Asigurarea Locuintelor In Cadrul Societatii de Asigurari X Studiu de Caz

=== 57c1f00b126603e7f2514f84239588e6560feb33_637318_1 ===

Facultatea de Management, Inginerie Economică în Agricultură și Dezvoltare Rurală

Specializarea Inginerie și Management în Alimentație Publică și Agroturism

LUCRARE DE LICENȚĂ

Asigurarea locuințelor în cadrul societății de asigurări Allianz-Țiriac S.A.

Coordonator: Prof. Univ. Dr. Angelescu Carmen

Student

București

2018

Cuprins

Introducere………………………………………………………………………………………………………………………3

Capitolul I Prezentare generală

1.1 Primele noțiuni de asigurare…………………………………………………………………………………………5

1.2 Conceptul de asigurare……………………………………………………………………………………………….7

1.3 Funcțiile, principiile și elementele tehnice ale asigurărilor……………………………………………….9

1.4 Tipuri de asigurări………………………………………………………………………………………………………12

Capitolul II Asigurări de bunuri

2.1 Scopul asigurărilor de bunuri……………………………………………………………………………………….17

2.2 Elementele asigurării de bunuri……………………………………………………………………………………17

2.3 Tipuri de asigurări de bunuri………………………………………………………………………………………..19

Capitolul III Asigurarea locuințelor

3.1 Necesitatea asigurării unei locuințe……………………………………………………………………………29

3.2 Rolul asigurării unei locuințe…………………………………………………………………………………… 31

3.3 Cadru legal al asigurărilor de locuințe în România……………………………………………………….32

3.4 Evoluția pieței de asigurări de locuințe în România la nivelul anului 2017………………………34

3.5 Asigurarea obligatorie și asigurarea facultativă: ce avantaje și dezavantaje

prezintă fiecare?……………………………………………………………………………………………………………..40

Capitolul IV Asigurarea locuințelor la S.C. Allianz-Țiriac S.A. Studiu de caz

4.1 Prezentarea societății…………………………………………………………………………………………………42

4.2 Analiza SWOT…………………………………………………………………………………………………………54

4.3 Asigurarea de locuință Armonia Plus – drepturi, riscuri, excluderi………………………………….59

4.4 Clauze speciale…………………………………………………………………………………………………………69

4.5 Exemplu de poliță…………………………………………………………………………………………………….77

Concluzii și propuneri……………………………………………………………………………………………………….81

Bibliografie……………………………………………………………………………………………………………………..85

ANEXE………………………………………………………………………………………………………………………….87

Introducere

„Dacă ar fi după mine, aș scrie cuvântul „asigurare” pe ușa fiecărei case și pe fruntea fiecărui om pentru că sunt convins că pentru sacrificii neconceput de mici, familii întregi pot fi protejate împotriva catastrofelor care le-ar putea distruge pentru totdeauna . . . Abia atunci aș putea fi mulțumit, căci asigurarea protejează familia în cazul ivirii unei nenorociri și a unor pagube ireparabile . . .”

Winston Churchill

Indiferent câte avem de făcut de-a lungul unei zile seara „tragem” acasă! Aici ne odihnim, ne relaxăm și ne refacem forțele pentru o nouă zi de activitate. Rolul asigurărilor face referire la noi și societatea în care evoluăm. Adesea ne întrebăm la ce sunt bune asigurările și de ce am avea nevoie de acestea. Viața oamenilor nu este întotdeauna senină și plină doar de evenimente frumoase, oricând se pot întâmpla evenimente și incidente neprevăzute. Oamenii doresc, să se bucure de propriile bunuri, să aibă un cămin fericit alături de cei dragi, să conducă, să călătorească și să aibă tot felul de activități plăcute și frumoase.

O dată cu evoluția omului și a societății, viitorul este foarte important, oricine dorind să aibă un viitor cât mai liniștit, frumos și „asigurat” acesta constituind o grijă importantă pe zi ce trece. Părinții se gândesc la binele copiilor lor, dorind să le asigure acestora un trai decent.

Rolul asigurărilor este de a oferi un sprijin în cazul evenimentelor neplăcute, dezastre, calamități și riscuri la care sunt supuși oamenii, în ultima vreme afirmându-se că a trăi a devenit un sport extrem. Asigurările, în cazul țărilor bine dezvoltate, joacă un rol important din punct de vedere educațional, dar și al modelului de viață abordat și chiar al obiceiurilor și tradițiilor, oamenii știind exact cum să-și planifice timpul, activitățile și partea financiară astfel încât să se includă asigurarea. Într-o altă lucrare de referință se recunoaște că ”asigurarea este un mecanism complex și în consecință greu de definit.”

România definește conceptul de asigurare și domeniul asigurărilor ca nefiind chiar așa de populare precum în restul țărilor, a apărut destul de repede și în țara noastră, mai exact în perioada medievală, în Transilvania; astfel, rolul asigurărilor, se pare că nu a avut o caracteristică dominantă pentru societate. Forma de început a purtat denumirea de hopșa, presupunând recuperarea prejudiciului prin sacrificarea animalului accidentat și vânzarea cărnii către ceilalți membri ai comunității. Primele organizații mutuale au apărut în secolul al xv-lea în Transilvania și practicau forme asemănătoare asigurărilor de deces și incendiu.

Prima organizație specializată s-a înființat la Brașov în 1844, fiind denumită de Institutul General de Pensii și a funcționat până în 1921. Această activitate s-a dezvoltat și în perioada interbelică, iar după 1952 s-a instituit monopolul în asigurări prin Administrația Asigurărilor de Stat ( ADAS), rolul asigurărilor era privit ca unul modest, cu toate că mass-media acelor vremuri a înregistrat și campanii de publicitate la adresa entității menționate. În 1990 activitatea de asigurare se desfășoară după principiile economiei de piață.

Domeniul asigurărilor s-a dezvoltat, apărând astfel noi tipuri: precum cele de locuințe, asigurări auto (RCA, CASCO), asigurări de călătorii, de bunuri, dar și noi companii de asigurare.

În România gradul de concentrare pe acest domeniu s-a înregistrat în 2010, datorându-se consolidării unor grupuri internaționale care activează pe această piață. Piața asigurărilor din țara noastră este dominată de societăți cu un grad ridicat de experiență, cum sunt Generali Group, Groupama, Allianz Țiriac, City Insurance, Uniqua,. Ele se află într-o permanentă schimbare, ofertele lor se adaptează nevoilor și cerințelor oamenilor. Schimbările acestea au asigurat și evoluția ramurei asigurărilor. Domeniul este unul larg, dar dezvoltarea acestuia este influențată de:

factori obiectivi – economici, familiali, sociali,educaționali, financiari;

factori subiectivi – experiențele anterioare, protecția oferită de o asigurare și cunoașterea avantajelor.

DE CE TREC ROMÂNII CU VEDEREA ASIGURAREA? Deoarece, există o serie de factori care împiedică evoluția acestei ramuri. Un motiv ar fi indiferența cu care aceștia își tratează propria viață, lăsând totul în baza norocului, zicând că va fi bine, oricum nepăsându-le de viitorul lor și a celor din jur. Șoferii remarcă cel mai ușor indiferența pe care o au la adresa lor românii, ne mai folosind trecerea de pietoni, ci pe oriunde altundeva, fără a se asigura, de parcă nu ar fi datoria lor să-și păzească viața și integritatea corporală.

Una dintre alte cauze fiind condiția socială a familiei majorității oamenilor, lipsa de informare și a interesului cu privire la acest domeniu și la beneficiile pe care le au de pe urma încheierii unei asigurări. Evidențiind o coordonată incomodă privind rolul asigurărilor în ochii românilor, ne gândim că aceștia au teama de a cheltui niște bănuți „aiurea” oferindu-i unei întreprinderi despre care nu știu multe informații, nu este deloc un gest înțelept. Mulți români au fost păcăliți de tot felul de „ investiții în urma căruia rezulta profit”. În domeniul asigurărilor, rigorile impuse au îngustat destul de eficient și rapid anumite derapaje de la normele legale.

Rolul asigurărilor este larg, greu de cuprins într-o simplă lucrare, dornic să creeze măcar același efect pe care îl are o piatră aruncată într-o apă, care pare a fi liniștită . . .

Capitolul I

Prezentare generală

1.1.Primele noțiuni de asigurare – scurt istoric

Dezvoltarea societății este evidențiată de efortul și de munca oamenilor pentru propria lor apărare în fața unor evenimente care le pot afecta viața și evoluția.

Viața oamenilor nu este întotdeauna frumoasă. Indiferent câtă grijă se acordă evitării problemelor sau doar protejării bunurilor, nimeni nu poate asigura succesul. Evenimentele negative (calamități ale naturii, pierderea sau micșorarea capacității de muncă în urma unor boli sau a bătrâneții, accidente) implică pierderi financiare importante.

Oamenii doresc să se bucure de propriile locuințe, să-și conducă autoturismele, să zboare cu avionul, să navigheze fără să le fie frică de problemele care pot apărea. Asigurarea a apărut din nevoia omului de protecție în fața pericolelor și pentru găsirea soluțiilor potrivite.

Cele mai vechi forme de asigurare sunt întâlnite încă din antichitate și datează de aproximativ 6.500 ani. Meșteșugarii, tăietorii de piatră din Egiptul de jos au constituit un fond de întrajutorare, format prin contribuția tuturor pentru acoperirea pagubelor provocate de diferite nenorociri ce loveau membrii comunității.

1750 î.e.n. — Codul lui Hammurabi. Apariția primelor forme de asigurări a avut loc în strânsă legătură cu dezvoltarea puterilor maritime. Babilonienii au fost primii care au legiferat și reglementat statutul asigurărilor în celebrul Cod al lui Hammurabi. Astfel, negustorii care călătoreau pe apă aveau posibilitatea să primească un împrumut pentru a-și finanța transporturile. Pentru a-și asigura transportul, ei puteau plăti o sumă adițională creditorilor, care îi asigura că, în situația în care transportul de marfă ar fi fost furat, negustorii nu mai erau nevoiți să ramburseze împrumutul creditorului. Se afirma că prima asigurare legiferată a fost cea împotriva furtului.

700 î.e.n. — Primele fonduri de asigurări. Tot în strânsă legătură cu comerțul maritim au fost dezvoltate asigurările în Rhodos — negustorii a căror marfă făcea parte dintr-un transport comun plăteau o sumă de bani, care era colectată într-un fond comun, iar aceasta era folosită în cazul în care marfa unuia dintre ei era deteriorată pe durata voiajului.

În anul 650 î.Hr., în Grecia antică înțeleptul legislator Solon a obligat societățile politice și meșteșugărești să constituie un fond comun alimentat prin cotizații lunare, destinat reparării prejudiciului survenit în interiorul grupului. Este prima asigurare obligatorie cunoscută.

600 î.e.n. – Primele asigurări de viață. Asigurările din Antichitate nu s-au oprit doar la cele împotriva furturilor navale, ci s-au extins în zona asigurărilor de viață și medicale, într-o formă foarte apropiată față de cum înțelegem în ziua de azi acest tip de asigurări. Primele forme de asigurări medicale și de viață au apărut tot în bazinul mediteranean, în jurul anului 600 î. Hr. Membrii unor comunități din Grecia Antică și din Roma au inițiat fonduri comune, care erau folosite în momentul în care unul dintre membri deceda, cu scopul de a-i susține familia.

S-a constituit o asociație de înmormântare pe baza unui Regulament al Colegiului Funerar din Lavinium în Roma antică care funcționa pe baza unor cotizații de înscriere și a unei plăți periodice. Partenerii asociației aveau asigurate la deces un rug și un mormânt.

Formele asigurării de bunuri sunt cunoscute încă din rândul sclavagiștilor sub diferite forme. Pierderile care rezultau din aruncarea peste bord a încărcăturii pentru salvarea expediție aflată în pericol (cauzat de furtună, eșuare, naufragiu, etc.) erau repartizate în mod proporțional, fiind suportate de toți participanții la expediție, pe principiul avariei comune.

1666 – Nevoia de siguranță, acasă. Asigurările de locuințe, sau nevoia acestora, s-a făcut resimțită odată cu marele incendiu al Londrei din 1666 distrugând peste 13.000 locuințe. După evenimentul nefericit, economistul englez Nicholas Barbon, a deschis primul birou de asigurări împotriva incendiilor, recunoscut la nivel global drept fondatorul asigurărilor împotriva incendiilor.

Principiile au fost cuprinse în legislația maritimă a insulei Rhodos încă din anul 916 înainte de Hristos și s-au menținut până în zilele noastre. Principiile au fost codificate în colecția de reguli York-Anvers elaborată în anul 1890 și a fost modificată în anii 1924 și 1950.

Alte surse de documentație ne oferă și alte aspecte din istoria asigurărilor, cele mai vechi societății mutuale au fost semnalate în sec. al XII-lea în Islanda, câte una la 20 de gospodării care acopereau, pe principiul reciprocității, daunele din pierderile de animale. Primele operațiuni de asigurare maritimă au apărut în sec. al XIV-lea în porturile italiene.

Prima formă de asigurare a constituit-o sistemul de acordare a rentelor viagere denumite tontine în sec. al XVIII-lea în Franța și apoi în Anglia, Olanda, Germania. Sistemul era bazat pe principiul asigurărilor de viață, dar participanții primeau în locul sumelor asigurate rente viagere.

Wilhelm Leibnitz în anul 1678 a elaborat planul de constituire a unei case de asigurare împotriva riscurilor de foc și apă a cărei funcționare se baza pe plata unei sume anuale.

În Scoția la finele sec. al XVIII-lea a fost introdusă pentru prima dată asigurarea împotriva riscului de grindină. Albert Masius în anul 1832 a întemeiat la Leipzig prima mare societate germană de asigurare de vite care era bazată pe principiul mutualității. În Anglia dezvoltarea traficului de călători pe calea ferată a condus la apariția primei societăți de asigurare specializată în acest domeniu, la mijlocul sec. al XX-lea.

1.2 Conceptul de asigurare

Asigurările au apărut din nevoia de protejare a oamenilor și a averilor agonisite de-a lungul vieții. Pe parcursul vieții, oamenii acumulează o varietate de bunuri, valori adunate cu mari eforturi și sacrificii, dar care pot dispărea într-o secundă în urma unei calamități naturale cum ar fi: incendiul, cutremurul, furtul sau un alt eveniment.

Asigurarea este cea care ajută la refacerea bunurilor pierdute într-o perioadă scurtă de timp pentru ca traiul zilnic să poată fi reluat. Individul se poate confrunta cu pierderea capacităților sale de muncă, integritate fizică și deci imposibilitatea desfășurării unei activități și lipsa unui venit. Asigurarea este cea care poate împrumuta pentru constituirea sau cumpărarea unei locuințe și asigură un venit suplimentar pentru perioada de după pensionare.

Observațiile statistice demonstrează faptul că evenimentele, pericolele generate de factori naturali sau de activități umane într-un teritoriu determinant sunt periodice, dimensiunea pagubelor putând fi evoluată doar aproximând. Incertitudinea constă în faptul că nu pot fi determinați subiecți (pers. fizice sau juridice) asupra cărora planează aceste pericole, dar și intensitatea și exactitatea momentului producerii acelui eveniment.

Omul prin măsurile luate în decursul dezvoltării societății a încercat să se pună la adăpost de consecințele unor evenimente neplăcute. El a rămas neputiincios în fața unor catastrofe naturale generatoare de mari dezastre. Oamenii încă din antichitate au fost preocupați să prevină, dar mai ales să suporte în comun pagubele suferite de membrii unei zone, atât cele, materiale, cât și consecințe financiare ale accidentelor și deceselor membrilor.

Asigurarea are rolul de a oferi oamenilor securitate sau acela de a-i ajuta pe cei care suferă o pagubă sau care sunt implicați în accidente. Asigurarea este un mod de acoperire a riscurilor cu care se confruntă persoanele sau întreprinderile în activitatea lor de zi cu zi sau în sfera afacerilor.

Asigurătorii nu acoperă riscurile speculative care pot conduce la câștiguri financiare.

Asigurarea este cea care compensează financiar efectele unui eveniment nedorit. Fondurile pentru plata financiară a asiguratului sunt create de asigurător din primele plătite de firmele sau persoanele care au subscris primele de asigurare. În schimbul primelor de asigurare primite acestor fonduri, asigurătorul acceptă riscul unor despăgubiri semnificativ mai mari în eventualitatea în care posesorul unei polițe va suferi un prejudiciu a cărui cauză face parte din riscurile asigurate.

Deținătorii de polițe trebuie să contribuie la fondul de asigurare în mod proporțional cu probabilitatea de risc, precum și cu valoarea posibilă a efectelor acestuia.

Asigurarea este definită ca fiind operația financiară ce decurge dintr-un contract de asigurare sau dintr-o obligație prevăzută de lege, prin care asigurătorul se obligă ca în schimbul unei sume primite periodic să despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar putea suferi în urma unor întâmplări independente de voința lui.

De aceea s-a dezvoltat ideea de a ceda riscurile care pot produce daune bunurilor deținute de diverși proprietari sau a celor care pot periclita viața sau integritatea fizică a diferitelor persoane fizice aducătoare de venituri familiei – unor companii specializate în asigurări . Mărimea acestor fonduri ar trebui să fie suficient de mare pentru a reuși să acopere pagubele bunurilor și persoanele protejate în cazul unor fenomene naturale de mare amploare.

În anul 1822 s-a înființat la Trieste societatea Assienda Assiguratrice, societate care a funcționat și pe teritoriul României după 1830 marcând asigurarea maritimă și asigurarea împotriva riscului de incendiu.

Asigurarea de răspundere civilă a fost instituită și practicată pentru prima dată în Franța și se referea la acoperirea pagubelor cauzate de proprietarii de trăsuri și cai. Ea s-a extins și la răspunderea proprietarilor de fabrici pentru daune cauzate angajaților ori terțelor persoane. În Statele Unite ale Americii sectorul asigurărilor a fost predominat de societățile de asigurare engleze.

La inițiativa lui Benjamin Franklin în anul 1852 a luat ființă societatea pentru asigurarea caselor împotriva riscurilor cauzate de incendiu, Philadelphia Contributions.

Cel care a creat mai multe întreprinderi de asigurări americane a fost Elizur Wright și a susținut legiferarea controlului statului asupra societăților de asigurări; a contribuit la elaborarea unei metode de calcul corecte a rezervei de prime la asigurările de viață și a unor tabele corespunzătoare necesare în practica asigurărilor de viață.

În lume existau 30 de societăți de asigurare la începutul sec. al XIX-lea și anume: 14 în Anglia, 5 în Statele Unite ale Americii, 3 în Germania, 3 în Danemarca, 2 în Franța, una în Olanda, una în Elveția și una în Austro-Ungaria. În anul 1900 erau aproximativ 1272 societăți de asigurare, iar în 1969 circa 9700 de case și societăți de asigurare în 71 de țări. 2676 de societăți de asigurare activau în domeniul asigurărilor de viață, 6036 în domeniul asigurărilor de bunuri, iar 962 de societăți practicau orice fel de asigurări.

