Asigurarea Auto Casco la Asirom

CUPRINS:

CAPITOLUL I NOȚIUNI GENERALE PRIVIND ASIGURĂRILE

Asigurarea ca mijloc de protecție………………………………………………………………………3

Noțiunile tehnice ale asigurării………………………………………………………5

Funcțiile asigurărilor………………………………………………………………………………………10

Clasificarea asigurarilor………………………………………………………………………………….12

Asigurarea sub aspect juridic…………………………………………………………………………..15

Asigurarea sub aspect economic……………………………………………………………………….21

Asigurarea Auto Casco……………………………………………………………………………………23

CAPITOLUL II PIAȚA ASIGURĂRILOR

Piața internațională a asigurărilor……………………………………………………32

Piața asigurărilor în România…………………………………………………………38

CAPITOLUL III PREZENTAREA SOCIETĂȚII „ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ” – ASIROM S.A.

3.1. Scurt istoric…………………………………………………………………………………………………..51

3.2. Structura organizatorică……………………………………………………………..55

3.3. Conducerea societății……………………………………………………………………………………..56

3.4. Portofoliul de asigurare………………………………………………………………61

3.5. Eficiența activității de asigurări……………………………………………………..63

CAPITOLUL IV STUDIU DE CAZ PRIVIND ASIGURAREA FACULTATIVĂ AUTO CASCO

4.1. Asigurarea facultativă CASCO la ASIROM…………………………………………………….69

4.2. Încheierea asigurării auto CASCO la ASIROM……………………………………103

4.3. Întocmirea dosarului de daună……………………………………………………..104

CAPITOLUL V CONCLUZII ȘI PROPUNERI

5.1 Concluzii……………………………………………………………………………………………………..109

5.2. Propuneri……………………………………………………………………………110

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………113

CAPITOLUL I

NOȚIUNI GENERALE PRIVIND ASIGURĂRILE

1.1. Asigurarea ca mijloc de protecție

Încă din cele mai vechi timpuri oamenii au fost preocupați de prevenirea și evitarea unor evenimente nedorite care pot genera pagube substanțiale, unele dintre acestea putând implica traume psihice și pierderi financiare semnificative. Deci conceptul de asigurare își are originile in vremuri străvechi aceasta fiind puternic ancorată in condițiile generale ale dezvoltării societății omenești, evoluând odată cu transformările economice, sociale și istorice.

Asigurarea este un mijloc de a acoperi o parte a riscurilor cu care se confruntă persoanele sau firmele în activitatea lor de zi cu zi sau în cea de afaceri. Prin urmare rolul asigurării este acela de a oferi oamenilor securitate, de a-i ajuta pe acei câțiva care suferă o pagubă sau care sunt implicați într-un accident.

Asigurarea poate fi privită ca o operațiune financiară între două părți, prin care o parte, denumită asigurator, despăgubește, în cazul producerii unui sinistru, și o altă parte, denumită asigurat, care, în schimbul unei prime sau cotizații, este despăgubită, în cazul producerii riscului asigurat.

Asigurarea poate fi privită ca necesitate, conform căreia asigurarea îndeplinește o nevoie eventuală ; securitate, care are ca element distinctiv siguranța pe care asigurarea o oferă pentru un viitor nesigur ; daună, conform căreia asigurarea constă într-un schimb fondat de asociație și probabilitate și conform căreia asigurătorul, în schimbul unei contribuții, garantează asiguratului o anumită protecție.

Evoluția asigurărilor

Activitatea din domeniul asigurărilor de bunuri, persoane și răspundere civilă, desfășurată în țara noastră, se intinde pe o periodă de 126 de ani, care poate fi împărțită in trei etape distincte, și anume :

– Prima a inceput în 1871 și s-a incheiat in 1948

– A doua este cuprinsă între anii 1949 și 1990

– Ultima a inceput în anul 1991

În acest interval de timp au existat diverse tipuri de societăți de asigurare având diferite forme de proprietate și metode de conducere la fel de diferite.

Trecerea la economia de piață a impus restructurarea și reorganizarea pe baze noi a economiei naționale. Renunțarea la monopolul statului în domeniul asigurărilor devenise necesară devreme ce se procedase la organizarea de societăți comerciale cu profil de producție, prestări de servicii, bancar etc. În acest sens în locul Administrației Asigurărilor de Stat, care și-a încetat activitate pe data de 31 decembrie 1990 când prin Hotărârea Guvernului Nr. 1279 / 8, au luat ființă trei societăți comerciale pe acțiuni în domeniul asigurărilor:

– Asigurarea Românească care a preluat activele aferente asigurărilor facultative de viață, în sumă de 6.100 mil. lei, cele aferente asigurărilor obligatorii, asigurărilor facultative de autoturisme și a altor asigurări în sumă de 1. 000 mil. lei și, în limitele acestora, pasivele corespunzătoare precum și bunurile imobile aparținând ADAS, incluse in capital ;

– Astra SA a preluat activele societăților mixte cu participarea ADAS din străinătate, cele aferente asigurărilor și operațiilor de reasigurare în relațiile cu străinătatea, în sumă de 3.500 mil. lei și în limitele acestora pasivele corespunzătoare;

– Carom SA a preluat activitatea privind constatarea daunelor, stabilirea și plata despăgubirilor în cazurile de pagube produse in România, când răspunderea revine unor asigurați la societăți de asigurări din străinătate și în cazurile de pagube produse în străinătate de automobiliști români asigurați la societăți de asigurări din țara noastră.

1.2. Noțiunile tehnice ale asigurării

În vederea cunoașterii modului și a condițiilor în care se înfăptuiește asigurarea se impune mai întâi, o prezentare a elementelor care intevin în activitatea curentă în acest domeniu.

În actele normative privind asigurările de bunuri, persoane si răspundere civilă sunt reglementate următoarele elemente ale unui contract de asigurare : raporturile dintre persoanele fizice si juridice care i-au parte la asigurare, în calitate de asigurări, și respectiv, societățile de asigurări, în calitate de asiguratori ; bunurile și persoanele care sunt cuprinse în asigurare ; riscurile acoperite prin asigurare drepturile și obligațiile ce revin părților din asigurare etc.

Asiguratorul este persoana juridica, care in schimbul primei de asigurare încasate de la asigurați își asumă răspunderea de a acoperi pagubele produse bunurilor asigurate de anumite calamități naturale sau accidente de a plăti suma asigurata la producerea unui anumit eveniment in viața persoanelor asigurate sau de plăti o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii față de terțe persoane.

Asiguratul este perosana fizică sau juridică care, in schimbul primei de asigurare plătită asigurătorului, își asigură bunurile împotriva anumitor calamități naturale sau accidente, ori persoana fizică ce se asigura împotriva unor evenimente ce pot apărea în viața sa, precum si persoana fizică sau juridică care se asigură pentru prejudiciul pe care îl poate produce unor terțe persoane.

Beneficiarul asigurării reprezintă persoana care are dreptul sa încaseze despăgubirea sau suma asigurată fără însă ca aceasta să fie parte la contractul de asigurare . Uneori terța persoană care devine beneficiarul asigurării este indicată în mod expres, de către asigurat, în contractul de asigurare . Alteori desemnarea beneficiarului asigurării se face în cursul executării contractului de asigurare prin declarație scrisă , comunicată de asigurat societății de asigurare, ori prin testament.

Contractantul asigurării este persoana fizică sau juridică care poate încheia o asigurare, fără însa ca aceasta să obțina calitatea de asigurat.

Între noțiunile de contractant și benenficiar al asigurării nu există în toate cazurile o delimitare rigidă. Astfel contractantul asigurării poate fi în același timp si beneficiarul acesteia. Se poate afirma că noțiunile de contractant și beneficiar al sigurării se întalnesc ca atare numai în cazul asigurărilor de persoane . În cazul asigurării de bunuri, asiguratul se suprapune cu contractantul și cu beneficiarul asigurării, iar la asigurările de răspundere civilă asiguratul se suprapune numai cu contractantul asigurării, deoarece despăgubirea de asigurare este încasată în toate cazurile de terțul păgubit sau vătămat .

Riscul asigurat este evenimentul sau un grup de evenimente care odată produs(e) datorită efectelor sale obligă pe asigurator să plăteasca asiguratului despăgubirea sau suma asigurată.

Cu cât acest eveniment are o frecvență mai mare cu atât este mai mare pericolul de producere a pagubei și apare mai necesară asigurarea .

Un alt sens pe care îl are riscul asigurat este acela de posibilitatea de distrugere a bunurilor de unele fenomene imprevizibile, cum sunt : grindina, furtuna, incendiul, uraganul, seismul, ploile torențiale etc.

În cazul asigurarilor de persoane riscul asigurat este evenimentul neprevăzut, dar posibil de realizat, care odată produs poate conduce, la pierdera totală sau parțială a capacității de muncă a asiguratului. Fenomenul asigurat care a fost deja produs poartă denumirea de caz asigurat sau sinistru.

În asigurare nu pot fi cuprinse toate fenomenele care produc pagube . Cu alte cuvinte, nu orice fenomen generator de pagube poate constitui un risc asigurat, ci numai acela care îndeplinește cumulativ condițiile ce vor fi prezentate în contiunare :

– O primă condiție este aceea ca producerea fenomenului pentru care se încheie asigurarea să fie posibilă deoarece dacă un anumit bun nu este amenințat de nici un fel de risc, asigurarea acestuia nu devine necesară. În același timp, însa este necesar să avem, în vedere faptul că fenomenul care se produce în mod frecvent și pe scară largă nu poate fi acceptat drept risc asigurat, deoarece o eventuală cuprindere a sa în asigurare necesită plata de către asigurat a unor prime de asigurare apropiate sau egale ca mărime cu valoarea pagubelor respective. Intr-o asemenea situație, este greu de presupus că o persoana ar putea fi interesată să incheie o asigurare.

