Asigurarea de Raspundere Civila Profesionala
Cuprins
1.Conceptul de asigurare
1.1Conceptul de asigurare in Romania
1.2Termeni folositi in asigurari
1.3 Istoria asigurarilor
1.4 Cadrul legislativ
2. Contractul de asigurare
3.Piata asigurarilor
4.Asigurari de raspundere civila
4.1Caracteristici ale asigurarilor de raspundere civila
4.2Forme ale contractului de asigurare de raspundere civila
4.3Tipuri de asigurari de raspundere civila
4.4 Asigurarea de raspundere civila profesionala
4.4.1Asigurarea de raspundere civila profesionala decurgand din practica medicala
4.4.2Asigurarea de raspundere civila profesionala a farmacistilor
4.4.3Asigurarea de raspundere civila profesionala a avocatilor
4.4.4 Asigurarea de raspundere civila profesionala a persoanelor ce exercita activitati in domeniul financiar-fiscal si evaluare
4.4.5 Asigurarea de raspundere civila profesionala a administratorilor judiciari si ai lichidatorilor
4.4.6 Asigurarea de raspundere civila profesionala a notarilor publici
4.4.7 Asigurarea de raspundere civila profesionala a brokerilor de asigurare
4.4.8 Asigurarea de raspundere civila profesionala a arhitectilor si inginerilor constructori
4.4.9 Asigurarea de raspundere civila profesionala a operatorilor autorizati ai arhivei electronice de garantii reale-mobiliare
4.4.10 Asigurarea de raspundere civila profesionala a cadrelor didactice si pedagogice
4.4.11 Asigurarea de raspundere civila profesionala a medicilor veterinari
4.4.12 Asigurarea de raspundere civila profesionala a agentiilor de turism
Asigurarea de raspundere civila profesionala a persoanelor care lucreaza in activitatea de standardizare si certificare a conformitatii
CAPITOLUL 1
CONCEPTUL DE ASIGURARE
1.1 Conceptul de asigurare in Romania
Dezvoltarea asigurarilor are conotatii economice complexe acest lucru decurgand din faptul ca activitatile economice sunt expuse permanent unoor multitudini de riscuri generate de factori obiectivi si subiectivi,asfel asigurarea este un proces economico-social necesar si obiectiv, deoarece actioneaza ca un mijloc de protectie .Astfel despagubeste pierderile financiare acoperite de riscuri asigurate si asigura continuitatea activitatii economice intrerupte temporar .
Conform profesorilor Vacarel Iulian si Bercea Florian “asigurarea actioneaza in stransa legatura cu existentta unor riscuri commune a caror producere poate provoca pagube importante economiei nationale sipopulatiei.
Profesorul Bistriceanu Gheorghe considera ca :”asigurarea este un sistem de relatii economico-sociale,proces obiectiv necesar al dezvoltarii economice si sociale izvarat din actiunea legilor economice obiective,care consta in crearea in comun , de catre populatie si agentii economici amenintate de anumite riscuri , a unui fond din care se compenseaza daunele si se satisfac si alte cerinte economico-financiare ,probabile ,imprevizibile”.
Dictionarul Le Petit Larrousse , editia 1996,precizeaza ca :”asigurarea este o garantie acordata de un asigurator asiguratului sau, de a indemniza eventualele pagube, in schimbul unei prime sau cotizatii”.
Conform Legii32/10.04.2000 :”asigurarea este operatiunea prin care un asigurator constituie ,pe principiul mutualitatii, un fond de asigurare , prin contributia unui numar de asigurati , expusi la producerea anumitor riscuri, si ii indemnizeaza pe cei care sufera un prejudiciu pe seama fondului alcatuit din primele incasate ,precum si pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activitatilor desfasurate”.
Asigurarea trebuie inteleasa ca o ramura prestatioare de servicii,companiile de asigurari pot fi privite ca intermediari financiari ,iar asigurarea apare astfel ca un activ financiar intr-o economie incerta.
Asigurarile au urmatoiarele functii:
de repartitie financiara
de control
de compensare a pagubelor pricinuite de calamitati ale naturii si de accidente(la asigurarile generale ) si plata sumelor asigurate(la asigurarile de viata)
de prevenire a riscurilor si daunelor
Asigurarile pot fi clasificate:
a)dupa domeniu:
asigurari de bunuri;
asigurari de persoane;
asigurari de raspundere civila;
b)dupa obiectul de activitate
asigurari de viata ;
asigurari de persoane altele decat cele de viata;
asigurari de autoturisme
asigurari maritime si de transport;
asigurari de aviatie;
asigurari de incendiu si alte pagube la bunuri;
asigurari de raspundere civila;
asigurari de credite si garantii;
asigurari de pierderi financiare;
asigurari agricole
c)dupa forma juridica:
asigurari obligatorii(ex lege)
asigurari facultative(ex contractu)
d)dupa sfera de cuprindere in profil teritorial:
asigurari interne
asigurari externe
e)dupa felul raporturilor ce se stabilesc intre asigurator si asigurat:
asigurari directe
asigurari indirecte sau reasigurari
f)dupa legea 32/10.04.2000
asigurari de viata;
asigurari generale.
Elementele tehnice ale asigurarii
Acestea sunt definite in principal de Legea 32/10.04.2000 si sunt urmatorele:
Asiguratorul-persoana juridica romana sau straina care, in schimbul unei prime de asigurare incasate de la asigurati,isi asuma raspunderea de a acoperi pagubele produse dbunurilor asigurate de anumite calamitati naturale sau accidente , de a plati suma asigurata la producerea unui anumit eveniment in viata persoanelor asigurate sau de a plati un prejudiciu de care asiguratul raspunde, in baza legii, fata de terte persoane.Asiguratorul trebuie, in tara noastra, sa fie autorizat de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor;
Asiguratul-persoanoa fizica sau juridica care ,in schimbul unei prime de asigurare platite asiguratorului, isi asigura bunurile impotriva anumitor calamitati naturale sau accidente, sau persoane fizice care se asigura impotriva unor evenimente ce pot sa apara in viata lor;
Beneficiarul asigurarii-persoana(persoanele) care au dreptul de a incasa suma asigurata sau despagubirea, fara sa fie neaparat parte la contractul de asigurare.Cand sunt mai multi beneficiari(desemnati in contract sau mostenitori),ei au drepturi egale asupra sumei asigurate,cu mentiunea ca asiguratul sa nu fi dispus altfel;
Contractantul-persoana fizica sau juridica care poate incheia asigurarea, fara a obtine prin aceasta calitatea de asigurat, dar exista posibilitatea ca insusi contractantul sa fie acelasi cu asiguratul,dar nu poate fi o persoana juridica care incheie asdigurarea de accidente pentru salariatii sai;
Riscul asigurat- evenimentul sau fenomenul care odata produs datorita efectelor sale,il obliga pe asigurator sa ploareasca asiguratului sau beneficiarului despagubirea sau suma asiugurata.Riscul poate fi previzibil sau imprevizibil.
Evaluarea-stabileste valoarea bunurilor in vederea cuprinderii lor in asigurare.Bunurile supuse evaluarii trebuie sa fie proprietatea personala a asiguratului;
Suma asigurata-conform contractului de asigurare , partea din valoarea de asigurare, pentru care asiguratorul isi asuma raspunderea in cazul producerii evenimentului pentru care s-a incheiat asigurarea;
Norma de asigurare-suma de asigurare,stabilita prin lege,per unitate de obiect asigurat(numai la asigurarile de bunuri)
Prima de asigurare- suma de bani pe care asiguratul o plateste(de regula anticipat)asiguratorului.Prima exprima valoarea riscului si se determina prin calcule statistice si matematice;
PA=suma asigurata*cota de prima tarifara
Prima bruta=prima neta+suplimentul de prima
Prima neta serveste la formarea fondului necesar achitarii indemnizatiilor de asigurare;
Suplimentul de prima este utilizat pentru formarea resurselor banesti necesare acoperirii cheltuielilor cu constituirea si administrarea fondului de asigurare,realizarea unui beneficiu,etc;
Durata asigurarii-perioada de timp cat exista raporturi de asigurare intre asigurat si asigurator.Durata asiguirarii este specifica numai asigurarilor facultative(contractuale).Pe toata durata asigurarii, asiguratul si asiguratorul trebuie sa-si respecte obligatiile asumate prin contract;
Paguba(dauna)-pierderea exprimata valoric,suferita de un bun asigurat ca urmare a producerii unui fenomen impotriva caruia s-a incheiat asigurarea.Paguba poate fi mai mica sau cel mult egala cu valoarea reala a bunului asigurat.Paguba poate fi totala sau partiala;
Despagubirea de asigurare-suma de bani pe care asiguratorul este obligat sa o plateasca asiguratului , cu scopul de a compensa paguba produsa de riscul asigurat, pe parcursul functionarii contractului de asigurare;
Principiile valabile la acordarea despagubirii:
principiul raspunderii proportionale:
D=P*S/V
D-despagubirea de asigurare
P-paguba
V-valoarea bunului asigurat
S-suma asigurata
Acest principiu se utilizeaza in tara noastra.Marimea despagubirii de asigurare este influientata atat de nivelul pagubei, cat si de raportul dintre suma asigurata si valoarea reala a bunului asigurat.
principiul primului risc:
D=P; P<=S
Despagubirea este egala cu paguba,fara a putea depasi marimea sumei asigurate.Deci, despagubirea este in functie doar de valoarea pagubei si de suma asigurata.
principiul raspunderii limitate:
P>=F ; D=P; F- fransiza
Despagubirea se acorda in intregime numai daca paguba depaseste o0 anumita valoare prestabilita, numita fransiza.
Fransiza reprezinta acea parte din paguba ,stabilita anticipat prin contractul de asigurare, care se suporta de asigurat pentru fiecare eveniment.Fransiza se poate stabili in procente sau in suma absoluta.Fransiza se stabileste si se consemneaza in contractul de asigurare in aceeasi valuta ca si suma asigurata.
In general, intalnim la asigurarile de bunuri pe timpul transportului(terestru,maritim si aerian) contracte de asigurare cu fransiza.
Fransiza este de doua feluri:
a)fransiza atinsa-asiguratorul acopera in intregime paguba, pana la nivelul sumei asigurate, daca aceasta este mai mare decat fransiza;
b)fransiza deductibila-se scade in toate cazurile din paguba,indiferentcat este volumul acesteia din urma .Fransiza este mai des intalnita in contractele de asigurare a bunurilor.
1.3 Istoria asigurarilor in Romania
Istoria asigurarilor in Romania, a inceput sa fie scrisa anterior anului 1871, prin manifestari ale protectiei pe baze mutuale, ce au aparut in Transilvania inca din secolul al XIV-lea. In anul 1744 a aparut la Brasov, Casa de Incendiu, organizata prin fuzionarea a mai multe asociatii mutuale.In anul 1848 ia fiinta Institutul General de Pensii, organizatie ce isi face apartitia tot la Brasov, ca asociatie mutuala care asigura membrilor o pensie anuala.
Dupa tratatul de la Adrianopole din anul 1829, au aparut in Bucuresti, la Iasi si in porturile dunarene, reprezentante ale unor companii straine din Austria, Italia, Anglia si Ungaria. Aceste reprezentante practicau asigurari de transport, de incendiu si asigurari de viata.
Anul 1871 este un an de referinta pentru asigurarile din Romania, prin faptul ca in luna martie, printr-un Inalt Decret Domnesc s-a infiintat prima societate de asigurari romaneasca, DACIA, cu un capital social de 3 milioane lei.
In anul 1873, a fost creata a doua societate romaneasca de asigurari, ROMANIA, cu un capital social de 2 milioane lei.
Aceste societati romanesti de asigurari, aveau ca membri fondatori si ca membri in consiliile lor de administratie, personaliatati marcante ale scenei politice, economice si sociale din acea vreme.
In anul 1881, cele doua societati romanesti de asigurari au fuzionat si au creat o singura societate, DACIA – ROMANIA, care a devenit o societate puternica.
Un an mai tarziu, s-a infiintat, tot de care mari personalitati ale vietii socio-politice si economice, societatea NATIONALA, care avea un capital social de 3 milioane lei.
Urmare a crearii acestor societati de asigurarigurarilor in Romania, a inceput sa fie scrisa anterior anului 1871, prin manifestari ale protectiei pe baze mutuale, ce au aparut in Transilvania inca din secolul al XIV-lea. In anul 1744 a aparut la Brasov, Casa de Incendiu, organizata prin fuzionarea a mai multe asociatii mutuale.In anul 1848 ia fiinta Institutul General de Pensii, organizatie ce isi face apartitia tot la Brasov, ca asociatie mutuala care asigura membrilor o pensie anuala.
Dupa tratatul de la Adrianopole din anul 1829, au aparut in Bucuresti, la Iasi si in porturile dunarene, reprezentante ale unor companii straine din Austria, Italia, Anglia si Ungaria. Aceste reprezentante practicau asigurari de transport, de incendiu si asigurari de viata.
Anul 1871 este un an de referinta pentru asigurarile din Romania, prin faptul ca in luna martie, printr-un Inalt Decret Domnesc s-a infiintat prima societate de asigurari romaneasca, DACIA, cu un capital social de 3 milioane lei.
In anul 1873, a fost creata a doua societate romaneasca de asigurari, ROMANIA, cu un capital social de 2 milioane lei.
Aceste societati romanesti de asigurari, aveau ca membri fondatori si ca membri in consiliile lor de administratie, personaliatati marcante ale scenei politice, economice si sociale din acea vreme.
In anul 1881, cele doua societati romanesti de asigurari au fuzionat si au creat o singura societate, DACIA – ROMANIA, care a devenit o societate puternica.
Un an mai tarziu, s-a infiintat, tot de care mari personalitati ale vietii socio-politice si economice, societatea NATIONALA, care avea un capital social de 3 milioane lei.
Urmare a crearii acestor societati de asigurari si a dezvoltatii pietei locale a asigurarilor, rand pe rand reprezentantele companiilor straine de asigurari au inceput sa se retraga, cedandu-si portofoliile societatilor romanesti.
In anul 1897, prin colaborarea cu Banca Marmorosch, a fost intemeiata la Braila, societatea GENERALA, care era specializata in asigurarile pentru transporturi maritime. Compania italiana "Assicurazioni Generali" din Trieste a participat la subscrierea capitalului societatii GENERALA, ajutand-o pe aceasta sa obtina recunoasterea politelor si cedarea in reasigurare pe pietele internationale de asigurari. Ulterior societatea GENERALA si-a mutat sediul la Bucuresti si si-a diversificat portofoliul, inclusiv in domeniul asigurarilor de viata. In anul 1935, luand in considerare volumul de prime incasate, GENERALA se situa in fruntea societatilor de asigurare din Romania.
In anul 1906, s-a infiintat societatea AGRICOLA, care practica in principal asigurari agricole dar si alte tipuri asigurari si care a fuzionat in anul 1930 cu societatea FONCIERA din Cluj, formand societea AGRICOLA – FONCIERA.
In anul 1911 s-a infiintat societatea PRIMA ARDELEANA, iar in anul 1920 s-a creat societatea STEAUA ROMANIEI care, in anul 1932 a fuzionat cu societatea ANCORA. Compania formata in urma acestei fuziuni, a preluat in anul 1936 portofoliul corespunzator participatiei romanesti la societatea PHOENIX din Viena, care era in lichidare.
In anul 1923, s-a infiinta la Chisinau societatea Vulturul, creata de fostii membri ai sectiunii de asigurari a Centralei Cooperativelor din Basarabia, cu un capital de numai 740 mii lei.
In acelasi an (1923) a luat fiinta societatea ASIGURAREA ROMANEASCA, cu un capital de 4 milioane lei si care era specializata in asigurari de viata fara examinare medicala. Rezultatele din primele de asigurare obtinute de societate, au plasat-o in anul 1937 pe locul sase in cadrul societatilor din acea perioda.
Asigurarile practicate de societatile de asigurare pana la inceputul Primului Razboi Mondial, era asigurari de incendiu si asigurari de viata, asigurarile de transport limitandu-se numai la transporturile fluviale, iar asigurarile impotriva grindinei s-au practicat foarte putin timp si la o scara foarte restransa.
Dupa Primul Razboi Mondial, au aparut inca 22 de societati de asigurare, dintre care unele erau succesoare ale societatilor straine de asigurare: STEAUA ROMANIEI care a preluat portofoliu lui MUNCHENER, PRIMA ARDELEANA care a preluat portofoliul lui ERSTE UNGARISCHE si ADRIATICA (societate italiana). Dupa anul 1927, Guvernul a autorizat infiinatea societatilor straine in Romania, printre care si NORWICH, PHOENIX, STANDARD, SUN.
In anii '30 activitatea economica si activitatea de asigurari, au cunoscut cea mai mare dezvoltare, dezvoltandu-se toate ramurile de asigurari care se practicau pe plan international, numarul societatilor de asigurare variind intre 20 si 24.
Izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial si intrarea Romaniei in razboi, a condus la declinul activitatii de asigurari, astfel societatile engleze CALEDONIAN – ROMANA, NORWICH UNION F.D. si SUN INSURANCE LTD si-au predat portofoliul socieatii VATRA DORNEI si si-au incetat activitatea.
Dupa terminarea razboiului, in anul 1945, mai functionau in Romania numai 13 societati romanesti si 5 reprezentante straine. Printre societatile romanesti se numarau si GENERALA, DACIA – ROMANIA, ASIGURAREA ROMANEASCA, STEAUA ROMANEASCA. Societati romanesti colaborau cu societatile cu capital strain, cu filialele sau reprezentantele pentru Romania ale societatilor straine (din Italia, Anglia, Germania).
In anul 1942 odata cu apariatia legii care reorganiza activitatea de asigurare, Casa de Asigurari a Ministerului de Interne (aparuta in anul 1915 si reorganizata in anul 1936) s-a transformat in REGIA AUTONOMA A ASIGURARILOR DE STAT (R.A.A.S.) practica toate categoriile de asigurari si detinea monopolul asupra asigurarii bunurilor de stat si comunale. Avand in vedere faptul ca R.A.A.S. era in proprietatea statului, regia presta numai servicii publice si nu obtinea profit, astfel primele de asigurare erau sub nivelul primelor practicate de societatile private de asigurari. R.A.A.S. suporta cheltuielile de regie si despagubirile din primele de asigurare incasate.
In aceiasi perioada au exista si alte institutii care primeau bunuri publice in asigurare: EFORIA BISERICII ORTODOXE (asigura bisericilor care erau in proprietate parohiale), CASA ARMATEI (asigura caii pe care ii folsea armata si care erau in proprietatea statului) si REGIA MONOPOLURILOR STATULUI – R.M.S. (asigura culturile de tutun pentru riscul de grindina).
In anul 1949 REGIA AUTONOMA A ASIGURARILOR DE STAT s-a transformat in societate comerciala de stat si asigurari.
In urma nationalizarii, in anul 1948, societatile de asigurare au trecut in proprietatea statului cu toate activele si pasivele lor, iar institutiile publice de asigurari au intrat de asemenea in noile structuri ale economiei planificate.
In aceeasi perioada, capitalul sovietic si-a facut aparitia in diverse ramuri ale economiei, in domeniul asigurarilor creandu-se societatea SOVROM – ASIGURARE.
In anul 1952 s-a creat cu capital integral romanesc, ADMINISTRATIA ASIGURARILOR DE STAT – ADAS, institutie specializata in activitatea de asigurare, de reasigurare si de comisariat de avarie. ADAS si-a desfasurat activitatea sub conducerea generala a Ministerului Finantelor, pe baza unor decrete emise special pentru aceasta. Ministerul Finantelor aproba regulamentele de functionare si conditiile generale si speciale de asigurare, inclusiv tarifele de prime si sumele asigurate la asigurarile facultative. Numai riscurile care erau cedate in reasigurare, limitele retinerilor proprii si conditiile reasigurrailor, erau stabilite de ADAS.
Odata cu aparitia ADAS, asigurarile au devenit monopol de stat, aceasta fiind singura institutie din Romania care a practicat activitatea de asigurare/reasigurare. ADAS avea in obiectul de activitate asigurari obligatorii (prin efectul legii) si asigurari facultative.
Asigurarile prin efectul legii, practicate de ADAS era asigurari pentru bunurile care apartineau cooperativelor agricole de productie si asociatiilor intercooperatiste (inclusive unitatilor economice ale acestora), asigurari pentru bunurile care apartineau persoanelor fizice, asigurari de calatorie pentru cazurile de accidente, asigurari de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de autovehicule.
Asigurarile facultative incheiate de ADAS (in lei sau in valuta), in completarea celor prin efectul legii, erau asigurari de bunuri pentru riscurile de avarie, distrugere, furt sau altele; asigurari de persoane pentru riscurile de invaliditate, deces, supravietuire sau altele; asigurari de raspundere civila, pentru riscurile de vatamare corporala sau deces de persoane, avarierea sau distrugerea unor bunuri si alte pagube pentru care exista raspundere potrivit legilor in vigoare la acea data.
Veniturile ADAS obtinute din primele de asigurare, pana in anii '60, au fost preponderant din asigurari prin efectul legii, iar in anii '70 si '80, portofoliul ADAS s-a modificat, incasarile fiind obtinute in majoritate din asigurari facultative. In perioada 1955 – 1989, volumul primelor de asigurare incasate de ADAS, a crescut de 14,4 ori, in timp ce venitul national a crescut numai de 10,2 ori.
Fodurile de care dispunea ADAS erau urmatoarele: fondul statutar (200 milioane lei), fondul de rezerva, fondul mijloacelor fixe, rezerva de prime pentru asigurarile de persoane si alte fonduri speciale.
Veniturile obtinute de ADAS era folosite pentru acoperirea pagubelor provocate de calamitati sau accidente, pentru plata sumelor asigurate pentru asigurarile de persoane, pentru acoperirea cheltuielilor in vederea formarii si administrarii fondului de asigurare, pentru constituirea fondurilor de rezerva si a fondurilor speciale si pentru dezvoltarea societatii.
Dupa anul 1990, au aparut importante schimbari legislative care au condus la inlaturarea monopolului statului, aparitia multor societati de asigurare si la stabilirea climatului concurential pe piata asigurarilor din Romania.
Prin Hotararea de Guvern nr. 1279 din 8 decembrie 1990 privind infiintarea unor societati comerciale pe actiuni in domeniul asigurarilor, care prevedea ca incepand cu data de 1 ianuarie 1991, se pot crea societati de asigurare ca societati comerciale pe actiuni, ADAS si-a incetat activitatea. Activul si pasivul ADAS a fost preluat de catre societatile ASIGURAREA ROMANEASCA S.A., ASTRA S.A., si agentia CAROM S.A., infiintate prin prevederile aceleiasi Hotarari.
