Asigurarea de Bunuri Imobile

CUPRINS

INTRODUCERE___________________________________________________ 3

CAPITOLUL I

ASPECTE TEORETICE PRIVIND DOMENIUL ASIGURĂRILOR ROMÂNEȘTI

1.1. Aspecte evolutive ale asigurărilor pe piața de tranziție românească și legislația specifică__________________________________________________________ 4

1.1.1. Evoluția asigurărilor pe piața românească______________________4

1.1.2. Trăsăturile legislative și piața asigurărilor în România____________ 8

1.2. Aspectele conceptului de asigurare, necesitatea și caracterul acesteia______ 10

1.3. Tipologia asigurărilor și principiile specifice acestora__________________13

CAPITOLUL II

ASPECTE GENERALE ALE ASIGURĂRILOR DE BUNURI IMOBILE

2.1. Conceptul și caracteristicile asigurărilor obligatorii de locuință___________16

2.2. Asigurarea clădirilor, altor construcții și a conținutului acestora pentru cazurile de pagube produse de incendiu și alte calamități__________________________22

2.3. Asigurarea mașinilor, utilajelor și instalațiilor pentru cazurile de avarii accidentale_______________________________________________________25

2.4. Asigurarea facultativă a construcțiilor și a gospodăriilor________________26

CAPITOLUL III

STUDIU DE CAZ PRIVIND ANALIZA ASIGURĂRILOR DE BUNURI IMOBILE LA GROUPAMA ASIGURĂRI

3.1. Prezentarea generală a societății de asigurare Groupama________________31

3.1.1. Aspecte de identificare și evoluția societății de asigurare Groupama 31

3.1.2. Situația economico-financiară specifică societății de asigurări_____35

3.2. Produsele oferite_______________________________________________36

3.2.1. Produsele generale ale societății de asigurare Groupama_________36

3.2.1. Caracteristicile și trăsăturile specifice bunurilor imobile__________40

3.3. Calculul unei asigurări pentru bunuri imobile la nivelul societății de asigurări Groupama________________________________________________________43

CONCLUZII______________________________________________________53

BIBILIOGRAFIE__________________________________________________55

ANEXE__________________________________________________________57

INTRODUCERE

Am ales ca temă ”Asigurările de bunuri imobile” deoarece asigurările sunt în mereu dezvoltare și în fiecare zi există informații de noutate care pot fi analizate cât mai atent și dezvoltate pentru a realiza un studiu amplu util atât studenților, profesorilor cât și cercetătorilor în domeniu. Lucrarea de față se axează pe asigurările de bunuri imobile deoarece ele au devenit obligatorii în ultima perioada fapt pentru care majoritatea oamenilor nu cunosc legislalația actuală și mai exact pentru ce anume se realizează asigurarea respectivă, dar și efectele pozitive și negative ale acestor asigurări. Lucrarea este elaborată pe 3 capitole esențiale, primele două capitole privesc partea teoretică a lucrării, iar ultimul capitol reprezintă un studiu de caz.

Primul capitol intitulat ”Aspecte teoretice privind domeniul asigurărilor românești” cuprinde aspecte evolutive ale asigurărilor pe piața de tranziție românească și legislația specifică, precum și aspectele conceptului de asigurare, necesitatea și caracterul acesteia, finalizând cu tipologia asigurărilor și principiile specifice acestora.

Cel de-al doilea capitol intitulat ”Aspecte generale ale asigurărilor de bunuri imobile” cuprinde aspecte teoretice cu privire la conceptul și caracteristicile asigurărilor obligatorii de locuință. Ulterior sunt redate principalele caracteristici ale asigurarea clădirilor, a altor construcții și a conținutului acestora pentru cazurile de pagube produse de incendiu și alte calamități. La final sunt redate pe scurt trăsăturile specifice asigurării mașinilor, utilajelor și instalațiilor pentru cazurile de avarii accidentale, precum și asigurarea facultativă a construcțiilor și a gospodăriilor.

Cel de-al treilea capitol intitulat ”Studiu de caz privind analiza asigurărilor de bunuri imobile la Groupama Asigurări”, presupune partea practică a prezentei lucrări, cuprinde prezentarea generală a societății de asigurare Groupama, mai exact aspectele de identificare și evoluția societății de asigurare Groupama, precum și situația economico-financiară specifică societății de asigurări. După care sunt prezentate principalele produse oferite de societatea de asigurări, iar la final calculul unei asigurări pentru bunuri imobile (în cazul de față o locuință, imobil bloc) la nivelul societății de asigurări Groupama.

CAPITOLUL I

ASPECTE TEORETICE PRIVIND DOMENIUL ASIGURĂRILOR ROMÂNEȘTI

1.1. Aspecte evolutive ale asigurărilor pe piața de tranziție românească și legislația specifică

1.1.1. Evoluția asigurărilor pe piața românească

Asigurările și-au manifestat prezența din cele mai vechi timpuri, iar cercetătorii nu au avut posibilitatea să stabilească cu precizie perioadele istorice ale apariției acestora, ei doar au aproximat momentul istoric. Se cunosc date de pe timpul regelui Babilonului, mai exact în anii 3000 i.d.H. în care negustorii foloseau contracte de împrumut utilizate ulterior în colaborările cu fenicienii. Negustorii practicau împrumutul maritim ca o asigurare vamală a bunurilor pe vremea respectivă, toate aceste date au fost relatate în Codul lui Hammuabi, cod care edifica natura contractelor asupra valorii bunurilor, împrumuturilor, dobânzilor sau garanțiilor. Acest obicei a fost preluat de către greci în secolul al IX-lea, care emiteau hârtii de valoare, iar în secolele următoare a fost preluat și de către români.

În trecut oamenii nu avea nevoie de asigurarea, pe motivul că erau protejați de familie sau de trib unde mutualitatea, la fel și asigurarea reprezintă o realitate.

Evoluția asigurărilor a luat amploare încă din 1310, fiind profund analizate de italieni, astfel în 1601 la Londra, Parlamentul a elaborat „Legea privind polițele de asigurare folosite între negustori”. Împreună cu asigurările maritime, de transport, s-au înființat și asigurările de persoane, mai exact cele referitoare la asigurările de viață, iar după secolul al XIX-lea se aplicau și asigurările împotriva accidentelor.

În concluzie asigurările s-au dezvoltat treptat în toate țările, mai mult sau mai puțin rapid, însă ele joacă un rol important în dezvoltarea activității economico-sociale, a activității specifice dezvoltării transporturilor, a comerțului internațional, a serviciilor și dețin poziția centrala în dezvoltarea agricolă, industrială și comercială a lumii.

Formele incipiente de asigurări au apărut în secolele XVII-XVIII atât în cadrul breslelor cât și al obștilor sătești. Iar în secolul al XIX-lea se practica asigurarea animalelor în cazuri de accident, conform informațiilor din literatura de specialitate în domeniu dacă un ”animal gen vită, oaie etc.” se accidenta, aceasta era sacrificată imediat, iar ce se putea lua de la ea se împărțea între locuitorii comunei, fiecare își plătea partea care o primea, astfel proprietarul animalului acoperea în întregime sau parțial dauna suferită.

În anul 1873 s-a creat societatea de asigurări “România” care, inițial, a avut un capital social de 200 lei, iar rezultatele favorabile ale acesteia a avut ca consecințe retragerea unui număr foarte mare de societăți străine de pe piața românească și cedarea portofoliilor lor societăților românești.

Dezvoltarea asigurărilor din țara noastră a fost facilitată de adoptarea în aprilie 1887 a Codului Comercial Român prin care s-a reglementat, în principiu problema contractului de asigurare și a asigurărilor împotriva riscurilor navigării.

Începând cu 1927, Guvernul României a autorizat înființarea unor societăți străine de asigurări precum; „Standard”, „Norwich”, „Phonix””, „Sun”, ș.a..

S-a înființat Oficiul pentru Supravegherea Asigurărilor Private prin care se încheiau asigurările pe baza Legii nr. 216/1930, în același an luând ființă și Legea pentru constituirea și funcționarea societăților private de asigurări și reglementarea contractului de asigurări. În perioada 1930-1940 se practica absolut toate formele de asigurare înregistrând cea mai mare dezvoltare în România.

În anul 1915 s-a înființat Casa de Asigurări a Ministerului de Interne care, în 1936 a fost reorganizată, iar în 1942 a fost transformată în Regia Autonomă a Asigurărilor de Stat – R.A.A.S., cu monopolul asupra bunurilor de stat și comunale, fiind transformată în 1949 în societate comercială de stat cu activitate principală în asigurări.

Legea din 1942 a extins sfera asigurărilor de stat prin: răspunderea civilă, casco, accidente, deteriorări la mașini, grindină, inundații. Aceeași lege a introdus noi forme de asigurare obligatorie:

– asigurarea de răspundere civilă a proprietarilor de autovehicule;

– asigurarea pompierilor militari pentru cazurile de deces, infirmitate și boală;

– asigurarea imobilelor, recoltelor și inventarului agricol țărănesc contra incendiului, inundației și a grindinei.

În 1952 s-a înființat Administrația Asigurărilor de Stat – A.D.A.S., cu capital integral de stat românesc, specializată în operațiuni de asigurări, reasigurări și comisariat de avarie. Înființarea și organizarea A.D.A.S. a atras modificarea de fond a funcțiilor asigurărilor și a lărgit aria lor de cuprindere.

Asigurările de stat au fost organizate pe mai multe principii precum celor prezentate în figura nr. 1.1.

Figura nr. 1.1.: Principiile de organizare a asigurărilor de stat

Sursa: Văcărel I., Bercea F.- „Asigurări și Reasigurări”. Ediția a II-a, Ed. Expert, București, 1998. pag. 58-75.

În concluzie A.D.A.S. practica asigurări de bunuri, de persoane și de răspundere civilă sub două forme: asigurări prin efectul legii (obligatorii) și asigurări facultative (benevole, contractuale).

Revoluția din decembrie 1989 a determinat schimbări esențiale și în sfera asigurărilor, astfel reorganizarea societăților de asigurări a reglementat noi raporturi contractuale în domeniul asigurărilor, după care s-au perfecționat instrumentele și tehnicile de lucru ale societăților comerciale de asigurări, prestarea serviciilor în sfera asigurărilor.

Parlamentul României a adoptat Legea nr. 32/2000 privind normele, organizarea, funcționarea, supravegherea, redresarea, reorganizarea și lichidarea societăților de asigurări, care avea ca conținut elementele menționate în figura nr. 1.2.

Figura nr. 1.2.: Elementele Legii nr. 32/2000

Sursa: Ciurel Violeta – Asigurări și Reasigurări – abordări teoretice și practici internaționale, Editura All Beck, București, 2000

La baza acestei evoluții rapide a asigurărilor se află mai mulți factori, și anume:

1. Creșterea economică fără precedent a țărilor industrializate după cel de-al doilea Război Mondial, progresul tehnic și dezvoltarea socio-umană sub toate aspectele care au făcut să apară noi necesități ce trebuiau satisfăcute.

2. Schimbările intervenite în structura piețelor de asigurări în mai multe părți ale lumii, determinate de măsurile adoptate în unele țări în scopul excluderii sau limitării activităților companiilor străine de asigurări pe teritoriul lor, instituind, practic, monopol de stat în domeniul asigurărilor.

