Asigurarea Bunurilor
Asigurarea de bunuri este o asigurare cu caracter facultativ, inclusă în portofoliul tuturor societăților de asigurări, care își desfășoară activitatea în cadrul ramurii de non-life. Asigurarea se poate încheia de persoane fizice și juridice, direct cu societate de asigurări care practică asigurări non-life. Obiectul și riscurile asigurate sunt în general aceleași la toate societățile de asigurări, diferit fiind doar mecanismul de încheiere al asigurării.
Această formă de asigurare poate avea ca obiect, în principiu, orice fel de bunuri: mobile, imobile, corporale, incorporale, indiferent de destinația lor civilă, comercială, administrativă sau de altă natură. Inclusiv bunurile proprietate publică ale statului sau ale unităților administrative centrale sau locale pot fi asigurate, deoarece, asigurarea reprezintă un act de administrare a bunului și nu de dispoziție a acestuia.
Obiectul asigurării poate fi constituit din:
– clădiri și alte construcții (inclusiv instalațiile fixe aferente) care servesc pentru: locuințe, birouri, construcții, instalații industriale, magazine, depozite de mărfuri, ateliere, teatre, cinematografe, cluburi, muzee, expoziții, dependențe, etc.;
– construcții în curs de execuție, împrejurimile, etc.,mașinile, utilajele, instalațiile, motoarele, uneltele, inventarul gospodăresc și alte mijloace fixe;
– mărfurile, materii prime și auxiliare, materiale, semifabricatele, produse finite și alte mijloace circulante materiale.
Asigurarea de bunuri face parte din categoria asigurărilor generale și prezintă anumite particularități pe care le vom înfățișa în cele ce urmează.
Asigurarea de bunuri este o asigurare facultativă, dar există situații în care normele legale impun proprietarilor sau deținătorilor obligația de a încheia un contract de asigurare. Astfel de asigurări se înfățișează mai degrabă ca asigurări de răspundere civilă, deoarece au drept scop protecția terților împotriva riscurilor produse de exploatarea unor bunuri periculoase. Sunt avute în vedere, în principal, bunurile a căror deținere și întrebuințare prezintă un grad ridicat de pericol social. Asigurarea unor astfel de bunuri este obligatorie, fie că sunt în stare statică (bunurile nucleare), fie în stare de funcționare, de exploatare. Un astfel de caz este cel al deținătorilor de vehicule. Asigurarea obligatorie a deținătorilor de vehicule este însă calificată de legiuitor ca o asigurare de răspundere civilă și nu ca o asigurare de bunuri.
Potrivit regulamentului asigurărilor de bunuri, nu se asigură următoarele: banii, hârtiile de valoare, documentele, registrele, titlurile de valoare, actele, manuscrisele, pietrele scumpe, obiectele din material prețios, mărcile poștale și altele cu excepția obiectelor de muzeu sau expoziție bunuri din gospodăriile persoanelor fizice, animale, culturi agricole, autovehicule și alte vehicule cu tracțiune mecanică, navele și alte bunuri care comportă asigurare în baza altor condiții speciale de asigurare salarii, alte construcții speciale.
Asigurarea de bunuri are ca obiect protecția proprie a asiguratului împotriva riscurilor ce planează asupra bunului, precum incendiul, inundația, furtul etc. și a cărei pieire totală sau parțială ar crea consecințe negative în patrimoniul asiguratului. în schimb, asigurarea obligatorie a deținătorilor de bunuri periculoase poartă asupra pagubelor produse de bunuri în formă statică sau dinamică terțelor persoane. Deci, prin asigurările obligatorii nu se indemnizează pagubele suferite de către proprietarul sau detentorul bunului asigurat, ci exclusiv prejudiciile materiale și morale suferite de către terțele persoane. Pentru ca și asiguratul să fie despăgubit este necesar să încheie o asigurare facultativă asupra bunului în cauză.
Asigurarea de bunuri se încheie pentru două tipuri de poliță: standard (incendiu, explozie, căderi de corpuri) și extinsă (celelalte riscuri asigurabile – la fiecare risc corespunzându-i cota de primă).
Pentru bunuri, în funcție de riscurile acoperite, ca tipuri de polițe societățile de asigurari pot să ofere:
– polița de asigurare împotriva incendiului;
– polița FLEXA, adică Fire Lightening Explosion and Aircraft, care include următoarele riscuri: incendiu, trăsnet, explozie, căderea aparatelor de zbor, părți ale acestora și obiectele transportate de acestea;
– polița de asigurare STANDARD, care în general, acoperă riscurile de incendiu, trăsnet, expozie și căderi de corpuri;
– polița de asigurare extinsă, care pe lângă riscurile prevăzute în polița standard, acoperă și câteva riscuri suplimentare;
– polița de asigurare All Risks, adică “toate riscurile “, în care nu sunt numite riscurile acoperite, ci doar excluderile
Asigurarea clădirilor și construcțiilor se încheie la solicitarea persoanei fizice și juridice, pe baza declarației de asigurare, respectiv a contractului de asigurare. Durata asigurării este de un an, dar la cerere asigurarea poate fi încheiată și pe perioade mai reduse de timp (cel puțin 3 luni), sau mai mari de timp (cel mult 5 ani).
Potrivit dispozițiilor art. 2214 C. civ., în cazul asigurării de bunuri, asigurătorul se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească o despăgubire asiguratului, beneficiarului asigurării sau altor persoane îndreptățite.
Asigurarea de bunuri prezintă anumite particularități în raport cu celelalte forme de asigurare, care privesc existența unui interes în asigurare, riscurile asigurate și obligațiile părților contractante.
În cadrul asigurărilor facultative de bunuri, obiectul asigurării este reprezentat de următoarele categorii de bunuri:
a. bunurile aparținând persoanelor fizice și/sau juridice cu domiciliul, sediul sau reședința în România;
b. bunurile primite în folosință sau păstrare, pentru reparare, prelucrare, curățare, vopsire, vânzare, ori pentru a fi expuse în cadrul muzeelor sau expozițiilor;
c. bunurile care fac obiectul unor contracte de concesionare, închiriere sau locație de gestiune.
Nu se asigură bunurile care, din cauza degradării, nu mai pot fi folosite potrivit destinației
În cadrul asigurării de bunuri, societatea de asigurări se obligă ca la producerea riscului asigurat să plătească asiguratorului (beneficiarului) o despăgubire. Nu este obligatoriu ca asigurătorul să plătească întreaga sumă pentru refacerea situației financiare a asiguratului care a suferit o daună, deoarece în contract pot exista prevederi care limitează suma asigurată.
Asigurarea se consideră încheiată prin plata primei de asigurare și emiterea de către asigurător a poliței de asigurare, fiind valabilă numai pentru bunurile și riscurile specificate în poliță la adresele menționate în aceasta.
1.2. Interesul în asigurare
O particularitate cu importanță deosebită în asigurările de bunuri este aceea potrivit căreia asiguratul trebuie să justifice un interes în contractarea asigurării. în acest sens, art. 2215 C. civ. dispune „Asiguratul trebuie să aibă un interes cu privire la bunul asigurat”. Interes în asigurarea bunului are proprietarul, posesorul acestuia, locatarul – utilizator din contractul de leasing, chiriașul, comodatarul, antreprenorul etc.
Într-un contract de asigurare de bunuri, asiguratul trebuie să aibă un interes patrimonial cu privire la bunul asigurat. O persoană are un interes patrimonial dacă producerea unui eveniment asigurabil poate cauza o pierdere (prejudiciu) persoanei respective. În cazul în care în contractul de asigurare este menționat un beneficiar, altul decât persoana asigurată, beneficiarul este cel care trebuie să aibă un interes patrimonial față de bunul asigurat.
O regulă generală în asigurarea de bunuri este aceea ca interesul patrimonial să existe atât în momentul încheierii asigurării, cât și în momentul producerii riscului asigurat.
La asigurarea bunurilor, asigurătorul are obligația ca în cazul producerii riscului asigurat să plătească asiguratului sau beneficiarului desemnat o despăgubire, numai cu condiția ca asiguratul să aibă un interes patrimonial cu privire la bunul asigurat. Astfel, în cazul asigurării de bunuri, interesul asigurării este reprezentat de dauna efectivă, evaluabilă în bani, pe care o poate suferi asiguratul în cazul pierderii sau degradării bunului. La asigurările de bunuri, interesul asigurabil este reprezentat de valoarea pecuniară a bunului, expusă pierderii, ca urmare a producerii evenimentului asigurat.
În cazul asigurării unui bun, interesul asigurabil, presupune îndeplinirea următoarelor condiții:
– bunul menționat în asigurare să constituie obiectul asigurării;
– asiguratul să aibă un interes patrimonial cu privire la bunul asigurat, în sensul că, asiguratul, fiind într-o relație directă, recunoscută legal, cu obiectul asigurării, poate să aibă de suferit în urma distrugerii obiectului asigurat;
– în situația pierderii sau degradării bunului, asiguratul să sufere o daună, ce poate fi evaluată în bani.
Regula generală în asigurările de bunuri este ca interesul asigurabil să existe atât în momentul încheierii asigurării, cât și în momentul producerii riscului asigurat. Interesul asigurabil decurge din statutul de proprietar al persoanei care dorește să se asigure. Însă, în afara proprietarului bunului, există și alte persoane care pot avea un interes asigurabil, în situații cum ar fi:
a. Proprietate în comun. De exemplu, o persoană care deține în comun cu una sau mai multe persoane un imobil, are dreptul legal de a asigura imobilul respectiv la întreaga valoare. În caz de distrugere totală a imobilului asigurat, persoana respectivă va beneficia de despăgubire, doar în limita dreptului său de proprietate. Dacă încasează valoarea totală a despăgubirii, va acționa ca agent al celorlalți proprietari, fiind obligată să le ofere acestora, partea ce li se cuvine din despăgubire.
b. Proprietate ipotecată. În cazul unui contract de ipotecă, au un interes asigurabil atât debitorul ipotecar, în calitate de proprietar, cât și societatea ipotecară, în calitate de creditor. De obicei, în asemenea cazuri, se încheie o asigurare în numele ambelor părți.
c. Proprietate închiriată. Chiriașul nu este obligat să încheie un contract de asigurare al proprietății închiriate. În cazul în care încheie o astfel de asigurare, el o face în numele și în folosul proprietarului, neputând pretinde încasarea despăgubirilor în urma producerii unui risc asigurat. El poate doar să pretindă proprietarului restituirea primelor de asigurare.
d. Proprietate aflată în custodie. Custodele are un interes asigurabil în ceea ce privește proprietatea sau bunul pe care îl deține în custodie, deoarece este responsabil din punct de vedere legal, pentru orice daună produsă bunului respectiv.
e. Asiguratul face parte din familia proprietarului. Persoanele din familia proprietarului pot utiliza obiectul asigurării, ceea ce determină un interes asigurabil al acestora față de bunul respectiv.
Cu privire la riscurile asigurate, societățile de asigurare acordă despăgubiri în caz de pierdere sau avariere a bunurilor asigurate, produse de: incendiu, trăsnet, explozie, ploaie torențială, grindină, inundație, furtună, uragan, cutremur de pământ, prăbușire sau alunecare de teren, greutate a stratului de zăpadă sau gheață, avalanșe de zăpadă, căderea pe clădiri sau construcții a unor corpuri, lovire a clădirii de către un autovehicul.
La asigurările de bunuri există o clasificare a riscurilor în:
– riscuri civile – asociate clădirilor care folosesc ca locuințe și birouri și a bunurilor din acestea;
– riscuri comerciale și industriale – asociate clădirilor ce sunt folosite ca unități de producție și comercializare, precum și bunurile aflate în acestea.
Există situații, prevăzute în contractul de asigurare ca excluderi, în care asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru pagubele produse bunurilor asigurate. În general, nu se acordă despăgubiri pentru pagube provocate de: război, invazie, insurecție, revoluție și altele asemănătoare. Alte excluderi se referă la: uzura fizică, pagube rezultate în urma actelor intenționate ale asiguratului, în urma radiațiilor nucleare, sau din cauza unui viciu intern (de exemplu: oxidarea metalelor, putrezirea lemnului, deteriorarea cauciucului). Alte excluderi se referă la: confiscare, expropriere, naționalizare, rechiziționare, distrugere sau avariere din ordinul unei autorități de drept sau de fapt.
Lipsa interesului în asigurare atrage refuzul asigurătorului de a încheia asigurarea, iar pierderea interesului pe durata contractului de asigurare determină încetare acestuia. Mai exact, când pieirea totală sau parțială a bunului nu produce niciun fel de prejudiciu în patrimoniul unei persoane, aceasta nu are nici interes în asigurare și astfel nu poate încheia, în nume propriu, o asigurare cu privire la acel bun. De aceea, în polițele de asigurare ce poartă asupra unui bun, de regulă, se menționează că înstrăinarea lui atrage și încetarea contractului de asigurare, tocmai datorită lipsei interesului asigurat.
1.3. Riscurile asigurate
Ca în orice formă de asigurare, riscul asigurat în asigurarea de bunuri reprezintă un eveniment viitor, posibil dar incert, la care pot fi supuse bunurile pe durata asigurării, eveniment ce nu se produce din voința asiguratului sau beneficiarului asigurării.
Riscurile specifice asigurării de bunuri sunt supuse acelorași reguli generale pe care le-am prezentat cu prilejul abordării contractului de asigurare cadru, motiv pentru care facem trimitere la acestea. în concret, bunurile pot fi asigurate pentru riscuri precum: distrugere (pieire) totală sau parțială, furt, incendiu, inundații, cutremur, alunecări de teren, vânt puternic și orice alte evenimente ce ar putea produce consecințe păgubitoare asupra bunului și implicit a deținătorului acestuia.
Desigur că nu toate riscurile ce planează asupra bunurilor vor fi acoperite de asigurător, ci doar cele cuprinse în contractul de asigurare. Așa cum s-a subliniat în doctrina de specialitate, pentru plata despăgubirilor este necesar ca riscurile asigurabile să devină riscuri asigurate prin contractarea lor cu o societate de asigurare.
1.4. Încheierea contractului de asigurare de bunuri
Normele din materia asigurărilor nu conțin reguli speciale privind încheierea contractului de asigurare de bunuri. Aceasta înseamnă că încheierea unui astfel de contract va fi guvernată de regulile generale ale încheierii contractului de asigurare cuprinse în art. 2203 alin. (1) C. civ. Potrivit textului de lege citat, persoana care încheie o asigurare este obligată să răspundă în scris la întrebările formulate de asigurător și, de asemenea, să declare, la data încheierii contractului, orice informații sau împrejurări pe care le cunoaște și care sunt esențiale pentru evaluarea riscului.
Înalta Curte de Casație a statuat că, în situația asigurărilor de bunuri, asiguratul este dator să nu declare o valoare mai mare decât cea reală, și chiar dacă o face, asigurarea este valabilă până la concurența valorii reale a bunurilor.
Întrebările la care trebuie să răspundă viitorul asigurat, pot fi furnizate și intermediarului care mijlocește perfectarea asigurării.
Ascunderea unor vicii ale bunului care ar putea grăbi, determina sau amplifica consecințele survenirii evenimentului asigurat poate fi sancționată inclusiv cu nulitatea mai ales când sunt întrunite condițiile dolului prin reticență sau o cauză imorală în condițiile art. 2204 C. civ.
1.5. Efectele contractului de asigurare de bunuri
Asigurările asupra bunurilor creează anumite obligații speciale în sarcina părților, mai ales în cea a asiguratului.
1.5.1. Obligațiile asiguratului
Obligația esențială a asiguratului în temeiul unui contract de asigurare de bunuri este aceeași specifică oricărei forme de asigurare, adică plata primelor de asigurare. Plata primelor de asigurare aferente contractului de asigurare de bunuri nu este supusă vreunei reglementări speciale, de unde consecința că toate aspectele privind executarea acestei obligații privind: modalitatea de plată, locul plății, debitorul obligației de plată, data plății, proba plății, sancțiunea neplății primelor de asigurare se vor regulariza după principiile plății primelor de asigurare prezentate în secțiunile aferente contractului de asigurare cadru. Merită reținut însă că, pentru stabilirea cuantumului primei de asigurare în asigurările de bunuri, un criteriu esențial îl constituie gradul de uzură al acestuia din momentul perfectării contractului.
În baza contractului de asigurare, asiguratul trebuie să îndeplinească o serie de obligații specificate în condițiile de asigurare, neîndeplinirea acestora putând conduce la rezilierea contractului sau la refuzul asigurătorului de a plati despagubirile.
De remarcat că există obligații corespunzatoare perioadei anterioare producerii unei daune și obligații referitoare la procedura ce trebuie urmată de asigurat la producerea unei daune.
Una dintre obligațiile asiguratului este aceea de a întreține și de a folosi bunurile asigurate în bune condiții și în conformitate cu dispozițiile legale, în scopul prevenirii producerii evenimentelor asigurate. Dacă prin nerespectarea de către asigurat a acestor obligații s-ar putea produce pagube, asigurătorul are dreptul să denunțe asigurarea, fără restituirea primei achitate. Asigurătorul este obligat să ia, pe cheltuiala sa, toate măsurile și să se conformeze tuturor recomandărilor făcute de asigurător pentru prevenirea producerii pagubelor, în conformitate cu prevederile legale și/sau recomandările producătorului.
De asemenea, asiguratului îi revine obligația de a-i comunica asigurătorului, în scris, orice modificare față de situația existentă la încheierea asigurării, modificare ce poate agrava riscul asigurat. De exemplu, o agravare a riscului poate avea loc atunci când:
– mijloacele de siguranță care existau la momentul când s-a făcut oferta (sau au fost ulterior stipulate in poliță) sunt înlaturate sau reduse ca număr, capacitate sau dimensiune;
– ca urmare a pierderii unei chei de la intrarea clădirii în care se află bunurile asigurate sau de la un seif în care se află un tezaur, încuietoarea nu este înlocuită cu una de aceeași calitate;
– în clădirea asigurată sau în care se află bunurile asigurate ori într-o clădire învecinată se desfașoară lucrări de construcție, se montează schele, instalații sau alte obiecte;
– încăperile direct învecinate cu cele în care se află bunurile asigurate sau situate deasupra sau dedesuptul acestora devin permanent sau temporar neocupate;
– activitatea este temporar sau permanent intreruptă;
– clădirea – care de altfel este ocupată permanent – este nelocuită și nesupravegheată mai mult de 30 zile.
Asiguratul are obligația de a permite reprezentantului asigurătorului să efectueze inspecția de risc ori de cate ori consideră că este necesar și să pună la dispoziția acestuia toate informațiile necesare pentru evaluarea riscului.
În cazul producerii unui risc asigurat, asiguratul este obligat:
– să ia, pe seama asigurătorului și în limita sumei asigurate, măsuri pentru limitarea pagubelor, prin protejarea, salvarea, transportarea, depozitarea și pastrarea resturilor valorificabile în conditii corespunzatoare specificului fiecaruia.
– să înștiințeze imediat, în caz de incendiu, explozie, furt, după caz, organele de poliție, unitățile de pompieri sau alte organe de cercetare, cerând întocmirea de acte cu privire la cauzele și împrejurarile producerii evenimentului asigurat și la pagubele provocate. Unele pagube pot fi rezultatul săvârșirii unei infracțiuni (de exemplu, furtul). Dacă a fost comisă o infracțiune, poliția are posibilitatea de a-l aresta pe infractor, iar bunurile furate ar putea fi recuperate. De asemenea, această clauză de notificare poate ajuta la prevenirea revendicărilor frauduloase. Un asigurător care întocmește o cerere de despăgubire frauduloasă poate fi solicitat să completeze și o declarație la poliție. Multe persoane care au intenția de a întocmi cereri de despăgubire frauduloase ezită să completeze această declarație.
