Asigurarea Locuintei Impotriva Riscului de Cutremur de Pamant
Asigurarea locuintei impotriva riscului de cutremur de pamant
Cuprins
INTRODUCERE
CAPITOLUL I – Notiuni teoretice aferente riscului de cutremur de pamant si a fondului imobiliar
Riscul de cutremur de pamant
tipuri de seisme;
intensitate / magnitudine;
istoric cutremure in Romania;
zonele seismice in Romania;
Analiza fondului imobiliar din Romania
definitie fond de locuinte;
evolutia fondului de locuinte in perioada 2006 – 2011, previziuni pt 2014; + grafice
balanta fondului de locuinte urban vs rural;
analiza teritoriala a fondului de locuinte pe zone seismice la 31 dec 2011 (numar locuinte, numar camere de locuit, suprafata locuibila, tip proprietate- stat/privat);
CAPITOLUL II – Asigurarea locuintei impotriva riscului de cutremur de pamant
2.1 Asigurarile obligatorii si facultative impotriva riscului de cutremur de pamant
2.2 Modul de despagubire a unei locuinte in cazul unui cutremur de pamant in Romania
CAPITOLUL III – Concluzii si masuri de imbunatatire a protectiei locuintei impotriva cutremurului de pamant
ANEXE
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
Lucrarea de fata reprezinta un studiu asupra conceptului de asigurare a locuintei intr-o situatie particulara , cea a cutremurelor.
Motivatia alegerii acestei teme este….
Subiectul este unul de interes deoarece….
In capitolul1…
Capitolul 2 trateaza….
Cel de-al treilea capitol….
CAPITOLUL I – Notiuni teoretice aferente riscului de cutremur de pamant si a fondului imobiliar
Riscul de cutremur de pamant
tipuri de seisme;
intensitate / magnitudine;
istoric cutremure in Romania;
zonele seismice in Romania;
Doresc sa incep aceasta lucrare prina mentiona faptul ca miscarile seismice reprezinta zguduiri bruste si rapide ale scoartei terestre, de scurta durata, care se propaga in spatiu cu viteze mai mari de 1 km/s, sub forma unor oscilatii elastice, numite unde seismice . Chiar daca, in general, miscarile seismice au o durata foarte mica, numarul cutremurelor este impresionant de mare ceea ce le confera un caracter cvasi-continuu. Mentionez si ideea conform careia cutremurele se produc de obicei de-a lungul liniilor de separatie dintre placi, dar nici o zona de pe planeta nu este ferita de aparitia si manifestarea lor. Aici intervin tensiunile dintre cele doua parti apropiate ale unei falii, tensiuni ce se acumuleaza in timp de ani, sau zeci de ani. Pot avea loc miscari lente si de dimensiuni mici, nesesizabile de catre om, dar sesizate de seismografele de precizie. Cand rezistenta dintre roci cedeaza, se depasesc coeficientii de rezistenta la forfecare, la rupere, la smulgere a rocilor invecinate, se declanseaza catastrofa, o deplasare rapida si de dimensiuni mari, a straturilor vecine faliei. In cateva secunde mase mari de roca se pot deplasa pe orizontala sau verticala, distante de ordinul metrilor; pot avea loc prabusiri, sau ridicarea solului.
In ceea ce priveste intensitatea cutremurelor, aici este necesar sa mentionam cei trei factori de care aceasta depinde:
1.Cantitatea de energie eliberata de fortele accumulate in timp (masura pe scara Richter, in unitati de la 1 la 10) – cu cat energia eliberata este mai mare cu atat cutremurul este mai puternic si mai distrugator;
2.Adancimea la care s-a produs alunecarea dintre straturile de roci (epicentrul) – scoarta atenueaza propagarea undei de soc, cu cat epicentrul este mai adanc cu atat efectele se simt mai putin la suprafata;
3.Tipul suprafetei de deasupra epicentrului – un relief (teren) mai accindentat, cu roca mai tare, stancoasa, opune rezistenta mai mare la propagarea undei de soc, atat pe orizontala cat si pe verticala, sau oblic, decat un teren mai moala cu o zona mlastinoasa.
Permanent si peste tot pamantul se aseaza , sau au loc, miscari pe orizontala sip e verticala, intre straturile vecine. Pot fi zone linistite care sa devina active datorita tensiunilor dintre roci si straturi de roci, de-a lungul timpului.
In continuare fac referire la cauzele producerii cutremurelor. Acestea pot fi naturale sau antropice .
Naturale : – deplasarea plăcilor tectonice
– erupții vulcanice
– impactul cu meteoriți
Antropice : – mijloacele de transport (produc minicutremure)
– explozii subterane antropice (de exemplu un test nuclear subteran)
– edificii care se surpă (mine abandonate de exemplu)
Anual se înregistrează circa 500.000 de mișcări seismice, însă doar 0,2% din ele pot provoca pagube.
Cutremurele se impart in 4 categorii.
Cutremure tectonice
Sunt cele mai importante, fiind determinate de mișcările diverselor blocuri ale scoarței.
Reprezintă 95% din totalul cutremurelor înregistrate. Se produc prin deplasări bruște ale compartimentelor în lungul faliilor din scoarța terestră sau din zonele sub crustale. În interiorul Pământului mișcările corpurilor geologice se produc extrem de lent, provocând deformări ale maselor de rocă, aplicate progresiv până la limita de rezistență când acestea cedează, se rup și se reașează pentru realizarea echilibrului. Mișcarea este bruscă și constă dintr-o săritură elastică care generează șocul seismic.
În geologie, o falie este o fractură plană sau discontinuitate într-un volum de rocă, în care aexistat o deplasare semnificativă de-a lungul fracturii ca rezultat al mișcării pământului.
Există trei tipuri principale de falii care ar putea provoca un cutremur:
normală,
inversă (împingere) și
ciocnire-alunecare.
Faliile normală și inversă generează deplasări de alunecare-scufundare, în care deplasarea în lungul faliei are o componentă verticală.
Faliile normale apar în regiunile în care crusta se extinde (margini divergente).
Deplasările oblice – sunt acele miscari in zona unor falii care au atât componente verticale cât și orizontale ale deplasării.
b) Cutremure vulcanice
Sunt cutremure locale, care se produc în vecinătatea imediată a unui vulcan și sunt determinate de deplasarea magmei în vatra sau în coșul vulcanului și de exploziile care acompaniază erupția. Energia declanșată in cutremurele vulcanice este legată de amploarea procesului eruptiv, dar nu se resimnt decât pe areale restrânse în jurul sursei.
Un vulcan se formează prin ridicarea scoarței, alcătuind „conul vulcanului”, sub presiunea gazelor și magmei (rocile topite). Materiile incandescente ies la suprafață printr-un crater (deschidere cu forme si diametre diferite).
Erupția incepe printr-un jet fierbinte de gaze si vapori de apa ,insotit de materiale solide de diferite dimensiuni(cenusa,bombe vulcanice ,blocuri),dupa care lava incandescenta incepe sa curga sub forma unor suvoaie de foc pe marginele craterului. Erupția vulcanului este însoțită de cutremure de pământ, erupție de gaze, cenușă, bombe vulcanice (fragmente rupte din crater) și lavă (vâscozitatea ei diferă după reacția acidă sau bazică a lavei) care se solidifica prin răcire .
c) Cutremurele de prăbușire (gravitaționale)
Se produc, de obicei, în regiuni cu roci solubile (zone de carst) sau în zone cu eroziune avansată, fiind determinate de prăbușirea tavanului unei peșteri, deplasarea unor sedimente submarine sau surpări în cavități rezultate din minerit. Ele reprezintă 1% din totalul cutremurelor înregistrate si se disting prin adâncimea mică a locului de producere, prin intensitatea redusă și printr-o rază de acțiune restrânsă la câțiva kilometri.
d) Cutremure exogene
Au o pondere redusă și, în general, cu caracter stirct limitat local, putând fi provocate de impactul cu meteoriți, prăbușirea unor faleze datorită eroziunii, de modificări bruște ale presiunii atmosferice. De asemenea se pot menționa, efectele forțelor mareice. În categoria cutremurelor exogene fac parte cele rezultate din cause antropice ale cutremurelor (produse de om). Între acestea sunt de menționat exploziile subterane sau de suprafața, dezagregarea si prabusirea provocata a unor stanci, deplasarea unor vehicule grele, sau chiar exploziile menite sa produca vibratii seismice controlate.
Un seism se produce atunci când valoarea energiei acumulate prin acțiunea factorilor determinanți atinge limita de rezistență a rocilor. Acestea cedează brusc, ruptura generând un sistem de unde elastice care se propagă în toate direcțiile. Sursa seismică este partea din interiorul Pământului unde are loc ruperea sau modificarea stării de tensiune și de unde încep să se propage undele seismice. O caracterizare simplificată a poziției în interiorul Pămantului unde se produce cutremurul este dată de focar (hipocentru).
Falia este o fractură plană sau discontinuitate într-un volum de rocă, în care aexistat o deplasare semnificativă de-a lungul fracturii ca rezultat al mișcării pământului. Focarul este locul unde începe ruperea; el poate fi poziționat în spațiul tridimensional (ltitudine, longitudine, adâncime) cu ajutorul înregistrărilor seismice. Distanța hipocentrală este distanța de la focar la un punct de pe Suprafața Pământului, notată în general cu R. Epicentrul este punctul de pe suprafața Pământului care corespunde poziției focarului . Distanța epicentrală este distanța de la epicentru la un alt punct de pe suprafața Pământului, notată în general cu D
În funcție de adâncimea focarului, h, cutremurele sunt împărțite în trei categorii:
– cutremure crustale (de suprafață) pentru care 0 ≤ h < ; ele reprezintă marea majoritate a cutremurelor, sunt întâlnite pe centura Pacificului, în Asia, în bazinul Mediteranean, etc. Dacă sunt puternice pot fi distrugatoare, dar afecteaza suprafețe reduse.
– cutremurele sub-crustale (de adâncime intermediară) pentru care 70 ≤ h < ; mai puțin numeroase, afectează suprafețe importante, au o durata moderată, sunt întâlnite în Afganistan, Columbia, Japonia, Mexic, Filipine, România, etc.
– cutremurele de adâncime pentru care 300 ≤ h ≤ ; rare și cu o durată lungă, ele sunt întâlnite pe centura Pacificului.
In ceea ce priveste caracterizarea marimii unui cutremur și posibilitatea de a compara cutremurele au preocupat dintotdeauna comunitatea științifică și publicul larg. Înaintea existenței unei instrumentări seismice suficient dezvoltate, cuantificările mărimii unui cutremur s-au bazat pe descrierea calitativă a efectelor cutremurelor (intensitatea seismica). Mai târziu, înregistrările seismografelor au permis apariția unei măsuri cantitative ale mărimii cutremurelor (magnitudinea seismului).