3. Îmbunătățirea climatului în domeniul afacerilor directe, care a împiedicat companiile internaționale să-și desfășoare activitatea ca asigurători direcți pe piețele internaționale.

4. Globalizarea serviciilor financiare și a serviciilor de asigurări au dus la o concentrare puternică a comerțului internațional cu aceste servicii.

În concluzie acestea sunt numai câteva aspecte care demonstrează o dată în plus dimensiunea fenomenului de asigurări, precum și tendința de globalizare la care suntem martori.

1.1.2. Trăsăturile legislative și piața asigurărilor în România

De-a lungul timpului, în România, economia de piața a impus necesitatea creării unor structuri noi, astfel activitatea de asigurare se desfășoară în prezent prin societăți de asigurare cu capital de stat, privat sau mixt.

Adaptarea reglementărilor din domeniul asigurătorilor în România agurărilor, după care s-au perfecționat instrumentele și tehnicile de lucru ale societăților comerciale de asigurări, prestarea serviciilor în sfera asigurărilor.

Parlamentul României a adoptat Legea nr. 32/2000 privind normele, organizarea, funcționarea, supravegherea, redresarea, reorganizarea și lichidarea societăților de asigurări, care avea ca conținut elementele menționate în figura nr. 1.2.

Figura nr. 1.2.: Elementele Legii nr. 32/2000

Sursa: Ciurel Violeta – Asigurări și Reasigurări – abordări teoretice și practici internaționale, Editura All Beck, București, 2000

La baza acestei evoluții rapide a asigurărilor se află mai mulți factori, și anume:

1. Creșterea economică fără precedent a țărilor industrializate după cel de-al doilea Război Mondial, progresul tehnic și dezvoltarea socio-umană sub toate aspectele care au făcut să apară noi necesități ce trebuiau satisfăcute.

2. Schimbările intervenite în structura piețelor de asigurări în mai multe părți ale lumii, determinate de măsurile adoptate în unele țări în scopul excluderii sau limitării activităților companiilor străine de asigurări pe teritoriul lor, instituind, practic, monopol de stat în domeniul asigurărilor.

3. Îmbunătățirea climatului în domeniul afacerilor directe, care a împiedicat companiile internaționale să-și desfășoare activitatea ca asigurători direcți pe piețele internaționale.

4. Globalizarea serviciilor financiare și a serviciilor de asigurări au dus la o concentrare puternică a comerțului internațional cu aceste servicii.

În concluzie acestea sunt numai câteva aspecte care demonstrează o dată în plus dimensiunea fenomenului de asigurări, precum și tendința de globalizare la care suntem martori.

1.1.2. Trăsăturile legislative și piața asigurărilor în România

De-a lungul timpului, în România, economia de piața a impus necesitatea creării unor structuri noi, astfel activitatea de asigurare se desfășoară în prezent prin societăți de asigurare cu capital de stat, privat sau mixt.

Adaptarea reglementărilor din domeniul asigurătorilor în România a început cu adevărat o dată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 32/2000 privind societățile de asigurare și supraveghere a asigurărilor.

Scopul principal al legii presupunea armonizarea legislației românești cu cea comunitară și crearea unui cadru pentru supravegherea solvabilității asigurărilor și stabilirea unor standarde recunoscute pe plan internațional. Acestea au fost posibile prin înființarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA).

Dintre legile și reglementările adoptate de C.S.A. amintim:

– Legea nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuințelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren sau inundațiilor (Legea AOL);

– Ordinul nr. 24/2008 privind transformarea și suplimentarea consistentă a obligațiilor ce le revin entităților active pe piața asigurărilor din România în combaterea spălării banilor și a finanțării actelor de terorism în domeniul asigurărilor;

– Ordinul nr. 4/2009 pentru punerea în aplicare a Normelor privind dobândirea calității sau renunțarea la calitatea de acționar semnificativ la asigurători.

– Ordinul 7/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind calificarea profesională și pregătirea continuă a persoanelor care lucrează în domeniul distribuției produselor de asigurare.

Piața presupune totalitatea tranzacțiilor care se realizează într-un domeniu, putem definii piața asigurărilor ca fiind totalitatea operațiunilor de asigurare efectuate de către societățile de asigurări.

Piața asigurărilor presupune cadrul de întâlnire al cererii cu oferta de asigurări conform normelor legislative și a reglementărilor în vigoare.

Se poate distinge discrepanța dintre cererea potențială mare, datorate populației numeroase și a multitudinii proprietăților existente și cererea efectivă redusă, ca urmare a lipsei surselor financiare și a slabei educații economice în domeniul asigurărilor, a neînțelegerii de către populație și agenții economici a nevoii reale de acoperire a riscului asigurat contra achitării unei prime de asigurare.

În România predomină stagnarea nivelul de dezvoltare a asigurărilor, iar la nivel european acesta este într-o continuă creștere. Oferta de asigurare este susținută de societăți comerciale de asigurare, cu capital de stat privat sau mixt, persoane juridice, autorizate să funcționeze pe piața asigurărilor și care au capacitate financiară corespunzătoare.

Piața asigurărilor din România prezintă cerere de asigurare de tipul: cerere potențială și reală, cerere satisfăcută și nesatisfăcută, cerere amânată. Societățile de asigurare prin rezervele create contribuie la majorarea capacității de creditare a băncilor si produc efecte pozitive asupra stabilității monedei naționale.

1.2. Aspectele conceptului de asigurare, necesitatea și caracterul acesteia

Delimitările conceptuale ale asigurării

Asigurarea reprezintă o garantare, o încredințare, o promisiune sau o măsură de prevedere ce se ia de către cei interesați pentru conservarea bunurilor pe care le posedă, pentru ocrotirea persoanelor fizice în cazul diminuării sau al pierderii capacității de muncă datorită unor boli, accidente sau atingerii unei anumite limite de vârstă.

În concluzie asigurarea presupune mijlocul de acoperire a riscurilor cu care se confruntă persoanele sau firmele în activitatea lor zilnică personală sau profesională, acoperind consecințele financiare ale unor evenimente nedorite.

Prin asigurare sunt compensate financiar efectele unui eveniment nefavorabil. Fondurile pentru această compensare a asiguratului sunt create de asigurător, din primele plătite de persoanele sau organizațiile care au cumpărat asigurări. Dacă deținătorul poliței suferă un prejudiciu, asigurătorul acceptă riscul unor despăgubiri uneori mari, în schimbul primelor încasate.

Rolul fundamental al asigurărilor presupune protejarea bunurilor și persoanelor împotriva diferitelor riscuri, compensând financiar pierderile cauzate de producerea unui anumit risc.

Existența diferitelor riscuri au mobilizat oamenii să descopere și să aplice diverse mijloace de protecție împotriva riscurilor generatoare de pagube potențiale la care erau expuse activitățile lor sau însăși ființa lor.

Asigurarea se bazează pe acordul voit între asigurător și asigurat, prin care asigurătorul oferă asiguratului protecție pentru riscurile pe care și le-a asumat, obligându-se să acopere asiguratului contravaloarea daunelor în cazul producerii evenimentelor.

Specialistul D.S. Hansell definește asigurarea ca fiind instrumentul care oferă compensarea financiară pentru evenimentele nefericite, plățile fiind efectuate din contribuțiile mai multor părți care participă la această schemă” .

În mod tradițional asigurarea presupune un mijloc de a repartiza, asupra unui mare număr de persoane fizice și juridice, paguba provocată de un fenomen sau de un complex de fenomene unui număr redus dintre acestea.

Necesitatea asigurărilor

Asigurările au luat naștere din nevoia de protecție a omului și a averii sale, împotriva forțelor naturii, accidentelor și bolilor, din nevoia constituirii unor mijloace de existență în condițiile pierderii sau reducerii capacității de muncă în urma accidentelor, bolilor sau atingerii unei anumite vârste.

Oamenii s-au solidarizat și s-au ajutat reciproc pentru a suporta împreună efectelor calamităților naturii, accidentelor și bolilor prin asigurare, ale căror pagubele provocate sunt suportate de mai multe persoane fizice și juridice cuprinse în asigurare.

Caracterul asigurărilor

Abordarea sub aspect juridic a asigurării este necesară și justificată întrucât asigurarea trebuie să fie operantă și să capete o formă juridică.

Legea nr. 136/1995 afirmă că asiguratul este obligat la plata unei prime asiguratorului, iar acesta se obligă la plata asiguratului despăgubirea sau suma asigurată.

Contractul de asigurare prezintă anumite trăsături caracteristice conform cu cele redate în figura nr. 1.3.

Figura nr. 1.3.: Trăsăturile contractului de asigurare

Sursa: Minea M. E. – Încheierea și interpretarea contractelor de asigurare, Editura C.H. Beck, București, 2006, pag. 15-91.

Acoperirea pagubelor produse de diverse fenomene și evenimente se poate realiza cu ajutorul a trei categorii de fonduri bănești:

– Fonduri de rezervă financiară – destinate să acopere eventualele pagube provocate de fenomene neprevăzute.

– Fonduri de rezervă și/sau de asigurare – constituite în bugetele locale sau de stat, fără a se solicita contribuțiile speciale din partea cuiva.

– Fonduri de asigurare propriu–zise – constituit pe baza contribuției persoanelor fizice și juridice asigurate, utilizat în mod centralizat pentru acoperirea pagubelor suferite de asigurați.

În procesul formării și utilizării fondului de asigurare se nasc anumite relații economice între participanții la asigurare, la început banii erau sub forma primelor de asigurare, după erau sub forma indemnizațiilor de asigurare. Asigurarea exprimă relații de distribuire și redistribuire a valorii adăugate brute, relații ce apar în procesul constituirii și utilizării fondului de asigurare.

1.3. Tipologia asigurărilor și principiile specifice acestora

Tipologia asigurărilor

Datorită domeniului complex este necesar o clasificare a conceptelor pe baza unei abordări științifice și coerente.

1. Din punct de vedere al ramurii (domeniului) sunt asigurările de persoane care cuprind:

a. asigurări de viață;

b. asigurări de accidente.

c. asigurări de bunuri;

d. asigurări de răspundere civilă.

2. După felul obiectelor asigurate, în asigurări sunt:

– mijloace fixe;

– activele circulante și de circulație;

– mobilierul și alte obiecte de uz casnic proprietate a agenților economici și a persoanelor fizice;

– culturi agricole, rodul viilor și animale care aparțin unităților agricole și cetățenilor;

– autovehicule proprietate publică, cooperatistă, mixtă, privată și personală;

– persoanele fizice;

– răspunderea civilă.

3. Din punct de vedere al riscurilor cuprinse în asigurări sunt:

– asigurări împotriva trăsnetului, incendiului, exploziei, mișcărilor seismice;

– asigurări contra grindinei, furtunii, uraganului, ploilor torențiale, inundațiilor, alunecărilor de teren;

– asigurări împotriva bolilor, epizootiilor și accidentelor pentru animale;

– asigurări contra avariilor și a altor riscuri specifice pentru mijloacele de transport și încărcătura acestora;

– asigurări de răspundere civilă pentru prejudicii cauzate terților;

– asigurări contra unor evenimente ce se ivesc în viața persoanelor.

4. După tipul și natura riscurilor asigurate sunt asigurări de viață și generale.

5. După sfera de cuprindere în profil teritorial sunt asigurări interne și externe.

6. După natura raporturilor juridice sunt asigurări directe și indirecte.

7. După modul de înfăptuire sunt asigurări prin efectul legii (obligatorii) și facultative. Asigurarea facultativă se incheie numai la solicitarea asiguratilor.

