ASIGURAREA BUNURILOR ÎN TRANSPORTURILE TERESTRE ȘI [603054]

ASIGURAREA BUNURILOR ÎN TRANSPORTURILE TERESTRE ȘI
AERIENE

1. ASIGURAREA BUNURILOR ÎN TRANSPORTUL TERESTRU

Obiectul asigurãrii:
Se asigurã facultativ m ărfurile obișnuite ce fac obiectul transportului pe c ăile
ferate, cu vehicule sau prin poșt ă. În condi ții speciale se asigur ă și m ărfurile
perisabile, periculoase, bunurile de valoare mare (bani i, documente le, hârtii le de
valoare, obiecte le prețioase, colecții le și obiectele de artă , tablouri le și animale vii).
Riscurile asigur ate:
Sunt acoperite urm ătoarele riscuri: incendiu, ploaie, t răsnet, grindinã,
explozie, inundații, furtunã, avalanșe, etc; accidente ale mijloacelor de transport –
ciocniri, loviri, derap ări, răsturn ări; acte de tâlh ărie, spargere, scurgere/risipire sau
furt al bunurilor asigurate, ca urmare a accidentului mijloac elor de transport;
accidente în timpul încãrcãrii/descãrcãrii bunurilor.
Excluderi : Nu se acordã desp ăgubiri pentru:
– pagube produse din cauza unor însușiri proprii bunurilor transportate;
– pagube produse ca urmare a relei conserv ări, de c ătre asigurat, a bu nurilor
transportate ca urmare a ambal ării și transportului bunurilor în stare
deteriorat ă;
– pagube produse bunurilor transportate de: insecte, ger, c ăldură atmosferică ,
etc;
– pagube produse bunurilor transportate ca urmare a pred ării spre expediere a
unor bunuri exclus e de la transport sub denumire falsã, inexact ă, incomplet ă.
Suma asigurat ă:
La asigurearea bunurilor pe timpul transportului terestru suma asigurată este
format ă din:
– valoarea bunurilor potrivit facturii;
– costul transportului și costul asigur ării dac ă acestea nu sunt incluse în
valoarea fa cturii;
– cheltuielile și taxele vamale;
– o supraasigurare de 1 0% din valoarea bunurilor, dacă nu s-a convenit altfel,
pentru acoperirea acelor cheltuieli ce nu pot fi prev ăzute la încheierea
asigur ării.
Prima de asigurare:
Se determinã prin înmulțirea sum ei asigurate cu cota de prim ă ce variazã în
funcție de felul transportului. Pentru protejarea bunurilor în timpul transportului

terestru se pot închei a asigură ri facultative de abonament (transportul pe calea
ferată, transportul cu vehicule, prin poștã sa u în transportul combinat).
Asigurarea se încheie fãr ă termen pentru sumele maxime stabilite de
asigur ător pe un vagon de cale feratã, un autovehicul, un colet.
Dacă la transport, valoarea bunurilor este mai mare decât cea prevãzutã în
asigurarea de abonam ent, pentru diferenț ă se poate încheia o asigurare
suplimentar ă.
Răspunderea societ ății de asigurare: începe și înceteazã în mod diferențiat
și specific. Ea începe după intrarea în vigoare a asigur ării astfel:
 la bunurile transportate pe calea ferat ă – din momentul primirii bunurilor
de către transportator, cu respectarea regulamentului de transport;
 la bunurile transportate cu vehicule – din momentul înc ărcării bunurilor în
vehicule.
Răspunderea societ ății de asigur are înceteaz ă, de asemenea, în mod difere nțiat:
 la bunurile transportate pe c ăile ferate – din momentul eliber ării bunurilor
către destinatar;
 la bunurile transportate cu vehicule – din momentul desc ărcării acestora din
vehicule la destinație.
Societatea de asigur ări are dreptul sã verifice si tuația realã a bunurilor
transportate și sã efectueze, pe aceastã bazã, regularizarea primelor de asigurare în
funcție de constatarile facute .
Constatarea, evaluarea și stabilirea despãgubirii:
Are loc, în mod specific, dar cu încadrarea în coordonatele mecan ismului
asigurãrii de bunuri.
Constatarea pagubei are loc în urma sesiz ării organelor de poliție și
înștiinț ării societ ății de asigur ări cu privire la producerea pagubei .
La op erațiunile de constatare participã: inspectorul de daune al societãții de
asigurare, c ărăușul, organele de poliție, asigurații sau reprezentanții lui, martorii
(dupã caz).
Cu acestã ocazie se întocmește un proces verbal de constatare a pagubei.
Evaluarea pagubei are loc în funcție de cantitatea bunurilor prejudiciate și de
prețurile de evaluare la data producerii evenimentului asigurat.
Desp ăgubirea este, în principiu, cel mult egalã cu paguba, cu condiția s ă nu
depășeasc ă suma asigurat ă. Plata desp ăgubirii se efectueaz ă în cadrul unui termen
precizat în contractul de asigurare, în principiu în termen de 30 de zile , în caz de
furt sau de dispariție a bunurilor, de la data înștiinț ării asupra cazului asigurat.
Dacș, ulterior, bunurile sunt recuperate, atunci sumele pl ătite ca desp ăgubiri se
restituie societ ății de asigur ări.