– să înștiințeze imediat asigurătorul, personal sau printr-o persoană imputernicită, despre producerea pagubei. În înștiințare trebuie precizate: seria, numărul și data emiterii poliței de asigurare; felul bunurilor avariate sau distruse; locul, data, ora, cauzele și împrejurările producerii evenimentului asigurat; locul unde se află resturile avariate sau distruse; mărimea probabilă a pagubei. Întârzierea poate fi daunătoare asigurătorului, dacă aceasta împiedica o investigare și o soluționare promptă. Perioada de timp în care asiguratul este obligat să anunțe societatea de asigurări despre producerea daunei variază de la o societate la alta și poate fi exprimată sub forma unei perioade efective de timp (ore, zile) sau se poate prevedea ca notificarea să fie facută « imediat ». Aceasta înseamnă că înștiințarea trebuie facută cât mai repede posibil, în funcție de circumstanțe. Dacă anunțul nu a fost făcut suficient de prompt sau dacă ar fi fost practic posibilă o înștiințare mai rapidă, este problema instanței de judecată de a decide. De asemenea, este importantă măsura în care capacitatea asigurătorului de a-și apăra interesele (dacă acestea există) a fost afectată de întârziere.
– să contribuie alături de asigurător la determinarea naturii și a cuantumului pagubei. El trebuie să furnizeze toate informațiile și probele documentare solicitate de asigurător și să permită acestuia să facă investigațiile necesare.
– să conserve dreptul de regres al asigurătorului împotriva celor vinovați de producerea daunei.
1.5.2. Plata primelor de asigurare si Suma asigurata
Suma asigurată se stabilește fie prin calcul, fie prin negociere cu asiguratul. Astfel, suma asigurată se stabilește prin negociere între asigurat și societatea de asigurări, în baza declarației de asigurare, dar ținând seama de valoarea din nou a bunului asigurat (valoarea de înlocuire diminuată cu uzura) în momentul asigurării.
Suma asigurată se poate stabili astfel:
– pentru clădiri și construcții, separat pentru fiecare clădire sau construcție în parte, precum și pentru fiecare obiect de muzeu sau expoziție, lucrare de artă, etc.;
– pentru bunurile ce reprezintă conținutul clădirilor și construcțiilor (mijloace fixe și circulante) global, pentru toate bunurile din aceeași grupă prevăzute în tariful de prime sau separat pentru fiecare bun ori pentru unele bunuri din aceeași grupă prevăzute în tariful de prime.
Pentru stabilirea sumei asigurate se impune efectuarea unei inspecții de risc de către organele de specialitate.
Prin inspecția de risc pot fi identificate informații referitoare la: natura și structura bunului asigurat, la argumentarea sumei asigurate, distincte pentru clădiri și construcții respectiv pentru conținutul acestora, la obiectul de activitate, natura riscurilor, date statistice cu privire la rata daunei într-o anumită perioadă de timp.
Sumele la care sunt asigurate bunurile trebuie să corespundă valorilor reale ale acestora, întrucât supraevaluarea, respectiv subevaluarea pot avea consecințe negative fie pentru asigurător, fie pentru asigurat.
Astfel, supraevaluarea bunurilor poate duce la slăbirea preocupării asiguratului pentru prevenirea daunelor. Pe de altă parte, subevaluarea bunurilor nu permite, în caz de daună, acordarea unei despăgubiri care să-i permită asiguratului compensarea în întregime a pierderii suferite. Pentru prevenirea subasigurării, majoritatea societăților de asigurări, aplică “principiul răspunderii proporționale”. Conform acestui principiu, în condițiile în care contractul de asigurare a fost încheiat pentru o sumă inferioară valorii bunului, despăgubirea acordată se reduce proporțional cu raportul dintre suma asigurată și valoarea bunului respectiv.
Prima de asigurare se calculează potrivit sistemului de cote tarifare de asigurare diferențiate pe categorii de bunuri, de clădiri și construcții, de asemenea și pentru celelalte bunuri aflate în acestea.
Cotele de primă se mai diferențiază și în funcție de destinația clădirilor sau construcțiilor (locuințe, clădiri industriale, comerciale, agricole, depozite, clădiri cu scop cultural, etc.). Cele mai multe societăți de asigurare practică un sistem de cote tarifare diferențiat pentru clădiri și pentru bunurile care se găsesc în acestea.
Plata primelor de asigurare se face anticipat și integral. La asigurările încheiate pe un an, la cererea asiguratului plata primelor de asigurare se poate face și eșalonat, în rate subanuale, iar la asigurările încheiate pe mai mulți ani plata primelor de asigurare se poate face anual corespunzător cu actualizarea sumei asigurate proporțional cu rata inflației.
Protecția prin asigurare începe de regulă după 24 de ore de la expirarea zilei în care s-au achitat primele de asigurare și s-a semnat contractul de asigurare, ea încetează la ora ultimei zile din perioada de valabilitate a asigurării. Asigurătorul are obligația de a plăti suma asigurată sau o parte egală cu valoarea reparațiilor sau a înlocuirilor, la apariția evenimentului asigurat.
Asiguratul este obligat să întrețină bunurile asigurate (clădiri, construcții sau alte bunuri) în condiții corespunzătoare destinației acestora pentru a preveni producerea unor pagube. La producerea evenimentului asigurat, asiguratul trebuie să ia toate măsurile posibile de limitare a pagubelor, pe seama asigurătorului și în limita sumei asigurate, de păstrare a bunurilor calamitate, să înștiințeze în scris societatea de asigurări asupra producerii evenimentului asigurat într-un termen bine precizat prin contractul de asigurare, să înștiințeze în caz de incendiu sau explozie organele de poliție sau pompieri cele mai apropiate.
Dacă prin nerespectarea acestor obligații de către asigurat s-ar putea produce pagube la bunul asigurat, sau paguba existentă s-ar putea mări, societatea de asigurări poate denunța contractul de asigurare chiar fără restituirea primelor de asigurare achitate sau poate refuza despăgubirea ca urmarea a producerii pagubei.
La asigurarea de bunuri, prima de asigurare se determină prin înmulțirea sumei asigurate cu cota de primă tarifară, ce se exprimă în procente sau promile.
În cele mai multe cazuri, cotele de prime asigurate sunt diferențiate:
– pe tipuri de localități (municipii, orase, comune);
– pe grupe de bunuri (locuințe, mobilier, aparatură audio-video).
În cazul unităților de producție, a magazinelor și depozitelor, cotele de primă se diferențiază în funcție de natura produselor folosite în procesul producției în:
– produse care nu sunt combustibile, inflamabile sau explozibile;
– produse combustibile;
– produse inflamabile;
– produse explozibile.
1.5.3. Întreținerea bunului asigurat
O altă obligație specifică acestei forme de asigurare este aceea de întreținere a bunului asigurat. în acest sens, art. 2216 alin. (1) C. civ., asiguratul este obligat să întrețină bunul asigurat în condiții corespunzătoare, în scopul prevenirii producerii riscului asigurat.
Corelativ obligației asiguratului de a întreține bunul asigurat, legea reglementează dreptul asigurătorului de a verifica modul în care bunul este întreținut în condițiile stabilite prin contract. Neîndeplinirea acestei obligații de către asigurat îndreptățește asigurătorul să solicite rezilierea sau denunțarea contractului de asigurare, iar în cazul producerii riscului asigurat, să refuze plata despăgubirilor. Obligația de evitare a survenirii evenimentului asigurat trebuie apreciată și ea prin prisma omului obișnuit, iar criteriul concret de evaluare ar trebui să fie acela al conduitei persoanei asigurate cu celelalte bunuri din patrimoniul propriu, care nu sunt asigurate. Astfel spus, existența asigurării nu trebuie să creeze în persoana asiguratului o atitudine de indiferență în luarea măsurilor de evitare a producerii riscurilor asigurate, dar nici nu i se poate pretinde o conduită mai exigentă față de bunul asigurat decât față de celelalte bunuri din patrimoniu care nu sunt asigurate. în concret, asiguratul trebuie să se abțină de la orice faptă (acțiune sau inacțiune) care ar mări riscul producerii evenimentului asigurat adică, producerea evenimentului asigurat nu trebuie să fie consecința directă sau contributivă a conduitei asiguratului.
1.5.4. Comunicarea producerii riscului asigurat
La fel ca în orice formă de asigurare, asiguratul trebuie să comunice asigurătorului producerea cazului asigurat. Obligația comunicării producerii riscului asigurat este reglementată de art. 2207 alin. (1) C. civ., potrivit căruia „Asiguratul este obligat să comunice asigurătorului producerea riscului asigurat, în termenul prevăzut în contractul de asigurare".
Normele care legiferează asigurarea de bunuri nu conțin reguli speciale cu privire la obligația asiguratului de comunicare a producerii riscului asigurat, astfel încât își vor găsi aplicare normele cu caracter general. în consecință, aspectele privind executarea obligației de comunicare a producerii riscului asigurat, precum: termenul în care se face comunicarea, persoanele obligate sau abilitate să comunice riscul survenit, forma și conținutul comunicării, sancțiunea neexecutării obligației de comunicare etc., se vor soluționa după prescripțiile cuprinse în art. 2207 C. civ., pe care le-am prezentat cu prilejul analizei contractului de asigurare cadru.
1.5.5. Luarea măsurilor de limitare a pagubei în cazul survenirii evenimentului asigurat
Consacrarea acestei obligații se găsește în art. 2216 alin. (3) C. civ. care prevede că, în cazurile prevăzute în contract, la producerea riscului, asiguratul este obligat să ia pe seama asigurătorului și în cadrul sumei asigurate, potrivit cu împrejurările, măsuri pentru limitarea pagubelor.
Desigur că această obligație trebuie înțeleasă nu în sensul că asiguratul va solicita bani sau alte mijloace de la asigurător în vederea evitării agravării prejudiciului, ci în sensul că spezele avansate de asigurat vor fi suportate de asigurător separat de indemnizația de asigurare. Fără îndoială că luarea măsurilor de limitare a pagubelor va fi apreciată prin prisma posibilităților materiale, financiare, intelectuale sau de altă natură ale asiguratului. Așadar, cheltuielile făcute de asigurat pentru limitarea pagubelor se vor înscrie în două coordonate, una, să nu depășească echivalentul sumei asigurate și a doua, să fie suportate de către asigurător. Și această obligație va fi apreciată după tipul omului obișnuit și prin raportarea exactă la condiția fiecărui asigurat în parte. Efectul practic ce rezultă din neîndepli- nirea acestei obligații ar putea fi acela al suportării de către asigurat a pagubelor care puteau fi evitate prin luarea măsurilor de limitare a consecințelor. Dovada unor astfel de împrejurări cade în sarcina asigurătorului, asiguratul fiind prezumat de bună-credință în conduita lui față de administrarea bunului și luarea măsurilor de limitare a pagubelor inerente survenirii evenimentului asigurat.
Asigurarea se consideră încheiată prin plata primelor de asigurare și prin emiterea de către asigurător a contractului de asigurare. Dacă evenimentul asigurat s-a produs înainte de a începe răspunderea asigurătorului, asigurarea rămânând astfel fără obiect, precum și dacă producerea evenimentului asigurat a devenit imposibilă după începerea răspunderii asigurătorului, contractul de asigurare se reziliază de drept, iar primele de asigurare plătite pentru perioada ulterioară rezilierii se restituie.
Răspunderea asigurătorului începe la ora zilei menționate în poliță ca reprezentând începutul asigurării, cu condiția ca prima de asigurare să fi fost achitată, și încetează la ora zilei la care încetează asigurarea. Răspunderea asigurătorului mai încetează și în cazul în care contractul de asigurare este reziliat, situație ce apare în următoarele împrejurări:
– prima de asigurare se plătește în rate, iar asiguratul nu a achitat o rată la termenul stabilit și nici în termenul de grație oferit de asigurător;
– asiguratul a dat răspunsuri inexacte sau incomplete, sau nu a comunicat asigurătorului schimbările esențiale la împrejurările privind riscurile.
După încheierea contractului de asigurare, producerea evenimentului asigurat a devenit imposibilă.
Dacă asiguratul a dat raspunsuri incomplete sau inexacte sau dacă nu a informat imediat asigurătorul referitor la schimbarea împrejurarilor esențiale privind riscul, asigurătorul are dreptul ca :
a) înainte de producerea evenimentului asigurat, să propună asiguratului modificarea corespunzatoare a contractului sau să-l denunțe, în cazul în care, cunoscând adevarata situație, nu ar fi încheiat contractul;
b) după producerea evenimentului asigurat, să reducă indemnizația cuvenită, corespunzator raportului dintre prima stabilită inițial și cea care ar fi fost stabilită în cazul în care se cunoștea adevarata situație, sau să refuze plata despăgubirii în cazul în care, cunoscându-se această situație, contractul nu ar fi fost încheiat.
Dacă asiguratul a dat răspunsuri (sau a făcut comunicări) incomplete sau inexacte cu rea credință, asigurătorul are dreptul ca:
c) înainte de producerea evenimentului asigurat, să denunțe contractul;
d) după producerea evenimentului asigurat, să refuze plata indemnizației.
1.5.6. Declararea existenței altor asigurări pentru același bun
Această obligație este reglementată de art. 2219 alin. (1) C. civ. potrivit căruia asiguratul trebuie să declare existența tuturor asigurărilor referitoare la același bun. această obligație revenindu-i atât la data încheierii contractelor de asigurare, cât și pe parcursul executării acestora.
Când ne-am ocupat de explicarea termenilor uzuali în domeniul asigurărilor, am arătat că reglementările legale permit încheierea mai multor polițe de asigurare concomitent cu privire la același bun sau valoare socială pentru aceleași riscuri, situație ce este denumită, în limbajul asigurărilor, coasigurare. Tot astfel, este posibilă asigurarea aceluiași bun sau valori sociale, în același timp, la mai mulți asigurători, dar pentru riscuri diferite. Așa fiind, în temeiul textului de mai sus, asiguratul are obligația încunoștințării asigurătorului despre existența altor asigurări cu privire la același bun, atât în ipoteza în care se contractează pentru aceleași riscuri, adică situația coasigurării, cât și atunci când asigurarea ce se contractează are ca obiect alte riscuri decât cele deja asigurate.
Scopul instituirii acestei obligații este lesne de înțeles, fiind acela al evitării acordării despăgubirilor în cuantum mai mare decât valoarea bunului din momentul producerii cazului asigurat și este consacrat în cuprinsul art. 2219 alin. (2) C. civ. Potrivit textului de lege menționat, atunci când există mai multe asigurări încheiate pentru același bun, fiecare asigurător este obligat la plată proporțional cu suma asigurată și până la concurența acesteia, fără ca asiguratul să poată încasa o despăgubire mai mare decât prejudiciul efectiv, consecință directă a riscului.
1.5.7. Obligațiile asigurătorului
Fiind un contract sinalagmatic, contractul de asigurare de bunuri creează obligații și în sarcina societății de asigurare contractantă. Principala obligație a asigurătorului este plata indemnizației de asigurare.
Cu această ocazie se impun succesiv următoarele operațiuni: înștiințarea, constatarea pagubei, evaluarea pagubei, calculul și plata despăgubirilor.
Înștiințarea cu privire la producerea evenimentului asigurat se face în scris de către asigurat la societatea de asigurări, cu care se află în relații de colaborare, în cadrul unui termen limită stabilit prin lege sau prin contractul de asigurare.
Constatarea pagubei se face în general de către specialiștii societății de asigurare, care, în prealabil, a fost înștiințată. La constatare participă asiguratul, persoana fizică sau un membru major al familiei acestuia, respectiv un reprezentant al conducerii persoanei juridice asigurate și/sau organe ale poliției și unităților de pompieri, etc. Rezultatele constatării se înscriu în procesul verbal de constatare.
La evaluarea pagubei se ține seama de faptul că în urma producerii evenimentului asigurat se poate înregistra o pagubă totală sau pagubă parțială, în ambele cazuri cu sau fără recuperări.
Evaluarea pagubei ține seama de caracterul acesteia. Paguba reflectă valoarea reală a clădirii sau părții distruse a clădirii la data producerii evenimentului asigurat, din care s-au scăzut eventualele recuperări.
Prin valoarea bunurilor la data asigurării se înțelege:
– la clădiri și alte construcții – valoarea de înlocuire;
– la mijloacele fixe și obiectele de inventar – valoarea din nou a acestora (valoarea de înlocuire), din care s-a scăzut uzura, în raport cu vechimea, întrebuințarea și starea bunurilor respective;
– la materii prime, materiale, produse finite, mărfuri și altele similare, prețul de cost sau prețul de achiziție al acestora;
– la bunuri casabile – valoarea de înlocuire;
– pentru bani în numerar, timbre și librete de economii – valoarea nominală;
– pentru hârtii de valoare – prețul pieței sau cotația la închiderea bursei din ultima zi lucrătoare, înainte de data completării cererii de asigurare;
– pentru metale nobile neprelucrate, bunuri din metale nobile, bijuterii, perle, pietre prețioase și altele asemănătoare – prețul pieții;
– pentru colecții și obiecte de artă – valoarea de circulație (de piață) determinată pe bază de cataloage și/sau expertize.
Calculul și plata despăgubirilor. Despăgubirea de asigurare se calculează global, se impune luarea în considerare a unor coeficienți de corecție a valorii clădirilor și construcțiilor față de momentul de referință.
Despăgubirea nu poate depăși valoarea clădirii din momentul producerii evenimentului asigurat, cuantumul pagubei și nici suma asigurată. Sumele reprezentând despăgubiri se rețin asiguratului într-o singură tranșă ori ca avans, cu reglare ulterioară.
Deducerea despăgubirii, pentru pagubă produsă din riscuri asigurate, asigurătorul procedează la reducerea sumei asigurate pentru restul perioadei de asigurare, cu suma achitată asiguratului drept despăgubire.
În limita sumei asigurate, societatea de asigurare acordă despăgubiri și pentru:
– cheltuielile făcute în scopul limitării daunei;
– cheltuielile legate de îndepărtarea resturilor de la locul producerii evenimentului asigurat;
– daunele provocate bunurilor menționate în contractul de asigurare prin distrugerea sau avarierea lor, datorită măsurilor de salvare luate de asigurat pentru limitarea sau împiedicarea consecințelor producerii riscurilor.
Societate de asigurări poate refuza plata despăgubirii, în anumite cazuri, cum ar fi: paguba a fost produsă cu intenție de către asigurat, beneficiar sau de către persoane fizice majore care gospodăresc împreună cu asiguratul, respectiv cu beneficiarul sau un membru din conducerea unității asigurate sau de către propușii acestora, sau din culpa persoanelor menționate anterior.
Nu se mai acordă despăgubiri pentru:
– pagube indirecte ( generate de reducerea valorii bunurilor asigurate după reparații, scăderea prețurilor etc.);
– pagube generate de întreruperea folosinței sau exploatării clădirii, construcției, etc.;
– pagube produse de operațiuni militare în timp de război;
– cheltuieli care reflectă transformarea și îmbunătățirea calității clădirilor și construcțiilor față de starea lor înainte de producerea evenimentului asigurat;
– pentru riscuri necuprinse în asigurare.
Atunci când se produce un risc asigurat, în urma căruia asiguratul înregistrează o pagubă, se declanșează, automat, mecanismul despăgubirii.
În asigurarea clădirilor și construcțiilor despăgubirea se bazează pe modul în care a fost încheiată asigurarea (adică pe unul din cele trei principii de despăgubire: despăgubire la primul risc, despăgubire proporțională, despăgubire cu franșiză).
În calculul despăgubirii se iau în considerare: valoarea (cuantumul) pagubei, valoarea reală a clădirii sau construcției din momentul producerii evenimentului asigurat și suma asigurată.
Despăgubirea se face în raport cu starea bunului în momentul producerii evenimentului asigurat, iar valoarea acestuia nu poate depăși cuantumul pagubei – suma asigurată, de asemenea nici valoarea bunului în momentul producerii evenimentului asigurat.
Cuantumul pagubei se stabilește în funcție de tipul pagubei (totală sau parțială).