Societatea ASIGURAREA ROMANEASCA S.A. a preluat activele si pasivele aferente: asigurarilor facultative de viata, asigurarilor obligatirii, asigurarilor facultative de autovehicule si altor asigurari. ASIGURAREA ROMANEASCA S.A. a preluat de la ADAS si bunurile imobile care au fost incluse in capital.
Societatea ASTRA S.A. a preluat activele si pasivele corespunzatoare: societatilor mixte (cu participarea ADAS) din strainatate, asigurarilor si operatiunilor de reasigurare in relatiile cu strainatatea.
Agentia CAROM S.A. a preluat activitatea privind constatarea daunelor, stabilirea si plata despagubirilor in cazul pagubelor produse in Romania, atunci cand raspunderea revenea unor asigurati la societatile de asigurare din strainatate si in cazurile de pagube produse in strainatate de automobilisti romani asigurati la societatile de asigurare din Romania.
Aceste trei companii au fost create prin participarea statului de 100%, aceasta situatie schimbandu-se in anul 1991 cand prin Legea nr. 58 din data de 14 august 1991 privind privatizarea societatilor comerciale, 30 % din capitalul social al entitatilor economice a fost privatizat si a trecut in administrarea Fondurilor Proprietatii Private (infiintate prin aceiasi Lege).
Prin Hotararea Guvernului Romaniei nr. 1356 din 28 decembrie 1990 a fost ifiintata BANCA DE EXPORT IMPORT A ROMANIEI S.A. – EXIMBANK, banca cu capital integral de stat, dar care si-a inceput efectiv activitatea in aprilie 1992. Prin departamentul de asigurari – reasigurari, EXIMBANK practica asigurari pentru credite de export impotriva riscului de neplata la extern.
In anul 1991, apare Legea nr. 47 din data de 16 iulie 1991 privind constiturea, organizarea si functionarea societatilor comerciale din domeniul asigurarilor. Prevederile Legii stipulau faptul ca in Romania, activitatea de asigurare se desfasoara prin intermediul societatilor de asigurare, societatilor de asigurare-reasigurare si societatilor de reasigurare si de asemenea prin intermediul societatilor de intermediere (agentii de intermediere). Legea reglementa faptul ca societatile comerciale din domeniul asigurarilor, trebuie sa se constituie cu avizul prealabil al Oficiului de supraveghere a activitatii de asigurare si reasigurare din Ministerul Economiei si Finatelor. Conform Legii, companiile care activau in domeniul asigurarilor, se puteau constitui ca societati pe actiuni sau societati cu raspundere limitata.
Prin Hotarea Guvernului Romaniei nr. 574 din data de 23 august 1991 privind atributiile OFICIULUI DE SUPRAVEGHERE A ACTIVITATII DE ASIGURARE SI REASIGURRAE – OSAAR, se infiinteaza organismul de supraveghere al pietei asigurarilor, ca directie in cadrul Ministerului Finatelor.
Astfel in luna septembrie 1990 a fost infiintata prima societate de asigurari cu capital integral privat din Romania, S.C. UNITA SRL, cu sediul la Timisoara. Activitatea societatii UNITA a debutat in luna ianuarie 1991, prin practicarea asigurarilor mixte de viata cu acumulare de capital. In anul 2000 pachetul majoritar al societatii a fost cumparat de compania Wienner Staedtische din Austria, iar in portofoliul societatii se regasesc in prezent toate tipurile de asigurari.
Ulterior, apar alte companii cu capital privat, romanesc sau/si cu capital strain (tinand cont de faptul ca Legea nu permitea infiintarea unei societati cu capital integral strain), marea lor majoritate avand sediile in Bucuresti, asa cum ar fi:
• In anul 1992 se infiinteaza societatile AGRAS, ASIGURARE REASIGURARI ARDAF, ROUMANIE ASSURANCE INTERNATIONAL, etc.
• In anul 1993 se infiinteaza societatile ASIGURAREA ANGLO – ROMANA, GENERALA ASIGURARI (care in anul 1999 si-a schimbat numele in GENERALI ASIGURARI), etc.
• In anul 1994 se infiinteaza societatile ASITRANS, ASIGURARI ION TIRIAC – ASIT (care in anul 2000 si-a schimbat numele in ALLIANZ TIRIAC ASIGURARI, prin cumprarea pachetului majoritar de actiuni de catre compania ALLIANZ din Germania), ARINCO SOCIETATE DE ASIGURARI (care ulterior isi schimba numele in INTERAMERICAN ROMANIA ASIGURARI), SAR TRANSILVANIA, etc.
• In anul 1995 se infiinteaza societatile ASIGURAREA POPULARA ROMANA (care in anul 2001 si-a schimbat numele in ASIGURARE REASIGURARE AGI – ROMANIA, prin cumpararea pachetului majoritar de actiuni de compania AGI din Germania), OMNIASIG (prin cumparea portofoliului societatii MONDRAGON, infiintata in 1992), SARA – ASIG (care in anul 1996 si-a schimbat numele in SARA MERKUR, prin cumpararea pachetului majoritar de catre compania MERKUR VERSICHERUNG din Austria), etc.
• In anul 1996 se infiinteaza societatile ASIBAN SOCIETATE DE ASIGURARE SI REASIGURARE, ATLASSIB SOCIETATE DE ASIGURARI (cu sediul la Sibiu), etc.
• In anul 1997 se infiinteaza societatea Nationale Nederlaneden Asigurari de Viata (care in 1998 isi schimba numele in Nederlanden Asigurari de Viata, iar in anul 2001 isi schimba numele in ING Nederlanden Asigurari de Viata), GARANTA, etc.
• In anul 1998 se infiinteaza societatea OMNIASIG ASIGURARI DE VIATA, etc.
• In anul 1999 se infiinteaza societatea COMMERCIAL UNION ASIGURARI DE VIATA, (care in anul 2002 isi schimba numele in AVIVA Asigurari de Viata) etc.
In anul 1994 ia nastere, la initiativa a treispreze societati Uniunea Nationala a Societatilor de Asigurare si Reasigurare din Romania – UNSAR. In prezent UNSAR are ca membri, un numar de 21 de societati de asigurare – reasigurare.
Dupa anul 1990, in piata romaneasca a asigurarilor, au aparut foarte multe societati de intermediere in asigurari (in anul 2000 activand peste 800 de societati), care jucau rolul de agenti dar si de brokeri de asigurari (in fapt, brokeri de asigurare fiind numai cateva societati). Termenul "broker de asigurare" a fost introdus de Legea 32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor. La inceputul anului 2002, erau autorizate sa functioneze 105 societati de brokeraj in asigurari, printre care si cativa mari brokeri internationali ca MARSH, AON, GRAS SAVOYR, etc.
Prin aparitia Legii 32 / 2000, se infiinteaza Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, organism independent, autonom, finantat de societatile de asigurare, cu rol de reglementare, control si supraveghere a pietei asigurarilor. Comisia de Supraveghere a Asigurarilor este condusa de Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, format din cinci persoane (un presedinte, un vicepresedinte si 3 membri).
Membrii Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor sunt numiti de Parlamentul Romaniei, la propunerea comisiilor pentru buget, finate si banci ale Senatului si Camerei Deputatilor si sunt alesi cu un mandat de 5 ani pentru presedinte, de 4 ani pentru vicepresedinte, de 3, 2 si respective 1 an pentru membri. Primii membri ai Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor au fost numiti in luna iulie a anului 2001.
1.4 Cadrul legislativ al asigurarilor
Actele normative în vigoare care reglementeaza activitatea de asigurare sub aspectul organizarii si functionarii sale cât si a sub aspectul dreptului material sunt:
1. Legea nr. 32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor aprobata la 3.04.2000 si publicata în Monitorul Oficial al României nr. 148 din 10.04.2000. Aceasta reglementeaza constituirea, organizarea si functionarea organismului de supraveghere a asigurarilor, care potrivit acestei legi se numeste Comisia de Supraveghere a Asigurarilor precum si constituirea, organizarea si functionarea societatilor de asigurare din România. Legea are urmatoarele capitole:
1. Capitolul I se ocupa de obiectul legii, definirea unor termeni si categorii de asigurare;
2. Capitolul II se ocupa de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, componenta, numirea membrilor Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, cerintele legale pentru a putea fi membru al Consiliului, mijloacele legale de supraveghere, atributii, drepturi de legislare prin Norme, date în aplicarea legii, de emiterea de decizii pe probleme concrete ale activitatii de supraveghere si control, dreptul de autorizare a constituirii si functionarii societatilor de asigurare si de brokeraj în asigurari;
3. Capitolul III se ocupa de autorizarea asiguratorilor si de cerintele legale de mentinere a acestora pe piata;
4. Capitolul IV reglementeaza activitatea asiguratorilor în piata de asigurari din România, obligatiile acestora privind raportarea datelor statistice si a indicatorilor financiari sintetici care confirma mentinerea tuturor cerintelor legale pentru functionare a fiecarui asigurator;
5. Capitolul V reglementeaza activitatea de asigurare de viata;
6. Capitolul VI se ocupa de redresarea, reorganizarea si lichidarea asiguratorilor;
7. Capitolul VII reglementeaza intermedierea în asigurari. Capitolul contine norme juridice privind agentii de asigurare si brokerii de asigurare, constituirea si functionarea acestora, cerintele minime de capital social si obligatiile fata de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor;
8. Capitolele VIII si IX se ocupa de raspunderi si sanctiuni respectiv de dispozitii finale si tranzitorii.
Prin natura reglementarilor sale, Legea 32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor prevede completarea acestora cu Normele emise de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, potrivit atributiilor ce i-au fost conferite de lege.
Legea prevede o obligatie în sarcina Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor de a emite Norme.
Normele emise de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor pâna în prezent sunt:
Norma nr. 1/2001 privind cuantumul si termenul de plata a taxei de functionare datorate de asiguratorii si brokerii de asigurare publicata în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 304 din 18 iulie 2001, pusa în aplicare prin Ordinul Presedintelui Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 1/2001 publicat în acelasi Monitor Oficial.
Norma nr. 2/2001 privind informatiile si documentele cerute pentru autorizarea asiguratorilor publicata în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 501 din 24 august 2001, pusa în aplicare prin Ordinul Presedintelui Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 2/2001 publicat în acelasi Monitor Oficial.
Norma nr. 3/2001 privind clasele de asigurare care pot fi practicate de societatile de asigurare publicata în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 501 din 24 august 2001, pusa în aplicare prin Ordinul Presedintelui Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 3/2001 publicat în acelasi Monitor Oficial;
Norma nr. 4/2001 privind informatiile si documentele cerute pentru autorizarea brokerilor de asigurare publicata în Monitorul Oficial al României nr. 556 din 6 septembrie 2001, pusa în aplicare prin Ordinul Presedintelui Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 4/2001 publicat în acelasi Monitor Oficial.
Abrogata – Norma nr. 5/2001 privind metodologia de calcul si evidenta a rezervelor tehnice minimale pentru activitatea de asigurari generale, republicata în Monitorul Oficial al României Partea I nr.679 din 26 octombrie 2001 pusa în aplicare prin Ordinul Presedintelui Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 7/2001 publicat în acelasi Monitor Oficial .
Abrogata – Norma nr. 6/2001 privind categoriile de active admise sa reprezinte rezervele tehnice ale asiguratorului care practica asigurari generale publicata în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 666 din 23 Octombrie 2001, pusa în aplicare prin Ordinul Presedintelui Consiliului Comisiei nr. 6/2001 publicat în acelasi Monitor Oficial.
Ordinul Presedintelui Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr.8/2001 pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurarilor obligatorii de raspundere civila pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule publicat în Monitorul Oficial al României Partea I nr.765 din 30 Noiembrie 2001.
Abrogat – Ordin nr. 9 din 27 Decembrie 2001, emis de Presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, pentru punerea în aplicare a Normelor privind conditiile pentru administrarea fondului asigurarilor de viata, investitiile si evaluarea activelor, precum si calculul rezervelor matematice, publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.43 din 22 ianuarie 2002.
Ordinul nr.10 din 27 Decembrie 2001, emis de Presedintele Comisiei de Supravegherea Asigurarilor, pentru punerea în aplicare a Normelor privind limita minima a marjei de solvabilitate a asiguratorilor care practica asigurari generale si metodologia de calcul al acesteia, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.43 din 22 Ianuarie 2002.
Ordinul nr.11 din 27 Decembrie 2001, emis de Presedintele Comisiei de Supravegherea Asigurarilor, pentru punerea în aplicare a Normelor privind limita minima a marjei de solvabilitate a asigurarilor care practica asigurari de viata si metodologia de calcul al acesteia, publicat în Monitorul Oficial al României nr.43 din 22 Ianuarie 2002.
Ordin nr.12 din 27 Decembrie 2001, emis de Presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, pentru punerea în aplicare a Normelor privind insolvabilitatea asiguratorului si administratorul special, publicat în Monitorul Oficial al României Partea I nr.43 din 22 Ianuarie 2002.
Ordin nr.13 din 27 Decembrie 2001, emis de Presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, pentru punerea în aplicare a Normelor privind forma si continutul rapoartelor financiare, inclusiv ale raportului privind asigurarile de viata, precum si informatiile, documentele si certificarile necesare pentru înlocuirea acestor rapoarte publicat în Monitorul oficial al României, Partea I nr. 43 din 22 Ianuarie 2002
Ordin nr.14 din 27 Decembrie 2001, emis de Presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, pentru punerea în aplicare a Normelor privind transferul de portofoliu, publicat în Monitorul Oficial al României Partea I, nr.43 din 22 Ianuarie /2002.
Ordin nr.15 din 27 Decembrie 2001, emis de Presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, pentru punerea în aplicare a Normelor privind regimul confidentialitatii informatiilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.43 din 22 Ianuarie 2002.
Ordin nr.16 din 27 Decembrie 2001, emis de Presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor pentru modificarea si completarea Normelor nr.2/2001 privind informatiile si documentele cerute pentru autorizarea asiguratorilor si criteriile pentru aprobarea actionarilor semnificativi si a persoanelor semnificative ale asiguratorilor, publicat în Monitorul Oficial al României Partea I, nr.43 din 22 Ianuarie 2002.
Ordin Comun nr. 2328-2390 din 28 Decembrie 2001 emis de Ministerul Finantelor si Comisia de Supraveghere a Asigurarilor privind Reglementarile contabile specifice domeniului asigurarilor, armonizate cu Directivele Europene si standardele internationale de contabilitate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 34 bis din 18 ianuarie 2002.
Ordin nr. 1 din 23 ianuarie 2002 pentru modificarea si completarea Normelor nr. 6 privind categoriile de active admise sa reprezinte rezervele tehnice ale asiguratorului care practica asigurari generale, regulile de dispersare a plasamentelor, precum si coeficientul de lichiditate, puse în aplicare prin ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, nr. 6/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 71 din 31 ianuarie 2002.
Ordinul Presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor Nr. 2/2002 privind punerea în aplicare a Normelor privind stabilirea criteriilor de selectie pentru agrearea persoanelor juridice autorizate în evaluarea activelor societatilor de asigurare. Publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002.
Ordinul Presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor Nr. 3 din 5 Aprilie 2002 privind punerea în aplicare a Normelor privind constituirea, utilizarea si gestionarea Fondului de protejare a asiguratilor, publicat în Monitorul Oficial Partea I, nr.327 din 16 Mai 2002.
Ordinul Presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor Nr. 4 din 10 Aprilie 2002 privind punerea în aplicare a Normelor prudentiale privind acoperirea riscurilor de catastrofe naturale, publicat în Monitorul Oficial Partea I, nr.359 din 29 Mai 2002.
Ordinul Presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor Nr.5 din 17 Iunie 2002 privind aprobarea Listei oficiale cuprinzând persoanele juridice autorizate în evaluarea activelor societatilor de asigurare agreate de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor conform prevederilor normelor aprobate prin normele 2 /2002, publicat în Monitorul Oficial Partea I, nr.468 din 1 Iulie 2002.
Ordinul Presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor Nr.6 din 23 Iulie 2002 privind punerea in aplicare a Normelor privind limita minima a capitalului social varsat, respectiv a fondului de rezerva libera varsat al asiguratorilor, publicat în Monitorul Oficial Partea I, nr. 554 din 29 iulie 2002.
Ordinul Presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor Nr.8 din 2 Octombrie 2002 privind punerea în aplicare a Normelor privind masurile prudentiale pentru practicarea asigurarii de raspundere civila pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule în afara teritoriului României, publicat în Monitorul Oficial Partea I, nr. 740 din 10 Octombrie 2002.
Ordinul Presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor Nr. 9 din 2 Decembrie 2002 pentru aprobarea Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurarilor obligatorii de raspundere civila pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule si autorizarea asiguratorilor care vor practica aceasta asigurare în anul 2003, publicat în Monitorul Oficial Partea I, nr. 882 din 7 Decembrie 2002.
Ordinul Presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 10 din 9 Decembrie 2002 pentru aprobarea Normelor privind stabilirea bugetului de venituri si cheltuieli ale Fondului de protejare a asiguratilor pe anul 2003, publicat în Monitorul oficial al României Partea I, nr.905 din 12 Decembrie 2002.
Ordinul Presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor Nr. 11 din 16 Decembrie 2002 privind modificarea Ordinului presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 9/2002 pentru aprobarea Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurarilor obligatorii de raspundere civila pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule si autorizarea asiguratorilor care vor practica aceasta asigurare în anul 2003. publicat în Monitorul Oficial Partea I, nr. 920 din 17 Decembrie 2002.
Ordinul Presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 3101 din 10 Ianuarie 2003 pentru punerea în aplicare a Normelor privind registrul asiguratorilor si brokerilor de asigurare, publicat în Monitorul Oficial al României Partea I, nr.97 din 17 Februarie 2003.
Ordinul Presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor Nr. 3102 din 7 Martie 2003 pentru modificarea si completarea Normelor privind forma si continutul rapoartelor financiare, inclusiv ale raportului asigurarilor de viata, precum si informatiile, documentele si certificarile necesare pentru întocmirea acestor rapoarte, puse în aplicare prin Ordinul Presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr.13/2001, publicat în Monitorul Oficial Partea I, nr. 158 din 12 Martie 2003.
Ordinul Presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor Nr. 3103 din 18 Februarie 2003 pentru punerea în aplicare a Normei privind contributiile pe care trebuie sa le îndeplineasca persoanele autorizate în evaluarea activelor reprezentate de terenuri si constructii detinute de asiguratori, publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 117 din 24 Februarie 2003.
Ordinul Presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor Nr. 3104 din 26 Februarie 2003 pentru aprobarea normelor metodologice privind întocmirea, verificarea si centralizarea situatiilor financiare anuale ale societatilor comerciale de asigurare, asigurare-reasigurare si reasigurare precum si ale brokerilor de asigurare pe anul 2002, publicat în Monitorul Oficial Partea I, nr. 216 din 2 Aprilie 2003
Ordinul Presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 3105 din 26 Februarie 2003 pentru aprobarea Precizarilor privind unele masuri referitoare la încheierea exercitiului financiar pe anul 2002 la societatile comerciale de asigurare , de asigurare-reasigurare si reasigurare precum si la societatile de intermediere în asigurari care, potrivit legii contabilitatii nr. 82/1991, republicata, au obligatia sa întocmeasca situatii financiare anuale, publicat în Monitorul Oficial Partea I, 216 din 2 Aprilie 2003
Legea nr. 76 din 12 Martie 2003 privind modificarea si completarea Legii nr.32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor, publicata în Monitorul Oficial Partea I, nr. 193 din 26 Martie 2003
Ordinul Presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor Nr. 3106 din 17 Aprilie 2003 pentru modificarea si completarea Normelor privind limita minima a capitalului social varsat , respectiv a fondului de rezerva libera varsat al asiguratorilor pusa în aplicare prin Ordinul Presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 6/2002, publicat în Monitorul Oficial Partea I, nr. 276 din 19 Aprilie 2003.
Ordinul Presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 3107 din 4 Iunie 2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea, verificarea si centralizarea raportarilor contabile ale societatilor comerciale de asigurare, de asigurare – reasigurare si de reasigurare, precum si ale brokerilor de asigurare la 30 iunie 2003, publicat în Monitorul oficial al României, Partea I nr. 427 din 18 iunie 2003.
Ordinul Presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor Nr. 3108 din 18 august 2003 pentru modificarea si completarea Normelor privind informatiile si documentele cerute pentru autorizarea brokerilor de asigurare pus în aplicare prin Ordinul Presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 4/2001, publicat în Monitorul Oficial Partea I, nr. 608 din 27 august 2003.
Ordinul Presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor Nr.3109 din 28 Octombrie 2003 pentru punerea în aplicare a Normelor privind metodologia de calcul si evidentierea rezervelor minimale pentru asigurari generale, publicat în Monitorul Oficial Partea I, nr. 770 din 3 Noiembrie 2003
Ordinul Presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 3110 din 28 Octombrie 2003 pentru punerea în aplicare a Normelor privind categoriile de active admise sa acopere rezervele tehnice pentru asiguratorii care practica asigurari generale, regulile de dispersare a plasamentelor precum si coeficientul de lichiditate publicat în Monitorul Oficial partea I, nr. 770 din 3 Noiembrie 2003
Ordinul Presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 3111 din 28 Octombrie 2003 pentru punerea în aplicare a Normelor privind conditiile de administrare a Fondului asigurarilor de viata, investirea si evaluarea activelor si calculul rezervelor tehnice publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 770 din 3 Noiembrie 2003.
Ordinul Presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr.3113 din 28 Noiembrie 2003 pentru aprobarea Normelor privind aplicarea legii in domeniul asigurarilor obligatorii de raspundere civila pentru pagube produse tertilor din accidente de autovehicule publicat în Monitorul Oficial nr. 848 din 3 Decembrie 2003.
Ordinul Presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 3101 din 13 Ianuarie 2004 pentru punerea în aplicare a Normelor privind cota procentuala pentru contributia asiguratorilor la Fondul de protejare a asiguratilor publicat în Monitorul Oficial , Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2004.
Legea nr. 32/2000, reglementeaza de asemenea modul de organizare si desfasurare a pietei de asigurari si a actorilor sai. Potrivit acestei legi, pot desfasura activitate de asigurare societati de asigurare constituite ca societati comerciale pe actiuni si societati mutuale de asigurare, sucursale ale unor societati de asigurari straine constituite în România ca societati comerciale de asigurari de drept românesc precum si filiale ale societatilor comerciale de asigurari straine constituite ca reprezentante ale acestora pe teritoriul tarii.