ASIGURAREA AUTOVEHICULELOR (auto CASCO)
Poate fi încheiat ă de persoanele fizice sau juridice cu domiciliu, sediu sau
reședința în România.
Obiectul asigurãrii:
Autovehiculele ce sunt înmatriculate conform dispozițiilor legale privind
circulația pe drumu rile publice , respectiv : autovehicule pentru transport de
persoane, autovehicule pentru transport de bunuri, autovehicule speciale pentru
gospod ărirea comunal ă, tramvaie sau alte mijloace de transport pe cale, remorci
auto trase de un vehic ul asigurat.
Riscurile asigurate:
Autovehiculele sunt asigurate pentru riscurile la care sunt supuse atât timp
cât circul ă, cât și în timpul staționării cum sunt : accidente (ciocniri, izbiri,
răsturnăr i, derap ări), incendiu, tr ăsnet, explozie, calamit ăți naturale, fu rt.
La asigurarea autovehiculului pentru pagubele de furt sunt cuprinse: furtul
autovehiculului, al unor componente sau piese; pagube produse ca urmare a
furtului, tentativei de furt al unor componente sau piese, sau al unor bunuri din
autovehicule; pagube produse înc ăperii în care se afla autovehiculul ca urmare a
furtului prin efracție sau a tentativei de furt.
Se mai acord ă desp ăgubiri și pentru:
– cheltuieli pentru transportul autovehiculelor la atelierul de reparații cel mai
apropiat sau la locul de ad ăpost cel mai apropiat;
– pagube produse autovehiculelor cu ocazia m ăsurilor luate în timpul
producerii riscului asigurat, pentru salvarea autovehiculului sau a
construcțiilor unde se afl ă acesta;
– cheltuielile fă cute cu ocazia limit ării pagubelor.
Mecanismul asi gurãrii:
Asigurarea se încheie la solicitarea posesorului autovehiculului în baza
declarației de asigurare .Perioada de asigurare este de 1 an sau 6 luni, iar pentru
dețină torii de autovehicule aflate temporar în România poate fi mai micã, dar
minim 1 lun ă. Asigurarea se consider ă încheiatã odatã cu emiterea de societatea de
asigurare a contractului de asigurare și încasarea primei de asigurare, fiind valabilã
pentru autovehiculul specificat în contract.

Suma asig uratã
Asigurarea se face la suma declarat ă de asigurat, dar care nu trebuie s ă
depășeasc ă valoarea autovehiculului la momentul încheierii contractului.