Prin pagubă totală se înțelege:
– la clădiri – distrugerea clădirilor în asemenea grad încât refacerea lor, prin reparare sau restaurare, nu mai este posibilă sau cheltuielile ar depăși suma asigurată; la clădiri, în caz de daună totală, cuantumul pagubei reprezintă valoarea de înlocuire a clădirii distruse, la data producerii evenimentului asigurat, din care se scade uzura la acea dată precum și valoarea resturilor care se pot întrebuința sau valorifica;
– la bunurile a căror cantitate se exprimă în unități de măsură (l, kg, m, m2, m3) – acea parte din cantitatea totală care a fost distrusă în întregime sau a dispărut; la aceste bunuri se ia în considerare valoarea reală la data producerii evenimentului asigurat;
– la celelalte bunuri – distrugerea bunurilor într-un asemenea grad încât refacerea, prin reparare sau restaurare, nu mai este posibilă sau cheltuielile ar depăși suma asigurată; la acestea se ia în considerare valoarea reală la data producerii evenimentului asigurat a bunului distrus, din care se scade valoarea, la aceeași dată, a resturilor care se pot valorifica.
De fapt, paguba totală, este atunci când în urma producerii evenimentului asigurat (incendiu, calamități naturale) clădirea a fost distrusă în întregime fără a putea fi identificate resturi care s-ar mai putea întrebuința sau valorifica, respectiv:
– fără recuperări – în urma căreia nu se pot recupera nici un fel de materiale sau elemente de construcții;
– cu recuperări – în urma căreia pot fi recuperate materiale și părți componente ale clădirilor (cărămizi, uși, lemnărie).
Paguba totală la mijloace fixe, este în funcție de valoarea de inventar sau valoarea din nou a acestora, din care se scade uzura și eventualele recuperări. Paguba totală se estimează în funcție de evaluările din devizul de reparații.
Paguba datorată unor evenimente asigurate la mijloace circulante se estimează în funcție de volumul bunurilor prejudiciate, avariate, distruse și prețul de evaluare a lor.
Prin pagubă parțială se înțelege:
– la clădiri – distrugerea sau deprecierea parțială a lor, astfel încât prin repararea acestora poate fi readusă la starea inițială dinaintea producerii evenimentului asigurat;
– la bunurile a căror cantitate se exprimă în unități de măsură (l, kg, m, m2, m3) – deprecierea unei părți din cantitatea totală care a rămas după producerea evenimentului asigurat și care scade valoarea bunurilor;
– la celelalte bunuri – avarierea bunului astfel încât, prin refacerea sau reparare, poate fi adus la starea inițială.
În caz de daună parțială cuantumul daunei, reprezintă:
– la clădiri – costul reparației din care se scade uzura și valoarea, la data producerii evenimentului asigurat, a resturilor care se pot valorifica sau întrebuința;
– la bunurile a căror cantitate se exprimă în unități de măsură – valoarea pierderii din cantitate a aceleiași părți din cantitatea totală care diminuează valoarea totală;
– la celelalte bunuri – costul reparațiilor părților componente sau a pieselor avariate sau costul de înlocuire a acestora, din care se scade uzura corespunzătoare și valoarea resturilor care se pot valorifica.
Paguba parțială – semnifică faptul că, clădirea sau construcția a suferit distrugeri mici care nu au afectat structura de rezistență, ci au afectat superficial unele părți ale clădirii, dar în urma unor reparații clădirea poate fi folosită mai departe.
Din cuantumul pagubei se scad:
– franșiza prevăzută în contractul de asigurare;
– primele datorate până la sfârșitul perioadei de asigurare.
Există situații în care societatea de asigurări poate refuza plata despăgubirii, și anume, dacă dauna a fost provocată în mod intenționat de către:
– asigurat, contractant sau beneficiar;
– persoane fizice majore care, în mod statornic locuiesc și gospodăresc împreună cu asiguratul, contractantul sau beneficiarul asigurării;
– un membru din conducerea persoanei juridice asigurate, apropiații asiguratului sau beneficiarului asigurării;
– dacă persoanele specificate anterior nu au luat măsurile necesare impiedicării sinistrului sau limitării acestuia, deși puteau să facă acest lucru;
– dacă pagubele au fost provocate din culpa persoanelor indicate mai înainte ;
– dacă cererea de despăgubire este facută cu rea credință sau dacă asiguratul (sau oricare altă persoană ce acționează în numele său) a contribuit în mod deliberat ori prin neglijență gravă la producerea daunei.
De regulă, societatea de asigurări nu acordă despăgubiri nici pentru:
– pagube sau cheltuieli în legatură cu poluarea și/sau contaminarea provocate direct sau indirect din orice cauză;
– pagube produse de influențe directe ale exploziei atomice, ale radiației sau infestării radioactive, ca urmare a folosirii energiei atomice sau a materialelor fisionabile;
– pagube provocate de operațiuni militare în timp de război, invazie, ocupație militară, război civil, insurecție, rebeliune, revoluție, dictatură militară sau uzurpare de putere;
– pagube produse de tulburări civile, acte de terorism, vandalism sau altele asemănătoare;
– prejudicii provocate de măsurile de confiscare, naționalizare, sechestrare, rechiziționare, sau altele similare luate de autorități;
– pagube indirecte provocate de: întârzieri în livrarea bunurilor, reducerea valorii bunurilor asigurate după reparație, scăderi ale prețurilor bunurilor;
– pagube produse prin întreruperea folosirii bunurilor ori prin întreruperea producției;
– cheltuieli făcute pentru transformarea sau îmbunătățirea bunurilor în comparație cu starea lor dinaintea producerii evenimentului asigurat, cele pentru repararea unor avarii sau distrugeri produse din cauze necuprinse in asigurare și nici cele pentru reparații, recondiționări sau restaurări nereușite;
– pagube provocate de alte riscuri necuprinse în asigurare; de regulă, în astfel de cazuri, societățile de asigurări beneficiază de discount-uri din partea firmelor de profil cu care colaborează.
În cazul în care asiguratul a încheiat mai multe contracte de asigurare, pentru aceleași riscuri, asigurătorul datorează numai o parte a despăgubirii, și anume acea parte care rezultă din repartizarea proporțională a despăgubirii datorate de toți asigurătorii. În felul acesta se urmărește ca despăgubirea plătită asiguratului să nu depășească valoarea pagubei.
După fiecare daună, suma asigurată se diminuează cu valoarea despăgubirii acordate cu începere de la data producerii evenimentului asigurat. Pentru restul perioadei de asigurare, asigurarea continuă pentru suma rămasă.
Revenirea la suma asigurată inițial se poate face la cererea asiguratului, printr-o asigurare suplimentară, contra plății diferenței de primă corespunzătoare.
După stabilirea valorii daunei, societatea de asigurări va decide asupra metodei de indemnizare. Există cel puțin trei metode prin care se poate acorda despagubirea: plata unei indemnizații, inlocuirea, repararea.
Plata unei indemnizații. Majoritatea covârșitoare a cauzelor de despăgubire sunt soluționate prin încasarea de către asigurat a unui cec ce reprezintă contravaloarea pierderii suferite.
Repararea bunului sau clădirii avariate. În locul plății unei indemnizații, asigurătorul poate să repare bunul sau clădirea avariată prin producerea evenimentului asigurat. De obicei, această metodă se utilizează mai ales în cazul asigurării auto. Majoritatea asigurătorilor auto au contract de colaborare cu ateliere de service auto, care prestează lucrări de reparații la autovehiculele asigurate. În țările cu tradiție în domeniul asigurărilor, există tendința ca societățile de asigurări să dețină propriile ateliere de service auto.
Înlocuirea bunului. Un exemplu de soluționare prin înlocuire a unui caz de despăgubire este acela al asigurării obiectelor casabile. De exemplu, spargerea unui geam în urma producerii unui eveniment asigurat, iar o firmă de specialitate poate să-l înlocuiască în numele asigurătorului.
La cererea uneia dintre părți, dauna se poate evalua prin expertizare, costul expertizei fiind suportat de către partea care o solicită.
Plata despăgubirii se face numai pe bază de acte care atestă existența daunei, mărimea acesteia, împrejurările în care s-a produs, valabilitatea poliței, calitatea de asigurat sau beneficiar a persoanei care revendică despăgubirea, precum și alte documente care au legatură cu dauna.
Sarcina de a proba că dauna produsă unui bun este consecința directă și nemijlocită a unui risc asigurat revine asiguratului.
De asemenea, societatea de asigurări nu acordă despăgubiri pentru pagubele provocate direct sau indirect de:
– foc deschis și nesupravegheat;
– folosirea sau manipularea produselor ușor inflamabile în imediata apropiere a unor surse de foc;
– fumatul în locuri interzise;
– inundarea bunurilor asigurate, de apa provenită din locuințele învecinate;
– acte de natura falsificării sau furtului, comise intenționat sau din neglijență gravă, de către asigurat sau apropiații săi;
– pierderea inexplicabilă, lipsuri la inventar sau cauzate de greșeli de contabilitate și de numărare în timpul inventarului.
1.5.8. Criterii pentru stabilirea indemnizației de asigurare
În ceea ce îl privește pe asigurător, la fel ca în orice formă de asigurare, principala obligație a acestuia este aceea de piață a despăgubirilor la producerea cazului asigurat.
Regulile care cârmuiesc plata despăgubirilor sunt legiferate în art. 2217 C. civ. Principiul este acela că, despăgubirile nu pot depăși întinderea prejudiciului efectiv, suferit de către asigurat. Legea stipulează că despăgubirile nu pot depăși valoarea bunului din momentui producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei și nici suma la care s-a făcut asigurarea. Se observă că legiuitorul reglementează trei criterii pentru stabilirea întinderii indemnizației de asigurare în cazul asigurărilor de bunuri: valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat, întinderea pagubei și suma la care s-a făcut asigurarea.
1.5.9. Valoarea bunului
În legătură cu primul criteriu, cel al valorii bunului din momentul producerii riscului asigurat, înseamnă că, în virtutea legii nu are nicio relevanță prețul lui de la data încheierii contractului de asigurare pentru operațiunea de stabilire a despă gubirilor. Prin urmare, chiar dacă la încheierea poliței de asigurare bunul era nou și prima de asigurare s-a calculat și încasat de asigurător la această valoare, indemnizația de asigurare nu se plătește la acest cuantum, ci la valoarea bunului din momentul survenirii cazului asigurat. Așadar, uzura bunului produsă din momentul încheierii asigurării și până la ivirea cazului asigurat rămâne în sarcina asiguratului, ea nefiind acoperită de către asigurător. Art. nr. 2217 alin. (1) C. civ. prevede, în mod expres, că despăgubirile ce se plătesc de asigurător se stabilesc în funcție de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat. Cu alte cuvinte, asiguratului nu îi este îngăduit să se îmbogățească de pe urma asigurătorului ca urmare a pieirii totale sau parțiale a bunului asigurat prin încasarea unor despăgubiri care să depășească prejudiciul efectiv suferit.
Acordarea despăgubirilor corespunzător contravalorii bunului din momentul producerii cazului asigurat se practică, în principal, în caz de daună totală, adică în caz de pieire totală a bunului asigurat. Când dauna este parțială, realizându-se doar o pieire parțială a bunului asigurat, repararea se va face cu piese noi și originale și nu la mâna a doua, deși bunul era folosit în momentul survenirii evenimentului asigurat, indiferent de gradul de uzură pe care îl prezenta bunul. Avem în vedere bunurile cu un anumit grad de tehnicitate și care, în urma producerii riscului asigurat, mai pot fi întrebuințate. Repararea sau aducerea bunului în stare de întrebuințare se va face la service-uri autorizate, de regulă la mandatarii producătorului sau ai vânzătorului.
Asigurătorul va acoperi și cheltuielile efectuate cu transportul bunului de la locul producerii riscului asigurat până la unitățile de service în vederea reparațiilor necesare aducerii acestuia în stare de utilizare.
1.6. Sisteme de acoperire a despăgubirilor
În practica stabilirii și acordării despăgubirilor sunt utilizate, în principal, trei sisteme de acoperire.
1.6.1. Sistemul acoperirii proporționale
Sistemul acoperirii proporționale reprezintă situația în care bunul este asigurat în cotă procentuală, spre exemplu 80% din valoarea acestuia sau o sumă fixă inferioară valorii bunului, de pildă pentru suma de 500 lei, iar valoarea bunului este de două sau trei ori mai mare. Pentru această din urmă situație, la survenirea evenimentului asigurat, în cazul pieirii totale a bunului, despăgubirile nu vor depăși cele două limite la care s-a făcut asigurarea, procentul sau cota fixă.
Pentru a înțelege mai bine mecanismul, luăm exemplul în care un bun în valoare de 1.000 lei a fost asigurat (suma asigurată) la 800 lei, deci în proporție de 80%. Dacă bunul piere parțial (de exemplu, 50%), deci valoarea pagubei este de 500 lei, asigurătorul nu va plăti decât 400 lei, adică 80% din pagubă. Cu alte cuvinte, despăgubirea va fi egală cu paguba numai dacă suma asigurată este egală cu valoarea bunului din momentul producerii evenimentului.
1.6.2. Sistemul primului risc
Sistemul primului risc este sistemul în care asigurătorul suportă dauna în întregime, în limitele sumei asigurate; raportul dintre suma asigurată și valoarea bunului nu prezintă importanță. în același exemplu, un bun în valoare de 1.000 lei a fost asigurat la 500 lei (50% din valoare), iar paguba este de 400 lei; asigurătorul va plăti, nu 50% din pagubă, ci 400 lei, fiindcă prejudiciul nu depășește suma asigurată. în schimb, dacă paguba ar fi de 700 lei, asigurătorul ar plăti numai 500 lei, adică limita sumei asigurate.
Aceleași reguli guvernează stabilirea despăgubirilor și în cazul coasigurării. într-adevăr, legea dispune că în cazul existenței mai multor asigurări încheiate pentru același bun, fiecare asigurător este obligat la plată, proporțional cu suma asigurată și până la concurența acesteia, fără ca asiguratul să poată încasa o despăgubire mai mare decât prejudiciul efectiv, consecință directă a riscului. Dacă avem mai multe asigurări asupra aceluiași bun dar cu asigurători diferiți și pentru riscuri diferite, soluția este aceea că vor răspunde doar asigurătorii sau asigurătorul ce a subscris riscul producător al pagubei.
1.6.3. Sistemul acoperirii limitate
Sistemul acoperirii limitate își are suportul în prevederile art. 2217 alin. (2) C. civ. care permit asiguratului să rămână propriul său asigurător pentru o franșiză sau o sumă determinată care nu se despăgubește de către asigurător. Prin urmare, sistemul acoperirii limitate își găsește aplicare pentru situațiile în care în contractul de asigurare a fost stipulată o franșiză. Despăgubirea este limitată la valoarea franșizei care poate fi, așa cum am precizat și în cele de mai sus, simplă sau deductibilă.
1.7. Cazurile de excludere de la plata despăgubirilor
Reglementările din domeniul asigurărilor consacră câteva cazuri de excludere de la plata despăgubirilor, specifice asigurării de bunuri. Astfel, potrivit art. 2208 alin. (2) C. civ., în cazurile stabilite prin contractul de asigurare, în asigurările de bunuri și de răspundere civilă, asigurătorul nu datorează indemnizație dacă riscul asigurat a fost produs cu intenție de către asigurat, de beneficiarul asigurării ori de un membru din conducerea persoanei juridice asigurate, care lucrează în această calitate.
De asemenea, dacă părțile convin, asigurătorul nu acordă despăgubiri în cazul în care riscul asigurat a fost produs de către:
a) persoanele fizice majore care, în mod statornic, locuiesc și gospodăresc împreună cu asiguratul sau beneficiarul asigurării;
b) prepușii asiguratului sau ai beneficiarului asigurării [art. 2208 alin. (3) C. civ.].
Este important de reținut că, potrivit normei legale mai sus reprodusă, pentru a fi excluse de la despăgubire, ipotezele de mai sus trebuie să fie prevăzute în mod expres în contractul de asigurare. În lipsă de stipulație contrară în contract, asigurătorul va despăgubi asiguratul chiar dacă riscul a fost cauzat de către persoanele la care fac referire prevederile art. 2208 C. civ.
1.8. încetarea contractului de asigurare de bunurilor
1.8.1. Noțiuni generale
Contractul de asigurare de bunuri este supus cauzelor de încetare a asigurării în general. Bunăoară, contractul de asigurare de bunuri încetează prin expirarea duratei pentru care a fost încheiat, denunțarea unilaterală, rezilierea pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale.
Dar contractul de asigurare de bunuri încetează și pentru anumite cauze specifice, precum pierderea interesului în asigurare și producerea riscului asigurat.
§2. Pierderea interesului în asigurare
Specific pentru încetarea contractului de asigurare de bunuri, pe lângă cauzele generale de încetare a asigurării, este pierderea interesului în asigurare. Interes în asigurarea unui bun are persoana care, dacă se întâmplă evenimentul asigurat, suferă un prejudiciu. Am precizat că, în concret, astfel de persoane pot fi proprietarul, utilizatorul-locator, comodatarul, chiriașul etc. în momentul în care aceste persoane pierd calitățile asupra bunului, încetează și contractul de asigurare. De pildă, dacă proprietarul înstrăinează bunul asigurat, pierde interesul în asigurare, pentru că pieirea totală sau parțială a bunului nu produce niciun fel de consecințe în patrimoniul înstrăinătorului, știut fiind că, potrivit sistemului nostru legislativ, riscul pieirii bunului îl suportă proprietarul acestuia, în temeiul principiului res perit domino. Prin urmare, când persoana fizică sau juridică pierde orice relație asupra bunului a cărui pieire totală sau parțială nu ar putea să-i producă vreo pagubă, încetează și contractul de asigurare a bunului respectiv.
Cu toate acestea, Codul civil consacră principiul salvgardării contractului de asigurare ca urmare a înstrăinării bunului asigurat. Astfel, potrivit prevederilor art. 2220 C. civ. alin. (1), dacă nu s-a convenit altfel, înstrăinarea bunului asigurat nu determină încetarea contractului de asigurare, care va produce efecte între asigurător și dobânditor.
Asiguratul care nu comunică asigurătorului înstrăinarea survenită și dobân- ditorului existența contractului de asigurare rămâne obligat să plătească primele care devin scadente ulterior datei înstrăinării [art. 2220 alin. (2) C. civ.].
1.8.2. Producerea riscului asigurat
În asigurarea de bunuri interesează consecințele producerii cazului asigurat pe parcursul derulării contractului de asigurare. Efectele contractului de asigurare ca urmare a producerii cazului asigurat vor diferi în raport de întinderea pagubei. Dacă riscul asigurat a avut drept consecință pieirea totală a bunului, contractul încetează datorită pierderii interesului în asigurare. în astfel de situații dispare obiectul asigurării, sau astfel spus, pieirea totală a bunului asigurat lasă asigurarea fără obiect. Dauna fiind totală, asigurătorul va despăgubi potrivit clauzelor contractului. Când dauna nu este totală, adică producerea riscului asigurat a cauzat doar pieirea parțială a bunului, contractul subzistă până la ivirea cauzelor de încetare, iar asigurătorul va despăgubi în raport de valoarea prejudiciului produs. în cazul daunelor parțiale, contractul de asigurare nu încetează deoarece, după readucerea bunului asigurat în stare de întrebuințare, se reactivează interesul asiguratului exprimat în continuarea exploatării bunului.
Prin urmare, producerea cazului asigurat este cauză de încetare a contractului de asigurare în împrejurarea în care bunul asigurat piere total; dacă dauna este parțială, în sensul că s-a realizat doar o pieire parțială a bunului asigurat, contractul subzistă până la intervenirea unui caz de încetare. Sunt polițe în care producerea parțială a riscului asigurat dă dreptul asigurătorului să rețină restul de prime de achitat când plata acestora a fost stabilită în tranșe, sau să scumpească asigurarea, prin perceperea unui supliment de primă pentru perioada de asigurare rămasă.
1.9. Asigurarea bunurilor obiect al contractelor de leasing
Având în vedere expansiunea operațiunilor de leasing, în cele ce urmează ne propunem să abordăm unele aspecte legate de asigurarea bunurilor ce constituie obiect al contractelor de leasing.