1.3 Funcțiile, principiile și elementele tehnice ale asigurărilor

Funcțiile asigurărilor constau în manifestarea conținutului și a menirii lor în procesul activității economico-financiare.

Funcția de compensare a pagubelor pricinuite de dezastre naturale și de accidente pentru asigurările de bunuri, răspundere civilă și plata sumelor asigurate în asigurările de persoane este cea mai importantă și constă în plata despăgubirilor, respectarea obligațiilor în cazul asigurărilor de răspundere civilă și plata sumelor asigurate când este vorba de asigurări de persoane, în cazurile în care în viața persoanelor asigurate intervin anumite evenimente.

Funcția de prevenire a riscurilor și daunelor. Societățile de asigurări au în programul lor de activitate măsuri complexe pentru prevenirea, limitarea și combaterea riscurilor, a daunelor. Pierderile mari nu fac decât să sărăcească cetățenii, agenții economici și colectivitatea în ansamblu. Interesul este să se elimine sau cel puțin să se reducă pagubele.

Funcția de repartiție (financiară) se realizează în procesul repartiției PNB (profitul net brut) când se constituie, se repartizează și se utilizează fondul de asigurare. Funcția aceasta are 3 forme de manifestare:

creează posibilități pentru apărarea avuției naționale, refacerea bunurilor avariate sau distruse de dezastre naturale sau de accidente, în scopul desfășurării normale și fără întrerupere a procesului de producție, contribuind la mărimea producției, la realizarea reproducției simple și lărgite, la repararea unor prejudicii de producerea cărora asigurații sunt trași la răspundere.

societățile care înfăptuiesc asigurările trebuie să ia măsuri pentru prevenirea accidentelor și deceselor timpurii ale asiguraților, iar prin plata sumelor asigurate contribuie la crearea condițiilor materiale mult mai bune de viață pentru asigurați sau pentru viitori asigurați ai acestora

asigurarea contribuie la finanțarea acțiunilor de prevenire și combatere, precum și la micșorarea efectelor de distrugere ale forțelor naturii, ale accidentelor și la educarea asiguraților în spiritul griji pentru păstrarea bunurilor proprietate publică, privată sau personală.

Principiile asigurărilor

În anul 1990 a fost desființat monopolul de stat al asigurărilor de persoane, bunuri și răspundere civilă.

La baza asigurărilor, se află următoarele principii:

-universalitatea asigurărilor;

-integralitatea asigurărilor;

-realitatea asigurărilor;

-asigurătorul;

-mutualitatea asigurării;

-realizarea unei eficiențe economico-sociale.

Universalitatea asigurărilor constă în faptul că persoanele și bunurile sunt asigurate împotriva mai multor și celor mai variate riscuri, cu plata acelorași prime de asigurare.

Integralitatea asigurărilor, se referă la nivelul despăgubirilor ce se determină cât mai aproape de valoarea reală a bunurilor asigurate pentru ca aceste pagube să permită refacerea bunurilor avariate sau distruse.

Realitatea asigurărilor constă în faptul că asigurările de persoane și bunuri au la bază date reale și nu fictive, date bine stabilite verificate în prealabil.

Asigurătorul plătește despăgubirile și sumele asigurate numai pentru bunurile, persoanele și riscurile cuprinse în asigurare.

Mutualitatea asigurării se referă la existența unei comunități de risc, ceea ce înseamnă că asigurații amenințați de aceleași riscuri participă, cu primele de asigurare pe care le plătesc, la constituirea fondului de asigurare cu care se apără interesele comune.

Realizarea unei eficiențe economico-sociale ridicate în domeniul asigurărilor potrivit cerințelor economice și financiare.

Elementele asigurărilor

Asigurările au un conținut complex, iar formele sub care se află sunt variate. Ele au anumite elemente comune, respectiv: subiectele, obiectul asigurării, părțile implicate, interesul în promovarea asigurării, despăgubirea pentru asigurare, perioada de asigurare.

Asigurătorul este persoana juridică română sau străină, societate de asigurări autorizată, care în schimbul primei de asigurare de la asigurat își asumă răspunderea de a acoperi pagubele produse bunurilor sau serviciilor asigurate.

Asiguratul este persoana fizică sau juridică ce se asigură împotriva unor evenimente ce pot apărea în viața sa, care își asigură bunurile împotriva unor calamități naturale sau care se asigură pentru prejudiciul pe care îl poate produce unor terțe persoane.

Contractantul asigurării este elementul specific asigurărilor facultative și reprezintă persoana fizică sau juridică care poate încheia o asigurare, fără însă ca aceasta să obțină calitatea de asigurat.

Beneficiarul asigurării este persoana care are dreptul să încaseze despăgubirea sau suma asigurată, fără ca aceasta să fie parte la contractul de asigurare.

Terțul păgubit este persoana îndreptățită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmarea a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă(art. 1.1 pct.3 din Legea nr.136/1995).

Contractul de asigurare este actul juridic prin care se reglementează raporturile juridice dintre părțile contractante. Este format dintr-un ansamblu de documente cuprinzând:

-cererea de asigurare;

-polița de asigurare;

-condițiile contractuale pentru asigurarea de bază și pentru clauzele suplimentare atașate.

Obiectul asigurării îl reprezintă valorile patrimoniale sau nepatrimoniale care s-au asigurat: bunuri, răspundere civilă, credite și garanții, asigurarea de pierderi financiare etc.

Riscul asigurabil este evenimentul care odată produs, datorită efectelor sale, obligă pe asigurător să plătească asiguratului sau beneficiarului asigurării, despăgubirea sau suma asigurată .

Șansa de producere a riscului se determină astfel:

P=x/n unde,

P=probabilitatea producerii daunei;

x=daune;

n=nr. de asigurați.

„Suma asigurată este parte din valoarea de asigurare pentru care asigurătorul își asumă răspunderea în cazul producerii evenimentului pentru care s-a încheiat asigurarea.”

Norma de asigurare reprezintă suma asigurată stabilită prin lege, pe unitatea de obiect asigurat, ea fiind întâlnită numai în cazul asigurărilor de bunuri obligatorii.

Prima de asigurare reprezintă suma de bani dinainte stabilită pe care asiguratul o plătește ca acesta să-și poată constitui fondul de asigurare necesar achitării despăgubirilor.

Durata asigurării reprezintă perioada de timp în care rămân valabile raporturile de asigurare între asigurător și asigurat așa cum au fost ele stabilite prin contractul de asigurare.

Paguba (sau dauna) reprezintă pierderea valorică la un bun asigurat ca urmare a producerii fenomenului împotriva căruia s-a încheiat asigurarea.

Evaluarea în vederea asigurării este complexul de operațiuni prin care se determină valoarea bunului ce se asigură.

Franșiza este partea din cuantumul pagubei stabilită în prealabil care se suportă de către asigurat. Aceasta are rolul de a influența asiguratul în luarea tuturor măsurilor posibile pentru prevenirea daunei.

1.4 Tipuri de asigurări

Formele de asigurare care se practică, se realizează pe baza unor criterii de clasificare reprezentative și acestea sunt :

domeniul ( ramura ) la care se referă ;

forma juridică de realizare a asigurării ;

riscurile cuprinse în asigurare ;

sfera de cuprindere în profil teritorial ;

felul raporturilor ce se stabilesc între asigurat și asigurător.

După domeniul ( ramura ) la care se referă, asigurările se grupează în : asigurări de bunuri, asigurări de persoane și asigurări de răspundere civilă.

Asigurările de bunuri – acestea au ca obiect, asigurarea unor bunuri, care sunt expuse anumitor riscuri provocatoare de daune, ale persoanelor fizice sau juridice. Aceste bunuri sunt : construcțiile, autovehiculele, navele maritime, bunurile casnice, animalele, etc.

Asigurările de persoane – acestea au ca obiect persoana fizică în sine. Omul poate fi predispus la riscuri de îmbolnăvire, invalidate sau deces. În cadrul acestor asigurări , asiguratul sau beneficiarul asigurării are dreptul să primească îndemnizația de asigurare fără a exista vreo legătură cu prejudiciul suferit.

Se disting două grupe în care se pot încadra asigurările de persoane : a ) asigurări de viață b) asigurări de persoane pentru cazurile de accidente , fiecare cu variate forme în practica societăților de asigurare. Asigurările de persoane au un caracter neindemnitar , reprezentând o măsură de prevedere, de capitalizare a unor sume de bani.

Asigurările de răspundere civilă, care mai este denumită și „ asigurarea de responsabilitate „. Obiectul asigurării constă într-o valoare patrimonială egală cu despăgubirile ce ar urma să le plătească asiguratul ca urmare a unui prejudiciu cauzat unei terțe persoane pentru care răspunde potrivit legii.

Între asigurările de răspundere civilă se disting: a) asigurarea de răspundere civilă auto care, în țara noastră, ca de altfel în multe alte țări, are caracter obligatoriu, deci se încheie prin efectul legii; b) asigurarea de răspundere civilă legală (sau contractuală) care are caracter facultativ.

Prin asigurările de răspundere civilă se realizează, de fapt, protecția patrimoniului asiguratului, deoarece în cazul în care el produce un prejudiciu unui terț, asigurătorul și-a asumat răspunderea ți intervine în acordarea despăgubirii persoanei fizice sau juridice păgubite.

După forma juridică de realizare distingem asigurările obligatorii și asigurările facultative.

Asigurările obligatorii sunt fără termen, acționând tot timpul cât există bunul asigurat. În eventualitatea ca un bun asigurat prin efectul legii a fost înlocuit dintr-un anumit motiv, asigurarea rămâne valabilă în continuare.

Răspunderea asigurătorului în cazul asigurării prin efectul legii, ia naștere în mod automat, din momentul în care asiguratul intră în posesia bunului respectiv. Plata despăgubirii cuvenite asiguratului în cazul realizării riscului asigurat nu este condiționată de achitarea prealabilă a primei de asigurare, pentru că termenul la care aceasta trebuie achitată este stabilit de lege. În cazul în care primele scadente nu au fost achitate de asigurat în termen, asigurătorul are dreptul să solicite plata majorărilor de întârziere, putând în același timp să rețină din despăgubirea de asigurare primele de asigurare restante.

În România, activitatea de asigurare se desfășoară sub forma asigurărilor de viață și a celor generale, facultative sau obligatorii, în condițiile legii.

Asigurările facultative iau naștere pe baza contractului de asigurare încheiat între asigurat și asigurător.

Câteva caracteristici ale asigurărilor facultative:

A) Nici o formă de asigurare nu poate îngloba totalitatea bunurilor sau a persoanelor asigurabile , deci asigurările facultative au rolul unei supape sau pârghii de siguranță în materie de asigurări.

B) Sumele asigurate, în principiu, diferă după dorința asiguraților, nefiind aplicate ferm norme de asigurare similare, ca în cazul asigurărilor obligatorii. La asigurările facultative de bunuri, limita maximă a sumei asigurate o constituie de regulă valoarea bunurilor ( valoarea reală ).

C ) Primele de asigurare sunt în general mai mari decât în cazul asigurărilor obligatorii.

D ) Implică efort și cheltuieli de realizare mai mari.

F ) Prezintă flexibilitate cu privire la stabilirea condițiilor de contractare, interesele asiguraților și ale asigurătorului, putând fi practicate complementar în raport cu asigurările obligatorii.

După riscul asigurat, există asigurări pentru următoarele riscuri:

incendii, trăsnete, explozii, cutremure de pământ, grindină, alunecării de teren, avalanșe, tornade, etc. Acestea se numesc riscuri ale calamităților naturale.

derapări, răsturnări, coliziuni, ciocniri etc. Acestea se numesc riscuri de accidente.

diferite boli și accidente ale animalelor.

boli, invalidate, deces- evenimente ce pot surveni în viața persoanelor.

De-a lungul timpului, agenții economici au cătat să descopere și să aplice diverse mijloace de protecție împotriva riscurilor generatoare de pagube la care erau expuse activitățile lor de producție și de comercializare, precum și persoanele care exercitau asemenea activități.

După sfera de cuprindere teritorială, asigurările pot fi grupate în asigurări interne și asigurări externe.

Asigurările interne , sunt acele asigurări pe plan național, în cadrul fiecărei țări, fiind promovate prin intermediul societăților de asigurării. Această asigurare se diferențiează de următoarea, prin faptul că primele de asigurare, despăgubirile și sumele asigurate se exprimă și se plătesc în moneda națională. Pot fi identificate sub variate forme în cadrul celor trei ramuri: persoane, bunuri și răspundere civilă.

Asigurările externe ( internaționale) , au caracteristic faptul că apar în legătură cu persoane, răspundere civilă sau bunuri care ies în afara limitelor teritoriale ale țării în care se încheie contractul de asigurare. În cazul acestor asigurări, una din părțile contractante sau beneficiarul asigurării domiciliază în altă țară, sau obiectul asigurării sau riscul asigurat se află, se poate produce pe teritoriul unei alte țări. De regulă la aceste asigurări atât primele de asigurare cât și despăgubirile se exprimă sau se plătesc în valută, motiv pentru care ele sunt cunoscute și sub denumirea de asigurări în valuta. În această categorie întâlnim asigurarea navelor maritime, a navelor aeriene, a construcțiilor, a mărfurilor care fac obiectul comerțului exterior pe timpul transportului.

După felul raporturilor ce se stabilesc între asigurat și asigurător distingem asigurarea directă (coasigurarea) , indirectă ( reasigurarea ).

Asigurarea directă – raporturile de asigurare se stabilesc de fiecare dată nemijlocit între asigurat și asigurător, fie în baza legii, fie în baza contractului de asigurare. În această categorie se încadrează și coasigurarea care presupune mai mulți asigurători și un singur asigurat.

Coasigurarea – prin coasigurare înțelegem că, asiguratul cedează cote părți din riscul asigurat mai multor asigurători până la 100% din valoarea riscului. Aceasta este o modalitate de dispersie a riscurilor care se practică pe anumite piețe și care este caracteristică, în mod deosebit, acoperirii riscurilor mari sau foarte mari. În cazul în care se produc daunele, asiguratul va colecta contravaloarea despăgubirilor de la asigurătorii săi, în mod proporțional cu nivelul primelor plătite. Coasigurare este operațiunea prin care doi sau mai multi asigurători subscriu același risc, fiecare asumându-și o cotă-parte din aceasta.

Coasigurarea deasemenea reprezintă o formă de protecție având aceeași esență economică pe care o are și asigurarea. Ea se practică, îndeosebi, în situațiile în care valoarea bunului (bunurilor) asigurat este foarte mare, implicând, evident, o răspundere mare a asigurătorului. în acest mod, riscul inițial este preluat în condiții similare de preț (prima de asigurare) de către mai mulți asigurători până la concurența valorii bunului ce se asigură.

Din punct de vedere al contractului de asigurare, avem de-a face, de fapt, cu mai multe contracte încheiate de către asigurat cu fiecare dintre asigurători. Dacă valoarea asigurată depășește valoarea reală a bunului, atunci se recalculează partea ce revine fiecărui asigurător, menținându-se proporția fiecăruia dintre ei. În cazul în care se va produce riscul asigurat, fiecare dintre cei implicați vor participa în aceeași proporție la acoperirea daunelor.

Pentru asigurat este foarte dificil să încheie aceste contracte, în special datorită cantității mari de muncă implicată și, uneori, datorită lipsei de cunoaștere a ofertei de asigurare; de aceea, în marea majoritate a cazurilor, coasigurarea se realizează prin intermediul brokerilor care găsesc cele mai bune combinații pentru clienții lor. Este evident că oferta de asigurare (în privința condițiilor de asigurare, a termenilor contractului etc.) trebuie să fie "uniformă" pentru a se putea încheia contracte de coasigurare; altfel, este greu de crezut că acest lucru este posibil.

Asigurarea indirectă ( reasigurarea ) – constă în cedarea de către asigurător, către alte societăți, a părții din riscul subscris care depășește reținerea sa proprie. Dacă la coasigurare, redistribuirea riscurilor se produce în faza încheierii asigurării propriu-zise, în schimb, la reasigurare redistribuirea riscurilor are loc după perfectarea contractului de asigurare, adică în faza posterioară asigurării. Necesitatea redistribuirii riscurilor subscrise nu este „descoperită” de asigurător numai după încheierea asigurării, ci ea este cunoscută și avută în vedere de el de la bun început. Altfel spus, reasigurarea nu constituie (sau nu ar trebui să constituie) o măsură de reperare a unei erori comise de asigurător în procesul de negociere și perfectare a contractului de asigurare.

La început, reasigurarea se practica de societățile profilate pe încheierea de asigurări directe care simțeau nevoia imperioasă a ameliorării portofoliilor lor. Ulterior au fost constituite societăți specializate în operații de reasigurare, fără însă ca societățile de asigurare să renunțe la acest gen de operații.

În legea nr 136/1999, art. 6 spune că “în operațiunile de reasigurare, raporturile dintre reasigurat și reasigurător, drepturile și obligațiile fiecărei părți se stabilesc prin contractul de reasigurare.”

Capitolul 2

Asigurări de bunuri

2.1 Scopul asigurărilor de bunuri

Asigurările de bunuri constituie ramura asigurărilor care are drept caracteristică faptul că asigurătorul își ia angajamentul de a plăti o despăgubire asiguratului sau beneficiarului contractului de asigurare, în cazul în care producerea riscului asigurat a determinat o pagubă parțială sau totală a riscului asigurat.

Scopul acestor asigurări este de a acoperi cheltuielile financiare pentru înlocuirea sau repararea bunurilor afectate de producerea riscurilor asigurate, permițând astfel protejarea bunurilor aflate în proprietatea asiguratului.

În cadrul asigurării de bunuri, societatea de asigurări se obligă ca la producerea riscului asigurat sa plătească asiguratorului o despăgubire. Nu este obligatoriu ca asiguratorul sa plătească întreaga sumă pentru refacerea situației financiare a asiguratului care a suferit dauna, deoarece în contract pot exista clauze care limitează suma asigurată.

Odată cu trecerea timpului s-au dezvoltat tot mai multe activități productive, s-au amplificat și modernizat mijloacele de transport și au apărut domenii noi de activitate. Dat fiind nivelul avansat de dezvoltare al activităților numărul bunurilor asigurabile a crescut numeric. Se constată amplificarea și diversificarea expunerii la daune, precum și creșterea volumului pagubelor, datorită creșterii valorilor bunurilor asigurabile,creșterii și diversificării mijloacelor de transport, concentrării utilajelor în spații restrânse. Cu toate că s-au perfecționat mijloacele de prevenire și limitarea consecințelor evenimentelor care cauzează pagube, acestea nu pot fi în totalitate evitate, ceea ce justifică necesitatea practicării acestui tip de asigurări.