Valoarea la data asigur ării se determină în funcție de prețul de
comercializare se scade uzura .
Primele de asigurare
Sunt anuale, fiind stabilite, dup ă caz, în sumã fix ă pe tipuri și m ărci de
autoturisme sau sub forma unor cote tarifare, la 100 d e lei suma asiguratã.
În tariful de prime se cuprind primele de asigurare anuale, în sum ă absolut ă,
Acestea sunt diferențiat e pe 12 grupe tarifare, în funcție de capacitatea cilindric ă a
motorului: grupa minim ă – 750 cm3; grupa maximã 6000 cm3.
Pentru autoturismele fol osite ca taximetre sau în școlile de conducere auto,
primele de asigurare se majoreaz ă.
Pentru remorcile tractate d e autovehicule se pot încheia, de asemeni,
asigur ări cu prima de asigurare integral ă sau cu prima de asigurare redus ă cu 15%,
20%, 30%, faț ă de cea prev ăzută în tariful de prime . Despãgubirile se micșoreaz ă
corespunz ător reducerii primei de asigurare.
Rãspunderea asigur ătorului
Rãspunderea societ ății de asigur ări începe dup ă 24 de ore de la exp irarea
zilei în care s -a încheiat contractul și s -a achitat prima de asigurare și înceteazã la
ora 24 a ultimei zile din perioada de asigurare.
Despãgubirea
Nu poate dep ăși suma asigurat ă, cuantumul pagubei și nici valoarea
autovehiculului în momentul producerii riscului asigurat.
Dacă suma asigurat ă este mai mare decât valoarea autovehiculului în
momentul producerii riscului, desp ăgubirea va fi egal ă cu cuantumul pagubei.
Dacă suma asigurat ă este mai mic ă decât valoarea autovehiculului în
momentul producerii riscului, desp ăgubirea va fi calculat ă, reducându -se
cuantumul pagubei corespunzãtor raportului dintre suma asigurat ă și valoarea
autovehiculului la data producerii riscului asigurat.
Nu se acord ă desp ăgubiri pentru:
– pagube produse prin întrebuințare, funcționare, uzare, defecte de
fabricație;
– pagubele produse p ărților componente de rezervã (preluate, huse, etc);
– cheltuielile fãcute pentru transformarea sau îmbun ătățirea autovehiculului
în comparație cu starea dinaintea producerii evenimentului asigurat;
– cheltuielile f ăcute pentru repararea unor avarii necuprinse în asigurare;
– pagube indirecte – reducerea valorii autovehiculelor dupã r eparații;
– pagube produse în leg ătură cu utilizarea autovehiculului la concursuri sau
antrenamente;
– pagube provocate cu intenție de asigura t.

Nu se acord ă desp ăgubiri și dacă:
– autovehiculul nu avea certificat de înmatriculare valabil;
– asiguratul a condus autov ehiculul și a produs accident sub influența
băuturilor alcoolice;
– autovehiculul, în momentul producerii accidentului, era condus de o
persoan ă fără permis de conducere valabil.

ASIGURAREA AERONAVELOR

Obiectul asigurării sunt navele aeriene aparținând companiilor de transport
și asociațiilor sportive care se asigură pentru:
– pierderea și avarierea aeronavei;
– răspunderea față de pasagerii sau bagajele acestora și pentru mărfurile
transportate;
– răspunderea civilă față de terți.

Riscurile asigurate
În baza contractului de asigurare se acordă despăgubiri pentru: pierderea
fizică directă sau pierderea totală constructivă ori avarierea aeronavei în timpul
zborului, rulării la sol și al staționării la sol; dispariția aeronavei; avarii pricinuite
aeronavei de măsuril e de salvare; cheltuielile făcute pentru salvarea și conservarea
aeronavelor; cheltuielile de judecată și arbitraj făcute de asigurat cu ajutorul
asiguratorului în scopul formulării pretențiilor față de terți.
Pierderea fizică directă înseamnă distrugerea completă a aeronavei, fiind
imposibilă repunerea ei în stare de funcționare.
Pierderea totală constructivă reprezintă avarierea gravă a aeronavei, astfel
încât cheltuielile implicate: de operațiunile de salvare, de măsurile de limitare a
pagubelor, de tr ansport, de reparații și repunere în stare de folosire, depășesc 75%
din suma asigurată.
În baza asigurării aeronavelor pentru răspunderea legală față de terți,
asiguratorul acordă despăgubiri pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le
plătească cu titlu de despăgubiri și cheltuieli de judecată, pentru: vătămarea
corporală sau decesul pasagerilor, ca urmare a accidentării acestora la bordul navei
sau în cursul operațiilor de îmbarcare /debarcare; pierderea, avarierea sau
distrugerea bagajelor și a bunurilor aflate asupra pasagerilor; pierderea, avarierea
sau distrugerea mărfurilor transportate; vătămarea corporală sau decesul
persoanelor ori avarierea sau distrugerea bunurilor din afara aeronavelor, cu

condiția ca acestea să fi fost cauzate, în mo d direct, de aeronavă sau de obiectele
desprinse sau căzute din aceasta.