Potrivit reglementărilor din domeniul leasingului, bunurile asupra cărora poartă contractul de leasing trebuie să fie asigurate iar această obligație este pusă în sarcina locatorului/finanțatorului.
Obligația locatorului/finanțatorului de a asigura bunul dat în leasing, este prevăzută în art. 5 din O.G. nr. 51/1997, care dispune că acesta are libertatea alegerii societății de asigurare pentru încheierea contractului de asigurare. Același art. 5 stipulează că primele de asigurare vor fi plătite de către locatar/utilizator, dacă prin contract părțile nu convin altfel. Părțile contractante pot stabili atât asigurătorul cu care se va încheia polița de asigurare a bunului, cât și partea care va suporta costul asigurării, adică plata primelor.
Dacă primele de asigurare sunt suportate de către locatar/utilizator, contravaloarea acestora poate fi finanțată de către locator, în baza unei înțelegeri exprese în acest sens. Prin urmare, chiar și în cazul în care plata primelor de asigurare se face de către locatar/utilizator, calitatea de persoană asigurată nu o va avea acesta, ci locatorul/finanțatorul. Principala consecință ce decurge de aici este aceea că, în cazul producerii riscului asigurat, indemnizația de asigurare va fi plătită de către asigurător direct locatorului/finanțatoruiui și nu utilizatorului.
În acest scop, art. 26 din O.G. nr. 51/1997 dispune că în cazul înregistrării de daune și al încasării sumelor din asigurarea bunurilor obiect al contractelor de leasing, părțile pot conveni stingerea creanțelor reciproce prin compensare, în condițiile legii. Reglementarea este deosebit de utilă, pentru că, potrivit art. 10 lit. f), utilizatorul suportă riscul pieirii totale sau parțiale a bunului, cu obligația continuării plății sumelor cu titlu de rată de leasing, până la achitarea integrală a valorii contractului de leasing. în temeiul acestei prevederi, utilizatorul are obligația plății tuturor ratelor de leasing corespunzătoare valorii contractului de leasing, chiar dacă bunul a pierit total sau parțial, fie și din cauze fortuite. De aceea credem că principiul stingerii creanțelor reciproce prin compensare, în cazul pieirii bunului, consacrat de art. 26, se referă tocmai la creanța finanțatorului împotriva utilizatorului, constând în echivalentul ratelor de leasing de plătit după pieirea bunului. Adică restul ratelor de leasing de plătit se vor compensa cu indemnizația de asigurare primită de finanțator, ca urmare a survenirii cazului asigurat.
În cazul existenței unei polițe de asigurare a bunului, dacă se produce riscul asigurat, deci bunul piere total sau parțial, potrivit art. 26, indemnizația de asigurare poate fi încasată de locator/finanțator și acesta să se întoarcă împotriva utilizatorului din contractul de leasing, dacă despăgubirea nu acoperă prejudiciul produs, adică valoarea totală a contractului de leasing. Concluzia se impune pe principiile dreptului comun privind acoperirea prejudiciilor, izvorâte din pieirea parțială sau totală a bunurilor.
În cazul răspunderii pentru pieirea bunurilor, în dreptul comun, despăgubirile nu pot depăși valoarea acestuia din momentul producerii prejudiciului. Altfel spus, este interzisă îmbogățirea fără just temei a proprietarului, prin încasarea unor despăgubiri ce depășesc valoarea bunului. Reglementările în domeniul leasingului nu cuprind nicio regulă derogatorie, cea ce înseamnă că, așa cum arătam și în cele de mai sus, finanțatorul se poate îndrepta împotriva utilizatorului, doar pentru diferența ce nu acoperă valoarea contractului de leasing. Admiterea unei alte soluții ar echivala cu o îmbogățire fără just temei a locatorului/finanțatoruiui, constând în, pe de o parte, încasarea indemnizației de asigurare și, pe de altă parte, a ratelor de leasing scadente, situație nepermisă în sistemul nostru legislativ.
Regulile care cârmuiesc raporturile de asigurare a bunurilor contractate în leasing au caracter dispozitiv, astfel că părțile pot conveni ca locatarul/utilizatorul să aibă calitatea de asigurat și acesta să încaseze indemnizația de asigurare, sau se poate păstra calitatea de asigurat a finanțatorului, dar se poate stipula ca utilizatorul să fie beneficiarul asigurării, calitate în care va încasa și despăgubirile. Astfel se explică regula prevăzută în art. 26 din O.G. nr. 51/1997, potrivit căreia părțile pot conveni stingerea creanțelor reciproce prin compensare.
Capitolul II
ASIGURAREA DE CLĂDIRI ȘI ALTE CONSTRUCȚII
2.1.Asigurarea clădirilor, a altor construcții și a conținutului lor pentru cazurile de pagube produse de incendiu și de alte calamități
2.2. Obiectul asigurării
În această asigurare sunt cuprinse următoarele bunuri:
a) clădirile și alte construcții care servesc drept locuințe, birouri, magazine, restaurante, bufete, depozite de mărfuri, ateliere, teatre, cinematografe, cluburi, muzee, expoziții etc. (aici se au în vedere atât clădirile și construcțiile propriu-zise, cât și instalațiile fixe de încălzire, electrice, sanitare, ascensoare, încorporate în acestea); clădirile în curs de construcție, împrejurimile etc.;
b) mașinile, utilajele, instalațiile, motoarele, uneltele, inventarul gospodăresc și alte mijloace fixe;
c) obiectele de inventar;
d) mărfurile, materiile prime și auxiliare, materialele, semifabricatele, produsele finite și alte mijloace circulante materiale.
În asigurarea clădirilor, altor construcții și a conținutului lor se iau în considerare următoarele riscuri generale: incendiu, trăsnet, explozie, ploaie torențială inclusiv efectele indirecte ale acesteia, grindină, inundație, furtună, uragan, cutremur de pământ, prăbușire sau alunecare de teren, greutatea stratului de zăpadă pe clădiri și construcții, avalanșe de zăpadă, căderea pe clădiri a unor corpuri, apă de conductă, etc.
Se mai acordă despăgubiri și pentru:
– cazurile de demolare sau dărâmare a unor clădiri sau construcții, de demontarea și mutarea unor mijloace fixe ca urmare a amenințării generate de producerea și extinderea riscului de bază asigurat (incendiu, inundație, cutremur de pământ, prăbușiri sau alunecări de teren, etc.);
– cazurile de izbire a clădirilor și altor construcții de către un vehicul;
– cheltuieli de curățare a locului în care s-a produs cazul asigurat propriu-zis carbonizarea sau topirea unor obiecte de natura mijloacelor fixe sau a mijloacelor circulante ca urmare a cazurilor de incendiu și alte calamități produse la clădiri și alte construcții avarii accidentale produse la instalațiile de apă, gaze, canalizare, încălzire centrală, etc.;
– pierderea sau dispariția unor bunuri asigurate cauzate direct de riscurile asigurate.
Riscurile excluse, sunt:
– distrugeri la bunurile asigurabile menționate datorate unor surse normale de căldură sau prin oxidare, fermentare, căldură, afumare, etc;
– distrugeri provenind din acțiunea curentului electric neurmate de incendiu; riscuri provenind din prelucrarea bunurilor la căldură sau foc deschis.
În polițele de asigurare a clădirilor și a conținutului acestora, unele societăți stabilesc condiții particulare de asigurare pentru riscurile civile și pentru riscurile comerciale și industriale, în timp ce alte societăți emit condiții unice, indiferent dacă acestea se referă la bunuri cu destinație civilă (clădiri de locuit, anexe gospodărești etc.) sau bunuri cu destinație comercială sau industrială (unități de alimentație publică, magazine și depozite de mărfuri, unități de producție, prestări de servicii, ateliere etc.). În ambele cazuri, cotele de primă se diferențiază în funcție de felul și destinația bunurilor respective.
Unele societăți practică polițe de asigurare care acoperă toate riscurile ce pot afecta bunurile admise în asigurare – atât riscul de incendiu, cât și calamitățile naturale. În cazul încheierii unei asemenea polițe, dacă asiguratul dorește să fie protejat doar împotriva unora dintre riscuri, se va face mențiune specială în poliță, urmând ca prima să se reducă proporțional.
Alte societăți practică polițe de asigurare prin care se despăgubesc doar daunele directe și materiale produse bunurilor asigurate de incendiu. În cazul încheierii unei astfel de polițe se acoperă și alte riscuri decât incendiul – cum ar fi calamitățile naturale – numai dacă în polița de asigurare s-au prevăzut clauze speciale cu privire la asemenea riscuri și dacă s-a plătit în prealabil o primă de asigurare suplimentară.
În asigurare sunt cuprinse următoarele bunuri:
– clădirile și alte construcții care servesc drept locuințe, birouri, magazine, restaurante, bufete, depozite de mărfuri, ateliere, teatre, cinematografe, cluburi, muzee, expoziții, dependințe (se au în vedere atât clădirile și construcțiile propriu-zise, cât și instalațiile fixe de încălzire, electricitate, ascensoarele încorporate în acestea, instalațiile sanitare, clădirile în curs de execuție, dependințele, împrejmuirile și cotele-părți din imobile care constituie proprietate comună);
– mașinile, utilajele, instalațiile, motoarele, uneltele, inventarul gospodăresc și alte mijloace fixe;
– obiectele de inventar;
– mărfurile, materiile prime și auxiliare, materialele, semifabricatele, produsele finite și alte mijloace circulante.
– bunurile casnice, conținutul cabinetelor profesionale și al birourilor (mobilier și alte dotări, aparatura electrică și electronică de uz casnic și de birou, cărți, alte bunuri);
Riscurile asigurate sunt: incendiu, trăsnet, explozie, ploaie torențială, grindină, inundație, furtună, uragan, cutremur de pamânt, prăbușire sau alunecare de teren, greutate a stratului de zăpadă, cădere de pe clădiri sau pe alte construcții a unor corpuri etc.
În cadrul poliței încheiate numai pentru incendiu se acoperă de drept riscul de incendiu, iar suplimentar se pot acoperi riscuri ca:
– stricăciuni provocate prin măsurile autorităților pentru împiedicarea sau oprirea incendiului;
– explozie care nu a fost provocată de dispozitive explozive;
– trăsnet;
– căderea aparatelor de zbor și a obiectelor transportate de acestea;
– lovirea de către vehicule rutiere;
– fum, gaze, vapori;
– cutremur;
– inundații și aluviuni;
– uragan, vijelie, furtună, grindină;
– prăbușirea sau alunecarea terenului;
– greutatea stratului de zăpadă.
O societate de asigurări, poate încheia asigurări pentru clădiri și alte construcții, atât pentru persoane fizice, cât și pentru persoane juridice. Polițele încheiate pentru fiecare tip de asigurare, precizează condițiile specifice în care sunt acoperite evenimentele ce pot afecta obiectul asigurării.
În general, nu pot fi asigurate următoarele categorii de clădiri:
a. clădiri realizate din materiale combustibile în cea mai mare parte, sau având numai acoperișul din materiale combustibile (carton asfaltat, șindrilă, stuf, paie, etc.);
b. clădirile care prezintă instalații electrice sau de încălzire cu defecțiuni ce pot conduce la incendiu;
c. clădiri afectate de cutremur și la care nu s-au efectuat lucrări de consolidare care să aducă construcția respectivă la gradul de rezistență inițial;
d. clădiri în care prezența simultană a unor materiale combustibile, ușor inflamabile și a unor surse de inițiere a incendiilor, creează situații de pericol sau în care se desfășoară activități ce presupun lucrul cu substanțe ușor inflamabile (benzină, neofalină, alcool etc.) și nu dispun de mijloacele corespunzătoare de prevenire și stingere a incendiilor.
De regulă, asigurătorul, nu acordă despăgubiri pentru:
a. construirea defectuoasă, cu materiale necorespunzătoare sau proiectare greșită;
b. cheltuieli efectuate având ca destinație: trasformarea sau îmbunătățirea stării clădirii/construcției asigurate; reparații curente și periodice, repararea unor avarii sau distrugeri provocate de cauze necuprinse în asigurare, reparații, restaurări sau recondiționări nereușite.
Unele polițe de asigurare, acoperă toate riscurile ce pot afecta obiectul asigurării – atât riscul de incendiu, cât și calamitățile naturale. Dacă asiguratul preferă să fie protejat doar împotriva unora dintre aceste riscuri, se va face o mențiune specială în poliță, urmând ca prima să se reducă proporțional. Alte polițe menționează doar despăgubirea daunelor directe și materiale produse bunurilor asigurate de incendiu. Alte riscuri decât incendiul – cum ar fi calamitățile naturale – sunt acoperite numai dacă în polița de asigurare s-au prevăzut clauze speciale cu privire la asemenea riscuri și dacă s-a plătit în prealabil o primă de asigurare suplimentară.
În general, clădirile/construcțiile se asigură la valorile declarate de asigurat și agreate de asigurător.
Sumele asigurate se stabilesc separat pentru fiecare clădire sau altă construcție respectiv, în cazul bunurilor:
– global pentru toate bunurile care se încadrează în aceeași grupă prevăzută în tarifele de prime ;
– separat pentru fiecare bun sau pentru bunuri din aceeași grupă prevazute în tarifele de prime.
Suma asigurată, nu trebuie să depășească valoarea reală a clădirii/construcției în momentul încheierii asigurării.
Vechimea clădirii influențează gradul de uzură și se stabilește în funcție de: anul construcției înscris în evidențe, data autorizației de construire, etc.
Metoda evaluării globale a clădirilor și construcțiilor, practicată în asigurări, are avantajul că este operativă și simplă, permițând stabilirea valorii din nou a acestora, pentru cerințele evaluării pagubei, a valorii reale a clădirii sau construcției.
Starea de întreținere a clădirii se apreciază cu unul din calificativele: bună, mediocră, rea.
Valoarea reală a clădirii (sau a părții din clădire) avariate se stabilește în funcție de valoarea de înlocuire (din nou) a clădirii (sau a părții din clădire) din care se scade uzura.
Valoarea reală a clădirii sau construcției se stabilește prin corectarea valorii din nou cu gradul de uzură al clădirii sau construcției. Gradul de uzură depinde de vechimea și starea de întreținere a clădirii sau construcției .În practică s-au elaborat tabele cu coeficienții valorii rămase.
Sunt polițe care prevăd că valoarea reală trebuie să fie de cel puțin 50% din valoarea de înlocuire.
Valoarea de înlocuire reprezintă costul construirii sau achiziționării clădirilor/construcțiilor respective sau a unora similare din punct de vedere al parametrilor funcționali și constructivi, la prețurile uzuale de pe piața locală. Valoarea de înlocuire (din nou) a unei clădiri la data producerii evenimentului asigurat se stabilește pa baza devizului de lucrări, de reparații sau refaceri. Evaluarea valorii de înlocuire a clădirii pe baza devizului de lucrări are loc după normele generale de întocmire a devizului de lucrări pe obiect sau pe părți de obiect.
În cazul unei pagube totale se poate folosi în acest scop evaluarea globală. Pentru evaluarea globală se impune încadrarea clădirilor în anumite grupe de calitate a acestora în funcție de elementele constitutive., materialele de construcții folosite pentru realizarea acestor elemente, precum și de calificarea forței de muncă utilizate.
În funcție de tipul, categoria clădirii și încadrare în una din grupele de calitate se stabilește valoarea din nou pe metru pătrat de suprafața construită a clădirii sau construcției.
Primele datorate de asigurat la încheierea unei asigurări a clădirilor, a altor construcții și a conținutului acestora împotriva pagubelor produse de incendiu și de alte calamnități sunt diferențiate pe tipuri de localități și pe grupe de bunuri.
Asigurarea clădirilor/construcțiilor, precum și a conținutului acestora, se încheie pe baza cererii (declarației) de asigurare, semnată de asigurat și în urma efectuării inspecției de risc.
Inspecția de risc reprezintă activitatea de verificare în teren, în vederea aprecierii calitative și cantitative a riscurilor existente în locurile în care se găsesc clădirile, precum și a celor din împrejurimi, care în anumite condiții, pot afecta clădirile respective, conducând la apariția evenimentului asigurat.
În cazul clădirilor, a altor construcții, precum și a conținutului acestora la constatarea daunei, asigurătorul are dreptul ca direct sau prin reprezentanți, împreună cu asiguratul sau împuterniciții acestuia, sau apelând la experți, să verifice autenticitatea cauzelor și mărimea daunei. Evaluarea daunei și stabilirea despăgubirii se efectuează în raport cu starea clădirii/construcției din momentul producerii evenimentului asigurat. Despăgubirea plătită nu poate depăși cuantumul pagubei, suma asigurată și nici valoarea clădirii în momentul producerii evenimentului asigurat.
Cuantumul pagubei reprezintă:
a. în caz de daună totală: valoarea de înlocuire a construcției/clădirii distruse, la data producerii evenimentului asigurat, din care se scad uzura și valoarea la aceeași dată a resturilor ce se mai pot întrebuința sau valorifica;
b. în caz de daună parțială: costul reparației din care se scad uzura și valoarea la data producerii evenimentului asigurat, a resturilor ce se mai pot întrebuința sau valorifica.
Dauna totală, reprezintă distrugerea clădirii/construcției asigurate, într-un asemenea grad, încât refacerea prin reparare sau restaurare, nu mai este posibilă sau cheltuielile implicate ar depăși suma asigurată.
Dauna parțială înseamnă distrugerea sau deprecierea parțială a clădirilor, în așa fel încât, prin reparare sau restaurare, aceasta poate fi adusă la starea în care se afla înainte de producerea evenimentului asigurat.
Totodată, se acordă despăgubiri, în limita sumei asigurate, pentru:
– cheltuieli făcute în scopul limitării daunei;
– cheltuieli legate de îndepărtarea resturilor de la locul producerii evenimentului asigurat;
– daune provocate clădirilor/construcțiilor, în urma unor măsuri de salvare luate de asigurat, pentru limitarea consecințelor producerii riscului asigurat.
Din cuantumul pagubei se scad:
– franșiza prevăzuta în polița de asigurare;
– ratele de primă datorate până la sfârșitul perioadei asigurate.
Dauna produsă unei clădiri/construcții realizată în regie proprie se evaluează la costul mediu de producție.
În cazul în care contractul de asigurare a fost încheiat pentru o sumă inferioară valorii clădirii/construcției, despăgubirea datorată se reduce proporțional cu raportul dintre suma asigurată și valoarea clădirii/ construcției respective.
2.3. Asigurarea clădirilor, a altor construcții și a conținutului lor pe baza poliței de incendiu.
2.4. Obiectul asigurării
În această asigurare sunt cuprinse următoarele categorii de bunuri:
– clădirile (lucrările edilitare, inclusiv instalațiile imobile în serviciul clădirii asigurate, dependințele, împrejurimile și cotele-părți din imobile care constituie proprietate comună);
– bunurile casnice, conținutul cabinetelor profesionale și al birourilor (mobilier și alte dotări, tablouri și obiecte de artă, aparate electrice și electronice de uz casnic și de birou, îmbrăcăminte, cărți, utilaje și alte bunuri pentru birou sau cabinete profesionale, alte bunuri).
2.4.1. Riscurile asigurate
Asigurătorul acordă despăgubiri pentru daunele directe și materiale cauzate bunurilor asigurate de incendiu, precum și suplimentar pentru cele provocate de:
a) stricăciuni pricinuite prin măsurile autorităților în scopul de a împiedica sau de a opri incendiul
b) explozie, care nu a fost provocată de dispozitive explozive;
c) trăsnet;
d) căderea aparatelor de zbor și a vehiculelor spațiale, a părților acestora și a obiectelor transportate de acestea;
e) lovirea de către vehicule rutiere;
f) fum, gaz sau vapori;
g) alte eventuale asemenea riscuri;
Asigurătorul mai acoperă, în anumite limite, cheltuielile de demolare, evacuare și transport ale resturilor materiale de pe urma producerii evenimentului asigurat.