– A doua condiție se referă la faptul că fenomenul trebuie să aibă în toate cazurile un caracter întâmplător. Aceasta înseamna că pentru a se putea încheia o anumită asigurare nu este admisă existența nici unei posibilități a părților participante la asigurare de a cunoaște bunurile sau persoanele care vor fi supuse acțiunii fenomenului, nici intensitatea acestuia și nici momentul ivirii lui.

– A treia condiție are în vedere faptul că acțiunea fenomenului este necesar să poate fi înregistrată în evidența statistică. Datele din evidența statistică referitoare la un anumit fenomen trebuie să permită stabilirea pe o perioadă cât mai îndelungată a frecvenței și intensității producerii acestuia. Aceste date stau la baza încheierii asigurării deoarece fără ele asigurătorul nu poate stabili probabilitiatea producerii fenomenului asigurat.

– A patra condiție presupune ca producerea fenomenului să nu depindă de voința asiguratului sau a beneficiarului asigurării. În cazul în care, într-un fel sau altul, asiguratul sau benenficiarul asigurării a contribuit, direct sau indirect, la producerea riscului asigurat, pentru ca astfel să poata primi despăgubirea de asigurare sau suma asigurată, acesta nu numai că pierde toate drepturile conferite de asigurare, dar va suporta și rigorile legii, deoarece astfel de fapte sunt pedepsite.

Evaluarea în vedera asigurării reprezintă operațiunea prin care se stabilește valoarea bunurilor în vederea cuprinderii lor in asigurare. Pentru ca un anumit bun să poata fi cuprins în asigurare este necesar să se cunoască valoarea acestuia, fiindcă despăgubirea de asigurare pe care o plătește asigurătorul, în caz de prodeste necesar să avem, în vedere faptul că fenomenul care se produce în mod frecvent și pe scară largă nu poate fi acceptat drept risc asigurat, deoarece o eventuală cuprindere a sa în asigurare necesită plata de către asigurat a unor prime de asigurare apropiate sau egale ca mărime cu valoarea pagubelor respective. Intr-o asemenea situație, este greu de presupus că o persoana ar putea fi interesată să incheie o asigurare.

– A doua condiție se referă la faptul că fenomenul trebuie să aibă în toate cazurile un caracter întâmplător. Aceasta înseamna că pentru a se putea încheia o anumită asigurare nu este admisă existența nici unei posibilități a părților participante la asigurare de a cunoaște bunurile sau persoanele care vor fi supuse acțiunii fenomenului, nici intensitatea acestuia și nici momentul ivirii lui.

– A treia condiție are în vedere faptul că acțiunea fenomenului este necesar să poate fi înregistrată în evidența statistică. Datele din evidența statistică referitoare la un anumit fenomen trebuie să permită stabilirea pe o perioadă cât mai îndelungată a frecvenței și intensității producerii acestuia. Aceste date stau la baza încheierii asigurării deoarece fără ele asigurătorul nu poate stabili probabilitiatea producerii fenomenului asigurat.

– A patra condiție presupune ca producerea fenomenului să nu depindă de voința asiguratului sau a beneficiarului asigurării. În cazul în care, într-un fel sau altul, asiguratul sau benenficiarul asigurării a contribuit, direct sau indirect, la producerea riscului asigurat, pentru ca astfel să poata primi despăgubirea de asigurare sau suma asigurată, acesta nu numai că pierde toate drepturile conferite de asigurare, dar va suporta și rigorile legii, deoarece astfel de fapte sunt pedepsite.

Evaluarea în vedera asigurării reprezintă operațiunea prin care se stabilește valoarea bunurilor în vederea cuprinderii lor in asigurare. Pentru ca un anumit bun să poata fi cuprins în asigurare este necesar să se cunoască valoarea acestuia, fiindcă despăgubirea de asigurare pe care o plătește asigurătorul, în caz de producere a riscului asigurat se stabilește și în funcție de valoarea bunurilor asigurate .

Valoarea de asigurare este un element pe care îl întâlnim numai în cadrul asigurărilor de bunuri. La asigurările de persoane, deoarece capacitatea de muncă și viată nu pot fi supuse operațiunii de evaluare, aceasta noțiune nu se folosește. De asemenea, în cazul asigurărilor de răspundere civilă nu poate fi vorba de valoarea de asigurare, fiindcă prejudiciul ce poate fi acuzat unor persoane nu este susceptibil de evaluare în momentul încheierii contractului de asigurare.

Suma asigurată este partea din valoarea de asigurare pentru care asigurătorul își asumă răspunderea în cazul producerii fenomenului pentru care s-a încheiat asigurarea. Suma asigurată reprezintă în toate cazurile limita maximă a răspunderii asigurătorului și constituie unul din elementele care stau la baza calculării primei de asigurare. În cazul asigurărilor de bunuri, suma asigurată poate fi egală sau mai mica decât valoarea bunurilor respective. Suma asigurată nu poate fi în nici un caz mai mare decât valoarea bunului asigurat, deoarece asigurarea este astfel concepută încât să nu permită sub nici o formă, acordarea unor despăgubiri mai mari decât pierderile efectiv suportate de asigurați. La asigurările de bunuri obligatorii, suma asigurată se stabilește pe baza normelor de asigurare, iar cele facultative în funcție de propunerea asiguratului, fără însă ca ea să poată depăși valoarea bunului din momentul încheierii asigurării sau, pentru unele bunuri, sumele stabilite de asigurător. În cadrul asigurărilor de persoane și acelor de răspundere civilă, deoarece nu există valoare de asigurare, suma asigurată se stabilește în mod diferit, după cum este vorba de asigurări obligatorii sau de asigurări facultative. La asigurările obligatorii, suma asigurată are un cuantum de regulă precis determinat prin lege. La asigurările facultative de persoane și de răspundere civilă suma asigurată se stabilește pe baza propunerii asiguratului și în limita prevederilor din actele normative.

Norma de asigurare reprezintă suma asigurată, stabilită prin lege pe unitatea de obiect asigurat, ea fiind întalnită numai în cazul asigurărilor de bunuri obligatorii.

Făcând produsul între norma de asigurare și numărul unitaților de obiect asigurat, obținem suma asigurată pentru bunul respectiv.

Prima de asigurare reprezintă suma de bani dinainte stabilită pe care asiguratul o platește asigurătorului, pentru ca acesta să-și poată constitui fondul de asigurare necesar achitării despăgubirii de asigurare sau a sumei asigurate la producerea riscului asigurat. Din primele de asigurare încasate, asigurătorul își constiutie, pe lângă fondul necesar achitării despăgubirilor sau a sumelor asigurate, și alte fonduri prevăzute prin dispozițiile legale și își acoperă cheltuielile privind constituirea și administrarea fondului de asigurare.

Durata asigurării reprezintă perioada de timp în care rămân valabile raporturile de asigurare între asigurător și asigurat, așa cum au fost ele stabilite prin contractul de asigurare. Prin urmare, durata asigurării este un element specific asigurărilor facultative și pe tot parcursul ei cele două părți care intervin în asigurare trebuie să respecte obligațiile ce le revin din contractul de asigurare.

Durata asigurării diferă după cum este vorba de asigurări facultative de bunuri sau de asigurări facultative de persoane. În cazul asigurărilor de bunuri, durata asigurării poate fi un an sau chiar mai putin . La asigurările de viață durata asigurării poate fi mult mai îndelungată, contractul de asigurare putându-se încheia pentru o perioada de 5, 10 sau 15 ani. Pot fi întâlnite și asigurări facultative încheiate pe termen nedeterminat.

Paguba sau dauna reprezintă pierderea, în expresie bănească intervenită la un bun asigurat, ca urmare a producerii fenomenului împotriva căruia s-a încheiat asigurarea.

Deoarece paguba poate fi egală sau mai mica decât valoarea bunului asigurat, întâlnim noțiunile de pagubă totală, în cazul în care bunul a fost distrus în întregime, și paguba parțială, atunci când pierderea intervenită este mai mică decât valoarea bunului.

Despăgubirea de asigurare este suma de bani pe care asigurătorul o datorează asiguratului în vederea compensării pagubei produse de riscul asigurat.

Despăgubirea de asigurare poate fi în limita sumei asigurate egala sau mai mica decât paguba, în funcție de principiul de răspundere al asigurătorului aplicat la acoperirea pagubei.

În cazul aplicării principiului răspunderii proporționale despăgubirea de asigurare se stabilește în aceeași proporție față de paguba în care se află suma sigurată față de valoarea bunului asigurat.

d s p * s s

p = v , d = v sau d = p * v

unde:

d = despăgubirea de asigurare

p = paguba

s = suma asigurată

v = valoarea bunului asigurat

La acoperirea pagubei după principiul primului risc, despăgubirea este egală cu paguba fără a putea însă depăși mărimea sumei asigurate. Conform acestui principiu, raportul dintre suma asigurată și valoarea bunului nu mai influențează nivelul despăgubirii, aceasta depinzând doar de marimea pagubei și a sumei asigurate.

Caracteristic principiului răspunderii limitate este faptul că despăgubirea se acordă numai dacă paguba produsă de riscul asigurat depașește o anumită limită dinainte stabilită.

