Asigurarea Controlului Organismelor Indezirabile
Asigurarea controlului organismelor indezirabile – factori de menținere a condițiilor de igienizare într-un abator
CUPRINS
1. TEMA PROIECTULUI
2. JUSTIFICAREA NECESITĂȚII ȘI OPORTUNITĂȚII REALIZĂRII ELEMENTULUI DE PROIECT
3. ELEMENTE DE INGINERIE TEHNOLOGICĂ
3.1. Descrierea unității SC GALLI GALLO SRL
3.2. Schema fluxului tehnologic a unității de abatorizare
3.3. Descrierea fluxului tehnologic
3.4. Generalități privind deratizarea, dezinsecția și dezinfecția
3.5. Semnificația infestației
3.6. Specii de dăunători
3.7. Specii de rozătoare
3.7.1. Șobolanul cenușiu ( Rattus norvegicus )
3.7.2. Rozătoarele mici ( Arvicolinae )
3.7.3. Șoarece de câmp / șoarece berc ( Microtus arvalis )
3.8. Specii de insecte
3.8.1. Gândacii de bucătărie
3.8.2. Gândacul roșu de bucătărie
3.8.3. Furnicile
3.8.4. Muștele
4. MANAGEMENTUL CALITĂȚII ȘI SIGURANȚEI ALIMENTARE
4.1. Deratizarea și dezinsecția
4.2. Mijloace de combatere a dăunătorilor
4.3. Combaterea și controlul dăunatorilor
4.4. Controlul rozătoarelor și al păsărilor
4.5. Măsuri speciale de siguranță
4.6. Metode de îndepărtare a organismelor indezirabile
4.7. Alegerea produselor rodenticide
4.8. Aplicarea și verificarea procedurilor prinvind controlul dăunătorilor
4.9. Generalități privind programul de combatere a dăunătorilor
4.9.1. Fișe de monitorizare a dăunătorilor
5. IGIENIZAREA
5.1. Metode și sisteme de igienizare
5.2. Reguli de igienă pentru personalul implicat în acticitățile de producție
5.3. Deratizărea și dezinsecția
5.3.1. Pregătirea deratizării
5.3.3. Deratizarea suprafețelor
5.3.4. Dezinsecția suprafețelor
5.3.5. Monitorizarea suprafețelor de procesare
5.4. Programe preliminare de combatere a dăunătorilor
5.4.1. Procedură specială privind inspecția în abatoare de carne albă
5.4.2. Procedură privind controlul unităților de prelucrare în vederea neutralizării S.N.C.U.
6. CALCULUL ECONOMIC
6.1. Calculul proiectului
7. CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
TEMA PROIECTULUI
Tema proiectului este “Asigurarea controlului organismelor indezirabile – factori de menținere a condițiilor de igienizare într-un abator”
Fabrica: SC.GALLI – GALLO.SRL.
JUSTIFICAREA NECESITĂȚII ȘI OPORTUNITĂȚII REALIZĂRII ELEMENTULUI DE PROIECT
Scopul acestui proiect este de a întelege impactul insectelor, păsărilor și al rozătoarelor în industria alimentară. Combaterea dăunătorilor în instituțiile din industria alimentară reprezintă un factor important în asigurarea unei calități deosebite a produselor. Controlarea și anihilarea dăunătorilor este necesară pentru a preveni contaminarea alimentelor, care pot provoca îmbolnăvirea și chiar moartea consumatorului.
Controlul acestor dăunători este estențial, deoarece acestea transportă și răspândesc diverse boli. Mulți dintre acestea transportă aproximativ 50 de microorganisme cum ar fi: Salmonella, Shigella și Vibrio Cholerae, agentul cauzator de holeră. Dăunătorii pot răspândi germeni în întreaga fabrică, aceștia sunt o sursă importantă de corpuri străine cum ar fi: păr, pene, excremente, fracmente provenite din cuib, ouă de insecte si larve, incluzând propriile lor corpuri.
Dăunătorii pot cauza deteriorarea fizică a produselor alimentare și a ambalajelor sau a izolațiilor și echipamentelor.
Un program eficient de deratizare începe cu o întelegere de bază a caracteristicilor surselor de contaminare a dăunătorilor și o cunoștere sigură și eficientă a procedurilor de exterminare și control. Programele de control incorect aplicate sau depozitarea și folosirea cu neglijență a pesticidelor pot prezenta un risc chimic.
Problema siguranței pentru consumul produsului finit poate fi rezolvată prin respectarea condițiilor de dezinsecție și deratizare, de prevenire și combatere a dăunătorilor. Programele preliminare asigură mediul de operare necesar pentru producerea alimentelor sigure și adecvate consumului.
Conform legii orice produs trebuie să îndeplinească condițiile necesare pentru a proteja alimentele, sănătatea consumatorului fiind pe primul plan.
ELEMENTE DE INGINERIE TEHNOLOGICĂ
Descrierea unității SC GALLI GALLO SRL
Unitatea Galli Gallo este amplasată în intravilanul comunei Șinca Nouă, sat Șinca Nouă, județul Brașov. Terenul de amplasament al investiției are o suprafață de 13 957 m2 și se află în proprietatea S.C. GALLI GALLO GOLD S.R.L.
Proiectul propune realizarea unei unități de creștere a puilor de curcă în prima fază de creștere până la greutatea de 1,5 kg, după care vor fi comercializați către ferme de îngrășare.
Societatea GALLI-GALLO, cu o experiență de peste 10 ani în creșterea și abatorizarea puilor de carne, a inaugurat în 10 august 2010 cel mai modern abator de curcani din Europa cu o capacitate de 48000 de tone pe an.
Investiția de peste 22 milioane de euro în ferme de creștere a curcanilor, logistică, distribuție, abatorizare este realizată la standarde de ultimă generație și este unică în România.
Abatorul nou construit are o suprafață de circa 6000mp pe un singur nivel și este realizat cu materiale de construcție aprobate de U.E. pentru industria alimentară.
Obiectivul nostru este să introducem pe piața din România, la standarde de calitate certificate HACCP si ISO 9001/22000, produse naturale gustoase din carne de curcan, inspirate din rețete tradiționale. Brandul „Peneș Curcanul’’ garantează produse naturale, fără aditivi, fără coloranți și fără E-uri.Carnea de curcan procesată provine de la puii de o zi crescuți la fermele proprii din Codlea și Sighișoara.Curcanii sunt crescuți cu cereale, șroturi furajere și uleiuri vegetale, ceea ce asigură o calitate deosebită cărnii.
Capacitatea fermelor atinge 1.200.000 de capete pe an ceea ce înseamnă aprox.17000 tone carne în viu pe an. De asemenea societatea are parteneriate cu alte ferme din județ pentru aprox.4000 tone carne pe an, ferme cu aceleași condiții de hrănire, monitorizate sanitar veterinar de către persoane autorizate ale societății noastre.
Abatorul este echipat cu utilaje tehnologice de abatorizare a curcanilor de ultimă generație.Abatorul este proiectat la o capacitate de sacrificare de 1000 de capete de masculi și 1500 de female pe oră.Femelele sunt sacrificate la maturitate la 10 kg, iar masculii la o greutate cuprinsă intre 18-22 kg.
Linia de abatorizare a curcanilor este dotată cu asomare cu gaz (CO2) prima din Europa Centrală și de Răsărit, care asigură pe de o parte bunăstarea păsărilor înainte de sacrificare și pe de altă parte prezintă câteva avantaje deosebite din punct de vedere al calității și aspectului cărnii obținute prin sacrificare.Astfel, asomarea cu gaz CO2 face ca pasărea să nu fie deloc stresată ceea ce duce la un pH normal al cărnii, obținând o carne aspectuoasă și fragedă.
Investiția cuprinde și o secție de preparate și semipreparate fierte și afumate, din carne de curcan.Dotarea s-a realizat cu echipamente de ultimă generație de la firme de top din Germania: Seidelmann, Maurere, Maja, Kolbe, Hardtmann, Frez, Bizerba etc.
Schema fluxului tehnologic a unității de abatorizare
DIAGRAMA DE FLUX TEHNOLOGIC
RECEPȚIE CURCANI VII
▼
DESCĂRCARE CONTAINERE
▼
AȘTEPTARE, ELIMINARE STRES TRANSPORT
▼
ASOMARE CU GAZ
▼
AGĂȚARE PE CONVEER
▼
SÂNGERARE
▼
SMULGERE PENE GREU DE ÎNDEPĂRTAT PRIN DEPLUMARE
▼
OPĂRIRE
▼
DEPLUMARE
▼
SMULGERE TENDOANE ȘI ÎNDEPĂRTARE TENDOANE
▼
TĂIEREA VÂRFURILOR ARIPILOR
▼
DETAȘAREA GLANDEI UROPIGENE
▼
SECȚIONAREA ȘI DETAȘAREA PIELII GÂTULUI
▼
DESCHIDEREA CAVITĂȚII ABDOMINALE
▼
EXTRAGEREA MASEI GASTRO-INTESTINALE
▼
SEPARAREA INIMII ȘI A FICATULUI
▼
DETAȘAREA VISCERELOR DE PIPOTĂ
▼
ÎNDEPĂRTAREA STOMACULUI GLANDULAR
▼
DETAȘAREA CAPULUI
▼
ÎNDEPĂRTAREA GUȘII
▼
ÎNDEPĂRTAREA GÂTULUI
▼
ÎNDEPĂRTAREA PLĂMÂNILOR
▼
TOALETAREA CARCASEI
▼
TRANSFER PE CĂRUCIOARELE DE REFRIGERARE
▼
TRANȘARE
▼
LINIA DE ARIPI LINIA DE PULPE LINIA DE PIEPT
▼
AMBALARE/ETICHETARE
▼
DEPOZITARE/REFRIGERARE/CONGELARE
▼
LIVRARE
▼
DISTRIBUȚIE
Figura 3.1 – Diagrama de flux tehnologic a unității de abatorizare
Descrierea fluxului tehnologic
1. Transportul curcanilor
După depopulare, cu aviz sanitar-veterinar, curcanii sunt încărcați în containere (cadre metalice modulare cu sertare pe verticală) dotate cu sertare din material plastic , respectându-se normele de densitate pe sertar, respectiv 6-12 păsări, în funcție de greutate și anotimp. Sertarele sunt astfel construite încât dejecțiile să nu ajungă de la un nivel la altul și în același timp să se asigure o circulație corespunzătoare a aerului pentru a asigura condiții normale de transport, cu evitarea condensului și a umezirii păsărilor.
Figura 3.2. Transportul curcanilor
2. Descărcarea curcanilor
Odată ajunse în abator, mijloacele de transport specializate staționează în scopul liniștirii păsărilor și eliminării stresului de transport, între 60 și 120 minute. Apoi containerele sunt descărcate cu un transportor de containere . Se realizează descărcarea cuștilor cu păsări vii pe un transportor cu lanț în scopul dirijării spre asomator.
a). b) .
Figura 3.3. a). – Descărcarea containerelor cu ajutorul unui motostivuitor; b).- descărcarea cuștilor cu păsării vii pe un transportor cu lanț
Asomarea
Sertarele cu păsări se introduc în asomatorul cu gazul CO2 , unde asomarea se face treptat de la o concentrație minimă la una maxima de 70%. Astfel se instalează o stare de inconștiență ce nu mai permite mișcări bruște ale păsărilor.
Figura 3.4. Asomator cu gaz
Agățarea păsărilor pe conveier
După ieșire din asomator, sertarul cu păsări este preluat de un dispozitiv special care răstoarnă curcanii pe un transportor cu bandă, care îi duce spre zona de agățare , unde cârligul de agățare este doar la câțiva centimetri de picioarele păsării, operațiunea făcându-se fără efort din partea operatorului din zona murdară a abatorului.
Figura 3.5. Agățarea păsărilor pe conveer
Preluarea sertarelor și refacerea containerelor
Sertarele goale sunt dirijate spre mașina de spălat și dezinfectat , după care se reîncarcă containerele metalice spălate și dezinfectate. Containerele se stivuiesc automat și apoi sunt preluate de un electrostivuitor și reîncărcate în mijlocul de transport specializat, care a fost spălat și dezinfectat în prealabil.
Figura 3.6.Prelucrarea sertarelor
Sângerarea
Sângerarea se face prin secționarea arterelor carotide și a venelor jugulare, ceea ce duce la eliminarea sângelui în jgheabul de sângerare. Timpul de sângerare este de 2 minute și 30 de secunde.
Figura 3.7. Sângerarea
Îndepărtarea penelor înainte de deplumare
Înainte de a intra în opăritor, are loc smulgerea penelor din zona posterioară și de la vârful aripilor, pene care sunt greu de îndepărtat prin deplumare.
Opărire
Operația de opărire durează timp de 2 minute și 30 secunde la o temperatură de 53ºC în opăritorul tip jacuzzi.
Figura 3.8. Opărirea curcanilor
Deplumarea
După ieșirea din opăritor, deplumarea se face în cele 3 deplumătoare, după care urmează faza de tăiere a picioarelor, care sunt dirijate spre zdrobitor și apoi prin canalul hidraulic spre pompa de deșeuri. Primul conveer de sacrificare pe care picioarele detașate își continuă traseul până la dispozitivul de dezagățare din cârlige este apoi spălat într-un tunel cu perii rotative, după care ciclul de sacrificare se reia.
Figura 3.9. Deplumarea și detașarea picioarelor
Eviscerarea
După smulgerea tendoanelor și tăierea picioarelor, curcanii sunt transferați automat pe conveerul de eviscerare, unde se realizează următoarele operații:
tăierea cu un foarfece pneumatic a vârfurilor aripilor ;
detașarea glandei uropigene;
secționarea și detașarea la spate a pielii gâtului;
suspendarea păsării în 3 puncte (picioare și cap);
incizia la cloacă, realizată cu un dispozitiv de circumcizie acționat pneumatic;
deschiderea cavității abdominale;
scoaterea manuală a masei gastro-intestinale, cu evidențierea flate și dezinfectate. Containerele se stivuiesc automat și apoi sunt preluate de un electrostivuitor și reîncărcate în mijlocul de transport specializat, care a fost spălat și dezinfectat în prealabil.
Figura 3.6.Prelucrarea sertarelor
Sângerarea
Sângerarea se face prin secționarea arterelor carotide și a venelor jugulare, ceea ce duce la eliminarea sângelui în jgheabul de sângerare. Timpul de sângerare este de 2 minute și 30 de secunde.
Figura 3.7. Sângerarea
Îndepărtarea penelor înainte de deplumare
Înainte de a intra în opăritor, are loc smulgerea penelor din zona posterioară și de la vârful aripilor, pene care sunt greu de îndepărtat prin deplumare.
Opărire
Operația de opărire durează timp de 2 minute și 30 secunde la o temperatură de 53ºC în opăritorul tip jacuzzi.
Figura 3.8. Opărirea curcanilor
Deplumarea
După ieșirea din opăritor, deplumarea se face în cele 3 deplumătoare, după care urmează faza de tăiere a picioarelor, care sunt dirijate spre zdrobitor și apoi prin canalul hidraulic spre pompa de deșeuri. Primul conveer de sacrificare pe care picioarele detașate își continuă traseul până la dispozitivul de dezagățare din cârlige este apoi spălat într-un tunel cu perii rotative, după care ciclul de sacrificare se reia.
Figura 3.9. Deplumarea și detașarea picioarelor
Eviscerarea
După smulgerea tendoanelor și tăierea picioarelor, curcanii sunt transferați automat pe conveerul de eviscerare, unde se realizează următoarele operații:
tăierea cu un foarfece pneumatic a vârfurilor aripilor ;
detașarea glandei uropigene;
secționarea și detașarea la spate a pielii gâtului;
suspendarea păsării în 3 puncte (picioare și cap);
incizia la cloacă, realizată cu un dispozitiv de circumcizie acționat pneumatic;
deschiderea cavității abdominale;
scoaterea manuală a masei gastro-intestinale, cu evidențierea ficatului, a pipotei și a inimii în așa fel încât să poată fi inspectate de personalul de specialitate. Se continuă inspecția sanitară-veterinară și eventualele confiscări;
detașarea inimii și a ficatului care se pun în jgheaburi, care le dirijează spre spălare și răcire;
detașarea intestinelor de pipotă .Acestea sunt duse pe o bandă de cauciuc spre sistemul de transport către zona de deșeuri. Pipota este secționată cu un foarfece care detașează și stomacul glandular;
detașarea capului , după care curcanul rămâne suspendat doar în 2 puncte. Capul se dirijează spre zdrobitor și apoi este transportat în zona de deșeuri;
detașarea gușii;
tăierea gâtului cu un foarfece pneumatic;
extragerea plămânilor cu ajutorul unui pistol cu vacuum;
toaletarea interioară și exterioară a carcasei;
dezagățarea din cârlige;suspendarea curcanilor pe cărucioarele de refrigerare.
Figura 3.10. Eviscerarea carcaselor
Toaletare carcase
Toaletarea uscată a carcasei constă în curățirea exteriorului acesteia de diferite aderente, cheaguri de sânge și îndepărtarea eventualelor murdării.
Toaletarea umedă constă în spălarea carcaselor cu jet de apă la temperatura de 30-32⁰C, de sus în jos. Spălarea se poate realiza cu ajutorul unui furtun sau prin trecerea carcaselor conveierizat printre panouri de oțel inoxidabil pe care sunt montate duze fixe sau rotative.
Refrigerare
Se realizează într-un spațiu condiționat termic la -10○C, în care păsările tăiate se păstrează minimum 8 ore astfel încât temperatura carcasei la os să fie coborâtă de la aproximativ 38○C la maxim +20○C.
Tranșare
Tranșarea curcanilor se face a 2-a zi după sacrificare după ce păsările au fost refrigerate și zvântate. Operațiunea propriu-zisă se realizează pe un transportor cu conuri mobile ce ușurează mult activitatea prin poziționarea lor în vederea detășării părților anatomice. Se detașează pe rând aripile, pulpele și pieptul. După tranșare, părțile anatomice se distribuie pe 3 linii:
linia de aripi, unde are loc o separare a falangei 4 de falanga 3; în continuare aripile se dirijează în acest mod spre ambalarea în caserola tip etanș “Trayscaler” – în atmosferă modificată sau caserolă cu folie strech;
linia de pulpe, unde are loc fasonarea lor și separarea în pulpa inferioară și superioară, după care se face dirijarea spre zona de ambalare în caserole și etichetare;
linia de piept, unde are loc fasonarea pieptului cu os sau dezosat, după care este trimis spre ambalare și etichetare.
De asemenea, în sala de tranșare-ambalare se extrage pielea de pe piept și falanga superioară a aripilor, cu ajutorul unui echipament special. Aripile se dezosează automat în funcție de sortiment.
Structura osoasă cu resturi de carne se dirijează spre spațiul de recuperare mecanică a cărnii, unde cu 2 echipamente se produce carne cu structura de 3 mm și pastă de carne.
Produsele ambalate și etichetate sunt așezate în navete de culoare verde deschis, dacă sunt comercializate în stare refrigerată sau în navete roșii daca sunt dirijate la congelare. Navetele se pun pe un transportor cu role, care le dirijează spre cântar.
Refrigerare / Congelare
Produsele refrigerate se dirijează în depozitul de refrigerare, unde se condiționează la temperaturi de -10○C până la 10○C, iar cele congelate spre tunelul de congelare, unde are loc o congelare rapidă, la o temperatură de – 31○C, după care produsele congelate sunt depozitate în boxe de plastic, la temperatura de – 18○C, în depozitul congelator.
Livrare / Distribuție
Produsele refrigerate sau congelate se încarcă în mijloace de transport cu condiționare termică, respectând temperaturile de refrigerare sau congelare, existând aparatură de măsură și control, precum și memoria grafică a acestor temperaturi, spre destinația corespunzătoare.
Generalități privind deratizarea, dezinsecția și dezinfecția
Prin concesionarea activității de deratizare, dezinsecție și dezinfecție se urmărește realizarea serviciului în condiții de calitate,în conformitate cu prevederile legale în viguare și cu respectarea standardelor europene în domeniu.
Dezinsecția este o activitate de combatere a insectelor prin mijloace ecologice, biologice și chimice, având ca scop menținerea unui nivel scăzut al densității insectelor, realizând condiții corespunzătoare de igienă și confort pentru populație, precum și eliminarea riscurilor de transmitere a unor boli prin intermediul insectelor vectoare.
Dezinfecția este o metodă a igienei care constă în operațiuni de prevenire și combatere a bolilor infecțioase și parazitare la om și animale, urmărindu-se eliminarea germenilor patogeni de pe suprafețele supuse acestor operațiuni.
Deratizarea reprezintă un complex de măsuri aplicate permanent în scopul distrugerii rozătoarelor dăunătoare ( șoareci, șobolani), vectori de maladii transmisibile și/sau generatoare de disconfort și menținerii acestora la un nivel numeric redus.
Dezinfecția , deratizarea , dezinsecția se face în incinte-reședințe , școli , creșe ,grădinițe, cantine, spitale, birouri, sectoare industriale, agricole și administrative, mijloace de transport, precum și în spații exterioare- zone populate , spații verzi, parcuri etc. pentru înlăturarea germenilor patogeni și combaterea speciilor de insecte și rozătoare dăunătoare din zonele procesate.
Această metodă realizează asigurarea curățeniei ca etapă preliminară obligatorie pentru reușita combaterii dăunătorilor și privind măsurile de prevenire a eventualelor accidente ținând seama de factorii de risc existenți.