La cererea expresă a Asiguratului, în polița de asigurare de incendiu mai pot fin incluse, cu plata prealabilă a primei suplimentare corespunzătoare, și alte riscuri. Asigurătorul se angajează să acopere daunele materiale și directe suferite de Asigurat, cauzate de:
a) cutremur;
b) inundații și aluviuni;
c) fenomene atmosferice (uragan, vijelie, furtună, grindină, trombă de aer);
d) prăbușirea sau alunecarea terenului;
e) greutatea stratului de zăpadă;
f) avarii la instalațiile de apă;
g) grindină;
h) eventuale alte riscuri.
2.4.2. Riscuri comerciale și industriale
2.4.3. Obiectul asigurării
Sunt primite în asigurare următoarele categorii de bunuri:
– clădirile (construcțiile edilitare, localurile cu destinație industrială, de laborator și comercială, birourile, locuințele etc; instalațiile fixe în serviciul clădirilor: hidraulice, igienico-sanitare, de încălzire și condiționare a localurilor, lifturi, ascensoare pentru mărfuri, instalații de iluminat etc; împrejurimile etc);
– utilajele și echipamentele, mobilierul (mașini, utilaje, ustensile, mijloace de ridicare, rezervoare și silozuri, mijloace de cântărire, mobilier, mașini de birou și aparatură electronică, îmbrăcăminte hârtii de valoare, titluri de credit, bani, documente, registre etc);
– mărfuri (materii prime, materiale, semifabricate, produse în curs de execuție, produse finite în depozit, ambalaje și altele asemănătoare).
– bunurile casnice (mobilier, alte dotări, și tot necesarul pentru uzul casnic și personal al Asiguratului, al persoanelor cu care coabitează, inclusiv obiectele de artă și tablourile de valoare în anumite limite).
Sunt primite în asigurare contra incendiului, pentru riscuri comerciale și industriale, toate categoriile de mijloace fixe folosite de unitățile care produc ori comercializează bunuri și servicii, precum și elemente materiale ale mijloacelor circulante aflate în dotarea acestora, având calitatea de asigurat.
Bunurile care fac obiectul acestei asigurări de incendiu, pentru riscuri comerciale și industriale, se deosebesc de cele cuprinse în asigurarea prezentată în subparagraful intitulat « Asigurarea clădirilor, a altor construcții și a conținutului lor pentru cazurile de pagube produse de incendiu și alte calamități. » mai ales prin modul de grupare, și mai puțin prin sfera lor de cuprindere.
2.4.4. Riscurile asigurate
Asigurătorul acordă despăgubiri pentru daunele directe și materiale cauzate bunurilor asigurate de incendiu, precum și suplimentar pentru daunele provocate de evenimentele enumerate la riscurile civile.
2.4.5. Determinarea daunei
Pentru clădiri se estimează valoarea la momentul producerii evenimentului asigurat (costul din nou, exclusiv prețul terenului minus deprecierea suferită ca urmare a folosirii, a modului de întrebuințare și a altor factori). Apoi se estimează cheltuielile reclamate pentru construirea din nou a părților distruse sau pentru repararea celor avariate, din care se scad deprecierea suferită și valoarea recuperabilă a părților rămase.
Pentru bunurile mobile se estimează valoarea bunurilor asigurate la momentul producerii evenimentului asigurat în funcție de calitate, uzură, starea de folosință etc. diferența dintre valoarea astfel determinată și valoarea bunurilor rămase întregi, salvate sau recuperate, reprezintă dauna.
Pentru documente, registre, fișe, discuri și benzi pentru mașini electronice, Asigurătorul despăgubește numai cheltuielile de refacere a acestora. Pentru titlurile de credit pentru care este prevăzută procedura de reconstituire, Asigurătorul acoperă numai cheltuielile ocazionate de reconstituirea acestora, iar nu valoarea nominală a titlurilor respective.
Asigurătorul nu depășește daunele indirecte (lipsa de beneficiu, folosință sau chirie, profiturile sperate etc), în afară de cazul în care părțile au convenit astfel. Atunci când polița cuprinde o clauză specială privind daunele indirecte, Asigurătorul suportă o despăgubire suplimentară limitată.
2.5. Asigurarea mașinilor, utilajelor și instalațiilor pentru cauze de avarii accidentale
Mașinile, utilajele și instalațiile, aflate în incinta unităților asigurate sau la domiciliul Asiguratului, se asigură, pentru pagubele produse în mod subit de diverse accidente.
Este vorba de :
a) ruperi sau deformări în timpul funcționării, ciocnirii sau izbirii cu alte corpuri, explozie, lipsa apei în cazane sau recipiente, efectul unor substanțe chimice, acțiunea curentului electric, scurt-circuit, supratensiune, supraintensitate, formarea de arcuri voltaice, inducție, trăsnet, cutremur de pământ, furtună, uragan, ploaie torențială, îngheț sau depunere de gheață, prăbușire sau alunecare de teren, revărsare de apă ca urmare a spargerii conductelor sau ventilelor, grindină, căderea pe mașini, utilaje sau instalații a unor corpuri, greutatea stratului de zăpadă sau de gheată și avalanșe de zăpadă;
b) defecte de construcție, de materiale, de turnare sau de montare.
Asigurătorul nu acordă despăgubiri în cazurile prevăzute în condițiile generale de asigurare, adică atunci când pagubele s-au produs din culpa Asiguratului, a unui membru al familiei acestuia sau al unui membru al conducerii unității asigurate ori a unui prepus al asiguratului.
Nu se acordă despăgubiri nici pentru:
a) pagubele produse în mod lent și numai prin uzura sau întrebuințarea mașinilor, utilajelor sau a instalațiilor, ca de exemplu: prin eroziune, coroziune, depunerile lăsate de apă, piatra de pe cazane etc;
b) pagubele produse de inundații, incendiu, prin furt, precum și cele prilejuite de măsurile de stingere sau de dărâmare în timpul incendiului sau după producerea acestuia.
Sumele asigurate se stabilesc potrivit cererii Asiguratului, separat pentru fiecare mașină, utilaj sau instalație.
Primele de asigurare sunt diferențiate pe grupe de bunuri sau după felul bunurilor din grupă, iar unele dintre acestea și în funcție de ramura ori subramura în care lucrează.
Unele societăți de asigurare oferă protecție pentru mașini, utilaje și instalații, în cazurile de avarii accidentale. În astfel de polițe sunt acoperite riscuri cum sunt:
– ruperi sau deformări în timpul funcționării;
– ciocniri sau izbiri cu alte corpuri;
– explozii;
– efectele unor substanțe chimice;
– scurtcircuit; etc.
Prin această poliță se asigură mașinile, utilajele și instalațiile împotriva pagubelor produse de diverse accidente, cum ar fi:
– ruperi sau deformări în timpul funcționării, ciocniri sau izbiri cu alte corpuri, explozie, trăsnet, cutremur, furtună, revărsare a apelor ca urmare a spargerii conductelor, avalanșe de zăpadă;
– defecte de construcție, defecte legate de componența materialelor folosite, defecte de turnare sau de montare.
Sumele asigurate se stabilesc separat pentru fiecare mașină, utilaj sau instalație. Primele de asigurare sunt diferențiate pe grupe de bunuri sau după felul bunurilor din grupă.
2.6. Asigurarea bunurilor sau valorilor pentru cazurile de furt prin efracție sau prin acte de tâlhărie
Pentru pagubele produse prin furt și acte de tâlhărie, în asigurări, se practică o anumită specializare atât în ceea ce privește Asigurații, cât și bunurile acceptate în asigurare.
Unele societăți încheie, cu persoane fizice și juridice, contracte de asigurare pentru protejarea bunurilor din locuințe și birouri și, respectiv, a celor din unități de producție și comercializare, emițând polițe distincte, adaptate la specific, pentru cele două categorii de bunuri asigurate.
Alte societăți acceptă asigurări fie pentru primul gen de bunuri susceptibile a fi sustrase prin furt sau tâlhărie (riscuri civile), fie prin cel de-al doilea (riscuri comerciale și industriale). Unele societăți tratează furtul și tâlhăria ca riscuri de sine stătătoare, în timp ce altele le consideră evenimente asigurate, pe care Asigurații le acceptă în mod complementar, cu plata unei prime corespunzătoare, sau le refuză.
În anumite împrejurări – ca de exemplu, vânzarea pe credit a unor anumite mărfuri susceptibile de a fi furate înainte de achiziționarea acestora – încheierea unei polițe de asigurare pentru protejarea bunurilor respective corespunde deopotrivă intereselor furnizorului și celor ale cumpărătorului.
Cele ce urmează se referă la particularitățile acestei asigurări, menite să protejeze Asigurații împotriva celor două genuri de riscuri – civile și comerciale sau industriale.
Termenul “furt prin efracție“, înseamnă furt comis prin obținerea prin violență a obiectelor sau dispozitivelor ce se interpun între făptuitor și bunul pe care acesta intenționează să-l sustragă. Făptuitorul comite următoarele fapte:
– intră în clădire prin spargere;
– forțează un seif, o nișă sau un alt spațiu închis de păstrare a valorilor din clădire;
– intră în clădire folosind chei originale obținute prin sustragere sau tâlhărie.
Asigurătorul preia riscul de furt, numai în condițiile în care, pentru bunurile asigurate, sunt îndeplinite următoarele măsuri de siguranță: ușile exterioare ale încăperilor în care se află bunurile asigurate să fie încuiate cu broaște cu chei, lacăte, zăvoare, sau să fie prevăzute cu sisteme de alarmă; de asemenea, geamurile, în special cele de la parter să fie prevăzute cu sisteme de alarmă, obloane sau grilaje încuiate.
Acceptarea în asigurare fără să existe sisteme de alarmă, sau dispozitive de protecție, poate fi făcută în condițiile în care asiguratul declară în scris, că are organizată pază permanentă și calificată.
Asigurarea bunurilor împotriva furtului poate fi încheiată atât cu persoane fizice, cât și cu persoane juridice. Astfel de contracte de asigurare se încheie pentru protejarea împotriva sustragerii prin furt sau tâlhărie atât a bunurilor din locuințe și birouri (riscuri civile), cât și a celor din unități de producție și comercializare (riscuri comerciale și industriale). Unele societăți acoperă prin asigurare atât riscurile civile, cât și cele comerciale sau industriale, în timp ce altele acceptă asigurări fie pentru acoperirea riscurilor civile, fie pentru acoperirea celor comerciale.
În ceea ce privește furtul și tâlhăria, unele societăți de asigurare le tratează ca riscuri de sine stătătoare, în timp ce alte societăți le consideră evenimente asigurate, pe care asigurații le acceptă în mod complementar sau le refuză.
În continuare, vor fi prezentate diferite tipuri ale acestei asigurări, menite să protejeze asigurații împotriva celor două genuri de riscuri:
– asigurarea de furt și tâlhărie pentru locuințe și birouri;
– asigurarea de furt și tâlhărie pentru riscuri comerciale și industriale;
– asigurarea de furt și tâlhărie limitată la anumite bunuri și valori.
În această asigurare sunt cuprinse bunuri ca:
– aparatură electrică, electronică, electrocasnică, audiovizuală;
– ustensile, mobilier, tablouri, obiecte de artă, colecții;
– alte bunuri de uz casnic și personal, decorațiuni interioare, tapiserii;
– obiecte de îmbrăcăminte, blănuri, cărți și alte obiecte prețioase.
Suma asigurată se stabilește în funcție de valoarea de înlocuire și starea de folosință a bunurilor. Sumele asigurate se stabilesc fie global, pentru toate bunurile (valorile) din aceeași grupă prevazută în tarifele de primă, fie separat pentru fiecare bun sau bunuri (valori) din aceeași grupă.
În urma încheierii unei astfel de polițe, asiguratul poate fi despăgubit pentru pagubele materiale cauzate de pierderea sau deteriorarea bunurilor asigurate ca urmare a:
– furtului prin efracție al bunurilor sau valorilor înscrise în contractul de asigurare, aflate în localul prevăzut în contract, dacă acestea s-au săvârșit, prin violență sau amenințări, în condițiile prevăzute de Codul Penal, asupra uneia sau mai multor persoane din conducerea sau din serviciul asiguratului;
– furtului prin efracție al bunurilor sau valorilor înscrise în polița de asigurare, prin întrebuințarea cheilor originale, dar numai dacă acestea au fost obținute prin acte de tâlhărie comise în condițiile de mai sus, în localul menționat în contractul de asigurare.
– furtului prin efracție al bunurilor sau valorilor înscrise în contractul de asigurare, aflate în localul prevăzut în contract, cu condiția să fie îndeplinite anumite măsuri de siguranță și de pază;
– spargerii sau deteriorării – cu prilejul furtului sau a tentativei de furt prin efracție – a pereților, acoperișului, tavanelor, ușilor, ferestrelor și dușumelelor la clădiri sau alte construcții aparținând asiguratului, precum și a mobilierului și sistemului de alarmă; în acest caz asiguratul este despăgubit cu întreaga valoare a acestei daune, în măsura în care nu se depășește suma asigurată;
– actelor de vandalism și daunelor produse cu ocazia furtului sau tâlhăriei.
Asigurarea valorilor pentru furt prin acte de tâlhărie asupra curierilor se poate încheia fie cu indicarea fiecărui curier și a sumelor la care se face asigurarea pentru fiecare curier, fie cu indicarea numai a numărului curierilor și a unei sume globale la care se face asigurarea.
Primele de asigurare sunt diferențiate în funcție de locul unde se săvârșește furtul și de felul bunurilor sau valorilor.
Asigurătorul acordă despăgubiri pentru pagubele produse prin furtul săvârșit prin acte de violență sau amenințări, în condițiile prevăzute de Codul Penal, asupra unuia sau mai multor curieri din serviciul asiguratului în exercitarea serviciului lor de curieri.
Dacă înainte ca asiguratul să primească despăgubirea, bunurile furate au fost găsite, societatea de asigurări îl despăgubește numai pentru eventualele pagube înregistrate ca urmare a furtului.
Dacă bunurile furate nu au fost găsite, despăgubirile se acordă numai cu condiția ca asiguratul să dea o declarație în care să arate că, în cazul în care bunurile furate vor fi găsite, se obligă să restituie total sau parțial, după caz, despăgubirea primită. Astfel, dacă după plata despăgubirii, bunurile au fost găsite, se procedează în felul următor:
– dacă bunurile au fost găsite neavariate și complete, asiguratul este obligat să înapoieze în totalitate despăgubirea primită;
– dacă bunurile au fost găsite, dar sunt avariate sau incomplete, asiguratul este obligat să restituie diferența dintre despăgubirea primită și pagubele produse bunurilor respective;
– dacă s-a găsit doar o parte din bunuri, asiguratul este obligat să restituie acea parte din despăgubirea primită, care reprezintă valoarea bunurilor găsite.
În cazul în care bunurile furate nu au fost găsite, despăgubirile se acordă numai dacă de la data înștiințării au trecut 30 de zile calendaristice. Poliția este cea care confirmă în scris, furtul, inclusiv faptul că bunurile nu au fost găsite după cele 30 de zile prevăzute, iar dacă bunurile au fost găsite, starea în care acestea se află.
Dacă înainte de plata despăgubirii, bunurile furate au fost găsite, despăgubirea se acordă numai pentru eventualele pagube rezultate ca urmare a furtului prin efracție sau tâlhăriei.
Dacă, după plata despăgubirii, bunurile au fost găsite neavariate și în totalitate, asiguratul este obligat să înapoieze despăgubirea primită. În cazul în care bunurile au fost găsite, dar sunt avariate sau incomplete, asiguratul este obligat să restituie diferența dintre despăgubirea primită și pagubele produse bunurilor respective. În cazul în care s-a găsit o parte din bunuri, asiguratul este obligat să restituie acea parte din despăgubirea primită, ce reprezintă valoarea bunurilor găsite.
În eventualitatea producerii furtului, asiguratul este obligat:
a. să aibă grijă ca la cercetarea faptelor, să rămână neatinse toate urmele efracției, precum și toate dovezile despre împrejurările producerii tâlhăriei, luând măsuri pentru păstrarea și paza bunurilor rămase;
b. să trimită societății de asigurări și poliției o listă care să cuprindă bunurile lipsă, distruse sau avariate;
c. să comunice societății de asigurări, în termenul prevăzut, găsirea bunurilor furate.
2.7. Asigurarea de furt și tâlhărie pentru locuințe și birouri
2.7.1. Bunurile asigurate
În această asigurare sunt cuprinse bunuri de o mare varietate, cum ar fi:
a) mobilă, tablouri și obiecte de artă, colecții de argintărie, bunuri electrocasnice, aparate audio-vizuale, precum și alte aparate electrice și electronice pentru uzul casnic și personal.
b) Obiecte de îmbrăcăminte, blănuri, cărți, aparate de filmat și de fotografiat, bijuterii și obiecte prețioase.
c) Alte bunuri de uz casnic si personal, tapiserii, decorațiuni interioare și mijloace de închidere ;
d) Ustensile, mobilier, documente de arhivă, precum și alte bunuri necesare pentru birouri particulare sau cabinete profesionale care comunică cu locuința;
e) Bunurile din dependințe, aflate în spații adiacente ce aparțin locuinței.
Suma asigurată se stabilește de Asigurat în funcție de structura, valoarea de înlocuire, starea de folosință a bunurilor și de alte criterii. Asigurătorul adesea limitează cuantumul despăgubirii pe care se obligă să o suporte în cazul producerii riscului asigurat, sub forma unei sume fixe pe obiect (pentru bunuri din anumite grupe), a unui procent din suma asigurată pentru anumite grupe de bunuri și / sau sub forma unei sume maxime pentru totalitatea bunurilor sustrase la producerea unui eveniment.
2.7.2. Riscuri asigurate
Asigurătorul despăgubește pe asigurat de pagubele materiale și directe cauzate de pierderea sau deteriorarea bunurilor asigurate, aflate în interiorul locuinței (biroului) ca urmare a:
a) furtului comis cu pătrundere în locuință;
b) tâlhăriei în locuință;
c) actelor de vandalism și daunelor produse cu ocazia furtului sau tâlhăriei.
Pentru a putea beneficia de dreptul de despăgubire, asiguratul este obligat:
– să ia o serie de măsuri vizând mijloacele de închidere și protecție a clădirii (încăperilor) în care se află bunurile asigurate;
– să informeze în termen util organele de poliție despre producerea evenimentului asigurat.
2.8. Asigurarea de furt și tâlhărie pentru riscuri comerciale și industriale
2.8.1. Bunurile asigurate
În această asigurare sunt cuprinse bunurile aparținând unităților economice pentru care există riscul să fie sustrase prin furt sau tâlhărie și anume:
a) mărfuri, în care intră: produse finite, semifabricate, ambalaje, materii prime, ingrediente, rebuturi și deșeuri de fabricație, produse în curs de fabricație, materiale de consum, suporturi etc;
b) utilaje, echipamente și mobilier, cum ar fi: mașini, echipamente, vehicule, mașini de birou și case de marcat, mobilier, dulapuri blindate și seifuri;
c) metale și pietre prețioase, argint și metale rare de uz industrial;
d) documente, registre, formulare, discuri și benzi pentru mașini și sisteme electronice de elaborare a datelor.
2.8.2. Riscuri asigurate
Asigurătorul despăgubește pe Asigurat pentru daunele directe și materiale, cauzate prin:
a) închidere; spargerea zidurilor, pardoselilor sau plafoanelor localurilor, escaladare; utilizarea de chei false; utilizarea de chei adevărate pierdute sau sustrase Asiguratului, familiei sau angajaților acestuia;
b) tâlhărie produsă în localurile de desfășurare a activității; furt comis prin: spargerea mijloacelor de protecție;
c) acte de vandalism și daune produse cu ocazia furtului sau tâlhăriei sau tentativei de comitere a acestora, bunurilor asigurate, precum și localurilor ce conțin bunurile asigurate și respectivelor mijloace de protecție și închidere.