1.3. Funcțiile asigurărilor

Funcția de compensare a pagubelor pricinuite de calamități naturale și de accidente pentru asigurări de bunuri și răspundere civilă și plata unor sume asigurate în asigurările de persoane constă în plata despăgubirilor, onorarea obligațiilor în cazul asigurărilor de răspundere civilă și plata sumelor asigurate când este vorba de asigurările de persoane în cazurile în care în viața persoanelor intervin anumite evenimente.

Îndeplinind funcția de compensare, asigurările contribuie la refacerea bunurilor avariate sau distruse, la repararea prejudiciilor de care asigurații răspund potrivit legii și plătesc sume asigurate în cazul în care se produc anumite evenimente care afectează integritatea corporală sau viața persoanelor asigurate.

Funcția de prevenire a daunelor se realizează prin finanțarea măsurilor de prevenire a daunelor de pe urma calamităților naturii și accidentelor (construirea de diguri pentru protecția împotriva inundațiilor, împăduriri, plantarea de perdele de protecție, execuția unor lucrări de irigații, desecări, finanțarea unor măsuri educaționale pentru asigurați), prin stabilirea unor condiții de asigurare care să oblige pe asigurat la o conduită preventivă permanentă (participarea asiguratului la acoperirea unei părți din daună, decăderea din dreptul de despăgubiri în cazul neîndeplinirii măsurilor de prevenire, de limitare și combatere a pagubelor).

Funcția de repartiție se înfăptuiește în procesul repartiției produsului intern brut, când se constituie, se repartizează și se utilizează fondul de asigurare.

Repartiția este funcția principală a asigurătorilor și se manifestă:

a) în procesul de formare a fondului de asigurare la dispoziția organizațiilor de asigurare, pe seama primei de asigurare suportate de persoanele fizice și juridice;

b) în procesul de dirijare a fondului de asigurare către destinațiile sale legale:

– plata indemnizației de asigurare;

– finanțarea unor acțiuni cu caracter preventiv;

– acoperirea cheltuielilor administrativ – gospodărești ale organizației de

– asigurare;

– constituirea unor fonduri de rezervă.

Prin intermediul funcției de repartiție, impozitele datorate de organizația de asigurare sunt dirijate la bugetul de stat, iar contribuțiile cuvenite asigurărilor sociale sunt îndreptate către bugetul asigurărilor sociale de stat.

Funcția de repartiție creează posibilități pentru apărarea avuției naționale, pentru refacerea bunurilor avariate sau distruse de calamități ale naturii sau de accidente în scopul desfășurării normale și fără întrerupere a procesului de producție, contribuind la creșterea producției, la realizarea reproducției simple și chiar lărgite, la repararea unor prejudicii de producerea cărora asigurații sunt răspunzători; instituția care înfăptuiește asigurările trebuie să ia măsuri pentru prevenire accidentelor și a deceselor timpurii ale persoanelor asigurate, iar prin plata sumelor asigurate contribuie la crearea unor condiții materiale mai bune de viață pentru asigurați sau pentru succesorii acestora; asigurările contribuie la finanțarea acțiunilor de prevenire și combatere a daunelor, precum și la atenuare efectelor distructive ale forțelor naturii, ale accidentelor și ale epizootiilor și la educarea asiguraților în spiritul grijii pentru conservarea bunurilor proprietate publică, privată și personală. În acest scop asiguraților care iau cele mai bune măsuri de prevenire a pagubelor li se pot oferi recompense, li se acordă reduceri de prime de asigurare, dar se și sancționează persoanele care se fac vinovate de producerea daunelor, neacordându-li-se despăgubirile sau sumele asigurate.

Funcția de control se concretizează în controlul pe care îl efectuează organele specializate ale societăților de asigurări în vederea identificării cauzelor producătoare de daune, precum și asupra formării, repartizării și gospodăririi judicioase a fondului de asigurare.

Controlul se exercită sub trei forme: preventiv, concomitent, post – operativ și urmărește:

– depistarea cauzelor care produc pagube în economie;

– așezarea și încasarea corectă a primelor de asigurare;

– constatarea, evaluare și lichidarea daunelor;

– acordarea la timp a despăgubirilor și a sumelor asigurate în concordanță cu prevederile legale și contractuale;

– stingerea obligațiilor față de asigurați;

– luarea măsurilor pentru prevenirea, limitarea și combaterea daunelor.

Între funcțiile asigurărilor există o permanentă și foarte strânsă interdependență.

1.4. Clasificarea asigurarilor

Asigurările de bunuri, persoane și răspundere civilă pot fi clasificate după mai multe criterii, cum sunt:

După domeniul (ramura) la care se referă, asigurările pot fi:

1. Asigurările de bunuri au ca obiect diferite valori materiale aparținând persoanelor fizice sau juridice, valori care pot fi supuse acțiunii unor fenomene naturale sau accidentelor. În țara noastră, fac obiectul asigurărilor bunuri și valori materiale dintre care fac parte:echipamente de producție fixe și circulante, culturi agricole și rodul viilor, animale domestice, autovehicule, navele maritime și fluviale, aeronavele, clădirile și alte construcții, bunurile casnice și alte categorii de bunuri aparținând persoanelor fizice și juridice.

2. Asigurările de persoane au ca obiect persoana fizică în sine. Aceste asigurări se încheie în scopul diminuării consecințelor negative cauzate de calamități naturale, accidente, boli sau pentru plata sumelor asigurate în legătură cu producerea unor evenimente în viața persoanelor (deces, împlinirea unei anumite vârste, pierderea capacității de muncă).

3. Prin asigurările de răspundere civilă, asigurătorul își asumă obligația de a plăti despăgubirea pentru prejudiciul adus de asigurat unor terțe persoane. Adică de prejudiciul ce poate fi cauzat prin producerea unor accidente concretizate în vătămarea corporală sau deces ori în avarierea sau distrugerea unor bunuri sau alte pagube pentru care asiguratul răspunde conform legii.

Prin asigurările de răspundere civilă se realizează o protecție a patrimoniului asiguratului, pentru că în cazul în care el produce un prejudiciu unor terțe persoane, nu apelează la acesta pentru a-l acoperi, răspunderea asigurătorului.

Conform Legii nr. 32 din 2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, activitatea de asigurare se grupează în:

1. Asigurări de viață

2. Asigurări generale

După obiectul de activitate stabilit prin contractul de societate și statut, societățile din domeniul asigurărilor din România pot practica următoarele categorii de asigurări:

1. Asigurări de viață;

2. Asigurări de persoane ( altele decât cele de viață);

3. Asigurări de autovehicule;

4. Asigurări maritime și de transport;

5. Asigurări de aviație;

6. Asigurările de incendiu și alte pagube la bunuri;

7. Asigurări de răspundere civilă;

8. Asigurări de credite și garanții;

9. Asigurări de pierderi financiare din riscuri asigurate;

10. Asigurări agricole.

După forma juridică de realizare asigurările de bunuri, persoane și răspundere civilă pot fi:

1. Asigurările obligatorii (prin efectul legii) izvorăsc din interesul economic și social al întregii colectivități pentru apărarea avuției naționale, menținerea continuității procesului de producție și protejarea victimelor unor accidente.

O asigurare devine obligatorie în momentul în care bunurile unui număr mare de persoane fizice sau juridice sunt amenințate de anumite riscuri, astfel încât fiecare deținător al bunurilor respective ar putea avea de suportat pagube la producerea riscurilor prevăzute. În asigurările obligatorii, raporturile dintre asigurat și asigurător sunt stabilite prin lege.

2. Asigurările facultative iau naștere în baza contractului de asigurare încheiat între asigurat și asigurător. Pentru aceasta, este necesar ca persoana care solicită încheierea asigurării să fie de acord cu plata primelor de asigurare și să respecte toate obligațiile stabilite prin contractul de asigurare, pe perioada de valabilitate a acestuia. Asigurările facultative se încheie fie pentru bunuri, persoane, răspundere civilă sau riscuri necuprinse în asigurările obligatorii, fie în vederea completării acestor asigurări, pentru ca asigurații să aibă posibilitatea să primească, în caz de pagubă sau de producere a evenimentului asigurat, o despăgubire sau o sumă asigurată mai mare.

După riscul cuprins în asigurare, asigurările pot fi clasificate în:

1. Asigurări împotriva incendiului, exploziei, mișcărilor seismice. Bunurile care se asigură contra acestor fenomene sunt: clădirile, construcțiile, utilajele și instalațiile, mijloacele de transport, inventarul gospodăresc, mobilierul și obiectele de uz casnic;

2. Asigurări contra grindinei, furtunii, uraganului, ploilor torențiale, inundațiilor, prăbușirii sau alunecărilor de teren, împotriva acestora se asigură, de regulă, culturile agricole și rodul viilor;

3. Asigurări contra avariilor și altor riscuri specifice (răsturnări, ciocniri, căderi, derapări), la care sunt supuse mijloacele de transport și încărcăturile aflate pe acestea, în timpul staționării sau mersului;

4. Asigurări împotriva unor evenimente ce apar în viața oamenilor (deces, boli, accidente) care pot duce la pierderea temporară sau definitivă a capacității de muncă, în cazul asigurărilor de persoane;

5. Asigurări pentru cazurile de răspundere civilă care se referă la prejudicii aduse terțelor persoane prin accidente de autovehicule, prin exercitarea unei anumite activități.