Un capitol important al Legii nr.32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor este consacrat intermediarilor în asigurari, care potrivit acestei reglementari se realizeaza prin agenti de asigurare si brokeri de asigurare.
Potrivit programelor României de aderare la Uniunea Europeana, asigurarile constituie un subiect deosebit de actual si preocuparea pentru armonizarea continua a legilor române în domeniu este în aceeasi masura actuala.
În acest sens si Legea nr. 32/2000 va urma un proces de armonizare cu ultimele reglementari în materie din Uniunea Europeana.
2. Legea nr. 136 din 29.12.1995 privind asigurarile si reasigurarile din România, publicata în Monitorul Oficial al României nr. 303 din 30.12.1995, reglementeaza contractul de asigurare si principiile de baza ale principalelor tipuri de asigurari, respectiv asigurarile de bunuri, persoane, raspundere civila, asigurarile obligatorii de raspundere civila pentru pagubele cauzate tertilor din accidente de autovehicule si alte asigurari.
Dupa ce în Capitolul I, legea se ocupa de dispozitii cu caracter general, în capitolele urmatoare, aceasta parcurge dreptul asigurarilor, reglementând raporturile juridice dintre partile participante la actul juridic al asigurarii, definind si stabilind principalele elemente constitutive ale contractului de asigurare, prevederi specifice ale diverselor clase de asigurari, care, în viziunea legii susmentionate sunt cele de bunuri, persoane si de raspundere civila precum si alte asigurari.
Capitolul III al Legii nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile din România a fost partial modificat. Astfel, competentele de a reglementa, anual, prin Norme, nivelul primelor de asigurare si conditiile legale de stabilire si de plata a daunelor suferite de terti din accidente de autovehicule revin acum Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor potrivit art. 45 (4) din Legea nr. 32/2000, privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor. Pâna la aparitia Legii nr. 32/2000, Guvernul României, stabilea, la propunerea Ministerului Finantelor, nivelul primelor de asigurare si conditiile de reglementare si plata daunelor catre tertii pagubiti, prin Hotarâre de Guvern.
3. În România functioneaza doua Fonduri de protectie sustinute din contributia asiguratorilor din piata asigurarilor din România. Aceste Fonduri au fot create prin prevederi legale distincte în Legea nr.136/1995 privind asigurarile si reasigurarile în România si au drept obiect protectia asiguratilor pentru cauzele de faliment ale societatilor de asigurare, respectiv protectia victimelor strazii.
Fondul privind protectia asiguratilor, înfiintat potrivit art. 60 din Legea nr. 136/1995, se constituie anual prin contributia asiguratorilor români. Nivelul acestui Fond se stabileste prin Legea bugetului de stat. Fondul este administrat de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor.
Fondul de protectie al victimelor strazii se constituie anual din contributia asiguratorilor de autovehicule si este administrat de Biroul Asiguratorilor Români de Autovehicule din România (BAAR).
Acte normative în vigoare care obliga la încheierea de asigurari
4. Prin legi speciale se reglementeaza obligativitatea încheierii de asigurari pentru acoperirea riscurilor privind persoana, altele decât cele de viata sau de raspundere civila. Sunt în prezent în vigoare urmatoarele acte normative:
Legea nr. 51/1995 privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat, modificata si completata prin Legea nr. 231 din 4.12.2000 si republicata în Monitorul Oficial Partea I nr. 113 din 6.03.2001;
b. Legea nr.145 din 24.07.2000 privind asigurarile sociale de sanatate publicata în Monitorul Oficial Partea I nr.178 din 31.07. 1997;
c. Legea nr.188 din 01.11.2000 privind executorii judecatoresti publicata în Monitorul Oficial Partea I nr.559 din 10.11.2000;
d. Legea nr.195 din 25.4.2001 privind voluntariatul publicata în Monitorul Oficial Partea I nr. 206 din 24.04.2001 ;
e. Ordonanta nr. 89 din 29.08.2000 privind unele masuri pentru autorizarea operatorilor si efectuarea înscrierilor în Arhiva electronica de Garantii Reale Mobiliare, publicata în Monitorul Oficial Partea I nr. 423 din 1 Septembrie 2000;
f. Ordonanta nr. 79 din 30.08.1999 privind organizarea activitatii practicienilor în reorganizare si lichidare publicata în Monitorul Oficial Partea I nr. 421 din 31 August 1999;
g. Legea nr. 36 din 12.05.1995 din privind notarii publici si activitatea notariala publicata în Monitorul Oficial Partea I nr.92 din 16.5.1995;
h. Legea nr. 32 din 3.04.2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor, publicata în Monitorul Oficial Partea I nr. 148 din 10.04.2000;
i. Legea nr.137 din 29.12.1995 privind protectia mediului înconjurator republicata în Monitorul Oficial Partea I nr.70 17.02.2000;
j. Ordonanta nr. 65 din 19.08.1994 privind autorizarea contabililor si expertilor contabili publicata în Monitorul Oficial Partea I nr. 243 din 30.08.1994.
k. Legea nr.455 din 18 Iulie 2001 privind semnatura electronica , publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.429 din 31 Iulie 2001 si Hotarârea Guvernului României nr.1259 din 13 Decembrie 2001 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a legii susmentionate, publicata în Monitorul Oficial al României , Partea I, nr.847 din 28 Decembrie 2001.
Capitolul 2
Contractul de asigurare
Caracteristicile juridice ale contractului de asigurare
Contractul de asigurare reprezinta un act juridic prin care asiguratul se obliga sa plateasca societatii de asigurare o prima, aceasta din urma obligandu-se sa-si asume riscul producerii unui anumit eveniment si sa plateasca beneficiarului o despagubire.in limitele stabilite.
Din definitia contractului de asigurare se pot desprinde caracterele juridice ale acestuia:
caracterul personal
caracterul consensual
caracterul sinalagmatic
caracterul unic
caracterul aleatoriu
caracterul succesiv
caracterul de adeziune
caracterul oneros
Caracterul personal rezulta din faptul ca desi obiectul poate fi o proprietate , un bun sau un interes, prin contractul de asigurare se asigura persoana/persoanele si nu proprietatea.In cazul in care asiguratul vinde proprietatea asigurata, noul proprietar nu este asigurat in baza aceluiasi contract decat daca asiguratorul accepta aceasta.
Caracterul consensual al contractului este relevat de faptul ca acesta se incheie numai prin consimtamantul partilor.
Caracterul sinalagmatic este determinat de faptul ca partile contractante isi asuma reciproc anumite obligatii.In principal, asiguratul se obliga sa faca declaratii exacte si sa-si achite primele iar asiguratorul se obliga sa plateasca indemnizatia cuvenita, dupa producerea evenimentului asigurat.
Caracterul unic rezulta din faptul ca contractul de asigurare este unicpe inteaga sa durata.Unicitatea contractului de asigurare se mentine chiar si in situatia in care durata ar fi impartita pe anumite perioade de timp:aceasta impartire este legata numai de modul de plata al primei, nu si de protectia prin asigurare care are un caracter continuu.Contractul de asigurare este guvernat de conditiile stabilite in momentul incheierii, iar prima anuala se calculeaza prin raportarea la intreaga durata a contractului, ceea ce determina consecintele juridice ale unicitatii.
Caracterul aleatoriu este determinat de faptul ca partile contractante nu cunosc , in momentul incheierii contractului , efectele acestuia,respectiv beneficiile sau pierderile ce vor rezulta din acest contract.Obligatiile asiguratului si asiguratorului depind de un eveniment viitor si incert.
Caracterul succesiv este relevat de esalonarea in timp a prestatiilor prevazute in contract.Asiguratul este obligat sa plateasca primele la termenele stabilite, iar asiguratorul sa ofere continuu protectia prin asigurare.
Caracterul de adeziune este evidentiat de faptul ca forma si clauzele contractului de asigurare sunt stabilite de catre societatea de asigurari,potentialulasigurat avand posibilitatea de a adera sau de a respinge acest contract.Marea majoritate a contractelor de asigurare standard cuprind urmatoarele conditii contractuale:perioada de asigurare , cota de prima,riscuri asigurate.
Caracterul oneros rezida in faptul ca fiecare parte urmareste obtinerea unui avantaj sau a unei contra prestatii contra prestatiei,pe care o face sau se oblica sa o faca in favoarea celei lalte parti
Conditiile de validitate ale contractului de asigurare
Potrivit art. 948 din Codul civil roman,conditiile pentru validitatea unui contract sunt:
capacitatea de a contracta a partilor contractante;
consimtamantul valabil al partii care se obliga;
un obiect determinat
o cauza licita si morala
Capacitatea de a contracta.Art 949 din Codul civil roman prevede ca orice persoana poate contracta , daca nu este declarata incapabila de lege.Incapabilii de a contracta sunt:minorii,interzisii judecatoresti si , in genere, toti cei carora legea le-a prohibit oarecare contracte,respectiv cei ce nu au capacitate de exercitiu.
Persoanele fizice pot incheia contracte de asigurare daca au implinit varsta de 14 ani si nu sunt puse sub interdictie.Contractele incheiate de minorii sub 14 ani si de persoanele puse sub interdictie raman valabile atata timp cat cei in cauza sau reprezentanti lor nu cer anularea.Minorii intre 14-18 ani au capacitate restransa si pot incheia acte juridice personale, dar numai cu incunviintarea parintelui sau a autoritatii tutelare.
Consimtamantul partilor. Potrivit dispozitiilor Codului civil roman, consimtamantul nu este valabil cand este dat prin eroare, smuls prin violenta sau surprins prin dol(art.953).
Obiectul asigurarii il reprezinta ceea ce s-a asigurat :bunuri, la asigurarea de bunuri,despagubirile datorate de asigurat unei terte persoane,la asigurarile de raspundere civila,sau unele atribute ale persoanei –viata sau incapacitatea de munca –la asigurarea de persoane.
Cauza contractului de asigurare .Validitatea unui contract de asigurare se exprima si prin cauza licita sau morala.
Un contract de asigurare va fi considerat ca avand o cauza ilicita atunci cand el s-a incheiat cu incalcarea ordinii publice si a bunelor moravuri specifice societatii.
Principiile care stau la baza contractului de asigurare
Orice contract de asigurare are la baza anumite care pot fi tratate drept conditii pentru incheierea si derularea sa ,si anume:principiul despagubirii, principiul interesului asigurabil, principiul subrogarii. In practica britanica mai exista si principiile :maximei bune credinte (Utmost Good Faith-Uberrimae fidei),causa proxima si contributiei.
Principiul despagubirii
Principiul despagubirii reprezinta, poate, cel mai important principiu al asigurarii.Acest principiu subliniaza una din functiile principale ale asigurarii-aceea de a readuce asiguratii in situatia financiara pe care au avut-oinainte de survenirea evenimentului asigurat, fara a intentiona sa-i imbogateasca in mod injust. Conform principului despagubirii contractele de asigurare nu ofera despagubiri peste valoarea pierderilor suferite de asigurat .
Se poate observa ca principiul despagubirii nu presupune reparatia completa a asiguratului.In final despagubirea va fi mai mica decat valoarea daunei datorita deducerii fransizei, datorita limitelor de asugurare sau datorita altor limitari privind despagubirea.
Principul despagubirii serveste doua obiective asociate :
Impiedica ca asiguratii sa profite din asigurare
Reduce riscul subiectiv prin indepartarea interesului pentru profit
Riscul subiectiv apare atunci cand o persoana provoaca in mod intentionat sau exagereaza valoarea daunelor produse.Acest risc este consecinta unei supraasigurari sau unor circumstante cdare pot tenta asiguratii sa cauzeze sau sa exagereze pagubele asigurate pentru a obtine profit .De exemplu,exista numeroase situatii cand nu se poate gasi un cumparator pentru o societate falimentara sau pentru un bun nedorit.Compania de asigurarari care accepta, in cazul in care obiectul asigurat este distrus de un pericol acoperit, sa acopere pierderile neconditionat, poate reprezenta o tentatie irezistibila pentru proprietarul societatii sau pentru posesorul bunului.
Despagubirea se bazeaza pe o evaluare financiara, cu exceptia asigurarilor de viata si de accidente.
Pentru stabilirea despagubhi5rii se folosesc mai multe metode , in functie de tipurile de asigurari:
in asigurarile de bunuri, despagubirea este determinata de valoarea intriseca a bunului inainte de producerea daunei .In caz de dauna totala, se are in vedere deprecierea sau aprecierea costului initial, dar nu mai mult decat suma asigurata; in caz de dauna patrtiala , se evalueaza costul reparatiilor sau reducerea valorii.
In aceste tipuri de asigurari , in principiu, exista patru moduri de despagubire, in functie in de intinderea pagubei si gradul de distrugere al bunului asigurat.Acestea sunt: plata in numerar a despagubirii,repararea pagubei, inlocuirea si refacerea bunului asigurat.
In practica britanica ,unele polite (de exemplu politele de incendiu) au mentionate expres trei metode de despagubire :”compania va plati asiguratului valoarea bunului la momentul distrugerii sau valoarea daunei, sau la alegerea sa ,valoarea pentru refacerea sau inlocuirea bunului sau a unei parti a acestuia.(Insurance,CIB,London,1996)
In unele cazuri se fac si exceptii de la aceste reguli-la asigurarile de bunuri si auto-aplicandu-se un principiu relativ mai nou ,respectiv „new for old” (nou per vechi) , preferandu-se inlocuirea si nu despagubirea prin plata contravalorii pagubei.Exista anumite restrictii ptin care aceasta exceptie nu poate fi aplicata oricum si pentru orice bunuri.De obicei, asiguratorul accepta”new for old” la bunuri relativ noi cu o vechime de maxim „n” ani (doi sau trei in general)
Pentru asigurarile care implica pierderi financiare ,se despagubeste pierderea financiara rezultata ca urmare a incalcarii drepturilor sau prejudicierii interesului financiar.
In asiguraril;e de persoane ,se plateste suma asigurata conform contractului.
Pentru asigurarile de raspundere este mai usor deoarece se despagubeste in limita daunelor negociate cu tertul , la care se pot adauga si unele costuri, cum ar fi cele de judecata
Principiul interesului asigurabil
O persoana are un interes asigurabil daca producerea unui eveniment asigurabil poate cauza o pierdere financiara sau un prejudiciu persoanei respective.Interesul asigurabil poate fi definit ca o expunere la un prejudiciu financiar.Existenta interesului asigurabil este absolut necesara pentru o obtine o asigurare legal executorie.Astfel ,perezenta interesului asigurabil depiunde de relatia dintre persoana si bunul sau evenimentul luat in considerare .Daca aceste relatii expun persoana unor posibile pierderi financiare, acest lucru este suficient pentru a sustine un interes asigurabil.
Obiectul asigurarii versus obiectul contactului de asigurare
Obiectul asigurarii poate fi reprezentat de orice forma de proprietate sau eveniment ce poate duce la o pierdere a unui drept legal sau la crearea unei obligatii fata de tert.
Este foarte important de mentionat ca in contractul de asigurare nu se asigura cele prezentate mai sus , ci interesul comercial, patrimonial al asiguratului fata de obiectul asigurarii.
Obiectul contractului de asigurare este de fapt , numele dat interesului financiar pe care o persoana il are in legatura cu obiectul asigurarii
Principiul interesului asigurabil sprijina principiul despagubirii, stipuland ca beneficiile asigurarii vor fi disponibile doar acelor persoane ale caror raporturi cu evenimentul asigurat pot cauza acestora o pierdere financiara , si doar in limita acestor pagube.
Principiul subrogarii
Subrogatia este o doctrina legala cu multiple posibilitati de aplicare chiar si in afara domeniului asigurarilor .Acest principiu are o importanta deosebita in situatiile in care asiguratorul este obligat prin polita de asigurare sa despagubeasca o dauna produsa din culpa unei terte persoane.
Elementele principale ale subrogatiei sunt :
Partea care revendica drepturile subrogatiei trebuie sa fie aceea care a platit prima despagubire.
Partea care revendica subrogatia nu reprezinta un simplu voluntar, ci are obligatia legala de a plati despagubirea.
Partea care revendica subrogatia este raspunzatoare indirect pentu plata despagubirii.
O terta parte este raspunzatoare direct pentru plata despagubirii.
Principiul maximei bune credinte
Principiul maximei bune credinte poate fi definit ca o datorie pozitiva de a informa voluntar, precis si complet asupra tuturor faptelor materiale privind riscul propus spre asigurare , chiar daca subscriitorul sau asiguratorul intreba sau nu.
Faptele sau imprejurarile materiale sunt considerate orice circumstante care ar influenta judecata unui asigurator prudent in determinarea primei sau a deciziei de acceptare sau respingere a riscului, in stabilirea termenilor si conditiilor de asigurare .Ele se refera la conditiile existente in momentul solicitarii asigurarii, respectiv dupa evaluarea riscului si nu dupa inceperea contractului.Astfel de imprejurari pot fi:
fapte care dovedesc ca riscul propus este mai mare datorita unor factori individuali interni sau externi in comparatie cu clasa sau natura obisnuita a riscului;
fapte care ar determina o pierdere mai mare decat cea estimata;
pierderi si solicitari anterioare de despagubiri in baza altor polite;
respingerea asigurarilor similare de catre alti asiguratori;
fapte ce restrictioneaza dreptul de subrogare;
orice alte fapte referitoare la obiectul asiguraii.
Causa proxima
Definitia acceptata a fost data in solutia unei cauze din practica britanica britanica(Pawsey v. Scotitish Union National 1908).
Causa proxima reprezinta cauza activa, efectiva, care pune in miscare declansarea unui flux de evenimente care determina o pierdere , fara interventia nici unei forte care a inceput sau a functionat activ , provenita dintr-o sursa noua si independeta .
Causa proxima este prima sub aspectul efectului si al momenlului in care s-a produs. Ea nu reprezinta in mod necesar prima cauza si nici ultima, dominanta, efectiva si activa – Causa proxima non remota spectator, respectiv trebuie considerata cauza imediata si nu cauza indepartata. 0 cauza activa si eficace presupune existenta unei legaturi directe intre cauza si efect, iar cauza este suficient de puternica pentru ca in fiecare stadiu al evenimentelor sa se poata anticipa in mod logic orice eveniment ulterior care ar putea contribui la rezultatul final. Daca exista mai multe cauze, causa proxima va fi, prin urmare, cauza cea mai puternica sau dominanta care a contribuit la producerea prejudiciului.
In multe situatii pot exista mai multe cauze care duc la producerea unui prejudiciu. De aceea se vorbeste de "flux de evenimente", rareori exista un singur eveniment, izolat, cauzator de paguba. Ele pot fi de importanta mai mica sau mai mare care, combinate, duc la un anumit rezultat. Asiguratorul raspunde pentru orice dauna produsa, doar in ceea ce priveste riscurile ce sunt acoperite prin contract, si nu si cele neacoperite. Deci, pentru a fi despagubita, pierderea trebuie sa fie rezulte dintr-un risc asigurat sau trebuie sa fie rezultatul unui flux de evenimente ca urmare a unui risc asigurat.
Practica judiciara britanica a cunoscut mai multe cazuri ce au trebuit solutionate si care s-au bazat pe acest principiu. Cazul citat in literatura de specialitate este Leyland Shipping Co Ltd. Vs. Norwich Union Fire Insurance din anul 1918, cand o nava ce apartinea reclamantului a fost scufundata in timpul unei furtuni dupa ce fusese avariata de o torpila. S-a considerat ca torpila si nu furtuna a tost cauza imediata – causa proxima – care a dus la naufragiu. Riscul de razboi era exclus din condiliile de asigurare, motiv pentru care nu s-a platit indemnizatia de asigurare. Din documentele intocmite de Curtea de judecata a rezultat ca "a trata causa proxima ca fiind priima cauza sub aspectul cronologic este inadmisibil. Adevarata cauza este prima sub aspectul eficientei".
In practica, este de multe ori dificila stabilirea cauzei imediate. Se poate cu usurinta determina primul si ultimul eveniment, dar se intampina dificultati in determinarea relatiilor de cauzalilate dintre ele.
Alteori, un eveniment poale fi determinat de doua sau mai multe cauze concurente independente una de cealalta sau care se pot produce in acelasi timp. contribuind la producerea daunei.
De exemplu, un incendiu la o fabrica ar putea-o devasta odata cu o revolta a muncitorilor, dar independent de aceasta. Prejudiciul este determinat de ambele motive, atat de incendiul propriu-zis, cat si de distrugerile pricinuite datorita revoltei oamenilor.
Asemenea situatii sunt mai rare, dar practica in domeniu le releva ca fiind cauzatoare de multe conflicte si neintelegeri intre partile contractante ale contractului de asigurare.
Causa proxima trebuie judecata logic, dupa logica obisnuita si dupa bunul simt, si nu dupa criterii sofisticate sau interpretari stiintifice.
Natura riscurilor este foarte importanta de cunoscut in legatura cu causa proxima. Privind daunele, acestea se pot produce ca urmare a trei categorii dc evenimente:
riscuri asigurate, expres mentionate in polita;
riscuri exceptate sau excluse, mentionate in cuprinsul contractului ca fiind excluse,drept cauza, fie drept efect al riscurilor asigurate;
riscuri neasigurate sau alte riscuri, nementionate in polita.
Pagubele se pot produce si ca urmare a unor cauze indirecte. Termenii politei exclud uneori un anumit pericol cauzat direct sau indirect de un alt eveniment. De exemplu, excluderea riscului de deces cauzat in mod direct sau indirect de razboi.
Un alt caz din practica judiciara britanica poate fi relevant in explicarea acestei situatii, si anume Coxe v. Employers Liability Insurance Corporation Ltd. – 1916 – in care polita de asigurare excludea riscul de deces cauzat in mod direct sau indirect de riscul de razboi. In timpul razboiului, sentinelele, fiind trimise la post la calea ferata, un alt ofiter care era desemnat pentru inspectia lor a fost lovit de un tren si a decedat. Moartea acestuia a fost cauzata sau putea fi cauzata de un accident si nu de razboi. Dar, daca nu ar fi fost razboi, el nu ar fi fost pe calea ferata; astfel, s-a decis ca razboiul a fost cauza indirecta a mortii ofiterului.
Contributia
Contribuția consta în dreptul asigurătorului de a solicita alți asiguratori răspunzători în mod similar, nu neapărat egal, pentru o dauna suferită de un asigurat, în vederea co-participarii la acoperirea despăgubiri cuvenite asiguratului, inclusiv costurile aferente.
Contribuția se aplică, la fel ca și subrogarea, numai la contractele de despăgubire.
