Asigurarea Culturilor Agricole Destinate Exportului. Studiu de Caz
UNIVERSITATEA „SPIRU HARET” BUCUREȘTI
FACULTATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR CONTABIL CRAIOVA
LUCRARE DE LICENȚĂ
Coordonator Științific:
Conf. univ. dr. Ciună Simion
Student:
Vlăduțoiu Laurențiu-Daniel
-2014-
ASIGURAREA CULTURILOR AGRICOLE DESTINATE EXPORTULUI. STUDIU DE CAZ
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I
AGRICULTURA CA DOMENIU DE ACȚIUNE ȘI
ORGANIZARE
. Agricultura ca activitate economică. Concepte și delimitări
. Acte normative care reglementează modul de organizare a
entităților agricole
CAPITOLUL II
NECESITATEA OBIECTIVĂ A DEZVOLTĂRII ȘI
DIVERSIFICĂRII AGRICOLE
Agricultura României
Suprafața agricolă, tehnologie, producție
agricolă, productivitate
CAPITOLUL III
ASIGURAREA CULTURILOR AGRICOLE
Elemente teoretice
Evaluarea pagubelor la culturile agricole destinate
exportului
CAPITOLUL IV
ASIGURAREA CULTURII DE GRÂU DESTINATĂ
EXPORTULUI LA SC AGROTRANS COMPANY SRL
CONCLUZII
ANEXE
BIBLIOGRAFIE
“Există azi, mai mult decât în trecut, intense preocupări în toate domeniile de activitate
pentru înnoirea și modernizarea produselor.
Și este firesc și normal să fie așa.
Fără o permanentă modernizare a produselor, fără o înlocuire a celor rămase în urmă, cu altele noi, de o concepție constructivă și functională superioară, nu se poate ține pasul cu cuceririle tehnico-științifice actuale, nu se poate asigura complexitatea de pe piața mondială.
INTRODUCERE
În cadrul Strategiei Naționale de dezvoltare economică a României obiectivul principal îl reprezintă crearea unei economii de piață funcționale, compatibilă cu principiile, normele, mecanismele, instituțiile și politicile Uniunii Europene.
Un rol important în dezvoltarea economiei naționale îl constituie relansarea agriculturii, ca sector vital al României, care în perioada de integrare la Uniunea Europeană urmează să-și depașească stadiul actual de dezvoltare.
Stabilirea unor măsuri care vizează strategia dezvoltării durabile a agriculturii, alimentației și spațiului rural, impune o evaluare foarte precisă a situației reale a dezvoltării agriculturii si rurarului la nivelul fiecarei zone și la nivel național, luând în considerare o serie de factori ce se influențează reciproc.
În ceea ce privește zona agricolă a Olteniei, existența unei heterogenități accentuate a condițiilor pedoclimatice au influențat în mod semnificativ rezultatele obținute în agricultura în această parte a țării. Existența unei complexități evidente în ceea ce privește tipurile de sol, probleme multiple legate de orografia terenurilor, conservarea solurilor, regimul pluviometric insuficient și deosebit de neuniform repartizat, împreună cu cele legate de organizare, dotare, finanțare si funcționare, evidentiează necesitatea abordării unor pachete de măsuri eficiente pentru dezvoltarea durabilă a agriculturii în Oltenia.
Specificitatea condițiilor pedoclimatice cu existența a patru, cinci tipuri de sol cu pondere în Oltenia: luvosolul, cernoziomul, podzolul și psamosolul, impune o mai bună cunoaștere și evaluare a potențialului agroecologic pentru fundamentarea acestora, privind particularitățile sistemelor de agricultură durabilă.
În accepțiunea conceptului de dezvoltare durabilă ca fiind „capacitatea de a satisface cerințele generației prezente, fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoie”, prosperitatea economică și conservarea mediului trebuie să se susțină reciproc.
Evoluția în timp a agriculturii este orientată spre modernizarea structurilor cu motivație deosebită la nivel internațional privind eradicarea foametei și a subdezvoltării. Apreciind în mod realist aceste eforturi, omenirea se confruntă pe mai departe cu lipsa majoră a alimentelor, reducerea biodiversității biologice, degradarea solurilor, schimbări climatice importante cât și poluarea mediului înconjurator.
Se apreciează unanim că agricultura reprezintă un sector important în care se asigură hrana omenirii și hrana existenței vieții. Producerea hranei depinde de numeroși factori, printre care se poate aminti calitatea solului și nivelul tehnologic realizat.
Odată cu sporirea populației globului, în condițiile reducerii continue a suprafețelor arabile productive/locuitor, capacitatea globală de producere a hranei în agricultură va fi sub o continuă presiune.
În viitor extinderea agriculturii pe suprafețele neluate în cultură nu mai este posibilă, terenurile prezentându-se cu o fertilitate redusă, iar performanțele tehnice și economice sunt aproape imposibil de realizat.
Cerealele – al căror nume îl perpetuează pe cel al zeiței agriculturii la romani, Ceres – reprezintă culturile cele mai importante pentru existența și activitatea umană. Cultivarea lor este cunoscută și se practică din cele mai vechi timpuri datorită multiplelor întrebuințări în hrana oamenilor dar și ca materie primă în industria alimentară.
Plantele din grupa cerealelor – grâul, secara, orzul și orzoaica, ovăzul, orezul, porumbul, sorgul și meiul – fac parte din familia Gramineae și ocupă cele mai mari suprafețe cultivate pe glob. Ele conțin peste 60% hidrați de carbon, 10-16% substanțe proteice, substanțe minerale, vitamine etc.
Se apreciează că circa 55-60% din caloriile consumate de lumea întreagă provin din cereale.
Din producția mondială de cereale, 42% se utilizează direct în alimentația umană (în special grâul și orezul), iar 58% în furajarea animalelor.
Extinderea culturii cerealelor a fost favorizată și de alte caracteristici ale acestora: se pot păstra fără mari dificultăți și se pot transporta ușor la mari distanțe; pot fi consumate zilnic fără a abosi organismul uman, au o mare plasticitate ecologică (se pot cultiva în cele mai diferite zone) și solicită tehnologii simple de cultură.
Formarea recoltei are loc prin interacțiunea genotip-mediu. Pentru aceasta trebuie bine cunoscute genotipurile (soiuri-hibrizi) și relațiile acestora cu mediul în care se dezvoltă. Potențialul genetic al soiurilor și hibrizilor nu se poate pune în relief decât în condiții optime de vegetație.
Dintre condițiile de mediu, mai greu pot fi dirijate cele ce depind de factorii cosmici (temperatură, lumină, precipitațiile etc.), dar stau la îndemana cultivatorului factorii edafici (legați de sol), prin intermediul cărora se pot corecta, într-o oarecare masură, efectele celor cosmici.
Printr-o bază materială adecvată, utilizată în scopul asigurarii condițiilor de vegetație solicitate de plante, se poate valorifica 60-70% din potențialul genetic al soiurilor și hibrizilor cultivați.
În condițiile trecerii la economia de piață, producții ridicate și eficiente în cadrul exploataților agricole se pot obține prin aplicarea în complex a măsurilor tehnologice care includ: folosirea seminței certificate, din verigi biologice corespunzătoare; utilizarea mijloacelor chimice de fertilizare și de protecția culturilor, cu evitarea poluării mediului; mecanizarea lucrărilor agricole, prin dotarea cu o gamă diversificată de tractoare și masini agricole; îmbunătățirea continuă a tehnologiilor de cultură; folosirea celor mai adecvate măsuri de imbunătățiri funciare (irigații, desecări etc.); asigurarea și folosirea eficientă a specialiștilor din agricultură, formarea și instruirea noilor fermiei etc.
Lucrarea este redactată în patru capitole și cuprinde informații privind:
agricultura ca domeniu de acțiune și organizare;
necesitatea obiectivă a dezvoltării și diversificării agricole;
asigurarea culturilor agricole;
sudiu de caz privind asigurarea culturii de grâu destinată exportului la SC AGROTRANS COMPANY SRL.
CAPITOLUL I
AGRICULTURA CA DOMENIU DE ACTIUNE SI ORGANIZARE.
1.1. Agricultura ca activitate economică. Concepte și delimitări.
Agricultura reprezintă „ramura producției materiale care are ca obiect cultura plantelor și cresterea animalelor în vederea obținerii unor produse alimentare și a unor materii prime; totalitatea lucrărilor și a metodelor întrebuințate în acest scop”.
Agricultura are trăsături specifice generate în primul rând de caracteristicile resurselor sale. Astfel, volumul, structura și manifestarea acestor resurse în procesul folosirii lor deosebesc agricultura de alte ramuri ale economiei.
Agricultura generală este știința agricolă care studiază factorii de vegetație ai plantelor de cultură și tehnica dirijării lor, în vederea realizării de producții mari și calitativ superioare, precum și a conservării și sporirii fertilității solului. Ea are ca problematică factorii de mediu ce condiționează producția vegetală, biologia solului și dirijarea proceselor biochimice din sol, lucrările solului diferențiate pe tipuri și conditii climatice, respectiv modificările fizice, chimice și biologice din solul lucrat. O componentă esențială a științei agriculturii o reprezintă combaterea buruienilor din culturile agricole, particularitățile agrotehnice pe zone mari pedoclimatice și pe terenuri cu diferit grad de productivitate.
Cauza esențială a acestor deosebiri o constituie faptul că pământul este principalul mijloc de producție și că, în raport cu nivelul de dezvoltare al forțelor de producție și cu factorii naturali și biologici, acesta se comportă în mod specific.
Definiții și carcateristici ale activității agricole sunt cuprinse și in Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS), în speță IAS 41 “Agricultura”.
Astfel, conform IAS 41 “Agricultura”, activitatea agricolă reprezintă “administrarea de către o entitate a transformarii biologice și recoltării activelor biologice pentru vânzare sau pentru transformarea în produse agricole sau în active biologice suplimentare”.
Particularitatile care o deosebesc de celelalte ramuri ale productiei materiale sunt:
a) agricultura este singura ramură în care materia anorganică se transformă în materie organică, asimilabilă de către om, capabilă sa îi susțină funcțiile fiziologice și, odată cu acestea, toate celelalte funcții economice și sociale. Din acest punct de vedere, agricultura a fost și rămâne prima premisă a vieții și a oricărei activități;
b) pământul (solul și straturile imediate de subsol) are un rol activ, care se datorează fertilității (însușire a pământului folosită pentru producție de către agricultură și fără de care activitatea agricolă nu ar fi posibilă);
c) în agricultură, procesul de producție se desfasoară cu ajutorul organismelor vii, al plantelor și animalelor;
d) producția agricolă se află sub incidența condițiilor naturale de mediu;
e) materiile prime și materialele folosite de om în procesul tehnologic specific agriculturii pot fi in număr, volum și greutate mai mici decât produsele obtinute, acestea fiind compuse din materie organică nou-creată pe cale biologică;
f) în cultura plantelor, în cursul transformării biologice, acestea sunt legate de pământ;
g) în agricultură apar diferențe între timpul de muncă mai mic și timpul de producție mai mare; acesta din urmă include perioade mai mari sau mai mici în care organismele vii suferă transformări fizice, chimice, fiziologice fără intervenția directă a omului;
h) pentru realizarea transformării biologice, cheltuielile se suportă treptat, în ritmul biologic respectiv.
Activitatea agricolă este compusă dintr-o mare varietate de activități: creșterea animalelor, culturile agricole perene și anuale, pomicultura și alte tipuri de plantații, floricultura, silvicultura, piscicultura (inclusiv crescătoriile de pește) etc.
O trasătură specifică a agriculturii o constituie faptul că o parte din necesarul mijloacelor de producție se obține direct din procesul de producție (de exemplu, materialul săditor, semințele, animalele de reproducție). De aici decurg unele particularități în ceea ce privește recunoașterea și evaluarea structurilor contabile specifice activităților agricole.
Principalele particularități ale acestor structuri rezultă din următoareleeltuielile se suportă treptat, în ritmul biologic respectiv.
Activitatea agricolă este compusă dintr-o mare varietate de activități: creșterea animalelor, culturile agricole perene și anuale, pomicultura și alte tipuri de plantații, floricultura, silvicultura, piscicultura (inclusiv crescătoriile de pește) etc.
O trasătură specifică a agriculturii o constituie faptul că o parte din necesarul mijloacelor de producție se obține direct din procesul de producție (de exemplu, materialul săditor, semințele, animalele de reproducție). De aici decurg unele particularități în ceea ce privește recunoașterea și evaluarea structurilor contabile specifice activităților agricole.
Principalele particularități ale acestor structuri rezultă din următoarele trasături specifice agriculturii:
activele unităților agricole sunt active vii supuse modificărilor biologice;
plantele și animalele sunt capabile de schimbări biologice;
modul de administrare a schimbării influențează transformarea biologică prin mărirea sau cel puțin stabilizarea condițiilor necesare desfășurării procesului de producție;
modificările apărute ca urmare a transformărilor biologice sunt evaluate și monitorizate;
animalele sunt atât obiecte ale muncii, cât și mijloace de muncă;
producția agricolă și zootehnică se realizează incă dispersat pe un teritoriu întins, ceea ce determină o anumită structură organizatorică a întreprinderii zootehnice;
procesele economice se armonizează cu procesele naturale de reproducție prin intermediul mijloacelor de producție, așa cum este și cazul animalelor de reproducție;
nu există o sincronizare a perioadei de timp în raportul efort-efect, respectiv o concordanță între perioada când sunt efectuate cheltuielile de producție și perioada de obținere a producției;
procesul de producție în agricultură este expus influenței factorilor naturali, care pot determina uneori calamități și pierderi în agricultură;
producția agricolă este reținută pentru autoconsum;
din procesul de producție se obțin mai multe produse principale sau secundare, fiecare având o valoare economică și tehnică dată, necunoscându-se însă efortul specific pentru obținerea fiecăruia;
au loc transferuri reciproce de produse între fermele vegetale și fermele zootehnice etc.
1.2. Acte normative care reglementează modul de organizare a entităților agricole.
Cadrul legislativ cu incidență directă asupra entităților economice din agricultură poate fi structurat astfel:
1. acte normative care reglementează modul de organizare și funcționare a entităților agricole;
2. acte normatice ce reglementează modul de organizare și ținere a contabilității;
3. acte normative ce reglementează aspectele fiscale.
Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, cu modificările și completările ulterioare, se aplică entităților agricole cu personalitate juridică organizate sub forma societăților comerciale care pot fi: societăți cu răspundere limitată, societăți în comandită simplă, societăți în comandită pe acțiuni, societăti în nume colectiv și societăți pe acțiuni.
Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, cu modificările ulterioare, respectiv Legea nr. 139/2007 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale complementare, care se acordă în agricultură începand cu anul 2007, și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură. Se aplică altor forme de asociere (asociații agricole).
Potrivit acesteia, formele de asociere simplă sunt asocierile dintre două sau mai multe familii în baza unui contract de societate, având ca scop exploatarea terenurilor agricole, creșterea animalelor, aprovizionarea, depozitarea, condiționarea, prelucrarea și vânzarea produselor, prestarea unor servicii, precum și alte activități specifice acesteia.
Societatea agricolă, în conditiile Legii nr. 36/1991, are personalitate jurudică, dar neavând caracter comercial. Este o societate de tip privat, cu capital variabil si cu un număr nelimitat și variabil de asociați, având ca obiect exploatarea agricolă a pământului, uneltelor, animalelor și a altor mijloace aduse în societate, precum și realizarea de investiții de interes agricol.
Exploatarea agricolă poate consta din: organizarea și efectuarea de lucrări agricole și îmbunătățiri funciare, utilizarea de mașini și instalații, aprovizionarea, prelucrarea și valorificarea produselor agricole și neagricole și alte asemenea activități. Cea mai mare parte a întreprinderilor agricole din România functionează in condițiile Legii nr. 31/1990, majoritatea fiind societăți cu răspundere limitată și fac parte din categoria întreprinderilor mici și mijlocii.
Legea nr. 566/2004 a cooperației agricole, cu modificările și completările ulterioare se aplică cooperativelor și ascociațiilor de cooperative. Conform acestei legi, “cooperativa agricolă reprezintă o asociație autonomă de persoane fizice/juridice, după caz, persoană juridică de drept privat, constituită pe baza consimțământului liber exprimat de părți, în scopul promovării intereselor membrilor cooperatori, în conformitate cu principiile cooperatiste, a implementării politicilor agricole de stimulare a asocierii producătorilor din domeniu”.
Hotărârea Guvernului nr. 229/2009 privind reorganizarea Regiei Naționale a Pădurilor – Rosilva și aprobarea regulamentului de organizare și funcționare se aplică entității speciale Regia Națională a Pădurilor “Romsilva”.
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, cu modificările și completările ulterioare se aplică fermelor familiale fără personalitate juridică, ce pot fi organizate sub următoarele forme:
persoană fizică autorizată (PFA): persoana fizică autorizată să desfășoare orice formă de activitate economică permisă de lege, folosind în principal forța sa de muncă;
întreprindere individuală: este întreprinderea economică fără personalitate juridică,
organizată de către un întreprinzător persoană fizică;
întreprindere familială: este întreprinderea economică fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică împreună cu familia sa.
Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, cu modificările și completările ulterioare se aplică fondului forestier național, care, conform art. 6 din această lege, este supus regimului silvic.
Conform art. 7 din Codul silvic, după forma de proprietate, fondul forestier național poate fi:
a). fond forestier proprietate publică a statului;
b). fond forestier proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale;
c). fond forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice;
d). fond forestier proprietate privată a unităților administrativ-teritoriale.
De asemenea, conform art. 13, pentru fondul forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice administrarea și/sau serviciile silvice, dupș caz, se realizează prin ocoale silvice private, care funcționează similar asociațiilor si fundațiilor, sau pe bază de contract cu alte ocoale silvice.
Ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1798/2007 pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizației de mediu, cu modificările ulterioare, respectiv Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1298/2011 se aplică pentru reglementarea, din punctul de vedere al protecției mediului, a activităților prevăzute în anexa nr. 1 – “lista activităților supuse procedurii de emitere a autorizației de mediu” din ordinul menționat.
Entitățile din domeniul agricol care au obligația de a solicita și de a obține autorizația de mediu, precum și condițiile pe care trebuie să le îndeplinească acestea sunt redate în tabelul următor:
Tabelul 1.1.
x Specii de animale, inclusiv păsări, și de plante de interes comunitar sau național care necesită o protecție strictă conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011.
xx Numai pentru exploatare forestieră.
Legea Contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare ne informează că privite ca entități contabile, în România entitățile agricole se supun prevederilor acestei legi, potrivit căreia ele au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activității. Modul de conducere și organizare a contabilității financiare potrivit legii este determinat de forma juridică de organizare a entităților, identificându-se două tipuri
de entități contabile:
societățile comerciale, societățile cooperatiste (inclusiv societățile agricole), regiile autonome prevăzute la art. 1 alin. (1) din Legea contabilității;
persoanele fizice care desfasoară activități producătoare de venituri, ăn speță întreprinderile individuale, întreprinderile de tip familial, fermierii persoane fizice inregistrați ca persoane fizice autorizate.
Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, cu modificările și completările ulterioare ne arată că, conform acestui ordin, entitățile din prima categorie de mai sus au obligația să conducă contabilitate in partidă dublă și să intocmească situații financiare anuale.
Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1040/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea evidenței contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabil în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, ne arată că, conform acestui ordin, persoanele fizice autorizate, ca producători agricoli, sau întreprinderile de tip individual conduc contabilitatea in partidă simplă.
Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii se aplică pentru organizarea și efectuarea inventarierii în entitățile agricole.
Conform acestui ordin, “inventarierea are ca scop principal stabilirea situației reale a tuturor elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii ale fiecarei entități, precum și a bunurilor si valorilor deținute cu orice titlu, aparținând altor persoane juridice sau fizice, în vederea întocmirii situațiilor financiare anuale care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare și a performanței entității pentru respectivul exercițiu financiar” (conform pct. 1 alin. (2) din normele privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, aprobate prin OMFP nr. 2861/2009).
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, actualizată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2011 privind modificarea și completarea Codului fiscal și Hotărârea Guvernului nr. 50/2012 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 este cea mai importantă lege care reglementează aspectele fiscale.
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu reglementează contribuția la fondul de mediu.
Legea nr. 46/2008 – Codul silvic face referire la constituirea fondului de conservare și regenerare a pădurilor.
Terenurile de orice fel, indiferent de destinație, de titlul pe baza căruia sunt deținute sau de domeniul public ori privat din care fac parte constituie fondul funciar (Legea 165/2013) al României.
În funcție de destinație, terenurile sunt:
1. Cu destinație agricolă:
terenuri agricole productive arabile: viile, livezile, pepinierele viticole și pomicole, plantațiile de hamei și duzi, pășunile, fânețele, serele, solariile, răsadnițele, cele cu vegetație forestieră dacă nu fac parte din amenajări silvice, pășuni împădurite, cele ocupate cu construcții și instalații agrozootehnice, amenajări piscicole și de îmbunătățiri funciare, drumuri tehnologice și de exploatare agricolă, platforme și spații de depozitare care servesc nevoilor producției agricole.
terenuri neproductive care pot fi amenajate și folosite pentru producția agricolă.
2. Cu destinație forestieră:
terenurile împadurite sau cele care servesc nevoilor de cultură, producție sau administrare silvică;
terenurile destinate împăduririlor și cele neproductive – stâncării, abrupturi, bolovănișuri, râpe, ravene, torenți – dacă sunt cuprinse în amenajamentele silvice.
3. Terenuri aflate permanet sub ape:
albiile minore ale cursurilor de ape, cuvetele lacurilor la nivelurile maxime de retenție;
fundul apelor maritime interioare și al mării teritoriale.
4. Terenurile din intravilan, aferente localităților urbane și rurale pe care sunt amplasate construcțiile, alte amenajări ale localităților, inclusiv terenurile agricole și forestiere.
5. Terenurile cu destinații speciale:
transporturile rutiere, feroviare, navale și aeriene cu construcțiile și instalațiile aferente;
construcții și instalații hidrotehnice, termice, de transport al energiei electrice și gazelor naturale;
de telecomunicații;
pentru exploatările miniere și petroliere;
carierele și haldele de orice fel;
pentru nevoile de apărare;
plajele;
rezervațiile;
monumentele naturii;
ansamblurile și siturile arheologice și istorice tec.
Prin deținători de terenuri se ințeleg titularii dreptului de proprietate, ai altor drepturi reale asupra acestora, sau cei care, potrivit Legii civile, au calitatea de posesori ori detinători precari.
Terenurile pot face obiectul dreptului de proprietate privată sau al altor drepturi reale, având ca titulari persoane fizice sau juridice, sau pot apartine domeniului public sau al acelui
privat.
Domeniul public poate să fie de interes național, caz în care proprietatea asupra sa, în regim de drept public, aparține statului, sau de interes local, caz în care proprietatea, de asemenea, în regim de drept public, aparține comunelor, orașelor, municipiilor sau județelor.
Aparțin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate:
construcții de interes public;
piețe;
căi de comunicații;
rețele stradale;
parcuri publice;
porturi și aeroporturi;
terenurile de destinație forestieră;
albiile râurilor și fluviilor;
cuvetele lacurilor de interes public;
fundul apelor maritime interioare și al mării teritoriale;
monumentele naturii;
terenurile pentru rezervații naturale și parcuri naționale;
țărmurile Mării Negre inclusiv plajele etc.
Terenurile proprietate privată, indiferent de titularul lor, sunt și rămân în circuitul civil. Ele pot fi dobândite și înstrăinate prin oricare din modurile stabilite de legislația civilă, cu respectarea dispozițiilor din prezenta lege.
Degradarea terenurilor agricole și silvice, a imprejurimilor acestora, distrugerea și degradarea culturilor agricole, a lucrărilor de imbunătățiri funciare, a bornelor si semnelor topografice sau geodezice, a monumentelor istorice și siturilor arheologice, ori impiedicarea luării măsurilor de conservare a unor astfel de bunuri, precum și inlăturarea acestor măsuri, constituie infracțiuni de distrugere și se pedepsesc potrivit prevederilor Codului Penal,
Organizarea și amenajarea teritoriului agricol are ca sarcină crearea condițiilor pentru o mai bună folosire a terenurilor în scopul producției agricole și se execută pe bază de studii și proiecte la cererea propriet
CAPITOLUL II
NECESITATEA OBIECTIVĂ A DEZVOLTĂRII ȘI DIVERSIFICĂRII AGRICOLE
2.1. Agricultura României.
Agricultura este ramură a producției materiale, în care, cu ajutorul plantelor verzi și sub acțiunea diriguitoare a omului, are loc transformarea energiei cinetice a soarelui, în energie potențială – materia organică, singura formă de energie accesibilă organismului omenesc și animal; este ramura de bază a economiei naționale, prin care se asigură produsele alimenatre și materiile prime pentru industria bunurilor de larg consum.
Principalul mijloc de producție in agricultură este pământul, asupra căruia se acționează cu ajutorul uneltelor de muncă mecanizate, al plantelor și animalelor, care în acest caz funcționează ca mijloace de muncă.
Alături de pământ, plantele și animalele constituie mijloace vii de producție specifice agriculturii. Cu ajutorul lor, folosind puterea productivă a pământului, este sintetizată și transformată energia cinetică a soarelui în energie potențială, de către plante, iar aceasta este transformată în diferite forme de materie organică de către animale.
