of This Perception: A Digital Literacy Model. În:
International Journal of Digital Literacy and Digital Competence (IJDLDC), 7 (3), 2016,
pg. 15 .
11. Donath J. S., Identity and deception in the virtual community. În: Communities in
cyberspace, 1999.
12. Gațcan D., Un nou joc pe rețelele de socializare. Care sunt regulile și cele 50 de
provocări ale „Balenei Roz”, publicat 14.03.2017: http://diez.md/2017/03/14/un -nou-joc-
pe-retelele -de-socializare -care-sunt-regulile -si-cele-50-de-provocari -ale-balenei -roz/
13. Greenwood Sh., Perrin A., Duggan M., Social media update – 2016:
http://www.pewinternet.org/2016/11/11/social -media -update -2016/
14. Haynes J., 10 Most Violent Video games for 2016 ( and What to P lay Instead),
https://www.commonsensemedia.org/blog/10 -most -violent -video -games -of-2016 -and-
what -to-play-instead#
15. Hardaker C, Trolling in asy nchronous computer -mediated communication: From user
discussions to academic definitions. În: J Politeness Res., 2010.
16. Hill V.J., Digital Citizenship in Participatory Culture. În: Integrating an Awareness of
Selfhood and Society into Virtual Learning, 2017 , pg. 14
17. Know the Law: Cyberbullying & Cyberstalking: Information for youth and parents on
cyberbullying and cyberstalking laws in Florida, Juvenile Assessment Center of Lee
County, http://jac.sheriffleefl.org/wp -content/uploads/2014/07/cyber.pdf

85
18. McCosker A., Vivienne S., Johns A., Negotiating Digital Citizenship: Control, Contest
and Culture. Rowman and Littlefield International, 2016, p. 292.
19. Morozan O., Spațiul virtual – mediu de conturare a profilului psihologic al adolescentului
utilizator online. În: Univers Pedagogic, Chișinău, 2013/4, p. 51 -57
20. Negrea A., Agresivitatea pe Internet și casuzele ei,
http://alexandrunegrea.ro/agresivitatea -pe-internet -si-cauzele -ei.html
21. Notă informativă cu privire la starea delicven ței juvenile și activitatea serviciilor
siguranță copii pe parcursul trimestrului I al anului 201 7, Inspectoratul General de
Poliție, Republica Moldova, http://politia.md/ro/advan ced-page -type/rapoarte -si-evaluari
22. O’Brien T., Creating Better Digital Citizens. În: The Australian Educational leader, 32/2,
the Australian Council for Educational Leader, 2010, p. 18 -20
23. ONU Definition of Youth: http://www.un.org/esa/socdev/documents/youth/fact –
sheets/youth -definition.pdf
24. Parenting in the Digital Age: How Parents Weigh the Potential Benefits and Harms of
Their Children's Technology Use: https://www.fosi.org/policy -research/parenting -digital –
age/
25. Popescu L.G., Politici publice, Ed. Economica, Bucuresti, 2005, p. 84 -85.
26. Raportul ”EU Kids Online” al Școlii de Economie și Științe Politice din Londra:
http://www.lse.ac.uk/media@lse/research/EUKidsOnline/Home.aspx
27. Raport cu privire la situația tinerilor din Republica Moldova, Asociația Tinerilor
Cerc etători din Moldova PRO -Știința: http://pro –
science.asm.md/youth/docs/raport_sit_tin.pdf
28. Macovei M., Agresivitatea umană între natură și cultură, Iași, 2013.
29. Ribble M, R ising a Digital Child, ISTE, 2009, p. 213
30. Ribble M., Digital Citizenship in School. Nine Elements All Students Should Know.
Third Edition, ISTE, 2015, p. 212
31. Romandas N., Dreptul protec ției sociale, Universitas , 2001, p. 22.
32. Report from Qualitative Research. Commercial Sexual Exploitation of Children and
Young People. Attitudes towards the problem in selected countries of Central and Eastern
Europe. Nobody’s Children Foundation. 2015, p. 45-54.