Ea presupune existența a cel puțin doi asiguratori care acopera interesul aceluiași asigurat. Toluși, ea nu se referă, teroretic, la faptul ca un asigurat isi
poate asigura proprietatea la doi sau mai multi asiguratori pentru a incasa despagubiri de la aceștia, ceea ce contrazice ideea de asigurare (compensarea pagubelor, și nu obtinere de beneficii).
Contributia se aplica atunci cand sunt îndeplinite următoarele condiții:
• sunt în vigoare două sau mai multe contracte de indemnizare;
• toate acoperă aceleași riscuri ce pot genera pagube;
• toate acoperă același interes al aceluiași asigurător;
• toate se referă la același obiect;
• toate sunt în vigoare în același timp.
Formarea contractului de asigurare
Forma și conținutul contractului de asigurare
Ca regulă generală, forma contractului este scrisă, dar aceasta nu este condiție pentru a fi considerat valid – ad validatem – ci numai o dovadă inchcierii – ud probationem. Conform Legii 136/1995 privind asigurările reasigurările în România, contractul de asigurare nu poate fi probat prin martori .De aceea, lipsa formei scrise nu va atrage nulitatea contractului, ci va determina numai limitarea posibilitații de a dovedi existența și conținutul acestuia.In funcție de legislația fiecărei țări, este posibil ca forma acceptata sa fie numai cea scrisă (este și cazul legislației românești).
Incheierea contractului poate fi recunoscuta de asigurător și daca rezulta din registre sau alte acte emise de acesta. Parțile adoptă forma scrisă pentru a dovedi existența contractului de asigurare, dat fiind că un act ce nu poate fi dovedit este echivalent, din punct de vedere juridic, cu un act inexistent. Forma scrisă mai face posibilă stabilirea certă a momentului încheierii contractului, a intrarii sale în vigoare, a începutului și încetării răspunderii asigurătorului .Elementele esențiale ale contractului sunt precizate cu exactitate, reprezentând o dovada si o garantie a indeplinirii obligatiilor partilor , asa cum au fost ele stabilite ,evitandu-se neintelegerile ulterioare.
Contractul de asigurare exprima acordul de vointa al partilor.El este alcatuit din polita de asigurare , conditiile principale si aditionale si anexele, care pot sa extinda sau sa limiteze conditiile umpuse de standardizare.Unele contracte sunt alcatuite din polita de baza si un formular care adapteaza polita la nevoile specifice ale clientului sau pentru un anumit tip de polita.
In contractul de asigurare sunt cuprinse drepturile si obligatiile partilor . Actul este emis de asigurator si consta in formarea contractului, deci acordul de vointa al partilor.
In principal , contractul de asigurare cuprinde doua parti principale.Prima contine clauzele imprimate , sub forma unor extase din conditiile generale care reglenteaza raporturilor dintre asigurat si asigurator, menite sa atraga atentia asiguratului asupra drepturilor si obligatiilor sale.
A doua parte reprezinta partilor neimprimate ale documentului, care se refera , in principal, la identificarea partilor, denumirea riscurilor , prima , suma asigurata si durata contractului.
Documentul de asigurare se intocmeste in mod normal in doua exemplare.
Partile contractului de asigurare
In mod clasic , contractul de asigurare se incheie intre doua parti: asiguratul si asiguratorul.El poate fi incheiat direct intre partile contractante sau prin intermediar (agent sau broker)
In contractul de asigurare sunt interesate mai multe categorii de persoane, si anume:
semnatarul sau contractantul asigurarii
asiguratul
beneficiarul
persoana cuprinsa in asigurare este o alta categorie care apare numai in cazul contractelor de raspundere civila.Responsabilitatea civila fata de tertii pagubiti este acoperita prin asigurare.Aceasta persoana nu are calitatea de asigurat , contractant sau tert beneficiar si nu are nici obligaiia de a plati. Ea nu este în mod special desemnata ca pcrsoana , ci poate fi orice terț prejudiciat de catre asigurat" .
asiguratorul.
Elementele obligatorii specifice ale contractului de asigurare
In cazul contractului de asigurare trebuie analizate pe larg elementele esențiale ale acestuia, si anunme: riscul, suma asigurata și prima de asigurare.
Riscul
Riscul constituie elementul esențial și caracteristic al contractului de asigurare. Daca riscul nu exista, contractul de asigurare este lipsit de eficacitate, de propria sa substanța, întrucât riscul reprezintă însăși cauza asigurării.
Riscul reprezintă un eveniment (sau complex de evenimente) incert , posibil și viitor , la care sunt expuse bunurile , patrimoniul , viața , sănatatea sau integritatea fizică a unei persoane.
La producerea riscului , asigurătorul va plati asiguratului despăgubirea sau suma asigurata.
Pentru a încadra un eveniment în categoria riscurilor asigurabile , sunt
necesare anumite condiții:
a) Producerea lui sa fie posibilă , deoarece asigurarea nu ar avea nici un sens dacă existența unui lucru nu este amenințată de producerea unui anumit fenomen sau eveniment . Ca regulă , riscul trebuie să existe în momentul contractării. Dacă în acel moment producerea evenimentului asigurat a devenit imposibilă, contractul se reziliaza de drept, iar primele platite pentru perioada ulterioară rezilierii se restituie asiguratului.
b) Sa aiba un caracter întamplator, adică asupra producerii lui ulterioare să planeze incertitudinea, atât ca moment, cât și ca intensitate a acțiunii acesteia.
In cazul asigurării de viață, exista o altă abordare legată de riscul asigurabil care este decesul. El este, de fapt, un eveniment cert, dar supus intâmplării este momentul producerii lui, care nu poate fi cunoscut dinainte, nici de asigurat, nici de asigurător; așadar, elementul de incertitudine se referă la momentul producerii riscului și nu la producerea sa propriu-zisă.
c) Producerea fenomenului (evenimentului) sâ nu depindă de voința asiguratului sau beneficiarului asigurarii.
d) Anumite riscuri nu pot face obiectul unei asigurari pentru motive de ordine publică. Riscul trebuie să aibă un caracter licit.
Suma asigurată
In cazul producerii evenimentului acoperit prin asigurare, asigurătorul răspunde fată de asigurat până la concurența uneisume numita suma asigurata.
Suma asigurata reprezintă valoarea maximă a despăgubirii pe care asigurătorul o plătește asiguratului ca urmarea producerii evenimentului asigurat.
Prezența acesteia în contractul de asigurare este necesară, deoarece servește ca bază și pentru calcularea primei de asigurare, în principiu, prin aplicarea unui anumit procent asupra sumei asigurate.
Pentru stabilirea sumei asigurate, în cazul asigurărilor de bunuri, se procedează la operațiunea numită evaluare de asigurare.
Prima de asigurare
Prima reprezinta suma de bani – remunerația – pe care o primeste asiguratorul de la asigurat în schimbul prestației promise, respectiv protecția pentru riscurile stabilite. Este prețul protecției oferite de asigurator pcntru acele riscuri.
Este un element esential al contractului de asigurare si principala obligatie a asiguratului.
Printre factorii care influenteaza marimea primei de asigurare se pot enumera:
• natura bunului asigurat,
• dimensiunea riscurilor,
• numărul și tipul riscurilor,
• intensitatea riscurilor,
• mărimea posibila a daunelor,
• gradul de dispersie a riscului,
• suma asigurată,
• durata contractului,
• nivelul fransizei,
• întinderea geografică a acoperirii,
• istoricul daunelor pe un anumit numar de ani anteriori (de regulă 5, 10 ani),
• diverese date statistice relevante pentru o evaluare cât mai corecta,
• modalitatea de plată a primei (într-o tranșă unică sau eșalonată în rate periodice),
• gradul de întreținere a bunului la asigurările de bunuri, starea de sănătate la asigurarile de persoane, limita raspunderii la asigurarea de răspundere,
• vârsta. sexul, starea de sănatate, durata asigurării la asigurarea de viața,
• dimensiunea afacerii (pentru sume mari se pot negocia reduceri),
• starea conjuncturala a pietei
• evaluarea proprie obiectivă și subiectiva a asigurătorului.
Calculul primelor se face în mod științific, pe baza datelor statistice și matematicii actuariale care au revoluționat practica asigurărilor.
Așadar există o corelație necesaru între prima de asigurare si factorii obiectivisau subiectivi care influențeză nivelul primei de asigurare.
Prima plătită de asigurat reprezintă prima brută (tarifară) și este alcătuita din prima netă (pura, teoretică, cotă de bază) și adaosul de prima (supliment sau încărcătura primei) care acopera cheltuielile generate de achiziție si administrare ale asigurătorului și determină obținerea unui profit. Prima netă este destinată acoperirii despagubirilor și sumelor asigurate.
. Prima brută = prima neta + adaosul de primă
Calculul primei nete ține seama de valoarea riscului, privit ca probabilitate, cât și ca intensitate. Probabilitatea este determinată prin calcule statistice ce au la bază aplicarea legii numerelor mari care aparține matematicianului elvețian Jean Bernoulli.
Intensitatea variabila a riscului se reflectă corespunzător în nivelul primei. Astfel, în situația în care, pe parcursul contractului, riscul este variabil prima se poate modifica în aceeasi proportie.
Prima se stabileste pe perioade de timp determinate, de obicei de un an. Daca prima se platește într-o tranșă unică, asiguratorul poate oferi o reducere
care variază în functie de anumite criterii. Există, astfel, prima unică, scadenta
într-o singra suma, și prima periodica, scadentă în perioade egale, determinata pe perioade de asigurare. Aceste tipuri de prime sunt importante din punct vedere al sistemelor de remunerare și al efectelor pe care la produce rezilierea, denunțarea și anularea contractului de asigurare asupra sumelor încasate.
Prima de asigurare este indivizibila. Mărimea ei nu se recalculează și deci nu se modifică nici în situatia în care asigurarca încetează pentru asigurat înainte de terminarea contractului. Intervalul pentru care s-a stabilit prima, ca unitate de timp, se numeste perioada de asigurare.
Prima de asigurare are următoarele destinatii:
constituirea fondului de rezervă din care se achită despăgubirile celor
desdaunați, respectiv sumele asigurate – în cazul asigurărilor de
persoane;
formarea fondurilor de rezerva destinate acoperirii despagubirilor din
anii defavorabili și îndeplinirea obligațiilor de plată – la expirarea
termenelor asigurărilor de viațâ;
acoperirea cheltuielilor legate de administrarea asigurarilor și obținerea unui beneficiu.
Mai putem distinge și alte tipuri de prime, în funcție de alte criterii:
• prima curenta, sau efetiva, referitoare la perioada anului în curs;
• prima fixa, care reprezintă prima pe unitatea de sumă asigurată;
• tarifele de prima, cuprinzând primele fixate, pe feluri de asigurari, riscuri, etc.;
• discount-ul de prima, care consta în diminuarea primei cu o anumita suma, în funcție de criterii precum: frecvența de plată a primei, dimensiunea primei, inexistența daunei pe perioada anterioara '' etc.
Asiguratul, în schimbul plâții primei, obține protecția prin asigurare pentru anumite riscuri, pe o anumită perioada de timp.
In cazul rezilierii contractului de asigurare, al anularii sau denuntării acestuia, prima se restituie, deoarece contraclull nu îsi va mai produce efectele.
Incheierea contractului de asigurare
Incheierea propriu-zisa a contractului de asigurare este precedată de câteva etape pe baza cărora se determinâaclauzele și condițiile finale ale accstuia.
Declarația (cererea) de asigurare
Este o etapă în care asiguratul își manifesta dorința de a încheia asigurarea și de a oferi informații necesare pentru evaluarea riscului. Prin acest document, asigurătorul îl identifică pe asigurat, acesta din urma completând un formular special al asiguratorului, – cerere de asigurare, chestionar sau declaralie de asigurare -, prin care se manifestă voința de încheiere a contractului. Completarea cererii de asigurare reprezintă o declarație referitoare la bunul, raspunderea sau persoana asigurata.
Ea contine date precum:
cele privind identificarea asiguratului: numele acestuia (persoana fizică sau persoană juridică), domiciliul sau sediul legal;
obiectul de activitate;
durata asigurării solicitate;
date privind bunul asigurat
suma asigurata
fransiza
beneficiarul asigurarii
conditiile de asigurare solicitate
starea de sanatate , varsta, antecedentele medicale ,in cazul asigurarilor de viata,etc
mediul de lucru ,in cazul asigurarilor de accidente, precum si altele specifice fiecarui tip de asigurare solicitata.
Semnatura declarantului reprezinta asumarea raspunderii acestuia privind exacitatea datelor si informarea asiguratorului asupra tuturor elementelor care pot influienta riscul.Pe baza acestor informatii, asiguratorul procedeaza la evaluarea riscului, pentru stabilirea corecta a primei de asigurare.
Declaratia de asigurare, ca act unilateral de vointa , nu produce efecte juridice specifice institutiei asigurarii decat dupa acceptarea de catre asigurator. Intrarea asiguratorului in risc se face odata cu semnarea contractului de asigurare. In caz de neacceptare, declaratia nu este obligatorie si poate fi revocata , expres sau tacit.
Analiza declaratiei(cererii) de asigurare
Riscul prezinta pentru asigurator o importanta deosebita deoarece in functie de acest element esential al contractului se apreciaza daca se poate accepta protectia prin asigurare , precum si dimensiunea primei de asigurare corespunzatoare.Fara risc nu putem vorbi de asigurare.In vederea incheierii asigurarii, este necesara evaluarea riscului de catre asigurator.Aceasta operatiune poarta denumirea de subscriere-underwriting-si este tipica asigurarii.
Ea are caracteristici diferite in functie de tipul asigurarii.Evaluarea se face pe baza anal;izei declaratiei/cererii de asigurare dar si prin constatari sau analizarea unor imprejurari in mod direct de catre asigurator sau de catre prepusii lui.
Obligatia asiguratorului de a incheia contractul
conform uzantelor in domeniu, asiguratorul nu poate refuza incheierea contractului.El constata daca sunt intrunite conditiile legale si,in acest caz , trebuie sa accepte propunerea si sa emita polita sau contractul de asigurare.
Chiar si in aceste conditii in care asiguratorul este obligat sa incheie contractul de asigurare, caracterul consensual al contractului este respectat.Asiguratorul nu are interesul si nici nu poate motiva refuzul incheierii contractului.Motivele refuzului trebuie sa fie foarte bine intemeiate, dar asiguratorul trebuie, in principiu, sa explice motivele si sa ofere cel putin o varianta pentru un alt tip de protectie.
Momentul incheierii contractului
Contractul se poate considera incheiat odata cu plata primelor si emiterea documentului de asigurare .Contractul poate avea forma politei de asigurare , la asigurarile de persoane si la unele asigurari de bunuri sau a certificatului de asigurare , la asigurarile de bunuri sau raspundere civila.In practica, denumirea de polita de asigurare este generica si ,astfel, cel mai fregvent utilizata.
In cele mai multe cazuri, emiterea politei se realizeaza in aceleasi timp cu plata primei, deoarece declaratiile de vointa care se contopesc in contract iau nastere concomitent.
Intre absenti, contractul de asigurare se considera incheiat din momentul in care ofertantul a luat cunostinta de acceptare , luandu-se in considerare data primirii politei sau contractului.
Exista doua momente distincte, si anume cel al incheierii contractului si cel al intrarii in vigoare ulterior datei perfectarii lui.
Obligatiile ce revin partilor pot fi raportate la o data ulterioara ,stabilindu-se ordinea in care trebuie executate .Intrarea in vigoare a asigurarii poate sa nu coincida cu inceputul raspunderii asiguratorului. In astfel de situatii, diferentierea este nu numai in functie de plata primei , ci si de natura riscului.
Durata contractului
Durata contractului reprezinta perioada de timp la care se refera drepturile si obligatiile partilor . Dupa acest criteriu , contractele de asigurare pot fi de durata determinata si nelimitata .In cxontractele de non-viata contractele se incheie pe o perioada de maxim un an.In asigurarile de persoane , contractele incheiate pe durata limitata se practica numai in anumite categorii de asigurari, spre exemplu , cazurile de acidente incheiate de unele companii pentru personalul propriu .
Cand contractul de asigurari se incheie pe o perioada determinata, la implinirea termenului se reinoieste de drept, pentru o noua perioada , egala cu cea precedenta ,daca nici una din parti nu preavizeaza sau denunta contractul, conform prevederilor incluse in acesta. Conditiile ramanand neschimbate , de obicei reinoirea se face si fara emiterea unui nou contract de asigurare, in functie de natura riscului respectiv sau de conditiile de plata a primei; daca apar sau se solicita modificari, asiguratorul va emite un nou contract de asigurare.
Interpretarea contractului
Si in cazul asigurarilor , principiul care se aplica este cel al interpretarii stricte a conditiilor contractuale.Intelesul oricarui termen din polita si al tuturor expresiilor curente vor fi interpretate in sensul lor firesc, natural folosit in limbajul uzual de catre o persoana cu inteligenta normala.Natura contractului de asigurare obliga la o interpretare stricta a clauzelor.Riscul trebuie bine si clar definit, deoarece trebuie evitate confuziile,neintelegerile ulterioare determinate de o posibila interpretare diferita sau chiar eronata a partilor; totodata, stabilirea primei in functie de riscul asumat.In clauzele ambiguie, neclare, se aplica dispozitiile prevazute in Codul civil roman care prevad ca , atunci cand exista indoiala, interpretarea se face in favoarea celui ce se obliga.
Interpretarile privind clauzele contractului pot avea loc si cu privire la clauzele imprimate si manuscrise.Ambele categorii de clauze au acceasi valoare din punct de vedere al drepturilor si obligatiilor pe care le genereaza pentru partile contractante.
Daca unele categorii de riscuri sunt excluse potrivit clauzelor generale(imprimate),prin clauzele manuscrise pot fi acoperite, acestea fiind menite sa completeze sau sa deroge pe cele generale.
Efectele contractului de asigurare
Fiind un contract sinalagmatic, contractul de asigurare presupune drepturi si obligatii corelative intre parti ce pot fi delimitate in doua perioade:pana la ivirea evenimentului asigurat si dupa producerea acestuia.
Drepturile si obligatiile asiguratului
a.pana la producerea evenimentului asigurat
Drepturile asiguratului:
Principalele drepturi ale asiguratului intervin in momentil producerii cazulzului asigurat si pe parcursul executarii contractului. Intre acestea mentionam:
dreptul de a modifica contractul
dreptul de a incheia asigurari nsuplimentare
dreptul de rascumparare
Obligatiile asiguratului:
In aceasta perioada , asiguratul are trei obligatii principale:
plata primei de asigurare
obligatia de a informa pe asigurator in privinta modificarii circumstantelor care agraveaza riscul;
obligatia de intretinere a bunului asigurat in bune conditii , conform dispozitiilor legale in vigoare.
b.dupa producerea evenimentului asigurat
Principalul drept al asiguratului in aceasta etapa este acla de a incasa indemnizatia de asigurare.
Obligatiile asiguratului:
combaterea efectiva a calamitatilor pentru limitarea pagubei si salvarea bunurilor asigurate ,pastrarea si paza bunurilor ramase pentru prevenirea degradarilor ulterioare
avizarea asiguratorului, in termenele prevazute de conditiile de asigurare, cu privire la producerea evenimentului asigurat
participarea la constatarea cazului asigurat produs si a pagubei rezultate
furnizarea de acte si de date referitoare la evenimentul asigurat
acordarea intregului sprijin pentru constatarea si evaluarea daunelor.
Drepturile si obligatiile asiguratorului
pana la producerea evenimentului asigurat
Pe timpul executarii contractului , pana la producerea cazului asigurat, asiguratorul are, in special, drepturi.
Fiecarei obligatii a asiguratului ii corespunde un drept al asiguratorului:
dreptul de a verifica existenta bunului asigurat si a modului in care este intretinut;
dreptul de a aplica sanctiuni legale cand asiguratul a incalcat obligatiile privind intretinerea , folosirea si paza bunurilor asigurate.
Obligatiile asiguratorului:
obligatia de a elibera la cerere, duplicatul documentului de asigurare, daca asiguratul l-a pierdut pe cel original;
obligatia de a elibera, la cerea asiguratului , certificate de confirmare a asigurarii, in cazul asigurarii de raspundere a carausului fata de pasageri pentru bagaje si marfuri transportate, precum si fata de terti, cu indicarea sumelor asigurate.
b.dupa producerea evenimentului asigurat
Principala obligatie a asiguratorului , dupa producerea cazului asigurat,consta in plata indemnizatiei catre asigurat.In acest scop ,asiguratorul va stabili cauzele daunelor si imprejurarile in care acestea sau produs pentru determinarea obligatiei de plata si a marimii indemnizatiei. Pentru aceasta este necesar sa se verifice:
daca asigurarea era in vigoare la data producerii riscului
daca primele de asigurare au fost platite si perioada de timp pentru care au fost achitate
daca bunurile respective sunt cuprinse in asigurare
daca evenimentul producator de daune este datorat unui risc impotriva caruia s-a incheiat asigurarea.
Limitarea garantiei de asigurare
Limitarea garantiei de asigurare are legatura cu evenimentele care se datoreaza asiguratului.Ea presupune stabilirea nivelului la care o paguba produsa prin fapta asiguratului obliga pe asigurator la plata indemnizatiei cuvenite.Daca evenimentul asigurat a fost produs de cu intentie de catre asigurat, sau cand este cazul, de beneficiar ori de catre un membru din conducerea persoanei juridice asigurate lucrand in aceasta calitate,asiguratorul nu datoreaza nici o indemnizatie.Daca in conditiile de asigurare nu se prevede altfel, regula se aplica si in situatia in care evenimentul asigurat a fost produs cu intentie de catre persoane fizice majore care in mod statornic locuiesc si gospodaresc impreuna cu asiguratul sau de catre prepusii asiguratului sau beneficiarului.
Culpa atrage decaderea asiguratului din beneficiul indemnizarii dacac este expres precizata in conditiile de asigurare.
Exonerarea asiguratorului are loc atunci cand, existand o legatura cauzala intre fapta asiguratului si producerea riscului asigurat, fara intentia asiguratului, acesta putea si trebuia sa prevada consecintele conduitei sale, sau chiar sa le preintampine.
Incetarea contractului de asigurare
Modul obisnuit de incetare a contractului de asigurare cu durata determinata il constituie ajungerea la termen,respectiv expirarea perioadei pentru care a fost incheiat.,
Un alt mod de incetare a contractului, destul de uzual, este producerea evenimentului asigurat.Pentru asigurarile de bunuri, contractul inceteaza numai daca bunul a fost distru in totalitate.Solutia este asemanatoare si la asigurarile de raspundere civila, contracul ramane in vigoare daca despagubirea platita este mai mica decat suma asigurata.