Semnificația infestației
Transmiterea bolilor
Rozătoarele sunt capabile să transmită boli atât la om, cât și la efectivele de animale. Ele sunt ușor infectate cu Salmonella și pot transporta și elimina un număr mare de germeni, în special prin excremente care pot fi un mijloc important de răspândire a bacteriilor și persistență a infecției în cadrul fermelor.
Deși rozătoarele de câmp sunt rar purtătoare de Salmonella, principala lor implicare este de a menține infecția provenind de la un efectiv infectat și de răspândire a acesteia la seria nouă de păsări cu care s-a făcut popularea. La sfârșitul ciclului unui efectiv infectat este normal ca adăposturile să se curețe și să se dezinfecteze în vederea distrugerii Salmonelei, dar dacă există rozătoare infectate, acestea vor recontamina rapid suprafețele dezinfectate, echipamentele, precum și păsările nou introduse în fermă.
Rozătoarele pot dispersa infecția, de asemenea, în alte locuri, în timpul operațiunilor de curățare și dezinfecție. Șoarecii pot constitui sursă de infecție, după expunerea la niveluri scăzute de contaminare, pentru hrana animalelor sau a prafului din locuri inaccesibile în interiorul sau în jurul fermelor care nu s-ar infecta în mod normal.
Datorită capacității rozătoarelor de a multiplica Salmonella – acest lucru poate duce apoi la infecție în efectiv, unde s-a constatat că unele tulpini de Salmonella enteritidis,(SE) care au provenit de la șoareci au fost mai patogene pentru păsări și cu o probabilitate mai mare să fie găsite în conținutul ouălor, nu doar pe coajă.
Cuiburile de rozătoare din așternutul păsărilor sau excrementele de rozătoare pot provoca contaminarea echipamentelor. Mișcarea acestor echipamente poate răspândi infecția în alte efective de păsări.
Deteriorarea construcțiilor și echipamentelor
Abilitățile de roadere ale rozătoarelor pun în pericol structura clădirilor, izolația termică și orice alte materiale vulnerabile. Deteriorarea cablului de izolare poate duce la riscuri de electrocutare, inclusiv riscuri de incendiu și poate contribui la o deteriorare a sistemelor de ventilație și a instalațiilor de administrare a hranei pentru păsări.
Contaminarea furajelor
În cazul unei infestări masive, rozătoarele pot consuma cantități semnificative și costisitoare de hrană. Contaminarea furajelor cu excrementele și saliva rozătoarelor poate reduce palatabilitatea acestora și crește riscul apariției bolilor.
Specii de dăunători
Rozătoarele au fost implicate în peste 55 de boli , reprezentând o gama diversă de agenți patogeni de la viruși la viermi paraziți . Rozătoarele sunt de asemenea responsabile pentru o pierdere considerabilă a aprovizionării cu produse alimentare de consum și contaminare. Alte consecințe se numară deteriorarea facilității care cauzează pericolul de incendiu și pierderea de comunicații . Șoarecii sunt buni cățărători , sunt curioși și investighează în mediul lor, sunt capabili de a intra prin goluri mici de cca. 8 mm.
Rozătoarele sunt mamifere de talie mică cu o dentiție specializată pentru ros. Au patru incisivi foarte dezvoltați (2 superiori, 2 inferiori) care cresc fără întrerupere toată viața animalului, ceea ce explică nevoia de roadere continuă și capacitatea deosebită de distrugere.
Sunt diversivore, se hrănesc atât cu produse vegetale cât și animale, au simțul gustului foarte dezvoltat și preferă anumite alimente, de care este bine să se țină seama în acțiunile de combatere. Rozătoarele trăiesc în colonii familiale în galerii subterane, depozite si adăposturi în care își fac rezerve importante de hrană. Sunt animale nocturne și au o capacitate foarte bună de orientare, recunosc cu ușurință galeriile coloniei.
Rozătoarele au un comportament explorator deosebit, descoperă cu ușurință momelile și obiectele noi apărute în spațiul lor de viață. Sunt foarte precaute, evită obiectele noi (mai ales șobolanii adulți), ocolind câteva zile obiectele amplasate pe direcția lor de circulație (potecă). Din acest considerent capcanele și momelile nu se vor plasa pe potecile (cărările) rozătoarelor. De asemenea pentru câteva zile capcanele nu vor fi armate, iar momelile nu vor fi otrăvite. Ulterior, dupa ce rozătoarele s-au obișnuit cu capcanele și momelile se va proceda la armarea și otrăvirea acestora. Între indivizi comunicarea se realizează prin semnale acustice, olfactive, tactile, gustative și vizuale. Pe lângă acestea, rozătoarele adulte, în situații critice, emit ultrasunete ( între 22 si 50 khz – Rattus norvegicus ). Din acest considerent, s-au realizat generatoare de ultrasunete, care se folosesc pentru descurajarea rozătoarelor din locuințe și/sau depozite invadate (Decun, 1995).
Din aceste motive, menținerea populațiilor de rozătoare la un nivel cât mai scăzut presupune acțiuni de deratizare și alte măsuri de frânare a înmulțirii, care trebuie aplicate ritmic și neîntrerupt. Nerealizarea sistematică a acestor măsuri, anulează efectul acțiunilor de deratizare în câteva luni și face posibilă înmulțirea explozivă a rozătoarelor în condiții favorabile de mediu.
În țara noastră principalele specii de rozătoare sunt: șobolanul cenușiu (Rattus norvegicus), șobolanul negru (Rattus rattus), șoarecele de casa (Mus musculus), șoarecele de grădină (Mus musculus spicilegus), șoarecele de câmp (Microtus arvalis) și șoarecele de pădure (Apodemus sylvaticus). Acestea pot fi grupate în rozătoare sinantrope (șobolanul și șoarecele de casă) și asinantrope (șoarecele de grădină, de câmp, de pădure).
Pagubele economice produse de rozătoare sunt datorate consumului și deprecierii furajelor și alimentelor, denaturării construcțiilor (pardoseli, pereți, tavane) și a diferitelor materiale (piele, carton, cabluri electrice, conducte etc.) și mai ales întreținerii și difuzării unor agenți patogeni pentru animale domestice și om. Se poate afirma că orice sector economico-social poate fi atacat de rozătoare (Decun, 1995). Dacă pagubele economice sunt directe, vizibile, deci ușor detectabile, cele care afectează sănătatea publică, sunt în general mai puțin cunoscute.În apariția și extinderea unor boli infecțioase și parazitare, rozătoarele au un rol deosebit deoarece sunt în același timp atât sursa de infecție, cât și cale de transmitere.
Dupa Mielke (1979), citat de Decun (1995) șobolanii întrețin și raspândesc 22 de agenți patogeni pentru om, iar șoarecii 25. Dintre acestea amintim: tularemia, ciuma, salmonelozele, leptospiroza, sodoku (boala muscaturii de sobolan -spiriloza), turbarea, tifosul exantematic, boala lui Aujeszky, febra recurenta, tricofitia, microsporia etc. De asemenea,rozătoarele reprezintă rezervorul natural principal pentru trichineloză.
Transmiterea microorganismelor patogene de la rozătoare la animale și om se poate realiza prin:
– furaje, alimente și apa de băut contaminate cu microorganisme eliminate de rozătoare prin dejecții (fecale, urină), sânge, salivă etc.;
– ectoparaziții hematofagi (păduchi, purici, căpușe, țânțari) care pot trece de la un rozător la altul și de la aceștia la animale și om (ex. agentul ciumei (pestei) umane și al tularemiei);
– insecte nepatogene (muște, furnici etc.), care dupa ce au venit în contact cu medii vizitate de rozătoare, ajung pe diferite produse alimentare pe care le contaminează;
– dușmanii lor naturali (vulpea, viezurele, bufnița, barza etc.) care consumând rozătoare purtătoare de microorganisme patogene, pot răspândi la mare distanță diferite boli.
Insectele sunt animale nevertebrate care aparțin de încrengătura Arthropoda și clasa Insectă. Clasa Insectă este împărțit în 2 subclase: Apterygota, sau insecte fără aripi, și Pterygota, sau insecte cu aripi.
Insectele au un exoschelet exterior bilaterale la care mușchii sunt atașate și oferă protecție pentru organele interne. Corpul este împărțit în 3 părți principale, care sunt de cap, care includ mouthparts, ochii, și antene; torace, care operează picioare articulate și / sau aripi; și abdomen, care au organe pentru alimente digerate, reproducere, precum și a scăpa de deșeuri.
Unele insecte pot afecta grav sănătatea omului și sunt parazite asupra omului și alte
animale. Insectele care se hrănesc cu sânge uman sau animal pot transporta boala lor
la alte animale. Multe insecte ne irită, fără a perturba sănătatea noastră. Unele mușcă, iar unii oameni sunt alergici la ele și unele insecte sunt dăunătoare culturilor noastre agricole,
produse alimentare, îmbrăcăminte și clădiri din lemn.Până în prezent, omul are doar parțial
succes în apărarea împotriva insectelor. Dar unele specii de insecte sunt benefice
pentru om.
Deși există mai mult de 700 000 de specii cunoscute de insecte principala preocupare a acestora în industria alimentară sunt "insecte târâtoare" și "insecte zburătoare" (Gould, 1994).
Insecte târâtoare
Cele mai frecvente tipuri din acest grup care infestă instalațiile de prelucrare a produselor alimentare și facilități agro-alimentare sunt gândacii de bucătărie. S-a demonstrat că mulți dintre ei răspândesc aproximativ 50 de microorganisme patogene, inclusiv Salmonella spp., Vibrio holera și polymyelitis. Ei preferă alimente bogate în carbohidrați, dar se pot alimenta cu orice substanță pe care omul o consumă. Ei consumă, de asemenea, deșeuri umane, materiale în descompunere, insecte moarte, hârtie și material lemnos ca hrană.
Insecte zburătoare
Musca de casă și teren sunt cele mai comune tipuri de insectele zburătoare. Deși acestea sunt sezoniere, ele pot fi răspândite în jurul zonelor cu climă caldă. Insectele zburătoare sunt comune la nivel mondial și poate transporta până la mii de bacterii patogene (Gould, 1994), care poate provoca boli umane. Ele sunt predominante în locuri calde protejate de vânt și mai abundent în sfârșitul verii și toamna. Muștele sunt cele mai active între temperaturile de 12-35 ° C. O muscă produce aproximativ 120 de ouă într-o săptămână de împerechere (Marriott, 1994).
Specii de rozătoare
Șobolanul cenușiu ( Rattus norvegicus )
Șobolanul cenușiu are lungimea cumulată a capului și a trunchiului de 21-28 cm, lungimea cozii este de 17 – 25 cm și greutatea este de 250 – 550 g. Partea superioară și părțile laterale ale corpului sunt de culoare maro — cenușie și abdomenul este gri — alb, coada este acoperită de solzi în formă de inele; urechile sunt mici și rotunde în comparație cu cele ale șobolanului de casă (Rattus rattus). Puii sunt, după naștere, încă orbi și lipsiți de blană.
Șobolanul cenușiu este un animal foarte social, adaptabil și inteligent. El este activ în principal la lăsatul serii și noaptea, dar unii șobolani pot fi activi uneori și pe timpul zilei.
Șobolanii cenușii se înmulțesc pe tot parcursul anului. Perioada de gestație durează 24 de zile. Femela șobolan naște de 2 -7 ori pe an câte 6 -10 pui, care sunt la naștere orbi și fără blană. Femelele pot făta pe an chiar și 1000 de pui. Animalele tinere și puii au un comportament foarte jucăuș. Șobolanii cenușii sunt omnivori. Spectrul alimentelor consumate cuprinde semințe, muguri, fructe, ouă de păsări, carne stricată și stârvuri de animale, mamifere mici etc. Speranța de viață a șobolanului cenușiu este de maxim 4 ani, vârstă la care rareori ajung, dacă trăiesc în natură.Șobolanii cenușii sunt originari din Asia de Est. Ca specie sinantropă însă, ei sunt astăzi răspândiți în toată lumea. Pot fi întâlniți în sate și orașe, unde stau în pivnițe, depozite, grajduri, conducte de canalizare, locuri de depozitare a gunoaielor precum și în alte clădiri, unde găsesc suficientă hrană și ascunzători.
Șobalanul cenușiu este tipic dăunător de provizii, materiale și pentru igienă. Șobolanii consumă alimente de toate tipurile, pe care le contaminează cu excremente, urină și secreții. Ei rod însă și mobilă, cabluri electrice, scânduri, rafturi, grinzi, uși, plastic etc, fiind astfel încadrate și la categoria dăunătorilor de materiale. Șobolanii cenușii acționează ca purtători a numeroase boli infecțioase, ce pot fi transmise la om și la alte animale. Ei reprezintă astfel și mijloace de răspândire a puricilor, care pot fi purtători de ciumă. De asemenea șobolanii cenușii pot transmite viruși de Lassa (agenți patogeni ai febrei de Lassa), viruși Lyssa (agenți patogeni ai rabiei) și Salmonella, trichină precum și alți ectoparaziți și endoparaziți.
Figura 3.11. Șobolanul cenușiu
Rozătoarele mici ( Arvicolinae )
Aceste rozătoare reprezintă o subdiviziune a bogatei familii Cricetidae, care cuprinde aproximativ 150 de specii. În Europa apar 27 de specii de astfel de rozătoare, dintre care de cea mai mare importanță pentru grădinarul profesionist și cel amator este mai ales specia, șobolanul de apă/ guzganul roșu (Arvicola terrestris), care este un dăunător semnificativ.
Această specie are 110-250 mm lungime, greutatea sa este de 60-180 g, culoarea variază mult, șobolanul putând fi de culoarea nisipului, până la maro închis sau negru. Partea inferioară a corpului este în general mai deschisă la culoare, capul este mic, urechile sunt ascunse în blană, coada este foarte scurtă, prezintă niște inele mărunte și este acoperită de păr.
Șobolanul de apă este activ atât ziua, cât și noaptea. Femela dă naștere de 3-4 ori pe an la câte 5 pui, în medie. Animalele tinere sunt, după numai două luni, mature din punct de vedere sexual și își fac atunci propriul cuib. Din cauza acestui mod de înmulțire, populația șobolanilor de apă se extinde relativ rapid.
Șobolanii de apă sunt răspândiți în aproape toată lumea. El poate fi întâlnit în grădinile și livezile oamenilor, unde șobolanul roade rădăcinile plantelor tinere.
Sistemul de coridoare subterane, săpate de șobolanul de apă, poate fi recunoscut după grămezile neregulate de pământ răscolit, puține la număr și care nu sunt prea înalte. Aceste grămezi sunt situate exact în lateralul coridoarelor subterane. Plantele atacate prezintă deseori urme late de rosături de 3-5 mm, care au fost făcute de incisivii șobolanului. Plantele lemnoase prezintă semne de uscare, plantele leguminoase sunt roase de multe ori până în miezul rădăcinii, iar bulbii sunt adesea mâncați în întregime.
Combaterea constă în instalarea de capcane cu sârmă sau sub formă de cutii la sfârșitul toamnei. Drept momeală trebuie folosite numai legume, altfel ar putea fi omorâte și alte mamifere mici. La instalarea capcanelor trebuie purtate mănuși, pentru a nu lăsa în urmă mirosuri specifice omului. Combaterea pe cale chimică a șobolanilor de apă se poate face cu ajutorul rodenticidelor. Dar, pentru că acestea conțin substanțe foarte toxice, nu se recomandă utilizarea lor.
Figura 3.12. Rozătoarele mici
Șoarece de câmp / șoarece berc ( Microtus arvalis )
Aceste rozătoare au următoarele dimensiuni: urechea are între 9-12 mm, laba posterioară 15-18 mm iar greutatea între 18-35 (45) g. Este răspândit în centrul, vestul și parțial nordul Europei. La noi ssp. M. a. laevis se distinge prin talia mare (capul + trunchiul până la 120 mm), iar blana mai întunecată. Este cel mai răspândit rozător, trăind izolat sau în grupuri, mai mult prin terenurile cultivate, în galerii de 25-30 cm.
Consumă cu lăcomie grăunțe, legume, ierburi proaspete, trifoi, lucernă, diferite rădăcini, fructe, tuberculi. Hibernează prin șirele de paie, pătule, stoguri de fân. Reproducerea începe din martie-aprilie. Femela naște de 5-6 (10) ori pe an câte 4-8 pui, capabili de reproducere după 8 săptămâni. Ssp. M. a. Hepteneri semnalată în Carpații Meridionali (bucegi, 1900-2300 m), Munții Harghita (1800 m) și Rodnei (Inău, 1760-1800 m) are capul + trunchiul de aproximativ 99 mm, coada de 33 mm, laba piciorului posterior de 16,3 mm, urechea 11,4 mm, craniul 22,9 mm. Față de M. a. laevis, se deosebește în general prin dimensiunile reduse ale corpului, craniul mic și lipsa crestei interorbitale.
Coloritul este mult mai închis decât la alte specii, spatele uniform cenușiu închis, ventral alb-argintiu, coada pe partea superioară aproape neagră, ventral cenușie deschis. Este caracteristică pășunilor alpine și subalpine între 1700-2500 m, cu strat ierbos bine dezvoltat și sol afânat.
Evită locurile pietroase. La rădăcina ierburilor își sapă galerii simple, la 15-30 cm sub pământ cu 2-4 ieșiri apropiate.
Figura 3.13. Șoarece de câmp
Specii de insecte
Gândacii de bucătărie
Gândacii de bucătărie sunt parte din ordinul Dictyoptera. Ei sunt insecte destul de plate cu antene destul de lungi și de asemenea, picioare lungi țepoase. Cele mai multe dintre ele au aripi, dar pot zbura numai atunci când temperaturile sunt destul de mari. În general vorbind, gândacii de bucătărie sunt omnivori, în alte cuvinte, ei vor mânca orice, inclusiv reciproc în cazul în care nu există nicio altă sursă de alimentare disponibile.Există aproximativ 3500 de specii diferite de gândaci de bucătărie, majoritate trăiesc în contact deschis și aproape niciodată nu vin în contact cu omul.
Gândacii de bucătărie sunt comuni în spațiile comerciale asociați cu producția sau manipularea alimentelor. De asemenea, în clădirile publice și de exemplu în blocuri interne, sedii de apartamente. Ei se ascund în crăpături și fisuri cum ar fi chiuvete, canale de scurgere, mașini de gătit, în spatele dulapurilor și în compartimente cu motor cum ar fi frigiderul. Preferă în special în clădiri cu conducte și instalații complexe sanitare. Infestările se fac prin depunerea ouălelor sau adulții în rufe , la materiile prime, în cutii și ambalaje.
Gândacii de bucătărie sunt potențiali vectori de boli, cum ar fi dizenteria, gastroenterita, febra și poliomielitei. Dieta lor este omnivoră și include substanțe de fermentare, pansamente septice murdare, păr, piele, pergament, tapet, fecale și produse alimentare pentru consum uman. Acestea din urmă pot fi contaminate fie prin transferul mecanic de agenții responsabili de boală din corpul insectei, sau prin transmitere în fecale.
Gândacii de bucătărie și fecalele pot provoca reacții alergice în special în rândul persoanelor sensibile, de exemplu, astmaticii. În plus, produsele alimentare pot fi contaminate cu miros caracteristic de gândac, care este produs de fecale și salivare / abdominală secrețiile glandelor, sau de către insectele moarte.
Figura 3.14. Gândac de bucătărie
Gândacul roșu de bucătărie
Gândacul roșu de bucătărie are aproximativ 13-15 mm lungime, este de culoare galben — maronie, femelele sunt de regulă mai închise la culoare decât masculii, pe platoșa gâtului (Pronotum) ei au două dungi maro închis. Partea posterioară a corpului femelelor este lată și rotunjită la spate, spre deosebire de cea a masculilor.Animalele adulte au aripi relativ bine dezvoltate, dar nu pot zbura, se poate observa că masculii, ce au o constituție mai ușoară , fac un zbor planat. Incapacitatea de a zbura este compensată de agilitatea gândacilor, ei au ca toate speciile din această familie, două antene foarte lungi și un corp aplatizat, ce le înlesnește accesul în cele mai mici crăpături.
Gândacul roșu de bucătărie este în general activ noaptea, pe timpul zilei rămânând ascuns. Gândacii stau ascunși în grupuri restrânse și căutarea ascunzătorilor se face cu ajutorul unui feromon de agregare secretat prin excremente. Numai în cazul unei invazii în masă pot fi văzuți ziua, ieșind din ascunzători. Ei trăiesc între 100 și 200 de zile. La o săptămână de la împerechere (copulație) apar pachetele de ouă (ooteci) de culoare maronie, care conțin chitină. Ouăle sunt relativ bine protejate în interiorul pachetelor de condițiile nefavorabile din mediul înconjurător și pot rezista chiar la temperaturi de 22° C.
Ele sunt protejate chiar și împotriva insecticidelor. Femelele expulzează ootecile cu puțin timp înainte de eclozarea larvelor, în apropierea unei surse de apă. Larvele eclozează imediat după expulzarea ootecilor și în decursul a 2-3 luni, ajung la maturitate . Din cauza duratei scurte a evoluției, specia se poate înmulți foarte ușor și repede în clădirile locuite de oameni.
Gândacul roșu de bucătărie preferă mediile calde și umede. Temperatura optimă este de 25-30° C. Sunt foarte răspândiți în hoteluri și medii ce țin de gastronomie, în bucătării de restaurante,cămine, spitale, brutării, grădini zoologice, sere etc. Pe lângă acestea mai pot fi găsiți în case și apartamente private. Ei pot ajunge în casele oamenilor cu ajutorul transporturilor de alimente, când stau ascunși în ambalaje. De la o clădire deja afectată (de exemplu fabrică de alimente) gândacii se pot răspândi și în vecinătatea acesteia.