În concluzie ansamblul operațiilor de asigurare, realizat pe bază contractuală, se desfășoară în cadrul pieței de asigurări.

Principiile asigurărilor

În literatura de specialitate a asigurărilor de bunuri se întâlnesc trei principii care se aplică la acoperirea pagubelor:

a. principiul răspunderii proporționale;

b. principiul primului risc;

c. principiul răspunderii limitate.

În 1990 s-a desființat monopolul de stat al asigurărilor de persoane, bunuri și răspundere civilă, în prezent la baza asigurărilor, se află principiile menționate în figura nr. 1.4.

Universalitatea asigurărilor presupune că persoanele și bunurile se asigură împotriva mai multor și celor mai variate riscuri, cu plata acelorași prime de asigurare.

Integralitatea asigurărilor, se determină cât mai aproape de valoarea reală a bunurilor asigurate pentru a permite refacerea bunurilor avariate sau distruse.

Realitatea asigurărilor presupune că asigurările de persoane și de bunuri au la bază date reale și nu fictive, date temeinic verificate în prealabil.

Figura nr. 1.4.: Principiile asigurărilor

Sursa: vezi: Bistriceanu Gh. – Sistemul asigurărilor din România – Editura Economică, 2002.

Asigurătorul plătește despăgubirile și sumele asigurate numai pentru bunurile, persoanele și riscurile cuprinse în asigurare.

Mutualitatea asigurărilor presupune existența unei comunități de risc, astfel asigurații amenințați de riscuri participă, cu primele de asigurare pe care la plătesc, la constituirea fondului de asigurare cu care se apără interesele lor comune.

Realizarea unei eficiențe economico-sociale ridicate în domeniul asigurărilor potrivit cerințelor economice și financiare.

În concluzie asigurarea trebuie să acopere consecințele financiare ale unor evenimente nedorite de către persoane sau organizații, a căror cauză este denumită risc.

CAPITOLUL II

ASPECTE GENERALE ALE ASIGURĂRILOR DE BUNURI IMOBILE

2.1. Conceptul și caracteristicile asigurărilor obligatorii de locuință

Asigurarea deține un rol important în protejarea bunurilor (mobile și imobile) de care dispune o persoană. În asigurarea de bunuri, asigurătorul este obligat la plata daunelor către asigurat în cazul producerii riscului asigurat.

Interesul asigurabil. Principala cerință pentru existența oricărui contract de asigurare este interesul asigurabil.

Obiectul asigurării. În contractele de asigurări de bunuri imobile pot fi asigurate facultativ:

– bunurile care aparțin persoanelor fizice sau juridice cu domiciliul, sediul sau reședința în România;

– bunurile primite în folosință sau aflate la acestea spre păstrare, reparare, prelucrare, curățare, vopsire, vânzare ori spre a fi expuse în cadrul muzeelor sau expozițiilor;

– bunurile care fac obiectul unor contracte de concesionare, închiriere sau locație de gestiune.

Bunurile imobile sunt terenurile, izvoarele și cursurile de apă, plantațiile prinse în rădăcini, construcțiile și orice alte lucrări fixate în pământ cu caracter permanent, platformele și alte instalații de exploatare a resurselor submarine situate pe platoul continental, precum și tot ceea ce, în mod natural sau artificial, este încorporat în acestea cu caracter permanent.

Bunurile care rămân sau devin imobile.

– Rămân bunuri imobile materialele separate în mod provizoriu de un imobil, pentru a fi din nou întrebuințate, atât timp cât sunt păstrate în aceeași formă, precum și părțile integrante ale unui imobil care sunt temporar detașate de acesta, dacă sunt destinate spre a fi reintegrate.

– Materialele aduse pentru a fi întrebuințate în locul celor vechi devin bunuri imobile din momentul în care au dobândit această destinație.

Asigurarea locuințelor se poate încheia de persoanele fizice și juridice care doresc protecție prin asigurare și care au un interes asigurabil.

Asigurarea bunurilor imobile conținute în aceasta este cea mai importantă asigurare non-viață care poate fii încheiată.

Fenomenele naturale, calamitățile, incendiul, explozia au posibilitatea de a distruge toate bunurile proprii, deci pentru a prevenii incendiul sau explozia, s-au găsit soluții tehnice din ce în ce mai perfecționate, inundațiile sau cutremurele sunt practic imposibil de prevenit sau de evitat. Pe lângă cele menționate, mai există un pericol, mai exact furtul prin efracție sau prin acte de tâlhărie care amenință bunurile de valoare, ajungând până la distrugerea de locuință.

Distrugerea bunurilor sau clădirilor poate fii produse și de acțiunile răuvoitoare ale unor persoane prin acte de terorism sau vandalism. Aspectele menționate anterior determină necesitatea realizării unei asigurări de bunuri imobile conținute în aceasta. Obligativitatea întocmirii asigurării de bunuri imobile se impune la semnarea unui credit bancar, iar garanția acestuia către bancă o constituie imobilul.

În concluzie rolul asigurării este de a oferi oamenilor securitate, mai exact are rolul de a-i ajuta pe acei cei care suferă o pagubă sau care sunt implicați într-un accident.

Obligațiile asigurătorului. Conform contractului de asigurare, asiguratul îndeplinește seria de obligații specificate în condițiile de asigurare, iar în situația în care acestea sunt neîndeplinire ar conduce la rezilierea contractului sau la refuzul asigurătorului de a plăti despăgubirile.

Perioada de asigurare. Asigurarea se încheie pe o perioadă de un an, dar se acceptă și perioade mai scurte. Asigurarea locuinței și a bunurilor conținute poate fii încheiată în orice moment al anului, ea fiind cea mai ieftină modalitate de protejare a clădirii și a bunurilor personale, mult mai ieftină decât achiziționarea unui sistem perfecționat de alarmă sau chiar decât întreținerea anuală a unui câine de pază. Se poate asigura următoarele bunuri imobile:

– clădirile și alte construcții:

– bunuri casnice.

Despăgubirile sunt acordate pentru următoarele riscuri:

a) naturale: incendii, trăsnet, explozie (gaze, aburi), cutremur de pământ, inundație, furtună, grindină, ploaie torențială, prăbușiri sau alunecări de teren, greutatea stratului de zăpadă;

b) antropice: căderea pe clădire a aparatelor de zbor sau părți ale acestora și obiecte transportate de acestea; avarii accidentale ale instalațiilor de apă, canal, sau încălzire; inundarea apartamentelor cu apă provenită de la vecini, pagube produse datorită acțiunii răuvoitoare a unor persoane (terorism, vandalism) și furt prin efracție al bunurilor.

Despăgubirea de asigurare presupune suma plătită de compania de asigurări în cazul producerii riscului asigurat.

Riscuri asigurate. În asigurările de bunuri există o clasificare a riscurilor în:

– riscuri civile – asociate clădirilor ce servesc ca locuințe și birouri;

– riscuri comerciale și industriale – asociate clădirilor ce servesc ca unități de producție și comercializare.

Datorită progresului tehnico-științific și a implicațiilor sale, observăm o diversificare a riscurilor care produc pagube, o majorare a volumului pagubelor datorită creșterii valorii bunurilor, astfel se apelează la asigurările de bunuri.

Excluderi. Există situații în care asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru pagubele produse bunurilor asigurate, ele sunt prevăzute în contractul de asigurare ca excluderi.

Asigurarea bunurilor imobile nu cuprinde și nu despăgubește pagubele produse de sau provenind din:

– declarare de război, proclamare a stării excepționale;

– confiscare, expropriere, naționalizare, rechiziționare, sechestrare, distrugere sau avariere din ordinul oricărui guvern sau autorități publice;

– explozie atomică, radiații sau infestări radioactive;

– poluare sau contaminare din orice cauză;

– uzură, fermentație, distrugeri provocate de ciuperci, insecte, rozătoare, păsări și alți dăunători, coroziune, precum și cele produse de afumare, pătare sau pârlire dintr-o sursă normală de căldură;

– reparațiile, recondiționările sau restaurările nereușite.

Asigurarea de răspundere civilă legală a membrilor familiei, conform căreia se acordă despăgubiri pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească pentru prejudiciul adus unor terțe persoane ca urmare a unui eveniment asigurat:

– vătămări corporale (invaliditate sau deces);

– avarieri sau distrugeri ale unor bunuri aparținând acestora.

Despăgubirile datorate de asigurător nu depășește valoarea bunului în momentul producerii riscului asigurat, suma pagubei și cea la care se face asigurarea, dacă nu s-au impus condiții de asigurare.

Despăgubirile sunt în limita sumei asigurate pentru care optează asiguratul.

Cuantumul pagubei se stabilește în funcție dacă paguba a fost totală sau parțială.

În cazul bunurilor imobiliare prin pagubă totală înțelegem:

a) la clădiri și alte construcții:

– distrugerea totală, fără părți care se mai pot întrebuința sau valorifica;

– distrugerea parțială, rămânând resturi sau elemente de construcție care se mai pot întrebuința sau valorifica, refacerea prin reparație nu mai este posibilă;

– costul reparațiilor la data producerii riscului asigurat a clădirilor sau altor construcții.

b) bunurile exprimate în diverse unități de măsură, a cărei distrugere a fost în totalitate.

c) la celelalte bunuri:

– distrugerea în întregime, fără părții care se mai pot valorifica;

– distrugerea în măsura în care unele părți mai pot fii valorificate.

– bunurile care nu mai pot fii folosite prin repararea părților componente ori a pieselor avariate sau prin înlocuirea sau recondiționarea acestora.

– costul restaurării obiectelor de muzeu de expoziție etc. depășește valoarea la data producerii riscului asigurat a bunurilor respective.

Prin pagubă parțială înțelegem:

a) la clădiri sau alte construcții – avarierea clădirilor sau construcțiilor se poate reface prin reparații (cu unele excepții);

b) la bunurile a cărei cantitate se poate exprima în diverse unități de măsură;

c) la celelalte bunuri – avarierea se poate remedia prin repararea părților componente ori prin înlocuire

În caz de pagubă parțială cuantumul acesteia reprezintă:

a) la clădiri și la alte construcții – costul reparației din care se scad uzura și valoarea materialelor recuperabile ce se mai pot întrebuința sau valorifica;

b) la bunurile a căror cantitate se exprimă în diverse unități de măsură, valoarea pierderii de calitatea a acelei părți din cantitatea totală care a rămas după pagubă și care diminuează valoarea bunurilor respective;

c) la celelalte bunuri – costul reparațiilor părților componente sau pieselor avariate ori costul de înlocuire sau de recondiționare al acestora din care se scad uzura corespunzătoare pentru piesele noi sau recondiționate și valoarea resturilor ce mai pot fi valorificate sau întrebuințate;

d) la obiectele de muzeu sau de expoziții, lucrări de artă pe sticlă și altele asemănătoare – costul restaurării, din care se scade valoarea resturilor ce se mai pot întrebuința sau valorifica.

În caz de pagubă totală, mărimea acesteia reprezintă:

a) la clădiri sau la alte construcții – costul construirii din nou, din care se scad uzura și valoarea resturilor ce se mai pot întrebuința sau valorifica;

b) la bunurile a căror cantitate se exprimă în diverse unități de măsură valoarea părții din cantitatea totală care a fost distrusă în întregime;

c) la celelalte bunuri – valoarea bunurilor distruse, din care se scade valoarea resturilor ce se mai pot valorifica sau întrebuința.