Intensitatea seismică este o măsură a efectelor seismului în diferite amplasamente, ea variază de la amplasament la amplasament. Magnitudinea unui seism este o mărime măsurată/calculată a mărimii unui seism. Magnitudinea are o valoare unică, indiferent de locul unde ne aflam, indiferent de cât de puternică sau cât de slabă a fost vibrația terenului în diferite amplasamente, indiferent de avariile provocate de seism în diferite locuri. Unui seism i se asociază o magnitudine și o hartă a distribuției intensităților seismice.
Există mai multe scări de magnitudini și scări de intensități seismice.
a) Scara Richter
Scara Richter a fost imaginată în 1935 de Charles Richter și Beno Gutenberg, de of Technology, pentru a măsura puterea unui cutremur. Este o scară logaritmică, pentru că magnitudinea, după Richter, corespunde logaritmului măsurării amplitudinii undelor de volum (de tip P și S), la de epicentru și este gradată de la 1 la 9. De obicei intensitatea cutremurelor nu se exprimă în numere întregi, ci în numere fracționare.
Deoarece scara Richter este o scară logaritmică, o modificare de un grad pe scara Richter este corelată cu o modificare de 10 ori a amplitudinii undelor seismice și de aproximativ 30 de ori a energiei eliberată de cutremur.
b)Scara Mercalli
Scara Mercalli, inventată de seismologul italian Giuseppe Mercalli, este o scară care stabilește intensitatea unui cutremur pe baza observațiilor personale, subiective, din timpul cutremurului. Intensitatea seismelor se apreciază după gravitatea distrugerii clădiriloritudini și scări de intensități seismice.
a) Scara Richter
Scara Richter a fost imaginată în 1935 de Charles Richter și Beno Gutenberg, de of Technology, pentru a măsura puterea unui cutremur. Este o scară logaritmică, pentru că magnitudinea, după Richter, corespunde logaritmului măsurării amplitudinii undelor de volum (de tip P și S), la de epicentru și este gradată de la 1 la 9. De obicei intensitatea cutremurelor nu se exprimă în numere întregi, ci în numere fracționare.
Deoarece scara Richter este o scară logaritmică, o modificare de un grad pe scara Richter este corelată cu o modificare de 10 ori a amplitudinii undelor seismice și de aproximativ 30 de ori a energiei eliberată de cutremur.
b)Scara Mercalli
Scara Mercalli, inventată de seismologul italian Giuseppe Mercalli, este o scară care stabilește intensitatea unui cutremur pe baza observațiilor personale, subiective, din timpul cutremurului. Intensitatea seismelor se apreciază după gravitatea distrugerii clădirilor, construcțiilor, după tipul și amploarea deformărilor suprafeței terestre și după reacțiile populației la șocul seismic.
Efectele șocului se diminuează proporțional cu creșterea distanței față de epicentru. Cea mai utilizată scară de intensitate este scara Mercalli Modificat CMMD (sau MM) și prezintă diverse caracteristici.
In continuare voi detalia ateva aspecte privitoare la seismicitatea României. Acesata este repartizată pe mai multe zone epicentrale: Vrancea, Făgăraș-Câmpulung, Banat, Crișana, Maramureș și Dobrogea. La acestea se adauga zone epicentrale cu importanță locală în regiunea Jibou și a Târnavelor în Transilvania, nordul și vestul Olteniei, nordul Moldovei si Câmpia Română. Dintre aceste arii epicentrale, zona seismică Vrancea este cea mai importantă prin energia cutremurelor produse, extinderea ariei lor de macroseismicitate și caracterul persistent și concentrat al epicentrelor. În celelalte regiuni ale țării se evidențiază două cordoane de seismicitate moderată și puțin profundă, de-a lungul marginii Carpaților Meridionali și a Depresiunii Panonice și de-a lungul Carpaților Orientali, prelungindu-se spre SE pe linia Peceneaga-Camena. În aceste zone se produc cutremure crustale (focare cu adâncime între 5-) de joasă energie și intensitate, uneori policinetice (însoțite de numeroase replici), pe falii sau la intersecția unor fracturi; spre exemplu: faliile ce separă Masivul Făgăraș de Bazinul Transilvaniei și Bazinul Loviștei (cutremure făgărășene), fracturile dintre Carpații Meridionali și Depresiunea Panonică, active în zona Timișoara (seismele banatice – Banloc (Mw = 5.6) și Voiteg (Mw = 5.5), sistemul de falii din zona Oradea si falia Sf. Gheorghe care mărgineste Dobrogea de Nord.
Seisme de suprafață puternice au loc și , localitate de pe litoralul bulgăresc, în apropierea graniței cu Romania. in 1901, aici a avut loc un cutremur de 7,1 grade Richter. Cutremure de suprafață au loc și în câteva zone din Moldova, Câmpia Româna și Banat.
In urmatoarele randuri voi evidentia cateva aspecte din fiecare zona seismica a tarii.
1.Zona subcrustală Vrancea (VR)
Regiunea Vrancea este o regiune seismică complexă de convergență continentală cu cel puțin trei unități tectonice în contact: Placa Est-Europeană și subplăcile Intra-Alpină și Moesică. Activitatea seismică cea mai puternică din România se concentreză la adâncimi intermediare de (60-), într-o placă subdusă veche, aproape verticală. Generarea a 1 – 6 evenimente de magnitudine MW>7.0 pe secol într-un volum focal foarte restrâns implică un nivel înalt al deformării active (~3.5×10-7/an) în domeniul subcrustal care nu se regăsește în deformarea crustei.
La exteriorul zonei seismice de adâncime intermediară Vrancea apar cutremure normale, în numeroase zone, unele asociate cu fracturi de fundament mai adânc de 15 km: zona Focșani-Odobești, și cu focar superficial , Tudor Vladimirescu, Cudalbi și Tecuci în Moldova, sau pe linia Galați-Isaccea-Tulcea în Dobrogea de Nord.
Intensitățile asociate cutremurelor din aceste zone sunt III-IV, chiar V pentru zona Cudalbi, iar izoseistele sunt orientate NV-SE (Polonic, 1986). Această orientare a izoseistelor sugerează o legătură cu fracturi hercinice reactivate din soclul ce prelungește structurile geologice ale Dobrogei. De asemenea, faptul ca în unele din aceste regiuni (de exemplu Focșani-Odobești și Tecuci) se observă zone de sensibilitate seismică ridicată la cutremurele de origine vrânceană atestă faptul că faliile din soclul periferiei curburii Carpaților nu sunt sudate. In același sens pledează și producerea unor replici seismice la puțin timp după cutremurul produs în 4 martie 1977 pe falia Intra-Moesică-Tinosu-Călărași.
2. Zona Est Vrancea
Seismicitatea superficială asociată cu procesul de subducție din Vrancea se propagă difuz către est față de arcul carpatic, într-o bandă delimitată de falia Peceneaga-Camena la nord și de falia Intramoesică la sud (așa numita subplacă a Mării Negre). Seismicitatea constă din cutremure de mărime moderată, care nu depășesc magnitudinea 5.6, și pare să fie în mare măsură decuplată de activitatea seismică din litosfera subdusă. Această seismicitate se manifestă prin grupări în spațiu (în subzonele Râmnicu Sărat și Vrîncioaia) și în timp (șocurile principale ale secvențelor sunt însoțite de replici și adesea de preșocuri sau roiuri de cutremure). Secvențe seismice sunt comune pentru partea de est a zonei (regiunea Râmnicu Sărat) iar roiurile predomină în zona de nord (regiunea Vrîncioaia).
3. Subzona Râmnicu Sărat
Subzona Râmnicu Sărat reprezintă o regiunea seismică particulară. Activitatea ei seismică se caracterizează prin cutremure crustale de magnitudine moderată MW = 5.2, care adesea apar grupat în timp și spațiu, sub formă de secvențe. Hipocentrele sunt situate în general la adâncimi între 15 și , în regiunea de avanfosă din fața curburii majore a Arcului Carpatic. In această regiune stratul sedimentar atinge cea mai mare grosime (peste ) din întregul sistem al Arcului Carpatic.
4. Depresiunea Bârlad
Depresiunea Bârlad este o depresiune de subsidență situată la nord est de regiunea Vrancea în platforma Scitică, și reprezintă prelungirea către NV a Depresiunii Predobrogene. În zonă au fost observate numai evenimente de mărime moderată (patru șocuri cu MW>5.0 dar nu depășesc MW=5.6). Toate soluțiile de plan de falie disponibile indică un regim extensional orizontal predominant, cu o importantă componentă normală. Deși mecanismele disponibile aparțin cutremurelor mici (între 3.0 și 3.6), consistența lor pare a reflecta existența unui câmp de tensiuni regional caracteristi
5. Depresiunea Predobrogeană
Această zonă seismogenă aparține marginii sudice a Depresiunii Predobrogene delimitată de falia Sfântul Gheorghe. In mare, seismicitatea și mecanismele focale definitorii sunt similare cu acelea menționate pentru 5.3), grupată mai alesDepresiunea Bârlad: activitatea seismică moderată (MW) de-a lungul faliei Sfântul Gheorghe, și regimul extensional al câmpului deformărilor. Aceasta reflectă apartenența celor două zone aceleiași unități tectonice (platforma Scitică). Din acest punct de vedere ele ar putea fuziona într-o singură zonă seismogenică.
6 Falia Intramoesica
Falia Intramoesică traversează platforma Moesică în direcția SE-NV separând două sectoare cu constituție și fundament diferite. Deși este o falie adâncă bine definită, atingând baza litosferei (Enescu, 1992) și extinzându-se către sud-est înspre regiunea faliei Anatoliene (Săndulescu, 1984), activitatea seismică asociată este împrăștiată și slabă, cu doar două evenimente care depășesc magnitudinea 5. O creștere semnificativă a seismicității se observă în regiunea Shabla (SH), Bulgaria, unde în anul 1901 s-a produs un cutremur cu magnitudinea MW=7.2. Adâncimea focală are o valoare relativ mare (h ~ ), sugerând un proces activ în crusta inferioară sau în litosfera superioară.
7.Zona Făgăraș-Câmpulung
Zona Făgăraș-Câmpulung, situată la contactul dintre Platforma Moesică și orogenul Carpaților Meridionali. Ea este caracterizată de șocuri puternice ce pot ajunge ~6.5 fiind cele mai mari cutremure crustale (frecvent intre 5- adancime) înregistrate pe teritoriul României. Ultimul eveniment major s-a produs pe 26 ianuarie 1916 (MW=6.4) și a fost urmat de o semnificativă activitate de replici.