Modurile neobisnuite de incetare a contractului sunt:denuntarea, rezilierea si anularea contractului.Ele sunt considerate “neobisnuite” deoarece fac sa inceteze contractul de asigurare inaintea expirarii duratei sale, precum si inainte de producerea cazului asigurat.
Legislatia romaneasca privind contractul de asigurare
Contractul de asigurare a fost reglementat in Romania prin Codul comercial pana la data intrarii in vigoare a Legii privind asigurarile si reasigurarile in Romania, nr.136 din 29 decembrie 1995 , intrata in vigoare incepand cu 1 februarie 1996. Scopul acestei legi a fost de a umple un gol in legislatia romaneasca privind contractul de asigurare, dat fiind ca reglementarile anterioare care datau din anul 1971 nu mai aveau nici o relevanta din cauza schimbarilor profunde in mediul economic, legislativ si organizatoric.
Capitolul II intitulat contractul de asigurare contine cinci sectiuni privind generalitati si particularitati ale acestuia in functie de tipurile de asigurari:
Sectiunea 1 contine prevederile generale privind incheierea contractului si drepturile si obligatiile partilor contractante(art.9-23)
Sectiunea 2 se refera la particularitatile asigurarilor de bunuri(24-30)
Sectiunea 3 se refera la asigurarile de persoane(31-40)
Sectiunea 4 cuprinde reglementarea asigurarilor de raspundere(41-44)
Capitolul 3
Piata asigurarilor
3.2 Piata asigurarilor in Romania
Piata asigurarilor in romania nu este o creatie noua . Ea are in spate o istorie bogata care a inceput pe la debutul secolului al 18-lea . Ea si-a creat propriile institutii si s-a manifestat cqa atare sustinuta de reglementarile corespunzatoare vremurilor. Pe piata de asigurare romaneasca au activat , la diverse etape si in diverse forme economice , societati de asigurare autohtone si reprezentante ale societatilor de asigurare di strainatate . Cele mai multe societati straine au fost italiene si austriece.
Istoria asigurarilor in Romania a parcurs si o etapa a etatizarii depline , cand , ca urmare a regimului economic de sorginte comunista, asigurarea a fost exclusiv de o institutie a statului, cu rang de centrala-Administratia Asigurarilor de Stat (ADAS) .
Dupa 1989 , in conditiile economiei de piata si ale formarii de noi societati de asigurare , piata asigurarilor din Romania apornit un proces de formare si consolidare . Legislatia corespunzatoare aparuta dupa 1990 a permis , de asemenea , patrunderea capitalului strain si a facilitat constitutuirea de societati de asigurare private , de drept romanesc ,cu participarea unor importanti investitori de specialitate. S-au pus bazele si s-au creat conditiile activitatii de intermediere in asigurari.
Aparitia legii 32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor a contribuit major la liberalizarea activitatilor de asigurare cu un numar sporit de societati de asigurare cu capital romanesc sau cu capital strain .
Evolutia numarului societatilor de asigurare dupa anul 1990 a fost conditionata de aparitia legislatiei asigurarilor , de cerintele de capital si de reglenentari pe care trebuie sa le respecte.
La sfarsitul anului 2003 , dupa aplicarea normelor privind marja de solvabilitate si a cerintelor privind limita minima a capitalului social , in piata asigurarilor din Romania au ramas un total de 46 de societăți care dețineau autorizație de funcționare ca asigurători , dinte acestea 29 aveau și aprobarea de a subscrie riscuri de catastrofe naturale .
In ultimii ani , pe piata asigurarilor din Romania , din cauza schimbarii legislatiei , se remarca o tendinta de consolidare si capitalizare a domeniului , care se manifesta prin fuziuni si achizitii ale societatilor de asigurari.
Dupa 1990 , pe piata romaneasca a asigurarilor au aparut foarte multe societati de intermediere in asigurari , la data de 31.12.2003, numărul brokerilor de asigurare autorizați era de 204, din care 191 cu autorizație de funcționare și 13 cu autorizație de constituire .
In Romania , pana la aceasta data nu exista o societate de reasigurare , care sa indeplineasca rolul de reasigurator. Societatile romanesti au posibilitatea sa primeasca in reasigurare. Aceasta activitate , de primire in reasigurare , este foarte putin dezvoltata , cedarile in reasigurare pe piata romaneasca situandu-se sub 1% . Aceasta se realizeaza numai in cazuri exceptionale , cand , pentru anumite portofolii , societatatile romanesti de asigurare nu au gasit un reasigurator international.
Pe piata asigurarilor din Romania actioneaza urmatoarele organisme si organizatii profesionale:
Comisia de Supraveghere a Asigurarilor-C.S.A.
Prin aparitia Legii 32/2000 , se infiinteaza Comisia de Supraveghere a Asigurarilor , un organism independent , autonom , finantat de societatile de asigurare , cu rol de reglementare , control si supraveghere a pietei asigurarilor. Comisia de Supraveghere a Asigurarilor este condusa de Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor , format din cinci persoane (un presedinte , un vicepresedinte si trei membri) . Membrii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor sunt numiti de Parlamentul Romaniei , la propunerea comisiilor pentru buget , finante si banci ale Senatului si Camerei Deputatilor.
Comisia de Supraveghere a Asigurarilor are , in principal , urmatoarele atributii:
elaborarea sau avizarea proiectelor de acte normative care privesc domeniul asigurarilor sau care au implicatii asupra ascestuia si avizarea actelor administrative individuale , daca au legatura cu activitatea de asigurare;
supravegherea situatiei financiare a asiguratorilor , in vederea protejarii intereselor asiguratilor , scop in care poate dispune efectuarea de controale ale activitatii asiguratorilor sau brokerilor de asigurare ;
participarea la elaborarea planului de conturi , a normelor desi a metodelor contabile , dupa consultarea cu asociatiile profesionale ale operatorilor din asigurari;
ia masuri pentru ca activitatea de asigurare sa fie gestionata cu respectarea normelor prudentiale specifice;
participarea la asociatiile internationale ale autoritatilor de supraveghere a asigurarilor;
adoptarea de norme pentru aplicarea de Legii nr. 32/2000 privind societatile de asigurare si supraveghere a asigurarilor si a modificarilor acesteia;
emiterea de decizii prin care acorda , suspenda sau retrage autorizatii , aproba divizarea sau fuzionarea asiguratorilor , aproba transferul de portofoliu de asigurari , sanctioneaza operatorii din dimeniupentru incalcarea legislatiei specifice in vigoare.
Uniunea Nationala a Societatilor de Asigurare si Reasigurare din Romania-U.N.S.A.R.
U.N.S.A.R. desfasoara o activitate indreptata spre sprijinirea relatiilor de piata in domeniul asigurarilor si reasigurarilor , in prezent fiind formata din 20 de membri care detin aproximativ 65% din piata asigurarilor din Romania (luand in considerare volumul de prime brute subscrise) , fiind astfel reprezentativa pentru aceasta.
Uniunea Nationala a Societatilor de Intermediere si Consultanta in Asigurari din Romania-U.N.S.I.C.A.R.
Scopul uniunii consta in sprijinirea membrilor sai in cresterea recunoasterii publice a rolului activitatii intermediariilor si a consultantilor in asigurari .
Asociatia de Drept a Asigurarilor din Romania-A.D.A.R.
` Obiectivul de activitate este acela de a sustine promovarea legislatiei de asigurari in toate operatiunile juridico-economice din acest domeniu .
Asociatia Romana de Actuariat-A.R.A
Asociatia Romana de Actuariat este o organizatie profesionala , neguvernamentala , apolitica , independenta , cu caracter nelucrativ , creata in scopul promovarii , dezvoltarii si recunoasterii profesiei de actuar , precum si a individualizarii si a includerii acestei profesii in Nomenclatorul M.M.F. S.S.
Biroul Asiguratorilor de Autovehicole din Romania-B.A.A.R.
Institutul de Asigurari –I.A.
Institutul a fost creat de patru asociatii profesionale care activeaza in domeniul asigurarilor , si anume: U.N.S.A.R. , A.R.A , U.N.S.I.C.A.R. SI A.D.A.R.
Crearea institutului conduce la la dezvoltarea industriei romanesti de asigurari prin ridicarea valorii profesionale a celor care lucreaza in asigurari si a colaboratorilor din toate domeniile conexe asigurarilor.
Evolutia pietei asigurarilor dupa 1990.
Dupa anul 1990 , au aparut societatile de asigurare cu capital privat romanesc si strain , care alaturi de cele doua societati cu capital majoritar de stat formate in urma divizarii ADAS au inceput sa formeze piata asigurarilor din Romania . Societatile straine care si-au deschis surcusale in Romania au contribuit major – prin cunostintele si informatiile lor – la formarea si dezvoltarea pietei asigurarilor .
Dupa anul 1994 , au inceput sa se infiinteze mai multe societati de asigurare si , de asemenea , au inceput sa isi faca aparitia marile societati intenationale . Astfel , de abia dupa anul 1997 , volumul de prime brute incasate a inceput sa prinda contur , astfel incat sa reprezinte jumatate de procent din produsul intern brut al Romaniei .
Evolutia indicatorilor in perioada 1997-2002
*) estimari
Sursa : Asigurari de raspundere civila-Mihaela Tudor,Florentina Almajanu
Piata asigurarilor din Romania , in perioada 1997- 2002 , a avut o evolutie pozitiva . Sectorul asigurarilor si-a mentinut trendul crescator , chgiar daca aceasta crestere nu a fost spectaculoasa .
La data de 31.12.2003, capitalul social subscris și vărsat de cele 46 de societăți era în sumă de 4.954.131.057 mii lei, echivalentul a 120.488.631 EUR. Pentru societatea ASTRA a fost luat în considerare un capital social subscris și vărsat de 344.677.926 mii lei, aceasta fiind ultima valoare aprobată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Valoarea capitalului subscris și vărsat la nivelul pieței asigurărilor a înregistrat o creștere nominală cu
27,71% față de anul 2002, iar creșterea reală, determinată în funcție de rata inflației decembrie/decembrie stabilită pentru 2003, a fost de 11,92%
Un număr de 19 societăți au atât aport în numerar, cât și în natură, 17 societăți au numai capital autohton, 24 societăți dețin capital mixt și 5 societăți au numai capital străin.
Referitor la aportul investitorilor străini la capitalul social, se observă că acesta este în sumă de
2.930.665.733 mii lei, echivalentul a 71.276.254 EUR, reprezentând 59,16% din valoarea capitalului subscris și vărsat.
Din valoarea în numerar a capitalului subscris și vărsat de 4.463.466.361 mii lei (108.555.254 EUR), cota de participare a investitorilor străini este de 59,9%, în sumă de 2.673.760.856 mii lei (65.028.111 EUR), iar din valoarea în natură în sumă de 490.664.696 mii lei (11.933.378 EUR), cota de participare a investitorilor străini este de 52,36% în sumă de 256.904.877 mii lei (6.248.143 EUR).
În cursul anului 2003 au fost încheiate 9.706.276 contracte de asigurare, din care
8.502.554 pentru asigurări generale (reprezentând 87,6% din total) și 1.203.722 pentru asigurări
de viață (12,4% din total).
Comparativ cu evoluția din 2002, în 2003 s-au încheiat cu 16,89% mai multe contracte,
principala influență pozitivă fiind adusă de asigurările de viață. Astfel, numărul total de contracte
de asigurări de viață încheiate pe parcursul anului 2003 a fost cu 37% mai mare decât cel
realizat pe parcursul anului anterior, în timp ce în cazul asigurărilor generale s-a consemnat o
creștere a contractelor nou încheiate cu 14,51%.
Din centralizarea raportărilor anuale, a rezultat un volum al primelor brute de asigurare
subscrise în 2003 de către societățile de asigurare în sumă totală de 26.738.162.908 mii lei, echivalentul a 650.294.596 EUR, la cursul de schimb al monedei europene stabilit de Banca Națională a României la sfârșitul perioadei de referință.
Primele brute subscrise la nivelul întregii piețe în anul 2003, comparativ cu anul 2002, au crescut cu
39,65%, creșterea reală fiind de 22,4%.
Pe categorii de asigurări, se constată că asigurările generale, cu un volum al primelor brute subscrise în
sumă de 20.538.841.778 mii lei (499.521.896 EUR), au înregistrat o creștere nominală cu 39,2% față de anul 2002, creșterea reală fiind de 22%.
Asigurările de viață, cu un volum al primelor brute subscrise în sumă de 6.199.321.130 mii lei (150.772.700 EUR), au crescut într-un ritm mai rapid, respectiv cu 41% în termeni nominali față de 2002, iar în termeni reali cu 23,6% .
Dinamica primelor brute subscrise in perioada 2002-2003
Sursa: Raport CSA-2003
Din volumul total al primelor brute subscrise, primele brute subscrise numai din asigurări directe au
fost în sumă de 26.416.748.596 mii lei, echivalentul a 642.477.530 EUR (reprezentând 98,8% din volumul total al primelor brute subscrise). Prin comparație cu 2002, primele brute subscrise din asigurări directe au înregistrat o creștere nominală cu 39,86%, respectiv o creștere reală de 22,57%, prin aplicarea ratei inflației.
Diferența în cifre absolute de 321.414.312 mii lei între primele brute subscrise și primele brute subscrise
din asigurări directe o reprezintă primirile în reasigurare înregistrate în evidențele reasigurătorilor autohtoni.
Primirile în reasigurare reprezintă 1,2% din volumul primelor brute subscrise pe cele două categorii de
asigurare și 1,56% din volumul primelor brute subscrise pentru asigurările generale, la asigurările de viață neînregistrându-se primiri în reasigurare.
Structura primelor brute subscrise din asigurări directe pe cele două categorii de asigurare se prezintă
astfel:
pentru asigurările generale, au fost subscrise prime în sumă de 20.217.427.466 mii lei (491.704.829 EUR), cu39,38%, mai mult decât în 2002 în termeni nominali, ceea ce reprezintă o creștere reală cu 22,16%;
pentru asigurările de viață, volumul primelor subscrise a fost de 6.199.321.130 mii lei (150.772.701 EUR), înregistrând o creștere nominală cu 41% față de anul 2002 (creșterea reală fiind de 23,6%).
Prime brute subscrise din asigurări directe aferente activității de asigurări generale
Din punctul de vedere al ponderii în total prime brute subscrise din asigurări directe generale pe primele 3 locuri se situează următoarele clase de asigurări:
asigurările de mijloace de transport terestru, altele decât cele feroviare, cu o valoare de 7.838.763.930 mii lei (echivalentul a 190.645.327 EUR), reprezentând 39% din primele brute subscrise din asigurări directe generale;
asigurările de răspundere civilă a autovehiculelor, cu o valoare de 5.540.886.659 mii lei (echivalentul a 134.759.021 EUR), reprezentând 27% din primele brute subscrise din asigurări directe generale;
asigurările de incendiu și calamități naturale, cu un volum de 3.011.215.343 mii lei (echivalentul a 73.235.288 EUR), reprezentând 15% din primele brute subscrise din asigurări directe generale.
Valoarea totală a primelor brute subscrise din asigurări directe pe cele trei clase de asigurări prezentate
mai sus a fost de 16.390.865.932 mii lei, reprezentând 81% din valoarea primelor brute subscrise din asigurări directe generale.
Evoluția primelor brute subscrise din asigurări directe generale în perioada 2002-2003, pe clase de
asigurări
Miliarde
TOTAL 2002 – 14.504 miliarde lei
TOTAL 2003 – 20.217 miliarde lei
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII XIII
2002 612 153 5275 3 685 240 166 2112 391 3592 27 31 256 2003 696 165 7839 1 399 151 244 3011 483 5541 31 44 403
XIV XV XVI XVII
400 77 1 34
1013 84 0 115
I.Asigurări de accidente și boală
II.Asigurări de sănătate
III.Asigurări de mijloace de transport terestru, altele decât cele feroviare
IV.Asigurări de mijloace de transport feroviar
V.Asigurări de mijloace de transport aerian
VI.Asigurări de mijloace de transport navale
VII.Asigurări de bunuri în tranzit, inclusiv mărfuri transportate, bagaje și orice
alte bunuri
VIII.Asigurări de incendiu și calamități naturale
IX.Asigurări de daune la proprietăți
X.Asigurări de răspundere civilă a autovehiculelor (RCA și carte verde)
XI.Asigurări de răspundere civilă a mijloacelor de transport aerian
XII.Asigurări de răspundere civilă a mijloacelor de transport naval
XIII.Asigurări de răspundere civilă generală
XIV.Asigurări de credite și garanții
XV.Asigurări de pierderi financiare
XVI.Asigurări de protecție juridică
XVII.Asigurări de asistență turistică
Sursa: Raport CSA-2003
Prime brute subscrise din asigurări directe aferente activității de asigurări de viață
Asigurările de viață, cu un volum înregistrat al primelor brute subscrise de 6.199.321.139 mii lei , au
crescut față de anii anteriori într-un ritm mai rapid, evoluție care s-a reflectat și în creșterea numărului de contracte de asigurare în vigoare la 31.12.2003, până la 4.116.549 (cu 46% mai mare decât în anul 2002).
În sectorul asigurărilor de viață, mult mai concentrat decât cel al asigurărilor generale, 5 companii (din 22 care au desfășurat activitate) controlează peste 80% din totalul tranzacțiilor efectuate.
În anul 2003, ca și în anul 2002, se mențin pe primele locuri următoarele trei clase de asigurări: asigurările legate de investiții (unit-linked), asigurările mixte de viață și asigurările de deces. Ponderea acestora reprezintă 82,9% din totalul primelor brute subscrise de cei 22 de asigurători care au desfășurat activitate.
Primele brute subscrise din asigurări directe pentru asigurările de deces au înregistrat o creștere reală de 120% față de anul 2002 (calculată în funcție de rata inflației), în principal ca urmare a evoluției ascendente pe care au cunoscut o creditele de consum și ipotecare acordate de bănci populației, încheierea acestor asigurări fiind una dintre condițiile impuse de bănci pentru obținerea creditului.
În anul 2003 valoarea primelor brute încasate de cele 40 de societăți de asigurare a fost de 24.526.997.143 mii lei (596.517.186 EUR), în creștere nominală față de anul 2002 cu 46,87%, iar în termeni reali cu 28,72%.
Din acestea, 24.225.088.102 mii lei (589.174.504 EUR) au fost încasate din asigurări directe, fiind în creștere nominală față de anul 2002 cu 47,18%, iar în termeni reali cu 28,99%.
Primele brute încasate din primiri în reasigurare, în valoare totală de 301.909.039 mii lei (7.342.682 EUR), au reprezentat 1,23% din totalul primelor brute încasate.
Tabel 3.1. Evoluția primelor brute încasate din asigurări directe pe total și pe categorii de asigurări în perioada
1998 – 2003
Gradul de penetrare a asigurărilor, exprimat ca raport între primele brute încasate și produsul intern brut
(estimat de Institutul Național de Statistică pentru anul 2003 la un nivel de 1.890.778.000 mil. lei), indicator clasic care reflectă importanța asigurărilor în activitatea economică a unei țări, a fost în anul 2003 de 1,29%.
Raportându-ne la volumul primelor brute încasate numai din asigurări directe (24.225.088.102 mii lei),
gradul de penetrare a fost în 2003 de 1,28%.
Densitatea asigurărilor, indicator calculat ca raport între primele brute încasate și numărul de locuitori ai
României (conform datelor estimate de Institutul Național de Statistică pentru anul 2003 populația României era de 21.734.000 locuitori), a fost în anul 2003 de 1.128.508 lei/locuitor (27,4 EUR/loc.) Luându-se în considerare volumul primelor brute încasate din asigurări directe, densitatea asigurărilor a fost de 1.114.617 lei/locuitor (27,1 EUR/loc.), în creștere nominală față de 2002 cu 46,9%, iar în termeni reali cu 28,7%.
Referitor la forța de muncă ocupată în domeniul asigurărilor, numărul de angajați raportați de asigurători și brokerii de asigurare la nivelul întregii piețe a fost de 26.000 persoane, din care 25.300 angajați în societățile de asigurare (12.025 cu carte de munca și 13.275 colaboratori) și 700 angajați la societățile de brokeraj în asigurări.
Numărul total de angajați din sectorul asigurărilor a reprezentat 0,6% din populația activă a României (numărul populației active comunicat de Institutul Național de Statistică pentru anul 2003 fiind de 4.333.800 persoane) si 1,18% din numărul angajaților din sectorul serviciilor (2.186.100 persoane). Se constată o creștere a numărului angajaților în societățile de asigurare cu 7,2% față de anul 2002 și o diminuare a numărului colaboratorilor cu 29,9%.
Prime brute încasate din asigurări generale directe
Valoarea acestor prime, de 18.435.057.982 mii lei (448.356.105 EUR), a înregistrat o creștere nominală
față de anul 2002 cu 49,7% și în termeni reali de 31,2%.
În volumul total al primelor brute încasate din asigurări directe generale, ponderi importante dețin următoarele clase de asigurări:
asigurările de mijloace de transport terestru, altele decât cele feroviare, cu un volum de 6.595.673.678 mii lei (160.412.328 EUR), reprezentând 35,8% din primele brute încasate din asigurări directe generale;
asigurările de răspundere civilă a autovehiculelor cu un volum de 5.422.079.159 mii lei (131.869.523 EUR), reprezentând 29,4% din primele brute încasate din asigurări directe generale;
asigurările de incendiu și calamități naturale, cu un volum de 2.694.042.633 mii lei (65.521.381 EUR), reprezentând 14,6% din primele brute încasate din asigurări directe generale.
Clasa de asigurări de credite și garanții a înregistrat o creștere față de anul anterior cu 145% în termeni
nominali și, aplicând rata inflației, această creștere a fost de 115%, datorată ascensiunii pe care au înregistrat-o creditele de consum și ipotecare acordate de bănci populației.
Prime brute încasate din asigurări de viață
Valoarea primelor brute totale încasate pentru asigurările de viață de către cele 22 de societăți, prezentate
în Anexa nr.5, a fost de 5.790.030.120 mii lei, reprezentând echivalentul a 140.818.399 EUR. Față de anul 2002, acest indicator a înregistrat o creștere nominală cu 39,7%, respectiv o creștere reală de 22,5%.