2.2 Elementele asigurării de bunuri

1. Asigurații pot fi persoane fizice și juridice, domiciliate în România. Începând cu anul 1991 s-a dat posibilitatea încheierii de astfel de asigurări și instituțiilor publice.

Obiectul asigurării. Bunurile cuprinse în sfera asigurării sunt următoarele:

Bunuri aparținând persoanelor fizice sau juridice;

Bunuri sau activități care fac obiectul unor contracte concesionare, de închiriere sau locație de gestiune;

Bunuri primite în folosință ori aflate la persoane fizice sau juridice pentru a fi păstrate, prelucrate, curățate, vopsite sau vândute.

Nu pot face obiectul contractului de asigurări acele bunuri care din cauza degradării nu mai pot fi utilizate conform destinației lor.

Riscurile asigurate. Nu se acordă despăgubiri pentru:

Pagube datorate întreruperii folosinței bunurilor sau întreruperii activității de producție;

Pagube cauzate de operațiunile militare de război;

Pagube indirecte, precum reducerea valorii bunurilor după reparație, întârzierea livrării lor sau scăderea prețurilor, chiar dacă sunt datorate riscurilor asigurate;

Cheltuieli ocazionate de transformarea sau îmbunătățirea bunurilor, în comparație cu starea anterioară producerii riscului.

Existența unui interes asigurabil. Asiguratul (beneficiarul) trebuie să aibă un interes patrimonial cu referire la bunul asigurat, concretizat în nevoia acoperirii daunei pe care o poate suferi asiguratul atunci când se produce riscul.

Durata asigurării. Este de un an, sau la solicitare, pe perioade mai scurte.

Prima de asigurare. În cazul asigurărilor de bunuri este calculată după următoarea formulă:

Prima de asigurare= Suma asigurată * % Cota tarifară

La unele tipuri de asigurări cota de primă poate fi stabilită pe unități de măsură specifice bunului care se asigură (hectar, cap de animal).

Cotele de primă tarifară sunt diferențiate în funcție de criterii specifice fiecărui tip de contract. Primele de asigurare se achită anticipat și integral sau, la cererea societății de asigurări, la termenele stabilite în contract (semestrial, trimestrial). La asigurările la care primele se plătesc în rate, asigurătorul nu are obligația de a aminti asiguratului scadențele de plată. În cazul neplății la termenele stabilite, asiguratul poate efectua plata primei restante într-un termen de grație prevăzut în contract (de exemplu zece zile) fără a-și pierde drepturile. Dacă nu se respectă nici acest termen contractul se reziliază.

Răspunderea asigurătorului. Aceasta poate începe:

La ora 0 a zilei în care s-au achitat primele și s-a emis contractul;

La ora 24 a zilei în care s-au achitat primele și s-a emis contractul.

Răspunderea încetează la ora 24 a zilei în care a expirat durata asigurării (perioadă calculată de la data începerii răspunderii sale). Asigurătorul nu datorează despăgubiri dacă riscul asigurat a fost produs intenționat sau dacă pagubele au fost produse din vina asiguratului sau beneficiarului. De asemenea în cazul subasigurării, despăgubirea se va reduce corespunzător raportului dintre suma prevăzută în contract și valoarea bunului, conform principiului răspunderii proporționale.

Obligațiile asiguratului. În contract sunt prevăzute o serie de obligații ale asiguratului, a căror neîndeplinire poate duce la pierdere dreptului de despăgubire sau le rezilierea contractului. Înainte de producerea evenimentului asiguratul are obligația de a plăti primele datorate, de a întreține și de a folosi bunurile în condiții normale, de a preveni riscurile și de a-și anunța asigurătorul cu privire la orice modificare apărută.

2.3. Tipologia asigurărilor de bunuri

După bunul supus asigurării distingem următoarele tipuri de asigurări:

Asigurări ale clădirilor, construcțiilor și conținutului acestora;

Asigurări ale culturilor agricole și animalelor;

Asigurări de transport terestru;

Asigurări de aviație;

Asigurări maritime;

Alte asigurări de bunuri practicate pe plan intern și internațional.

În cele ce urmează vom prezenta cele mai importante trei tipuri de asigurări de bunuri, și anume: asigurări ale clădirilor, construcțiilor și conținutului acestora, asigurări de transport terestru și asigurări ale culturilor agricole și animalelor.

Asigurări ale clădirilor, construcțiilor și conținutului acestora

1.Condiții generale privind obiectul și riscurile asigurate

Această asigurare are, pe de o parte, un cadru global,ca asigurare cu caracter facultativ, iar pe de altă parte, un cadru restrictiv, ca asigurare inclusă în portofoliul propriu, de către o anumită societate de asigurări, în baza unor condiții de asigurare specifice.

Obiectul asigurării

Obiectul asigurării poate fi:

Clădirile și alte construcții care sunt folosite ca: birouri, spații de locuit, construcții, dotări industriale, magazine, depozite, ateliere de construcții, clădirile în curs de execuție, etc.;

Mașini, utilajele, instalațiile, motoarele, uneltele, inventarul gospodăresc și alte mijloace fixe;

Mărfurile, materiile prime, materialele, semifabricatele, produsele finite.

Nu pot constitui obiect al acestei asigurări următoarele bunuri:

Banii, hârtiile de valoare, documentele, registrele, titlurile de valoare, actele, manuscrisele, pietrele scumpe, mărcile poștale și alte asemenea,cu excepția obiectelor de muzeu sau expoziție;

Bunurile din gospodăriile persoanelor fizice, animale, culturi agricole, autovehicule și alte vehicule cu tracțiune mecanică, navele și alte bunuri care comportă asigurări în baza altor condiții speciale de asigurare;

Solarii și tunele;

Alte construcții speciale.

Riscuri asigurate. În asigurarea clădirilor, altor construcții și a conținutului lor se iau în considerare următoarele riscuri generale: incendiu, trăsnet, explozie, ploaie torențială inclusiv efectele indirecte ale acesteia, grindină, inundație, furtună, uragan, cutremur de pământ, prăbușire sau alunecare de teren, greutatea stratului de zăpadă pe clădiri și construcții, avalanșe de zăpadă, căderea pe clădiri a unor corpuri etc.

Suma asigurată se stabilește între asigurat și societatea de asigurări, în baza declarației de asigurare, dar ținând seama de valoarea bunului asigurat în momentul asigurării. Astfel:

Separat pentru clădiri și construcții;

Pentru toate bunurile aflate în obiectul asigurat se face global, pentru bunurile care sunt din aceeași grupa, fiind prevăzută în tariful de prime.

În cazul asigurării unor platforme industriale, combinate, uzine etc., pentru stabilirea sumei asigurate se impune efectuarea inspecției de risc de către organe de specialitate.

Prima de asigurare se calculează potrivit sistemului de cote tarifare, diferențiate pe categorii de clădiri, construcții și pentru celalalte bunuri, precum și pe localități urbane sau rurale, în care își au sediul sau amplasamentul aceste bunuri.

Răspunderea părților este stabilită prin contractul de asigurare astfel încât să stimuleze aportul acestora în derularea asigurării.

Constatarea pagubei la clădiri și construcții se efectuează de către societatea de asigurare, care a fost înștiințată în prealabil, prin inspectorii de daune.La constatare participă asiguratul, persoana fizică respectivă, un reprezentant al Poliției si unităților de pompieri, precum și doi martori.

Evaluarea pagubei. Pentru clădiri și construcții se ține seama de faptul că se pot înregistra paguba totală sau paguba parțială, în ambele ipoteze, cu recuperări sau fără recuperări.

Asigurări de transport terestru

Asigurarea de transport terestru se încadrează în sfera asigurărilor de bunuri pentru riscuri produse pe teritoriul național și care pot afecta încărcătura, mijloacele de transport terestru sau ambele categorii de bunuri.

Asigurarea de transport terestru se împarte în doua grupe de asigurare și anume:

Asigurarea bunurilor pentru pagube cauzate in timpul transportului terestru (CARGO)

Asigurarea autovehiculelor (CASCO)

Asigurarea bunurilor pentru pagube cauzate in timpul transportului terestru (CARGO)

Subiecte ale asigurării pot fi, pe de o parte, persoane fizice și juridice care inițiază operațiunile de transport de bunuri (CARGO), iar pe de altă parte, societăți de asigurare care au în portofoliu asigurarea de transport terestru a bunurilor .

Obiectul asigurării îl pot constitui bunurile aflate in parcurs de transport, pe teritoriul țării noastre, pe căile ferate, cu vehicule sau prin poștă ( mijloace fixe, mobilier, mărfuri, alte bunuri etc.).

Sunt exceptate, nefiind preluate în asigurarea de transport terestru, următoarele bunuri:

Banii, hârtiile de valoare, documentele, registrele, actele, manuscrisele, pietrele scumpe, obiectele din platina, aur sau argint, mărcile poștale, colecții, tablouri, sculpturi si țesături cu valoare artistică, stiințifică sau istorică, lucrările de artă din sticlă, pe sticlă sau pe plăci de marmură;

Bunurile inflamabile, explozibile sau ușor combustibile ( fosfor, țiței, benzină, var, turbă, fân, paie etc.);

Lichidele acide.

Asemenea bunuri pot face obiectul transportului terestru și deci se afla sub incidența unor riscuri specifice, dar tocmai acest fapt face ca, la cerere, asigurarea lor sa poată avea loc, însă în baza unor condiții speciale de asigurare.

Bunurile preluare de transportator, pentru a fi transportate, se pot asigura numai cu respectarea unor dispoziții specifice, legale, privind primirea, transportul și eliberarea acestora.

Riscuri asigurate. În asigurarea de transport terestru a bunurilor, în principiu, sunt cuprinse următoarele riscuri aferente bunurilor transportate:

Incendiul, trăsnetul, explozia, cu sau fără incendiu, inundația, furtuna, umezeala, ploaia, grindina, uraganul, cutremurul de pământ, alunecarea de teren, greutatea stratului de zăpadă sau de gheața, avalanșe de zăpadă, contaminare cu alte bunuri transportate;

Accidente ale mijloacelor de transport ( ca: ciocniri, loviri sau izbiri cu alte mijloace de transport ori cu alte bunuri si obiecte din afara acestora), cădere ( în prăpastie, în apa, de pe poduri și estacade etc.), deraieri, derapări, răsturnări, împotmoliri, etc.;

Acte tâlhărite;

Spargere, risipire, dispariție sau furtul bunurilor asigurate, dacă s-au produs ca urmare a unui accident al mijlocului de transport;

Accidente in timpul încărcării sau descărcării bunurilor.

Tehnica asigurării. În asigurarea de transport terestru a bunurilor s-au cristalizat, in timp, doua variante și anume:

Asigurarea de transport pe o ruta definită care se încheie pentru sume stabilite conform cererii asiguratului pentru fiecare transport în parte ( pe căile ferate, cu alte vehicule ori prin poșta);

Asigurarea de transport pe orice ruta din țară.

Suma asigurată se stabilește conform cererii asiguratului:

Separat pe fiecare transport ( pe căile ferate sau cu vehicule) în cazul asigurării pe o rută definită;

Separat pentru toate bunurile transportate cu fiecare vehicul, în cazul efectuării transportului cu vehicule proprii, de către persoane juridice.

Prima de asigurare se calculează de către societatea de asigurări, pentru fiecare trimestru calendaristic, prin aplicarea cotelor de prima tarifară asupra valorii bunurilor transportate în cursul trimestrului precedent. Prima de asigurare poate fi calculată și pentru sume mai mici ( o luna sau fracțiune de lună ), cuantumul fiind de 1\3 din prima de asigurare trimestrială.

Asigurarea pentru avarii a autovehiculelor și a altor vehicule (CASCO)

Constituie una din formele de asigurare bine reprezentată în practica asigurărilor din țara noastră. Prin această formă de asigurare posesorul autovehiculului este asigurat pentru avariile și distrugerile produse prin accidente sau datorate unor calamități naturale, la propriul autovehicul, fiind deci o asigurare pentru sine.

Subiecte ale asigurării sunt, pe de o parte, posesorii de autovehicule, persoane fizice și juridice, cu domiciliul, sediul sau reședința în România, care dețin autovehicule înmatriculate legal, iar pe de altă parte, acele societăți de asigurări pentru care au in portofoliul lor de asigurare asigurarea autocasco.

Obiectul asigurării îl constituie vehicule pentru transporturi terestre acționate pe principiul motorului, care sunt înmatriculate conform dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, respectiv:

a)Autovehicule destinate transportului de persoane ( autoturisme, autostaționare, autobuze, motocicluri etc.);

b) Autovehicule destinate transportului de bunuri ( autocamioane, autofurgoane, autobasculante, autocisterne, tractoare rutiere, etc.);

c) Autovehicule speciale, pentru gospodăria comunală ( autostropitori, automăsurători, autogunoiere, autovidanjere etc.), pentru stingerea incendiilor, autosanitare, autovehicule cu instalații de radioficare, caravane cinematografice, autoateliere, autovehicule pentru explorări geologice; hidrotehnice și topografice.;

d) Tramvaie și alte mijloace de transport pe cale ferată, troleibuze;

e) Remorci autotractate de un autovehicul asigurat.

Nu pot fi asigurate, în acest context, autovehicule care nu sunt înmatriculate potrivit dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, în România.

Dintre acestea pot fi menționate: utilajele de construcții și agricole tractate cu motor ( cilindri compresori, buldozere, autogredere, mașini de asfaltat, escavatoare, betoniere, grupuri electrogene, autocombine, secerători, legatori, tractoare nerutiere etc.). Sunt excluse de la asigurare autovehicule cu o vechime ce depășește limita precizată și impusă de societatea de asigurări.

Riscurile, pentru care se încheie asigurarea de avarii a autovehiculelor, pot fi încadrate in următoarele grupe:

Riscuri generale (elementare) care se întâlnesc și la alte categorii de bunuri, acestea fiind: incendiul, trăsnetul, explozia ( inclusiv explozia rezervorului de carburanți sau a rezervorului de aer comprimat), ploaia torențială (inclusiv efectele indirecte ale acesteia), grindina, inundația, furtuna, uraganul, cutremurul de pământ, prăbușirea sau alunecarea de teren , greutatea stratului de zăpadă sau de gheață, avalanșe de zăpadă, căderea unor corpuri pe autovehicule sau pe construcția în care se află autovehiculul etc.;

Riscuri specifice (de circulație), respectiv avarii sau stricăciuni, distrugeri accidentale generate de: ciocniri (coliziuni), loviri, izbiri cu alte vehicule sau cu diverse alte corpuri mobile sau imobile aflate în afara ori în interiorul autovehiculului asigurat, zgârieri, căderea autovehiculului (în prăpastie, în apă, în timpul transbordării, cădere din cauza ruperii podului, cădere pe autovehicul a unor corpuri-copaci, blocuri de gheață, zăpadă, bolovani), derapare, răsturnare etc.;

Riscul de furt al autovehiculului ori a unor părți componente sau piese ale acestuia. Unele societăți de asigurare încheie asigurarea in doua forme: parțială și totală. Asigurarea parțiala acoperă riscurile generale precum și riscul de furt și pagube generale de tentativa de furt.

Asigurarea totală cuprinde în plus riscurile de avarii de circulație a autovehiculelor.

Riscuri neasigurate. Nu se acordă despăgubiri pentru:

Pagubele produse autovehiculului, unor părți componente sau piese ale acestuia, de alte cauze decât cele care s-au menționat mai sus, cum ar fi pagubele cauzate de întrebuințare, funcționare sau uzare ori defecte de fabricație ale materialului.

Pagubele produse sub influența temperaturii asupra motorului autovehiculului, ca urmare a înghețării apei, și cele produse motorului, cutiei de viteze sau diferențialului, ca urmare a lipsei ori insuficientei ungeri ori a supraîncălzirii din orice alte cauze decât celei cuprinse în asigurare;

Pagubele indirecte (ca de exemplu reducerea valorii autovehiculului după reparație) sau pagubele produse prin întreruperea folosirii autovehiculului, chiar ca urmare a unor cauza cuprinse în asigurare;

Pagubele produse ca urmare directă a trepidațiilor autovehiculului în timpul mersului, cele produse prin acțiunea curentului electric asupra instalației electrice, a alternatorului, a electromotorului și cele produse ca urmare a acțiunii oricăror substanțe chimice;

Cheltuielile făcute pentru recuperarea unor avarii sau distrugeri produse de cauze necuprinse în asigurare.

Nu se acordă despăgubiri dacă:

Paguba a fost provocată intenționat de către asigurat;

Paguba a fost provocată de folosirea de către acesta în încăperea autovehiculului, a focului deschis, inclusiv a luminii cu flacără deschisă;

Paguba s-a mărit prin neluarea intenționată de către asigurat a măsurilor pentru limitarea a măsurilor pentru limitarea ei;

Asiguratul nu a făcut înștiințarea scrisă în termen și a procedat la repararea autovehiculului înainte ca reprezentantul asigurătorului să fi constatat paguba.

Suma asigurată. Autovehiculele se asigură pentru sumele declarate de asigurat, dar care nu trebuie să depășească valoare lor la data asigurării, această valoare determinându-se astfel:

La autovehiculele de producție indigenă, din prețul de comercializare a autovehiculului se scade valoare uzurii;

La autovehiculele produse în străinătate, valoarea de comercializare exprimată în valută se transformă în lei la cursul oficial la acea dată , din care se scade uzura.

Durata asigurării. Asigurarea se încheie pe o perioadă de un an sau de șase luni, pe baza declarației de asigurare semnate asigurat, ea considerându-se încheiată odată cu plata primelor de asigurare și emiterea contractului de asigurare.

Prima de asigurare. Pentru autoturisme și autostaționare, inclusiv remorcile trase, asigurarea se poate încheia și cu primă reduse, față de cea prevăzută în tariful de prime; în acest caz, despăgubirile se scad corespunzător reducerii primei de asigurare. Reduceri ale primelor de asigurare se acordă și în situația în care în anii anterior reînnoirii contractului, nu s-au plătit despăgubiri sau despăgubirile care urmează a se face nu sunt din culpa asiguratului, ci din culpa unei terțe persoane.

Asigurări ale culturilor agricole și animalelor

În comparație cu alte subramuri ale asigurărilor de bunuri, asigurările agricole au o serie de particularități legate de obiectul asigurării, riscurile asigurate, răspunderea asiguratorului, dar și în ceea ce privește influența progresului tehnico-științific în domeniul agriculturii. Aceste asigurări sunt un sector care se ocupă de asigurarea culturilor agricole și a animalelor.

Asigurarea culturilor agricole

Societățile specializate în asigurări agricole încheie contracte de asigurare, cu persoane fizice, asociații agricole, societăți comerciale și regii autonome, pentru culturi agricole, precum și pentru rodul viilor, al hameiului și al pomilor.

Riscuri asigurate.