După sfera de cuprindere în profil teritorial, asigurările pot fi:

1. Asigurările interne au caracteristic faptul că părțile contractante domiciliază în aceeași țară bunurile, persoanele și răspunderea civilă care fac obiectul lor se află pe teritoriul aceleiași țări, iar riscurile asigurate trebuie să se producă pe același teritoriu.

2. Asigurările externa apar în legătură cu persoane, răspundere civilă sau bunuri care ies în afara limitelor teritoriale ale țării în care se încheie contractul de asigurare. În cazul acestor asigurări, beneficiarul asigurării sau una dintre părțile contractante domiciliază în altă țară.

În categoria asigurărilor externe se includ:

asigurarea mărfurilor, care fac obiectul comerțului exterior, pe timpul transportului;

asigurarea navelor maritime, a navelor de pescuit oceanic și a navelor aeriene care fac parte din flota civilă;

asigurarea creditelor pentru export;

asigurarea autovehiculelor aparținând unor persoane fizice sau juridice dintr-o țară, care circulă în afara teritoriului țării respective;

asigurarea construcțiilor și a răspunderii constructorului pentru obiectivele realizate în străinătate;

asigurarea bunurilor de stat aflate în străinătate..

După tipul raporturilor ce se stabilesc între asigurător și asigurat, asigurările pot fi:

1. Asigurările directe, specific acestor asigurări este faptul că raporturile de asigurare se stabilesc în mod nemijlocit între asigurați și asigurători, fie pe baza contractului de asigurare, fie baza legii.

2. Asigurările indirecte sau reasigurările apar ca raport ce se stabilește de fiecare dată între două societăți de asigurare, dintre care una are calitatea de reasigurat (cedent), iar cealaltă de reasigurător.

Asigurarea sub aspect juridic

Abordarea juridică este frecventă și justificată, întrucât asigurarea, pentru a fi operantă, trebuie să capete forma juridică, iar această formă este cea dintâi sesizabilă.

Forma juridică a asigurărilor este conferită de contract, care constituie „legea părților”, precum și legea propriu – zisă, care emană de la puterea legislativă.

Contractul de asigurare și legea cu privire la activitatea de asigurare, în calitate de izvoare de drepturi și obligații în materie de asigurări, se completează reciproc.

în condițiile privatizării economiei s-a impus crearea cadrului juridic adecvat desfășurării activității de asigurare, care facilitează o activitate bazată pe principiile concurenței specifice economiei de piață.

Cadrul legislativ în domeniul asigurărilor este reprezentat în principal de Legea nr. 136 din 1995 privind asigurările și reasigurările din România, Legea nr. 22 din 2000 privind constituirea, organizarea și funcționarea societăților comerciale din domeniul asigurărilor și atribuțiile Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA).

Activitatea de asigurare în România poate fi exercitată de către societăți pe acțiuni, societăți mutuale, filiale ale unor asigurători străini constituite ca persoane juridice române, autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Capitalul social vărsat sau fondul de rezervă liber vărsat nu poate fi mai mic de:

7 miliarde lei pentru activitatea de asigurări generale, exceptând asigurările obligatorii;

14 miliarde lei pentru activitatea de asigurări generale;

10 miliarde lei pentru activitatea de asigurări de viață;

suma valorilor prevăzute la punctele a) și c) sau b) și c), după caz, în funcție de asigurarea desfășurată.

În România, activitatea de asigurare se desfășoară sub forma asigurărilor facultative și obligatorii, precum și a operațiunilor de reasigurare. În prezent asigurările obligatorii sunt: asigurarea de răspundere civilă auto, asigurarea de răspundere civilă profesională pentru medici și personal mediu sanitar și asigurarea de răspundere civilă profesională pentru avocați.

Persoanele fizice și juridice române pot încheia contracte de asigurare numai cu societăți de asigurare stabilite în România, cu excepția cazurilor în care asigurările solicitate nu se practică pe piața internă. Se urmărește astfel protejarea asiguraților, reducându-se riscul ca aceștia să încheie asigurări cu societățile necunoscute, despre care se obțin greu informații, iar situațiile litigioase impun apelarea la avocați care să cunoască legislația internațională și care să poată susține procese la tribunalele din țara de reședință a asigurătorului.

După obiectul de activitate, asigurările pot fi: asigurări de viață, asigurări de persoane, altele decât cele de viață, asigurări de autovehicule, asigurări maritime și de transport, asigurări de aviație, asigurări de incendiu și alte pagube la bunuri, asigurări de răspundere civilă, asigurări de credit și garanții, asigurări de pierderi financiare din riscuri asigurate, asigurări agricole.

Asigurătorul care exercită o activitate de asigurări generale are obligația să constituie și să țină următoarele rezerve tehnice: rezerva de primă, rezerva de daune, rezerva de daune neavizate, rezerva de catastrofă, rezerva pentru riscuri neexpirate, rezerva de egalizare.

Asigurătorul care exercită o activitate de asigurare de viață este obligat:

să țină conturi distincte pentru asigurările de viață;

să înregistreze toate veniturile și cheltuielile aferente asigurărilor de viață în conturi separate, care să constituie și să aparțină unui fond de asigurare distinct, denumit în lege fondul asigurărilor de viață;

să asigure conducerea contabilității fondului asigurărilor de viață, pentru identificarea operativă a activelor și a obligațiilor aferente acestuia.

Asigurătorii pot fructifica fondurile proprii și cele atrase sub forma veniturilor din dobânzi pentru disponibilitățile păstrate în bănci. Aceștia pot investi o parte din capital sau rezervele de capital și rezervele tehnice în titluri de valoare, bunuri imobiliare sau mobiliare sau le pot utiliza pentru acordarea de credit instituțiilor cu profil bancar.

Conform normelor de prudențialitate privind păstrarea lichidităților și a plasamentelor investiționale ale societăților din domeniul asigurărilor:

acestea trebuie să-și păstreze disponibilitățile bănești în cel puțin două bănci comerciale, dar mai puțin de 50% într-o singură bancă comercială;

plasamentele investiționale într-un fond de investiții nu vor putea depăși 20% din totalul sumelor investite în astfel de fonduri;

asigurătorii trebuie să notifice în scris Comisia de Supraveghere a Asigurărilor asupra băncilor și fondurilor de investiții prin care se efectuează în scris investiții și plasamente.

Reasigurările completează activitatea de asigurare prin cedarea și primirea unor riscuri pe piața internă și internațională de asigurări. Societățile comerciale din domeniul asigurărilor se pot asocia în uniuni naționale, precum Uniunea Națională a Societăților se Asigurări din România sau pot adera la organismele internaționale cu caracter profesional.

Supravegherea și controlul respectării dispozițiilor legii nr. 32 din 2000 revine Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în scopul apărării drepturilor asiguraților și al promovării stabilității activității de asigurare din România. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor este autoritatea administrativă autonomă de specialitate, cu personalitate juridică și cu sediul în municipiul București și își exercită atribuțiile potrivit prevederilor legii mai sus amintite.

O secțiune din legea nr. 32 din 2000 se referă la obligațiile pe care trebuie să le îndeplinească asigurătorii ce au fost autorizați pentru a realiza o gestionare prudentă și competentă a activității lor și pentru ca activitățile acestora să poată fi monitorizate în mod adecvat de către autoritatea de supraveghere.

Fiecare asigurător trebuie:

să mențină permanent un capital social și o marjă de solvabilitate;

să păstreze în România o parte a activelor sale;

să-și conducă permanent activitatea pe baze prudențiale și competente;

să-și obțină în prealabil aprobarea autorității de supraveghere, referitoare la persoanele care exercită control asupra societății;

să prezinte periodic rapoarte asupra activității desfășurate;

să gestioneze separat fondul de asigurare de viață;

să constituie și să mențină rezervele tehnice.

Legea nr. 32 din 2000 reglementează și activitatea de intermediere în asigurări. Intermediarii în asigurări se împart în agenți de asigurare și brokeri, agenți care pot încheia aceeași clasă de asigurări numai pentru un singur asigurător, iar brokerii pentru un număr nelimitat. Brokerii trebuie să fie în prealabil avizați de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, fiind supuși unor condiții și trebuind să îndeplinească anumite cerințe.

Partea finală a legii cuprinde prevederi referitoare la transferul de portofoliu, procedura de lichidare a unui asigurător, normele și regulamentele ce pot fi emise de autoritatea de supraveghere, sancțiuni și scutire de impozite și taxe.

Contractul de asigurare

Definiția dată contractului de asigurare în Codul Civil Român a prezentat, de-a lungul timpului, modificări și îmbunătățiri succesive, astfel:

– Legea pentru constituirea și funcționarea întreprinderilor de asigurare și reglementarea contractului de asigurare din 1930 în art. 49: „prin contractul de asigurare întreprinderea de asigurare se obligă ca în schimbul unei prime să ia asupra sa un risc”;

– Decretul Consiliului de Stat nr. 471 din1971 cu privire la asigurările de stat prevedea în art. 57: „ prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să plătească o primă Administrației Asigurărilor de Stat, iar aceasta ia asupra sa riscul producerii unui anume eveniment, obligându-se ca, la producerea evenimentului, să plătească asiguratului sau unei terțe persoane, denumită beneficiar, o indemnizație – despăgubire sau sumă asigurată – în limitele convenite”;

– Legea privind asigurările și reasigurările în România, din 1995, prevede în art. 9: „prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să plătească o primă asiguratorului, iar acesta se obligă ca, la producerea unui anume risc, să plătească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea sau suma asigurată, denumită în continuare indemnizație, în limitele convenite”.

