Asigurarea Securitatii Interne a Uniunii Europene Modalitate de Protectie a Cetatenilor Europeni Intr O Societate Globala
LUCRARE DE LICENȚĂ
ASIGURAREA SECURITĂȚII INTERNE A UNIUNII EUROPENE, MODALITATE DE PROTECȚIE A CETĂȚENILOR EUROPENI ÎNTR-O SOCIETATE GLOBALĂ
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1. UNIUNEA EUROPEANĂ, UN SPAȚIU AL LIBERTĂȚII, SECURITĂȚII ȘI JUSTIȚIEI
1.1. Securitatea internă
1.2. Securitatea internă a Uniunii Europene
1.2.1. Justiție și Afaceri Interne
1.2.2. Amenințări și provocări comune
1.2.3. Principii
1.2.4. Obiective
1.3. Concluzii
CAPITOLUL 2. CETĂȚENIA EUROPEANĂ, O INSTITUȚIE NECESARĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII
2.1. Scurt istoric
2.2. Raportul cetățenie națională-cetățenie europeană
2.3. Drepturi
2.4. Limitări impuse unor state
2.5. Nevoia de protecție a cetățeanului european
2.6. Concluzii
CAPITOLUL 3. IMPORTANȚA SECURIZĂRII FRONTIERELOR EXTERNE ALE UNIUNII EUROPENE ÎMPOTRIVA CRIMINALITĂȚII TRANSFRONTALIERE
3.1. Gestionarea frontierelor
3.1.1. Analiza frontierelor
3.1.2. Analiza componentelor sistemului de gestionare a frontierelor externe
3.2. Analiza criminalității transfrontaliere
3.2.1. Traficul de droguri
3.2.2. Traficul de ființe umane
3.2.3. Contrabanda cu armament
3.2.4. Contrabanda cu tutun și produse petroliere
3.2.5. Furtul de autovehicule
3.4. Concluzii
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
LISTĂ DE ABREVIERI
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
INTRODUCERE
Europa a fost întotdeauna locul unde de-a lungul timpului, societatea a cunoscut cele mai dezvoltate forme de civilizație. Pe acest continent, oamenii au început să coopereze în scopul obținerii unor beneficii comune și tot aici aceștia au purtat războaie pentru impunerea propriei lor voințe.
În urma a două războaie mondiale ce au provocat daune economice enorme și au distrus viețile a milioane de oameni, europenii au decis să înceteze aceste manifestări distructive și să se unească. Din dorința unui trai mai bun, oamenii au format o uniune politică și economică. Astfel, popoarele europene au început să se dezvolte, sprijinindu-se reciproc.
Uniunea Europeană este astăzi un spațiu al libertății securității și justiției, unde statele cooperează pe plan economic și politic în scopul dezvoltării și asigurării unui climat prosper pentru proprii cetățeni.
Importanța acestei lucrări este dată de actualitatea problemei securizării frontierelor și de amenințările la adresa securității interne a Uniunii Europene.
În primul capitol al acestei lucrări voi prezenta informații referitoare la Strategia de Securitate Internă a Uniunii Europene și la principiile și obiectivele ale acesteia. Tot în cadrul acestui capitol vă voi expune și principale amenințări la adresa securității interne a Uniunii Europene, acestea putând fi regăsite și în Strategia de Securitate Internă a Uniunii Europene.
În cel de-al doi-lea capitol voi aduce în discuție aspecte legate de statutul de cetățean european și cetățenia europeană, un scurt istoric al cetățeniei europene și totodată voi vorbi despre diferența dintre cetățenia europeană și cetățenia națională.
În capitolul trei vă voi prezenta principalele modalități de manifestare a criminalității transfrontaliere și tot în cadrul acestui capitol voi realiza o analiză asupra acestora în scopul identificării gradului de pericol venit din diferitele zone geografice. Criminalitatea transfrontalieră poate să provoace daune la nivel intern dacă nu se intervine asupra ei. Aducând în discuție acest aspect este necesar să vorbesc și despre principala agenție care gestionează frontierele.
Agenția Europeana pentru Gestionarea Cooperării Operaționale la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene este o componentă importantă a sistemului de securizare a granițelor, care susține controlul la punctele de trecere a frontierei și, în același timp, supraveghează frontierele externe ale acestui spațiu european. Această agenție este prezentată în cadrul acestui studiu de caz și analizată din punct de vedere structural și funcțional.
În finalul acestei lucrări voi trage câteva concluzii și în urma acestora voi oferii propuneri pentru o mai bună gestionare a frontierelor externe în scopul consolidării securității interne a Uniunii Europene.
CAPITOLUL 1. UNIUNEA EUROPEANĂ, UN SPAȚIU AL LIBERTĂȚII, SECURITĂȚII ȘI JUSTIȚIEI
Uniunea Europeană este spațiul în care libertatea, securitatea și justiția sunt elementele esențiale ce asigură un climat prosper în cadrul granițelor organizației oferind astfel o stare de siguranță și bunăstare cetățenilor acesteia. „Uniunea oferă cetățenilor săi un spațiu de libertate, securitate și justiție, fără frontiere interne, în interiorul căruia este asigurată libera circulație a persoanelor, în corelare cu măsuri adecvate privind controlul la frontierele externe, dreptul de azil, imigrarea, precum și prevenirea criminalității și combaterea acestui fenomen”.
Libertatea, concept aflat permanent în atenția filosofilor și a comentatorilor politici, se poate rezuma la simpla sintagmă de „lipsă a constrângerilor”. Însă, în acest caz, libertatea este raportată la societate. Aceasta este pusă în comun cu securitatea și justiția. Astfel, omul este liber să facă ce vrea atât timp cât nu încalcă justiția, pentru că și aceasta la rândul ei asigură securitatea. Cu alte cuvinte, omul are „deplina libertate de a face tot ceea ce dorește, în măsura în care nu dăunează cu nimic celorlalți”.
Edmund Burke (12 ianuarie 1729 – 9 iulie 1797) susține faptul că libertatea trebuie judecată după efectele la care conduce, după rezultatele sociale pe care le produce. Tot acesta subliniază faptul că libertatea trebuie privită în legătură cu alte lucruri importante, vitale pe plan social: buna guvernare, forța publică necesară asigurării securității cetățeanului, pacea și ordinea publică, siguranța proprietății și bunele moravuri. Acest filosof, fondator al conservatorismului teoretic reușește să creeze o imagine asupra conceptului de libertate în strânsa legătura a acesteia cu justiția și securitatea.
Termenul de justiție desemnează puterea de decizie în cazul unor conflicte ce pot să apară între două sau mai multe persoane, prin aplicarea legii. Conceptul de justiție include nu numai organele acreditate cu înfăptuirea ei, dar și activitatea desfășurată de aceste organe în scopul menținerii unui mediu care să ofere siguranța cetățenilor. Justiția are ca scop crearea unui mediu prosper de securitate și menținerea acestuia la un nivel ridicat, creând astfel un spațiu ce oferă posibilitatea unui trai guvernat de siguranță și bunăstare.
Conceptul de securitate poate fi înțeles că și absență a pericolului. Din perspectivă idealistă, securitatea este un produs al păcii, iar dintr-o perspectivă realistă, securitatea este un produs al puterii. Amenințările, de orice fel, îl obligă pe om să ia măsuri împotriva acestora. Lipsa de siguranță și existența pericolului au dus la apariția armelor și la dezvoltarea societății. Peter Gill afirmă că „în sens general securitatea este un sentiment individual sau colectiv care definește inexistența unor amenințări și pericole externe, atât fizice, psihice sau psihosociale, care pot impieta realizarea sau prezervarea unor obiective considerate esențiale, precum viața, libertatea, auto-identitatea și bunăstarea. Această noțiune a securității implică probabilitatea existenței incertitudinii”.
De aici, se poate reliefa faptul că între acești 3 piloni (libertate, securitate și justiție) există o strânsă conexiune. Alăturarea acestora este necesară pentru bunul mers al unei societăți deoarece nu putem fi liberi pe deplin atât timp cât există anumite constrângeri reglementate în scopul menținerii unei stări de siguranță care la rândul ei oferă libertatea și nu putem asigura securitatea atât timp cât nu există niște legi care interzic anumite acțiuni dăunătoare societății și individului în mod special.
1.1. Securitatea internă
Securitatea internă este bazată pe o serie de măsuri și reglementări fiind consolidată de o strategie ce conduce la menținerea unui climat prosper, care să ofere siguranță cetățenilor dintr-o anumită sferă teritorială sau ideologică. Astfel putem aduce în discuție securitatea internă a unei instituții, a unui stat sau a unei organizații. În acest capitol se vor regăsii aspecte legate de securitatea internă a Uniunii Europene.
Conceptul de securitate internă sugerează un întreg ansamblu al unor factori ce determină starea de siguranță a unui areal. Acest concept este considerat ca fiind încă în curs de definire. Există o anumită stare de confuzie în definirea lui din cauza utilizării acestuia în diferite contexte, ele fiind determinate de marea varietate de interese ce sunt prezentate ca interese de securitate.
În Strategia de Securitate Internă a României din 2007, securitatea internă este definită ca reprezentând „ansamblul activităților de protecție, pază și apărare a locuitorilor, comunităților umane, infrastructurii și proprietății împotriva amenințărilor asimetrice de factură militară sau non-militară, precum și a celor generate de factori geofizici, meteo-climatici ori alți factori naturali sau umani care pun în pericol viața, libertățile, bunurile și activitățile oamenilor și ale colectivităților, infrastructura și activitățile economico-sociale, precum și alte valori, la un nivel de intensitate și amploare mult diferit de starea obișnuită”. Pentru a asigura siguranța cetățeanului este necesară consolidarea securității interne, iar aceasta privește securitatea publică, securitatea frontierelor, a transporturilor, a energiei, precum și protecția infrastructurii critice sau a sistemelor de aprovizionare cu resurse vitale.
Strategia de Securitate a SUA, este construită pe ideea menținerii unei stări de pace la nivel național, dar și la nivel mondial. Aceasta are ca obiective asigurarea libertății economice și politice, menținerea relațiilor pașnice cu celelalte state și promovarea respectului pentru demnitatea umană. SUA reprezintă o forță la nivel mondial ce are ca scop promovarea ideii de libertate prin sprijinirea drepturilor omului și a statului de drept. Strategia de Securitate a SUA are o serie de instrumente create în scopul combaterii și prevenirii terorismului, amenințare foarte mare la adresa securității ce afectează foarte mult bunăstarea și siguranța cetățenilor.
Această strategie de securitate americană, cuprinde un spațiu mai larg de acțiune, fiind extinsă la nivel global. Dat fiind faptul că SUA este un stat foarte mare din punct de vedere teritorial cu relații internaționale la nivel global se observă faptul că Strategia de Securitate a SUA este construită și gândită pe un orizont mult mai larg. Totodată, Strategia de Securitate a SUA, la fel ca și Strategia de Securitate Națională a României, privește și suveranitatea, securitatea publică, infrastructura critică împotriva amenințărilor externe și de agresiune, transporturile, energia sau securitatea frontierelor. Acestea reprezintă, bineînțeles, principalele domenii de activitate ale fiecărui stat.
Strategii de securitate sunt create în același scop, dar nu urmăresc neapărat aceleași obiective. Ele sunt structurate diferit de la stat la stat, depinzând de contextul internațional în care statele se regăsesc și de nivelul de dezvoltare al fiecăruia.
1.2. Securitatea internă a Uniunii Europene
De la înființarea ei și până în prezent, Uniunea Europeană apără și asigură libertatea și securitatea. „Europa garantează respectarea drepturilor omului, statul de drept și solidaritatea. În calitate de europeni, ne bucurăm de dreptul de a trăi, de a munci și de a studia în alte țări europene decât propria noastră țară”.
Comitetul Permanent pentru Cooperare Operațională în materie de Securitate Internă (COSI), instituit prin tratatul de la Lisabona, are atribuția de a elabora, monitoriza și de a pune în aplicarea Strategia de Securitate Internă a Uniunii Europene. Acest comitet are rolul de a coordona statelor membre ale Uniunii Europene în acțiuni ce țin de asigurarea respectării legii și în cele legate de securitatea internă a Uniunii Europene. Tot acest comeînțeles, principalele domenii de activitate ale fiecărui stat.
Strategii de securitate sunt create în același scop, dar nu urmăresc neapărat aceleași obiective. Ele sunt structurate diferit de la stat la stat, depinzând de contextul internațional în care statele se regăsesc și de nivelul de dezvoltare al fiecăruia.
1.2. Securitatea internă a Uniunii Europene
De la înființarea ei și până în prezent, Uniunea Europeană apără și asigură libertatea și securitatea. „Europa garantează respectarea drepturilor omului, statul de drept și solidaritatea. În calitate de europeni, ne bucurăm de dreptul de a trăi, de a munci și de a studia în alte țări europene decât propria noastră țară”.
Comitetul Permanent pentru Cooperare Operațională în materie de Securitate Internă (COSI), instituit prin tratatul de la Lisabona, are atribuția de a elabora, monitoriza și de a pune în aplicarea Strategia de Securitate Internă a Uniunii Europene. Acest comitet are rolul de a coordona statelor membre ale Uniunii Europene în acțiuni ce țin de asigurarea respectării legii și în cele legate de securitatea internă a Uniunii Europene. Tot acest comitet evaluează eficiența cooperării operaționale, iar în același timp asistă Consiliul European în ceea ce privește răspunsurile la atacurile de natură teroristă sau în cazul catastrofelor naturale ori a celor provocate de om.
Strategia de Securitate Internă a Uniunii Europene, aprobată de Consiliul European în 2010, include măsuri comune de combatere a criminalității transfrontaliere, a grupărilor teroriste, a criminalității cibernetice, măsuri de consolidare a securității frontierelor și de gestionare a situațiilor de criză. Cei ce lucrează în acest domeniu trebuie să împărtășească idei comune, să fie flexibili și să dispună de infrastructuri tehnologice adecvate. Este necesar ca schimbul de informații să fie eficient și de bună calitate. Tot această strategie identifică 5 obiective majore, având la dispoziție o serie de măsuri menite să ducă la îndeplinirea acestora.
Securitatea constituie una dintre prioritățile majore pentru cetățenii Uniunii Europene. Strategia de securitate internă trebuie să se adapteze, în funcție de factorii ce intervin în mediu social, la nevoile cetățenilor, dar și la noile provocările la nivel global.
În 2010, Uniunea Europeană a adoptat prima sa strategie de securitate internă în scopul de a ajuta la dezvoltarea Europei, regrupând acțiunile deja existente și stabilind principiile și orientările pentru acțiunile viitoare. Această strategie a apărut cu un plan de acțiuni aferent, menit să conducă la atingerea unei serii de obiective și la consolidarea securității interne.
