Asigurarea Cladirilor, Constructiilor, Echipamentelor Si a Altor Bunuri

UPRINS

Capitolul 1. Introducere în domeniul asigurărilor

1.1. Conceptul de asigurare ……………………………………………………………………3

1.2. Elementele tehnice ale asigurărilor ………………………………………………………..6

1.3. Funcțiile și clasificarea asigurărilor …………………………………………………………..9

1.3.1. Funcțiile asigurărilor ………………………………………………………………..9

1.3.2. Clasificarea asigurărilor ……………………………………………………………11

1.4. Reasigurările………………………………..…………………………………………….15

Concluzii …………………………………………………………………………………16

Capitolul 2. Legislație si piața asigurărilor în România

2.1. Organizații și reglementări legale ……………………………………………………… 17

2.2. Piața asigurărilor in România ……………………………………………………………19

2.2.1. Definițiile și caracteristicile pieței in domeniul asigurărilor ………………………19

2.2.2. Dimensiunea și structura pieței asigurărilor de bunuri ……………………………20

Concluzii …………………………………………………………………………………24

Capitolul 3. Asigurarea de bunuri. Asigurarea clădirilor, construcțiilor, echipamentelor și altor bunuri

3.1. Caracteristicile asigurărilor de bunuri ……………………………………………..……..25

3.2. Riscul și managementul riscului ………………………………………………………….30

3.3. Caracteristici specifice asigurărilor de cladiri, construcții, echipamente și altor bunuri …34

Concluzii …………………………………………………………………………………40

Capitolul 4. Asigurările de bunuri la Societatea Allianz Tiriac Asigurari SA. Studiu de caz.

4.1. Prezentarea Societații Allianz Tiriac Asigurari SA ………………………………………41

4.2. Aspecte specifice contabilității …………………………………………………………..45

4.3. Studiu de caz. Asigurarea cladirilor, costructiilor, echipamentelor si altor bunuri la Societatea Allianz Tiriac Asigurari SA ………………………………………………………….50

Concluzii si propuneri ……………………………………………………………………62

Bibliografie ………………………………………………………………………………………………………………….65

Lista tabelelor, Lista graficelor, Lista figurilor ……………………………………………………………..69

Lista anexelor ………………………………………………………………………………………………………..70

Capitolul 1. Introducere in domeniul asigurărilor

1.1. Conceptul de asigurare

Activitatea economică a omului este indreptată, după cum se știe, spre satisfacerea diferitelor sale necesitați. Natura și intensitatea acestor necesitați sunt în funcție de stadiul de dezvoltare economică, socială și culturală al unei societați sau al unei persoane (fizice sau juridice), precum și de obiceiurile si tradițiile existente intr-o țara sau pe un teritoriu. Necesitațile elementare ale omului (hrană, îmbracaminte, incalzire, etc.) sunt cele esnțiale atâta vreme cât nivelul sau de trai nu a depașit o anumita limită. Pe masura creșterii nivelului de trai și a ridicarii nivelului cultural, sfera necesitaților se lărgește tot mai mult la fiecare om, acesta întreptandu-și activitatea spre acoperirea unei game de cerințe din ce in ce mai variate.

De-a lungul existenței sale, o preocupare majora pentru omenire a constituit-o asigurarea resurselor materiale și financiare. Mai mult decât atat, omul a dus o lupta continuă cu anumite forțe din natura și din societate, care, prin acțiunea lor pun in pericol bunurile necesare existenței sale, viața sa și îi afecteaza integritatea corporala.

Indiferent cat de multa grija acordam evitarii problemelor sau protejarii bunurilor noastre, nu putem fi niciodata siguri ca vom avea succes. Unele evenimente negative implica traume psihice si pierderi financiare semnificative. Trasnetele, incendiile, furtunile și uraganele, ploile excesive și grindina, inundatiile, seceta, seismele și eruptiile vulcanice, bolile au prefacut în scrum, au sters de pe fata pamantului, au distrus sau avariat case, culturi agricole și alte valori materiale ori au provocat moartea, accidentarea sau imbolnavirea oamenilor și animalelor.

Riscul de a se intampla astfel de evenimente este la fel de prezent azi ca intotdeauna. Uriasele progrese în domeniul stiintei și tehnicii nu au facut sa dispara pericolele la care sunt expusi oamenii și bunurile lor, dar ele au contribuit la perfectionarea formelor de protejare. Cu toate acestea, oamneii dorec sa se bucure de propriile lor locuinte, sa conduca masini, sa zboare cu avionul, sa navigheze, fara a se teme de potentialele probleme care pot aparea. Rolul asigurarii este acela de a oferi oamenilor securitate, altfel spus, acela de a-i ajuta pe acei cativa care sufera o paguba sau care sunt implicati intr-un accident. Fortele naturii, dezvolatrea stiintei si tehnicii, precum si activitatea omului sunt principalele cauze generatoare de pagube. Este necesar ca oamenii sa cunoasca aceste evenimente generatoare de pagube pentru a se pune la adapost de efectele lor, pentru a actiona impotriva lor.

Anumiti factori social economici pot, de asemenea, provoca fenomene cu efecte negative asupra desfasurarii continue a activitatii economice. Avem in vedere crizele economice, somajul, inflatia, conjunctura economica internationala nefavorabila etc.

Dintre toate caile si metodele utilizate de omenire, pentru preintimpinarea unor evenimente generatoare de pierderi, asigurarea s-a dovedit a fi o metoda deosebit de eficienta.

Asigurarea are rolul de a acoperi consecintele financiare ale unor evenimente nedorite de catre persoane sau organizatii, a caror cauza se numeste risc.

Pornind de la definitia cuvantului asigurare, respectiv punere în siguranta, incredintare, promisiune ferma, ajungem la notiunea de risc, notiune greu de definit dar, poate fi descris și ca posibilitatea ca evenimentele sa evolueze mai rau decat s-a prevazut. Dacă totul ar fi cunoscut atunci oamenii ar sti ce masuri trebuie sa ia și cand pentru a-si proteja bunurile sau vietile. Insa variabilitatea cat și incertitudinea sunt elemente importante în intelegerea unui risc.

Asigurarea este o activitate economico-sociala care consta in protectia persoanelor fizice si juridice in calitate de asigurati impotriva diverselor riscuri si este realizata de catre societati specializate, in calitate de asiguratori.

Asiguratorii nu acopera riscurile speculative care pot duce la castiguri financiare. Riscurile asigurabile caracterizeaza acei asigurati care pot suferi pierderi.

O caracteristică importanta a asigurării constă in faptul ca are la bază principiul mutualitați, potrivit căruia fiecare asigurat contribuie cu o sumă, numita primă de asigurare, la crearea fondului de asigurare, din care se compenseaza pagubele suferite. Asigurarea poate fi definita ca un acord de vointa intre asigurator si asigurat, prin care asiguratorul ofera asiguratului protectia pentru riscurile ce si le-a asumat, obligandu-se sa acorde asiguratului contravaloarea daunelor, in limita sumei asigurate in cazul producerii riscurilor, in schimbul platii de catre asigurat a primei de asigurare.

Principalele probleme legate de conceptul de asigurare pot fi abordate sub aspect economic, juridic si financiar.

Din punct de vedere economic, ca persoana juridica sau fizica, în calitate de asigurat, asigurarea este privita ca finantare a unei pierderi, în conditiile în care fondurile vor fi disponibile pentru a acoperi consecintele financiare a le producerii riscului. Scopul acesteia este de a asigura continuitatea activitatii sau supravietuirea afacerii asiguratului.

Asigurarea poate fi considerata și un mijloc prin care riscurile pentru doua sau mai multe persoane sau firme se combina prin contributii prezente sau promise la un fond din care se platesc despagubirile pentru daunele suferite de unii dintre ei. Dat fiind ca asigurarea se bazeaza pe transferul riscului de la un individ catre o comunitate de indivizi, la acoperirea pagubei suferite de acestea contribuie cu sume mici și ceilalti indivizi.

Din punct de vedere juridic orice polita de asigurare se bazeaza pe legea contractelor. Ca regula generala, forma contractului este scrisa, dar aceasta nu este o conditie pentru a fi valid, ci doar o dovada a incheierii. Conform legii, contractul de asigurare nu poate fi probat prin martori chiar dacă exista un început de dovadă scrisa. De aceea, lipsa formei scrise nu va atrage nulitatea contractului, ci va determina numai limitarea posibilitatii de a dovedi existenta și continutul acestuia.

Asigurarea are rolul de a acoperi consecintele financiare ale unor evenimente nedorite de catre persoane sau organizatii, a caror cauza este denumita risc.

Societatea de asigurari are un rol de intermediar financiar intre persoanele fizice asigurate, care platesc esalonat, și persoane juridice și fizice care au nevoie de resurse financiare suplimentare. Acest rol il au mai cu seama societatile de asigurari de viata. Ele apar pe piata financiara cu o oferta de capital de imprumut orientata catre diversi solicitanti de resurse financiare.

Astfel, oferta societaților de asigurare se adreseaza: bancilor comerciale, interesate sa primeasca depuneri pe diferite termene pentru majorarea resurselor lor de creditare; societatilor comerciale de productie, preocupate sa-si majoreze capitalul activ; autoritatilor publice centrale și locale, aflate în cautare de resurse de imprumut pentru acoperirea deficitelor bugetare sau pentru finantarea unor investitii importante din fonduri extrabugetare; detinatorilor de terenuri si imobile destinate vanzarii, etc.

Asigurarea poate fi definita ca fiind un instrument pentru reducerea riscurilor, prin combinarea unui numar suficient de unitati expuse pentru a face ca pierderile lor individuale sa fie previzibile in mod colectiv. Dauna anticipata este in acest mod disipata proportional intre unitatile expuse.

În concluzie, intr-o economie de incertitudini , asigurarea favorizeaza afluirea economiilor populatiei catre piata financiara; incertitudinile din economie pot sa favorizeze sau sa defavorizeze evolutia avutiei viitoare a agentilor economici, iar contractul de asigurare apare ca o creanta conditionata, emisa de asigurator și achizitionata de asigurat.

Prin urmare, asigurarea exprima relatii de distribuire și redistribuire a valorii adaugate brute, relatii care apar în procesul constituirii și utilizarii fondului de asigurare în vederea desfasurarii neintrerupte a activitatii economice, pastrarii integritatii bunurilor asigurate, protejarii persoanelor fizice, impotriva anumitor evenimente care le-ar afecta viata ori integritatea corporala, precum și onorarii obligatiilor de raspundere civila ce revin persoanelor fizice și juridice fata de terti.

1.2. Elementele tehnice ale asigurărilor

Pentru a percepe mecanismele de functionare al proceselor ce apar in cadrul pietei specifice asigurarilor, trebuie abordata intr-o maniera detaliata elementele unui contract de asigurare. Astfel, este necesara prezentarea unor notiuni, cum ar fi: raporturile persoanelor fizice si juridice care iau parte la asigurare, in calitate de asigurati, si, respectiv, societatile de asigurari, in calitate de asigurători; bunurile sau persoanele care sunt cuprinse in asigurare; drepturile si obligatiile care revin partilor din contractul de asigurare; beneficiarul asigurarii; dauna sau paguba; despagubirea; prima de asigurare; durata asigurarii etc..

Asigurătorul este persoana juridică română sau straină ori societatea mutuala autorizata in conditiile legii sa exercite activitati de asigurare, sau alfel spus Asiguratorul este persoana juridica, societate de asigurari, care, in schimbul primei de asigurare incasate de la asigurati, isi asumă obligația să plătească acestora (beneficiarilor asigurării) despăgubirea ce li se cuvine pentru cazul de distrugere sau avarie a bunurilor asigurate ca urmare a calamitatilor naturii sau accidentelor sa plateasca suma asigurata la survenirea unui anumit eveniment in viata persoanelor asigurate (beneficiarilor), sau să platească despagubirea pentru prejudiciul produs de asigurat unei terte persoane, potrivit prevederilor normelor de asigurare.

Asiguratul este perin economie pot sa favorizeze sau sa defavorizeze evolutia avutiei viitoare a agentilor economici, iar contractul de asigurare apare ca o creanta conditionata, emisa de asigurator și achizitionata de asigurat.

Prin urmare, asigurarea exprima relatii de distribuire și redistribuire a valorii adaugate brute, relatii care apar în procesul constituirii și utilizarii fondului de asigurare în vederea desfasurarii neintrerupte a activitatii economice, pastrarii integritatii bunurilor asigurate, protejarii persoanelor fizice, impotriva anumitor evenimente care le-ar afecta viata ori integritatea corporala, precum și onorarii obligatiilor de raspundere civila ce revin persoanelor fizice și juridice fata de terti.

1.2. Elementele tehnice ale asigurărilor

Pentru a percepe mecanismele de functionare al proceselor ce apar in cadrul pietei specifice asigurarilor, trebuie abordata intr-o maniera detaliata elementele unui contract de asigurare. Astfel, este necesara prezentarea unor notiuni, cum ar fi: raporturile persoanelor fizice si juridice care iau parte la asigurare, in calitate de asigurati, si, respectiv, societatile de asigurari, in calitate de asigurători; bunurile sau persoanele care sunt cuprinse in asigurare; drepturile si obligatiile care revin partilor din contractul de asigurare; beneficiarul asigurarii; dauna sau paguba; despagubirea; prima de asigurare; durata asigurarii etc..

Asigurătorul este persoana juridică română sau straină ori societatea mutuala autorizata in conditiile legii sa exercite activitati de asigurare, sau alfel spus Asiguratorul este persoana juridica, societate de asigurari, care, in schimbul primei de asigurare incasate de la asigurati, isi asumă obligația să plătească acestora (beneficiarilor asigurării) despăgubirea ce li se cuvine pentru cazul de distrugere sau avarie a bunurilor asigurate ca urmare a calamitatilor naturii sau accidentelor sa plateasca suma asigurata la survenirea unui anumit eveniment in viata persoanelor asigurate (beneficiarilor), sau să platească despagubirea pentru prejudiciul produs de asigurat unei terte persoane, potrivit prevederilor normelor de asigurare.

Asiguratul este persoana fizica sau juridical care, in schimbul primei de asigurare platite asiguratorului, isi asigura bunurile impotriva anumitor calamitati naturale sau accidente, ori persoana fizica ce se asigura impotriva unor evenimente ce pot sa apara in viata sa, precum si persoana fizica sau juridica care se asigura pentru prejudiciul pe care il poate produce unor terte persoane. La asigurarile de bunuri pot aparea ca asigurati atat persoanele fizice, cat si persoane juridice, in timp ce la asigurarile de persoane pot fi asigurate numai persoanele fizice.

Beneficiarul asigurarii este persoana care are dreptul de a incara suma asigurata sau despagubirea, fara sa fie neaparat parte la contractul de asigurare. Exista situatii in care beneficiarul poate fi desemnat explicit in contract, sau acest lucru se face in cursul executarii contractului de asigurare, prin declaratie scrisa comunicata societatii sau prin testament. In alte situatii, beneficiarul asigurarii este desemnat prin conditiile contractului de asigurare (mostenitor). Pot exista mai multi beneficiari, cu drepturi egale asupra sumei asigurate (despagubirii), sau cu drepturi diferentiate (cote), daca s-a dispus astfel.

Riscul asigurat este fenomenul (evenimentul) sau grupul de fenomene care, odata produse, datorita efectelor sale, il obliga pe asigurator sa plateasca asiguratului sau beneficiarului despagubirea sau suma asigurata. Pentru fiecare tip de asigurare exista riscuri specifice : la asigurarele de persoane, riscul asigurat poate fi decesul, la asigurarile de bunuri – posibilitatea de distrugere a bunurilor de fenomene imprevizibile (naturale sau provocate de om ) etc. In ultimul timp sunt tot mai cerute si mai practicate contractele de asigurare prin care se acopera mai multe riscuri. Astfel, pe piata au aparut politele de asigurare de tip umbrela, cum ar fi asigurarea familiala complexa. Prin acest tip de asigurare sunt acoperite riscurile de accidente in gospodarie ale tuturor membrilor familiei, riscurile de distrugere, deteriorare, furt ale bunurilor din gorpodarie precum si raspunderea civila a asiguratilor. Prin acest tip de contract se bucura de avantaje atat asiguratii ( primele platite pentru un contract de tip complex fiind mai reduse decat suma primelor platite pentru contracte specifice fiecarui risc in parte), cat si asiguratorul, prin scaderea cheltuielilor de administrare.

Evaluarea este etapa necesară in procesul incheierii asigurării, deoarece stabileste valoarea bunurilor in vederea cuprinderii lor in asigurare. Valoarea bunului care face obiectul asigurarii trebuie cunoscuta cu exactitate pentru a evita supra sau subevaluarile. In caz de supraevaluare, asiguratii isi pierd interesul pentru intretinerea sau repararea bunului/cladirii asigurate, ducand chiar la acte intentionate ale beneficiarilor despagubirilor. Pe de alta parte, subevaluarea duce la plata unor prime mici, dar, in caz de producere a evenimentului asigurat, despagubirea este sub valoarea pagubei. In plus, asiguratorul poate lua masuri de pedepsire a declaratiilor false.

Valoarea de asigurare poate fi mai mica sau cel mult egala cu valoarea bunului respectiv, inregistrat in evidenta contabila sau stabilita in functie de pretul de vanzare-cumparare, practicat pentru acel bun pe piata in momentul incheierii asigurarii. Valoarea de asigurare este un termen intalnit numai in cazul asigurarilor de bunuri. La asigurarile de persoane, deoarece capacitatea de munca si viata nu pot fi cuantificate, exprimate valoric, aceasta notiune nu se foloseste. De asemenea, nici in cazul asigurarilor de raspundere civila nu se poate stabili ce valoare va avea prejudiciul cauzat unei terte persoane, deoarece este vorba de un prejudiciu viitor.

Suma asigurată este, conform contractului de asigurare, partea din valoarea de asigurare pentru care asiguratorul își asumă răspunderea in cazul producerii fenomenului (evenimentului), pentru care s-a incheiat asigurarea.

In cazul asigurarilor de bunuri, suma asigurata este limita maxima de raspundere a asiguratorului. Pe baza sumei asigurate si a altor elemente, se stabileste prima de asigurare. Suma asigurata nu poate depasi valoarea reala a bunului asigurat, deoarece, prin mecanusmul asigurarii, nu este perisa acordarea unor despagubiri mai mari decat valoarea reala.

Prima de asigurare reprezinta suma de bani pe care asiguratul o plateste asiguratorului, pentru ca acesta sa constituie fondul de asigurare necesar platii indemnizatiilor, in cazul producerii riscului asigurat. In afara acestui fond, societarea de asigurare are obligatia de a mai constitui si alte tezerve sau fonduri prevazute prin dispozitii legale. De regula, valoarea primei de asigurare se stabileste inmultimd suma asigurata cu cota de prima la 100 sau 1000 u.m. sama asigurata, adica : Prima de asigurare = Suma asigurată * Cota de primă [u.m.]

Cotele de prima se stabilesc pe baza datelor statistice, folosind metodele si principiile calculului actuarial. La asigurarile de viata, de exemplu, cotele de prima se stabilesc in functie de durata contractului se de varsta asiguratului, in timp ce la asigurarile de bunuri, cotele de prima sunt diferentiate, in functie de felul bunului asigurat, de ramura de asigurare, de frecventa si intensitatea producerii riscurilor asigurate rezultate din datele statistice. Prima bruta este compusa din doua elemente : prima neta si suplimentul de prima.

Prima brută = Prima neta * Suplimentul de primă [u.m.]

