. Asigurarea Sanatatii Si Securitatii Muncii Si Evaluarea Riscurilor

CUPRINS

1. CADRUL CONCEPTUAL AL AUDITĂRII SECURITĂȚII

ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ

1.1. Noțiunea de audit al securității și sănătății în muncă

1.2. Tipuri de audituri de securitate și sănătate în muncă

1.3. Locul și rolul auditului în cadrul sistemului de management

al securității și sănătății în muncă

1.4. Sistemul de management al securității și sănătății în muncă,

parte componentă a sistemului de management general al firmei

2. STADIUL ACTUAL AL AUDITULUI SECURITĂȚII

ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ ÎN ROMÂNIA

Cadrul legal

3. METODA DE AUDIT AL SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ

3.1. Scopul metodei

3.2. Structura metodei

3.3. Structura fișelor și modul de utilizare

4. PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA FIȘELOR

PENTRU RISCURI GENERALE

5. MANAGEMENTUL SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ

6. EVALUARE RISCURI – “magaziner”

1. CADRUL CONCEPTUAL AL AUDITĂRII SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ

1.1. Noțiunea de audit al securității și sănătății în muncă

In domeniul securitatii si sanatatii in munca auditul este definit ca fiind un “proces sistematic de obținere a aprecierilor despre acțiuni și evenimente de natura securității și sănătății în muncă, pentru a stabili gradul de conformitate al aprecierilor, cu criterii prestabilite, precum și de comunicare a rezultatelor către cei interesați”.

Auditul securității și sănătății în muncă mai este definit, dupa SR EN ISO 19011:2003, ca fiind “un proces sistematic, independent și documentat pentru obținerea dovezilor auditului și evaluarea obiectivității acestora, pentru a determina măsura în care sunt îndeplinite criteriile auditului”

Auditul securității și sănătății în muncă este un proces, în sensul definit de SR EN ISO 9001:2001, pentru că utilizează resurse umane, financiare, tehnice și de timp pentru a transforma datele de intrare în date de ieșire, acestea din urmă constituind rezultatele auditului.

Dovezile auditului sunt constituite din totalitatea informațiilor obținute prin interviuri, examinarea documentelor (înregistrărilor) și examinarea conformității activitățiilor și a condițiilor cu prevederile reglementărilor în domeniul SSM. Dovezile auditului trebuie să fie corecte, să poată fi verificate și să fie relevante pentru criteriile auditului.

Criteriile auditului sunt formate de totalitatea prevederilor legale, standardelor și a cerințelor specifice unității față de care auditorul compară dovezile de audit colectate privind obiectivul auditat. Criteriile de audit sunt identificate înainte de începerea auditului și sunt selectate în funcție de tipul de audit și de scopul efectuării auditului.

În funcție de cele două categorii de audituri, criteriile pot fi diferențiate astfel:

cerințe ale legislației de SSM și/sau principii, reguli de bună practică – pentru auditul de conformitate;

cerințe ale modelului de sistem (referențialului) pentru auditul de sistem.

Caracterul de “proces sistematic” al auditului securității și sănătății în muncă presupune ca această activitate să fie programată și planificată în funcție de tipul și scopul auditului.

Cea de-a doua caracteristică a auditului SSM, de “proces independent”, se traduce prin faptul că această activitate nu trebuie desfășurată de persoane care au responsabilități directe privind obiectivele auditate, tocmai pentru a se asigura obiectivitatea auditului. Caracterul de proces independent al auditului nu implică efectuarea acestuia exclusiv de către auditori din afara organizației auditate, dar această precizare nu trebuie folosită pentru minimizarea rolului consultanței externe în acest domeniu. Astfel, angajatorul poate să asigure auditarea de securitate și sănătate în muncă a unității cu ajutorul instituțiilor abilitate. Caracterul de “proces documentat” al auditului de SSM rezultă din faptul că toate etapele acestui proces se desfășoară pe baza unor documentații.

Auditul de SSM trebuie să fie programat din timp, iar desfășurarea sa se face conform unei planificări stabilite în faza de pregătire.

O mare parte din dovezile auditului sunt obținute prin examinarea unor documente (înregistrări) specifice.

De asemenea, constatările auditului sunt cuprinse în documente specifice (rapoartele de neconformitate și raportul de audit).

Asemenea oricărei activități desfășurate, auditul SSM trebuie să aducă un beneficiu.

Rezultatele obținute în urma efectuării auditului de SSM sunt multiple și includ, pe lângă efectele în domeniul SSM, cum sunt identificarea punctelor slabe ale obiectivului și creșterea eficienței acțiunilor preventive, și alte efecte importante pentru existența unei organizații, cum sunt creșterea productivității, reducerea unor cheltuieli și îmbunătățirea imaginii de piață.

1.2. Tipuri de audituri de securitate și sănătate în muncă

Auditurile SSM se diferențiază în funcție de obiectul lor și de scopul pentru care sunt realizate.

În funcție de obiectul lor, auditurile de SSM pot fi (fig.1.1) :

audituri ale sistemului de management al SSM, care pot fi:

audituri de pre-evaluare, efectuate înaintea auditului de certificare a sistemului de management al SSM;

audituri de certificare, efectuate de un organism extern, abilitat în vederea certificării sistemului de management al SSM implementat;

audituri de supraveghere, efectuate periodic, după certificarea sistemului de management al SSM.

audituri de conformitate cu prevederile legislației în domeniul SSM, în această categorie intrând:

audituri privind conformitatea locurilor de muncă cu cerințele de SSM prevăzute de reglementările în domeniu (Hotararile de Guvern – ex.HG nr.1091 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru locul de munca, HG nr.1051 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru manipularea manuala a maselor care prezinta riscuri pentru lucratori, in special de afectiuni dorsolombare);

audituri privind conformitatea ansamblului întreprinderii cu cerințele de SSM prevăzute în special de Legea securitatii si sanatatii in munca nr.319/2006 și Normele metodologice de aplicare a prevederilor acestei legi;

audituri privind conformitatea proceselor tehnologice, a echipamentelor tehnice cu cerințele de SSM prevăzute în HG nr.1146 pentru utilizarea in munca de catre lucratori a echipamentelor de munca;

audituri privind conformitatea produselor cu cerințele de SSM prevăzute în standardele de securitate a muncii.