În cadrul asigurărilor de viață se remarcă aceleași 3 clase cu pondere semnificativă în volumul primelor
brute încasate, la fel ca în cazul primelor subscrise, și anume:
asigurările legate de investiții, care au generat un volum de prime brute încasate de 2.371.644.883 mii lei (57.680.397 EUR), reprezentând 41% din volumul primelor brute încasate din asigurări de viață;
asigurările mixte de viață, în sumă de 1.834.113.195 mii lei (44.607.175 EUR), reprezentând 31,7% din total;
asigurările de deces, în sumă de 869.267.302 mii lei (21.141.311 EUR), reprezentând 15% din total
Valoarea cumulată a primelor brute încasate din cele trei clase de mai sus a fost de 5.075.025.380 mii lei
(123.428.883 EURO) și a reprezentat 87,6% din totalul primelor încasate la asigurări de viață.
Valoarea indemnizațiilor brute și a sumelor de răscumpărare plătite de asigurători în 2003 pentru ambele categorii de asigurare, cumulat pentru asigurările directe și primirile în reasigurare, a fost de 9.329.015.709 mii lei (226.889.503 EUR), în creștere nominală cu 43,11% față de anul 2002, iar luând în calcul rata inflației, creșterea reală a fost de 25,43%.
Din această valoare totală, asigurătorii au plătit pentru contractele directe o sumă de 9.281.549.522 mii lei (225.735.086 EUR), iar pentru primirile în reasigurare o sumă de 47.466.187 mii lei (1.154.418 EUR), acestea din urmă fiind realizate exclusiv pentru asigurări generale.
Grafic 4.1. Ponderea indemnizațiilor brute plătite din asigurări directe generale, a indemnizațiilor brute plătite
din asigurări directe de viață, precum și a sumelor de răscumpărare pentru contractele aferente asigurărilor de
Defalcat pe cele două categorii de asigurare, volumul indemnizațiilor brute și a sumelor de răscumpărare
plătite numai pentru contractele directe a fost de 7.750.221.841 mii lei (188.491.909 EUR) pentru asigurări generale, iar pentru asigurările de viată, de 1.531.327.681 mii lei (37.243.176 EUR).
Suma de 1.531.327.681 mii lei plătită asiguraților de viață în 2003 include atât indemnizațiile brute (în
valoare de 624.990.984 mii lei), cât și sumele de răscumpărare plătite pentru contractele reziliate (în valoare de 906.336.697 mii lei, reprezentând echivalentul a 22.042.870 EUR).
Indemnizații brute plătite pentru asigurări directe generale
Asigurătorii care au desfășurat activitate în anul 2003 au plătit pentru contractele directe aferente asigurărilor generale (Anexa nr.6) indemnizații în valoare de 7.750.221.841 mii lei (188.491.909 EUR). Față de anul anterior, indemnizațiile brute plătite pentru asigurările directe generale în 2003 au fost mai mari cu 52,89% în termeni nominali și cu 34% în termeni reali.
Valoarea indemnizațiilor nete plătite de asigurători a fost de 6.058.343.615 mii lei (147.344.009 EUR).
Clasele de asigurări generale pentru care s-a înregistrat o valoare semnificativă a indemnizațiilor brute
plătite din asigurări directe (cu o valoare cumulată de 6.827.618.362 mii lei, reprezentând 88,1% din total) sunt:
asigurări de mijloace de transport terestru, altele decât cele feroviare, cu un volum de 4.410.895.148 mii lei (107.276.677 EUR), reprezentând 57%;
asigurări de răspundere civilă a autovehiculelor (răspundere civilă auto obligatorie și Carte Verde) cu un volum de 2.416.723.213 mii lei (58.776.740 EUR), reprezentând 31,2%, în creștere față de anul 2002 cu 47,6% în termeni nominali și 29,3% în termeni reali.
Suma plătită de reasigurători ca despăgubiri pentru asigurările generale a fost de 1.739.344.413 mii lei
(42.302.318 EUR), în creștere față de anul 2002 cu 65,9% în termeni nominali și 45,4% în termeni reali, aceasta reprezentând 22% din totalul indemnizațiilor brute plătite pentru asigurări generale.
Indemnizații și sume de răscumpărare plătite pentru asigurări de viață
În cursul anului 2003, din volumul indemnizațiilor brute plătite pentru asigurările de viață în valoare de
624.990.984 mii lei (15.200.306 EUR), asigurătorii au plătit indemnizații nete în valoare de 614.152.801 mii lei
(14.936.712 EUR), reprezentând 98,27%, iar reasigurătorii au plătit suma de 10.838.183 mii lei (263.593 EUR),
reprezentând 1,73%.
Indemnizațiile brute plătite pentru asigurările directe de viață (Anexa nr.7), în sumă de 624.990.984 mii lei, au crescut în termeni nominali față de anul 2002 cu 54,38%, iar în termeni reali cu 35,3 %.
Sumele de răscumpărare plătite pentru contractele de asigurări de viață reziliate, de 906.336.697 mii lei
(22.042.870 EUR), au scăzut față de 2002 cu 11,5% în termeni nominali. Ponderi semnificative în valoarea totală a sumelor de răscumpărare plătite au fost înregistrate la două clase de asigurări și anume: asigurările legate de investiții, cu o valoare de 751.647.890 mii lei (18.280.708 EUR), reprezentând 83% din total, și asigurările mixte de viață, cu o valoare de 121.702.273 mii lei (2.959.902 EUR), reprezentând 13,35 % din total.
Valoarea însumată a indemnizațiilor brute și a sumelor de răscumpărare plătite pentru asigurările directe
de viață a fost de 1.531.327.681 mii lei (37.243.176 EUR), în creștere cu 7,12% în termeni nominali față de anul 2002, dar în scădere cu 6,11% aplicând rata inflației.
Clasele de asigurări de viață care au înregistrat o valoare semnificativă a indemnizațiilor brute plătite din
asigurări directe (în sumă cumulată de 509.830.824 mii lei, echivalentul a 12.399.514 EUR, reprezentând 81,57% din total) sunt:
asigurări mixte de viață, cu un volum al indemnizațiilor brute plătite de 350.938.162 mii lei (8.535.111 EUR), reprezentând 56,15%. Față de 2002, această valoare a consemnat o creștere cu 47,58% în termeni nominali și cu 29,35% în termeni reali;
asigurări de deces, cu un volum de 158.892.662 mii lei (3.864.403 EUR), reprezentând 25,4%, în creștere nominală cu 22% față de 2002 și în termeni reali cu 6,9%.
3.3 Asigurarea de raspundere civila in lume si in Romania
Asigurarile de raspundere civila constituie o piata anume , sustinuta de principiile generale ale asigurarilor dar si cu particularitati specifice .
In legislatia europeana (Directiva nr 83/374/EEC , Directiva nr 83/477/EEC si Directiva nr 2000/26/EEC ) , precum si in legislatiile nationale europene , sunt numeroase actele normative care , la nivel european , constituie preocupare pentru protectia victimei prejudiciate de actiuni ale celor ce produc delicte civile .
Principiul fundamental al raspunderii civile legale este acela al repararii integrale a prejudiciului si protectiei persoanei vatamate , in sensul acoperiri daunei pe care persoana respectiva a suferit-o . sub acest aspect , legislatia europeana in materie nu face nicio o exceptie , dupa cum si cea a tarilor membre seb ocupa tocmai de protejarea tertilor vatamati , in sensul introducerii raspunderii obiective , sistem diferit de cel bazat pe culpa . Raspunderea obiectiva este conectata direct la calitatea pe care o are autorul faptei in momentul producerii unui prejudiciu . Cel mai bine se vede acest lucru la raspunderea producatorului pentru produsul sau defect , la raspunderea medicului pentru prejudiciile cauzate tertilor din aplicarea gresita a diagnosticului sau a tratamentului , dar si la conducatorul auto utilizator al unei cai de rulare , dar si in calitate de utilizator al masinii care este un obiect periculos atunci cand folosirea lui este afectata de neglijenta acelui utilizator.
clasa asigurarilor de raspundere civila decurgand din efectuarea de acte de comert este cea mai activa , deoarece aceasta cuprinde asigurarea de raspunderii civile a agentilor economici de orice marime , indiferent de obiectul de activitate asl acestora . Aceasta a avut o evolutie substantiala si aparent calma pana cand anumite evenimente – considerate de importanta majora – au dus la tulburari politico-economice care au influientat negativ fluxul cererilor de indemnizare .
Din punct de vedere al evolutiei acestui segment al pietei asigurarilor , anul 2001 poate fi considerat , fara indoiala , unul dintre cei mai slabi ani in ceea ce priveste daunele platite , dela cel de al doilea razboi mondial siu pana in prezent. A existat o varietate de actiuni pentru aceasta . Unele se regasesc in procesul de subscriere a riscurilor , unele in aria investitionala , unde profiturile societatilor asigurare au bfost mici din cauza scaderii nivelului general al economiei mondiale .
In anul 2001 au crescut in ritm alarmant pierderile cauzate de raspunderi . Cele mai costisitoare au fost cazul Bazcol/ Lipobay , apoi societatea comerciala de produse farmaceutice Glaxo-SmithKline din Marea Britanie , dar pretentiile fata de societatile de produse farmaceutice sau fata de serviciile medicale au crescut , fara ca la sfarsitul anului 2001 sa se fi putut face o apreciere cam cat de mari vor fi pierderile din indemnizarea tertilor pagubiti cauzate de faptele ilicite ale asiguratilor . Falimentul voluntar al societatii americane Enron , potrivit Codului Comercial American , Capitolul 11 , a adus , de asemenea , numeroase pagube consumatorilor americani.
Ca o consecinta , la reinoirile de contracte de asigurare pentru anul 2002 , primele de asigurare pentru asigurarile de raspundere civila au crescut substantial , inbfluenta cea mai mare avand-o marile probleme ale raspunderi civile pentru produsele si serviciile medicale. Cele mai recente pierderi majore in domeniul farmaceutic vor lovi in reasiguratori mai tare decat in asiguratorii directi , asa ca reasiguratorii si-au modificat si ei primele de reasigurare cu care au iesit la reinoirea contractelor de reasigurare . In plus de aceasta in contracte riscul de raspunderi pentru pentru produse farmaceutice a fost fie exclus fie admis cu numeroase exceptii . In general anul 2002 a avut aceleasi probleme ca anul 2001. In viitor , din cauza marilor aglomerari comerciale si a vitezei afacerilor , producerea de prejudicii di exercitarea afacerii se va amplifica si este de la sine inteles de ce asigurarile din Europa si din celelalte piete se ocupa tot mai intens de ele sub aspectul diversificarii ofertei de acoperire , cat si din punct de vedere al reglementarii .
Cu toate aceste situatii , reinoirile contractelor de asigurare de raspundere civila legala au inregistrat de fapt un succes nu numai ca volum de prime obtinut , dar si ca urmare a inmultirii asigurarilor contra riscurilor de raspundere civila .
In Romania , asigurarea de raspundere civila nu are o pondere mai mare in raport cu celelalte clase de de asigurari generale , deoarece interesul pentru asigurari este relativ scazut .
Una dintre cauzele acestei situatii ar putea fi legislatia precara in ceea ce priveste deductibilitatea primelor de asigurare ce se pot incheia pentru pentru acoperirea riscurilor de raspundere civila.
Evolutia asigurarilor de raspundere generala si evolutia asigurarilor de raspundere civila pentu pagube cauzate prin accidente de autovehicule se poate obsera in tabelul urmator:
Sursa : Asigurari de raspundere comerciala-Mihaela Tudor , Florentina Almajanu
In perioada 1995- 2000 , incasarile societatilor de asigurare din asigurari de raspundere civila generala au variat de la an la an. Astfel , in anul 1995 si 1996, aceste incasari s-au situat in jurul cifrei de 35 milioane USD , dupa care au scazut brusc pana la 10milioane USD , urmand ca in anii 1998 – 2000 rata de crestere sa fie aproximativ constanta .
In ceea ce priveste incasarile din asigurarile obligatorii de raspundere civila auto , acestea au inregistrat un maxim in anul 1998 , pentru ca in anulm 1999 sa scada cu cca 14,5 milioane USD . In anii urmatori , incasarile din asigurarile auto obligatorii de raspundere civila au crescut .
In anul 2001 , modalitatea de raportare s-a schimbat n, datorita aparitiei normelor de aplicare la legea nr.32/2000 . Astfel , incepand cu 2001 , societatile de asigurari raporteaza separat primele incasate si subscriswe pentru asigurarile de raspundere .
Sursa : Asigurari de raspundere comerciala-Mihaela Tudor , Florentina Almajanu
Asigurarile de raspundere civila decurgand din acte de comert sunt practicate de toate societatile de asigurare care incheie asigurari generale si ar putea creste substantial in perioada urmatoare datorita necesitatii de a evita repercursiunile financiare ale unor astfel de riscuri .
Capitolul 4
Asigurarea de raspundere civila
4.1 Caracteristici ale raspunderii civile
Potrivit unor principii foarte vechi ce s-au impus in intrega istorie a institutiei juridice a faptei ilicite . orice persoana trebuie sa se comporte in asa fel incat sa nu produca , singura sau in grup , prejudicii altora , intentionat sau din neglijenta . Atunci cand se savarseste o fapta ilicita , autorul va fi obligat de o instanta sa plateasca bani pentru acoperirea prejudiciului produs acelui tert.
Profesorul englez Percy Winfield , spunea in anul 1690 , ca “fapta ilicita este o incalcare de obligatie , de regula definita prin lege , unde obligatia este fata de toata lumea in general , iar incalcarea ei se repara printr-o actiune in daune . “ Definitia isi pastreaza autenticitatea si in zilele noastre , dar aceasta nu inseamna ca institutia juridica a faptei ilicite este cunoscuta numai de atunci.
Sfera raspunderii sociale este deosebit de larga si cuprinzatoare . Ea cuprinde raspunderea morala , raspundere politica , raspundere juridica , precum si diferite alte modalitati de raspundere sub care , intr-o forma sau alta , membrii societatii sunt chemati sa dea socoteala pentru faptele lor .
Raspunderea juridica se imparte in mai multe categorii : raspundere civila , raspundere penala , raspundere administrativa , raspundere disciplinara.
Raspunderea civila se concretizeaza intr-o obligatie de despagubire , de reparare a unui prejudiciu cauzat de o fapta ilicita.
Din punct de vedere al naturii juridice , raspunderea civila are urmatoarele caracteristici :
este o sanctiune specifica dreptului civil si se aplica pentru savarsirea faptei ilicite cauzatoare de prejudicii. Ea are caracter reparator.
este o sanctiune civila care se aplica nu numai in considerarea persoanei , dar si in considerarea patrimoniului sau . Acest lucru se manifesta atunci cand autorul faptei ilicite a decedat inainte de a i se fi stabilit raspunderea civila , raspunderea acoperirii prejudiciului trsmitandu-se asupra mostenitorilor.
Din punct de vedere a functiilor ,raspunderea civila are caracter educativ preventiv si caracter reparator , in sensul ca persoana care prin fapta ilicita a cauzat alteia un prejudiciu este obligata a-l repara integral.
Raspunderea exclude pedeapsa penala , deoarece prin natura lor faptele care nasc dreptul la reparatie nu sunt fapte reprimate din punct de vedere juridic.Raspunderea penala nu exclude ideea raspunderii civile deoarece in ambele cazuri subzista obligatia repararii . Dar pe cata vreme raspunderea civila se limiteza la actul repararii , raspunderea penala presupune si pedepsirea autorului faptei . Raspunderea civila delictuala se deosebeste de de raspunderea penala si prin diferenta de forta juridica procedurala.Astfel , declansarea actiunii de raspundere penala , de la actul cercetarii la cel judecatoresc , tine in loc actiunea civila si ii suspenda efectele pe toata perioada cat aceasta se desfasoara.
Raspunderea civila poate fi raspundere civila legala si raspundere civila contactuala .
Raspunderea civila legala
Atat agentii economici implicati in tranzactii comerciale cat si alte oprganizatii sunt expuse la daune in domeniul raspunderii civile legale.Aceste daune se refera la sumele pe care organizatia sau persoana respectiva trebuie sa le plateasca pentru nerespectarea unor reglementari legale sau ca urmare a a sentintei judecatoresti intr-un proces in care au fost implicate .
De exemplu , orice companie care ofera servicii populatiei in propriile cladiri poate fi data in judecata de catre orice persoana care aluneca pe pardoseala si sufera vatamari corporale care impun spitalizare.Probabilitatea producerii unui astfel de eveniment este ceea ce numim o expunere la daune in domeniul raspunderii civile .Daca aceste expuneri la daune nu sunt tratate corespunzator in cadrul managementului de risc al companiei . La limita , ele pot conduce chiar la faliment. De aceea , cele mai multe organizatii incearca sa previna producerea unor astfel de pierderi , iar daca acestea se produc cauta modalitati eficiente de acoperire si finantare a lor .
Raspunderea legala constituie deci temeiul pe baza caruia o persoana poate actiona in instanta o alta persoana sau organizatie, care se presupune vinovata de producerea unor pagube , prin nerespectarea legislatiei in vigoare.
Conceptul de raspundere civila legala este important si pentru cei ce lucreaza in domeniul asigurarilor de raspundere civila.Cele mai multe polite de asigurare prevad ca societatea de asigurari este obligata sa despagubeasca in numele asiguratului numai daca acesta este raspunzator legal de a plati daune unei terte parti reclamante . De aceea , sarcina principala a reprezentantului societatii de asigurari este de a determina daca asiguratul se afla sa nu in situatia de a plati daune unei terte parti , in temeiul raspunderii civile . Daca concluziile reprezentantului asiguratorului releva vinovatia asiguratului , atunci societatea de asigurari prefera sa plateasca despagubirile pretinse inainte de a se ajunge la instanta de judecata . Bineinteles ca motivul reclamatiei, respectiv cauza prejudiciului trebuie acoperita de polita de asigurare , iar reclamantul si compania de asigurari trebuie sa cada de acord asupra despagubirilor care se platesc .
Raspunderea civila pentru prejudicii
Un prejudiciu este o paguba sau o dauna care se poate produce prin incalcarea sau stirbirea unui
drept protejat legal . Daca se produce unul dintre acestea , avand ca rezultat o suferinta sau o paguba , atunci legea prevede un remediu sub forma unei despagubiri.Elementele caracteristice ale unui prejudiciu sunt urmatoarele :
Un drept protejat prin lege
O incalcare sau stirbire a unui drept
Daune rezultate prin actiunea de incalcare sau stirbire a dreptului respectiv
Numeroasele prejudicii recunoscute de lege se pot clasifica in treimari categorii:1) neglijente; 2) prejudicii intentionate ;3) prejudicii in sensul strict al raspunderii legale . In practica , delimitarea acestor categorii este greu de realizat , fiind o chestiune interpretabila .
Neglijenta
Neglijenta reprezinta un prejudiciu neintentionat care se produce atunci cand o persoana nu isi exercita intreaga responsabilitate impusa de realizarea unei activitati , pentru a preveni vatamarea unei alte persoane sau entitati legale. Daca o persoana face ceva ce o persoana rezonabil de prudenta nu ar fi facut in conditii similare , atitudinea acelei persoane este considerata act de neglijenta . Daca o persoana nu reuseste sa faca ceea ce o persoana rezonabil de prudenta ar fi facut in conditii similare , atitudinea acelei persoane este caracterizata drept neglijenta prin omisiune .
Atunci xcand un reclamant da in judecata un inddivid pentru neglijenta , raspunderea civila legala va fi impusa celui acuzat numai daca se face dovada celor patru elemente definitorii ale neglijentei. Vinovatia de neglijenta se poate stabili numai daca reclamantul poate dovedi urmatoarele:
Acuzatul a avut obligatia legala fata de reclamant de a manifesta grija necesara in realizarea unei actiuni.
Acuzatul nu a respectat aceasta obligatie pe care a avut-o fata de reclamant.
Reclamantul a suferit anumite daune .
A existat o conexiune cauzala intre neglijenta acuzatului si daunele suferite de reclamant.
In contextul reglementarilor legale privind neglijenta se recunosc urmatoarele tipuri de dauna, care pot fi exprimate in termeni monetari :
Daune compensatorii , care compenseaza pe reclamant
Daune punitive , care pedepsesc pe acuzat
Prejudicii intentionate
In contrast cu neglijenta , care este un prejudiciu neintentionat , sunt multe cazuri in care prejudiciile sunt clasificate drept prejudicii intentionate . Aceasta denumire provine din faptul ca , in general aceste prejudicii implica un act de rea-credinta sau o omisiune cu intentia de a produce o dauna .Cu toate acestea , pentru unele prejudicii nu este necesar , de fapt , nici un act de intentie . Asa cum am aratat inca de la inceput , liniile de demarcatie dintre principalele tipuri de prejudicii sunt uneori foarte neclare .
Cateva dintre cele mai importante prejudicii intentionate sunt :
Prejudicii intentionate aduse unei persoane
Defaimarea
Incalcarea dreptului la viata privata
Frauda
Rea-credinta
Interferenta in relatiile dintre alte persoane
Folosirea improprie a procesului legal
Prejudicii intentionate aduse priprietatii
Neplacerea
Prejudicii in sensul stict al raspunderii civile
In anumite situatii , inculpatul nu a actionat neglijent si nici nu intentionat , dar cu toate acestea prin actiunea sa a produs daune .Termenul folosit pentru a descrie aceasta situatie este ”raspundere civila stricta “ sau “raspundere civila absoluta “ . Principalele tipuri de raspundere civila sticta sunt urmatoarele :
Depozitarea unor materiale extrem de periculoase (dinamita , substante chimice nocive, etc)
Activitati foarte periculoase (fabricarea de materiale explozive, foraje ,minerit ,etc )
Vanzarea de produse periculoase sau care pot deveni periculoase datorita faptului ca sunt defecte sau contin o serie de riscuri
Raspunderea civila din culpa prepusilor
Prezentarea prejudiciilor de mai inainte a avut in vedere numai prejudiciile directe , comise ca urmare a unor acte ilegale de catre o persoana sau o organizatie . Exista insa si situatii cand o persoana sau organizatie nu a contribuit direct la producerea unui prejudiciu , dar din punct de vedere legal poarta raspunderea acestui prejudiciu . Este vorba de raspunderea indirecta sau din culpa prepusilor a persoanei sau organizatiei respective.
De cele mai multe ori , aceasta raspundere legala delegata se naste din relatiile care exista intre patron si angajatii lui.
Raspunderea civila contractuala
Pe langa prejudicii , contractele constituie o alta baza penteru impunerea raspunderii civile. Poblema raspunderii in acest caz poate aparea la incalcarea clauzelor contractuale.