Prima neta de asigurare serveste la formarea fondului necesar achitarii indemnizatiilor (sume asigurate sau despagubiri), iar suplimentul serveste la formarea resurselor banesti necesare acoperirii cheltuielilor privind constituirea si administarea fondului de asigurare, finantarii unor eventuale masuri de prevenire a pagubelor, constituirii fondurilor de rezerva si realizarii unui anumit beneficiu.

Durata asigurării reprezinta perioada de timp cât exista raporturi de asigurare intre asigurat si asigurător, așa cum au fost ele stabilite prin contractul de asigurare.

Partile au obligatia ca pe durata asigurarii sa respecta obligatiile stabilite prin contract. Asiguratorul este obligat sa plateasca despagubirile (sumele asigurate), in tipm ce asiguratul are obligatia de a achita primele de asigurare cel tarziu la data ascadentei, de a intretine bunurile asigurate in bune conditii etc..

Paguba sau dauna (LOSS) reprezintă pirderea, exprimata valoric, suferita de un bun asigurat, ca urmare a producerii unui eveniment impotriva caruia s-a incheiat asigurarea. Paguba nu poate fi mai mica sau cel mult egala cu valoarea bunului asigurat. In functie de gradul in care bunul a fost distrus, intalnim notiunua de paguba totala (bunul a fost distrus in intregime) sau de paguba partiala (caz in care pierderea suferita este mai mica decat valoarea bunului.

Despagubirea de asigurare (indemnity, payment for the claims) este suma platită beneficiarului de către compania de asigurări în cazul producerii riscului asigurat. Despagubirea nu poate depasii suma asigurata si este mai mica sau cel mult egala cu valoarea pagubei, in functie de principiul de raspundere al asiguratorului ce a fost aplicat la acoperirea pagubei.

In practica asigurarilor de bunuri se utilizeaza trei principii valabile la acordarea despagubirilor : principiul raspunderii proportionale, principiul primul risc si principiul raspunderii limitate.

1.3. Funcțiile și clasificarea asigurărilor

Asigurarea reprezintă "un sistem de relații economico-sociale, un proces obiectiv necesar al dezvoltarii economice și sociale izvorât din acțiunea legilor economice obiective care constă in crearea in comun, de catre persoanele fizice și juridice amenințate de anumite riscuri, a unui fond care se compenseze daunele și sa satisfaca si alte cerințe economico-financiare, probabile, imprevizibile".

1.3.1. Funcțiile asigurărilor

Prin funcțiile sale asigurarea își explicitează rolul, menirea socială, directiile si modalitățile de actiune precum si efectele spontate.

Asigurarile indeplinesc anumite functii, ca si celelate componente ale sistemului financiar: functia de repartitie si cea de control.

Funcția de repartiție se manifestă in procesul distribuirii și redistribuirii produsului intern brut și cunoaște doua faze distincte dar organic legate între ele: constituirea fondurilor de asigurare și distribuirea acestora. Fondurile de asigurare se formeză in procesul de repartiție a produsului intern brut, din primele de asigurare provenite de la persoanele fizice și juridice cuprinse in asigurare. Funcția de repartiție a asigurărilor se manifestă, in al doilea rând, in procesul repartizăriii fondurilor de asigurare in vederea acoperirii pagubelor produse asiguraților de riscurile asigurate și achitării sumelor asigurate cuvenite acestora in cadrul asigurărilor de persoane. La formarea fondului de asigurare participă toți asigurații dar vor beneficia de acest fond numai o parte dintre ei si anume cei care au avut de suferit in urma producerii riscului asigurat.

Funcția de control se manifestă atât in folosirea de catre statul român a asigurărilor ca mijloc de depistare a unor cauze generatoare de pagube in economie cat si in controlul ce se efectueaza asupra modului de formare si repartizare a fondurilor de asigurare. Avand caracter complementar functia de control se exercita in legatura cu modul in care se incaseaza primele de asigurare si alte venituri ale societatii de asigurare, cu modul de efectuare a platilor cu titlu de indemnizatii si despagubiri, actiuni de prevenire a riscurilor, cheltuieli de administrare a asigurarilor, obligatii catre bugetul statului, etc.

Funcția de compensare, considerata de unii specialisti ca principala functie a asigurarii este de compensare a pagubelor pricinuite de calamități ale naturii și de accidente (în cazul asigurărilor de bunuri și raspundere civilă- asigurări de pagube ) și plata unor sume asigurate (in cazul asigurărilor de persoane), in cazul producerii unor evenimente prevazute in contractul de asigurare. Aceasta este funcția care a stat la baza apariției și dezvoltării asigurărilor pe plan national și international.

Funcția de prevenire a pagubelor, funcție care a apărut și s-a dezvoltat, îndeosebi după cel de-al doilea razboi mondial. Cu timpul, agentii economici,oamenii in general au înteles ca este mai bine sa previi decat sa repari o pagubă. In fostele țari cu economie planificată, centralizată, activitatea de prevenire era impusa de lege. În țarile cu economie de piată liberă, prevenirea nu mai este impusă prin dispoziții legale aceasta nu înseamnă ca ar fi mai puțin importantă. Ea acționează, in acest caz, prin mecanismele de piată.

Functia de prevenire se execută pe doua căi principale și anume:

a) prin finanțarea unor activități de prevenire a calamităților și accidentelor;

b) prin stabilirea unor condiții de asigurare care să oblige pe asigurat la o conduită preventiva permanentă.

Funcția financiară. Având in vedere decalajul de timp între momentul încasării primelor de asigurare si momentul plății despagubirilor și a sumelor asigurate, decalaj important îndeosebi in cazul asigurarilor de viată dar și a altor asigurări, societățile de asigurări concentrează temporar sume de bani importante pe care apoi le plasează pe piața capitalului in scopul obținerii unor venituri suplimentare si al creșterii siguranței afacerilor.

Privita intr-o maniera traditionalista asigurarea constituie un mijloc de a repartiza, asupra unui mare număr de persone fizice și juridice, paguba provocată de un fenomen (eveniment) sau de un complex de fenomene (evenimente) unui număr redus dintre aceștia.

1.3.2. Clasificarea asigurărilor

Majoritatea specialiștilor utilizează criterii cum sunt: modul de realizare a raporturilor juridice; domeniul asigurarii; obiectul asigurat; riscul asigurat; sfera de cuprindere in profil teritorial; natura raporturilor dintre asigurat și asigurător, etc.

a) După modul de realizare a raporturilor juridice de asigurare, deosebim asigurări obligatorii și asigurări facultative.

Asigurarea obligatorie, izvorăște din interesul economic și social al întregii colectivităti pentru apărarea avuției naționale, menținerea continuității procesului de producție și protejarea victimelor unor accidente. În asigurările obligatorii, raporturile dintre asigurat și asigurător, drepturile și obligatiile lor sunt stabilite prin lege. Potrivit noii legi a asigurărilor singura forma de asigurare obligatorie este asigurarea de răspundere civilă pentru pagube cauzate prin accidente de circulatie. In acest sens legea prevede obligația persoanelor fizice și juridice deținătoare de autovehicule supuse înmatricularii sau folosite pe teritoriul României de a le asigura pentru cazurile de răspundere civila ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul României.

Asigurarea prin efectul legii, sau obligatorie, nu necesita acordul de vointa al persoanelor fizice sau juridice implicate. Ea se realizeaza automat daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, in timp ce asigurarea contractuala sau facultativa se bazeaza pe acordul de vointa al asiguratorului si asiguratului, concretizat in contractul de asigurare. Asigurarea facultativa se incheie numai la solicitarea asiguratilor.

Asigurarea obligatorie reprezintă o serie de trăsături care o deosebesc de asigurarea facultativa. Aceste trăsături sunt legate de obiectul și sfera asigurării; modul de stabilire a sumei asigurate; durata asigurării, etc.

Asigurarea facultativă are la rândul ei , anumite trăsături specifice care decurg in primul rând din faptul că ea poate lua naștere numai pe baza acordului de voință a celor doua părți care intervin in asigurare Asigurarea facultativă nu este totala, ea cuprinzând de regula numai o parte dintre bunurile de același fel existente in proprietatea persoanelor fizice și juridice.

În cazul asigurărilor facultative suma asigurată nu este stabilită pe baza unor norme, ci in functie propunerea asiguratului și având ca limită maxima valoarea reala a bunului in momentul asigurării, iar la asigurările de persoane anumite sume stabilite prin regulamente de asigurare. Asigurarea facultativă este valabilă numai o anumită perioadă de timp, riguros stabilită in contractul de asigurare, iar răspunderea asigurătorului acționează numai in cadrul acestui interval, ea intră in vigoare numai după îndeplinirea condițiilor prevăzute in contractul de asigurare, respectiv după plata primei de asigurare, de către asigurat.

b) După domeniul asigurării deosebim: asigurari de bunuri, obiectul asigurării constituindu-1 in acest caz, anumite bunuri care sunt susceptibile de a fi distruse sau avariate de calamități naturale, accidente sau alte evenimente ; asigurarile de raspundere civila : obiectul asigurării constă într-o valoare patrimonială egala cu despăgubirile ce ar urma să le despăgubească asiguratul ca urmare a unui prejudiciu cauzat unei terte persoane pentru care răspunde potrivit legii ; asigurările de persoane care au ca obiect persoana fizică, viața și integritatea sa, supuse amenințării unor evenimente care pot provoca boala, invaliditatea sau decesul.

c) În funcție de subiectele raporturilor de asigurare se disting asigurări directe și indirecte.

Specific asigurărilor directe este faptul că raporturile de asigurare se stabilesc in mod nemijlocit între asigurat și asigurători, fie prin intermediul contractului de asigurare, fie in baza legii. Tot asigurare directă este și coasigurarea in care există mai multi asigurători precum și asigurarea mutuală se realizeaza între mai multe persoane expuse unor riscuri similare,toate părțile contractuale obligându-se la plata de asigurare – numită cotizație – in vederea constituirii unui fond comun, din care urmeaza sa se plateasca,la apariția cazului asigurat, indemnizația de asigurare asociatului in cauză sau altor persoane îndreptățite.

Spre deosebire de asigurările directe, reasigurarea apare ca un raport care se stabilește, de fiecare data, între două societăți de asigurare, dintre care una are calitatea de reasigurat, iar cealaltă de reasigurator.

d) După sfera de cuprindere in profit teritorial asigurările pot fi grupate în:

Asigurările interne care au caracteristic faptul că, in general, părțile contractante domiciliază in tara noastră, bunurile, persoanele și răspunderea civila care fac obiectul lor se află pe teritoriul Romaniei, iar riscurile asigurate se pot produce pe același teritoriu.

Asigurarile externe care au caracteristic faptul că apar in legatură cu persoane, răspundere civila sau bunuri care ies in afara limitelor teritoriale ale tarii in care se incheie contractul de asigurare.In cazul acestor asigurări, una din părțile contractante ori beneficiarul asigurării domicilază in altă țară. De asemenea, obiectul asigurării ori riscul asigurat se află, respectiv se poate produce, pe teritoriul unei alte țări. De regula la aceste asigurări atât primele de asigurare cît și despăgubirile se plătesc in valută, motiv pentru care ele mai sunt cunoscute și sub denumirea de asigurări in valută. Amintim in acest sens, asigurarea navelor maritime și fluviale, asigurarea aeronavelor, asigurarea creditelor pentru export, etc.

e) După riscul asigurat, pot exista următoarele tipuri de asigurări: pentru incendii, trăznete, explozii, cutremure de pământ etc. , riscuri specifice clădirilor și diferitelor construcții, mașini utilaje și diferite obiecte de uz casnic, etc. ; pentru ploi torențiale, grindină, inundații, furtună, uragan, alunecări sau prăbușiri de teren, riscuri specifice culturilor agricole; derapări, răsturnări, coliziuni, prăbușiri sau alte accidente ale mijloacelor de transport; asigurări pentru cazurile de răspundere civilă, care se referă la prejudicii cauzate terțelor persoane prin accidente de autovehicule, prin exercitarea unei anumite activități, etc.

f) In funcție de locul unde se produc evenimentele asigurate există: asigurări terestre, care se extind și asupra riscurilor care vizează lacurile, râurile, porturile si altele; asigurări maritime, care au ca scop acoperirea riscurilor care se pot produce pe apele mărilor si oceanelor; asigurări aeriene care acoperă două mari categorii de riscuri: pentru pierderea sau avarierea aeronavei si de răspundere civilă a companiei aeriene.

g) In funcție de interesul pecuniar : asigurarea averii: asigurarea impotriva falimentului in afaceri; asigurarea responsabilității.

h) In funcție de volumul de obiecte asigurate, există asigurări individuale; asigurări colective; asigurări complete.

i) Asigurări de viață și asigurări non-viață

In tabelul 1.1. este evidentiata clasificarea asigurarilor, in functie de forma de asigurare (asigurari de viata sau non-viata) si de riscul asigurat.

Tabel nr. 1.1, Clasificarea asigurărilor

1.4. Reasigurările

Reasigurarea este operațiunea de asigurare a unui asigurator de catre alt asigurator, primul fiind reasigurat iar al doilea reasigurator.

Prin reasigurare:

a) asiguratorul, in calitate de reasigurator, primeste prime de asigurare, in schimbul carora contribuie, potrivit obligatiilor preluate, la suportarea indemnizatiilor pe care reasiguratul le plateste la producerea riscului care a facut obiectul reasigurarii;

b) asiguratorul, in calitate de reasigurat, cedeaza prime de reasigurare, in schimbul carora reasiguratorul contribuie, potrivit obligatiilor preluate, la suportarea indemnizatiilor pe care reasiguratul le plateste la producerea riscului care a facut obiectul reasigurarii;

c) prin operatiunea de retrocesiune reasiguratorul poate ceda, la randul sau, o parte din riscul acceptat.

Ideea reasigurarii i-si are radacinile in acelasi instinct uman care a dus la aparitia asigurarii si anume dorinta ca paguba suferita de o persoana sa fie suportata de mai multe persoane. De aceea, unii istorici considera ac reasigurarile, ca forma de protectie, au aparut la foarte scurt timp dupa aparitia asigurarilor.

Asa cum orice asigurator are sarcina de a-si proteja asiguratii impotriva posibilelor daune majore, tot asa si reasiguratorul i-si protejeaza reasiguratii. Sociatatile de reasigurari preiau de la asiguratori acele riscuri care sunt prea mari pentru capacitatea lor financiara. Astfel, reasigurarea i-si asuma un rol foarte important daca nu chiar vital, pentru industria asigurarilor. Acest rol poate fi sintetizat prin cresterea capacitatii de asigurare, omogenizarea riscurilor  si stabilitatea financiara.

In Tabelul 1.2. sunt specificate formele in care poate fi realizata reasigurarea:

Tabelul nr. 1.2., Forme de reasigurări

Ca orice piața, și piața reasigurărilor conține in mod obligatoriu cele doua componente: cererea si oferta de reasigurare, respectiv cumparatorii si vanzatorii de reasigurari.

Reasigurati (cumparatorii de asigurari) pot fi: companiile de asigurari; companiile captive de asigurari; reasiguratorii; companiile de stat de asigurari si reasigurari; pooluri de subscriitori.

Societatile de reasigurare (vanzatorii de reasigurari) care apar pe piata internationala a reasigurarilor sunt : companiile profesionale de reasigurari ; corporatia Lloyd’s ; companiile de asigurari directe ; agentiile de subscriere ; companiile de stat de asigurari si reasigurari ; poolurile de asigurari si reasigurari.

In foarte multe situatii, legaturile dintre companii se fac prin intermediari (bkokeri), al caror rol a crescut neincetat, devenind practic o componenta indispensabila a acestei piete.

Brokerul de asigurare are urmatoarele functii : de a acorda asistenta companiei cedente (reasiguratului) pentru elaborarea unui program adecvat de resigurari si pentru imbunatatirea programului curent ; de a contacta reasiguratorii potriviti pentru obtinerea unor contracte corespunzatoare pe termen lung ; de a negocia termenii contractului de reasigurare si de a pregatii textul acestuia sau de al verifica, daca textul propus de compania cedenta raspunde protectiei optime ; de a participa la plata primei de reasigurare si la incasarea contravalorii corespunzatoare a despagubirii in cazul producerii daunelor ; de a platii reinnoirea contractului de reasigurare ; de a asista la respectarea clauzelor contractuale.

Concluzii 

Nevoile de protecție ale oamenilor au existat dintotdeauna și există in toate locurile de pe planeta noastra. Forțele naturii, dezvoltarea științei și tehnicii precum și activitatea omului sunt principalele cauze generatoare de pagube in economie.

Anumiți factori social-economici pot provoca fenomene cu efecte negative asupra desfașurării continue a activității economice: șomajul, inflația, conjuctura economică internațională nefavorabilă.

Putem concluziona că pericolele la care sunt supuși oamenii și bunurile sunt multiple și variate. De-a lungul anilor oamenii nu au stat pasivi in fața vitregiei naturii, căutând să se apere și să se pună la adăpost împotriva catastrofelor naturale și a accidentelor de toate categoriile, să le prevină sau să le micșoreze efectele devastatoare câte ori a fost posibil. Alături de aceste măsuri luate de oameni, ideea de asigurare a bunurilor, a persoanelor și a răspunderii civile la diferite societăți de asigurare și reasigurare a fost salvatoare pentru omenire.

Capitolul 2. Legislație și piața asigurărilor în România

2.1. Organizații și reglementări legale

Până la sfârșitul anului 1989, România dispune de o singura societate de asigurari de stat. Economia de piata a impus insa necesitatea creearii unor structuri noi, precum si calificarea de noi cadre, activitatea de asigurare si reasigurare desfasurandu-se in prezent prin societati de asigurare, de asigurare – reasigurare si societati de reasigurare cu capital de stat, privat sau mixt.

Pana la data de 10.04.2000, cadrul legislativ in domeniul asigurarilor era reprezentat, in principal, de Legea nr. 47/1991 privind constituirea, organizarea si functionarea societatilor comerciale din domeniul asigurarilor, Legea nr. 136/1995 privid asigurarile si reasigurarile din Romania, Hotararea de Guvern nr. 574/1991 privind atributiile Oficiului de supraveghere a activitatii de asigurare si reasigurare, precum si de alte hotarari de guvern si norme prudentiale, emise de Ministerul Finantelor. Din data de 10.04.2000, a intrat in vigoare Legea nr. 32 privind societațile de asigurare și supravegherea asigurărilor. La data intrarii in vigoare a noii legi a asigurarilor se abroga Legea nr. 47/1991 privind constituirea, organizarea si functionarea societatilor comerciale din domeniul asigurarilor, precum si H.G. nr. 574/1991 privind atributiile Oficiului de Supraveghere a Activitatii de Asigurare si Reasigurare.

Prin adoptarea acstei legi se urmareste armonizarea legislatiei romanesti cu cea comunitara, precum si crearea unui cadru pentru supravegherea solvabilitatii asigurarilor si stabilirea unor standarde recunoscute pe plan international. Acest proiect de lege a fost elaborate de catre Oficiul de Supraveghere a Activitatii de Asigurare si Reasigurare, cu sprijinul Fondului Britanic de Know – How si reglementeaza:

-Organizarea si functionarea societatilor comerciale de asigurare, de asigurare – reasigurare si de reasigurare, a societatilor mutuale, precum si a intermediarilor de asigurari ;

-Organizarea si functionarea Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, care va prelua atributiile Oficiului de Supraveghere a Activitatii de Asigurare si Reasigurare ;

-Supravegherea asiguratorilor si reasiguratorilor care desfasoara activitatea in sau din Romania ;

-Supravegherea activitatii intermediarilor in asigurari si reasigurari, precum si a altor activitati in legatura ce acestea.