În funcție de raportul existent între auditor și auditat, auditurile pot fi:

de primă parte sau audituri interne, în care auditorul și auditatul fac parte din cadrul aceleiași organizații (întreprinderi);

de secundă parte, în care auditorul este beneficiarul direct al auditului, dar nu face parte din aceeași organizație cu auditatul;

de terță parte, în care auditorul realizează auditul la solicitarea beneficiarului auditului.

În funcție de domeniul auditului, se pot diferenția :

audituri orizontale;

audituri verticale;

audituri aleatoare.

Auditurile orizontale urmăresc examinarea fiecărei arii funcționale a unei organizații pentru a verifica gradul de corespondență și implementare a cerințelor. Fiecare arie este examinată privind conformitatea cu cerințele aplicabile.

Auditurile verticale urmăresc verificarea tuturor ariilor funcționale ale unei organizații, care sunt implicate într-o anumită problematică, de exemplu, achiziționarea, utilizarea și instruirea privind utilizarea echipamentelor individuale de protecție.

Auditurile aleatoare implică examinarea punctuală a unor aspecte, în funcție de scopul auditului.

După sistemul de notare utilizat, auditurile pot fi:

audituri care urmăresc o evaluare calitativă, la care indicatorii au aceeași importanță și sunt apreciați prin Da, Nu sau Nu e cazul;

diferite grade de importanță, marcate prin coeficienți de ponderare, iar aprecierea se face prin acordarea unui punctaj sau a unei valori procentuale.

De asemenea, după scopul în care sunt efectuate, auditurile de SSM pot fi:

interne;

externe.

Auditurile interne au ca scop evaluarea conformității cu cerințele de SSM a locurilor de muncă din cadrul întreprinderii. Aceste tipuri de audituri se efectuează de către personalul angajatorului, personal care trebuie să fie, însă, calificat în domeniul auditului SSM prin absolvirea cursurilor de formare și perfecționare cu această tematică și să aibă experiență practică suficientă. În situația în care angajatorul nu dispune de personal care să întrunească aceste condiții, auditul intern se poate efectua și cu sprijinul instituțiilor abilitate, cu rol de consultant.

Auditurile externe urmăresc în principal evaluarea capacității angajatorului de a asigura un anumit nivel de SSM în cadrul întreprinderii și se efectuează de către un organism neutru, la cererea angajatorului sau la cererea unui alt organism. În această categorie intră și auditurile efectuate de un organism abilitat în vederea certificării sistemului de management al SSM implementat în cadrul întreprinderii.

1.3. Locul și rolul auditului în cadrul sistemului de management al securității și sănătății în muncă

Știința managementului s-a conturat relativ recent, prin eforturile depuse de un număr mare de specialiști din toate țările, ca urmare a necesității impuse de dezvoltarea economică. Managementul a fost privit inițial ca o activitate practică, concretă, constituită din ansamblul activităților de organizare și conducere, în scopul adoptării deciziilor optime în proiectarea și reglarea proceselor microeconomice .

Pe măsura dezvoltării științelor economice și sociale și a căutării unor soluții științifice pentru maximizarea profitului și corelarea acțiunilor de organiziare și planificare cu rezultatele obținute , s-a definit managementul ca știință a organizării și conducerii întreprinderii.

Managementul la nivel microeconomic este considerat în prezent ca fiind ansamblul sistematic de concepte, teorii, legi, tehnici, metode, modele și reguli care privesc organizarea și conducerea pe baze științifice a unei entități economico-sociale, conturate pe baza unor procese de colectare, sistematizare și generalizare a experiențelor de vârf realizate pe plan mondial și a rezultatelor cercetărilor proprii, având drept scop adoptarea deciziilor optime în proiectarea și reglarea proceselor la nivel microeconomic. În momentul de față, conceptul de management a fost extins și la nivel macroeconomic și se aplică oricărui tip de proces, fiind privit ca activitatea și arta de a conduce .

Procesul de management al firmei constă din ansamblul fazelor, procesele prin care se determină obiectivele acesteia și ale subsitemelor încorporate, resursele și procesele de muncă necesare realizării lor și executanții acestora, prin care se integrează și se controlează munca personalului, folosind un complex de metode și tehnici în vederea îndeplinirii cât mai eficiente a rațiunilor care au determinat înființarea organizației respective .

În cadrul procesului de management pot fi indentificate trei faze principale

faza previzională, caracterizată de preponderența previziunii și a viziunii prospective, axată pe anticiparea de modalități, metode, soluții etc. organizatorice, motivaționale, de evaluare, corespunzător evoluției predeterminate a firmei;

faza de operaționalizare în care este preponderentă organizarea, coordonarea și antrenarea personalului în vederea realizării curente a obiectivelor cuprinse în planurile și prognozele firmei;

faza de comensurare și interpretare a rezultatelor, fază finală, în care predomină exercitarea funcției de evaluare și control în raport cu obiectivele și criteriile stabilite în prima fază; în cadrul acestei faze se stabilesc acțiunile de corectare și adaptare permanentă a procesului de management la necesitățile actuale ale firmei.

Aceste faze corespund elementelor “ciclului lui Deming” (PDCA – Plan, Do, Check, Act), concept introdus în domeniu calității în 1986 și preluat ulterior în toate activitățile de management. “Ciclul lui Deming” (fig.1.2) reprezintă succesiunea activităților ăți, metode, soluții etc. organizatorice, motivaționale, de evaluare, corespunzător evoluției predeterminate a firmei;

faza de operaționalizare în care este preponderentă organizarea, coordonarea și antrenarea personalului în vederea realizării curente a obiectivelor cuprinse în planurile și prognozele firmei;

faza de comensurare și interpretare a rezultatelor, fază finală, în care predomină exercitarea funcției de evaluare și control în raport cu obiectivele și criteriile stabilite în prima fază; în cadrul acestei faze se stabilesc acțiunile de corectare și adaptare permanentă a procesului de management la necesitățile actuale ale firmei.