Excluderi
La asigurarea aeronavelor nu sunt acoperite:
– pierderea suferită ca urmare a folosirii pistelor sau a terenurilor de
aterizare neautorizate, cu excepția cazurilor de forță majoră;
– pierderi provocate de transportul de pasageri sau de mărfuri peste numărul
de locuri și capacitatea de transport a aeronavelor;
– pierderi provocate de acțiunea inteționată a asiguratului;
– pierderi suferite în perioada în care aeronava este folosită în scop ilegal
sau este utilizată în alt mod decât cel prevăzut în contractul de
aeronavigabilitate;
– pierderi suferite în legătură cu transferul de interese a asiguratului în
legătură cu aeronava, fără existența consimțământul scris al asiguratorului;
– pierderi provocate de război, piraterie aeriană, greve și alte pericole
asemănătoare;
– pierderi produse din cauza zgomotului, poluării.
Asiguratul nu are răspundere civilă legală dacă accidentul a fost produs:
– dintr -un caz de forță majoră;
– din culpa exclusivă a persoanei păgubite;
– din culpa exclusivă a unei terțe persoane.

Suma asigurată
Aeronavele se asigură la sumele declarate de asigurat și agreate de asigur ător
și care nu trebuie să depășească valoarea de înlocuire a aeronavei la data încheierii
asigură rii.
Răspunderile se asigură la sumele declarate de asigurat pentru pasageri,
pentru bagaje și pentru mărfuri, în limit ele prevăzut e de legislația din România, în
convențiile internaționale la care țara noastră este parte sau în acordurile încheiate
între a sigurat și partenerii săi externi.

Despăgubiri
În caz de pierdere fizică directă sau dispariție, asiguratul este despăgubit cu
suma asigurată.
În caz de pierdere totală constructivă, despăgubirile se acordă astfel:
 dacă aeronava poate fi reparată, desp ăgubirea este reprezentată de costurile
necesare, din care se scade valoarea reperelor care pot fi întrebuințate sau
valorificate;

 dacă aeronava nu poate fi reparată sau dacă reparația nu este justificată,
despăgubirea este reprezentată de suma asigurată, din care se scade valoarea
reperelor care se pot valorifica.

Perioada asigurată
Asigurarea aeronavelor se poate încheia pentru o perioadă determinată de
timp sau pentru o călătorie determinată.
Răspunderea asigurătorului
În asigurarea pentru pierdere a sau avarierea aeronavei, la asigurarea
încheiată pentru o perioadă de timp, răspunderea as igurătorului începe și înceteaz ă
la date preci zate în polița de asigurare.
La asigurările încheiate pentru o călătorie, răspunderea asigurătorului începe
în momentu l începerii operațiilor de îmbarcare a călătorilor sau de încărcare a
mărfurilor sau în momentul pornirii motoarelor, în cazul unei călătorii fără
pasageri sau mărfuri și încetează în momentul încheierii operțiilor de debarcare sau
descărcare a mărfurilor pe aeroportul de destinație sau în momentul opririi
motoarelor, în cazul călătoriilor fără pasageri sau mărfuri.
Răspunderea civilă a companiilor de navigație aeriană este reglementată, pe
plan internațional, prin:
– Convenția de la Varșovia (1929), complet ată cu Protocolul de la Haga
(1955) – aplicabilă transportului de persoane, bagaje sau mărfuri;
– Convenția de la Tokyo (1963) – se aplică infracțiunilor penale sau actelor
care pot compromite securitatea aeronavelor, a persoanelor sau bunurilor
aflate la ae ronave;
– Convenția de la Roma (1953) – aplicată în cazul daunelor provocate terților
în afara aeronavei.