La culturile agricole: grindina, înghețul timpuriu de toamnă/înghețul târziu de primăvară, efecte ale ploilor, prăbușirile sau alunecările de terenuri cultivate, incendiu provocat de descărcări electrice, precum și efectul furtunii pe terenurile nisipoase

La rodul viei, al pomilor și al hameiului:fenomenele mai sus expuse la care se adaugă și furtuna.

Riscurile neasigurate. Nu se acordă despăgubiri pentru pagubele produse de:

Boli sau dăunători de orice fel;

Poluarea provocată direct sau indirect de orice cauză;

Acte de confiscare, naționalizare, sechestrare etc.;

Diminuarea producției din cauza nerespectării regulilor agrotehnice;

Nerăsărirea plantelor calității materialului biologic, germinației deficitare sau factorilor pedoclimatici;

Efectele exploziilor nucleare, contaminării radioactive sau a radiațiilor de orice fel.

Nu se despăgubesc nici pagubele provocate cu intenție, din neglijență ori nepăsare, din culpa gravă a asiguratului.

Asigurarea acoperă pagubele la valoarea producției suferite prin pierderi cantitative, cum ar fi: la cereale – pierderile de boabe, la cartofi – pierderile de tuberculi etc. Excepție de la această regulă fac culturile de tutun, la care asigurarea acoperă și pierderile calitative provocate de grindină.

Asigurarea poate fi încheiată oricând în timpul anului și este valabilă pentru anul agricol în curs, după cum părțile au convenit.

Durata asigurării. În ceea ce privește aceasta, unele societăți de asigurare pot încheia contracte anual, în timp ce altele lasă la latitudinea asiguratului posibilitatea de a opta pentru contracte anuale, fie pentru contracte pe termen de trei ani.

Suma asigurată. Se stabilește de asigurat, în funcție de grupa tarifară în care se încadrează fiecare cultură.

Prima tarifară. Este stabilită de asigurător, pe grupe tarifare și pe categorii de județe, în funcție de specificul culturii, gradul de sensibilitate al acesteia la factorii de risc asigurați, evoluția daunelor provocate de respectivii factori în zona respectivă și de felul asigurării.

Asigurarea animalelor

Subiecte ale asigurării sunt, pe de o parte, persoanele fizice, populația, deținătoare de animale domestice, din categoria celor asigurabile.

Riscuri asigurate. Se acordă despăgubiri în cazurile de pieire a animalelor asigurate în urma bolilor, a accidentelor, a sacrificării (în anumite condiții), a scoaterii acestora din gospodărie pentru combaterea anemiei infecțioase. Pagubele produse ca urmare a sacrificării animalelor se acoperă de către asigurător dacă aceasta s-a luat: în baza dispozițiilor date de autoritățile publice competente în vedere prevenirii epizotiilor, în urma unei boli incurabile care exclude folosirea mai departe a animalului, în cazul în care a suferit un accident ce duce în mod cert la moartea acestuia.

Se consideră accidente pentru care se acordă despăgubiri, în cazul pieirii sau sacrificării animalelor:

Incendiul, explozia, trăsnetul, acțiunea curentului electric, cutremurul de pământ,alunecarea de teren, inundația, furtuna, uraganul, viscolul etc.;

Atacul animalelor sălbatice sau al altor animale, înțepătura insectelor veninoase, intoxicația cu ierburi sau cu substanțe toxice ori medicamentoase;

Insolația, asfixierea, înecul, loviturile sau rănile subite, căderea pe animale a unor corpuri, leziuni interne provocate de înghițirea obiectelor etc..

Suma asigurată. Animalele se asigură pentru sumele propuse de asigurat după următoarele criterii:

La animalele aparținând persoanelor fizice, suma asigurată nu poate depăși valoare de pe piața locală a animalelor respective;

La animalele de rasă comună, aparținând persoanelor juridice , suma asigurată nu poate depăși valoarea de pe piața locală a animalelor respective;

La porcinele din îngrășătorii, aparținând persoanelor juridice , suma asigurată se stabilește pe baza greutății medii a animalelor și a prețului de achiziție al cărnii în viu, practicat de către societățile comerciale de industrializare a cărnii;

La animalele de reproducție, procurate din import de către persoanele juridice, precum și cele rasă de proveniență indigenă, asigurarea se poate încheia la sume corespunzătoare valorii de cumpărare ori a a celei de inventar.

Obiectul asigurării

Sunt primite in asigurare:

bovinele si bubalinele între șase luni și opt ani;

porcinele aflate în îngrășătorii aparținând persoanelor juridice având o anumită greutate (30,40kg și maximum 140kg)

ovinele și caprinele între 1 și 5 ani;

cabalinele de tracțiune in vârstă de 1-10ani sau 15ani;

caii de rasă din herghelii între 1 si 8 ani

Unele societăți mai asigură câinii de rasă, stupii de albine, păsările și peștii în crescătorie.

Nu sunt cuprinse în asigurare:

animalele aflate în gospodăriile care nu respectă regulile zooigienice și sanitar-veterinare de îngrijire, hrănire, întreținere și folosire a animalelor, din care cauză animalele sunt amenințate de îmbolnăvire sau de pieire;

animalele bolnave, inclusive rahitice, istovite, schilodite, oarbe, cele care au sechele grave din accidente sau boli anterioare, cele din localitățile în care s-a stabilit carantina, precum și bovinele care au înregistrat reacția pozitivă la examinarea pentru tuberculoză, bruceloză, encefalopatie spongiforma bovina, precum și porcinele cu trichineloză;

animalele aparținând nomazilor și persoanelor fizice din localitățile situate in Delta Dunării.

Primele de asigurare. Sunt stabilite anual de către asigurător în procente față de suma asigurată pe specii, rase și grupe de vârste de animale. În cazul neînregistrării pagubelor datorate riscurilor stipulate în contract, unele societăți de asigurare acordă reduceri ale primelor datorate în anul al doilea și următorii ani.

Capitolul 3

Asigurarea locuințelor

3.1 Necesitatea asigurării unei locuințe

Asigurarea locuinței și a bunurilor conținute în aceasta este cea mai importantă asigurare non-viață pe care o puteți încheia. Apariția asigurărilor este legată de necesitatea oamenilor de a se ajuta între ei în cazul dezastrelor în creștere permanentă.

Necesitatea apariției activității de asigurare este legată de existența unor posibile evenimente, care reprezintă un pericol pentru integritatea bunurilor materiale sau pentru viața oamenilor: calamități, accidente, incidente, dezastre naturale etc.

Fenomenele naturale, calamitățile, incendiul, explozia pot să vă distrugă agoniseala de o viață.

Dacă pentru prevenirea incendiului sau exploziei există astăzi soluții tehnice din ce în ce mai perfecționate, inundațiile sau cutremurele sunt practic imposibil de prevenit sau de evitat. Aceleași evenimente care pun în pericol clădirea locuinței pot afecta și bunurile dumneavoastră (mobilier, aparatura electrocasnică, aparatura electronică, unelte gospodărești, îmbrăcăminte, alimente, etc.).

Un alt pericol, din păcate permanent, îl reprezintă furtul prin efracție sau prin acte de tâlhărie care, de asemenea, pune în pericol bunurile de valoare, putând duce și la distrugeri în locuință. Acțiunile răuvoitoare ale unor persoane (acte de terorism / vandalism) pot produce și ele distrugeri ale bunurilor sau clădirii. Toate aceste evenimente sunt tot atâtea argumente care susțin necesitatea unei asigurări a locuinței și a bunurilor conținute în aceasta.

Asigurarea locuinței (a clădirii) este obligatorie atunci când solicitați un credit bancar și garantarea acestuia către bancă o constituie locuința. Asigurarea locuinței și a bunurilor conținute în ea se poate încheia oricând în cursul anului. Ea este una dintre cele mai importante asigurări non-viață pe care le puteți încheia ca persoană fizică.

Fenomenele naturale, calamitățile, incendiul, explozia vă pot distruge agoniseala de o viață. Dacă pentru prevenirea incendiului sau exploziei există astăzi soluții tehnice din ce în ce mai perfecționate, inundațiile sau cutremurele sunt practic imposibil de prevenit sau de evitat. Aceleași evenimente pun în pericol clădirea locuinței pot afecta și bunurile (mobilier, aparatura electrocasnică, aparatura electronică, îmbrăcăminte, unelte gospodărești, alimente, etc.).

Un alt pericol, din păcate permanent, îl reprezintă furtul prin efracție sau prin acte de tâlhărie care, de asemenea, pune în pericol bunurile de valoare, putând duce și la distrugeri în locuință.

Acțiunile răuvoitoare ale unor persoane (acte de terorism / vandalism) pot produce și ele distrugeri ale bunurilor sau clădirii. Toate aceste evenimente sunt tot atâtea argumente care susțin necesitatea unei asigurări facultative a locuinței și a bunurilor conținute în aceasta.

Calamitățile naturale precum inundațiile, alunecările de teren sau cutremurele pun în pericol agoniseala de o viață a multor oameni. Pot distruge complet o locuință, un sat sau o regiune a țării.

În urma producerii unei calamități naturale, statul nu dispune de fondurile necesare pentru refacerea în totalitate a bunurilor distruse. Această reformă este o măsură socială care are rolul de a oferi protecție minimă proprietarilor de locuințe din mediul rural și urban.

Din cauza anomaliilor climatice și pagubelor provocate de inundații, alunecări de teren și cutremure naturale care au avut loc în ultimul timp este de la sine înțeleasă necesitatea unei asigurări împotriva calamităților naturale.

Producerea unui cutremur, ca cel din 1977, ar genera pagube estimate la peste 14 miliarde euro.

Asigurarea obligatorie a locuinței împotriva dezastrelor naturale este reglementată pentru cele peste 8 milioane de imobile din România. (prin Legea 260/2008 republicată în 2013), și este obligatorie.

Sistemul acesta de protecție este aplicat deja în alte 7 țări europene: Danemarca, Olanda, Franța, Belgia, Elveția, Norvegia și Spania.

Proprietarii de locuințe din România au devenit mai receptivi la necesitatea încheierii unei polițe de asigurare a locuinței, fie ea casă sau apartament.

Asigurarea a devenit domeniul finanțiștilor, nu numai pentru că este nevoie de experți în finanțe pentru gestionarea capitalurilor acumulate pe cont propriu de către asiguratori sau plasate pe contul clienților ci și pentru că anumite ramuri necesită din ce în ce mai multe cunoștințe din domeniul finanțelor: asigurări pentru pierderi din exploatarea sau asigurarea creditelor pentru întreprinderi, respectiv pentru persoane fizice, asigurarea de capitalizare, de economisire. S-au dezvoltat ramuri noi ceea ce demonstrează vitalitatea creativă a asigurărilor și dezvoltarea fără încetare a nevoilor de protecție a persoanelor fizice și juridice

Importanța economico–socială a asigurărilor se manifestă pe mai multe direcții. Acoperirea pagubelor permite reconstruirea bunurilor distruse și asigurarea continuității pocesului de producție și contribuie la păstrarea integrității avuției naționale. Asigurarea mărfurilor, a mijloacelor de transport, a creditelor prezintă o mare importanță din punct de vedere economic, financiar și mai ales valutar. În acest fel se realizează și o economie de divizie prin realizarea de încasări în valută pentru prestarea de servicii în asigurări. În prezent asigurarea a devenit o ramură importantă a economiei naționale.

3.2 Rolul asigurării unei locuințe

Asigurările prin rolul său social au scopul să plătească îndemnizarea asiguraților care sunt victime ale unor evenimente neplăcute. Acestea oferă mijloace pentru construirea sau cumpărarea unei locuințe pentru persoanele care au avut de suferit de pe urma unui eveniment neplăcut care a produs distrugerea parțială sau totală a imobilului; varsă sume ce compensează pierderile profesionale a unei personae care din cauza unui accident a rămas cu imposibilitatea de a munci; oferă mijloace financiare bolnavilor sau răniților pentru îngrijirea medicală pe care o necesită pentru însănătoșirea cât mai rapidă.

Asigurările permit supraviețuirea întreprinderilor, victime ale unor dezastre nedorite, asigurarea salvându-i pe angajați, precum și locurile acestora de muncă.

În Codul civil român, definiția contractului de asigurare a suferit îmbunătățiri succesive. Astfel , în conformitate cu prevederile art.49 din reglementarea adoptată în 1930, “prin contractul de asigurare întreprinderea de asigurare se obligă ca în schimbul unei prime să ia asupra sa un risc”.

Asiguratorii resimt limitele intervenției lor ce constau în oferirea unei compensări în bani pentru victime. O îndemnizație în bani compensează convenabil un conducător de întreprindere pentru distrugerile material suferite, însă nu va putea înlocui niciodată integritatea corporal a unui rănit ce a rămas infirm în urma unui accident și nici prezența unui om.

Asiguratorii nu doresc sa fie simpli redistribuitori de mijloace financiare ci își dau silința și luptă împotriva consecințelor evenimentelor nedorite. Ei au dezvoltat activități de asistență care nu oferă doar despăgubiri în bani și în special prestații în natură pentru a ușura viața asiguraților.

Societatea de asigurare este un motor esențial al dezvoltării economice. Acest lucru se poate afirma din cel putin două motive:

    garanția investițiilor – Orice proiect modern de investiție și implicit de dezvoltare necesită participarea asigurărilor, fără de care garanția cărora antreprenorul nu și-ar risca sub nici o forma capitalurile necesare pentru proiectul respectiv. Doar asigurările pot sa ofere garanții datorită mecanismelor de asigurare deja existente. Societatea poate oferi garanții pentru orice investitor de la un zgârie-nori la cel mai modest comerț de cartier.

    plasamentul primelor. Asiguratorul încaseaza prime înainte ca asiguratii să fie supuși riscului împotriva căruia sunt asigurați. Acest lucru îi oferă asiguratorului o trezorerie excedentară pe care trebuie să o gestioneze cât mai bine în interesul mutualității.

3.3 Cadrul legal al asigurărilor de locuințe în România

Asigurarea obligatorie a locuinței este reglementată de Legea 243/2013, care modifică Legea 260/2008. Conform prevederilor acesteia, începând cu 27 iulie 2013, toți proprietarii de locuințe sunt obligați să încheie PAD, polița de asigurare obligatorie emisă de PAID.

Asigurările facultative ce acoperă riscuri catastrofice vor fi încheiate numai pentru partea din suma asigurată ce excede suma asigurată obligatoriu prin PAD (10.000 / 20.000 euro). Celelalte riscuri non-catastrofice pot fi acoperite integral printr-o asigurare facultativă.

Polițele de asigurare sunt emise de o companie de asigurare numită Pool-ul Asiguratorilor Împotriva Dezastrelor S.A., înființată în anul 2010 în conformitate cu prevederile legii 260/2008 (prescurtat PAID impusă de lege) care are drept acționari 12 societăți de asigurare private: ABC Asigurari Reasigurari S.A., ASTRA S.A., CARPATICA ASIG S.A., CERTASIG S.A., CITY INSURANCE S.A., CREDIT EUROPE S.A. – în prezent ERGO Asigurări S.A., EUROINS ROMANIA S.A., GENERALI ROMANIA S.A., GRAWE ROMANIA S.A.,GROUPAMA S.A., PLATINUM Asigurari S.A. – în prezent GOTHAER Asigurări Reasigurări S.A., UNIQA S.A.

Asigurarea PAD este emisă în sistem electronic de către asigurătorii membri/acționari PAID(polița obligatorie), dar și de către societățile care au semnat protocoale de colaborare cu PAID, autorizate să încheie asigurări pentru riscuri de catastrofă.

Există două feluri de asigurări de locuință: cea facultativă – cu acoperire completă sau cea obligatorie – cu acoperire parțială.

PAD (anexa 1) (polița facultativă) – polița de asigurare împotriva dezastrelor acoperă daunele produse construcțiilor cu destinația de locuință dintre cele 4 riscuri de catastrofe naturale;

-incendiu;

-cutremur;

-inundații produse din cauze naturale;

-alunecări de teren.

Polița obligatorie acoperă doar 3 riscuri:

-cutremur;

-inundații produse din cauze naturale;

-alunecări de teren.

PAD trebuie să cuprindă cel puțin următoarele elemente:

Denumirea/numele și sediul/domiciliul părților contractante;

Numele beneficiarului asigurării;

Tipul locuinței și adresa acesteia;

Suma asigurată obligatoriu;

Prima obligatorie și termenele de plată a acesteia;

Perioada de valabilitate a contractului de asigurare;

Numărul și titlul actului normativ în temeiul căruia s-a emis PAD.

Încheierea unei polițe facultative este obligatorie deoarece acoperă cele 4 riscuri doar peste limita poliței PAD (maxim 20.000euro).

În funcție de tipul de material din care sunt construite, imobilele sunt împărțite în doua tipuri: imobile de tip A și imobile de tip B.

Imobilele de tip A sunt construcții cu structura de rezistență din beton armat, metal ori lemn sau cu pereți exteriori din piatră, cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic sau chimic.

Imobilele de tip B sunt construcții cu pereți exteriori din cărămidă nearsă sau din orice alte materiale nesupuse unui tratament termic sau chimic.

Suma asigurată

Indiferent de valoarea imobilului, suma asigurată este de 20.000EURO pentru imobilele de tip A respectiv 10.000EURO pentru cele de tip B.

Dacă imobilul cu destinația de locuință dispare sau suferă deteriorări ca urmare a producerii unui cutremur, alunecare de teren, proprietarul care nu a încheiat polița nu beneficiază de plata sumei asigurate, 10.000 sau 20.000EURO.

Drept exemplu, daca aveți o locuință de 100.000 de euro și încheiați polița obligatorie PAD și o poliță facultativă (care are o sumă asigurată de 100.000 euro), asigurarea facultativă va acoperi riscurile de inundație produse din cauze naturale, incendiu, cutremur și alunecări de teren în limita a 80.000 de euro, restul de 20.000 de euro fiind acoperite de către polița PAD. De asemenea, celelalte riscuri (incendiu, furt etc.) vor fi acoperite în limita a 100.000 de euro.

De asemenea, în cazul producerii unuia din riscurile acoperite de polița PAD, plata despăgubirii se va face mai întâi în baza asigurării obligatorii. Dacă paguba depășește valoarea de 20.000 de euro, restul sumei se va plăti în baza contractului de asigurare facultativă.

Norma de asigurare

Suma asigurată care se stabilește prin lege pe unitatea de obiect asigurat, ea putând fi întâlnită numai în cazul asigurărilor de bunuri obligatorii.

Prima de asigurare

Asigurarea obligatorie costă 20 EURO/ an pentru imobilele de tip A și 10 EURO/ an pentru imobilele de tip B.

Sancțiuni

Proprietarii care nu își asigură locuințele împotriva dezastrelor naturale pot fi sancționați cu amenzi cuprinse între 100 și 500 RON.