Aceste faze corespund elementelor “ciclului lui Deming” (PDCA – Plan, Do, Check, Act), concept introdus în domeniu calității în 1986 și preluat ulterior în toate activitățile de management. “Ciclul lui Deming” (fig.1.2) reprezintă succesiunea activităților pentru îmbunătățire, subliniind importanța înțelegerii și evaluării corecte a consecințelor înainte de a acționa, și este format din următoarele elemente:

Planifică (Plan) – se analizează situația dată, stabilindu-se ce se dorește în perspectivă. Se evaluează în ce măsură pot fi satisfăcute cerințele, care sunt cele mai importante rezultate care trebuie obținute, dacă datele disponibile sunt suficiente și ce informații noi sunt necesare. Se stabilesc prioritățile, elaborându-se un plan de îmbunătățire, pe baza evalurărilor făcute.

Execută (Do) – se aplică planul de îmbunătățire pentru a obține primele informații privind efectele (rezultatele) posibile ale acestuia;

Verifică (Check) – se evaluează rezultatele (efectele) aplicării planului de îmbunătățire, identificându-se punctele critice;

Acționează (Act) – se studiază rezultatele și dacă nu au fost realizate îmbunătățirile preconizate se iau măsuri pentru: efectuarea modificărilor necesare în proceduri, elaborarea de noi standarde sau modificarea celor existente, pentru a le pune de acord cu soluțiile preconizate. Acestea pot fi, în continuare, îmbunătățite printr-un nou plan, reluându-se astfel ciclul.

În literatura de specialitate sunt definite cinci funcții principale ale managementului :

Funcția de previziune – ansamblul proceselor de muncă prin intermediul cărora se determină principalele obiective ale firmei și componentele sale, precum și resursele și cele mai importante mijloace pentru realizarea lor.

Funcția de organizare – ansamblul proceselor de management prin care se stabilesc și se delimitează procesele de muncă fizică și intelectuală și componentele lor (mișcări, timpi, operații, lucrări, sarcini etc.), precum și gruparea acestora pe posturi, formații de muncă, compartimente și atribuirea lor personalului, corespunzător anumitor criterii manageriale, economice, tehnice și sociale, în vederea realizării obiectivelor propuse.

Funcția de coordonare – ansamblul proceselor de muncă prin care se armonizează deciziile și acțiunile personalului firmei și ale subsistemelor sale, în cadrul previziunilor și sistemului organizatoric stabilite anterior.

Funcția de antrenare – ansamblul proceselor de muncă prin care se determină personalul firmei să contribuie la stabilirea și realizarea obiectivelor propuse, pe baza luării în considerare a factorilor care o motivează.

Funcția de control – evaluare – ansamblul proceselor prin care performanțele firmei, ale subsistemelor și componentelor sale sunt măsurate și comparate cu obiectivele și standardele stabilite inițial, în vederea eliminării deficiențelor constatate și a integrării abaterilor pozitive.

Funcțiile managementului nu evoluează în mod independent. În practică, procesul de management trebuie abordat în ansamblul său, tratând funcțiile managementului corespunzător caracterului lor complementar și multiplelor conexiuni dintre ele. În cadrul firmei, amploarea procesului de management variază de la un nivel ierarhic la altul, mărindu-se pe măsură ce se înaintează pe ierarhia sistemului de management, concomitent cu diminuarea proceselor de execuție.

Procesul de management variază totodată și în timp, atât în ansamblu, cât și la nivelul funcțiilor competente. Intensitatea procesului, apreciată prin intermediul volumului de timp alocat, numărului și importanței deciziilor și acțiunilor întreprinse de conducere, evoluează, de cele mai multe ori, ciclic, ondulatoriu, intensitățile maxime corespunzând încheierii și începerii principalelor subdiviziuni temporare folosite în previzionarea activităților firmei.Cu toate că în literatura de specialitate există încă o serie de diferențe privind structura unui sistem de management al SSM este unanim acceptat faptul că auditul SSM reprezintă un element esențial al sistemului de management al SSM. De asemenea, cele mai importante modele de sisteme de management al SSM au la bază “ciclul lui Deming”, care constituie modelul general al unui astfel de sistem.

În cadrul acestui model general, auditul SSM se regăsește în etapa de verificare. Rolul principal al auditului SSM este de asigurare a legăturii feed-back privind funcționarea sistemului de management al SSM, fiind o componentă a mecanismului de reglare al acestui sistem. Rezultatele auditului de securitate și sănătate în muncă sunt multiple și includ, de asemenea, îmbunătățirea demersurilor preventive, efecte pozitive asupra tuturor domeniilor de interes strategic ale întreprinderii (productivitatea muncii, calitatea produselor, cheltuieli neproductive) etc.. În același timp, auditul de securitate și sănătate în muncă are un rol important în construirea “culturii de securitate”, un concept subliniat de multe modele de sisteme

sănătatea în muncă să fie concepută ca un obiectiv comun al conducerii și al tuturor angajaților.

În cazul în care angajatorul are implementat un sistem de management al SSM, auditul sistemului de management oferă informații privind corespondența acestui sistem cu cerințele referențialului după care s-a făcut implementarea, realizându-se astfel o evaluare directă a performanțelor sistemului. Auditul de conformitate cu prevederile legislației în domeniul SSM oferă, în acest caz, pe lângă evaluarea gradului de respectare a prevederilor legislației și o apreciere calitativă, o evaluare indirectă, a eficienței elementelor sistemului de management.