1.2.1. Justiție și Afaceri Interne
Începuturile a ceea ce numim astăzi Uniunea Europeană, prin tratatele de la Paris și Roma nu aveau în vedere cooperarea în domeniul Justiției și Afacerilor Interne. Această oportunitate de cooperare a fost instituționalizată prin Tratatul de la Maastricht din 1993 care a introdus sistemul celor trei piloni ai structurii Uniunii Europene:
Primul pilon – Comunitatea Economică Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice;
Al 2-lea pilon – Politica Externă și de Securitate Comună;
Al 3-lea pilon – Justiția și Afacerile Interne;
„Temele referitoare la cooperarea judiciară în materie penală și la cooperarea polițienească făceau parte înainte din cel de-al 3-lea pilon al Uniunii Europene”. Aducând în discuție acest domeniu este obligatoriu să se aducă în prim plan și Tratatul de la Lisabona care a avut un impact foarte puternic asupra acestui domeniu de activitate, domeniu care are o influență foarte mare asupra vieții cetățenilor europeni, fiind unul dintre punctele de sprijin ale societății europene.
Tratatul de la Lisabona, semnat la 13 decembrie 2007 și intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, amendează Tratatul de la Maastricht (Tratatul privind Uniunea Europeană) și Tratatul de la Roma (Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene).
Acest tratat „împarte temele referitoare la spațiul de libertate, securitate și justiție în patru domenii:
– politicile referitoare la controlul la frontiere, la azil și la imigrație;
– cooperarea judiciară în materie civilă;
– cooperarea judiciară în materie penală;
– cooperarea polițienească”.
Consiliul „Justiție și Afaceri Interne” aduce la un loc, miniștrii de justiție și miniștrii de interne în scopul de a dezbate subiecte cu privire la dezvoltarea și punerea în aplicare a acțiunilor de cooperare. Consiliul are funcția de a adopta directive și regulamente în domeniul justiției și afacerilor interne. În cadrul acestui consiliu există anumite comitete precum, Comitetul pentru cooperare judiciară și polițienească (CATS), Comitetul strategic pentru imigrație, frontiere și azil, Comitetul Permanent pentru Cooperare Operațională în materie de Securitate Internă și Grupul de lucru pentru chestiuni de drept civil, fiecare având un rol important în cadrul acestui consiliu.
1.2.2. Amenințări și provocări comune
Globalizarea reprezintă un fenomen de o deosebită importanță, ce afectează mediul de securitate contemporan, oferind oportunități de dezvoltare, dar aducând odată cu ea și riscuri și amenințări, acest lucru însemnând noi provocări la adresa securității interne a Uniunii Europene.
Aceste avantaje și dezavantaje sunt diverse. Odată cu globalizarea, securitatea internațională tinde să manifeste un caracter tot mai indivizibil. Mai precis, odată cu acest fenomen statele devin tot mai dependente unele de altele, niciun stat nu poate să se mai separe complet de celelalte și nu poate să rămână în afara proceselor globale.
Totodată globalizarea „profilează o șansă reală de evoluție economică pozitivă, aptă să creeze prosperitate, dar înscrierea pe această tendință nu este o certitudine garantată pentru fiecare țară”. Acest lucru depinde de dezvoltarea economică a statului și de relațiile economice ale acestuia cu celelalte state.
În acest context al configurării șcenei globale, „regiuni întregi sunt afectate de stări de instabilitate și conflict, de sărăcie și frustrare, care generează sau favorizează amplificarea noilor riscuri și amenințări”.
Ca și părți pozitive ale procesului de globalizare sunt deosebite avantaje precum: sporirea interacțiunii dintre țări, datorită căreia se realizează deschiderea unor noi oportunități pentru dezvoltarea societății umane; sporirea schimburilor comerciale; schimbul tehnologic și crearea de investiții între state; posibilitatea creării unor relații interculturale precum și facilitarea contactelor interumane.
Ca și părți negative se constată: dezvoltarea infracționalității transfrontaliere, acest lucru având un impact negativ asupra securității interne a statelor membre. Fenomene de acest gen pot fi: crima organizată, extremismul etnic și religios sau terorismul. Tot odată cu intensificarea acestui proces de globalizare se constată anumite pericole și pentru economiile statelor. Din cauza unei distribuiri „neuniforme ale avantajelor globalizării, aspecte negative ale acestui proces se for răsfrânge preponderent asupra țărilor în curs de dezvoltare”, acestea fiind puse în pericolul manifestării unei dezvoltări încetinite.
Ca și amenințări la adresa securității interne, în Strategia de Securitate Internă a Uniunii Europene pot fi identificate următoarele: terorismul, formele grave de criminalitate și criminalitatea organizată, criminalitatea informatică, infracțiunile transfrontaliere, violența în sine, dezastrele naturale și cele provocate de om și nu în ultimul rând, accidentele rutiere.
Uniunea Europeană adoptă politici și strategii naționale de securitate în scopul de a rezista acestor fenomene ce intervin în buna stare a societății, amenințând integritatea morală și fizică a individului și umbrind sentimentul de siguranță. Astfel s-au instituit modele de cooperare între țările membre în scopul diminuării gradului de infracționalitate.
În cadrul acestor măsuri de prevenire și diminuare a gradului de infracționalitate identificăm centrele polițienești care fac posibilă cooperarea operațională între autoritățile polițienești, vamale și de jandarmerie din țări precum Franța, Belgia, Luxemburg și Germania.
Tot în scopul întăririi climatului de securitate s-a înființat Forumul de la Salzburg unde miniștrii de interne ai unor țări, precum Austria, Bulgaria, Republica Cehă, Ungaria, Polonia, Slovacia, Slovenia și România, se întâlnesc pentru a dezbate diferite aspecte legate de securitatea comună.
Strategia de Securitate Internă a Uniunii Europene are ca scop realizarea unui plan de măsuri care să combată aceste amenințări. S-a instituit și un grup operativ care supervizează Marea Baltică și din care fac parte țări care nu sunt membre ale Uniunii Europene, dar au ca scop combaterea criminalității organizate din acea regiune.
Revenind la principalele amenințări la adresa securității interne a Uniunii Europene, vor fi prezentate câteva aspecte definitorii ale fiecăreia dintre acestea:
Terorismul reprezintă una dintre cele mai mari amenințări, în special la adresa individului. În multe atentate teroriste sunt uciși civili, cetățeni ai Uniunii Europene care trebuie protejați de astfel de pericole.
Există numeroase definiții date terorismului, iar una dintre ele este următoarea: Terorismul „se prezintă ca un fenomen social extrem de complex, constând din manifestarea spectaculoasă a violenței, cu scopul de a atrage atenția, a înspăimânta, a chinui și a impune un anumit tip de comportament, uneori, pur și simplu pentru a teroriza, printr-o gamă foarte diversificată de acțiuni-limită, în care omul este deopotrivă armă și victimă, călău și condamnat”.
Încercarea de definire a terorismului nu este un atribut strict al epocii contemporane, astfel, în 1935, în cadrul Conferinței de la Copenhaga s-a ajuns la o definiție juridică a terorismului ca „act voluntar comis împotriva vieții, integrității fizice, sănătății sau libertății oficialităților; orice act care primejduiește o comunitate, creează o stare de teroare în vederea schimbării autorități publice sau împiedicarea acțiunilor acesteia, sau care urmărește deranjarea relațiilor internaționale”. În cadrul acestei conferințe sau rezolvat probleme referitoare la unificarea dreptului penal și totodată au fost luate în discuție două proiecte: primul referitor la reprimarea acțiunilor teroriste sau a crimelor comise cu scopuri teroriste politic, iar al 2-lea referitor la crearea unei Curți Penale Internaționale. La această conferință au participat reprezentanți din 11 state, inclusiv din România.
Există astfel diverse teorii cu privire la terorism. Acesta este considerat în unele cazuri ca și armă politică folosită de unele state în scopul intimidării altora. Putem constata faptul că terorismul, prin multitudinea sa de definiții, este înțeles în moduri relativ diferite de fiecare stat în parte, în funcție de contextul geopolitic și geostrategic în care este regăsit acesta.
În ciuda tuturor acestor definiții și concepte ce nu sunt în deplină concordanță, se poate spune că „un singur lucru este cert – dorința de luptă împotriva fenomenului de terorism și stoparea cât mai rapidă a acestuia”.
În Figura 1.1. sunt afișate date cu privire la numărul atacurilor teroriste și a arestărilor făcute de Oficiul European de Poliție (EUROPOL) între anii 2011-2013. Numărul atentatelor din 2012 a fost mai mare decât în anii 2011 și 2013. În același timp se poate observa faptul că numărul de arestări este mai mare decât numărul de atentate, acest lucru dovedind faptul că instituțiile europene își îndeplinesc atribuțiunile și contribuie semnificativ la consolidarea securității interne.
Sursa: European Union Terrorism Situation and Trend Report 2014
Formele grave de criminalitate și criminalitatea organizată, sub diferitele lor forme, se manifestă în scopul obținerii unor beneficii financiare mari, la un nivel de risc minim. Acestea au, de cele mai multe ori, o dimensiune transfrontalieră, dar pot fi identificate și la nivelul unui stat. Ca și principale acțiuni de acest gen se pot identifica: traficul de droguri, infracționalitatea economică, traficul de ființe umane, filierele de imigrație clandestină, contrabanda cu armament, exploatarea sexuală a minorilor și pornografia infantilă, infracțiunile săvârșite prin violență, spălarea banilor și fraudarea documentelor. Acestea sunt doar câteva modalități prin care se manifestă formele grave de criminalitate și criminalitatea organizată la nivelul Uniunii Europene.
Corupția și spălarea banilor sunt primele flageluri cărora trebuie să le facă față Uniunea Europeană. „Un set amplu de măsuri vizând lupta împotriva crimei organizate, corupției și spălării de bani sunt incluse într-un plan de acțiune al Uniunii Europene pentru perioada 2014-2019, elaborat de o comisie specială a Parlamentului European (CRIM)”. Această comisie constituită în scopul combaterii crimei organizată, corupției și spălării de bani are rolul de a analiza amploarea acestor probleme și „să controleze realizarea rolului și a activităților agențiilor Uniunii din domeniul afacerilor interne (cum ar fi EUROPOL, COSI și EUROJUST) care se ocupă de chestiuni legate de crima organizată, corupție și spălarea de bani, precum și de politicile de securitate conexe”. Totodată are rolul să „efectueze vizite și să organizeze audieri cu instituțiile Uniunii Europene, cu instituțiile internaționale, europene și naționale, cu parlamentele și guvernele naționale ale statelor membre și ale țărilor terțe, cu reprezentanții comunității științifice, ai comunității de afaceri și ai societății civile, precum și cu actorii de bază, organizațiile pentru victime, funcționarii implicați cotidian în lupta împotriva crimei organizate, corupției și spălării de bani, precum cei din agențiile de aplicare a legii, judecătorii și magistrații, și cu actorii societății civile care promovează cultura legalității în zonele dificile”, în scopul identificării problemelor și analizei acestora.
Criminalitatea informatică este o amenințare tot mai des întâlnită. Este dificilă descoperirea infractorului, de cele mai multe ori acesta fiind neidentificat. Noile sisteme de protecție sunt singura modalitate de apărare împotriva acestui fenomen. Criminalitatea informatică „reprezintă o amenințare globală, tehnică, transfrontalieră și anonimă la adresa sistemelor informatice și, prin urmare, implică numeroase provocări suplimentare pentru autoritățile de aplicare a legii”. Există aproximativ 150.000 de viruși informatici care circulă în fiecare zi și 148.000 de calculatoare afectate zilnic.
Securitatea cibernetică este o preocupare majoră pentru întreprinderi, guverne și oameni din întreaga lume. Atacurile cibernetice din ce în ce mai complexe, pun în pericol securitatea perturbând economia atât la nivel privat cât și la nivel public.
În februarie, 2013 s-a întocmit Planul Uniunii Europene în domeniul securității cibernetice pentru protecția internetului deschis, a libertății online și a oportunităților generate de internet, ce vizează cinci priorități:
– Obținerea unei reziliențe a infrastructurilor cibernetice;
– Reducerea drastică a criminalității informatice;
– Dezvoltarea unei politici de apărare împotriva atacurilor cibernetice și a capacităților necesare în contextul politicii de securitate și apărare comună;
– Dezvoltarea resurselor industriale și tehnologice necesare pentru securitatea cibernetică;
– Stabilirea unei politici internaționale coerente a Uniunii Europene privind promovarea valorilor fundamentale ale Uniunii Europene.
Prin infracțiunile transfrontaliere se poate înțelege fapta săvârșită de o persoană sau mai multe, pe teritoriul a cel puțin două state, prin care se aduce un prejudiciu valorilor sociale apărate de normele juridice.
Libera circulație a persoanelor a adus cu ea noi oportunități pentru cetățenii europeni. Însă sunt situații în care noi state aderă la Uniunea Europeană, iar cetățenii acestor state au tendința de a migra în scopul obținerii unui nivel de trai mai bun. De cele mai multe ori, acești cetățeni fac parte dintr-o clasă socială slab dezvoltată din punct de vedere educațional, ajungând să comită infracțiuni pe teritoriul altor state și creând prejudicii de ambele părți ale granițelor.
Violența reprezintă o formă de agresiune cel mai des întâlnită în țările slab dezvoltate, dar aceasta se regăsește și în cadrul statelor dezvoltate. Delictele minore sau violența huliganilor la evenimentele sportive, reglarea de conturi între bande sau grupuri de indivizi din cadrul diferitelor etnii, religii sau ideologii, măresc nivelul prejudiciului cauzat de alte infracțiuni și pot aduce daune societății.
La nivelul Uniunii Europene, violența asupra femeilor reprezintă un factor îngrijorător. În anul 2012 s-a făcut o anchetă cu privire la această problemă în urma căreia s-a constatat faptul că „aproximativ 13 milioane de femei din UE au fost supuse violenței fizice în decursul celor 12 luni care au precedat interviurile din cadrul anchetei. Aceasta corespunde unui procentaj de 7 % dintre femeile cu vârste cuprinse între 18 și 74 de ani din UE”.
Dezastrele naturale și cele provocate de om reprezintă și ele provocări la adresa siguranței și securității interne a Uniunii Europene. Printre aceste dezastre se pot enumera: cutremure, inundații, furtuni, secete, incendii forestiere, explozii ale unor centrale nucleare și răspândirea de nori radioactivi pe suprafețe mari. „În prezent, sistemele de protecție civilă reprezintă un element esențial al oricărui sistem de securitate modern avansat”.
În cazul producerii unor dezastre naturale, statele afectate dispun de un Fond de Solidaritate, acordat din partea Uniunii Europene. În Tabelul 1.1 pot fi observate cele mai semnificative dezastre naturale de origine meteorologică din 2013 care au afectat în mod semnificativ populația. Acestea au provocat un număr de 1086 victime și pierderi economice în valoare de 37 miliarde de dolari.
La nivel european, cele mai des întâlnite tipuri de dezastre naturale, sunt inundațiile. Acestea reprezintă principalul factor de pericol, cu impact negativ asupra economiei și bineînțeles asupra individului. În anul 2013, au fost acoperite prin asigurare, doar 25% din daunele cauzate de inundațiile din mai/iunie 2013 în Europa Centrală. Aceste inundații au afectat în mod semnificativ Germania, Cehia, Austria, iar într-o mai mică măsură au fost afectate și Slovacia , Polonia și Ungaria. În urma acestor inundații au murit 25 de persoane, iar daunele economice au atins numărul de 22 miliarde de dolari.