86
http://cnpac.org.md/uploaded/Amicel/Studii/Comparative%20report –
attitudes%20towards%20comercial%20sexual%20exploi tation_2015.pdf
33. Staksrud E. Children in the online world: Risk, regulation, rights. Aldershot: Ashgate,
2013.
34. Smelnițchii A., Creatorul jocului morții prin care tinerii sunt determinați la suicid a fost
închis, dar jocul a fost preluat de alții. De ce con tinuă?, http://ea.md/creatorul -jocului –
mortii -prin-care-tinerii -sunt-determinati -la-suicid -a-fost-inchis -dar-jocul -a-fost-preluat –
de-altii-de-ce-continua/
35. Study on Children’s Safety Online in the Republic of Moldova, Second Edition.
International Center for Women Rights Protection and Promotion ”La Strada”, 2014:
http://lastrada.md/publicatii/ebook/Studiu_siguranta_online_en.pdf

DOCUMENTE DE POLITICI:
36. CONSTITUȚIA REPUBLICII MOLDOVA din 29.07.1994:
http://lex.justice.md/document_rom.php?id=44B9F30E:7AC17731
37. LEGEA nr. 338 a Parlamentului Republicii Moldova din 15.12.1994 privind drepturile
copilului. În: Monitorul Oficial nr. 13-127 din 02.03. 1995 .
38. LEGEA nr. 140 a Parlamentului Republicii Moldova din 14.06.2013 privind protecția
socială a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți , Parlamentul
Republicii Moldova. În: Monitorul Oficial, nr. 167 -172, art. nr: 534, 02.08.2013,
http://lex.justice.md/md/348972/
39. LEGEA nr. 229 din 10.10.2013 pentru aprobarea Strategiei naționale în domeniul
protecției datelor cu caracter personal pentru anii 2013 -2018 și a Planului de acțiuni
privind implementarea acesteia:
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=350516
40. LEGEA nr. 30 din 09.03.2013 cu privire la protecția copiilor împotriva imp actului
negativ al informației:
http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=347276&lang=1 .
41. CODUL CONTRAVENȚIONAL al Republicii Moldova nr. 218 din 24.10.2008.
http://lex.justice.md/md/330333/

87
42. HOTĂRÂREA GUVERNULUI nr. 710 din 20.09.2011 cu privire la aprobarea
Programului strategic de modernizare tehnologică a guvernării (e -Transformare) .
43. HOTĂRÂREA GUVERNULUI nr. 857 din 31.10.2013 cu privire la Strategia națională
de dezvoltare a societății informaționale „Moldova Digitală 2020” .
44. HOTĂRÂREA GUVERNULUI nr. 1432 din 29.12.2016 cu privire la aprobarea Planului
de acțiuni pentru o guvernare deschisă pentru anii 2016 -2018 .
45. HOTĂRÂREA GUVERNULUI nr. 944 din 14.11.2014 cu privire la aprobarea Strategiei
de dezvoltare a educației pentru anii 2014 -2020 „Educația -2020”:
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=355494
46. HOTĂRÂREA GUVERNULUI nr. 434 din 10.06.2014 privind aprobarea Strategiei
pentru protecția copilului și a familiei pe anii 2014 -2020:
http://lex.justice.md/md/353459/
47. HOTĂRÂREA GUVERNULUI nr. 270 din 08.04.2014 privind aprobarea Instrucțiunilor
privind mecanismul intersectorial de cooperare pentru identificarea, evaluarea, referirea,
asistența și monitorizarea copiilor victime și potențiale victime ale violenței, neglij ării,
exploatării și traficului:
http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=352587&lang=1
48. HOTĂRÂREA GUVERNULUI nr. 212 din 05.04.2017 pentru aprobarea Planului de
acțiuni privind promovarea siguranței pe Internet a copiilor și adolescenților pentru anii
2017 -2020: http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=369782
49. HOTĂRÂREA GUVERNULUI nr. 811 din 29.10.2015 cu privire la Programul național
de securitate cibernetică a Republicii Moldova pentru anii 2016 -2020:
http://lex.justice.md /viewdoc.php?action=view&view=doc&id=361818&lang=1
50. HOTĂRÂREA GUVERNULUI nr. 270 din 13.04.2007 cu privire la aprobarea
Concepției sistemului informațional educațional. În: Monitorul Oficial nr. 51 -53, art nr.
383 din
13.04.2007 : http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=355227&lan
g=1
51. HOTĂRÂREA GUVERNULUI nr. 90 din 12.05.2011 cu privire la aprobarea Planului
național de acțiuni în domeniul drepturilor omului pe anii 2011 -2014.