În cazul în care angajatorul nu are implementat un sistem de management al SSM, auditul de conformitate cu prevederile legislației în domeniul SSM, pe lângă rolul său de bază, poate servi și ca instrument de analiză preliminară a angajatorului în vederea implementării sistemului de management al SSM.

Auditul de securitate și sănătate în muncă, prin cele două componente ale sale, este prezent în toate fazele și nivelurile de dezvoltare ale managementului securității și sănătății în muncă (fig.1.3) și are rolul de a răspunde la două întrebări de bază de care trebuie să fie preocupat angajatorul:

Care este situația actuală din punct de vedere al securității și sănătății în muncă?

Ce trebuie făcut pentru a îmbunătăți această situație?

1.4. Sistemul de management al securității și sănătății în muncă, parte componentă a sistemului de management general al firmei

Tendințele actuale manifestate în domeniul economic atât la nivel european cât și internațional, arată în mod clar, pe de o parte, necesitatea stabilirii de către fiecare organizație (agent economic) a unor obiective concrete privind securitatea și sănătatea în muncă, iar pe de altă parte, necesitatea plasării acestor obiective pe aceeași treaptă de importanță cu obiectivele privind productivitatea, calitatea produselor sau protecția mediului înconjurător.

De asemenea, este deja recunoscut faptul că între aceste segmente ale managementului general al firmei există o relație directă, succesele/deficiențele înregistrate în cadrul unui segment având efecte favorabile, respectiv nefavorabile, și asupra celorlalte segmente.

Necesitatea abordării sistematice a acestor segmente ale managementului general al firmei a impus conceperea și realizarea unor modele pe baza cărora să se facă implementarea, menținerea și verificarea sistemelor de management pentru fiecare dintre aceste segmente.

Astfel de modele au apărut pentru prima dată în domeniul calității și al protecției mediului, conceptul fiind extins ulterior și pentru securitatea și sănătatea în muncă. Relațiile directe existente între aceste componente la nivelul managementului general al unei firme au impus stabilirea unor corelații și la nivelul modelelor aferente, în special în cazul sistemelor de management al SSM, calității și mediului (fig.1.4).

Progesul tehnologic și presiunea intensă a competiției au adus schimbări rapide în condițiile de lucru, procesele de muncă și în organizare sub aspectul securității și sănătății în muncă. În aceste condiții, legislația este esențială dar nu poate asigura singură gestionarea noilor tipuri de pericole și riscuri. Organizațiile trebuie să fie capabile să facă față în mod continuu problemelor de SSM și să răspundă acestora prin strategii dinamice de management. Acesta constituie un alt motiv al necesității de introducere a noțiunii de sistem de management în domeniul securității și sănătății în muncă.

Sistemul de management al SSM este definit ca fiind “un ansamblu de elemente cu caracter decizional, organizatoric, informațional, motivațional etc. din cadrul firmei, prin intermediul căruia se exercită ansamblul proceselor și al relațiilor de management al SSM în vederea obținerii nivelului dorit de securitate și sănătate în muncă” sau “un set de elemente interrelaționate și care interacționează pentru stabilirea politicii și obiectivelor SSM și pentru atingerea acestor obiective”.

Pentru realizarea unui sistem de management al SSM eficient este necesară parcurgerea mai multor etape. În cadrul unei prime etape, premergătoare, angajatorul ar trebui să decidă demararea acțiunilor pentru implementarea sistemului și să asigure participarea la cursuri de formare în acest domeniu, a personalului cu atribuții specifice de SSM. De asemenea, ar trebui luată în considerare participarea managerilor la acest gen de cursuri, având în vedere faptul că aceștia vor avea de jucat un rol deosebit de important în asigurarea funcționării eficiente a viitorului sistem de management al SSM.

O altă direcție de acțiune ar trebui să fie o cât mai bună documentare în acest domeniu, prin parcurgerea unor publicații de specialitate. Nu ar trebui neglijat nici rolul consultanței pe care o pot oferi instituțiile abilitate.

Urmând ciclul lui Deming, procesul de implementare a sistemului începe cu etapa de planificare, în care angajatorul trebuie să definească politica sa în domeniul SSM, să contureze cadrul general pentru identificarea pericolelor, evaluarea riscurilor și punerea în practică a măsurilor de control necesare .

Etapa de implementare propriu-zisă a sistemului implică efectuarea următoarelor acțiuni:

stabilirea rolurilor și responsabilităților;

stabilirea procedurilor de comunicare a informațiilor privind SSM către angajați și alte părți interesate;

documentarea proceselor și dezvoltarea unui sistem de control al documentelor și al datelor;

aplicarea unui sistem de control operațional; stabilirea planurilor și procedurilor pentru situații de urgență.

Etapa de verificare are ca scop principal îmbunătățirea continuă a sistemului și se realizează în principal prin: măsurarea și monitorizarea performanței în domeniul SSM;

auditarea sistemului de management al SSM și a conformității cu legislația în domeniul SSM;

evaluarea riscurilor;

În etapa de acționare efectivă în vederea îmbunătățirii, se realizează analiza managementului securității și sănătății în muncă, având ca bază rezultatele etapei de verificare. Concluziile acestei analize trebuie să conducă la identificarea unor acțiuni de îmbunătățire care să vizeze întregul sistem.

2. STADIUL ACTUAL AL AUDITULUI SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ ÎN ROMÂNIA

Cadrul legal

Modificările esențiale survenite pe plan internațional în structura elementelor sistemului de muncă și a relațiilor dintre acestea a impus necesitatea definirii și introducerii unor noi concepte, care să permită abordarea globală a problemelor privind securitatea și sănătatea în muncă (SSM). În acest context se încadrează și definirea sistemelor de management al securității și sănătății în muncă, noțiune devenită deja familiară angajatorilor din multe țări dezvoltate și intrată de curând și în legislația românească.