După paguba produsă la asigurările de bunuri imobile, suma asigurată se diminuează în momentul producerii evenimentului asigurat, pentru restul perioadei asigurării, pentru această perioadă prima rămâne neschimbată.

Imobilele sunt asigurate la valoarea de nou sau la valoarea rămasă.

Suma asigurată. În cazul asigurării de bunuri imobile, suma asigurată nu trebuie să depășească valoarea reală a bunului în momentul încheierii contractului de asigurare, pe motivul că asigurarea se concepe pentru a nu permite acordarea unei despăgubiri mai mari decât pierderile efectiv suportate de asigurați.

Sumele asigurate sunt fie în lei, fie în valută, însă la cererea asiguratului pentru a diminua fenomenul inflaționist, sumele pot fii ajutate periodic, lunar sau trimestrial, în funcție de rata inflației de la sfârșitul perioadei stabilite.

Polița de asigurare are termene de încheiere diferite, în funcție de campania de eliberare a sa, iar în perioada asigurată, asiguratorul este principalul răspunzător pentru acoperirea daunelor conform poliței semnate.

Prima de asigurare. Este cel mai important element al unui contract de asigurare, deoarece presupune acea sumă de bani primită de asigurător de la asigurat, în schimbul preluării în asigurare a riscului la care acesta este expus. Ele se achită integrat, anticipat sau în rate subanuale.

În concluzie prima de asigurare este stabilită prin aplicarea cotei de primă la suma asigurată și se plătește integral și anticipat sau se plătește în rate, ea este direct proporțională cu riscul asumat de societate. În toate situațiile întâlnite, pentru toți asigurați, despăgubirile cu privire la asigurările de bunuri se plătesc numai în România și numai în lei.

Franșiza. Reprezintă un alt element important al contractului de asigurare de bunuri imobile. Presupune partea din valoarea fiecărei daune care este suportată de către persoana asigurată.

Principalele funcții ale franșizei sunt: încurajează măsurile de control al riscului, reduce cheltuielile efectuate de asigurător în legătură cu despăgubirea și reduce nivelul primei de asigurare pe care asiguratul trebuie să o plătească.

2.2. Asigurarea clădirilor, altor construcții și a conținutului acestora pentru cazurile de pagube produse de incendiu și alte calamități

Principalul obiect al asigurării reprezintă faptul că include pe baze contractuale (facultativ) următoarele bunuri:

a) clădirile și alte construcții care servesc drept locuințe, birouri, magazine, restaurante, depozite de mărfuri, ateliere, teatre, cinematografe, cluburi, muzee, expoziții, dependințe etc.; clădirile în curs de construcție, împrejmuirile ș.a.;

b) mașinile, utilajele, instalațiile, motoarele, uneltele, inventarul gospodăresc și alte active fixe;

c) obiecte de inventar;

d) mărfurile, materiile prime și auxiliare, materialele, semifabricatele. produsele finite și alte active circulante materiale:

Această asigurare se poate încheia cu persoane fizice și juridice cu capital de stat, mixt sau privat inclusiv cu unități agricole cooperatiste.

Asigurătorul acordă despăgubiri în caz de pagube la bunurile asigurate, produse de următoarele riscuri generale: incendiu, trăsnet explozie, ploaie torențială, grindină, inundație, furtună, uragan, cutremur de pământ, prăbușire sau alunecare de teren, greutatea stratului de zăpadă sau de gheață, avalanșe și căderea pe clădiri sau construcții a unor corpuri. Se acordă despăgubiri, indiferent de localizarea bunurilor avariate sau distruse.

Pentru clădiri și alte construcții se mai acordă despăgubiri în următoarele cazuri:

a) pentru stoparea întinderea incendiului și la o amenințare bruscă de inundație, de prăbușire sau alunecare de teren, a fost nevoie să se dărâme sau să se demonteze clădirea sau altă construcție ori să fie montată în alt loc; dar și în urma unui cutremur de pământ a unei inundații, prăbușiri sau alunecări de teren, a devenit imposibilă folosirea clădirii sau altei construcții și este necesară mutarea acesteia în alt loc.

b) pentru pagubele produse clădirilor sau altor construcții prin izbirea lor de către un autovehicul;

c) pentru cheltuielile reclamate de curățirea terenului unde s-a produs paguba, în măsura în care sunt în legătură cu riscurile asigurate și sunt necesare pentru executarea lucrări lor de reparații.

Asigurătorul nu acordă despăgubiri în cazurile prevăzute în condițiile generale de asigurare, precum și în situațiile următoare pentru:

a) pagubele produse numai de fermentație, oxidare, căldură precum și de afumare, pătare ori pârlire, provenite dintr-o sursă normală de căldură;

b) pagubele produse instalațiilor electrice numai prin acțiunea curentului electric dacă aceasta nu este urmată de incendiu;

c) pagubele produse aparatelor electrice numai prin acționarea curentului electric, dacă aceasta nu este urmată de incendiu, chiar dacă acțiunea curentului electric a fost cauzată de trăsnet;

d) pagubele produse bunurilor puse la căldură sau la foc pentru prelucrare.

Asigurare nu include următoarele bunuri:

a) banii, hârtiile de valoare, documentele, registrele, titlurile, actele, manuscrisele, pietrele scumpe, obiectele de platină, aur sau argint, mărcile poștale etc., cu excepția bunurilor de acest fel care constituie obiecte de muzeu sau de expoziție ori a celor care se asigură potrivit altor condiții speciale de asigurare;

b) bunurile din gospodăriile persoanelor fizice, autovehiculele, navele și animalele, care se asigură potrivit altor condiții de asigurare;

c) tunelele construcțiilor speciale din stâlpi de lemn, beton, metal sau din alte materiale.

Sumele asigurate se stabilesc, în funcție de cererea asiguratului, mai exact separat pentru fiecare clădire sau altă construcție, precum și pentru fiecare obiect de muzeu sau de expoziție etc..

Culpa pentru producerea pagubei, pentru care asigurătorul nu acordă despăgubiri, este cea cu privire la incendierea intenționată a clădirilor sau altor construcții ori bunuri asigurate, producerea unei explozii sau inundații în scopul distrugerii clădirilor ori altor construcții sau bunuri asigurate; folosirea focului în interiorul încăperilor sau depozitelor, precum și construirea de clădirii în zone cu risc deosebit de grav la incendii, inundații sau alunecări de teren.

La asigurările care se încheie prin excluderea riscului de cutremur de pământ cotele de primă se reduc cu aproximativ 30% față de tariful inițial, iar la asigurările încheiate numai pentru riscul de incendiu, cota este de 40% din cea tarifară. Asigurarea se poate încheia numai împotriva următoarelor riscuri: incendiu, trăsnet, explozie și căderi ale corpurilor, caz în care cota de primă reprezintă 50% din cea tarifară.

Pentru platforme industriale, combinate, uzine, etc., acceptarea contractării asigurării se face pe baza inspecției de risc, din care să rezulte:

a) unitatea care solicită asigurarea și obiectul activității acesteia;

b) suma pentru care se solicită asigurarea, separat pentru clădiri și alte construcții, respectiv pentru conținutul acestora;

c) investigații și constatări, îndeosebi în legătură cu obiectul activității; felul materialelor din care sunt confecționate clădirile sau alte construcții; felul materiilor prime, materialelor și combustibililor care se folosesc în procesul de producție; tehnologiile utilizate care pot agrava riscurile asigurate; dotarea cu instalații și echipamente de alarmare și stingere a incendiilor și dacă acestea funcționează corespunzător; iminența producerii unor riscuri în funcție de am plasamentul unității;

d) date statistice în legătură cu cuantumul pagubelor produse în ultimii ani și cauzele acestora;

e) aprecieri ale riscului și propunerii.

În cazuri deosebite inspecția de risc se efectuează cu ajutorul unor instituții specializate. Unii factori social economici provoacă fenomene cu efecte negative asupra desfășurării activității economice. Se ar în vedere crizele economice, șomajul, inflația, conjunctura economică internațională nefavorabilă etc.

2.3. Asigurarea mașinilor, utilajelor și instalațiilor pentru cazurile de avarii accidentale

Asigurătorul asigură facultativ mașinile, utilajele și instalațiile, atât timp cât se află în incinta unității asigurate sau la domiciliul asiguratului.

Mașinile, utilajele și instalațiile care prin întrebuințarea lor sunt transportabile, sunt asigurate și în perioada în care sunt întrebuințate în afara incintei unității asigurate sau a domiciliului asigurat.

Asigurătorul acordă despăgubiri, în următoarele cazuri:

a) ruperi sau deformări în timpul funcționării, ciocnirii sau izbirii cu alte corpuri, explozii, lipsa apei din cazane sau recipiente, efectul unor substanțe chimice, acțiunea curentului electric, scurt-circuit, supratensiune, supraintensitate, formarea de arcuri voltaice, inducție, trăsnet, cutremur de pământ, furtună, uragan, ploaie torențială, îngheț, gheață sau depunere de gheață, prăbușire sau alunecare de teren, revărsare de apă ca urmare a spargerii conductelor sau ventilelor, grindină, căderea pe mașini, utilaje sau instalații a unor corpuri, greutatea stratului de zăpadă sau de gheață și avalanșe de zăpadă;

b) defecte de construcție, de material, de turnare sau de montare. Asigurătorul nu acordă despăgubiri în cazurile prevăzute în condițiile generale de asigurare, atunci când pagubele s-au produs din culpa asiguratului, a unui membru al familiei acestuia sau a unui membru al conducerii unității asigurate ori a unui prepus al asiguratului.

Nu se acordă despăgubiri nici pentru:

a) pagube produse în mod lent și numai prin uzura sau întrebuințarea mașinilor.

b) pagubele produse de inundații, incendiu, prin furt, precum și cele prilejuite de măsurile de stingere și cele de dărâmare în timpul incendiului sau după producerea acestuia.

Sumele asigurate se stabilesc pe baza cerințelor asiguratului, separat pentru fiecare: mașină, utilaj sau instalație. Primele de asigurare sunt diferențiate pe grupe de bunuri sau după felul bunurilor din grupă.

2.4. Asigurarea facultativă a construcțiilor și a gospodăriilor

Asigurarea facultativă a construcțiilor poate fi încheiată de societăți comerciale, a cărui obiect de activitatea este cel destinat construcțiilor sau montajului. Asiguratul poate fii inclus în asigurare în calitate de coasigurat și beneficiar al lucrării.

Această asigurare include ca secțiuni distincte ale aceluiași contract, o asigurare de bunuri și o asigurare de răspundere civilă.

Asigurarea de bunuri are ca obiect principal: bunurile încorporate în obiectivul de construcții-montaj în curs de execuție, indiferent de caracterul permanent sau temporar al lucrărilor;

Bunurile sunt asigurate pentru pagubele materiale susceptibile de a fi produse de următoarele riscuri: incendiu, trăsnet, explozie, furtună uragan, grindină, ploaie torențială, cutremur de pământ, inundație, prăbușire sau alunecare de teren, furt prin efracția depozitelor, dispariția unor echipamente, materiale, scule sau alte bunuri, cauzate direct de riscuri asigurate.

Asigurarea de răspundere civilă are ca obiect principal: răspunderea constructorului pentru vătămări corporale suferite de terți, precum și pentru pagubele materiale pricinuite terților.