Intrebari de control
1. Asigurarea bunurilor pe timpul transportului terestru: riscuri excluse, suma
asigurată.
2. Enumerați șapte situații (excluderi) în care nu se acordă despăgubiri în cazul
arigurării autovehiculelor – autocasco.
3. Riscurile care pot fi asigurate prin asigurarea autovehiculelor (autocasco)
4. Asigurarea bunurilor pe timpul transportului terestru: riscuri excluse, suma
asigurată.
5. Asigurarea a eronavelor: despăgubirile, răspunderea asigurătorului.
6. Suma asigurată în contractul de asigurare a mărfurilor pe timpul
transportului.

7. În ce stuații nu se acordă despăgubiri la asigurarea auto casco?
8. Ce înțelegem prin pierderea totală constructivă a une i aeronave?
9. Riscurile asigurate în baza asigurării aeronavelor pentru răspunderea legală
față de terți.
10. Asigurarea aeronavelor: riscurile asigurate, excluderi.

ASIGURAREA RISCURILOR FINANCIARE
ȘI POLITICE
Acest tip de asigurare face parte din sfera as igurărilor de bunuri, fiind
generată de cadrul relațiilor economice și financiare care se derulează între agenții
economici pe plan int ern și, cu deosebire, pe plan internațional, de abilitatea
debitorului de a face față sau nu obligațiilor sale la scadența convenită în raport cu
creanța creditorului.
Aceste riscuri pot fi structurate în:
– riscuri comerciale;
– riscuri generate de forța maj oră și provocate de calamități naturale;
– riscuri politice;
– riscuri valutare.

1. Riscurile comerciale se pot manifesta atât în tranzacțiile interne, cât și în
cele internaționale, și constau în deteriorarea sistemului financiar al cumpărătorului
astfel î ncât acesta ajunge în starea de imposibilitate de plată a sumei datorate la
scadență. Uneori, neonorarea obligațiilor de plată poate constitui rea credință din
partea cumpărătorului.
2. Riscurile generate de forța majoră și provocate de calamități natural e
sunt, în general, imprevizibile și se manifestă prin fenomene naturale sau cauzate
de o forța majoră care pun cumpărătorul în imposibilitate de plată față de furnizor
(cutremur, inundații).
3. Riscurile politice constau în evenimentele social -politice, independente
de voința și solvabilitatea cumpărătorului, care îl impiedică să -și onoreze
obligațiile de plată față de furnizor (război, greve).
Sunt situații când împotriva țării importatorului sunt instituite măsuri cu
caracter politic de către terțe țăr i, cum este cazul embargo -ului.
Riscurile politice pot constituite și de diverse măsuri luate de autoritățile
publice ale statului în care se află partenerul, concretizate în efecte ca:
– restrângerea importurilor,
– limitarea transferului valutar,

– sechestrarea sau rechiziționarea unor bunuri aparținând agentului
economic asigurat, s.a.
Tot în această categorie se încadrează și cazul neonorării plăților la termen
de către importatorii publici.
4. Riscurile valutare se manifestă în cazul unor tranzacții comerciale
internaționale. Pentru aceasta, în contract se prevede posibilitatea plății în altă
valută decât cea luată în vedere la încheierea contractului, deoarece se poate
modifica ra portul de schimb pe parcursul perioadei dintre momentul încheierii
contractului și momentul plății.
Acest tip de riscuri are mai multe form: riscul de schimb valutar; riscul creșterii
costurilor de fabricație al mărfurilor contractate datorită inflației; r iscul fluctuației
ratei dobânzii (dobânda are tendință de majorare, iar acest lucru este în
dezavantajul importatorului, creditorului).
În practică s -au instituit două forme de asigurare specifice riscurilor de
import -export:
– asigurarea ri scurilor financiare;
– asigurarea riscurilor politice.