Strategia de dezvoltare economică a României și de integrare în Uniunea Europeană prevede ca obiectiv prioritar adoptarea aquis-ului comunitar în domeniul SSM din perspectiva asigurării cerințelor minime de securitate și sănătate în muncă. Pe acest fond, legislatia in vigoare a adus o serie de modificări substanțiale în ceea ce privește sarcinile și responsabilitățile angajatorilor și angajaților în domeniul SSM. Cu titlu de noutate absolută, au fost introduse noțiunile de “sistem de management al securității și sănătății în muncă” și de “audit al securității și sănătății în muncă”.

Legea securitatii si sanatatii in munca nr.319/2006 prevede că, in vederea asigurarii “condițiilor de securitate si sanatate in munca și pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, angajatorii” au obligația “să intocmeasca un plan de prevenire si protectie compus din măsuri tehnice, sanitare, organizatorice si de alta natura,bazat pe evaluarea riscurilor, pe care sa il aplice corespunzator conditiilor de munca specifice unității” (art.13, lit.b).

Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr.319/2006 detaliază această prevedere și stabilesc o serie de obligații care revin angajatorului în domeniul SSM „cu privire la evaluarea riscurilor pentru securitate si sanatate, masurile de prevenire si protectie atat la nivel de unitate, cat si la nivel de loc de munca si tipuri de posturi de lucru, masurile de prim ajutor, de prevenire si stingere a incendiilor si evacuare a lucratorilor” (art.71).

Obligativitatea implementării sistemului de management al securității și sănătății în muncă de către toți angajatorii care au în structură serviciu de prevenire si protecție este stabilită în art.1 alin.(2), legea in vigoare stabilind „principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protectia sanatatii si securitatea lucratorilor, eliminarea factorilor de risc si accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrata potrivit legii, instruirea lucratorilor si a reprezentantilor lor, precum si directiile generale pentru implementarea acestor principii”.

În mod implicit, se poate efectua auditarea sistemului de management al SSM, având în vedere faptul că auditul este o componentă esențială și indispensabilă a sistemului de management al SSM. Pe de altă parte, angajatorul asigura auditarea de SSM si cu ajutorul instituțiilor abilitate.

Eficiența auditului SSM depinde în mare măsură de componența și de competența echipei de auditori. La fel cum se întâmplă în domeniul auditării calității și mediului, și în domeniul auditării securității și sănătății în muncă auditorul trebuie să aibă un bagaj solid de cunoștințe specifice domeniului, dobândite printr-o formă de pregătire organizată de instituțiile abilitate, completate apoi prin experiență practică și actualizate periodic. Pornind de la această idee, auditorul de securitate și sănătate în muncă este inclus în categoriile de personal cu atribuții specifice în domeniul securității și sănătății în muncă, alături de specialistul în securitatea în muncă, evaluatorul de riscuri de accidentare și îmbolnăvire profesională în sistemul de muncă și de medicul de medicina muncii. Formarea acestor categorii de specialiști se realizează în cadrul cursurilor de formare postliceale sau postuniversitare oganizate de institutiile abilutate.

3. METODA DE AUDIT AL SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ

3.1. Scopul metodei

Caracterul de proces documentat al auditului securității și sănătății în muncă presupune efectuarea acestei activități pe baza unor documente cu rol de referință și înregistrare a efectuării auditului. Aceste documente pot include:

liste de verificare a criteriilor auditului;

formulare pentru înregistrarea informațiilor (constatări ale auditului, înregistrări ale întâlnirilor cu auditatul etc.);

formulare pentru înregistrarea concluziilor auditului: rapoarte de neconformitate, rapoarte de acțiuni corective/prevenitive, raportul de audit.

Metoda de audit al securității și sănătății în muncă vizează componenta auditului SSM care se referă la conformitatea cu prevederile legislației în domeniul securității și sănătății în muncă și are ca scop evaluarea conformității locurilor de muncă și a ansamblului unității cu aceste prevederi precum și cu prevederile altor reglementări aplicabile unității auditate.

În cadrul unui audit de conformitate, criteriile de audit sunt constituite din prevederi ale:

Legii securitatii si sanatatii in munca nr.319/2006;

Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii 319/2006;

HG privind cerintele minime de securitate si sanatate in diverse domenii;

instrucțiunilor proprii de securitate a muncii;

altor reglementări aplicabile unității auditate (cerințe organizaționale specifice).

Având un caracter general, metoda de audit al securității și sănătății în muncă cuprinde numai criteriile de audit care derivă din prevederile Legii securitatii si sanatatii in munca nr.319/20066 si Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca.

Securitatea muncii presupune absența pericolelor de accidentare și îmbolnăvire profesională în procesul de muncă. Această stare este, însă, o stare ipotetică spre care se tinde în toate acțiunile preventive. În realitate, există niveluri de securitate a muncii. Nivelul de securitate al unui sistem de muncă este un indicator invers propoprțional cu nivelul de risc: cu cât nivelul de risc este mai mare, cu atât nivelul de securitate este mai mic. Prin evaluarea conformității se determină:

gradul în care criteriile auditului sunt efectiv implementate, exprimat prin nivelul de securitate, indicator convențional ce exprimă global starea de securitate a muncii într-un sistem de muncă;

eventualele neconformități față de criteriile auditului și măsurile corective/preventive care trebuiesc luate pentru eliminarea acestor neconformități.

3.2. Structura metodei

Metoda este structurată pe trei seturi de fișe independente (fig.1):

fișe privind riscurile generale;

fișe privind riscurile specifice;

fișe privind managementul securității și sănătății la nivelul unității.

Fișele privind riscurile generale fac referire la prevederile Legii securitatii si sanatatii in munca nr.319/20066 și la prevederile Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii 319/2006. Metoda cuprinde 17 fișe de riscuri generale:

I – Iluminat;

II – Zgomot;

III – Vibrații;

IV – Ambianța termică;

V – Agenți chimici;

VI – Agenți cancerigeni și mutageni;

VII – Agenți biologici;

VIII – Ventilare industrială;

IX – Echipamente tehnice;

X – Amenajarea locului de muncă;

XI – Amenajarea spațiilor de lucru;

XII – Incendii și explozii;

XIII – Electrosecuritate;

XIV – Sarcinile de muncă;

XV – Circulație, riscuri orizontale și verticale;

XVI – Protecția colectivă și individuală;

XVII – Organizarea primului ajutor.