Procesul de producție în agricultură se desfașoară în anumite condiții naturale, care influențează asupra rezultatelor de producție. Nu poate fi vorba de o influență determinantă, hotărâtoare a acestor condiții naturale, dar nici nu poate fi negată influența lor asupra producției.
Aceeași cantitate de muncă își găsește expresia într-o anumită cantitate de produs pe unitate de suprafață dacă timpul este favorabil și într-o altă cantitate, mai mică, dacă timpul este nefavorabil.
În producția vegetală, procesele de producție se desfășoară pe suprafețe întinse, fapt ce atrage după sine dispersarea teritorială a mijloacelor de producție. În asemenea condiții, devine inevitabilă executarea proceselor de muncă cu agregate mobile, tractorul dovedindu-se cea mai economică formă de modernizare a bazei energetice din agricultură, în etapa actuală.
Întreaga activitate din agricultură are un caracter diferențiat datorită condițiilor pedoclimatice de pe întreg teritoriul țării noastre.
Agricultura are un rol hotărâtor pentru progresul rapid al întregii economii, de ea depinde insăși dezvoltarea industriei, a întregii economii naționale, ridicarea nivelului de trai al populației.
Este de subliniat faptul că, atenția acordată la un moment dat dezvoltării mai accentuate a agriculturii nu este o problemă de conjunctură, ci o problemă politică de cea mai mare importanță. Astăzi este clar pentru oricine că o lume înfometată nu este o lume posibilă, pentru că o lume în care crește sărăcia nu poate fi o lume pacifică. Desigur că perioadele de criză alimentară mondială accentuează necesitatea dezvoltării mai accentuate a agriculturii, însă permanența problemei este determinată de însuși mersul istoric al omenirii spre progres și civilizație.
Agricultura a fost și rămâne principala – poate chiar unica – sursă de alimente pentru o omenire în continuă creștere, mai ales în condițiile exploziei demografice din tările mai sărace. Incidența acesteia cu criza alimentară mondială nu face altceva decât să sporească eforturile tututror statelor lumii în dezvoltarea mai accelerată a agriculturii, pentru a lichida marile decalaje de consum alimentar și pentru a asigura condiții omenești de trai tuturor locuitorilor Terrei. Paralel cu creșterea dificultăților alimentare în țările sărace, țările bogate cu venituri mari, reclamă aprovizionări alimentare abundente, pentru a satisface norme de consum alimentar în creștere și de calitate superioară.
De la începuturile sale, agricultura s-a afirmat nu numai ca o ramură principală a producției materială, ci și ca o condiție esențială pentru perpetuarea omenirii pe Terra. Un rol tot mai important în această direcție îl are comerțul cu produse agroalimentare, îndeosebi cu cereale.
Astăzi se face simțită tendința de a transforma hrana omului într-o armă impotriva omului.
Criza alimentară mondială arată că, în actualele condiții, agricultura a devenit și o puternică armă politică generând o nouă putere internațională, de dimensiuni și proporții nemaicunoscute până acum în istoria omenirii – puterea alimentară. Pentru prima dată în istorie, agricultura începe să influențeze domeniul relațiilor internaționale, statele cu putere de plată nesolvabilă fiind nevoite să accepte un fel de stare de dependență față de țările bogate, posesoarele unor excedente de produse alimentare, îndeosebi de grâu, comercializat pe piața mondială în proporție de 20% din recoltă și reprezentând circa 40% din comerțul mondial de cereale.
România este așezată în sud-estul Europei Centrale. eritoriul este strabătut aproximativ prin mijloc de paralela 45° latitudine nordică și de meridianul 25° longitudine estică, iar extremitățile lui sunt localizate astfel: la nord de satul Horodiștea, județul Botoșani, la 48°15′06" latitudine nordică, la sud de orașul Zimnicea, județul Teleorman, la 43°37′07" latitudine nordică, la vest de Beba Veche, județul Timiș la 20°15′44" longitudine estică, la est de orașul Sulina în județul Tulcea la 29°41′24" longitudine estică. Distanțele dintre punctele extreme sunt de 525 km între Horodiștea și Zimnicea și de 740 km între Beba Veche și Sulina.
România se găsește la jumătatea distanței dintre polul nord și Ecuator, în plină zonă temperată, la distanțe aproximativ egale de extremitățile de nord (2800 km), est (2600 km) și vest (2700 km) ale continentului, dar mai aproape de Marea Mediterana (1050 km).
Poziția României pe glob condiționează durata și intensitatea luminării și încălzirii, variabile de-a lungul întregului an. Astfel, pe întreg teritoriul durata maximă a zilei se produce la solstițiul de vară (21 iunie), iar cea minimă la solstițiul de iarnă (22 decembrie), egalitatea dintre noapte și zi realizându-se numai la echinocții (în jurul datelor de 21 martie și 23 septembrie).
România are o suprafață de 238.390 km², numărându-se printre țările de mărime mijlocie ale Europei, ocupând 4,8% din suprafața continentului.
Caracteristicile geografice fundamentale ale României sunt date de așezarea în spațiul carpato-danubiano-pontic.
Carpații constituie unul dintre cele mai importante lanțuri muntoase din Europa, formate în timpul orogenezei alpine. Orogeneza reprezintă totalitatea proceselor tectonice care se produc în zonele mobile ale scoarței terestre și care au ca rezultat formarea unui lanț muntos.
Carpații de Sud-Est care se află aproape în întregime pe teritoriul României, constituie osatura pământului românesc. Ei alcătuiesc o adevărată cetate orografică, având în interior Podișul Transilvaniei. Din cununa Carpaților, relieful coboară în trepte dispuse aproape concentric.
Cea mai mare parte a reliefului tării se dezvoltă pe marea unitate structurală a orogenului carpatic, iar toate unitățile de relief de la exterior sunt constituite din sedimente de proveniență carpatică, formarea lor depinzând de însuși evoluția lanțului carpatic. România este ca atare, prin excelență, o țară carpatică.
Totodată, România este situată în bazinul interior al Dunării, fluviu care leagă țara noastră de alte opt state europene: Germania, Austria, Cehia, Slovacia, Ungaria, Iugoslavia, Bulgaria și Rusia. Teritoriul țării este drenat în proporție de 97,8% de Dunăre, prin afluenții săi cu excepția râurilor din estul Dobrogei, cu scurgerea directă în Marea Neagră.
În raport cu celelalte țări dunărene, România deține suprafața cea mai întinsă din bazinul hidrografic al Dunării. României îi revin 38% din întregul curs al marelui fluviu și 45% din lungimea Dunării navigabile, care în sectorul său inferior, de la Brăila până la vărsare, pe circa 175 km este accesibilă și vaselor maritime. Caracterul dunărean al teritoriului României este accentuat și de existența în estul țării a gurilor marelui fluviu.
Situarea României pe țărmul Occidental al Mării Negre – anticul Pontus Euxinus – cu deschidere maritimă de 245 km, prezența porturilor Constanța, având astăzi cel mai ridicat trafic de mărfuri din Marea Neagră și Sulina, a celor de pe Dunărea maritimă cu importanță pentru navigația maritimă internațională, conferă României și atributul de țară pontică.
În timp ce părți considerabile din teritoriul celorlalte țări riverane – Rusia, Bulgaria și Turcia – aparțin bazinelor altor mări, teritoriul României este singurul care se include în întregime în bazinul pontic.
Poziția geografică în cadrul continentului și prezența arcului carpatic în centrul României, fac ca pe teritotiul ei să se interfereze influențe geografice central-europene, est-europene, balcanice și pontice, rezultând o mare varietate, pe orizontală și în altitudine, a elementelor de climă, de soluri, de vegetație, cât și a celorlalte componente geografice.
Astfel, în raport de circulația atmosferică, teritoriul României se situează în zona de întrepătrundere a maselor de aer mai umed din vest, cu cele continentale, mai uscate, din est, determinând caracterul general al climei din România – o climă temperat-continentală de tranziție între clima continentală excesivă din est și cea continentală moderată din centrul continentului, la care se adaugă influențele sud mediteraneene din sudul Europei.
În concordanță cu condițiile de climă și de vegetație, solurile din România fac tranziția între solurile cenușii Europei Răsăritene, solurile brune caracteristice Europei Centrale și solurile brun-roșcate dezvoltate în sud-vestul continentului. Teritoriul țării noastre este traversat de limita estică a fagului, element carcteristic european și de limita vestică a stepelor est-europene. La fundul general al speciilor central-europene, care alcătuiesc flora și fauna, se alatură specii de origine pontică și sud-meridională.
Relieful României, dispus în amfiteatru concentric, impune distribuirea pe verticală a tuturor elementelor mediului, atât de bine oglindite de etajarea vegetației: în regiunile joase se dezvoltă stepa și silvo-stepa, în regiunile de deal și munte se desfașoară etajul forestier, cu păduri de stejar, de fag și apoi de conifere, iar pe culmile munților pajiștile subalpine și alpine.
În România, dezvoltarea climatologiei, ca știință, s-a facut în raport cu necesitățile practice ale agriculturii, conturându-se, încă de la primele sale începuturi, mai multe direcții de cercetare, printre care se numară și agroclimatologia și fenologia, legate de cerințele și, totodată de reacția plantelor de cultură față de climă. Dintre elementele climatice, energia solară, sub formă de lumină și caldură și precipitațiile atmosferice – inclusiv stratul de zăpadă, sub formă de umezeală productivă, au un rol hotărâtor pentru producția agricolă.
Avându-se în vedere modul de repartiție a radiației solare și cerințele culturilor agricole față de lumină, se apreciează că pe o mare parte a teritoiului țării se întrunesc condițiile necesare pentru majoritatea culturilor caracteristice zonei temperate.
Necesitățile plantelor față de căldură sunt legate fiziologic de anumite faze fenologice ca germinarea, încolțirea, răsărirea, creșterea, dezvoltarea, înflorirea, coacerea, maturitatea deplină. Pentru parcurgerea fiecărei faze trebuie să se realizeze o anumită temperatură – optim termic. În cazul grâului de toamnă, optimul termic pentru însămânțare este de 19°C, pentru
germinare și răsărire de 12 – 20°C, pentru infrățire de 8 – 10°C, pentru înflorire de 14 – 18°C,
pentru polenizare și fecundare de 16 – 20°C, pentru coacere în lapte de 18 – 20°C, iar pentru maturitate deplină de 20°C. În cazul porumbului, optimul termic pentru semănat este de 8 – 10°C, pentru germinare de 10 – 14°C, pentru înfrățire de 18 – 20°C, pentru formarea paniculului de 20 – 22°C, pentru înflorire de 20 – 24°C, iar pentru maturitate deplină de 25°C.
Cantitatea de căldură insuficientă întârzie parcurgerea fiecărei fenofaze, iar la anumite temperaturi limită plantele nu mai vegetează. Putem să luăm câteva exemple: grâul sub 6°C, porumbul sub 16°C, orezul sub 14°C. Se remarcă, deci, pe de-o parte rolul stimultor al căldurii, iar pe de alta cel inhibitor, limitativ, rol foarte bine pus în evidență de variațiile neperiodice ale temperaturii de pe teritoriul țării. Astfel, grâul de toamnă nu rezistă la temperaturi sub minus 20°C și peste 45°C, vița de vie la temperaturi de minus 15°C și peste 45°C, cartoful la temperaturi sub 0°C și peste 35°C, floarea-soarelui la sub minus 2°C și peste 40°C, porumbul sub 0°C și peste 45°C.
Pe lângă optimul termic, un rol însemnat revine și constantei termice care reprezintă totalitatea cantității de căldură acumulată în perioada de vegetație. În cazul grâului de toamnă aceasta este de 2500 – 3000°C, provenită din suma temperaturilor medii zilnice mai mari de 6°C, care se realizează în 270 – 280 zile, pentru porumb 2000 – 2800°C provenită din suma temperaturilor medii zilnice mai mari de 10°C, realizată în 100 – 150 zile, pentru orez 3200 – 3500°C, respectiv suma temperaturilor medii zilnice de peste 14°C, care se realizează în 130 – 150 zile, durata variind în raport cu particularitățile geografice ale regiunii și soiul de plantă.
De asemenea, optimul de apă este diferențiat în contextul particularităților de peisaj din România, în raport de cultură, sol, fază de vegetație. De exemplu, pentru răsărirea uniformă și înrădăcinarea plantei este necesară o cantitate de apă accesibilă plantei de 20 – 25 ml, mai jos de această limită fenomenul fiind îngreunat. Cantitatea optimă de apă din perioada de vegetație, pentru porumb și floarea-soarelui este de 600 ml, pentru grâul de toamnă, cartofi, pomi fructiferi de 700 ml, pentru vița de vie de 450 ml, diferit repartizată în cadrul perioadei de vegetație, atât datorită necesităților plantelor față de apă, cât și datorită proceselor de evapotranspiratie.
Cel mai mare consum de apă din perioada de vegetație se produce în zonele de stepă – cu deosebire în sud-estul țării, unde, în raport cu particularitățile regimului termic, ale perioadelor de uscăciune și secetă, este necesară intervenția omului pentru refacerea cantității de umezeală productivă. În condițiile unor ani normali din punct de vedere climatic, se poate afirma că pe majoritatea teritoriului României se întrunesc condițiile favorabile de umezeală, pentru dezvoltarea tututror culturilor agricole, chiar neirigate.
2.2. Suprafața agricolă, tehnologie, producție agricolă, productivitate.
România are o suprafață agricolă de 14,8 milioane de hectare, dintre care doar zece milioane sunt ocupate cu terenuri arabile. După o evaluare făcută în noiembrie 2008, aproximativ 6,8 milioane de hectare agricole nu sunt lucrate. Valoarea producției agricole din România a fost de 64,4 miliarde lei în anul 2010.
În anul 2010, România a avut un deficit extern de peste 700 de milioane de euro la importurile și exporturile de produse agricole. În anul 2013, România a exportat produse agroalimentare în valoare de 2,9 miliarde de euro și a importat în valoare de 3,7 miliarde de euro.
Agricultura este cel mai vulnerabil sector al economiei românești, aproape 30% din producție lucrând în acest domeniu. Parcelele mici de pământ și eșecul în adoptarea tehnicilor moderne în agricultură înseamnă că producția din fiecare an este dependentă de capriciile vremii.
Una dintre principalele probleme ale agriculturii românești este evaziunea fiscală, evaluată la 2,5 miliarde de euro în anul 2013.
Având o suprafață de 14,741 mii hectare (sau 61,8% din suprafața totală a țării) în anul 2010, România dispune de resurse agricole importante în Europa Centrală și de Est. Deși zone semnificative din suprafața agricolă utilizată sunt clasificate ca fiind zone defavorizate, condițiile pedologice sunt deosebit de favorabile activităților agricole de producție în regiunile de sud și de vest ale țării.
În iulie 2012, suprafața agricolă a României era de 14,7 milioane de hectare, dintre care 9,4 milioane hectare teren arabil (63,9%), 3,3 milioane hectare pășuni (22,4%), 1,5 milioane hectare fânețe (10,2%), 218.000 hectare vii (1,5%) și 206.000 hectare livezi și pepiniere (1,4%).
Conform Institutului Național de Statistică, în 2010 au fost cultivate în România cereale pe o suprafață de 5,3 milioane hectare, în creștere cu 145.000 ha. În anul 2011, la nivel național, suprafața destinată cerealelor și plantelor tehnice a crescut cu 15% față de anul 2010, de la 5,6 milioane de hectare la 6,6 milioane de hectare.
Până în anul 2010, aproape toată suprafața agricolă și peste o treime din fondul forestier au fost privatizate. Retrocedarea și redistribuirea suprafețelor de teren agricol și forestier a început în anul 1991, desfășurându-se în mai multe etape succesive. Ca urmare, până în anul 2008, 95,6% din suprafața agricolă a țării si circa 33% din cea împădurită au fost retrocedate foștilor proprietari sau moștenitori legali ai acestora. Totuși, titlurile de proprietate au fost emise fără o verificare corespunzătoare a terenurilor din punct de vedere cadastral și fără înscriere în Cartea funciară. Identificarea și delimitarea parcelelor retrocedate nu au fost întotdeauna corect realizate, făcând astfel obiectul multor litigii și dispute.
Terenurile aflate în proprietatea publică a statului au în prezent o pondere de numai 0,5% din suprafața totală arabilă (367,2 mii ha), 0,7% din suprafața totală pășuni (231,2 mii ha) si 0,2% din suprafața totală de fânețe (32,4 mii ha).
În 2010, din totalul de 4.256.152 exploatații agricole, 4.121.427 utilizau o suprafață agricolă de 13.906,70 mii hectare. Suprafața agricolă medie a unei exploatații agricole din țara noastră este de 3,37 hectare. Exploatațiile individuale au în medie 2,15 hectare, împărtite în 3,7 parcele, în timp ce exploatațiile cu personalitate juridică exploatează în medie 269 hectare divizare în circa 9 parcele.
Recensământul general agricol 2012 arată că în 31.000 de exploatații cu o suprafață medie puțin peste 190 ha cu un total de peste 7.000.000 hectare, lucrează 111.000 de persoane. De cealaltă parte, în peste 3.800.000 de exploatații cu suprafața medie de 3,45 hectare, cu un total de peste 8.480.000 hectare, lucrează peste 7.000.000 de persoane. Numărul de exploatații agricole din România a scăzut cu 14% în perioada 2008-2012, la 3,89 milioane, în timp ce în Uniunea Europeană declinul a fost de 20%, la 12,05 milioane.
În anul 2013 România avea 1.048.000 de exploatații subvenționate, din care 978.000 parcele mai mici de 10 hectare fiecare.
În anul 2013, circa trei milioane de hectare au fost lăsate nelucrate (parloagă).
Dacă această suprafață ar fi cultivată, statul ar câștiga din impozite aproximativ 330 de milioane de euro. Nelucrate, aceste terenuri pun în pericol și culturiledin împrejurimi. Acest lucru se datorează faptului că o bună parte din populația de la sate este formată din bătrâni care nu mai pot face agricultură.
Deoarece nici bani nu mai au pentu a-și achiziționa utilaje și nici încredere de a-și da terenurile în arendă, de teamă să nu fie păcăliți, țăranii lasă suprafețe din ce în ce mai mari pur și simplu nelucrate.
În statele europene, consumul mediu de îngrășământ activ la hectar este de 200-250 kg, în timp ce în România această medie nici nu trece de 70 kg.
În prezent se află în stare de funcționare instalații de irigare pentru 563.000 de hectare de teren agricol, din care 553.000 de hectare (respectiv 99%) sunt contractate de organizațiile utilizatorilot de instalații pentru irigații.
La capitolul irigații România are un deficit de 2,6 milioane hectare neudate. Pe hârtie, suprafața irigată este de circa 300 mii hectare, dar faptic sunt doar 100 mii de hectare. Alte surse indică o suprafață de 560.000 hectare irigate.
Înainte de 1989, România avea o rețea de irigații întinsă pe o suprafață de 3,2 milioane hectare, care a fost distrusă aproape în întregime, instalațiile fiind furate sau lăsate în paragină. Majoritatea sistemelor de irigații functionale în 1989 au fost dezmembrate, iar altele nu prea s-au mai construit.
Media subvențiilor la nivel european este de 270-300 euro la hectar. În România, fermierii primeau doar 82 de euro în anul 2010. În anul 2011, subvențiile au urcat la 175 euro per hectar, valoarea totală a acestora fiind de 1,3 miliarde euro.
În anul 2009, România se afla pe poziția a opta în Uniunea Europeană în funcție de fondurile europene atrase în agricultură, de 2,1 miliarde de euro, cei mai mari beneficiari find Franța cu 9,87 miliarde de euro, Spania cu 7,26 miliarde de euro, Germania cu 6,9 miliarde de euro, Italia cu 6,08 miliarde de euro, urmați de Marea Britanie cu 4,04 miliarde de euro, Polonia cu 3,72 miliarde de euro și Grecia cu 3,05 miliarde de euro.
Agricultura reprezintă 6% din PIB-ul țării noastre (anul 2009), față de 12,6% în anul 2006. Circa trei milioane de români lucrează în agricultură, aproximativ 30% din totalul persoanelor ocupate (august 2009), comparativ cu doar 4-5 persoane în țările occidentale. Agricultura României este departe de ceea ce se practică în Europa atât ca producție, cât si mai ales ca tehnologie. Produsele "Made in Romania" sunt prezente în cantități mici pe piața externă, în timp ce importurile cresc de la an la an în perioada interbelică devenind un importator net, pe anumite segmente, exemplele cele mai concludente fiind carnea, fructele și legumele.
Din punct de vedere al mecanizării, în septembrie 2012 situația se prezenta astfel: România dispunea de o dotare cu tractoare și utilaje agricole printre cele mai slabe din Europa, încarcătura pe fiecare tractor fiind de aproximativ 54 de hectare, comparativ cu Uniunea Europeană, unde media este de numai 13 hectare. Parcul intern de tractoare se ridica la circa 170.000 de unități, din care aproximativ 80% sunt îmbatranite. Spre deosebire de Occident unde tractoarele sunt considerate vechi la 3.000 – 4.000 de ore, la noi încarcatura pe tractor ajunge chiar si la peste 12.000 de ore de utilizare.
Problemele majore ale agriculturii din România sunt: lipsa unor investiții majore în agricultură (nu atât din cauza lipsei fondurilor de finanțare, ci mai degrabă din dificultatea accesării acestora), fărâmițarea pământurilor, litigiile legate de proprietate și tehnologia precară. Produsele românești nu corespund întotdeauna standardelor de calitate ale Uniunii Europene, ceea ce și explică lipsa prezenței pe piețele externe, în timp ce mărfurile din import au invadat rafturile magazinelor autohtone.
Dintre companiile străine, au patruns pe piața românească giganți precum Smithfield Foods, cu investitii de cateva sute de milioane de euro, Cargill, Bunge, Glencore, Lactalis si Meggle.
La mijlocul anilor `80, România ajunsese la o producție de 8,5 milioane de tone de grâu (1988) și 11,9 milioane de tone de porumb (1985), însă după căderea comunismului infrastructura agricolă se află în paragină, sistemele de irigații au fost furate sau distruse, parcul de mașini și utilaje agricole în mare parte casat, suprafața agricolă fiind și ea extrem de fărâmițată.
Producția de cereale s-a ridicat, în 2010, la 15,1 milioane de tone, din care cea de grâu a fost de 5,3 milioane de tone, iar cea de porumb de 8,6 milioane de tone. Nivelul producției de cereale a României înregistrat în anul 2012 s-a situat la 7,8 milioane de tone.
Datorită Politicii Agricole Comune (PAC), România beneficiază de fonduri pentru agricultură în valoare de 14,5 miliarde de euro, în perioada 2007-2013, după cum precizează Banca Mondială în Strategia de Parteneriat cu România pentru 2009-2013.
Exploatațiile de subzistență diminuează performanța sectorului agricol în general. Atât terenurile cât și forța de muncă sunt folosite sub potențialul lor economic. Lipsa de competitivitate este determinată de forța de muncă agricolă excesivă. În plus, exploatațiilor de subzistență le lipsesc capitalul și o pregătire profesională corespunzătoare a fermierilor, aspect care are drept rezultat venituri foarte mici în urma activității depuse. În consecintă agricultorii din fermele de subzistență nu au practic nici motivația și nici capacitatea de a respecta standardele europene inclusiv pe cele referitoare la calitatea mediului, bunăstarea animalelor și siguranța alimentară. Aproape jumătate din suprafața agricolă este lucrată de exploatații de subzistență, care mențin eficiența agricolă generală la un nivel scăzut, contrabalansând realizările fermelor mai mari care obțin, de altfel, rezultate destul de bune. În prezent aproximativ 3,5 milioane de ferme au terenuri de mai puțin de un hectar, fapt care le împiedica să acceseze fonduri europene.
Suprafața cultivată cu cereale pentru boabe – grâu, porumb, orz, orzoaică și ovăz – a crescut de la 5,04 milioane hectare în 2011 la 5,24 milioane hectare în anul 2012, iar producția a crescut de la 16,71 milioane tone în 2010 la 20,78 milioane tone, în anul 2011.
Prin comparație Ucraina a obținut 39,2 milioane de tone de cereale în 2011. La nivel mondial, FAO a estimat pentru 2011 o producție de cereale de 2,3 miliarde de tone, din care 674 milioane de tone de grâu.
Tabelul 2.2.
Din punct de vedere al suprafeței cultivate, România ocupă locul patru în Europa, pe aceeași poziție cu Marea Britanie, dupa Franța (5,1 milioane de hectare), Germania (3,2 milioane de hectare) și Polonia (2,3 milioane de hectare). Cu toate acestea, randamentul la hectar, de 2,4 tone este la mai puțin de jumătate din randamentul mediu al Uniunii Europene. De exemplu, Danemarca a avut în 2010 o producție medie la hectar de 8,1 tone, ceea ce a plasat-o deasupra României ca producție totală, cu toate că suprafața cultivată cu grâu este de
doar 740 mii de hectare. În anul 2009, România a fost pe locul șapte din punct de vedere a producției, ca urmare a randamentului care a reprezentat mai puțin de jumătate (44,7%) din randamentul mediu al Uniunii Europene.
În anul 2010 producția de grâu a fost de 5,6 milioane de tone, exporturile au fost de 2,3 milioane de tone, iar importurile au fost de 685 mii de tone.
Necesarul de grâu al țării noastre se situează între 3,5 și 4 milioane de tone și include consumul uman (urban și rural), cel industrial, precum și grâul de sămânță. Pentru panificație se consumă 3,5 milioane de tone de grâu. Prin comparație, în Bulgaria cererea internă este de 2,2 milioane de tone de grau anual.