Durata asigurării

Perioada de timp în care rămân valabile raporturile de asigurare între asigurător și asigurat, așa cum au fost ele stabilite prin contractul de asigurare.

3.4 Evoluția pieței de asigurări de locuințe în România la nivelul anului 2017

La 31 decembrie 2017 activau pe piața asigurărilor 31 societăți de asigurare, autorizate și reglementate de ASF, dintre care 17 au practicat numai activitate de asigurări generale („AG”), 8 au practicat numai activitate de asigurări de viață („AV”) și 6 au practicat activitate compozită.

Asigurătorii au cumulat în anul 2017 prime brute subscrise în valoare de aproximativ 9,7 miliarde lei, în creștere cu 3,5% față de anul 2016:

primele brute subscrise (PBS) aferente asigurărilor generale (AG) sunt în valoare de circa 7,7 miliarde lei;

primele brute subscrise aferente asigurărilor de viață (AV) sunt în sumă de peste 2 miliarde lei,remarcându-se creșterea semnificativă a acestui segment față de anul anterior.

Evoluția volumului de prime brute subscrise în perioada 2013 – 2017 Figura 3.1

sursa: Autoritatea de Supraveghere Financiară

Spre deosebire de piața europeană de asigurări care este dominată de segmentul asigurărilor de viață, în România acesta reprezenta doar aproximativ 21% din primele brute subscrise, piața fiind dominată de asigurările generale, respectiv cele auto.

Trebuie remarcată însă tendința de consolidare a segmentului de asigurări de viață ce a crescut semnificativ în anul 2017 comparativ cu anii anteriori. În anul 2017, ponderea activității de asigurări de viață din perspectiva volumului de prime brute subscrise a fost de 21%, în creștere comparativ cu nivelurile mai scăzute înregistrate în anii precedenți(Tabel 3.1).

Dinamica repartizării pe segmente de asigurare în perioada 2013 – 2017 Tabelul 3.1

sursa: Autoritatea de Supraveghere Financiară

Din totalul primelor brute subscrise pentru asigurări generale, cele mai mari ponderi le dețin clasele A10 – Răspundere civilă pentru utilizarea vehiculelor auto terestre, A3 – Vehicule terestre, exclusiv materialul feroviar rulant, A8 – Incendiu și calamități naturale.

În anul 2017 ponderea acestor trei clase este de 88% din totalul primelor brute subscrise pentru activitatea de asigurări generale:

A10 – Răspundere civilă pentru utilizarea vehiculelor auto terestre, cu un volum al primelor brute subscrise de 3.822.822.284 lei, reprezentând aproape 50% din totalul subscrierilor pentru asigurări generale;

A3 – Vehicule terestre, exclusiv materialul feroviar rulant, cu un volum al primelor brute subscrise de 1.895.213.747 lei, reprezentând 24.6% din totalul subscrierilor pentru asigurări generale, a înregistrat în anul 2017 o creștere cu 8% față de 2016;

A8 – Incendiu și calamități naturale (pentru alte bunuri decât cele asigurabile în clasele A3 – A7), cu un volum al primelor brute subscrise de 1.005.126.925 lei, reprezentând 13.1% din totalul subscrierilor pentru asigurări generale.

Prime brute subscrise în lei pe clase de asigurări generale Tabel 3.2

sursa: Autoritatea de Supraveghere Financiară

Evoluția volumului de prime brute subscrise pe clase de asigurări generale (miliarde lei) Fig.3.2

Dinamica structurii pe clase de asigurări generale (%) Fig. 3.3

Asigurările de locuințe se încadrează în clasa A8 din cadrul asigurărilor generale și în 2017 au reprezentat doar 13% din dinamica asigurărilor generale, cu 3 procente în scădere față de anul 2013 (Fig. 3.3).

Totuși, subscrierile aferente asigurărilor facultative de locuințe, la finalul anului 2017 au înregistrat o creștere cu 6% comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent (tabel 3.3 și fig. 3.4).

Dinamica numărului de contracte și a volumului de prime brute subscrise pentru asigurările facultative de locuințe în perioada 2013 – 2017 Tabel 3.3

sursa www.asfromania.ro

Evoluția numărului de contracte noi la asigurările facultative în perioada 2013-2017 Fig 3.4

Perioada 2013 a fost boom-ul primelor subscrise care au înregistrat o scădere substanțială, dar totuși se remarcă o creștere progresivă a îndemnizațiilor la nivelul anului 2017 față de 2016.

Evoluția îndemnizațiilor brute plătite în raport cu primele subscrise în perioada 2013-2017 Fig. 3.5

Asigurările obligatorii de locuințe sunt ilustrate de rezultatele activității Pool-ului de Asigurare Împotriva Dezastrelor PAID.

Evoluția asigurărilor obligatorii de locuințe Tabelul 3.4

sursa www.asfromania.ro

Comparativ cu anul 2016, numărul de contracte în vigoare la finalul anului 2017 s-a diminuat cu 1%, iar primele brute subscrise au crescut cu aproximativ 2%.

Evoluția asigurărilor de locuințe (obligatorii și facultative) Tabelul 3.5

sursa www.asfromania.ro

Pe ansamblul pieței asigurărilor de locuințe (obligatorii și facultative), în anul 2017 s-a consemnat o creștere a primelor brute subscrise de aproximativ 5% comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent.

3.5 Asigurarea obligatorie și asigurarea facultativă: ce avantaje și dezavantaje prezintă fiecare?

Asigurarea obligatorie a locuinței prezintă mai multe dezavantaje decât avantaje.

La avantajele acestei polițe pot fi menționate sumele asigurate de 10.000 euro și 20.000 euro foarte mari comparativ cu prima de asigurare, care e de doar 10 euro, respectiv 20 euro. Procedura de despăgubire este destul de rapidă. Primul dezavantaj este imposibilitatea de a putea opta și pentru asigurarea împotriva altor riscuri după: cutremur, inundații, alunecări de teren sau de a opta pentru o sumă asigurată mai mare.

Specialistul PAD nu despăgubește pentru bunurile existente în locuință și distruse și avariate ca urmare a producerii unui risc asigurat. Alt dezavantaj al asigurării obligatorii este că pot fi asigurate doar imobilele cu destinație de locuință. În cazul în care un imobil asigurat PAD își pierde destinația de locuință, polița PAD devine nulă.

Se subliniază că nu sunt asigurabile imobilele cu destinație de locuință încadrate într-una din clasele de risc seismic, până la semnarea procesului verbal de recepție a lucrărilor de consolidare.

Printre avantajele poliței facultative se numără contractul în care drepturile și obligațiile părților sunt stabilite pe baza liberului consimțământ, asiguratul putând opta pentru o sumă asigurată și pentru riscurile împotriva cărora dorește să se asigure. În plus, potrivit specialiștilor se poate opta și pentru asigurarea bunurilor din locuință, în schimbul plății prime de asigurare.

Dezavantajele acestei polițe sunt reprezentate de primele de asigurare considerabil mai mari decât în cazul PAD. Procedura de plată a despăgubirilor este destul de greoaie și complexă, pentru încasarea despăgubirilor fiind nevoie de foarte multe acte. Asiguratorul este cel care poate refuza încheierea unei polițe facultative pentru o locuință care prezintă risc de daunalitate ridicat.

Un imobil cu destinația de locuință nu poate deține o poliță facultativă care să ofere protecție împotriva cutremurelor, inundațiilor sau alunecărilor de teren, aceste riscuri fiind acoperite strict de către polița PAD.

Practic, prin modificarea Legii 260/2008, legiuitorul a interzis încheierea polițelor facultative pentru imobilele cu destinația de locuință care nu beneficiază de polița PAD.

Dacă proprietarul unui imobil asigurat printr-o poliță PAD pentru suma de 20.000 EUR dorește, are posibilitatea ca prin încheierea unei polițe facultative, să asigure respectivul imobil la o sumă mult mai mare. În această situație, la producerea riscului asigurat, proprietarul va fi despăgubit proporțional de către PAID, până la suma de 20.000 EUR, în cazul distrugerii totale a imobilului, iar pentru diferență, de către asiguratorul cu care a încheiat polița facultativă.

Printr-o asigurare facultativă se poate asigura absolut orice, în baza unei prime de asigurare stabilită proporțional cu suma asigurată, cu excepția riscurilor și a sumelor asigurate prin polița PAD.

CAPITOLUL 4

Asigurarea locuințelor la S.C. ALLIANZ-ȚIRIAC S.A.

Studiu de caz

4.1. Prezentare societății Allianz Țiriac

Bazele fundației actualei afaceri Allianz-Țiriac Asigurări au fost puse în anul 1994, odată cu înființarea societății Asigurări "Ion Țiriac" SA (ASIT). Pornind de la zero, compania s-a instalat repede în fruntea ierarhiei operatorilor privați de asigurari. Creșterea accelerată a volumului de afaceri derulate a ajutat ASIT să avanseze, în numai șase ani de existența, până pe poziția secundă în topul celor mai importanți asigurători locali.

Dezvoltarea infrastructurii companiei – începand cu crearea și diversificarea propriei oferte de produse, continuând cu atragerea celor mai buni specialiști locali din domeniul asigurărilor și terminând cu extinderea rețelei teritoriale – a fost realizată exclusiv prin autofinanțare. În ciuda costurilor ridicate pe care lansarea unei afaceri de tip greenfield le impune, Asigurări “Ion Țiriac” a generat într-un timp record rezultate pozitive pentru acționarii săi. Mizând inițial, în principal, pe dezvoltarea relațiilor cu clienți ce desfășurau activități în domeniile industrial și comercial, ASIT a reușit să creeze adevărate parteneriate pe termen lung cu asigurații, spre beneficiul ambelor părți implicate.

Societatea Allianz-Țiriac Asigurări S.A. operează printr-o rețea de 158 unități ce acoperă întreg teritoriul țării, cuprinzând 41 de sucursale și 117 agenții și puncte de lucru. Auditul societății este asigurat de firma cu renume international KPMG.

Reasigurarea este un instrument de protecție a intereselor și rezultatelor financiare ale unei companii de asigurări și a clienților acesteia, iar pentru Allianz-Țiriac Asigurări S.A. constituie unul dintre elementele fundamentale luate în considerare la stabilirea strategiei și politicii companiei, atât pe termen scurt, cât și pe termen îndelungat.

Capitalul subscris și varsat este de 94.393.980 înregistrat la ORC sub nr. J40/15882/1994,CUI:6120740 Autorizată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Număr în Registrul Asigurărilor:RA-017.

Marca Allianz este reprezentată în peste 70 de țări ale lumii, rețeaua de entități economice care formează Allianz Group ridicându-se la circa 700 de companii-membre. Cele aproximativ 181.000 de persoane care lucrează în cadrul Allianz Group oferă servicii financiare integrate, la standarde internaționale, unui număr de peste 80 de milioane de clienți de pe întregul mapamond.
Pe fiecare dintre segmentele de activitate pe care operează asigurări de bunuri și răspundere, asigurări de viață și de sănătate, operațiuni bancare, respectiv administrarea activelor Allianz Group a capătat recunoașterea internatională pentru profesionalismul și expertiza reprezentanților săi, pentru siguranța financiară a afacerilor pe care le derulează.

Allianz-Țiriac Asigurări este unul dintre cei mai solid capitalizați furnizori de servicii financiare din lume, în ciuda volatilității mediului economic și financiar internațional. Cele mai importante agenții internationale de rating confirmă acest lucru. Ratingul acordat de Standard & Poor's (S&P) companiei Allianz AG este "AA", cu perspective stabile, ceea ce, în opinia agenției este echivalentul unei foarte solide capitalizări, indicând o ridicată siguranță financiară a afacerilor asiguratorului. Moody's si A.M. Best prezintă evaluari similare, acordând Allianz Group categorii de ratinguri superioare pentru forța financiară: "Aa3" (Moody's), respectiv "A+" (A.M. Best).

Beneficiind de expertiza unei complexe rețele internaționale, Allianz Group furnizează produse și servicii financiare la cele mai înalte standarde pretutindeni în lume. Operând dupa un model structural descentralizat, care promovează inițiativa locală, societățile membre ale Allianz Group au posibilitatea să dezvolte strategii de dezvoltare adaptate contextului și condițiilor locale. În acest fel, este creat cadrul identificării celor mai bune oferte de asigurări de viață, de sănătate, de bunuri și proprietăți, auto, croite dupa nevoile clienților din fiecare regiune și cu sprijinul unor experți.

În calitatea sa de companie-membră a celui mai mare grup de asigurări din Europa, Allianz-Țiriac și-a asigurat accesul la o serie de avantaje competitive unice pe piața locală care constituie garanții ale unei dezvoltări viitoare sănătoase și durabile.

Printre societățile de reasigurare care preiau riscul societății Allianz-Țiriac se numară:

Allianz AG München, ERC Frankona, Munich Re, Hannover Re, Bavarian Re, Zurich Re, Gothaer Ruck, in Germania, Various Syndicate Lloyd´s, Royal & Sun Alliance, Allianz Cornhill, Generali UK, in Marea Britanie;Swiss Re, Partner Re, New Re, Rhine în Elveția;The Cologne Re of Vienna, Gerling Globale in Austria;SCOR, SOREMA, Le Mans Re în Franta și altele.

Allianz-Țiriac Asigurări face parte din Allianz Group, acționarul majoritar al companiei fiind Allianz New Europe Holding GmbH. Valoarea actuală a capitalului social este de 94.393.980 lei. Numărul de acțiuni emise este de 127.905 titluri cu valoare nominală de 738 lei fiecare.

Capital social al Allianz-Țiriac în perioada 2006-2016 Tabelul nr. 4.1

(mii lei)

Sursa: www.allianztiriac.ro

Pe parcursul întregii sale existențe, Allianz-Tiriac Asigurări a derulat un program coerent de capitalizare, în concordață cu planurile de dezvoltare al afacerilor companiei. Sumele reprezentând profituri realizate de companie în ultimii ani au constituit principala sursă de susținere a planurilor de dezvoltare ale Allianz-Tiriac, ele fiind păstrate, practic în totalitate, în conturile societății.

Această abordare certifică, o dată în plus, angajamentul acționarilor de a contribui la creșterea valorii afacerii Allianz-Tiriac pe termen lung. Mai mult decât atât, această politică a întărit în mod constant poziția financiară a companiei, prin crearea unei baze solide a capitalurilor Allianz-Țiriac.

Cea mai recentă majorare de capital social a fost realizată în anul 2010. Astfel, la data de 12.04.2010, acționarii societății au decis majorarea capitalului social al Allianz-Țiriac Asigurări cu o valoare totală de 27.755.385 lei, de la 66.638.505 lei la 94.393.890 lei, 94% din sumă reprezentând profitul net obținut de Allianz-Țiriac Asigurări în anul 2009.
Anterior acestei ultime operațiuni de creștere a valorii capitalului social, în anul 2008, principalii actionari ai societății au contribuit la capitalizarea Allianz-Țiriac Asigurări cu o valoare totală de 2.386.180 lei. Astfel, în respectivul an, capitalul social al companiei a fost majorat de la 64.252.325 lei la 66.638.505 lei, prin aport în numerar al acționarului majoritar Allianz New Europe Holding GmbH și al acționarului semnificativ Vesanio Trading Limited. În tabelul 4.2 este prezentată structura acționariatului în 2016 față de 2015, Vesanio Trading având un procent mai ridicat de acțiuni în 2016, alți acționari vânzând acțiunile deținute.

Evoluția capitalului social în perioada 2006-2016 Fig.4.1

Structura acționariatului Allianz Țiriac S.A. Tabel 4.2

Indicatori de siguranță financiară

Indicatorii de siguranță financiară ai S.C.Allianz Țiriac Asigurări (mii lei) Tabel 4.3

Sursa: www.allianztiriac.ro

La fel ca pe parcursul întregii activități a Allinz-Țiriac Asigurări, operațiunile de asigurări derulate în anul fiscal 2015 certifică înregistrarea unor valori optime pentru indicatorii de siguranță financiară ai companiei. Pentru activitatea de asigurări generale desfășurată de Allianz-Țiriac Asigurări, marja de solvabilitate disponibilă la finalul exercițiului financiar încheiat la 31.12.2015 a fost de peste patru ori mai mare decât nivelul marjei de solvabilitate minimă.

Concomitent, marja de solvabilitate disponibilă corespunzatoare operațiunilor de asigurări de viață desfașurate de către Allianz-Țiriac Asigurări, este de patru ori mai mare față de valoarea care definește marja de solvabilitate minimă calculată în conformitate cu prevederile normelor ASF.

Capacitatea companiei de a plăti cu promptitudine despăgubirile și indemnizațiile de asigurare este dovedită de nivelul ridicat al coeficientului de lichiditate, pentru fiecare dintre cele două segmente de asigurare pe care Allianz-ȚIriac operează, acesta crescând în 2015 față de 2014.

Rezultate financiare consolidate

Elemente ale contului de profit și pierdere cumulate asigurări de viață și generale (milioane lei) Tabel 4.4

Sursa: www.allianztiriac.ro

Primele brute subscrise de Allianz-Țiriac Asigurări, cumulat din activitățile de asigurări generale și de viață au atins valoarea de 1054,5 milioane lei, în creștere față de valoarea de  985 milioane de lei aferenta anului 2014. Rata contribuției celor două segmente principale de activitate a Allianz-Țiriac Asigurări la formarea veniturilor companiei s-a menținut aproximativ constantă în anul 2015 (comparativ cu anul anterior), primele brute subscrise pe segmentul asigurărilor generale reprezentând aproximativ 90% din volumul total de prime brute subscrise, restul de 10% reprezentând venituri din vânzarea polițelor de asigurări de viață.

Elemente de bilaț (mii lei) Tabel 4.5

Sursa: www.allianztiriac.ro

Valoarea afacerilor derulate de companie este dovedită de capacitatea societații Allianz -Țiriac de a se dezvolta fără a face compromisuri în ceea ce privește eficiența activității. Rezultatele financiare auditate confirmă obținerea unei rate a profitului mult superioară mediei înregistrată la nivelul pieței locale a asigurărilor – profitul operațional în 2016 fiind de 88 milioane lei, cu 15,8% mai ridicat față de 2015.

Capacitatea de a administra, an dupa an, în mod eficient propriul portofoliu a oferit Allianz-Țiriac posibilitatea de a se autofinanța în vederea susținerii planurilor de dezvoltare. În plus, angajamentul acționarilor de a susține creșterea valorii companiei prin nedistribuirea profiturilor realizate de aceasta a întărit progresiv baza capitalurilor companiei.

Conform raportului privind solvabilitatea și situația financiară pe anul 2016, Allianz Țiriac a înregistrat venituri totale de 1,2 miliarde lei, în creștere cu 16,4 % față de 2015, o cotă de piață de 13,08% și solvabilitate de 144%.