4.2 Particularitatile contractului de asigurare de raspundere civila
Contractul de asigrare este reglementat de legea 136/1995 , in sectiunea a IV-a.Potrivit articolului 41 din aceasta lege , in asigurarea de raspundere civila asiguratorul se obliga sa plateasca o despagubire pentru prejudiciul de care asiguratul raspunde , in baza legii , fata de tertele persoane pagubite si pentru cheltuielile facute in procesul civil.
Sfera de cuprindere in asigurare . In asigurarea de raspundere civi9la se pot cuprinde si alte persoane afara de cele care au incheiat contractul. In acest fel vor putea avea calitatea de asigurati si prepusii agentului economic , cei care in exercitarea atributiilor de serviciu pot savarsi fapte ilicite cauzatoare de prejudicii .
Exercitarea drepturilor de catre persoana pagubita. Chemarea asiguratorului in judecata.
Particularitati de plata a indemnizatiei de asigurare. Indiferent de natura acestora , asiguratorul este chemat direct in judecata pentru paguba cauzata de asiguratul sau .
Despagubirea poate fi platita direct persoanei pagubite , in masura in care aceasta justifica dauna suferita si face dovada ca nu a primit suma de la asigurat . Alternativ , asiguratul va primi indemnizatia in masura in care face dovada ca l-a despagubit pe tertul pagubit.
Baza atragerii raspunderii in asigurarea de raspundere civila legala . Asigurarea de raspundere civila legala se bazeaza atat pe intamplari care produc riscul asigurat , cum este cazul asigurarilor de raspundere civila in general , cat si pe prima reclamatie , cum este cazul asigurarilor de raspundere profesionala.
Ineficacitatea subrogarii si regresului in asigurarea de raspundere civila. In asigurarea de raspundere civila nu ne intalnim , de regula , cu institutia subrogarii si nici cu regresul la vreun tert vinovat , aceasta deoarece in acesta categorii de asigurari se asigura raspunderea civila a asiguratului, bazata pe culpa acestuia. In aceasta categorie de raspundere ne intalnim cu efectul invers al subrogarii si regresului , si anume recuperarea de la asigurat a sumelor pe care asiguratorul le plateste nejustificat catre un tert pagubit care l-a chemat direct in judecata si care s-a indestulat direct de asiguratorul respectiv.
4.3Tipuri de asigurari de raspundere civila
Asigurarile de raspundere civila sunt clasificate dupa mai multe criterii . Acestea sunt urmatoarele :
Clasificarea asigurararilor de raspundere civila dupa obligatia de a le incheia .
Dupa obligatia de ale incheia asigurarile se impart , potrivit Legii nr. 136/1995 , in asigurari obligatorii si si9 asigurari facultative.
In conformitate cu Legea nr 136/1995, se mentioneaza o singura asigurare obligatorie,si anume asigurarea obligatorie de raspundere civila auto pentru daune opproduse tertilor din accidente de autovehicule .
Un statut special se confera prin legi speciale unor asigurari-garantie pentru asigurarea calitatii si corectitudinii serviciului profesional respectiv. Aceste asigurari –garantie trebuie in mod obligatoriu a fi mentinute in vigoare de persoanele indicate in aceste acte normative . Ne referim aici la o serie de acte normative care reglementeaza practicarea profesiilor si specialitatilor independente , cum ar fi practica medicala , notarii publici , avocatii , etc . Nu se poate pune semnul egalitatii intre asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru daune produse tertilor prin accidente de autovehicule (care se reglementeaza independent , iar prima de asigurare , proba incheierii asigurarii si principiile tratarii daunei sunt reglementate anual ,prin norme , de Comisia pentru Supravegherea Asigurarilor ) cu celelalte asigurari la care am facut referire anterior . Acestea din urma sunt obligatorii pentru incadrarea legala a activitatii respective si obtinerea autorizarii de functionare a profesiei sau a activitatii respective , pe de alta parte , ele sunt totusi facultative , incheierea acestora tinand de negocierea libera intre parti , in limitele legii asigurarilor .
Asigurarile facultative de raspundere civila au la baza un contract de asigurare intervenit intre parti , ce poate fi dovedit prin diversele forme recunoscute de lege .
Clasificarea asigurarilor conform Legii nr 32/2000
Noua clasificare a asigurarilor a fost data de Legea nr 32/2000 si de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor prin Norma nr 3/2001 publicata in Monitorul Oficial , Partea I nr . 501/2001.
Asigurarile de raspundere civila se regasesc in categoria asigurarilor generale . Acestea cuprind :
asigurarea de raspundere civila pentru autovehicule(RCA, carte verde , etc )
asigurarea de raspundere civila pentru mijloace de transport aerian
asigurarile de raspundere civila pentru mijloace de transport naval
asigurari de raspundere generala, care acopera orice raspundere rezultata prin producerea unor prejudicii cauzate unor terte persoane altele decat cele legate de transport
asigurarile de raspundere civila pentru integritatea fizica a turistului .
Clasificarea asigurarilor de raspundere civila dupa momentul atragerii raspunderii asiguratorului
O clasificare data de practica asigurarilor de raspundere civila imparte aceasta mare clasa de asigurari in :
asigurari de eveniment (occurrence);
asigurari de reclamatie facuta ( claim made ) ;
asigurari eveniment/reclamatie , o forma mixta a celor doua asigurari de mai sus (claim-occurrence )
In prima categorie intra asigurarile obligatorii de raspundere civila pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule .
In cea de a doua categorie se incadreaza asigurarile de raspundere profesionala care sunt in covarsitoarea lor majoritate pe baza de reclamatii formulate de pagubiti in perioada de valabilitate a contractului de asigurare . Esential in astfel de asigurari , claim made , este ca reclamatia sa se fi produs in perioada de valabilitate a contractului de asigurare.
In cea de a treia categorie intra asigurarile de raspundere civila a carausului pentru marfa transportata in care contractul de asigurare incepe sa produca efecte la producerea evenimentului, dar inexistenta unei reclamatii in legatura cu eventualele consecinte la marfa nu obliga asiguratorul sa faca nimic pentru rezolvarea daunei .
In aceeasi categorie ar mai intra si asigurarea de raspundere civila a constructorului sau a arhitectului la care asigurarea incepe sa produca efecte la producerea unui eveniment asigurat.
4.4 Asigurarea de raspundere civila profesionala
Asigurarea de raspundere civila profesionala este una dintre cele mai solicitate tipuri de asigurari de raspundere din cele cunoscute si reglementate pana acum .Normele Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor , nr. 3 /2001 , nu reglementeaza separat asigurarile de raspundere civila profesionala .
Normele prevad numai categoria asigurarilor de raspundere generala in care se considera ca sunt cuprinse si asigurarile de raspundere profesionala .
In sistemul romanesc de drept , baza legala a asigurarii de raspundere civila a profesionistului s-a regasit din momentul punerii in aplicare a Codului civil roman ( art. 998-999 ) , cat si din alte legi speciale care , reglementand materii profesionale speciale – cum ar fi cel al expertilor contabili , al evaluatorilor , al medicilor , avocatilor , notarilor , etc –obliga profesionisti respectivi sa furnizeze servicii profesionale de calitate si la momentele de oportunitate ale fiecarui caz in parte , impunandu-le acestora sa-si garanteze calitatea serviciilor profesionale cu scrisori de garantie sa contracte de asigurare cuprinzatoare pentru daunele ce le-ar putea produce clientilor sau tertilor , dupa caz , din prestarea de servicii profesionale .
Contractul de asigurare de raspundere profesionala este acel contract prin care o parte , denumita asigurator , se angajeaza , in schimbul primiri unei prime de asigurare , sa indemnizeze o alta parte , denumita asigurat , pentru dauna suferita ca urmare a unei cereri de despagubire formulate pentru prima oara in legatura cu un serviciu profesional prestat de asigurat in perioada de valabilitate a contractului de asigurare.
Caracteristica principala a acestui contract , ca si a mai tuturor asigurarilor de raspundere civila , este aceea ca acest contract este un contract pe baza de reclamatie si nu neaparat de eveniment asigurat . Pentru ca acest contract de asigurare sa produca efecte , este necesar sa existe o cerere de despagubire formulata de beneficiarul serviciului profesional impotriva acelui profesionist pentru neglijenta in serviciul prestat . Reclamatia trebuie sa fie formulata in perioada de valabilitate a politei . Fapta reclamata si care , in viziunea petitionarului , este cea care a cauzat prejudiciul sau , poate fi si anterioara incheierii asigurarii. Nu conteaza cand apare dauna , daca , intre timp , se va consuma si un proces pe acasta tema . Importanta pentru vitaliizarea raporturilor de asigurare este acea cerere de despagubire formulata de un client .
Obiectul contractului de asigurare de raspundere civila profesionala il constituie asumarea de catre asigurator a riscului indemnizarii asiguratului pentru dauna pe care acesta ar suporta-o ca urmare a veridicitatii cererii de despagubire a clientului.
Partile contractului de asigurare de raspundere ci9vila profesionala sunt :
Asiguratorul , societate de asigurare , persoana juridica care este autorizata sa practice asigurari.
Asiguratul , persoana fizica sau juridica , profesionistsau practicand servicii p-rofesionale dintr-un anumit domeniu .
Incheierea contractului se bazeaza pe negociere directa, asiguratul raspunzand la intrebarile asiguratorului cuprinse in chestionare sau adresate in timpul discutiilor de contractare privind experienta profesionala , titlurile stiintifice , experienta anterioara privitoare la reclamatii ale clientilor , daca a mai fost asigurat anterior , unde si de ce a renuntat la acel asigurator , etc .
Riscurile asigurate sunt pierderile materiale suferite de asigurat din cererile de despagubire ale clientilor pentru acoperirea prejudiciilor rezultate din neglijenta profesionala a asiguratului .
Suma asigurata este o suma estimata de asigurat pe care ar putea sa o suporte in perioada de valabilitate a contractului de asigurare , din despagubiri pentru neglijente profesionale . Deci este o polita pe total rapundere si nu pe fiecare cerere de despagubire . In suma asigurata se include si o medie a cheltuielilor de de aparare in proces , pe care asiguratul le-ar putea faca daca asiguratorul este de acord sa se apere in proces .
Excluderile de raspundere a asiguratorului cele mai importante sunt :
-calomnia si defaimarea
-pretentii de despagubire provocate sau agravate prin fapte incriminate de ca infractiuni sau savarsite cu rea credinta de asigurat .
Oblligatiile partilor
Obligatiile asiguratului
sa raspunda corect si complet la intrebarile asiguratorului;
sa declare existenta altor asigurari valabile pentru aceleasi riscuri la incheierea si pe parcursul executarii contractului de asigurare ;
sa comunice orice modificare privind riscurile asigurate in cursul valabilitatii contractului de asigurare ;
sa plateasca prima de asigurare in conformitate cu contractul de asigurare ;
sa invite asiguratorul la tratativele sale cu clientul care a solicitat despagubirea si sa decida cu acesta daca rezolva reclamatia pe cale amiabila sau pe cale litigioasa ;
sa se apere in proces , daca se considera nevinovat si sa solicite sprijinul asiguratorului pentru formularea apararilor .
Obligatiile asiguratorului constau , in principal , in plata indemnizatiei de asigurare – fie direct catre tert fie catre asigurat- daca acesta a platit tertului suma ceruta . Pentru a evita plati necuvenite fie din nestiinta , fie din intentie de fraudare , asiguratorul impune asiguratului sau obligatia de a colabora la desfasurarea tratativelor de negociere amiabila fie in instanta , cerandu-i ca , dupa primirea reclamatiei de la tertul pagubit , sa-l anunte imediat si sa nu promita nici o suma mai inainte de a decide impreuna asupra sumei reale .
Constatarea daunei si plata indemnizatiei de asigurare . Asiguratorul , care a fost anuntat de asigurat despre existenta unei cereri de despagubire adresata prima oara de un client , va analiza pretentia cu acesta si prin experti de aceeasi specialitate , daca considera necesar , va decide una dintre urmatoarele solutii :
considera cererea de despagubire intemeiata si , daca nu sunt cazuri de de excluderi generale sau specifice in functie de profesie , va aproba plata sumei chiar direct la tertul pagubit;
considera cerea neintemeiata si recomanda prezenta in proces a asiguratului sau , acordandu-i acesta sprijinul in proces . Asiguratorul poate cere introducerea asiguratului in proces pentru ca solutia sa-i fie opozabila la reglementarea daunei .
In continuare va fi prezentata oferta de asigurari de raspundere civila profesiona a trei dintre cele mai importante societati de asigurari Romania : ASIROM , ASTRAsi ALLIANZ -TIRIAC.
ASIROM :ofera urmatoarele categorii de asigurari de raspundere civila profesionala:
-asigurarea de raspundere civila profesionala decurgand din practica medicala a personalului medical acreditat din cadrul unitatilor sanitare;
-asigurarea de raspundere civila profesionala a farmacistilor
-asigurarea de raspundere civila profesionala a administratorilor judiciar si lichidatorilor;
-asigurarea de raspundere civila profesionala a avocatilor;
-asigurarea de raspundere civila profesionala a persoanelor ce exercita activitati in domeniul financiar-fiscal si de evaluare;
-asigurarea de raspundere civila profesionala a brokerilor de asigurare;
-asigurarea de raspundere civila profesionala a notarilor publici;
-asigurarea de raspundere civila profesionala a arhitectilor si inginerilor constructori;
-asigurarea de raspundere civila profesionala a operatorilor autorizati ai arhivei electronice de garantii reale mobiliare;
ALLIANZ-TIRIAC.
Allianz-Tiriac ofera urmatoarele asigurari de raspundere civila profesionala:
-asigurarea de raspundere civila profesionala a medicilor;
asigurarea de raspundere civila profesionala a farmacistilor;
asigurarea de raspundere civila profesionala a avocatilor
asigurarea de raspundere civila profesionala a notarilor;
asigurarea de raspundere civila profesionala a expertilor contabili si contabililor autorizati;
asigurarea de raspundere civila profesionala a arhitectilor si inginerilor constructori;
asigurarea de raspundere civila profesionala a cadrelor didactice si pedagogice;
asigurarea de raspundere civila profesionala a medicilor veterinari;
asigurarea de raspundere civila profesionala a agentiilor de turism;
ASTRA ASIGURARI
Astra ofera urmatoarele asigurari de raspundere civila profesionala:
-asigurarea de raspundere civila profesionala a medicilor si personalului auxiliar;
-asigurarea de raspundere civila profesionala a farmacistilor;
-asigurarea de raspundere civila a persoanelor aflate in functii de conducere;
-asigurarea de raspundere civila a avocatilor;
-asigurarea de raspundere civila profesionala a contabililor autorizati, expertilor contabili,expertilor tehnici,auditorilor financiari, expertilor evaluatori si consultantilor fiscali;
-asigurarea de raspundere civila profesionala a operatorilor autorizati ai arhivei electronice de garantii mobiliare;
-asigurarea de raspundere civila profesionala decurgand din activitatea de proiectare;
4.4.1Asigurarea de raspundere civila profesionala decurgand din practica medicala
Aceasta asigurare are o prima baza legala in Legea 145/1997 privind asigurarile sociale de sanatate , si Statutul Casei Nationale de Asigurari de Sanatate , iar substanta raspunderii civile a medicului are baza in Codul civil , art.998-999 si in legile speciale privind profesia de medic .
In conformitate cu prevederile art.64, alineatul (1), litera (p) din O,U,G. nr. 150/2002, Casa Nationala de Asigurari de Sanatate reglementeaza in mod unitar sistemul de asigurari de raspundere civila. Aceasta implica obligativitatea CNAS de a organiza o selectie nationala pentru desemnarea societatilor de asigurare-reasigurare ce pot incheia asigurari de raspundere civila in sistemul sanitar din România .
Au fost invitate toate societatile de asigurare, au depus oferta 13 societati din care opt au indeplinit criteriile de eligibilitate si cinci au trecut pragul minim al punctajului impus de caietul de sarcini: ASIROM, ASTRA, ARDAF, OMNIASIG, Si ALIANZ-TIRIAC.
In conformitate cu normele pentru reglementarea sistemului de asigurari de raspundere civila pentru furnizorii de servicii medicale si farmaceutice care intra in relatii contractuale cu casele de asigurari de sanatate, stabilite prin decizia 796 (Monitorul Oficial 751/27.10.2003), limitele minime ale asigurarii, in functie de tipul furnizorului de servicii medicale si farmaceutice se exprima in Euro, si sunt urmatoarele:
Personal medical
– medici de familie: 50,000 Euro
– medici specialisti, specialitati medicala si paraciinice:75.000 Euro
– medici specialisti, specialitati chirurgicale si stomatologice 125.000 Euro
– personal medical cu studii medii: 10.000 Euro
Unitati sanitare
– unitati spitalicesti(comunale si orasenesti): 100.000 Euro
– ambulatorii de speciaUtate(comunale si orasenesti): 75.000 Euro
– unitati spitalicesti(municipale): 250.000 Euro
– ambulatorii de specialitate: 150.000 Euro
– spitale judetene si universitare: 500.000 Euro
Personal farmaceutic
– farmacisti: 50.000 Euro
– personal farmaceutic cu studii medii: 10,000 Euro
Selectia societatilor de asigurari are ia baza urmatoarele criterii principale de evaluare a eligibilitatii:
– Autorizarea Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor;
– Plata la zi a impozitelor si taxelor;
– Reasigurarea;
– Marja de solvabilitate;
– Volumul incasarilor si despagubirilor;
– Volum de lichiditati;
– Retea teritoriala;
– Oferta financiara privind prima de asigurare.
Obiectivele urmarite de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, sunt:
– Protejarea intereselor asiguratului;
– Protejarea intereselor personalului medical si farmaceutic si a unitatilor sanitare, prin contractarea serviciilor de asigurare de catre C.N.A.S;
– Reglementarea unitara a sistemului de asigurari de raspundere civila.
Elementele asigurarii de raspundere civila profesionala degurgand di practica medicala , sunt:
Asigurat:
-persoane fizice ce au calitatea de medic sau care fac parte di personalul sanitar,potrivit legii.
Asigurarea se incheie prin unitatea sanitara in care-si desfasoara activitatea asiguratul si se valideaza numai pentru serviciile medicale prestate in cadrul acesteia.
Riscuri acoperite :
-aceleasi riscuri ca si in cazul asigurarii”malpraxis” cu deosebirea ca se incheie prin unitatea sanitara si valideaza numai serviciile medicale prestate in cadrul acesteia.
Se acorda despagubiri ,printre altele, pentru:
-pagubele produse prin vatamari corporale/deces si/sau pagube materiale;
-costurile si cheltuielile facute de asigurat, cu acordul anticipat si scris al asiguratorului, pentru investigatii,verificari,expertise.
Excluderi specifice:
-mentionate suplimentar fata de excluderile generale , sunt prevazute, de exemplu,pentru:
-prejudicii ce decurg din chirurgia plastica/estetica, cu exceptia cazului cand aceasta este acordata doar ca o necessitate de indreptare a consecintelor si/sau deformatiilor congenitale;
-tratamente/servicii acordate pentru a provoca graviditatea,operatii pentru producerea sterilitatii,operatii de schimbare a sexului, fertilizare in-vitro;
-vatamari corporale(inclusive stres emotional sau traume psihice ori fobie)-prejudicii care sunt cauzate ,sau se sustine a fi cauzate, ori sunt in vreun fel legate de SIDA sau agentii sai patogeni, precum si hepatita;
-tratamente(inclusiv medicatie si dieta) pentru reducerea greutatii corporale:
-manipulari/vatamari genetice;
-efectuarea de catre stomatologi a anesteziei generale sau a oricarei lucrari facute sub anesteziei generale, cu exceptia cazurilor in care acestea se produc in clinici cu asistenta specializata,etc
4.4.2Asigurarea de raspundere civila profesionala a farmacistilor
Prin intermediul acestei polite se pot asigura farmacistii si asistentii de farmacie care isi desfasoara activitatea pe baza autorizatiei de libera practica, conform legislatiei in vigoare,indifferent de calitatea pe care o au: farmacist,farmacist de specialitate, farmacist primar, farmacist resident, doctor farmacist, asistent de farmacie si asistent principal de farmacie, care-si desfasoara activitatea in cadrul unitatilor farmaceutice.Se mai pot asigura, de asemenea, atat unitatile farmaceutice care in sensul prevederilor legale sunt de distributie(depozit farmaceutic) si de eliberare(farmacii,drogherii), cat si unitatile producatoare de medicamente, produse fitofarmaceutice, parafarmaceutice,stomatologice, radiofarmaceutice,dietetice, cosmetice,precum si laboratoarele de sinteza,testare ,omologare a produselor farmaceutice si igenico-cosmetice, pentru prepusii acestora.
Se acorda despagubiri pentru:
-sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de desdaunare pentru prejudicii produse tertilor prin comiterea unor acte de imprudenta sau neglijenta savarsite intimpul si in legatura cu exercitarea profesiei si de care raspunde in baza legii;
-cheltuielile de judecata la care este obligat asiguratul in procesul civil;
-prejudicii produse clientilor ca urmare a pierderii,distrugerii sau deteriorarii din culpa a documentelor,lasate de acestia in grija asiguratului, in vederea completarii lor, a prepararii retetelor(ex:carnete de sanatate, retete, prospecte de medicamente, instuctiuni de pastrare si utilizare);
-sume cheltuite de asigurat pentru reconstituirea,refacerea, inlocuirea documentelor mentionate anterior.
4.4.3Asigurarea de raspundere civila profesionala a avocatilor
Asigurat :
Persoane fizice romane sau straine care au dreptul de a exercita profesia de avocat, in conditiile legii in Romania si sunt membre ale baroului roman.