Pentru supravegherea respectarii dispozitiilor legii se infiinteaza Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, autoritate administrativa avand urmatoarele atributii: a) elaboreaza sau avizeaza proiectele de acte normative care privesc domeniul asigurarilor sau care au implicatii asupra acestui domeniu si avizeaza actele administrative individuale,daca au legatura cu activitatea de asigurare; b) supravegheaza situatia financiara a asiguratorilor,in vederea protejarii intereselor asiguratilor si ale potentialilor asigurati,scop in care poate dispune efectuarea de controale ale activitatii asiguratorilor sau brokerilor de asigurare; c) ia masurile necesare pentru ca activitatea de asigurare sa fie gestionata cu respectarea normelor prudentiele specifice; d) participa in calitate de membru la asociatiile internationale ale autoritatilor de supraveghere in asigurari si reprezinta Romania la conferinte si intalniri internationale referitoare la supravegherea in asigurari; e) aproba actionarii semnificativi si persoanele semnificative ale asiguratorului,in conformitate cu criteriile stabilite prin norme; f) aproba divizarea sau fuzionarea unui asigurator inregistrat in Romania; g) aproba transferal de portofoliu; h) poate solicita prezentarea de informatii si documente referitoare la activitatea de asigurare,atat de la asiguratori,cat si la orice alta persoana care are legatura cu activitatea acestora; i) participa la elaborarea planului de conturi,a normelor si a metodelor contabile,dupa consultarea cu asociatiile profesionale ale operatorilor din asigurari; j) indeplineste alte atributii prevazute de lege.

Legea nr. 32/2000 cuprinde si o sectiune care se refera la obligatiile asiguratorilor autirizati, pe care acestia trebuie sa le indeplineasca, pentru gestionarea prudenta a activitatii lor, astfel incat sa poata fi monitorizati, in mod adecvat de catre autoritatea de supraveghere.

Astfel, fiecare asigurator trebuie sa mentina un anumit capital social si o marja de solvabilitate, sa-si conduca activitatea pe baze prudentiale si competente, sa prezinte periodic rapoarte asupra activitatii desfasurate, sa gestioneze separat fondul de asigurari de viata, sa constituie si sa mentina rezerve tehnice etc.. Asiguratorul are obligatia sa conduca evidenta contabila si operativa care sa permita  intocmirea rapoartelor cerute de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, precum si analiza rezultatelor tehnice pe clase de asigurari, in scopul de a stabili daca activitatea sa, in ansamblu, este rentabila.

Procesul de adaptare a reglementarilor din domeniul dreptului asiguratorilor din Romania la reglementarile UE a inceput cu adevarat o data cu intrarea in vigoare a Legii nr. 32/2000 privind societatile de asigurare si supraveghere a asigurarilor, acesta apropiindu-se in mare masura de Directivele de ultima generatie din UE. Totusi, au fost adoptate diferite ordonante de urgenta privind modificarile legilor pentru o cat mai buna apropiere de obiectivele impuse de Uniunea Europeana. 

2.2. Piața asigurărilor în România

2.2.1. Definițiile și caracteristicile pieței în domeniul asigurărilor

Pornind de la conceptul restrans, conform caruia, piata inseamna totalitatea tranzactiilor care se realizeaza intr-un domeniu, putem definii piata asigurarilor ca fiind totalitatea operatiunilor de asigurare efectuate de catra societatile de asigurari.

Evolutia pitei asigurarilor si a reasigurarilor din Romania a urmat cursul contradictoriu al economiei in ansamblul ei. In aceste conditii, piata este acoperita doar in mica masura. Se poate observa discrepanta dintre cererea potentiala mare si cererea efectiva redusa, ca urmare a lipsei suportului financiar si a educatiei in domeniul asigurarilor, a neintelegerii necesitatii asigurarii de catre agentii economici si de catre populatie.

Parametrii pieței asigurărilor sunt oferta și cererea de asigurare. Oferta de asigurare este susținută de societăți comerciale de asigurare, persoane juridice, autorizate sa funcționeze pe piața asigurărilor și care au capacitate financiară corespunzatoare. Oferta de asigurare este impusa in cazul asigurărilor prin efectul legii, dar ea este liberă in cazul asigurărilor facultative. Lipsa ofertei de asigurare indiferent de cauze, generează alternative de autoprotectie, autoasigurare sau acțiuni de economisire. Oferta de asigurare se poate face de către societăți comerciale de asigurare cu capital de stat privat sau mixt sau alte categorii institutionale.Cererea de asigurare este expresia manifestării unor persoane fizice și juridice ca asigurați in raport cu interesul acestora pentru protecția bunurilor, integrității persoanei etc., față de variatele riscuri care le pot afecta. Cererea de asigurare se incadreaza într-o anumită structură tipologică putându-se identifica: cerere potențială si cerere reală, cerere satisfăcută și nesatisfacută, cerere amânată. Evoluția și mutațiile structurale ale cererii de asigurare sub incidența condițiilor social economice ale perioadei de referință, a condițiilor social-economice ale perioadei de referintă, a condițiilor legislative, a facilităților oferite pe plan juridic financiar, precum și a interesului in promovarea diferitelor forme de asigurare, atât din partea societăților de asigurare, cat și a asiguraților.

Societățile de asigurare sunt și un participant activ pe piața financiară jucând un rol important in concentrarea ofertei de capital. Pentru a putea face față obligațiilor asumate față de asigurați,societățile de asigurare constituie rezerve, întrucât in orice moment pot surveni sinistre care fac necesară onorarea obligațiilor asumate de catre asigurător. Fructificarea acestor rezerve, constituite la dispozitia societăților de asigurare, se face prin plasamente de portofoliu in acțiuni sau obligațiuni ale societăților comerciale, in bonuri de tezaur, obligațiuni sau alte înscrisuri împrumuturilor de stat, depuneri pe termen la banci. Politica de plasamente financiare a societăților de asigurare este dictată de posibilitățile concrete de fructificare oferite de piața financiară. Într-un anumit sens societățile de asigigurare se constituie ca intermediari între asigurați-deținători de resurse temporare libere și persoanele fizice si juridice care solicită resurse de împrumut. Acest rol se apreciază in lumina volumului fluxurilor bănești pe care societatile de asigurare le orientează către diferiți solicitanți. Societățile de asigurare prin rezervele create contribuie la creșterea capacității de creditare a băncilor si produc efecte pozitive asupra stabilității monedei naționale.

2.2.2. Dimensiunea și structura pieței asigurărilor de bunuri

Economia românească a înregistrat în 2005 o dezvoltare accelerată, reflectată prin creșterea reală a Produsului Intern Brut (PIB) cu 8,3% față de 2004, conform datelor provizorii furnizate de Institutul Național de Statistică.

Dinamica indicatorilor macroeconomici a fost apreciată de agențiile de rating și Uniunea Europeană, factor ce a contribuit la obținerea de către România a statutului de economie de piață funcțională. În acest context, piața asigurărilor s-a dezvoltat și consolidat într-un ritm susținut comparativ cu anii precedenți, contribuind în acest fel la progresul înregistrat, în ansamblu, la nivelul pieței financiar – bancare.

Astfel, primele brute subscrise în 2004 au consemnat o creștere reală cu circa 19%, atingând valoarea de 34.765 miliarde lei, echivalentul a circa 876 milioane EURO, și conducând la creșterea gradului de penetrare la 1,46% (Tabelul 2.1.)

Tabelul nr.2.1., Gradul de penetrare a asigurărilor

Spre deosebire de anul 2003, când cele două categorii de asigurări, generale și de viață, înregistrau creșteri similare, în 2004 ritmul real de creștere a subscrierilor din asigurări generale a fost dublu față de cel consemnat în cazul asigurărilor de viață. Astfel, la data de 31.12.2004, în evidența Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor erau înregistrate 44 societăți de asigurare, din care : 42 de societăți au desfășurat activitate în cursul anului 2004; o societate deținea autorizație de funcționare, însă nu a desfășurat activitate în cursul anului 2004 si o societate avea activitatea suspendată pentru o perioadă de 12 luni, prin urmare, nu a fost luată în considerare la întocmirea prezentului raport.. Primele brute subscrise în 2004 de cele 42 de societăți de asigurare care au desfășurat activitate, atât din contractele de asigurări directe, cât și din primirile în reasigurare, au fost în volum de 34.765.439.256 mii lei, echivalentul a 876.520.668 EURO, în creștere nominală cu 30,02% față de anul 2003 și cu 18,96% în termeni reali.

Mai mult de 80% din piață (așa cum reiese din Graficul nr.2.1. si Graficul nr.2.2.) este deținută de acestea :Allianz-Țiriac Asigurări, Asirom, Ing Asigurări de Viață, Omniasig, Astra, Asiban, Ardaf, Unita, BCR Asigurări, Generali Asigurări își consolidează poziția de lider ajungând la o cotă de 21,04%, față de 19,43% cât a avut în 2003. Asirom continuă să rămână pe locul doi, dar pierde aproape 4 procente față de anul 2003 având o cotă de 14,98%.

Graficul nr. 2.1. Total prime subscrise în 2004

Asigurările generale – au generat un volum de prime brute subscrise de 27.305.187.658 mii lei (688.429.712 EURO), adică 78,5% din total prime subscrise la nivelul întregii piețe. Comparativ cu 2003, primele subscrise prin contractele aferente acestei categorii au crescut în termeni nominali cu 32,94%, ceea ce înseamnă o creștere reală, prin raportare la inflație, de 21,63%

Graficul nr. 2.2., Structura primelor brute subscrise in 2004

Volumul primelor subscrise în 2004 aferente contractelor directe făcând parte din categoria asigurărilor generale, de 26.975.746.721 mii lei, a crescut comparativ cu 2003 cu 33,43% în termeni nominali și cu 22,08% în termeni reali.

Ponderea principalelor clase de asigurări generale în volumul total al primelor brute subscrise aferente contractelor directe, în 2004, conform Graficului nr.2.3.

Graficul nr. 2.3., Ponderea asigurărilor generale în volumul total al primelor brute subscrise aferente contractelor directe, în 2004

Și în 2004, ponderi importante în categoria asigurărilor generale – din punctul de vedere al primelor brute subscrise din asigurările directe – sunt deținute în continuare de următoarele clase: asigurări de mijloace de transport terestru, altele decât cele feroviare, cu o valoare de 10.441.013.737 mii lei (echivalentul a 263.243.167 EURO), reprezentând 38,7% din primele brute subscrise din asigurări directe generale; asigurări de răspundere civilă a autovehiculelor, cu o valoare de 7.580.490.885 mii lei (echivalentul a 191.122.479 EURO), reprezentând 28,1% din primele brute subscrise din asigurări directe generale; asigurări de incendiu și calamități naturale, cu un volum al primelor subscrise de 3.716.950.266 mii lei (echivalentul a 93.713.291 EURO), reprezentând 13,8% din primele brute subscrise din asigurări directe generale.

Ritmurile de creștere nominală înregistrate de indicatorul prime brute subscrise din asigurări directe la aceste 3 clase majoritare au fost, în ordinea menționată mai sus, de 33,20%, 36,81% și respectiv 23,44%.

În cadrul asigurărilor generale rezultă că din volumul total al primelor brute subscrise din asigurări generale directe, primele 10 societăți din top dețin 87,7%, în timp ce o singură societate controlează peste un sfert din piața asigurărilor generale, conform Tabelului nr 2.2.

Tabelul nr. 2.2

La sfârșitul anului 2004, capitalizarea societăților de asigurare depaseste 5.760 miliarde lei. Având in vedere angajamentele asumate de autoritatile romane in cadrul negocierilor cu Uniunea Europeana cu privire la termenele de implementare a legislatiei armonizate, CSA a elaborat un program de actualizare graduala a limitelor minime de capital, cu termen final 30 iunie 2006.

Pana la sfârșitul anului curent, societatile de asigurare trebuie sa aduca un aport total de capital suplimentar de circa 1500 miliarde lei. Ritmul de dezvoltare a pietei romanesti este printre cele mai mari comparativ cu cele 10 noi state membre ale Uniunii Europene.

Concluzii :

Pe piața asigurărilor din Romania au avut loc mutații profunde având in vedere integrarea euopeana, însa evolutia activitații de asigurare are la baza condițiile economice nefavorabile, fluctuații ale monedei naționale in raport cu principalele valute, fiscalitate excesiva, scaderea puterii de cumparare la care se adaugă mentalitatea și educația populației în domeniu.

In ce priveste armonizarea legislației românești a asigurărilor cu cea a Uniunii Europene, se apreciază de către reprezentanții acesteia că s-au întreprins numeroase acțiuni in acest sens, însă ponderea scazută a asigurărilor in economie și instabilitatea legislativă cauzată de intrducerea legislației europene în materie de asigurări reprezintă un impediment care se cere a fi depăsit in cel mai scurt timp.

Piața asigurărilor din România deține o mare parte dintre premisele necesare dezvoltării ei și anume : o legislație adecvată, o autoritate de supraveghere și control cu atribuții sporite, precum și o creștere economică sănătoasă.

Cu toate acestea, piața asigurărilor din România este încă slab dezvoltată comparativ cu alte țări și mai ales cu potențialul existent.

Capitolul 3. Asigurarea de bunuri. Asigurarea clădirilor, construcțiilor, echipamentelor și altor bunuri

3.1. Caracteristicile asigurărilor de bunuri

Asigurarea joaca un rol important in protejarea bunurilor (mobile și imobile) de care cineva dispune.Asigurarea de bunuri compenseaza cheltuielile impuse de repararea sau de inlocuirea acelor bunuri care sunt avariate, distruse sau pierdute. In asigurarea de bunuri, asiguratorul se obliga ca la producerea riscului asigurat sa plateasca asiguratului sau beneficiarului desemnat o despagubire. Asiguratul trebuie sa aiba un interes patrimonial cu privire la bunul asigurat. In cazul in care a fost desemnat un beneficiar al asigurarii incheiate, aceasta conditie trebuie indeplinita de acel beneficiar. Asigurari facultative de bunuri pot incheia persoanele fizice si cele juridice cu domiciliul, sediul sau resedinta in Romania. Aceasta masura creeaza posibilitatea ca si regiile autonome si societatile cu capital de stat, precum si institutiile publice sa incheie contracte de asigurare a bunurilor de care dispun.

Dupa producerea evenimentului asigurat, asiguratorul achita despagubirea cuvenita asiguratului,numai dupa ce acesta din urma a probat legitimitatea sa de a incasa indemnizatia,a declarat daca a mai incheiat asigurari cu alte societati pentru acelasi risc,a predat asiguratorului intreaga documentatie necesara subrogarii acestuia pentru a exercita actiunea de subrogare.

Interesul asigurabil : O cerinta de baza pentru existenta oricarui contract de asigurare este interesul asigurabil. Daca pentru un contract de asigurare nu exista interes asigurabil, acesta nu va fi valid din punct de vedere juridic. O persoana are interes asigurabil daca producerea unui eveniment asigurabil poate cauza o pierdere financiara sau un prejudiciu persoanei respective.In cazul asigurarii de bunuri, prin interes asigurabil se intelege valoarea pecuniara a bunului, expusa pierderii, sau valoarea patrimoniala ce poate fi pierduta de asigurat sau beneficiar, ca urmare a producerii evenimentului asigurat.

Obiectul asigurarii specificat in contractele de asigurare pentru bunuri : In contractele de asigurari de bunuri si cladiri pot fi asigurate facultativ:

-bunuri apartinand persoanelor fizice sau juridice cu domiciliul,sediul sau resedinta in Romania;

-bunurile primite in folosinta sau aflate la acestea spre pastrare, reparare, prelucrare, curatare, vopsire, vanzare sau spre a fi expuse in cadrul muzeelor, expozitiilor;

-bunurile care fac obiectul unor contracte de cesionare, inchiriere sau locatie de gestiune;

-bunurile si riscurile ce pot fi asigurate, precum si situatiile in care se adauga despagubiri sunt prevazute in conditiile speciale stabiliote pentru fiecare fel de asigurare. In principiu, nu se pot asigura bunurile care, din cauza degradarii, nu mai pot fi folosite potrivit destinatiei.

Principalele riscuri asigurate :In asigurarile de bunuri exista o clasificare a riscurilor in riscuri civile (asociate cladirilor care servesc ca locuinte si birouri si bunurile aflate in acestea) si riscuri comerciale si industriale (asociate cladirilor care servesc ca unitati deproductie si comercializare a bunurilor aflate in acestea). In general, societatile de asigurari acorda despagubiri in caz de pierdere sau avariere a bunurilor asigurate, produse de: incendiu, traznet, explozie, ploaie torentiala, grindina, inundatie, furtuna, uragan, cutremur de pamant, prabusire sau alunecare de teren, greutate a stratului de zapada sau de gheata etc..

Pentru cladiri sau constructii se mai acorda despagubiri si in cazul in care, datorita iminentei unui incendiu, a unor inundatii,prabusiri sau alunecari de teren, a fost necesara daramarea sau demontarea cladirii asigurate sau mutarea ei in alt loc, sau in cazul in care, ca urmare a unei inundatii, prabusiri sau alunecari de teren,a devenit imposibila folosirea cladirii si este necesara demontarea sau mutarea acesteia din loc, precum si pentru cheltuielile reclamate de curatarea locului unde s-a produs paguba.

Pentru alte bunuri decat cladirile, se mai acorda despagubiri si pentru pagubele produse ca urmare a: avariilor accidentale produse de instalatiile de gaz, apa, canal sau incalzire centrala ; daramarii, demontarii sau mutarii in alt loc a cladirilor in care se afla bunurile asigurate, sau a unor cladiri invecinate, in cazul iminentei unui incendiu, inundatii, prabusiri sau alunecari de teren. Unele societati de asigurare ofera asigurari pentru bunuri si in cazul avariilor accidentale; in astfel de polite se acopera riscuri precum: ruperi sau deformari in timpul finctionarii, ciocniri sau izbiri cu alte corpuri, explozie, lipsa apei din cazane sau recipiente, efectul unor substante chimice, actiunea curentului electric si alte asemenea.

Principalele excluderi prevazute in contracte la asigurarile de bunuri : Exista situatii in care asiguratorul nu acorda despagubiri pentru pagubele produse bunurilor asigurate, aceste situatii sunt prevazute in contractul de asigurare ca excluderi. Termenul de “excludere” poate desemna orice clauza a politei a carei functie este de a elimina acoperirea pentru anumite expuneri la dauna, clarifica acoperirea acordata de asigurator si, de asemenea, elimina posibilitatea acoperirii unor riscuri considerate neasigurabile de catre asigurator. In general, in baza politelor de asigurare de bunuri nu se acorda despagubiri pentru cauze de razboi, de invazie, de insurectie, de revolutie, altele se refera la uzura fizica, la pagubele rezultate in urma actelor intentionate ale asiguratului, in urma radiatiei nucleare sau a viciului intern (rugina fierului, putrefactia lemnului, deteriorarea cauciucului). Nici una dintre aceste excluderi nu reuseste sa cuprinda ,in mod suficient, macar una dintre caracteristicile unei expuneri la paguba, ideal asigurabile.