Din punct de vedere juridic, contractul de asigurare are următoarele trăsături caracteristice:

Caracterul consensual este relevat de faptul că acesta se încheie numai prin consimțământul părților. Chiar dacă Legea nr. 136 din 1995 prevede în mod expres obligativitatea încheierii în scris a contractului, precum și elementele de bază ale acestuia, aceasta nu determină o abdicare de la principiul consensualismului.

Caracterul sinalagmatic este determinat de faptul că părțile contractante își asumă reciproc anumite obligații. În principal, asiguratul se obligă să facă declarații exacte și să-și achite primele, iar asiguratul se obligă să plătească indemnizația cuvenită, după producerea evenimentului asigurat.

Asiguratul este ținut să-și respecte obligațiile contractuale numai în măsura în care asiguratul și-a onorat obligațiile contractuale, în caz contrar, asiguratul decăzând din drepturile sale, iar contractul devenind nul sau rămânând valabil pentru o sumă asigurată mai mică, reciprocitatea nu operează.

Caracterul aleatoriu este determinat de faptul că părțile contractante nu cunosc, în momentul încheierii contractului, efectele acestuia, respectiv beneficiile sau pierderile ce vor rezulta din acest contract. Obligațiile asiguratului și ale asigurătorului depind de un eveniment viitor, cu o anumită probabilitate de apariție.

Caracterul succesiv este relevat de eșalonarea în timp a prestațiilor prevăzute în contract. Asigurătorul se angajează să acopere un anumit risc sau un complex de riscuri pe o perioadă de timp mai lungă, cu posibilitatea achitării primei de asigurare în mai multe plăți anuale, sau pe o perioadă mai scurtă de timp cu plata integrală la încheierea contractului.

Caracterul de adeziune este evidențiat de faptul că forma și clauzele contractului sunt stabilite de către societatea de asigurări, potențialul asigurat având posibilitatea de a adera sau de a respinge acest contract. Majoritatea contractelor de asigurare standard cuprind condiții contractuale – perioada de asigurare, cota de primă, riscuri asigurate. Totuși, în cazul contractelor de valoare foarte mare sau foarte importante, conținutul contractului este supus negocierilor între părți. Pentru a evita formulările insuficient de clare sau mai puțin accesibile potențialului asigurat, reglementările legale din anumite țări prevăd o serie de dispoziții obligatorii cu privire la modul de întocmire a contractului, a caracterelor literelor folosite, a locului în care trebuie amplasate anumite prevederi.

Caracterul oneros rezidă din faptul că fiecare parte urmărește obținerea unui avantaj sau a unei contraprestații pentru serviciul pe care îl face sau se obligă să-l facă în favoarea celeilalte părți. Asiguratul beneficiază de protecția pe care o oferă asigurătorul în schimbul primelor de asigurare. Cu toate că asiguratul poate opta ca beneficiul să revină unei terțe persoane (beneficiarul), acest lucru nu modifică caracterul oneros al contractului.

Legea – forma juridică de realizare în asigurări

Legea constituie, alături de contract, cea de a doua formă juridică de realizare a asigurării, ea completându-l în calitatea lor de drepturi și obligații.

Asigurarea prin contract are la bază principiul facultativității, ea se încheie de către persoanele fizice și juridice interesate împotriva unor evenimente care le amenință bunurile, viața sau integritatea corporală în scop de indemnizare sau de fructificare.

Asigurarea prin efectul legii are la bază principiul obligativității, adică acționează în mod automat, fără consimțământul prealabil al asiguratului și fără încheierea unui contract între părți. Ea acționează automat din momentul în care bunurile cuprinse din oficiu în asigurare au intrat în gospodăria unei persoane fizice intră într-o anume situație prevăzută de lege (exemplu: persoanele fizice aflate într-o călătorie cu un mijloc de transport în comun). De protecție de asigurare automată beneficiază și acele persoane fizice și juridice care poartă o răspundere civilă față de terți expres prevăzută de lege.

Asigurarea prin efectul legii se aseamănă cu asigurarea contractuală prin aceea că își procură fondurile pentru plata indemnizațiilor pe seama primelor încasate de la asigurați. Ea se aseamănă și cu asigurările sociale prin caracterul său obligatoriu, deosebindu-se însă de acestea prin faptul că se bazează pe primele încasate de la asigurați și nu pe resursele provenite de la nonasigurați.

Asigurarea prin efectul legii este mai puțin costisitoare pentru asigurați, ea fiind atotcuprinzătoare și nereclamând cheltuieli pentru încheierea contractelor (spre deosebire de cea contractuală: selectivă, mai puțin cuprinzătoare și mai scumpă).

Extinderea peste anumite limite a asigurării prin efectul legii ar putea impune acestui tip de asigurare caracterul unei prelevări forțate, al unui impozit ori de câte ori ar fi cuprinse în asigurare persoane nelegate între ele prin comunitate de interese, de risc.

Asigurarea sub aspect economic

Acoperirea pagubelor provocate de diferite fenomene sau evenimente se poate realiza pe seama a trei categorii de fonduri bănești:

fonduri de rezervă financiară (constituite de gospodăriile populației și agenții economici);

fonduri de rezervă și/sau asigurare (constituite centralizat în bugetul de stat și bugetele locale);

fonduri de asigurare propriu – zise (constituite prin intermediul organizațiilor specializate).

Numai fondul ce se constituie la dispoziția unei organizații specializate (societate comercială de asigurare sau organizație de asigurare mutuală), prin metode adecvate poartă denumirea de fond de asigurare.

Prin intermediul relațiilor bănești care se formează, se repartizează și se utilizează fondul de asigurare necesar compensării pagubelor provocate bunurilor asigurate în vederea menținerii continuității producției, plății sumelor asigurate, precum și finanțării acțiunilor de prevenire și combatere a fenomenelor generatoare de pagube (în cazul bunurilor) și de invaliditate sau deces (în cazul persoanelor fizice).

Asigurările exprimă ansamblul relațiilor bănești cu ajutorul cărora se întreprind măsurile corespunzătoare în vederea desfășurării normale, neîntrerupte a procesului de producție, în scopul apărării integrității avutului public și personal și ocrotirii persoanelor fizice în cazurile de pierdere a capacității de muncă, supraviețuire, în caz de deces.

Pentru o mai bună conturare a locului și rolului asigurărilor în sfera economicului trebuie evidențiate și funcțiile acestora.

Trăsăturile asigurărilor

Sub aspect economic asigurarea are unele trăsături caracteristice, și anume:

riscurile se compensează prin crearea unei comunități d risc și suportarea daunelor, potrivit principiului mutualității;

evenimentul trebuie să fie întâmplător, adică producerea riscului să fie independentă de voința asiguratului;

evenimentul să se poată evalua pe baza calculelor statistico – matematice privind frecvența și proporțiile valorice ale riscului;

asigurații să fie egal amenințați de riscurile respective.

După modul de constituire, de repartizare și utilizare a fondului de asigurare asigurările au următoarele trăsături specifice:

existența asigurării este legată de necesitatea constituirii unui fond de resurse bănești destinat acoperirii pagubelor provocate de anumite fenomene sau evenimente.

fondul de asigurare îmbracă în mod necesar forma bănească – practica unor organizații de asigurare de a-și îndeplini obligațiile asumate în natură (asistență medicală, repatrierea rămășițelor pământești, organizarea funeraliilor) neinfirmând această teză, fondul constituindu-se în expresie bănească, iar în loc ca indemnizația de asigurare să fie achitată în numerar asiguratului sau unui terț, ea este folosită de organizația de asigurare pentru suportarea cheltuielilor aferente prestației în natură la care s-a angajat prin contract;

nu este de conceput constituirea în natură a fondului de asigurare;

fondul de asigurarea se formează în mod descentralizat pe seama sumelor de bani (prime de asigurare sau contribuții) pe care să le suporte, dacă s-ar produce anumite fenomene sau evenimente;

fondul de asigurare se formează în vederea unor pagube provocate de fenomene (evenimente) viitoare și nesigure, deci din acest fond nu se suportă pierderi determinate de folosirea normală a bunurilor, de consumarea acestora în procesul de producție ori în gospodăriile populației, de diminuarea valorii lor din diferite motive;

fondul de asigurare se utilizează în mod centralizat pentru:

acoperirea pagubelor provocate de fenomenele asigurate la asigurările de bunuri, respectiv plata sumelor legate de prevenirea pagubelor;

finanțarea unor acțiuni legate de prevenirea pagubelor;

constituirea unor fonduri de rezervă la dispoziția societății comerciale sau a organizației mutuale de asigurare.

În procesul formării și utilizării fondului de asigurare se nasc anumite relații economice între participanții la asigurare:

– în prima etapă: fluxuri bănești sub forma primelor de asigurare pornesc de la persoanele fizice și juridice (comunitatea de risc) către societatea de asigurare;

– în etapa a doua: fluxuri bănești sub forma indemnizațiilor de asigurare (despăgubiri sau sume asigurate) pornesc de la fondul de asigurare (constituit la dispoziția organizației de asigurare) către persoanele fizice și juridice afectate de producerea evenimentului asigurat.

Asigurarea Auto Casco

Este asigurarea care acoperă daune, produse la propriul autovehicul, poate fi încheiată de persoane fizice și juridice cu domiciliul sediul sau reședința în țara noastră. Prin polița auto casco pot fi asigurate autovehicule destinate transportului de persoane, autovehicule destinate transportului de bunuri și autovehicule speciale.