-acopera raspunderea civila profesionala a avocatilor pentru prejudiciile pe care acestia le-ar putea produce clientilor lor in exercitarea profesiei;
-sume asigurate minime:3000 Euro pentru avocatii stagiari,6000 Euro pentru avocatii definitive;
Se acorda despagubiri, printer altele, pentru:
-pagubele materiale propriu-zise, produse din culpa profesionala a avocatului sau a personalului auxiliar din cadrul biroului(societatii civile) de avocatura;
-refacerea, reconstituirea si/sau inlocuirea inscrisurilor lasate de clienti in grija avocatului in vederea folosirii lor ca probe, documente care au fost pierdute/distruse/deteriorate de asigurat;
excluderi specifice, mentionate suplimentar fata de excluderile generale, sunt prevazute pentru:
-prejudicii rezultate din desfasurarea activitatii profesionale in absenta unui contract de asistenta juridicl incheiat in forma scrisa intre asigurat si clientii sai;
-prejudicii rezultate din neimplinirea promisiunilor de rezultat(castigarea cauzei);
-pierderi financiare suferite de asigurat, rezultate din activitatea profesionala, inclusive cele legate de renuntarea la contractele de asistenta juridical cu unii clienti;
-prejudicii rezultate din exercitarea profesiei de catre asiguratul aflat in una din situatiile de nedemnitate si/sau incompabilitate prevazute de legea specifica precum si prejudicii rezultate din exercitarea profesiei, de catre asigurat,in perioada interdictiei de a profesa ca masura de sanctionare disciplinara;
-prejudicii rezultate ca urmare a reprezentarii de catre asigurat a partilor cu interese contrare in aceeasi cauza sau in cause conexe ori reprezentarii intr-o cauza,de catre asigurat,a partii adverse celei care l-a consultat mai inainte in legatura cu aspectele litigioase concrete ale pricinii;
-prejudicii rezultate ca urmare a desfasurarii activitatii profesionale, de catre asigurat, intr-o cauza in care a fost ascultat ca martor;
-prejudicii rezultate ca urmare a defasurarii activitatii profesionale, de catre asigurat, la instanta de judecata sau la parchetul unde sotul (sotia) acestuia sau ruda, afinul pana la gradul al treilea inclusive indeplineste functia de magistrat;
-prejudicii rezultate ca urmare a acordarii, de catre asigurat, a unor servicii in cazuri in care legea specifica de organizare si exercitare a profesiei le interzice acest lucru.
-prejudicii cauzate prin interpretarea eronata a prevederilor din legislatia si jurisprudenta straina,etc.
4.4.4 Asigurarea de raspundere civila profesionala a persoanelor ce exercita activitati in domeniul financiar-fiscal si evaluare
Experti contabili si contabili autorizati siunt obligati sa garanteze calitatea serviciilor prestate de ei fata de clienti printr-o polita de asigurare de raspundere profesionala , aceasta determinand aperitia pe piata a acestui tip de asigurare de raspundere profesionala .
Cine se poate asigura:
· persoanele fizice care au calitatea de: expert contabil, contabil autorizat, evaluator, expert tehnic, autorizate conform reglementarilor legale in vigoare si normelor ANEVAR de definire a profesiei, indiferent de statutul acestora (independent, functionar public) sau pozitia fata de client (evaluator consultant, arbitru, expert neutru);
· societatile comerciale autorizate sa desfasoare activitati de expertiza contabila si tehnica, consultanta, audit si evaluare, in numele societatii si pentru fiecare persoana incadrata in una din profesiile enumerate mai sus, pe baza de tabel anexat la polita de asigurare;
· asociatiile si uniunile profesionale, in numele membrilor deplini, pe baza de tabel anexat la polita (de ex. Asociatia Nationala a Evaluatorilor din Romania -ANEVAR-, Corpul Expertilor Contabili si a Contabililor Autorizati din Romania – CECCAR-, Corpul Expertilor Tehnici – CET- etc.).
Pentru ce riscuri se asigura:
· pierderile banesti pe care Asiguratul trebuie sa le suporte ori de cate ori, in timpul perioadei de asigurare, a provocat un prejudiciu unui client al sau, persoana fizica sau juridica – ca urmare a unor acte sau fapte savirsite din culpa sa, prin care devine raspunzator in baza dispozitiilor prevazute in legea de organizare, statutelor de organizare si functionare si codurile de etica si deontologie profesionala – si, fiind angajata raspunderea civila profesionala a acestuia, este obligat sa il repare.
Ce despagubiri se primesc:
· sumele pe care Asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de daune pentru prejudicii provocate prin neindeplinirea obligatiilor asumate prin contractul de prestari servicii incheiat cu clientul sau, referitoare la activitatile specifice: tinerea sau supravegherea contabilitatii si intocmirea sau certificarea bilantului contabil; efectuarea de analize economico-financiare, audit financiar-contabil, lucrari de organizare administrativa si informatica, expertiza contabila si tehnica, lucrari cu caracter fiscal; consultanta economico-financiara si/sau contabila; cenzorat; diagnosticarea si evaluarea societatilor comerciale, a activelor si a altor bunuri; evaluari administrative;
· cheltuieli de judecata facute de reclamant pentru indeplinirea formalitatilor legale in vederea obligarii Asiguratului la plata despagubirilor, daca a fost obligat prin hotarare judecatoreasca la plata acestora;
· cheltuielile de judecata facute de Asigurat in procesul civil, daca a fost obligat la desdaunare;
· in cazul existentei unor prejudicii produse clientilor din culpa Asiguratului ca urmare a pierderii, distrugerii sau deteriorarii documentelor originale si/sau suporturilor magnetice predate de acestia Asiguratului in vederea inregistrarii si prelucrarii datelor contabile, financiare (de ex. facturi, ordine de plata, extrase de cont, state de salarii si colaborari, registre de casa, chitante, balante contabile, bilanturi, bugete de venituri si cheltuieli, contracte, programe de productie, etc.): sumele cheltuite de Asigurat in vederea reconstituirii, refacerii sau inlocuirii documentelor, de mai sus, cu conditia obtinerii consimtamintului scris al societatii de asigurare cu privire la cuantumul acestora.
4.4.5 Asigurarea de raspundere civila profesionala a administratorilor judiciari si ai lichidatorilor
Ordonanta nr 79 din 30 august 2000 care reglementeaza organizarea si funct6ionarea practicienilor in reorganizare si lichidare prevede obligativitatea acestora de a se asigura impotriva riscului de raspundere civila profesionala fata de clienti si de terti intervenita in procesul de reorganizare sau lichidare judiciara .
Asigurat:
Orice persoana fizica sau juridical romana care are calitatea de practician in reorganizare si lichidare dobandita in conditiile si careeste inscrisa in tabloul U.N.P.R.L.
Se acorda despagubiri pentru:
-prejudiciile patrimoniale produse societatilor pe care le administreza/lichideaza si/sau creditorilor acestora;
-refacerea, reconstituirea si/sau inlocuirea documentelor originale care au fost pierdute/distruse/deteriorate de asigurat;
-prejudicii cauzate tertilor ca urmare a activitatii profesionale asigurate;
Excluderi specifice , sunt prevazute,de exemplu, pentru:
-prejudicii ce decurg din nerespectarea de catre asigurat a hotararilor luate de asociati sau actionari in comformitate cu actul constitutive si legislatia in vigoare sau de adunarea creditorilor dupa caz, precum si din nerespectarea hotararilor judecatorului sindic;
-prejudicii ce decurg din depasirea atributiilor prevazute de lege sau stabilite, prin incheiere, de judecatorul sindic;
-prejudicii ce decurg din nerespectarea ordinii de preferinta a creditorilor sociali;
-prejudicii ce decurg din neimplinirea obiectivelor propuse prin planul de reorganizare si lichidare.
4.4.6 Asigurarea de raspundere civila profesionala a notarilor publici
Potrivit Legii nr 36/ 1995 , notarii publici trebuie sa se asigure pentru raspunderea civila profesionala .
Cine se poate asigura:
· persoanele fizice care au calitatea de notari publici autorizati conform Legii nr. 36/95 referitoare la notarii publici si activitatea notariala;
· persoanele juridice – Birourile Notarilor Publici in numele si pentru fiecare notar public pe baza de tabel anexat la polita;
· uniunile si asociatiile profesionale – Camerele Notarilor Publici, Uniunea Nationala a Notarilor Publici in numele si pentru fiecare membru pe baza de tabel anexat la polita.
Pentru ce riscuri se asigura:
· pierderile banesti pe care Asiguratul ar trebui sa le suporte ori de cate ori, in timpul perioadei de asigurare, a provocat un prejudiciu unui client al sau – ca urmare a unor acte sau fapte savarsite din culpa sa, prin care devine raspunzator in baza Legii notarilor publici si a activitatii notariale nr. 36/95, normelor si statutuli profesiei, regulilor de conduita, etica si deontologie profesionala – si este obligat sa il repare.
Ce despagubiri se primesc:
· sumele pe care Asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de daune pentru prejudicii provocate prin neindeplinirea obligatiilor asumate, prin acceptarea cererii clientului, ce se refera la atributiile specifice domeniului de activitate: autentificari si certificari de acte, legalizari de copii dupa inscrisuri, efectuarea si legalizarea traducerilor, eliberari de duplicate ale inscrisurilor notariale, reconstituiri de acte originale, primirea in depozit a inscrisurilor si documentelor;
· cheltuielile de judecata facute de client pentru indeplinirea formalitatilor legale in vederea obligarii Asiguratului la plata despagubirilor, daca Asiguratul a fost obligat prin hotarare judecatoreasca la plata acestora;
· cheltuielile de judecata facute de Asigurat in procesul civil, daca a fost obligat la desdaunare;
· in cazul existentei unor prejudicii produse clientilor ca urmare a pierderii, distrugerii sau deteriorarii documentelor originale, date de acestia in depozit Asiguratului in vederea intocmirii actelor (de ex. inscrisuri autentice si/sau sub semnatura privata, inscrisuri eliberate de autoritati publice, certificate): sumele cheltuite de Asigurat pentru reconstituirea, refacerea, inlocuirea documentelor de mai sus cu conditia obtinerii consimtamantului scris al societatii de asigurare cu privire la cuantumul acestora.
4.4.7 Asigurarea de raspundere civila profesionala a brokerilor de asigurare
Brokerul de asigurare este considerat , de Capitolul VII din Legea nr. 32 /2000 , drept un profesionist avand raspundere civila proprie fata de clienti si fata de terti , sens in care Normele 4/ 2001 ale CSA cer ca fiecare societate de brokeraj de asigurare sa aiba in vigoare , in orice moment al functionarii sale , un contract de asigurare de raspundere civila profesionala de4 cel putin 100.000 de euro.
Asigurat:
-persoana juridical romana sau straina, autorizata, in conditiile legii si care are ca obiect de activitate numai activitatea de broker de asigurare;
Acopera:
-raspunderea civila a persoanelor juridice romane sau straine , autorizate, in conditiile legii, care au ca obiect de activitate numai activitatea de broker de asigurare;
-limita minima de acoperire: echivalentul in lei a sumei de 100000 Euro.
Se acorda despagubiri, printre altele, pentru:
-pagubele materiale propriu-zise, produse din culpa profesionala:
-pentru refacerea,reconstituirea si/sau inlocuirea lasate de clienti in grija brokerului,documentecare au fost pierdute/distruse/deteriorate de asigurat:
Excluderi specifice sunt prevazute, de exemplu, pentru:
-orice prejudicii cauzate consecinta exercitarii de catre asigurat a activitatii de intermediere, in perioada interzicerii temporare a desfasurarii acestei activitati sau suspendarii, ca sanctiune disciplinara, aplicata de autoritatile competente,potrivit legii:
-prejudicii rezultate din exercitarea activitatii de intermediere de catre asigurat ulterior retragerii autorizatiei de exercitare a acestei activitati;
prejudicii rezultate din intermedierea oricarui cantract de reasigurare;
pretentii de despagubire formulate de societatile de asigurare emitente ale documentelor de asigurare aflate in gestiunea asiguratului,etc.
4.4.8 Asigurarea de raspundere civila profesionala a arhitectilor si inginerilor constructori
Potrivit ordinului fostului MLPAT nr 34/13.04.1998 si normelor de aplicare , antreprenorul , inginerul constructor sau arhitectul se vor asigura pentru orice dauna , pierdere sau prejudiciu ce poate interveni asupra unor mijloace sau persoane.
Cine se poate asigura:
· persoana fizica autorizata sa exercite cu drept de semnatura profesii de felul: arhitect, inginer constructor, expert, proiectant, designer etc., nerestrictiv intr-una una din formele: autorizat independent, angajat la o societate comerciala, sau asociat intr-o societate cu obiect de activitate in domeniul arhitectura-urbanism;
· persoana juridica care desfasoara activitate in domeniu proiectare si arhitectura, in numele si beneficiul angajatilor sai, incadrati in una din profesiile amintite, precum si orice uniuni sau asociatii profesionale pentru membrii lor.
Pentru ce riscuri se asigura:
· pierderile banesti pe care Asiguratul ar trebui sa le suporte ori de cate ori, in timpul perioadei de asigurare, a provocat un prejudiciu clientilor sai – ca urmare a unor acte sau fapte savarsite din culpa sa, prin care devine raspunzator in baza prevederilor din contract, lege, normele si statutul profesiei, conventiile internationale si regulile de conduita, etica si deontologie profesionala – si este obligat sa il repare.
Ce despagubiri se primesc:
· sumele pe care Asiguratul este obligat sa le plateasca pentru prejudicii datorate incalcarii obligatiilor ce se refera la atributiile specifice domeniului sau de activitate: executie, avizare, supervizare si coordonare de proiecte de arhitectura si urbanism, asistenta si consultanta, elaborari de caiete de sarcini, instructiuni tehnice privind executia, exploatarea, intretinerea si reparatia, proiecte de urmarire privind comportarea in timp a cladirilor, asistarea fazelor de executie, verificarea calitatii executiei, solutii pentru tratarea defectelor;
· cheltuielile de judecata facute de client pentru indeplinirea formalitatilor legale in vederea obligarii Asiguratului la plata despagubirilor, daca a fost obligat prin hotarire judecatoreasca la plata acestora;
· cheltuielile de judecata facute de Asigurat in procesul civil, daca a fost obligat la desdaunare;
· in cazul existentei unor prejudicii produse clientilor ca urmare a pierderii, distrugerii sau deteriorarii documentelor originale, indiferent de suportul si modul in care acestea sunt realizate, preluate de la clienti pentru a fi utilizate la realizarea lucrarilor comandate (de ex. carti, harti, desene, inscrisuri eliberate de autoritatile publice, aprobari, avizari si orice alte documente cu exceptia obligatiunilor la purtator, bancnotelor, hirtiilor de valoare si instrumentelor negociabile): sumele cheltuite de Asigurat pentru reconstituirea, refacerea, inlocuirea documentelor, de mai sus, cu conditia obtinerii consimtamantului scris prealabil al societatii de asigurare cu privire la cuantumul acestora.
4.4.9 Asigurarea de raspundere civila profesionala a operatorilor autorizati ai arhivei electronice de garantii reale-mobiliare
Cine se poate asigura:
· persoana fizica sau juridica care este autorizata sa efectueze inscrierea avizelor de garantie in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare, in conformitate cu prevederile Ordonantei nr. 89/29.08.2000 privind unele masuri pentru autorizarea operatorilor si efectuarea inscrierilor in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare, ale Legii nr 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice, si ale H.G. nr 802/30.09.1999 privind adoptarea Regulamentului pentru organizarea si functionarea Arhivei Electronice de Garantii Reale Mobiliare;
· Corpul operatorilor autorizati, fie in numele si pentru fiecare membru, pe baza de tabel anexat la polita, fie in numele sau.
Pentru ce riscuri se asigura:
· pierderile banesti pe care Asiguratul trebuie sa le suporte ori de cate ori – in perioada de valabilitatea a politei – a cauzat un prejudiciu unui client al sau, persoana fizica sau juridica, si fiind angajata raspunderea sa civila in legatura cu activitatea de operator de Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare, este obligat sa il repare.
Ce despagubiri se primesc:
· sumele pe care Asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de daune pentru orice prejudicii cauzate din fapta sa si/sau a Agentilor sai autorizati, in exercitiul functiilor incredintate, clientilor sai, ca urmare si consecinta a activitatii de inscriere desfasurata conform Legii nr 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice, inclusiv cele ce fac obiectul raspunderii civile rezultind din savarsirea unor fapte penale sau contraventii;
· cheltuielile de judecata facute de Asigurat in procesul civil, daca a fost obligat la desdaunare;
· cheltuielile de judecata facute de client pentru indeplinirea formalitatilor legale in vederea obligarii Asiguratului la plata despagubirilor, daca Asiguratul a fost obligat prin hotarare judecatoreasca la plata acestora;
· prejudiciile produse clientilor din culpa Asiguratului, ca urmare a pierderii, distrugerii sau deteriorarii documentelor originale si/sau a suporturilor magnetice/electronice predate de Judecatorie Arhivei si cele predate de client Asiguratului in vederea inregistrarii si introducerii de date;
· prejudiciile cauzate prin activitatea de inscriere desfasurata de operator, care antreneaza raspunderea civila rezultand din savarsirea unei fapte penale sau a unor contraventii.
4.4.10 Asigurarea de raspundere civila profesionala a cadrelor didactice si pedagogice
Cine se poate asigura:
· cadre didactice si pedagogice indiferent de functie si grad profesional: profesori, invatatori, pedagogi, educatori, suplinitori;
· unitatile de educatie si invatamant indiferent de nivel (scoli, licee, gradinite), fie in numele unitatii fie pentru fiecare cadru didactic, pe baza de tabel anexat la polita de asigurare.
Pentru ce riscuri se asigura:
· pierderile banesti pe care Asiguratul ar trebui sa le suporte ori de cate ori – incalcand, in perioada de valabilitate a politei, una din indatoririle sale profesionale – a provocat un prejudiciu – ca urmare a unor acte sau fapte savarsite din culpa sa, prin care devine raspunzator in baza prevederilor cuprinse in: normele legale, statutul profesiei, regulamentele de ordine interioara, coduri de conduita si deontologie profesionala – si este obligat sa il repare.
Ce despagubiri se primesc:
· sumele pe care Asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de daune pentru prejudicii provocate elevilor/copiilor din culpa sa, in timpul exercitarii profesiei, prin vatamari corporale si/sau pagube la bunuri;
· cheltuielile de judecata facute de reclamant (elev, parinti, sau alti reprezentanti legali, ocrotitori legali) pentru indeplinirea formalitatilor legale in vederea obligarii Asiguratului la plata despagubirilor, daca a fost obligat prin hotarare judecatoreasca la plata acestora;
· cheltuielile de judecata facute de Asigurat in procesul civil, daca a fost obligat la desdaunare;
· prejudicii produse elevilor din culpa Asiguratului ca urmare a pierderii, distrugerii sau deteriorarii documentelor originale, lasate de acestia in grija profesorilor/ dirigintilor in vederea completarii unor date referitoare la situatia scolara sau familiala, sanatate (de ex. carnete de note, certificate si dovezi medicale pentru motivarea absentelor, acte de nastere, adeverinte, buletine de identitate pentru completarea catalogului, fiselor de secretariat etc.);
· sumele cheltuite de Asigurat in vederea reconstituirii, refacerii, inlocuirii documentelor de mai sus, cu conditia obtinerii consimtamantului scris prealabil al societatii Allianz-Tiriac cu privire la cuantumul acestora.
4.4.11 Asigurarea de raspundere civila profesionala a medicilor veterinari
Cine se poate asigura:
· medici si asistenti veterinari cu autorizatie de libera practica sau angajati in unitati sau organisme de profil;
· unitatile medicale (de ex. cabinete veterinare) in numele si pentru fiecare medic sau asistent veterinar, pe baza de tabel anexat.
Pentru ce riscuri se asigura:
· pierderile banesti pe care Asiguratul ar trebui sa le suporte ori de cate ori, in timpul perioadei de asigurare, a provocat un prejudiciu unui client al sau (proprietar/detinator de animale) – ca urmare a unor acte sau fapte savarsite din culpa sa, prin care devine raspunzator in baza normelor sanitar-veterinare, a statutului profesiei si regulilor de etica si deontologie profesionala – si este obligat sa il repare.
Ce despagubiri se primesc:
· sumele pe care Asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de daune pentru prejudicii provocate detinatorilor de animale, prin vatamarea corporala a animalelor si/sau pagube la bunuri apartinand proprietarului acestora, in timpul desfasurarii activitatii specifice: prevenirea si combaterea bolilor prin aplicarea de masuri de aparare a sanatatii animalelor, tratamente necesare, asistenta sanitar-veterinara curenta, controlul produselor alimentare de origine animala, instituirea si ridicarea masurilor de carantina, eliberarea de certificate sanitar-veterinare;
· cheltuielile de judecata facute de reclamant pentru indeplinirea formalitatilor legale in vederea obilgarii Asiguratului la plata despagubirilor, daca a fost obligat prin hotarare judecatoreasca la plata acestora;
· cheltuielile de judecata facute de Asigurat in procesul civil, daca a fost obligat la desdaunare
4.4.12 Asigurarea de raspundere civila profesionala a societatilor furnizoare de tehnologie a informatiilor
Asigurarea de raspundere a furnizorului de I.T. este oferita pe piata europeana de asigurari in diverse forme . Cateva din riscurile de raspundere pe care aceste societati le pot avea se ofera prin polita clasica de raspunderi , individualizandu-se riscurile respective si alte elemente legate de posibilitatea producerii lor ca si prima de asigurare adecvata , care fie ca este o polita de asigurare de raspundere comerciala generala fie este o ploita de raspundere civila profesionala . Intre riscurile de raspundere frecvent acoperite de societatile de I.T. se mentioneaza cele datorate de producerea de virusuri , intarzieri la functionarea programelor , stergerea de date , incalcarea dreptului de proprietate sau a copyright-ului . Oferta este destul de bogata in legatura cu riscul raspunderii pentru virusare sau alte contaminari de programe . In ceea ce priveste intarzierea la operare , de obicei asiguratorii isi limiteaza raspunderea sau chiar exclud astfel de situatii. Sunt de asemenea excluse pierderile financiare pure .
Cele mai frecvente cereri de asigurare de raspundere sunt cele ce se refera la incalcarea dreptului de proprietate intelectuala si a copyright-ului .
In Romania , nu se vede o initiativa de asigurare de raspundere profesionala pentru servicii software.
4.4.13 Asigurarea de raspundere civila profesionala a persoanelor care lucreaza in activitatea de standardizare si certificare a conformitatii
Raspunderea civila fata de terti pentru serviciile profesionale este atrasa , de asemenea , si in cazul unor profesionisti noi care apar in cadrul profesiilor liberale , pe masura evolutiei activitati in economia de piata .
Ne vom referi aici la raspunderea civila a furnizorilor de servicii de certificare calificate a semnaturii electronice , profesie liberala care se manifesta in domeniul mai larg al comertului electronic si care este nemijlocit legat de furnizarea de servicii de certificare calificate .
Potrivit art.22(2) din Legea nr 455/2001 , furnizorii de servicii de certificare calificate trebuie sa faca dovada capacitatii financiare de acoperire a prejudiciilor pe care le-ar cauza cu prilejul activitatii legate de certificarea semnaturii electronice calificata . In acest sens , acelasi text obliga furnizorul de servicii la subscrierea unei polite de asigurare sau a unei scrisori de garantie bancara suficienta din punct de vedere valoric .
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Asigurarea de Raspundere Civila Profesionala (ID: 125851)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.