Tabel 1.1
Sursa: Annual Global Climate and Catastrophe Report
Accidentele rutiere sunt fenomene des întâlnite, în care zeci de mii de oameni își pierd viața în fiecare an. Această problemă poate fi ameliorată prin intervenția poliției rutiere, dar și prin dezvoltarea infrastructurii, în special a șoselelor și a autostrăzilor, concomitent cu supervizarea acestora de către organele de poliție.
Conform rapoartelor Comisiei Europene s-a constatat faptul că numărul accidentelor rutiere a scăzut semnificativ în ultimii 4 ani. Media la nivelul Uniunii Europene a scăzut de la 61 de decese/milion de locuitori în 2010, la 52 de decese/milion de locuitori în 2013, asta însemnând un procentaj de 12%. În Figura 2.1. se poate observa graficul cu evoluția numărului de persoane decedate în accidente de mașină, la nivelul Uniunii Europene în perioada 2010-2013. Se poate observa faptul că România este pe primul loc în acest clasament, însă se înregistrează o scădere a numărului de decese în decursul celor 4 ani.
Sursa: Community Road Accident Database
Statele membre ale Uniunii Europene „dispun de propriile politici și strategii naționale de securitate și, drept răspuns la deplasarea infractorilor între țări învecinate, au fost instituite modele de cooperare între statele membre la nivel bilateral, multilateral și regional”. Astfel se încearcă stoparea acestor fenomene și crearea unor modalități de prevenire a acestora.
1.2.3. Principii
Cetățenii europeni se bucură de libertățile oferite de Uniunea Europeană și este foarte important ca aceștia să se simtă mereu într-o stare de siguranță.
Ca și bun social fundamental, securitatea este considerată foarte importantă, fiind un factor ce conduce spre dezvoltare. Fără aceasta, cetățeanul european nu poate să trăiască într-o stare de siguranță și bunăstare, iar comunitatea europeană nu poate evolua. Strategia de securitate internă a Uniuni Europene a fost inspirată de valorile și principiile ce se găsesc în Carta Drepturilor Fundamentale, proclamată în decembrie 2009 la Nisa, dar și de cele stabilite în tratatele Uniunii. Astfel, „uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților. Aceste valori sunt comune Statelor Membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați”.
Ca prim principiu, Strategiei de Securitate Internă a Uniunii Europene, politicile în materie de justiție, libertate și securitate trebuie înființate pe decizii care să respecte drepturile fundamentale, protecția internațională, statul de drept și viața privată. Cu alte cuvinte, aceste politici care se consolidează reciproc, trebuie reglementate pe baza unui set de valori.
Prin al 2-lea principiu se impune obligativitatea protecției tuturor cetățenilor, mai ales a celor vulnerabili, predispuși a fi victime la forme de infracționalitate precum traficul de ființe umane sau a violenței bazate pe gen ori a actelor de terorism. În cadrul Uniunii Europene, persoanele care prezintă un anumit nivel de vulnerabilitate trebuie protejate împotriva amenințărilor, în funcție de gradul de risc la care sunt supuși.
Al 3-lea principiu este redat prin transparența și asumarea responsabilității în cadrul politicilor de securitate într-un mod în care să poate fi ușor înțeles de cetățeni și să țină cont de preocupările și de opiniile acestora. Toate deciziile luate de structurile din conducerea Uniunii Europene, ce afectează în mod direct cetățeanul, trebuie cunoscute de către acesta și bineînțeles, decidentul își asumă și răspunderea pentru ele fiind direct implicat în urmările ce apar în urma luării acestor decizii. Totodată, decidentul trebuie să cunoască opinia cetățeanului, iar decizia trebuie să reflecte dorințele și nevoie acestuia.
Al 4-lea principiu se referă la dialog. Acesta trebuie să reprezinte o modalitate prin care să se poată elimina diferențele conform principiilor de toleranță, respect și libertate de exprimare. Opinia publică este foarte importantă deoarece, prin exprimarea acesteia, se cunosc lipsurile, problemele și aspirațiile cetățenilor. Schimbul de informații trebuie să fie interactiv pentru a avea un impact mai puternic și pentru a fi înțeles la un nivel înalt. Prin dialog se urmărește obținerea unor informații și nu doar transmiterea acestora. Cu alte cuvinte, interlocutorii nu trebuie să urmărească exprimarea și impunerea propriilor idei, ci obținerea ideilor celuilalt în scopul procesării și înțelegerii acesteia. Între statele membre ale Uniunii Europene, dialogul reprezintă o modalitate de cunoaștere bilaterală în scopul unei cooperări mai bune.
Al 5-lea principiu cuprinde combaterea discriminării, integrarea și incluziunea socială, acestea reprezentând elemente cheie în securitatea internă a Uniunii Europene. Se pune accent pe combaterea discriminării, aceasta fiind o problemă de natură etică și morală ce necesită atenție sporită. Prin aderarea la Uniunea Europeană, cetățenii noilor state sunt de multe ori marginalizați urmând să treacă printr-un proces de integrare pentru obținerea pe deplin a drepturilor referitoare la piața muncii. Diferențele culturale sau etnice nu trebuie să reprezinte un motiv de separare, ci un factor ce sporește dorința de comunicare în scopul cunoașterii și în special în scopul înțelegerii acelor noutăți sau diferențe dintre oameni și societăți. Acolo unde există diversitate se nasc și oportunități, iar în același timp noi drumuri spre orizontul dezvoltării.
Al 6-lea principiu este solidaritatea. Statele membre sunt obligate să intervină pentru ajutorarea în fața dificultăților ce nu pot fi rezolvate de un anumit stat printr-o acțiune separată sau dacă acțiunea concentrată oferă avantaje Uniunii Europene în ansamblu. Fondul de Solidaritate este o dovadă a aplicării acestui principiu. Acest fond reprezintă un factor de sprijin, un mijloc de sporire a încrederii între state și de promovare a dialogului.
Ultimul principiu este încrederea. Acest principiu fundamental prevede încredere reciprocă pentru o cooperare reușită. Un parteneriat reușit, în care ambele părți au de câștigat, este bineînțeles guvernat de încredere, cooperare și sprijin reciproc. În lipsa încrederii, părțile devin rigide, iar rezultatul obținut în urma procesului de colaborare poate fi un eșec sau un factor autodistructiv. Nivelul de încredere crește prin intrajutorare și dialog. Prin încredere se construiesc parteneriate puternice și astfel se sporește gradului de securitate și se creează un mediu prosper dezvoltării.
Ca și principii și valori, toate acestea au un rol important în cadrul luării deciziilor la nivel juridic, deoarece se ține cont de respectarea lor pentru ca decizia să fie corectă și să ducă la îndeplinirea obiectivelor.
1.2.4. Obiective
Strategia de Securitate Internă a Uniunii Europene și-a propus un set de obiective. Acestea au apărut ca și răspuns la principalele amenințări de nivel ridicat care degradează mediul de securitate. Instituțiile și organismele Uniunii Europene vin în sprijinul atingerii acestor obiective:
Obiectivul nr. 1: Destrămarea rețelelor infracționale internaționale.
O rețea infracțională este o grupare de persoane ce cooperează în scopul săvârșirii unor infracțiuni pe un anumit teritoriu într-o anumită perioadă de timp. Aceste rețele acționează de cele mai multe ori într-un spațiu restrâns însă odată cu globalizarea și cu dezvoltarea crimei organizate, acestea au luat amploare extinzându-se și pe teritoriul altor state.
„În ciuda unei cooperări sporite între autoritățile de aplicare a legii și autoritățile judiciare, precum și între statele membre, rețelele infracționale internaționale rămân foarte active, obținând profituri considerabile din săvârșirea de infracțiuni. Alături de coruperea și intimidarea populației și a autorităților locale, aceste profituri sunt adesea utilizate pentru infiltrarea în economie și subminarea încrederii publice”. Astfel, în scopul prevenirii criminalități este necesară destrămarea rețelele infracționale.
Pentru îndeplinirea acestui obiectiv sunt necesare o serie de acțiuni cum ar fi: identificarea și dezmembrarea rețelelor infracționale, protejarea economiei împotriva infiltrării de natură infracțională și confiscarea activelor provenite din săvârșirea de infracțiuni. Toate aceste acțiuni bine întreprinse, pot aduce un plus de securitate economică și socială. Organismele de cooperare polițienească și judiciară în materie penală ce contribuie la îndeplinirea acestui obiectiv și participă direct la combaterea rețelelor infracționale sunt: Colegiul European de Poliție (CEPOL), EUROPOL și Biroul de Cooperare Judiciară a Uniunii Europene (EUROJUST).
Obiectivul nr. 2: Prevenirea terorismului și combaterea radicalizării și a recrutării.
Terorismul rămâne în continuare o amenințare destul de mare la adresa securității. Organizațiile teroriste sunt într-o continuă schimbare. Acestea se adaptează și găsesc noi modalități de acțiune.
Țările membre sunt actorii ce pot intervenii, prin depunerea de eforturi coordonate și eficiente pentru combaterea acestui flagel numit terorism.
În scopul îndeplinirii acestui obiectiv sunt prevăzute acțiuni precum: punerea la dispoziția comunităților a unor mijloace de acțiune pentru a preveni radicalizarea și recrutarea, blocarea accesului teroriștilor la finanțare și la produse cu dublă utilizare și urmărirea tranzacțiilor acestora și protejarea transporturilor.
EUROPOL sprijină statele membre în efectuarea cu succes a anchetelor în acest domeniu, prin furnizarea de bunuri și servicii precum:
– schimburi de informații și acces la bazele de date ale EUROPOL;
– analiză și anumite rapoarte sau evaluări ale amenințărilor ori verigi lipsă pentru anchetele internaționale ce se află în desfășurare;
– expertiză la fața locului;
– elaborarea unei situații anuale cu privire la terorism și evoluția acestuia în cadrul Uniunii Europene;
– alte servicii și produse informaționale.
Obiectivul nr. 3: Creșterea nivelului de securitate pentru cetățeni și întreprinderi în spațiul cibernetic.
Pentru o bună funcționare a societății informaționale este necesar un grad ridicat de securitate a rețelelor informatice. În ultimii ani, infracțiunile pe cale cibernetică au fost în număr tot mai mare. „Criminalitatea cibernetică este un fenomen mondial care cauzează prejudicii semnificative pieței interne a UE. În timp ce structura însăși a internetului nu are frontiere, competențele în materie de urmărire penală a infracțiunilor cibernetice se limitează, în continuare, la teritoriul național”.
În scopul combaterii acestei noi amenințări statele membre trebuie să conlucreze printr-un efort comun în scopul limitării infracțiunilor și pentru crearea unor sisteme de securitate care să poată face față acestor amenințări.
Ca și acțiuni întreprinse împotriva acestor amenințări, putem enumera: dezvoltarea capacităților în domeniul aplicării legii și în cadrul sistemului judiciar, conlucrarea cu sectorul industrial în vederea punerii la dispoziția cetățenilor a unor mijloace de acțiune și în vederea protejării acestora și îmbunătățirea capacității de combatere a atacurilor cibernetice.
Agenția Europeană Pentru Securitatea Rețelelor Informatice și a Datelor (ENISA) are misiunea de a sprijinii Comunitatea în scopul asigurării unui grad ridicat de securitate a rețelelor Informațiilor. Ca și principale activități întreprinse de această agenție se regăsesc: „colectarea și analizarea datelor privind incidente de securitate și riscuri imediate, informare și promovarea metodelor de evaluare a riscului, monitorizarea dezvoltării standardelor pentru produse și servicii în cadrul Societății Rețelelor și Informației”.
Obiectivul nr. 4: Consolidarea securității prin gestionarea frontierelor.
Securitatea frontierelor necesită o atenție deosebită din partea statelor membre și a instituțiilor Uniunii Europene. „Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, UE poate să utilizeze mai bine sinergiile dintre politicile de gestionare a frontierelor în materie de persoane și mărfuri, într-un spirit de solidaritate și de partajare a responsabilităților”.
Pentru întărirea granițelor și crearea unui mediu de securitate prosper, Strategia de Securitate Internă a Uniunii Europene și-a propus întreprinderea unei serii de acțiuni precum: utilizarea întregului potențial Sistemului European de Supraveghere a Frontierelor (EUROSUR), consolidarea contribuției Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe (FRONTEX), gestionarea în comun a riscului în materie de circulație a mărfurilor la frontierele externe și îmbunătățirea cooperării între agenții la nivel național.
La nivel european s-a constituit Spațiul Schengen. Acesta „a fost încorporat în cadrul legislativ și instituțional al Uniunii Europene” , odată cu semnarea Tratatului de la Amsterdam. Aderarea la acest spațiu are ca efect ridicarea controalelor la nivelul frontierelor interne ale statelor membre Schengen.
Pentru a călătorii în interiorul Spațiului Schengen este necesar doar un act de identitate, accesul fiind permis prin orice loc. Există însă o frontieră externă, unde conform legislației, se desfășoară controale în materie de vize, se aplică reguli referitoare la azil, precum și măsuri referitoare la cooperare polițienească, judiciară și vamală. Astfel se menține controlul asupra posibilelor amenințări ce pot sa apară din exteriorul granițelor.
Obiectivul nr. 5: Creșterea capacității de reziliență a Europei în caz de crize și de dezastre.
Este bineștiut faptul că „Uniunea Europeană este expusă unui mare număr de crize și dezastre potențiale, cum ar fi cele asociate schimbărilor climatice și cele cauzate de terorism și de atacurile cibernetice împotriva infrastructurii critice, de diseminări, intenționate sau neintenționate, de agenți patogeni, de epidemii de gripă care apar în mod brusc și de deficiențe în materie de infrastructură”. Creșterea capacității de reziliență se referă la sporirea gradului de rezistență în fața crizelor și dezastrelor. În urma șocului creat de un dezastru natural, o capacitate de reziliență sporită facilitează o mai bună reacție împotriva factorului distructiv.
Aceste amenințări necesită solidaritate și responsabilitate în ceea ce privește prevenirea și pregătirea. Este foarte important că riscul să fie bine evaluat, iar situația să fie gestionată cum trebuie.
Acțiunile ce conduc la îndeplinirea acestui obiectiv sunt: utilizarea deplină a clauzei de solidaritate, o abordare a tuturor pericolelor în evaluarea amenințării și a riscului, stabilirea de legături între diferitele centre de conștientizare a situațiilor și dezvoltarea unei capacități europene de răspuns în situații de urgență pentru combaterea dezastrelor.
1.3. Concluzii
Strategia de securitate internă a Uniunii Europene în acțiune formează baza cooperării statelor membre în acest domeniu. Aceasta a fost construită pe baza analizei principalelor probleme care necesită un mai mare grad de atenție din partea autorităților. Aceste decizii au fost luate în funcție de interesele de securitate ale populației europene și pe baza valorilor europene.
Toate cele cinci obiective strategice enunțate în acest capitol reprezintă direcții principale de acțiune pentru statele membre. Îndeplinirea cu succes a acestora va aduce un nivel mai mare de securitate și un grad mai ridicat de încredere în instituțiile Uniunii Europene.