Opțional poate fi oferită protecție și împotriva furtului . Asigurarea auto casco acordă despăgubiri și pentru cheltuielile de transport al autovehiculului la atelierul de reparații cel mai apropiat sau la locul cel mai apropiat de adăpostire a autovehiculului precum și pentru pagubele produse autovehiculului asigurat, când acesta este condus de o altă persoana decât asiguratul. Polița oferă despăgubiri și pentru pagubele produse aparatelor de radio, casetofoanelor, centurilor de siguranță, televizoarelor și aparatelor de aer condiționat special construite pentru dotarea autovehiculelor dar numai dacă acestea erau montate pe autovehicul și dacă avarierea sau distrugerea lor s-a întamplat odată cu cele produse corpului autovehiculului.

Limita răspunderii asigurătorului este dată de valoarea reală autovehiculului la momentul încheierii contractului. Pe durata asigurării, suma asigurată poate fi majorată sau actualizată, printr-o asigurare suplimentară și prin plata unei prime de asigurare corespunzătoare.

Suma asigurată se stabilește de către asigurat, separat pentru invaliditate permanentă și pentru deces. Pe durata sigurării sumele asigurate pot fi majorate cu plata corespunzătoare a primelor de asigurare.

Prima de asigurare se achită fie integral și anticipat pentru întreaga perioadă asigurată, fie în rate, din care prima rată se plătește anticipat înainte de intrarea în vigoare a poliței, iar următoarele, anterior ratelor scadente menționate în polița de asigurare. Polița se reziliează automat la data scadentă a unei rate de primă neachitate în termen. Asigurarea este valabilă numai pe teritoriul României. Contractul de asigurare poate fi încheiat pe o perioadă de un an sau pe o perioadă mai scurtă de timp, dar numai puțin de șase luni.

Primele de asigurare anuale datorate pentru autoturisme și autostațioane sunt diferențiate în funcție de capacitatea cilindrică a acestora. Pentru autoturisme și autostațioane inclusiv remorcile trase de acestea, asigurarea se poate încheia și cu o primă redusă, față de cea prevăzută în tariful de prime; în acest caz despăgubirile cuvenite se scad corespunzător reducerii primei de asigurare.

Reduceri ale primelor de asigurare se aplică și în situația în care în anul anterior reînnoirii contractului, în cei doi, respectiv trei, patru sau mai mulți ani anteriori consecutivi pentru care nu s-au platit ori nu se datorează despăgubiri de asigurare pentru avarii sau pentru care despăgubirile plătite ori datorate se cuvin pentru pagube produse din culpa unor terțe persoane aflate în afara autovehiculului asigurat.

Pentru autoturisme și autostațioane precum și pentru remorcile trase de acestea folosite ca taximetre sau în școlile de conducere auto, inclusiv pentru cele apartinând întreprinzătorilor particulari, primele se majorează.

Despagubirea nu poate depăși suma sigurată, nici cuantumul pagubei și nici valoarea autovehiculului în momentul producerii riscului asigurat. Cuantumul pagubei este egal cu costul reparațiilor părților componente sau pieselor avariate sau costul de înlocuire al acestorta, inclusiv cheltuielile pentru demontare și montare aferente reparațiilor și înlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse de riscurile asigurate.

În funcție de riscurile prevăzute în polița de asigurare asigurătorul acordă despăgubiri pentru pagubele produse prin avarierea sau distrugerea autovehiculului asigurat, provocate de :

– diverse accidente cum ar fi : ciocniri, loviri sau izbiri cu alte vehicule sau cu alte corpuri mobile sau imobile aflate în afara sau în interiorul autovehiculului asigurat, zgârieri, căderi, derapări sau răsturnări.

– incendiul, trăznet, explozie ( inclusiv explozia rezervorului de carburanți sau a rezervorului de aer comprimat)

– furt (inclusiv tâlharie)

– calamități naturale : ploaie torențială, grindină, inundație, furtună, uragan, cutremur de pământ, prăbușire sau alunecare de teren, greutatea stratului de zăpadă sau de gheața, avalanșe de zăpadă, căderea unor corpuri pe construcția în care se afla autovehiculul.

Dacă asiguratul are încheiate mai multe asigurări de avarii pentru același autovehicul, care acoperă aceleași riscuri, la două sau mai multe societăți de asigurări, la producerea evenimentului asigurat, asigurătorul va acorda despăgubirea proporțional cu prima încasată, în raport cu celelalte societăți, care vor fi înștiințate despre aceasta.

Se acordă despăgubire și pentru :

– cheltuielile cu transportul autovehiculului la atelierul de reparații din România, cel mai apropiat de locul accidentului, care poate face reparația sau la locul cel mai apropiat de adăpostire a autovehiculului .

– pagubele produse autovehiculului asigurat de avarieri sau distrugeri prilejuite de măsurile luate în timpul producerii riscului asigurat, pentru salvarea autovehiculului sau a construcției în care se afla .

– cheltuielile făcute în vederea limitării pagubelor.

În caz de incendiu, se acordă despăgubiri pentru pagubele produse prin afumare, pătare, carbonizare sau alte distrugeri, precum și prin avarieri cauzate de apă, ca urmare a măsurilor luate în timpul producerii riscului pentru salvarea autovehiculelor sau a construcției în care acesta se află.

În caz de trăsnet sau explozie, se acordă despăgubiri și pentru pagubele înregistrate atunci când trăsnetul sau explozia s-a produs la distanță de autovehiculul respecetiv.

În caz de inundație, se acordă despăgubiri pentru pagubele produse ca urmare a acoperirii locului unde se află autovehiculul asigurat cu un strat de apă provenit din orice cauză, precum și pagubele produse de acțiunea mecanică a apelor curgătoare sau a obiectelor purtate de ape.

În cazul calamităților naturale, se acodă despăgubiri și pentru pagubele produse autovehicului prin efectele indirecte ale acestora.

În asigurarea autovehiculelor pentru pagubele de furt sunt cuprinse :

– furtul autovehiculului al unor părți componente sau piese ale acestuia;

– pagubele de orice fel produse autovehiculului ca urmare a furtului sau a tentativei de furt al autovehiculului, al unor părți componente sau piese ale acestuia ori al unor bunuri din autovehicul;

– pagubele produse încăperii, propietatea asiguratului, în care se afla autovehiculul, ca urmare a furtului prin efracție sau a tentativei de furt prin efracție.

Valoarea autovehiculului la data producerii riscului asigurat se stabilește scăzându-se, din valoarea din nou a acestuia, uzura corespunzătoare.

Uzura autovehicului avariat se determină în raport cu vechimea, întrebuințarea și starea de întreținere a acestuia, la data producerii riscului asigurat.

Despăgubirea se stabilește astfel :

Dacă suma asigurată nu este mai mica decât valoarea autovehiculului din momentul producerii evenimentului asigurat, despăgubirea este egală cu cuantumul pagubei. Dacă însă suma asigurată este mai mică decât valoarea autovehiculului din momentul producerii riscului asigurat, despăgubirea se va calcula reducându-se cuantumul pagubei corespunzător raportului dintre suma asigurată și valoarea autovehiculului la data producerii riscului asigurat.

La autoturisme si autostațioane, despăgubirile cuvenite pe perioada valabilității aceluiași contract de asigurare nu pot depăși nici valoarea din nou a acestora.

După fiecare pagubă, suma asigurată se micșorează cu începere de la data producerii riscului asigurat, pentru restul perioadei asigurării, cu suma cuvenită drept despăgubire, asigurarea continuând pentru suma ramasă ; prima rămâne însă neschimbată. La cererea asiguratului, suma ramasă poate fi completată print-o asigurare suplimentară, cu plata diferenței de primă corespunzătoare. La autoturisme și autostațioane, după fiecare pagubă din valoare din nou se scade suma cuvenită drept despăgubire; asigurarea continuă pentru suma rămasă, iar prima rămâne neschimbată. Și în acest caz, suma rămasă poate fi însă completată printr-o asigurare suplimentară, cu plata diferenței de primă.

Nu se acordă despăgubiri pentru :

– pagubele produse autovehiculului, unor părți componente sau piese ale acestuia, de alte cauze decât cele menționate mai sus cum ar fi pagubele cauzate prin :

întrebuințare, funcționare sau uzare ;

defecte de fabricație ale materialelor.

Dacă însă, urmare a defectării din orice cauză a unor piese ale autovehiculului, inclusiv a anvelopelor, ori a camerelor acestuia, se produc pagube de felul celor mentionate mai sus, acestea se despăgubesc.

– Pagubele produse sub influența temperaturii asupra motorului autovehiculului, ca urmare a înghețării apei, și cele produse motorului, cutiei de viteze sau diferențialului, ca urmare a lipesi sau insuficienței ungerii ori asupra încălzirii din orice alte cauze decât cele cuprinse în asigurare.

– Pagubele indirecte sau pagubele produse prin înterpunerea folosirii autovehiculului, chiar ca urmare a unor cauze cuprinse în asigurare.

– Pagubele produse ca urmare directă a trepidațiilor autovehiculului în timpul mersului, cele produse prin acțiunea curentului electric asupra instalației electrice, a dinamului, a electromotorului etc. , precum și cele produse ca urmare a acțiunii acizilor sau oricăror substanțe chimice.

– Pagubele produse părților componente de rezervă, pieselor de rezervă, huselor, prelatelor, combustibilului, echipamentului suplimenntar, cu unele excepții.