În anul 2007, peste 60% din culturile agricole au fost distruse de secetă, iar România a obtinut o productie de grau de 3 milioane de tone, fiind apreciata de specialisti drept cea mai mica din 1940.
În anul 2008, prețul cu care se comercializa tona de grâu era de 500 de lei (115 euro per tonă). Prin comparație, în anul 2003 prețul era de 200 dolari per tonă.
În anul 2007 România era al treilea mare producător de porumb din Uniunea Europeană, dupa Franța și Italia având alocată cea mai mare suprafață pentru această cultură.
În anul 2009, România avea mai mult de un sfert din suprafața cultivată cu porumb din Uniunea Europeană, adică aproape 27,5% fiind tot pe primul loc.
Împreună cu Franța, Ungaria și Italia, România avea trei sferturi din culturile de porumb european, ca suprafață. La producția totală România era pe locul doi cu 13,8% din totalul Uniunii Europene și împreună cu statele respective deținea o cotă de 70% din recolte. Productivitatea a fost în România de 3,4 tone per hectar, în Franta de 9,1 tone per hectar, în Italia de 8,2 tone per hectar, în Ungaria de 6,4 tone per hectar și în Bulgaria de 4,2 tone per hectar. Potențialul agricol la porumb ar fi de 14-15 tone per hectar, dacă s-ar face agricultură în stil european. În anul 2009 au fost cultivate 3.000 de hectare cu porumb modificat genetic.
Tabelul 2.4.
Consumul de orez pe piața romanească este de circa 100 mii de tone anual, din care cea mai mare parte este importată, în principal în Egipt. În anul 1989, în România se cultivau 80 mii de hectare cu orez. În anul 2009, suprafața cultivată cu orez era de 8.000 de hectare, din care compania italiană Riso Scotti deținea 4.000 de hectare. În anul 2010, suprafața cultivată ajunsese la 12 mii de hectare, iar producția a fost de 62.000 de tone, din care 49.000 de tone au mers la export.
Cu această suprafață cultivată, România a revenit în topul producătorilor de orez din Europa, fiind depașită doar de Italia (280.000 de hectare) și Spania (80.000 de hectare). România este considerată țara din Uniunea Europeana cu cel mai mare potențial de creștere în domeniul orezului, pentru că regiunea Dunării are de 20 de ori mai multe rezerve de apă decât bazinul Padului, unde se cultivă cea mai mare parte a orezului italian. Comunitatea europeană produce 75% din necesarul de orez, restul de 25% îl importă din China sau Africa. Singura țară care ar mai putea „umple” acest gol este România.
În anul 2010, suprafața cultivată cu orz a fost de 243.461 hectare, iar producția de orz și orzoaică a fost de 1,32 milioane de tone. Mai jos regăsim productia de orz și orzoaică:
Tabelul 2.5.
CAPITOLUL III
ASIGURAREA CULTURILOR AGRICOLE
3.1. Elemente teoretice.
Agricultura țării noastre parcurge în etapa actuală un proces de adânci transformări structurale și organizatorice determinate de inițierea și aplicarea reformei economice și sociale.
Noile condiții de proprietate amplifică riscurile la care este expus producătorul agricol, care trebuie să preîntâmpine sau să evite atât riscurile provenite din mediul ambiant în care își desfășoară activitatea, cât și riscurile cu caracter economic ce decurg din mecanismele specifice economiei de piață.
În acest context, gospodăria și bunurile producătorului agricol sunt cele mai expuse pericolului de incendiu, inundații, secetă, îngheț, cutremure de pământ, accidentelor sau altor calamități naturale care pot provoca pierderi materiale și financiare ce duc uneori la imposibilitatea refacerii lor sau la întreruperea activității de producție.
Efectul acestor fenomene nedorite, dar oricând posibile, poate fi contracarat, pe lângă măsurile ce se impun de prevenire și combatere a incendiilor, a calamităților ori a bolilor – în cazul animalelor – prin încheierea de asigurări facultative, care au la bază contractul de asigurare, încheiat între asigurat și asigurator.
Profitabilitatea scazută din agricultura românească, ca urmare a unei slabe dotari tehnico-materiale a acesteia, ca și fărâmițarea excesivă a pământului, au determinat un nivel scăzut al ponderii asigurărilor agricole în totalul activității de asigurare din țara noastră. Cu toate acestea o agricultură performantă nu se poate realiza fără ajutorul asiguratorilor și mai ales fără ajutorul nemijlocit al statului.
Pentru creșterea suprafețelor agricole asigurate, un prim pas care trebuie făcut, este necesar ca această lege să fie cunoscută de producatorii agricoli și mai ales o popularizare a ei din partea asigurătorilor. Prevederile legii sunt deosebit de importante pentru sectorul agricol. Faptul că este singurul sector în care prima de asigurare este subvenționată, faptul că riscurile catastrofale sunt preluate pentru a fi despăgubite dintr-un fond constituit din resurse bugetare sunt lucruri pozitive pentru România. De altfel, această lege functionează de foarte mulți ani în alte țări din Europa, pentru România fiind un început promițător.
Având în vedere faptul că în agricultură capitalul este rulant mai greu, producătorul investește în octombrie sau noiembrie și culege producția în august, anul următor, în multe țări existând reglementări care protejează producătorii agricoli, iar acest lucru trebuie să se întample și în țara noastră.
România este dezavantajată și de faptul că micile proprietăți reprezintă 70% din terenul agricol, unde nu se practică o agricultură performantă, motiv pentru care aceștia vor fi greu de convins să se asigure.
Apariția legii creditului agricol, va dinamiza activitatea în domeniu. Teoretic statul n-ar trebui să subvenționeze deloc agricultura, ci să ofere credite avantajoase producătorilor. Însă, în masura în care se merge pe criteriul subvențiilor, ar trebui ca aceste subvenții să fie acordate numai celor care sunt capabili să facă o agricultură performantă.
Răspunderea, pentru dezvoltarea asigurărilor agricole, o poartă și asigurătorii din domeniu. Aceștia ar trebui să fie mai mult preocupați pentru diversificarea produselor de asigurare specifice categoriilor agricole și îndeosebi micilor proprietari de suprafețe cuprinse între 1 – 6 hectare.
Mai jos vor fi prezentate elemente teoretice privind asigurarea culturilor agricole.
Obiectul asigurării. În această asigurare sunt cuprinse culturile agricole, rodul viilor, al pomilor fructiferi și al hameiului. Polița de asigurare se încheie pe tipuri de culturi, cu persoane fizice, asociații agricole, societăți comerciale sau regii autonome.
Riscurile acoperite sunt: înghețul timpuriu de toamnă, înainte de 31 octombrie și cel târziu de primăvară, după 20 aprilie, grindina, efecte directe ale ploilor torențiale, prăbușirea sau alunecarea de terenuri cultivate, incendiul provocat de descărcări electrice naturale cum ar fi trăsnetele precum și efectul furtunilor pe terenurile nisipoase.
Suma asigurată se stabilește pe baza cererii asiguratului, în funcție de cheltuielile efectuate conform devizului tehnologic al producției prognozate, avându-se în vedere media producțiilor obținute în ultimii trei ani, precum și a prețului de vânzare a producției la data încheierii poliței. Concret, se stabilește o producție ce se estimează a se obține pe hectar. Această producție se înmulțește cu prețul de vânzare existent pe piață în acel moment și se obține suma asigurată pe hectar. Suma asigurată pe hectar se înmulțește cu suprafața asigurată și se obține suma asigurată pentru producția asigurată, sumă ce se înscrie în polița de asigurare.
Prima de asigurare se stabilește diferențiat, în funcție de grupa tarifară în care a fost încadrata cultura respectivă. Gruparea culturilor agricole pe categorii tarifare se face în funcție de sensibilitatea față de acțiunea factorilor naturali de risc asigurați, fiind stabilite șase grupe de culturi.
Se realizează mai întâi o grupare a județelor fără frecvența manifestarii factorilor de risc asigurați. Cotele de prime de asigurare sunt mai mici pentru culturile din prima grupa tarifară, întrucât aceste plante sunt mai puțin sensibile la acțiunea factorilor naturali.
Este de menționat faptul că asigurătorul poate aplica o reducere la prima de asigurare de 10%, numită reducere de competență, pentru acei asigurați care sunt clienți fideli ai asigurătorului, sau pentru care probabilitatea producerii riscului asigurat este mai mică.
După ce s-a stabilit cotația primei de asigurare, cu luarea în considerare a factorilor de risc opționali, a coeficientului de franșiză, sau a eventualelor reduceri de competență, această cotație se aplică la suma asigurată și se obține valoarea primei de asigurare.
Prima de asigurare se poate plăti integral sau în rate, însă, pentru prima rată stabilindu-se cel puțin 50% din prima rată de asigurare, diferența urmând a fi eșalonată pe parcursul valabilității contractului de asigurare.
Pentru întocmirea poliței de asigurare, asiguratul întocmeste o Cerere-chestionar, în care sunt specificate riscurile pentru care se solicită asigurarea, culturile cuprinse în asigurare, suprafața asigurată, producția medie (în kg/hectar), suma asigurată pe hectar, localizarea terenului pe care se află culturile respective. Dacă asiguratul dorește cuprinderea în asigurare și a altor riscuri suplimentare, care nu sunt cuprinse în asigurarea de bază ( înghețul de iarnă, seceta, inundațiile, ploile de durată, întârzierea recoltatului din cauze naturale), se întocmește un Supliment de chestionar. Pe baza acestor documente se intocmește Polița de asigurare în care se înscriu următoarele elemente: cultura asigurată, suprafața asigurată, suma asigurată pe hectar, coeficientul de franșiză pentru care optează asiguratul, riscurile cuprinse în asigurare.
Se stabilește totalul sumei asigurate, cota de prima, valoarea primei de asigurare și bineînțeles modalitatea de plată a acesteia.
După întocmirea poliței de asiguarre un specialist al asigurătorului se va deplasa pe teren în vederea inspecției de risc, întocmindu-se Raportul de inspecție de risc pentru fiecare cultură agricolă. În acest document, inspectorul de asigurare consemnează starea reală de pe teren cu menționarea suprafeței de teren însămânțate, densitatea pe metru pătrat, faza de vegetație la data efectuării inspecției de risc, starea terenului, frecvența factorului de risc în zonă, dacă starea de vegetație corespunde normelor agrotehnice, dacă s-au aplicat tratamentele fitosanitare și eventualele observații, cum ar fi lucrările efectuate sau cele neefectuate. De menționat că, la culturile semănate, inspecția de risc se realizează după răsărirea plantelor semănate.
În moemntul în care are loc producerea daunei, asiguratul înștiințează asigurătorul printr-o notificare despre producerea riscului asigurat.
Asiguratul va pune la dispoziția asigurătorului toate documentele din care să reiese că s-au efectuat toate lucrările legate de cultura respectivă, cu întocmirea unui document centralizator al acestor cheltuieli. Se vor anexa la dosar toate documentele justificate din care să reiese cheltuielile efectuate pentru cultura respectivă: cumpărarea semințelor, a îngrășămintelor chimice, plata lucrărilor de arat, semănat, plata forței de muncă, lucrările de fertilizat, documentele de recoltare și alte cheltuieli legate de cultura respectivă. Din documentele de recoltare reiese valoarea producției realizate și predate la magazie sau vândute. Aceste cheltuieli cuprinse în documentul centralizator constituie devizul tehnologic al culturii și arată istoricul culturii respective. Prin aceasta asiguratul demonstrează că a efectuat toate lucrările legate de obținerea producției planificate. În cazul în care nu a efectuat toate aceste lucrări, asigurătorul va scădea din despăgubire toate cheltuielile neefectuate.
La evaluarea pagubelor se verifică valabilitatea poliței de asigurare, dacă plata primelor de asigurare este la zi și dacă evenimentul care a produs dauna se incadrează în riscurile asigurate prin poliță.
Se completează de către asigurător împreună cu asiguratul Declarația de daună și Procesul verbal de constatare în care se stabilesc: suprafața calamitată și suprafața cuprinsă în asigurare, gradul de distrugere și valoarea estimată a daunei. Se urmărește concordanța dintre elementele cuprinse în Procesul verbal de constatare și cele care se regăsesc în documentele puse la dispoziție de asigurat.
Gradul de distrugere se calculează prin raportarea diferenței dintre valoarea producției planificate a se realiza (suma asigurată) și valoarea producției realizate, la producția planificată (suma asigurată).
Gradul de distrugere se aplică la suma asigurată totală (sau suprafața asigurată înmulțită cu suma asigurată pe hectar) și se obține valoarea estimată a daunei, care se va diminua cu procentul de franșiză din suma asigurată. În cazul în care polița prevede rate de primă, se duc ratele de primă neplătite, diferența constituind valoarea despăgubirii ce se va achita asiguratului în termen de treizeci de zile de la aprobarea Referatului de plată.
Condiții de asigurare privind asigurarea culturilor agricole, rodului viilor, pomilor fructiferi și hameiului împotriva factorilor de risc la SC ASTRA ASIGURARI S.A.
Definiții.
Asigurat: persoana fizică sau juridică titulară a interesului patrimonial, care plătește Asigurătorului o primă în baza unui Contract de Asigurare încheiat cu acesta, cu scopul de a fi
despăgubită în cazul în care acest interes a suferit un prejudiciu prin manifestarea riscului conform clauzelor din polița de asigurare.
Asigurător: persoana juridică română sau străină ori societate mutuală, autorizată în condițiile legii să exercite activități de asigurare, respectiv S.C. ASTRA ASIGURĂRI S.A. care, în textul prezentelor condiții este denumit Asigurător.
Beneficiar: persoana, menționată în contractul de asigurare, îndreptățită să primească despăgubirea în caz de daună.
Contractul de asigurare: reprezintă raportul juridic stabilit între părți, prin care Asiguratul/Contractantul se obligă să plătească o primă Asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească Asiguratului/Beneficiarului asigurării, despăgubirea ori suma asigurată, denumite generic indemnizație de asigurare, în limitele și la termenele convenite prin contract și cu respectarea riguroasă a condițiilor de asigurare.
Contractant: persoana fizică sau juridică, alta decât Asiguratul, care încheie cu Asigurătorul, în interesul Asiguratului, un contract de asigurare, obligându-se să plătească prima de asigurare și să respecte obligațiile din contract. Contractantul se identifică cu Asiguratul, când asigurarea este încheiată direct de Asigurat.
Polița de asigurare: documentul semnat de părți care atestă încheierea Contractului de asigurare și face parte integrantă din acesta.
Risc asigurat: evenimentul viitor, posibil, dar incert, menționat în condițiile de asigurare, înregistrat ca urmare a producerii fenomenelor naturale, care provoacă daune culturilor agricole și pentru care Asigurătorul își asumă răspunderea de a acorda indemnizația de despăgubire.
Eveniment asigurat: manifestarea riscului asigurat, prevăzut în condițiile generale de asigurare, a cărui producere determină apariția dreptului la despăgubire.
Suma asigurată: valoarea cheltuielilor tehnologice pentru care s-a făcut asigurarea și care reprezintă suma maximă în limita căreia ASTRA ASIGURĂRI S.A. poate acorda despăgubiri Asiguratului, în cazul producerii evenimentului asigurat, sau suma totală a despăgubirilor ce se pot acorda pe toată perioada de asigurare.
Perioada asigurată: intervalul de timp cuprins între ora “24:00” a zilei în care Contractul de asigurare intră în vigoare la ora “24:00” a ultimei zile a perioadei pentru care s-a încheiat asigurarea și s-au plătit primele de asigurare.
Prima de asigurare: suma plătită de Asigurat în schimbul obligației pe care și-o asumă Asigurătorul de despăgubire a efectului riscului asigurat.
Bonificații și reduceri: reduceri ale primei tarifare, prevăzute în condițiile de asigurare.
Daună: prejudiciul material suferit de Asigurat, la culturile agricole asigurate, ca urmare a producerii riscurilor asigurate.
Franșiză: partea din suma asigurată, care rămâne în sarcina Asiguratului și nu se despăgubește de către Asigurător. Este întotdeauna deductibilă din daună.
Despăgubire (indemnizație de asigurare): suma plătită de ASTRA ASIGURĂRI S.A. Asiguratului/Beneficiarului asigurării, pentru daunele produse, în limita sumei asigurate, ca urmare a producerii riscurilor asigurate.
An agricol: perioada de la însămânțat/plantat până la recoltarea culturilor.
Proces Verbal de constatare a pagubelor: documentul final al evaluării daunelor (al gradului de distrugere al culturii) produse de evenimentul asigurat.
Cheltuieli tehnologice: cheltuielile cu lucrările mecanice și manuale, cheltuielile materiale, inclusiv cheltuieli de aprovizionare (10% din cheltuielile materiale) aferente producției prognozate a se obține.
Orice termen, definit mai sus, va avea același înțeles oriunde se va regăsi în Contractul de asigurare.
Dispozitii generale.
Prin încheierea contractului de asigurare, Asiguratul se obligă să plătească o primă de asigurare Asigurătorului, iar acesta se obligă ca, în urma producerii evenimentului asigurat, în baza Cererii de asigurare și Declarației de asigurare semnate de Asigurat, precum și a celorlalte date privind riscurile asigurate transmise în scris de acesta, sub rezerva respectării întocmai a condițiilor, excluderilor și clauzelor convenite de comun acord la data încheierii politei de asigurare, și în baza plății în contul Asigurătorului a primei de asigurare, în cuantumul și la scadențele prevăzute în poliță, să plătească Asiguratului indemnizația de despăgubire cuvenită, conform prevederilor prezentelor condiții.
Contractul de asigurare este reglementat de Cererea de asigurare, Declarația de asigurare, Polița de asigurare, Raportul inspecției de risc, Condițiile de asigurare generale și speciale, după caz, și eventualele anexe, iar expresia “Contract de asigurare” – ori de cate ori este folosită – va fi citită și interpretată ca incluzând toate aceste documente care fac parte integrantă din el.
Respectarea riguroasă și îndeplinirea de către Asigurat a obligațiilor prevăzute în Contractul de asigurare. Prezumția ca declarațiile și răspunsurile Asiguratului din Cererea de asigurare și Declarația de asigurare sunt adevărate, constituie condiția care precede orice răspundere ce revine Asigurătorului.
Contractul de asigurare nu se poate dovedi prin martori, chiar dacă există un început de dovadă scrisă.
Relația dintre Asigurător și Asigurat se stabilește prin liberul consimțământ al părților, în baza unui contract de asigurare, datat și semnat. Asiguratul poate fi proprietarul terenului agricol sau orice persoană fizică sau juridică care deține terenul agricol printr-un act scris și are un interes patrimonial sau vreo răspundere pentru exploatarea, conservarea și protejarea acestuia. La schimbarea proprietății sau a titlului celui care exploatează terenul agricol (prin vânzare, moștenire, donație, arendare etc.), cel care dobândește proprietatea sau dreptul de exploatare preia drepturile și obligațiile fostului proprietar cu care Asigurătorul a încheiat contractul de asigurare. Pentru plata primelor de asigurare corespunzătoare perioadei asigurate în curs de desfășurare(anul agricol), răspund solidar atât fostul proprietar, cât și succesorul proprietarului sau cel care preia în exploatare(cu excepția cazului în care acesta fiind moștenitor trebuie să plătească integral). Despre schimbarea proprietății sau a celui care exploatează terenul agricol, Asigurătorul trebuie anunțat în scris, în termen de 5 zile calendaristice, atât de fostul proprietar(dacă acesta nu a decedat) cât și de succesor, facându-se și dovada, prin acte, a acestei schimbări. În caz contrar, contractul de asigurare se reziliază de drept la data schimbării proprietății sau a titlului prin care este deținut terenul agricol, fără restituirea primelor anterior încasate, Asiguratul pierzând dreptul la despăgubire în cazul producerii daunei.
Asigurătorul își rezervă dreptul de a denunța contractul de asigurare încheiat cu fostul proprietar sau cu cel care a exploatat anterior proprietatea, dacă consideră că noul proprietar(sau arendaș) nu prezintă suficiente garanții în ceea ce privește respectarea condițiilor de asigurare; în această situație Asigurătorul va restitui primele încasate, de la data la care s-a făcut înstrăinarea, mai puțin cheltuielile de administrare.
Cu excepția unei precizări diferite, menționată expres în Contractul de asigurare, interesul Asiguratului este cel al proprietarului culturilor asigurate, chiar dacă asigurarea a fost încheiată de un contractant, altul decât Asiguratul sau dacă despăgubirea, în caz de daună, este cesionată în favoarea unei terțe persoane(beneficiar) alta decât Asiguratul, pe baza manifestării de voință a acestuia din urmă, exprimată în scris.
Dacă interesul patrimonial, așa cum este definit la pct. 2.6 nu există, contractul eventual încheiat este nul de drept și nu poate produce nici un fel de efecte juridice, Asigurătorul având dreptul de a reține primele încasate.
În cazul în care contractantul este altul decât Asiguratul, cel dintâi va trebui să respecte
obligațiile care derivă din contractul de asigurare, în afara celor care prin natura lor nu pot fi respectate decât de Asigurat.
Asiguratului ori beneficiarului îi sunt opozabile neîndeplinirea de către contractant a obligațiilor în legătură cu contractul de asigurare.
Încheierea contractului de asigurare.
Perioada asigurată este anul agricol, iar contractul de asigurare poate fi încheiat astfel:
– până la data de 15 decembrie, la culturile însămânțate în toamnă, pentru riscurile „Standard”;
– până la data de 1 martie, pentru rodul plantațiilor (vii și pomi) asigurate la grupa de riscuri „Standard”;
– până la data de 31 mai, la culturile de primăvară, pentru riscurile „Standard”;
– până la legarea definitivă a rodului, pentru plantațiile asigurate numai la riscul de „grindină”;
în tot cursul anului agricol, dar cu cel puțin o lună înaintea începerii recoltării culturii respective.
Contractul de asigurare se consideră încheiat când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
- plata anticipată a primei de asigurare sau cel puțin a ratei I din aceasta;
- efectuarea inspecției de risc de către reprezentantul Asigurătorului;
– emiterea poliței de asigurare de către Asigurător și semnarea acesteia atât de Asigurător cât și de Asigurat.
Asigurarea se încheie în baza Cererii de asigurare, Declarației de asigurare, Devizului tehnologic al culturii și planului de situație cu amplasarea culturilor pe sole/tarlale, care fac parte integrantă din contractul de asigurare.
Contractul de asigurare nu produce efecte juridice, chiar dacă a fost semnat, dar nu a fost încasată prima de asigurare integral(sau cel puțin cea dintâi rată a acesteia) și nu s-a efectuat inspecția de risc – necesară și obligatorie pentru declanșarea răspunderii Asigurătorului. Contractul de asigurare nu se poate dovedi prin martori, chiar dacă există început de dovadă scrisă. Înaintea încheierii contractului de asigurare (sau după răsărirea completă a culturii/începerea vegetației, dacă polița s-a întocmit anterior acestora) Asigurătorul va face inspecția de risc, la toate culturile și parcelele indicate pentru asigurare prin Cererea de asigurare și se vor asigura (sau se vor menține în asigurare) numai acelea, care corespund declarațiilor din cerere, îndeplinesc condițiile tehnice pentru riscurile asigurate și au starea de vegetație corespunzătoare perioadei date.
Raportul inspecției de risc va constitui elementul de referință la constatarea și evaluarea daunelor sau la suspendarea răspunderii Asigurătorului pentru anumite culturi sau suprafețe, care nu corespund normelor tehnologice sau condițiilor de asigurare.
Contractul de asigurare cuprinde următoarele elemente: Polița de asigurare, Cererea de asigurare, Declarația de asigurare, Raportul inspecției de risc, Devizele tehnologice ale culturilor asigurate, planul de situație cu amplasarea culturilor pe sole și parcele(cadastrale), condițiile generale și speciale de asigurare (după fiecare caz in parte).
Din aceeași specie de plante se asigură întreaga suprafață cultivată pe exploatație, iar la persoane juridice, cel puțin la nivelul unui trup sau unei ferme, materializate pe un plan de situație sau schița cu amplasarea culturilor.
În cazul în care, după producerea unui eveniment asigurat pentru care s-au acordat despăgubiri, pe terenul în cauză se seamănă aceeași cultură sau alta, aceasta se consideră
asigurată, numai dacă se încheie un alt contract de asigurare aferent suprafeței respective.
Obiectul asigurarii.
Se pot asigura toate culturile agricole – cereale, plante tehnice, plante medicinale și aromatice, leguminoase alimentare, plante de nutreț, cartof și legume, culturi semincere, rodul viilor, pomilor și hameiului, arbuști fructiferi, căpșun, culturile din sere, solarii și răsadnițe, pepinierele, plantațiile de portaltoi.
La culturile cu mai multe recolte pe an se asigură cheltuielile tehnologice necesare pentru întreaga producție anuală. La furaje perene pentru producția de masă verde sau fân, suma asigurată totală se defalcă astfel:
– pentru coasa I- 60 %;
– pentru coasa a II-a – 40 %.
Riscuri asigurate.
Asigurătorul despăgubește producătorii agricoli cu care a încheiat contracte de asigurare, pentru daunele produse culturilor agricole de oricare dintre riscurile menționate mai jos.
Răspunderea Asigurătorului privește numai cheltuielile tehnologice necesare, efectuate pentru producția principală a culturii asigurate, conform devizului tehnologic întocmit și semnat de Asigurat, care este anexat la polița de asigurare.