Sunt tipici dăunători de provizii, materiale și igienă. Fiind un omnivor tipic, gândacul roșu de bucătărie se hrănește cu orice substanță nutritivă de proveniență animală sau vegetală, care îi este accesibilă, de exemplu resturi din bucătărie și resturi de mâncare, dar și hârtie, textile și piele.
Alimentele infestate sunt compromise prin excremente, resturi de năpârlire, elemente predigerate și secreții ale glandelor salivare, ceea ce determină numeroase probleme de igienă și prezintă un risc pentru sănătate.Substanțele ce participă la contaminare pot provoca reacții alergice la om. De la alergenii proveniți de la gândacii roșii de bucătărie pot apărea simptome de astm. Numeroși agenți patogeni (ai unor boli) sunt răspândiți prin resturile și fecalele gândacilor datorită mobilității acestora. În gușa acestui gândac s-a demonstrat prezența bacteriei Salmonella, pe care o pot transmite și la oameni. Studiile au arătat că gândacul roșu de bucătărie este purtător al tuberculozei și anthraxului, precum și organism — gazdă intermediară pentru nematozi. În întreprinderile agrare, din cauză că gândacii transmit la vite agenți patogeni ai diverse boli, se poate ajunge la pierderi de producție în ceea ce privește produsele din lapte și carne.
Alimentele infestate de gândaci capătă un miros neplăcut și nu mai pot fi consumate sub nici o formă de către om. Ele trebuie aruncate cât mai repede posibil.În cazul unei invazii de gândaci dovedite, trebuie contactată o firmă profesionistă, specializată în combaterea dăunătorilor (firmă de dezinsecție).
Pentru a se stabili proporțiile invaziei se instalează capcane adezive (de detectare) prevăzute cu substanțe de ademenire asemănătoare feromonilor eliberați de gândaci. Măsurile efective de combatere constau în atragerea gândacilor cu momeală, respectiv pulverizarea insecticidelor de contact asupra lor. De multe ori sunt aplicate ambele metode. O combatere eficientă a gândacilor este posibilă numai prin acțiuni continue de îndepărtare. O singură intervenție este în orice caz sortită eșecului.
3.15. Gândac roșu de bucătărie
Furnicile
Furnicile sunt insecte sociale care trăiesc în colonii (mușuroaie) de până la mai multe milioane de indivizi, având o organizare a coloniilor foarte avansată pentru lumea animalelor. Fac parte din familia Formicidae, care împreună cu familiile înrudite ale viespilor și albinelor, aparțin ordinului Hymenoptera. Indivizii se împart în femele subfertile sau uneori sterile (lucrătoare), masculi fertili (trântori) și femele fertile (denumite mătci sau regine).
Mai mult de 12.500 de specii dintr-un număr total estimat de 22.000 au fost clasificate. Acestea sunt ușor de identificat după antenele lor îndoite (sub forma de cot) și după talia subțire. Coloniile sunt uneori descrise ca superorganisme deoarece furnicile par să funcționeze ca o entitate unitară, ele lucrând împreună pentru a menține colonia. Furnicile prosperă în cele mai multe tipuri de ecosisteme și pot forma circa 15–25% din biomasa animalelor terestre.
Furnicile sunt printre insectele care se dezvoltă prin metamorfoză completă, aceasta însemnând că structurile corpului furnicii nu doar cresc, de la naștere la maturitate, ci se transformă dramatic. Viața unei furnici începe ca ou, care se transformă în larvă, o ființă fără picioare, neajutorată, care la cele mai multe specii de furnici, nu se poate mișca încolo și încoace, ci doar mănâncă și crește. Eventual larva poate atinge mărimea pe care o are o furnică adultă. La acest moment, în funcție de specie, ea poate să-și formeze un cocon de mătase în așteptarea de a intra în stadiul de pupă. Ca pupă, ea dobândește structurile corporale adulte, cum ar fi picioarele și antenele.
La anumite specii, tinerele furnici trec la stadiul de pupă fără a forma un cocon. Furnicile diferă de alte insecte prin aceea că un ou va da naște uneia din cele trei tipuri de adult- regină, lucrătoare sau mascul. Aceste forme de furnică sunt cruciale pentru crearea de comunități sociale în care membrii îndeplinesc roluri specializate. Durata de viață a furnicilor adulte este foarte variabilă.
Reginele multor specii pot trăi un deceniu sau mai mult. Reginele trăiesc de obicei, mai mult decât lucrătoarele. De exemplu, regina furnicii de foc trăiește aproape 7 ani, iar lucrătoarele ei trăiesc între 50-150 zile. Lucrătoarele mari trăiesc de obicei, mai mult decât lucrătoarele mici. La multe specii care trăiesc în regiunile temperate, lucrătoarele trăiesc unul sau doi ani. Masculii mor de regulă la puțin timp după împerechere, în maximum câteva săptămâni. Furnicile sunt active tot timpul anului în regiunile tropicale dar în regiunile mai răcoroase supraviețuiesc iernii într-o stare de hibernare și inactivitate. Formele de inactivitate sunt diferite iar la unele specii din regiunile temperate larvele trec într-o stare de inactivitate (diapause) în timp ce la altele doar adulții trec iarna într-o stare de activitate redusă.
Figura 3.16. Furnici
Furnicile de foc au fost aduse accidental în Alabama din sudul Braziliei, în jurul anului 1940. Ele s-au răspândit mai departe în plante agățătoare și gazon și acum se găsesc în cea mai mare parte din sudul Statelor Unite. Furnicile de foc depind de influența omului asupra ținuturilor naturale; își construiesc mușuroaiele pe peluze, pe marginea șoselelor și pe pășuni. Privite în general ca dăunătoare, furnica de foc poate fi dăunătoare anumitor forme de agricultură, dar avantajoasă pentru altele.
De altminteri ea este o înțepătoare energică și poate cauza probleme medicale persoanelor sensibile la înțepături. Coloniile furnicilor de foc conțin până la 300 000 de lucrătoare. Ele se hrănesc în principal cu insecte, miere extraflorală și resturi de mâncare. Fiecare colonie apără un teritoriu de aproximativ 186 m pătrați împotriva vecinilor, limitând numărul coloniilor care pot împărți o bucată de pământ. Lucrătoarele călătoresc în toate părțile teritoriului lor prin tunele subterane care radiază din mușuroiul central.
Furnicile de foc trăiesc în două moduri. Coloniile cu o singură regină sunt familii simple, teritoriale, care se reproduc prin trimiterea reginelor înaripate pentru formarea de noi colonii și au lucrătoare foarte variate ca dimensiuni.
În contrast, fiecare mușuroi al tipului cu regine multiple conține multe familii neînrudite, nu este teritorial și atinge populații mult mai mari. Impactul ecologic al tipului de mușuroi cu regine multiple este mult mai mare în raport cu celălalt tip.
Figura 3.17. Furnica de foc
Multe specii de furnici strâng semințe. Aceste așa-numite furnici lucrătoare, care sunt probabil furnicile amintite în Biblie pentru hărnicia lor, trăiesc în părțile aride sau semiaride ale lumii. Ele își asigură provizii de hrană permanente prin colectarea semințelor și depozitarea lor în cămăruțe subterane pentru a le folosi când alte tipuri de hrană sunt insuficiente.
Furnicile strângătoare sunt abundente în America de Nord, unde greutatea combinată a tuturor furnicilor strângătoare dintr-un loc poate echivala cu aceea a rozătoarelor mâncătoare de semințe. Aceste două tipuri de vietăți se luptă între ele pentru semințele deșertului.
În coloniile furnicilor strângătoare, lucrătoarele își folosesc mandibulele pentru a colecta semințe și a le căra în mușuroi. Alte lucrătoare, localizate în cămăruțele care sunt închise la suprafață, îndepărtează coaja semințelor și o cară afară. Apoi, lucrătoarele, transportă partea interioară, nutritivă a seminței într-o cameră rezervată depozitării semințelor. Dacă o sămânță este jilavă și riscă să se strice, furnicile o cară la suprafață și o lasă să se usuce înainte de a o aduce în camera de depozitare. Un mușuroi mare de furnici strângătoare poate conține suficiente semințe pentru a umple câteva căni.
Pentru a mânca semințele plantelor, furnicile își folosesc propria salivă și acțiunea mecanică a părților gurii pentru a reduce semințele la o substanță păstoasă numită ,,pâinea’’ furnicilor. ,,Pâinea’’ furnicilor poate fi mâncată de o larvă, care sunt singurele furnici capabile să digere mâncare solidă, sau poate fi mestecată în continuare până devine lichidul care poate fi înghițit de furnicile adulte.
Figura 3.18. Furnici lucrătoare
Furnicile ca dăunători
Ocazional, activitățile furnicilor vin în conflict cu oamenii. Un număr de furnici au devenit dăunători, în mod particular cele care au fost transportate accidental dincolo de spațiul lor natural.
Furnicile clasificate ca dăunători includ furnica de trotuar, furnica nebună galbenă, furnicile de zahăr, furnica-faraon, furnica-dulgher, furnica argentiniană, furnica de casă parfumată (odorous house ants), furnica de foc importată și furnica de foc europeană.
O furnică dăunător, transportată în număr mare de oameni este furnica-faraon, care este nativă din America de Nord, dar s-a răspândit aproape în toată lumea. Furnica-faraon nu poate tolera temperaturi scăzute așa că în climatele reci ea trăiește în casele oamenilor și în alte clădiri încălzire, ca spitale și fabrici, clădiri de birouri; ea își poate face cuiburi între foile de hârtie.Furnica-dulgher, nativă din America de Sud, trăiește în cherestea în loc de pământ. Odată intrate în casă, ele își fac cuib în structurile de lemn pe care le găuresc cu mandibulele lor ascuțite.Poate cel mai răspândit dăunător este furnica argentiniană.
Unele furnici sunt considerate dăunători și din pricina firii adaptative a coloniei de furnici, eliminarea întregii sale colonii fiind aproape imposibilă. Managementul dăunătorilor este astfel o problemă de controlare a populațiilor locale, în loc de eliminare a întregii colonii și cele mai multe încercări de control sunt soluții temporare. Populațiile sunt controlate folosind momeli insecticide, fie în granule, fie în formule lichide.
Momeala este adunată de furnici ca mâncare și este adusă în cuib, unde otrava este răspândită la alți membri ai coloniei prin trofilaxie. Acidul boric și boraxul sunt deseori folosite ca insecticide pentru că sunt relativ sigure pentru oameni. Momeala poate fi răspândită pe o suprafață foarte mare pentru a controla speciile de furnici, cum ar fi cea a furnicii de foc care ocupă zone întinse.
Cuiburile furnicii de foc pot fi distruse prin urmărirea dârelor înapoi în cuib și prin vărsarea de apă fiartă înăuntru pentru a ucide regina. Această manevră funcționează la aproape 60% din mușuroaie.
Figura 3.19. Furnica dăunătoare
Muștele
Muștele au 5-8 mm lungime, partea anterioară a corpului este de culoare neagră, având patru dungi încrucișate pe partea din spate, partea posterioară a corpului este gri pe fața superioară și galbenă pe fața inferioară. Corpul este în întregime acoperit de peri, pe cap are doi ochi compuși (ochi cu fațete) mari și roșii. Muștele de casă au doar o pereche de aripi pentru zbor, cea de-a doua servind la stabilizarea zborului.
Femelele își depun ouăle în gunoi, compost, alimente în putrefacție (gunoi biodegradabil) și îngrășământ amestecat cu paie. După o evoluție embrionară de aproximativ 15-25 de ore ies din ouă larve, care nu au nici cap, nici picioare. Prin unduirea trupului ele se pot mișca ușor in substratul de hrană, fără a avea nevoie de vreun ajutor. Se hrănesc cu substanțele din materia aflată în putrefacție. In acest timp ele cresc și năpârlesc de două ori, înainte de a trece la stadiul de pupă. În stadiile de pupă ele sunt fusiforme. Durata metamorfozei realizată în stadiul de pupă depinde de temperatură și este de 3-8 zile. La ieșirea din pupă, musca dă la o parte învelișul cu ajutorul unei vezici, ce iese dintr-un buzunar în formă de arc, aflat pe cap. Muștele adulte sunt deja la trei zile de la eclozare gata de reproducere. Muștele zboară cu mare precizie și agilitate.
Viteza lor de zbor este de 2m/s (7, 2 km/h), viteză la care bat din aripi de 200 de ori pe secundă.Muștele pot fi găsite peste tot în lume cu excepția deșerturilor a regiunilor polare și a celor alpine de la mare altitudine. În habitatele lor pot fi întâlnite mai ales în case apartamente, grajduri și locuri de depozitare a gunoaielor.
Musca este un agent supărător tipic precum și un dăunător igienic. Muștele deranjează oamenii, așezându-se și deplasându-se pe diverse părți ale corpului lor, zburând haotic prin cameră și zumzăind. Prin depunerea ouălor și din cauza etapei de hrănire a larvelor, ele pot contamina mâncarea. Deoarece sunt purtătoare de boli, ele devin un pericol pentru igienă. Există dovezi că muștele de casă pot transmite bacteria Helicobacter pylori, ce poate cauza ulcer la om. Astfel se presupune că muștele sunt purtătoare și de alte boli pe lângă aceasta, deși rolul ei ca transmițător de boli este probabil adesea supraestimat.
Muștele apar în principal vara. Când ai observat că au apărut muștele trebuie să ai grijă să acoperi mâncarea deoarece muștele transmit boli pe care le poartă pe picioare, trebuie să ai grijă să fie în permanență curățenie în locuri unde se mănâncă și să elimini frimiturile, pete de suc sau alte resturi, trebuie să ai grijă sa ambalezi ermetic orice aliment pentru ca musca să nu poată ajunge la el și să ai grijă de igiena animalelor de companie deoarece și acestea pot ajuta mult dezvoltarea unui habitat ideal pentru muște. Musca adultă hibernează în timpul iernii și își depune ouăle în pământ sau în excremente de animale. Cu cât temperatura crește la sfârșitul toamnei, larvele vor ieși din ouă. Larvele sunt parazite și se transformă în muște adulte, putându-se reproduce între 2 și 4 familii pe an.Muștele se mută pe timpul iernii din natură în locuri mai adăpostite cum ar fi case sau hambare unde hibernează.
Figura 3.20. Muște
MANAGEMENTUL CALITĂȚII ȘI SIGURANȚEI ALIMENTARE
Regulament de organizare și funcționare a activităților de deratizare, dezinsecție și dezinfecție precum și al iginei alimentare
Standardul european armonizat este standardul elaborat în baza unui mandat al Comisiei Europene și adoptat de o organizație europeană de standardizare, care conferă prezumția de conformitate cu cerințele esențiale dintr-o reglementare tehnică. Reglementarea este documentul care conține reguli cu caracter obligatoriu și care este adoptat de către o autoritate.
Regulamentul (CE) nr. 178/2002 stabilește cerințe generale privind siguranța
alimentară, conform căruia nici un produs alimentar nu trebuie introdus pe piață în cazul
în care este periculos. Comercianții din sectorul alimentar au obligația să retragă de pe
piață produsele alimentare periculoase. Pentru a contribui la protecția sănătății publice și
pentru a preveni interpretările diferite, se impune stabilirea unor criterii de siguranță
armonizate privind caracterul acceptabil al produselor alimentare, în special în ceea ce privește prezența anumitor microorganisme patogene.
.Anumite informații sunt importante din punctul de vedere al siguranței alimentare, cum ar fi:
Lista de ingrediente, în cazul alimentelor care conțin substanțe alergene cunoscute;
Termenul de valabilitate al alimentelor care, din punct de vedere microbiologic sunt foarte perisabile;
Condițiile speciale de depozitare, atunci când e necesară depozitarea la rece;
Condițiile de utilizare, când e necesară aplicarea unui tratament termic eficace pentru a asigura siguranța alimentelor.
Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului
din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare.
Un nivel ridicat de protecție a sănătății publice este unul dintre obiectivele fundamentale ale legislației în domeniul alimentar, astfel cum se prevede în Regulamentul (CE) nr.178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației în domeniul alimentelor, de înființare a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței alimentelor2. Riscurile microbiologice legate de produsele alimentare reprezintă o sursă majoră a bolilor provocate de produse alimentare la om.
În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 852/2004, comercianții din sectorul alimentar trebuie să respecte criteriile microbiologice. Acest lucru ar trebui să includă testarea valorilor stabilite pentru respectivele criterii prin prelevarea de probe, efectuarea de analize și aplicarea de acțiuni corective, în conformitate cu legislația în domeniul alimentar și cu instrucțiunile date de autoritățile competente. În consecință, trebuie prevăzute măsuri de aplicare privind metodele analitice inclusiv, după caz, incertitudinea măsurătorii, planul de prelevare a probelor, limitele microbiologice, numărul de unități analitice care trebuie să respecte aceste limite. În afară de aceasta, trebuie prevăzute măsuri de aplicare privind produsele alimentare cărora li se aplică
criteriul, punctele lanțului alimentar cărora li se aplică criteriul, precum și acțiunile care trebuie întreprinse în cazul nerespectării criteriului. Măsurile pe care trebuie întreprinse de către comercianții din sectorul alimentar pentru a asigura respectarea criteriilor care definesc caracterul acceptabil al unui proces pot include, printre altele, controlul materiilor prime, igiena, temperatura și durata de conservare a produsului.
Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului 853/2004 din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de igienă pentru produsele alimentare de origine animală.
Anumite produse alimentare pot periclita în mod specific sănătatea umană și este necesară stabilirea unor norme specifice de igienă. Este, în special, cazul produselor alimentare de origine animală la care au fost frecvent constatate riscuri microbiologice și chimice.
În ceea ce privește sănătatea publică, aceste norme prevăd principii comune, în special în ceea ce privește responsabilitățile fabricanților și ale autorităților competente, cerințe în domeniul structurii, organizării și igienei pentru unități, proceduri de autorizare a REGULAMENTUL (CE) nr. 853/2004 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN SI AL CONSILIULUI din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală.
Regulamentului (EC) 854/2004 stabilește norme generale de igienă de igienă care se aplică tuturor alimentelor și Regulamentului (EC) 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului stabilește norme specifice de igienă care se aplică produselor de origine animală.
Autoritățile naționale și comunitare pot realiza audituri ale igienei produselor de origine animală conform Regulamentului (EC) 854/2004 pentru a verifica:
Design-ul și mentenanța locației și ale echipamentelor;
Igiena pre și post operațională;
Igiena personalului;
Instruirea (igienă, proceduri);
Combaterea dăunătorilor;
Calitatea apei;
Controlul temperaturii;
Intrările și ieșirile de alimente (documente).
Regulamentul 854 stabilește atribuțiile și responsabilitățile medicului, care asigură supraveherea și controlul sanitar în unitate: inspecția ante-mortem (pe fiecare specie), inspecția post-mortem (inspecția cărnii, marcarea de sănătate, măsuri care se aplică în caz de neconformitate).
(1) Prevederile prezentului regulament se aplică activității de deratizare, dezinsecție, dezinfecție și tratamente fitosanitare din cadrul serviciului de salubrizare, pentru satisfacerea nevoilor populației de pe raza municipiului Brașov.
(2) Prezentul regulament stabilește cadrul juridic unitar privind desfășurarea activității de deratizare, dezinsecție, dezinfecție și tratamente fitosanitare din cadrul serviciului public de salubrizare în municipiul Brașov, definind modalitățile și condițiile ce trebuie indeplinite pentru asigurarea activității de deratizare, dezinsectie, dezinfectie și tratamente fitosanitare, indicatorii de performanță, condițiile tehnice, precum și raporturile dintre operator și utilizator.
(3) Prevederile prezentului regulament se aplică la executarea, recepționarea serviciilor prestate pe raza municipiul Brașov, cu urmărirea tuturor cerințelor legale specifice în vigoare.
(4) Operatorul care desfășoară activitățile de deratizare, dezinsecție, dezinfecție și tratamente fitosanitare, indiferent de forma de proprietate, în baza contractului de delegare a gestiunii serviciului menționat în municipiului Brașov, se va conforma prevederilor prezentului regulament.
Modul de organizare și funcționare a activităților de deratizare, dezinsecție și dezinfecție și tratamente fitosanitare trebuie să se realizeze pe baza următoarelor principii:
Protecția sănătății populației;
Responsabilitatea fată de cetățeni;
Conservarea și protecția mediului înconjurător;
Asigurarea calității și continuității serviciului;
Tarifarea echitabilă, corelată cu calitatea și cantitatea serviciului prestat;
Securitatea serviciului;
Dezvoltarea durabilă.
Prezentul regulament stabilește documentația tehnică pentru operatorul care asigură serviciile de deratizare, dezinsecție, dezinfecție și tratamente fitosanitare în municipiul Brașov.
(4) Regulamentul stabilește documentele necesare desfașurării activității de deratizare, dezinsecție,dezinfecție și tratamente fitosanitare, modul de întocmire, actualizarea și păstrarea acestor documente.
(5) Detalierea prevederilor prezentului regulament privind modul de întocmire, păstrare și reactualizare a evidenței tehnice se va face prin proceduri specifice activităților de deratizare, dezinsecție, dezinfecție și tratamente fitosanitare.