Contractul de asigurare încheiat produce efecte în măsura în care Asiguratul respectă obligațiile ce îi revin în ceea ce privește caracteristicile clădirii în care se află bunurile asigurate și folosirea mijloacelor de protecție și închidere adecvate.
2.9. Asigurarea de furt și tâlhărie limitată la anumite bunuri și valori
O asemenea asigurare se încheie cu persoanele juridice.
2.9.1. Obiectul asigurării
Se asigură facultativ :
a) bunurile sau alte valori aflate în localul Asiguratului, pentru riscul de furt prin efracție sau prin acte de tâlhărie;
b) valorile, pentru riscul de furt sau acte de tâlhărie asupra curierilor.
În această asigurare nu se cuprind bunurile care nu mai pot fi utilizate din cauza degradării, precum și următoarele categorii de bunuri sau valori:
a) mijloacele fixe care prin volumul sau greutatea lor ori prin faptul că sunt zidite nu sunt expuse furtului;
b) bunurile ce se află în localurile situate în afara unei localități (la mai mult de o jumătate de kilometru de cea mai apropiată clădire locuită din localitate) și care nu au paznic permanent ori nu sunt locuite în permanență;
c) mărfurile (produsele) sau orice alte bunuri aflate în vitrine exterioare care nu fac corp comun cu clădirea sau altă construcție arătată în contractul de asigurare;
d) pietrele prețioase sau obiectele de platină, de aur și valorile care nu sunt păstrate în dulapuri de fier, cu excepția cazurilor când acestea sunt expuse în muzee sau expoziții;
e) bunurile sau valorile aflate în : gherete, chioșcuri, tonete, rulote, sau altele asemenea, indiferent de felul materialelor din care sunt executate.
Banii sau alte valori (de exemplu, timbre poștale) pot fi asigurate și în vederea furtului sau jafului. Unele societăți tratează aceste riscuri ca fiind de sine stătătoare, în timp ce altele le asigură complementar, cu plata primei corespunzătoare sau le refuză.
În general, societățile de asigurări, oferă prin aceeași poliță, protecție pentru bani în numerar și alte valori (titluri de valoare, pietre prețioase, obiecte sau lingouri din metale prețioase, timbre etc.) în timpul cât se află în seifuri, precum și în timpul transportului. Asigurarea este valabilă pe un anumit teritoriu specificat în poliță.
Riscurile acoperite cuprind de regulă, orice evenimente care pot cauza o pierdere în perioada de asigurare, cu condiția ca seifurile și alte locașuri de siguranță în care se păstrează valorile, să fie încuiate. Cheile trebuie să fie păstrate de o anumită persoană desemnată de asigurat. Pentru ca asigurătorul să poată plăti despăgubirea, asiguratul trebuie să respecte anumite condiții, cum ar fi:
– încărcarea, respectiv descărcarea valorilor din mijlocul de transport să se efectueze sub pază;
– transportul să se facă numai cu mijloace destinate și omologate pentru acest scop și cu respectarea normelor de siguranță adecvate.
Societatea de asigurări, nu acordă despăgubiri în cazul producerii următoarelor evenimente:
– fraudă;
– lipsă de onestitate a angajaților, reprezentanților asiguratului sau a companiilor angajate în transportul și securitatea valorilor;
– război, invazie, ocupație militară, greve, tulburări sociale, acte de terorism sau sabotaj;
– confiscare, naționalizare;
– lipsuri datorate omisiunilor sau erorilor;
– pierderea banilor în localul asiguratului sau în alte încăperi care nu sunt destinate și amenajate pentru efectuarea de plăți;
– accidente de natura exploziilor nucleare și contaminării radioactive;
– pierderea valorilor din vehicule nepăzite sau fără respectarea normelor de securitate;
– pierderi acoperite prin polițe de fidelitate.
Unele dintre evenimentele de mai sus, pot fi asigurate separat prin plata unei prime suplimentare.
Pe perioada derulării contractului de asigurare, răspunderea asigurătorului se modifică datorită faptului că asiguratul poate să manevreze sume mai mari sau mai mici de la o perioadă la alta. Acest fapt determină modificarea corespunzătoare a primelor plătite de asigurat. Ca urmare, în cererea de asigurare se solicită diferite informații, pentru a putea evalua corect riscul și pentru a stabili cât mai precis prima de asigurare. De exemplu, în cazul asigurării valorilor în timpul depozitării, sunt solicitate informații legate de locul depozitării, clădirea în care se află valorile (tipul construcției, numărul etajelor și al încăperilor, felul ferestrelor, tipul încuietorii), date privind seifurile și tezaurul (tip, an, construcție etc.), descrierea ușilor, sisteme de blocare și de alarmă, poziționarea detectoarelor, localizarea unității de control. Deseori, pe lângă descrierile de acest gen, sunt cerute și schițe care însoțesc declarațiile asiguratului.
Asiguratul, este răspunzător pentru declarațiile făcute și pentru eventualele omisiuni sau erori în furnizarea informațiilor cerute. În cazul în care se constată incorectitudine din partea asiguratului, asigurătorul este absolvit de orice răspundere.
2.9.2. Despăgubiri
Asigurătorul acordă despăgubiri pentru:
a) pagubele produse prin furt prin efracție al bunurilor sau valorilor înscrise în contractul de asigurare, aflate în localul prevăzut în contract, cu condiția să fie îndeplinite anumite măsuri de siguranță și de pază. Este vorba de măsuri ca:
– ușile exterioare ale localului (încăperile), în care se află bunurile sau valorile asigurate, să fie încuiate cu dispozitive de închidere;
– ușile exterioare ale localului (încăperile), în care se află bunurile sau valorile asigurate, care au geamuri, să fie apărate cu obloane de lemn și bare de fier ori cu obloane de fier sau cu grilaje de fier încuiate;
– încăperile situate la parterul în care se află bunurile sau valorile asigurate sau prin care se pătrunde la acestea, să aibă geamurile – la uși și la ferestre-apărate cu obloane, bare de fier, grilaje etc;
– încăperile în care se află bunurile sau valorile asigurate, să fie prevăzute cu sisteme de alarmă;
b) pagubele produse prin spargerea sau deteriorarea – cu prilejul furtului sau tentativei de furt prin efracție – a pereților, tavanelor, ușilor, ferestrelor și dușumelelor la clădiri sau la alte construcții aparținând asiguratului, precum și mobilierului și a sistemului de alarmă.
c) Pagubele produse prin furtul, prin acte de tâlhărie, al bunurilor sau valorilor înscrise în contractul de asigurare, aflate în localul prevăzut în contract, dacă acestea s-au săvârșit în localul menționat în contract, prin violență sau amenințări, în condițiile prevăzute în codul penal, asupra uneia sau mai multor persoane din conducerea sau serviciul asiguratului;
d) Pagubele produse bunurilor sau valorilor înscrise în contractul de asigurare, aflate în localul prevăzut în contract, prin întrebuințarea cheilor originale, însă numai dacă acestea au fost obținute prin acte de tâlhărie comise în condițiile de mai sus, în localul menționat în contractul de asigurare.
2.9.3. Sumele asigurate
Sumele asigurate se stabilesc, potrivit cererii Asiguratului, fie global pentru toate bunurile (valorile) din aceeași grupă prevăzută în tariful de primă, fie separat pe fiecare bun sau pentru unele bunuri din aceeași grupă. Pentru obiectele de muzeu, expoziție etc., sumele asigurate se stabilesc pentru fiecare bun în parte.
Asigurații nu acordă despăgubiri în cazurile prevăzute în condițiile generale și nici pentru:
– pagube săvârșite de orice angajat sau prepus al Asiguratului;
– pagube cauzate de furt simplu sau de furt cu întrebuințare de chei fie potrivite, fie originale, cu excepția cazurilor menționate mai sus.
2.10. Asigurarea obligatorie a locuințelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren sau inundațiilor
Prin locuință (fie locuința ca atare, fie locuința socială, locuința de serviciu, locuința de intervenție, locuința de necesitate, locuința de protocol sau casa de vacanță) se înțeleg atât spațiile aflate în proprietate exclusivă, cât și cota parte din coproprietatea indiviză asupra spațiilor și a elementelor de construcții comune. Nu intră sub incidența asigurării obligatorii a locuinței, anexele și dependințele care nu sunt legate structural de clădirea în care este situată locuința asigurată, precum și bunurile din interiorul locuinței.
Obligația încheierii contractelor de asigurare a locuințelor aflate în proprietatea statului sau a unităților administrativ-teritoriale revine persoanelor sau autorităților desemnate să le administreze.
În cazul construcțiilor cu destinație de locuință aflate în coproprietate, se va încheia câte un singur contract de asigurare obligatorie, pentru fiecare astfel de construcție în parte, indiferent de numărul coproprietarilor. În acest caz, se va plăti o singură primă obligatorie iar procentul din aceasta, datorat de fiecare persoană coasigurată, se stabilește în raport de cota-parte din coproprietate care revine persoanei respective.
În cazul în care o locuință face obiectul unui contract de leasing financiar, încheierea contractului de asigurare este în sarcina locatorului.
În vederea gestionării asigurării obligatorii împotriva dezastrelor naturale a locuințelor se constituie Pool-ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale (PAID), care are următoarele atribuții:
a) contractează reasigurarea pentru societățile de asigurări autorizate să încheie contracte de asigurare obligatorie a locuințelor;
b) administrează baza de date privind evidența construcțiilor cu destinația de locuință care trebuie asigurate obligatoriu, precum și a celor asigurate;
c) îndeplinește funcția de centru de coordonare a activității de constatare a prejudiciilor rezultate în urma producerii unui dezastru natural, desfășurate de către societățile de asigurări autorizate.
Contractul de asigurare obligatorie a locuințelor se încheie numai cu asigurătorii asociați în PAID și care sunt autorizați să încheie astfel de contracte.
Pool-ul de asigurare menționat, reprezintă de fapt, o societate comercială de asigurare – reasigurare, constituită, prin asocierea societăților de asigurare autorizate să încheie asigurări obligatorii pentru locuințe și a altor persoane juridice.
Contractul de asigurare obligatorie a locuințelor se încheie în formă scrisă între asigurătorii asociați în PAID și care sunt autorizați să încheie astfel de contracte și proprietarul construcției cu destinația de locuință.
Pentru locuințele sociale sau pentru persoanele care beneficiază, din diferite motive, de ajutoare sociale, prima pentru asigurarea obligatorie este în sarcina autorității locale care are în evidență persoanele în cauză și se efectuează direct în contul PAID, care pe baza listei transmise de autoritatea locală, emite polițele de asigurare pentru persoanele menționate mai sus.
Plata primelor subvenționate parțial sau total se va face în contul PAID de la bugetele locale, din sumele virate cu destinație specială de la bugetul de stat. Din sumele încasate din primele obligatorii o cotă parte, se transferă către PAID, mai puțin suma care se reține de către asigurător cu titlu de comision.
Prin polița de asigurare obligatorie a locuințelor, asiguratul, împuternicitul sau contractantul asigurării, se obligă să plătească unui asigurător asociat în PAID și care este autorizat să încheie polițe de asigurare împotriva dezastrelor naturale, prima obligatorie, iar acesta se obligă ca, la producerea riscului asigurat obligatoriu, să plătească asiguratului, despăgubirea rezultată din polița de asigurare obligatorie încheiată.
Pentru asigurarea resurselor financiare necesare în vederea acordării despăgubirilor în cazul producerii riscurilor asigurate obligatoriu se constituie la nivelul PAID Fondul de risc la dezastre naturale, care se alimentează din sumele transferate de către asigurători. Astfel, din sumele încasate din primele obligatorii o cotă parte, se transferă către PAID, mai puțin suma care se reține de către asigurător cu titlu de comision. Comisionul încasat de către asigurătorii autorizați să încheie contracte de asigurare obligatorie a locuințelor, pentru asigurarea corespunzătoare PAD, nu poate depășii 10% din valoarea primei obligatorii încasate.
Disponibilitățile PAID pot fi plasate la instituții de credit, în instrumente ale pieței monetare, în titluri de stat sau titluri ale administrației publice ori în alte instrumente financiare.
Suma asigurată obligatoriu, reprezintă limita maximă de despăgubire care poate fi acordată de către asigurător pentru daunele provocate construcției, în funcție de tipul locuinței, ca urmare a producerii unui risc asigurat, ce poate fi acordată de către asigurător în caz de dezastru. Prin dezastru natural sunt înțelese cutremurele de pământ, alunecările de teren sau inundațiile, numaidacă se manifestă ca fenomene naturale.
Suma asigurată obligatoriu, este echivalentul în lei, la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data încheierii contractului de asigurare obligatorie a locuintei, a:
a) 20000 Euro, pentru fiecare locuință de tip A; tipul A de locuințe, reprezintă o construcție cu structura de rezistență din beton armat, metal, ori lemn sau cu pereți exteriori din piatră, cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic și/sau chimic;
b) 10000 Euro, pentru fiecare locuință de tip B; tipul B de locuințe, reprezintă o construcție cu pereți exteriori din cărămidă nearsă sau din orice alte materiale nesupuse unui tratament termic și/sau chimic.
Prima obligatorie, reprezintă suma de bani pe care o plătește proprietarul unei locuințe, în calitatea sa de asigurat, ori împuternicitul, contractantul sau reprezentantul legal al acestuia, în scopul contractării unei asigurări de locuințe. Prima obligatorie se achită anual și integral.
Primele obligatorii, sunt echivalentul în lei, la cursul B.N.R. valabil la data efectuării plății, a:
a) 20 Euro, pentru suma prevăzută la o locuință de tip A;
b) 10 Euro, pentru suma prevăzută la o locuință de tip B.
În cazul persoanelor fizice beneficiare de ajutor social, prima obligatorie se suportă din bugetele locale pe seama sumelor defalcate din venituri ale bugetului de stat.
Suma asigurată obligatoriu, precum și prima obligatorie aferentă pot fi modificate prin ordin al președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Modificarea valorii sumelor prevăzute atât în cazul sumei asigurate obligatoriu, cât și în cazul primelor obligatorii, se poate face anual. Criteriile care pot sta la baza modificării trebuie să vizeze cel puțin suprafața locuinței, costurile de înlocuire, precum și rata inflației.
Încadrarea pe tipuri de locuințe, a locuințelor care prezintă în același timp elemente specifice atât tipului A cât și tipului B, se efectuează după criteriul ponderii materialelor de construcție.
Polița de asigurare împotriva dezastrelor naturale (PAD), reprezintă înscrisul ce atestă încheierea contractului de asigurare a locuinței, în temeiul căruia asigurătorul se obligă să plătească asiguratului despăgubirea totală sau parțială pentru prejudiciile produse locuinței ca urmare a producerii riscului asigurat.
Riscurile care se asigura obligatoriu prin PAD sunt daunele produse constructiilor cu destinatia de locuinta de oricare dintre formele de manifestare ale dezastrului natural, astfel:
a) ca efect direct al producerii dezastrului natural;
b) ca efect indirect, prin cauze generate de producerea dezastrului natural.
Polița de asigurare împotriva dezastrelor naturale (PAD) trebuie să cuprindă cel puțin următoarele elemente:
a) denumirea/numele și sediul/domiciliul părților contractante;
b) numele beneficiarului asigurării;
c) tipul locuinței și adresa acesteia;
d) suma asigurată obligatoriu;
e) prima obligatorie și termenele de plată ale acesteia;
f) perioada de valabilitate a contractului de asigurare;
g) numărul și titlul actului normativ în temeiul căruia s-a emis PAD, precum și numărul și data publicării acestuia în Monitorul Oficial al României.
Asigurarea obligatorie a locuințelor intră în vigoare la ora zero a zilei următoare celei în care s-a plătit prima obligatorie. Asigurarea obligatorie a locuințelor se prelungește automat în cazul plății anticipate a primei de asigurare, în această situație eliberându-se o nouă PAD. Asiguratul are posibilitatea de a nu uza de prelungirea automată, în cazul în care prin contractul de asigurare s-a convenit ca la expirarea PAD, asigurătorul să emită o nouă PAD pentru perioada următoare de asigurare.
În cazul în care o persoană dobândește dreptul de proprietate asupra unei locuințe, aceasta este obligată să verifice dacă există o PAD valabilă. Dacă locuința este asigurată printr-o PAD, noul proprietar are obligația de a anunța în termen de 30 zile lucrătoare de la autentificarea actului de proprietate, asigurătorul care a emis PAD respectivă. Depășirea acestui termen atrage încetarea de drept a valabilității PAD, iar noul proprietar nu mai are dreptul la plata despăgubirilor în baza asigurării, dacă un dezastru natural se produce în afara acestui termen. Dacă asigurătorul este anunțat despre schimbarea proprietarului unei locuințe care este asigurată obligatoriu are obligația de a emite o nouă PAD, cu datele de identificare ale noului proprietar, valabilă până la data expirarii celei eliberate fostului proprietar, si sa transmita in aceeasi zi bazei de date gestionate de PAID, modificarile survenite.
Valabilitatea PAD încetează în cazul în care construcția asigurată își pierde integral destinația de locuință sau bunul piere din alte cauze decât cele cuprinse în asigurarea obligatorie. Pierderea acestei destinații nu obligă asigurătorul care a emis PAD, la rambursarea sumei corespunzătoare valorii primei obligatorii.
Solicitanții asigurării și asigurații care au recurs la construirea, lărgirea sau modificarea locuințelor fără autorizație de construire sau cu nerespectarea autorizației respective, afectând structura de rezistență a locuințelor și favorizând expunerea la unul din riscurile asigurate obligatoriu, nu vor fi despăgubiți în baza asigurării obligatorii în cazul producerii riscului asigurat.
Comisionul încasat de asigurătorii autorizați să încheie contracte de asigurare obligatorie a locuințelor, pentru asigurarea corespunzătoare PAD, nu poate depăși 10% din valoarea primei obligatorii încasate.
Plata primelor obligatorii se face anticipat, cu cel puțin 24 de ore inainte de expirarea valabilității PAD.
Potrivit PAD, asiguratului îi revin următoarele obligații și drepturi:
1. obligații:
a) să achite prima obligatorie;
b) să întrețină locuința asigurată în bune condiții, în scopul prevenirii producerii riscurilor asigurate;
c) să ia, pe seama asigurătorului și potrivit cu împrejurările, măsuri pentru limitarea pagubelor rezultate ca urmare a producerii riscului asigurat.
2. drepturi:
a) să încaseze despăgubirea rezultată din polița de asigurare obligatorie în cazul producerii riscului asigurat obligatoriu;
b) să încaseze despăgubiri în cazurile în care, un pericol iminent de inundație sau de alunecare de teren determină, după caz, necesitatea obiectivă de demolare a construcției cu destinație de locuință, ori schimbarea amplasamentului acesteia.
Potrivit PAD, asigurătorului îi revin următoarele obligații și drepturi:
1. obligații:
a) să constate și să evalueze prejudiciile, să stabilească cuantumul despăgubirii și să finalizeze dosarele de daună;
b) să plătească despăgubirile în termen de 15 zile lucrătoare de la data primirii de a sumelor necesare;
c) să micșoreze, după plata fiecărei despăgubiri, suma asigurată cu începere de la data producerii riscului asigurat, pentru restul perioadei de asigurare, cu suma cuvenită drept despăgubire;
d) să emită o nouă PAD cu datele de identificare ale noului proprietar, valabilă până la data expirării celei eliberate fostului proprietar, în cazul în care este anunțat despre schimbarea proprietarului unei locuințe care este asigurată obligatoriu.
2. drepturi:
a) să rețină comisionul din valoarea primei obligatorii plătite;
b) să refuze plata despăgubirilor în cazul în care, în termen de 30 de zile de la producerea riscului asigurat, beneficiarii PAD nu au înștiințat asigurătorul despre acest fapt și dacă din acest motiv nu s-a putut determina cauza producerii riscului asigurat, respectiv mărimea și întinderea prejudiciului.
În cazul producerii unuia dintre riscurile asigurate obligatoriu, cererea de despăgubire, se poate face numai de către beneficiarii PAD.