Asigurarea complexă a gospodăriilor persoanelor fizice include toate cele trei tipuri de asigurare, și anume de: bunuri, persoane și de răspundere civilă.

Asigurarea de bunuri referitoare la gospodăriile persoanelor are ca obiect principal, asigurarea mobilierului, obiectelor casnice, produselor agricole, viticole, pomicole etc.

Suma asigurată se stabilește global pentru toate bunurile, potrivit cereri asiguratului, fără să depășească valoarea bunurilor respective, apreciată pe baza prețurilor cu amănuntul mai puțin uzura.

În concluzie asigurarea are rolul de acoperire a consecințelor financiare ale unor evenimente nedorite de către persoane sau organizații, a căror cauză este denumită risc. Asigurarea facultativă este încheiată doar la solicitarea asiguraților. Riscul asigurat mai poate fi întâlnit și în sensul de mărime a răspunderii asumate de asigurator prin încheierea unei anumite asigurări.

CAPITOLUL III

STUDIU DE CAZ PRIVIND ANALIZA ASIGURĂRILOR DE BUNURI IMOBILE LA GROUPAMA ASIGURĂRI

3.1. Prezentarea generală a societății de asigurare Groupama

3.1.1. Aspecte de identificare și evoluția societății de asigurare Groupama

Societatea de asigurări Groupama a intrat pe piața românească la finalul anului 2007 prin achiziția Băncii Transilvania Asigurări și în 2008, prin preluarea Asiban și OTP Garancia. Ea este activă pe piața din Europa și din Asia de peste 14 ani.

În România după procesul de fuziune și integrare a rezultat Groupama Asigurări, care în 2010 a ocupat locul patru în clasamentul companiilor de asigurări care activează pe piața românescă.

Compania Groupama deține aproximativ 300 de agenții, iar strategia sa de business a fost raportată la valorile fundamentale ale companiei, definitorii în relația cu clienții, partenerii și angajații săi:

a. Proximitate: umană și geografică, determină capacitatea de a oferii clienților, răspunsuri concrete și adaptate preocupărilor proprii.

b. Responsabilitate: presupune angajamentul tuturor în cadrul Grupului pentru satisfacerea nevoilor clienților noștri, garanția performanțelor noastre.

c. Solidaritate: de tipul economică și socială, reprezintă una dintre componentele fundamentale, istorice, ale Grupului.

Promotor al parteneriatelor pe termen lung, societatea Groupama Asigurări oferă produse de asigurări de viață, bunuri, răspundere civilă, auto și agricole, atât persoanelor fizice, cât și clienților corporate. Compania dezvoltă o ofertă de produse inovatoare, complexe și flexibile, orientate către nevoile clienților și ale pieței – Asigurarea locuinței cu extra acoperiri, Asigurarea culturilor agricole, Asigurarea Casco și RCA, asigurarea Unit Linked sunt astfel de exemple.

Principalele operațiuni de marketing, utilizate pentru vânzări sunt cele prin canale de distribuție:

a. multiple – retail (vânzări directe și agenți);

b. non-retail (brokeri, bancassurance);

c. corporate.

Oferă servicii de calitate și după semnearea unui contract de asigurare, astfel serviciile post-vânzare sunt recunoscute prin promptitudinea de soluționare a daunelor și acordarea despăgubirilor. Pe parcursul dezvoltării unui produs, societatea de asigurări este orientată spre client și spre nevoile acestuia.

Groupama, o companie multinațională de origine franceză, și-a consolidat prezența în România prin achiziția celor trei companii:

Figura nr. 3.1.: Companiile care au ajutat la realizarea companiei multinațională Groupama în România

Groupama Asigurări S.A. prezintă următoarele date de contact: sediul social este în București, Str. Mihai Eminescu nr. 45, sector 1, 010513; informații tel: 021 3058000; fax: 021 3109967; email: [anonimizat]; înregistrare J40/2857/2010; având CUI 6291812.

Groupama, grup centenar născut din mutualismul agricol francez, a devenit unul dintre principalii asiguratori din Franța.

Figura nr. 3.2.: Sediul principal al companiei Groupama în Franța

Fiind rezultatul inițiativelor locale ale agricultorilor, Asigurările Mutuale Agricole au luat ființă în secolul al XIX-lea și s-au dezvoltat datorită legii promulgate în data de 4 iulie 1900. AMA devine Groupama în 1986, numărând azi peste 6.000 de centre locale, 11 centre regionale metropolitane și în jur de 75 000 de aleși.

În 1998, Groupama a achiziționat Gan, cel de-al 4-lea asigurător francez.

În 2001, se creează Banca Groupama, în partenariat cu Société Générale. În prezent grupul este prezent în locații din întreaga lume, în principal în Europa, Africa și Asia. Prin activitatea și istoria sa, grupul a fost întotdeauna prezent în domeniile privind responsabilitatea economică și socială: prevenirea și gestionarea riscurilor sunt chiar esența termenului de asigurare.

În prezent compania de asigurări Groupama reprezintă:

– 16 milioane de asigurați Groupama și clienți Gan;

– 39.000 de colaboratori;

– 17,4 miliarde de euro cifră de afaceri.

– își desfășoară activitatea în 14 țări.

În anul 1900 legea permite crearea unor fonduri de asigurare mutuale agricole în Franța, după în 1963 se puteau acoperii riscuri non-agricole și non-viață, iar 9 ani mai târziu iau naștere asigurările de viață.

În anul 1986 se creează brandului Groupama, iar în 1995 se oferă servicii deținătorilor de polițe non-agricole.

În 1998 are loc achiziționarea Gan, al patrulea asigurător ca mărime din Franța, iar în 2001 se realizează parteneriat cu Societe General, intră pe piața din Vietnam, elaborează planul de reorganizare a centrelor regionale și demararea proiectului pentru cotarea la bursă a Grupului. În 2002 achiziționează CGU Courtage în Franța și Plus Ultra în Spania, iar în 2003 intră și pe piața chineză.

În perioada 2005 – 2008 prezintă achiziții în Marea Britanie, Spania, Turcia, Italia, Grecia și Ungaria, iar în decembrie 2007 achiziția BT Asigurări, urmată în februarie 2008 prin Semnarea contractului de preluare OTP Garancia și în august 2008 cu finalizarea tranzacției de preluare a Asiban.

În iunie 2009 se aprobă proiectele de fuziune și în august 2009 Groupama Asigurări se înregistrează la Registrul Comerțului.

În Septembrie 2009 se lansează Groupama Zastrahovane și a Groupama Jivotozastrahovane pe piața bulgară, iar la 28 Septembrie 2009 se lansează brandului Groupama Asigurări pe piața din România

Figura nr. 3.3.: Rețeaua de vânzări a companiei multinațională Groupama în România

Rețeaua de vânzări este formată din agenții și puncte de lucru localizate a fost redată în figura nr. 3.3.

3.1.2. Situația economico-financiară specifică societății de asigurări Groupama Asigurari SA din România

La 31 decembrie 2009, cifra de afaceri înregistrată la compania Groupama S.A. era de 14,5 miliarde de euro, înregistrând o majorare de 7,6% și un rezultat net de 660 milioane de euro.

Valoarea cumulată a primelor brute subscrise în anul 2010 au fost de 779.579.143 lei, cu o majorare de 45,18% față de anul 2009.

În anul 2010 primele brute încasate erau de 772.676.361 lei, înregistrând o creșterea reală de 55,28% față de anul 2009. Cheltuielile cu daunele, nete de reasigurare în anul 2010 la asigurări generale au fost de 588.236.005 lei, cu 53,39% peste cheltuielile cu daunele din anul precedent când au însumat 383.487.674 lei.

Cheltuielile de achiziție în anul 2010 au fost de 162.220.246 lei, majorate cu 28,40% față de 2009, iar în 2010 nivelul acestora în total prime brute subscrise a fost de 20,81%.

Cheltuielile de administrare înregistrate în anul 2010 sunt de 186.520.315 lei, fără reportare, înregistrând o creștere cu 70,83% față de perioada similară a anului 2009, când au indicat 109.184.925 lei.

Activele bilanțiere au atins nivelul de 1.551.376.983 lei, cu 1,27% mai mult față de începutul anului când acestea aveau valoarea de 1.531.906.051 lei.

Nivelul expunerii maxime la riscul de catastrofe naturale în anul 2010 a fost în valoare de 2.000.000 Euro.

Informații financiare generale pentru anul 2010 sunt:

– Total active bilanțiere 1.551.376.983 lei;

– Total rezerve tehnice 996.474.921 lei;

– Total venituri brute 1.146.971.887 lei;

– Total cheltuieli 1.197.331.911 lei;

– Asigurări generale prime brute subscrise 716.650.090 lei;

– Viata și pensii prime brute subscrise 62.929.053 lei;

– Total prime brute subscrise 779.579.143 lei;

– Numărul de contracte în vigoare 1.435.301 lei;

– Indemnizații datorate-brute 321.951.219 lei;

– Indemnizații plătite-brute 643.303.298 lei.

În anul 2010, Groupama Asigurări a efectuat plasamente care erau formate în cea mai mare parte din depozite bancare cu randament fix și obligațiuni. Veniturile obținute din plasamente specifice aferente depozitelor au fost de 16.906.421 lei, iar câștigurile din dividende au fost de 55.165 lei. La finele lui 2010, valoarea de piață a acțiunilor, cele cotate la Bursa de Valori București deținute de companie, se ridică la 9.757.336 lei iar a O.P.C.V.M. la 30.676.316 lei.

Direcțiile strategice viitoare au în vedere:

– realizarea bugetului aprobat de către grup;

– îmbunătățirea calității serviciilor;

– identificarea și crearea unui bazin de talente, în vederea creșterii performanței individuale și a organizației;

– optimizarea continuă a rețelei comerciale, cu focus pe calitate.

La anexe sunt prezentate informațiile cu privire la sumele înregistrate în bilanțul contabil și în contul de profit și pierdere sumarizat la data de 31 decembrie 2010.