Asigurătorul despăgubește numai pagubele suferite prin pierderi cantitative ale recoltelor, nu și pagubele calitative ale acestora (cu excepția tutunului la care se despăgubesc și daunele calitative).
Pagubele provocate de alte cauze, cum ar fi bolile și dăunătorii plantelor, nerăsărirea sau rărirea acestora, maturarea excesivă datorată întârzierii recoltatului, nerespectarea tehnologiilor de cultura și altele asemănătoare nu se despăgubesc, chiar dacă sunt în legătură cu efectele factorilor de risc asigurați.
Definirea riscurilor asigurate:
Înghețurile târzii de primăvară sunt fenomene de scădere a temperaturii stratului de aer, de la suprafața solului, sub limita de rezistență biologică a plantelor, după intrarea acestora în perioada de vegetație activă.
Grindina este precipitația, care cade sub formă de granule de gheață de diferite forme și mărimi, singure sau împreună cu ploaie în averse repezi, cu caracter torențial, precedată și însoțită de vânt puternic și descărcări electrice – tunete, fulgere, trăsnete.
Ploile torențiale sunt precipitații de scurtă durată, care dau o cantitate mare de apa într-un interval de timp mic și sunt însoțite de descărcări electrice; ploile torențiale au loc în perioada caldă a anului, în care temperatura aerului a înregistrat valori mari, peste 25°C; intensitatea ploilor torențiale este deosebit de mare (5-10 litri/minut/mp), iar durata invers proporțională cu intensitatea (5-10 minute, rareori până la 30 minute). Acestea produc: spălarea solului din jurul plantelor, dezgolirea rădăcinilor, mâlirea produsă de șuvoaie, deplasarea plantelor cu sau fără pământul din jurul lor, frângerea sau ruperea tulpinilor, lăstarilor, florilor, căderea fructelor, culcarea la pământ a plantelor fără redresare ulterioară.
Furtuna sau vijelia este un fenomen meteorologic determinat de viteze în rafale mari ale vântului(sub 80 km/h) și de schimbări bruște ale direcției acestuia; viteza vântului la rafală poate depăși 20 m/s; adeseori furtunile (vijeliile) sunt însoțite de grindină și ploi torențiale cu acțiuni mecanice asupra culturilor aflate în plină vegetație.
Incendiul este fenomenul de aprindere și ardere a culturilor agricole, provocat de cauze naturale – descărcări electrice(trăsnete).
Alunecările și prăbușirile/surpările de terenuri cultivate sunt fenomene de deplasare a straturilor de sol, pe terenuri în pantă sau limitrofe cursurilor de apă, determinate de precipitații abundente sau defrișări masive, care antrenează și distrug vegetația – culturi sau plantații.
Înghețurile timpurii de toamnă reprezintă scăderea temperaturii aerului de lângă sol sub 0°C, înainte de încheierea normală a ciclului vegetativ sau de ajungere a culturilor la maturitatea de recoltare.
Riscurile Standard cuprind: înghețuri târzii de primavără, grindină, ploi torențiale, furtună/ vijelie, incendiu, alunecări și prăbușiri/surpări de teren, înghețuri timpurii de toamnă, iar riscurile Standard redus cuprind: grindină, ploi torențiale, furtună / vijelie.
Excluderi.
La inspecția de risc nu se va menține în asigurare nici o suprafață:
– pe care culturile nu sunt răsărite sau sunt răsărite parțial, fără densitate normală;
– pe care se plantează o specie sau soi/hibrid de plantă de cultură ce nu este considerată adaptată la zonă;
– pe care s-a inființat o altă cultură decât cea asigurată, fără acceptul Asigurătorului de a menține valabilă asigurarea;
– pe care cultura nu îndeplinește cerințele tehnologice privind înființarea și lucrările de
întreținere, precum și de asolament;
– pe care solicitantul asigurării dovedește incapacitate de a aplica practicile agricole recunoscute la culturile asigurate;
– de pe care cultura a fost distrusă într-o proporție semnificativă și care poate și se recomandă a fi reînființată(cu aceeași sau cu o altă cultură), dar nu a fost reînființată;
– pe care cultura a fost deja dăunată, oricare ar fi cauza dăunării;
– pe care cultura nu garantează randamentul normal, specific speciei și soiului/hibridului asigurat.
Asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru pagube produse într-o perioadă a anului în care, ținând cont de condițiile locale și de gradul de maturare al producției, recoltarea culturilor asigurate trebuia să fie terminată, indiferent de motivele întârzierii recoltării.
Asigurătorul nu acordă despăgubiri dacă paguba putea fi preîntâmpinată de Asigurat. De asemenea, nu se despăgubește paguba sau partea de pagubă care s-a produs din culpa Asiguratului, ca urmare a neaplicării la timp și în condițiile tehnice impuse de specificul culturii, a lucrărilor de întreținere, de protecție fitosanitară, de recoltare și oricăror altor acțiuni menite să preîntâmpine, să reducă sau să limiteze efectul negativ al riscurilor asigurate.
Asigurătorul nu despăgubește:
– nerăsărirea plantelor datorită calitații necorespunzătoare a semințelor;
– daunele provocate de cauze neasigurate, chiar dacă acestea s-au înregistrat în conjuncție cu riscuri asigurate;
– pierderea oricărei părți din producție, datorată echipamentelor de recoltare sau altor cauze, la
recoltarea culturii asigurate;
– pierderile de producție datorate neîntreținerii culturilor conform normelor agrotehnice(boli, daunători și buruieni) sau a incapacității Asiguratului de a recolta cultura ajunsă la maturitate (întârzierea față de perioada optimă de recoltare specifică zonei agricole, culturii și soiului) și
pierderile datorate supramaturării și scuturării recoltelor, încolțirea boabelor în spic;
– daunele înregistrate la părțile vegetative sau florale ale plantelor, cu excepția cazului în care, amploarea daunelor determină reducerea producției;
– orice daună provocată de poluare, radiații, contaminare radioactivă;
– pagube produse de război, invazie, revoluție, rebeliune, insurecție, dictatură militară, conspirație, confiscare, expropriere, naționalizare, rechiziționare, distrugere sau avariere din ordinul oricărei autorități publice;
– pagubele decurgând din măsurile de desființare profilactică a unor culturi sau de carantină fitosanitară dispuse de autoritățile în drept;
– distrugerile provocate de animale și păsări de orice fel;
– distrugerile provocate de om;
– furtul în orice condiții și sub orice formă.
Stabilirea sumei asigurate / Limitele răspunderii.
Suma asigurată se stabilește de către Asigurat împreună cu Asigurătorul, până la nivelul cheltuielilor cu lucrările mecanizate, lucrările manuale și materialele necesare pentru realizarea producției înscrise în contractul de asigurare, denumite în continuare cheltuieli tehnologice (exclusiv cheltuielile de recoltare), conform Devizului tehnologic al culturii asigurate care se anexează și fac parte integrantă din Contractul de Asigurare.
Pentru acoperirea inflației sumele asigurate se pot stabili în valută (situație în care primele de asigurare și indemnizația de despăgubire se pot plăti în aceeași valută sau în lei la cursul de schimb al B.N.R. din ziua efectuării plății) sau, Asiguratul poate cere în scris Asigurătorului majorarea sumei asigurate în contract, situație în care și primele de asigurare se majorează în mod corespunzător.
Solicitarea făcută după ce a intervenit dauna nu va fi luată în considerare.
Dacă suma asigurată este supraevaluată, Asigurătorul nu are obligația de a despăgubi decât dauna constatată la nivelul pagubei reale.
Dacă suma asigurată este subevaluată, Asigurătorul are obligația de a despăgubi numai acea parte a daunei corespunzătoare procentului de acoperire prin asigurare (respectiv maximum suma asigurată).
Perioada de asigurare si de raspundere a asiguratorului.
Asigurarea intră în vigoare la ora “24:00” a celei de-a treia zi de la data încheierii contractului de asigurare și plății în contul Asigurătorului (prin Chitanță fiscală sau Ordin de plată vizat de bancă) a valorii integrale sau, după caz, a ratei I a primei de asigurare și în orice caz, după efectuarea inspecției de risc.
În funcție de riscurile asigurate, răspunderea Asigurătorului începe:
– la culturile înființate prin semănat, pentru riscurile – grindină, ploi torențiale, furtuni, alunecări și prăbușiri/surpări de teren, incendiu – după răsărirea completă a culturilor;
– la culturile răsădite, pentru riscurile – grindină, ploi torențiale, furtuni, alunecări și prăbușiri/surpări de teren, incendiu – după plantarea și prinderea răsadurilor;
– la culturile înființate prin semănat/răsădit, pentru riscul – îngheț târziu de primăvară – după data medie calendaristică de înregistrare a ultimului îngheț, înscrisă în caracterizarea climatică a zonelor și localităților;
– la rodul viilor, pentru grupa de riscuri „standard” din momentul apariției lăstarilor cu
inflorescențe vizibile, iar la rodul pomilor, pentru grupa de riscuri „standard” înaintea legării rodului, începând cu faza de butoni florali(în stadiul de boboci colorați);
– la rodul viilor și pomilor, când se asigură numai pentru riscul „grindină”, după legarea definitivă a rodului, iar la hamei, după înflorire;
– pentru contractele încheiate la cererea Asiguratului înainte de răsărirea culturilor, respectiv înainte de declanșarea vegetației la plantații de vii și pomi, răspunderea Asigurătorului începe, numai pe baza inspecției de risc, efectuată după răsărirea culturilor și respectiv, după declanșarea vegetației la plantații.
În funcție de riscurile asigurate, răspunderea Asigurătorului încetează:
– pentru riscul de “îngheț timpuriu de toamnă” la data medie calendaristică de înregistrare a primului îngheț, înscrisă în caracterizarea climatică a zonelor și localităților;
– pentru celelalte riscuri asigurate: la culturile semănate/răsădite din momentul recoltării în cadrul perioadei optime tehnologice de recoltare, specifice zonei agricole, culturii și soiului, iar la rodul viilor, pomilor și hameiului odată cu culesul la maturitatea tehnologica de recoltare;
– odată cu plata despăgubirii, în cazul distrugerii totale a culturii de către riscuri asigurate;
– odată cu distrugerea culturii din orice alte cauze, neasigurate.
În toate cazurile Asigurătorul este absolvit de obligația acordării de despăgubiri dacă Asiguratul, nerespectând perioada optimă de recoltare a culturii, a suferit daune și diminuări de recoltă în urma producerii evenimentelor asigurate.
În situația când o parte din culturile agricole este distrusă sau vătămată de riscurile asigurate sau din orice altă cauză, înaintea intrării în vigoare a contractului de asigurare sau înaintea începerii răspunderii Asigurătorului, primele de asigurare plătite, aferente suprafețelor distruse sau vătămate, se restituie Asiguratului (mai puțin cheltuielile de administrare ale Asigurătorului până în acel moment), Asigurătorul neavând obligația de a despăgubi. Dacă întreaga suprafață asigurată a suferit asemenea fenomene, odată cu restituirea primelor, contractul de asigurare se reziliază de drept.
Acoperirea teritoriala.
Se asigură culturile agricole, rodul viilor, pomilor fructiferi și hameiului numai pe teritoriul României.
Stabilirea si plata primelor de asigurare.
Determinarea cuantumului primei de asigurare
Prima tarifară, pe baza căreia se calculează prima de asigurare, reprezintă un anumit procent din suma asigurată, stabilit în funcție de specificul culturii, gradul de sensibilitate al acesteia la factorii de risc asigurați, evoluția daunelor datorate efectului acestor factori în zona respectivă, felul asigurării și riscurile asigurate.
Prima de asigurare se stabilește la nivelul anului agricol, indiferent de data încheierii asigurării.
Nu se pot emite pretenții de despăgubire, dacă nu s-au achitat primele de asigurare la scadența stabilită prin contractul de asigurare. Asigurătorul are obligația de a-i reaminti Asiguratului datele de scadență ale primelor de asigurare.
Primele de asigurare se pot achita integral la încheierea contractului de asigurare sau în rate, în numerar pe baza de chitanță sau prin ordin de plata în contul Asigurătorului.
Modul de plată al primelor de asigurare.
Asigurații care optează, în contractul de asigurare, pentru plata în rate a primelor de
asigurare, vor avea în vedere următoarele termene și procente :
– rata I-a, la încheierea contractului de asigurare, 50% din volumul total al primelor aferente culturilor asigurate;
– rata a II-a, în termen de o lună de la data achitării primei rate, 30% din volumul total al primelor de asigurare;
– rata a III-a, în termen de o lună de la data achitării ratei a II-a , restul primelor de asigurare.
Mărimea avansului, numărul și eșalonarea ratelor se pot stabili și în funcție de data începerii răspunderii Asigurătorului și durata perioadei asigurate; la contractele încheiate pentru suprafețe mari primele se pot plăti chiar și în rate lunare, ultima rată cel mai târziu cu o lună înaintea începerii recoltării.
Dacă o cultură este asigurată pentru un interval de timp ce reprezintă mai puțin de 3 luni până la recoltare, ratele de primă se vor eșalona corespunzător.
În cazul unei asigurări încheiate doar cu o 30 zile înainte de recoltare, prima de asigurare se va achita integral la încheierea contractului.
În cazul plății în rate a primelor de asigurare, nerespectarea termenelor de plată scadente prevăzute în contractul de asigurare atrage după sine, în mod tacit, rezilierea contractului și exonerarea de răspundere a Asigurătorului inclusiv pentru ratele de primă încasate până la acea dată, perioadă în care contractul a fost în vigoare.
La solicitarea scrisă, justificată a Asiguratului, Asigurătorul poate accepta o amânare a plății unei rate de primă, ulterioare celei dintâi, amânare ce nu poate depăși 30 zile față de data scadenței, perioada în care răspunderea Asigurătorului se suspendă. Asiguratul trebuie să solicite în scris Asigurătorului repunerea contractului în vigoare, repunere care se face în condițiile stabilite de Asigurător după efectuarea unei noi inspecții de risc și plata de către Asigurat a ratei în cauză.
În cazurile în care, la inspecția de risc se constată că, pe perioada suspendării contractului de asigurare, condițiile existente la data încheierii asigurării s-au modificat, a crescut gradul de risc sau au apărut riscuri suplimentare, Asigurătorul este îndreptățit să rezilieze contractul.
Orice daună, apărută pe timpul cât contractul de asigurare este suspendat, chiar dacă este produsă de riscuri asigurate, nu angajează răspunderea Asigurătorului.
Neplata ratei de primă la noua scadență, stabilită cu prilejul repunerii în vigoare a contractului de asigurare, atrage rezilierea de drept a acestuia, Asigurătorul fiind exonerat de orice răspundere.
Termenul de suspendare pentru plata ratelor de primă se acordă o singură dată pe perioada de valabilitate a asigurării, indiferent de numărul ratelor.
Bonificații și reduceri la primele de asigurare.
Asigurații care mențin raporturile cu Asigurătorul mai mulți ani consecutivi, dacă o parcelă asigurată (indiferent de cultură) este liberă de daune (nu are pagube datorate efectului riscurilor asigurate) un an, începând cu al doilea și următorii ani consecutivi liberi de daune, prima de asigurare completă (10/10), aferentă culturilor înființate pe acea parcelă, se reduce cu câte o zecime, până la maximum 3/10 din prima tarifară. Dacă se înregistrează un an cu daune, în mod automat, în anul următor acestuia, prima de asigurare revine la 10/10 din prima tarifară, fără nici un fel de reduceri.
Asigurații care plătesc primele de asigurare integral la încheierea contractului, pot beneficia de o reducere cu până la 10% din tarifele de primă, cu condiția încheierii contractului de asigurare până la data de 15 decembrie pentru culturi de toamnă și până la data de 31 mai pentru culturi de primăvară și plantații de vii și pomi.
Asigurații care încheie contracte de asigurare pentru culturi agricole pe suprafețe mai
mari de 500 ha pot beneficia de o reducere de până la 10% din tarifele de primă.
Totalitatea bonificațiilor acordate nu poate depăși 30% din prima tarifară.
Obligatiile asiguratului / Contractantului.
Asiguratul este obligat să anunțe pagubele la unitatea teritorială cea mai apropiată a Asigurătorului, înăuntrul unui termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la data producerii evenimentului asigurat, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, prin fax sau prin prezentarea la sediul unității teritoriale a Asigurătorului. Anunțul trebuie transmis după modelul anexat la contractul de asigurare și completat cu toate datele necesare, pentru ca Asigurătorul să poată efectua în timp util și corect constatarea și evaluarea daunelor. În caz de litigii Asiguratul trebuie să facă dovada anunțului.
Dacă Asiguratul exagerează procentul de daune estimat, iar Asigurătorul efectuează cheltuieli nejustificate, legate de procedurile necesare evaluării pagubelor, procentul real înscriindu-se sub franșiză, aceste cheltuieli se suportă de către Asigurat.
Asiguratul are obligația de a dovedi că până la producerea pagubei, a întreținut culturile în bune condiții, a respectat și aplicat la timp toate regulile agrotehnice prevăzute în tehnologia culturii și a luat măsuri de prevenire a efectului negativ al riscurilor asigurate.
Asiguratul are obligația de a lua toate măsurile impuse și posibile pentru reducerea sau limitarea pagubei, apelând la organele locale de intervenții potrivit situației(incendiu, inundație) și apoi, să întreprindă toate lucrările de îngrijire pentru dezvoltarea în continuare a plantelor afectate, care se impun potrivit conjuncturii de moment. Intervențiile și măsurile luate de Asigurat, menite să limiteze sau să micșoreze paguba, se iau pe seama Asigurătorului și în cadrul sumei asigurate.
Până la constatarea pagubei, Asiguratul nu are dreptul de a efectua lucrări de distrugere a culturilor agricole care au suferit daune(arat, discuit, schimbarea destinației culturii, dat foc sau ridicat paiele, cocenii sau altele asemănătoare, precum și recoltatul culturii afectate) fără acordul Asigurătorului. În astfel de cazuri, Asiguratul trebuie să transmită anunțul de daună în cel mult 24 ore de la eveniment, pentru ca Asigurătorul să poata efectua în timp util constatarea daunei. Nerespectarea obligației de mai sus exonerează Asigurătorul de plata despăgubirii.
Asiguratul are obligația de a crea condiții de verificare în teren a culturilor asigurate și să faciliteze reprezentantului Asigurătorului accesul la actele și evidențele necesare pentru determinarea corectă a mărimii valorii daunei și stabilirea dreptului la despăgubire. Asigurătorul are dreptul de a verifica, prin reprezentanții săi, modul în care culturile asigurate sunt întreținute și dacă stadiul lor de dezvoltare corespunde fenofazei date, pe toată perioada de valabilitate a contractului de asigurare.
Asiguratul are obligația să conserve dreptul de regres al Asigurătorului împotriva eventualilor vinovați de producerea pagubei.
Dacă Asiguratul nu respectă obligațiile prevăzute mai sus și din această cauză riscul Asigurătorului se majorează sau nu mai este posibilă o constatare corectă a nivelului daunei sau al despăgubirii, Asigurătorul poate refuza plata despăgubirii.
Asiguratul are obligația să pună la dispoziția Asigurătorului toate documentele încheiate de către Comisia de constatare – evaluare a calamităților naturale, altele decat cele aferente riscurilor asigurate
Obligatiile asiguratorului.
Asigurătorul are obligația da a-i reaminti Asiguratului datele scadente ale primei de asigurare.
Asigurătorul se obligă să plătească despăgubiri Asiguratului, în cazul în care acesta și-a plătit la termen ratele de primă scadente până la producerea evenimentului asigurat, anunțul de daune a fost făcut și transmis la timp, dacă dauna este reală și paguba a fost constatată efectiv de reprezentantul Asigurătorului (expertul neutru, după caz), conform prevederilor care urmeaza mai jos.
Constatarea, evaluarea si plata despagubirii / Indemnizatiei de asigurare.
Constatarea și evaluarea daunelor este făcută de Asigurător, printr-un cadru tehnic de specialitate (expert), în urma anunțului de daună primit, în prezența Asiguratului sau a împuternicitului acestuia.
Reprezentantul ASTRA ASIGURARI S.A. (expertul tehnic) trebuie:
– să verifice data la care s-a produs evenimentul;
– să controleze exactitatea descrierilor și declarațiilor care rezultă din documentele contractuale, acordând o atenție deosebită mărimii și limitelor parcelelor asigurate, precum și cantității de produse înscrise în poliță, folosindu-se de planurile cadastrale referitoare la suprafețele parcelelor asigurate, pe care Asiguratul însuși este obligat să le pună la dispoziția sa;
– să constate regularitatea amplasării mostrelor, lăsate de Asigurat, conform înțelegerii cu Asigurătorul la data comunicării anunțului de daună;
– să constate stadiul de maturizare a produsului;
– să procedeze la estimarea și cuantificarea daunelor, conform Normelor tehnice și formularelor tip emise de Asigurător.
Dacă Asiguratul nu este de acord cu modul de evaluare a daunei de către Asigurător, poate solicita o noua evaluare, menționând acest lucru în Procesul verbal de constatare a pagubelor, situație în care Asigurătorul va recurge la expertiza neutră – efectuată de experți de specialitate autorizați în prezența reprezentanților celor două parți – aceasta constituind singura probă opozabilă și, în baza căreia, Asigurătorul va plăti Asiguratului despăgubirea. Cheltuielile ocazionate de expertiza neutră se suportă, după caz, de partea căreia i se infirmă rezultatul primei evaluări sau pretențiile nejustificate.
În cazul în care procentul definitiv de daună nu poate fi stabilit la prima evaluare, cultura respectivă se poate lăsa "sub observație" până la stabilirea pierderilor reale. Asigurătorul nu despăgubește pierderile de producție cauzate de incapacitatea Asiguratului de a întreține cultura în perioada în care aceasta a rămas sub observație.
La culturile lăsate "sub observație" constatarea definitivă a daunelor se face întotdeauna înaintea recoltării culturii, prin evaluare în câmp.
Constatarea daunei nu înseamnă și recunoașterea pretenției de despăgubire.
Pentru riscurile asigurate: grindină, ploi torențiale, furtună/vijelie, înghețuri târzii de primăvară și timpurii de toamnă, pe lângă constatările directe, reprezentantul Asigurătorului și dupa caz, expertul neutru, vor avea în vedere și buletinele dispeceratelor zonale de meteorologie și hidrologie; de asemenea, în cazul incendiilor se vor avea în vedere și concluziile formației de pompieri care a participat la lichidarea incendiului și, după caz, ale poliției.
În cazul distrugerii totale a unei culturi pe terenuri care pot fi reînsămânțate ori replantate cu aceeași sau cu o altă cultură, stabilirea cuantumului despăgubirii se face la nivelul cheltuielilor tehnologice de producție efectuate până în momentul distrugerii, din care
se scade valoarea îngrășămintelor, amendamentelor, pesticidelor și a lucrărilor cu efect remanent pentru noua cultură și franșiza înscrisă în poliță.
In cazul distrugerii totale a unei culturi pe terenuri care, datorită timpului înaintat, nu mai pot fi reînsămânțate ori replantate cu aceeași sau o altă cultură, valoarea despăgubirii se stabilește la nivelul cheltuielilor tehnologice de producție, efectuate până în momentul distrugerii culturii, corespunzătoare fazei tehnologice, din care se scade franșiza înscrisă în poliță.
In cazul culturilor agricole afectate parțial de efectul distructiv al riscurilor asigurate, gradul de daunare se stabilește astfel:
– când producția parcelei, anterior daunei, este mai mică decât cea înscrisă în contractul de asigurare, gradul de dăunare se stabileste prin raportarea producției distruse de riscurile asigurate la producția înscrisă în contract;
– când producția parcelei, anterior daunei, este mai mare decât cea înscrisă în contractul de asigurare, gradul de dăunare se stabilește prin raportarea producției distruse de riscurile asigurate la producția anterioară daunei.
Stabilirea cuantumului despăgubirilor se face proporțional cu gradul de dăunare a producției, raportat la cheltuielile tehnologice de producție efectuate până la data constatării definitive a daunei (fără a depăși suma asigurată) din care se scade franșiza.
În cazul asiguraților care au beneficiat de alocații bugetare și subvenții pentru culturi (la semințe, apa de irigat etc.) cheltuielile tehnologice de producție admise pentru despăgubire se diminuează cu cuantumul alocațiilor și subvențiilor respective.
Dacă, la momentul expertizării daunei, se constată că suprafața unei culturi este mai mare decât cea asigurată, suma asigurată pe ha se reduce proporțional cu raportul dintre suma asigurată totală și suprafața efectivă a culturii.
Modul cum funcționează franșiza în cazul producerii daunelor:
– pagubele însumate până la nivelul franșizei, nu se despăgubesc;
– solicitarea Asiguratului privind reducerea tarifului de primă este admisă numai în corelare cu
franșiza corespunzătoare cotei de primă solicitate, prin aplicarea coeficienților de ajustare a cotației de primă în funcție de franșiză;
– în toate cazurile, franșiza se calculează ca procent din suma asigurată (cheltuielile tehnologice planificate prin Devizul tehnologic al culturii), numai pentru suprafața solei sau parcelei afectate de riscurile asigurate.
Nici un alt document constatator de daune, întocmit fără acceptul scris și participarea efectivă a Asigurătorului nu va fi luat în considerare și nu va putea determina plata despăgubirii.