Regulamentului (EC) nr. 882/2004 privind controalele oficiale realizate pentru a verifica respectarea concordanței cu legislația în domeniu. Regulamentul abilitează autoritățile competente să ia măsuri dacă identifică neconformități pentru a se asigura că operatorul din industria alimentară remediază situația și stabilește urmatoarele :
– Hrana pentru animale și produsele alimentare ar trebui să fie sigure și sănătoase. Legislația comunitară cuprinde un ansamblu de norme care vizează să garanteze atingerea acestui obiectiv. Aceste norme se aplică și producției și introducerii pe piață atât a hranei pentru animale, cât și a produselor alimentare ;
– Normele de bază cu privire la legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare sunt stabilite de Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației în domeniul alimentar, de înființare a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare;
– Legislația comunitară privind hrana pentru animale și produsele alimentare se bazează pe principiul potrivit căruia operatorii din sectorul hranei pentru animale și cel alimentar au responsabilitatea, în toate etapele proceselor de producție, prelucrare și distribuție din cadrul activităților aflate sub controlul lor, să asigure că hrana pentru animale și produsele alimentare satisfac cerințele legislației referitoare la hrana pentru animale și produse alimentare relevante pentru activitățile lor.
Deratizarea și dezinsecția
Dezinsecția și deratizarea sunt operațiuni de bază prin care se urmărește combaterea și împiedicarea difuzării infecto-contagioase sau parazitare vehiculate prin intermediul insectelor și rozătoarelor.
Deratizarea reprezintă un complex de măsuri aplicate permanent în scopul distrugerii rozătoarelor. În aplicarea măsurilor de deratizare se va ține cont de faptul că rozătoarele au un instinct de conservare foarte dezvoltat sunt foarte prudente, mobile, cu activitate în special nocturnă și migrează în caz de pericol sau înfometare.
Ca metodă de dezinsecție se mai folosește și metoda chimică având în vedere faptul că această metodă este cea mai eficientă.Forma de administrare a soluțiilor sau a emulsiilor ce conțin substanțe insecticide este pulverizarea ( stropirea ).
Având în vedere faptul că o acțiune de combatere trebuie să aibă o eficacitate ridicată și de durată se vor realiza cel puțin două aplicații la un interval de 1-2 saptămâni în funcție de ciclul evolutiv al insectelor combătute, iar acțiunea trebuie sa fie însoțită de aplicarea permanentă măsurilor de igienă generală.
Înainte de aplicarea substanței insecticide, se va efectua o curățire mecanică a fiecărei încăperi parte componentă a unității, se vor vidanja fosele de colectare, se va îndepărta praful de pe pereți , plafoane și pervazul geamurilor.
După curățirea mecanică se trece la dezinsecția propriu-zisă care constă în pulverizarea unei pelicule fine de substanță insecticidă, cu respectarea concentrației de lucru prevăzute de prospect.
Pulverizarea se face cu ajutorul unei pompe cu presiune, pulverizându-se toate suprafetele de contact: pereții interior, plafoanele, pardoselile, pereții exterior, linia tehnologia cât și spatiul administrativ. Aplicarea soluției de lucru se face în strat fin, uniform, fără producerea de scurgeri, acoperindu-se obligatoriu cu soluție insecticidă toate suprafețele.
Operațiunea se va efectua doar de către personalul autorizat și instruit care va purta obligariu echipament de protecție adecvat. Insectele moarte, se vor aduna și distruge.Acțiunea de dezinsecție va fi efectuată după un program bine stabilit și însușit de conducerea sucursalei.
După efectuarea operațiunilor de dezinsecție se va completa bonul de lucru și procesul verbal de recepție a lucrării care va fi semnat atât de operatorul D.D.D. cât și de delegatul sucursalei.
Mijloace de combatere a dăunătorilor
Mijloacele de combatere a rozătoarelor sunt clasificate în măsuri indirecte ( profilactice) și directe ( de distrugere).
Mijloacele indirecte vizează întreținerea și executarea reparațiilor periodice a clădirilor:
Etanșeizare perfectă a clădirilor;
Suprimarea căilor de acces a rozătoarelor;
Îndepărtarea plantelor agățătoare a schelelor;
Depozitarea și evacuarea corectă a deșeurilor menajere;
Întreținerea permanentă a rețelei de canalizare și protejarea acesteia cu grătare metalice;
Întreținerea permanentă a curățeniei în fiecare incintă.
Mijloace directe de combatere pot fi de natură :
Mecanică : prin folosirea capcanelor, însă eficiența acestora este destul de scăzută
Biologică: utilizarea unor culturi microbiene patogene pentru rozătoare
Chimică: folosirea de substanțe raticide cu acțiune pe cale digestivă sau respiratorie
Operațiunea de deratizare constă în amplasarea stațiilor de intoxicare cu raticid, apoi la un interval de 3 zile se vor verifica acestea și se va completa cu raticid acolo unde este nevoie. Se consideră încheiată operațiunea în momentul în care se constată ca momelile nu mai sunt consumate și nu se mai găsesc cadavre de rozătoare.
Cadavrele acestora se vor strânge obligatoriu zilnic și se vor trimite la DSVSA Brasov.La sfârșitul fiecărei luni se completează bonul de lucru și procesul verbal de recepție care va conține substanța folosită, cantitatea folosită și suprafața supusă deratizării.În intervalul dintre lucrările de deratizare se va face lunar o verificare completă a momelilor.
Atât în cazul deratizării cât și cel al dezinsecției se vor respecta concentrațiile soluțiilor, cantitatea aplicată pe m 2 și frecvența aplicabilă conform prospectelor
Combaterea și controlul dăunatorilor
Metodele de prevenire și combatere a rozătoarelor au fost elaborate pe baza unor temeinice cercetări privind biologia, ecologia și etologia rozătoarelor, proprietățile chimice și toxicologice ale rodenticidelor și modul lor de aplicare. Rozătoarele dispun de o serie de însușiri biologice, care le conferă o capacitate deosebită de adaptare la mediu.
Un număr de factori influențează instalarea populației de rozătoare și nivelul infestării.
Rozătoarele au nevoie de:
a) hrană
b) un mediu sigur (adică viețuiesc în domenii cum ar fi gropi de excremente, diferite zone de depozitare, pereți sau găuri în acoperiș și în alte locații liniștite).
c) cuiburi
d) apă.
Habitatul oferit de construcțiile tipice pentru adăpostirea păsărilor produce adesea condiții optime pentru rozătoare. Acesta oferă o temperatură constantă și un mediu controlat, fără prădători și încurajează în mare măsură activitățile nocturne ale șobolanilor și șoarecilor.
Rozătoarele au acces practic nelimitat la furaje care pot fi obținute direct de la hrănitori, benzi transportoare sau rezervoare deschise și ca rezultat al scurgerilor.
Apa potabilă este, de asemenea, disponibilă în mod constant și deși cuiburile de șoareci nu necesită o sursă de umiditate pentru a supraviețui, ei vor exploata aceste facilități, în special în perioada de reproducere.
Cavitățile din pereți, din straturile de izolație, spațiile din acoperiș și golurile create între etaje și alte secțiuni din structura adăpostului vor oferi în general un mediu sigur. Șobolanii vor ocupa, de asemenea de multe ori locații în aer liber, în adăposturile învecinate și în alte structuri, înainte de a trece în ferme. Acestea include depozitele de gunoi, depozitele de materiale, șanțurile sau gardurile vii.
Excrementele din gropi și din alte zone, asigură un așternut pentru șoarecii și șobolanii care își vor face vizuini și vor trăi în cadrul acestor acumulări. O acumulare a deșeurilor în alte părți ale structurii, cum ar fi grinzi, tocuri și piloni oferă, de asemenea un habitat optim. Prezența de pene și dejecții, așternut furnizează materiale ideale pentru crearea de cuiburi.
Spațiile în care sunt manipulate alimente și în special, suprafețele ce intră în contact cu alimentele trebuie sa fie menținute în stare bună de întreținere și trebuie sa fie ușor de curățat, iar atunci când este necesar de dezinfectat.
Pentru aceasta este necesară utilizarea de materiale netede, lavabile, rezistente la coroziune și netoxice, cu exceptia cazului în care operatorii cu activitate în domeniul alimentar pot dovedi autorității competențe că alte materiale utilizate sunt corespunzătoare.
Materiale adecvate sunt cele care sunt netede și ușor de spălat, rezistente la coroziune și nu sunt toxice.Ca exemplu , pentru industria alimentară sunt adecvate suprafețele din inox sau din plstic.Suprafețele care intră în contact cu alimentele trebuie să fie ușor de curățat.
Dezinfecția regulată este de asemenea necesară pentru aceste suprafețe.Suprafețele care nu intră în contact direct cu alimentele trebuie să fie de asemenea netedă pentru a permite curațărea și după caz dezinfecția lor.Suprafețele adecvate trebuie sa fie continue, să nu permit formarea de cavități, crăpături, zgârieturi, neregularități, care vor îngreuna igienizarea și vor duce la acumularea de murdărie și implicit de microorganisme.De asemenea nu trebuie să prezinte capete de șuruburi, nituri, puncte de sudură nefinisate.Nu sunt acceptate suprafețele poroase.
Metalul galvanizat se poate coroda și trebuie evitat. Lemnul nu este acceptat în industria procesării cărnii, deoarce absoarbe umezeală ,este dificil de curățat și dezinfectat și poate conduce la formarea de așchii.
La designul și construcția echipamentului de procesare pentru industria alimentară se vor utiliza principiile de igienă, iar respectarea acestei cerințe va fi verificată de companie înainte de cumpărarea echipamentului. Echipamentele și containerele , care intră în contact cu alimentele , trebuie să fie dimensionate și construite astfel încat să se permită o întreținere și igienizare corespunzatoare , pentru a evita contaminarea alimentelor.
Designul acestora va preveni acumularea de resturi de alimente, care pot favoriza dezvoltarea de microorganisme în timpul producției.Echipamentele și containerele trebuie să fie realizate din material care nu au efecte toxice atâta timp cât sunt utilizate conform destinației specificate. Echipamentele trebuie să fie rezistente la uzură, ușor de deplasat și să permit dezasamblarea ușoară în vederea igienizării.Toate echipamentele folosite în ariile de producție trebuie să pemită aplicarea Bunelor Practici de Igienă și de Producție. Șuruburile, colierele,clemele vor fi externe astfel încât toate suprafețele interne de contact cu alimentele să fie netede și ușor de curățat.
Pentru siguranța operatorilor , toate echipamentele trebuie să aibă părțile electrice izolate în timpul dezansamblării și igienizării.Materialele folosite la echipamentele de producție nu trebuie să fie atacate de substanțele prezentate în alimente ( de exemplu acizii reacționează cu oțelurile moi, iar sarea cu aluminiul).
Controlul rozătoarelor și al păsărilor
Rozătoarele sunt o problemă comună în fabricile din industria alimentară sau în jurul acestora.Șobolanii și șoarecii tind să aibă aceleași trasee într-o fabrică.Capcanele pentru prinderea acestora pot să fie eficiente în cazul unsor infestări minore, sau acolo unde există un risc mare de contaminare cu rodenticidele. Înlăturați animalele moarte imediat și îndepărtați-le în siguranță.
Au fost făcute unele comentarii în ceea ce privește proprietățile materialelor de structură necesare pentru a preveni pătrunderea rozătoarelor.În mod natural materialele minerale și metalice sunt mai rezistente decât cele fibroase.Totuși,utilizarea pentru structură a materialelor impenetrabile este inutilă dacă există din construcție deschidere sau spații care oferă rozătoarelor o modalitate de pătrundere în fabrică sau loc pentru cuib.În plus, neglijența în ceea ce privește depozitarea, aranjarea inadecvată a materialelor și acumularea de murdărie pot duce la o infestare masivă chiar în cazul fabricii care sunt bine izolate față de exterior unde există posibilitatea ca o familie de șoareci sau șobolani să fie introdusă în depozit prin intermediul materialelor de ambalare de exemplu.
Cerințele majore pentru supraviețuirea unei asemenea familii de rozătoare sunt reprezentate de existența hranei, clădirii și adăpostului, de aceea eliminarea existenței acestora înseamnă descurajarea infestării. De aceea materialele care pot să fie consumate de șobolani de exemplu amidonoase și grăsimi care trebuie păstrate în containere rezistente la pătrunderea rozătoarelor, iar deșeurile să fie păstrate în containere închise din aceleași tipuri de material,dupa care se face îndepărtarea lor.Pe cât este posibil se va limita accesul la sursele de apă, de exemplu prin repararea chiuvetelor care picură și prin acoperirea sifoanelor de pardoseală cu grilaj.
Utilajele care nu sunt temporar în uz și obiectele care vor fi depozitate în colțuri și lăsate fară a fi verificate mai mult de o săptămână sau două , deoarece acestea pot să ofere un loc în care rozătoarele se pot ascunde; orice poate să ofere adăpost șobolanilor trebuie eliminate din fabrică sau din curtea înconjurătoare, șoarecii obțin sufiecientă apă din hrană iar dimensiunile lor reduse le permit să pătrundă și să se deplaseze mai ușor în fabrică.Cutiile, materialele ambalate sau sacii ar trebui să fie depozitați în ordine pe paleți și la cel putin 60 cm de pereți.Materialele recepționate trebuie inspectate.
Scurgerile și canalizarea oferă adesea spații de acces în clădire și de accea trebuie menținute în stare adecvată cu toate gurile de scurgere, racordurile, sifoanele adecvate acoperite sau etanșeizate.Există și alte puncte vulnerabile, precum sitele de aerisire sparte din ziduri, deschiderile prin care trec țevile, aflate uneori în subsoluri, uși care nu se închid bine, praguri uzate, marginea de joc sau glaful ușilor sau ondulările pereților sau a acoperișurilor.Defectele structurale pot să includă spații goale sub podea, în pereți sau elementele de separare și mai puțin întâlnit în spațiul de deasupra tavanului fals.
Pentru a izola o clădire față de șobolani , deschiderile trebuie închise cu ciment, metal sau plasă metalică.Materialele similare pot să întărească punctele vulnerabile precum marginea de joc a ușilor și punctele de joncțiune dintre pereți și pardoseală.În cimentul folosit pentru sigilarea găurilor se poate include vată de sticlă.
Capcanele pentru rozătoare în afară de cazul în care există suficientă expertiză în companie, acestea ar trebui amplasate de către un contractor autorizat.Amplasarea capcanelor trebuie să fie din loc în loc în jurul fabricii ( de-a lungul pereților și gardurilor la interval de 10-30 de metri) precum și în punctele strategice ale cladirii ( langă intrarea principală, uși,ariile de recepție) și se face inspectarea regulată a punctelor de amplasare pentru a observa eventualul consum al momelii.Constatările vor fi documetate.Toate punctele de amplasare a momelilor vor fi menționate pe un plan / diagrama fabricii.
Capcanele cu momeală trebuie să treacă testele standard de rezistență și vor fi poziționate, ancorate și marcate adecvat.Capcanele cu lipici pot fi de asemenea folosite la distrugerea șoarecilor și vor fi amplasate pe traseele acestora.Aceste capcane vor fi verificate frecvent și vor fi aruncate împreună cu rozătorul capturat.
Controlul păsărilor
Utilizarea plaselor, a gelurilor repelante, a dispozitivelor acustice sau viziuale poate fi necesare pentru alungarea păsărilor.Acolo unde apar probleme serioase care pot fi rezolvate prin măsurile de mai sus sau prin îndepărtarea surselor alimentare, se poate recurge la sacrificare ca ultimă masură. Acesta se face numai de către persoane autorizate.Unele păsari salbatice pot fi protejate iar omorârea acestora fiind ilegală.
Măsuri speciale de siguranță
Eradicarea dăunătorilor se face numai de către firme specializate sau de personalul instruit în acest sens și autorizat.
În cazul în care combaterea daunătorilor se va face de o firmă externă serviciul va fi asigurat pe bază de contract.Firma care desfășoară astfel de activități trebuie sa îndeplinească urmatoarele cerințe:
Să aibă autorizare de funcționare pentru acest domeniu de activitate;
Dovezi că folosesc personal calificat;
Să furnizeze informații detaliate privind fiecare substanță toxică folosită ca pesticid;
Incluzând avizarea sanitară.
Substanțele toxice introduse în fabrică trebuie să fie însoțite de o documentație completă, incluzând informații privind substanța activă, numele, clasa de toxicitate, caracteristici, felul de preparare și folosire, condiții de depozitare, măsurile care vor fi luate în cazuri de urgență, antidot.
În cazul în care este folosit personalul propriu, acesta trebuie instruit și autorizat.Personalul trebuie să fie verificat medical iar examenul trebuie să includă și o verificare psihologică. Compania trebuie să aibă aprobarea pentru depozitarea și folosirea de substanțe toxice. Depozitarea și prepararea se va face în camera specială destinată acestui scop iar accesul în aceasta se va face numai afară și nu trecând prin spațiile de producție.
Manipularea și depozitarea substanțelor toxice – în cazul în care compania implementează programul propriu de eradicare, se face în funcție de substanțele folosite și destinația acestora în cazul insectelor zburătoare și a rozătoarelor existând un risc înalt de toxicitate.De aceea manipularea , depozitarea și folosirea, vor fi făcute cu precauții deosebite pentru evitarea oricăror contaminării.
Camera destinată acestora trebuie sa fie prevăzută cu un dulap închis în care substanțele toxice vor fi depozitate. Toți compușii trebuie etichetați.În această cameră trebuie să se afle instrumente pentru pregătirea diluțiilor și echipamentul special de protecție pentru personalul care desfașoară aceste activități ( halate, mănuși, cizme, măști și ochelari, în funcție de caz) va trebui să fie disponibil, precum și o chiuveta și o sursă de apă pentru pregătirea diluțiilor și a momelilor ( găleți, cilindrii gradați, sticle, pâlnii etc.) trebuie să fie destinate numai acestei întrebuințări și vor fi clar marcate, pentru a preveni folosirea accidentală în alte scopuri. Această cameră precum și dulapul pentru depozitarea substanțelor toxice trebuie securizată iar accesul va fi limitat și strict monitorizat. În această cameră vor exista în permanență fișele complete ale substanțelor toxice, instrucțiunile de folosire, măsurile în caz de urgență ( ingestie accidentală sau expunerea pielii sau ochilor la soluțiile concentrate) , antidotul indicat în cazul în care acesta există. De asemenea se va ține o evidență clară a substanțelor folosite care for fi ușor de găsit.
Metode de îndepărtare a organismelor indezirabile
Prevenirea infestării cu insecte se realizează în general prin aplicarea de substanțe chimice și anume insecticide. Aceste substanțe trebuie folosite cu mare atenție pentru a preveni orice risc de contaminare. Se mai folosesc :
Fly Easy 36S
Material: inox
Dimensiuni: 618 x 298 x 165 mm.
Tuburi: actinice 2×18 W.
Plăci adezive: 1 buc. în interior.
Acoperire: 125 mp pe perete.
Instalare: cu diblu și holșuruburi – în diverse poziții.
Țintă: muște, țânțari, insecte zburătoare.
Utilizare: pentru companiile din sectorul alimentar.
Figura 4.1. Fly Easy
UltraKill 30 SS : Capcană UV cu grilă electrificată
Material: inox
Dimensiuni: 323 mm x 497 mm x 112 mm
Tuburi: actinice 2×15 W
Tensiune de de descărcare: 3.700 V
Acoperire: 80 mp pe perete
Instalare: pe perete, suspendat cu lanț sau în picioare
Țintă: muște, țânțari, insecte zburătoare
Utilizare: companii din sectorul non-alimentar
Caracteristici: calitate ridicată, 2 ani garanție, tăvița de colectare adâncă, curățare ușoare și în siguranță, poziționare unică a tuburilor UV, rata de capturare foarte ridicată.
Figura 4.2. Capcană Ultrakill
Capcana împotriva furnicilor
Capcana conține insecticid formulat sub formă de momeală – gel, destinat combaterii întregului spectru al populațiilor de furnici.
Are în compozitie atractanți pe bază de sucroză și proteine, dar și feromoni pentru creșterea atractivității în rândul populațiilor de furnici.
Extrem de eficient în combaterea principalelor specii de furnici sinantrope, "casnice":
– Lasius Niger (furnica neagra, comună);
– Monomorium pharaonis (furnica roșie-faraon);
– Tapinoma malenocephalum (furnica-fantomă, furnica transparentă);
– Linepithema humile (furnica argentiniană).
Compoziție: 100g de MaxForce Quantum contine 80g de bendiocarb și coformulanți până la 100g. Substanță activă : imidaclopride (3gr/kg).
Suprafață tratată: 50 mp.
Ambalaj: Pachet cu 2 capcane a câte 2 grame.
Producător: Bayer Environmental Science
Figura 4.3. Capcană împotriva furnicilor
Insect Monitor: Mini capcană cu placă adezivă
Material: plastic.
Dimensiuni: 110 mm x 90 mm x 20 mm.
Țintă: insecte târâtoare.
Utilizare: în ariile interne și externe pentru intervenția împotriva gândacilor.
Caracteristici: se poate utiliza cu placa adezivă Mini Glue (cod. 4302)
Figura 4.4. Mini capcană
Enterfly: Capcana ecologică
Material: plastic
Tinta: musca domestică
Momeala: naturală, sub formă de granule
Utilizare:în ariile externe pentru sectorul zootehnic, agricol, industria alimentară, campinguri.
Modalitate de utilizare: capcana se umple cu apă după care se supendă în exterior.
Caracteristici: practică, reutilizabilă, folosește momeala naturală, absența totală a insecticidelor sau produselor de origine chimică, capturează mii de exemplare la o singura folosire .