Fișele de riscuri generale și fișele de riscuri specifice se utilizează ca liste de verificare în cadrul auditurilor de conformitate efectuate la nivelul locurilor de muncă.

Fișele privind managementul securității și sănătății în muncă au ca scop evaluarea gradului în care angajatorul își îndeplinește obligațiile care-i revin în domeniul managementului SSM, conform legislației în vigoare.

Fișele privind managementul securității și sănătății în muncă se axează pe cinci obiective de bază, și anume:

implicarea conducerii (fișa A);

strategia, planurile și procedurile privind SSM (fișa B);

consultarea salariaților (fișa C);

identificarea, evaluarea și prevenirea riscurilor (fișa D);

instruirea, perfecționarea și formarea personalului și propaganda în domeniul SSM (fișa E).

3.3. Structura fișelor și modul de utilizare

Fișele sunt concepute sub formă de check-list-uri (liste de verificare) și sunt formate dintr-un număr de indicatori (întrebări) care se referă la diferite aspecte ale riscului analizat sau modul în care sunt respectate prevederile din legislație cu privire la acest risc. Toate fișele din cadrul metodei au aceeași structură și cuprind următoarele informații:

codul indicatorului, format din numărul fișei și numărul de ordine al indicatorului în cadrul fișei;

textul indicatorului;

modalitatea de verificare a indicatorului respectiv;

punctajul maxim care poate fi acordat indicatorului;

punctajul acordat.

Dovezile auditului reprezintă totalitatea informațiilor care se evaluează în raport cu criteriile de audit. Metodele care trebuie să fie utilizate pentru obținerea acestor informații, sunt:

analiza documentelor;

interviuri cu angajații de la diferite niveluri;

observarea directă a activităților desfășurate.

Având în vedere aceste cerințe, pentru fiecare indicator se menționează și modalitățile prin care pot fi culese informațiile pe baza cărora să se facă aprecierea indicatorului respectiv:

D – prin analiza documentelor relevante;

I – prin interviuri cu angajații care desfășoară activitatea la care se referă indicatorul analizat și cu cei care au responsabilități privind această activitate, de la toate nivelurile ierarhice;

O – prin observare directă de către echipa de auditori a activității desfășurate.

Deoarece nu toți indicatorii au aceeași importanță din punct de vedere al gravității sau frecvenței accidentelor de muncă sau îmbolnăvirilor profesionale care pot să apară în cazul nerespectării lor, punctajul maxim care poate fi acordat unui indicator a fost stabilit în mod diferențiat, astfel:

5 puncte pentru indicatorii mai puțin importanți;

10 puncte pentru indicatorii de importanță medie;

15 puncte pentru indicatorii importanți;

20 puncte pentru indicatorii foarte importanți.

Punctajul maxim se acordă în cazul în care cerințele din legislație la care face referire indicatorul analizat sunt implementate și respectate în totalitate. Pentru o îndeplinire parțială a acestor cerințe, punctajul acordat se reduce în mod gradat, până la acordarea a 0 puncte, în cazul în care aceste cerințe sunt total nesatisfăcute în cadrul obiectivului auditat.

În cazul în care în cadrul unei fișe analizate există indicatori care nu au relevanță, ținând seama de condițiile specifice obiectivului auditat, la rubrica prevăzută pentru înscrierea punctajului acordat se va face precizarea “Neaplicabil”.

Prin evaluarea dovezilor auditului în raport cu criteriile de audit se generează constatările auditului, care cuprind două categorii de rezultate:

identificarea eventualelor observații și/sau neconformități în raport cu criteriile de audit și identificarea măsurilor corective/preventive;

determinarea nivelului de securitate al obiectivului auditat.

Observațiile și neconformitățile identificate pentru fiecare obiectiv auditat (loc de muncă) sunt înregistrate în rapoartul de actiuni corective/preventive, parte componentă a documentelor auditului. Modelul raportului de actiuni corective/preventive este prezentat in Tabelul 3.1.

Tabelul 3.1. Modelul raportului de actiuni corective/preventive

Unitatea :

Obiectiv auditat :

Data :

RAPORT DE ACTIUNI CORECTIVE/PREVENTIVE

Pentru fiecare fisa utilizata se calculeaza punctajul obtinut, prin insumarea punctajelor acordate fiecarui indicator. In cazul in care in cadrul fisei utilizate exista indicatori care au fost notati cu « Neaplicabil », trebuie recalculat si punctajul maxim posibil, avand in vedere ca in cadrul acestei valori nu trebuie sa se ia in considerare indicatorii notati cu « Neaplicabil ». Punctajul maxim posibil pentru fisa respectiva va fi obtinut prin scaderea punctajelor maxime corespunzatoare indicatorilor notati cu « Neaplicabil ».

Valorile punctajelor obtinute si ale punctajelor maxime posibile pentru fiecare fisa utilizata, se centralizeaza intr-un tabel care prezinta nivelul de securitate general pentru obiectivul auditat. Modelul este prezentat in Tabelul 3.2.

Nivelul de securitate reprezinta raportul dintre punctajul acordat si punctajul maxim posibil, raport care se exprima procentual. Nivelul de securitate se calculeaza pentru fiecare fisa utilizata.

Nivelul de securitate general reprezinta raportul intre suma punctajelor acordate si suma punctajelor maxime posibile si defineste in mod conventional starea de securitate a sistemului de munca auditat.