– Cheltuielile făcute pentru transformarea sau îmbunătățirea autovehiculului în comparație cu starea lui dinaintea producerii riscului asigurat; cele pentru repararea unor avarii sau distrugeri produse de cauze necuprinse în asigurare.

În asigurare nu sunt cuprinse pagubele produse în afara teritoriului României și nici cele produse în legătură cu utilizarea autovehiculelor la concursuri, întreceri sau antrenamente pentru acestea. Asemenea pagube se pot acoperi, însă, dacă au fost încheiate asigurări valabile în afara teritoriului României, respectiv pentru utilizarea autovehiculului la concursuri, întreceri, antrenamente. Nu se despăgubesc nici pagubele provocate de operațiile militare în timp de război.

De asemenea, nu se acordă despăgubiri dacă :

– Paguba a fost provocată cu intenție de către asigurat

– Paguba cauzată de incendiu sau explozie s-a produs prin folosirea de către asigurat, în încăperea în care se afla autovehiculul, a focului deschis, inclusiv a luminii cu flacară deschisă ;

– Paguba s-a mărit prin neluarea intenționată de către asigurat a măsurilor pentru limitarea ei și numai pentru partea de pagubă care s-a mărit;

– Paguba s-a produs cu prilejul distrugerii sau avarierii construcției în care s-a aflat autovehiculul asigurat din culpa asiguratului ;

– Asiguratul nu a făcut înștiințarea scrisă în termen și a procedat la repararea autovehiculului avariat înainte ca reprezentantul asigurătorului să fi făcut constatarea pagubei.

– Autovehiculul nu avea certificat de înmatriculare valabil sau altă autorizație de circulație valabilă;

– Autovehiculul, în momentul accidentului, era condus sau acționat de o persoană fără permis de conducere valabil pentru categoria respectivă de autovehicul ori după ce permisul îi fusese retras, anulat sau reținut în vederea anulării ori ca urmare a suspendării dreptului de a conduce.

– Asiguratul persoană fizică, propietar al autovehicului (sau soția / soțul acestuia) a condus autovehiculul și a produs accidentul aflându-se sub influența băuturilor alcoolice sau s-a sustras de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei și a părăsit locul accidentului ;

– Paguba s-a produs în timpul comiterii de către asigurat a unei infracțiuni contra securității statului sau a altor infracțiuni săvârșite cu intenție ori în timpul cand asiguratul, autor al unei infracțiuni săvârșite cu intenție, încearcă să se sustragă de la urmărire.

Autovehiculele se asigură pentru sumele declarate de asigurat, dar care nu trebuie să depășească valoarea lor la data asigurării; această din urmă valoare se determină astfel:

– la autovehiculele de producție indigenă, din prețul de comercializare a autovehiculului la data încheierii asigurării se scade valoarea uzurii.

– la autovehiculele de producție străină, valoarea exprimată în valută convertibilă, se transformă în lei la cursul oficial la acea dată, din care se scade uzura.

La încheierea asigurării, unele societăți nu menționează în polița de asigurare suma asigurată pentru autoturisme și autostațioane de producție indigenă ; în schimb, ele iau în considerare valoarea acestora, în momentul producerii riscului asigurat, în vederea stabilirii despăgubirii cuvenite asiguratului.

La asigurarea autovehiculelor este uzuală stabilirea unei franșize care poate fi, dupa caz, deductibilă sau atinsă.

Asigurarea se încheie pe o perioadă de un an sau de șase luni, pe baza declarației de asigurare semnate de asigurat ; ea se consideră încheiată prin plata primelor de asigurare și emiterea de către asigurător a contractului de asigurare.

Răspunderea asigurătorului începe dupa 24 ore de la expirarea zilei în care s-au achitat primele în numerar ori s-au virat în contul asigurătorului deschis la banca de către asigurat și s-a întocmit contractul de asigurare.

În cazul în care înainte de a începe răspunderea asigurătorului riscul asigurat s-a produs și asigurarea a devenit fără obiect, precum și în cazul în care, după începerea răspunderii asigurătorului, producerea riscului asigurat a devenit imposibilă, contractul se reziliează de drept, iar primele plătite pentru perioada ulterioară rezilierii se restituie.

Răspunderea asigurătorului încetează la ora 24 a ultimei zile din perioada pentru care s-a încheiat asigurarea și care se socotește de la data începerii răspunderii acestuia.

Aspecte generale ale asigurării auto

În cadrul societăților de asigurări care oferă asigurări auto au fost studiate multe probleme legate de asigurarea conducătorilor auto. Unii conducători auto întâmpină dificultăți în obținerea asigurării pe care și,o pot permite.

Probleme referitoare la asigurarea auto sunt următoarele:

– frecvența mare a accidentelor: accidente de automobil provoacă anual milioane de victime. Conducerea sub influența alcoolului, a medicamentelor, viteza ridicată, pătrunderea pe contrasens, adormirea la volan sunt doar câteva din motivele producerii unui număr mare de accidente. Una din tendințele acestei perioade, manifestată mai ales în condițiile traficului urban, este aceea a accidentelor și deceselor provocate de agresiunea conducătorului auto.

– costurile ridicate ale accidentelor de automobil: implicațiile financiare ale accidentelor auto sunt foarte mari. Acestea cuprind valoarea daunelor la bunuri, cheltuieli medicale, pierderea veniturilor, cheltuieli administrative ale asigurătorului.

– pierderi mari din activitatea de subscriere: pierderile din activitatea de subscriere se înregistrează atunci când despăgubirile și cheltuielile unui asigurător, într-o anumită perioadă, sunt mai mari decât volumul primelor încasate în aceeași perioadă. Datorită acestei pierderi din subscriere, mulți asigurători își măresc periodic primele și înăspresc condițiile de acceptabilitate pentru solicitanții de asigurări auto.

– conducătorii auto iresponsabili reprezintă o altă problemă în asigurarea auto. Ei pot fi grupați trei categorii principale, iar o parte dintre aceștia aparțin simultan mai multor categorii :

a) conducătorii auto neasigurați, ei sunt o mare problemă datorită faptului că atunci când provoacă accidente care vătămează alte persoane sau când produc pagube la bunurile acestora, ei nu pot plăti pentru pagubele sau prejudiciile produse.

b) conducătorii auto aflați sub influența alcoolului , medicamentelor / drogurilor sunt responsabili pentru un număr mare de accidente de automobile. Pe lângă consumul de droguri, folosirea unor medicamente, precum sedativele, poate afecta abilitatea de a conduce și poate cauza multe accidente auto.

c) alte categorii de conducători auto supuși unor riscuri majore, în această sunt incluși cei care în mod obișnuit încalcă legile de circulație, cei implicați într-un număr mare de accidente rutiere și cei care sunt vinovați de comiterea unor delicte grave, cum ar fi conducerea neglijentă sau conducerea în cazul în care permisul este suspendat.

– disponibilitatea și posibilitatea cumpărării unei polițe de asigurare auto, unele persoane nu își pot cumpăra o asigurare auto de pe piața standard datorită nerespectării legilor de circulație și cei supuși unor riscuri majore.

CAPITOLUL II

PIAȚA ASIGURĂRILOR

Piața internațională a asigurărilor

Operațiile de asigurare, realizate pe baze contractuale, se desfășoară într-un cadru pe care îl numim piața asigurărilor. Folosim această denumire pentru că aici se întâlnesc cererea de asigurare, care vine din partea persoanelor fizice și juridice asigurabile, dornice să încheie diverse tipuri de asigurări, și oferta de asigurare, susținută de organizații specializate, autorizate sa funcționeze în acest domeniu, și capabile, sub raport financiar, să desfășoare o astfel de activitate.

În anul 1988, piața asigurărilor era domniată numai de cateva țări dezvoltate economic. Astfel, 66,3 % din totalul mondial al primelor la asigurărille de bunuri și răspundere, respectiv 69,4% din totalul primelor la asigurările de viață reveneau Statelor Unite, Japoniei și Germaniei. Aceste țări, la care se adaugă Marea Britanie, Franța, Italia și Canada, adică cele șapte mari puteri industrializate ale lumii, realizau împreuna 81,4% din primele mondiale la asigurările de bunuri și răspundere, respectiv 83,0% la cele de viață.

În anul 2001., aceste șapte state dețineau o cotă de piață de 79,85% pentru asigurările generale și 79,64% pentru asigurările de viață. Tot în același an primele zece țări înregistrau un volum total de prime de 2044011 milioane de dolari, deținând o pondere de 84,88 % .

Volumul primelor de asigurare în primele 10 țări ale lumii în anul 2001

Ca și în anii precedenți, SUA si Japonia reprezintă, în continuare cele mai importante piețe, urmate de Marea Britanie, Germania si Franța.

Industria asigurărilor a trebuit să răspundă unor provocări majore în anul 2001, un an în care numărul cererilor de despăgubire pentru pabubele produse de calamitățile naturale și de folosirea azbestului, evenimentele tragice de la 11 septembrie au avut un impact deosebit asupra industriei asigurărilor.

Pe ansamblu, industria asigurărilor a înregistrat pierderi de capital considerabile în anul 2001, capitalul social devenind o resursă extrem de importanta atât pentru asigurătorii nonviață, cât și pentru asigurătorii de viață.

Declinul înregistrat de economia mondială a diminuat cererea pentru asigurări. În timp ce piețele din Asia și Europa de Est au înregistrat o evoluție favorabilă, America Latină este afectată de criza economică din Argentina, care a determinat devalorizarea peso-ului și pierderea încrederii în rândul investitorilor. Deoarece nu s-a înregistrat o ameliorare a condițiilor economice globale, situația pe aceste piețe s-a deteriorat în anul 2002.