Despăgubirea ce se plătește Asiguratului de către Asigurător, în cazul daunelor provocate ca urmare a producerii riscurilor asigurate, nu poate depăși cuantumul pagubei și nici suma asigurată.
La contractele de asigurare, care au ca obiect culturi agricole ce constituie garanții pentru bănci în vederea obținerii unor credite, cu menționarea expresă în Poliță a cesionarii drepturilor de despăgubire în favoarea creditorului, în caz de daună Asigurătorul plătește despăgubirea cuvenită direct creditorului până la concurența valorii dreptului său, iar Asiguratului i se plătește numai eventuala diferență.
Plata despăgubirilor cuvenite Asiguratului se face în cel mult 30 zile de la constatarea definitivă a daunei și numai după punerea la dispoziția Asigurătorului a documentelor justificative pentru cheltuielile tehnologice de producție efectuate, în baza Procesului verbal de constatare a pagubelor, însușit și semnat de către Asigurat (împuternicitul acestuia).
Asigurătorul are dreptul să amâne plata despăgubirii dacă, în legătura cu dauna, a fost
instituită împotriva Asiguratului o anchetă sau o procedură penală, până la finalizarea anchetei sau procedurii.
Până la plata efectivă a despăgubirii, Asiguratul are obligația să-și achite ratele de primă, scadente până la acea dată conform contractului. La plata despăgubirii se vor compensa primele neajunse la scadență cu despăgubirea cuvenită Asiguratului.
După fiecare despăgubire acordată, pe perioada desfășurării contractului de asigurare, suma asigurată se reduce proporțional cu dauna acoperită.
În situația în care Asiguratul nu poate face dovada pretențiilor sale, Asigurătorul poate utiliza, ca bază de calcul, devizele tehnologice pe culturi elaborate de instituțiile de cercetare de profil. Asemenea date pot fi utilizate și în cazul în care Asigurătorul, prin specialiștii săi sau experții atrași, apreciază nivelul și volumul cheltuielilor tehnologice efectuate de Asigurat la culturile afectate, ca fiind nereale.
Prin plata despăgubirii se sting orice pretenții ale Asiguratului sau, după caz, ale beneficiarului asigurării, față de Asigurător, în legătură cu dauna respectivă.
Dacă pentru aceleași produse există mai multe asigurări, Asiguratul trebuie să comunice fiecărui Asigurător celelalte contracte încheiate. În caz de daună, Asiguratul trebuie să anunțe toți Asigurătorii și să ceară fiecăruia dintre ei, indemnizația de despăgubire conform respectivului contract, în mod automat.
Atunci când suma tuturor indemnizațiilor de despăgubire – excluzând sumele datorate de asiguratorii insolvenți – depășesc cuantumul daunei, Asigurătorul este dator să plătească numai cota sa proporțională, în raport cu indemnizația de despăgubire, calculată conform prevederilor propriului contract, excluzând orice răspundere solidară cu ceilalți asigurători.
Subrogarea si dreptul de regres al asiguratorului.
În limita despăgubirilor plătite Asiguratului, ASTRA ASIGURĂRI.S.A. este subrogată în toate drepturile Asiguratului contra terțelor persoane răspunzătoare de producerea și mărirea pagubelor.
Asiguratul răspunde pentru prejudiciile aduse Asigurătorului prin acte care ar impiedica realizarea dreptului de regres.
Dacă Asiguratul renunța la dreptul de regres sau dacă din vina lui exercitarea acestui drept nu mai este posibilă, ASTRA ASIGURĂRI S.A. are dreptul să nu plătească despăgubirea, până la limita sumei reprezentând dreptul de regres. Dacă plata a fost deja efectuată, Asiguratul este obligat să restituie această sumă din despăgubirea acordată de societatea de asigurari.
Modificarea contractului de asigurare.
Asiguratul are obligația să comunice imediat Asigurătorului, orice modificare intervenită în legătură cu obiectul asigurării, datele luate în considerare la încheierea poliței, redestinarea culturilor, precum și schimbarea împrejurărilor esențiale privind posibilitatea producerii riscurilor acoperite prin contractul de asigurare.
În cadrul perioadei asigurate, înainte de producerea unor daune, Asiguratul poate solicita introducerea/scoaterea din asigurare a unor culturi sau riscuri; în acest caz, pe baza cererii Asiguratului și a unei noi inspectii de risc, se va încheia un act adițional la contractul inițial, cu o nouă sumă asigurată și o primă recalculată, repartizată corespunzător pe termenele de plată din polița inițială.
Încetarea, denuntarea si rezilierea contractului de asigurare.
Dacă Asigurătorul constată că Asiguratul a declarat în Cererea de asigurare(anexa la contractul de asigurare), date esențiale în determinarea mărimii riscului, care nu s-au evidențiat la inspecția de risc sau că acestea au suferit unele modificări pe parcursul derulării contractului, pe care Asiguratul nu le-a comunicat Asigurătorului, se procedează astfel:
– înainte de producerea evenimentului asigurat:
a) dacă se impune o reducere a sumei asigurate și respectiv a primei de asigurare, aceasta se recalculează începând cu data constatării situației reale;
b) dacă se impune o majorare a primei de asigurare de la data la care au intervenit modificările, aceasta se face proporțional cu raportul între primele stabilite și plătite și primele care ar fi trebuit plătite conform tarifului, dacă s-ar fi cunoscut situația reală. În aceste cazuri, polița rămâne în vigoare până la expirarea asigurării, cu suma asigurată diminuată;
c) dacă cunoscând exact riscurile reale, Asigurătorul nu ar fi încheiat asigurarea, contractul se reziliază de drept, fără obligația de a restitui primele încasate până la acea dată;
d) dacă cunoscând noile împrejurări și de la data acționării acestora asigurarea nu mai este posibilă, contractul va fi reziliat, iar primele plătite ulterior rezilierii contractului se vor restitui Asiguratului (mai puțin cheltuielile de administrare ale Asigurătorului până la data respectivă).
– după producerea evenimentului asigurat, Asigurătorul are dreptul de a reduce despăgubirea cuvenită proporțional cu raportul dintre primele plătite și cele care ar fi trebuit plătite față de condițiile reale de risc.
Dacă se constată reaua credință a Asiguratului, în cazurile prevazute mai sus la literele c) si d), Asigurătorul, după caz, va rezilia contractul și va refuza plata despăgubirii.
Parțile pot denunța contractul de asigurare, pentru cauze neimputabile celeilalte părți, oricând pe parcursul valabilității acestuia, prin notificare scrisă transmisă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la domiciliul/sediul cunoscut al părții notificate. Încetarea contractului, ca efect al denunțării, devine efectivă după 5 zile calendaristice, calculate de la data înscrisă pe confirmarea de primire.
Contractul de asigurare poate fi reziliat unilateral, pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale, prin notificare scrisă, transmisă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la domiciliul/sediul cunoscut al părții notificate.
Încetarea contractului, ca efect al rezilierii, devine efectivă începând cu ora “24:00” a datei înscrise pe confirmarea de primire.
Rezilierea opereaza fără punerea în întârziere și fără intervenția instanței judecătorești.
În cazul rezilierii contractului de asigurare, pervederile acestuia se aplică pentru toate cazurile de daună produse înainte de denunțare sau reziliere, până la lichidarea definitivă a acestora.
Forta majora..
În cazul în care intervine forța majoră, care în contextul prezentului contract reprezintă
evenimentul extraordinar, imprevizibil și imposibil de înlăturat prin voința și forța umană, care produce efecte daunătoare în domeniul culturilor agricole, nici una din părțile prezentului contract nu este răspunuzătore una față de cealaltă pentru prejudiciile provenite.
Părțile sunt obligate, ca în cazul apariției unui astfel de fenomen să-l notifice celeilalte în termen de cinci zile calendaristice, iar în cazul în care acesta se prelungește mai mult de
cincisprezece zile, părțile pot rezilia contractul, fără nici o responsabilitate una față de cealaltă.
Partea care invocă forța majoră este obligată să prezinte celeilalte părți un document cu valoare opozabilă, obținut de la o autoritate competentă în domeniu, pentru a face opozabilă cererea părții.
Instantele competente.
Orice litigiu decurgând din sau în legatură cu contractul de asigurare, inclusiv referitor la validitatea, interpretarea, executarea ori rezilierea acestuia, se va soluționa pe cale amiabilă sau în cazul în care acest lucru nu este posibil, de către instanțele de judecată competente din România de pe raza unității teritoriale unde s-a încheiat asigurarea.
Dispozitii finale.
Prezentele condiții generale se completează cu prevederile legale în vigoare privitoare la asigurări și după caz, cu cele ale condițiilor suplimentare de asigurare.
Dreptul de a pretinde despăgubiri pentru pagube produse de riscurile asigurate și acoperite în baza prezentelor condiții de asigurare, se prescrie în termen de 2 ani de la data producerii daunei.
Cei care obțin sau încearcă, prin orice mijloace, să obțină pe nedrept despăgubiri de asigurare sau înlesnesc asemenea fapte, sunt decăzuți din dreptul la despăgubire și se pedepsesc potrivit legii penale, ori de câte ori fapta întrunește elementele unei infracțiuni.
În cazul în care, cu referire la riscul asigurat, a fost începută împotriva Asiguratului cercetarea și/sau urmărirea penală de către organele abilitate, ori s-a început procesul penal, ASTRA ASIGURĂRI S.A. este îndreptățită să amâne plata despăgubirii până la finalizarea urmăririi penale, respectiv a pronunțării sentinței definitive și irevocabile.
Prezentele condiții de asigurare fac parte integrantă din Contractul de asigurare.
3.2. Evaluarea pagubelor la culturile agricole destinate exportului
Definiții.
În cuprinsul contractului de asigurare la care prezentele Condiții generale de asigurare sunt anexate, termenii precizați mai jos vor avea înțelesul care urmează:
Anexe: Condiții, cererea-chestionar, condiții de asigurare speciale, specificație, clauze speciale, acte adiționale, addendum-uri, suplimente de asigurare, alte documente conținând reglementări/precizări ce completează Polița;
Asigurat: persoana denumită în Poliță, care are un contract de asigurare încheiat cu Asigurătorul; termenul incluzand:
a) prepușii și/sau reprezentanții Asiguratului, în timp ce acționează în această calitate;
b) persoanele pentru care Asiguratul este obligat să răspundă potrivit legii.
Asigurare: raportul juridic, transpus în Poliță, prin care Asigurătorul preia riscul ca Asiguratul să provoace un prejudiciu;
Asigurător: SC Asigurare-Reasigurare ASTRA SA;
Autovehicul: vehicul folosit de Asigurat pentru transport, destinat transportului terestru (cu excepția celui care circulă pe șine), echipat cu motor de propulsie, care se deplasează prin mijloace proprii și, conform legii, este supus înmatriculării; termenul se referă strict la vehicule dotate cu capacitate pentru transport mărfuri: autocamion și, prin extindere, remorcă/semiremorcă;
Beneficiari: beneficiarii desemnați de persoana prejudiciată sau în lipsa acestora, moștenitorii
legali ai persoanei prejudiciate, îndreptățiți să primească despăgubirea în acord cu Polița;
Bunuri: bunurile/marfa preluate în custodie de Asigurat în vederea transportului acestora, în baza contractului de transport de mărfuri pe șosele încheiat cu titlu oneros;
Cheltuieli suplimentare:
a) cheltuielile rezonabil efectuate pentru limitarea sau prevenirea producerii prejudiciului asigurat, în limita sumei menționată în Poliță drept limită a răspunderii pentru perioada asigurată;
b) cheltuielile de expertiză și de judecată când Asiguratul a fost obligat la despăgubiri într-o acțiune civilă;
Condiții: prezentele condiții generale privind asigurarea de răspundere a transportatorului rutier pentru mărfurile transportate în trafic rutier internațional pe șosele;
Contractant al asigurării (denumit în cele ce urmează Contractant): persoana care încheie contractul de asigurare pentru Asigurat și se obligă față de Asigurător să plătească prima de asigurare, termenul incluzand și:
a) în cazul Contractantului persoană juridică:
a.1) prepuși și reprezentanții Contractantului, în timp ce acționează în această calitate;
a.2) persoanele pentru care Contractantul este obligat să răspundă potrivit legii;
b) în cazul Contractantului persoană fizică:
b.1) persoanele pentru care Contractantul este obligat să răspundă potrivit legii,
b.2) soțul (soția) ori persoane aflate în întreținerea Contractantului sau care locuiesc împreună cu acesta;
Convenția CMR: Convenția privind contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele, C.M.R., semnată la Geneva la 19 mai 1956, astfel cum a fost modificată prin Protocolul din 5 mai 1978;
Daună parțială:
a) avarierea/distrugere a Bunurilor în așa măsură încât refacerea acestora prin reparații/recondiționări / înlocuiri sau utilizarea resturilor este posibilă, prețul acestei refaceri fiind mai mic decât valoarea specifică a bunului la data producerii evenimentului asigurat, sau
b) pierderea de calitate (deprecierea) a Bunurilor rămase după producerea evenimentului asigurat și care diminuează valoarea acestora;
Daună totală:
a) avariere/distrugere/pierdere în întregime a Bunurilor, fără resturi ce se mai pot valorifica;
b) avariere/distrugere/pierdere a Bunurilor, astfel încât refacerea/reparația/recondiționarea este
imposibilă;
c) avariere/distrugere/pierdere a Bunurilor astfel încât refacerea/reparația/recondiționarea, deși posibilă, se poate face cu un preț ce depășește sau este egal cu valoarea Bunurilor stabilită conform art. 23 din Convenția CMR;
Despăgubire: suma dintre valoarea prejudiciului asigurat și cheltuileile suplimentare, diminuată cu:
a) orice prime restante aferente Poliței (prime cu scadențe anterioare acordării despăgubirii);
b) primele datorate (cu scadențe ulterioare acordării despăgubirii) în baza Poliței până la
sfârșitul perioadei asigurate (această diminuare se aplică sau nu, în funcție de opțiunea Asigurătorului);
c) franșiza prevăzută în Poliță;
d) orice alte sume, conform Poliței;
Eveniment asigurat: manifestarea sau începutul manifestării prejudiciului asigurat, dacă aceasta:
– se produce în perioada asigurată, și este generată de o cauză apărută în perioada asigurată a Poliței sau în perioada asigurată a poliței reînnoite; se consideră unul și același eveniment asigurat:
a) o serie de evenimente asigurate concretizate într-un același prejudiciu asigurat;
b) un singur eveniment asigurat concretizat în mai multe prejudicii asigurate;
Franșiză: parte din prejudiciul asigurat, suportată de Asigurat;
Furt:
a) furt prin efracție sau prin acte de tâlhărie;
b) urmările furtului sau tentativei de furt, așa cum a fost acesta precizat mai sus la punctul a) de mai sus;
Împrejurări esențiale privitoare la asigurare: cele înscrise în cererea-chestionar anexă la Poliță, dacă aceasta există;
Măsuri minimale:
a) măsuri minimale de protecție pe durata staționării autovehiculului: portierele sunt închise cu cheia,
geamurile sunt ridicate la maximum, prelata este fixată la locul ei, toate căile de acces sunt închise cu cheia, nici o cheie nu se afla in interiorul autovehiculului;
b) măsuri minimale de protecție pe durata circulației autovehiculului: prelata este fixată la locul ei, toate căile de acces în incinta în care este transportată marfa sunt asigurate cu lacăt;
Măsuri suplimentare: autovehicululul este parcat într-o parcare amenajată sau este păzit sau se găsește într-un loc împrejmuit, supravegheat ori închis cu cheia;
Pază : supraveghere activă și permanentă a vehiculului rutier, de natură să permită identificarea oricărei tentative de furt și să i se poată face față fără întârziere;
Părți: Asiguratul, Contractantul, Asigurătorul;
Poliță: contractul de asigurare (document scris, eliberat de Asigurător, care atestă contractarea
asigurării); termenul include și toate documentele anexate/atașate contractului de asigurare (condiții de asigurare etc.).
Poliță reînnoită: poliță care îndeplinește, cumulativ, următoarele condiții:
a) acoperă prin asigurare răspunderea din Poliță;
b) este încheiată pentru Asiguratul din Poliță;
c) are ca perioadă asigurată o perioadă anterioară celei din Poliță, fără să existe vreun interval de timp între această perioadă anterioară și perioada asigurată a Poliței;
Primă de asigurare: suma datorată de Asigurat/Contractant pentru intrarea/menținerea în vigoare a asigurării;
Prejudiciu asigurat: dauna (totală sau parțială) produsă prin avarierea/distrugerea/pierderea Bunurilor;
Persoana prejudiciată: persoana care a suferit un prejudiciu cauzat de Asigurat și este în drept să primească despăgubiri de la acesta ori în numele acestuia;
Staționare: imobilizarea în orice loc a unui vehicul rutier, cu sau fără prezența conducătorului
auto;
Terorism: act incluzând (dar fără a se limita la) folosirea forței sau violenței și/sau a amenințării cu folosirea acesteia, al oricărei persoane sau grup(uri) de persoane, fie acționând
individual fie în numele sau în legătură cu orice organizație(ii) ori guvern(e), comis în scopuri politice, religioase, ideologice, etnice sau similare, incluzând intenția de a influența orice guvern și/sau de a induce frica în public sau în o parte a acestuia;
Dispozitii generale.
În baza Poliței și în schimbul încasǎrii primelor de asigurare, Asigurătorul se obligǎ, la producerea unui eveniment asigurat, sǎ acorde despǎgubiri potrivit Poliței.
Prin acordul scris al Asiguratului și Asigurătorului sau Contractantului și Asigurătorului, Polița poate fi completată/modificată.
Orice declarații făcute de Contractant la încheierea Poliței, pe parcursul valabilității acesteia sau în legătură cu acordarea de despăgubiri se consideră ca fiind declarații ale Asiguratului.
Prezumția că declarațiile și răspunsurile Asiguratului/Contractantului din cererea-chestionar sunt adevărate, precum si respectarea riguroasă și îndeplinirea de către Asigurat/Contractant a obligațiilor prevăzute în Poliță, constituie condiții care vor precede orice răspundere ce revine Asigurătorului.
Încheierea politei.
Asigurarea se consideră încheiată în momentul în care sunt îndeplinite cumulativ, următoarele condiții:
a) Polița a fost semnată de către Asigurat/ Contractant și de către Asigurător;
b) Asigurătorul a încasat prima de asigurare (sau cea dintâi rată din aceasta) ori a primit copia ordinului de plată vizat de banca la care Asiguratul/ Contractantul are contul de disponibil.
Obiectul asigurarii.
Obiectul asigurării îl consituie răspunderea Asiguratului, în calitate de transportator rutier, pentru mărfurile transportate în trafic internațional.
Asigurarea acoperă și cazurile în care transporturile sunt efectuate de către state sau de către instituții ori organizații guvernamentale și care intră în domeniul de aplicare a Convenției CMR.
Prejudicii asigurate.
Prejudiciile asigurate sunt cele care derivă din prevederile art. 17 și art. 23 din Convenția CMR, după cum urmează:
ARTICOLUL 17:
1. Transportatorul este răspunzător pentru pierderea totală sau parțială sau pentru avarierea mărfii, produse între momentul primirii mărfii și cel al eliberării acesteia.
2. Transportatorul este exonerat de această răspundere dacă pierderea, avaria sau depășirea termenului de livrare au avut drept cauză o culpă a persoanei care are dreptul să dispună de marfă, un ordin al acesteia nerezultând dintr-o culpă a transportatorului, un viciu propriu al mărfii sau circumstanțe pe care transportatorul nu putea să le evite și ale căror consecințe nu
le putea preveni.
3. Transportatorul nu poate invoca, pentru a fi exonerat de răspundere, nici defecțiunea vehiculului pe care-l folosește pentru efectuarea transportului, nici culpa persoanei de la care a închiriat vehiculul sau a prepușilor acesteia.
4. Ținând cont de articolul 18 paragrafele 2 până la 5 din Convenția C.M.R., transportatorul este exonerat de răspundere dacă pierderea sau avaria rezultă din riscurile particulare inerente uneia sau mai multora dintre următoarele fapte:
a) folosirea de vehicule descoperite, fără prelate, dacă această folosire a fost convenită într-un mod expres și menționată în scrisoarea de trăsură;
b) lipsa sau defectuozitatea ambalajului pentru mărfurile expuse prin felul lor la stricăciuni sau avarieri, când aceste mărfuri nu sunt ambalate sau sunt rău ambalate;
c) manipularea, încărcarea, stivuirea sau descărcarea mărfii de către expeditor sau destinatar sau de către persoane care acționează în contul expeditorului sau al al destinatarului;
d) natura unor mărfuri expuse, datorită cauzelor inerente însăși naturii lor, fie la pierdere totală sau parțială, fie la avarie în special prin spargere, rugină, deteriorare internă și spontană, uscare, curgere, pierdere normală sau prin acțiunea insectelor sau a rozătoarelor;
e) insuficiența sau imperfecțiunea marcajelor sau a numerelor coletelor;
f) transportul de animale vii.
5. Dacă în baza acestui articol, transportatorul nu răspunde de unii factori care au cauzat dauna, răspunderea sa nu este angajată decît în măsura în care factorii de care el răspunde, în baza acestui articol, au contribuit la daună.
ARTICOLUL 23:
1. Când, în conformitate cu dispozițiile convenției C.M.R., este pusă în sarcina transportatorului o despăgubire pentru pierderea totală sau parțială a mărfii, această despăgubire este calculată după valoarea mărfii la locul și în momentul primirii acesteia pentru transport.
2. Valoarea mărfii este determinată pe baza cursului bursei sau, în lipsa acestuia, pe baza prețului curent al pieței, sau, în lipsa amândurora, pe baza valorii uzuale a mărfurilor de același fel și de aceeași calitate.
3. Totuși, cuantumul despăgubirii nu poate depăși 8,33 DST per kilogram de greutate brută lipsă.
4. În plus, se restituie taxa de transport, taxele vamale și alte cheltuieli ivite cu ocazia transportului mărfii, în totalitate-în caz de pierdere totală și proporțional-în caz de pierdere parțială; alte daune – interese pentru pierdere nu sunt datorate.
5. În caz de întîrziere, dacă cel în drept face dovada că din această întîrziere a rezultat un prejudiciu, transportatorul este ținut să plătească daune care nu pot depăși prețul transportului.
6. O despăgubire mai mare nu poate fi pretinsă decît în caz de declarare a valorii mărfii sau de
declarare de interes special la predare, conform articolelor 24 și 26 din Convenția C.M.R.”
Asigurarea este valabilă doar dacă, la data producerii cauzei ce a generat evenimentul asigurat, Bunurile se află într-un autovehicul menționat în Poliță.
Dacă autovehiculul conținând Bunurile este transportat pe o parte a parcursului, pe mare, cale ferată, cale navigabilă interioară sau pe cale aeriană, în executarea unui contract de transport unic, fără descărcarea mărfii din autovehicul, asigurarea acoperă întregul transport.
La solicitarea asiguratului și numai în schimbul plății unei prime suplimentare, Asigurătorul acoperă și prejudiciile provocate prin furtul mărfurilor.
Excluderi.
Asigurarea nu acoperă consecințele următoarelor evenimente:
a) război, invazie, acțiune a unui dușman extern, ostilități (indiferent dacă războiul a fost sau nu declarat), război civil, insurecție, putere militară (dictatură) sau uzurpare de putere, acțiune a unor grupuri de persoane răuvoitoare sau persoane care acționează în numele sau în legătură cu orice organizație politică, conspirație, represalii, acțiunea torpilelor, prezența minelor și a altor mijloace de luptă similare și în general a tuturor evenimentelor de război, cât și a actelor de sabotaj, terorism sau piraterie având un caracter politic sau asimilate războiului;
b) capturare, sechestrare, rechiziționare sau expropriere cu forța, ori deținere, distrugere sau avariere, din ordinul oricărui guvern de drept sau de fapt sau oricărei autorități publice;
c) revoltă, tulburări civile, greve, greve patronale sau alte evenimente similare;
d) efecte directe sau indirecte ale exploziei atomice, ale radiațiilor sau infestării radioactive ca urmare a folosirii energiei atomice sau materialelor fisionabile;
e) punere sub sechestru sau rechiziționare determinate de violarea embargoului, contrabandă, comerț prohibit sau clandestin, confiscare;
f) orice formă de sechestru, cauțiune, altă garanție financiară;
g) carantină, dezinfecție, măsuri sanitare;
h) incendiul, explozia, pagubele produse de ape și de influența temperaturii atunci când, în cursul transportului, mărfurile sunt descărcate din autovehicul în încăperi utilizate sau aflate în exploatarea Asiguratului;
i) influența temperaturii atmosferice;
j) poluarea conținutului cisternelor ce poate determina, ca urmare a amestecării sau a schimbării gustului și/sau mirosului, fie o depreciere a conținutului, fie cheltuieli pentru readucerea în stare normală a mărfurilor transportate;
Asigurătorul nu acordă despăgubiri atunci când prepusului/reprezentantului Asiguratului li se atribuie săvârșirea următoarelor fapte:
a) conducerea autovehiculului sub influența băuturilor alcoolice sau în stare de ebrietate; sustragerea de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei sau părăsirea locului accidentului în situațiile în care acest fapt nu este permis prin dispozițiile legale;
b) executarea transporturilor fără a poseda atestat profesional valabil, conform reglementărilor legale în vigoare.
c) conducerea autovehiculului fără autorizație sau permis de conducere valabil pentru categoria
respectivă de autovehicule, dacă permisul de conducere i-a fost retras, anulat sau reținut în vederea anulării, ori ca urmare a suspendării dreptului de a conduce;
d) nerespectarea perioadelor de conducere, respectiv de odihnă ale conducătorilor auto.