Rezultate tehnice

La ora actuală, Allianz-Țiriac oferă publicului din România – persoane fizice și juridice – o gamă diversificată de produse de asigurări generale menite să garanteze protecția financiară pentru active – de la autovehicule sau locuințe ale persoanelor fizice, până la sedii, bunuri și echipamentele aflate în proprietatea companiilor, dar și polițe de acoperire a riscurilor de răspundere civilă generală și profesională, de accidente, de sănătate etc.

Contul tehnic al asigurărilor generale în perioada 2012-2015(milioane lei) Tabel 4.6

Sursa: www.allianztiriac.ro

Evoluția contului tehnic al asigurărilor generale în perioada 2012-2015 Fig.4.2

În perioada 2012-2015 Allianz-Țiriac și-a consolidat politica de atragere a clienților atât prin agențiile proprii cât și prin societățile de reasigurare, ceea ce s-a văzut în valorile crescătoare ale primelor brute subscrise, care au înregistrat creșteri cu cel puțin 20 milioane lei de la an la el, asemenea veniturilor din primele de reasigurare, care au înregistrat creșteri de cel putin 10 milioane lei de la an la an. Daunele brute plătite și cheltuielile cu daunele nete plătite au avut un trend descendent până în 2014, urmate de o ușoară creștere în 2015 (Fig. 4.2).

Compania Allianz-Țiriac este lider în piața asigurărilor din România, conform volumului total de prime brute subscrise în anul 2016 (asigurări generale + asigurări de viață) :

– Asigurări generale: locul I în sectorul asigurărilor din Romania, cu o cotă de piață de 14.50%

– Asigurări de viață: locul V în sectorul asigurărilor din România, cu o cotă de piață de 6.48%.

Societatea este lider de loialitate pe piața asigurărilor – acest lucru înseamnă că are votul de încredere al publicului din România și ramane prima alegere pentru soluțiile de protecție prin asigurare.

Pentru a consolida statutul de lider al pietei de asigurări, compania a realizat pași importanți în direcția digitalizării și în consecință în direcția faciilitării accesului clienților la produsele și serviciile companiei, reușind să scadă numărul reclamațiilor (mai puțin cu 47% față de 2015), răspunzând cu promptitudine solicitărilor venite din partea clienților.

Rezultatul tehnic aferent liniilor de business semnificative – 2016 vs. 2015 ( lei) Tabel 4.7

Sursa: www.allianztiriac.ro

Contul tehnic al asigurărilor de proprietăți în 2015-2016 Fig. 4.3

În 2016 veniturile din asigurări de proprietăți au crescut cu aproape 6 milioane de lei, dar au crescut și cheltuielile administrative, ceea ce a dus la un rezultat tehnic mai mic față de anul 2015.

Prime brute subscrise, aferente liniilor de business semnificative, în principalele 10 județe Tabel 4.8

Sursa: www.allianztiriac.ro

Fig. 4.4

În 2015 cele mai multe prime de subscriere s-au realizat în București, cu o pondere de 70% din totalul primelor, urmat de județul Prahova cu 8%, apoi Cluj, Timiș, Sibiu cu 5%. Doar 1% pentru Constanța și Arad, aceste valori scăzute datorându-se condițiilor meteo favorabile și a riscurilor scăzute de calamități naturale la nivelul anului 2015.

Fig. 4.5

În 2016, tot în București, Ilfov s-au subscris cele mai multe prime pentru asigurări de proprietăți și bunuri, dar cu o pondere mai mică față de 2015, de 59%. Întrucât 2016 a fost un an cu temperaturi extreme si fenomene meteo favorizante pentru apariția calamităților naturale, s-au realizat mai multe prime în celelalte județe, fiind o creștere a numărului de prime în Brașov, Constanța, Bihor, Arad, cele mai semnificative creșteri înregistrându-se în județul Brașov, cu mai mult de 4,2 mil prime și Constanța cu mai mult de 3 milioane de prime.

Evoluția primelor subscrise pentru asigurările de proprietăți și bunuri la nivel de județe în 2015-2016 Fig.4.6

Performanța generală de subscriere în perioada 2016-2014 (lei) Tabel 4.9

Sursa: www.allianztiriac.ro

Asigurările generale reprezintă 91.2% din volumul total de prime brute subscrise în cursul anului 2016, în timp ce asigurările de viață reprezintă restul de 8.8%.

O creștere importantă s-a înregistrat în ceea ce privește clasa A10 (asigurările RCA). La finalul anului 2016, ponderea acestei clase în totalul primelor brute subscrise aferente asigurărilor generale este de 34.8% (față de 27.5% în 2015). Impactul în rezultatul tehnic însă este negativ, rata netă combinată la nivelul clasei A10 la sfârșitul anului 2016: 105.5%.

Asigurărilor de sănătate au crescut semnificativ față de 2015 (+43.3%). Este o direcție în care societatea își propune să continue, cu atât mai mult cu cât asigurările private de sănătate susțin strategia de creștere sănătoasă a companiei pe termen mediu și lung.

Anul 2016 reprezintă unul de referință pentru Allianz-Țiriac în ceea ce privește serviciile oferite clienților pentru a le garanta cea mai bună experiență. Rezultatele bune vin să întărească promisiunea pe care compania și-o asumă față de aceștia privind continuarea investițiilor în a genera servicii digitale și interacțiuni umane de calitate, accesibilitate și agilitate.

Un impact important în performanța de subscriere au avut și următoarele măsuri luate în 2016:

– Soluția digitală de plată a primelor „mPOS”, lansată în premieră absolută pentru piața românească: clienții își pot achita primele de asigurare în doar câteva secunde, oriunde s-ar afla (direct la intermediarii companiei, dotați cu device-uri de tip POS).

– Asigurarea de răspundere civilă auto obligatorie este disponibilă și în aplicația de mobil Allianz- Țiriac, alături de asigurarea de călătorie.

– Clienții companiei, deținători ai unei asigurări de locuință, beneficiază de serviciul de autoconstatare (în limita unei daune estimate la maxim 1500 lei) și serviciul de plată rapidă a daunelor (în limita unei daune estimate la maxim 2500 ron), plătibilă în maxim 3 zile de la primirea acceptului despăgubirii.

Performanța de subscriere pe linii de activitate

Prime brute subscrise in 2016, pe linii de business – realizat comparativ cu plan Tabel 4.10

Sursa: www.allianztiriac.ro

Date disponibile din 2017

Profitul consolidat a crescut la finalul anului trecut, cu peste 40 de milioane lei, ajungând la o valoare mai mare de peste 130 de milioane de lei, datorită eficientizării costurilor, reducând rata cheltuielilor cu până la circa 26%.

Cu excepția segmentului RCA, rata combinată înregistrată la finalul anului trecut se situează la o valoare de sub 100%, ceea ce demonstreaza ca Allianz-Țiriac SA este capabilă să susțină toate angajamentele prezente și viitoare.

Compania a avut la finalul anului 2017, o rată de solvabilitate de 129%, conform Solvency II și o cotă de piață de 12,66% .

Subscrierile pe segmentul asigurărilor de proprietate, în 2017, au fost de peste 200 de milioane de lei, însemnând o creștere de peste 19 milioane lei față de anul 2016.

În 2017, Allianz-Țiriac a achitat daune de aproape 60 de milioane de lei (mai mult cu peste 66% față de 2016), ca urmare a fenomenelor meteo violente din vestul țării, petrecute în a doua parte a anului.

Asigurarile de sănătate au continuat să crească, astfel că în 2017 s-a înregistrat o creștere cu peste 20 de milioane de lei a volumului de afaceri, comparativ cu 2016, subscrierile au crescut cu peste 60 de milioane de lei. Clienții acestei linii de business au preferat completarea acoperirii standard cu clauza de prevenție – adică realizarea unor investigații pentru evaluarea stării de sănătate, ceea ce s-a văzut printr-o creșere de 8 puncte procentuale a clauzei de prevenție.

Pe linia de asigurări de viață, în 2017 primele au crescut cu peste 26 milioane lei față de 2016, depășind 140 de milioane lei, dar au crescut și despăgubirile, care au fost în valoare de aproape 21 de milioane lei, o creștere cu 1 milion de lei față de anul trecut.

Analiza SWOT

SWOT reprezintă acronimul pentru cuvintele englezești „Strengthts” (Forțe, Puncte forte), „Weaknesses” (Slăbiciuni, Puncte slabe), „Opportunities” (Oportunități, Șanse) și „Threats” (Amenințări). Primele două privesc firma și reflectă situația acesteia, iar următoarele două privesc mediul și oglindesc impactul acestuia asupra activității firmei.

Punctele forte ale firmei sunt caracteristici sau competențe distinctive pe care aceasta le posedă la un nivel superior în comparație cu alte firme, îndeosebi concurente, ceea ce îi asigură un anumit avantaj în fața lor. Punctele forte sunt activități pe care firma le face mai bine decât firmele concurente, sau resurse pe care le are și care depășesc pe cele ale altor firme.

Punctele slabe ale firmei sunt caracteristici ale acesteia care îi determină un nivel de performanțe inferior celor ale firmelor concurente. Punctele slabe reprezintă activități pe care firma nu le realizează la nivelul propriu celorlalte firme concurente sau resurse de care are nevoie dar nu le posedă.

„Oportunitățile” reprezintă factori de mediu externi pozitivi pentru firmă, altfel spus șanse oferite de mediu, firmei, pentru a-și stabili o nouă strategie sau a-și reconsidera strategia existentă în scopul exploatării profitabile a oportunităților apărute. „Oportunități” există pentru fiecare firmă și trebuie identificate pentru a se stabili la timp strategia necesară fructificării lor sau pot fi create, îndeosebi pe baza unor rezultate spectaculoase ale activităților de cercetare-dezvoltare, adică a unor inovări de anvergură care pot genera chiar noi industrii sau domenii adiționale pentru producția și comercializarea de bunuri si servicii.

„Amenințările” sunt factori de mediu externi negativi pentru firmă, cu alte cuvinte situații sau evenimente care pot afecta nefavorabil, în măsură semnificativă, capacitatea firmei de a-și realiza integral obiectivele stabilite, determinând reducerea performanțelor ei economico-financiare. Ca și în cazul oportunităților, „amenințări” de diverse naturi și cauze pândesc permanent firma, anticiparea sau sesizarea lor la timp permițând firmei să-și reconsidere planurile strategice astfel încât să le evite sau să le minimalizeze impactul. Mai mult, atunci când o amenințare iminentă este sesizată la timp, prin măsuri adecvate ea poate fi transformată în oportunitate.

Aplicarea analizei SWOT este facilitată dacă se folosește o listă de probleme care trebuie urmărite în cadrul analizei și ale căror răspunsuri sunt relevante pentru evaluarea situației de fapt a mediului și a firmei. Este recomandabil ca problemele urmărite în ceea ce privește punctele forte, punctele slabe, oportunitățile și amenințările să aibă o anvergură necesară pentru a fi cu adevărat probleme strategice, să aibă legătură cu planurile strategice și să ofere indicii semnificative pentru evaluarea judiciozității acestora și, la nevoie, pentru reconsiderarea lor.

Analiza SWOT a S.C. AllianzȚiriac .S.A Tabel 4.11

Marca Allianz este reprezentată în peste 70 de țări ale lumii, rețeaua de entități economice care formează Allianz Group ridicându-se la circa 700 de companii-membre acest lucru punând compania Allianz pe primul loc in vânzarile de asigurări de diferite tipuri. Asigură accesul la o serie de avantaje competitive unice pe piața locala care constituie garanții ale unei dezvoltări viitoare sănătoase și durabile .Există o forță a programelor de restructurare în vânzări, se iau măsuri pentru ca vânzările să meargă progresiv nu să stagneze sau să scadă.

Compania Allianz Țiriac își dă interesul pentru protecția afacerile clienților săi. Un punct forte este acela al experienței îndelungate pe piața românească de asigurări, puterea financiară a Grupului Allianz cuprinzând o rețea de 158 de unitați.

Compania Allianz are o gamă largă de servicii de asigurare de calitate superioară, care sunt adaptate nevoilor clienților și acoperă cerințele pieței. Angajații societății Allianz au programe pentru dezoltarea lor profesională, au programe eficiente de reasigurare, unul din instrumentele cele mai importante de protecție a clienților și afacerilor acestora. Plata despăgubirilor se face prompt, persoana asigurată nu este nevoită sa aștepte un timp îndelungat pentru aș-i primi banii pe paguba provocată.

Relații publice excelente, credibilitate oferită la nivel individual, fiabilitate, confidențialitate fizică și financiară, spoturi publicitare atât în mass-media cât și promovarea pe internet, sponsorizări toate acestea aducând companiei Allianz un plus de încredere din partea persoanelor asigurate și din partea persoanelor care se gândesc la o asigurare dar nu s-au hotarât în privința asigurătorului.

Ponderea produselor unit-linked a avut o scădere de până la 67% in perioada anului 2010,lipsa motivației personalului este un punct slab deoarece acest lucru poate scădea vânzările de asigurări de orice tip iar compania poate avea foarte mari probleme și îi poate scădea profitul instantaneu.

Campania slabă de promovare a companiei și produselor în mass-media este deasemenea un punct slab pentru că persoanelor nu li se arată, nu li se vorbește despre asigurări iar ei rămân neinformați și nu tind singuri să caute informații doar dacă inevitabilul se întâmplă. Iar un mare factor care influențează procurarea de noi indivizi este prețul deoarece fiecare persoană caută ceva mai puțin costisitor și cu o calitate mai bună.

Diversificare a portofoliului pe segmentul asigurărilor non-viață este o oportunitate care menține societatea Allianz în locurile fruntașe pe clase de asigurări, dezvoltarea și îmbunătățirea asigurărilor non-viață trebuie făcute în permanență și să acopere cât mai multe riscuri și cu o sumă asigurată accesibilă. Promovarea calității și adaptabilității serviciilor acordate clienților, prin punerea la dispoziția acestora a formelor de asigurare adecvate situațiilor specifice și prin plata promptă a despăgubirilor.

Instabilitatea economică a țării poate duce la o scădere a vânzărilor de asigurări deoarece persoanele dispuse să își facă o asigurare acum se vor gândi de doua ori mai mult înainte de a mai lua o decizie din cauza lipsei banilor, scăderii salariilor, creșterii prețurilor și a ratelor bancare.

Neîncrederea parțială a consumatorilor din România în produsele de asigurare are un impact destul de dur asupra firmelor de asigurare deoarece acestea nu mai pot mări numărul de asigurări până nu se dovedește că este o companie de încredere.

Concurența ridicată pe acest segment de piață, segmentul asigurărilor este ridicat pentru că multe companii au aceleași oferte doar că uneori prețurile diferă iar o persoană care vrea să se asigure vrea un produs bun la un preț acceptabil.

Schimbările dese ale reglementărilor în procesul legislativ este o amenințare pentru societatea de asigurări pentru că se poate schimba în defavoarea lor și cu greu își vor mai găsi persoane interesate de serviciile vândute de ei.

4.3 Asigurarea locuințelor

Allianz-Țiriac are în portofoliu asigurarea obligatorie a locuințelor care are aceleași condiții standard prezentate anterior, stipulate în legea 243/2013.

Asigurarea facultativă a locuințelor la Allianz-Țiriac Asigurări se realizează prin asigurarea Armonia Plus. Aceasta este flexibilă și poate fi configurată în funcție de necesități, astfel:

Doar asigurarea locuinței

Asigurarea bunurilor locuinței

Asigurarea de răspundere civilă – asigură prejudiciile pe care le poate produce altora persoana asigurată – vătămări corporale, cheltuieli de judecată

Asigurarea de persoane – titularul poliței și dependenții săi sunt acoperiți pentru riscurile de deces din boală, invaliditate permanentă și asiguratul primește despăgubiri dacă vor exista accidente la domiciliul său- locuința asigurată,

la care se pot adăuga și clauze suplimentare:

Clauza pentru echipamente electrice și electronice

Clauza pentru fenomene electrice.

Ca beneficii ale acestei asigurări sunt de menționat:

asistența tehnică la domiciliu – un număr de call center disponibil 24 de ore din 24 la care asiguratul poate apela în caz de reparații pentru situații de urgență.

reducere de 10% la plata integrală a primei de asigurare și încă o reducere de 5% dacă titularul asigurării mai are la companie o asigurare RCA sau CASCO.

autoconstatarea daunei – o procedură rapidă prin care, dacă paguba este mai mică de 1500 de lei asiguratul poate lua legătura cu compania pentru a trimite poze ale pagubelor și un inspector va înainta dosarul de soluționare astfel încat plata despăgubirii se realizează în maxim 2 zile lucrătoare de la primirea acceptului asiguratului pe oferta de despăgubire.

procedura de plată rapidă a daunelor care au valoarea de până la 2500 de lei – pentru acestea un inspector se deplasează pentru evaluarea daunei și face pe loc o ofertă de despăgubire , dacă aceasta este acceptată de asigurat, compania va achita în termen de maxim 3 zile de la acceptul asiguratului.

Acoperirea cheltuielor urgente – societatea oferă posibilitatea achitării unui avans de până la 30% din valoarea despăgubirii estimate iar suma rămasă, în termen de maxim 15 zile lucrătoare de la depunerea dosarului.

Riscuri, sume asigurate și excluderi din polița de asigurare

În prezent, în contractul de asigurare al Sc Allianz-Țiriac S.A. sunt prevăzute următoarele :

Contractul de asigurare-actul juridic bilateral prin care asiguratul se obligă să plătească prima de asigurare societății în schimbul preluării de către aceasta a riscului asigurat.

Asigurat-persoana cu care societatea încheie contractul de asigurare, care are un interes cu privire la bunul asigurat și care este obligată să plătească prima de asigurare.

Beneficiar-titularul căruia îi este plătită despăgubirea, dacă este diferit de asigurat, pe baza manifestării de voință a acestuia din urmă.

Despăgubire-suma pe care societatea o achită asiguratului/ beneficiarului la apariția riscului asigurat.

Risc asigurat-eveniment viitor, posibil dar incert, pentru ale cărui urmări /consecințe se încheie asigurarea.

Sumă asigurată-suma maximă în limita căreia societatea plătește despăgubirea în conformitate cu condițiile de asigurare.

Primă de asigurare-suma datorată de asigurat în schimbul preluării riscului de către societate (prețul asigurării).

Poliță-documentul semnat de părți care dovedește încheierea contractului de asigurare.

Eveniment asigurat-evenimentul definit în condițiile contractuale, care a produs paguba asupra obiectului asigurării.

Dauna-(paguba) prejudiciul efectiv suferit de asigurat în urma producerii evenimentului asigurat.

Franșiză-suma fixă sau procent din suma asigurată cu care se reduce despăgubirea și care rămâne exclusiv în sarcina asiguratului la fiecare eveniment, fără a o putea asigura la alte societăți, sub sancțiunea decăderii din dreptul de despăgubire.