8. Zonele Banat și Crișana-Maramureș
Contactul dintre Depresiunea Panonică și orogenul carpatic se întinde de-a lungul părții vestice a graniței României. Chiar dacă nu se remarcă diferențe tectonice și geostructurale majore, pe baza distribuției seismicității se pot defini două arii active relativ distincte: zona Banat la sud, și aria Crișana-Maramureș la nord. Seismicitatea din zona Banat este caracterizată de mai multe cutremure cu magnitudine MW>5, dar care nu depășesc magnitudinea 5.6. Informațiile istorice sugerează pentru zona Crișana-Maramureș cutremure potențiale mai mari de 6, dar în secolul nostru a fost raportat doar un eveniment cu magnitudinea care se apropie de 5.
9. Depresiunea Transilvaniei
În centrul Depresiunii Transilvaniei este situată o altă zonă seismică, între Târnava Mare și Târnava Mică. In totalitate, cutremurele semnificative (cu magnitudine mai mare ca 5) au fost semnalate pe baza informațiilor istorice. Cel mai mare cutremur înregistrat în perioada instrumentală este cel din 12.11.1978, de magnitudine M=3.3, la o adâncime de . Este posibil ca focarele să fie situate pe fracturi sub Depresiunea Transilvanei.
1.2. Analiza fondului imobiliar din Romania
definitie fond de locuinte;
evolutia fondului de locuinte in perioada 2006 – 2011, previziuni pt 2014; + grafice
balanta fondului de locuinte urban vs rural;
analiza teritoriala a fondului de locuinte pe zone seismice la 31 dec 2011 (numar locuinte, numar camere de locuit, suprafata locuibila, tip proprietate- stat/privat);
In continuare fac o analiza asupra fondului imobiliar din Romania .
In acest sens mentionez faptul ca Romania dispune de un fond de 8.2 milioane unitati locative. Aceasta cifra reprezinta in jurul a 380 locuinte la 1000 locuitori. Aproape 88,4% din totalul fondului locativ este ocupat. Gospodaria medie este compusa din 3 persoane, ceea ce este relativ mult fata de indicele similar de 2,4 persoane/gospodarie existent in medie in cele 27 tari ale UE. Ca rezultat al privatizarii masive a fondului locativ public inchiriat, gradul de ocupare a locuintelor de catre proprietarii acestora a crescut pana la 81% (2003) cu tendinta de crestere in continuare. Intre anii 1990 si 2004 cca. 2,2 milioane locuinte s-au vandut, ceea ce reprezinta 27% din fondul total de locuinte. Fondul de locuinte sociale destinat inchirierii este de cel mult 2,7%. Datorita ocupantilor si calitatii tehnice a cladirilor, reabilitarea locuintelor a devenit o provocare primordiala.
Evolutia economica de-a lungul perioadei de tranzitie a determinat schimbari si in politica sectorului locative. Aici mentionam privatizarea si descentralizarea. Privatizarea este cea ce a contribuit la promovarea depturilor de proprietate, dar a determinat si o drastica reducere a fondului de locuinte de stat si a condus la aparitia unor dificultati majore in legatura cu satisfacerea cererii de locuinte si a coeziunii sociale. Decentralizarea este cea ce a incurajat aparitia si dezvoltarea sectorului privat, dar a determinat totodata o scadere drastica a fondurilor publice investite in constructia de locuinte si in infrastructura.
Reducerea numarului de locuitori si imbatranirea populatiei ar trebui sa reduca cererea de locuinte, insa cresterea numarului de proprietari de locuinte si suprafata utila redusa pe persoana mentine o cerere semnificativa pentru noi locuinte. Mai facem referire si la retrocedare. Cea care
include procese inca in curs de derulare la instantele judecatoresti, a provocat multe neplaceri, in special datorita practicilor corupte si insuficientelor spatii locative disponibile pentru asigurarea compensatiei.
Aproximativ 67% din fondul de locuinte existent a fost construit dupa 1960. Aceste cladiri sunt afectate de calitatea slaba a izolatiei termice si de procesul de deteriorare continua. Privatizarea fondul locativ a facut ca reabilitarea sa devina si mai dificil de realizat, intrucat foarte putini proprietari realizeaza faptul ca locuinta lor are in mod real nevoie de imbunatatiri. Majoritatea proprietarilor au serioase probleme financiare privind intretinerea locuintelor lor. In aceste conditii, proprietarii fie nu mai sunt interesati in reabilitarea spatiului lor locativ, fie renunta la solutia imbunatatirii conditiilor de viata datorita imposibilitatii de a suporta cheltuielile de reparatie. Trebuie de asemenea mentionat faptul ca multi proprietari inca mai considera ca statul trebuie sa le asigure sprijinul material necesar in aceasta problema, asa cum erau ei obisnuiti in perioada vechiului regim. Cu alte cuvinte, ei doresc sa beneficieze de avantajele detinerii unei proprietati, dar refuza responsabilitatea pe care un asemenea statut o implica. Numai 27% dintre proprietarii din zona urbana locuiesc in case individuale, 46% au inca probleme cu spatiul de locuit insuficent (conform statisticilor I.N.S.)Cea mai mare parte a fondului locativ situat in cladiri cu mai multe etaje este conectata la reteaua publica de incalzire aflata partial in stare tehnica proasta. In prezent se manifesta tendinta de a utiliza alte sisteme de incalzire, in special in noile constructii.
Tin sa aduc in discutie si idea de furnizare de locuinte in Romania. Aici , cu o suprafata medie a locuintelor mai mica de 40 m.p. si numai 15 m.p. suprafata medie locuibila pe cap de locuitor (suprafata utila include bucataria, coridoarele, etc. si este cu 20% – 30% mai mare), Romania are o mare problema in ceea ce priveste cantitatea. In cele 27 tari membre UE o locuinta are o suprafata utila medie de 87 m.p. si respectiv 36 m.p. pe cap de locuitor.
Furnizarea de locuinte este puternic influentata de privatizarea masiva din ultimii 20 ani,de volumul redus al noilor constructii si de investitiile insuficiente in fondul de locuinte existent. Oricum, privatizarea a contribuit la asigurarea posibilitatii de a avea o locuinta, cel putin pentru locatarii acestora. Situatia este diferita in cazul gospodariilor care intra pe piata imobiliara in ziua de astazi. Trei categorii de gospodarii sunt afectate in mod special de penuria de locuinte accesibile: tinerii, persoanele care se muta dintr-o localitate in alta si cei cu venituri mici.
Romania, ca in toate celelalte tari aflate in tranzitie privatizarea masiva a locuintelor inchiriate a generat dificultati majore in administrarea locuintelor. Sectorul public nu numai ca a transferat fizic locuintele catre ocupantii acestora dar a transferat si responsabilitatea intretinerii cladirilor, in mod special a partilor comune, pentru a acoperi costurile curente si cu energia, si pentru a asigura luarea deciziilor de catre proprietari intr-un cadru organizat. Ca prima consecinta cladirile practic au ramas neintretinute timp de cativa ani. Odata cu introducerea Legii 114/1996 au fost introduse conditiile generale de organizare si functionare a asociatiilor de locatari, inclusiv reglementari pentru intretinerea locuintelor. Astazi deja o mare parte a asociatiilor de proprietari au desemnat administratori ai cladirilor, in cele mai multe cazuri unul dintre proprietari. Se estimeaza ca pana in 2010 toate asociatiile de proprietari vor fi organizate in acest mod. Companiile profesionale de administrare a cladirilor nu sunt inca larg raspandite.
Mentionez aici cateva precizari cu privire la distinctia intre costurile locuirii si preturile pietei. Este necesar sa se faca o distinctie intre costurile locuirii, care se raporteaza la toate gospodariile ocupate si preturile pietei, care se aplica numai noilor contracte. Desigur, costurile locuintelor existente sunt mai mici decat preturile pietei. Ponderea cheltuielilor cu locuirea efectuate de gospodariile romanesti in 2003 ca pondere in consumul privat, inclusiv cu energia, a fost de 23%, putin peste media existenta in UE. Aceasta este consecinta costurilor reduse cu locuirea efectuate de foarte multi locatari. Aceasta pondere a cunoscut totusi o majorare cu 3,5% fata de 1998, fapt ce constituie un element ingrijorator intrucat o crestere in continuare pare a fi inevitabila avind in vedere dinamica actuala a pietei si cresterea finantarii ipotecare a condominiilor. Va fi totusi o problema daca privim la modul in care veniturile vor putea tine pasul cu dinamica evolutiei pietei imobiliare.Costurile cu locuirea vor creste in mod inevitabil, tinand cot de faptul ca finantarea ipotecara a locuintelor proprietate personala este intr-o puternica crestere, iar chiriile de pe piata sunt un multiplu al costurilor cu locuirea. De aceea cresterea costurilor cu locuirea ar putea deveni
o dinamita politica.
Costurile locuintelor cresc in special datorita puternicei dinamici a noilor contracte. Preturile pentru apartamente s-au dublat in Bucuresti din anul 2004 pana in 2006 ajungand la 1250 euro/m.p. (2006). In alte orase nivelul este mai redus, dar nu si dinamica. In Brasov preturile pentru apartamente au crescut de la 450 euro/m.p.(2004) la 650 euro/m.p.(2005). Potrivit CEPI, costul chiriei pentru o locuinta este de cca. 4 euro/m.p. in Bucuresti si de 3 euro/m.p. in Brasov (2005). Aceasta inseamna ca piata locuintelor in Romania este extrem de volatila. Potrivit UBS inchirierea unei locuinte nemobilate in apropierea zonei centrale costa 1010 euro/luna, adica similar cu preturile din Bruxelles sau Zurich Privatizarea masiva a locuintelor sociale a determinat un indice excesiv de ridicat al proprietarilor de locuinte si pe de alta parte o deteriorare a pietei chiriilor. Consecintele sunt grave:
●“Masa de manevra” a fostelor locuinte sociale lipseste. Aceasta este o problema dificila in special pentru gospodariile de tineri (care nu au mai beneficiat de avantajele privatizarii), pentru persoanele care migreaza spre ori intre orase si, desigur, pentru gospodariile cu venit redus.
●Au rezultat sectoare extrem de inegale ale pietei, cu chirii mult prea scazute pentru locuintele sociale ramase si chirii la nivel international practicate pe piata privata a locuintelor.
Furnizarea insuficienta de noi unitati locative a inceput deja sa afecteze dezvoltarea economica.