Modalitati de stabilire a sumei asigurate : In cazul asigurarii de bunuri,suma asigurata nu trebuie sa depaseasca valoarea reala a bunului in momentul incheierii asigurarii,deoarece asigurarea este astfel conceputa,incat sa nu permita acordarea unei despagubiri mai mari decat pierderile efectiv suferite de asigurati. Suma la care sunt asigurate bunurile trebuie sa fie stabilita in deplina concordanta cu valoarea reala a acestora,deoarece o supraevaluare a acestora poate conduce la slabirea preocuparii asiguratului pentru prevenirea pagubelor, iar o subevaluare nu permite, in caz de dauna, ca despagubirea acordata sa acopere in totalitate pierderea suferita. Pentru prevenirea acestui lucru, societatile de asigurare aplica principiul raspunderii proportionale, conform caruia, in conditiile in care contractul de asigurare a fost incheiat pentru o suma inferioara valorii bunului, despagubirea acordata se reduce proportional cu raportul dintre suma asigurata si valoarea bunului respectiv.

Exemplu : Pentru mai buna intelegere a acestui sistem de acoperire, dam urmatorul exemplu: un bun care valoreaza 200 u.m. a fost distrus in intregime de incendiu (paguba totala) ; daca bunul ar fi fost asigurat pentru intreaga valoare de 200 u.m., despagubirea care i se cuvine asiguratului este de 200 u.m. ; daca indsa pentru acelasi bun asigurarea a fost contarctata numai pentru 150 u.m. (subasigurare), despagubirea ce i se cuvine va fi de 150 u.m., aceasta fiind limitata la suma asigurata. Din momentul in care asiguratul si-a subasigurat bunul, el a inteles ca mentine asupra sa riscul pentru diferenta neasigurata, in cazul in care bunul ar fi distrus in intregime.

In cazul in care insa bunul nu a fost in intregime distrus (paguba partiala) – spre exemplu, la bunul respectiv de 200 u.m. paguba care s-a produs a fost de 40 u.m. – , despagubirea la care are dreptul asiguratul in acest system de acoperire se calculeaza astfel:

– daca asigurarea a fost contractata la intreaga valoare a bunului (pentru 200 u.m.) despagubirea va fi completa, deci va reprezenta in exemplul luat 40 u.m. ;

– daca asigurarea a fost contractata numai pentru o parte din valuare (pentru 150 u.m. – suma asigurata reprezentand astfel 75% din valoarea bunului), despagubirea care se va acorda va reprezenta un procent din valoarea pagubei, si anume raportul dintre suma asigurata si valoarea integrala a bunului (in cazul nostru 75% din valoarea pagubei). Cu alte cuvinte daca in exemplul luat valoarea pagubei a fost de 40 u.m., asiguratul va avea dreptul la o despsgubire de 30 u.m., iar restul de 10 u.m. (25% din paguba) urmeaza a fi suportat de el datorita faptului ca si-a subasigurat bunul. Formula aritmetica ce se intrebuinteaza pentru calcularea despagubirii in cazurile in care asigurarea este acordata in baza acoperirii proportionale este deci urmatoarea: (valoarea pagubei * suma asigurata)/valoarea bunului, respectiv, in exemplul dat (40 * 150)/200.

Din aceasta formula rezulta ca, cu cat suma asigurata este mai apropiata de valoarea bunului, cu atat despagubirea este mai apropiata de valoarea pagubei si, deci, in cazul in care valoarea bunului este egala cu suma asigurata despagubirea cuvenita este egala cu paguba suferita.

Stabilirea primei de asigurare : Prima de asigurare este un element important al unui contract de asigurare si reprezinta suma de bani pe care o primeste asiguratorul de la asigurat,in schimbul preluarii in asigurare a riscului la care acesta este expus. Primele de asigurare se stabilesc de catre asigurator si se achita fie anticipat si integral, fie in rate subanuale.

Prima de asigurare se stabileste aplicandu-se cota de prima la suma asigurata si se plateste integral si anticipat sau se plateste in rate. Cota de prima este diferentiata, in functie de felul bunului asigurat, de frecventa si intensitatea producerii riscurilor asigurate. In cazul asigurarilor de bunuri, societatile de asigurare diferentiaza bunurile asigurate pe clase de risc,iar pentru fiecare clasa se stabileste o cota de prima specifica.

Prima de asigurare este direct proporțională cu riscul asumat de societate. In figura nr. 3.1. se arata cum creste prima de asigurare cu cat riscul este mai mare.

Figura nr. 3.1., Relația dintre prima de asigurare și riscul asigurat

Relatia dintre fransiza si valoarea pagubei : Fransiza este un alt element important al contractului de asigurare de bunuri si cladiri reprezentand partea din valoarea fiecarei daune care este suportata de catre persoana asigurata si care, in general, are urmatoarele functii:

– incurajeaza masurile de control al riscului:anumiti asigurati nu sunt dispusi sa-si cheltuiasca timpul, efortul sau banii pentru a preveni pagubele care, daca se vor produce,vor fi platite de societatea de asigurari.

-reduce cheltuielile efectuete de asigurator in legatura cu despagubirea:de cele mai multe ori,in cazul despagubirilor de mica valoare,cheltuielile administrative ale asiguratorului efectuate in vederea solurionarii cazului de despagubire pot fi mai mari decat suma platita efectiv asiguratului ca despagubire si existenta fransizei reduce numarul de cereri de despagubire pentru pagubele de mica valoare. -reduce nivelul primei de asigurare pe care asiguratul trebuie sa o plateasca:deoarece fransiza reduce cheltuielile efectuate de asigurator in legatura cu despagubirea de unde rezulta si reducerea primelor de asigurare platite de asigurat.

Fransiza poate fi deductibila sau atinsa.In cazul fransizei atinse,asiguratorul acopera in intregime paguba, pana la nivelul sumei asigurate, daca aceasta este mai mare decat fransiza. Fransiza deductibila se scade, in toate cazurile, din valoarea daunei, indiferent de volumul acesteia din urma, deci despagubirea se acorda numai pentru partea de dauna care depaseste fransiza. Aceasta se poate stabili pe eveniment sau ca suma agregata pentru intreaga perioada de asigurare. Fransiza pe eveniment se aplica pentru fiecare dauna in parte, iar cea agregata se aplica pe o anumita perioada de timp.

Figura nr. 3.2. Relația dintre fransiza și valoarea pagubelor

Cu cat fransiza este mai mare (implicit pagubele suportate de societatea de asigurari sunt mai mici) deci si prima de asigurare este mai mica, dupa cum este ilustrat in Figura nr. 3.3.

Figura nr . 3.3. Corelația dintre valoarea fransizei și valoarea primei de asigurare

3.2. Riscul și managementul riscului

Noțiunea de risc : Dacă nu ar exista risc, nu ar exista asigurări. Riscul este un pericol, o primejdie care ne pândește pe noi, bunurile sau afacerile noastre și pentru care societățile de asigurări ne pot oferi protecție. Riscul este obiectul oricărui contract de asigurare și reprezintă elementul specific al asigurării.

Riscul constituie elementul esential si caracteristic al contractului de asigurare. Daca risul lipseste, contractul de asigurare este lipsit de eficacitate, de propria sa substanta, intrucat riscul reprezinta insusi cauza asigurarii.

Riscul asigurat este fenomenul sau evenimentul la producerea caruia societatea de asigurari este obligata prin lege sau contract sa achite asiguratului sau beneficiarului asigurarii despagubiri de asigurare la bunuri sau suma asigurata in cazul persoanelor

Notiunea de risc asigurat are, de regula, mai multe sensuri. Astfel riscul asigurat este folosit in sensul de probabilitate a producerii fenomenului ( evenimentului) importiva caruia se incheie asigurarea. Cu cat acest fenomen are o frecventa mai mare, cu atat este mai mare pericolul de producere a pagubei si apare mai necesara asigurarea.

Un alt sens pe care il are riscul asigurat este acela de posibilitate de distrugere a bunurilor de unele fenomene imprevizibile, cum sunt: grindina, furtuna, incendiul, uraganul, seismul, ploile torentiale,etc. In cazul asigurarilor de persoane, riscul asigurat este evenimentul neprevazut, dar posibil de realizat care odata produs conduce, de exemplu, la pierderea totala sau partiala a capacitatii de munca a asiguratului. De asemenea, riscul asigurat mai poate fi intalnit si in sensul de marime a raspunderii asumate de asigurator prin incheierea unei anumite asigurari.

Expunerea la daune reprezinta probabilitatea de producere a unei daune. Cu ale cuvinte, daca o anumita organizatie prezinta o anumita expunere la daune, aceasta dauna poate sau nu sa se produca. Conceptul de expunere la dauna se foloseste in mod frecvent in mod frecvent in managementul riscului, deoarece una din procuparile majore ale acestui management este aceea de a gasi metode de prevenire sau de exprimare a pagubelor, inainte ca ele sa se produca.

Conceptul de risc este folosit, de asemenea, pentru a desemna posibilitatea producerii unei daune. De aici si denumirea domeniului de management al riscului. Deoarece conceptul de risc are mai multe semnificatii, vom prefera in cele ce urmeaza sa ne referim mai frecvent la expunerea la dauna sau daune. Coloana vertebrala a disciplinei de management al riscului o constiuie procesul de management al riscului.

Managementul riscului consta in adoptarea tuturor masurilor de prevenire a pagubelor si de limitare a acestora in vederea sigurarii. Astfel, asiguratul poate beneficia de prime de asigurare reduse, iar asiguratul poate lua toate masurile necesare pentru limitarea pierderilor financiare care ar putea sa apara. Societatile de asigurari aplica un management al riscului care sa realizeze un echilibru optim intre veniturile din prime si valoarea totala a indemnizatiilor ( despagubirilor ) si sumelor asigurate platite, deoarece cotatiile de prime se stabilesc pe baza riscurilor medii si nu a riscurilor de varf. Astfel, se evita o concentrare a cererii de asigurare in zona riscurilor cu probabilitate crescuta de manifestare, deci nefavorabila pentru asigurator.

Etapele pe care le parcurge o societate de asigurari pentru realizarea unui management performant sunt: Identificarea riscului (un manager bun este cel care prevede si identifica posibilitatea aparitiei riscului) si cuantificarea riscului (presupune analizarea efectului imediat in urma pagubelor produse, dar, in plus, trebuie urmarite efectele si in viitor)

Luarea unor masuri impuse de imperativele momentului.In cazul producerii evenimentului, plata trebuie efectuata la timp si la valoarea reala. Aceasta poate avea efecte benefice in viitor, in sensul ca societatile de asigurari vor deveni mai atractive. Asiguratorii trebuie sa fie familiarizati cu tipul de expunere la risc si cu diferitele tehnici de management al riscului care pot fi folosite. Aceste tehnici includ, pe langa asigurare, evitarea producerii daunelor, controlul daunelor, transferul riscului prin alte metode decat asigurarea si limitarea daunelor. Dupa ce a fost selectata o anumita tehnica de management al riscului, ea trebuie implementata, adica trebuie pusa in aplicare, urmand ca mai apoi intregul program sa fie monitorizat, urmarindu-se modul de realizare a obiectivelor propuse.

Obiectivul principal al managementului riscului este acela de a da organizatiei posibilitatea de a-si atinge obiectivele chiar in conditiile in care exista riscul producerii unor daune accidentale.

Prin urmare, pentru ca managementul riscului sa poata interveni cu succes, este necesar ca organizatia sa-si defineasca mai intai obiectivele. Presupund ca obiectivele sunt bine intelese, procesul de management al riscului incearca sa determine care este cea mai adecvata metoda pentru tratarea unei expuneri la dauna.

Dupa cum rezulta si din etapele procesului de management prezentate anterior, un bun decident trebuie sa fie familiarizat cu tipul de expunere la risc si respectiv cu diferitele tehnici ce pot fi folosite. Aceste tehnici includ pe langa asigurare evitarea producerii daunelor,controlul daunelor, transferul riscului fara asigurare, limitrea daunelor, etc.

Categoriile de riscuri care duc la necesitatea asigurării : Singurele certitudini în viata sunt decesul și impozitele, spune un clasic. Dar, desi acestea sunt fapte certe, nimeni nu poate spune cu adevarat ca stie cand se intampla decesul sau care este suma pe care o va plati ca impozit, pentru ca, orice actiune certa desfasurata astazi are un viitor care este mult mai putin cert. Rezultatul viitor contine o doza de incertitudine.

Pierderea financiara rezultata nu poate fi compensata pe alta cale decat prin asigurare. În acelasi timp, integritatea fizica, sanatatea, capacitatea de munca pot fi și ele afectate, ducand la imposibiliatea desfasurarii unei activitati și, deci, la lipsa unui venit. Imprumuturile pentru cumpararea unei locuinte, asigurarea unui venit suplimentar se pot realiza tot prin asigurare.

Clasificarea riscurilor se poate realiza dupa urmatoarele criterii:

a. In functie de natura evenimentului care le-a provocat, exista: riscuri provocate de forțele naturii, care pot fi accidentale (furtuna , grindina, etc) sau permanente (uzura) si riscuri provocate de acțiunile umane, fie ca urmare a intereselor individuale deosebite, fie ca o consecinta a procesului tehnic

b. Dupa gradul de asigurabilitate se deosebesc: riscuri pure – sunt cele care prin producerea lor provoaca numai pierderi si niciodata castig. Aceste sunt de fapt riscurile pentru care asiguratorii ofera protectie in majoritatea cazurilor ( incendiul, explozia, accidentele, naufragiul, decesul, furtuna, furtul) si riscuri speculative – se bazeaza pe evenimente incerte, dar prin producerea lor se poate inregistra o pierdere sau se poate obtine un castig. Ele au o anumita doza de atractivitate si in aceasta categorie sunt incluse riscurile comerciale, pariurile si jocurile de noroc. Aceste riscuri nu sunt asigurabile. In mod similar, riscul valutar, din care se pot inregistra pierderi dar se pot obtine si castiguri nu poate fi asigurat.

c. Dupa gradul de cuprindere, exista: riscuri fundamentale, prin efectul producerii lor prejudiciaza o mare parte a societatii sau a lumii si nu numai anumite persoane.Astfel, un risc fundamental presupune producerea unei catastrofe ( razboiul, foametea, cutremurul, poluarea, etc). Atunci cand riscurile fundamentale au un potential de dezastru foarte mare, ele apar ca fiind neasigurabile din punct de vedere al asiguratorilor. Data fiind amplitudinea efectelor lor, atit in spatiu cat si in timp, se considera ca ele sunt problemele intregii societati care trebuie rezolvate la nivelul guvernelor sau la nivel international.avind in vedere ca ratiunea de a fi a asiguratorilor este aceea de a obtine profituri pe termen lung, ei nu pot fi obligati sa accepte preluarea unor riscuri din punct de vedere strict al afacerilor, nu pot sa genereze castiguri. Riscurile particulare – sunt riscuri ale caror consecinte sunt relativ limitate sub aspectul intinderii efectelor. Cele mai multe riscuri asigurabile sunt riscuri particulare, rezultind o pierdere pentru un numar relativ mai mic de persoane.

d. Din punct de vedere al impactului asupra asigurabilitatii, riscurile se impart in:

Riscuri asigurabile, adică acelea pe care asiguratorii le preiau și pentru care oferă protecție asiguraților. La rândul ei, această categorie se subdivide în: riscuri generale: incendiu, explozie, naufragiu, eșuare, răsturnarea navei sau a ambarcațiunii, coliziunea, răsturnarea sau deraierea mijlocului de transport terestru, prăbușirea aeronavei, descărcarea mărfii într-un port de refugiu, cutremur de pământ, erupție vulcanică, sacrificul în avaria comună etc. si riscuri speciale: sunt acele riscuri ce pot fi produse ca urmare a acțiunii oamenilor (război, grevă, închidere de fabrici, revoluție, revoltă, răscoală, insurecție, stare de război declarat sau nedeclarat etc.) sau cele ce țin de natura mărfii (ruginire, coclire, zgâriere, spargere, alterare, mucegăire etc). Aceste riscuri se asigură separat, la solicitarea expresă a asiguraților contra unei prime de asigurare suplimentară, de regulă, separat pentru fiecare risc.

Riscuri neasigurabile (excluse), adică acele riscuri pe care asiguratorii nu le acceptă; aici

sunt incluse acele evenimente a căror producere este certă sau se apropie de certitudine, sau cele care sunt cauzate de către asigurat, cunoscute de către acesta și ascunse asiguratorului, cum ar fi: viciile ascunse ale bunului asigurat, ambalarea necorespunzătoare a mărfii asigurate, consecințele energiei atomice, faptele săvârșite cu intenție, starea de nenavigabilitate a navei sau de funcționare defectuoasă a mijlocului de transport, comportarea necorespunzătoare voită a asiguratului, evaporarea lichidelor, moartea naturală a animalelor vii, uzura normală a bunului asigurat, utilizarea oricărei arme de război care folosește fisiunea sau fuziunea nucleară, pagubele indirecte (pagube survenite ca urmare a întârzierii transportului, cheltuieli pentru plata salarilor și întreținerea personalului navigant în timpul staționării mjlocului de transport pentru reparații, etc.), vătămarea corporală sau decesul persoanelor care lucrează pentru asigurat etc.

Fiecare societate de asigurari are libertatea de a-si grupa riscurile dupa cum considera ca este optim pentru asigurati si pentru ea insasi. Totodata, includerea unui anumit risc intr-una din categoriile mentionate ( general, special, exclus) nu are neaparat un caracter permanent.

In functie de criteriile de asigurabilitate mentionate, de dimensiunea posibila a daunei si de politica de subscriere a asiguratorului, este posibila trecerea riscului dintr-o categorie in alta.

3.3. Caracteristicile specifice asigurărilor de clădiri, construcții, echipamente și altor bunuri

Obiectul asigurării : In baza conditiilor de asigurare Asigurătoratorul, asigură bunurile, situate la adresa menționată în poliță precum și diverse cheltuieli, în funcție de opțiunea Asiguratului, menționată expres în polița de asigurare, astfel:

Clădirile și alte construcții destinate unor activități economice sau sociale, care se asigură în integralitatea lor constructivă. Nu se consideră ca făcând parte din clădire: corpurile de iluminat gen candelabru, lustră, aplică și lămpile electrice; instalațiile de forță.

Conținut, potrivit destinației sau felului activităților desfășurate: mașini, utilaje, echipamente, agregate, instalații tehnologice, motoare, transformatoare, unelte, mobilier, aparatură de comandă și control, macarale, cuptoare (pentru ardere, topire, coacere etc.), climatizoare locale sau tehnologice, birotică, instalații de telecomunicații, radio-TV, vase tehnologice, schele, amenajări pentru depozitare sau sportive, pereți despărțitori mobili, mijloace și instalații de detectare și stingere a incendiilor sau antifurt, conducte tehnologice și cabluri electrice ce deservesc mașini, utilaje, motoare și alte asemenea; alte mijloace fixe și obiecte de inventar; mijloace circulante: mărfuri în depozite și magazine, materii prime și materiale, semifabricate, produse finite aflate pe fluxul de fabricație sau în magazii, inclusiv ambalajele acestora, bunuri primite spre reparare sau prelucrare, deșeuri reciclabile, ambalaje goale (sticle, cutii, saci, pungi etc.) și mărfuri de la furnizori.

Cheltuieli, ca extindere la asigurarea bunurilor :de proiectare; de curățare a locului ca urmare a producerii riscurilor asigurate; legate de intervenția pompierilor pentru stingerea incendiilor în cazul în care Asiguratul, potrivit legii, este obligat la plata acesteia; de expertiză a daunei.

Bunurile asigurate, adresa la care se află acestea, sumele asigurate precum și, după caz, cheltuielile sunt cele menționate în polița de asigurare și identificate prin specificația anexată.