Dacă despăgubirea, calculată potrivit condițiilor contractului de asigurare, este mai mică decât franșiza, societatea nu plătește despăgubirea, dacă despăgubirea astfel calculată depășește franșiza, aceasta se scade din despăgubire.

Zonele de cutremur, județele: Galați, Vrancea, Brăila, Buzău, Călărași, Constanța, Dâmbovița, Giurgiu, Ialomița, Ilfov,Prahova, Teleorman, Tulcea și municipiul București la aceste județe cu risc seismic ridicat coeficientul va fi de 0,16%, în schimb ce în Cluj va fi 0,10% fiind într-o zona cu risc seismic scăzut, iar în Hunedoara va fi 0,12% și în Pitești coeficientul de risc seismic va fi de 0,14%.

Locuința permanentă este domiciliul prevăzut în actul de identitate al asiguratului. Locuința temporară este locuința pe care asiguratul o folosește la intervale de timp neregulate fără a o locui în mod continuu.

În baza prezentelor condiții speciale de asigurare, în limita răspunderii asumate prin polița de asigurare și în schimbul încasării primelor de asigurare, Societatea Allianz – Țiriac Asigurări S.A., în calitate de asigurător, asigură clădirile și alte construcții având destinația de locuință, precum și anexele din gospodăria asiguratului corelate locuinței prevăzute, deținute de asigurat persoana fizică în calitate de proprietar, chiriaș, administrator, custode sau altă calitate stabilită legal, în funcție de opțiunea asiguratului, pentru o parte sau pentru toate riscurile nominalizate.

Clădirile și alte construcții având destinația de locuință se asigură în integralitatea lor constructivă, inclusiv instalațiile fixe și amenajările constructive, precum și anexele din gospodăria asiguratului corelate locuinței și părțile comune (acoperiș, scări, instalații etc.), cu condiția menționării lor în specificația de asigurare.

În sensul prezentelor condiții speciale de asigurare, prin "locuință" se înțelege: în cazul gospodăriilor din mediul urban sau rural, casă, vilă, cabană sau altă construcție destinată locuirii permanente sau temporare, având dotările necesare acestui scop, iar în cazul blocurilor apartamentul, inclusiv cota de proprietate indiviză asupra părților care sunt destinate folosirii în comun de către toți proprietarii imobilului.

Clădirea independentă cu destinația de locuință se asigură în integralitatea ei constructivă, respectiv cu fundație, soclu, pereți, planșee, acoperiș, pardoseli, ferestre, uși, scări, puțul liftului.

Împreună cu clădirea se asigură ca făcând parte din aceasta și conductele de alimentare cu apă din interiorul construcției, conductele de canalizare interioare, conductele de gaz, obiectele sanitare, instalația electrică a clădirii, tavanele false și corpurile de iluminat tip plafonieră sau spot înglobate în acestea. Nu se consideră ca făcând parte din clădire corpurile de iluminat tip candelabru, lustră, aplică și lămpile electrice.

Societatea Allianz-Țiriac S.A. declară că instalațiile fixe ce asigură funcționalitatea generală a clădirii , precum și amenajările constructive, utilitare sau artistice speciale, se consideră ca fiind asigurate numai dacă valoarea acestora este cuprinsă în suma asigurată și dacă au fost menționate expres în poliță sau în specificația de asigurare. Îmbunătățirile constructive și dotările cu instalații și echipamente ulterioare emiterii poliței se asigură în baza unui supliment de asigurare și cu plata diferențelor de primă de asigurare.

În sensul prezentelor condiții speciale de asigurare, prin "anexele" din gospodăria asiguratului corelate locuinței se înțeleg: magazie, șopron, grajd, garaj, saună, piscină, împrejmuiri etc., iar în cazul apartamentului în bloc se înțeleg: boxă, garaj, cameră de serviciu. Acestea se asigură numai ca extindere la asigurarea locuinței, cu acordul asigurătorului și menționarea expresă în polița sau specificația de asigurare.

Clădirile, anexele asigurate, adresa la care se află acestea, sumele asigurate sunt cele menționate expres în polița de asigurare. În tot cuprinsul prezentelor condiții speciale de asigurare atât clădirile și alte construcții având destinația de locuință cât și anexele gospodărești vor fi definite sub denumirea generică de “clădiri”.

Riscurile acoperite în cazul asigurării de locuință la Societatea Allianz-Țiriac S.A. sunt:

Prin acoperirea STANDARD:

• incendiu;

• trăsnet;

• explozie chiar dacă a avut loc în afara clădirii, făra însă a fi cauzată de dispozitive explozive;

• căderea aparatelor de zbor, a unor părți ale acestora sau a obiectelor transportate, sau impactul cu acestea;

• furtună, uragan, vijelie, tornadă;

• ploaie torențială – efecte directe, inclusiv cele cauzate de pătrunderea apei prin spărturile și rupturile provocate acoperișului, pereților, ușilor și ferestrelor prin manifestarea violentă a fenomenelor atmosferice produse concomitent cu ploaia;

• grindină – efecte directe;

• furtul produs prin efracție sau acte de tâlhărie al elementelor de construcție din alcătuirea clădirii, în condițiile prevăzute de codul penal, inclusiv tentativa de furt;

• vandalism (distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare a unui bun aparținând asiguratului);

• greutatea zăpezii și / sau gheții;

• izbirea din exterior de către autovehicule, altele decât cele aparținând asiguratului, a clădirii asigurate, distrugeri provocate de animale, cu excepția celor prevăzute la excluderi;

• undă de șoc provocată de avioane (boom sonic);

• avalanșă de zăpadă;

• căderea accidentală de corpuri pe clădirea asigurată;

• greve, tulburări civile și acțiuni ale unor grupuri răuvoitoare;

Prin acoperire STANDARD EXTINSĂ:

• inundarea provocată de apă clădirii asigurate;

• urmările spargerii accidentale a conductelor, rezervoarelor, vaselor etc. ca urmare a înghețului apei din conducte, rezervoare, vase etc.

• spargerea accidentală a bunurilor casabile din alcătuirea clădirii (construcției) – geamuri simple sau termopan, inclusiv ramele acestora, pereți cortină și din cărămidă de sticlă, precum și a placajelor ceramice, de marmură sau sticlă, a bunurilor sanitare ce fac parte din amenajările constructive ale clădirii și sunt menționate în specificația de asigurare, în limita sumei de 1.000 Euro sau echivalent în lei sau altă valută la cursul BNR de la data încheierii asigurării, pentru riscurile: variații de temperatură, accidente de orice fel (inclusiv cele produse prin acțiunea animalelor), montare inițială greșită;

• cazarea temporară într-o altă locație, dacă s-au produs riscurile asigurate în clădirea asigurată inițial și aceasta a devenit nelocuibilă;

• asigurarea cladirilor aflate în construcție.

3. Ca extindere la acoperirile STANDARD sau STANDARD EXTINSĂ cu plata primelor de asigurare suplimentare și prevederea expresă pe formularul de poliță, se asigură:

• riscuri catastrofice: cutremur de pământ; inundații și aluviuni provenind din revărsarea apelor de suprafață, precum și din precipitații atmosferice temporare, inclusiv din topirea zăpezii ori gheții; prăbușire sau alunecare de teren.

În caz de neîndeplinire a obligațiilor prevăzute în contract asigurătorul are dreptul să denunțe asigurarea de la data constatării, fără restituirea primelor pentru perioada scursă de la încheierea asigurării.În cazuri grave de neglijență privind întreținerea sau agravarea riscului prin neîndeplinirea obligațiilor menționate în contract,asigurătorul are dreptul să refuze plata despăgubirii la producerea riscului asigurat.

După producerea riscului asigurat, asiguratul trebuie să avizeze asigurătorul , în termen de cel mult 5 zile lucrătoare, iar în cazul furtului în 24 de ore de la momentul când a luat cunoștință, despre producerea riscului asigurat.

În eventualitatea producerii furtului și distrugerii prin acte de vandalism, asiguratul este obligat să aibă grijă ca toate urmele avariei sau distrugerilor să rămână neatinse până la cercetarea faptelor, să anunțe organele de poliție cel mai târziu în 24 de ore de la momentul când a luat la cunoștință de pagubă, să trimită asigurătorului și poliției o lista semnată de asigurat, cuprinzând bunurile lipsă, distruse sau avariate, să permită asigurătorului să întreprindă investigații referitoare la cauza și cuantumul pagubei și la mărimea despăgubirii, furnizându-i toate informațiile și toate documentele relevante ce ar putea fi necesare, dacă bunurile furate au fost găsite, să înștiințeze despre aceastea asigurătorul în 5 zile, indiferent dacă bunurile au fost găsite după plata despăgubirii și să pună la dispoziția asigurătorului actele de constatare ale organelor de poliție.

În cazul nerespectării obligațiilor prevăzute în acest caz asigurătorul are dreptul să refuze plata despagubirii , dacă din acest motiv nu a putut determina cauza sau marimea reală a pagubei produse din riscurile asigurate.

Obligatii , riscuri , excluderi și sume asigurate din contractul de asigurare de locuință Tabel 4.12

Sursa: Contract asigurare de locuință S.C. Allianz-Țiriac Asigurări

Constatarea , evaluarea pagubelor și plata despăgubirilor la Societatea Allianz-Țiriac S.A.

După efectuarea lucrărilor de constatare și completarea procesului verbal se stabilește cuantumul despăgubirii în funcție de felul daunei (daună totală sau parțială), suma la care s-a încheiat asigurarea, precum și reținerile prevăzute.

Prin daună totală se întelege distrugerea în întregime a clădirilor asigurate sau dispariția, fără resturi care se mai pot întrebuința sau valorifica, refacerea pe cale de reparație nu mai este posibilă sau rentabilă din punct de vedere al costului, sau costul reparației este egal ori depășește suma asigurată din poliță, cu excepția cazurilor de subevaluare a clădirilor sau construcțiilor.

Prin daună parțială se întelege distrugerea, avarierea ori deprecierea unor părți ale clădirilor asigurate astfel încât acestea pot fi refăcute și readuse la starea anterioară producerii riscului asigurat, iar costul reparației nu depașește suma asigurată din poliță și nici valoarea reală a clădirilor la data daunelor.

Ținând cont de sumele pentru care s-a parafat asigurarea și de proporția daunei, valoarea despăgubirii reprezintă:

•în situația de daună totală, suma asigurată din poliță, cu excepția cazurilor de supraevaluare, situația în care se va despăgubi valoarea de nou sau valoarea de piață stabilită în baza unui raport de evaluare;

•în situația de daună parțială, în limita sumei asigurate din poliță, costul la data daunei al reparațiilor, refacerii, restaurării, recondiționării sau înlocuirii părților avariate sau distruse, precum și al manoperei necesare pentru readucerea clădirii avariate sau distruse la starea anterioară producerii riscului asigurat;

Costul la data daunei al reparațiilor este suma cheltuielilor utile refacerii clădirilor avariate, conținând cheltuielile cu materiale, manoperă, transport materiale, utilaj, demontare și montare a elementelor avariate, dar și alte cheltuieli în măsura în care sunt asigurate prin poliță, legate de evenimentele asigurate și necesare pentru executarea lucrărilor de reparații. Nu se despăgubesc lucrările care nu au legătură cu evenimentul asigurat, cum ar fi îmbunătățirile, măririle de dimensiuni sau reparațiile unor avarii existente înaintea producerii riscului asigurat.

Pentru pagubele materiale produse prin efracție sau acte de tâlhărie, vandalism, despăgubirile se plătesc numai în condițiile confirmării în scris a acestor acte de către poliție sau alte organe de cercetare.

În caz de incendiu sau explozie despăgubirile se acordă în baza procesului verbal de incendiu sau de cercetare, după caz, întocmit de unitatea care a intervenit la lichidarea urmărilor riscului asigurat produs sau de specialiștii numiți de organul competent pentru cercetarea evenimentului, prin care se stabilesc împrejurările și cauza acestuia.

În cazul procurării directe de către asigurat, din străinătate, a unor părți componente sau piese înlocuitoare ale celor avariate, ce necesită a fi înlocuite, cuantumul despăgubirii acestora este egal cu:

• la asigurările încheiate în lei, contravaloarea în lei a facturii de cumpărare exprimată în valută convertibilă, din care se scade taxa pe valoarea adăugată (T.V.A. – extern);

• la asigurările încheiate în valută, contravaloarea facturii de cumpărare exprimată în valută convertibilă, din care se scade taxa pe valoarea adăugată (T.V.A. – extern).

În ambele cazuri asigurătorul acoperă toate taxele și cheltuielile de transport la care este obligat asiguratul, dar fără a depăși prețul pieselor respective la reprezentanțele din România.

La cererea scrisă a asiguratului, reparațiile se pot executa și în regie proprie, în următoarele condiții:

• valoarea materialelor și a pieselor înlocuitoare, conform unor oferte scrise, să fie cea practicată de furnizorii locali, inclusiv T.V.A.;

• valoarea manoperei se va negocia, dar nu va putea depăși pe cea practicată de unitățile specializate în domeniu;

• în cazul în care, până la plata despăgubirii, asiguratul va prezenta facturi sau bonuri fiscale pentru bunurile înlocuitoare achiziționate, aceste documente vor fi acceptate la plată.

În cazurile în care, la data producerii riscului asigurat, suma asigurată este inferioară valorii de înlocuire sau de piață a clădirii, despăgubirea se reduce corespunzător raportului dintre suma asigurată prevăzută în poliță și valoarea de înlocuire sau de piață a clădirii la data producerii evenimentului asigurat.

În cazurile în care, la data producerii riscului asigurat, suma asigurată este mai mare decât valoarea de înlocuire sau de piață a clădirii, despăgubirea nu va putea depăși valoarea de înlocuire sau de piață a clădirii la data producerii evenimentului asigurat, iar prima de asigurare aferentă excedentului de sumă asigurată va fi restituită asiguratului.

Despăgubirea nu poate depăși suma la care s-a încheiat asigurarea, cuantumul pagubei și nici valoarea clădirii la data daunei, cu următoarele precizări: prin suma la care s-a făcut asigurarea se înțelege suma înscrisă în poliță, stabilită conform prevederilor din prezentele condiții speciale de asigurare, prin cuantumul pagubei se înțeleg despăgubirile stabilite și prin valoarea clădirii la data daunei se înțelege costul construirii sau procurării elementelor constitutive ale clădirii distruse sau avariate, la prețurile de pe piața locală.

Din cuantumul despăgubirii se scad:

• costul bunurilor achiziționate sau îmbunătățirilor efectuate după încheierea contractului de asigurare, neasigurate prin supliment de asigurare și avariate în urma evenimentului produs;

• franșiza stabilită în polița de asigurare sau specificație;

• valoarea resturilor recuperabile ce se mai pot întrebuința sau valorifica.

Dacă nu se cade de acord asupra reducerii din despăgubire a valorii resturilor recuperabile, prin plata despăgubirii, asigurătorul poate intra în posesia bunurilor pentru care despăgubirea a fost plătită. Intrarea în posesie se face în baza procesului-verbal de predare-primire. Dacă Societatea Allianz-Țiriac S.A. nu își exercită opțiunea în termen de 60 de zile de la data plății despăgubirii, asiguratul rămâne proprietarul bunurilor și are dreptul să decidă asupra destinației acestora orice prime datorate până la sfârșitul perioadei de asigurare,eventualele sume corespunzătoare proporționalității în conformitate cu prevederile eventuale avansuri acordate în contul despăgubirii.

Regularizarea daunelor se face prin plata sumei rezultate ca urmare a constatării și evaluării daunelor efectuate în baza prevederilor prezentelor condiții speciale de asigurare de către reprezentanții asigurătorului, sau efectuarea reparațiilor de către asigurător, în cadrul drepturilor de despăgubire cuvenite.

Constatarea , evaluare pagubelor și plata despăgubirii Tabel 4.13

Sursa: Contractul de asigurare de locuință la S.C. Allianz-Țiriac Asigurări

4.4 Clauze speciale ale asigurării de locuință Armonia Plus

Clauzele speciale sunt valabile cu plata primelor de asigurare suplimentare și prevederea expresă pe formularul de specificație.

Clauzele sunt împărțite pe categorii:

asigurarea instalațiilor interioare de gaze, apă, canal, climatizare și încalzire pentru avarii accidentale;

cazarea temporară la o altă locație;

asigurarea clădirilor aflate înca în construcție;

bunuri casabile;

bunuri la altă adresă;

bunuri în custodie;

fenomene electrice;

colecții de artă;

asigurarea de garanție extinsă pentru echipamente.

Clauzele asigurătorii sunt prevederi contractuale convenite de părți pentru a evita sau a neutraliza riscurile valutare sau nevalutare la care se expun pe durata exercitării contractului. Asemenea riscuri sunt numeroase și diverse. Varitatea sub care ele se prezintă determină firesc o varietate corespunzătoare a clauzelor asiguratorii convenite de părți pentru neutralizarea lor.

Două clauze speciale introduse recent sunt prevăzute expres și menționate prioritar la încheierea poliței de asigurare:

PF/10 -Asigurarea de garanție extinsă pentru echipamente electrice și electrocasnice prin care se oferă repararea sau înlocuirea următoarelor bunuri : mașină de spălat vase/rufe, frigider, combină frigorifică, aragaz, cuptor și/sau cuptor multifuncțional (cuptor și microunde), plită, hotă, espressor, grătar electric, dulap de vin, aspirator; televizor, inclusiv cu plasmă și LCD, sistem audio & video, retroproiector.

Serviciile de asistență pentru această clauză sunt organizate prin intermediul unor furnizori de servicii autorizați (centre de reparații), pe baza notificării telefonice a asiguratului sau reprezentantului/ împuternicitului său la Centrul de asistență. Centrul de asistență poate fi apelat 24 de ore din 24 la numărul cu tarif normal 021 312 22 39 sau 00431 525 03 6551 , fax 00431 525 03 888 sau e-mail [anonimizat] .

Centrul de asistență va organiza ulterior toate formalitățile necesare, în special va face legătura cu unul dintre centrele de reparații din rețeaua de parteneri autorizați.

Un reprezentat al furnizorului de servicii va contacta asiguratul pentru organizarea intervenției în cel mai scurt timp posibil (termen estimativ pentru notificările făcute în zilele lucratoare – 2 ore și prima zi lucrătoare în celelalte cazuri).

PF/7 – Fenomene electrice – prin care se asigură asistență tehnică, la locația asigurată și/sau într-un centru de reparații specializat, în limita menționată în polița de asigurare, în vederea reparației sau înlocuirii bunului(bunurilor) avariat(e), după caz, pentru pagube materiale produse de:

supratensiune, supraintensitate (supracurent) , inducție, scurtcircuit, arcuri electrice, întreruperi în rețeaua electrică, fluctuații de tensiune, ca urmare a unui eveniment extern bunurilor asigurate;

acțiunea indirectă a electricitații atmosferice (trăsnet) asupra bunurilor asigurate.