Toate amenințările la adresa Uniunii Europene și implicit la adresa cetățeanului sunt serios luate în evidență și se poate observa faptul că Uniunea nu lasă la voia întâmplării desfășurarea acestora. Uniunea Europeană intervine nu doar în scopul prevenirii acestora, ci și în încercarea de eradicare a acestor probleme.
Totodată, principiile pe baza cărora Uniunea Europeană își creează ramuri de decizie și care contribuie clar la direcțiile de soluționare a problemelor sau la consolidarea gradului de bunăstare și prosperitate sunt foarte bine gândite și vizează în primul rând individul.
În urma informațiilor oferite în acest capitol, analizând importanța securității la nivel de stat și implicit la nivel de individ, se poate spune cu certitudine faptul că Uniunea Europeană acționează în scopul creării unui mediu de securitate prosper și în același timp în concordanță cu nevoile cetățeanului.
În scopul de a înțelege o idee fundamentală despre mediului social în care trăim putem descrie totul printr-o metaforă: Oricât de gros ar fi zidul unei cetăți, nu putem exclude posibilitatea ca aceasta să fie atacată. Oricât de puternic ar fi un gladiator, nu putem exclude posibilitatea ca acesta să se îmbolnăvească și să fie răpus de propriul lui corp și nu în ultimul rând, oricât de ascuțită ar fi o suliță nu putem fi siguri că aceasta va lovi mortal ținta.
CAPITOLUL 2. CETĂȚENIA EUROPEANĂ, O INSTITUȚIE NECESARĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII
În rândurile ce urmează vor fi prezentate câteva aspecte referitoare la cetățenia europeană și la modul în care Uniunea Europeană își protejează cetățenii prin intermediul instituțiilor sale.
Este de apreciat faptul că Uniunea Europeană pune accent pe cetățeni și pe siguranța și bunăstarea acestora. Europa reprezintă în sine o plus-valoare, un spațiu democratic, intercultural, un spațiu de pace și reconciliere, o deschidere spre lume, o entuziasmantă dezvoltare umană, un tărâm primitor.
Articolul 1a, introdus prin Tratatul de la Lisabona care amendează Tratatul privind Uniunea Europeană, prevede următoarea idee fundamentală: „Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați”. Uniunea Europeană vizează în primul rând individul, iar modalitățile prin care acesta beneficiază de sprijinul instituțiilor acesteia, vor fi prezentate în rândurile ce urmează.
Cetățenii europeni trebuie să trăiască în condiții de securitate și să se bucure de libertățile lor, iar securitatea constituie, în sine, un drept fundamental. Valorile și principiile stabilite în tratatele Uniunii și enunțate în Carta drepturilor fundamentale au inspirat Strategia de Securitate Internă a Uniunii Europene. O strategie care pune foarte mare accent pe cetățeni.
Europa este totodată supusă unor amenințări precum terorismul, formele grave de criminalitate și criminalitatea organizată, criminalitatea informatică, infracțiunile transfrontaliere, violența în sine, dezastrele naturale și cele provocate de om precum și alte amenințări de o amploare mai mică dar care afectează bunăstarea cetățenilor europeni și care necesită atenție.
2.1. Scurt istoric
Drepturile și libertățile cetățenilor europeni au fost supuse unui proces de recunoaștere și implementare treptată, pe seama dezvoltării organizației și a diversificării formelor de cooperare dintre statele membre.
În 1951, prin Tratatul de la Paris s-a stabilit dreptul la libera circulație numai a lucrătorilor din industriile cărbunelui și oțelului, iar în 1957, Tratatul de la Roma a introdus dreptul la libera circulație a lucrătorilor și a serviciilor.
Tratatul de la Maastricht semnat în 1992 și intrat în vigoare din 1993 este documentul care a creat, prin art. 17, Cetățenia Europeană. Acest articol a adus importante avantaje cetățeanului european, oferindu-i acestuia noi oportunități. Noile reglementări au adus noi drepturi individului: dreptul de a vota în alegerile europene, dreptul la libera circulație și dreptul la protecție consulară din partea ambasadelor altor state UE.
Astfel, înainte de introducerea acestui nou tratat, Comunitatea Europeană oferea posibilitatea la libera circulație doar a persoanelor care erau active economic.
2.2. Raportul cetățenie națională-cetățenie europeană
Conceptul de cetățenie are un conținut politic și juridic. Aristotel a propus un concept prin care „cetățeanul se definea prin participarea la funcțiile judiciare și la cele publice în general”.
Cetățenia europeană a fost introdusă în 1992, prin Tratatul privind Uniunea Europeană semnat la Maastricht care a intrat în vigoare în 1993.
„Tratatul de la Lisabona a introdus o formă nouă de participare publică pentru cetățenii europeni, inițiativa cetățenească. În baza acesteia, un milion de cetățeni care au naționalitatea unui număr semnificativ de țări ale UE pot solicita direct Comisiei Europene înaintarea unei inițiative de interes pentru ei în cadrul prerogativelor sale”. Comisia Europeană analizează problemele cetățenilor europeni și caută modalități de eliminare a acestor probleme.
Raportul dintre cetățenia națională și cea europeană este definit în articolul 17 al Tratatului de instituire a Comunității Europene, iar acesta prevede faptul că orice cetățean al unui stat membru al Uniunii Europene este și cetățean european. Cetățenia europeană completează cetățenia națională și nu o înlocuiește pe aceasta. Odată cu cetățenia europeană, cetățeanul se bucură de noi drepturi.
„Cetățenia Uniunii Europene se dobândește și se pierde odată cu dobândirea sau pierderea cetățeniei unui stat membru, fiind un complement și nu un înlocuitor al cetățeniei unui stat membru”. Cetățenia europeană este distinctă de cetățenia națională. Ele nu se confundă și nu se anulează reciproc. Cetățenia națională ține exclusiv de dreptul național în timp ce cetățenia europeană este reglementată de dreptul comunitar european.
În cazul unui cetățean ce deține cetățenia unui stat membru al Uniunii Europene, dar și cetățenia unui stat terț nu se aplică nici o prevedere specială. Acest lucru este lipsit de importanță, iar acesta se bucură de drepturi lafel ca și ceilalți cetățeni europeni. „Conținând drepturi, obligații și participarea la viața politică, cetățenia europeană are ca scop fundamental consolidarea imaginii și a identității Uniunii Europene, precum și implicarea mai profundă a cetățeanului în procesul de integrare europeană”. Cu alte cuvinte, prin această cetățenie se dorește crearea unei relații mai apropiate între cetățean și instituțiile Uniunii Europene.
Principiile comune ale Statelor Membre stau la baza cetățeniei europene. Aceste principii sunt: principiul libertății, principiul democrației, principiul respectării drepturilor omului și al libertăților fundamentale și principiul statului de drept.
Astfel, cetățenia europeană reprezintă un plus de libertate, noi oportunități și un orizont mai mare pentru cetățean.
2.3. Drepturi
Odată cu implementarea conceptului de cetățenie europeană și intrarea în vigoare a articolului ce prevede această nouă instituție, cetățeanul european a dobândit patru drepturi fundamentale. Aceste drepturi sunt prevăzute în Tratatul de la Maastricht și reprezintă o parte importantă a legislației Uniunii Europene:
1. Dreptul la liberă circulație și ședere în statele membre.
Există mai multe variante în cadrul acestui drept: dreptul la circulație și dreptul la ședere până la trei luni, dreptul la ședere pentru o perioadă mai lungă de trei luni, dreptul la ședere permanentă.
În cadrul acestui drept există posibilitatea ca cetățeanul să circule pe teritoriul unui stat membru și să își execute activitatea în cadrul acestuia pe o perioadă de maxim trei luni respectând o serie de prevederi legale.
„Toți cetățenii Uniunii au dreptul să intre în orice stat membru în baza unui act de identitate sau a unui pașaport valabil. În niciun caz nu se poate impune o viză de intrare în țară”. Dacă cetățeanul european nu are documentele de călătorie, statul membru gazdă are datoria de a-i acorda acestuia șansa de a obține documentele acestuia sau de a ajuta la expedierea acestora.
Dacă cetățeanul european își desfășoară activitatea într-un alt stat membru decât statul din care provine, pentru o perioadă mai lungă de 3 luni de zile acesta trebuie să îndeplinească cel puțin una din aceste condiții: să fie angajat într-o activitate economică, să aibă resurse suficiente și o asigurare de sănătate pentru a avea certitudinea că nu va devenii un factor care să afecteze în mod negativ statul gazdă, să fie cursant în vederea urmării unor cursuri profesionale și să dețină suficiente resurse plus o asigurare de sănătate tot în scopul de a nu deveni un factor cu implicații negative în cadrul sistemului social și economic al statului gazdă sau să fie membru al familiei unui cetățean european care îndeplinește una din aceste condiții.
În cazul în care cetățeanul dorește șederea permanentă într-un alt stat decât statul de proveniență, acesta poate să dobândească acest drept după o perioadă de ședere de minim 5 ani pe teritoriul acelui stat. În același timp, dreptul la șederea permanentă pe teritoriul statului se pierde în cazul în care individul a părăsit statul gazdă pentru o perioadă de minim 2 ani.
2. Dreptul de a vota și de a candida la alegerile pentru Parlamentul European și la cele municipale.
Acest drept oferă posibilitatea implicării cetățeanului european în viața politică a Uniunii Europene prin exprimarea votului secret sau chiar prin participarea ca și candidat al unei funcții la nivel local în cadrul acestor alegeri.
Dreptul de a vota la alegerile locale și de a candida la acestea.
Prin participarea cetățenilor din alte state ale Uniunii Europene se realizează un progres important al cetățeniei europene.
Cetățeanul european care nu are cetățenia statului pe teritoriul căruia se află are dreptul de a participa la alegerile locale și de a vota în cadrul acestora. Alegerile locale sunt alegeri prin vot universal direct. Persoanele care pot vota sau candida la alegerile municipale trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să fie cetățeni ai Uniunii Europene, adică persoane cu cetățenia unui stat membru al Uniunii Europene, să respecte condițiile impuse de legislația națională a statului în care aceste își are reședința și să își aibă reședința pe teritoriul statului membru.
În tabelul de mai jos sunt prezentați cetățeni români aleși în consiliile locale din Italia:
Tabel 1.2.
Sursa: Ziarul Gazeta Românească
Numărul mare de cetățeni rezidenți pe teritoriul unui stat poate influența mult rezultatul alegerilor locale. Aceștia tind să voteze conaționali care să îi reprezinte din noile funcții ce le conferă statul decizional.
Dreptul de a vota și de a candida la alegerile din cadrul Parlamentului European.
Orice cetățean european care dorește să participe la alegeri în scopul de a face parte din Parlamentul European sau de a vota pentru alegerea membrilor acestuia își poate exercita acest drept în statul membru de reședință sau în statul membru de origine.
Prin această participare se realizează un proces „de natură să amelioreze calitatea reprezentării cetățenilor europeni de către instituțiile Comunității, deci contribuie la reducerea deficitului democratic de care suferă acestea”.
Există o serie de condiții ce trebuie să fie îndeplinite pentru ca individul să se poată bucura de acest drept: să fie cetățean al Uniunii Europene, să fie rezident în acel stat membru în care acesta dorește să voteze sau să candideze și să fie în conformitate cu legile statului ce sunt aplicate și pentru cetățenii acelui stat.
3. Dreptul la protecția consulară.
Acest drept vine în sprijinul cetățenilor europeni care se află pe teritoriul unui stat terț. Este un drept care oferă cetățeanului european sprijin din partea instituțiilor Uniunii Europene în cazul în care acesta necesită ajutor în soluționarea anumitor probleme. Și anume, în cazul în care un cetățean european se află într-un stat care nu este membru al Uniunii Europene, iar statul de proveniență al cetățeanului nu are legături diplomatice cu acel stat, adică nu există o ambasadă pe teritoriul acestuia, cetățeanul european poate beneficia de sprijinul altei ambasade a unui stat membru al Uniunii Europene.
„Reprezentanța diplomatică sau consulară care acordă protecție trebuie să trateze solicitantul ca pe un resortisant al statului pe care îl reprezintă”. Această protecție consulară sprijină cetățeanul european în caz de:
deces;
accident sau boală gravă;
arestare sau detenție;
agresiuni de orice fel;
necesitatea repatrierii cetățenilor Uniunii aflați în dificultate.
Acestea nu sunt singurele situații în care consulatele pot să intervină în sprijinul cetățeanului european, astfel „reprezentanții diplomatici și consulari ai statelor membre ale Uniunii vor putea acorda asistență și în alte cazuri cetățenilor europeni pentru că decizia menționată mai sus prevede că orice alt tip de ajutor poate fi acordat cetățenilor care fac cerere în acest sens”.
4. Dreptul de a adresa petiții Parlamentului European și de a înainta plângeri către Ombudsmanul european.
„Orice cetățean al Uniunii Europene sau rezident al unui stat membru are dreptul, în mod individual sau în asociere cu alte persoane, să adreseze petiții Parlamentului European în legătură cu un subiect care face parte din domeniile de activitate ale Uniunii Europene și care îl privește în mod direct”. Redactarea acestei petiții foarte fi făcută sub forma unei plângeri sau a unei cereri, iar conținutul acesteia poate cuprinde chestiuni de interes public sau privat.
Subiectele abordate în cadrul petiției pot fi legate de: drepturile cetățeanului, chestiuni legate de mediu, protecția consumatorului, libera circulație a persoanelor, mărfurilor și serviciilor sau piața interna, chestiuni legate de ocuparea forței de muncă și politica socială, recunoașterea calificărilor profesionale sau alte aspecte legate de dreptul comunitar.
Ombudsmanul European este cel care examinează plângerile referitoare la administrarea defectuoasă în instituțiile și organismele Uniunii Europene. Acest organism are rolul de a trage la răspundere administrația Uniunii Europene și de a investiga plângerile. Orice cetățean sau rezident al Uniunii Europene poate depune plângeri referitoare la nereguli administrative, incorectitudine, discriminare, abuz de putere, lipsă de răspuns sau refuzul furnizării de informații a uneia dintre instituțiile europene.
Pe lângă aceste drepturi 4 fundamentale, cetățeanul european are și alte drepturi, precum:
– dreptul de a contacta și a primi o reacție din partea oricărei instituții a UE prin serviciul de informare Europe Direct;
– dreptul de acces, în anumite condiții, la documentele Parlamentului European, ale Comisiei Europene și ale Consiliului;
– dreptul la egalitate de acces la Serviciul Civil al Uniunii Europene.
Analizând aceste drepturi, se poate distinge clar, diferența de importanță dintre cele 4 drepturi fundamentale și cele 3 drepturi cu rol de informare, oferite de statutul de cetățean european.
2.4. Limitări impuse unor state
Când vine vorba de limitări, acestea sunt cel mai des întâlnite pe piața muncii. Există o serie de reglementări cu privire la ocuparea forței de muncă de cetățenii unor state nou intrate în Uniunea Europeană.
Libera circulație pe piața muncii reprezintă unul dintre drepturile fundamentale ale cetățeanului european, care îi permite acestuia „să muncească într-un alt stat membru al Uniunii Europene în aceleași condiții ca și cetățenii statului membru gazdă. Potrivit legislației comunitare, este posibilă restricționarea liberei circulații pe piața muncii pentru cetățenii din statele nou intrate în Uniunea Europeană. Restricțiile pot fi aplicate pentru o perioadă de maximum 7 ani”.
În tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană este prevăzut faptul că muncitorii români nu au acces liber pe piața europeană timp de 5 ani de la data aderării, acest lucru însemnând intervalul dintre 2007 și 2011. Însă, prin derogarea acestei prevederi, anumite state au prelungit această restricție până în 2013, motivul fiind numărul mare de români ce afectează piața locală a muncii. Germania a fost unul dintre principalele state care au impus această măsură. State precum Marea Britanie au prelungit această restricție până la data de 1 ianuarie 2014.
Tot la data de 1 ianuarie 2014 Elveția a ridicat restricțiile asupra ocupării forței de muncă pentru cetățenii europeni a-i 25 de state. Acest lucru s-a realizat gradual. Începând cu anul 2012, 8 state membre ale Uniunii Europene (Ungaria, Estonia, Lituania, Letonia, Polonia, Slovacia, Slovenia și Republica Cehă) se bucură de acest drept. În 2013 s-au ridicat restricțiile asupra ocupării forței de muncă și pentru țările care au aderat la Uniunea Europeană înainte de 2004. Tot în 2014, Elveția a ridicat restricția și pentru Cipru și Malta.
Astfel, cetățeni europeni din 25 de state europene se puteau bucura la acea dată de dreptul la libera circulație pe teritoriul Elveției în scopul exercitării dreptului la muncă.
Pentru cetățenii români și bulgari se prevede introducerea graduală a liberei circulații, acest lucru însemnând trecere unei anumite perioade de timp sau a unei perioade de tranziției și acordarea unui număr limitat de permise de ședere. „Numărul permiselor va crește de la un an la altul în funcție de evoluțiile de pe piața muncii”. Acest protocol prevede două perioade de tranziție: „Într-o primă etapă de șapte ani de la intrarea în vigoare a acordului, respectiv până la data de 01.06.2016, va exista, la fel ca și în cazul statelor membre ale acordurilor anterioare, un control al pieței de muncă, respectiv limitări ale dreptului de angajare în Elveția. Trecerea în anul 2016 la etapa unei libere circulații neîngrădite se va suprapune în primii trei ani, până în anul 2019, cu perioada clauzei de protecție specială care permite reducerea numărului de permise de rezidență, respectiv reintroducerea contingentelor, în condițiile unei imigrații prea puternice”.
Prin aceste reglementări se realizează o deschidere atât treptată cât și controlată a pieței de muncă. Aceste restricții sunt impuse în favoarea principiului priorității naționale. Proprii cetățeni sunt întotdeauna favorizați prin prisma acestui principiu. Prioritizarea angajării propriilor cetățeni pentru o rată cât mai mică a șomajului este un lucru firesc pentru o țară care își cunoaște interesul, securizându-și astfel economia și oferind condiții de viață bune cetățenilor acesteia.
2.5. Nevoia de protecție a cetățeanului european
Tratatul de la Maastricht conține trei modalități prin care se dorește protejarea cetățeniei europene: „protecția acordată de către autoritățile diplomatice și consulare ale statelor membre, dreptul la petiționare și dreptul de a se adresa mediatorului”. Prin tratatul de la Amsterdam a fost adăugat și dreptul de comunicare cu instituțiile și cu anumite organe ale Comunităților. „Aceste protecții sunt de natură foarte diferită. Prima este pusă în aplicare de către statele membre față de statele terțe sau pe teritoriul acestora. Celelalte trei implică o acțiune a instituțiilor și organelor Uniunii”.
Nevoia de protecție a cetățeanului european este dată și de noile contexte internaționale. Este bine știut faptul că sunt zone de conflict unde cetățenii pot întâmpina probleme de diferite naturi, care să le pună în pericol libertatea, sănătatea sau care îi pot afecta din punct de vedere moral. Aici apar instituțiile europene, consulatele și ambasadele care intervin în scopul protejării cetățeanului sau scoaterii acestuia din acele zonele cu grad ridicat de pericol.
Dreptul de a participa la alegerile europarlamentare, precum și dreptul la vot în cadrul acestora, reprezintă pentru cetățenii europeni o modalitate prin care aceștia pot intervenii în scopul alegerii unor reprezentanți care să lupte pentru aceștia. Prin acest drept cetățenii europeni au un anumit grad de implicare în cadrul consolidării securității interne. Această implicare indirectă reprezintă însă un pas înainte pentru Europa și dezvoltă cultura democratică a acesteia.
2.6. Concluzii
Uniunea Europeană este o entitate politică construită pe o ideologiei democratică ce sprijină cetățenii consolidând libertatea și securitatea și oferindu-le acestora drepturi precum acela de a locui în orice stat european, de a circula liber pe teritoriul Uniunii Europene, dreptul la protecția diplomatică și consulară sau dreptul de a participa ca și candidat sau alegător la alegerile municipale sau europene.
Cetățenia Europeană acordă aceste noi drepturi cetățeanului fără a înlocui cetățenia națională a acestuia astfel oferind un plus de beneficiu. Odată cu aceste drepturi, cetățenii europeni au noi oportunități și totodată noi soluții pentru diferitele probleme pe care aceștia le întâmpină.
Datorită dreptului de a vota la alegerile locale și de a candida la acestea, grupurile de imigranți stabiliți într-un teritoriu restrâns al unui stat, pot ajunge să aibă reprezentanți la nivel local în structurile cu funcții decizionale ale statului respectiv. Astfel, interesul pentru dorințele cetățenilor rezidenți este mai mare, iar reprezentanții acestora având un rol important la nivel public, pot influența într-o anumită măsură bunul trai al acestora.
Limitările forței de muncă impuse anumitor state nu au caracter discriminator. Acestea sunt introduse cu scopul menținerii stabilității economice a statelor. Cetățenii statelor nou intrare în Uniunea Europeană au tendința de a emigra în scopul găsirii unui loc de muncă bine plătit. Astfel pot exista emigrări în masă ce pot perturba piața muncii din statele membre. Totodată, statul are ca prioritate bunăstarea propriilor cetățeni și urmărește ca ocuparea locurilor de muncă să fie făcută de aceștia.
Arsenalul de reglementări aduse prin tratatele Uniunii Europene reprezintă un pilon de susținere al securității, în jurul căruia se mai zidește câte o cărămidă. Această metaforă are rolul de a scoate în evidență mai bine și de a descrie modul de dezvoltare al sistemului legislativ al Uniunii Europene. Prin intermediul acestuia se construiește treptat un spațiu care asigură un plus de eficiență în procesul de furnizare al unuia dintre cele mai importante bunuri sociale: securitatea.
CAPITOLUL 3. IMPORTANȚA SECURIZĂRII FRONTIERELOR EXTERNE ALE UNIUNII EUROPENE ÎMPOTRIVA CRIMINALITĂȚII TRANSFRONTALIERE
Acest studiu de caz este realizat în scopul identificării principalelor zone cu nivel ridicat de risc în ceea ce privește criminalitatea transfrontalieră. Analiza este principala metodă de cercetare folosită în cadrul acestui studiu în care sunt prezentate diferitele forme de criminalitate transfrontalieră cu impact negativ asupra securității interne a Uniunii Europene în scopul ierarhizării acestora în funcție de amploare.
Este bine cunoscut faptul că la 14 iunie 1985, Belgia, Franța, Germania, Luxemburg și Țările de Jos, au semnat Acordul Schengen. La 19 iunie 1990 a avut loc Convenția Schengen care reglementa procesul de eliminare a controalelor în cadrul frontierelor interne, urmând ca la 26 martie 1995 să fie eliminate complet controalele la frontierele interne. Odată cu această convenție, au fost stabilite însă și măsuri mai drastice privind intensificarea controalelor la frontierele externe.
În prezent Uniunea Europeană s-a extins, iar cadrul internațional și actuala scenă mondială, impun un set nou de măsuri pentru consolidarea securizării frontierelor. La 26 octombrie 2004 s-a reglementat instituirea Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (FRONTEX).
Extinzându-se pe o suprafață foarte mare, Uniunea Europeană și-a făcut și noi vecini. La est (Anexa nr. 1) se deosebesc granițele Uniunii Europene cu state precum Ucraina, Belarus și Rusia.
În partea de sud-est (Anexa nr. 2) se poate observa faptul că state precum Bulgaria și Grecia au frontiere terestre cu Turcia. Deși Cipru și Turcia fac parte din Orientul Mijlociu din punct de vedere geografic, acestea se consideră ca fiind state europene. Totodată, Afganistanul care face parte din Asia Centrală este uneori considerat ca fiind un stat din estul Orientului Mijlociu.
În vestul Peninsulei Balcanice (Anexa nr. 3), se găsesc state precum Bosnia Herțegovina, Serbia, Muntenegru, Albania, Kosovo și Republica Macedonă, care sunt înconjurate de state europene, precum Croația,Ungaria, România, Bulgaria și Grecia. Totodată, Marea Adriatică face legătura între aceste state cu coastele de est ale Italiei.
La sud (Anexa nr. 4), din punct de vedere geografic, Marea Mediterană unește Europa de sud-vest cu state din nordul Africii, state precum Maroc, Algeria și Tunisia care se află în imediata apropiere a statelor europene.
Uniunea Europeană este formată din 28 de state (Anexa nr. 5), însă doar 24 dintre acestea fac parte din Spațiul Schengen, România și Bulgaria fiind momentan neacceptate, Cipru aflându-se în imposibilitatea de a face parte din acest spațiu din cauza Republicii Ciprului de Nord care nu este recunoscută la nivel internațional decât de Turcia, iar Irlanda și Regatul Unit al Marii Britanii refuzând să participe la acest spațiu. Totodată, Croația urmează să adere la acest spațiu în 2015.
În același timp, state precum Norvegia, Elveția și Islanda fac parte din Spațiul Schengen, însă nu sunt membre ale Uniunii Europene (Anexa nr. 6). Motivul pentru acest lucru este reprezentat de faptul că între aceste state și cele europene există un nivel ridicat al comerțului și bineînțeles un nivel de încrederea ridicat față de sistemul de securizare al frontierelor statelor respective. Poziționarea geografică a acestor state față de spațiul Uniunii Europene și absența granițelor cu state terțe reprezintă încă un motiv în plus pentru acceptarea acestora în zona Schengen.
Totodată, frontierele externe ale spațiului european sunt supravegheate, iar accesul de o parte și de alta a granițelor este ținut sub control de organele de poliție desemnate să îndeplinească aceste sarcini. Astfel, actuala scenă globală, poziționarea geografică și cea geopolitică sunt factori ce influențează gestionarea frontierelor externe ale Uniunii Europene.
3.1. Gestionarea frontierelor
Frontierele Uniunii Europene, conform figurii 1.3, au un nivel de importanță diferit în funcție de gradul de risc implicat de zona geografică, de contextul geopolitic al statelor vecine și totodată de nivelul de infracționalitate și corupție al acestor state.
Sursa: BBC NEWS
Pentru identificarea principalelor riscuri în scopul unei gestionări mai bune a frontiere externe, FRONTEX realizează anual o analiză asupra riscurilor și amenințărilor ce pot veni din exteriorul Uniunii Europene. Acest lucru se realizează prin analiza incidentelor detectate la granițele externe ale spațiului european.
Conform raportului FRONTEX, Annual Risk Analysis 2014, principalele amenințări la nivel transfrontalier sunt:
– Canabisul provenit din Nordul Africii și din Vestul Peninsulei Balcanice;
– Cocaina cu proveniență din America de Sud;
– Heroina provenită din Afganistan, Iran și Pakistan;
– Traficul de ființe umane;
– Contrabanda cu arme;
– Furtul de autovehicule și scoaterea acestora în afara frontierelor europene;
– Contrabanda cu produse supuse accizelor precum tutunul și produsele petroliere.
Împotriva tuturor acestor infracțiuni, Uniunea Europeană dispune de agenții care cooperează cu poliția de frontieră în scopul protejării securității europene.
3.1.1. Analiza frontierelor
La nivelul Uniunii Europene frontierele reprezintă un filtru ce are rolul de a împiedica pătrunderea unor factori perturbatori pentru securitatea internă. Frontierele interne ale Uniunii Europene diferă de cele externe prin faptul că dispun de reguli și mijloace diferite de control la punctele de trecere ale acestora.
În ciuda avantajelor oferite de eliminarea controalelor la nivelul frontierelor interne, apar și o serie de dezavantaje precum facilitarea criminalității transfrontaliere în urma transporturilor cu mărfuri ilegale ce pot trece mai ușor granițele între statele europene și, totodată, a traficului de persoane ce se poate realiza cu o mai mare ușurință. Spre exemplu Danemarca a conștientizat cel mai bine acest pericol și a organizat o serie de controale temporare la granița cu Suedia și Germania.
Securizarea frontierelor externe ale Uniunii Europene are ca scop nu doar protejarea împotriva infracțiunilor transfrontaliere, ci și împiedicarea extinderii fenomenului terorist și a atentatelor de acest gen pe teritoriul european. Totodată se dorește și protejarea economiei europene care bineînțeles că poate fi afectată de criminalitatea transfrontalieră.
Aceasta se poate regăsii în diferite forme precum: traficul de droguri și de ființe umane, acțiunile de contrabandă, furtul de mașini sau alte infracțiuni caracterizate prin traversarea granițelor a două sau mai multe state. Toate acestea reprezintă o amenințare la adresa securității, cu care organele încredințate cu supravegherea și controlul frontierelor trebuie să lupte zi de zi.
Gestionarea frontierelor externe ale Spațiului Schengen este mai eficientă odată cu dezvoltarea tehnologică în domeniul securității. Odată cu înființarea de agenții, precum Sistemul Informatic Schengen (SIS), Sistemul de informații privind vizele (VIS), Agenția Europeana pentru Gestionarea Cooperării Operaționale la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene (FRONTEX), s-a realizat o gestionare mai bună a frontierelor externe, acest lucru reprezentând un grad mai mare de securitate.
Dezvoltarea cooperării Schengen și extinderea acestui spațiu vine odată cu îmbunătățirea cooperării și a coordonării dintre structurile de ordine interioară. Aderarea la Schengen, depinde foarte mult de securizarea frontierelor și de nivelul de corupție la nivelul statului.
Se pune foarte mare accent asupra securizării frontierelor europene, astfel, unele state membre ale Uniunii Europene nu au putut fi acceptate în spațiul Schengen din cauza anumitor deficiențe la nivelul gestionării propriilor frontiere și din cauza gradului ridicat al infracționalității și al corupției la nivel de stat. Totodată, incapacitatea de asigurare a propriei securități este un motiv în plus pentru al acestui fapt.
România și Bulgaria sunt două dintre cele 4 state care fac parte la Uniunea Europeană însă nu au fost acceptate în spațiul Schengen. Statele membre acordului Schengen au considerat că România și Bulgaria nu au progresat suficient în combaterea corupției și nu pot asigura impermeabilitatea frontierelor.
Important de precizat este faptul că aceste două state se află în imediata apropiere a statelor din vestul Peninsulei Balcanice, fapt generator de risc din cauza nivelului ridicat al infracționalității din Albania și Kosovo. Totodată contrabanda cu țigări aduse din Republica Moldova reprezintă un risc la adresa economiei europene.