Polița de asigurare : Pentru bunurile asigurate, Asigurătorul emite polița de asigurare, în baza cărora se angajează ca la producerea riscurilor asigurate să despăgubească pe Asiguratul persoană juridică nominalizat în poliță, cu condiția ca Asigurătorul să fi încasat primele de asigurare stabilite în aceasta.

De comun acord, se pot aduce modificări la polița de asigurare oricând în cursul valabilității acesteia (majorări de sume asigurate, reevaluări, schimbare de adresă etc.). În asemenea cazuri, Asigurătorul emite un supliment de asigurare la polița în vigoare care face parte integrantă din aceasta.

Riscuri acoperite : În literatura și practica de specialitate întâlnesc condiții de asigurare care grupează riscurile, având nume consacrate. De exemplu, condiția de asigurare pentru riscurile de bază este cunoscuta sub denumirea FLEXA, adică Fire Lightening Explosion and Airercraft, care include următoarele: incendiu; trăsnet; explozie, chiar dacă nu a fost urmată de incendiu, care nu este provocată de materiale explozive; căderea aparatelor zbor, părți ale acestora și obiecte transportate de acestea. Multe societăți de asigurare folosesc aceasta drept condiție standard, care se pot adăuga "extensii" pentru acoperiri suplimentare.

În funcție de opțiunea Asiguratului, menționată expres în poliță, sunt acoperite următoarele riscuri: polita STANDARD (FLEXA): incendiu, trăsnet, explozie (urmată sau nu de incendiu), căderea aparatelor de zbor ; polița STANDARD EXTINSĂ, riscurile prevăzute la polita STANDARD cu extindere selectivă sau cumulativă pentru: cutremur de pământ; inundații și aluviuni provenind din revărsarea apelor de suprafață (curgătoare sau stătătoare) precum și din precipitații atmosferice temporare, inclusiv din topirea zăpezii ori gheții; furtună, uragan, vijelie, tornade, efecte directe ale ploii torențiale ; grindină-efectele directe; furtul prin efracție și/sau acte de tâlhărie ; polița TOATE RISCURILE, cele prevăzute la polita STANDARD EXTINSA precum și: vandalism prin efracție sau tâlhărie ; terorism ; prăbușire și/sau alunecare de teren; greutatea zăpezii și/sau gheții; izbirea din exterior de către autovehicule, altele decât cele aparținând Asiguratului, a clădirii asigurate sau adăpostind bunurile asigurate sau direct a bunurilor asigurate aflate sub cerul liber; undă de șoc provocată de avioane (boom sonic); avalanșe de zăpadă; cădere accidentală de corpuri (stânci, copaci, stălpi, etc) cu excluderea cazurilor în care aceasta a fost provocată cu intenție; riscuri politice (greve și tulburări civile) și acțiuni ale unor grupuri rău voitoare. In baza unor clauze speciale, cu plata primelor de asigurare suplimentare și prevederea expresă pe formularul de poliță se pot asigura și alte riscuri sau categorii de bunuri.

În caz de furt al bunurilor din categoria ,,conținut" asigurate se acordă despăgubiri pentru pagube produse direct de: furtul prin efracție si acte de talharie al bunurilor înscrise în polița de asigurare aflate la adresa menționată în poliță.

Riscuri și situații excluse din asigurare : Nu sunt cuprinse în asigurare și deci nu se despăgubesc pagubele produse de/sau provenind din: război (declarat sau nu), invazie sau acțiunea unui dușman extern; război civil, revoluție, rebeliune, insurecție, dictatură militară, conspirație; confiscare, expropriere, naționalizare, rechiziționare, sechestrare, distrugere sau avariere din ordinul oricărui guvern de drept sau de fapt sau oricărei autorități publice; explozie atomică, radiații sau infestări radioactive; poluare sau contaminare din orice cauză; uzură, fermentație, distrugeri provocate de ciuperci, insecte, rozătoare, păsări și alți dăunători, oxidare, coroziune, precum și cele produse de afumare, pătare sau pârlire dintr-o sursă normală de căldură, inclusiv la bunurile supuse la foc sau căldură pentru prelucrare; daune la mașini și instalații electrice și electronice, aparatură și circuite încorporate, cauzate de acțiunea normală a curentului electric, descărcări electrice sau alte fenomene electrice, inclusiv scurtcircuit, survenite din orice alt motiv, dacă acestea nu au fost urmate de incendiu; daune de consecință inclusiv cele provocate prin întreruperea folosirii bunurilor și a producției ca urmare a unui risc asigurat (exemplu: pierdere de profit, deteriorarea mărfii refrigerate); daune provocate bunurilor individuale aparținând personalului angajat al Asiguratului; daune produse bunurilor mobile aflate, contrar normelor sau uzanțelor, sub cerul liber; cheltuieli legate de ameliorarea, îmbunătățirea, sporirea valorii bunurilor în comparație cu starea acestora dinaintea producerii evenimentului asigurat; cheltuieli pentru repararea unor avarii/distrugeri accidentale produse de cauze necuprinse în asigurare ori cele pentru reparații, recondiționări sau restaurări nereușite; daune cauzate de deversări din lacuri de acumulare, inundații produse în timpul formării unor lacuri de acumulare (prin formarea lacului de acumulare se înțelege umplerea cu apă a lacului de acumulare pînă la nivelul deversorului) sau în timpul schimbării artificiale a cursurilor de apă sau alte lucrări hidrotehnice; tasare (lăsare) a terenului de fundație; bani și/sau valori (inclusiv hârtii de valoare: bilete loto, bingo, bijuterii, titluri de valoare etc.); obiecte de artă.

Suma asigurată : În baza prezentelor condiții bunurile se asigură la valorile declarate de Asigurat și agreate de Asigurător, valori menționate în polița de asigurare, astfel: valoarea de înlocuire (din nou), reprezentând costul construirii, producerii ori procurării din nou a bunurilor respective rezultat din devize, facturi, contracte sau alte documente de procurare; valoarea rămasă, reprezentând valoarea din nou mai puțin uzura, calculată potrivit cotei de valoare rămasă (pentru clădiri) sau de uzură (pentru conținut) menționat în cererea-chestionar sau în specificația de asigurare anexate la poliță. Pentru mijloace circulante , după caz, prețul de cost, de producție ori prețul de achiziție sau prețul de vânzare cu amănuntul mai puțin adaosul comercial, respectiv la: valoarea maximă a stocului existent la un moment dat; valoarea stocurilor existente la data încheierii asigurării, ajustabilă periodic (lunar, trimestrial) pe baza declarațiilor scrise ale Asiguratului și cu plata corespunzătoare a diferențelor de primă. Pentru cheltuielile menționate valoarea declarată de Asigurat.

Franșiza : Polița de asigurare poate fi încheiată cu aplicarea unei franșize prin care se înțelege partea din valoarea daunei stabilită ca sumă fixă ori procent din suma asigurată, suportată de Asigurat, pentru fiecare eveniment (această sumă se scade din fiecare despăgubire).

Incheierea asigurării: Polița se încheie pe baza cererii scrise a Asiguratului, făcută prin completarea cererii-chestionar care, împreună cu anexele la poliță, clauzele, specificațiile cu bunurile asigurate și declarațiile făcute în scris de Asigurat, fac parte integrantă din poliță.

Asigurarea se consideră încheiată prin emiterea de către Asigurător a poliței de asigurare și încasarea primelor de asigurare și este valabilă exclusiv pentru bunurile, cheltuielile, riscurile și excluderile specificate în poliță.

Perioada asigurată: Polițele de asigurare se încheie pe ani de asigurare. La cerere, polițele pot fi încheiate și pe perioade subanuale, dar minim pe una lună (orice lună începută se consideră lună întreagă).

Primele de asigurare : Primele de asigurare se achită anticipat și integral, pentru întreaga perioadă menționată în poliță, sau în rate, din care prima rată se plătește înainte de intrarea în vigoare a poliței, iar următoarele anterior datelor scadente menționate în aceasta. Numărul și cuantumul ratelor sunt cele înscrise în polița de asigurare. Neachitarea unei rate de primă până la data scadentă are drept consecință rezilierea automată a poliței de asigurare fără restituirea primelor. Aceasta poate fi repusă în vigoare, în baza unui supliment de asigurare.

Obligațiile asiguratului : Pe întreaga perioadă de valabilitate a poliței Asiguratul are mai multe obligatii, dintre care : să întrețină bunul asigurat în bune condiții, în conformitate cu dispozițiile legale, în scopul prevenirii producerii riscului asigurat; să permită Asigurătorului să verifice modul în care este întreținut bunul asigurat; să comunice Asigurătorului orice modificare intervenită în legătură cu datele luate în considerare la încheierea poliței, precum și schimbarea împrejurărilor esențiale privind posibilitatea producerii riscului asigurat; să asigure și să întrețină în stare de funcționare mijloacele tehnice pentru înlăturarea sau diminuarea riscurilor și să se conformeze măsurilor stabilite prin norme generale sau specifice obiectivului asigurat de către organele abilitate; să declare existența altor asigurări pentru același bun inclusiv la asigurători diferiți, atât la încheierea poliței de asigurare, cât și pe perioada valabilității acesteia. În caz de neîndeplinire a obligațiilor, Asigurătorul are dreptul să denunțe asigurarea de la data constatării, fără restituirea primelor pentru perioada scursă de la încheierea asigurării.

Obligații speciale după producerea riscului asigurat: să ia pe seama Asigurătorului și în cadrul sumei la care s-a făcut asigurarea, potrivit cu împrejurările, măsuri pentru limitarea pagubelor; să înștiințeze imediat, în caz de incendiu, explozie sau furt, după caz, pompierii, poliția sau alte organe de cercetare, cele mai apropiate, cerând acestora întocmirea de acte cu privire la cauzele și împrejurările producerii evenimentului asigurat; să avizeze în scris Asigurătorul, în termen de 5 zile, iar în cazul furtului în 24 de ore, despre producerea riscului asigurat, împrejurările în care acesta a intervenit, cu estimarea pagubelor produse și natura lor (în avizare se vor arăta locul, data, ora, cauzele și împrejurările producerii riscului asigurat, locul unde se află bunurile avariate sau distruse); să păstreze părțile afectate și să le pună la dispoziția reprezentanților sau experților Asigurătorului, pentru constatare; să furnizeze toate informațiile și probele documentare solicitate de Asigurător și să permită acestuia să facă investigații referitoare la cauza și mărimea pagubei; să conserve dreptul de regres al Asigurătorului împotriva celor vinovați de producerea pagubei.

Constatarea și plata despăgubirilor : În cazul producerii riscurilor asigurate, constatarea pagubelor se face de către Asigurător împreună cu Asiguratul (reprezentanții acestuia) în conformitate cu prezentele condiții.

După efectuarea lucrărilor de constatare și completarea procesului verbal se stabilește cuantumul despăgubirii în funcție de felul daunei, respectiv daună totală sau daună parțială, precum și în funcție de suma la care s-a făcut asigurarea, respectiv la valoarea din nou sau la valoarea rămasă precum și de reținerile prevăzute in polita (fransize, rate neachitate, etc,).

Prin daună totală se înțelege distrugerea în întregime a bunurilor asigurate sau dispariția, fără resturi care se mai pot întrebuința sau valorifica, sau distrugerea în așa mod încât, deși au rămas resturi ce se mai pot întrebuința sau valorifica, refacerea pe cale de reparație nu mai este posibilă sau rentabilă din punctul de vedere al costului, sau costul reparației este egal ori depășește suma asigurată din poliță, cu excepția cazurilor de subevaluare.

Prin daună parțială se înțelege distrugerea, avarierea ori deprecierea unor părți ale bunurilor asigurate astfel încât acestea pot fi refăcute și readuse la starea anterioară producerii riscului asigurat ori valorificate în cazul bunurilor depreciate, iar costul reparației (piese, manoperă etc.) nu depășește suma asigurată din poliță și nici valoarea reală a bunurilor la data daunei.

În caz de furt, daca înainte de plata despăgubirii, bunurile furate au fost găsite, despăgubirile se acordă numai pentru eventualele pagube produse ca urmare a furtului.

În caz de incendiu și/sau explozie despăgubirile se acordă în baza procesului-verbal de incendiu sau de cercetare, după caz, întocmit de unitatea care a intervenit la lichidarea urmărilor riscului asigurat produs sau de specialiștii numiți de organul competent pentru cercetarea evenimentului, prin care se stabilesc împrejurările și cauza acestuia.

În cazul în care pagubele au fost mărite (agravate) din alte cauze decât din riscurile asigurate, despăgubirea se va stabili numai pentru acea parte din pagubă care, după constatările ce se mai pot face cu certitudine, a fost cauzată – fără îndoială – de evenimentul asigurat.

Despăgubirea nu poate depăși suma la care s-a făcut asigurarea, cuantumul pagubei și nici valoarea bunului la data daunei, cu următoarele precizări:

Din cuantumul despăgubirii se scad: franșiza stabilită în poliță; valoarea resturilor recuperabile. orice prime datorate până la sfârșitul perioadei de asigurare; eventuale sume corespunzătoare proporționalității; eventuale avansuri acordate în contul despăgubirii. Regularizarea daunelor se face prin: plata sumei rezultate ca urmare a constatării și evaluării daunelor efectuate în baza prevederilor prezentelor condiții de către reprezentanții Asigurătorului, sau efectuarea reparațiilor de către Asigurător.

În cazul în care, la data formulării cererii de despăgubire există o altă asigurare acoperind același risc pentru bunul respectiv, Asigurătorul va contribui la despăgubire în mod proporțional cu suma asigurată.

Despăgubirile se plătesc dupa depunerea întregii documentații la Asigurător, în baza acordului scris al Asiguratului asupra sumelor cuvenite, pe actul de evaluare. Asigurătorul are dreptul să amâne plata despăgubirii dacă, în legătură cu dauna, a fost instituită împotriva Asiguratului o anchetă sau o procedură penală, până la finalizarea anchetei sau procedurii.

După plata fiecarei daune, suma asigurată se micșorează cu suma cuvenită drept de despăgubire, asigurarea continuând pentru suma rămasă. Suma asigurată poate fi reîntregită prin emiterea unui supliment de asigurare, în schimbul unei prime adiționale care se reține din despăgubirea cuvenită. În cazul în care Asiguratul nu acceptă reîntregirea sumei asigurate, pentru următoarele daune despăgubirile se reduc corespunzător raportului dintre suma asigurată rămasă după plata despăgubirii și suma asigurată reîntregită.

Dispoziții finale: În limita despăgubirilor plătite, Asigurătorul este subrogat în toate drepturile Asiguratului contra persoanelor (altele decât cele asigurate) răspunzătoare de producerea sau mărirea daunelor.

Dreptul de a ridica pretenții față de Asigurător privind plata unor despăgubiri se stinge în termen de 2 ani de la data producerii evenimentului asigurat.

Orice litigiu în legătură cu aplicarea prezentelor condiții se rezolvă de instanțele de judecată competente în România.

Concluzii

Idealul ar fi ca asigurarea să poată acorda o acoperire deplină a pagubelor suferite de asigurați. Acest lucru însă, de cele mai multe ori, este imposibil de realizat în practică, din mai multe motive, respectiv: lipsa posibilitații materiale a asiguraților de a plătii prime de asigurare la nivelul cel mai ridicat al riscurilor (primele ar trebui să fie mult mai ridicate decât cele practicate in mod obișnuit) și necesitatea economică de a preveni in mod cât mai eficient accidentele, accidente care, în unele cazuri, ar putea fi provocate prin neglijența sau chiar cu intenția asiguraților în scopul încasarii unor prime din asigurare. Această necesitate impune acordarea numai a unei acoperiri parțiale care să garanteze că asiguratul va fi cointeresat in păstrarea bunurilor asigurate.

Capitolul 4. Asigurarile de bunuri la Societatea Allianz Tiriac Asigurari SA

Studiu de caz

4.1. Prezentarea Societatii Allianz Tiriac Asigurari SA

Societatea ALLIANZ TIRIAC ASIGURARI SA. actioneaza in domeniul asigurarilor generale pe piata din Romania. Compania opereaza prin intermediul Sediului Central din Bucuresti si prin cele 41 de sucursale și 120 de agentii localizate in Bucuresti si alte orase din Romania, organizate pe patru regiuni conform Anexa nr. 1. Retelele de distributie folosite sunt personalul propriu (la finele anului 2005 compania avea 1.372 de angajati), brokerii, agentiile de intermediere, agentii si consultantii financiari.

Compania, originara Asigurari Ion Tiriac – ASIT S.A., a fost infiintata in Romania in august 1994, si detine licente pentru a desfasura activitati de asigurare si reasigurare.

La finalul lunii august 2000, Grupul Allianz a achiziționat 51% din ASIT S.A.

Grupul Allianz are o istorie in domeniul asigurarilor de peste un secol, fiind infiintat in 1890 la Berlin. In prezent Grupul Allianz este plasat in topul primelor cinci institutii financiare din lume fiind apreciat de catre agentiile specialezate de rating drept o entitate de prim rang, cu un grad ridicat de siguranta financiara si stabilitate a afacerilor (Standard and Poor’s: AA- si AM Best A+). Dupa volumul de prime brute subscrise, Grupul Allianz este liderul european al pietei asigurarilor si al doilea grup financiar din lume.

Prin cumpararea pachetului majoritar de catre Grupul Allianz, structura actionariatului Societatii Allianz Tiriac Asigurari SA este urmatoarea: ALLIANZ AKTIENGESELLSCHAFT (Germania) detine 51,62%, VESANIO TRADING LIMITED (Cipru) detine 44,01% si alti actionari 4,37% din care mai putin de 5% fiecare.

Allianz Tiriac Asigurari SA este inregistrata la Registrul Comertului J/40/15882, cod unic de inregistrare 6120740. Capitatulul social al societatii a fost majorat in anul 2004 ajungand la 30.470.830 RON.

Sediul central al companiei este in Bucuresti, Str. Caderea Bastiliei 80-84, Sector 1. Organigrama administratiei centrale este prezentata in Anexa nr. 2.

Allianz Tiriac Asigurari SA a facut mari progrese intr-o perioada de mari schimbari prin care a trecut Romania, avind rezultate foarte bune in ciuda faptului ca in Romania primele încasate în industria asigurarilor au scazut in 2002/2003 , ca aproape în orice sector. Acest declin a fost resimtit cu atit mai mult in ceea ce priveste liniile asigurarilor de bunuri, transporturi și asigurari de persoane, dar Allianz Tiriac Asigurari SA a raspuns cu profesionalism selectind cu grija riscurile. Societatea are o crestere continua si sustinuta devansand anual ritmul de crestere al pietei asigurarilor, dupa cum se vede si in Graficul 4.1. unde este exemplificat ritmul de crestere al societatii Allianz Tiriac Asigurari fata de restul pietei, intre anii 1995 – 2004.

Grafic nr. 4.1, Ritmuri de creștere procentuala a primelor brute încasate, exprimate in euro

In anul 2004, Allianz Tiriac Asigurari SA isi consolideaza pozitia de lider de piata. In graficul 4.2. este raportata cota de piata pe care o detine Allianz Tiriac Asigurari SA fata de primele zece societati de asigurari din Romania.

Grafic nr. 4.2., Cota de piata a primelor zece societati din Romania

Allianz-Țiriac Asigurări este furnizor de servicii complete de asigurări.