Nu se acordă despăgubiri nici pentru:
a) transporturile efectuate pe baza convențiilor poștale internaționale
b) transporturile funerare;
c) transporturile efectelor de strămutare;
d) cazurile prevăzute de Convenția C.M.R. în care transportatorul este exonerat de răspundere;
e) prejudiciile comise cu intenție de Asigurat/ Contractant/ Beneficiar ;
f) amenzi de orice fel, cheltuieli penale, daune punitive;
g) transporturile executate fără licențe de transport și/sau de executie, conform legislației în vigoare ori cu licențe expirate sau anulate;
h) orice pretenții de despăgubire, altele decât cele pentru pierderea/avarierea/distrugerea
mărfurilor, acoperite prin asigurare, diferențele de curs, și în general, toate neajunsurile apărute pe parcursul exploatării sau operării comerciale în legătură cu mărfurile transportate;
i) pagube cauzate de către mărfurile transportate unor bunuri sau persoane;
j) cheltuieli făcute pentru transformarea sau îmbunătățirea bunurilor în comparație cu starea lor la momentul începerii răspunderii, cele pentru repararea unor avarii/distrugeri/pierderi produse de cauze necuprinse în asigurare și nici cele pentru reparații, recondiționări sau restaurări nereușite;
k) orice alte cheltuieli în afara celor care sunt reieșite din aplicarea punctului 5.1) de mai sus și a definiției cheltuileilor suplimentare.
Indiferent de cele precizate în convenția CMR, Astra nu acordă despăgubiri pentru:
a) influența temperaturii ca urmare a absenței, proastei funcționări, insuficienței sau opririi aparatelor frigorifice sau de încălzire;
b) depășirea termenului de livrare.
Nu se acordă despăgubiri pentru transportul de:
a) bijuterii, perle și pietre prețioase, blănuri, obiecte de artă și de colecție sau alte obiecte care au o valoare artistică, științifică, sau istorică;
b) metale prețioase, bani, bilete de bancă, monede, cecuri, acțiuni, obligațiuni, cupoane și orice alte hârtii de valoare;
c) mărfuri considerate periculoase conform reglementărilor în vigoare (mărfuri transportate sub regimul ADR).
În cazul furtului, Asigurătorul nu acordă despăgubiri:
a) dacă autovehiculul în care se află marfa este furat ori asupra lui s-a produs o tentativă de furt și nu s-a înregistrat o reclamație în legăturã cu furtul/tentativa de furt la organele de poliție sau dacă acestea nu confirmă furtul sau tentativa de furt;
b) dacă la comiterea furtului sau a tentativei de furt au participat Asiguratul/Contractantul/Beneficiarul ori persoane care au acționat în serviciul acestora;
c) dacă după comiterea furtului sau a tentativei de furt, paguba s-a mărit prin neluarea intenționată de către asigurat sau prepușii săi a măsurilor pentru limitarea ei, pentru partea de daună care s-a mărit și dacă acest fapt rezultă din actele încheiate de organele competente (poliție sau alte organe de cercetare);
d) dacă în timpul cât autovehiculul nu este folosit, conducătorul auto l-a părăsit și nu i-a scos cheia din contact sau a lăsat un rând de chei în interiorul acestuia, ori nu i-a încuiat ușile, cu excepția cazurilor când
aceste măsuri nu erau posibile din cauza particularităților de construcție a autovehiculului, sau
autovehiculul se află într-o încăpere încuiată;
e) dacă furtul a fost comis cu ajutorul cheilor originale ca urmare a lăsării acestora nesupravegheate în locuri publice sau în alt autovehicul, precum și în cazul încredințării cheilor personalului de deservire din parcări sau alte locuri de staționare;
f) pentru Bunurile aflate în autovehiculul furat, altele decât cele aflate sub incidența scrisorii de trăsură;
g) pentru Bunuri transportate în condițiile nerespectării măsurilor de siguranță precizate la punctul de mai sus.
În cazul în care, cu referire la evenimentul asigurat, a fost declanșată împotriva Asiguratului/Contractantului/Beneficiarului o cercetare și/sau urmărire penală ori s-a început procesul penal, Asigurătorul este îndreptățit să amâne acordarea despăgubirii pană la finalizarea urmăririi penale, respectiv a procesului penal.
Limite ale raspunderii.
Sumele înscrise în Poliță pentru fiecare autovehicul reprezintă limita răspunderii Asigurătorului pentru fiecare eveniment și pentru toată perioada asigurată.
Cheltuielile suplimentare se despăgubesc în limita sumei asigurate.
Cheltuielile de judecată vor fi despăgubite doar dacă, anterior efectuării acestora, a fost obținut acordul prealabil al Asigurătorului, cu privire la angajarea și cuantumul acestora.
După achitarea unei despăgubiri, limita răspunderii totală (pe toată perioada asigurată) se micșorează, cu începere de la data producerii evenimentului asigurat, cu valoarea despăgubirii.
În această situație:
a) asigurarea poate continua pentru limita răspunderii rămasă, fără modificarea primei de asigurare;
b) la opțiunea Asiguratului/Contractantului și în baza cererii acestuia, limita răspunderii poate fi reîntregită, prin plata unei prime de asigurare corespunzătoare sau prin reținerea acesteia din despăgubire (prima de asigurare va reprezenta, pentru fiecare lună de asigurare începută sau întreagă rămasă până la expirarea asigurării, 1/12 din prima corespunzătoare anuală raportată la despăgubirea achitată).
Perioada asigurata / Raspunderea asiguratorului.
Perioada asigurată, înțeleasă ca fiind perioada de valabilitate a asigurării:
a) începe la data înscrisa în polita dar nu mai devreme de ora 000 a zilei următoare celei în care s-a încasat prima de asigurare sau, după caz, cea dintâi rată de primă (ori s-a prezentat ordinul de plată vizat de banca la care Asiguratul/Contractantul are contul de disponibil);
b) încetează:
b.1) la ora 24:00 a ultimei zile din perioada pentru care s-a încheiat Polița sau
b.2) după caz, la ora 0:00 a zilei din care aceasta este denuțată ori reziliată sau
b.3) la data rezultată prin aplicarea prevederilor de la punctul de mai jos.
Răspunderea Asigurătorului:
a) începe în momentul în care autovehiculul încărcat cu Bunuri este gata pentru începerea transportului ;
b) încetează atunci când Bunurile sunt remise la destinație dar nu mai târziu de 30 de zile de la sosirea autovehiculului.
Șederile preliminare, intermediare și complementare sunt asigurate pe timpul unei durate de 30 de zile.
Acoperire teritoriala.
Asigurarea este valabilă doar dacă locul primirii mărfii și locul prevăzut pentru eliberare, așa cum sunt indicate în contractul de transport, sunt situate în două țări diferite, dintre care cel puțin una este țară semnatară a Convenției CMR.
În cazul în care transportul Bunurilor se face din țări care nu aparțin Uniunii Europene, are ca destinație asemenea țări sau trece prin asemenea țări, asigurarea este valabilă doar dacă autovehiculul în care se află Bunurile are sigiliul vamal.
Primele de asigurare.
Prima de asigurare se achită:
a) în lei sau valută;
b) pentru perioade asigurate anuale – anticipat și integral sau în rate (din care cea dintâi la încheiarea Poliței);
c) pentru perioade asigurate subanuale – anticipat și integral.
Dacă s-a convenit ca plata primei de asigurare să se facă în rate, Asigurătorul nu este obligat să notifice Asiguratului/Contractantului scadența ratei de primă.
În caz de neplată la scadență a unei rate de primă următoare celei dintâi:
a) rata de primă restantă poate fi plătită într-un termen de păsuire de 10 zile calendaristice (considerată de la data scadenței), perioadă în care Polița își menține acoperirea dacă prima restantă este plătită în acest interval;
b) dacă rata de primă restantă nu este plătită în perioada de păsuire, Polița se consideră suspendată cu începere de la ora 0:00 a zilei următoare celei de scadență a ratei, pentru o perioadă de 30 de zile, considerată de la data scadenței;
c) dacă rata de primă nu este plătită nici în perioada de suspendare, Polița va fi considerată reziliată de drept, fără o notificare prealabilă, începând cu ziua imediat următoare datei de scadență, fără returnarea niciunei prime de asigurare plătite anterior.
Starea de suspendare a Poliței încetează doar dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții:
a) se plătește rata de primă restantă;
b) datele de intrare în valabilitate și de ieșire din valabilitate ale Poliței (care definesc perioada asigurată) nu sunt modificate;
c) Asiguratul declară în scris că se angajează să suporte eventualele prejudicii care se manifestă/încep să se manifeste în perioada în care Polița este suspendată sau care sunt generate de cauze apărute în perioada în care Polița este suspendată.
În cazul repunerii în vigoare a Poliței, răspunderea Asigurătorului începe cel mai devreme la ora 0:00 a zilei următoare celei în care a încasat rata restantă (sau a primit copia ordinului de plată vizat de banca la care Asiguratul/ Contractantul are contul de disponibil).
Obligatiile asiguratului / contractantului.
La încheierea și pe parcursul valabilității Poliței, Asiguratul/Contractantul este obligat să:
a) răspundă în scris la întrebările formulate de Asigurător, cu privire la împrejurările esențiale referitoare la asigurare;
b) plătească primele de asigurare în cuantumul și la termenele prevăzute înPoliță;
c) să declare existența altor asigurări pentru aceeași răspundere la Asigurători diferiți, atât la încheierea poliței de asigurare, cât și pe parcursul valabilității acesteia;
d) întrețină autovehiculele în bune condiții și în conformitate cu dispozițiile legale, în scopul prevenirii producerii evenimentelor asigurate;
e) Asiguratul este obligat să ia măsuri potrivit cu împrejurările și în conformitate cu prevederile Convenției CMR pentru executarea corespunzătoare a transportului, păstrarea și paza bunurilor aflate în custodia cărăușului pe tot parcursul transportului și limitarea pagubelor.
În cazul acoperirii prejudiciilor cauzate prin furt:
a) Asiguratul va da indicații scrise prepușilor săi in conformitate cu măsurile minimale de protecție pentru care aceștia vor semna că au luat la cunoștință;
b) în conditiile în care, în urma producerii unui eveniment asigurat, asiguratul nu poate dovedi ca prepușii au luat la cunoștinta de aceste indicații, Asigurătorul este exonerat de la plata despagubirilor.
În cazul producerii evenimentului asigurat, Asiguratul este obligat să:
a) înștiințeze imediat, dacă este cazul, potrivit practicii din țara respectivă, organele poliției, unitățile de pompieri sau alte organe de cercetare, cele mai apropiate de locul producerii accidentului, cerând întocmirea de acte cu privire la cauzele și împrejurările producerii accidentului și la pagubele produse;
b) înștiințeze imediat Asigurătorul, în scris, despre orice daună sau reclamație ce ar intra sub incidența acoperirii acordate prin Poliță; în înștiințare se vor preciza:
b.1) felul Bunurilor avariate/distruse/pierdute;
b.2) data, locul, cauzele și împrejurările producerii evenimentului asigurat;
b.3) locul unde se află Bunurile avariate/distruse;
b.4) mărimea probabilă a prejudiciului;
c) să nu recunoască nici o răspundere și să nu facă nici o ofertă, promisiune sau plată care nu izvorăsc din răspunderile expres reglementate de Convenția CMR fără acordul prealabil al Asigurătorului;
d) să se apere în proces ținând seama și de eventualele recomandări făcute de Asigurător; Asigurătorul este îndreptățit, în cazurile în care apreciază că este necesar, să indice Asiguratului să-și angajeze apărător atât în primă instanță, cât și în căile de atac.
Asigurătorul poate folosi și calea intervenției în interesul Asiguratului răspunzător de producerea prejudiciului ori de câte ori în acest fel se asigură o mai bună apărare a intereselor Asigurătorului.
Asiguratul este obligat să pună la dispoziția Asigurătorului toate actele și dovezile necesare pentru verificarea existenței și valorii mărfurilor transportate, precum și pentru constatarea, evaluarea și stabilirea despăgubirilor, după cum urmează:
a) document al Poliției sau expertize ale altor autorități, cuprinzând elemente de natură să stabilească răspunderea rezultată din CMR;
b) fotocopia contractului de transport din care să rezulte caracterul internațional al transportului, drepturile și obligațiile părților contractante;
c) fotocopie comandă de transport din care trebuie să rezulte condițiile concrete în care ar fi trebuit să se execute transportul (felul mijlocului de transport, data și locul încărcării, ruta, durata de transport, temperatura necesară transportului în cazul mărfurilor perisabile etc.);
d) fotocopia scrisorii de trăsură (CMR) completată cu toate datele cerute de imprimat pentru transportul respectiv, pe care să existe, în caz de pierderi sau avarii/distrugeri aparente, mențiunea făcută de beneficiarul mărfii referitoare la eventualele degradări sau distrugeri ale mărfii;
e) rezervele și protestele adresate în scris de destinatarul transportatorului, în cazul pierderilor sau avariilor/distrugerilor neaparente;
f) fotocopii ale documentelor de plată a taxelor de transport, a taxelor vamale și a altor cheltuieli ivite cu ocazia transportului;
g) fotocopii după facturile mărfii care a fost transportată, din care trebuie să rezulte tipul și cantitatea de marfa transportată și prețurile în lei și/sau valută per kg./buc./etc;
h) fotocopia foii de parcurs pentru transportul respectiv;
i) fotocopii ale diagramelor tahograf;
j) declarațiile conducătorului auto din care să rezulte cauzele, împrejurările și culpa în distrugerea, pierderea sau avarierea mărfii;
k) atestatul profesional valabil, conform reglementărilor legale în vigoare, al conducătorului auto implicat în eveniment;
l) licența de transport și/sau de executie valabilă, conform legislației în vigoare;
m) fotocopie a declarației vamale;
n) fotocopia documentului de plată prin care Asiguratul a despăgubit păgubitul sau orice alt document opozabil, din care să rezulte că Asiguratul a suferit prejudiciul;
o) cererea de despăgubire în care se vor specifica: beneficiarul plății, contul, banca (filiala, sucursala), localitatea și după caz țara în care se solicită plata despăgubirilor;
În cazurile în care avarierea/distrugerea/ pierderea mărfii transportate este cauzată de coliziunea cu un alt autovehicul se vor anexa și următoarele documente:
a) documente sau date privind identificarea celuilalt autovehicul implicat în accident;
b) numele, prenumele și adresa completă a conducătorului auto;
c) procesul-verbal de constatare emis de organele de poliție și/sau fotocopia documentului de asigurare de răspundere civilă auto (după caz), sau date extrase din documentul de asigurare (numărul și societatea de asigurare care a emis acest document).
Obligatiile asiguratorului.
Asigurătorul are obligația să înceapă constatarea și evaluarea prejudiciilor prin reprezentanții săi, în termen de 5 (cinci) zile lucrătoare de la data avizării producerii evenimentului asigurat.
Termenul de acordare a despăgubirilor nu va depăși 30 (treizeci) de zile calendaristice de la data completării dosarului de daună cu toate documentele solicitate de Asigurător, în forma și conținutul cerute de acesta.
Constatarea prejudiciilor si plata despagubirilor.
Constatarea și evaluarea prejudiciului, se efectuează astfel:
a) în România, cu participarea a câte unui reprezentant din partea Asiguratului, a beneficiarului mărfii și a Asigurătorului; dacă se convine de către părți, la constatare va participa și un inspector de calitate (neutru);
b) în străinătate, de către o firmă specializată, la cererea beneficiarului mărfii; se va anexa fotocopia documentelor de constatare (documentele respective vor fi traduse și legalizate);
Procesul-verbal de constatare a daunelor va cuprinde și fotografii ale mărfii avariate/distruse, precum și modul de valorificare eventuală a recuperărilor.
Valoarea prejudiciului asigurat nu poate depăși valoarea mărfurilor la data primirii lor pentru transport, cuantumul daunei stabilit pe bază de acte justificative, limita răspunderii pentru care s-a încheiat asigurarea și nici valoarea maximă a mărfurilor conform art. 23 din Conventia CMR.
Cuantumul prejudiciului asigurat reprezintă:
a) în caz de daună totală: valoarea bunurilor preluate în custodie, din care se scade, după caz, valoarea resturilor ce se mai pot întrebuința sau valorifica.
b) în caz de daună parțială:costul reparației părților componente avariate/distruse/pierdute ori costul de înlocuire, recondiționare ori restaurare, din care se scade valoarea resturilor ce se mai pot întrebuința sau valorifica, sau, după caz, valoarea pierderii de calitate (deprecierii) care diminuează valoarea bunurilor respective (gradul de depreciere se stabilește în procente pe bază de expertiză, comparativ cu starea lor la data și locul încărcării).
În cazul furtului:
a) stabilirea despăgubirii se face în raport cu timpul de staționare și măsurile de protecție luate, după cum urmează:
Tabelul 3.6.
b) perioada de staționare se va stabili ținând cont de diagrama tahograf, iar în cazul în care nu se poate stabili perioada staționarii datorită furtului autovehiculului, se va ține cont de declarația prepusului asiguratului dată în fața organelor competente și a documentelor emise de acestea;
c) perioada în care prepusul Asiguratului este obligat sa părăsească autovehiculul din cauza unei situații care îi poate pune în primejdie propria integritate corporală nu va fi luată în calcul pentru stabilirea despăgubirii potrivit tabelului menționat anterior;
d) pentru evenimente petrecute în timp ce autovehiculul este în mers este prevăzută o franșiză de 10%.
În cazurile în care Bunurile avariate/distruse nu mai pot fi folosite sau reparate, acestea vor fi distruse. Cu ocazia distrugerii acestora se va întocmi un proces-verbal de distrugere a mărfii deteriorate, cu participarea beneficiarului transportului, a Asiguratului și a unui reprezentant al Asigurătorului.
Dacă există mai multe asigurări încheiate pentru aceeași răspundere, relativ la aceleași Bunuri:
a) fiecare asigurător este obligat la plată, proporțional cu limita de despăgubire asumată și până la concurența acesteia, fără ca Asiguratul să poată încasa o despăgubire mai mare decât dauna efectivă, consecință a producerii evenimentului asigurat;
b) Asigurătorul va acorda partea sa de despăgubire în conformitate cu prevederile din Poliță.
Subrogarea si dreptul de regres al asiguratorului.
În limitele despăgubirilor plătite, Asigurătorul este subrogat în toate drepturile Asiguratului sau ale Beneficiarului contra celor răspunzători de producerea daunei, alții decât Asiguratul.
Asiguratul răspunde de prejudiciile aduse Asigurătorului prin acte care ar împiedica realizarea dreptului prevăzut mai sus.
Dacă Asiguratul împiedică ori nu conservă dreptul de regres al Asigurătorului, sau dacă din vina lui exercitarea acestui drept nu mai este posibilă, Asigurătorul are dreptul să nu plătească despăgubirea, până la limita sumei reprezentand dreptul de regres. Dacă plata despăgubirii a fost deja efectuată, Asiguratul este obligat să returneze Asigurătorului suma precizată mai sus.
Modificarea contractului de asigurare.
Pe parcursul valabilității asigurării, Părțile pot modifica contractul de asigurare. Modificarea se va face de comun acord între Asigurat/Contractant și Asigurător, în formă scrisă.
Asigurătorul este în drept să decidă dacă, și în ce condiții, va menține asigurarea dacă pe parcursul valabilității Poliței, înainte de producerea evenimentului asigurat:
a) se constată că la data încheierii asigurării existau alte date decât cele ce au stat la baza încheierii Poliței sau
b) se modifică datele ce au stat la baza încheierii Poliței.
Dacă Polița va fi menținută, Asigurătorul va recalcula prima de asigurare. Dacă în urma recalculării:
– se constată că Asigurătorul este în drept să încaseze o diferență de primă de asigurare:
a) în cazul precizat la punctul 15.2.a)de mai sus, Asiguratul/Contractantul va achita Asigurătorului întreaga diferență, în termen de cel mult 15 zile calendaristice sau conform înțelegerii scrise încheiate cu Asigurătorul;
b) în cazul precizat la punctul 15.2.b) de mai sus, Asiguratul/Contractantul va achita Asigurătorului, în termen de cel mult 15 zile calendaristice sau conform înțelegerii scrise încheiate cu Asigurătorul, diferența de primă, înțeleasă ca fiind, pentru fiecare lună de asigurare începută sau întreagă de la data când a intervenit modificarea până la data expirării perioadei asigurate, 1/12 din diferența între prima de asigurare anuală calculată la data apariției modificării și prima de asigurare anuală calculată la încheierea Poliței;
– se constată că Asiguratul/Contractantul este în drept să încaseze o parte din prima calculată la încheierea Poliței:
a) în cazul precizat la punctul 15.2.a) de mai sus, Asigurătorul va restitui Asiguratului/Contractantului întreaga diferență, în termen de cel mult 15 zile calendarisitice sau conform înțelegerii scrise încheiate cu Asiguratul/Contractantul;
b) în cazul precizat la punctul .b) de mai sus, Asigurătorul va restitui Asiguratului/Contractantului, în termen de cel mult 15 zile calendaristice sau conform înțelegerii scrise încheiate Asiguratul/ Contractantul, pentru fiecare lună de asigurare întreagă de la data când a intervenit modificarea până la data expirării perioadei asigurate, 1/12 din diferența între prima de asigurare anuală calculată la încheierea Poliței și prima de asigurare anuală calculată la data apariției modificării.
Dacă Asigurătorul nu încasează prima suplimentară prevăzută la punctul 15.3.1) de mai sus, limita răspunderii va fi micșorată proporțional cu prima de asigurare efectiv plătită.
Dacă se constată, după producerea evenimentului asigurat, alte condiții decât cele luate în considerare anterior producerii evenimentului în cauză, Asigurătorul va decide dacă,
în conformitate cu condițiile reale, asigurarea s-ar fi încheiat. În această situație:
a) dacă asigurarea s-ar fi încheiat – despăgubirea va fi redusă corespunzător raportului dintre prima stabilită anterior producerii evenimentului asigurat și prima care ar fi trebuit încasată conform condițiilor reale;
b) dacă asigurarea nu s-ar fi încheiat – nu se va acorda despăgubire, restituindu-se prima de asigurare corespunzătoare situației anterioare producerii evenimentului asigurat.
Încetarea, denuntarea si rezilierea politei.
În cazul în care, înainte de a începe răspunderea Asigurătorului, evenimentul asigurat s-a produs și asigurarea a devenit fără obiect, precum și în cazul în care după începerea răspunderii Asigurătorului, producerea evenimentului asigurat a devenit imposibilă, Polița se reziliază de drept iar primele de asigurare plătite pentru perioada ulterioară rezilierii se restituie, înștiințându-se despre aceasta Asiguratul.
Pe parcursul valabilității asigurării, Asiguratul, Contractantul, Asigurătorul pot denunța sau rezilia contractul de asigurare.
Polița încetează la expirarea perioadei asigurate sau, după caz:
a) conform punctului de mai sus;
b) prin epuizarea limitei răspunderii;
c) prin acordul Asigurat/Asigurător sau Contractant/ Asigurător;
d) prin denunțare unilaterală;
e) prin rezilierea la cererea oricăreia dintre Părți;
f) prin falimentul Asiguratului și/sau al Asigurătorului.
Rezilierea/denunțarea se face prin notificare scrisă transmisă cu cel putin 20 de zile înainte, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul cunoscut al Părții notificate. Încetarea Poliței ca efect al rezilierii/denunțării, devine efectivă după 5 zile calendaristice, calculate de la data înscrisă pe confirmarea de primire.
În cazul denunțării/rezilierii Poliței:
a) dacă s-au acordat despăgubiri ori s-au produs evenimente pentru care s-ar acorda despăgubiri, Asigurătorul este în drept să rețină primele de asigurare plătite de Asigurat/Contractant;
b) dacă nu s-au acordat despăgubiri ori nu s-au produs evenimente pentru care s-ar acorda despăgubiri – Asiguratului i se restituie, proporțional, partea din prima de asigurare plătită, corespunzătoare perioadei cuprinse între data încetării Poliței și data expirării perioadei asigurate înscrise în Poliță.
În cazul denunțării/rezilierii Poliței, prevederile acesteia se aplică pentru toate cazurile de producere a unui prejudiciu asigurat înainte de denunțare/reziliere.
Forta majora.
Asigurătorul, Asiguratul și Contractantul nu răspund de neexecutarea la termen sau de executarea în mod necorespunzător a oricărei obligații ce le revine dacă neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligației respective a fost cauzată de forța majoră.
Partea care invocă forța majoră este obligată să notifice cealaltă parte în termen de 7 (șapte) zile calendaristice de la producerea evenimentului care a generat forța majoră și să ia toate măsurile necesare în vederea limitării consecințelor. În următoarele 15 (cincisprezece) zile calendaristice trebuie transmise către cealaltă parte contractantă documentele eliberate de organele competente care să ateste evenimentele care au determinat forța majoră.
Dacă în termen de 30 (treizeci) de zile lucrătoare de la producere, evenimentul respectiv nu încetează, Părțile au dreptul să notifice încetarea de plin drept a Poliței fără ca vreuna dintre ele să pretindă daune-interese, însă au obligația de a-și onora toate obligațiile scadente până la data producerii evenimentului.
Instantele competente.