3.2. Produsele oferite

3.2.1. Produsele generale ale societății de asigurare Groupama

Compania de asigurări Groupama reprezintă acel grup cu activități diverse – asigurări pentru daune, pentru persoane, pentru produse de economisire, care vin să completeze oferta bancară – și dispune de o structură financiară de calitate.
Prezentarea categoriilor și claselor de asigurări practicate sunt:

Asigurări generale sunt

a. Asigurări de accidente (dar și accidentele de muncă și bolile profesionale):

– Asigurarea pentru accidente de persoane – ACC;

– Asigurarea pentru accidente a conducătorilor de autovehicule și a altor persoane aflate în acestea – AACC.

b. Asigurările de sănătate: asigurarea medicală.

c. Asigurări de mijloace de transport terestru (altele decât cele feroviare):

– Asigurarea pentru avarii și furt a autovehiculelor CASCO;

– Asigurarea utilajelor nesupuse înmatriculării.

d. Asigurări de mijloace de transport feroviar: asigurarea vehiculelor feroviare VF.

e. Asigurări de mijloace de transport aerian: asigurarea mijloacelor de transport aerian AAC-PL.

f. Asigurări de mijloace de transport navale:

– Asigurarea navelor fluviale NFA;

– Asigurarea CASCO maritime NMA;

– Asigurarea ambarcațiunilor de agrement NAA;

– Asigurarea navelor pe timpul construcției ANC.

g. Asigurări de bunuri în tranzit, inclusiv mărfuri, bagaje și alte bunuri:

– Asigurarea bunurilor pe timpul transportului CARGO;

– Asigurarea transportului valorilor VT.

h. Asigurări de incendiu și alte calamități naturale:

– Asigurarea de incendiu și alte calamități;

– Asigurarea clădirilor și conținutului acestora PRUDENȚIA;

– Asigurarea geamurilor, oglinzilor și a altor bunuri casabile;

– Asigurarea echipamentelor electronice;

– Asigurarea complexă a gospodăriei persoanelor fizice;

– Asigurarea complexă a locuinței ACOPERISC;

– Asigurarea locuinței cu extra acoperiri ALExA;

– Asigurarea tip “toate riscurile” pentru lucrări de construcții montaj și răspunderea constructorului/executantului (CAR/EAR);

– Asigurarea utilajelor de șantier (CPM);

– Asigurarea bani valori.

h. Asigurări de daune la proprietăți:

– Asigurarea culturilor agricole;

– Asigurarea animalelor;

– Asigurarea păsărilor;

– Asigurarea fermelor piscicole;

– Asigurarea pentru deteriorarea stocurilor de materiale perisabile;

– Asigurarea pentru avarii accidentale ale mașinilor, instalațiilor și utilajelor.

i. Asigurări de răspundere civilă a autovehiculelor:

– Asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule – RCA;

– Asigurarea excedent RCA – RA;

– Asigurarea tip “Carte verde” – CV;

– Asigurarea de frontieră RC pentru autovehicule – ROAF;

– Asigurarea privind răspunderea transportatorului – CMR;

– Asigurarea privind răspunderea transportatorului pe rute interne – RTI.

j. Asigurări de răspundere civilă pentru mijloace de transport aerian;

k. Asigurări de răspundere civilă pentru mijloace de transport naval:

– Asigurarea de răspundere civilă a transportatorului pentru pagube produse călătorului prin accidente de transport fluvial AFCAL;

– Asigurarea răspunderii șantierului naval pe timpul reparării navelor RSN.

l. Asigurări de răspundere civilă generală:

– Asigurarea privind răspunderea caselor de expediții RCCE;

– Asigurarea de răspundere a vehiculelor feroviare RCF;

– Asigurarea de răspundere a transportatorului feroviar pentru mărfuri transportate pe calea ferată RTF;

– Asigurarea de răspundere a operatorilor de transport rutier ROTR;

– Asigurarea de răspundere a transportatorului rutier pentru pagube produse călătorilor prin accidente de transport RCCAL;

– Asigurarea privind răspunderea civilă: legală; a producătorului; a societății față de proprii angajați; a prestatorului de servicii; a unităților de alimentație publică; a unităților turistice și hoteliere; a saloanelor de igienă și frumusețe; a societăților de pază și supraveghere față de beneficiari; a societăților service auto față de beneficiari; profesională a avocaților; a notarilor publici; a brokerilor de asigurări; a administratorilor judiciari și a lichidatorilor; a directorilor și administratorilor societăților financiare;

– Asigurarea privind răspunderea profesională: a arhitecților și inginerilor constructori; a experților contabili, contabililor autorizați; a evaluatorilor și experților tehnici; a societăților de consultanță în construcții; privind practica medicală; a cadrelor didactice și pedagogice; a auditorilor financiari.

– Asigurarea carnetelor TIR.

m. Asigurări de credite:

– Asigurarea riscului de neplată la contractele de credit bancar;

– Asigurarea riscului de neplată la creditele acordate persoanelor fizice prin card;

– Asigurarea riscului de neplată pentru cumpărarea de acțiuni;

Asigurarea riscului de neplată (3 redevențe și gaj tampon) la contractele de leasing pentru autovehicule, utilaje;

Asigurarea pentru nerambursabilitatea ratelor în contractele de leasing.

n. Asigurări de garanții.

o. Asigurări de pierderi financiare:

– Asigurarea riscului de fraudă pentru cardurile de credit și debit;

– Asigurarea riscului de anulare a contractului de comercializare a pachetului de servicii turistice STORNO;

– Asigurarea de răspundere a operatorilor de transport rutier de mărfuri și persoane;

– Asigurarea pentru pierderi financiare cauzate de întreruperea activității;

– Asigurarea privind rambursarea cheltuielilor de repatriere și /sau a sumelor achitate de turiști în cazul insolvabilității sau falimentului agenției de turism;

– Asigurarea cardurilor bancare.

p. Asigurări de protecție juridică.

q. Asigurări de asistență a persoanelor aflate în dificultate în cursul deplasărilor sau absențelor la domiciliu: asigurarea medicală pentru călătorii în străinătate.

3.2.1. Caracteristicile și trăsăturile specifice bunurilor imobile

Tipologia asigurărilor de viață, anuități și asigurări de viață suplimentare sunt:

a. Asigurarea de deces

b. Asigurarea de viață cu capitalizare

c. Asigurare de deces de grup

d. Asigurări suplimentare practicate la asigurările de viață: de deces; de invaliditate permanentă; de deces și invaliditate permanentă; a familiei persoanei asigurate; de scutire de plată a primei; pentru acordarea indemnizației de spitalizare; pentru acordarea indemnizației pentru intervenții chirurgicale; pentru incapacitate temporară și asigurarea unit linked single premium.

Conform datelor furnizate de societatea de asigurări Groupama, în 2012 fiecare proprietar este obliga să-și asigure locuința.

Potrivit acestui aspect, societatea Groupama oferă pachetul:

asigurarea obligatorie + asigurarea locuinței cu extra-acoperiri

Pentru ca fiecare client să poată opta pentru acoperirea care este în concordanță cu nevoile individuale.

Asigurarea locuinței cu extra acoperiri

Alege siguranța căminului și protejează tot ce ai mai prețios.

O asigurare completă și flexibilă, care poate fii personalizată. Poartă numele de "asigurare de casă care te acoperă și atunci când nu ești acasă" sau "asigurarea care te protejează cu mic, cu mare”.

Asigurarea Locuinței cu Extra Acoperiri este o asigurare de care pot beneficia persoanele fizice cu domiciliul sau reședința în România, în calitate de proprietari sau chiriași.

Principalele riscuri specifice acestei asigurări:

a. protecția bunurilor:clădirile cu destinația de locuință și la care se executare lucrări de extindere, bunurile din locuință, dependințele, obiectele de valoare, grădina, construcțiile anexe și amenajările de agrement, bunurile școlarilor.

b. protecția în cazul prejudiciilor provocate: răspundere civilă a vieții private, răspundere civilă a proprietarului față de chiriaș, răspundere civilă a chiriașului față de proprietar.

c. protecția juridică prin asigurarea privind: protecția juridică în cadrul proceselor civile.

d. protecția persoanelor: asigurarea de accidente.

e. protecția vacanței sau călătoriei: asigurarea privind anularea sau întreruperea vacanțelor.

Asigurarea obligatorie a locuinței

Societatea de asigurări Groupama utilizeaz termenii PAID și PAD în discuția cu clienții săi.

Această asigurarea poate fi încheiată de orice persoană fizică sau juridică care deține în proprietate o construcție cu destinație de locuință, atât în mediul urban cât și în mediul rural.

Locuințele se împart în două categorii: locuințe tip A și locuințe tip B:

Polița de asigurare obligatorie a locuinței specifică societății de asiurări Groupama acoperă trei riscuri:

– cutremure;

– alunecări de teren;

– inundații.

Pe lângă cele menționate se mai adaugă: incendiile, exploziile, vandalismul, inundațiile de la vecini, viitura etc., ele pot fi acoperite de proprietar printr-o poliță facultativă, încheiată suplimentar în plus față de cea obligatorie.

Însă în situația producerii unui eveniment asigurat, asiguratul v-a fi despăgubit cu valoarea reparației în limita sumei asigurate, și anume:

– 20 000 de euro în cazul locuințelor de tip A;

– 10 000 de euro în cazul locuințelor de tip B.

În concluzie prima de asigurare se achită integral la încheierea asigurării.

Pachetul 2 în 1

Pentru a se proteja în totalitate, este necesar a se alege pachetul format din:

Asigurarea obligatorie + Asigurarea facultativă cu extra acoperiri.

Potrivit acesteia bunul imobil v-a fi protejat împotriva dezastrelor naturale și celorlalte riscuri care amenință locuința.

Variantele propuse de societatea de asigurări Groupama sunt:

Asigurarea obligatorie a locuinței (PAD) +

+ Varianta ECO – esențialul la un preț bun

+ Varianta MEDIUM – nivel extins de acoperire

+ Varianta PREMIUM – varianta completă a protecției bunurilor și a vieții private

Cu toate acestea la fiecare variantă se poate opta suplimentar pentru multe alte protecții.

3.3. Calculul unei asigurări pentru bunuri imobile la nivelul societății de asigurări Groupama

Pentru alegerea planului de asigurare a locuinței cu extra acoperiri adaptat nevoilor personale, este necesar a se realiza calculul specifice primei de asigurare pentru locuință.

În figura nr. 3.1. este prezentată imaginea platformei online specifică firmei de asigurări Groupama, platformă care permită calculul asigurării la imobilul deținut. S-au creat patru variante de baza la care se pot adăuga opțional și alte protecții, rezultând astfel un produs pentru fiecare: Basic, Eco, Medium sau Premium.

Figura nr. 3.4.: Imagine de start a platformei online pentru calculul asigurării de locuință cu extraasigurare – date necompletate

Figura nr. 3.5.: Imagine de start a platformei online pentru calculul asigurării de locuință cu extraasigurare – date completate

Se poate personaliza varianta dorită, alegând pentru fiecare pachet de bază opțiunile suplimentare care se potrivesc cel mai bine.

Ulterior în partea de jos a ecranului, se va afișa o primă de bază, iar în funcție de informațiile din pașii următori, se v-a obține și prima de asigurare finală pentru soluția personalizată a fiecăruia dintre noi.

Tabelul nr. 3.1.

Oferta asigurării de locuință cu extra acoperire

Partea superioară a machetei

Partea inferioară a machetei

Fransiza constituie partea din valoarea daunei stabilit ca sumă fixă, suportată de client pentru fiecare eveniment. Dacă se alege finalizarea contractului de asigurare cu diverse fransize propuse, prima de asigurare se v-a diminua în concordanță. În concluzie se poate opta pentru încheierea asigurării cu sau fără diferitele tipuri de fransize, pentru a găsi soluția cea mai potrivită pentru fiecăruia dintre clienții societății de asigurări Groupama.

Figura nr. 3.6.: Imaginea platformei online pentru asigurarea de locuință cu extra asigurare – oferta cu varianta aleasă și valoarea primei de asigurare

Figura nr. 3.7.: Imaginea platformei online pentru asigurarea de locuință cu extra asigurare – oferta cu varianta aleasă, valoarea primei de asigurare și datele de identificare a clientului

În concluzie studiul de față reprezintă o stimulare de calcul al unei oferte de asigurări pentru locuință (bun imobil) oferită de către compania de asigurări Groupama.

Ca produs de calcul, a fost un apartament dintr-un bloc, iar în contractul de asigurări s-a avut în vedere asigurarea imobilului și conținutul său, cu o suprafață de 60m, a cărei valoare a fost estimată la 300000 lei, imobil construit în anul 1966.

Oferta companiei Groupama, deține 4 pachete care pot fi alese în funcție de dorințele și necesitățile fiecărui client.