Figura 4.5. Capcană ecologică
Rentokil RADAR
Capcana din imaginea de mai jos este Rentokil RADAR, care folosește sistemul Rodent Activated Detection and Riddance (RADAR) pentru a depista rozătoare. Tehnologia pe care se bazează detectarea șoarecilor folosește lasere și părți sensibile la presiune ale podelei. După ce acestea intră în acțiune, rozătorul este prins prin închiderea unei mici uși și eliminat prin cea mai umană metoda de gazare cu monoxid de carbon.
De asemenea capcana RADAR vă va informa prin SMS dacă a venit momentul să o curățați. Producatorul Rentokil afirmă că acest sistem va putea fi instalat doar la comandă, iar prețul nu este disponibil deocamdată. Ar fi probabil nevoie de încă un mini-robot care să curețe capcana, de vreme ce ne bazăm pe tehnologie atât de mult, dând uitării metodele clasice de prindere a soarecilor. Avantajele? O moarte mai ușoară pentru rozătoare, mai puține toxine eliminate de cadavrul șoarecelui și un feedback SMS din partea capcanei.
Figura 4.6. Capcană Rentokil Radar
Capcana de șoareci, cu atractant
Descriere : capcana este din plastic cu arc, capcana include atractant ( unt de arahide) efectiv timp de 1 an, este simplu și ușor de utilizat.
Figura 4.7. Capcană de șoareci
Alegerea produselor rodenticide
Majoritatea produselor disponibile în prezent împotriva șobolanilor și șoarecilor sunt pe bază de anticoagulanți. Acești compuși interferă cu metabolismul vitaminei K,implicată în producția sanguină a factorilor de coagulare. Dacă aceștia sunt absenți sau în concentrații critice, coagularea sângelui nu se produce, având ca rezultat apariția hemoragiilor interne.
Majoritatea produselor necesită hranirea de câteva ori a rozătoarelor, ceea ce face ca moartea de obicei, să fie amânată pentru câteva zile. Cu toate acestea, există unele produse “de administrare unică” ce sunt mai toxice și care trebuie utilizate cu grijă numai în interiorul fermelor cu infestații persistente ale rozătoarelor.
Este important ca momeli adecvate, proaspete amplasate într-un număr suficient, să existe pe toată durata operațiunilor de deratizare. În cazul existenței Salmonella și al rozătoarelor, se recomandă asigurarea câte unui punct cu momeli la fiecare trei-patru metri distanță în toată clădirea, nu doar în jurul zidurilor.
Acest lucru înseamnă, ancorarea acestora pentru a nu fi îndepărtate odată cu praful. Momelile trebuie să fie de asemenea, atent amplasate pe toate marginile și în orice găuri folosite de rozătoare.
Este deosebit de benefică amplasarea de suporturi în perete și în spațiile din acoperiș sau crearea de orificii mici pentru amplasarea momelilor în zonele inaccesibile în care rozătoarele au cuiburi sau circulă.
Alți compuși:
În prezent, singurul rodenticid ne-anticoagulant aprobat este alphachloralose,care poate fi utilizat împotriva șoarecilor numai în interior și care este sugerat pentru șobolani pulverizat în știulete de porumb, deși datele privind eficacitatea acestuia lipsesc.
Alphachloralose este un anestezic nerecuperabil, care are o acțiune mai rapidă în condiții de temperaturi scăzute , atunci când clădirile sunt depopulate.
Indiferent de ce formulă sau mijloc de prezențare sunt utilizate, trebuie avută mare grijă în cazul în care există posibilitatea ca furajele, animalele și produsele, cum ar fi ouăle, să se contamineze.
Momelile comestibile sunt produse în diverse formule, incluzând:
cereale masă (boabe) sau măcinat
cereale integrale
pilule ulei de arahide și paste în plicuri
batoane de cereale cerate
biscuiți
granule cu aditivi și parafinate
brichete
Rodenticidele pot fi, de asemenea, prezentate ca momeală pe bază de apă și ca produse de contact, incluzând gelurile și pulberile.
Pulberile și alte rodenticide de contact se bazează pe aderarea materialelor toxice pe corp și apoi ingerarea de cantități mici în timpul activității de îngrijire corporală.
În consecință, formulele sunt mai concentrate decât echivalentele din momeli, iar acest lucru le face improprii pentru aplicarea în cazul în care hrana sau produse cum ar fi ouăle ar putea fi expuse la astfel de materiale cu risc de contaminare.
Rodenticidele gel se utilizează numai pentru combaterea șoarecilor. Două variante disponibile în prezent, constau fie dintr-un tub care conține un fitil impregnate cu brodifacoum sau un gel cu difenacoum care pot fi aplicate în secțiunile țevilor din plastic de tip canal sau în lacunele și găurile utilizate de șoareci.
Tuburile pot fi fixe sau aplicate pe grinzi, țevi sau pe margini și utilizate pentru a avea efect pe termen lung, ca tehnică de control preventiv. Acestea pot fi de asemenea, amplasate în zonele în care aplicarea momelii este dificilă și șoarecii refuză să consume momeli comestibile. Acestea trebuie să fie atent amplasate după evaluarea rutelor folosite în mod frecvent de șoareci.
Utilizarea momelilor lichide în fermele de păsări este limitată, dar poate fi o opțiune utilă împotriva șobolanilor în condiții de umiditate crescută, când rozătoarele nu au acces la apă. Aplicarea prin intermediul recipientelor de băut – destinate rozătoarelor de companie – este recomandată pentru prevenirea contaminării apei și a prafului.
Utilizarea gazării
Utilizarea gazării este limitată în cazul combaterii șobolanilor în vizuini în aer liber. Este foarte puțin probabil ca aceste tehnici să fie aplicate regulat în halele de păsări infestate. Fosfina este un gaz foarte toxic și nu trebuie să fie utilizat în apropierea adăposturilor sau în orice altă structură sau situație care ar putea prezența un risc. Vizuinile șobolanilor săpate în excremente sau la o distanță de trei metri față de clădirile locuite de către om sau animale NU trebuie să fie tratate prin gazare. O astfel de utilizare necesită instruiri specifice și trebuie să fie realizată numai de către operatori instruiți corespunzător care să respecte instrucțiunile etichetei produsului și cele pentru depozitarea, utilizarea și eliminarea în siguranță a containerelor utilizate.
Alegerea produsului rodenticide
Un număr de factori influențează alegerea formulei care se va utiliza, aceștia incluzând:
specia de rozătoare
locația (interior sau in exterior)
specii nevizate sau alte pericole
condițiile nefavorabile ale amplasamentuluii (incluzând medii umede sau praf)
costul materialelor
Palatabilitatea este cel mai important aspect pentru succesul acțiunii, iar rozătoarele vor fi reticente în consumarea momelii, în cazul în care aceasta este mai puțin atractivă decât furajele păsărilor la care au acces. Produsele trebuie să fie, prin urmare, evaluate pentru palatabilitate / absorbție și păstrate în stare proaspătă și neprăfuite.
Este foarte important ca momeala să fie amplasată cât mai aproape de cuiburile rozătoarelor și de rutele de circulție, astfel încât acestea să circule în apropierea momelii, decât să mai percurgă distanțe mari în căutarea furajelor pentru păsări sau ouă sparte.
Cele mai multe rodenticide existente pe piață la ora actuală sunt în formule gata de utilizare. Cu toate acestea, un număr de concentrate sau cu adaosuri sunt disponibile, permițând utilizatorilor să formuleze propriile lor momeli folosind substraturi, cum ar fi amestecuri de untură sau furaje care s-au dovedit a fi acceptabile la nivel local în populațiile de rozătoare.
Concentratele în general, sunt furnizate numai în cazul în care utilizarea lor poate fi justificată pe motive de ordin tehnic. Acestea pot include necesitatea de dulce sau de diferite baze de momeală, ca răspuns la problemele de acceptare sau de palatabilitate.
Utilizatorii trebuie să îndeplinească condiții de depozitarea adecvată, facilitate pentru amestec și echipamente de protecție corespunzătoare. Ca în cazul tuturor pesticidelor, va fi necesar ca fiecare utilizator care intenționează să le utilizeze, să fi făcut o evaluare a riscurilor privind compușii.
Nu există reguli stricte disponibile privind alegerea formulei, acest lucru depinzând de natura și circumstanțele situațieii, inclusiv de acțiunile anterioare de control.
Tehnici de amplasare a momelilor
După efectuarea unei evaluări a tuturor locurilor și a clădirilor, și alegerea unui rodenticid adecvat, este necesar să se stabilească suficiente puncte de amplasare a momelilor în locații adecvate, care vor acoperi toate căile de acces ale rozătoarelor.
Cu toate acestea, aplicarea poate să fie limitată din cauza unor factori, ce includ:
pericolul pentru păsări sau alte specii nevizate
riscurile de contaminare a furajelor sau a unor zone sensibile condiții adverse (dexemplu, zonele umede de pe podea) – în timpul curățării
în cazul în care momelile vor fi, în mod regulat, dislocate sau eliminate.
Pot fi utilizate cutii, tăvi sau containere pentru momeli, disponibile în comerț sau pot fi construite cutii din lemn sau din alte materiale, cum ar fi cutii pentru ouă sau tăvi.În cazul în care acest lucru se face în condiții de siguranță, momeala poate fi pusă direct în spatele structurii, în orificiile sau găurile din clădiri și în zonele gropilor cu excremente.
Alte tehnici de combatere
Utilizarea unor metode, altele decât cele pe bază de rodenticide au acțiune limitată în combaterea rozătoarelor în fermele de păsări și este puțin probabil să constituie o parte importantă a unei strategii globale.
Cu toate acestea, există situații, cum ar fi atunci când compușii toxici nu pot fi utilizați, sau rozătoarele nu acceptă momeli. În astfel de cazuri operatorii pot să recurgă la alte abordări, dar toate acestea sunt limitate.
Capcane
Acestea pot fi disponibile sub formă de cușcă de captare a rozătoarelor în stare vie sau alte capcane, care sunt concepute pentru a ucide rozătoarele capturate. De obicei, este necesar să se utilizeze un număr mare din oricare tip de capcană, dar verificarea, montarea și alte setări sunt consumatoare de timp și de muncă intensivă.
Nu se vor utiliza capcane de primăvară la ieșirile în aer liber, cu excepția cazului în care amplasarea acestora este stabilită în tuneluri naturale sau artificiale. Scopul pentru care au fost concepute cuștile a fost disponibilitatea atât pentru șobolani, cât și pentru șoareci.
Capcanele distribuite în toate zonele din incintele presupuse infestate pot fi de un real ajutor în monitorizare în special a șoarecilor. Atunci când sunt utilizate în timpul perioadelor de mișcare, acestea pot contribui la identificarea populațiilor de rozătoare reziduale sau în curs de dezvoltare.
Toate capcanele trebuie verificate cel puțin o dată pe zi și orice rozător capturat în viață trebuie să fie eutanasiat. Uneori sunt utilizate scândurele lipicioase ce încorporează o substanță, de obicei, descrisă ca clei de rozătoare. Acestea sunt amplasate în zonele de circulație sau pe alte rute și se bazează pe incapabilitatea șobolanilor sau șoarecilor de a se desprinde de scândurelele lipicioase.
Există preocupări umane în ceea ce privește o astfel de utilizare, considerându-se că această tehnică trebuie să fie considerată în general ca o "ultimă alegere" pentru utilizarea în situații excepționale, cum ar fi în timpul perioadei de mișcare între efective și când există infestări masive cu șoareci.
Succesul capturării depinde în mare măsură de amplasarea capcanelor și de intensitatea capturării, dar numai capcana ca singur procedeu, nu va îndepărta decât într-o mică proporție populația de rozătoare. Orice șoarece prins în capcană reprezintă un indicator pentru trecerea în revistă a întregii strategii de combatere a rozătoarelor.
Ultrasunetele
Acestea sunt folosite ca sunete de înaltă frecvență în scopul distragerii atenției populațiilor de rozătoare și conduce la îndepărtarea din zonele cu probleme.În comerț sunt disponibile un număr de astfel de dispozitive. Deși această tehnică este atractivă și oferă beneficii, aplicarea sa în practică nu a dat rezultate satisfăcătoare și există o lipsă de informații în sprijinul unei astfel de utilizări.
Aplicarea și verificarea procedurilor prinvind controlul dăunătorilor
Responsabilitatea primară pentru siguranța alimentelor aparține operatorului cu activitate în domeniul alimentar. Operatorii cu activitate în domeniul alimentar și cei cu activitate în domeniul hranei pentru animale trebuie să ia măsurile necesare ca alimentele și hrana pentru animale să îndeplinească cerințele legislației în domeniul alimentelor și al hranei pentru animale, care este revelantă pentru activitățile acestora, să verifice dacă aceste cerințe sunt realizate și să asigure implementarea sistemului de management al siguranței alimentelor conform principiilor privind analiza riscurilor și punctelor critice de control ( Hazard Analysis and Critical Control Point –HACCP) în toate etapele producerii, prelucrării și distribuției în cadrul afacerilor aflate sunt control propriu.
Delegare,responsabilitatea aplicării și verificării procedurilor de combatere a dăunătorilor va fi delegată unei anumite persoane căreia i se vor raporta problemele apărute și care trebuie să aibă autoritate suficientă pentru a lua măsuri corective atunci când este necesar.
Verificarea, se vor face verificări periodice din partea managerului pentru a vedea în ce măsura procedurile de combatere a dăunătorilor sunt aplicate, în ceea ce privește mentenanța, igienizarea, depozitarea și modul de raportare cand se identifică problemele.Verifică cu o frecvență crescută dacă sunt necesare în cazul procedurilor noi sau a personalului nou angajat.
Frecvența verificărilor va depinde de probabilitatea apariției unei probleme datorată dăunătorilor.Verificarea lunară poate să fie suficientă în cazul personalului/ contractorilor cu experiență sau a procedurilor care au ramas neschimbate. Un specialist poate da sfaturi privind frecvența inspecției.
Se mențin înregistrări clare și datate care să includă cazurile de observare a prezenței dăunătorilor, verificările periodice și măsurile corective luate.
Măsurile corective se iau atunci cand planul nu își atinge ținta sau există dovezi privind prezența dăunătorilor sau de infestare, pentru reinstaurarea controlului.Măsurile corective pot include:
Ce sa face cu un produs contaminat;
Stabilirea cauzei și măsurilor necesare pentru a preveni apariția unor incidente similare în viitor;
Rezilierea sau renegocierea contractului;
Imbunătațirea pregătirii personalului prin instruiri.
Generalități privind programul de combatere a dăunătorilor
4.9.1. Fișe de monitorizare a dăunătorilor
Operatorii din industria alimentară au responsabiliatea controlului dăunătorilor.Acesta poate fi făcut fie de personalul fabricii sau de contractori externi.Dacă este realizat de personalul fabricii , acesta trebuie să fie instruit și abilitat în domeniu.
Programul privind controlul dăunătorilor este o parte importantă a mentenanței și programelor de igienă.Dăunătorii pot prezenta o amenințare privind siguranța și calitatea alimentelor.Infestările se pot produce acolo unde există locuri de reproducere și surse de hrană.Aplicarea corectă a bunelor practice de igienă poate asigura evitarea creării unui mediu propice dăunătorilor .O bună igienizare , inspectarea materiilor prime precum și o monitorizare eficientă pot reduce posibilitatea infestării și prin urmare vor limita aplicarea de pesticide.
În special :
Programele vor trebui bine documentate și verificate de managementul fabricii;
Tratamentul spațiilor, utilităților și echipamentelor cu pesticide aprobate, trebuie să facă în conformitate cu indicațiile de folosire;
Pesticidele și alte produse chimice pentru controlul insectelor trebuie păstrate în spațiile de depozitare securizate, accesul fiind limitat numai la persoanele autorizate.
Controlul dăunătorilor are ca scop principal combaterea rozătoarelor și a insectelor , dar se va ține seama și de animalele și de păsările domestice și sălbatice.Pe lângă măsurile de prevenire a intrării acestora în fabrică, descrise în capitolele precedente ( împrejmuirea, curățarea terenului,platformele pentru gunoi, site pentru geamurile operabile, iluminatul exterior) , există masuri specific de prevenire și control al dăunătorilor, care vor fi discutate în acest capitol.
Dăunătorii ( insecte, șoareci, păsări, precum și animale domestice), care pătrund în sau infestează unitățile din industria alimentară sunt o sursă de risc microbiologic și fizic cu potențial înalt.Cel mai mare pericol din partea dăunătorilor se datorează capacității acestora de a răspândi boli, incluzând și cele transmise prin alimente.
Programele de control incorect aplicate sau depozitarea și folosirea cu neglijență a pesticidelor pot prezenta un risc chimic.Se vor lua măsuri pentru reducerea acestor riscuri, cauzatoare pentru combaterea dăunătorilor.
O serie întreagă de specii de dăunători sunt purtătoare de microorganisme care pot genera toxinfecții.De exemplu , păsările pot fi purtătoare de Campylobacter sp., iar toxinfecțiile cele mai frecvente sunt cauzate de rozătoarele și insectele purtătoare de Salmonella sp.;
Dăunătorii pot răspândi germenii în întreaga fabrică, în special muștele sunt responsabile de vehicularea contaminanților din spațiile "murdare" , în cele "curate". Dănătorii sunt o sursă importantă de corpuri străine cum ar fi : păr, pene, excremente, fragmente provenite din cuib,ouă de insecte și larve, incluzând propriile lor corpuri;
O depozitare și utilizare necorespunzătoare a insecticidelor și rodenticidelor poate conduce la accidente și contaminări ale produselor alimentare.Infestările persistente indică probleme serioase în respectarea igienei, cum ar fi o igienizare și mentenanță inadecvată.
Tabelul 4.1. Fișă de identificare dăunători
Tabelul 4.2. Program DDD pe anul 2013
Tabelul 4.3. Simboluri
Analiza Rezultatelor
Am efectuat operațiile de dezinsecție și deratizare conform tabelului, am folosit pentru dezinsecție Granule hidrosolubile AGITA în zonele menționate în tabel și am efectuat curățarea zonelor de colectare fly-killer amplasate în incinta abatorului.
La operația de deratizare am folosit momeală Rat Total pastă în zonele menționate în tabel și am completat cu momeală, cuștile fixe și mobile amplasate în perimetrul abatorului și în zonele aferente.
În tabelele de mai jos am prezentat fișele de monitorizare a dăunătorilor pe anul 2013.
Tabel 4.4. Luna Ianuarie 2013
Analiza rezultatelor: S-a efectuat controlul cuștilor pentru rozătoare și unde s-a constatat lipsa momelii am cmpletat cu momeala Rat total conform graficului. S-a efectuat curățarea zonelor de colectare muște din incinta abatorului. Nu s-a observat prezența rozătoarelor în cuștile amplasate în perimetrul abatorului.
Tabel 4.5. Luna februarie 2013
Analiza rezultatelor : S-a efectuat controlul și curățarea zonelor de colectare muște, s-a constatat lipsă momeală în cuștile pentru rozătoare conform graficului. Nu s-a observat prezența rozătoarelor în cuștile mecanice și mobile amplasate în perimetrul abatorului.
Tabel 4.6.Luna martie 2013
Analiza rezultatelor : Nu s-a constatat prezența rozătoarelor în cuștile pe perimetrul abatorului.S-a efectuat controlul și curățarea zonelor de colectare muște ( fly-killer). Am constatat lipsă momeală în cuștile pentru rozătoare, conform graficului.
Tabel 4.7. Luna aprilie 2013
Analiza rezultatelor : Am efectuat operațiile de dezinsecție și deratizare conform graficului, am folosit pentru dezinfecție Granule hidrosolubile Agita în zonele mentionate în grafic și am efectuat curățarea zonelor de colectare fly-killer amplasate în incinta abatorului.
La operația de deratizare am folosit momeala Rat Total posta în zonele menționate în grafic și am completat cu momeala cuștile fixe și mobile amplasate în perimetrul abatorului și zonele aferente.
Tabel 4.8. Luna mai 2013
Analiza rezultatelor : Am constatat lipsa de momeală în cuștile pentru rozătoare, conform graficului, s-a efectuat controlul și curățarea zonelor de colectare muște, nu s-a constatat lipsa momelii în cuștile rozătoarelor și nici prezența lor în cuștile fixe și mobile amplasate pe perimetrul abatorului.
Tabel 4.9. Luna iunie 2013
Analiza rezultatelor: În cuștile pentru rozătoare s-a constatat lipsa momelii conform graficului și s-a completat cu momeala Rat Total în cuștile goale. Nu s-a observat prezența rozătoarelor în cuștile mecanice și mobile amplasate în abator. S-a efectuat curățarea zonelor de colectare muște din incinta abatorului.
Tabel 4.10. Luna iulie 2013
Analiza rezultatelor : Nu s-a observat prezența rozătoarelor în cuștile mecanice și mobile amplasate în perimetrul abatorului, iar în cuștile pentru rozătoare în care s-a constatat lipsa momelii, am completat cu momeala Rat Total.S-a efectuat curățarea zonelor de colectare muște.
Tabel 4.Luna august 2013
Analiza rezultatelor : S-a efectuat curățarea zonelor de colectare muște din incinta abatorului. Nu s-a observat prezența rozătoarelor în cuștile mecanice și mobile amplasate în abator și s-a completat cu momeala Rat Total cuștile goale.
Tabel 4.12. Luna septembrie 2013
Observații!
Capcanele 9 și 14 sunt mobile.
Analiza rezultatelor : S-a completat cu momeală Rat Total în cuștile mecanice și mobile amplasate în perimetrul abatorului, conform graficului. Nu s-a observat prezența rozătoarelor în cuștile mecanice și mobile. S-a efectuat curățarea zonelor de colectare muște Fly-killer din incinta abatorului.