Asigurarea riscurilor financiare

Asigurarea riscurilor financiare este o forma de asigurare complexă, putând
avea un câmp de manifestare și pe plan intern, dar, în deosebi, pe plan
internațional.
În sistemul asigurărilor pentru riscurile financiare se disting:
a) asigurarea creditelor, respectiv:
a.1. asigurarea creditelor interne;
a.2. asigurarea creditelor de export;
a.3. asigurarea ratelor la credite;
a.4. asigurarea creditelor pentru investiții;
b). asigurarea de garanții (de cauțiune);
c). asigurarea de fidelitate .

a) asigurarea creditelor. În cadrul acestor asi gurări, un loc deosebit îl
ocupă asigurarea creditelor care au drept scop protejarea comercianților și
producătorilor împotriva daunelor financiare generate de insolvabilitatea
cumpărătorilor.
Primele încercări de asigurare a creditelor s -au facut în Fran ța, în 1850, dar
prima societate de asigurări specializată, care a procedat la preluarea riscurilor
respective, a fost American Credit Indemnity Company – 1893.

Asigurarea de credite este specifică economiei de piață care presupune
existența unui sistem d e credite dezvoltat.

a.1. Asigurarea credite lor interne
Aceasta se impune în condițiile unei pi ețe concuren țiale, constituind un
instrument care facilitează protecția vânzătorului față de riscul de insolvabilitate al
debitorului, dar și protecția băncii care a acordat creditul.
Asigurarea de credite se referă la riscurile potențiale în toate etapel e
procesului de producție și de distribuție.
Polița emisă variază în funcție de legislația și de uzanțele din fiecare țară,
putându -se utiliza într -o tranzacție individuală sau într -un flux de afaceri continuu.
O alternativă este polița specială, care as igură un număr de tranzacții, cu
unul sau mai mulți cumpărători, stabilite pe o perioadă de 12 luni.
O alta alternativă este polița generală pe cifra de afaceri, pe credit, prin care
se asigură toate afacerile realizate pe o perioadă de timp (de regulă 12 luni). Pentru
emiterea unei astfel de polițe, societatea de asigurări face investigații în privința
agentului economic cu privire la:
– volumul afacerilor în anul anterior;
– volumul creditelor anterioare;
– structura ș i bonitatea cumpărătorilor;
– volumul creditelor furnizor;
– volumul tranzacțiilor estimate pe perioada de asigurare.
Polița de asigurare de credite interne nu acoperă integral paguba prin
intermediul despăgubirilor. Asigura tul suportă până la 20 – 25 % din pierdere,
practicându -se sistemul despăgubirilor limitate prin franchisă.
Suma asigurată o poate constitui, după caz:
– cifra de afaceri a asiguratului în perioada de referință;
– volumul tra nzacțiilor cu partenerii nominalizați.
a.2. Asigurarea credite lor externe
Contractul de export are ca obiect: livrarea de mărfuri, executarea de lucrări
sau prestarea de servicii, cesiunea de licențe și brevete de invenții în favoarea unor
cumpărători sau beneficiari străini.
Întrucât, cel mai adesea, părțile contractante convin, prin contract, asupra
unui decalaj între momentul livrării și momentul plății, furnizorul acordă
cumpărătorului extern un credit comercial și, deci, furnizorul își asumă atât riscul
exportatorului pe credit, cât și efectele de trezorerie ale operațiilor de export cu
plata la termen.
Acest fapt implică blocarea resurselor financiare ale furniz orului o perioadă
de timp, iar deblocarea impune apelul la credite bancare.