Piata ipotecara romaneasca cunoaste o evolutie exploziva in ultimii citiva ani. La sfarsitul anului 2002, volumul imprumuturilor ipotecare rezidentiale s-a ridicat la cca. 200 milioane USD, care reprezinta cam 0,7% din PIB. In anul 2003, nivelul s-a dublat la cca. 1,1 miliarde USD (sfarsitul anului 2004), reprezentand acum aproape 2.6% din PIB, care este inca foarte mic fata de media UE (47%). Piata se afla deci mult sub potentialul sau, estimat la cca. 5 miliarde USD. Aceasta rata de crestere se va mentine si datorita faptului ca Banca Nationala a Romaniei a anulat de la inceputul acestui an conditiile restrictive de acordare a imprumuturi introduse acum 2 ani. Majoritatea imprumuturilor ipotecare sunt acordate in valuta (cu rate ale dobanzii de 7.5 -10%), numai 15% din volumul imprumuturilor fiind in moneda nationala-RON (8,6-13%). Daca la inceputul anului 2000 Agentia Nationala pentru Locuinte era singura institutie care acorda imprumuturi ipotecare pentru o perioada de pana la 25 ani, in prezent exista peste 17 banci comerciale, 3 societati de credite ipotecare si doua banci “Bauspar” care concureaza pe o piata ipotecara tot mai atractiva, ca rezultat al unei imbunatatiri continue a conditiilor macro-economice, scaderea constanta a inflatiei si cresterea investitiilor si consumului.
In momentul de fata institutiile financiare romanesti isi finanteaza activitatea de creditare ipotecara folosind propriile resurse, depozitele pe termen scurt si facilitatile financiare furnizate in special de institutiile financiare internationale (BERD, IFC, DEG) astfel incit alternativele de finantare/refinantare lipsesc de pe piata ipotecara romaneasca. Luind in consideratie nevoia de diversificare a surselor de finantare existente, a fost recent adoptat de Parlament noul cadrul legislativ necesar pentru crearea si dezvoltarea pietei ipotecare secundare – care contine Legea bancilor de credit ipotecar, Legea obligatiunilor ipotecare si Legea securitizarii creantelor. Constituirea unei piete ipotecare secundare durabile cu instrumente viabile de refinantare va contribui la reducerea riscurilor cu care se confrunta creditorii.
In urmatoarele randuri doresc sa fac cateva referiri si la noile constructii de pe teritoriul tarii. In Romania au fost finalizate cca. 30000 de noi locuinte in 2004 iar in 2006 numarul a crescut la cca.39000 de noi locuinte. Aceasta reprezinta 1.7 locuinte finalizate la 1000 locuitori. In EU 25 media este de 4,8. Media europeana este consideratea ca fiind un minim pentru satisfacerea cererii urgente de locuinte. Pe baza unui studiu la nivelul UE s-a prognozat o cerere de 220000 locuinte pentru perioada 2004-2013. Acest numar este apreciat ca fiind totusi foarte mic. Realizarea unor noi modele de finantare pentru grupurile cu venituri medii este considerata o conditie preliminara importanta pentru cresterea constructiilor de locuinte.
Marea majoritate a constructiilor noi se realizeaza de catre persoane private – case uni-familiale si apartamente. Constructiile de locuinte destinate inchirierii sunt practic inexistente. In trecut situatia era diferita. In 1991 doar un sfert din noile constructii erau realizate de persoane fizice. Ponderea acestora a crescut la 90% la finele anilor 90 si este in prezent de 80%. Un al doilea mare jucator este sectorul public (de stat si municipalitatile) care asigura cca.15% din noile receptii.
Ponderea acestuia a scazut la numai 5% in 2001, dar a crescut intre timp la 20%. Aceasta crestere reflecta restabilirea locuintelor sociale de inchiriat, care se realizeaza in principal de ANL. Unele proiecte mari pe baza de planuri remarcabile si de calitate superioara a constructiei au fost realizate cu sprijinul surselor de finantare internationale ( Anuarul statistic din Romania, UNECE, PRC Boucentrum, International (2005), IIBW estimare).
Numarul autorizatiilor de constructii creste in fiecare an: in 2006 au fost emise 51,059 autorizatii de constructii in crestere cu 17.3% comparativ cu 2005 (43,542).
In Bucuresti rata de innoire a fondului locativ este mai mica decit media nationala, reprezentind 1,1 unitati noi per 1 000 lucuitori, datorita diferitilor factori, inclusiv retrocedari.
Aproximativ 83% din noile unitati locative sunt finantate din fonduri private, aproape toate constructiile de locuinte fiind executate in regie proprie si, in majoritatea cazurilor fara a opta pentru un credit ipotecar.
Singurul mod de a atinge volumul de constructii necesar de urgenta precum si volumul dorit de reabilitari este un sistem integrat de politici de locuire bazat pe modele de promovare eficiente si modele functionale de Parteneriat Public-Privat. Fara un numar semnificativ de locuinte sociale destinate inchirierii pare imposibil pentru tari ca Romania sa poata ajunge din urma volumul din Europa occidentala. Exemplele din multe tari ale Europei occidentale arata ca un sector de locuinte sociale bine conturat este un factor de stabilizare important in productia de locuinte. Constructia de locuinte ofera in continuare efecte semnificative de ghidare, in special in ceea ce priveste politicile economice, sociale, de mediu si regionale. Furnizarea de constructii de locuinte adecvate reprezinta de asemenea o conditie de baza in ceea ce priveste asigurarea mobilitatii fortei de munca controlata economic. Fondul de locuinte trebuie privit ca un element critic de infrastructura pentru Romania si de aceea ca un factor de stabilitate. Lipsa acestei infrastructuri poate determina consecinte sociale serioase. De aceea, politica sectorului locativ reprezinta atat o politica economica cat si sociala.
Consecinta furnizarii insuficiente de locuinte cu preturi accesibile duce la o diviziune a pietei in locuinte cu preturi mici si foarte mari, o mobilitate foarte redusa a fortei de munca si conditii de locuit adesea pur si simplu inacceptabile.
Cadrul institutional din Romania este pus la punct si cuprinde urmatoarele responsabilitati. Institutia responsabila cu proiectarea, promovarea si implementarea politicii si programelor de locuinte in Romania este Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor, ale carui principale obiective sunt :
●dezvoltarea constructiei de noi zone rezidentiale;
●imbunatatirea fondului de locuinte existent;
●imbunatatiera cadrului juridic, de reglementare si institutional.
In ceea ce priveste sectorul locuinte, competenta Guvernului Romaniei este repartizata pe cinci ministere: Ministerului Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor se ocupa de finantarea programelor de locuinte, managementul tehnic si fizic al fondului de locuinte, Ministerul Administratiei si Internelor este autorizat sa furnizeze subventii pentru incalzire, apa calda si apa rece pentru familiile cu venituri mici, sa elaboreze locui implementeze politica de dezvoltare regionala, sa asigure coordonarea intereselor statului la nivel central si local. Chestiunile legate de utilizarea energiei sint hotarite de Ministerul Economiei si Comertului iar Ministerul Justitiei este responsabil cu Registrul de Carte Funciara in timp ce Ministerul Agriculturii se ocupa de chestiunile legate de terenuri.
In elaborarea strategiei sectorului locativ, Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor si-a concentrat atentia pina acum pe urmatoarele prioritati:
●rezolvarea cazurilor reale de urgenta in privinta locuintelor, de exemplu reconstructia sau relocarealocuintelor deteriorate de dezastre naturale;
●finalizarea unui numar mare de locuinte neterminate dinainte de revolutie;
●promovarea unei strategii nationale a sectorului locuinte pentru a stimula sectorul de constructii de locuinte si a promova oferta de locuinte noi;
●proiectarea si implementarea cadrului legal ca fundament si conditie preliminara pentru functionarea sectorului locuinte pe baza principiilor economiei de piata.
Autoritatile locale au sarcina de a elabora planuri de dezvoltare si de asigura furnizarea de infrastructura pentru a sprijini dezvoltarea. Din acest motiv dezvoltarea proiectelor de locuinte private este inca minima iar lipsa unor planuri de utilizare si dezvoltare a terenurilor nu a putut facilita mai multe investitii. Lipsa facilitatilor de baza pare sa fie unul din cele mai deranjante aspecte ale calitatii locuirii in Romania.
Agentia Nationala pentru Locuinte
Agentia Nationala pentru Locuinte (ANL) a fost infiintata prin Legea 152/1998 in septembrie 1999 ca institutie de interes public cu finantare proprie. Principalul sau obiectiv este asigurarea dezvoltarii pietei de locuinte. De la infiintarea sa, aceasta institutie a fost privita ca o solutie practica pentru problemele existente privind locuintele si ca un mijloc adecvat prin care Statul poate furniza asistenta cetatenilor sai.
In prezent, ANL functioneaza in subordinea Ministerului Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor. Agentia detine o retea nationala de oficii teritoriale si colaboreaza cu constructori, institutii financiare, autoritati ale administratiei centrale si locale si organizatii straine. Cele doua programe principale ANL se concentreaza pe a) noi constructii de locuinte finantate ipotecar (unitati locative proprietate personala) si
b) furnizarea de locuinte inchiriate pentru tinerii sub 35 de ani.
Programul initial de credit ipotecar – axat pe creditarea ipotecara a diferitelor necesitati legate de locuire si constructia de noi locuinte la care lucrarile de constructii au fost supravegheate de Agentie – a cunoscut schimbari structurale la inceputul lui 2003. Urmare unui parteneriat public-privat de succes intre ANL si citeva banci, ANL a oprit activitatea sa de imprumutator ipotecar avand in vedere ca programul sau pilot si-a indeplint rolul de catalizator. ANL este in prezent responsabila cu constructia de noi locuinte pe terenuri puse la dispozitie de autoritatile locale in acest scop si administreaza subventiile guvernamentale acordate imprumutatilor care nu au mai beneficiat de sprijin de la stat. Bancile acorda imprumuturi ipotecare solicitantilor eligibili care sint inregistrati in baza de date a ANL si doresc sa achizitioneze locuinte noi construite prin ANL. La sfirsitul lui 2006 aprox. 1 400 de locuinte cu finantare ipotecara erau finalizate iar alte 1500 erau in constructie. In 2005 subventiile pentru constructia de locuinte noi proprietate personala au fost anulate din cauza interferentei cu reglementarile de piata. In acest an a fost adoptata o noua lege pentru alocarea unor subventii de pina la 20% din valoarea locuintei dar nu mai mult de 10 000 Euro pentru persoanele care au dreptul sa-si construiasca casa cu
un dezvoltator sau societate de constructii autorizate.
Programul de constructii de locuinte destinate inchirierii a fost implementat treptat in intreaga tara. La sfirsitul lui 2006, au fost predate beneficiarilor 17619 locuinte noi cu chirie iar altele 5152 erau in constructie.
In conformitate cu modificarile ulterioare la Legea 152/1998 privind infiintarea Agentei Nationale pentru Locuinte, obiectivele Agentiei sunt urmatoarele:
●Incheierea de aranjamente financiare.