Tabel 4.13. Luna octombrie 2013
Analiza rezultatelor : Capcanele 9-14 sunt mobile.S-a efectuat controlul cuștilor pentru rozătoare și unde s-a constatat lipsa momealii am completat cu momeală Rat Total conform graficului. Nu s-a observat prezența rozătoarelor în cuștile amplasate în perimetrul abatorului. S-a efectuat curățarea zonelor de colectare muște din incinta abatorului.
Tabel 4.14. Luna noiembrie 2013
Analiza rezultatelor: Am efectuat controlul cuștilor pentru rozătoare și am completat cu momeala Rat Total cuștile în care s-a constatat lipsa momelii. Nu s-a observat prezența rozătoarelor în cuștile fixe și mobile din abator.S-a efectuat curățarea zonelor de colectare muște ( fly-killer).
Tabel 4.15. Luna decembrie 2013
Analiza rezultatelor : Nu s-a constatat prezența rozătoarelor în cuștile amplasate pe perimetrul abatorului S-a efectuat controlul și curățarea zonelor de colectare muște ( fly-killer).Am constatat lipsa de momeală în cuștile pentru rozătoare, conform graficului.
Tabelul 4.16. Luna Ianuarie 2014
Analiza rezultatelor: Am efectuat controlul cuștilor pentru rozătoare și am completat cu momeala Rat Total cuștile în care s-a constatat lipsa momelii. Nu s-a observat prezența rozătoarelor în cuștile fixe și mobile din abator.S-a efectuat curățarea zonelor de colectare muște ( fly-killer).
Tabelul 4.17. Luna Febriarie 2014
Analiza rezultatelor: Am efectuat controlul cuștilor pentru rozătoare și am completat cu momeala Rat Total cuștile în care s-a constatat lipsa momelii. Nu s-a observat prezența rozătoarelor în cuștile fixe și mobile din abator.S-a efectuat curățarea zonelor de colectare muște ( fly-killer).
Tabelul 4.18. Luna Martie 2014
Analiza rezultatelor: Am efectuat controlul cuștilor pentru rozătoare și am completat cu momeala Rat Total cuștile în care s-a constatat lipsa momelii. Nu s-a observat prezența rozătoarelor în cuștile fixe și mobile din abator.S-a efectuat curățarea zonelor de colectare muște ( fly-killer).
Tabelul 4.19. Luna Aprilie 2014
Analiza rezultatelor: Am efectuat controlul cuștilor pentru rozătoare și am completat cu momeala Rat Total cuștile în care s-a constatat lipsa momelii. Nu s-a observat prezența rozătoarelor în cuștile fixe și mobile din abator.S-a efectuat curățarea zonelor de colectare muște ( fly-killer).
Tabelul 4.20. Luna Mai 2014
Analiza rezultatelor: Am efectuat controlul cuștilor pentru rozătoare și am completat cu momeala Rat Total cuștile în care s-a constatat lipsa momelii. Nu s-a observat prezența rozătoarelor în cuștile fixe și mobile din abator.S-a efectuat curățarea zonelor de colectare muște ( fly-killer)
IGIENIZAREA
Aspectele legate de igienizare aparțin programelor preliminare esențiale a căror existență trebuie asigurată înainte de implemetarea și aplicarea cu succes a programului HACCP. Un program bun de igienizare poate controla apariția unor riscuri de natură biologică, chimică și fizică, asociate cu alimentele, riscuri care altfel ar trebui sa fie abordate în cadrul unui program HACCP.
Încercarea de a controla toți factorii de risc asociați cu problemele de igienă în cadrul unui program HACCP ar suprasolicita aplicarea acestuia și l-ar putea face dificil de administrat. Totuși , excluderea riscurilor mai puțin importante din cadrul unui program HACCP sau a unui program de siguranță alimentară se justifică numai dacă există certitudinea că igienizarea și alte programe preliminare sunt eficiente.
Deși metodele de control din cadrul igienizării sunt considerate de obicei făcând parte din programele preliminare, acestea pot fi incluse în planul HACCP.Dacă un procesator determină cadrul analizei de risc că oricare dintre aceste aspecte implică un risc semnificativ, aceste elemente trebuie incluse în planul HACCP. Cu excepția cazurilor deosebite, aspectele legate de igienizare vor fi incluse în cadrul SSOP-urilor și vor fi monitorizate adecvate.
Implementarea cu succes a programelor de igienă implică o abordare proactivă și participarea angajaților , la fiecare nivel de luare a deciziilor în cadrul procesului. Pe lângă procedurile detailate și SSOP-uri, delegarea corespunzătoare de responsabilități și instruirea angajaților sunt necesare pentru a face un program de igienă să funcționeze în mod corespunzător. Conducerea trebuie să utilizeze resurse financiare, de personal și de timp adecvate, pentru a atinge acest obiectiv. Datorită fluctuației de personal, destul de ridicată în industrie, procesul de instruire trebuie sa fie unul continuu și necesită implicarea tuturor angajaților.
Există un aspect din cadrul programului de igienă care deseori este trecut cu vederea și anume pregătirea unor proceduri de monitorizare eficiente. Fără măsuri specifice de monitorizare a nivelului de igienă și fără înregistrarea corectă a lor, evaluearea eficienței întregului program va fi dificilă. Înregistrările reprezintă baza unui program de verificare prin inspecții și auditări. Auditurile sunt un instrument necesar pentru asigurarea menținerii în permanentă a condițiilor igienice.
Metode și sisteme de igienizare
Scop și domeniu
Instrucțiunea descrie modul de efectuare al activităților de curățare și igienizare a spațiilor de producție, depozitelor, echipamentelor de proces și a ustensilelor utilizate în producție.
Instrucțiunea descrie modul de efectuare al activităților de curățare și igienizare a echipamentelor și a zonelor învecinate în timpul și după efectuarea activităților de mentenanță.
Abrevieri
RP – responsabil producție
Descriere
Tabelul 5.1. Descrierea metodelor de igienizare
Substanțele de curățare și dezinfectare și alte substanțe toxice care se utilizează se depozitează într-un dulap special situat în afara spațiului în care se manipulează alimentele.
Reguli de igienă pentru personalul implicat în acticitățile de producție
Igiena personalului este o parte a managementului calității ce trebuie implementată în orice unitate din industria alimentară, deoarece personalul reprezintă, în marea majoritate, principala forță de muncă din aceste unități economice.
Personalul care lucrează în unitățile de industrializare a cărnii și mai ales personalul care vine direct sau indirect în contact cu carnea sau produsele din carne trebuie să fie supus următoarelor seturi de verificări:
la angajare va fi supus unui examen medical în conformitate cu Instrucțiunile Ministerului Sănătății prevăzute în ordinul 190/975;
control medical și periodic astfel:
examen clinic și dermatologic – lunar;
examen radiologic pulmonar – anual;
control coprobacteriologic – de două ori pe an.
Rezultatele controlului stării de sănătății se înscriu în carnețele de sănătate individuale.
Obligații zilnice ale personalului angajat
Pentru a evita contaminarea produselor de către personalul care ajunge direct sau indirect în contact cu carnea sau produsele din carne, se va proceda astfel:
la intrarea și la ieșirea din schimb personalul va parcurge și va utiliza vestiarul-filtru;
întregul personal care lucrează în producție trebuie să poarte echipament de protecție complet, inclusiv bonetă și cizme de cauciuc sau plastic;
echipamentul de protecție se schimbă zilnic și de câte ori este nevoie în timpul procesului tehnologic;
nu sunt admise la lucru persoanele care au leziuni (tăieturi, zgârieturi, răni), decât dacă sunt nepurulente și acoperite cu un pansament impermeabil. Nu se acceptă bandaje de pânză;
nu sunt admise la lucru persoane bolnave sau purtătoare de germeni de febră tifoidă, febră paratifoidă, salmonella, dezinterie, hepatită epidemică, scarlatină sau infecții stafilococice, care pot provoca toxiinfecții alimentare;
nu se admite schimbarea hainelor sau consumul de alimente în spații tehnologice;
în WC nu se intră cu echipament de protecție a alimentului, iar după folosirea WC-ului tot personalul trebuie să își spele mâinile cu apă, săpun și dezinfectant.
Punct de igienizare personalului – tip 08860120” produs de “Nawi” este instalația ce realizează sterilizarea și igienizarea personalului înainte de intrarea în unitatea de abatorizare.
Acest post de igienizare realizează :
igienizarea și dezinfectarea mâinilor și tălpilor personalului.
control acces prevăzut cu două direcții separate.
Figura 5.1. Punct de igienizare a personalului
Date tehnice:
Lungime : 2365 mm;
Lățime 2050 mm;
Lungime perii 1500 mm.
Deratizărea și dezinsecția
5.3.1. Pregătirea deratizării
Unitatea descrie competența necesară agentului de dezinfecție, deratizare, dezinsecție pentru pregătirea operației de deratizare, stabilind toate aspectele de lucru preliminare în funcție de particularitățile spațiilor existente și specificul situației din obiectivul de procesat.
Tabelul 5.2. Pregătirea deratizării
Deratizarea se poate face în interior sau în exterior.Particularitățile zonelor de procesat: dimensiune, tipuri de spații existente și alternanța acestora, apropierea față de sursele de hrană și apă, condiții favorabile înmulțirii rozătoarelor etc.
Elemente relevante pentru deratizare: amplasarea galeriilor de rozătoare, galerii active și necirculate, locurile de circulație ale rozătoarelor, sursele de hrană și de adăpare ale rozătoarelor, locuri de acces în incintă și clădiri etc.
Metode de deratizare: prăfuire, aplicare de momeli ratidice, otrăvirea surselor de adăpare a rozătoarelor, utilizarea raticidelor pentru gazarea galeriilor etc.
Speciile rozătoarelor dăunătoare: șoarecele de casă, șoarecele de grădină, șoarecele de câmp, șobolanul cenușiu, șobolanul negru, șobolanul de apă etc.
Metode specifice de stabilire a speciilor: aplicare de pulberi neutre, observare directă, folosire de curse, capcane, cilindri-capcană, gropi capcană etc., inundarea galeriilor,injectare de aer comprimat pentru prinderea câtorva exemplare etc.
Criterii specifice: număr de galerii vizibile în teritoriul de deratizat, urmele lăsate de rozătoare, cantitatea de excremente ale rozătoarelor prezente, circulația rozătoarelor etc.
Produse/substanțe ratidice: pulberi toxice, momeli uscate ( pe suport de nutrețuri combinate, făinuri, grăunțe de cereale zdrobite etc. ), momeli umede ( preparate pe bucățele proaspete de morcovi, carne, salam, slănină etc.), lumânări fumigene de SO2, tablete pentru gazare, batoane, granule, bile etc.
Componentele specifice ale suprafețelor de deratizat: suprafața tuturor construcțiilor de tratat,spațiile dintre construcții, fâșia de teren infestată în jurul construcțiilor, suprafețe interioare și exterioare infestate.Caracteristici biologice ale speciilor de rozătoare: simț olfactiv sau auz foarte dezvoltate , lipsa unui sistem de termoreglare normal ( pierdere de energie foarte mare compensată prin consum excesiv de alimente ), curiozitate și suspiciuni crescute, capacitate de înmulțire foarte rapidă.
Obiceiuri ale rozătoarelor: realizarea frecventă a toaletei corporale în perioada activă , circulația pe căi cunoscute ( aceleași trasee ), frecventarea locurilor ascunse și întunecoase , activitate crescută în timpul nopții, mobilitate foarte mare etc.
Anotimp: în principal primăvara, toamna.
Ciclul biologic: perioada de înmulțire și ciclul de viață care diferă de la o specie la alta.
Tipul clădirilor: populate, depopulate.
Criterii specifice pentru produse raticide: toxicitate doar față de rozătoare ( netoxice pentru oameni și animale ), acțiune rapidă și ireversibilă, nu conduc la instalarea rezistenței
( obișnuinței ) rozătoarelor față de acestea, stabilitate din punct de vedere chimic,posibilitate de condiționare ( preparare ) sub formă de pulberi sau momeli toxice, inodore,lipsite de gust particular, ușor de prelucrat sau condiționat etc.
Tipul spațiului de procesat: spații de locuit, pivnițe, magazii, garaje, boxe pentru gunoi,depozite, terenuri virane.
Tipul suprafețelor: uscate, umede.
Condiții atmosferice: umiditate, temperatură, curenți de aer etc.
Echipamente de lucru: recipiente cu închidere etanșă pentru transportul momelilor ratidice, linguri sau scafe pentru depunerea momelilor, autovehicule pentru transport substanțelor toxice.
Ghid pentru evaluare
Cunoștințele necesare se referă la:
– noțiuni de igienă și profilaxia bolilor infecțioase
– specii de rozătoare dăunătoare, obiceiurile și caracteristicile biologice ale acestora
– metode de determinare a speciilor de rozătoare
– criterii de stabilire a gradului de invazie cu rozătoare
– metode de deratizare și condițiile de aplicare a acestora
– tipuri de produse raticide și condițiile de folosire a acestora
– tipuri de echipamente specifice pentru deratizare și modul de utilizare
– noțiuni de calcul matematic ( suprafețe )
– factorii care influențează eficacitatea deratizării
– norme specifice de protecție a muncii și de protecție a mediului
La evaluare se urmărește:
– spiritul de observație pentru identificarea particularităților spațiului de deratizat și capacitatea de evidențiere a elementelor relevante pentru derularea operației;
– corectitudinea stabilirii speciilor de rozătoare dăunătoare și a gradului de invazie prin aplicarea metodelor adecvate;
– atenția în calcularea suprafeței reale de deratizat pentru determinarea corectă a necesarului de substanțe raticide și a duratei acțiunii de combatere;
– discernământul în alegerea metodelor de deratizare;
– profesionalismul în alegerea produselor raticide avându-se în vedere toate aspectele care concură la asigurarea eficacității operației de deratizare;
– capacitatea de stabilire corectă a necesarului de echipamente de lucru.
5.3.2. Pregătirea dezinsecției
Unitatea descrie competența necesară agentului de dezinfecție, deratizare, dezinsecție
pentru pregătirea operației de dezinsecție în zona de procesat asigurând toate etapele preliminare necesare derulării operației de dezinsecție în condiții profesionale pentru combaterea insectelor dăunătoare din obiectiv.
Tabelul 5.3. Pregătirea dezinsecției
Particularități structurale: tip spații ( interioare/exterioare ), tipuri de suprafețe , amplasare,formă, combinație de suprafețe, construcții existente, amenajări etc.
Particularități de mediu: temperatură și umiditate, vegetație, existența surselor de apă și
hrană, existența condițiilor favorabile de înmulțire și viață etc.Obiectivul supus dezinsecției: locuințe, sedii administrative, spitale, cantine, bucătării, hale industriale alimentare, depozite de cereale și furaje, unități zootehnice, grajduri, WC-uri,zone populate, spații verzi, parcuri etc.
Elemente relevante pentru dezinsecție: dimensiuni suprafețe, accesibilitate, natura suprafețelor, număr, configurație, tipuri de obstacole, dotări etc.
Insecte dăunătoare: insecte zburătoare ( muște, țânțari, molii etc.), insecte târâtoare
( gândaci, ploșnițe, căpușe, furnici, pureci, păduchi, păianjeni etc. )
Metode de dezinsecție:
– metode simple, metode combinate;
– metode mecanice, fizice, chimice și biologice.
Natura suprafețelor de procesat: metal, sticlă, zid, pământ, chirpici etc.
Modalități de intervenție:
– intervenții ale beneficiarilor ( curățenie, evacuare animale/ oameni/ plante ornamentale din zona de procesat, protejarea obiectelor de valoare,instalarea de bariere fizice între dăunători și oameni/animale etc );
-intervenții ale agentului de dezinfecție, deratizare, dezinsecție: aplicare de metode simple sau combinate de dezinsecție.
Metode specifice de identificare: observare directă, metodă statistică, plasare capcane cu
feromoni etc.Specii ale insectelor dăunătoare: gândacul negru de bucătărie, gândacul roșu de bucătărie,gândacul covoarelor, molia de haine, ploșnița de casă, ploșnița porumbeilor, musca de casă,țânțarul, puricele de om, păianjenul de casă, viespea, greierele de casă, greierele de câmp,
acarianul făinii, acarianul de fructe, musculița de brânză, gândacul de făină, gărgărița
orezului, căpușele câinelui și pisicii, muscă de grajd etc.
Locuri de prezență: locuri de depunere a ouălor și eclozare, locuri de hrănire și adăpare în funcție de caracteristicile biologice ale fiecărei specii, locuri de refugiu și cuibărire ( bălți,lacuri, latrine, tocărie, îmbinări ale grinzilor, colțuri întunecoase etc.), căi de circulație etc.
Tactică de combatere: aplicare insecticide de șoc sau remanente, aplicare insecticide
simultan la nivelul întregului biotop (pe grupe de blocuri în sectorul particular), aplicări repetate etc. Caracteristicile speciilor de insecte: obiceiuri, alimentație, ciclu de înmulțire, caracteristici
biologice ( rezistență, sensibilitate, sex, talie, vârstă etc.) etc.Locația spațiilor de procesat: spații închise, în interiorul clădirilor ; spații deschise, în aer liber.
Aspecte relevante : protecția mediului înconjurător, protecția oamenilor/animalelor, desființarea condițiilor care au permis apariția și înmulțirea dăunătorilor, asigurarea unei combateri sistematice nu ocazionale, respectarea ciclului corect de execuție a lucrărilor de deratizare, dezinsecție și dezinfecție, asocierea rațională, corectă a metodelor și insecticidelor, colaborarea cu beneficiarii și asigurarea realizării de către aceștia a condițiilor necesare pentru dezinsecție etc.
Forma de aplicare a insecticidelor: pulberi, soluții, emulsii, gaze toxice, fumigații etc.
Caracteristicile insecticidului: durata efectului, rezistența în condițiile de umiditate,temperatură, lumină din mediul exterior, atracție față de insecte, neagresivitate față de
suportul pe care se aplică, ușurință în manipulare, preț, toxicitate și modul de acțiune al substanței active etc.
Căi de pătrundere: contact cu suprafața insectei, ingestie, respirație.
Tipul spațiilor : închise, în aer liber.
Aparatura necesară: pulverizatoare acționate manual ( portabile, cu jet intermitent,continuu, cu container separat, cu presiune prestabilită, fixe etc.); pulverizatoare acționate cu ajutorul unui motor ( electro-pompe, motopulverizatoare, pulverizatoare cu presiune de gaz, generatori de aerosoli reci și calzi ); aparatură pentru pulverizare insecticide în stare solidă etc.
Ghid pentru evaluare
Cunoștințele necesare se referă la:
– noțiuni de igienă și profilaxia bolilor infecțioase
– tipuri de insecte dăunătoare și caracteristicile speciilor
– metode de dezinsecție și condițiile de aplicare ale acestora
– metode de identificare a speciilor de insecte și a nivelului de invazie
– tipuri de substanțe insecticide, caracteristicile și forma de aplicarea a acestora
– tactici de combatere a insectelor dăunătoare
– condițiile necesare pentru demararea activității de dezinsecție
– aparatura specifică operației de dezinsecție
La evaluare se urmărește:
– capacitatea de investigare a spațiilor de procesat și de analizare a tuturor elementelor relevante pentru activitatea de dezinsecție;
– meticulozitatea în observarea și studierea condițiilor de mediu existente pentru stabilirea modalităților de intervenție în combaterea insectelor dăunătoare;
– profesionalismul în identificarea speciilor de insecte dăunătoare existente;
– corectitudinea determinării nivelului de infestare al zonei de procesat;
– atenția în identificarea locurilor de prezență a insectelor dăunătoare în corelație cu obiceiurile și caracteristicile biologice ale acestora;
– responsabilitatea în alegerea metodei de dezinsecție adecvate în funcție de specificul situației, avându-se în vedere ansamblul elementelor relevante pentru executarea operației;
– capacitatea de alegere a insecticidului potrivit în funcție de caracteristicile acestuia, speciile de combătut și natura suportului pe care urmează să fie aplicat;
– capacitatea de selectare a aparaturii necesare pentru dezinsecție în funcție de metoda de dezinsecție aplicată.
5.3.3. Deratizarea suprafețelor
Unitatea descrie competența necesară agentului de dezinfecție, deratizare, dezinsecție pentru efectuarea operației de deratizare a spațiilor invadate de rozătoare respectând procedura de lucru specifică, utilizând momelile și substanțele ratidice adecvate.
Tabelul 5.4. Deratizarea suprafețelor
Momeli ratidice condiționate: momeli gata preparate sub formă de pulberi, batoane, granule, bile, lumânări fumigene de SO2, tablete pentru gazare, soluții etc. care se utilizează ca atare.
Echipamente de lucru: recipiente cu închidere etanșă pentru transportul momelilor ratidice,linguri sau scafe pentru depunere momeli etc.
Metode de deratizare: prăfuire, aplicare de momeli ratidice, otrăvirea surselor de adăpare a rozătoarelor, utilizarea raticidelor pentru gazarea galeriilor etc.
Momeli ratidice proaspete: umede, uscate.
Preparare momeli în funcție de anotimp:
primăvara ( rozătoarele au nevoie de vitamine ): legume, zarzavaturi, fructe, pâine
neagră, grâu, paste făinoase etc. ( folosite ca suport alimentar );
– vara: cereale, apă, legume proaspete;
– toamna și iarna: cereale, grăsimi de origine vegetală sau animală, gemuri etc.