Asiguratul are la dispoziție 2 pachete de bunuri asigurate:

a) pachetul Standard – echipamente electrocasnice: mașină de spalat vase/rufe, frigider, combină frigorifică, aragaz, cuptor și/sau cuptor multifuncțional (cuptor și microunde), plită, hotă, espressor, grătar electric, dulap de vin, aspirator;

b) pachetul Premium – cele menționate la punctul a), la care se adaugă: echipamente audio-video: televizor, inclusiv cu plasmă și LCD, sistem audio & video, retroproiector, echipamente electronince: laptop/ notebook/ ultrabook/ calculator, imprimantă, console și calculatoare pentru jocuri.

Serviciul de asistență se asigură în același mod ca în cazul clauzei PF/10 prin centrul de asistență și cu o rețea de furnizori proprii societății de asigurare.

Clauze speciale ale asigurării de locuință Tabel 4.14

Sursa: Contract de asigurare de locuință la S.C.Allianz -Țiriac Asigurări

Clauza PF/5 – Bunuri la altă adresă

Societatea Allianz-Țiriac Asigurări S.A. acceptă ca, în măsura în care se consemnează în scris la încheierea asigurării sau ulterior prin supliment de asigurare, în categoria “conținut” să fie incluse, în limita a 15% din suma asigurată, bunuri pe care asiguratul le are asupra sa la o altă adresă pe perioada cursurilor școlare, universitare sau altora asemenea: îmbrăcăminte, încălțăminte, lenjerie, materiale pentru confecționarea acestora, etc., precum și bijuterii, pietre prețioase, obiecte din metale prețioase, ceasuri.

Clauza PF/6 – Bunuri în custodie

Societatea Allianz-Țiriac Asigurări S.A. acceptă ca, în măsura în care se consemnează în scris la încheierea asigurării sau ulterior prin supliment de asigurare, în categoria “conținut” pot fi incluse, în limita a 10% din suma asigurată, bunuri primite în custodie sau deținute cu orice alt titlu.

Clauza PF/9 – daune provocate de apă

Riscuri asigurate – prime suplimentare pentru această clauză:

spargerea accidentală (inclusiv provocată de îngheț) a conductelor, rezervoarelor, robinetelor și altor accesorii ale instalațiilor sanitareși de climatizare;

refularea, deversarea apei de canalizare pluviale sau ca urmare a spargerii accidentale a tubulaturii provenind de la apartamentele situate la etajele superioare sau de pe același etaj;

creșterea bruscă și neprevazută a nivelului pânzei de apă freatică, urmare a ploilor torențiale, având ca efect inundarea subsolurilor;

neglijența asiguratului sau a celor care in mod statornic locuiesc si gospodăresc împreună cu acesta.

În cazul producerii unuia dintre evenimentele descrise mai sus, asigurătorul va despăgubi cheltuielile efectuate numai în interiorul adresei asigurate, pentru accesul și localizarea sursei ce a condus la producerea evenimentului asigurat precum și eventuale reparații ulterioare necesare ca urmare a lucrărilor de acces și localizare, în limita echivalentului în lei sau altă valută a 1.000 EURO la cursul B.N.R. de la data încheierii asigurării.

4.5 Exemplu de poliță

Un exemplu de poliță pentru Produsul “Armonia Plus” unde prima anuală este de 754.88lei iar răspunderea civilă este în limită de 10.000 lei.

În cazul acestui produs, locuința este asigurată și în caz de trăznet, căderea aparatelor de zbor sau a unor părți ale acestora sau obiectelor transportate, uragan, vijelie, tornadă, ploaie torențială și efecte directe, grindina și efecte directe, vandalism, greutatea zăpezii și a gheții, izbirea din exterior de către autovehicule, boom sonic, avalanșă, cădere accidentală de corpuri pe clădirea asigurată, riscurile catastrofice (aluviuni provenind din revărsarea apelor de suprafată curgătoare sau stătătoare), precum și din precipitații atmosferice temporare, inclusiv din topirea zăpezii sau a gheții, prăbușirea sau alunecarea de teren.

Riscurile asigurate sunt cele de incendiu, cutremur, inundații, explozie, furtună, furt prin efracție, avarii produse de instalațiile de apă, unde polița acoperă riscuri suplimentare, ele vor fi menționate.

Polița de asigurare conține date despre:

– asigurat

– perimetrul asigurat

– moneda în care se încheie asigurarea

– durata asigurării

– sumele asigurate

– protecțiile de risc

– periodicitatea plății ratelor

Persoana asigurată a ales o asigurare Armonia Plus standard extinsă, asiguratul se numește:

Glăvan Aurel, CNP [anonimizat] cu domiciliul în București, Județul București, sector 1 , strada Dionise Lupu nr.74, et.8. ap. 39.

Asigurarea este facută pe un apartament cu 2 camere.

În momentul efectuării inspecției de risc, agent de asigurare a identificat următoarele:

-perimetrul asigurat, vecinătățile și zonele periculoase din punct de vedere al recepționării în asigurare a riscurilor solicitate a fi asigurate;

-s-a remarcat faptul că nu au existat daune anterioare;

-locuința se află într-un bloc cu P+8 nivele, având suprafața de 54 mp, construit în anul 1980;

-principalele elemente ale clădirii sunt: grinzi și stâlpi de susținere, pereți portanți din beton armat, planșee iar acoperișul este format din planșee;

-starea în care clădirea a fost întreținută este bună iar gradul de finisare este mediu;

-locuința este utilizată permanent;

-zona seismică în care se încadrează este zona C;

-bunurile gospodărești ce urmează a fi asigurate au fost verificate ținuându-se cont de starea de întreținere și de funcționare dar și de vechimea acestora.

După efectuarea inspecție de risc ,urmează să se stabilească sumele asigurate la care se încheie asigurarea, astfel:

– locuința apartament: 240.000 RON

– bunuri gospodărești: 12.000 RON

În cazul „asigurării de răspundere civilă legală decurgând din prejudiciile produse terțelor persoane” limita răspunderii s-a stabilit la 10.000 lei RON;

În asigurările de bunuri suma asigurată se stabilește, în principiu, în funcție de valoarea bunurilor asigurate. Operațiunea se numește evaluare de asigurare, iar rezultatul ei valoare de asigurare. Suma asigurată poate fi cel mult egală cu valoarea de asigurare, existând și unele excepții. Un aspect important îl constituie și evaluarea cât mai corectă a bunurilor.

Dacă suma asigurată este mai mica decât valorea reală a bunului asigurat, eficacitatea economică a asigurării respective va fi, corespunzător, mai redusă decât în cazul acoperirii integrale. Dacă valoarea de asigurare este mai mare față de valoarea bunului asigurat interesul asiguraților pentru păstrarea integrității bunurilor asigurate se reduce, generând provocarea intenționată a prejudicierii bunurilor asigurate.

Prima de asigurare se fixează potrivit normelor interne ale societății de asigurare Allianz -Țiriac Asigurări pe baza cotelor de primă. Cotele de primă diferă în funcție de riscurile pentru care se cere protecție. Prima de asigurare este stabilită ca și procent din suma asigurată și se determină în funcție de zona seismică, clasa de rezistență la foc a clădirii și riscurile cuprinse în asigurare și se hotărăște la suma asigurată stabilită de comun acord.

Spre exemplu, coeficienții de primă pentru apartament dintr-un bloc ar fi:

– pentru protecție standard extinsă – 0,17% din suma asigurată;

– pentru protecție catastrofe naturale se calculează în funcție de zona seismică, considerăm zona C – 0,18% din suma asigurată;

-pentru protecție riscuri suplimentare – 0,02% din suma asigurată;

-pentru apa din conducte – 0,01%;

-pentru furtul și tâlhărie se delimitează – 0,32%

Astfel pentru apartamentul cu suma asigurată de 240.000 lei prima de asigurare va fi:

PA1 = SA x C = 240.000 x 0,17 % = 410,40 Ron

În cazul bunurilor gospodărești cu suma asigurată de 12.000 lei

(coeficientul de primă pentru furtul prin efracție și tâlhărie este de 0,08% locuința fiind fără sistem de pază și/sau electronic) prima de asigurare va fi:

PA2 = SA x C = 12.000 x 0,32 % = 388,88 Ron

În cazul asigurării de răspundere civilă legală decurgând din prejudiciile produse terțelor persoane prima de asigurare va fi:

PA3 = SA x C = 10.000 x 0,15 % = 68,00 Ron

Deci prima de asigurare totală va fi:

PAtot = PA1 + PA2 + PA3 = 410,40 + 388,88 + 68 = 754,88 Ron

În momentul completării și semnării declarației de asigurare asiguratul trebuie să aducă la cunoștiința asigurătorului toate împrejurările care-i sunt cunoscute și care sunt esențiale pentru preluarea riscului de către asigurător. În cazul încălcării cu vinovăție a acestei obligații, asigurătorul poate să denunțe contractul de asigurare, pe parcursul duratei sale, în termen de 30 zile de la luare la cunoștință despre această împrejurare esențială. Denunțarea se face cu un preaviz de 5 zile și trebuie comunicat în scris.

Asigurătorul este eliberat de obligația plății despăgubirilor dacă o împrejurare esențială în ceea ce privește creșterea riscului, necunoscută lui, a fost cauza producerii evenimentului asigurat sau a influențat esențial mărimea despăgubirilor la a căror plată ar fi obligat.

CAPITOLUL 4

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Pentru creșterea profitabilității pe client, un asigurător trebuie să se concentreze asupra unor obiective ce trebuie îndeplinite. Un obiectiv important este acela de menținere a clientului. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv asiguratorul trebuie să introducă conceptul de management al calității serviciilor, să utilizeze la maxim oportunitățile de vanzare și să îmbunătățească semnificativ relația asigurator – asigurat. Unul dintre obiectivele eforturilor de transformare a interacțiunii cu clienții constă în creșterea gradului de loialitate al acestora. A dobândi din partea unui client un plus de loialitate solicită un consum de resurse care contribuie la profitul și reputația organizației.

Cu toate că societățile de asigurări își doresc păstrarea clienților și atragerea altora, majoritatea asiguraților manifestă nemulțumiri față de comportamentul asiguratorului.

Manifestările asiguraților se referă în special față de procesul de lichidare a unei daune:

neîncrederea asiguratorului față de asigurat. În cazul unei daune, se pierde foarte mult timp datorită acestei neîncrederi. Asiguratorul nu este convins că dauna este reală, iar evenimentul cauzator s-a produs exact cum povestește asiguratul;

inspectorul de daună ce trebuie să constate dauna, ajunge târziu la locul accidentului, iar în unele cazuri, nici nu ajunge, impunând deplasarea asiguratului la societatea de asigurare. Pentru constatarea unei daune la un autovehicul, sunt cazuri în care inspectorul nu se prezintă la locul accidentului invocând diverse motive, iar asiguratul este nevoit să ducă mașina avariată la asigurator pentru a se putea constata, înregistra și evalua dauna;

nu se evaluează dauna corecta la valoarea de piață întotdeauna. Societatea de asigurare nu achită integral valoarea bunului ce urmnează a fi despăgubit;

în general, dar mai ales iarna, timpul de constatare a unei daune este foarte mare. Iarna acest lucru se produce în mare parte din cauza condițiilor meteorologice, care conduc la eventuale produceri de accidente, ceea ce duce la aglomerarea departamentului daune.

Nici societățile de asigurare nu sunt pe deplin mulțumite de comportamentul asiguraților, care nu își îndeplinesc obligațiile dar sunt nemulțumiți dacă acest lucru conduce la reducerea obligației asiguratorului, adică asiguratul își pierde din drepturi.

Pentru a evita nemulțumirile pot aduce modificări poliței de asigurare oricand în cursul valabilității acesteia, modificările respective intrând în vigoare de la data ce se va conveni în scris.Se poate aprecia că piața asigurărilor este într-o continuă dezvoltare și că la aceasta contribuie, în mod evident, și tehnologiile utilizate.

Caracteristicile asigurărilor moderne și factorii care le influențează au determinat companiile de asigurări să adopte noi tehnologii care au rolul de a reduce costurile și de a a crește eficiența.Noile tehnologii dețin un rol major atât în vanzarea de asigurări cât și în activitatea de gestionare a daunelor. Aceste tehnologii sunt: internetul și sistemele video.

Internetul deține cel mai mare potențial ca modalitate de a vinde asigurări. Cu toate acestea, nu este folosit încă pe scară largă, avand în vedere aplicațiile utilizate și accesul limitat și destul de costisitor al populației.Există, însă, speranța că internetul va deține într-un viitor apropiat, cel mai important loc, fiind folosit în continuare alături de celelalte forme tradiționale de vanzare a polițelor de asigurare, prin filialele societăților de asigurare sau prin sistemul bancassurance.

Sistemele video pot fi folosite pentru a evalua daunele. Un exemplu de eficacitate îl poate constitui înregistrarea unui accident auto.

De exemplu, o cameră de vedere plasată într-un atelier auto poate ajuta specialiștii unei companii de asigurări să evalueze din propriile birouri daunele. Acest fapt conduce la scăderea costurilor de deplasare și centralizează într-o oarecare măsură, activitatea de evaluare a daunelor.

Toate mijloacele prezintă o serie de avantaje și dezavantaje. Concluzia este că societățile de asigurare ar trebui să se intereseze și să evalueze noile tehnologii, fără a renunța însă la cele tradiționale. Se pare că varianta optimă constă în utilizarea combinată a metodelor vechi cu tehnologiile moderne.

Societățile de asigurare trebuie să le transmită oamenilor o atmosferă serioasă și profesională pentru a le caștiga încrederea, convingandu-i de faptul că asigurarea este în beneficiul clientului.

Trebuie luate măsuri de amenajarea teritoriului și protecție la inundații, alunecări de teren, accelerarea programului de consolidare a clădirilor cu risc seismic este foarte important,adaptarea standardelor tehnice la modificările produse de încălzirea climei,îmbunătățirea capacității și mecanismelor de avertizare timpurie privind producerea riscurilor,adoptarea unui program național de asigurare pentru riscuri catastrofale,adoptarea unui program național de asigurare pentru riscuri catastrofale,încurajarea asigurării facultative a proprietății – locuințe și proprietăți agricole – astfel încât să fie acoperite și riscurile care nu fac obiectul asigurării obligatorii toate aceste masuri dacă se vor lua riscurile ar putea scăde riscurile provocate de catastrofe natural.

Atitudinea față de risc și disponibilitatea pentru o atitudine proactivă depind de percepția individuală:

► educația

► statutul economic și social

► exemplele din societate

► experiențele personale anterioare

► calitatea și coerența mesajelor receptate

Educația este un factor important de luat în calcul deoarece oamenii care sunt informați în facultate despre asigurari pot fi interesați si pot apela la aceste societați de asigurare intr-o proporție mai mare decat persoanele care nu au avut acest mijloc de informare.

Statutul economic si social este important deoarece persoanele care au un venit mai mare se pot gândi la o asigurare in schimb persoanele cu un venit mai mic nu se pot gandi la o asigurare deoarece nu au suficienți bani pentru a suporta cheltuielile unei asigurari.

Exemplele din societate sunt un exemplu demn de urmat deoarece aceștia și-au facut asigurările în scopul de a se proteja.

Experientele personale anterioare – dacă au existat,acest lucru poate fi un bun prilej de a ne gândi foarte serios la o asigurare pentru a nu mai trece prin aceleși experiențe neplăcute.

Calitatea si coerența mesajelor receptate,acest lucru poate fi transmis prin mass-media dar trebuie facut cu o calitate înalta si cu un mesaj destul de concret dar in același timp scurt și de înțeles pentru a putea fi receptat de toate categoriile de oameni.

BIBLIOGRAFIE

Bennett C., Dicționar de asigurări, Editura Trei, Sub egida UNSAR;

Bistriceanu Gheorghe, “Asigurări și reasigurări în România”, Editura Universitara, București, 2006;

Blidaru Gheorghe, Gabriel Robert, Anghel Blidaru, “Managementul societăților de asigurări și reasigurări”- Editura Valahia University Press, 2012;

Cistelecan Lazăr, Cistelecan Rodica, “Asigurări comerciale”; Editura Dimitrie Cantemir; 1997;

Ciumas C., “Asigurări Generale”, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj- Napoca, 2007;

Ciurel Violeta, “Asigurări și Reasigurări: abordări teoretice și practice internaționale”, Editura All Beck, București, 2000;

Constantinescu Dan Anghel, “Asigurări și reasigurări”; Editura Tehnică; București; 1998;

Constantinescu Dan Anghel,Constantinescu Livia, “Cadrul Juridic și asigurările”,Editura Semne, București,2003;

Cristea M. Dinca G., “Asigurări si reasigurări:noțiuni teoretice și aplicații practice”, Editura Universitătii Transilvania, Brașov, 2006;

Iosif Gh. N., Al. Ghersim, N. Crișan, I. Galiceanu, P. Tănăsescu, “Sistemul asigurărilor în România”, Editura Tribuna Economică București 1997;

Lungu Constantin Nicolae, “Asigurări de bunuri”; Editura Universității Alexandru Ioan Cuza Iași; 2009.

Marinică D, Paul T., “Teoria și practica asigurărilor,” Editura Economică, București

Mihăescu Liviu, “Asigurări comerciale”; Editura Alma Mater; 2003;

Negru, T., “Asigurari- Ghid practic”, Editura C. H. Beck, Bucureti, 2006;

Purcaru Ion, Iulian Mircea, Ghe. Lazăr, “Asigurarea de persoane și de bunuri”, Editura Economică;

Ștefan C., Negoină I., Enache S., “Asigurări și reasigurări în afacerile economice”, Editura Independența Economică, 1999;

Tănăsescu Paul, “Asigurări moderne de bunuri și persoane,” Editura Ase, București, 2003;

Văcărel Iulian, Florian Bercea, “Asigurări și Reasigurări”, Editura Expert, București 2007;

Văduva M, Văduva Ce, Căruntu Ct, Căruntu G. ,”Asigurări” , Editura Studii Economice, Tg Jiu ,2003;

Acte normative

Legea 243/2013 pentru modificarea si completarea Legii nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuintelor impotriva cutremurelor, alunecarilor de teren si inundatiilor;

Legea nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuințelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren sau inundațiilor;

Legea locuintei nr. 114/1996 legea locuinței;

Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările;

Rapoarte

***Raport privind activitatea desfașurată și evoluția pieței de asigurări în anul 2017 întocmit de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor,București 2018;

***Raport privind activitatea desfașurată și evoluția pieței de asigurări în anul 2016 întocmit de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor,București 2017;

Surse on-line

www.allianztiriac.ro

www.1asig.ro

www.bursaasigurarilor.ro

www.rasfoiesc.com

www.yumpu.com/ro/document/view/8623683/conditii-de-asigurare-casa-direct-allianz-direct/9

htttp://legislatie.just.ro/Public

ANEXA 1 Model de poliță PAD