●Atragerea si administrarea resurselor financiare pentru constructia, achizitionarea, reabilitarea, consolidarea si extinderea locuintelor, inclusive a celor cu chirie.
●Promovarea si dezvoltarea – la nivel sectorial si national – de programe privind constructia de locuinte cu chirie pentru tineri, constructia locuintelor sociale si a celor pentru cazuri de urgenta, constructia altor locuinte in proprietatea statului sau a unitatilor territorial administrative precum si interventii la imobilele existente, pentru implementarea masurilor stabilite prin programele guvernului.
●Programele Guvernului si sursele de finantare sint aprobate de Guvern la propunerea Ministerului Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor. Investitiile privind constructia acestor ocuinte sint finantate de la bugetul de stat si/sau bugetele locale, din imprumuturi interne/externe precum si din alte surse legal constituite.
●Achizitionarea de terenuri adecvate pentru constructia de locuinte si, dupa caz, monitorizarea de programe privind finalizarea infrastructurii conexe.
●Initierea si/sau dezvoltarea, in conditii de piata, a programelor privind constructia de locuinte proprietate particulara finantate ipotecar. Constructia este finantata din surse proprii ale beneficiarilor si/sau de imprumuturi imobiliare acordate acestora de catre banci si alte institutii financiare autorizate conform legii.
●Realizarea de studii de piata pentru piata imobiliara (cerere si oferta de locuinte, terenuri, costuri, etc.)
In vederea atragerii de resurse de finantare precum si furnizarii de infrastructura necesara pentru terenurile folosite la constructii de locuinte, persoanele juridice/societatile care desfasoara activitati in domeniul constructiei de locuinte, drumurilor, investitiilor imobiliare, serviciilor publice precum si al serviciilor de alimentare cu gaze si electricitate pot coopera cu Agentia Nationala pentru Locuinte si/sau autoritati publice locale pentru a finanta si implementa noi proiecte de dezvoltare pentru noi zone rezidentiale, pe baza contractelor incheiate conform legii.
Aproape intreaga activitate de creditare ipotecara din Romania se desfasoara prin banci universale/comerciale care sint autorizate, reglementate si supravegheate de Banca Nationala a Romaniei (BNR). Ca urmare a privatizarii, hiperinflatiei si diferitelor crize economice si bancare, aproape toate bancile comerciale din Romania sint detinute de investitori straini. Dupa privatizarea celei mai mari banci din Romania – Banca Comerciala Romana (BCR) – incheiata in 2005, 27 din cele 31 de banci comerciale, reprezentind 80% din activele bancare totale, sint in majoritate detinute de straini. Filialele bancilor straine au de asemenea o prezenta semnificativa cu aproximativ 8% din activele bancare.
Piata bancilor comerciale este concentrata: cele mai mari 5 banci comerciale detineau 60% din active si 61% din depozite in iunie 2004, cu BCR reprezentind 29% din activele totale din sistem.
Majoritatea creditorilor ofera imprumuturi ipotecare precum si imprumuturi pentru locuinte (sau imobiliare) in moneda locala sau valuta pe diferite termene. Odata cu scaderea ratelor dobanzilor la creditele ipotecare in RON au scazut si ratele in moneda forte iar ratele fixe nu mai sint populare. Imprumuturile pentru locuinte (sau imobiliare) pot fi oferite in conditii mai flexibile decit imprumuturile ipotecare, principala diferenta fiind ca scopul imprumutului nu trebuie sa fie legat de locuinta. Conform normelor BNR, sunt necesare garantii echivalente cu 133% din valoarea imprumutului.Exista putine informatii privind portofoliile ipotecare. Imprumuturile medii sint estimate intre 35.000 si 40.000 Euro, iar indicele imprumut/valoarea proprietatii (LTV) intre 60% si 65%.
Principalele surse de finantare pentru bancile comerciale si deci pentru ipoteci sunt depozitele proprii, in masura mai mica capitalul furnizat bancilor de companiile mama straine si in anumite cazuri institutii financiare internationale cum ar fi BERD si IFC.
Noua legislatie a pietei ipotecare a fost aprobata si are drept scop facilitarea emisiunii de obligatiuni ipotecare. Totusi, posibilii investitori pentru astfel de obligatiuni – fonduri de pensii, societati de asigurare si fonduri mutuale – nu sint inca bine pozitionati pe partea de cerere in Romania.
Trebuie mentionat ca procedura de executare a creditelor ipotecare rezidentiale este in mare parte netestat iar Biroul de credite, detinut si infiintat de banci cu 27 de membri, a fost infiintat ca un serviciu privat pe baza de comision.
Asociatia Nationala a Evaluatorilor din Romania (ANEVAR) acrediteaza toti evaluatorii si adopta metode uniforme de evaluare in conformitate cu reglementarile asociatiei UE, TEGOVA si cu practicile nord- americane.
La fel ca si celelate tari central europene, Romania a adoptat varianta sistemului german si austriac de banci de economisire-creditare pentru locuinte, Bausparkassen. Aceste institutii sunt proiectate sa colecteze depozite de economii la un nivel al dobanzii sub piata menit sa redirectioneze aceasta rata scazuta pentru finantarea cu dobanzi reduse a imprumuturilor acordate.
Bancile pentru Locuinte sunt populare in Romania atat datorita faptului ca subventia este semnificativa, cat si pentru ca activitatea poate fi profitabila pentru banca, determinandu-se astfel intrarea citorva competitor si campanii extinse de marketing.
Sistemul bancilor pentru locuinte romanesti poate fi rezumat dupa cum urmeaza:
● Legea principala: octombrie 2002, primele operatiuni in iunie 2004
● Reglementari: Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor/ Ministerul Finantelor reglementare/supraveghere a platii primei. Banca Nationala reglementari/supraveghere a bancilor pentru locuinte, ca urmare a anumitor reglementari si restrictii speciale, in principal dupa modelele germane.
● Prima anuala: In 2004-2005, 30% din economii dar limitate la salariul mediu brut lunar pe contract.
Incepand cu 2006, 15% dar limitat la 120 Euro. Pentru persoane sub 35 de ani sau cu copii, prima poate varia intre 135 si 150 Euro.
● Perioada minima de economisire: 18 luni pentru a obtine un imprumut contractual pentru locuinte (in prezent la 6%) daca se economiseste 40-50% din suma contractata. Sint disponibile imprumuturi intermediare la dobanda pietei. Este necesara economisirea pe cinci ani pentru a incasa prima fara utilizare pentru locuinte.
●Cerinta in scop locativ: este necesar sa existe ca obiect locuinta pentru a retrage economiile si prima, in afara de cazul in care au trecut cinci ani.
Imprumuturile sint numai in scopul locativ asa cum se demonstreaza cu documente justificative.
Alte aspecte relevante ale sistemului includ:
● Dobanda si prima pe economii scutita de impozit (dobanda pe depozite normale este supusa impozitarii).
● Incepand cu noul cod fiscal introdus in 2007, persoanele fizice isi pot deduce pana la 300 RON din venitul impozabil;
● Parametrii primei de stat stabililiti prin lege, necesita actiunea parlamentului pentru schimbare.
Prima banca pentru locuinte din Romania a fost infiintata in 2004 iar a doua imediat dupa aceea in 2005. Ambele au participatiuni germane si austriece Bausparkassen.
Romania nu are in acest moment o politica a sectorului locuirii pe termen lung, deci nu exista nici un document care sa formuleze obiective si prioritati pe termen lung referitoare la politica sectorului locuirii la nivel national, ca si criterii de evaluare si masurare a impactului programelor implementate.
Singurul document politic oficial il reprezinta Programul Guvernamental pentru perioada 2005 – 2008, aprobat de Parlamentul Romaniei la sfarsitul anului 2004. Acest document furnizeaza o descriere a programelor Guvernamentale in sectorul locativ si prioritatile in implementarea lor.
Principalul program al politicii sectorului locativ continua sa ramana construirea de noi unitati locative destinate inchirierii tinerilor pana in 35 de ani. Initiat in anul 2001 si coordonat de catre ANL, mai mult de 17000 unitati locative au fost receptionate pana in prezent in toata tara. Este de remarcat faptul ca dupa anul 2004 numarul de noi unitati locative receptionate anual a scazut semnificativ, poate datorita efectelor gravelor inundatii din 2005.
Incepand cu anul 2006 Guvernul a inceput sa acorde o atentie sporita programelor destinate fondului locativ existent: consolidarea cladirilor expuse riscului seismic si reabilitarea termica a cladirilor de locuit. Cadrul legislativ a fost semnificativ imbunatatit, insa o campanie publica de informare, educare si coordonare a actorilor implicati lipseste inca.
In cele ce urmeaza doresc sa realizez o analiza asupra fondului de locuinte in perioada 2006 – 2011 si sa fac aprecieri cu privire la balanta fondului de locuinte urban vs rural.
Reglementarea dezvoltarii urbane cu prevederi specifice pentru fiecare functie urbana si activitate, inclusiv locuinte in legatura cu dezvoltarea teritoriala a judetelor si Planul de dezvoltare teritoriala (incluzind Sectiunea I privind retelele nationale de transport – Legea nr.71/1996, revazuta si supusa aprobarii, Sectiunea III privind zonele protejate – Legea nr.5/2000 si Sectiunea IV privind Retelele de localitati – Legea 351/2001)
Informatii generale privind structura sectorului locativ la nivel national ca baza pentru fundamentarea politicilor pentru locuinte.
23 din 41 de judete au Planuri de dezvoltare teritoriala judeteana, in timp ce alte 4 sint in process de aprobare si 4 sint in process de revizuire si actualizare. Au fost elaborate Reglementari privind fiecare din Sectiunile aprobate ale Planului de dezvoltare teritoriala nationala. Din 2001 au fost finalizate 6 reglementari privind Sectiunea III, 7 privind Sectiunea IV si 98 de alte reglementari privind activitatea de planificare teritoriala si urbana.
Planurile existente de dezvoltare regionala si urbana sunt insuficiente numeric si calitativ, mai ales in privinta utilizarii acestora pentru atragerea de fonduri Europene pentru sectorul locuirii.
Romania este impartita in 41 de judete plus Municipiul Bucuersti si peste 2 500 de commune. In total exista opt regiuni de dezvoltare. Activitatile de planificare urbana sint reglementate de legea privind planificaera tertiroiala si urbana – legea 350/2001. 100% din orase si 99,01% din comune au planuri urbane generale si reglementari urbane aprobate. A inceput un proces de actualizare cu prioritate pe implementarea coridoarelor drumului pan-European. In decurs de 4 ani au fost avizate
de guvern 532 de documentatii de urbanism privind dezvoltarile centrelor urbane, revitalizarea centrelor istorice, noi dezvoltari rezidentiale, etc., aprobarea fiind decisa la nivel local conform legii.