Suportul nutritiv/alimentar: nutrețuri combinate, făinuri, grăunțe de cereale zdrobite etc. ( pentru momeli uscate ); bucățele mici de morcovi, carne proaspătă, salam, slănină, pește,organe tocate mărunt etc.( pentru momeli umede ).
Atractive:
– pentru șobolani: atractive aromate- usturoi, anason, zahăr vanilat, cuișoare, scorțișoară, cacao, esență de rom, vanilie etc.
– pentru șoareci: piper, ardei iute etc.
Preferințe alimentare: grăunțe ( pentru șoareci ); pâine, legume, carne etc. (pentru șobolani )
Specii de combătut: șoarecele de casă, de grădină, de câmp, șobolanul cenușiu, negru, de apă etc.
Scopul propus: otrăvirea imediată sau lentă a rozătoarelor (toxice de șoc, toxice insidioase), otrăvirea surselor de adăpare, distrugerea puietului din galerii, crearea de stații permanente de intoxicare, eliminarea rozătoarelor din aer liber/interiorul clădirilor etc.
Tipul obiectivului de deratizat: în interior- locuințe, subsoluri, pivnițe, magazii, garaje,closete, boxe pentru gunoi, poduri, sere etc.; în exterior- terenuri virane, depozite în aer liber, malul apelor, șanțuri, rigole, guri de hazna și canal, rampe de gunoi etc.
Trasee circulate: de-a lungul zidurilor, la colțurile clădirilor, de-a lungul conductelor de la instalații, căile de acces către sursele de hrană și apă, mijlocul încăperilor ( pentru șoareci ), pavajul ce înconjoară clădirile, canalele de beton care protejează conductele subterane de termoficare etc.
Obiceiurile speciilor de rozătoare: hrănire în locuri ascunse și întunecoase, manifestarea
unei atitudini generale de suspiciune dar și de curiozitate, deplasare pe drumuri cunoscute,viață în colonii, recunoaștere și acceptare reciprocă după miros etc.
Aspectele esențiale ale operației de deratizare: metodele de deratizare utilizate, tipul momelilor utilizate, toxicitate, riscuri pentru oameni/ animale/ păsări, măsuri de prevenire a
intoxicațiilor, ritmicitatea acțiunilor, rolul beneficiarului etc.
Rolul beneficiarului: de susținere a specialistului în activitatea de deratizare, asigurarea
condițiilor pentru intervenție, furnizare de informații concrete privind situația din obiectiv, înrăutățirea voită a condițiilor de viață și de cuibărire ale rozătoarelor dăunătoare,asigurarea condițiilor de igienă necesare etc.
Modalități de intervenție ale beneficiarului: evacuarea la cerere a animalelor/păsărilor/
oamenilor din spațiile de procesat, efectuarea curățeniei în spațiile interioare/exterioare,
cosirea ierbii din jurul obiectivului, astuparea galeriilor spre interiorul clădirilor, folosirea
mijloacelor biologice și mecanice de combatere ( dușmani naturali ai rozătoarelor, curse,
capcane etc. ), eliminarea/reducerea surselor de apă ( bălți, acumulări de apă în jgheaburi
etc.) etc.
Elemente cu potențial de risc: ingerarea accidentală a substanțelor toxice de către oameni/animale/păsări, prezența cadavrelor de rozătoare în spațiile interioare/exterioare ale clădirilor etc.
Probleme urmărite după deratizare: colectarea cadavrelor de rozătoare, monitorizarea
activității rozătoarelor, consecvența acțiunilor de deratizare, ritmicitatea acțiunilor pentru
împiedicarea refacerii rapide a populației de rozătoare ( trimestrial ), momentul demarării acțiunilor de deratizare ( primăvara și toamna ), respectarea ordinii acțiunilor DDD ( deratizare, dezinsecție, dezinfecție ), menținerea curățeniei și a condițiilor igienice în obiectiv etc.
Condiții climatice: umiditate, temperatură, curenți de aer etc.
Tipul spațiilor: interioare, exterioare.
Tipul suprafețelor: umede, uscate.
Factori care influențează eficacitatea lucrării: gradul de curățenie a zonei, existența surselor de hrană alternativă pentru rozătoare, gradul de infestare cu rozătoare etc.
Forme variate: grămăjoare amplasate neregulat, benzi late de pulberi transversale pe căile de circulație, pulverizări de substanțe în șanțuri, pe suprafața apei folosite de rozătoare etc.
Scopul urmărit: deratizare generală, împiedicarea extinderii speciei combătute etc.
Ghid pentru evaluare
Cunoștințele necesare se referă la:
– noțiuni de igienă și profilaxia bolilor infecțioase
– etapele operației de deratizare
– metode de deratizare și condițiile de aplicare a acestora
– tipuri de momeli și produse ratidice și condițiile de utilizare
– modalități de preparare a momelilor ratidice proaspete
– tipuri de componente ale momelilor ratidice și modul de combinare a acestora
– specii de rozătoare dăunătoare, obiceiurile și caracteristicile biologice ale acestora
– norme de protecția muncii, PSI și protecție a mediului specifice activității de deratizare
– proceduri de lucru specifice
– rolul și modalitățile de intervenție a beneficiarilor în activitatea de deratizare
– factorii care influențează eficacitatea deratizării
La evaluare se urmărește:
– capacitatea de preluare corectă a momelilor ratidice și a echipamentelor în corelație cu lucrarea de executat;
– atenția în verificarea concordanței dintre cantitățile și sortimentele de momeli ratidice și necesarul prestabilit;
– capacitatea de preparare corectă a momelilor ratidice proaspete în funcție de preferințele speciei de combătut;
– profesionalismul în alegerea locurilor de aplicare a momelilor ratidice în corelație cu traseele circulate de specia combătută și gradul de invazie;
– seriozitatea și profesionalismul în instruirea beneficiarului privind toate aspectele importante ale deratizării, rolul și contribuția acestuia la buna desfășurare a operației de combatere a rozătoarelor dăunătoare;
– rigurozitatea în aplicarea normelor de protecție a muncii și de protecție a mediului înconjurător în derularea operației de deratizare;
– profesionalismul în aplicarea metodelor de deratizare ținând seama de ansamblul factorilor care influențează eficacitatea combaterii rozătoarelor dăunătoare.
5.3.4. Dezinsecția suprafețelor
Unitatea descrie competența necesară agentului de dezinfecție, deratizare, dezinsecție
pentru efectuarea operației de dezinsecție a spațiilor invadate de insecte dăunătoare conform procedurii de lucru specifice, utilizând substanțele toxice și metodele adecvate în funcție de speciile combătute.
Tabelul 5.5. Dezinsecția suprafețelor
Gama de variabile
Aparatura pentru dezinsecție: aparate pentru produs ceață termică, aparate pentru produs ceață rece, aparate mecanice de suflat și stropit, aparate electrice de stropit și suflat.
Substanțe pentru dezinsecție: pulberi ( talc, cretă, cenușă ), pulberi muiabile, solvent organici, substanțe chimice insecticide, substanțe emulsificatoare, substanțe chimice cu proprietăți pirogene, momeli insecticide ( sub formă de discuri, rondele, benzi impregnate )etc.
Metode de dezinsecție: metode simple, metode combinate; metode mecanice, fizice, chimice și biologice.
Etape de desfășurare a dezinsecției: prepararea soluțiilor de lucru, procesarea suprafețelor,închiderea spațiilor din interiorul construcțiilor pe durată prestabilită, expunerea la insecticid, denocivizarea suprafețelor și obiectelor care vin în contact cu omul/animalele/păsările.
Modalități de intervenție ale beneficiarului: efectuarea curățeniei preliminare, evacuarea oamenilor, animalelor, păsărilor, plantelor ornamentale din spațiile de procesat, eliminarea surselor de gunoi, aerisirea spațiilor la finalul operației, spălarea suprafețelor/obiectelor care intră în contact cu omul/animalele/păsările etc.
Elemente cu potențial de risc: toxicitatea substanțelor utilizate, contactul dintre substanțele toxice și animale/păsări/om, ingerarea substanțelor toxice, inflamabilitatea și potențialul exploziv al unor substanțe etc.
Accidente : arsuri, intoxicații, ingerarea de substanțe toxice, asfixie, producerea de incendii etc.
Speciile insectelor de combătut: gândacul negru de bucătărie, gândacul roșu de bucătărie, gândacul covoarelor, molia de haine, ploșnița de casă, ploșnița porumbeilor, musca de casă, țânțarul, puricele de om, păianjenul de casă, viespea, greierele de casă, greierele de câmp, acarianul făinei, acarianul de fructe, musculița de brânză, gândacul de făină, gărgărița orezului, căpușele câinelui și pisicii, musca de grajd etc.
Natura suprafeței de tratat: metal, sticlă, zid, pământ, chirpici etc.
Caracteristicile suprafețelor de tratat: gradul de absorbție, pH, umiditate, diverse tratamente aplicate etc.
Specificul situației din obiectivul de tratat: caracteristicile biotopului, speciile de insect dăunătoare, gradul de invazie și de extindere, natura suprafețelor, zone populate/nepopulate, condițiile climatice în funcție de anotimp etc.
Direcții de procesare: de sus spre părțile de jos, din interiorul clădirilor spre spațiile exterioare.
Caracteristici biologice ale speciilor: rezistență, sensibilitate, sex, talie, vârstă etc.
Puncte cheie ale obiectivului de tratat: locurile în care sunt amplasate sursele de apă și hrană, locurile de depunere a ouălor și de eclozare, căile de circulație și de cuibărire etc.
Condiții climatice: temperatură, umiditate, curenți de aer etc.
Forme de aplicare: baraje, pelicule uniforme de substanțe cristalizate, straturi de pasta aplicate prin pensulare, foi de polietilenă impregnate și suspendate de plafon, aerosolizare termică etc.
Tipul insectelor : zburătoare, târâtoare.
Scopul urmărit: distrugerea speciilor de insecte dăunătoare, cu respectarea legislației în vigoare.
Metode asociate: aplicarea de insecticid cu efect de șoc urmată de aplicarea unui insecticid cu efect remanent; aerosolizare pentru locuri inaccesibile și pulverizarea umedă a suprafețelor; gazarea cerealelor în vrac și aerosolizarea spațiului închis de deasupra etc.
Elemente relevante pentru efectuarea dezinsecției: accesibilitate, suprafață, tipuri de suprafețe supuse dezinsecției, existența persoanelor fizice, existența animalelor și plantelor în zona supusă acțiunii de dezinsecție.
Echipamente de lucru necesare realizării dezinfecției: aparate cu acționare manuală, aparate cu acționare electro-mecanică, aparate acționate prin motoare cu ardere internă.
Ghid pentru evaluare
Cunoștințele necesare se referă la:
– metode de dezinsecție și condițiile de aplicare ale acestora
– tipuri de substanțe insecticide, proprietățile și forma de aplicare a acestora
– proceduri de preparare al soluțiilor insecticide
– tipuri de aparate utilizate pentru efectuarea dezinsecției și modul de operare
– tipuri de insecte dăunătoare și caracteristicile speciilor
– caracteristicile zonelor supuse dezinsecției
– normele de protecție a mediului, muncii și PSI specifice
– factorii care influențează eficacitatea dezinsecției
– etapele procesului de dezinsecție
La evaluare se urmărește:
– responsabilitatea în preluarea aparaturii și a substanțelor insecticide în corelație cu particularitățile lucrării de executat;
– atenția în verificarea aparaturii și substanțelor pentru dezinsecție din punct de vedere cantitativ, calitativ și sortimental;
– seriozitatea și profesionalismul în instruirea beneficiarului privind toate aspectele importante ale dezinsecției, rolul și implicarea acestuia în buna desfășurare a procesului de combatere a insectelor dăunătoare;
– corectitudinea preparării soluțiilor insecticide conform rețetelor și procedurilor existente, respectând normele de consum specifice și ținând seama de factorii care influențează eficacitatea operației;
– rigurozitatea în aplicarea normelor de protecție a muncii și de PSI în prepararea soluțiilor insecticide ținând seama de proprietățile substanțelor chimice utilizate precum și în aplicarea metodelor de dezinsecție;
– corectitudinea aplicării metodelor de dezinsecție în corelație cu specificul obiectivului de tratat, specia de combătut și gradul de invazie;
– preocuparea față de respectarea normelor de protecție a mediului pe parcursul desfășurării operației de dezinsecție protejând biotopul din zona de procesat.
5.3.5. Monitorizarea suprafețelor de procesare
Tabelul 5.6. Monitorizarea suprafețelor de procesare
Programe preliminare de combatere a dăunătorilor
Programele de măsuri preliminare se constituie într-o rețea de sprijin pentru sistemul HACCP. Este foarte important să se știe că Sistemul HACCP nu ține locul programelor de igienizare sau a altor programe preliminare, ci se sprijină pe aceste programe, corect aplicate.
Programele de măsuri preliminare pot include:
programe de igienizare, care prevăd activități de curățenie și menținerea igienei, precum și controlul insectelor și dăunătorilor;
GMP (practici bune de lucru), care reprezintă o combinație între instrucțiuni tehnologice și proceduri de asigurare a calității;
SSOP (proceduri operaționale standard pentru igienizare), care cuprind cerințele sanitare minime ce trebuie să existe într-o unitate de producție alimentară. Se referă la principiile de igienă personală, a localului, a instalațiilor, la tehnicile de manipulare igienică și igiena produsului finit.
Fiecare producător trebuie să dezvolte și să implementeze proceduri pentru practicile bune de lucru. Atunci când aceste proceduri sunt incluse într-un sistem de management a calității, ele se pot concentra asupra aspectelor igienice ale fabricii.
Politica de igienă reprezintă o procedură scrisă și adoptată la nivelul întreprinderilor, care se referă la gradul de igienă ce trebuie asigurat în întreprindere și la angajamentul în menținerea igienei, la un nivel definit și adecvat.
Pentru aplicarea procedurilor de igienă și pentru a le controla este util să clasificăm produsele și ingredientele în funcție de magnitudinea și frecvența riscului. Produsele le putem clasifica,astfel: produse cu risc mare, produse cu risc mediu și produse cu risc mic.
Contaminarea de la personal constituie una din problemele cele mai frecvente întâlnite în industria alimentară, de aceea este necesar să se asigure un nivel adecvat de igienă și respectarea cerințelor standardelor de igienă ale personalului.
Măsurile obligatorii ale personalului:
verificarea medicală periodică a personalului;
instruirea în practici bune de lucru;
echipament de protecție;
practici bune de lucru care să nu favorizeze contaminarea.
Rozătoarele, insectele, păsările pot constitui o sursă majoră de contaminare cu microorganisme, de aceea trebuie instituit controlul dăunătorilor.
Măsuri de prevenire a contaminării prin intermediul dăunătorilor sunt:
plase de protecție la ferestre;
ecrane protectoare pentru toate ușile și geamurile împotriva insectelor/rozătoarelor;
examinarea materialelor recepționate pentru a pune în evidență infestarea.
Contaminarea apare din cauza proiectării necorespunzătoare sau întreținerii necorespunzătoare a sistemelor de alimentare cu utilități. Proiectarea și funcționarea aprovizionării cu aceste utilități trebuie revizuită periodic pentru: echipamentele de ventilație, abur, apă, reziduuri, iluminare electrică, sigiilie, bazinele de spălare și coturile conductelor.
Procedură specială privind inspecția în abatoare de carne albă
Tabelul 5.7. Indicatorul reviziilor și aprobărilor
1. OBIECT
Verificarea modului cum sunt îndeplinite cerințele legale privind reglementările pentru igiena alimentelor.
2. SCOP
Acțiunile de prevenire, depistare și control în vederea asigurării salubrității și calității alimentelor.
3. DOMENIU DE APLICARE
Activitatea Serviciului de Inspecție și control din cadrul DSVSA județene/municipiu.
4. BAZA LEGISLATIVĂ
Legislație aferentă procedurii generale și operaționale.
5. DEFINIȚII
Conform definițiilor din datele normative în vigoare.
6. DESCRIEREA PROCEDURII
Inspecția se va desfășura dupa principiul „de la curat la murdar” se va acorda atenția
urmatoarelor aspecte:
Verificarea respectării condițiilor generale și speciale de funcționare
Spațiile de producție
– amplasare (să excludă contaminarea), mărime suficientă pentru activitatea desfășurată, pardoseală, pereți, tavan, uși (materiale solide, impermeabile, rezistente ușor de curățat și dezinfectat), ventilație și lumină adecvată, dispozitive pentru apa potabilă rece caldă și premixată (în număr suficient, prevăzute cu substanțe de curățare dezinfectare și uscare mâini, robinete neacționate manual)
– toate spațiile unității (recepție păsări vii, abatorizare, depozitare, filtre vestiar,livrare, laborator) trebuie să asigure facilități adecvate pentru manipularea și protecția păsărilor a cărnii și subproduselor comestibile de abator, să corespundă conform schiței unității avizate sanitar veterinar și diagramei fluxului tehnologic .
B. Dispozitive, echipamente de lucru, recipienți (utilaje specifice procesului de sacrificare, containere, benzi transportoare, cuțite care intră în contact direct cu carne și ustensilele, fabricate din materiale rezistente la coroziune și ușor de curățat și dezinfectat), instalații corespunzătoare pentru curățarea și dezinfectarea echipamentelor și ustensilelor (temperatura să nu fie mai mică de 82° C), sistem de eliminare a apelor reziduale.
II. Verificarea condițiilor de igienă
1. Starea de igienă a unității
– cum se efectuează inspecția preoperațională conform programului de autocontrol și de catre cine.
– cum se efectuează inspecția operațională în timpul sacrificării
– manipularea igienică a carnii.
2. Separarea zonelor și produselor
– separarea spațiilor pe flux tehnologic pe zone și săli (contaminate/curate)
– identificarea spațiilor și a recipienților
– separarea pe produse (comestibile/necomestibile)
– controlul circulației personalului între sectoare
– subprodusele de origine animala rezultate din sacrificare.
3. Controlul temperaturilor și a tratamentelor termice aplicate
– existența sistemului de control triplu al temperaturii în spațiile de depozitare (electromecanic, termometre, termograme)
– verificarea AMC
– măsuri corective în cazul abaterilor.
4. Controlul calității apei
– sursa de aprovizionare cu apă potabilă
– întreținerea instalațiilor și echipamentelor
– program recoltare probe de apă în autocontrol și strategic
– controlul contaminării microbiologice
– existența instalațiilor de retrosifonare
– instalații și echipamente clorinare
– modul de utilizare apei industriale
– măsuri corective
– documente și evidențe monitorizare.
5. Controlul dăunătorilor
– Programul de control al dăunătorilor
– evidența acțiunilor și rezultatelor DDD
– cine execută operațiunea ( formațiune proprie, contract cu formațiune autorizată) – existența unui spațiu adecvat destinat depozitării substanțelor pentru DDD (cand activitatea DDD este efectuată de echipa proprie).
6. Controlul ambalajelor
– spațiu de depozitare ambalaje
– spălarea și circuitul ambalajelor în unitate.
7. Personalul
– verificarea stării de sanatate a personalului
– folosirea echipamentului de protectie
– instruirea personalului.
8. Controlul livrării și transportului
– existența rampei de expediție (burduf tampon)
– înregistrarea mijloacelor de transport
– igiena mijloacelor de transport.
9. Controlul recepție păsărilor vii
– controlul modului cum sunt recepționate păsările ( spațiul de așteptare, rampa de descărcare, bunăstarea în timpul descărcării, containere pentru păsările moarte în timpul transportului, comportamentul personalului)
– examenul antemortem ( modul în care se desfășoară acest act medical)
10. Controlul asomării, sângerării și eviscerării
– verificarea sistemelor de contenție
– verificarea sistemelor de asomare (baie de asomare electrică)
– verificarea asomării ( nivelul apei, dimensiunile băii, conductibilitatea electrică, dispozitive de măsurare a parametrilor tehnici, dimensiunea electrodului, viteza de deplasare a benzii transportoare
– daca lotul este uniform și daca aparatul de asomare este reglat pentru dimensiunea păsărilor sacrificate în așa fel încât să se asigure o bună asomare
– daca sângerarea se face rapid, corect și complet
– daca eviscerarea se face corespunzător fără a contamina carcasele.
11. Verificarea activității sanitare veterinare
– dacă numarul de medici veterinar și personal veterinar auxiliar este suficient corelat cu numărul de animale sacrificate (examen antemortem, examen organe, examen postmortem)
– daca examinarea organelor și carcaselor se fac corect în vederea identificării modificărilor morfo- patologice și parazitozelor
– modul cum se verifică trasabilitatea.
Verificarea documentelor și evidențelor sanitare veterinare în dosarele și evidențele enumerate în acest capitol trebuie să fie oficiale, verificate și avizate de către medical veterinar oficial care asigură supravegherea sanitară veterinară a unității.
Toate registrele care vor fi prezentate spre verificare, trebuie să fie numerotate,șnuruite, ștampilate și sigilate.
La medicii veterinari oficiali se vor controla urmatoarele dosare și registre:
1. Dosar de autorizare unitate (schița unității, diagrama fluxului tehnologic, referatul tehnic, programul de restructurare modernizare etc).