3.1.2. Analiza componentelor sistemului de gestionare a frontierelor externe
Prin gestionarea frontierelor se înțelege crearea unui sistem de măsuri ce vizează controlul și supravegherea, dar totodată și aplicarea unor reglementări cu privire la traversarea acestor frontiere. În completarea sistemului de gestionare a frontierelor, vin diferitele agenții și organe înzestrate cu rolul de a pune în aplicare aceste măsuri pe baza reglementarilor stabilite.
Cel mai important act legislativ referitor la gestionarea frontierelor este Codul Frontierelor Schengen (CFS) care cuprinde o serie de reglementări cu privire la libera circulație a persoanelor peste frontiere. Fondul pentru frontierele externe (FFE) este acel instrument ce prevede distribuirea fondurilor pentru gestionarea frontierelor. O altă categorie de măsuri este reprezentată de Sistemul de Informații Schengen (SIS) utilizat de polițiștii de frontieră, funcționarii vamali și alte autorități responsabile pentru aplicarea legilor în spațiul Schengen. Acest sistem are rolul de a facilita cooperarea între statele membre prin schimbul de informații referitoare la persoanele și bunurile ce traversează frontierele externe Schengen.
Sistemul de informații privind vizele (VIS) are un rol foarte important deoarece acesta pune în aplicare politici comune în materie de vize, cooperare între consulate și alte autorități centrale responsabile în domeniul vizelor.
La nivelul Schengen există un sistem ce permite statelor membre ale Uniunii Europene să gestioneze problemele legate de azil precum și cele referitoare la trecerea frauduloasă a frontierelor externe. Tot acest sistem, numit EURODAC, ce cuprinde și o bază de date pentru compararea amprentelor, are un rol important în completarea sistemelor specificate anterior.
Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe (FRONTEX), o altă componentă a acestui sistem de gestionare a frontierelor are rolul de a realiza coordonarea operativă între statele membre și de a consolida controlul la punctele de trecere a frontierei.
Totodată, FRONTEX oferă un sistem de supraveghere a frontierelor externe (Anexa nr.7). Acest sistem de supraveghere numit și EUROSUR este dotat cu sisteme de supraveghere aeriană și terestră prin intermediul mașinilor și avioanelor de supraveghere fără pilot (UGV, respectiv UAV), sateliți și sisteme de comandă, control, comunicații, calculatoare și informații (C4I).
FRONTEX oferă așadar, o multitudine de mijloace pentru combaterea infracționalității transfrontaliere.
La nivelul frontierelor externe, în 2013, s-au detectat 107.361 de treceri ilegale ale granițelor (Anexa nr. 8). Sistemul de gestiune al frontierelor externe ale spațiului european, a devenit tot mai eficient datorită acestei agenții. Rolul important și impactul semnificativ pe care îl are această agenție își fac simțite prezența prin rapoartele anuale referitoare la analiza riscurilor și prezentarea cifrelor referitoare la detectarea cazurilor de trecere frauduloasă a frontierelor (Anexa nr. 9).
Aceste componente ale sistemului de gestionare a frontierelor, se completează reciproc și reprezintă stâlpul de susținere al securizării frontierelor. Riscurile și amenințările venite din exteriorul frontierelor sunt multe, însă acestea nu își fac simțită prezența la un nivel ridicat tocmai datorită acestor măsuri de prevenire.
3.2. Analiza criminalității transfrontaliere
La nivelul granițelor externe ale Uniunii Europene, criminalitatea transfrontalieră reprezintă un risc venit în special din Peninsula Balcanică, dar și din sud-estul extrem al acestui spațiu european, mai precis din Orientului Mijlociu. Zona mediteraneană, granițele maritime, dar și cele aeriene din sudul Uniunii Europene sunt și ele supuse unor amenințări din cauza traficul de droguri cu proveniență din Africa de Nord și America de Sud, acestea fiind principala amenințare caracteristică acestei zone.
Conform raportului Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT), America de Sud, Africa de Nord și vestul Asiei sunt principalele zone de proveniență a drogurilor.
Canabisul este de cele mai multe ori de proveniență africană. Marocul fiind unul din principalii producători ai rășinii de canabis. Heroina reprezintă și ea un pericol, Afganistanul, Iranul și Pakistanul sunt țări în care se produce acest drog. Este însă bine cunoscut faptul că principalul producător ilegal de heroină este Afganistanul. Referitor la cocaină, aceasta provine din state sud-americane precum Bolivia, Columbia și Peru. Aceasta este transportată pe Oceanul Atlantic, în unele cazuri fiind transportată indirect, ajungând mai întâi în Africa, iar de acolo fiind transportată în Europa prin diferite mijloace.
Traficul de ființe umane, contrabanda cu arme, tutun sau produse petroliere, reprezintă și ele o amenințare la adresa securității interne a Uniunii Europene. Cazuri de persoane răpite sunt des întâlnite, acest lucru fiind favorizat de imigrarea ilegală. Grupările de crimă organizată mizează foarte mult pe fenomenul migrației și profită de acesta. Cele mai multe victime ale acestui tip de infracțiune sunt persoane ce provin din statele sărace. Totodată, în interiorul spațiului Schengen, din cauza eliminării controalelor vamale, rețelele de crimă organizată profită de acest lucru, astfel amplificându-se fenomenul de contrabandă și trafic de persoane.
Contrabanda cu tutun și produse petroliere s-a intensificat tot mai mult odată cu criza economică și creșterea prețurilor acestora la nivelul Uniunii Europene. Aceste produse sunt trecute ilegal prin punctele de trecere ale frontierelor statelor estice și apoi sunt vândute vândute pe teritoriul european. S-au înregistrat de asemenea și cazuri de trafic de arme și muniție, acestea provenind din Balcanii de Vest sau din Orientul Mijlociu.
Furtul autovehiculelor de pe teritoriul Uniunii Europene și traversarea granițelor cu acestea reprezintă o infracțiune cu impact mai mic asupra siguranței cetățenilor, însă aduce daune economice acestora. Noile sisteme de protecție dezvoltate de producătorii marilor companii ce se ocupă cu fabricarea de autovehicule au dus la scăderea numărului de furturi. Sistemele antifurt, dar și dezvoltarea nivelului de conștientizare a autorităților față de acest fenomen sunt elementele definitorii ale scăderii numărului cazurilor de autovehicule furate. Cu toate acestea, acest tip de infracțiune încă se mai practică.
3.2.1. Traficul de droguri
Africa de Nord și America de Sud sunt cunoscute ca fiind mari furnizori de droguri. Canabisul care este cultivat pe teritoriul Africii de Nord și cocaina din America de Sud sunt aduse de traficanți pe teritoriul european. De cele mai multe ori traficanții sunt detectați la punctele de trecere a frontierei, datorită autorităților care gestionează această situație, însă în ciuda acestui fapt mari cantități de narcotice ajung în state din sud-vestul Europei.
Conform analizelor efectuate de Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT), Uniunea Europeană este destinația finală a transporturilor ilegale de droguri ce provin din diferite zone ale globului, în special din statele africane și cele sud americane.
Totodată, Afganistanul este cel mai mare furnizor de heroină. Împreună cu Iranul și Pakistanul sunt statele care alimentează piața de droguri europeană. Un alt actor pe scena infracționalității cu trafic de droguri este Albania, stat ce face parte din vestul Peninsulei Balcanice.
Canabisul din Africa de Nord
Conform OEDT, rășină de canabis a fost drogul cel mai confiscat în UE timp de mulți ani. Principalul furnizor de rășină de canabis în Europa este Maroc. Acest lucru este facilitat de poziționarea geografică a Marocului, acesta fiind situat în nord-vestul Africii, foarte aproape de granițele externe ale Uniunii Europene.
Transportul se realizează prin mediul aerian sau maritim, prin traversarea Marii Mediterane. Porturile reprezintă puncte cheie care necesită o atenție sporită din partea autorităților. Având în vedere faptul că Uniunea Europeană are un comerț dezvoltat cu statele africane, transporturile cu avioane comerciale reprezintă o oportunitate pentru traficanți.
La nivelul Uniunii Europene, conform ultimelor date oferite de OEDT, în 2012 s-au confiscat 457 tone de rășină de canabis și 105 tone de plante de canabis (Figura 2.3. și Figura 3.3.).
Sursa: Raportul european privind drogurile 2014
În figura 2.3. se poate observa o scădere semnificativă a cantității de rășină de canabis confiscată de autorității între 2008 și 2012. În schimb, în figura 3.3., se poate observa o creștere a numărului de plante confiscate în Spania, Italia, Țările de Jos și Grecia. Turcia, care nu este membră a Uniunii Europene, a înregistrat cea mai mare creștere pe acest grafic.
Sursa: Raportul european privind drogurile 2014
Deși cantitatea de rășină de canabis este mai mare, se constată o creștere a numărului capturilor de plante de canabis și, totodată, o mică scădere a numărului capturilor de rășină de canabis (Figura 4.3.).
Sursa: Raportul european privind drogurile 2014
Numărul tot mai mic de capturi de rășină și creșterea numărului capturilor de plante de canabis sunt dovada faptului că traficul de droguri prin traversarea frontierelor externe ale Uniunii Europene a scăzut, deoarece rășina de canabis se produce doar pe teritoriul african, iar la nivel intern, planta de canabis este foarte cultivată.
Astfel, canabisul de proveniență africană, nu mai reprezintă o amenințare importantă, însă este necesar ca autoritățile de la frontierele externe din zona de sud a granițelor europene să acționeze vigilent în scopul menținerii unui control eficient.
Faptul că acest drog se cultivă în interiorul granițelor reprezintă o amenințare mult mai mare, din cauza faptului că la nivelul frontierelor interne s-a eliminat controlul bunurilor, iar acest drog poate fi transportat mult mai ușor dintr-un stat în altul.
Cocaina din America de Sud
Conform calculelor făcute de EUROPOL, pe baza datelor de sechestru, cocaina este al treilea drog, cel mai intens traficat în Europa, după rășină de canabis și plantele medicinale.
Cocaina este luată din state sud-americane precum Columbia, Peru și Venezuela, iar apoi este transportată în statele din sud-vestul Europei. Modalitățile de transport sunt diverse, cocaina fiind de cele mai multe ori transportată pe ambarcațiuni, nave maritime sau prin curieri îmbarcați pe aeronave cu zborurile comerciale către Uniunea Europeană. Astfel, traficanții încearcă să evite riscul de a fi detectați în mediul terestru, în porturi sau pe mare. Cu toate acestea, conform OEDT , cocaina din America de Sud va fi din ce în ce mai des transportat în state din Africa de Nord deoarece autoritățile vamale europene nu acționează în acele zone, iar traficanții profită de acest nivel mai scăzut de pericol. Totodată sistemul de supraveghere EUROSUR acționează până în sudul Marocului (Anexa nr. 7).
Traficanții au diversificat rutele de transport ale drogurilor, deoarece există situații în care cocaina din America de Sud ajunge în porturile din Balcani și Marea Neagră. Între 2009 și 2011, patru tone de cocaină au fost confiscate în Bulgaria, Grecia, România și Turcia, reprezentând 2% din numărul total de capturi raportate în Europa. Deși pare a fi un procentaj mic este totuși unul semnificativ pentru a presupune faptul că traficanții și-au diversificat rutele
La nivelul anului 2006, cantitatea de cocaină capturată de autorități a fost de 120 de tone. În 2012 s-a semnalat o scădere cu 50 de tone, însă și o ușoară creștere față de anul 2009, când s-a semnalat cel mai mic număr referitor la cantitatea de cocaină confiscată (Figura 5.3).
Sursa: Raportul european privind drogurile 2014
Conform ultimelor date oferite de European Drug Report 2014, în figura 6.3. se poate observa o scădere constantă a numărului de capturi de cocaină înregistrate de autorități între anii 2008 și 2012. Această scădere nu este una semnificativă și nu înseamnă neapărat o scădere a activității contrabandiștilor. Prin diversificarea acestor rute și prin transportul drogurilor în sudul Africii, traficanții reușesc să se apropie cu o mai mare grijă de piața europeană a drogurilor.
Sursa: Raportul european privind drogurile 2014
Canabisul din Albania
Amenințările venite din Albania sunt diverse. De la traficul de droguri și armament până la traficul de persoane. Nivelul ridicat de criminalitate din Albania reprezintă o amenințare pentru statele europene din vecinătate.
În Europa de sud-est, albanezii sunt cei care se ocupă cu livrarea unor cantități mari de canabis în state precum: Grecia, Italia, Slovenia și Ungaria.
În august 2013, o agenție de aplicare a legii din Italia, Guardia di Finanza, a încheiat o operațiune majoră de supraveghere aeriană pentru a determina cantitatea de canabis produsă de către traficanții albanezi. După o examinare a terenului pe o suprafață destul de mare, experții au identificat existența a 500 de plantații, care, conform estimărilor ar produce anual 1.000 de tone de plante de canabis în valoare de aproximativ 4,5 miliarde de euro. Mai mult de 300 de hectare au fost identificate în jurul orașului albanez Lazarat în apropiere de granița cu Grecia.
Acesta este un motiv de îngrijorare pentru statele europene, deoarece poziționarea geografică a Albaniei favorizează grupările de crimă organizată în transportul acestor droguri pe teritoriul Uniunii Europene.
Albania nu este unul din principalii furnizori de canabis, însă are un rol important pe scena infracțională din zona de vest a Peninsulei Balcanice.
Heroină din Afganistan, Iran și Pakistan
În ultimul deceniu, consumul de heroină a scăzut la nivelul Uniunii Europene. Cu toate acestea, contrabandiștii încă fac transporturi cu acest drog pe rutele ce duc către statele europene. Astfel heroina rămânând o sursă considerabilă de venit pentru membrii grupărilor de crimă organizată. Cea mai mare cantitate de heroină detectată pe teritoriul UE este produsă în Afganistan și, într-o mai mică măsură, în Iran și Pakistan.
Heroina poate fi transportată de-a lungul a două rute importante din punct de vedere comercial pentru Europa:
– Ruta balcanică, ce trece prin Turcia și țările din Peninsula Balcanică;
– Traseul de nord sau de mătase, care conduce prin Asia Centrală și Federația Rusă.
În ceea ce privește contrabanda de heroină prin intermediul rutei balcanice, Turcia joacă un rol central ca urmare a comerțului dezvoltat al acesteia și a traseelor rutiere multiple care leagă Asia și Europa.
Din Turcia, contrabanda de heroină intră de obicei în Uniunea Europeană prin frontierele terestre ale Greciei și Bulgariei, există și posibilitatea transportului acesteia pe cale maritimă, însă traficanții preferă calea terestră deoarece un transport pe mare ar fi mai periculos și ar alerta mult mai ușor autoritățile.
Între 2002 și 2009, capturile de heroină din Turcia au crescut de trei până la patru ori ajungând la 16 tone pe an, în contrast cu declinul constant care a fost înregistrată în restul Europei (Figura 7.3).
Sursa: Raportul european privind drogurile 2014
Între anii 2010 și 2011, numărul de incidente și cantitățile de heroină capturate păr să fie în declin constant, atât în Uniunea Europeană, cât și în Turcia (Figura 8.3.).