Reglementari specifice au fost emise pentru dezvoltarea zonelor expuse riscurilor naturale (inundatii, cutremure), cu impact asupra dezvoltarilor rezidentiale din cadrul asezarilor umane. Sectiunea II referitoare la cursurile de apa (Legea nr. 171/1997) si sectiunea V privind zonele de risc natural (Legea nr. 575/2001).
In anul 2005 consultantul american Douglas Diamond de la URBAN INSTITUTE a executat studiul “Revizuirea politicii si subventionarii sectorului locativ si recomandari privind reforma politicilor specifice”. Lucrarea a fost executata pentru MTCT si finantata de Banca Mondiala.
Au fost identificate urmatoarele posibile obiective care pot prezenta interes pentru strategia sectorului locativ:
● Promovarea constructiilor de noi locuinte;
● Oportunitati de achizitionare a locuintelor de catre familiile de tineri; Oportunitati de inchiriere pentru familiile tinere;
● Oportunitati de inchiriere pentru persoanele sarace;
● Intretinerea pe termen lung a cladirilor de locuit din panouri de prefabricate; Dezvoltarea pietei locuintelor si a pietei de finantare a acestora.
O proportie semnificativă a populatiei României locuieste în prezent în apartamente. Constitutia României restrictionează dreptul de proprietate al cetătenilor străini asupra terenurilor în România. – ea nu restrânge dreptul de proprietate asupra constructiilor edificate în România. Din aceste considerante este posibil ca cetătenii străini să achizitioneze apertamente în România. Legea locuintei a fost adoptată în anul 1996 (legea nr. 114/1996)si a fost modificată de nouă ori de atunci. Actul normativ a fost inspirat de legea franceză din 06.07.1989. Aceste chestiuni prezentate mai sus ridică problema predictibilitătii si continuitătii legată de mediul legislativ. Contractul de vânzare-cumpărare a imobilelor (incluzând locuinte, apartamente) este reglementat de Codul Civil român din 1864. In sarcina vânzãtorului incumbă obligatia de a plăti taxe la transferul proprietătiile imibiliare, iar cumpãrãtorului obligatia de a înregistra noua situatie juridică în Cartea Funciarã. Definitile referitoare la diferite tipuri de locuinte pot fi găsite în art.2 al Legii locuintei. Potrivit acestor prevederi prin următoarele sintagme se înteleg:
Locuintă Constructie alcătuită din una sau mai multe camere de locuit, cu dependintele, dotările si utilitătile necesare, care satisface cerintele de locuit ale unei persoane sau familii.
Locuintă convenabilă Locuintă care, prin gradul de satisfacere a raportului dintre cerinta utilizatorului i caracteristicile locuintei, la un moment dat, acoperă necesitătile esentiale de odihnă, preparare a hranei, educatie si igienă, asigurând exigentele minimale prezentate în anexa nr. 1 la prezenta lege.
Locuintă socială Locuintă care se atribuie cu chirie subvennionată unor persoane sau familii, a căror situatie economică nu le permite accesul la o locuintă în proprietate sau închirierea unei locuinte în conditiile pietei.
Locuintă de serviciu Locuintă destinată functionarilor publici, angajatilor unor institutii sau agenti economici, acordată în conditiile contractului de muncă, potrivit prevederilor legale.
Locuintă de interventie Locuintă destinată cazării personalului unitătilor economice sau bugetare, care, prin contractul de muncă, îndepline te activităti sau functii ce necesită prezenta permanentă sau în caz de urgentă în cadrul unitătilor economice.
Locuintă de necesitate Locuintă destinată cazării temporare a persoanelor si familiilor ale căror locuinte au devenit inutilizabile în urma unor catastrofe naturale sau accidente sau ale căror locuinte sunt supuse demolării în vederea realizării de lucrări de utilitate publică, precum si lucrărilor de reabilitare ce nu se pot efectua în clădiri ocupate de locatari.
Locuintă de interventie Locuintă destinată cazării personalului unitătilor economice sau bugetare, care, prin contractul de muncă, îndepline te activităti sau functii ce necesită prezenta permanentă sau în caz de urgentă în cadrul unitătilor economice
Locuintă de interventie Locuintă destinată cazării personalului unitătilor economice sau bugetare, care, prin contractul de muncă, îndeplineste activităti sau functii ce necesită prezenta permanentă sau în caz de urgentă în cadrul unitătilor economice.
Locuintă de necesitate Locuintă destinată cazării temporare a persoanelor si familiilor ale căror locuinte au devenit inutilizabile în urma unor catastrofe naturale sau accidente sau ale căror locuinte sunt supuse demolării în vederea realizării de lucrări de utilitate publică, precum si lucrărilor de reabilitare ce nu se pot efectua în clădiri ocupate de locatari.
Locuintă de protocol
Locuintă destinată utilizării de către persoanele care sunt alese sau numite în unele functii ori demnităti publice, exclusiv pe durata exercitării acestora.
Casă de vacantă – Locuintă ocupată temporar, ca resedintă secundară, destinată odihnei si recreerii.
Locuintele sociale, locuintele de necessitate si urgentă apartin domeniului public a unitătilor administrativ teritoriale. Descrierea acestor tipuri de locuinte este făcută în anexele legii nr. 114/1996.
Dreptul de proprietate este fundamental în orice stat democratic si cade în sarcina statului de a asigura prezervarea lui. Din aceste considerente caracteristicile fundamentale trebuie reglementate prin Constitutie (asa cum rezulta si din Decizia Curtii Constitutionale a României nr. 4/1992.) Regimul general al proprietătii a fost perfectionat prin revizuirea Constitutiei, adoptatã în 1991, în anul 2003. Constitutia din 1991, înainte de revizuire prevedea că proprietatea este protejată. După modificarea prevederii legale, proprietatea este garantia de stat indiferent dacă este detinută public sau privat. În conformitate cu prevederile art. 44 din Constitutia României, cetătenii străini si apatrizii au dreptul de a dobândi în proprietate terenuri, în conditiile rezultând din aderarea României la Uniunea Europeană i rezultând din alte tratate interntionale în care România este parte, pe bazã de reciprocitate i în termenii i conditiile prevăzute de legislatia internă. Legea nr. 312/2005 stabile te conditiile în care cetătenii din statele membre UE si persoanele juridice si spatiul comunitar pot dobândi dreptul de proprietate aspra terenurilor în România, în aceleasi conditii ca si persoanele fizice sau juridice române, după aderarea tării la Uniunea Europeană.
Legea prevede o periodă de tranzitie pentru aplicarea acestor prevederi, astfel:
1. o perioadă de cinci ani de la data aderării României la Uniunea Europeană pentru non rezidenti care achizitionează teren pentru scopuri rezidentiale i pentru înfiintarea de sedii secundare.
2. o periodă de 7 ani de la data aderării României pentru terenuri agricole, păduri si terenuri forestiere (cu exceptia fermelor care sunt organizate ca societari comerciale). Cetătenii români care au o dublă cetătenie nu intră în sfera de interdictie prevăzute de prezentele legi. Trebuie să mentionăm că limitarea priveste doar terenurile. Cetătenii străini pot avea drept de proprietate aspra terenului si un dezmembrământ al dreptului de proprietate aspra suprafetei de sub cladire- un asa numit drept de superficie. În plus cetătenii străini pot să se mai bucure de drept de uzufruct aspra suprafetei de teren. Textele mentionate mai sus nu se aplică însă în situatia în care cetătenii străini sau apatrizii mostenesc aceste terenuri.
Cu exceptia dreptului de proprietate, terenurile pot fi subiect al altor drepturi accesorii, care de cele mai multe ori iau forma dreptului de superficie si uzufruct prezentate mai jos.
Drept de uzufruct – drept real care confera titularului sau posesia si folosinta asupra lucrurilor ce apartin altcuiva, percum si posibilitatea exercitarii acestor atribute in aceleasi conditii ca si proprietarul avand insa indatorirea de a conserva substanta lucrurilor respective.
Prin lege, dreptul de usufruct este limitat la o perioadă maximă de 30 de ani în cazul persoanelor juridice, iar în cazul persoanelor fizice el nu poate fi acordat pentru o perioadă mai mare decât viata beneficiarului. Fiind un drept real, uzufructul oferă un statut mai stabil posesorului, comparat cu concesiunea.
Drept de superficie – drept real care consta in dreptul de proprietate ce-l are o persoana numita superficiar asupra constructiilor, plantatiilor si altor lucrari aflate pe terenul apartinand altei persoane, teren in privinta caruia superficiarul dobandeste un drept de folosinta. OrdonananŃa Guvernului nr. 54 din 28 iunie 2006 referitoare la achiziŃiile publice i contractele de concesiune a fost publicată în Monitorul oficial nr. 569 din 30 iunie 2006. OrdonanŃa reglementează regimul legal al contractelor de achiziŃii publice i concesiune care sunt definite ca fiind Contractul de concesiune de bunuri proprietate publica, este acel contract incheiat in forma scrisa prin care o autoritate publica, denumita concedent, transmite, pe o perioada determinata, unei persoane, denumite concesionar, care actioneaza pe riscul si raspunderea sa, dreptul si obligatia de exploatare a unui bun proprietate publica in schimbul unei redevente.Fac obiectul contractului de concesiune bunurile care sunt proprietate publica a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale, potrivit Constitutiei si reglementarilor legale privind proprietatea publica.
Următoarele entităti juridice pot deveni concedente:
● ministerele sau alte organe de specialitate ale administratei publice centrale, în ceea ce priveste bunurile aflate în proprietatea guvernului
● consilii judetene, consilii locale, Consiliul General al Municipiului Bucuresti cât si alte organe de interes local cu privare la bunurile proprietate publică ale judetelor, oraselor sau comunelor.
Suprafetele de teren apartinând statului sau aflate în proprietatea publică a autoritătiilor locale si care sunt destinate constructiei pot fi date în concesiune în conditiile legii nr. 50/1991 referitoare la autorizatiile de constructie în forma modificată, prin licitatie publică cu respectarea reglementărilor privind urbanismul si amenajarea teritoriului. Ca o exceptie de la prevederile legale, concesiunea terenurilor aflate în proprietate privată poate fi acordată fără licitatie publică în baza unei taxe de concesiune anuală în următoarele situatii i pentru activitătile ce presupun:
(I) Constructia de obiective sociale sau de utilitate publică
(II) Constructia de locuinte de către Agentia Nationalã de Locuinte
(III) Constructia de locuinte pentru tinerii sub 35 de ani
(IV) Extinderea locuintelor deja ridicat
Concesiunea terenului apartinând domeniului public poate fi acordată doar pentru constructia de obiective de interes public. Concesiunea nu poate fi acordată de către autorităti în cazul în care există pretentii de revendicare decât după clarificarea situatiei juridice.