Ofera servicii de asigurari de viata iar cota de piata la finele anului 2004 este structurata astfel: asigurari cu capitalizare 2.84%, asigurari de deces 6.63%, asigurari de viata mixte 3.00%, asigurari de viata suplimentare 8.36% si asigurari de viata legate de investitii 9.18%. Dupa cum se observa, ponderea principala in asigurarile de viata este in asigurari de viata legata de investitii.

In domeniul asigurarilor generale serviciile oferite sunt: asigurarea autovehiculelor pentru avarii si furt (CASCO), asigurarea de raspundere civila auto obligatorie (RCA), asigurarea Carte Verde, asigurarea cladirilor si continutului apartinand juridice, asigurarea proprietatilor apartinand persoanelor fizice, asigurarea de accidente a persoanelor (altele decat cele de viata) si alte forme de asigurare (agricole, cargo, etc.). Din totalul primelor brute subscrise la 31.12.2004 de catre Allianz Tiriac Asigurai SA ponderea principala o detin asigurarile CASCO, dupa cum reiese din Graficul 4.3.

Grafic nr. 4.3, Prime brute subscrie la 31.12.2004, pe forme de asigurare (asigurari generale)

Allianz Tiriac Asigurari SA este lider de piata pe urmatoarele segmente: asigurari Casco, asigurari de accidente persoane, asigurari de bunuri, asigurari Carte Verde si asigurari deraspundere civila generala. Allianz Tiriac Asigurari detine o cota importanta in comparatie cu celelalte societati. La sfarsitul anului 2004, Allianz Tiriac Asigurari detinea, din totalul pietei: la politele Casco, 37%, la asigurarea de bunuri 26%, la accidente persoane (altele decat cele de viata) 18.6%, Carte Verde 22.5% si raspundere civila generala 20%.

Cresterea realizata în conditiile de fond ale economiei nationale, este rezultatul profesionalismului oamenilor care lucrează în companie.

Din 1994 compania a continuat sa implementeze o strategie concentrata asupra urmatoarelor arii majore: dezvoltarea de noi produse, oferirea celor mai bune servicii de pe piata, pregatirea angajatilor atit din punct de vedere profesional, cit și tehnic.

Obiectivele societatii sint stabilite de catre Comitetul Director si sint cunoscute de catre toti salariatii societatii.

Obiectivele sint stabilite prin analizarea evolutiei pietei asigurarilor si a conditiilor economice si sociale ale societatii romanesti.

Obiectivele Allianz Tiriac Asigurari SA sint urmatoarele:

– oferirea de servicii de inalt professionalism;

– cresterea profitului;

– dezvoltarea de produse noi care sa vina in intimpinarea cererilor clientilor;

– dezvoltarea unor retele de distributie diversificate;

– mentinerea societatii pe primul loc pe piata asigurarilor generale in urmatorii 2 ani;

Obiectivele generale ale Allianz Tiriac Asigurari sunt stabilite dupa o analizare atenta a planului de afaceri.

Stabilirea acestor obiective se realizeaza la nivelul Comitetului Director prin enuntarea misiunii ce defineste afacerea, dupa care se stabilesc obiectivele specifice diviziilor, departamentelor si unitatilor teritoriale.

Allianz Tiriac Asigurari SA si-a protejat continuu portofoliul apelind la reasiguratori de prima clasa din Europa. Continuam sa consideram ca prima prioritate serviciile oferite clientilor in asa fel incit sa obtina cea mai buna acoperire la cel mai bun pret.

4.2. Aspecte specifice contabilitații în domeniul asigurărilor

In Uniunea Europeana, contabilitatea specifică domeniului asigurărilor se explică in mod obligatoriu conform Directivelor europene emise în acest sens și care sunt cunoscute sub denumirea de Insurance According Directives (IAD).

In România pe data de 28.12.2001, Ministerul Finantelor Publice și Comisia de Supraveghere a Asigurărilor au emis Ordinul Comun nr. 2328/2390, privind Reglementările contabile specifice domeniului asigurărilor, care sunt armonizate cu Directivele europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate. Aceste reglementări au intrat in viguare începand cu data de 01.01.2002 și permit societăților ce activează pe piața asigurarilor să comunice într-un limbaj internațional, unanim recunoscut și înteles.

Potrivit ordinului 94/2001 al ministrului finanțelor publice, Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitaților Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate se aplică împreuna cu Legea contabilitații nr. 82/1991, republicată.

Inregistrările contabile ale societații Allianz Tiriac Asigurari SA sunt făcute în conformitate cu reglementările mai sus amintite. Vom exemplifica înregistrarile primei de asigurare, a cheltuielilor privind daunele și a franșizei.

Prime subscrise : se inregistrează prima subscrisă (indiferent dacă este incasată sau nu), aferentă întregii perioade de valabilitate a poliței, dar nu mai mult de un an. Inregistrarea se face la data când polița intra în viguare, în valuta în care a fost subscrisă polița, echivalentul în lei se calculează la cursul valutar valabil la data începerii poliței. Ca urmare contul de venituri din prime va reflecta totalitatea primelor subscrise în anul financiar respectiv, prime exprimate în lei la cursul istoric (desubscriere) pentru fiecare polită. Pe debitul contului de decontări privind primele regăsim atât primele de încasat rămase în sold din anul precedent (reevaluate la cursul de la sfârșitul anului precedent) precum și primele subscrise în anul curent la cursul de la data suscrierii.

Suma in valuta poliței 4012** = 70201 Suma in valuta poliței

Echivalent lei la cursul de la data suscrierii Echivalent lei la cursul de la data suscrierii

** 401201 N – Decontari privind primele de asigurare (in cadrul grupului)

** 401202 N – Decontari privind primele de asigurare (in afara grupului)

Evidența acestor conturi se ține pe repartitor (asigurat) și pe polita : 70201 N – Prime.

Prime incasate (integral sau in rate) : la incasarea primei credităm contul de Decontari privind primele, cu suma incasata, in valuta politei, echivalentul in lei fiind calculat fie la cursul de subscriere al poliței (pentru polițe subscrise in anul curent), fie la cursul valutar de la sfârșitul anului precedent (pentru primele ramase in soldul contului la sfârșitul anului precedent, sold relevant la sfarșitul anului respectiv). Diferența pana la suma incasata efectiv, (in plus sau in minus) se inregistreaza pe conturile de venituri sau cheltuieli cu diferente de curs valutar aferente primelor.

a) Diferenta favorabila curs valutar : cursul de la data incasarii > cursul de la data subscrierii

Suma in valuta incasarii % = 4012** Suma in valuta poliței

Echivalent lei la cursul de la 54421** Echivalent lei la cursul de la

data subscrierii 54424**** data suscrierii

54721

54724**

4812

4822

% = 765201**01 Suma in lei la cursul din data incasării –

54421** Suma in lei la cursul din data subscrierii

54424****

54721

54724**

4812

4822

54421** – cont curent banca, lei) ; 54424**** – cont curent banca devize; 54721 – casa in lei ; 54724** – casa devize (valuta) ; 4812 – decontari intre unitate si subunitati ; 4822 – decontari intre subunitati

** 7652010101 N – Diferente favorabile curs valutar aferent prime (in cadrul grupului)

**7652010201 N – Diferente favorabile curs valutar aferent prime (in afara grupului)

b) Diferenta nefavorabila curs valutar : cursul de la data incasarii < cursul de la data subscrierii

Suma in valuta incasării % = 4012** Suma in valuta poliței

Echivalent lei la cursul de la 54421** Echivalent lei la cursul de la

data incasării 54424**** data incasării

54721

54724**

4812

6552001**01 = 4012** Suma in lei la cursul din data subscrierii –

Suma in lei la cursul din data incasării

** 6652010101 N – Diferențe nefavorabile curs valutar aferent prime (in cadrul grupului)

**6652010201 N – Diferențe nefavorabile curs valutar aferent prime (in afara grupului)

Pentru sumele ramase neelucidate la sfarsitul anului 2001, pe langa inregistrarile de mai sus, in momentul elucidarii sumei se mai face o inregistrare :

Suma in valuta incasarii % = 70249** Suma in valuta politei

Echivalent lei la cursul de la 54421** Echivalent lei la cursul de la

data incasării 54424**** data incasării

54721

54724**

4812

4822

70249 N – Reglări prime neelucidate.

Cheltuiala cu dauna : spre deosebire de veniturile din prime subscrise, cheltuielile cu daunele se inregistrează numai in momentul platii efective (pana atunci ele sunt cheltuieli cu rezerva de daună). Inregistrarea se face direct pe contul de cheltuiala cu dauna, unde se inregistreaza suma daunei in valuta politei la cursul de la data subscrierii politei, diferenta pana la suma efectiv achitată reprezintă diferenta de curs valutar.

a) Diferenta favorabilă curs valutar : cursul de la data subscrierii > cursul la data achitarii daunei

Suma daunei in valuta poliței 6021 ** = % Suma daunei in valuta poliței

Echivalent lei la cursul de la 54421** Echivalent lei la cursul de la

data achitarii 54424**** data achitarii

54721

54724**

4812

4822

6021** = 765201**02 Echivalent lei al sumei daunei la cursul din data subscrierii – Echivalent lei al sumei daunei la cursul din data achitării

602101 N – Cheltuieli privind daunele aferente anului curent

602101 N – Cheltuieli privind daunele aferente anului precedent

** 7652010102 N – Diferențe favorabile curs valutar aferent asigurări (in grup) – daune

**7652010202 N – Diferențe favorabile curs valutar aferent asigurari (in afara grup)-daune

b) Diferența nefavorabilă curs : cursul de la data subscrierii < cursul la data achitarii daunei

Suma daunei in valuta poliței 6021 ** = % Suma daunei in valuta poliței

Echivalent lei la cursul de la 54421** Echivalent lei la cursul de la

data subscrierii 54424**** data subscrierii

54721

54724**

4812

4822

665201**02 = % Echivalent lei al sumei daunei la cursul din data achitarii – 54421** Echivalent lei al sumei daunei la cursul din data subscrierii

54424 ****

54721

54724**

4812

4822

** 6652010102 N – Diferente favorabile curs valutar aferent asigurari (in grup) – daune

**6652010202 N – Diferente favorabile curs valutar aferent asigurari (in afara grup)-daune

Fransiza : in unele cazuri (de obicei cand plata se face direct la service) se achita totalul daunei, inclusiv fransiza, urmand ca aceasta sa fie recuperata ulterior de la asigurat. Ca urmare, in momentul achitării efective a daunei se face urmatoarea inregistrare :

461208 = % Suma franșizei in valuta achitării

54421 ** echivalent lei la cursul din data achitării

54424****

54721

54724**

4812

4822

461208 N – Debitori din plata despagubirilor de asigurare

Evidența acestui cont se ține pe repartitori (asigurati)

In momentul recuperării sumei se fac urmatoarele inregistrări :

a) Diferenta favorabila curs valutar : cursul de la data recuperarii > cursul de la data achitării

% = 461208 Suma fransizei in valuta achitării

54421** Echivalent lei la cursul de la data achitarii

54424****

54721

54724**

4812

4822

% = 765204 Suma in lei la cursul din data recuperării –

54421** Suma in lei la cursul din data achitării

54424****

54721

54724**

4812

4822

** 76520401 N – Alte diferențe de curs (in cadrul grupului)

** 76520402 N – Alte diferențe de curs (in afara grupului)

b) Diferența nefavorabilă curs valutar : cursul de la data recuperării < cursul de la data achitarii

% = 461208 Suma fransizei in valuta achitării

54421** Echivalent lei la cursul de la data recuperării

54424****

54721

54724**

4812

4822

665204** = 461208 Suma in lei la cursul din data achitarii – Suma in lei la cursul din data recuperării

66520401 N – Alte diferențe curs (in cadrul grupului)

66520402 N – Alte diferențe curs (in afara grupului)

4.3. Studiu de caz. Asigurarea cladirilor, costructiilor, echipamentelor si altor bunuri la Societatea Allianz Tiriac Asigurari SA

Asigurarea bunurilor (clădiri și conținut) aparținând persoanelor juridice se încheie în baza condițiilor de asigurare

Încheierea asigurărilor se face la cererea beneficiarilor, în baza condițiilor emise de Asigurător, în funcție de categoria de bunuri și variantele de asigurare cu sau fără franșiză, conform opțiunii clientului.

Tipuri de polițe: A: polița STANDARD: incendiu, trăsnet, explozie, căderea aparatelor de zbor (aeronave și vehicule spațiale) B: polița STANDARD EXTINSĂ, cuprinzând acoperirea Standard extinsă selectiv sau cumulativ la riscurile: cutremur de pământ; inundații și aluviuni provenind din revărsarea apelor de suprafață (curgătoare sau stătătoare) precum și din precipitații atmosferice temporare, inclusiv din topirea zăpezii ori gheții; furtună, uragan, vijelie, tornade și efecte directe ale ploii torențiale; grindină-efectele directe; furtul prin efracție și/sau acte de tâlhărie; C) polița TOATE RISCURILE, cuprinzând acoperirea Standard Extinsă cumulativ, precum și: vandalism prin efracție sau tâlhărie, terorism, prăbușire și/sau alunecare de teren; greutatea zăpezii și/sau gheții, izbirea din exterior de către autovehicule, altele decât cele aparținând Asiguratului, undă de șoc provocată de avioane (boom sonic), avalanșe de zăpadă, cădere accidentală de corpuri (stânci, copaci, stâlpi, etc), riscuri politice (greve și tulburări civile) și acțiuni ale unor grupuri rău voitoare.

Ce se asigură: În baza poliței privind asigurarea bunurilor (clădiri și/sau conținut) aparținând persoanelor juridice se pot asigura: a) clădirile și alte construcții (inclusiv instalațiile fixe aferente de încălzire, electrice, sanitare, ascensoare etc.); b) mașinile, utilajele, instalațiile, echipamentele, motoarele, uneltele, inventarul gospodăresc, alte mijloace fixe și obiecte de inventar; c) mijloace circulante (mărfurile, materiile prime și auxiliare, materialele, semifabricatele, produsele finite și alte mijloace circulante materiale).

Din punct de vedere tehnic, noțiunea de clădire cuprinde clădirile și alte construcții care sunt terminate, au acoperiș și cel puțin trei pereți sau au mai puțin de trei pereți, dar fac corp comun cu altă construcție sub același acoperiș;

În ceea ce privește conținutul se pot asigura: a) Mașini, utilaje, echipamente, agregate, alte mijloace fixe și obiecte de inventar; b) Mijloace circulante.

Încadrarea bunurilor în categoria “conținut” rezultă din aceea că acestea se găsesc adăpostite/depozitate într-o clădire sau construcție, la o adresă fixă care se menționează pe formularul “cererea chestionar”, precum și în polițele de asigurare, la rubrica “adresa bunurilor asigurate”.

Ce nu se asigură: Se consideră NEASIGURABILE, pe criterii calitative, următoarele riscuri: a) clădiri realizate din materiale combustibile în cea mai mare parte sau având numai acoperișul din materiale combustibile ca: șindrilă, stuf, carton asfaltat, paie etc., care totodată prezintă instalații electrice sau de încălzire cu defecțiuni ce pot conduce la incendiu; b) clădiri sau alte construcții afectate de cutremur și la care nu s-au executat lucrări de consolidare care să readucă respectiva construcție la gradul de rezistență optim; c) orice situații în care prezența simultană a unor materiale combustibile, ușor inflamabile și a unor surse de inițiere a incendiului, crează situații de pericol iminent; d) situații de activități sau tehnologii care presupun lucrul cu substanțe ușor inflamabile ca benzină, neofalină, alcool și la care nu s-au prevăzut condiții (măsuri) speciale de prevenire și stingere a incendiilor în conformitate cu normele și normativele tehnice în vigoare; e) clădiri sau alte construcții, precum și conținut, amplasate în zone inundabile ale unor râuri sau afluenți ai acestora sau în zone cunoscute ca prezentând frecvent alunecări de teren sau avalanșe, construite în mod riscant de proprietari, cu încălcarea recomandărilor în vigoare ale organelor de stat centrale sau locale; f) riscuri prevăzute ca excluse în proiectele de execuție a unor construcții, cum ar fi “greutatea stratului de zăpadă” la serele construite după unele proiecte tip care prevăd în mod expres: scheletul serei nu poate prelua sarcini provenite din greutatea stratului de zăpadă, precum și altele asemenea; g) alte situații în care măsurile de diminuare a riscurilor nu sunt suficiente; h) conținut (mijloace fixe, circulante) în clădiri ce nu pot fi acceptate spre asigurare, chiar dacă nu se solicită asigurarea clădirii în cauză.

Acceptabilitatea asigurării se analizează în două momente distincte:

– pe baza datelor din cererea-chestionar sau dacă până la completarea cererii-chestionar, rezultă în mod clar neîndeplinirea condițiilor de a fi cuprins în asigurare, se comunică aceasta solicitantului, fără a se mai completa formularul de cerere-chestionar;

– după efecturea inspecției de risc, pe baza constatărilor directe ale reprezentantului Asigurătorului.

Studiu de caz

Acest studiu de caz prezinta derularea unei asigurari, trecand prin toate etapele și terminand cu plata despagubirilor cuvenite. Se va exemplifica incheierea poliței și intocmirea dosarului de dauna.

Etapele care se parcurg sunt următoarele: a) punerea la dispoziția clientului a formularului de cerere-chestionar; b) acordarea de consultanță pentru completarea corectă a cererii-chestionar; c)analiza pe criterii calitative, conform precizărilor din prezentele norme, a condițiilor de acceptabilitate a asigurării; d) efectuarea inspecției de risc și completarea raportului; e) evaluarea clădirii/construcției, verificarea valorilor declarate de viitorul Asigurat, stabilirea cotei de valoare rămasă sau a gradului de uzură; f) extragerea cotațiilor de bază din tariful de prime privind asigurarea clădirilor și conținutului; g) efectuarea ajustării cotațiilor de primă de bază (din tabel) în conformitate cu nivelul de risc evaluat în cadrul inspecției în teren; operațiunea de ajustare se face pe formularul “Notă de calcul”; h) prezentarea ofertei scrise către client conform modelului din anexă, după caz, sau sub o altă formă; i) negocierea ofertei; j) transmiterea către client a decontului de prime, document în baza căruia acesta procedează la emiterea ordinului de plată sau, după caz, încasarea primei în numerar; k) emiterea poliței; l)administrarea.

Cererea chestionar și inspecția de risc

În cadrul inspecției de risc se verifică exactitatea datelor din cererea-chestionar completată de Asigurat, înscrierea stării de fapt constatate, eventual refacerea cererii-chestionar și încadrarea situației față de prevederile legale și reglementările specifice privind dotarea, folosirea și protecția construcțiilor, mijloacelor fixe și personalului împotriva riscurilor pentru care se solicită asigurarea. Totodată inspecția de risc reprezintă activitatea de verificare în teren în vederea aprecierii de ordin calitativ și cantitativ a riscurilor existente în locul în care se găsesc bunurile asigurate, ca și a celor din împrejurimi care, în anumite condiții, pot afecta bunurile respective, conducând la apariția evenimentelor asigurate. Se analizează pe rând fiecare dintre riscurile acoperite, clădirea / construcția asigurată, cât și vecinătățile, în vederea depistării acelor împrejurări sau condiții ce pot determina manifestarea evenimentelor asigurate sau pot contribui la creșterea numărului de daune ce urmează a fi plătite.

În final se stabilesc măsurile obligatorii care trebuie îndeplinite de Asigurat până la o dată stabilită în raport, dată la care se va realiza o nouă inspecție de risc sau Asiguratul informează în scris îndeplinirea măsurilor.