Sursa: Raportul european privind drogurile 2014
Într-un incident deosebit de semnificativ, la 1 august 2013, autoritățile de frontieră din Turcia au detectat 717 kg de heroină la BCP Hamzabeyli, la frontiera dintre Turcia și Bulgaria, aceasta fiind transportată de un camion condus de un cetățean croat. Ofițerii au găsit 1.400 de pachete de heroină în valoare de aproximativ 13.5 milioane de EURO. Acestea erau ascunse într-un transport cu mașini de spălat și televizoare. Situații similare, dar mai puțin semnificative, au fost, de asemenea, identificate în Albania, Bulgaria, Croația, Kosovo și Serbia. Acest incident înregistrat în 2013 demonstrează faptul că transporturile cu heroină din Orientul Mijlociu sunt încă prezente.
3.2.2. Traficul de ființe umane
Rețelele implicate în traficul de persoane acționează prin recrutarea victimelor și trecerea acestora prin frontiere în scopul obținerii unor beneficii financiare pe seama lor.
Conform Human Trafficking, Border Security and Related Corruption in the European Union 2013 (HTBSRCEU) , la nivelul statelor europene majoritatea victimelor identificate provin din state mai puțin dezvoltate și sunt duse în state din vestul Europei.
Presiunea pusă pe umerii autorităților ce își desfășoară activitatea în scopul gestionării frontierelor externe, este foarte mare în unele zone ale granițelor. 29,1% din victimele traficului de persoane provin din țări est-europene precum România, Bulgaria, Albania, Bosnia și Serbia.
Conform ultimului raport al Comisiei Europene referitor la traficul de ființe umane, se constată o creștere a numărului de persoane presupuse a fi victime ale traficului de ființe umane. (Tabelul 1.3.).
Tabelul 1.3.
Sursa: Trafficking in human beings 2013
Numărul total de persoane identificate ca fiind victime ale traficului de ființe umane raportat în 2010, de statele europene, este de 5 535.
Referitor la anii 2011, 2012 și 2013, datele nefiind încă prelucrate și contorizate la nivelul Uniunii Europene, se poate face o comparație doar la nivel de stat.
În tabelul 2.3. este prezentat numărul de victime din România, supuse traficului de persoane între anii 2008 și 2013.
Tabel 2.3.
Sursa: Trafficking in human beings 2013
Se observă o scădere numărului de persoane traficate între anii 2010 și 2013, însă se semnalează în continuare un număr mai ridicat de cazuri față de anul 2008.
În raportul HTBSRCEU este specificat faptul că o parte semnificativă dintre victimele identificate au fost traficate la nivel intern. Astfel, 25,5% din victime au fost exploatate în țara de reședință, în timp ce 7,1% au fost traficate din țările central-europene în țările din Europa de Vest. Principalele țări în care traficanții transportă victimele sunt Spania, Italia, Germania, Țările de Jos și Regatul Unit (Figura 9.3.).
Sursa: www.eliberare.ro
EUROPOL, apreciază că există o tendință de creștere a numărului de cetățeni europeni, identificați ca fiind victime ale traficului de persoane. Motivul pentru această tendință este dat de faptul că la nivelul frontierelor interne, traficul de persoane este mai ușor de realizat din cauza eliminării controalelor la nivelul frontierelor interne ale spațiului Schengen.
Conform raportului Comisiei Europene privind traficul de persoane cei mai mulți traficanți provin din state învecinate ale Uniunii Europene precum Maroc, Turcia, Albania, Serbia, Rusia și Bosnia (Anexa nr. 10).
Traficul de persoane la nivelul Uniunii Europene reprezintă o problemă foarte mare, având un nivel de importanță mult mai mare decât traficul de droguri. În zona de sud-est a Europei, acest pericol generat de traficul de persoane este cu atât mai mare, deoarece în această zonă sunt prezente o serie de state mai puțin dezvoltate la nivelul securității interne și cu un nivel de infracționalitate mai mare.
Imigrarea ilegală reprezintă unul dintre factorii ce facilitează acțiunile de trafic de persoane întreprinse de rețelele infracțional. În 2013, conform figurii 10.3 se observă că la nivel european, principala zonă de proveniență a imigranților ilegali este Peninsula Balcanică, înregistrându-se un număr de 6400 imigrări ilegale.
Sursa: EUROPOL SOCTA 2013
Traficul de persoane rămâne o problemă majoră în spațiul european. Diferențele de dezvoltare economică dintre estul și vestul Europei și gradul de corupție ridicat al statelor din regiunea balcanică reprezintă factori amplificatori ai acestui fenomen.
3.2.3. Contrabanda cu armament
Contrabanda cu arme
Contrabanda cu arme reprezintă o problemă serioasă la adresa securității interne a Uniunii Europene. Zonele recent zguduite de conflict, cele guvernate de o continuă stare de tensiune și statele cu nivel ridicat de infracționalitate precum cele balcanice, reprezintă principalele zone de proveniență ale armelor ilicit transportate.
În decembrie 2013, în cadrul unor acțiuni de combatere a rețelelor infracționale, poliția franceză a intervenit în destrămarea unei astfel de grupări infracționale care se ocupa cu traficul de armament și muniție. Aceștia își desfășurau activitatea prin transportul de armament luat din Balcanii de Vest și dus în Franța. Sute de pistoale automate Kalashnikov au fost confiscate în cadrul acestei operațiuni.
În luna februarie 2014, peste 5.000 de arme Kalashnikov, 2.741 pistoale Makarov, 123 mitraliere ușoare și 12 lansatoare de rachete Shmei au fost furate din depozitul trupelor ucrainene. Tot din acel depozit s-a constatat faptul că lipseau 1.500 de grenade și o cantitate mare de muniție. Cel mai probabil armele au fost scoase din Ucraina prin granițele de vest pentru a fi duse în țări vecine precum România și Albania.
Balcanii de Vest reprezintă o zonă din care pot apărea amenințări de acest gen din cauza corupției și a gradului mare de infracționalitate, cauzate de situația politică și conflictele recente din această zonă.
Conform rapoartelor mass-media publicate în noiembrie 2013, Paza de Coastă Elenă a interceptat o navă de marfă în apropiere de insula Symi din Marea Egee, care transporta 20.000 de pistoale automate Kalashnikov, diferite puști de asalt și explozibili. Faptul că acest incident petrecut în urmă cu un an, are o asemenea amploare, referitor la numărul armelor transportate, este un motiv de îngrijorare. Conflictele armate din Orientul Mijlociu au condus la contrabanda masivă cu arme în această regiune.
Traficul cu armament rămâne în continuare o amenințare majoră venită din estul și sud-estul frontierelor europene.
3.2.4. Contrabanda cu tutun și produse petroliere
Tutunul
Conform estimărilor Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF), contrabanda și fabricarea ilicită de țigări a produs un prejudiciu financiar anual de peste 10 miliarde de EURO în bugetul Uniunii Europene și totodată în cel al statelor membre. Criza financiară din ultimii ani, a obligat mai multe guverne să crească impozitele pe produsele accizabile pentru a reduce deficitele bugetare. Între luna iulie a anului 2012 și sfârșitul anului 2013, foarte multe state membre ale Uniunii Europene au crescut prețul pe țigări, acestea scumpindu-se în medie cu 0,33 EURO pe pachet.
În prezent, un client plătește pentru un pachet de țigări 5 EURO în Finlanda, în timp ce peste granița cu Rusia, același bun costă în jur de 1,5 EURO. Nu doar consumatorii individuali ci și contrabandiști încearcă să facă uz de diferențele de preț existente. La scară largă, afacerile ilegale cu contrabandă de țigări se fac prin transportul acestora din Asia și vânzarea acestora pe piețele din Europa.
În iunie 2013, Comisia Europeană a prezentat o nouă strategie pentru a intensifica lupta împotriva comerțului ilicit cu tutun, care prevede implicarea producătorilor și țările de origine și îmbunătățirea cooperării internaționale și a celei interne. Acest lucru oferă în plus sancțiuni consolidate și reguli de comerț armonizate.
În scopul combaterii contrabandei cu țigări și a prevenirii supra-alimentării pe piețele țărilor terțe, Uniunea Europeană a semnat acorduri, cu caracter juridic obligatoriu, cu cei mai mari patru producători de tutun, care acoperă 80% din piața mondială. Prin aceste acorduri, companiile s-au angajat să vândă țigări numai clienților legitimi și să pună în aplicare un sistem de urmărire care asistă autoritățile de aplicare a legii în scopul identificării țigărilor comercializate ilegal.
Cu toate acestea, companiile mai mici din afara Uniunii Europene, continuă să vândă cantități mari de țigări pe piețele țărilor terțe în care doar o parte nesemnificativă din acestea pot fi absorbite de cererea locală. Astfel o foarte mare parte din marfă este apoi transportată în mod ilegal în state din Uniunea Europeană. Un exemplu al acestui fenomen este dat de marca de țigări Jin Ling, produse în Kaliningrad, numărul consumatorilor occidentali al acestora crescând și astfel apărând și contrafacerea lor.
Deși prețurile la țigări au crescut în vecinătatea estică a Uniunii Europene, contrabanda cu țigări din Belarus, Republica Moldova, Federația Rusă și Ucraina a rămas extrem de profitabilă și a alimentat creșterea grupărilor infracționale active în acest domeniu.
Produse petroliere
Contrabanda cu combustibil se face tot prin intermediul frontierelor estice ale europei, acesta fiind adus din state precum Belarus, Federația Rusă și Ucraina, dar totodată și din țările din Balcanii de Vest. Această activitate ilegală a fost cauzată de diferențele de preț între statele membre ale Uniunii Europene și vecinii lor din țările terțe. În multe cazuri, contrabandiștii au trecut frontiera de mai multe ori pe săptămână pentru a umple rezervoarele mari ale autovehiculelor sau cele extinse ilegal pentru transportul unei mari mari cantități de benzină, lucru realizat cu autovehicule private. Acest tip de contrabandă cauzează nu numai pierderi fiscale, dar, de asemenea, intensifică și munca polițiștilor de frontieră într-un mod semnificativ, implicând un volum de lucru mai mare.
În figura 11.3. se pot observa punctele de trecere a frontierei prin care se poate face contrabanda cu combustibil.
Sursa: FRONTEX Annual Risk Analysis 2014
Din cauza contrabandiștilor de combustibil se cauzează de foarte multe ori, cozi mari la frontierele de est ale Uniunii Europene. Statele membre precum Estonia, Polonia și Slovacia sunt în prezent nevoite să ia măsuri pentru a preveni contrabanda cu combustibil. Astfel în cazul persoanelor care trec frontierele în mod regulat se implică reguli referitoare la transport prin reglementarea unei anumite cantități de benzină pe care acestea le pot transporta.
3.2.5. Furtul de autovehicule
Potrivit raportului FARA, numărul total de vehicule, inclusiv automobile, motociclete, autobuze, camioane, utilaje de construcții și vehicule agricole furate în Uniunea Europeană a semnalat o scădere constantă, de la 1.850.000 în 1998 la 880.000 în 2010. Principalele motivele care au dus la această ameliorare a situației sunt noile măsuri tehnice de protecție dezvoltate de producători și în același timp intensificarea cooperării internaționale a organelor încredințate cu aplicarea legii.
Doar o mică parte a vehiculelor furate din statele Uniunii Europene este detectată la frontierele externe. La nivelul anului 2012 s-a înregistrat un număr de 498 de autovehicule furate și detectate, iar în 2013 numărul acestora a crescut până la 519. Această creștere a detectării numărului de autovehicule este posibil cauzată de o mai bună cooperare a polițiștilor de frontieră și a ofițerilor FRONTEX.
Rutele folosite de infractori pentru scoaterea autovehiculelor în afara granițelor europene sunt diverse. În principiu, autovehiculele furate sunt scoase prin estul europei, acestea ajungând în Rusia, Belarus sau Ucraina. O altă rută uzitată de infractori este cea care trece prin Balcanii de Vest, Bulgaria, iar mai apoi prin Turcia. Sunt însă și situații de autovehicule scoase din spațiul UE prin traversarea Mării Mediterane, acestea fiind duse în Africa de Nord pe marile nave de transport comercial (Anexa nr.11).
Cele mai multe furturi de autovehicule sunt detectate prin integrarea Sistemului de Informații Schengen de generația a II-a (SIS II), datorită serviciilor de date Interpol și serviciului VIN.
3.4. Concluzii
Uniunea Europeană este o zonă de interes pentru crima organizată. În cadrul acestui spațiu există state dezvoltate din punct de vedere economic și totodată cetățeni care își permit să plătească anumite sume de bani pentru anumite bunuri sau servicii. Grupările infracționale pot oferii aceste bunuri și servicii în schimbul unor sume de bani considerabile.
Astfel, traficul de ființe umane, traficul de droguri, contrabanda cu armament, tutun și produse petroliere precum și furtul de mașini sunt principalele infracțiuni transfrontaliere cu care statele europene se confruntă.
Analizând amploarea acestora și impactul negativ asupra societății creat de fiecare în parte este firesc să se pună pe primul plan combaterea traficului de ființe umane. Totodată traficul de armament poate cauza daune foarte mari și se poate ajunge și la destabilizarea politică și socială a unui stat atunci când din cauza acestei infracțiuni, grupări teroriste se înarmează ajungând să reprezinte o amenințare la adresa acelui stat.
Traficul de droguri are un impact foarte mare asupra societății în ideea în care acestea pot cauza anumite boli, influențează modul de gândire al individului, iar când acesta devine dependent, îl determină să întreprindă acțiuni dăunătoare societății și care sunt în discordanță cu legislația statului. Astfel, cu cât drogurile sunt mai ușor accesibile, ele devin din ce în ce mai comune, iar cetățenii ajung să le consume. La rândul lor indivizii, făcând parte din societate sunt influențați de aceasta, iar la rândul ei, societatea este într-o oarecare măsură influențată de individ.
Contrabanda cu tutun și produse petroliere are o influență negativă asupra economiei, cauzând daune la nivelul statului. Prin faptul că accizele acestor bunuri sunt mari și oferă statului un profit destul de mare, ajungând să nu mai fie achiziționate din surse autorizate, creează un prejudiciu la nivelul economiei statului.
Furtul de autovehicule este o infracțiune cu un grad mic de importanță, ce dăunează într-o foarte mică măsură statului. Prin faptul că individul este deposedat în mod ilicit de un bun, iar statul nu poate intervenii în scopul rezolvării acestei probleme, se creează o stare de neîncredere față instituțiile statului.
Controlul la punctele de trecere a vamei este esențial pentru consolidarea securității interne a Uniunii Europene. Aeroporturile și porturile reprezintă zone sensibile ce necesită și ele o atenție deosebită din partea autorităților.
Ca și concluzie finală a acestui studiu, se pot enumera o serie de zone cu grad ridicat de pericol pentru securitatea internă a Uniunii Europene. Aceste zone au fost analizate și categorisite în funcție de poziționarea lor geografică față de frontierele externe ale Uniuni Europene. Astfel, aceste zone în funcție de gradul de pericol pe care îl implică criminalitatea transfrontalieră pe care o generează sunt următoarele:
– Peninsula Balcanică
– Orientul Mijlociu
– Africa de Nord
– Statele din estul Europei (Rusia, Belarus, Ucraina).