In functie de rezultatul obtinut, nivelul de securitate se incadreaza in sase clase :

– 91 – 100 % Excelent – E

– 81 – 90 % Foarte bun – FB

– 71 – 80 % Bun – B

– 61 – 70 % Mediu – Me

– 51 – 60 % Mic – Mi

– sub 50 % Nesatisfacator – N

Auditatea managementului securitatii si sanatatii in munca la nivelul unitatii se face pe baza fiselor A – E, pentru fiecare neconformitate constatata propunandu-se cel putin o actiune corectiva/preventiva. Pentru aceste actiuni, la nivelul unitatii trebuie stabilite responsabilitatile si termenele de realizare, incluzandu-se in raportul de actiuni corective/preventive conform modelului prezentat in Tabelul 3.3.

Nivelul de conformitate general, ca si nivelul de securitate general se determina ca raport intre punctajul acordat si punctajul maxim posibil, exprimat in procente, conform modelului din Tabelul 3.4.

Tabelul 3.2. Nivelul de securitate general

Unitatea:

Obiectiv auditat:

Data:

NIVELUL DE SECURITATE GENERAL

Tabelul 3.3. Nivelul de conformitate general

al managementului securitatii si sanatatii in munca

Unitatea:

Obiectiv audiat:

Data:

NIVEL DE CONFORMITATE GENERAL

Raportul de audit prezintă sinteza constatărilor auditului. Modelul raportului de audit este prezentat în Tabelul 3.4.

Tabelul 3.4. Modelul raportului de audit de conformitate

4. PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA FIȘELOR PENTRU RISCURI GENERALE

FIȘA I

ILUMINATUL

Criterii:

Legea securității și sănătății în muncă nr.319/2006

Norme metodologice de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr.319/2006

HG 1091/16.08.2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru locul de muncă

FIȘA IV

AMBIANȚA TERMICĂ

Criterii:

Legea securității și sănătății în muncă nr.319/2006

Norme metodologice de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr.319/2006

HG 1091/16.08.2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru locul de muncă

HG nr.1048/09.08.2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecție la locul de muncă

FIȘA IX

ECHIPAMENTE DE MUNCĂ

(mașini, instalații mobile, instalații de ridicat)

Criterii:

Legea securității și sănătății în muncă nr.319/2006

Norme metodologice de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr.319/2006

HG 971/26.07.2006 privind cerințele minime pentru semnalizarea de securitate și/sau sănătate la locul de muncă

HG nr.1048/09.08.2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecție la locul de muncă

HG 1146/30.08.2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă

Fișa X

AMENAJAREA LOCULUI DE MUNCĂ

(principii ergonomice)

Criterii:

Legea securității și sănătății în muncă nr.319/2006

Norme metodologice de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr.319/2006

HG 1091/16.08.2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru locul de muncă

Fișa XI

AMENAJAREA SPAȚIILOR DE LUCRU

(clădiri și alte construcții)

Criterii:

Legea securității și sănătății în muncă nr.319/2006

Norme metodologice de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr.319/2006

HG 1091/16.08.2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru locul de muncă

Fișa XIII

ELECTROSECURITATE

Criterii:

Legea securității și sănătății în muncă nr.319/2006

Norme metodologice de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr.319/2006

HG 1091/16.08.2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru locul de muncă

HG 1146/30.08.2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă

Fișa XIV

SARCINILE DE MUNCĂ

Criterii:

Legea securității și sănătății în muncă nr.319/2006

Norme metodologice de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr.319/2006

HG 1051/09.08.2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru manipularea manuală a maselor care prezintă riscuri pentru lucrători, în special de afecțiuni dorsolombare

HG 1091/16.08.2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru locul de muncă

Ordin 753/16.10.2006 privind protecția tinerilor în muncă

Fișa XV

CIRCULAȚIE, RISCURI ORIZONTALE ȘI VERTICALE

Criterii:

Legea securității și sănătății în muncă nr.319/2006

Norme metodologice de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr.319/2006

HG 971/26.07.2006 privind cerințele minime pentru semnalizarea de securitate și/sau sănătate la locul de muncă

HG 1091/16.08.2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru locul de muncă

HG 1146/30.08.2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă

Fișa XVI

PROTECȚIA COLECTIVĂ ȘI INDIVIDUALĂ

Criterii:

Legea securității și sănătății în muncă nr.319/2006

Norme metodologice de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr.319/2006

HG 1048/09.08.2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecție la locurile de muncă.

HG 1091/16.08.2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru locul de muncă

Fișa XVII

ORGANIZAREA PRIMULUI AJUTOR

Criterii:

Legea securității și sănătății în muncă nr.319/2006

Norme metodologice de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr.319/2006

HG 971/26.07.2006 privind cerințele minime pentru semnalizarea de securitate și/sau sănătate la locul de muncă

HG 1091/16.08.2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru locul de muncă

Ordinul 427/2002 pentru aprobarea componentei trusei sanitare si a baremului de materiale ce intra in dotarea posturilor de prim-ajutor fara cadre medicale

Unitatea: SC FOGLIANI ROMANIA SRL

Obiectiv auditat: Magaziner

Data: 15 08 2007

NIVELUL DE SECURITATE GENERAL

Unitatea: SC FOGLIANI ROMANIA SRL

Obiectiv auditat: magaziner

Data:15.08.2007

RAPORT DE ACȚIUNI CORECTIVE/PREVENTIVE

5. MANAGEMENTUL SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ

Fișa A

IMPLICAREA CONDUCERII

Fișa B

STRATEGIE, PLANURI, PROCEDURI

Fișa C

CONSULTAREA ANGAJAȚILOR

Fisa D

IDENTIFICAREA, EVALUAREA ȘI PREVENIREA RISCURILOR

Fișa E

INSTRUIREA, PERFECȚIONAREA, FORMAREA PERSONALULUI ȘI PROPAGANDA ÎN DOMENIUL S.S.M.