2. Dosar cu legislație (legislație UE, legislație națională)
3. Registru de intrări/ieșiri
4. Dosar corespondență (adrese, dispoziții, instrucțiuni și note de serviciu transmise de A.N.S.V.S.A.)
5. Dosar cu programul de modernizare și restructurare (va conține fișele de evaluare actualizate, programul de modernizare și restructurare conform modelului transmis de ANSVSA, notele de constatare întocmite în fiecare lună referitor la modernizarea și restructurarea unităților)
6. Dosar cu note de control efectuate de la nivel central sau județean, în care să fie
prevăzute deficiențele constatate, termenele de remediere și măsurile dispuse
7. Dosar cuprinzând evidența certificatelor sanitare veterinare pentru carne și subproduse comestibile de abator
8. Registru de transport păsări vii
9. Registru retrageri în vederea distrugerii
10. Dosar procese verbale de retragere, certificate sanitare veterinare și confirmările de primite de la unitatea de neutralizare a subproduselor de origine animal necomestibile.
11. Dosar cu defalcarea planului cifric al Programului strategic pe unitate
12. Registru pentru evidență probe și contraprobe recoltate în cadrul Programului strategic
13. Dosar cu buletinele de analiză , măsuri dispuse, pentru analizele efectuate în cadrul Programului strategic
14. Dosar cu instruirile efectuate de către autoritatea competența (note de serviciu, adrese, informări), evaluări ale instruirilor.
La unitate se vor controla urmatoarele dosare și registre
1. Planul unității cu identificarea fluxurilor tehnologice
2. Harta cu distribuția apei în unitate și punctele de recoltare a probelor de apa
3. Harta cu distribuția cuștilor de intoxicare pentru rozătoare
4. Registru recepție păsări vii
5. Registru și evidențe pentru substanțele cu regim special (reactivi folosiți în laborator,substanțe DDD, etc.), precum și fișele de magazie ale acestora
6. Înregistrările și evidențele privin temperaturile din spațiile de transare și depozitare
7. Registru evidențe probe și contraprobe recoltate în cadrul programului de autocontrol
8. Dosar procesele verbale de recoltare probe în vederea efectuării analizelor de laborator ( apă, sanitație) și buletinele de analiză efectuate în cadrul programului de autocontrol
9. Dosar cu evidența vizelor de la metrologie pentru aparatele de măsură și control
10. Registru cu deficiențele privind neconformitățile,măsurile corective care care au fost luate
11. Registru de urmărire a subproduselor necomestibile
12. Contract cu unitate de neutralizare / incinerare
13. Programul de control al apei și buletinele de analiză privind controlul acesteia
14. Programul acțiunilor DDD și verificarea eficienței acestora
15. Carnetele de sănătate pentru lucrători
16. Dosar cu evidențele pentru Procedurile Operaționale Standard de Igienă și Sanitație
17. Dosar și evidență pentru programul HACCP (constituirea echipei, identificarea punctelor critice, stabilirea limitelor critice pentru fiecare punct critic, stabilirea procedurilor de supraveghere și control, stabilirea acțiunilor corective, stabilirea procedurilor de verificare și revizuire, stabilirea documentelor referitoare la proceduri și înregistrări, etc.)
18. Documente care să ateste trasabilitatea
19. Evidențe de arhivare conform prevederilor legislației în vigoare.
20. Dosar privind instruirile efectuate de catre operator pentru angajați.
7. RESPONSABILITĂȚI
Conform fișelor de post.
8. ÎNREGISTRĂRI
Nota de Inspecție.
9. ANEXE
5.4.2. Procedura privind controlul unităților de prelucrare în vederea neutralizării S.N.C.U.
Tabelul 5.8. Indicatorul reviziilor și aprobărilor
1. OBIECT
Verificarea modului cum sunt îndeplinite cerințele legale privind prelucrarea SNCU în vederea neutralizării
2. SCOP
Acțiunile de control în vederea identificării eventualelor riscuri privind prelucrarea SNCU în vederea neutralizării
3. DOMENIU DE APLICARE
Activitatea Serviciului de Inspecție și control din cadrul DSVSA județene/municipiul București.
4. BAZA LEGISLATIVĂ
Legislație aferentă procedurii generale și operaționale.
5. DEFINIȚII
Conform definitiilor din actele normative in vigoare.
6. DESCRIEREA PROCEDURII
Inspectorul va analiza urmatoarele aspecte:
1.La nivel DSVSA se va verifica
– dosar cu legislația în domeniu la serviciul de sănătate animală și la serviciul de igienă și sănătate publică
– modul cum au fost efectuate instruirile, cum a fost prelucrată legislația specifică în domeniu, ordinele și notele de serviciu transmise de catre ANSVSA
– evidențele privind numărul de animale (bovine, ovine, caprine) sacrificate sau moarte
– verificarea corelarii dintre numărul de animale sacrificate sau moarte și numărul de probe de laborator recoltate pentru EST
– raportările din teritoriu, corelat cu raportările către ANSVSA.
– frecvența controalelor în unitățile de neutralizare
– verificarea notelor de control intocmite în aceste unități, măsurile și sancțiunile propuse
2.La unitățile de prelucrare în vedere , neutralizare se va verifica
– dosarul de autorizare;
– frecvența controalelor oficiale în unitate privind interzicerea totală a proteinelor animale în hrana animalelor de fermă;
– ce tipuri de deșeuri se prelucrează în unitate;
– modul de neutralizare ( incinerare directă sau procesare în faina de carne și incinerare);
– verificarea fluxului tehnologic;
– verificarea documentelor de însoțire a transporturilor;
– verificarea mijloacelor de transport (autorizație, proceduri de igienizare);
– verificarea confirmărilor pentru MRS și pentru deșeuri;
– vestiare funcționale pe sexe ;
– delimitarea zonelor curate de cele murdare;
– modul de stocare a deșeurilor înainte de procesare, pe categorii;
– daca platforme și aleile sunt betonate (asfaltate), fără discontinuități și asigură prin
pante drenarea apelor pluviale;
– daca există colector de ape pluviale și daca acestea sunt deversate în stația de epurare;
-împrejmuirea unității;
– daca în unitate se controlează accesul câinilor sau pisicilor
– daca personalul are echipament de protecție adecvat și complet ( pe culori, zona salubra, zona insalubra)
– dezinfectorul rutier
– Stația de spălare, dezinfecție (verificarea dezinfecției, proceduri)
– epurarea apelor reziduale
– protocolul și programarea activităților DDD și verificarea eficenței acesteia
– verificarea programului de autocontrol
– monitorizarea punctelor critice de control;
– schița de amplasare a AMC-urilor și verificarea periodică a calibrărilor acestora
– verificarea evidentelor recoltărilor de probe (Salmonella, Clostridium, Enterobacteriacee) și modul de aplicare al măsurilor cand buletinele de analiză sunt neconforme
– verificarea cantității de cenușa rezultată în corelație cu cantitatea de material incinerat;
– verificarea modului cum se recoltează cenușă, cum se transportă și cum/unde se îngroapă, daca sacii sunt inscripționați MRS;
3.La unități de procesare hrana pentru animale se va verifica
– dosarul de autorizare (concordanța între activitatea desfașurată și profilul pentru care a fost autorizată);
– frecvența controalelor oficiale în unitate privind interzicerea totală a proteinelor animale în hrana animalelor de ferma;
– verificarea surselor de aprovizionare și originea materiilor prime furajere folosite la procesare (documentele de calitate însoțitoare);
– verificarea existenței și modul de aplicare planurilor de autocontrol în unitate;
– verificarea prelevărilor de probe materie primă și produs finit, atât în cadrul Programului de autocontrol cat și a Programului Strategic;
– efectuarea acțiunilor DDD și eficiența acestora (asigurarea evitării prezenței dăunătorilor, prin elaborare unui plan de autocontrol în acest sens);
– verificarea transportului și depozitarea materiei prime;
– urmărirea evitării riscului contaminării încrucișate în cazul producerii furajelor combinate pentru rumegatoare;
– existența și funcționarea liniilor separate pentru producția de furaje destinate rumegatoarelor;
– verificarea monitorizării parametrilor tehnici de fabricație și concordanța acestora cu înregistrările existente
– monitorizarea punctelor critice de control și măsurile corective aplicate în caz de abateri
– Verificarea modului de distrugere a deșeurilor și evidențele justificate privind gestionarea acestora (registru special de evidentă, cantități înregistrate, proveniența,natura deșeurilor, modul de distrugere, documente doveditoare)
– verificarea modului de igienizare a mijloacelor de transport
– verificarea modului de ambalare, etichetare, stocare și comercializare a produselor finite
– verificarea documentelor ce demonstrează trasabilitatea de fabricație a fiecărui lot
7. RESPONSABILITĂȚI
Conform fișelor de post.
8. ÎNREGISTRĂRI
Nota de Inspecție.
9. ANEXE
Ghiduri inspecție G 24, G 25, G 26, G 27, G 28, G 29, G 30, G 31
6. CALCULUL ECONOMIC
6.1. Calculul proiectului
Calculul economic a costurilor aferente utilizării instalațiilor de deratizare, dezinfecție și dezinsecție se efectuează analiza cheltuielior implicate la realizarea acesteia.
Instalații pentru eliminarea organismelor indezirabile
Tabelul 6.1. Costul instalațiilor pentru eliminarea organismelor indezirabile
Amortizarea utilajelor
Tabelul 6.2. Amortizarea utilajelor
Cheltuielile cu energia electrică
Tabelul 6.3. Cheltuielile cu energia electrică
Aparat Fly Easy 36S
1,8 kW x 24 h = 43,2 kW/zi
43,2 kW x 22 zile= 950,4 kw/lună
950,4 x 0,50 lei lei/luna = 475,20lei/lună
Insector UltraKill 30 SS
2,3 kW x 24h =55,2 kw/zi
55,2 kW x 22 zile = 1214 kW/lună
1214 kW x 0,5 lei = 607 lei/lună
Capcana împotriva furnicilor
1,2kW x24h = 28,8 Kw/zi
28,8 kW x 22 zile= 633,6 kW/lună
633,6 Kw x 0,5 lei = 316,80 lei/lună
Insect Monitor
2,1kW x 24 h = 50,4 kW/zi
50,4 kW x 22 zile= 1108,8 kW/lună
1108,8 kW x 0,50 lei = 554,40 lei/lună
Enterfly
1,7 Kw x 24 h= 40,8 kW/zi
40,8 Kw x 22 zile=897,6 kW/lună
897,6 kW x 0,50 lei = 448,80 lei/lună
Rentokil RADAR
1 kW x 24 h= 24 kW/zi
24 kW x 22 zile= 528 kW/lună
528 kW x 0,50 lei = 264 lei/lună
Capcana de șoareci, cu atractant
1,3 Kw x 24 h= 31,20 kW/zi
31,2 kW x 22 zile= 686,40 kW/lună
686,4 kW x 0,50 lei = 343,20 lei/lună
Salariul angajaților
1.Salariul brut al unui muncitor:1200 RON
2.Contribuția la asigurări sociale:10,5% =126 RON
3.Contribuța la șomaj:0,5% =3 RON
4.Contribuția la fondul de sănătate: 5,5%=66 RON
5.Venit net (1200-126-3-66)=1005 RON
6.Deducere personală:120 RON
7.Suma impozitabilă(1005-120)=885 RON
8.Impozit(885×16%)=141,6 RON
9.Rest plată(1005-141,6) = 863 RON
Monitorizarea dăunătorilor se face de către doi angajați ai abatorului S.C. Galli – Gallo S.R.L. :
Salariile angajaților
Total cheltuieli
TOTALUL CHELTUIELILOR DE IMPEMENTARE ( DIRECTE ) = Cost utilaje
= 15179,20 RON
TOTALUL CHELTUIELILOR LUNARE ( INDIRECTE ) = Salarii + Amortizare utilaje + Utilități
= 2400 +278 + 15179,20
= 17857,2 RON
7. CONCLUZII
În urma controalelor din punct de vedere a deratizării, dezinfecție și a dezinsecției efectuate de experții de la DSVSA Brașov , în unitatea S.C. Galli- Gallo nu s-au constatat neconformități.
Scopul acestei lucrări este de a înțelege impactul insectelor, rozătoarelor și al păsărilor în industria alimentară, caută să sublinieze și să concluzioneze rolul siguranței alimentelor precum și siguranța preparatelor din această unitate unde se realizează o gamă variată de produse naturale din carne de curcan care satisfac cerințele consumatorilor.
Protecția vieții și sănătății omului, protejarea intereselor și realizarea liberei circulații a alimentelor reprezintă principiile de bază care asigură siguranța și implicit protecția consumatorului. Calitatea industriei alimentare nu se referă numai la produsul finit, ci și la procesele igienice.
Controlul dăunătorilor , al insectelor precum și igiena corespunzătoare este esențială deoarece raspandesc și transportă diverse boli, în unitate fiind luate măsuri împotriva acestora cum ar fi :
Capcane împotriva rozătoarelor
Ferestrele sunt echipate cu plase de protecție împotriva insectelor
Amplasarea echipamentelor este facuta în așa fel încat să permită curățenia și dezinsecția corectă și eficientă .
Trebuie realizate toate punctele descrise din acest proiect la abatorul Galli-Gallo având ca rol primordial respectarea regulilor de igienă și sanitație pentru a avea un rezultat cât mai satisfăcător din punct de vedere calitativ și igienic.
Dacă aceste reguli stricte de igienă si de combatere a dăunătorilor nu vor fi respectate în totalitate, scade calitatea cărnii de curcan și totodată scad și cererile de producție, pe piață existând o mare competitivitate.
Astfel, fabricarea alimentelor igienice din punct de vedere sanitar rămâne a fi o obligație morală și legală pentru întreprindere, inclusiv orice angajat al întreprinderii. Cerința de bază pentru respectarea acestor obligații este readaptarea continuă a cunoștințelor din domeniul securității sanitare și al igienei, precum și deratizarea, dezinsecția și dezinfecția.
BIBLIOGRAFIE
A Guide to Monitorning Surface Hygiene.
Albu A., Caiet de lucrări practice la știința alimentelor și igiena alimentației, Editura Universității Ștefan cel Mare, Suceava, 2003.
Aurelia Ionescu, Iuliana Aprodu, Petru Alexe, Tehnologii generale , tehnologie și control îm industria cărnii.
Banu C., Calitatea și controlul calității produselor alimentare, Editura AGIR, București, 2002.
Barbu Tepordei, Gelu Pintilie, Iacob Tulus, Îndreptător practice D.D.D. pentru unități zootehnice și de industrie alimentară, 1979.
Barbu Tepordei, Gelu Pintilie, Iacob Tulus, Dezinfecție , dezinsecție, deratizare în unități de industrie alimentară, zootehnice și alte sectoare, 1985.
Bănățeanu I.A, Compediu de igienă alimentară ,., Editura Ceres, București 1985.
Cleaning and disinfecting in micro-organisms in foods, ISMSF, 1989.
Cuc A., Calitatea carcasei și Cărnii, Dictionar Enciclopedic, Editia a II-a revizuită, Ed. Agrotehnica, 2004.
Cumpănici A., Ghid privind asigurarea calității în companiile de prelucrare mici și mijlocii, 2007.
Drugă M., Controlul calității cărnii și produselor din carne, Ed. Agroprint Timișoara,1997.
Fabrițiu Klaus, Ioan Bucur,Constantin Răduțiu, Agent dezinfecție, deratizare, dezinsecție.
Gabriela Rusen, Tudor L., Piscoi P., Abatorizarea animalelor pentru carne roșie, Cerințe de bunăstare și bune practici de igienă și producție, Ed. Agricola, 2007.
George Gramada , Pompei Petrovici, Îndrumător tehnic pentru întreținerea igienică a intreprinderilor din industria alimentară, 1970.
Ghid pentru prevenirea și combaterea rozătoarelor în scopul controlului Salmonellei în fermele de păsări.
Glenda Dvorak, Disinfection 101, 2005.
Grad L., Igiena. Vol. II, Universitatea Transilvania, Brașov, 2008.
Institute of Food Science and Engineering texas A&M University Colege Station, Texas for National Meet Association Oakland, California, March 1998, Guidelines for Developing Good Manufacturing Practices (GMP s) and Standard Operating Procedures (SOPs) for raw ground products.
Kerekrety J. (SZZ), Bontea A. (CNIPMMR), Modul de training Siguranța alimentelor, PHARE Business Support Programme III of the European Union for Bulgaria, Croatia, Romania, Turkey
Laszlo C., Controlul sanitar veterniar al produselor de origine animală, Tipo Agronomia, Cluj Napoca, 1987.
Mateescu C., Nicolae I., Negut L., Balauca N., Floarea N., Tratat de siguranță alimentară, biodetecție, contaminare, sisteme informatice, management și legislație, vol. I, Ed. Bioterra, Bucuresti 2006.
Piscoi.,P.,Rusen G.,Tudor L.,Ghid de bune practici de igienă și producție pentru sectorul de procesare a cărnii,Editura Agricola ,2006.
Rodents, Pest control procedures manual , 2009.
Rusu L., Radulescu S., Metru N., Siguranța alimentară – Legislație, Bucuresti 2013
S.C Galli Gallo S.R.L, Documente interne.
Stănescu, V.,Igiena și controlul alimentelor, Editura Fundației România de mâine,București, 1998 .
Șerban, D., Canja, M.,Siguranța alimentelor, garanția protecției consumatorilor, Editura Universității Transilvania, 2005.
Reg. (EC) 852/2004 – regulamente generale pentru igiena produselor alimentare.
Reg. (EC) 853/2004 – privind aprobarea Regulamentelor specifice de igienă pentru alimente de origine animală.
Reg. (EC) 854/2004 – privind auditarea igienei produselor de origine animală.
www.codexalimentarius.net
http://www.ansvsa.ro/
www.penes.ro
www.brasovcity.ro
ANEXE
Schița de ansamblu a unității – amplasarea capcanelor și a fly – killer – lor.
BIBLIOGRAFIE
A Guide to Monitorning Surface Hygiene.
Albu A., Caiet de lucrări practice la știința alimentelor și igiena alimentației, Editura Universității Ștefan cel Mare, Suceava, 2003.
Aurelia Ionescu, Iuliana Aprodu, Petru Alexe, Tehnologii generale , tehnologie și control îm industria cărnii.
Banu C., Calitatea și controlul calității produselor alimentare, Editura AGIR, București, 2002.
Barbu Tepordei, Gelu Pintilie, Iacob Tulus, Îndreptător practice D.D.D. pentru unități zootehnice și de industrie alimentară, 1979.
Barbu Tepordei, Gelu Pintilie, Iacob Tulus, Dezinfecție , dezinsecție, deratizare în unități de industrie alimentară, zootehnice și alte sectoare, 1985.
Bănățeanu I.A, Compediu de igienă alimentară ,., Editura Ceres, București 1985.
Cleaning and disinfecting in micro-organisms in foods, ISMSF, 1989.
Cuc A., Calitatea carcasei și Cărnii, Dictionar Enciclopedic, Editia a II-a revizuită, Ed. Agrotehnica, 2004.
Cumpănici A., Ghid privind asigurarea calității în companiile de prelucrare mici și mijlocii, 2007.
Drugă M., Controlul calității cărnii și produselor din carne, Ed. Agroprint Timișoara,1997.
Fabrițiu Klaus, Ioan Bucur,Constantin Răduțiu, Agent dezinfecție, deratizare, dezinsecție.
Gabriela Rusen, Tudor L., Piscoi P., Abatorizarea animalelor pentru carne roșie, Cerințe de bunăstare și bune practici de igienă și producție, Ed. Agricola, 2007.
George Gramada , Pompei Petrovici, Îndrumător tehnic pentru întreținerea igienică a intreprinderilor din industria alimentară, 1970.
Ghid pentru prevenirea și combaterea rozătoarelor în scopul controlului Salmonellei în fermele de păsări.
Glenda Dvorak, Disinfection 101, 2005.
Grad L., Igiena. Vol. II, Universitatea Transilvania, Brașov, 2008.
Institute of Food Science and Engineering texas A&M University Colege Station, Texas for National Meet Association Oakland, California, March 1998, Guidelines for Developing Good Manufacturing Practices (GMP s) and Standard Operating Procedures (SOPs) for raw ground products.
Kerekrety J. (SZZ), Bontea A. (CNIPMMR), Modul de training Siguranța alimentelor, PHARE Business Support Programme III of the European Union for Bulgaria, Croatia, Romania, Turkey
Laszlo C., Controlul sanitar veterniar al produselor de origine animală, Tipo Agronomia, Cluj Napoca, 1987.
Mateescu C., Nicolae I., Negut L., Balauca N., Floarea N., Tratat de siguranță alimentară, biodetecție, contaminare, sisteme informatice, management și legislație, vol. I, Ed. Bioterra, Bucuresti 2006.
Piscoi.,P.,Rusen G.,Tudor L.,Ghid de bune practici de igienă și producție pentru sectorul de procesare a cărnii,Editura Agricola ,2006.
Rodents, Pest control procedures manual , 2009.
Rusu L., Radulescu S., Metru N., Siguranța alimentară – Legislație, Bucuresti 2013
S.C Galli Gallo S.R.L, Documente interne.
Stănescu, V.,Igiena și controlul alimentelor, Editura Fundației România de mâine,București, 1998 .
Șerban, D., Canja, M.,Siguranța alimentelor, garanția protecției consumatorilor, Editura Universității Transilvania, 2005.
Reg. (EC) 852/2004 – regulamente generale pentru igiena produselor alimentare.
Reg. (EC) 853/2004 – privind aprobarea Regulamentelor specifice de igienă pentru alimente de origine animală.
Reg. (EC) 854/2004 – privind auditarea igienei produselor de origine animală.
www.codexalimentarius.net
http://www.ansvsa.ro/
www.penes.ro
www.brasovcity.ro
ANEXE
Schița de ansamblu a unității – amplasarea capcanelor și a fly – killer – lor.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Asigurarea Controlului Organismelor Indezirabile (ID: 126380)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.