Pe lângă acestea se mai semnalează și un grad ridicat de pericol generat de criminalitatea transfrontalieră la nivelul frontierelor interne. Statele membre ale acordului Schengen nu sunt păzite de pericolele ce pot venii din interiorul acestui spațiu. Prin eliminarea controlului la frontierelor interne transporturile ilegale se pot face mult mai ușor.
Doresc să închei această concluzie cu o metaforă: Mărul care nu este mâncat de corbi, nu este neapărat un măr sănătos și oricând se poate strica din interior.
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Securitatea, bunul social cel mai de preț al unei societăți necesită o atenție deosebită din partea structurilor de decizie ale unui stat. Conform teoriei realiste, securitatea este un produs al puterii. La nivel european, structurile decizionale ale Uniunii Europene urmăresc menținerea unei stări de siguranță și bunăstare a cetățenilor. Acest lucru se realizează prin exercitarea controlului.
Amenințările de orice fel reprezintă un motiv de îngrijorare, iar măsurile luate împotriva acestor amenințări nu trebuie să fie considerate ca fiind cele mai bune sau ca fiind eficiente. În contextul global actual, strategiile construite pe o perioadă de timp foarte mare, nici atunci când analiza a fost făcută de cei mai instruiți oameni din domeniu, nu oferă certitudinea atingerii obiectivelor propuse prin aplicarea acesteia.
Pentru consolidarea securității interne a Uniunii Europene este necesar să se aplice o serie de măsuri luate în urma unor analize a principalelor amenințări și construite pe baza unor obiective.
Securitatea internă este condiționată și de nivelul de securizare al granițelor externe ale Spațiului Schengen. De aceea în Strategia de Securitate a Uniunii Europene, unul dintre obiective este consolidarea securității prin gestionarea frontierelor. Făcând referire la aceste frontiere, în urma studiului de caz, s-a constatat faptul că la nivelul frontierelor interne există anumite vulnerabilități în fața amenințărilor venite din parte crimei organizate. Acest spațiu de liberă circulație și eliminarea controalelor la frontierele dintre statele membre ale Acordului Schengen reprezintă un pas în față pentru comerț, dar în același timp reprezintă și o oportunitate pentru grupările infracționale din interiorul frontierelor externe.
Astfel, ca și propuneri în această direcție, consider că sunt necesare o serie de reglementări cu referire la controlul și supravegherea frontierelor interne. Pentru o gestionare mai bună a frontierelor interne propun:
– O serie de controale efectuate temporar la punctele de trecere a frontierelor interne.
– Utilizarea sistemelor EURODAC la nivelul frontierelor interne și utilizarea serviciului VIN pentru prevenirea furtului de autovehicule.
La nivelul frontierelor externe prin realizarea coordonării și cooperării între state în vederea activităților de control și supraveghere, FRONTEX reușește să creeze o barieră împotriva amenințărilor venite din afara spațiului european.
În încheiere doresc să precizez faptul că o bună gestionare a frontierelor se poate realiza doar prin cooperare și coordonare între state, prin eradicarea corupției, creșterea vigilenței și conștientizarea pericolelor ce pot să vină din afara acestui spațiu de libertate, securitate și justiție.
LISTĂ DE ABREVIERI
BCP – Punct de trecere a frontierei;
C4I – Comandă, control, comunicații, calculatoare și informații;
CATS – Comitetul pentru cooperare judiciară și polițienească;
CEPOL – Colegiul European de Poliție;
CFS – Codul Frontierelor Schengen;
COSI – Comitetul permanent pentru securitate internă;
CRIM – Comisia speciala pentru crima organizată, corupție si spălare de bani;
DCAF – Centrul pentru Controlul Democratic al Forțelor Armate;
ENISA – Agenția Europeană Pentru Securitatea Rețelelor Informatice și a Datelor;
EURODAC – European Dactyloscopy;
EUROJUST – Biroul de Cooperare Judiciară a Uniunii Europene;
EUROPOL – Oficiul European de Poliție;
EUROSUR – Sistemului European de Supraveghere a Frontierelor;
FARA – Raportul anual FRONTEX asupra analizei riscurilor;
FFE – Fondul pentru frontierele externe;
FRONTEX – Agenția Europeana pentru Gestionarea Cooperării Operaționale la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene;
HTBSRCEU – Raportul privind traficul de ființe umane, securitatea frontierelor și corupția în Uniunea Europeană;
INTERPOL – Organizația Internațională de Poliție Criminală;
OEDT – Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie;
OLAF – Oficiul European de Luptă Antifraudă;
SIS – Sistemul Informatic Schengen;
SUA – Statele Unite ale Americii;
UAV – Vehicul aerian fără pilot;
UE – Uniunea Europeană;
UGV – Vehicul terestru fără pilot;
VIN – Sistemul FRONTEX privind verificarea numărul de identificare al vehiculelor;
VIS – Sistemul de informații privind vizele.
BIBLIOGRAFIE
Autori români și străini:
*** Documente de bază ale comunității și Uniunii Europene, București, Editura Polirom, 1999.
Băluță O., Balan, C., Justiție și Afaceri Interne, București, Editura Tritonic, 2007.
Bercea, R., Drept comunitar. Principii, București, Editura C.H. Beck, 2007.
Cosma, M., Riscuri și amenințări la începutul secolului al XXI-lea, Sibiu, Editura Alma Mater, 2008.
Crăcană, M., Căpățână, M., Libera circulație a persoanelor, bunurilor, serviciilor și capitalurilor, București, Editura Tritonic, 2007.
Gill, P., Security and Strategy in the New Europe, London, Editura Routledge, 1992.
Gornig, G., Rusu, I.E., Dreptul Uniunii Europene – ediția 2, București, Editura C.H. Beck, 2007.
Iliescu, A.P., Introducere în politologie, București, Editura BIC ALL, 2002.
Tabără, V., Scăunaș, S., Crăciun, I., Provocări ale globalizării la începutul mileniului al III-lea, Sibiu, Editura Universității „Lucian Blaga”,, 2009.
Tarnu, L., Libera circulație a persoanelor în condițiile aderării României la Uniunea Europeană, Sibiu, Editura Techno Media, 2008.
Tudose, M., Securitatea economică în era transformărilor globale, București, Editura RAO, 2013.
Ținca, Ovidiu, Drept comunitar material, București, Editura Lumina Lex, 2003.
Ungureanu, R., S., Securitate, suveranitate și instituții internaționale, București, Editura Polirom, 2010.
Varela, D., Guvernarea Uniunii Europene, Iași, Editura Institutul European, 2008.
Voicu, M., Introducere în dreptul european, București, Editura Universul Juridic, 2007.
Vrabie, M., Cetățenie și drepturi europene, București, Editura Tritonic, 2007.
Legislație:
*** Strategia de Securitate Națională a României.
*** Tratat de Instituire a Comunității Europene
*** Tratatul Uniunii Europene
Infografie:
http://anitp.mai.gov.ro
http://avocatnet.ro
http://bbc.com
http://bookshop.europa.eu
http://consilium.europa.eu
http://cssas.unap.ro
http://dcaf.ch
http://ec.europa.eu
http://emcdda.europa.eu
http://epp.eurostat.ec.europa.eu
http://eur-lex.europa.eu
http://europa.eu
http://europarl.europa.eu
http://europol.europa.eu
http://fra.europa.eu
http://frontex.europa.eu
http://gazetaromaneasca.com
http://gdf.gov.it
http://macedoniaonline.eu
http://mediafax.ro
http://owni.fr
http://proceedings.univ-danubius.ro
http://prostemcell.ro
http://spunesitu.adevarul.ro
http://unodc.org
http://ziare.com
ANEXE
Anexa nr. 1
Zona de est a Europei
Sursa: http://ec.europa.eu/unitedkingdom/information/publications/maps/ map_en.htm accesat în 22.06.2014.
Anexa nr. 2
Zona de sud-est a Europei
Sursa: http://ec.europa.eu/unitedkingdom/information/publications/maps/ map_en.htm accesat îa 22.06.2014.
Anexa nr. 3
Vestul Peninsulei Balcanice
Sursa: http://ec.europa.eu/unitedkingdom/information/publications/maps/ map_en.htm accesat în 22.06.2014.
Anexa nr. 4
Zona mediteraneană
Sursa: http://ec.europa.eu/unitedkingdom/information/publications/maps/ map_en.htm accesat în 22.06.2014.
Anexa nr. 5
Uniunea Europeană
Sursa: http://ec.europa.eu/unitedkingdom/information/publications/maps/ map_en.htm accesat în 22.06.2014.
Anexa nr. 6
Spațiul Schengen
Sursa: http://macedoniaonline.eu/content/view/22827/2/ accesat în 24.06.2014.
Anexa nr. 7
Sistemul de supraveghere al frontierelor externe ale Uniunii Europene
Sursa: http://owni.fr/2012/06/06/leurope-fermee-de-linterieur accesat în 24.06.2014.
Anexa nr. 8
Numărul detectărilor de traversare ilegală a frontierelor din 2013 și procente față de anul 2012.
Sursa: http://frontex.europa.eu/assets/Publications/Risk_Analysis/Annual_ Risk_ Analysis_2014.pdf accesat în 25.06.2014.
Anexa nr. 9
Numărul detectărilor de treceri ilegale a graniței prin punctele de trecere ale frontierelor
Sursa: http://frontex.europa.eu/assets/Publications/Risk_Analysis/Annual_ Risk_ Analysis_2014.pdf accesat în 24.06.2014.
Anexa nr. 10
Numărul traficanților de ființe umane din state Non-UE
Sursa: http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-is-new/news/news/2013/ docs/20130415_thb_stats_report_en.pdf accesat în 29.06.2014.
Anexa nr. 11
Rutele autovehiculelor furate
Sursa: http://frontex.europa.eu/assets/Publications/Risk_Analysis/Annual_Risk_ Analysis_2014.pdf accesat în 24.06.2014.
BIBLIOGRAFIE
Autori români și străini:
*** Documente de bază ale comunității și Uniunii Europene, București, Editura Polirom, 1999.
Băluță O., Balan, C., Justiție și Afaceri Interne, București, Editura Tritonic, 2007.
Bercea, R., Drept comunitar. Principii, București, Editura C.H. Beck, 2007.
Cosma, M., Riscuri și amenințări la începutul secolului al XXI-lea, Sibiu, Editura Alma Mater, 2008.
Crăcană, M., Căpățână, M., Libera circulație a persoanelor, bunurilor, serviciilor și capitalurilor, București, Editura Tritonic, 2007.
Gill, P., Security and Strategy in the New Europe, London, Editura Routledge, 1992.
Gornig, G., Rusu, I.E., Dreptul Uniunii Europene – ediția 2, București, Editura C.H. Beck, 2007.
Iliescu, A.P., Introducere în politologie, București, Editura BIC ALL, 2002.
Tabără, V., Scăunaș, S., Crăciun, I., Provocări ale globalizării la începutul mileniului al III-lea, Sibiu, Editura Universității „Lucian Blaga”,, 2009.
Tarnu, L., Libera circulație a persoanelor în condițiile aderării României la Uniunea Europeană, Sibiu, Editura Techno Media, 2008.
Tudose, M., Securitatea economică în era transformărilor globale, București, Editura RAO, 2013.
Ținca, Ovidiu, Drept comunitar material, București, Editura Lumina Lex, 2003.
Ungureanu, R., S., Securitate, suveranitate și instituții internaționale, București, Editura Polirom, 2010.
Varela, D., Guvernarea Uniunii Europene, Iași, Editura Institutul European, 2008.
Voicu, M., Introducere în dreptul european, București, Editura Universul Juridic, 2007.
Vrabie, M., Cetățenie și drepturi europene, București, Editura Tritonic, 2007.
Legislație:
*** Strategia de Securitate Națională a României.
*** Tratat de Instituire a Comunității Europene
*** Tratatul Uniunii Europene
Infografie:
http://anitp.mai.gov.ro
http://avocatnet.ro
http://bbc.com
http://bookshop.europa.eu
http://consilium.europa.eu
http://cssas.unap.ro
http://dcaf.ch
http://ec.europa.eu
http://emcdda.europa.eu
http://epp.eurostat.ec.europa.eu
http://eur-lex.europa.eu
http://europa.eu
http://europarl.europa.eu
http://europol.europa.eu
http://fra.europa.eu
http://frontex.europa.eu
http://gazetaromaneasca.com
http://gdf.gov.it
http://macedoniaonline.eu
http://mediafax.ro
http://owni.fr
http://proceedings.univ-danubius.ro
http://prostemcell.ro
http://spunesitu.adevarul.ro
http://unodc.org
http://ziare.com
ANEXE
Anexa nr. 1
Zona de est a Europei
Sursa: http://ec.europa.eu/unitedkingdom/information/publications/maps/ map_en.htm accesat în 22.06.2014.
Anexa nr. 2
Zona de sud-est a Europei
Sursa: http://ec.europa.eu/unitedkingdom/information/publications/maps/ map_en.htm accesat îa 22.06.2014.
Anexa nr. 3
Vestul Peninsulei Balcanice
Sursa: http://ec.europa.eu/unitedkingdom/information/publications/maps/ map_en.htm accesat în 22.06.2014.
Anexa nr. 4
Zona mediteraneană
Sursa: http://ec.europa.eu/unitedkingdom/information/publications/maps/ map_en.htm accesat în 22.06.2014.
Anexa nr. 5
Uniunea Europeană
Sursa: http://ec.europa.eu/unitedkingdom/information/publications/maps/ map_en.htm accesat în 22.06.2014.
Anexa nr. 6
Spațiul Schengen
Sursa: http://macedoniaonline.eu/content/view/22827/2/ accesat în 24.06.2014.
Anexa nr. 7
Sistemul de supraveghere al frontierelor externe ale Uniunii Europene
Sursa: http://owni.fr/2012/06/06/leurope-fermee-de-linterieur accesat în 24.06.2014.
Anexa nr. 8
Numărul detectărilor de traversare ilegală a frontierelor din 2013 și procente față de anul 2012.
Sursa: http://frontex.europa.eu/assets/Publications/Risk_Analysis/Annual_ Risk_ Analysis_2014.pdf accesat în 25.06.2014.
Anexa nr. 9
Numărul detectărilor de treceri ilegale a graniței prin punctele de trecere ale frontierelor
Sursa: http://frontex.europa.eu/assets/Publications/Risk_Analysis/Annual_ Risk_ Analysis_2014.pdf accesat în 24.06.2014.
Anexa nr. 10
Numărul traficanților de ființe umane din state Non-UE
Sursa: http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-is-new/news/news/2013/ docs/20130415_thb_stats_report_en.pdf accesat în 29.06.2014.
Anexa nr. 11
Rutele autovehiculelor furate
Sursa: http://frontex.europa.eu/assets/Publications/Risk_Analysis/Annual_Risk_ Analysis_2014.pdf accesat în 24.06.2014.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Asigurarea Securitatii Interne a Uniunii Europene Modalitate de Protectie a Cetatenilor Europeni Intr O Societate Globala (ID: 126387)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.