Unitatea: SC FOGLIANI ROMANIA SRL

Obiectiv auditat: MAGAZINER

Data: 15.08.2007

NIVEL DE CONFORMITATE GENERAL

SC FOGLIANI ROMANIA SRL

Obiectiv auditat: Managementul SSM

Data: 15.08.2007

RAPORT DE ACȚIUNI CORECTIVE/PREVENTIVE

PROCESUL DE MUNCĂ

MAGAZINER

Asigurarea in conditii de siguranta a depozitarii materiilor prime si produsului finit.

ELEMENTELE COMPONENTE ALE SISTEMULUI DE MUNCĂ EVALUAT

MIJLOACE DE PRODUCTIE :

materiale manipulate: ambalaje, materii prime si produs finit

instalatia de forta si iluminat

SARCINA DE MUNCĂ:

Principalele componente ale sarcinii de munca sunt :

Magaziner:

Raspunde de gestionarea produselor finite, a ambalajelor, si a altor marfuri primite in pastrare;

Depoziteaza in ordinea primirii marfurile. Livreaza produsele;

Preda produsele catre distribuitor, unitati militare si diversi cu ambalajele respective

Intocmeste raportul de gestiune, precum si celelalte documente care privesc gestiunea citet si fara modificari,;

Efectuarea zilnic si la fiecare sfarsit de saptamana a curateniei generale in magazie;

Asigurarea permanenta a ordinii si disciplinei la locul de munca;

Participarea la instruirile organizate de protectia muncii si preveninerea si stingerea incendiilor;

Respectarea regulilor de disciplina din regulamentul intern (dupa caz conform Codului Muncii);

Manipularea corecta a produselor;

Realizarea sarcinilor de munca presupune :

efort dinamic/static, cu pozitii de lucru vicioase, care pot produce afectiuni musculo-scheletale;

solicitare psihica, operații repetitive de ciclu scurt.

MEDIUL DE MUNCA:

Lucratorii își desfasoara activitatea la locul de receptie a marfii « zona de receptie marfa », în incinta depozitelor si pe caile de acces ale societatii;

iluminatul la locul de munca este natural dar si artificial;

temperatura aerului variabila vara/iarna;

curenti de aer;

vibratii;

zgomot;

unele spatii de deplasare sunt inguste.

EXECUTANTUL:

Gestionarea produselor finite, ambalajelor precum si igienizarea ambalajelor se realizează cu un număr mediu scriptic de 1 lucrător înntr-un schimb de 8h/zi.

FACTORII DE RISC IDENTIFICAȚI

A. FACTORI DE RISC PROPRII MIJLOACELOR DE PRODUCȚIE

a. Factori de risc mecanic:.

Răsturnare, în timpul manipularii – prindere, lovire, strivire

Căderi de materiale în timpul manipularii – prindere, lovire, strivire

Suprafețe sau contururi înțepătoare, tăioase

b. Factori de risc electric:

Electrocutare prin atingere directă, atingere indirectă.

B. FACTORI DE RISC PROPRII MEDIULUI DE MUNCĂ

Factori de risc fizic:

Temperatura aerului scăzută în anotimpul rece,

Curenți de aer – afecțiuni respiratorii.

Iluminat necorespunzator – nivel de iluminare scazut

Calamitati naturale (seisme)

C. FACTORI DE RISC PROPRII SARCINII DE MUNCĂ

a. Conținut necorespunzător al sarcinii de muncă:

Operatii, reguli, procedee gresite

b. Solicitare fizică:

Efort static, cu poziții de lucru vicioase – afecțiuni ale coloanei vertebrale

Efort dinamic

b. Solicitare psihică

Solicitare psihică, operații repetitive de ciclu scurt.

Ritm de munca mare

Monotonia muncii

D. FACTORI DE RISC PROPRII EXECUTANTULUI

a. Acțiuni greșite:

Minimizarea pericolului de accidentare, nerespectarea instrucțiunilor de lucru și protecția muncii,

Executare defectuoasa de operatii

Executare de operatii neprevazute in sarcina de munca – deplasari, stationari in zone periculoase

Cădere la același nivel prin împiedicare de obiecte lăsate libere pe pardoseală, prin dezechilibrare, alunecare pe podele cu denivelări, umede, alunecoase – lovire, strivire

b. Omisiuni:

Neutilizare mijloacelor de protecție din dotare;

Nivelul de risc global al locului de muncă este:

Nrg7 = = = = 2,8

FIG. 1 NIVELURILE PARȚIALE DE RISC PE FACTORI DE RISC

Fig. 1 Locul de muncă : ,,MAGAZINER ‘’

Nivel global de risc: 2,8

LEGENDĂ

(la figura 1)

INTERPRETAREA REZULTATELOR EVALUĂRII

pentru

LOCUL DE MUNCĂ – „MAGAZINER”

Nivelul de risc global calculat pentru locul de muncă „Magaziner” este egal cu 2,8, valoare ce îl încadrează în categoria locurilor de muncă cu nivel de risc acceptabil.

Analiza datelor din „Fișa de evaluare” evidențiază faptul cǎ din totalul de 19 factori de risc identificați 2 depășesc, ca nivel parțial de risc, valoarea 3, încadrându-se în categoria factorilor de risc mediu.

Factorii de risc ce se situează în domeniul inacceptabil sunt:

F10 – Efort static, cu poziții de lucru vicioase – afecțiuni ale coloanei vertebrale – nivel de risc parțial 4;

F14 -.Monotonia muncii – nivel de risc parțial 4;

Pentru diminuarea sau eliminarea celor 2 factori de risc (care se situează în domeniul inacceptabil), sunt necesare măsurile generic prezentate în “Fișa de măsuri propuse”.

Repartiția factorilor de risc pe sursele generatoare se prezintă după cum urmează:

21 %, factori proprii mijloacelor de producție;

21 %, factori proprii mediului de muncă;

32 %, factori proprii sarcinii de muncă;

26 %, factori proprii executantului.

Din analiza Fișei de evaluare se constată că 10,52% dintre factorii de risc identificați pot avea consecințe ireversibile asupra executantului (deces sau invaliditate).