Legea aplicabilă Poliței este legea română.
Orice litigii în legătură cu aplicarea celor prevăzute în Poliță sau cu cele ce rezultă din această aplicare se rezolvă pe cale amiabilă sau de către instanțele de judecată competente din România.
Dispozitii finale.
Dreptul de a ridica pretenții față de Asigurător, privind plata de despăgubiri în baza Poliței se stinge, conform legii, în termen de 2 ani de la data producerii evenimentului asigurat.
Asiguratul/Contractantul declară că înțelege și acceptă cele prevăzute în Poliță și că acestea au fost negociate cu Asigurătorul, conform prevederilor Legii nr 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, cu modificările și completările ulterioare.
Asiguratul/Contractantul își dă acordul pentru prelucrarea cu bună credință de către Asigurător a datelor cu caracter personal ale Asiguratului, date la care Asigurătorul are acces în virtutea Poliței precum și din alte surse, în temeiul Legii nr.677/2001 cu modificările și completările ulterioare.
Asiguratul/Contractantul declară că în baza Legii nr 677/2001 cu modificările și completările ulterioare îi sunt respectate dreptul la informare, dreptul de acces, dreptul la opoziție, dreptul de a se adresa în justiție, dreptul de intervenție asupra datelor, dreptul de a nu fi supus unei decizii individuale; pentru respectarea drepturilor sale, Asiguratul va depune la Asigurător o cerere în formă scrisă.
Asiguratul/Contractantul își dă acordul inclusiv în ceea ce privește dreptul Asigurătorului de a transmite datele personale ale Asiguratului, în scopul prelucrării, către birouri sau agenții de servicii de organizare a bazelor de date, acționari, terți colaboratori ai Asigurătorului, autorități competente, pentru îndeplinirea obligațiilor legale.
Prin semnarea Poliței, Asiguratul / Contractantul declară că îi sunt cunoscute cele înscrise în aceasta și este de acord cu încheierea Poliței în condițiile prevăzute de aceasta.
CAPITOLUL IV
ASIGURAREA CULTURII DE GRÂU DESTINATĂ EXPORTULUI LA SC AGROTRANS COMPANY SRL
Actul constitutiv ca document necesar oricărei societăți reprezintă punctul de plecare în funcționarea și organizarea unei societăți comerciale și nu numai, indiferent de forma juridică.
Prin urmare, voi incepe prezentarea societății „Agrotrans Company SRL” cu acest document pentru a reliefa în principal organizarea, obiectul de activitate și profilul societății, fara a reda în totalitate prevederile sale din motive de consistență și obiectivitate.
Denumirea, forma juridică, sediul social și durata societății.
Art 1. Denumirea societății este: Agrotrans Company SRL, denumire utilizată în cele ce urmează:
Toate înscrisurile redactate de societatea comercială, precum și corespondența comercială, juridică emanând de la societate vor purta denumirea societății urmată de numărul de înregistrare în Registrul Comerțului, codul unic de înregistrare, forma juridică și sediul social.
Art. 2. Societatea comercială este persoană juridică română, având forma juridică de societate comercială cu răspundere limitată. În cuprinsul prezentului contract, societatea Agrotrans Company SRL va fi denumită societate.
Art. 3. La constituire societatea își are sediul în: Bechet, Str. Lucian Blaga Nr. 2, Județul Dolj, acesta putând fi schimbat în orice localitate din România, pe baza Hotărârii Adunării Generale a asociaților societății și cu respectarea legislației în vigoare.
Societatea va putea funcționa cu sucursale, filiale, puncte de lucru, reprezentanțe în țară și străinătate, bineînțeles în condițiile legii.
Art. 4. Durata de funcționare a societății este nedeterminată, cu începere de la data înregistrării în Registrul Comerțului.
Obiectul de activitate.
Art. 5. Domeniul principal de activitate este: Comerț cu amănuntul în magazine nespecializate, ce corespunde grupei CAEN 011 și având activitatea principală: 0111 Cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase.
Capitalul social.
Art. 6. Capitalul social al societății este de 200 lei, fiind constituit din 20 părți sociale, în valoare unitară de 10 lei fiecare și aparține asociatului unic Bocai Adriana – Raluca.
Art. 7. Majorarea capitalului social se face de către asociatul unic, potrivit cu interesele societății și în concordanță cu prevederile legale.
Art. 8. Reducerea capitalului social se face de asemenea de către asociatul unic, cu respectarea minimului de capital social prevăzut de lege.
Art. 9. Majorarea capitalului social se face cu respectarea dispozițiilor legale de constituire a societății. Majorarea poate fi facută din beneficiile societății sau din alte aporturi, care pot fi total sau parțial, în numerar și/sau natură.
Art. 10. Dacă mărirea capitalului social se va face prin aport în natură, asociatul unic va numi unul sau mai mulți experți care iși vor da avizul asupra evaluarii acestuia, mărirea capitalului hotărându-se numai după depunerea raportului de expertiză, cu ocazia căruia se vor stabili și părțile sociale ce se vor emite în schimb pe numele asociatului.
Art. 11. Bunurile în natură aduse în societate ca aport intră în proprietatea acestuia (atât timp cât acestea nu sunt grevate de sarcini). Aportul la capitalul social nu este purtător de dobânzi.
Art. 12. Continuarea activității societății, transferul sau cesiunea părților sociale poate fi realizată către terți și persoane ce au vocație succesorală în condițiile Legii nr. 31/1990 și ale Codului Civil.
Transmiterea părților sociale către succesori se poate realiza fie prin cooptarea ca asociați a acestora, fie prin plata părților sociale către cei ce nu consimt aderarea la societate în calitate de “asociați”.
Conducerea societății.
Art. 13. Conducerea și administrarea societății este realizată de către d-nul Anghel Dorin, cetățean român, născut la data de 01.01.1945, în localitatea Calafat, domiciliat în Craiova, Str. A.I. Cuza, nr. 82, Bl. 6A, Sc. 1, Ap. 03, Jud. Dolj, identificat cu carte de identitate CI seria DX nr. 354893 emisă de Poliția Craiova, CNP 1450101162021, acesta având prerogativele administratorului unic și anume:
aprobă structura organizatorică, numărul de posturi și nivelul salariilor, coordonarea personalului;
îndeplinește orice alte atribuții necesare cerute de activitatea societății, cele cerute de lege și de prezentul statut. Durata mandatului administratorului este nelimitată începând de la data înregistrarii în Registrul Comertului.
Art. 14. Exercitând conducerea efectivă a societății administratorul stabilește salariul angajaților societății și al sau, beneficiind de vechime în muncă cu condiția achitării de către societate a contribuției pentru asigurările sociale ăi ajutorul de șomaj.
Art. 15. O persoană fizică sau juridică nu poate fi asociat unic decât într-o singură societate comercială cu răspundere limitată. O societate cu răspundere limitată nu poate avea asociat unic o altă societate cu răspundere limitată alcatuită dintr-o singură persoană.
Art. 16. Exercițiul economico-financiar începe la 01 ianuarie și se încheie la 31 decembrie al fiecărui an. Primul exercițiu începe la data constituirii societății.
Societatea va ține evidența contabilă lunară, pe acte și fapte de comerț, va întocmi annual bilanțul, contul de beneficii și pierderi, având în vedere prevederile legale, urmând a-l depune la Registrul Comerțului pentru a fi menționat și dat publicității.
Art. 17. Din beneficiile societății se va reține în fiecare an cel puțin 5% pentru formarea fondului de rezerve până ce acesta va atinge minim a cincea parte din capitalul social, fond care după aceea va fi completat ori de cate ori va scădea sub acest cuantum.
Art. 18. Amortizarea fondurilor fixe aparținând societății se stabilește în condițiile legii de către asociatul unic sau de persoana desemnată să îl reprezinte.
Art. 19. În raporturile cu terții, societatea este entitate distinctă de persoana asociaților, în sensul că, orice creditor particular, poate să-și exercite drepturile numai asupra beneficiilor asociaților după bilanțul social și în nici un caz asupra societății.
Art. 20. Pentru întreaga activitate a societății asociatul unic, în calitate de director și administrator, răspunde în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990.
Modificarea formei juridice.
Art. 21. Fuziunea societății cu una sau mai multe societăți comerciale se hotăraște de către fiecare dintre acestea în parte cu respectarea prevederilor Legii nr. 31/1990. Bilanțul întocmit cu ocazia fuziunii, de fiecare societate în parte, va fi depus cu cererea de înregistare a hotărârii de fuziune la Registrul Comerțului. Societatea care încetează a exista în urma fuziunii va depune, pentru a fi inscrisă în Registrul Comerțului, o declarație despre modul cum a hotărât să stingă pasivul său.
Art. 22. Dizolvarea societății are loc în următoarele condiții:
imposibilitatea realizării obiectului de activitate;
reducerea capitalului sub minimul legal;
prin hotărârea asociatului unic în condițiile legii;
în caz de faliment;
prin hotărâre judecătorească în condițiile Legii nr. 31/1990;
alte cauze prevăzute de lege sau actul constitutiv al societății.
Art. 23. Din momentul dizolvării, administratorul nu mai poate întreprinde noi operațiuni, în caz contrar fiind personal răspunzător pentru operațiunile pe care le-a întreprins.
Societatea fiind dizolvată, administratorul instituie procedura de dizolvare.
Dispoziții finale.
Art. 24. Litigiile se solutionează fie pe cale amiabilă fie pe cale judecătorească.
Art. 25. Nerespectarea dispozițiilor legale atrage după sine sancționarea prevăzută de lege.
Art. 26. Prevederile prezentului act constitutiv se completează cu dispozițiile legale.
Societatea Agrotrans Company SRL cu sediul în Bechet, Str. Lucian Blaga Nr. 2, Județul Dolj, cod fiscal 24323076, atribut fiscal RO, înregistrata la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Dolj sub numărul J16/1575/2008 are ca principal obiect de activitate cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase, cod CAEN 0111.
În cazul culturilor vegetale, cheltuielile exercițiului financiar aferente cultivării culturilor de primăvară și toamnă se includ în costul de producție al acelui exercițiu financiar. În contabilitate, acestea se reflectă separat de cheltuielile exercițiului financiar aferente cultivării culturilor de toamnă pentru producția anului următor și de cheltuielile aferente executării în exercițiul în curs a lucrărilor de pregătire a solului pentru semănatul culturilor de primăvară și al altor culturi în exercițiul viitor (ierburilor perene), care se consideră producție în curs de execuție.
O parte din cheltuieli în cazul culturilor vegetale țin de cultivarea doar a câtorva culturi (grupe de culturi omogene). Aceste particularități și durata procesului de producție (uneori doi ani consecutivi) condiționează ținerea contabilității cheltuielilor pe: tipuri de activități, culturi, grupe de culturi omogene, producție în curs de execuție (aratul de toamnă, boronitul, introducerea îngrășămintelor pentru producția anilor viitori).
Structura producției neterminate în ramura vegetală depinde de natura culturii, respectiv de toamnă sau de primavară. Astfel, lucrările care se execută în toamnă alcătuiesc producția neterminată (de exemplu, semănatul culturilor de toamnă, aratul de toamnă, fără îngrășăminte). Totodată, pentru culturile de toamnă (grâul, orzul, orzoaica de toamnă, rapița), în producția neterminată se includ lucrările de înființare.
La culturile de primăvară, producția neterminată se referă doar la fertilizarea de bază și la arătură.
În cazul culturilor vegetale, cheltuielile specifice se referă la:
I. Cheltuieli directe cu materiile prime și materialele consumabile:
a) semințe și material de plantat – valoarea semințelor și a materialului de plantat atât din producție proprie, cât și procurate, consumate pentru cultura respectivă, semănatul suplimentar al semănăturilor rare și reînsămânțarea celor distruse;
b) îngrășăminte (minerale și organice) – valoarea îngrășămintelor minerale, bacteriale și a microingrășămintelor, precum și a celor organice; gunoiul de grajd, gunoiul de păsări aplicate pentru cultura (grupa de culturi) respectivă;
c) mijloace de protecție a plantelor și animalelor – valoarea pesticidelor, preparatelor insecto-fungicide, erbicidelor, defoliantelor, altor mijloace chimice și biologice (inclusiv consumurile aferente transportarii acestora) utilizate pentru combaterea dăunătorilor, buruienilor și bolilor plantelor agricole.
d) alte cheltuieli cu materialele – de exemplu valoarea materialului de legat (in vii).
II. Cheltuieli directe cu salariile, asigurările și protecția socială – cuprind cheltuielile directe cu salariile muncitorilor de producție încadrați în lucrările executate manual, cu caii, cu tractorul pe obiecte de calculație a costurilor, inclusiv pregătirea solului pentru semănat, prelucrarea și recoltarea, lucrările de transport.
III. Servicii – cuprind valoarea serviciilor (autotransportului de mărfuri, transportului cu tracțiune animală, lucrărilor de transport executate de tractoare, aprovizionării cu energie electrică, apă și gaze) prestate pentru necesitățile de producție ale fermei vegetale atât de activitățile auxiliare proprii ale întreprinderii, cât și de către terți; cheltuielie aferente alimentării cu apă pentru necesitățile de producție ale întreprinderii, valoarea serviciilor ce țin de deservirea agrochimică, mecanizarea, ameliorarea, introducerea îngrăsămintelor, protecția chimică și biologică a plantelor care sunt prestate de către terți.
IV. Cheltuieli cu întreținerea imobilizărilor corporale – cuprind cheltuielile aferente întreținerii imobilizărilor corporale folosite la realizarea producției: cheltuielile privind salariile muncitorilor care deservesc imobilizarile corporale, inclusiv contribuțiile aferente; valoarea lubrifianților și a carburanților, precum și a tuturor tipurilor de energie utilizată la întreținerea imobilizărilor, inclusiv la executarea lucrărilor agricole și a altor lucrări, la deplasarea tractoarelor de pe un sector pe altul; amortizarea imobilizărilor corporale raportate la cultura respectivă.
Produsele obtinute pot fi:
produse agricole de bază: cerealele, fructele, strugurii etc;
produse agricole conjugate: masa verde, semințele, fânul etc;
produse secundare: paie și deșeuri – la cultivarea culturilor cerealiere.
Societatea Agrotrans Company SRL, în vectorul fiscal figurează, după cum urmează:
plătitor de TVA lunar;
plătitor de impozit pe profit;
plătitor de contributii:
contribuția de asigurări sociale;
contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale datorată de angajator;
contribuția de asigurări pentru șomaj;
contribuția angajatorului pentru Fondul de Garantare pentru plata creanțelor salariale;
contribuția pentru asigurări de sănătate;
contribuția pentru concedii și indemnizații de la persoane juridice;
înregistrat în Registrul operatorilor intracomunitari (ROI).
În acest caz evidența contabilă se ține pe conturi analitice pentru fiecare cultură, cel puțin pentru conturile 331 “Produse în curs de execuție” și 711 “Venituri aferente costurilor stocurilor de produse”.
De asemenea societatea mai sus amintită are înregistrate în contabilitate următoarele mijloace fixe specifice obiectului de activitate:
tractor John Deere 5359 – valoare de intare = 99.880,00 lei;
tractor John Deere 4955 – valoare de intrare = 112.925,00 lei;
semănătoare pneumatică de opt rânduri – valoare de intrare = 38.946,78 lei;
grapă Maschio Aqvilla – valoare de intrare = 29.348,39 lei;
buldoexcavator Case 580 – valoare de intrare = 54.480,00 lei;
adâncitor brazda Alpego Craker – valoare de intrare = 63.560,00 lei;
combină John Deere – valoare de intrare = 213.380,00 lei;
culegător porumb – valoare de intrare = 22.360,25 lei;
încărcator frontal – valoare de intrare = 17.741,93 lei;
siloz depozitare cereale – valoare de intrare = 454.000,00 lei.
Astfel societatea noastră, în toamna anului 2012 a înființat cultura de grâu pe o suprafață de 400 hectare, pentru care s-au efectuat următoarele operațiuni:
1. Achiziții de materii prime și materiale.
Semințele de grâu au fost achiziționate de la diverși furnizori specializați deoarece Agrotrans Company SRL a valorificat întreaga producție a anului agricol 2011 – 2012, nepăstrând material pentru semințe în vederea înființării culturii de grâu în anul agricol 2012 – 2013.
Conform facturii fiscale nr. 33756 din 17.09.2013 s-a achiziționat de la furnizorul Stațiunea de Dezvoltare Șimnic cantitatea de 75.020 kg grâu sămânță, conform anexa 1.
S-a întocmit nota de recepție și constatare de diferențe nr. 3 din 17.09.2013 conform anexa 2, prin care s-a recepționat din punct de vedere cantitativ și calitativ cantitatea de 75.020 kg grâu sămânță, neconstatându-se diferențe.
În contabilitatea societății s-a efectuat următoarea înregistrare contabilă:
% = 401 “Furnizori” 103.028,00
“Semințe și materiale de plantat” 3025 103.028,00
“TVA deductibilă” 4426 0,00
După efectuarea recepției cantitative și calitative a materialelor (semințelor de grâu) s-a înregistrat consumul acestora, conform bonului de consum nr. 3 din 17.09.2013, anexa 3.
În contabilitatea societății s-a efectuat următoarea înregistrare contabilă:
“Cheltuieli privind semințele 6025 = 3025 “Semințe și materiale de 103.028,00 materialele de plantat” plantat”
Cu ordinul de plată nr. 100 din 17.09.2013, anexa 4 s-a achitat suma de 103.028,00 lei furnizorului Stațiunea de Dezvoltare Șimnic prin banca comercială Transilvania.
În contabilitatea societății s-a efectuat următoarea înregistrare contabilă:
“Furnizori” 401 = 5121 “Cont curent lei Banca Transilvania” 103.028,00
2. Achiziții carburanți.
Conform facturii fiscale nr. 2024358 din 01.09.2013 s-a achiziționat de la furnizorul Oil Com SRL cantitatea de 5.000 litri motorină, necesară desfășurării procesului de producție, anexa 5.
S-a întocmit nota de recepție și constatare de diferențe nr. 1 din 01.09.2013, anexa 6, prin care s-a recepționat din punct de vedere cantitativ și calitativ cantitatea de 5.000 litri motorină, neconstatându-se diferențe.
În contabilitatea societății s-a efectuat următoarea înregistrare contabilă:
% = 401 “Furnizori” 27.718,96
“Combustibili” 3022 22.354,00
“TVA deductibilă” 4426 5.364,96
După efectuarea recepției cantitative și calitative a materialelor (combustibili) s-a înregistrat consumul, conform bonului de consum nr. 1 din 01.09.2013, anexa 7.
În contabilitatea societății s-a efectuat următoarea înregistrare contabilă:
“Cheltuieli privind combustibilul”6022 = 3022 “Combustibili” 22.354,00
Cu ordinul de plată nr. 97 din 01.09.2013, anexa 8, s-a achitat suma de 27.718,96 lei, furnizorului Oil Com SRL, prin banca comercială Transilvania.
În contabilitatea societății s-a efectuat următoarea înregistrare contabilă:
“Furnizori” 401 = 5121 “Cont curent lei Banca Transilvania” 27.718,96
3. Achiziții piese de schimb.
Conform facturii fiscale nr. 6536 din 20.09.2013, anexa 9, s-au achiziționat de la furnizorul Autoagro SRL piese de schimb necesare reparațiilor la utilajele agricole din patrimoniul societății Agrotrans Company SRL.
S-a întocmit nota de recepție și constatare de diferențe nr. 4 din 20.09.2013, anexa 10, prin care s-au recepționat din punct de vedere cantitativ și calitativ piesele de schimb, neconstatându-se diferențe.
În contabilitatea societății s-a efectuat următoarea înregistrare contabilă:
% = 401 “Furnizori” 1.201,00
“Piese de schimb” 3024 968,55
“TVA deductibilă” 4426 232,45
După efectuarea recepției cantitative și calitative a materialelor (piese de schimb) s-a înregistrat consumul acestora conform bonului de consum nr. 5 din 20.09.2013, anexa 11.
În contabilitatea societății s-a efectuat următoarea înregistrare contabilă:
“Cheltuieli privind piesele de schimb” 6024 = 3024 “Piese de schimb” 968,55
Cu ordinul de plată nr. 101 din 20.09.2013, anexa 12 s-a achitat suma de 1.201,00 lei furnizorului Autoagro SR prin banca comercială Transilvania.
În contabilitatea societății s-a efectuat următoarea înregistrare contabilă:
“Furnizori” 401 = 5121 “Cont curent lei Banca Transilvania” 1.201,00
4. Achiziții îngrășaminte.
Conform facturii fiscale nr. 9333 din 23.09.2013, anexa 13 s-a achiziționat de la furnizorul Soluții Îngrășăminte SRL cantitatea de 60,34 tone îngrășăminte, necesară procesului de producție.
S-a întocmit nota de recepție și constatare de diferențe nr. 5 din 23.09.2013, anexa 14, prin care s-a recepționat din punct de vedere cantitativ și calitativ cantitatea de 60.34 tone îngrășăminte neconstatându-se diferențe.
În contabilitatea societății s-a efectuat următoarea înregistrare contabilă:
% = 401 “Furnizori” 150.850,07
“Materiale auxiliare” 3021 121.653,28
“TVA deductibilă” 4426 29.196,79
Dupa efectuarea recepției cantitative și calitative a materialelor (îngrășăminte) s-a înregistrat consumul acestora, conform bonului de consum nr. 6 din 23.09.2013, anexa 15.
În contabilitatea societății s-a efectuat următoarea înregistrare contabilă:
“Cheltuieli cu materialele auxiliare” 6021 = 3021 “Materiale auxiliare” 121.653,28
Cu ordinul de plată nr. 102 din 23.09.2013, anexa 16 s-a achitat suma de 150.850,07 lei furnizorului Soluții Îngrășăminte SRL prin banca comercială Transilvania cu suma de 150.850,07 lei.
În contabilitatea societății s-a efectuat următoarea înregistrare contabilă:
“Furnizori” 401 = 5121 “Cont curent lei Banca Transilvania” 150.850,07
5. Achiziții alte materiale auxiliare.
Conform facturii fiscale nr. 2013435 din 05.09.2013, anexa 17, s-au achiziționat de la furnizorul Romsoft SRL alte materiale consumabile necesare desfășurarii procesului de producție.
S-a întocmit nota de recepție și constatare de diferențe nr. 2 din 05.09.2013, anexa 18, prin care s-au recepționat din punct de vedere cantitativ și calitativ alte materiale consumabile, neconstatându-se diferențe.
În contabilitatea societății s-a efectuat următoarea înregistrare contabilă:
% = 401 “Furnizori” 814,67
“Alte materiale consumabile” 3028 656,99
“TVA deductibilă” 4426 157,68
După efectuarea recepției cantitative și calitative a materialelor s-a înregistrat consumul acestora, conform bonului de consum nr. 2 din 05.09.2013, anexa 19.
În contabilitatea societății s-a efectuat următoarea înregistrare contabilă:
“Cheltuieli privind alte materiale 6028 = 3028 “Alte materiale consumabile” 656,99
consumabile”
Cu ordinul de plată nr. 99 din 05.09.2013, anexa 20 s-a achitat suma de 814,67 lei furnizorului Romsoft SRL prin banca comercială Transilvania.
În contabilitatea societății s-a efectuat următoarea înregistrare contabilă:
“Furnizori” 401 = 5121 “Cont curent lei Banca Transilvania” 814,67
6. Salarii.
Societatea Agrotrans Company SRL în vederea realizării procesului de producție a angajat trei salariați cu specializare specifică obiectului de activitate.
În acest sens conform documentului “Foaie colectivă de prezență” aferent lunii octombrie 2013, anexa 21, s-a întocmit ștatul de plată lichidare luna octombrie 2013, anexa 22, listă viramente luna octombrie 2013, anexa 23, centralizator ștate lichidare luna octombrie 2013, anexa 24, precum și “Declarația privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitul pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate”, cod 112, anexa 25.
În contabilitatea societății s-a efectuat următoarea înregistrare contabilă:
a) “Cheltuieli cu salariile personalului” 641 = 421 ”Personal – salarii datorate” 2.400,00
b) “Contrib. unit. la asig. sociale” 6451 = 4311 “Contrib. unit. la asig. sociale” 499,00
c) “Contrib. unit. la fond. de risc și accidente ” 6451 = 4471 “Fond risc și accidente” 6,00
d) “Contrib. unit. pt. ajut. de somaj” 6452 = 4371 “Contrib. unit. la fond. de somaj” 12,00
e) “Contrib. unit. la fd. de garantare creanțe sal.” 6452 = 4472 “Fond garantare cr. sal.” 6,00
f) “Contrib. unit. pt. asig. soc. săn.” 6453 = 4313 “Contrib. unit. pt. asig. soc. săn.” 125,00
g) “Contrib. concedii și indemnizatii” 6453 = 4316 “Contrib. concedii și indemn.” 20,00
h) “Personal – salarii datorate” 421 = 4312 “Contrib. pers. la asig. soc.” 252,00
i) “Personal – salarii datorate” 421 = 4372 “Contrib. pers. la fond. de somaj” 12,00
j) “Personal – salarii datorate” 421 = 4314 “Contrib. angajat. pt. asig. soc. de săn.” 132,00
k) “Personal – salarii datorate” 421 = 444 “Impozitul pe venituri de natura salariilor” 201,00
Crearea obligațiilor de plată pentru bugetul consolidat al statului s-a efectuat prin depunerea “Declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitul pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate” cod 112.