De asemenea se pot stabili și recomandări care nu au caracter obligatoriu dar nerealizarea acestora poate afecta în timp relația contractuală cu Asiguratul.

Trebuie mentionat că atât măsurile obligatorii cât și recomandările sunt în interesul asiguiratului, ele intrând în categoria de management al riscului. Primul și cel mai important aspect care se urmărește în cadrul inspecției de evaluare a riscurilor este încadrarea situației bunurilor avute în vedere pentru asigurarea în una din grupele prevăzute în tariful de prime.

Exemplu : La data de 03.03.2006 a fost primita cererea o solicitare pentru asigurarea cladiri(hala de productie si cladire administrativa) si continut (mijloace fixe :masini, mobilier, birotica ; si mijloace circulante), solicitant Senior Tex Confectii SRL, pentru urmatoarele bunuri:

A. Constructie : Hală de producție – 3200 mp, Schelet beton și șarpantă beton, an 1982, stare buna, la o valoare de 350.000 EURO ; Clădire administrativă – 300 m2 schelet beton și șarpantă beton, an 1996, stare foarete buna, la o valoare de 75.000 EURO, si dotarile aferente acestora (centrala termica, instalatie climatizare si geamuri termopan) care ajung la o valoare de 75.000 EURO

B. Continut : a) mijloace fixe (utilaje, mobilier si birotica) la o valoare de : 155.000 EURO ;

b) mijloace circulante (produse finite, produse in curs de fabricatie, materii prime) la o valoare de 105.000 EURO

Clauze solicitate: Inundatie apa de conducta la o limita de 40.000 EURO;

Cheltuieli suplimentare : legate de proiectare, curatare, expertiza si pompieri la o suma asigurata de 49.000 EURO

In baza cererii a fost facuta inspectia de risc prin care s-au modificat datele care nu corespundeau cu realitatea, si s-a constatat ca asiguratul, indeplineste conditiile pentru incheierea asigurarii.

Stabilirea valorii de înlocuire(din nou) pe metru pătrat

Tabelele de evaluare pe metru pătrat în funcție de destinația clădirii cuprind 13 secțiuni care au la bază următoarele criterii: structura portantă și acoperișul clădirii, înălțimea și numărul de nivele, gradul de finisare.

Aceste criterii pot diferi de la o secțiune la alta datorită particularităților construcției.

Vom urma pașii de bază pentru stabilirea valorii din nou pe metru pătrat:

se alege secțiunea corespunzătoare clădirii/construcției de asigurat din “Tabele de evaluare pe m2” ; se stabilește structura portantă, tipul acoperișului și/sau numărul de nivele; se stabilește suprafața construită/utilă. Prin intersectarea structurii portante, structurii acoperișului, numărului de nivele și suprafața construită se obține prețul pe metru pătrat pe arie construită/utilă .

Exemplu :În cazul unui depozit de medicamente cu o suprafață de 400 m2 se va alege tabelul „Depozite pentru materii prime sau finite”. Depozitul are un singur nivel cu structura portantă din zidărie, acoperiș de metal.

Prin intersectarea nivelului, a structurii și acoperișului cu valoarea pe m2 din intervalul 201-600 USD/m2 se obține un preț mediu de 130 USD/mp arie construită.

Stabilirea cotei de valoare rămasă : Conform normelor de asigurare în cazul asigurării bunurilor la valoarea rămasă (valoarea din nou mai puțin uzura), este obligatorie stabilirea cotei de valoare rămasă.

Pași de bază pentru stabilirea cotei de valoare rămasă:

Se alege secțiunea corespunzătoare clădirii/construcției de asigurat, “Tabele de cotă de valoare rămasă”; Se stabilește mediul de folosință (normal, agresiv, puternic agresiv) sau tipul structurii portante; Se stabilește starea tehnică (foarte bună, bună, satisfăcătoare) și vechimea clădirii/construcției (in urma inspectiei de risc).

Prin intersectarea vechimii cu tipul structurii, mediul de folosință și starea tehnică se obține cota de valoare rămasă corespunzătoare intervalului de vechime.

Exemplul1: În cazul unei clădiri administrative aflată în stare tehnică foarte bună și cu o vechime de 35 de ani se va obține o cotă de valoare rămasă, corespunzătoare de 67% conform tabelului ”Clădiri administrative…..”

Exemplul 2: Dacă clădirea administrativă aflată în stare tehnică foarte bună are o vechime de 37 de ani se va obține o cotă de valoare rămasă, corespunzătoare intervalului de vechime 35 – 40 de 65%. Cota de valoare rămasă de 65% s-a obținut prin interpolare aplicându-se următoarea formulă: CVR = 67- (67-62)*(37-35)/(40-35) = 67 –5*2/5 = 67-2 = 65 %

Stabilirea sumei asigurate

Clădirile și alte construcții, se pot asigura la:

– valoarea de înlocuire (din nou) declarată de Asigurat, reprezentând costul construirii din nou a clădirilor respective rezultat din devize și expertize;

În cazul în care clientul nu are posibilitatea și nu poate prezenta devize sau expertize pentru stabilirea valorii de înlocuire se va recomanda stabilirea valorii de înlocuire în baza metodologiei Asigurătorului care constă în înmulțirea supafeței construite totale a clădirii respective cu prețurile pe metru pătrat din – “Tabele de evaluare pe metru pătrat în funcție de destinația clădirii”

Exemplu: În cazul asigurării unei hale industriale, din industria alimentară, etajată (parter și etaj) cu schelet din beton și șarpantă din lemn, cu învelitoare din tablă zincată, în suprafață construită totală de 1300 m2, conform tabelului “Hală universală industrială etajată” prețul pe metru pătrat construit este de 136 USD/m2.

Valoarea de înlocuire (VÎ) = 1300 m2 * 136 USD/m2 =176.800 USD

-valoarea rămasă declarată de Asigurat, reprezentând valoarea din nou mai puțin uzura, conform evidențelor contabile ale Asiguratului;

În cazurile în care din evidențele contabile ale Asiguratului, nu se poate obține valoarea rămasă și actualizată, aceasta poate fi determinată prin înmulțirea valorii de înlocuire, calculată conform prevederilor de mai sus, cu cota de valoare rămasă (CVR) extrasă din „Tabele de cote de valoare rămasă”

Exemplu: Considerând hala industrială menționată având o vechime de 35 de ani de la data construcției, cota de valoare rămasă conform tabelului 6.1. “Clădiri industriale” , Grupa II, mediu normal, stare tehnică foarte bună, este 69%

Valoarea rămasă (VR)= VÎ *CVR = 176.800 USD *69% = 121.992 USD

Pentru conținut – mijloace fixe, materiale de natura obiectelor de inventar la:

Valoarea de înlocuire (din nou) reprezentând costul producerii și procurării din nou a bunurilor respective, rezultat din devize, facturi, contracte sau alte documente de procurare și expertize;

Valoarea rămasă (contabilă) reprezentând valoarea din nou mai puțin uzura.

Pentru stabilirea valorii rămase se determină valoarea din nou astfel cum se prevede la pct. a) de mai sus, la care se aplică gradul de uzură.

Gradul de uzură se poate determina: pe bază de expertiză tehnică prin experți/evaluatori autorizați; pe bază de analiză tehnică realizată de Asigurat și agreată de Asigurător, la stabilirea uzurii luându-se în calcul vechimea, starea de întreținere, numărul de reparații capitale, regimul de utilizare, calificarea personalului de deservire etc ; ca raport între valoarea contabilă rămasă și valoarea din nou – acestă metodă se va utiliza numai dacă părțile nu convin asupra metodelor de determinare precedente.

Pentru conținut – mijloace circulante după caz, prețul de cost, de producție ori prețul de achiziție sau prețul de vânzare cu amănuntul mai puțin adaosul comercial, respectiv la:

valoarea maximă a stocului existent la un moment dat;

valoarea stocurilor existente la data încheierii asigurării, ajustabilă periodic (lunar, trimestrial) pe baza declarațiilor scrise ale Asiguratului și cu plata corespunzătoare a diferențelor de primă.

Pentru cheltuieli, ca extindere la asigurarea bunurilor (clădiri și conținut), sumele asigurate se stabilesc separat pe fiecare grupă de cheltuieli (de proiectare, de curățare a locului, legate de intervenția pompierilor, de expertiză a daunei), prin negociere cu Asiguratul.

Aceste sume acoperă cheltuielile globale (nedefalcate pe clădiri sau conținut) pe care Asiguratul trebuie să le plătească în cazul producerii unui eveniment asigurat. Răspunderea Asigurătorului pentru aceste cheltuieli este limitată la suma stabilită în polița de asigurare sau specificație, iar despăgubirile se acordă în baza actelor doveditoare pentru fiecare grupă de cheltuieli.

Pentru clauze speciale, ca extindere la asigurarea bunurilor (clădiri și conținut), sumele de asigurare sunt stabilite în funcție de specificul acestora.

În situația în care pe formularul de poliță nu sunt prevăzute aceste cheltuieli, ele nu se vor putea despăgubi.

In studiul de caz: A fost verificata suma asigurata din care rezulta ca suma asigurata pentru hala de productie este redusa cu un procent de valoare ramasa de 85% (350.000 EURO/3.200 mp = 109 EURO/mp fata de 125 EURO/mp cat reiese din evaluare adica o valoare de 400.000 EURO).

Cladirea de birouri se asigura la valoare de inlocuire. (75.000 EURO/ 300 mp = 250 EURO/mp – exact cat reiese din evaluare). La continut (mijloacele fixe si stocurile de marfa) valorile fiind luate din facturi de achizitie respective declaratia asiguratuli, corespund valorii de inlocuire (de nou)

Vom avea urmatoarele sume asigurate: Cladiri 500.000 EURO, mijloace fixe 155.000 EURO, mijloace circulante 105.000 EURO, Cheltuieli 49.000 EURO si clauza inundatie de la apa de conducta : 40.000 EURO.

Calculul primei de asigurare : Prima de asigurare este diferențiată în funcție de riscurile acoperite, dotările și măsurile de protecție împotriva acestora, perioada asigurată și de eventuala franșiză convenită între Asigurat și Asigurător și se calculează în baza cotațiilor din tariful de prime.

După efectuarea inspecției de risc se procedează la ajustarea cotațiilor de bază extrase Tariful de prime privind asigurarea clădirilor și a conținutului; operațiunea respectivă se face în baza indicilor de ajustare și constă în calcularea coeficienților de ajustare, astfel:- pentru incendii și alte calamități; – pentru riscul de furt; – coeficienți de ajustare funcție de valoarea franșizei.

Se calculează cotațiile finale (ajustate) prin înmulțirea cu coeficientul (sau coeficienții, după caz, respectiv când se asigură și riscul de furt) de ajustare precum și prima anuală de asigurare care rezultă din operațiunea de înmulțire a cotațiilor ajustate (în procente) cu suma asigurată. Aceasta conform notei de calcul.

Pentru stabilirea primei de asigurare la cheltuieli, se stabilește cotația de primă la clădire, mijloace fixe sau stoc de marfă, alegându-se cea mai mare cotație. Aceasta se va aplica la suma asigurată stabilită de Asigurat și agreată de Asigurător.

Plata primelor de asigurare se face anticipat și integral. La cererea Asiguratului, plata primelor de asigurare poate fi stabilită și în 4 rate trimestriale egale. Rata I-a de primă se plătește anticipat și integral înainte de intrarea în vigoare a poliței, iar ratele următoare la datele expres menționate în poliță.

Clauze speciale se atașază la polița de asigurare numai dacă părțile au convenit asupra clauzei și Asiguratul a plătit prima de asigurare suplimentară. Acestea au rolul de a proteja Asigurătorul prin cuprinderea în asigurare a unor riscuri specifice.

După realizarea inspecției de risc și obținerea datelor de la client cu referire la sumele asigurate, durata asigurării etc., dispunem de toate elementele pentru a calcula cota de primă.

Din punct de vedere tehnic, stabilirea unei cotații de primă competitive, criteriul de bază este PML =(Posible Maximum Loss) PIERDEREA MAXIMA ESTIMATA (POSIBILA). Pierderea maximă estimată se apreciază de către reprezentantul Asigurătorului în cadrul inspecției de risc luându-se în calcul riscul cel mai important ce urmează a fi acoperit, respectiv acela care prin manifestare ar putea produce dauna cea mai importantă, având în același timp și probabilitatea cea mai mare de apariție.

Exemplu de calcul a cotației de primă

A) clădire cu finisaje deosebite, construită din beton și cărămidă P+2+ mansardă, cu subsol, având garaj la subsol, centrală de încălzire proprie modernizată, amplasată în București, la distanță de 1 km de unitatea de pompieri, destinația : magazine la parter și etajul I, etajul II și parțial (50%) podul este locuință.

Aria desfășurată construită = 2000 mp; anul recepției clădirii: 1998, magazinul are mai multe raioane: piese auto; mărfuri generale inclusiv spray-uri, vopsea în bidoane și cutii, alcool tehnic în sticle de 1/2 l; există instalație antifurt cu 10 detectoare cu infraroșu (alarmă ARGUS XL2) cu alarmare la unitatea de poliție; dotare PSI : stingătoare cu CO2 conform normelor; nu există apă de incendiu (hidranți) în clădire.

Rezultatele inspecției de risc și modul de calcul al primei anuale de asigurare.

Din tariful de prime se extrag cotațiile de bază; având în vedere destinația clădirii (locuințe + magazin) se alege cotația cea mai mare, respectiv magazine mari cu mărfuri de uz general, după cum urmează: Polita “toate riscurile” = 0,285; polita “standard” = 0,180; iar primele aditionale pentru extindere la polita “standard” : cutremr 0,045; inundatie = 0,015; furtuna/uragan = 0.015; grindina = 0.010; total = 0,265.

Urmărind în cadrul inspecției de risc criteriile de ordin calitativ și cantitativ „Coeficienți de ajustare pentru clădiri și conținut”, rezultă următorul calcul: C1 = 0,00; C2 = 0,02

C3 = 0,00; C4 = 0,02;C5 = 0,01; C6 = 0,01; C7 = 0,01; C8 = 0,00; C9 = 0,01; C10 = 0,02; C 11=0,01; C12 = 0,01; C13 = 0,02; C14 = 0,03; C15 = 0,00; C 16 = 0,00; C17 = 0,00; C18 = 0,01; C19 = 0,20;

C20 = 0,00; C 21 = 0,00; C22 = 0,00.

C aj. incendiu = 0,45 + (C1 + C2 + C3 + … + C22 ) = 0,45 + 0,38 = 0.83

C standard ajustată = 0,180x 0.83 = 0,150 %

C standard extinsă ajustată = 0,265 x 0,83 = 0,220 %

C toate riscurile ajustată = 0,285 x 0,83 = 0,236 %

Rezultă următorul tabel al cotațiilor ajustate: Polita “toate riscurile” = 0,236; polia “standard” = 0,150; polita “standard extinsa” = 0,220.

Din cererea-chestionar rezultă că suma asigurată, respectiv valoarea clădirii este de 450.000 USD. Impărțind această sumă la suprafața construită a clădirii, rezultă:

prețul/mp = 450.000 /2.000 = 225 USD / mp

care se încadrează în valorile din tabelul privind evaluarea clădirilor, deci valoarea respectivă poate fi agreată fără probleme.

Se face precizarea că “Tabelul de evaluare pe metru pătrat“ este elaborat de Allianz Țiriac în baza prețurilor practicate de experții tehnici autorizați pentru evaluări și se folosește în acele situații în care clientul nu cunoaște valoarea clădirii pe care dorește să o asigure.

În situația în care clientul este de acord ca această evaluare să se facă de către specialiștii Asigurătorului, se va proceda la stabilirea suprafeței totale (aria desfășurată) a clădirii prin măsurare, după care se va consulta „Tabelele de evaluare pe metru pătrat” reținându-se prețul unitar de barem, caracteristic clădirii asigurate. Valoarea clădirii rezultă, înmulțind aria desfășurată a clădirii cu prețul unitar.

În exemplul de mai sus, întrucât clientul a avansat deja o anumită valoare a clădirii, precizând că nu este rezultatul unei evaluări făcute de un expert, ci propria sa părere asupra valorii clădirii, s-a procedat în sens invers, pentru a se verifica gradul de exactitate al evaluării.

B) marfa din magazin, la aceeasi adresa , repartizată pe mai multe raioane: piese auto; mărfuri generale; produse sanitare și electrotehnice.

Cotațiile pentru conținut din tabelul pentru magazine mari cu mărfuri de uz general sunt: Polita “toate riscurile” = 0,340; polita “standard” = 0,180; iar primele aditionale pentru extindere la polita “standard” : cutremr 0,050; inundatie = 0,015; furtuna/uragan = 0.010; grindina = 0.010; furt = 0,070.

Inspecția de risc făcută pentru clădire este valabilă și pentru conținut. Ca atare, coeficientul de ajustare calculat anterior se aplică și pentru conținut.

C standard ajustată = 0,180x 0.83 = 0,150 %

C standard extinsă ajustată = 0,265 x 0,83 = 0,220 %

In cazul poliței “toate riscurile” cotația de bază se desface în două cotații care se ajustează separat:

a) ajustare pentru incendiu și alte calamități:

C “toate riscurile” – C furt = 0,340 – 0,070 = 0,270%

C “toate riscurile” – furt = 0.270 x 0.83 = 0.224%

b) Riscul de “furt” pentru care ajustarea se efectuează în baza tabelului “Coeficienți de ajustare pentru riscul de furt”ne conduce la următorul punctaj de risc: C1= 0,00 ; C2 = 0,00 ; C3 = 0,00 ; C4 = 0,05 ; C5 = 0,10 ; C6 = 0,00 ; C7 = 0,00 ; C8 = 0,00 ; C9 = 0,00.

Aplicând formula de calcul rezultă:

Coef de ajustare furt = 0,70 + (C + C2 + ………………..C11) = 0,70+0,15 = 0.85 %

C furt ajustată = C furt * Coef de ajustare furt= 0,070 x 0,85 = 0,060%

cotația finală “toate riscurile “ ajustată:

C final “TOATE RISCURILE” = C („toate riscurile” – furt)ajustată – C furt ajustată = 0,224 + 0,060 = 0,284 %

Cota de prima finala este calculate pentru o polita fara fransize. In cazul in care, la negocierea politei este stabilita o fransiza, atunci cota de prima scade simtitor (deci asiguratul plateste mai putin) iar asiguratorul elimina daunele partiale.

In studiul nostru, cotatiile rezultate in urma ajustarii sun : 0,295% pentru cladire, 0,334% pentru continut, 0,05% pentru clauza de inundatie de la apa de conducta, iar la cheltuieli se aplica cota cea mai mare, adica 0,334%. Rezulta primele de asigurare astfel Cladiri 1.475 EURO, mijloace fixe 518 EURO, mijloace circulante 350 EURO, Cheltuieli 164 EURO si clauza inundatie de la apa de conducta : 20 EURO, rezulta un total prima de asigurare de 2527 EURO

Se incheie Polita Nr. 2231001 / 04.03.2006 in care vom avea : Asigurat : Senior Tex Confectii SRL, Bucuresti, Calea Floresti 23-25, sector 6. Bunurile asigurate sunt cele din specificatia la polita, aflate la aceeasi adresa cu asiguratul. Sumele asigurate, cotele de prima si primele de asigurare sunt cele calculate anterior.

Modalitate de plata: integral, drept pentru care se acorda o reducere de 10%, astfel prima totala de asigurare devine : 2.275 EURO = 8.190 RON Plata se va face in lei la cursul BNR (1 EURO = 3,6 RON).