Au calitatea de beneficiari ai PAD următoarele categorii de persoane:
a) proprietarii construcțiilor cu destinație de locuință;
b) persoanele desemnate expres în PAD ca beneficiari, de către proprietari;
c) succesorii legali și/sau testamentari ai persoanelor sus-menționate în cazul în care acestea au decedat.
d) în cazul locuințelor aflate în proprietatea statului sau a unităților administrativ-teritoriale, persoanele sau autoritățile desemnate să le administreze.
În cazul în care beneficiarii sunt minori, cererile de despăgubire se fac în numele acestora de către reprezentanții legali desemnați în condițiile legii.
Constatarea și evaluarea prejudiciilor, precum și stabilirea cuantumului despăgubirii se fac de catre asigurătorul care a eliberat PAD. În cazul proprietarilor care beneficiază de subvenționarea primei de asigurare, cererea de despăgubire se adresează direct PAID, iar constatarea și evaluarea prejudiciilor, respectiv lichidarea daunelor se poate face și de către o societate anume desemnată, în mod transparent, de către PAID.
Plata despăgubirilor se va face de către societatea care a efectuat constatarea și evaluarea. Pentru neplata la termen a despăgubirilor se vor calcula penalități care se plătesc persoanei asigurate. Sumele cuvenite ca despăgubire pot fi consemnate în conturi bancare deschise de beneficiarii asigurării sau în numerar. Despăgubirile acordate de PAID pentru daunele acoperite prin PAD, nu pot depăși valoarea sumei asigurate obligatoriu. PAID decontează asigurătorilor autorizați numai cheltuielile efectuate cu activitatea de constatare a prejudiciilor rezultate în urma producerii riscurilor asigurate obligatoriu.
Asigurătorii autorizați vor plăti asiguraților numai contravaloarea costurilor de reparații/înlocuire a prejudiciilor cauzate de producerea riscului asigurat, în limita sumei totale asigurate prin PAD.
Atestarea existenței situațiilor în care se acordă despăgubiri dacă un pericol iminent de inundație sau de alunecare de teren, determină, după caz, necesitatea obiectivă de demolare a construcției cu destinație de locuință, ori schimbarea amplasamentului acesteia, precum și dacă în urma producerii riscului asigurat a devenit imposibilă folosirea construcției respective și este necesară, după caz, demolarea, dezmembrarea sau mutarea în alt loc a acesteia, se face de către comitetul județean pentru situații de urgență.
După plata fiecărei despăgubiri, suma asigurată se micșorează cu începere de la data producerii riscului asigurat, pentru restul perioadei de asigurare, cu suma cuvenită drept despăgubire, asigurarea continuând pentru suma asigurată rămasă.
Asiguratorii au dreptul să refuze plata despăgubirilor în cazul în care, în termen de 30 de zile de la producerea riscului asigurat, beneficiarii PAD nu au înștiințat asigurătorul despre acest fapt și dacă din acest motiv nu s-a putut determina cauza producerii riscului asigurat și intinderea prejudiciului.
Pentru riscurile care se asigură obligatoriu prin PAD, sumele plătite de către asigurător asiguratului cu titlu de despăgubire, se constituie dupa cum urmează:
a) valoarea asigurată obligatoriu sau, după caz, parte din aceasta, corespunzătoare valorii pagubei, se încasează de către asigurător de ;
b) calculul despăgubirii pentru suma asigurată prin PAD se va face pe baza asigurării de prim risc; asigurarea de prim risc, înseamnă că pentru orice daună care a intervenit pe parcursul valabilității unui contract de asigurare, cuantumul despăgubirii se stabilește la nivelul pagubei efective, în limita sumei asigurate.
Pentru condominiile în care sunt cel puțin patru apartamente, elementele de construcții, spațiile și utilitățile fiind în proprietate indiviză comună, asociația de proprietari poate contracta o singură asigurare obligatorie pentru întreaga clădire, caz în care se emite o singură PAD, în beneficiul acesteia, în cazul în care toți proprietarii acceptă această alternativă. În acest caz, asociația de proprietari este asimilată categoriei de beneficiari care au obligația încheierii contractelor de asigurare a locuințelor aflate în proprietatea statului sau a unităților administrativ-teritoriale. În această situație, valoarea sumei asigurate obligatoriu, respectiv a primei obligatorii se constituie din totalul sumelor care ar fi datorate pentru fiecare locuință în parte iar procentul din prima de asigurare, datorat de fiecare persoană coasigurată, se stabilește în raport de numărul de locuințe aflate în proprietatea acesteia, respectiv în funcție de cota-parte care revine persoanei respective, din locuința aflata în coproprietate. Modul de repartizare la proprietari a sumelor plătite de către asigurător cu titlu de despăgubire în cazul producerii riscului asigurat, se stabilește printr-un regulament-cadru emis în acest sens de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Capitolul III
FORME DE ASIGURARE ȘI MODUL DE DESPĂGUBIRE A CONTRACTELOR DE ASIGURARE PRACTICATE DE ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ ASIROM
3.1. Scurt istoric
Trecerea la economia de piață a făcut necesară adoptarea unei forme de organizare a activității de asigurare și reasigurare în România. Astfel, în locul Administrației Asigurărilor de Stat, care și-a încetat activitatea la 31 decembrie 1990, au luat ființă trei societăți: Societatea comercială de asigurare- reasigurare “Asigurarea Românească” S.A., prescurtată ASIROM, societatea “ASTRA S.A.” și agenția “CAROM” S.A. Societatea “Asigurarea Românească” S.A. a preluat activele aferente asigurărilor facultative de viață, în sumă de 6100 mil. ROL, cele aferente asigurărilor obligatorii, asigurărilor facultative de autoturisme și altor asigurări în sumă de 1000 mil ROL și, în limitele acestora pasivele corespunzătoare, precum și bunurile imobile aparținând ADAS, incluse în capital. În toate actele, polițele, anunțurile, publicațiile și alte acte emanând de la societate, denumirea societății va fi precedată sau urmată de cuvintele “societate pe acțiuni”, “S.A.”, de capital social, din care cel efectiv vărsat, numărul de ordine din registrul comerțului și sediul societății.
Societatea comercială de asigurare- reasigurare “ASIROM” este persoana juridică română, având forma juridică de societate pe acțiuni. Aceasta își desfășoară activitatea în conformitate cu legile române și cu statul propriu.
3.2. Obiectul de activitate și strategie
Obiectul de activitate al societății este:
1.practicarea asigurărilor obiligatorii potrivit prevederilor legale în vigoare;
2.practicarea asigurărilor facultative:
o de viață;
o de persoane, altele decât cele de viață;
o de autovehicule;
o maritime și de transport;
o de aviație;
o de incendiu și alte pagube la bunuri;
o de răspundere civilă;
o de credite și garanții;
o de pierderi financiare din riscuri asigurate;
o agricole;
3.practicarea reasigurărilor;
4.practicarea activității de intermediere și prestări de servicii în domeniul asigurărilor;
5.practicarea altor activități conexe sau utile atingerii scopului societății, inclusive constituirea de fundații.
Obiectivele strategice ale societății ar putea fi sintetizate astfel: modernizare – calitate – eficientizare maximă. În strategia de dezvoltare a ASIROM aceste obiective se materializează în acțiuni precise, concretizate în: diversificarea gamei de produse și servicii specifice oferite clienților actuali și potențiali în concordanță cu legislația în vigoare; orientarea, cu precădere, spre segmentele de piață nou apărute; aplicarea unor metode flexibile de organizare și structurare a resurselor umane în vedera creșterii competenței profesionale, a eficienței personalului și prestarea unor servicii ireproșabile asiguraților; perfecționarea produselor existente; creșterea calității serviciilor; perfecționarea managementului resurselor umane și optimizarea investițiilor de capital.
3.2.1. Obiectivul asigurării
Clădiri și alte construcții (inclusiv instalațiile fixe aferente de încălzire, electrice, sanitare, ascensoarele etc.) cu destinații diverse:
1.locuințe, dependințe, anexe gospodărești;
2.clădiri în curs de construcție, împrejmuiri;
3.birouri, hoteluri;
4.unități de administrație publică (restaurante, baruri);
5.magazine și depozite de mărfuri;
6.unități de producție, prestări servicii, atelier;
7.instituții culturale (teatre, cinematografe, studiouri de radio și TV, muzee, expoziții), lacașe de cult;
8.stații de benzină, depozite de carburanți;
9.unități de mecanizare în agricultură, tractoare neînmatriculate în circulație, mașini tractoare și utilaje agricole;
10.unități de morărit și panificație, fabrici de ulei, distilerii de
alcool.
Se recomandă ca la încheierea asigurării :
1.clădirile să fie evidențiate separat în contractul de asigurare cu specificarea sumei asigurate pentru fiecare clădire în parte. Un avantaj în caz de daună este acela că nu mai este necesară evaluarea tuturor clădirilor (bunurilor) asigurate, ci numai acelora la care s-a produs dauna (pentru aplicarea proporției).
2.destinația construcției ;
3.zona în care este situată clădirea – nu se încheie asigurări, la clădirile situate în zone în care se cunoaște faptul că au apărut sau că este iminentă producerea fenomenului de probușire sau alunecare de teren – preîntâmpinarea fenomenului de antiselecție, similar și pentru clădirile amplasate în zone în care se produc frecvent inundații periodice.
Nu se pot asigura solariile și tunelele – construcții speciale din stâlpi din lemn, beton, metal sau alte materiale, cu pereți laterali și acoperișul din panouri de materiale de polietilenă, simple folii de polietilenă sau alte materiale. În termeni de specialitate, prin instalațiile fixe aferente unei clădiri, se înțeleg acele elemente ale instalației încorporate în elementele de construcție ale clădirii. De exemplu: instalația de încălzire centrala ca instalație fixă aferentă clădirii, este compusă din țevile de transport al agentului termic și corpurile de încălzire (elemente de calorifer sau registre de încălzire), nu și furnizorul de agent termic (cazanul, centrala termică etc), care este un utilaj; cazanul și centrala termică se asigură la grupă "conținut", instalația sanitară și de apă curentă, ca instalație fixă aferentă clădirii, este compusă din conducte de apă, obiecte sanitare (chiuvete, cadă, vas WC etc), nu și hidrofor, boiler sau consumatori de apă, cum ar fi mașina de spălat sau filtru de epurare a apei, care sunt utilaje; instalația de hidrofor se asigură la grupa "conținut", ascensorul, ca instalație fixă aferentă clădirii, se compune din puțul ascensorului (care poate fi puț complet închis, realizat din zidărie sau beton armat, puț semiînchis cu construcții metalice etc,), glisierele care dirijează micșorarea cabinei (constituite din bare de oțel profilat sau – rotund, care se fixează pe pereții puțului ascensorului prin console metalice), nu și cabina ascensorului, contragreutatea, motorul electric de tracțiune, aparatajul electric de comanda, care sunt utilaje. Cabina și celelalte elemente mobile se asigură la grupa "conținut".
Continutul clădirilor.
Se asigură :
1.mașinile, utilajele, instalațiile, motoarele, uneltele, inventarul gospodăresc și alte mijloace fixe
2.obiectele de inventar
3.mărfurile, materiile prime și auxiliare, materialele, semifabricatele, produsele finite și alte mijloace circulante materiale
Bunurile asigurate și valorile acestora vor fi specificate într-o listă anexă la contractul de asigurare.
Nu se pot asigura :
1.banii, hârtiile de valoare, documentele, registrele sau titlurile, actele, manuscrisele, pietrele scumpe, obiectele de platină, aur sau argint, mărcile poștale și altele asemenea ,cu excepția bunurilor de acest fel care constituie obiecte de muzeu sau de expoziție ori a celor care se asigură potrivit altor condiții speciale de asigurare ;
2.bunurile din gospodăriile persoanelor fizice, autovehicolele și alte vehicole cu tracțiune mecanică (asigurări auto – pentru cele înmatriculate în circulație, navele – asigurări maritime și animalele, asigurări de animale, care se asigură potrivit altor condiții speciule de asigurare
3.2.2. Riscurile asigurate
1.incendiu ;
2.trăsnet (chiar dacă trăsnetul sau explozia nu au fost urmate de incendiu)
3.explozie
4/ploaie torențială (inclusiv acesteia)
5.grindina ;
6.inundație ca urmare a unor calamități naturale : revărsări de râuri unde de viitura formate prin ruperea unor baraje etc) ;
7.furtună ;
8.uragan ;
9.cutremur de pământ ;
10.prăbușire sau alunecare de teren ;
11.greutatea stratului de zăpadă sau de gheață ;
12.avalanșe de zăpadă ;
13.căderi de corpuri pe clădiri sau alte construcții.
14.alte acoperiri pentru clădiri și alte construcții
Se mai acordă despăgubiri și pentru :
1.cazurile în care, pentru a se opri întinderea incendiului sau la o amenințare bruscă de inundație, de prăbușire sau de alunecare de teren, a fost nevoie, după caz, să se dărâme ori să se demonteze clădirea sau altă construcție, ori să fie mutată în alt loc, precum și în cazurile în care, în urma unui cutremur de pământ, inundații, prăbușiri sau alunecări de teren, a devenit imposibilă folosirea clădirii sau altei construcții și este necesară, după caz, demontarea sau mutarea în alt loc a acestora ;
2.pagube produse clădirilor sau altor construcții prin izbirea lor de către un vehicul ;
3.cheltuielile pentru lucrările de curățare a locului unde s-a produs paguba (ridicarea molozului, aluviunilor, pământului provenit de la prăbușiri sau alunecări de teren etc), în măsura în care sunt în lagătură cu riscurile asigurate și sunt necesare pentru executarea lucrărilor de reparații.
În cazul mijloacelor fixe (cu excepția clădirilor sau altor construcții) și mijloacelor circulante materiale se mai acordă despăgubiri și pentru pagubele produse acestora ca urmare a :
1.carbonizării totale sau parțiale, ori topirii chiar și fără flacăra;
2.avarierilor accidentale produse la instalațiile de gaze, apa, canal;
3.incălzire centrală ;
4.dărâmării, demolării sau mutării în alt loc a clădirilor sau altor construcții în care se aflau bunurile asigurate, ori a unor clădiri sau alte construcții învecinate, dacă aceasta se face pentru a opri întinderea incendiului sau la o amenințare bruscă de inundație, de prăbușire sau alunecare de teren ;
5.acțiunii unor cauze care au produs pagube bunurilor asigurate datorită avarierii sau distrugerii de către un risc asigurat, a clădirilor sau altor construcții în care se aflau bunurile respective;
6.pierderii sau dispariției bunurilor asigurate cauzate direct de riscuri asigurate ;
7.prăbușirii clădirilor sau altor construcții în care se aflau bunurile asigurate, precum și a izbirii de către un vehicol.
3.2.3. Prima de asigurare
Cotele de primă pentru asigurările care se pot încheia :
1.pentru incendiu și alte calamități – se aplica cota de prima de bază .
2.pentru riscurile FLEXA (incendiu, trăsnet, explozie și căderi de corpuri)
3.cota de primă = 50% din cota de primă de bază.
4.numai pentru incendiu : cota de primă = 40% din cota de primă de bază.
Prima de asigurare de bază – este conform cu tariful de prime din Anexa Condițiilor Speciale privind asigurarea facultativă a clădirilor, altor construcții și a conținutului pentru cazurile de pagube produse de incendiu și alte calamități.
Cotele de primă sunt diferențiate în funcție de :
1.categoria bunurilor (clădiri sau conținut);
2.grupa de bunuri ;
3.amplasarea construcției urbană sau rurală.
3.2.4. Suma asigurată
Sumele asigurate se stabilesc conform cererii asiguratului, astfel pentru :
Clădiri :
1.separat pentru fiecare clădire sau altă construcție (depozite, ateliere etc) menționată într-o listă, anexă la contractul de asigurare.
Conținutul clădirilor :
1.global pentru toate bunurile în aceeași grupă prevăzută în tariful de prime.
2.separat pentru, fiecare bun sau pentru unele bunuri, din aceeași grupă prevăzută în tariful de prime (menționate într-o listă anexă la contractul de asigurare).
În general, sumele asigurate se stabilesc global pentru stocurile de mărfuri aflate în depozit.
La asigurarea clădirilor suma asigurată se stabilește pe baza declarației asiguratului.
Se recomandă să se compare suma asigurată cu valoarea reală a clădirii, pentru a se evita subasigurarea sau supraasigurarea.
Subasigurarea : în cazul persoanelor juridice se va explica asiguratului aplicarea regulii proporției în caz de daună.
Valoarea trecută în contabilitate nu reprezintă valoarea reală a construcției, de asemenea valoarea reală a clădirii diferă de valoarea de circulație.
Asigurarea nu se încheie la valoarea de circulație a clădirii, ci la valoarea reală.
Valoarea reală a clădirii = Valoarea de nou – uzură ;
Valoarea de circulație = Valoarea de piață.
La data producerii evenimentului asigurat sumele asigurate diferă de la caz la caz astfel :
1.Pentru clădiri și alte construcții, prețurile unitare pe articole de deviz pentru lucrările de construcții și instalații aferente lor, metodologia de întocmire a devizelor, în vederea stabilirii valorii din nou, precum și dispozițiile legale ce se aplică la întocmirea devizelor, pe categorii de lucrări, sunt cele valabile la data producerii evenimentului asigurat;
2.Pentru bunurile cumpărate din comerț, prețurile de vânzare practicate în comerț;
3.Pentru bunurile provenite din producție proprie, prețurile de producție, cel mult însă prețurile de vânzare din comerț mai puțin adaosul comercial și TVA aferent acestuia;
4.Pentru obiecte de muzeu sau de expoziție, lucrări de artă pe sticlă, din sticlă ori pe plăci de marmură la valoarea de circulație ;
5.Pentru bunurile de tipuri ce nu se mai fabrică, prețurile stabilite în comparație cu bunuri asemănătoare, făcându-se scăderea corespunzătoare pentru diferențe de calitate și productivitate ;
6.Pentru bunurile destinate vânzării, prețurile de vânzare mai puțin adaosul comercial și TVA aferentă acestuia .
3.2.5. Franșiza
Pentru unele asigurări, la cerere, prima de asigurare poate fi stabilită prin diminuare în funcție de nivelul franșizei deductibile acceptate astfel :
1.franșiza : 3 milioane ROL- diminuare corespunzătoare de prime, cu 1,5
2.franșiza : 7,5 milioane ROL – diminuare corespunzătoare de prime, cu 2,5
3.franșiza : 7,5 milioane ROL- diminuare corespunzătoare de prime, cu 4,5, franșiza reprezentând partea din orice pagubă, produsă ca urmare a unuia și aceluiași eveniment, ce se suportă de asigurat (ce se scade din despăgubire ).
La bunuri a căror cantitate se exprimă în kg, litrii, metrii liniari, pătrați sau cubi acea parte din cantitate totală care a fost distrusă în întregime.
La celelalte bunuri : -distrugerea în întregime, fără resturi ce se mai pot întrebuința sau valorifica sau distrugerea în așa mod încât, deși au rămas resturi ce se mai pot întrebuința sau valorifica, bunurile nu mai pot fi folosite prin repararea părților componente ori pieselor avariate sau prin înlocuirea, recondiționarea ori restaurarea acestora, sau cazul în care la bunurile ce mai pot fi folosite prin repararea părților componente ori pieselor avariate ori prin înlocuirea sau recondiționarea acestora, costul reparațiilor ori costul de înlocuire sau de recondiționare a părților componente sau a pieselor avariate din care se scade uzura corespunzătoare pentru pieselor noi sau recondiționate (cu excepția materialelor auxiliare, geamurilor, oglinzilor și altor bunuri casabile, de la piesele în cauza), depășește valoarea la data producerii evenimentului asigurat a bunurilor respective. Paguba parțială : La clădiri și alte construcții: -avarierea în cazurile în care clădirile sau alte construcții se pot reface prin reparații.
La bunuri a căror cantitate se exprimă în kg, litrii, bucăți, metrii liniari, pătrați sau cubi pierderea de calitate (deprecierea) la acea parte din cantitatea totală care a rămas după producerea evenimentului asigurat și care diminuează valoarea bunurilor respective.