Pentru lichidarea obligațiilor către bugetul consolidat al statului s-au întocmit următoarele ordine de plată pentru Trezorerie (OPT):
cu OPT nr. 01 din 25.11.2013, anexa 26, s-a achitat suma de 201,00 lei, beneficiar Bugetul de Stat (BS), prin banca comercială Transilvania.
În contabilitatea societății s-a efectuat următoarea înregistrare contabilă:
“Impozitul pe venituri de natura salariilor” 444 = 5121 “Cont curent lei BT” 201,00
cu OPT nr. 02 din 25.11.2013, anexa 27, s-a achitat suma de 1.064,00 lei, beneficiar Bugetul Asig. Sociale și Fonduri Speciale, prin banca comercială Transilvania.
În contabilitatea societății s-a efectuat următoarea înregistrare contabilă:
a) “Contrib. unit. la asig. soc.” 4311 = 5121 “Cont curent lei BT” 499,00
b) “Contrib. pers. la asig. soc” 4312 = 5121 “Cont curent lei BT” 252,00
c) “Contrib unit. pt. asig. soc. de săn.” 4313 = 5121 “Cont curent lei BT” 125,00
d) “Contrib. angajat. pt. asig. soc de săn.” 4314 = 5121 “Cont curent lei BT” 132,00
e) “Contrib. concedii și indemn.” 4316 = 5121 “Cont curent lei BT” 20,00
f) “Contrib. unit. la fond. de somaj” 4371 = 5121 “Cont curent lei BT” 12,00
g) “Contrib. pers. la fond. de somaj” 4372 = 5121 “Cont curent lei BT” 12,00
h) “Fond risc și accidente” 4471 = 5121 “Cont curent lei BT” 6,00
i) “Fond garantare creanțe salariale” 4472 = 5121 “Cont curent lei BT” 6,00
Inregistrare cheltuieli cu serviciile executate de terți.
Cheltuielile de această natură au o pondere relativ redusă în totalul cheltuielilor de exploatare, însă efectuarea lor este justificată prin faptul că asigură unele dintre condițiile necesare desfășurării normale a activității de exploatare.
Astfel, societatea Agrotrans Company SRL a încheiat un contract de prestări servicii de contabilitate, prin care se asigură ținerea evidenței contabile.
Conform facturii fiscale nr. 1249 din 05.09.2013, anexa 28, s-a înregistrat în contabilitatea societății obligația respectivă cu articolul contabil:
% = 401 “Furnizori” 3.162,00
“Alte chelt. cu serv. executate de terți ” 628 2.550,00
“TVA deductibilă” 4426 612,00
Cu ordinul de plată nr. 98 din 05.09.2013, anexa 29, s-a achitat suma de 3.162,00 lei, furnizorului Cont Serv SRL prin Banca Transilvania.
În contabilitatea societății s-a efectuat următoarea înregistrare contabilă:
“Furnizori” 401 = 5121 “Cont curent lei BT” 3.162,00
Înregistrarea amortizării mijloacelor fixe.
Pentru mijloacele fixe înregistrate în evidența contabilă a societății s-au calculat și înregistrat cheltuieli cu amortizarea acestora, în lună, suma de 11.523,97 lei cu următorul articol contabil:
“Chelt. cu amortizarea imobilizărilor” 6811 = 281 “Amortiz. imob. corporale” 11.523,97
Prin colectarea tuturor cheltuielilor efectuate pentru realizarea procesului de producție rezultă o producție în curs de 270.932,79 lei.
În contabilitatea societății s-a efectuat următoarea înregistrare contabilă:
“Prod. în curs de execuție” 331 = 711 “Venituri aferente cost. stoc. de prod.” 270.932,79
Experiența ultimilor ani a demonstrat faptul că riscurile climaterice se manifestă din ce în ce mai frecvent și mai agresiv nemaiputând fi neglijate.
Specificul activității agricole și multitudinea factorilor de mediu fac dificilă anticiparea riscurilor care pot afecta culturile agricole. De aceea, este nevoie stringentă de asigurarea culturilor agricole care oferă siguranța că indiferent de factorii care îți pot afecta culturile, vei beneficia de protecția financiară pentru investiția respectivă.
Prima de asigurare variază în funcție de mai mulți factori:
sensibilitatea culturii la factorii de risc asigurați;
frecvența manifestării factorilor de risc;
localizarea culturilor asigurabile pe județe;
mărimea sumei asigurate, care reprezintă nivelul cheltuielilor tehnologice directe de producție;
nivelul cheltuielilor tehnologice directe de producție sau valoarea producției.
Prin încheierea contractului de asigurare, asiguratul se obligă sa plătească o primă de asigurare asigurătorului, iar acesta se obligă ca, în urma producerii evenimentului asigurat, în baza cererii de asigurare și a declarației de asigurare semnate de asigurat, precum și a celorlalte date privind riscurile asigurate transmise în scris de aceasta, sub rezerva respectării întocmai a condițiilor, excluderilor și clauzelor convenite de comun acord la data încheierii poliței de asigurare și în baza plății în contul asigurătorului a primei de asigurare, în cuantumul și la scadențele prevăzute în polița, să plătească asiguratului indemnizația de despăgubire cuvenită.
Relația dintre asigurător și asigurat se stabilește prin liberul consimțământ al părților, în baza unui contract de asigurare, datat și semnat. Asiguratul poate fi proprietarul terenului agricol sau orice persoană fizică sau juridică care deține terenul agricol printr-un act scris și are un interes patrimonial sau vreo răspundere pentru exploatarea, conservarea și protejarea acestuia. La schimbarea proprietății sau a titlului celui care exploatează terenul agricol (prin vânzare, moștenire, donație, arendare etc.), cel care dobândește proprietatea sau dreptul de exploatare preia drepturile și obligațiile fostului proprietar cu care asigurătorul a încheiat contractul de asigurare. Pentru plata, primelor de asigurare corespunzătoare perioadei asigurate în curs de desfășurare (anul agricol), răspund solidar atât fostul proprietar, cât și succesorul proprietarului sau cel care preia în exploatare (cu excepția cazului în care acesta fiind moștenitor trebuie să plătească integral).
Despre schimbarea proprietății sau a celui care exploatează terenul agricol, asigurătorul trebuie anunțat în scris, în termen de 5 zile calendaristice, atât de fostul proprietar (dacă acesta nu a decedat) cât și de succesor, făcându-se și dovada, prin acte, a acestei schimbări. În caz contrar, contractul de asigurare se reziliază de drept la data schimbării proprietății sau a titlului prin care este deținut terenul agricol, fără restituirea primelor anterior încasate, asiguratul pierzând dreptul la despăgubire în cazul producerii daunelor.
Se pot asigura toate culturile agricole – cereale, plante tehnice, plante medicinale și aromatice, leguminoase alimentare, plante de nutreț, cartof și legume, culturi semincere, rodul viilor, pomilor și hameiului, arbuști fructiferi, căpșun, culturile din sere, solarii și răsădnițe, pepinierele, plantațiile de portaltoi, plantațiile tinere de viță de vie înființate cu vițe altoite (anul I si anul II).
La culturile cu mai multe recolte pe an se asigură cheltuielile tehnologice necesare pentru întreaga producție anuală. La furajere perene pentru producția în masă verde sau fân, suma totală asigurată se defalca astfel:
– pentru coasa I – 60%;
– pentru coasa a II-a – 40%.
Asigurătorul despăgubește producătorii agricoli cu care a încheiat contracte de asigurare, pentru daunele produse culturilor agricole de oricare dintre riscurile menționate mai jos.
Răspunderea asigurătorului privește numai cheltuielile tehnologice necesare, efectuate pentru producția principală a culturilor asigurate, conform devizului tehnologic întocmit și semnat de asigurat, care este anexat la polița de asigurare. Asigurătorul despăgubește numai pagubele suferite prin pierderi cantitative ale recoltelor, nu și pagube calitative ale acestora (cu excepția tutunului care la care se despăgubesc și daunele calitative).
Pagubele provocate de alte cauze, cum ar fi bolile și dăunătorii plantelor, nerăsărirea sau rărirea acestora, maturarea excesivă datorată întârzierii recoltatului, nerespectarea tehnologiilor de cultură și altele asemănătoare nu se despăgubesc, chiar dacă nu sunt în legătură cu efectele factorilor de risc asigurați.
În acest sens societatea Agrotrans Company SRL a încheiat cu Societatea Astra SA Asigurare-Reasigurare în calitate de asigurător, polița de asigurare DJ1090140000001 pentru asigurarea culturii de grâu de toamnă înființată pe o suprafață de 400 hectare, anexa 30.
În vederea efectuării inspecției de risc pentru culturi agicole la asigurările agricole în curs de contractare, asigurătorul Astra SA în calitate de Beneficiar, a încheiat cu Popescu Gheorghe PFA, în calitate de Prestator, un contract civil de prestări servicii inspecție de risc pentru culturi agricole, anexa 31.
Conform poliței de asigurare mai sus mentionată, asiguratul Agrotrans Company SRL, trebuie să achite o primă de asigurare de 5.130,00 lei asigurătorului Astra SA.
Prima de asigurare a fost achitată cu ordinul de plata nr. 103 din 23.04.2014, anexa 32.
În contabilitatea societății s-a efectuat următoarea înregistrare contabilă:
“Cheltuieli cu primele de asigurare” 613 = 401 “Furnizori” 5.130,00
“Furnizori” 401 = 5121 “Conturi la banci” 5.130,00
La sfârșitul ciclului de producție s-a obținut o producție de 1.650 tone de grâu și paie evaluate la 270.932.79 lei.
În contabilitatea societății s-a efectuat următoarea înregistrare contabilă:
“Venituri aferente costurilor stocurilor 711 = 331 “Produse în curs de execuție” 270.932,79
de produse”
reprezentând descărcarea contului 331 „Produse în curs de execuție” și
„Produse finite” 345 = 711 „Venituri aferente costurilor stocurilor de produse” 270.932,79
Producția obținută a fost depozitată în spațiile proprii de stocare până la momentul desfacerii. Din producția de 1.600 tone de grâu societatea noastră decide să exporte cantitatea de 96 tone de grâu.
Pentru realizarea exportului sunt necesare următoarele documente:
Contractul de vânzare-cumpărare sau alt tip de tranzacție de comerț exterior ori de
cooperare economică internațională, izvorul tuturor drepturilor și obligațiilor părților, operațiunilor, procedurilor și documentelor tranzacției (inclusiv pentru plată, creditare, finanțare, leasing, etc.).
2. Factura de export (Invoice), cuprinzând numele mărfii, cantitatea, calitatea, sortimentul, U/M, prețul unitar tip INCOTERMS 2010 (EXW, FCA, FOB, CIP, CFR, CIF, DAP, DAT, DDP, etc.) și valoarea totală de plată în valuta de contract, fără TVA. Factura externă (export invoice) este un înscris întocmit de exportator prin care se arată condițiile în care are loc livrarea de bunuri și prestarea de servicii.
3. Specificația mărfii (Packing List, Liste de Colisage = modul de ambalare), anexă la factura externă. Aceasta se poate obține de la societatea prin care vă trimiteți mărfurile.
4. Polița și certificatul de asigurare All Risks a mărfii.
5. Licența de export și/sau de import. Comerțul cu produse agro-alimentare cu statele terțe include condiția de deținere a unei licențe de import/export. Licențele pentru import/export de produse agricole sunt întocmite pe formulare AGRIM ȘI AGREX, sunt valabile pe teritoriul tuturor statelor membre UE, și în România sunt eliberate de către APIA. Autoritatea vamală înregistrează și certifică, pe licență, cantitățile utilizate, declarate în cadrul procesului de vămuire.
6. Certificatul de calitate, emis de un laborator recunoscut.
7. Certificatul de origine a mărfii: foarte important, pentru stabilirea taxelor vamale și altor obligații în vamă (comision vamal, TVA, accize, etc.) sau scutirilor, după caz, conform tratatelor bilaterale, internaționale și Tarifului Vamal General.În baza temeiului legal conferit de Decretul-Lege 130/1990, doar Camera de Comerț si Industrie a României este abilitată să emită "certificate de origine pentru mărfurile românești la export".
8. Certificatul fito-sanitar, pentru toate tipurile de produse. Certificatul fitosanitar se eliberează la cerere de către inspectorii fitosanitari din cadrul unităților fitosanitare și inspectoratelor de carantină fitosanitară vamala, împuterniciți să elibereze certificate fitosanitare pentru plantele, produsele vegetale sau alte obiecte destinate exportului conform ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr.756/2007.
9.Certificatul sanitar-veterinar.Acest certificat se obține de la Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor.
10. Documentul de transport: rutier (CMR), feroviar (Fracht), aerian (Airwaybill), naval (Bill of Lading = Conosament), cu semnătura de primire a mărfii la bordul mijlocului de transport de către conducătorul acestuia. Se eliberează de compania respectivă.
11.Declarația vamală de export, semnată de funcționarii vamali.
Pentru a putea face export (sau import) trebuie să obții codul EORI de la Direcția regională vamală de care ține firma (ți se va cere la vamă copia acestui cod). Numărul EORI este un număr unic în Comunitatea Europeană, pe care autoritățile vamale sau alte autorități desemnate de către statele membre îl atribuie operatorilor economici și altor persoane interesate, în vederea utilizării acestuia începând cu 1 iulie 2009 la toate operațiunile vamale derulate de acestea pe întreg teritoriul Uniunii Europene.
Societatea Agrotrans Company SRL este în posesia tuturor documentelor necesare realizării exportului a 96.000 kg de grâu.
Conform facturii externe (Invoice) nr. AGRTS-15-5 din 25.04.2014, anexa 33, se livrează către STUDIO AGRO din Serbia și Herzegovina cantitatea de 96.000 kg de grâu la prețul de 1 euro pentru fiecare kg fără TVA, la cursul valutar din data facturării.
În contabilitatea societății s-a efectuat următoarea înregistrare contabilă:
“Clienți” 411 = 701 “Venituri din vânzarea produselor finite” 432.000,00
“Venituri aferente costurilor 711 = 345 “Produse finite” 270.932,79
stocurilor de produse”
Livrarea cantității de 96.000 kg de grâu s-a efectuat cu autoutilitara IVECO EUROCARGO, DJ-10-YDG, serie șasiu ZCFA75B0202424409.
Societatea Agrotrans Company SRL, în calitate de asigurat, a încheiat cu Societatea de Asigurare-Reasigurare Astra SA, în calitate de asigurător, Polița privind asigurarea de răspundere civilă a transportatorului în calitate de cărăuș pentru mărfurile transportate în trafic internațional pe șosele nr. DJ 0159130000084 din 2013, cu o primă de asigurare de 280,00 euro, anexa 34.
Societatea noastră încasează în contul curent deschis la Banca Transilvania factura externă în sumă de 96.000 euro.
În contabilitatea societății s-a efectuat următoarea înregistrare contabilă:
“Clienți” 411 = 765 “Venituri din diferențe de curs valutar” 2.880,00
“Conturi la bănci” 5121 = 411 “Clienți” 434.880,00
Astfel, prin efectuarea acestor operațiuni societatea Agrotrans Company SRL a realizat exportul cantității de 96.000 kg de grâu.
CONCLUZII
Experiența țărilor avansate din punct de vedere economic a demonstrat că fără o dezvoltare puternică a asigurărilor agricole, încercarea de a realiza o agricultură performantă devine iluzorie.
Investițiile necesare pentru cultivarea în condiții tehnologice intensive a pământului sunt prea importante pentru a nu fi luate în seamă riscurile climatice a căror manifestare poate ruina întreprinzătorii.
Agricultura se confruntă cu riscuri care, în ultima perioadă de timp, au dobândit o frecvență și intensitate de manifestare necunoscute anterior.
Catastrofele naturale care au lovit România în ultima perioadă au determinat societățile de asigurare să creadă că gradul de acoperire în cazul asigurărilor agricole va crește semnificativ. Acest aspect implică în principal, necesitatea educării populației, având în vedere că gradul de penetrare a asigurărilor este proporțional cu nivelul de educație.
Ceea ce se întâmplă în țara noastră poate fi explicat în următorul mod: potențialii cumpărători ai unei polițe de asigurare agricole au tendința de a subestima nivelul riscului și, în consecință, gradul de penetrare a acestor asigurări se menține la un nivel scăzut.
În vederea încheierii unei asigurări agricole, un fermier trebuie să dovedească faptul că animalele sau culturile pe care le are în proprietate corespund normelor tehnologice de întreținere, sunt sănătoase și oferă promisiunea unei producții planificate.
În activitatea zilnică fermierii înfruntă o varietate de riscuri care necesită asigurarea agricolă. În această categorie se includ atât riscurile provocate de natură cât și cele provocate de om.
În concluzie, putem observa că abilitatea fermierilor în a menține sau chiar a obține venituri suplimentare de pe urma activităților agricole depinde de eficiența strategiilor de management al riscului utilizate și de gradul de adaptare a acestor strategii la tipologia riscului.
Acestea fiind spuse, trebuie să menționăm că scopul asigurării nu este să suporte integral pierderile generate de aceste evenimente, ci să mutualizeze riscurile.
Industria asigurărilor nu poate reduce de una singură riscurile legate de modificările climatice, însă poate avea o contribuție decisivă în înțelegerea, evaluarea, prevenirea lor și în alegerea poliței potrivite pentru fiecare tip de sinistru.
BIBLIOGRAFIE
Lect. dr. Matei Gh., Prof. univ. dr. Mocanu Romulus, Prof. univ. dr. Paraschivu Marius, Lect. dr. Dobre Marian, Dr. ing. Susinski Mihai, Dr. ing. Pavel Ștefan, Dr. ing. Păunescu Gabriel, Dr. ing. Petrescu Eugen, Dr. ing. Roșculete Cătălin, Dr. ing. Vilău Nicolae, Dr. ing. Constantinescu Eustațiu, Dr. ing. Gheorghe D-tru, Prof. univ. dr. Dumitru Mihail, Dr. ing. Șimota Cătălin, Drd. chim. Vrânceanu Nicoleta, Dr. chim. Gamenț Eugenia, Matem. Motelică Dumitru-Marian, Particularități ale sistemului de agricultură durabilă din Oltenia, Editura Sitech, Craiova 2008.
Popescu Maria, Popescu Vasile, Cultura cerealelor, Editura Fermierul Român, București 1995.
Ion D. Șandru, Protejarea culturilor agricole cu ajutorul pesticidelor, Editura Helicon, Timișoara 1997.
Gheorghe Sin, Maria Călinoiu, Ion Călinoiu, Mihai Nicolescu, Corneliu Nedelciuc, Mariana Nedelciuc, Florea Ionescu, Dumitru Gheorghe, Maria Gheorghe, Florin Trașcă, Grâul în Oltenia – Aspecte agrotehnice, Editura Alma, Craiova 2005.
Ioan Oancea, Agricultura generală, Editura Cereș, București 1994.
Ion Sandu, Elena Mateescu, Victor-Viorel Vătămanu, Editura Sitech, Craiova 2010.
Dicționarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, București 1998.
Standardele internaționale de raportare financiară, cunoscute sub acronimul IFRS (provenit de la denumirea in limba engleză – International Financial Reporting Standards).
Sursă internet: http://www.evz.ro/cum-a-performat-agricultura-romaneasca-in-2010-938675.html.
Sursă internet: http://jurnalul.ro/special-jurnalul/anchete/agricultura-calcaiul-lui-ahile-al-romaniei-573876.html#.
Sursă internet: http://www.capital.ro/agricultura-se-lupta-cu-clima-si-cu-evaziunea-151739.html.
Sursă internet: http://www.zf.ro/proprietati/un-grup-de-investitori-libanezi-controleaza-in-romania-teren-agricol-de-dimensiunile-bucurestiului-8462868.
Sursă internet: http://www.zf.ro/eveniment/fermierii-asteapta-jumatate-de-miliard-de-euro-din-grau-5792839/.
Sursă internet: http://www.zf.ro/eveniment/porumbul-intre-estimarea-de-7-mil-tone-a-producatorilor-si-cea-de-10-mil-tone-a-guvernului-3214873/.
Sursă internet: http://www.evz.ro/gradina-carpatina-fara-tarani-fara-mici-ferme-fara-940592.html.
Sursă internet: http://www.gandul.info/financiar/romania-are-cel-mai-mare-numar-de-exploatatii-agricole-din-ue-8856468.
Sursă internet: http://www.evz.ro/fermierii-despre-taxa-pe-parloaga-dam-amenzi-inainte-sa-facem-parcari-primari-ajutoare-so.html.
Sursă internet: http://www.evz.ro/vrem-minuni-in-agricultura-fara-apa-si-subventii-903225.html.
Sursă internet: http://www.wall-street.ro/articol/Economie/65411/Producatorii-agricoli-Seceta-ar-putea-afecta-pana-la-80-din-productia-de-cereale.html.
Sursă internet: http://www.capital.ro/distrugerea-sistemelor-de-irigatii-a-secatuit-potentialul-agriculturii-127717.html.
Sursă internet: http://ro.wikipedia.org/wiki/Agricultura_Rom%C3%A2niei.
Sursăinternet:http://www.financejournal.ro/fisiere/revista/30886724732_MITU_RO.pdf
Sursă internetȘ http://ro.wikipedia.org/wiki/Agricultura_Rom%C3%A2niei
Alte surse internet.
Documentație SC ASTRA SA (Societate asigurări).
BIBLIOGRAFIE
Lect. dr. Matei Gh., Prof. univ. dr. Mocanu Romulus, Prof. univ. dr. Paraschivu Marius, Lect. dr. Dobre Marian, Dr. ing. Susinski Mihai, Dr. ing. Pavel Ștefan, Dr. ing. Păunescu Gabriel, Dr. ing. Petrescu Eugen, Dr. ing. Roșculete Cătălin, Dr. ing. Vilău Nicolae, Dr. ing. Constantinescu Eustațiu, Dr. ing. Gheorghe D-tru, Prof. univ. dr. Dumitru Mihail, Dr. ing. Șimota Cătălin, Drd. chim. Vrânceanu Nicoleta, Dr. chim. Gamenț Eugenia, Matem. Motelică Dumitru-Marian, Particularități ale sistemului de agricultură durabilă din Oltenia, Editura Sitech, Craiova 2008.
Popescu Maria, Popescu Vasile, Cultura cerealelor, Editura Fermierul Român, București 1995.
Ion D. Șandru, Protejarea culturilor agricole cu ajutorul pesticidelor, Editura Helicon, Timișoara 1997.
Gheorghe Sin, Maria Călinoiu, Ion Călinoiu, Mihai Nicolescu, Corneliu Nedelciuc, Mariana Nedelciuc, Florea Ionescu, Dumitru Gheorghe, Maria Gheorghe, Florin Trașcă, Grâul în Oltenia – Aspecte agrotehnice, Editura Alma, Craiova 2005.
Ioan Oancea, Agricultura generală, Editura Cereș, București 1994.
Ion Sandu, Elena Mateescu, Victor-Viorel Vătămanu, Editura Sitech, Craiova 2010.
Dicționarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, București 1998.
Standardele internaționale de raportare financiară, cunoscute sub acronimul IFRS (provenit de la denumirea in limba engleză – International Financial Reporting Standards).
Sursă internet: http://www.evz.ro/cum-a-performat-agricultura-romaneasca-in-2010-938675.html.
Sursă internet: http://jurnalul.ro/special-jurnalul/anchete/agricultura-calcaiul-lui-ahile-al-romaniei-573876.html#.
Sursă internet: http://www.capital.ro/agricultura-se-lupta-cu-clima-si-cu-evaziunea-151739.html.
Sursă internet: http://www.zf.ro/proprietati/un-grup-de-investitori-libanezi-controleaza-in-romania-teren-agricol-de-dimensiunile-bucurestiului-8462868.
Sursă internet: http://www.zf.ro/eveniment/fermierii-asteapta-jumatate-de-miliard-de-euro-din-grau-5792839/.
Sursă internet: http://www.zf.ro/eveniment/porumbul-intre-estimarea-de-7-mil-tone-a-producatorilor-si-cea-de-10-mil-tone-a-guvernului-3214873/.
Sursă internet: http://www.evz.ro/gradina-carpatina-fara-tarani-fara-mici-ferme-fara-940592.html.
Sursă internet: http://www.gandul.info/financiar/romania-are-cel-mai-mare-numar-de-exploatatii-agricole-din-ue-8856468.
Sursă internet: http://www.evz.ro/fermierii-despre-taxa-pe-parloaga-dam-amenzi-inainte-sa-facem-parcari-primari-ajutoare-so.html.
Sursă internet: http://www.evz.ro/vrem-minuni-in-agricultura-fara-apa-si-subventii-903225.html.
Sursă internet: http://www.wall-street.ro/articol/Economie/65411/Producatorii-agricoli-Seceta-ar-putea-afecta-pana-la-80-din-productia-de-cereale.html.
Sursă internet: http://www.capital.ro/distrugerea-sistemelor-de-irigatii-a-secatuit-potentialul-agriculturii-127717.html.
Sursă internet: http://ro.wikipedia.org/wiki/Agricultura_Rom%C3%A2niei.
Sursăinternet:http://www.financejournal.ro/fisiere/revista/30886724732_MITU_RO.pdf
Sursă internetȘ http://ro.wikipedia.org/wiki/Agricultura_Rom%C3%A2niei
Alte surse internet.
Documentație SC ASTRA SA (Societate asigurări).
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Asigurarea Culturilor Agricole Destinate Exportului. Studiu de Caz (ID: 136605)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.