CAPITOLUL II – Asigurarea locuintei impotriva riscului de cutremur de pamant
2.1 Asigurarile obligatorii si facultative impotriva riscului de cutremur de pamant
Proprietarii de locuinte trebuie sa incheie anual polita de asigurare obligatorie, in caz contrar ei riscand o amenda intre 100 si 500 de lei. Desi aceasta asigurare este obligatorie, ea nu acopera decat inundatiile, alunecarile de teren si cutremurele, astfel ca, pentru mai multe riscuri, proprietarii trebuie sa incheie o alta polita, cea facultativa. Avand in vedere ca reglementarile in domeniu au fost modificate substantial in ultimii doi ani, cea mai recenta schimbare fiind operata chiar in luna iulie a acestui an, am pregatit astazi o sinteza utila cu tot ce trebuie stiut despre fiecare dintre cele doua polite, obligatorie si facultativa: ce riscuri acopera, ce avantaje si dezavantaje prezinta fiecare, precum si cum vei fi despagubit in cazul in care detii ambele tipuri de asigurari.
Asigurarea obligatorie a locuintei este reglementata de Legea nr. 260/2008, care stabileste ca toti proprietarii de locuinte sunt obligati sa incheie PAD, polita de asigurare emisa de PAID (Pool-ul de Asigurare Impotriva Dezastrelor Naturale, n.red.).
Acelasi document prevede ca suma asigurata obligatoriu, adica suma ce poate fi acordata ca despagubire, este echivalentul in lei a 20.000 Euro pentru fiecare locuinta de tip A(constructie cu structura de rezistenta din beton armat, metal ori lemn sau cu pereti exteriori din piatra, caramida arsa sau din orice alte materiale rezultate in urma unui tratament termic si/sau chimic) si a 10.000 Euro pentru fiecare locuinta de tip B (constructie cu pereti exteriori din caramida nearsa sau din orice alte materiale nesupuse unui tratament termic si/sau chimic). Astfel, prima obligatorie reprezinta echivalentul in lei a 20 Euro pentru locuintele de tip A si, respectiv, a 10 Euro pentru locuintele de tip B
In cazul in care imobilul cu destinatia de locuinta dispare sau sufera deteriorari ca urmare a producerii unui cutremur, inundatie, alunecare de teren, proprietarul care nu a incheiat polita nu beneficiaza de plata sumei asigurate, 10.000 sau 20.000 EUR, a explicat, pentru AvocatNet.ro. Pe langa acest aspect, subliniaza avocatul, autoritatile administratiei publice locale au obligatia de a verifica si sanctiona contraventional proprietarii de imobile cu destinatia de locuinta care nu au incheiat asigurarea obligatorie PAD, iar amenda este cuprinsa intre 100 si 500 lei."Chiar daca, valoric vorbind, nu acopera decat o locuinta modesta, asigurarea obligatorie reprezinta un <colac de salvare> pentru cazul in care pierzi tot sau aproape tot, prin eventualitatea nedorita, de multe persoane chiar ignorata, de producere a unui dezastru", a precizat si. Iar daca producerea unui dezastru nu poate fi prezisa, riscul cel mai sigur este cel de a fi amendat de catre Primarie, a adaugat Lates.
Amintim ca regulile in materie au fost modificate substantial in aceasta vara, prin Legea nr. 243/2013. Potrivit acestui act normativ, una dintre principalele modificari aduse la vechea legislatie este introducerea unui certificat de asigurare. Mai precis, proprietarii de locuinte vor avea posibilitatea sa demonstreze ca au casa asigurata impotriva dezastrelor naturale fie cu polita de asigurare obligatorie a locuintelor, asa cum era stabilit pana in prezent, fie cu certificatul de asigurare. In plus, noile reglementari stabilesc ca vor putea emite polite PAD nu doar actionarii PAID, ci toate societatile de asigurare autorizate sa practice riscuri de catastrofa.
2.2 Modul de despagubire a unei locuinte in cazul unui cutremur de pamant in Romania
Riscurile care sunt preluate in asigurare de PAID pentru locuinta asigurata, inclusiv pentru elementele de constructie si dependintele, dotarile si utilitatile constructiei, sunt cutremurele de pamant, alunecarile de teren si inundatiile, ca fenomene naturale. "Bineinteles, aceasta polita acopera si daunele directe produse locuintelor, consecinta indirecta a producerii unuia dintre riscurile enumerate anterior".
In schimb, potrivit avocatului, asigurarea obligatorie nu acopera daunele provocate:
de inundatii produse in timpul formarii unor lacuri de acumulare sau in timpul schimbarii artificiale a cursurilor de apa; prin timpul formarii lacului de acumulare se intelege umplerea cu apa a lacului de acumulare pana la nivelul deversorului;
in cazurile de amenintare brusca de prabusire sau alunecare de teren, precum si in cazul imposibilitatii folosirii chiar prin repararea sau consolidarea cladirilor, daca aceste fenomene au fost prilejuite, inlesnite ori agravate de sapaturi sau lucrari edilitare de orice fel, lucrari de prospectiuni, explorari ori exploatari miniere sau petroliere, la suprafata ori in profunzime, indiferent de timpul trecut de la terminarea sau abandonarea lor;
de tasarea (lasarea) terenului de fundatie fie sub sarcina constructiei, fie datorita altor cauze;
de formarea de crapaturi in terenul de fundatie sau in terenul din preajma cladirii, datorita variatiei de volum a terenului, ca urmare a contractiei/dilatarii produse de inghet/dezghet;
terenului care imprejmuieste locuinta si care nu este asociat notiunii de locuinta si nu face obiectul asigurarii;
la anexele care fac ori nu fac corp comun cu constructia cu destinatia de locuinta asigurata (garaje, magazii, soproane, grajduri, jardiniere, pergole, imprejmuiri etc.), precum si la instalatiile si amenajarile speciale (piscine, saune, rampe auto etc.);
la bunurile de orice fel, altele decat constructia cu destinatia de locuinta (bunuri sau obiecte necesare locuirii, hartii de valoare etc.).
Totodata, PAID nu acorda despagubiri pentru:
locuinte construite in zone in care organele in drept au interzis acest lucru prin acte publice sau comunicate asiguratului;
prabusirea cladirilor exclusiv ca urmare a defectelor de constructie, chiar daca are legatura cu producerea unui risc asigurat;
cheltuielile de cazare provizorie pana la refacerea locuintei care face obiectul asigurarii PAD si care a fost avariata in urma producerii unui risc acoperit.
Riscuri acoperite de asigurarea facultativa a locuintei
Dezastrele naturale – cutremure, inundatii, alunecari de teren – sunt doar o parte dintre riscurile care pot ameninta o locuinta. Mai precis, se pot mentiona, la aceste capitol, si incendiile, inundatiile provocate de spargerea conductelor ori furtul bunurilor din locuinta..
"Pentru a te proteja in astfel de situatii neplacute, a caror frecventa este, din pacate, in crestere, este recomandat sa fii asigurat printr-o polita facultativa. Astfel, iti vei putea recupera pierderile suferite, in eventualitatea in care acestea ar avea loc".
Iata ce se poate asigura prin polita facultativa:
Riscurile catastrofice pentru cladire (dezastrele naturale) – pentru valori care exced suma asigurata obligatoriu prin PAD (10.000 / 20.000 euro)
Riscurile catastrofice pentru bunuri din gospodarie, pentru valorile nominale: cutremur, inundatii si aluviuni, prabusire/alunecare de teren.
Riscurile standard: incendiu, trasnet, explozie, caderea aparatelor de zbor.
Alte riscuri:
– Inundarea provocata de apa de conducta
– Furt si vandalism prin efractie sau acte de talharie
– Furtuna, uragan, vijelie, tornada
– Ploaie torentiala – efecte directe
– Grindina – efecte directe
– Greutatea zapezii si/sau ghetii, avalansa de zapada
– Izbirea din exterior de catre autovehicule
– Cadere accidentala de corpuri pe cladirea asigurata
– Greve, tulburari civile si actiuni ale unor grupari rauvoitoare
– Spargerea accidentala a bunurilor casabile, pentru o limita maxima de despagubire (ex. 1.000 EUR).
In plus, potrivit consultantului contactat de AvocatNet.ro, mai exista posibilitatea de a alege suplimentar pentru o protectie sporita. Astfel, puteti opta pentru asigurare impotriva avariilor accidentale produse la instalatiile interioare de gaze, apa, canal, climatizare sau incalzire centrala, spargerii accidentale a bunurilor casabile, pentru limite mai mari de 1.000 EUR sau cazarii temporara la o alta locatie, pe parcursul reparatiilor.
Asigurarea obligatorie a locuintei prezinta mai multe dezavantaje decat avantaje. Astfel, referitor la avantajele acestei polite, pot fi mentionate sumele asigurate, de 10.000 EUR si 20.000 EUR, destul de mari comparativ cu prima de asigurare, care e doar 10, respectiv 20 EUR. Totodata, procedura de despagubire este destul de rapida.
"Primul dezavantaj a este imposibilitatea de a putea opta si pentru asigurarea impotriva altor riscuri decat cutremur, inundatie, alunecari de teren sau de a putea opta pentru o suma asigurata mai mare, concomitent cu plata unei prime de asigurare mai mari". De asemenea, PAD-ul nu despagubeste pentru bunurile existente in locuinta si distruse/avariate ca urmare a producerii unui risc asigurat.Un alt dezavantaj al asigurarii obligatorii este faptul ca pot fi asigurate doar imobilele cu destinatia de locuinta. In cazul in care un imobil asigurat PAD isi pierde destinatia de locuinta, polita PAD devine nula.Mai mult decat atat, avocatul subliniaza ca nu sunt asigurabile imobilele cu destinatia de locuinta incadrate intru-na din clasele de risc seismic, pana la semnarea procesului verbal de receptie a lucrarilor de consolidare.
In ceea ce priveste polita facultativa, printre avantaje se numara contractul in care drepturile si obligatiile partilor sunt stabilite pe baza liberului consimtamant, asiguratul putand opta pentru o suma asigurata si pentru riscurile impotriva carora doreste sa se asigure. In plus, potrivit specialistului din cadrul Corciu si Asociatii, se poate opta si pentru asigurarea bunurilor din locuinta, in schimbul platii unei prime de asigurare.