88
52. HOTĂRÂREA GUVERNULUI nr. 808 din 07.10.2014 cu privire Planul național de
acțiuni pentru implementarea Acordului de Asociere Republ ica Moldova – Uniunea
Europeană în perioada 2014 -2016. În: Monitorul Oficial nr. 297 -309, art nr . 851 din
10.10.2014 :
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc &lang=1&id=354939
53. HOTĂRÂREA GUVERNULUI nr. 523 din 11.07.2011 cu privire la aprobarea
Programului de dezvoltare a educației incluzive în Republica Moldova pentru anii 2011 –
2020. În: Monitorul Oficial nr. 114 -116, art . nr. 589, 15.07.2011 :
http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=339343&lang=1
54. ORDINUL Ministerului Educației nr. 858 din 23.08.2013 Metodologia de aplicare a
Procedurii de organizare instituțională și de intervenție a lucrătorilor instituțiilor de
învățământ preuniversitar în cazurile de abuz, neglijare.
55. ORDINUL Ministerului Educației nr. 671 din 1 august 2017 cu privire la aprobarea
materialelor prezentate la Consiliul Național pentru Curriculum.
56. ORDINUL Ministerului Educației nr. 862 din 07.09.2015 cu privire la aprobarea
curricul ei (Standarde de competenț e digital e ale elevilor din învățământul primar,
gimnazial și liceal și Standarde de competenț e digitale pentru cadrele didactice din
învățământ ul general).
57. ORDINUL Ministerului Afacerilor Interne nr. 293 din 08.10.2015 cu privire la
aprobarea Fișei de sesizare a cazului suspect de violență, neglijare, exploatare și trafic al
copilului.
58. Ghidul drep turilor omului pentru utilizatorii de internet al Consiliului Europei, 2014:
http://edu.gov.md/sites/default/files/brosura_b5_coe_internet_ro_web.pdf
59. Convenția Europeană a Drepturilor Omului ( Convention for the Protection of Human
Rights and Fundamental Freedoms): http://www.coe.int/en/web/conventions/full -list/-
/conventions/ treaty/005
60. Convenția de la Lanzarote ( Council of Europe Convention on the Protection of Children
against Sexual Exploitation and Sexual Abuse ):
http://www.coe.int/en/web/conventions/full -list/-/conventions/treaty/201

89
61. Convenția 108 (Convention for the Protection of Individuals with regard to Automatic
Processing of Personal Data): http://www.coe.int/en/web/conventions/full -list/-
/conventions/treaty/108
62. Convenția de la Budapesta (Convention on Cybercrime):
http://www.coe.int/en/web/conventions/full -list/-/conventions/treaty/185
63. Raport privind protecția drepturilor omului în Internet, Consiliul Europei:
https://rm.coe.int/168069c966#search=crima%20cibernetica
64. Raportul privind Drepturile Omului în Regiunea Transnistreană a Republicii Moldova,
2013 :
http://www.parliament.md/LinkClick.aspx?fileticket=hdbrjWNGeLQ%3D&tabid=202&l
anguage=ro -RO
65. Raport de monitorizare a Planului de acțiuni privind implementarea Strategiei Naționale
de dezvoltare a societății informaționale „Moldova Digitală 2020” în anul 2016, elaborat
de către Ministerul Tehnologiilor Informaționale și Comunicațiilor al Republici i
Moldova:
http://www.mtic.gov.md/sites/default/files/transparency/plans_and_reports/raport_moldo
va_digitala_2016_final.pdf
66. Raport despre executarea în sem. I 2016 a Programului național de securitate cibernetică
a Republicii Moldova pentru anii 2016 -2020:
67. http://www.mtic.gov.md/sites/default/files/transparency/plans_and_reports/rap_pnsc_sem
._i-2016_0.pdf
68. Strategia Europeană pentru un internet mai bun pentru copii:
http://eur -lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2012:0196:FIN:RO:PDF ,
http://ec.europa.eu/transparency/regdoc/rep/1/2016/RO/1 -2016 -364-RO-F1-1.PDF
69. Standarde de competenț e digital e ale elevilor din învățământul primar, gimnazial și liceal,
Ministerul Educației, Chișinău, 2015:
http://www.ed u.gov.md/sites/default/files/cnc4_final_competente_digitale_elevi_22iulie2
015_1.pdf
70. Standarde de competenț e digitale pentru cadrele didactice din învățământ ul general,
Ministerul Educației, Chișinău, 2015:

90
http://www.edu.gov.md/sites/default/files/cnc4_finalcompetente_digitale_profesori_22iul
ie2015_1.pdf
71. Concept privind realizarea învățământului primar, gimnazial și liceal la distanță a
persoanelor cu dificultăți de învățare cauzate de dizabilități, Ministerul Educației,
Chișinău, 2016.
72. Legea Parlamentului Republicii Moldova nr. 64 din 23.04.2010 cu privire la libertatea de
exprimare. În: Monitorul Oficial nr. 117 -118, art . 355, publicat la 09.07.2010:
http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=335145&lang=1
73. Legea nr. 215 din 29.07.2016 cu privire la tineret a Parlamentul ui Republicii Moldova.
În: Monitorul Oficial nr. 315 -328, art . 688, publ icat: 23.09.2016.
http://lex.justice.md/md/366763/
74. Programul de activitate al Guvernului Republicii Moldova 2016 -2018:
http://www. gov.md/sites/default/files/document/attachments/guvernul_republicii_moldov
a_-_programul_de_activitate_al_guvernului_republicii_moldova_2016 -2018.pdf

VIDEOGRAFIE ȘI WEBOGRAFIE:
75. A fost aprobat un plan de acțiuni pentru un Internet mai sigur până în 2020, Centrul
Internațional „La Strada”: http://lastrada. md/rom/articole/a -fost-aprobat -un-plan-de-
actiuni -pentru -un-internet -mai-sigur -pana -in-2020 -120
76. Emisiunea „Pauza de Cafea: Ce e bine să știm despre riscurile pe care le implică
utilizarea internetului”, difuzat ă la 2.03.2017: http://radiochisinau.md/pauza -de-cafea -ce-
e-bine-sa-stim-despre -riscurile -pe-care-le-implica -utilizarea -internetului –46696.htm
77. Educația pentru media discutată la Ministerul Educației:
http://www.edu.gov.md/ro/content/educatia -pentru -media -discutata -la-ministerul –
educatiei
78. DEX online: https://dexonl ine.ro/
79. Linia Verde pentru Prevenirea Suicidului: www.pentruviata.md
80. Moldova: Call for the Mobilization of the Authorities for a Priority Approach of Sexual
Exploitation and Abuse of Children in the Online Environment:
https://childhub.org/en/child -protection -news/moldova -call-mobilization -authorities –
priority -approach -sexual -exploitation

91
81. Singur Online: http://siguronline.md/
82. Securitatea copiilor on -line în vizorul CNPDCP:
http://www.datepersonale.md/md/newslst/1211/1/10733/
83. Sistemul Informațional de Management Educațional „SIME”:
http://sime.md:8080/ords/f?p=200:1:2638773382410 :::::
84. The Polish Safer Internet Centre : http://www.saferinternet.pl/about -us/safer -internet -in-
poland.html?setlng=en , http://www.saferinternet.pl/pliki/publikacje/psic_folder_2012.pd
f
85. „116111 -asistența telefonică pentru copii”, Agenția Națională pentru Reglementarea în
Comunicații Electronice și Tehnologia Informației a Republicii
Moldova, http://anrceti.md/116111_asistent a_telefon_copii
86. Chestionar pentru părinți „Siguranța online”: https://goo.gl/forms/jSDaMqfpaqjthBdw2
87. Chestionar pentru tineri „Siguranța online”: https://goo.gl/forms/5QNrXYUC6nYDGjKg