Asigurarea creditelor bancare se corelează cu mecanismul formelor pe care le
îmbracă creditele la export:
– credit – furnizor;
– credit – cumpărător;
– credit – ajutoare din resurse publice.
Asigurarea creditelor de export acoperă o multitudine de riscuri care, privite
prin prisma momentului în care se pot produce, sunt grupate în:
– riscuri premergătoare semnării contractului;
– riscuri ulterioare semnării contractului.
Concurența tot mai puternică pe plan internațional determină age nții
economici să lanseze oferte ferme, valabile o anumită perioadă de timp.
Modificarea condițiilor economice, în perioada de valabilitate a ofertei (preț,
dobândă, curs valutar), poate genera, pentru exportatori, în cazul încheierii unor
contrac te comerciale, o serie de pierderi care nu pot fi recuperate de la importatori.
În perioada premergătoare semnării contractului, ofertantul este obligat să
depună o cauțiune în favoarea cumpărătorului, care să -i garanteze acestuia că
ofertantul va încheia contractul, în condițiile prevăzute în ofertă.
În faza ulterioară încheierii contractului, pot interveni o serie de riscuri:
– specifice intervalului dintre momentul semnării contractului și livrarea
bunurilor;
– speci fice intervalului dintre momentul livrării bunurilor și încasării
contravalorii acestora.
Contractul de asigurare pentru credite la export intră în vigoare, în cazul
aigurării creanțelor rezultate din vânzări de bunuri, la data la care s -a efectuat
prima livrare de bunuri și drepturile asupra acestora au trecut asupra
cumpărătorului extern, iar în cazul asigurării creanțelor rezultate din prestări de
servicii, la data la care a început prestarea.
Răspunderea asigurătorului încetează la data ultimei scaden țe a creditului
acordat, dacă acesta a fost complet rambursat, în condițiile nerambursării creditului
ca urmare a producerii unor riscuri excluse de asigurare, o dată cu plata
despăgubirilor de către asigurător și în cazul denunțării sau rezilierii contrac tului
de asigurare.
Cele mai uzuale excluderi ale unui astfel de tip de poliță se referă la:
– reclamații pentru livrări de bunuri sau prestări de srevicii
necorespunzătoare;
– penalități sau orice alte pierderi în le gatură cu nerespectarea
obligațiilor contractuale;
– amenzi de orice fel;
– pierderi din diferențe de curs valutar;
– pierderi rezultate ca urmare a producerii unor riscuri politice;

– pierderi provocate de război civil, revoluție;
– pierderi provocate de calamități naturale.
Suma asigurată la un asemenea tip de poliță nu poate depăși valoarea din
factura externă. În general, suma asigurată se exprimă în valuta î n care s -a încheiat
contractul comercial.
Franchisa se situează, în practică, între 10 – 50 %, procent stabilit în funcție
de: bonitatea și solvabilitatea cumăarătorului; ramura economică; țara în care se
face exportul; perioada de creditare.
Prima de as igurare se stabilește pe baza cotației de primă determinată de
asigurator în functie de criteriile enumerate.
În general, prima se achită anticipat și integral, pe întreaga perioadă de
valabilitate a contractului. La asigurările încheiate pe perioade mai mari de 1 an,
prima poate fi achitată și în rate anuale.
Plata despăgubirilor se face în baza unor documente care să ateste
insolvabilitatea debitorului sau neîndeplinirea obligațiilor contractuale din cauze
comerciale.
Situațiile cele mai frecvente se r eferă la:
– depășirea perioadei de așteptare prin neplata prelungită;
– inițierea procedurii de faliment.
Constatarea și evaluarea daunelor se efectuează de asigurător sau de experți
desemnați de acesta. Pentru stabilirea despăgubirilor, din valoarea daunei se scad:
– plățile efectuate de debitori până la producerea riscului asigurat;
– sumele obținute din valorificarea garanțiilor;
– eventualele prime de asigurare datorate d e asigurat până la sfârșitul
perioadei de asigurare;
– franchisa stabilită prin contractul de asigurare.

a.4. Asigurarea creditelor de investiții
Aceasta servește deținătorului ei la asigurarea contului său de debitor pe
termen mediu și lung.
Polița cea mai uzuală este polița generală pe cifra de afaceri (tranzacțiile
individuale se utilizează mai rar).
Acest tip de asigurare se folosește atât la asigurarea exporturilor de bunuri,
cât și a celor de capital, sub formă de împrumuturi sau investiții de capital. În
această direcție a cunoscut o dezvoltare importantă asigurarea tranzacțiilor de
leasing. În multe state, această formă de garantare cade în sarcina unor organisme
guvernamentale.