La celelalte bunuri : -avarierea în cazurile în care bunurile respective mai pot fi folosite prin repararea părților componente ori pieselor avariate sau prin înlocuirea, recondiționarea ori restaurarea acestora.
3.2.6. Bonusul
La asigurările încheiate în baza tarifelor de prime aferente condițiilor speciale privind asigurările facultative ale clădirilor, altor construcții și a conținutului pentru pagube produse de incendiu și alte calamități, dacă acestea se reînnoiesc pe noi perioade de câte 1 an și dacă în anii precedenți nu s-au plătit ori nu se datorează despăgubiri de asigurări, primele de asigurare se reduc după cum urmează : pentru al 2-lea an consecutiv de asigurare, cu 10% din cota de primă stabilită pentru primul an de asigurare ;
pentru al 3-lea an consecutiv de asigurare, cu 25% din cota de primă stabilită pentru primul an de asigurare ;
pentru al 4-lea an consecutiv de asigurare, precum și pentru anii următori, cu 30% din cota de primă stabilită pentru primul an de asigurare.
Dacă la reînnoirea asigurării se solicită asigurarea și a altor bunuri decât cele pentru care s-a contractat asigurarea anterioară, pentru acestea nu se acordă reducere de primă (bonificație), incheindu-se asigurare separată.
3.2.7. Paguba
Paguba produsa asiguratului poate fi:
1.totală
2partială
Paguba totală :
La clădiri și alte construcții
-distrugerea în întregime, fără resturi ce se mai pot întrebuința sau valorifica, sau distrugerea în așa mod încât, deși au rămas clădirile, resturi sau elemente de construcție ce se mai pot întrebuința sau valorifica, refacerea prin reparație nu mai este posibilă sau, cazul în care costul reparațiilor mai puțin uzura.
Cuantumul pagubei, în caz de pagubă totală :
La clădiri și alte construcții : costul construirii din nou (de înlocuire), din care se scade uzura și valoarea la data producerii evenimentului asigurat, a resturilor ce se mai pot întrebuința sau valorifica.
La bunuri a căror cantitate se exprimă în kg, litrii, bucăți, metrii liniari, pătrați sau cubi. Valoarea la data producerii evenimentului asigurat, a părții din cantitatea totală care a fost distrusă în întregime.
La celelalte bunuri : valoarea la data producerii evenimentului asigurat a bunurilor distruse, din care se scade valoarea la aceeași dată a resturilor ce se mai pot întrebuința sau valorifica.
În caz de pagubă parțială.
La clădiri și alte construcții -costul reparației, din care se scade uzura și valoarea la data producerii evenimentului asigurat, a resturilor ce se mai pot întrebuința sau valorifica.
La bunuri a căror cantitate se exprimă în kg, litrii, bucăți, metrii liniari, pătrați sau cubi. Valoarea la data producerii evenimentului asigurat, a pierderii de calitate (deprecierii), a acelei părți din cantitatea totală care a rămas după paguba și care diminuează valoarea bunurilor respective. Gradul de depreciere se stabilește în procente, pe baza examinării bunurilor avariate.
La celelalte bunuri : -costul reparațiilor părților componente sau pieselor avariate ori costul de înlocuire sau de recondiționare a acestora, din care se scade uzura corespunzătoare pentru piesele noi sau recondiționate (cu excepția materialelor auxiliare, geamurilor, oglinzilor si altor bunuri casabile, de la piesele in cauză) și valoarea la data producerii evenimentului asigurat a resturilor ce se mai pot întrebuința sau valorifica.
Constatarea și evaluarea pagubei, precum și stabilirea despăgubirii, se fac de către asigurător.
Se întocmește un proces – verbal de constatare a pagubelor. Constatarea se face la locul daunei.
La constatare participă :
1.asiguratul sau un membru major din familia acestuia, dacă asiguratul este persoană fizică (din familie face parte orice persoană fizică, care în mod statornic, locuiește și gospodărește împreună cu asiguratul)
2.reprezentantul conducerii unității asigurate, dacă asiguratul este persoană juridică;
3.doi martori (nu se admit ca martori membrii asiguratului, precum, și părinții, copiii, bunicii, unchii și nepoții acestuia, chiar în cazul în care, în mod statornic, nu locuiesc și nu gospodăresc împreună cu asiguratul.
3.2.8. Despăgubirea
Despăgubirea se stabilește după starea bunului în momentul producerii evenimentului asigurat. Despăgubirea nu poate depăși :
1.suma la care s-a făcut asigurarea (suma – asigurată)
2.cuantumul pagubei
3.valoarea bunurilor din momentul producerii evenimentului asigurat.
Despăgubirea de asigurare trebuie să permită readucerea bunului în starea în care se află înainte de producerea evenimentului asigurat.
La calculul despăgubirii se scade uzura !
La asigurarea clădirilor, coeficienții de uzură care vor fi utilizați la calculul despăgubirii sunt cei din Decretul 93/1977, acești coeficienți reprezentând cota de valoare rămasă a construcției, sunt utilizați si în "Metodologia de evaluare a construcțiilor".
Uzura bunurilor avariate sau distruse se stabilește în raport cu :
1.vechimea ;
2.întrebuințarea ,
3.starea de intreținere a acestora la data producerii evenimentului asigurat.
La stabilirea uzurii se ține seama de costul reparațiilor curente sau capitale, inclusiv de înlocuirile de părți componente sau piese, executate înainte de producerea evenimentului asigurat (pentru menținerea stării tehnice corespunzătoare a bunurilor ).
Valoarea acestora se stabilește în baza documentațiilor privind costul efectiv al reparațiilor sau înlocuirilor respective, iar în lipsă, pentru persoanele fizice și întreprinzători particulari, pe bază de expertiză suportată de aceștia.
Pentru bunurile de același fel, având valori mai mici și care se prezintă la fel din punct de vedere al vechimii, întrebuințare și stării de întreținere, se poate stabili o uzura medie.
În caz de pagubă parțială la clădiri și alte construcții asigurate la stabilirea cuantumului pagubei se vor avea în vedere și următoarele:
1.dacă învelitorile au fost înlocuite în totalitate după construirea clădirii, uzura ce se aplică la costul de refacere a învelitorii se stabilește în funcție de data înlocuirii învelitorilor, iar nu de data construirii clădirilor respective ;
2.pentru învelitorile executate din țiglă, olane și azbociment, nu se scade uzura, indiferent de vechimea clădirii sau învelitorii.
Prevederile de mai sus referitoare la uzura se aplică în mod corespunzător și pentru resturile de la învelitorile respective, ce se mai pot intrebuința sau valorifica.
3.2.9. Constatarea pagubelor, stabilirea și plata despăgubirilor
Constatarea și evaluarea pagubei, precum și stabilirea despăgubirii, se fac de asigurător.
În caz de pagubă se întocmește de organele asiguratului un proces-verbal de constatare a pagubelor produse, cu participarea asiguratului sau a unui membru major din familia acestuia și a doi martori.
Despăgubirea nu poate depăși suma la care s-a făcut asigurarea, nici cuantumul pagubei și nici valoarea bunului din momentul producerii evenimentului asigurat.
Cuantumul pagubei se stabilește în funcție de faptul dacă paguba este totală sau parțială.
Valoarea din momentul producerii evenimentului asigurat a bunurilor asigurate, se stabilește scăzându-se din valoarea din nou a acestora, uzura corespunzătoare (cu excepția produselor agricole, viticole, pomicole, produselor animaliere, alimentelor, combustibilului și furajelor). Valoarea din momentul producerii evenimentului asigurat a produselor agricole, viticole, pomicole, produse animaliere, alimentelor, combustibilului și furajelor, precum și valoarea de nou la aceeași dată în cazul celorlalte bunuri, se stabilesc în baza următoarelor prețuri unitare (pe unitate de măsură) :
-pentru bunurile procurate din comerț, prețurile de vânzare practicate în comerț;
-pentru produsele, alimentele și furajele din producția proprie a asiguratului;
-în cazul produselor de importanță strategică, prețurile de contractare și de achiziție stabilite de Ministerul Agriculturii și Alimentației ;
-în cazul celorlalte produse, prețurile de contractare și/sau achiziție cu care acestea sunt preluate de unitățile de specialitate iar în lipsa, prețurile de vânzarea pe piața locală;
-pentru bunurile obținute din producția casnică care nu au corespondent pentru asimilare cu bunuri asemănătoare în comerț, prețurile pieții locale;
-pentru bunuri la care nu există stabilite prețuri și nici nu există asemenea bunuri pe piața locală, prețurile unor bunuri asemănătoare.
Uzura bunurilor, în procente, se stabilește ținând seama de vechimea acestora, starea de intreținere și gradul de folosință. Pentru bunurile de același fel, având valori mai mici și care se prezintă la fel din punct de vedere al stării de întreținere se poate stabili o uzura medie.
După fiecare pagubă, suma asigurată se micșorează cu începere de la data producerii evenimentului asigurat, pentru restul perioadei asigurării, cu suma cuvenită drept despăgubire, asigurarea continuând pentru suma rămasă; prima pentru aceasta perioadă rămâne neschimbată.
La cererea asiguratului, suma rămasă poate fi completată printr-o asigurare suplimentară, contra plății diferenței de primă corespunzătoare.
Asigurații sunt obligați să pună la dispoziția asigurătorului toate informațiile, actele și orice dovezi în legătură cu producerea și mărimea pagubei, precum și cu stabilirea celor răspunzători de producerea pagubelor.
3.2.10. Culpa în producerea pagubei
Se consideră culpa în producerea pagubei numai următoarele cazuri:
incendierea intenționată a bunurilor sau a clădirii ori a altei construcții în care sunt adăpostite bunurile asigurate, producerea unei explozii sau inundații în scopul distrugerii bunurilor asigurate, precum și carbonizarea sau topirea intenționată a bunurilor asigurate, dacă aceste fapte rezultă din acte încheiate de organele de drept (poliție, alte organe de cercetare, pompieri sau altele);
folosirea focului deschis, inclusiv a unei surse de lumină cu flacără deschisă (neapărată de sticlă sau sită), în grajduri, poduri, șure, hambare sau alte locuri în care sunt depozitate produse ușor combustibile sau produse inflamabile ori în încăperi care sunt folosite pentru manipularea acestora;
aprinderea sau nesupravegherea focului deschis, în exteriorul dar în apropierea unei clădiri – în care se află bunurile asigurate – cu pereții sau învelitoarea acoperișului executate din materiale ușor combustibile cu excepția cazurilor în care aceste materiale sunt acoperite cu un strat protector de pământ, tencuială etc.
folosirea unor produse ușor inflamabile pentru curățarea parchetelor, dușumelelor, hainelor sau pentru alte scopuri, ori manipularea unor asemenea produse, în aceeași încăpere și în același timp în care este aprins focul, în care arde lumina cu flacără sau în care funcționează reșouri ori radiatoare electrice;
fumatul în încăperi în care sunt depozitate furaje sau produse ușor inflamabile ori manipularea acestora;
construirea de clădiri sau alte construcții în zone periclitate de inundații, prăbușiri sau alunecări de teren, dacă organele în drept au interzis prin acte publicate sau au comunicat în scris asiguratului -înainte de construire – interdicția de a se construi în acea zonă, iar pagubele la bunurile asigurate au fost produse de inundație, prăbușire sau alunecare de teren.
Culpa în mărimea pagubei:
Se consideră culpă în mărimea pagubei numai următoarele cazuri :
neluarea intenționată a măsurilor pentru limitarea pagubei – în timpul producerii evenimentului asigurat – numai dacă acest fapt rezultă din actele încheiate de organele de drept (poliție, alte organe de cercetare, pompieri sau altele); neluarea măsurilor care stau în putință asiguratului sau a oricărei persoane fizice majore care, în mod statornic, locuiește și gospodărește cu asiguratul – după producerea evenimentului asigurat – pentru limitarea pagubelor produse, salvarea bunurilor asigurate, păstrarea și paza bunurilor rămase și a resturilor recuperabile, precum și pentru degradările ulterioare.
Pagubele produse sau mărite prin faptele persoanelor minore care, în mod statornic, locuiesc și gospodăresc împreună, cu asiguratul se despăgubesc; fac excepție numai cazurile în care se constată o lipsă evidentă de supraveghere a minorilor, când asiguratul sau orice persoană fizică majoră care locuiește și gospodărește cu asiguratul, avea posibilitatea să-l împiedice pe minor să cauzeze sau să mărească paguba și nu a făcut-o.
Fac excepție de la cazurile de culpă pagubele produse de persoane majore debile mintal, dacă aceasta rezultă dintr-un act eliberat de organele medicale în drept.
În toate cazurile de culpa, se cercetează dacă paguba a fost produsă sau a fost mărită, precum și dacă între aceste fapte și producerea pagubei sau respectiv mărimea pagubei există o legatură, în cazul în care nu există această legătură, nu se respinge despăgubirea
CAPITOLUL IV
STUDIU DE CAZ PRIVIND ASIGURAREA FACULTATIVĂ A CLĂDIRILOR ȘI ALTOR CONSTRUCȚII ȘI A CONȚINUTULUI, PENTRU PAGUBE PRODUSE DE INCENDII ȘI CALAMITĂȚI
În data de 25, 26 mai 2004 imobilul domnului Petru Alexandru din Comuna Reviga, Județul Ialomița a suferit o degradare parțială datorită furtunii care s-a abătut asupra localității.
Acest imobil era asigurat la S.C Asigurarea Romaneasca "ASIROM" S.A. cu contractul nr. A 0965524 din data de 11.01.2004 cu suma asigurată de 40 milioane RON, în baza condițiilor privind asigurarea facultativă a clădirilor, altor construcții pentru cazurile de pagube produse de incendiu și alte calamități. După oprirea furtunii, proprietarii imobilului au sesizat pagubele produse și pe data de 27 mai 2004 s-au prezentat la sediul ASIROM SMB pentru a anunța evenimentul produs.
Documentele care stau la baza întocmirii dosarului de daune,în acest caz sunt:
înștiințarea;
procesul verbal de constatare a pagubelor produse la clădiri;
fotografiile;
actul de moștenire;
contractul de asigurare.
Asiguratul se prezintă la sediul ASIROM unde completează înștiințarea cu privire la producerea evenimentului asigurat, document în care se vor menționa: numele asiguratului, adresa, cauza producerii pagubei, numărul contractului de asigurare, valoarea acestuia. Păgubitul ia legătura cu constatatorul de daune care ia la cunoștință de evenimentul produs.
Constatatorul de daune s-a deplasat în comuna Reviga, a constatat pagubele, a făcut fotografii care să ateste pagubele provocate de furtuna și a încheiat Procesul verbal de constatare a pagubelor produse la clădiri.
În procesul verbal s-au menționat toate datele cerute prin formular și anume : constatări cu privire la :
-ziua, luna, anul și ora când s-a produs paguba: 25, 26.05 2004 -felul pagubei – provocate de furtuna: furtuna; -măsurile de salvare luate : nu este cazul;
-organele care au făcut cercetări asupra cazului; actele încheiate;
-pagubele suferite anterior de clădirile distruse total sau parțial: data, felul și cauza pagubelor
-indicarea copropietarilor când asiguratul stăpânește clădirea cu altcineva : 2/8, 3/8, 3/8.
Date în legătură cu clădirile din gospodărie :
-destinația clădirilor distruse total sau parțial :locuința 1, locuința 2, magazie3;
-data construcției : locuințal – 1923, locuința 2 – 1952, magazie 3 – 1948;
-mărimea pagubelor :distrusă parțial cu recuperare de material;
Date în legătură cu caracteristicile clădirilor
-materialul de construcție a pereților exteriori și grosimea acestora:
o locuința 1 – cărămida 35 cm;
o locuința 2 – cărămida 35 cm;
o magazie 3 – cărămidă 40 cm;
-cheltuieli interioare și exterioare :
o locuința 1,
o locuința 2,
o magazie 3
var
ciment etc;
-materialul invelitorii:
o locuința 1 – tablă astereală;
o locuința 2 – tablă astereală;
o magazie 3 – tablă astereală;
-șarpantă:
o locuința 1 – lemn, brad ecarisat;
o locuința 2 – lemn, brad ecarisat;
o magazie 3 – lemn, brad ecarisat;
-planșeele :
o locuința 1 – grinzi brad;
o locuința 2 – grinzi brad;
o magazie 3 – grinzi brad; -tavanele :
o locuința 1 – tencuiala, șipci, trestie;
o locuința 2 – tencuiala, șipci, trestie;
o magazie 3 – scândura brută;
-tâmplărie :
o locuința 1 – lemn brad;
o locuința 2 – lemn brad;
o magazie 3 – metalică simplă;
-vopsitorie :
o locuința 1 – tâmplărie invelitori streașină, dușumea;
o locuința 2 – tâmplărie invelitori streașină, dușumea;
o magazie 3 – tâmplărie streașină;
-încălzirea :
o locuința 1 – sobe teracotă;
o locuința 2 – sobe teracotă;
-instalațiile :
o locuința 1 – electrice;
o locuința 2 – electrice;
o magazie 3 – electrice;
-eventualele renovări :
o locuința 1 – reparație curentă;
o locuința 2 – reparație curentă;
o magazie 3 – reparație curentă;
Date în legătură cu stabilirea pagubelor
După ce au fost stabilite lucrările ce trebuie executate, inspectorul de daune ia legătura cu una din firmele de construcții abilitate în repararea clădirilor avariate și având la bază datele în legatură cu stabilirea pagubei solicită acesteia un deviz – situație de plată.
Prețurile materialelor, precum și manopera sunt luate de către inspectorul de daune din devizul – situație de plată – solicitat.
Dacă invelitorile au fost înlocuite în totalitate după construirea clădirii, uzura ce se aplică la costul de refacere a învelitorii se stabilește în funcție de data înlocuirii invelitorilor și nu de data construirii clădirilor respective.
În urma pagubei s-a constatat o avariere a următoarelor bunuri :
invelitoare tabla (de schimbat) : 28,4 m²;
-cost material : 61.300 ROL/m²;
-cost manoperă : 42.300 ROL /m²
Total materiale = 28,4 x 61.300 = 1.740.920 ROL
Total manoperă = 28,4 x 42.300 = 1.201.320 ROL
Total general = 2.942.240 ROL
revizuit învelitoare tablă : 130 m²;
-cost materiale 3.100 ROL/m²;
-cost manoperă 14.350 ROL/m²;
Total materiale = 130 x 3.100 = 403.000 ROL
Total manoperă = 130 x 14.350 = 1.865.500 ROL
Total general = 2.268.500 ROL
vopsit învelitoare (tablă 2 straturi) :158,4m²;
-cost materiale 14.800 ROL/m²;
-cost manoperă 13.520 ROL/m²;
Total materiale = 158,4 x 13.520 = 2.141.568 ROL
Total manoperă = 158,4 x 14.800 = 2.344.320 ROL
Total general = 4.485.888 ROL
confecționat jgheaburi tablă 13m²;
-cost materiale 25.200 ROL/m²;
-cost manoperă 11.358 ROL/m²;
Total materiale = 13 x 25.200 = 327.600 ROL
Total manoperă = 13 x 11.358 = 147.654 ROL
Total general = 475.254 ROL
La totalul sumelor în valoare de 10.171.882 ROL, se adună cheltuielile directe (cote ce se virează conform legii pentru rovizionare, transport, C.A.S. ajutor șomaj), precum și cheltuielile directe și beneficiul societății care execută lucrările de reparații a abilelor asigurate. După aplicarea T.V.A-ului suma rezultată în valoare de 19.295.384 ROL reprezintă, de fapt, despăgubirea ce urmează a fi încasată de societatea care a executat reparația de la societatea care a asigurat imobilul, respectiv ASIROM.
Despăgubirea mai poate fi încasată și de păgubit fără ca reparațiile să fie efectuate, dar asiguratul angajându-se să facă lucrările de reparații ulterior cu despăgubirea încasata în avans.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Asigurarea Bunurilor (ID: 110201)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.