Pe de alta parte, dezavantajele acestei polite sunt reprezentate de primele de asigurare considerabil mai mari decat in cazul PAD, in stransa legatura cu o procedura de plata a despagubirilor destul de greoaie si complexa, pentru incasarea despagubirilor fiind nevoie de o multime de acte. "Incheierea contractului facultativ este la latitudinea asiguratorului, care poate refuza incheierea unei polite facultative pentru o locuinta care prezinta un risc de daunalitate ridicat".
Potrivit legislatiei in materie, un imobil cu destinatia de locuinta nu poate detine o polita facultativa care sa ofere protectie impotriva cutremurelor, inundatiilor sau alunecarilor de teren, aceste riscuri fiind acoperite strict de catre polita PAD. Practic, subliniaza Marius Lungu, prin modificarea Legii 260/2008, legiuitorul a interzis incheierea politelor facultative pentru imobilele cu destinatia de locuinta care nu beneficiaza de o polita PAD.
Bineinteles, daca proprietarul unui imobil asigurat printr-o polita PAD pentru suma de 20.000 EUR doreste, are posibilitatea ca prin incheierea unei polite facultative, sa asigure respectivul imobil la o suma mult mai mare. In aceasta situatie, explica in continuare reprezentantul Corciu si Asociatii, la producerea riscului asigurat, proprietarul va fi despagubit proportional de catre PAID, pana la concurenta sumei de 20.000 EUR, in cazul distrugerii totale a imobilului, iar pentru diferenta de catre asiguratorul cu care a incheiat polita facultativa.
"Concret, printr-o asigurare facultativa se poate asigura absolut orice, in baza unei prime de asigurare stabilita proportional cu suma asigurata, cu exceptia riscurilor si a sumelor asigurate prin polita PAD".
Legea nr. 243/2013, in vigoare din luna iulie, clarifica modalitatea de despagubire pentru proprietarii care au incheiat atat o polita de asigurare obligatorie a locuintei, cat si una facultativa. Astfel, conform regulilor aplicabile deja, in caz de dezastru, proprietarii vor primi despagubiri mai intai in baza politei obligatorii si apoi in baza celei facultative.
"(41) In cazul in care o persoana are atat un contract de asigurare obligatorie, cat si unul de asigurare facultativa, plata despagubirilor se face mai intai in baza contractului de asigurare obligatorie, urmand ca pentru restul de despagubire neacoperit, plata sa se faca in baza contractului de asigurare facultativa", se precizeaza in actul normativ citat.
Potrivit dispozitiilor, valoarea asigurata luata in calcul la stabilirea ratei asigurarii facultative reprezinta diferenta dintre valoarea totala a locuintei asigurate si valoarea asigurata luata in calcul la stabilirea ratei asigurarii obligatorii.
CAPITOLUL III – Concluzii si masuri de imbunatatire a protectiei locuintei impotriva cutremurului de pamant
Politicile de mediu, care constituie subiect de preocupări pentru acest simpozion, au ca un obiectiv central asigurarea unei dezvoltări durabile. Politicile de mediu trebuie, în altă
ordine de idei, să aibă în vedere evitarea în măsura posibilului, sau limitarea amplitudinii dezastrelor, fie că acestea sunt dezastre care se dezvoltă treptat, ca unele dintre dezastrele ecologice, epuizarea resurselor etc., fie că acestea apar brusc, ca dezastrele generate de cutremure sau inundații, de unele accidente industriale grave etc. Având în vedere aceste considerații, trebuie recunoscută necesitatea unei corelări strânse și eficiente între politicile de mediu și stratehia de apărare împotriva dezastrelor,
Pentru a preveni urmările dezastruoase ale cutremurelor, un rol important revine instruirii tuturor oamenilor cu regulile de comportare pe timpul cutremurului și în perioadele următoare ale acestuia.
Întrucât mișcarea seismică este un eveniment imprevizibil, apărut de regulă prin surprindere, este necesar să cunoaștem bine modul și locurile care pot asigura protecție în toate împrejurările: acasă, la serviciu, în locurile publice, în mijloacele de transport etc. Acestea cu atât mai mult cu cât timpul pe care îl avem la dispoziție pentru realizarea unei oarecare protecții este foarte scurt.
Regulile de comportare și măsurile de protecție în caz de cutremur, trebuie adoptate înainte de producere, pe timpul producerii cutremurului și după ce mișcarea seismică a trecut.
Pentru protecție înainte de cutremur este necesar să se realizeze măsuri de protecție a locuinței și în afara acesteia.
În măsurile de protecție a locuinței se impun si totodata personal recomand urmatoarele:
– recunoașterea locurilor în care ne putem proteja; grinda, tocul ușii, birou sau masă rezistentă etc.;
– identificarea și consolidarea unor obiecte care pot cădea sau deplasa în timpul seismului ;
– asigurarea măsurilor de înlăturare a pericolelor de incendiu: protecția și evitarea distrugerilor la instalațiile de alimentare cu electricitate, apă și gaze;
– cunoașterea locurilor de întrerupere a alimentării cu aceste surse;
– asigurarea stării de rezistență a locuinței. La nevoie se consultă organele de protecție civilă locale sau alți specialiști;
– asigurarea, în locuri cunoscute și ușor accesibile, a îmbrăcămintei pentru timp rece, a unei rezerve de alimente a unor materiale și obiecte necesare realizării unei truse de prim ajutor familial;
– asigurarea unei lanterne, a unui aparat de radio cu tranzistor și bateriile necesare
ANEXE
[ANEXA 1] FALIE NORMALĂ
[ANEXA 2] FALIE INVERSĂ
[ANEXA 3] FALIE CU LOVIRE – ALUNECARE
[ANEXA 3] FALIE CU LOVIRE – ALUNECARE
[ANEXA 5] Formarea unui vulcan la marginea plăcilor continentale
ANEXA 6 Sursa seismica
Axexa 7
Anexa 8
Seismicitatea Romaniei
Anexa 9
BIBLIOGRAFIE
BIBLIOGRAFIE
[1]http://geografilia.blogspot.ro/2010/10/teoria-pamantului-gol-si-civilizatiei.html
[2]http://www.referatele.com/referate/diverse/online2/CUTREMURELE–Ce-este-cutremurul–cum-se-formeaza-si-cum-se-masoara-referatele-com.php
[3]https://www.google.ro/search?q=Cutremure+harti&hl=ro&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=CHNqUbuUL874sgaQ94CgCw&ved=0CEQQsAQ&biw=1366&bih=638
[4]https://www.google.ro/search?q=cutremure+seismograme+imagini&hl=ro&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=hnRqUeyGFpDcsgaO_oC4BA&ved=0CDEQsAQ&biw=1366&bih=638
[5] http://ro.wikipedia.org/wiki/Falie
[6] http://ro.wikipedia.org/wiki/Vulcan_%28geografie%29
[7]https://www.google.ro/search?q=unde+seismice&hl=ro&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=qJZqUfvsBMGSO-7OgJgK&sqi=2&ved=0CDgQsAQ&biw=1366&bih=638
[8]https://www.google.ro/search?q=scara+mercalli+si+scara+richter&hl=ro&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=r15sUY7MC8SltAbX74EY&sqi=2&ved=0CD0QsAQ&biw=1366&bih=605
[9] http://ro.wikipedia.org/wiki/Cutremur
[10] Basarab-Petru Dragomir, “Geologie Fizicã”, Ed. Universiãții din București 2002
Ardeleanu L. et al. (2005), Probabilistic seismic hazard map for Romania as a basis for a new building code. Natural Hazards and Earth System Science 5, 679 – 684
Atanasiu I. (1961), Cutremurele din Romania. Academia R.P.R., Bucuresti, 194pp
Oncescu M., Marza V. I., Rizescu M., Popa M. (1999), The Romanian earthquake catalogue between 984-1997, Vrancea Earthquakes: Tectonics, Hazard and Risk Mitigation (edited by F. Wenzel et al.), 43 – 47
Radulian M., Mandrescu N., Panza G.F., Popescu E., Utale A. (2000), Characterization of Seismogenic Zones of Romania, Pure appl. geophys. 157, 57 – 77.
BIBLIOGRAFIE
BIBLIOGRAFIE
[1]http://geografilia.blogspot.ro/2010/10/teoria-pamantului-gol-si-civilizatiei.html
[2]http://www.referatele.com/referate/diverse/online2/CUTREMURELE–Ce-este-cutremurul–cum-se-formeaza-si-cum-se-masoara-referatele-com.php
[3]https://www.google.ro/search?q=Cutremure+harti&hl=ro&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=CHNqUbuUL874sgaQ94CgCw&ved=0CEQQsAQ&biw=1366&bih=638
[4]https://www.google.ro/search?q=cutremure+seismograme+imagini&hl=ro&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=hnRqUeyGFpDcsgaO_oC4BA&ved=0CDEQsAQ&biw=1366&bih=638
[5] http://ro.wikipedia.org/wiki/Falie
[6] http://ro.wikipedia.org/wiki/Vulcan_%28geografie%29
[7]https://www.google.ro/search?q=unde+seismice&hl=ro&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=qJZqUfvsBMGSO-7OgJgK&sqi=2&ved=0CDgQsAQ&biw=1366&bih=638
[8]https://www.google.ro/search?q=scara+mercalli+si+scara+richter&hl=ro&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=r15sUY7MC8SltAbX74EY&sqi=2&ved=0CD0QsAQ&biw=1366&bih=605
[9] http://ro.wikipedia.org/wiki/Cutremur
[10] Basarab-Petru Dragomir, “Geologie Fizicã”, Ed. Universiãții din București 2002
Ardeleanu L. et al. (2005), Probabilistic seismic hazard map for Romania as a basis for a new building code. Natural Hazards and Earth System Science 5, 679 – 684
Atanasiu I. (1961), Cutremurele din Romania. Academia R.P.R., Bucuresti, 194pp
Oncescu M., Marza V. I., Rizescu M., Popa M. (1999), The Romanian earthquake catalogue between 984-1997, Vrancea Earthquakes: Tectonics, Hazard and Risk Mitigation (edited by F. Wenzel et al.), 43 – 47
Radulian M., Mandrescu N., Panza G.F., Popescu E., Utale A. (2000), Characterization of Seismogenic Zones of Romania, Pure appl. geophys. 157, 57 – 77.
ANEXE
[ANEXA 1] FALIE NORMALĂ
[ANEXA 2] FALIE INVERSĂ
[ANEXA 3] FALIE CU LOVIRE – ALUNECARE
[ANEXA 3] FALIE CU LOVIRE – ALUNECARE
[ANEXA 5] Formarea unui vulcan la marginea plăcilor continentale
ANEXA 6 Sursa seismica
Axexa 7
Anexa 8
Seismicitatea Romaniei
Anexa 9
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Asigurarea Locuintei Impotriva Riscului de Cutremur de Pamant (ID: 136623)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.