b. Asigurarea de garanții (de cauțiune)
Aceasta este o altă formă de asigurare prin care asigurătorul garantează că
debitorul își va îndeplini obligațiile contractuale pe care le are față de creditor.
Cauțiunea reprezintă un serviciu similar celui oferit de bănci. Cele mai
utilizate forme se referă la: garanții pentru licitații; garanții de restituire a
avansului; garanții pentru asigurarea serviciului de întreținere; garanții pentru
vamă; garanții pentru îndeplinirea diverselor obligații față de organismele oficiale.
Garanția de participar e la licitații – se garantează faptul că, în cazul în
care câștigă licitația, debitorul va semna contractul și va furniza garanția, respectiv
cauțiunea de bună execuție a contractului. Dacă debitorul nu va semna contractul
sau dacă nu va aduce cauțiunea, c âștigătorul licitației va fi următorul ofertant, iar
asigurătorul va plăti diferența dintre valoarea licitată de debitorul asigurat și al
doilea ofertant.
Garanțiile de restituire a avansului – este practicata în situația în care
creditorul pre finanțează debitorul prin plata unui avans. Astfel, se garantează
rambursarea sumei plătite cu anticipație, printr -o cauțiune a cărei valoare descrește
proporțional cu valoarea lucrărilor executate.
Garanția de bună executare a contractului presupune emit erea unei polițe
de cauțiune prin care să fie garantată îndeplinirea, la termen, a contractului.

Riscul valutar
Acesta apare ca urmare a faptului că, în relațiile dintre asigurat și asigurător,
se utilizează 2 monede: moneda națională a exprtatorului și o altă monedă în care a
fost încheiat contractul comercial extern.
Cursul de schimb poate fluctua de la o zi la alta, astfel, în schimbul valutar
pot apărea influențe financiare care avantajează sau dezavantajează pe asigurat.
Pentru a se proteja de ev entualele consecințe nefavorabile, asiguratul poate
solicita asigurătorului inserarea în contractul de asigurare a unor clauze de schimb
valutar, în baza cărora societatea de asigurări preia riscul asupra sa.
Riscul valutar poate fi acoperit prin asigurar e numai în condițiile în care
perioada asigurabilă solicitată este de cel puțin 2 ani.
Riscurile valutare, decurgând din tranzacțiile pe termen scurt, pot fi protejate
de băncile comerciale prin contracte de schimb la termen.

c. Asigurarea de fidelitat e
Aceasta este o formă de asigurare prin care se oferă protecție unei societăți
împotriva unor prejudicii datorate unor acte de necinste ale personalului său.
Scopul asigurării este de a proteja asiguratul împotriva unor daune care ar
rezulta din încrederea acordată diferitelor persoane care administrează o parte din
activitatea sa.

Polița de asigurare protejează societatea împotriva daunelor provocate de
acte frauduloase sau de necinste ale personalului, indiferent dacă acesta acționează
singur sau împreuna cu alte persoane. Societatea de asigurare plătește numai dauna
propriu -zisă, nu și costurile suportate de asigurat pentru stabilirea pierderilor
înregistrate.
Garanțiile de fidelitate se emit pentru fiecare persoana în parte, pentru
anumite p osturi sau general, pentru toți angajații unei societăți.

II. Asigurarea riscurilor politice
Aceasta desemnează acoperirea de care dispune o societate comercială dintr –
o țară pentru a -și susține activitatea de export, concretizată în contracte de livrar e și
pentru susținerea propriilor investiții în străinătate.
Riscurile politice cuprind o gamă variată de evenimente:
– naționalizarea investițiilor legată de expansiunea capitalului în țările
în curs de dezvoltare;
– dificultăți în transferul banilor din țara cumpărătorului;
– orice acțiune a unor guverne străine care duce la dificultăți în
respectarea obligațiilor contractuale;
– război, război civil, revoluție, care impiedică realizarea o bligațiilor
contractuale;
– riscurile privind cumpărătorii publici;
– retragerea sau n eînnoirea licențelor de export sau impunerea unor
restricții la export;
– pierderi rezultate din imposibilitatea de a institui procese legale în
țara cumpărătorului, ca urmare a lipsei sau a proastei funcționări a sistemului legal
și juridic din țara respectivă.

Intrebari de control
1. Cum pot fi structurate riscurile financiare și politice ?
2. Enumerați cinci evenimente c are pot fi incluse în categoria riscurilor
politice.
3. Enumerați cele mai uzuale excluderi în cazul asigurarii creditelor de export,
suma asigurată, mărimea franșizei și factorii care o influnțează.
4. Asigurarea de garanții (cauțiune).
5. Asigurarea credite lor interne