Vom compara prima și ultima ofertă pentru a exemplifica cât mai bine diferența dintre cele două.

Primul pachet este denumit „Basic”, iar ultimul pachet este denumit „Premium” .

Pentru imobil, analizând caracteristicile „Inundații”, „Alunecări de teren”, „Cutremur” „Furt”, „Vandalism” și „Alte riscuri”, se constată că ele nu sunt incluse în primul pachet, sunt opționale deci se pot adăuga dar prețul crește, însă la celălalt pachet sunt incluse toate.

Pentru conținutul imobilului, analizând caracteristicile „Inundații”, „Alunecări de teren”, „Cutremur”, „Alte riscuri”, „Furt”, „Vandalism”, se constată că la primul pachet nu pot fi alese opțional, iar la ultimul sunt deja incluse, în concluzie diferența dintre cele două, este că ultima asigură majoritatea întâmplărilor rele care pot avea loc, prima asigură doar baza obliatorie impusă de lege, restul sunt optionale.

Astfel potrivit datelor oferite mai sus se poate observa că primul pachet „Basic” are valoarea de 230,4 lei primă de asigurare, iar ultimul pachet „premiu”, are primă de asigurare de 739,88 lei, deci cu aproximație de 3 ori mai mare.

Pentru a înțelege mai bine am selectat media lor, astfel am preluat pachetul „Eco”, adică suma de asigurare de 675,6 lei.

Potrivit pachetului „Eco”, apartamentul (bunul imobil) analizat este acoperit pentru cutremur, inundații, alunecări de teren, alte riscuri, furt. Prima de asigurare diferă și în funcție de selecția sau deselecția după caz a francisei. În studiul de față am selectat cu francise, astfel suma finală pentru prima de asigurări care trebuie plătită de client este de 675,3 lei.

CONCLUZII

Adaptarea reglementărilor din domeniul asigurătorilor în România a început cu adevărat o dată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 32/2000 privind societățile de asigurare și supraveghere a asigurărilor.

Scopul principal al legii presupunea armonizarea legislației românești cu cea comunitară și crearea unui cadru pentru supravegherea solvabilității asigurărilor și stabilirea unor standarde recunoscute pe plan internațional. Acestea au fost posibile prin înființarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA).

Piața asigurărilor presupune cadrul de întâlnire al cererii cu oferta de asigurări conform normelor legislative și a reglementărilor în vigoare.

Piața asigurărilor din România prezintă cerere de asigurare de tipul: cerere potențială și reală, cerere satisfăcută și nesatisfăcută, cerere amânată. Societățile de asigurare prin rezervele create contribuie la majorarea capacității de creditare a băncilor si produc efecte pozitive asupra stabilității monedei naționale.

Rolul fundamental al asigurărilor presupune protejarea bunurilor și persoanelor împotriva diferitelor riscuri, compensând financiar pierderile cauzate de producerea unui anumit risc.

Asigurarea deține un rol important în protejarea bunurilor (mobile și imobile) de care dispune o persoană. În asigurarea de bunuri, asigurătorul este obligat la plata daunelor către asigurat în cazul producerii riscului asigurat.

Asigurarea bunurilor imobile conținute în aceasta este cea mai importantă asigurare non-viață care poate fii încheiată.

Sumele asigurate sunt fie în lei, fie în valută, însă la cererea asiguratului pentru a diminua fenomenul inflaționist, sumele pot fii ajutate periodic, lunar sau trimestrial, în funcție de rata inflației de la sfârșitul perioadei stabilite.

Suma asigurată se stabilește global pentru toate bunurile, potrivit cereri asiguratului, fără să depășească valoarea bunurilor respective, apreciată pe baza prețurilor cu amănuntul mai puțin uzura.

În concluzie asigurarea are rolul de acoperire a consecințelor financiare ale unor evenimente nedorite de către persoane sau organizații, a căror cauză este denumită risc. Asigurarea facultativă este încheiată doar la solicitarea asiguraților. Riscul asigurat mai poate fi întâlnit și în sensul de mărime a răspunderii asumate de asigurator prin încheierea unei anumite asigurări. Compania de asigurări Groupama reprezintă acel grup cu activități diverse – asigurări pentru daune, pentru persoane, pentru produse de economisire, care vin să completeze oferta bancară – și dispune de o structură financiară de calitate. La capitolul 3 este redată o stimulare de calcul al unei asigurări de locuință, mai exact bun imobil – apartament.

BIBLIOGRAFIE

Alexa Constantin, Ciurel Violeta, Asigurări și Reasigurări în comerțul internațional, Editura All, București, 1992.

Alexandru F., Armeanu D., Asigurări de bunuri și persoane”. Editura Economică, București, 2003.

Badea D.G., Luminița Ionescu, Asigurările de persoane și reflectarea lor în contabilitate”. Editura Economică, București, 2001.

Bistriceanu Gh., Sistemul asigurărilor din România – Editura Economică, 2002.

Bistriceanu Ghe., Asigurări și Reasigurări în România, Editura Universitara, București, 2006.

Cărpenaru S. D. – Drept comercial român, ediția a VIII-a, revăzută și adăugită, Editura Universul Juridic, București, 2008.

Ciurel Violeta – Asigurări și Reasigurări – abordări teoretice și practici internaționale, Editura All Beck, București, 2000.

Constantinescu D.A., Dobrin M.- „Practica asigurărilor”. Colecția Națională, București, 1999.

Constantinescu D. A. – Tratat de Asigurări, Editura Economică, București,

Dobrin Marinică, Asigurări și Reasigurări, Editura Fundației România de Mâine, București, 2000.

Dobrin Marinică – Teoria și practica asigurărilor, Ediția a doua revizuită și Paul Tănăsescu (coord.) îmbunătățită, Editura Economică, București, 2003.

Galiceanu Ion, Asigurările în activitatea agenților economici, Editura Tribuna Economică, București, 2004/

Mihăescu L., Asigurări și reasigurări în economie, Editura Continent, 2001.

Minea M. E., Încheierea și interpretarea contractelor de asigurare, Editura C.H. Beck, București, 2006.

Negru Titel, Asigurări: teorie și metodologie, Editura Fundației România de Mâine, București, 2006.

Negru Titel, Asigurările și reasigurările în economie, Editura C.H. Beck, București, 2008.

Popescu Marin – Drept comercial, București: Editura Fundației România de Mâine, 2004.

Purcaru I., Mircea I. Lazăr., Ghe., Asigurări de persoane și bunuri, Editura Economică, București, 1998

Șeulean Victoria (coordonator), Asigurări comerciale: teorie și practică, Editura Mirton, Timișoara, 2001.

Tǎnǎsescu Paul (coordonator), Asigurǎri comerciale moderne”, Editura C.H. Beck, București 2007.

Tănăsescu Paul, Dragotă Mihaela, Asigurări Moderne de Bunuri și Persoane, Editura ASE, București, 2003.

Tănăsescu P., Ionescu R., Popa M., Șerbănescu C., "Asigurări Comerciale Moderne", Editura C.H.Beck, București, 2007.

Udrescu Dorina, Drept comercial, Editura Europlus, Galați, 2010.

Văcărel I., Florin Bercea – Asigurări și reasigurări, Editura Expert, București, 2004.

Văduva M., Asigurări, Editura Mirton, Timișoara, 2005;

Văduva M., Reasigurări, Editura Mirton, Timișoara, 2005;

Verejan O., Pârțachi I., Statistica actuarială în asigurări, Editura Economică, București, 2004.

ANEXE

CHESTIONAR PENTRU EVALUAREA RISCULUI

INCENDIU ȘI ALTE CALAMITĂȚI

1. Denumirea riscului/Asigurat: _________________________________________________

Natura riscului: _______________________________________________________________

Localizare: __________________________________________________________________

Data: ______________________________________________________________________

2. Suma asigurată:

Distribuția valorilor pe:

Instalație/unitate _____________________________________________________________

De proces/depozit_______________________________________________________

Dauna maximă probabilă _________________________________________________

(Explicații) ____________________________________________________________

3. Informații generale

3.1 Când a fost data în folosință instalația/unitatea?Anul

3.2. Cine a construit instalația /unitatea? Numele

3.3. Ce materii prime sunt folosite/ce produse finite se execută?(descrieți pe scurt) ___

______________________________________________________________________

3.4. Ce dezvoltări/modificări s-au efectuat? (descrieți modificările extinderile etc.) ______________________________________________________________________

3.5. Câte persoane sunt angajate? __________ / Nr. Minim/schimb ______________

3.6 Perioade de lucru ? _______ / Schimburi: 3 / 2 / 1 / 7 zile/săpt. Da / Nu

4. Localizare și expunere

4.1. Există expunere internă ? Da / Nu

(descrieți vecinătatea) ___________________________________________________________

4.2. Cum este amplasarea instalației / unității ? Bună Acceptabilă Corectă Slabă

4.3.Cum sunt așezate instalațiile ?

unitățile / clădirile / tancurile ? (descrieți) ______________________________________________________________________

4.4. Este ușor accesibil șantierul ? Da / Nu

(anexați planul la scară sau schița)

5. Construcția

5.1. Tip Rezistentă la incendiu : Da / Nu // Non combustibilă : Da / Nu

(descrieți pe scurt) ____________________________________________________

5.2. Există ventilație automată/manuală pentru fum și căldură? Da /Nu // Da Nu

5.3 Situația reparațiilor: Bună Acceptabilă Corectă Slabă

5.4. Cladirile sunt separate in spațiu sau despărțite prin ziduri si uși ? Da / Nu

(descrieți pe scurt) ______________________________________________________________

5.5. Există paratrasnete ? Da / Nu / Tip

5.6. Poate fi împărțit riscul în mai multe zone de incendiu ? Da /Nu // Nr.

6. Instalații utilitare / Pericole obișnuite

6.1. Cine furnizează energia electrică ? Rețea publică / Stație electrică proprie

Generator de urgență : Da / Nu

(descrieți pe scurt): ____________________________________________________________

6.2 Transformatoarele sunt protejate ?

Sisteme fixe anti-incendiu : Da / Nu Tip

Pereți de incendiu separați : Da / Nu

Altele:_______________________________________________________________

6.3. Sunt pătrunderi pentru cabluri sigilate ?

Neinflamabil : Da / Nu Parțial: Da / Nu

6.4 Există posibilitati de producere a aburilor ? Da / Nu

(descrieti pe scurt) ______________________________________________________

6.5. Ce combustibili sunt folosiți pentru ardere la boilere, cuptoare, radiatoare, etc. ?

Gaz natural / Petrol / Cărbune

6.6 Există compresoare de aer ? Da / Nu / Tip/Nr. Presiune Scop:_________________________________________________________________

6.7 Din ce surse e furnizată apa ? Rețea publică / Puțuri / Râuri / Lacuri / Rezervoare Altele: _______________________________________

Cantitate: mc / Debit: mc/oră

6.8 Transport intern : Macarale / Camioane / Transportoare cu bandă

Altele : _______________________________________________________________

7. Stocare / Depozitare

7.1. Cum sunt depozitate materialele prime / produsele finite lichide ?

Bidoane / Tancuri subterane / Caverne / Rezervoare deschise

7.2. Tipul materialelor de depozitare lichide / solide: Vrac / Paleți / Grămezi solide / Stelaj

7.3 Condiții de depozitare ? Inălțime: m

Adâncime: m Spațiu sub extinctoare : m

Stabilitatea grămezilor : Bună / Corectă / Slabă

Aerisiri automate la acoperiș : Da / Nu

7.4. Combustibilitatea materialelor depozitate ? Mare / Medie / Scăzută

Mărimea maximă a zonelor de depozitare (descriere pe scurt): __________________________

8. Procedee de muncă

8.1. Ce procedee principale se folosesc ? (folosiți o pagina separată dacă e nevoie )

8.2. Care sunt temperaturile si presiunile maxime aplicate ?

Presiunea maxima în bari : Secția :

Temperatura max. în grade C: Secția :

8.3. Ce semifabricate si produse finite se obțin ? (descrieți) ______________________________________________________________________

(anexați diagrama simplificată a fluxului )

9. Pericole speciale

9.1. Procedee

Sunt folosite procedee în mod specific periculoase ? Da / Nu

(Exemple : vopsire cu spray, prelucrare lemn – mase plastice – hârtie, extracție solvenți, hidraulică, înmuiere si căptușire, răcire cu ulei, operațiuni de presare si măcinare etc.)