Valabilitate: 12 luni de la 05.03.2006 pana la 04.03.2007.

Asiguratul face plata cu OP pe 04.03.2006,

Observatie : Dupa cum se observa, polita a fost incheiata fara fransiza. In cazul in care ar fi fost incheiata cu aplicarea acoperirii limitate (fransizei), cu acordul ambelor parti, prima de asigurare totala ar fi fost redusa. Astfel la o fransiza de 1% din suma asigurata, prima de asigurare ar fi redusa cu 10%, adica o reducere de 819 RON.

Inceierea dosarului de dauna si plata despagubirilor.

In data de 10.04.2006 a fost primita nota de avizare in care se specifica ca datorita ploii torentiale apa a patruns in cladire pe scari, in cladirea administrativa. Evenimentul s-a petrecut pe data de 05.04.2006 in jurul orelor 23.00. Ca urmare a avizarii s-a facut constatarea si a fost incheiat procesul-verbal de constatare a pagubelor produse la cladire si alte constructii in care se mentioneaza ca in data de 05.04.2006 s-a produs riscul de inundatie datorat ploilor torentiale insotite de furtuna. Se mentioneaza valoarea aproximativa a daunelor si masurile de salvare care au fost luate pentru limitarea pagubelor.

Se constata, de asemenea ca este vorba de o dauna partiala si se intocmeste lista bunurilor avariate constand in deteriorare gled, deteriorare zugraveala, deteriorare tavan fals, rigips si zugraveala la tavan si pereti pe scara si la casierie..

In acelasi proces-verbal de constatare se stabileste si valoarea aproximativa a daunei calculandu-se pentru inceput o rezerva de dauna de 320 EURO

In urma avizarii si a notei de constatare se deschide dosarul de dauna 05/121/158/09/BCJ.

Pentru a avea certitudinea ca riscul produs s-a intamplat cu adevarat se cere o confirmare de la INMH din care reiese ca la data si ora mentionata au existat conditiile meteorologice descrise. Prin urmare, riscul produs fiind asigurat se va proceda la despagubirea daunei.

In urma automasuratorilor, a devizelor si facturilor solicitate pentru remedierea daunelor reiese urmatorul calcul pentru despagubire :

– pentru casa scarii : suprafata de executie manopera, achizitie de materiale si dezafectare, cuprinde : structura demolata, evacuarea tavanului existent reabilitarea suprafetei existente, montaj structura noua, montaj rigips, chituit, zugravit. Achizitia materialelor necesare plus manopera, evacuarea deseurilor sunt de 68 RON/mp, suprafata existenta fiind de 10 mp, total 680 RON.

– pentru spatiul numit casierie : reabilitarea suprafetei existente (slefuit, chituit, zugravit) plus achizitii de materiale (vopsea lavabila, chit, diverse) suprafata totale este de 26 mp, iar pretul pentru executarea manoperei si achizitionarea materialelor, suma pe mp este de 11 RON. Rezulta o suma de 486 RON

Total manopera plus achizitie materiale : 1.152 RON (320 EURO x 3.6)

Asiguratul declara ca este de acord cu o suma calculata in valoarea de 1.150 RON. Dupa primirea despagubirii stabilite asiguratul nu mai are nici un fel de pretentii fata de asigurator in legatura cu aceasta dauna, plata despagubirii stingand orice obligatie a Allianz Tiriac Asigurari SA ce decurge din aceasta. De asemenea, subroga asiguratorul in toate drepturile si actiunile impotriva celor raspunzatori de producerea daunei.

Fiind intocmite toate documentele si conditiile pentru plata despagubirii se emite referatul de plata in 30.04.2006

Asigurat: Senior Tex Confectii SRL

Felul asigurarii: Cladiri/Bunuri Persoane Juridice, Toate riscurile

Valabilitate: 12 luni de la 05.03.2006 pana la 04.03.2007

Suma asigurata : 75.000 EURO (este vorba doar de cladirea administrativa) = 270.0000 RON

Data si locul producerii evenimentului asigurat: 05.04.2006, Str. Calea Floresti 23 – 25, sector 6

Evenimentul asigurat: ploaie torentiala si pagube produse: deteriorare zugraveli si tencuieli.

Despagubirea calculata: 1.152 RON

Fransiza: fara

Total despagubire cuvenita: 1.152 RON

Beneficiar: Senior Tex Confectii SRL

In data de 05.05.2006, asiguratorul emite ordinal de plata in valoare de 1.152 RON prin care se stinge orice obligatie fata de asigurat.

Observatie : Despagubirea a fost achitata integral, fara nici o fransiza. In cazul in care polita ar fi fost incheiata cu fransiza calculata mai sus, asiguratul ar fi platit mai putin cu 819 RON. La momentul platii despagubirii, din valoarea calculata pentru despagubire se retinea fransiza de 1% din suma asigurata (a cladirii afectate), adica suma de 2.700 RON. Scazand si reducerea rezulta o suma de 1.881 RON fata de 1.152 cat a primit despagubire, deci a avut un beneficiu, dar s-ar fi redus in acest caz timpul si cheltuielile pentru constatarea, calculul si plata despagubirii.

Concluzii si propuneri

Rolul pe care il are activitatea de asigurare in economia unei tari rezulta din functiile pe care trebuie sa le indeplineasca asigurarea.

Functia de baza a asigurarii este aceea de a acoperi pagubele produse asiguratilor de calamitati sau de acicdente (asigurarile de bunuri si de raspundere ) si de a aghita asiguratilor anumite sume, in cazul in care ar interveni unele evenimente in viata lor (asigurarile de persoane). Aceasta este functia directa care face ca asigurarea sa prezinte interes atat pentru asigurati (populatie si unitatile economice), cat si, direct sau indirect, pentru economia generala a tarii.

Asigurarea are insa si functia, pe linia dezvoltarii economice, de a contribui la prevenirea producerii pagubelor. Contributia sa trebuie sa se exercite prin finantarea unor activitati de prevenire a accidentelor (incendii, imbolnaviri, accidente de circulatie etc.) si prin stabilirea unor conditii de asigurare (a cotatiilor de prima, a drepturilor la despagubire, a participarii la o parte din paguba, a decaderii din dreptul la despagubire in cazul neindeplinirii unor masuri destinate a elimina sau limita paguba etc.) care sa oblige pe asigurat sa dea atentie masurilor de prevenire, respectiv sa-l cointereseze la mentinerea in buna stare a bunului asigurat.

Prin limitarea pagubelor, si aceasta functie a asigurarii are repercursiuni favorabile asupra dezvoltarii economiei. Ea se realizeaza printr-o politica prudenta de stabilire a conditiilor fiecarei forme de asigurare in parte. Datorita ei, in majoritatea formelor de asigurare se practica, intr-un fel sau altul, participarea asiguratului la paguba.

Un sistem de acoperire, tot mai des utilizat in intreaga lume in activitatea de asigurare, este acela al acoperirii limitate (raspunderii limitate). Atata vrema cat volumul activitatii de asigurare nu a depasit un anumit nivel si servirea asiguratilor se mai putea realiza in termene relativ scurte, asiguratorii au preluat singuri riscurile, practic intotdeauna, acordand despagubiri in limita sumei asigurate, respectiv a valorii bunurilor. Dezvoltarea deosebit de mare pe care a luat-o insa asigurarea in ultimele decenii, paturile tot mai largi ale populatiei care s-au obisnuit a uza de ea, riscurile tot mai numeroase din economia moderna care cer sa se impuna asiguratilor o mai mare atentie in directia prevenirii pagubelor, numarul deosebit de mare de cazuri de pagube care cu greu mai pot fi licidate in mod operativ, au dus la introducerea pe scara tot mai larga a limitarii acoperirii acordate de asiguratori, in sensul de a se garanta desdaunarea numai pentru pagubele de la o anumita suma in sus si a se lasa ca pagubele marunte sau o parte fixa din pagubele efectiv pricinuite sa fie suportate de asigurati. Acest sistem de acoperire caruia i se dau denumiri diferite (acoperire limitata, participarea proprie a asiguratului la paguba, fransiza), prezinta o serie de avantaje. Descongestioneaza in mare masura lucrarile de rezolvare a cazurilor de pagube prin eliminarea de la plata a pagubelor marunte, care constituie in majoritatea formelor de asigurare, cea mai mare parte – ca numar – a cazurilor de pagube, prin stabilirea unei limite minime sub care nu se acorda despagubiri, se reduce mult numarul cazurilor de pagube pe care asiguratorul trebuie sa le lichideze, fara a se impieta in acelasi timp asupra rolului economic propriu zis al asigurarii, dat fiind ca in general pagubele marunte nu constituie sarcini financiare deosebite pentru fiecare asigurat in parte ; unii din acestia, chiar avand asigurare renunta la despagubiri, in cazul unor pagube mici pentru anu pierde timp cu efectuarea formalitatilor de desdaunare ; din aceasta cauza o buna parte din asigurati privesc aceasta masura de eliminare de la despagubire a pagubelor mici drept o realizare pozitiva in asigurari. Deasemenea, acest sistem ieftineste costul asigurarii prin reducerea volumului de despagubiri ; numarul mare de pagube marunte, de volum neinsemnat fiecare in parte, totalizeaza un volum de plati de despagubiri relativ mare pentru asigurator ; contravaloarea acestor sume care nu se mai platesc, plus economiile realizate cu salariile personalului suplimentar care ar fi fost necesar lichidarii pagubelor marunte, dau posibilitatea asiguratorilor sa stabileasca prime reduse pentru asigurarile cu raspundere limitata decat pentru cele cu raspundere completa. Acest sistem de acoperire limitata contribuie la prevenirea accidentelor, asiguratul stiind ca, in caz de paguba suporta o parte din aceasta, devine in general mai atent decat in cazul acoperirii completa.

Acoperirea limitata poate fi acordata de asigurator in mai multe feluri dintre care recomardam urmatoarele :

prticiparea asiguratului la paguba cu o cota procentuala fixa, calculata asupra cuantumului total al pagubei (de exemplu 5% sau 10%, etc.) ; asiguratorul acorda in acest caz drept despagubiri, restul de 95% sau 90%, etc. din cuantumul pagubei ;

participarea asiguratului la paguba cu o suma fixa maxima dinnainte stabilita (fransiza) ; de exemplu pagubele de pana la suma de 50 RON nu se despagubesc, in acest caz, asiguratorul nu acorda despagubiri decat pentru pagubele ce depasesc aceasta suma. In cadrul acestei alternative exista la randul lor doua posibilitati : – fransiza de 50 RON sa fie scazuta din orice paguba ; in acest caz pagubele sub 50 RON nici nu se avizeaza asiguratorului, iar cele ce depasesc 50 RON se despagubesc numai pentru suma care depaseste fransiza (fransiza deductibila). Fransiza de 50 RON actioneaza numai pentru pagubele pana la aceasta suma ; pagubele mai mari de 50 RON urmeaza a se platii integral (fransiza nedeductibila sau atinsa). Nu recomandam folosirea acestui tip de fransiza (folosit in cazul asigurarii obligatorii de raspundere civila auto) deoarece in cazul unei pagube, asiguratul este tentat sa mareasca valoarea pagubelor sau sa nu ia nici o masura pentru prevenirea acestora, pentru ca paguba sa depaseasca valoarea fransizei si pentru a incasa despagubirea.

Combinarea intre cele doua feluri de fransize : de exemplu fransiza de 10% dar minim 50 RON, in acest caz pentru pagubele sub 500 RON, participarea asiguratului la dauna este de peste 10% dat fiind faptul ca se scad in toate cazurile cei 50 RON, pe cand pentru pagubele de peste 500 RON participarea lui procentuala ramane fixa.

Recomandam asadar folosirea pe scara mai larga a sistemului acoperirii limitat, in special aplicarea fransizei procentuala fixa.

Intre fiecare din alternativele de mai sus exista diferente care se manifesta in favoarea sau in defavoarea asiguratului, sau a asiguratorului, dupa caz. Desigur ca si primele sunt mai mari sau mai mici in functie de solutia care s-a adoptat pentru acordarea acoperirii limitate.

BIBLIOGRAFIE

Literatura de specialitate

1. Alexa C. Ciurel Asigurari si reasigurari in comertul international, Editura All , Bucuresti, 1992

3. Bernard L. Webb Insurance operations. Vol I – II, American Institut for

Connor M. Harison Chartered Property Casualty Underwrites, Malvern,

James J. Markham Pennsylvania, 1992

3. Bianca Preda Doctrine financiar-contabile, Editura Fundatia Romania

Lacramioara Rodica Haiduc de Maine, Bucuresti, 2006

Mitea Popia

Carmen Crina

4. Constantin Mecu Economie Politica, Editura Fundatia Romania de Maine, Constantin Enache Bucuresti, 2004

5. Cristina Mariana Cioponea Finante publice si fiscalitate, Editura Fundatia Romania de Nicolae Grigore Lacrita Maine , Bucuresti, 2004

6. Camelia Stefan Asigurari si Reasigurari in afacerile economice, Editura

Sorin Enache Independenta Economica, Bucuresti, 1999

7. Cicilia Ionescu Contabilitate – bazele teoriei si practicii contabile, Editura

Fundatia Romania de Maine, Bucuresti, 2004

8 Dumitru Marin Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura Fundatia Romania de Maine, Bucuresti, 2003

9. Dan Anghel Constantinescu Asigurarea si managementul riscului, Editura Tehnica,

Marinica Dobrin Bucuresti, 1998

10. Dan Anghel Constantinescu Asigurari si reasigurari, Editura Tehnica, Bucuresti, 1998

Marinica Dobrin

11. Dan Anghel Constantinescu Practica asigurarilor, Editura Semne’ 94 SRL,

Marinica Dobrin Bucuresti, 1999

12. Dan Anghel Constantinescu Tratat de asigurari, Editura Semne’94 SRL,

Marinica Dobrin Bucuresti, 1999

Ana Maria Ungureanu

Daniela Gradisteanu

13. Dan Anghel Constantinescu Management in asigurari, Editura Semne’ 94 SRL,

Bucuresti, 2000

14. Dan Anghel Constantinescu Management financiar in asigurari, Editura Economica,

Bucuresti, 2005

15. Doina Fusaru Aplicatii economice in Visual Basic si Acces, Editura Zenovic Gherasim Fundatia Romania de Maine, Bucuresti , 2003

Maria Andronie

Adela Bara

Petrisor Stroe

16. Eric A. Wiening Insurance contract analysis, American Institut for

Donald S. Malecki Chartered Property Casualty Underwrites, Malvern,

James J. Markham Pennsylvania, 1992

17. George E. Rejda Principles of Risk Management and Insurance, Dryden Press, New York, 1997

18. Gheorghe Zaman Pregatirea firmelor romanesti pentru aderarea la Uniunea Europeana, Editura Economica, Bucuresti, 2004

19. Gheorghe Bistriceanu Asigurari si reasigurari in Romania, Editura Universitara, Bucuresti, 2006

20. Ion Galiceanu Asigurarile in activitatea agentilor economici, Editura

Tribuna Economica, Bucuresti, 2004

21. Ion Purcaru Matematica si asigurari, Editura economica, Bucuresti, 1994

22. Iulian Vacarel Asigurari si reasigurari, editia a II a, Editura Expert,

Florian Bercea Bucuresti, 1998

23. Lucian Popescu Calculatia on-line , Editura Fundatia Romania de Maine,

Bucuresti, 2006

24. Marinica Dobrin Asigurari si Reasigurari, Editura Fundatiei Romania de

Mihaela Galiceanu Maine, Bucuresti, 2003

25. Marinica Dobrin Asigurari si reasigurari, Editura Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2003

26. Marinica Dobrin Contabilitatea specifica domeniului asigurarilor. Editura

Bren, Bucuresti, 2005

27. Marinica Dobrin Asigurari. Notiuni de baza, . Editura Bren, Bucuresti, 2004

28. Robert Gibbon Insurance perspectives, American institute for CPU,

George Rejda, Malvern, Pensilvania, 1987

Michael Elliot

29. Titel Negru Asigurari, Teorie si Metodologie, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2006

30. Titel Negru Asigurari – Ghid Practic, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2006

31. Violeta Ciurel Asigurari si Reasigurari: abordari teoretice si practice

internationale, editura All Beck, Bucuresti, 2000

32. Victor Stoica Sistemul bursier international, Editura Fundatia Romania de Maine, Bucuresti, 2006

Dictionare

Dan Anghel Constantinescu Dictionar de asigurari, Editura Semne’94 SRL,Bucuresti,

Marinica Dobrin 1999

Legislatie:

Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, M.O. nr.303 din 29 decembrie 1995;

Legea nr.32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, M.O. nr.148 din 10 aprilie 2000;

Legea nr. 76 din 12 martie 2003 pentru modificarea și completarea Legii nr. 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, M.O. nr.193 din 26 martie 2003;

Legea nr. 172 din 14 mai 2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România;

Legea 403/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor;

Partea I, nr. 1187 din 29 decembrie 2005)

Standardul Internațional pentru Raportare Financiară 4 – Contracte de asigurare, introducere.

Colectia revistelor:

Finanțe, bănci, asigurări, colecția 2003 – 2006;

Tribuna Economica, colectia 2004 – 2006

Ziarul Financiar, 2003 – 2006

Xprimm, colecția 2003 – 2006;

Risk and Insurance, L.R.P. Publication Company, Horshan, 2003 – 2006

Alte surse documentare:

Allianz Tiriac Asigurări, Raportul anual 2003 – 2005;

Allianz Tiriac Asigurari, Norme metodologice si conditii de asigurare

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Raport annual privind activitatea desfășurată și evoluția pieței de asigurări, 2001 – 2004;

Economic trend report – perspective of EU enlargement, Allianz Group, noiembrie 2003;

Surse documentare Internet:

www.1asig.ro;

www.allianztiriac.ro

ww.allianzgroup.com

www.csa-isc.ro;

www.capital.ro

www.insse.ro;

www.unsar.ro;

www.xprimm.ro;

Lista tabelelor

Clasificarea asigurarilor ………………………………………………………….14

Forme de reasigurari ……………………………………………………………..15

Gradul de penetrare al asigurarilor ……………………………………………….20

Cota de piata a societatilor de asigurari in functie de primele brute subscrise din asigurari directe in anul 2004 ……………………………………………………23

Lista graficelor

Total prime subscrise in 2004 ……………………………………………..……..21

Structura primelor brute subscrise in 2004 ………………………………………22

Ponderea asigurarilor generale in volumul total al primelor brute subscrise aferente contractelor directe in 2004 …………………………………………….22

Ritmuri de crestere procentuala a primelor brute incasate………………….……42

Cota de piata a primelor zece societati din Romania ……………………….……42

Prime brute subscrie la 31.12.2004, pe forme de asigurare (asigurari generale) ..43

Lista Figurilor

Relatia dintre prima de asigurare si riscul asigurat ……………………………….28

Relatia dintre fransiza si valoarea pagubelor ……………………………………..29

Corelatia dintre valoarea fransizei si valoarea primei de asigurare ………………30

Lista anexelor

Anexa nr. 1 Structura societatii Allianz Tiriac Asigurari SA …………….…………..71

Anexa nr. 2 Organigrama administratiei centrale a Allianz Tiriac Asigurari SA …….72

Anexa nr.1

STRUCTURA SOCIETATII ALLIANZ TIRIAC ASIGURARI SA

Anexa nr. 2

ORGANIGRAMA ADMINISTRATIA CENTRALA A ALLIANZ TIRIAC ASIGURARI SA