(descrieți):__________________________________________________

9.2. Se folosesc lichide / gaze inflamabile ?

Da / Nu / Cantitate: // Da / Nu / Cantitate:

(descrieți ): ___________________________________________________________

9.3 Exista prafuri explozive ? Da / Nu / Tip:

10. Echipamentul de prelucrare a datelor

10.1. Există pereți de incendiu pentru separare de suprafețe învecinate ? Da / Nu

10.2. Este situarea acestora sigura împotriva incendiului exterior, exploziei, apei ? Da / Nu

11. Administrarea

Care este nivelul general al întreprinderii ( ordine si curățenie ) ?

Excelent / Bun / Acceptabil /Corect / Slab / Inacceptabil

Frecvența îndepărtării reziduurilor: în fiecare oră / Pe schimb / Zilnic

Cum este controlat fumul ? Strict interzis / Permis în zone specificate / Nici un control

Există instrucțiuni scrise stricte pentru munca periculoasă ? Da / Nu

Cum este organizată securitatea ?

Inginer care se ocupa cu securitatea : _______________________________________________

Departament de securitate : _______________________________________________________

Autoinspecție : _________________________________________________________________

Acord de ajutor reciproc : ________________________________________________________

11.5 Cum este ordinea în depozit ? Bună / Acceptabilă / Corectă / Slabă

12 întreținere / inspecție

12.1 Mașinile și instalațiile electrice sunt bine întreținute ? Da / Nu

(comentați)____________________________________________________________

12.2. Echipamentul de alarmă și de stingere a incendiilor este inspectat cu regularitate ? Da / Nu

Condiția : Bună / Acceptabilă / Corectă / Slabă

13. Protecția împotriva incendiilor / exploziei

13.1 Alarma de incendiu

Există sisteme manuale de alarmă (butoane) la instalație ? Da / Nu

Ce alte mijloace de alertare a brigăzilor de pompieri există ?

Telefoane / Walkie – talkie / Comunicare radio

Sistemele manuale de alarmă sunt conectate la cea mai apropiată unitate de pompieri ?

Da / Nu

Ce tipuri de sisteme de detectare automată există ?

Detectori de : caldură / fum / foc / gaz / nr.

Ce suprafețe sunt acoperite de detectori ? (descrieți) __________________________

_____________________________________________________________________

Există stație centrală de alarmă? Stație de pompieri / Ghereta portarului / Camere de control

13.2 Surse de apă

Riscul este conectat la sursa publică ? Da / Nu

Exista sursa proprie ? Da / Nu

Diametru: mm; Presiune: bari

Tancuri / Rezervoare / Bazine / Tancuri aeriene / Altele

Ce cantitate minimă de apă este disponibilă pentru stingerea incendiilor ?

50 mc / între 50 mc si 1000mc / 1000mc

Există pompe pentru scoaterea apei din aceste surse ? Da / Nu

Nr. Operate manual Automate Electrice

Diesel / Cu turbină / Capacitate / Presiune

Care este diametrul conductelor ? Min. / Max.

Exista instalații de ridicare în structurile înalte ? Da / Nu

Numărul, tipul si distribuția hidranților si monitoarelor fixe.( descrieți pe scurt ) ______________________________________________________________________

Există vreun inel / conductă secționată ? Da / Nu // Da / Nu

Există legături cu furtunurile si duzele din clădire ? Da / Nu

13.3. Extinctoare

Câte tipuri și ce mărimi de extinctoare există ?

Cu praf: / Nr. / Mărime: / Distribuție: Bună / Corectă / Slabă

Cu apa: / Nr. / Mărime: /Distribuție: Bună / Corectă / Slabă

Cu CO2: / Nr. / Mărime: /Distribuție: Bună / Corectă / Slabă

Cu halon: / Nr. / Mărime: /Distribuție: Bună / Corectă / Slabă

Altele:____________________________________________________________

Cum sunt întreținute și marcate ?

Intreținere : Bună Corectă Slabă

Marcare : Bună Corectă Slabă

întreținerea făcută regulat de:_____________________________________________

13.4. Sisteme de stingere a incendiilor automate , fixe

Există instalate sisteme de extinctoare automate ? Da / Nu

Tip: Umede / Cu praf

Suprafețe protejate :

Există instalate sisteme de stingere umede (cu apă sau cu aburi)? Da / Nu

Suprafețe / unități protejate :

Există instalate sisteme de stingere cu praf, CO2 si / sau halon ? Da / Nu

cu praf / cu CO2 / cu halon

Suprafețe / unități protejate :

Există instalate sisteme cu spumă ? Da / Nu

Suprafete / unități protejate :

în conformitate cu ce standarde au fost instalate ?( descrieți pe scurt)_____________

_____________________________________________________________________

13.5. Echipe de stingere a incendiilor

Există echipe proprii de stingere a incendiilor ? Da / Nu // Permanente: Da / Nu

Nr. minim / schimb :

Echipele sunt asistate tot timpul de personal calificat ? Da / Nu

Număr de pompieri voluntari / schimb :

Au loc regulat instructaje pentru pompieri ? Săptămânal / Lunar / Deloc

Există o instalație proprie de stingere a incendiilor ? Da / Nu

Mașini de stins incendii : Da / Nu

Există un stoc de materiale contra incendiilor ? _______________________________________________

Praf cantitate: Kg / Concentrat spumă : litri

Altele:_________________________________________________________________

Unde se află cea mai apropiata unitate anti-incendiu publică ?

Cu program permanent / Cu program temporar

Distanță: Km ; Timp necesar: min.

Echipament : Bun / Potrivit / Slab

Brigada de pompieri publici cunoaște obiectivul ? Da / Nu

Există acord de cooperare cu unitățile de pompieri ale unităților învecinate ? Da /Nu

13.6. Securitate

Locul este complet si bine împrejmuit ? Da / Nu / Parțial

Câți paznici sunt pe schimb: Număr: / Situare:

Există patrule de securitate: Da / Nu // Nr. de ronduri:

Procese verbale: Da / Nu // Frecvența: Orar: // De câte ori pe schimb:

Locul este în întregime luminat de reflectoare ? Da / Nu / Parțial

Există semne de protecție pentru perimetre speciale ? Da / Nu

(explicați)______________________________________________________________

14. Pericole speciale

Au avut loc vreodata inundații ? Da / Nu // Frecvența:

Echipamentul / materialele depozitate sunt sensibile la apă? Da / Nu / Parțial

Locul este expus la pericole naturale ?

Cutremur / Furtună / Grindină / Uragan / Altele:

Riscul este expus accidentelor aviatice ?

Da / Nu / Oarecum / Distanța de aeroport:

Există pericol de impact cu autovehicule ? Da / Nu

Fumul poate daună echipamentelor sau materialelor ? Da / Nu

Obiectivul este expus la greve, revolte, tulburări civile, terorism etc. ? Da / Nu

Dacă da, explicați: _____________________________________________________________

______________________________________________________________________

15. Statistica daunelor

Au fost daune majore / importante in trecut ? Da / Nu

Număr:

Valoarea daunelor:

Cauza principala ( descrieți ): _____________________________________________________

______________________________________________________________________

VARIANTELE DE ASIGURARE PENTRU ASIGURAREA DE LOCUINȚĂ CU EXTRA ACOPERIRE LA GROUPAMA

BIBLIOGRAFIE

Alexa Constantin, Ciurel Violeta, Asigurări și Reasigurări în comerțul internațional, Editura All, București, 1992.

Alexandru F., Armeanu D., Asigurări de bunuri și persoane”. Editura Economică, București, 2003.

Badea D.G., Luminița Ionescu, Asigurările de persoane și reflectarea lor în contabilitate”. Editura Economică, București, 2001.

Bistriceanu Gh., Sistemul asigurărilor din România – Editura Economică, 2002.

Bistriceanu Ghe., Asigurări și Reasigurări în România, Editura Universitara, București, 2006.

Cărpenaru S. D. – Drept comercial român, ediția a VIII-a, revăzută și adăugită, Editura Universul Juridic, București, 2008.

Ciurel Violeta – Asigurări și Reasigurări – abordări teoretice și practici internaționale, Editura All Beck, București, 2000.

Constantinescu D.A., Dobrin M.- „Practica asigurărilor”. Colecția Națională, București, 1999.

Constantinescu D. A. – Tratat de Asigurări, Editura Economică, București,

Dobrin Marinică, Asigurări și Reasigurări, Editura Fundației România de Mâine, București, 2000.

Dobrin Marinică – Teoria și practica asigurărilor, Ediția a doua revizuită și Paul Tănăsescu (coord.) îmbunătățită, Editura Economică, București, 2003.

Galiceanu Ion, Asigurările în activitatea agenților economici, Editura Tribuna Economică, București, 2004/

Mihăescu L., Asigurări și reasigurări în economie, Editura Continent, 2001.

Minea M. E., Încheierea și interpretarea contractelor de asigurare, Editura C.H. Beck, București, 2006.

Negru Titel, Asigurări: teorie și metodologie, Editura Fundației România de Mâine, București, 2006.

Negru Titel, Asigurările și reasigurările în economie, Editura C.H. Beck, București, 2008.

Popescu Marin – Drept comercial, București: Editura Fundației România de Mâine, 2004.

Purcaru I., Mircea I. Lazăr., Ghe., Asigurări de persoane și bunuri, Editura Economică, București, 1998

Șeulean Victoria (coordonator), Asigurări comerciale: teorie și practică, Editura Mirton, Timișoara, 2001.

Tǎnǎsescu Paul (coordonator), Asigurǎri comerciale moderne”, Editura C.H. Beck, București 2007.

Tănăsescu Paul, Dragotă Mihaela, Asigurări Moderne de Bunuri și Persoane, Editura ASE, București, 2003.

Tănăsescu P., Ionescu R., Popa M., Șerbănescu C., "Asigurări Comerciale Moderne", Editura C.H.Beck, București, 2007.

Udrescu Dorina, Drept comercial, Editura Europlus, Galați, 2010.

Văcărel I., Florin Bercea – Asigurări și reasigurări, Editura Expert, București, 2004.

Văduva M., Asigurări, Editura Mirton, Timișoara, 2005;

Văduva M., Reasigurări, Editura Mirton, Timișoara, 2005;

Verejan O., Pârțachi I., Statistica actuarială în asigurări, Editura Economică, București, 2004.