Evoluția volumului de prime

Condițiile extrem de dificile existente pe piață au afectat creșterea primelor de asigurare la nivel mondial, dupa ajustarea la inflație, venitul din prime a crescut doar cu 1%, în anul 2001, cea mai mică rată de creștere înregistrată din 1980 și până acum. Trebuie menționat faptul că veniturile din primele pentru asigurările de viață au scazut cu 1,8% în timp ce asigurătorii nonviață au înregistrat o creștere a primelor de 5,4%

Creșterea globală a veniturilor din prime între anii 1980 și 2001

Asigurările de viață

În anul 2001 industria asigurărilor de viață nu a fost în măsură să prelungească boom-ul din anii ateriori. În țările industrializate, în particular, creșterea a stagnat ca rezultat al dezvoltării negative pe piețele de capital și al evoluției economiei mondiale.

Dezvoltarea nefavorabilă a piețelor a avut un impact negativ asupra bilanțurilor, cât și asupra situației veniturilor asigurătorilor de viață.

– Companiile de asigurări de viață au fost nevoite sa renuțe la o serie de investiții și să elibereze rezervele ascunse, ceea ce a redus capitalul social.

– Veniturile asigurătorilor au fost influențate negativ de randamentul scăzut al portofolilului investiției.

– Diferența dintre veniturile garantate în polițele de asigurare și cele realizabile pe piețele de capital s-a diminuat și în anumite cazuri a devenit negativă.

Ponderea deținută de produsele tip unit-linked în primele totale ale asigurărilor de viață înregistrata în anii 2001 și 2004..

Industria asigurărilor de viață a fost afectată în mod deosebit în acele țări în care :

– Asigurătorii au investit sume considerabile pe piața de capital

– Polițele cu venituri garantate dețin o pondere semnificiativă

– Rata de dobândă garantată este ridicată în comparație cu randamentul pieței de capital

– Piața asigurărilor de viață este saturat

În anul 2002, problemele companiilor de asigurări de viață au fost intensificate de dobânzile scăzute și de declinul piețelor bursiere. Asigurătorii ar putea fi forțati se renunțe la investițiile în obligațiuni corporatiste deoarece ratingurile pentru aceste titluri de valoare s-au deteriorat ca rezultat al falimentelor unor firme și scandalurilor de natură financiar contabilă.

Asigurătorii de viață sunt dezavantajați de ratingurile acordate de agențiile de rating, unii dintre aceștia întâmpinând dificultăți în ceea ce privește marja de solvabilitate. În multe situații, companiile de asigurări de viață nu vor avea alta soluție decât aceea de a-și diminua bonusurile plătite la polițele de viață tradiționale pentru a face față obligațiilor asumate.

Asigurările generale

Venitul din prmele încasate pentru asigurările generale au crescut în anul 2001, cu toate că mediul economic a cunoscut o perioada de regres. Criza de capacitate din sectorul asigurărilor și din sectorul reasigurărilor, ca și declinul înregistrat din rezultatele investiționale au determinat o cotitură în ciclul de evoluție a prețurilor. Aceasta tendință ascendentă a prețului a continuat și în anul 2002. Cu toate că prețul s-a majorat, rezultatele de subscriere au continuat să fie nesatisfăcătoare în cursul anului 2001. Industria asigurărilor generale a fost afectată de un proces de consolidare a rezervelor și de pierderile de subscriere din anii pieței soft. Cu toate că majorarea prețurilor a îmbunătățit rezultatele de subscriere pe o arie extinsă, rezultatele investiționale sunt, în continuare, destul, de scăzute.

Este de așteptat ca faza pieței hard să continue și în anii următori, creșterile viitoare ale cotelor de primă reprezentând o necesitate în vederea îmbunătățirii rezultatelor de subscriere.

Asigurătorii nonviață se confruntă, de la sfârșitul anului 2000, cu o reducere semnificativă a capitalului social și cu declinul marjelor de solvabilitate. De la sfârșitul anului 2000 și până în luna septembrie 2002 s-au înregistrat pierderi de capital în valoare de 140 miliarde de dolari, ca rezultat al pierderilor din investițiile de capital, dar mai ales ca urmare a atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001. Pierderile totale, în cadrul sectorului de asigurări generale, au reprezentat aptoximativ 25% din capitalul social al asigurătorilor.

Conform comitetului European al Asigurărilor, primele înregistrate în anul 2001 în 29 de țări europene au avut o valoare totală de 854,5 miliarde de euro, fiind mai mari cu 2,5% față de anul 2000. Această creștere a fost inferioară mediei de 6,2% înregistrată între anii 1992 și 2001. Dar, pentru prima dată din anul 1992, creșterea veniturilor din prime aferente asigurărilor generale a devansat-o pe cea aferentă asigurărilor de viață.

Comitetul European al Asigurărilor mentionează că Marea Britanie rămâne liderul pieței europene a asigurărilor înregistrând 32% din primele totale ale anului 2001. Germania se situează pe locul al 2 lea, deținând 16% din prime urmată de Franța cu 15% și de Italia cu 9%.

Piața internațională a asigurărilor comportă o dimensiune importantă în ultimii ani observată în special prin concentrarea actorilor acestei piețe.

Actorii acestei piețe internaționale sunt societățile de asigurări societațile de reasigurări, brokerii de asigurări și societățile ce oferă servicii în activitatea de asigurare.

Modalitatea de acțiune pe care o au asigurările în context internațional din punctul de vedere al principiilor este aceeași având totuși o mare diferență de aplicare datorită legislației, condițiilor de piață, inflației sau modalității de încheiere a contractelor.

Creșterea producției de bunuri și servicii la nivel mondial, s-a datorat în principal investițiilor internaționale. Astfel a fost creată o piață internațională a asigurărilor prin prisma relațiilor externe relații ce comportă riscuri deosebite în comparație cu cele interne.

Dezvoltarea pieței internaționale de asigurări a descoperit noi oportunități pentru societățile de asigurări puternice.

Piața asigurărilor din Europa Centrală și de Est fiind deschisă după schimbările produse în urmă cu 14 ani a creat o dezvoltare a acestora în special prin constituirea unor societăți mixte sau deschiderea unor filiale a marilor societăți internaționale de asigurări.

Globalizarea domeniului asigurărilor este un fapt deja împlinit prin relația de reasigurare ce se practică în principal la nivel internațional, completând atracția la nivel mondial pe care o au asigurările prin formarea unor mari grupuri de asigurări cu birouri sau filiale în zeci de țări.

Brokerii de asigurări sunt prezenți în acest moment în cele mai importante locuri de pe planetă speculând orice deschidere a unei piețe către activitatea profesională și serviciile personalizate în asigurări .

2.2. Piața asigurărilor în România

Istoric și prezent

Istoria asigurărilor în România a început să fie scrisă anterior anului 1871, prin manifestări ale protecției pe baze mutuale apărute în Transilvania (1744 – Casa de Incendiu, 1848 – Institutul General de Pensii, ambele la Brașov).

Începând cu anul 1871, piața asigurărilor s-a îmbogățit treptat cu societăți de asigurări, cu capital autohton, străin sau mixt. Iată în continuare momentele de referință ai istoriei asigurărilor românești, până în 1990:

– martie 1871: printr-un Înalt Decret Domnesc, s-a înființat prima societate românească de asigurări, Dacia, cu un capital social de 3 milioane lei;

1873: a fost creată a doua societate românească de asigurări, România, cu un capital social de 2 milioane lei;

1881: cele două societăți au fuzionat și au creat o societate puternică, Dacia-România;

1882: se înființează societatea Naționala, cu un capital social de 3 milioane lei;

1923: ia ființă societatea Asigurarea Românească, cu un capital de 4 milioane lei specializată fiind în asigurări de viață fără examinare medicală ;

1942: o dată cu apariția legii care reorganiza activitatea de asigurare, Casa de asigurări a Ministerului de Interne (apărută în 1915) s-a transformat în Regia Autonomă a Asigurărilor de Stat (R.A.A.S). Aceasta practica toate categoriile de asigurări și deținea monopolul asupra asigurării bunurilor de stat și comunale;

1948: în urma naționalizării, societățile de asigurare au trecut în proprietatea statului cu toate activele și pasivele lor, iar instituțiile publice de asigurări au intrat de asemenea în noile structuri ale economiei planificate;

1952: s-a creat cu capital integral românesc Administrația Asigurărilor de Stat – ADAS, instituție specializată în activitatea de asigurare, de reasigurare și de comisariat de avarie. ADAS și-a desfășurat activitatea sub conducerea generală a Ministerului de Finanțe, pe baza unor decrete emise special pentru aceasta. O dată cu apariția ADAS, asigurările au devenit monopol de stat, aceasta fiind singura instituție din stat care practica activitatea de asigurare / reasigurare

După 1990 au apărut importante schimbări legislative care au condus la înlăturarea monopolului statului, apariția mai multor societăți de asigurare și la stabilirea climatului concurențial pe piața asigurărilor din România.

Prin Hotărârea Guvernului nr. 1279 din 8 decembrie 1990 privind înființarea unor societăți comerciale pe acțiuni în domeniul asigurărilor, care prevedea că începând cu 1 ianuarie 1991 se pot crea societăți de asigurare ca societăți comerciale pe acțiuni, ADAS și-a încetat activitatea. Activul și pasivul ADAS au fost preluate de către societățile ASIROM, ASTRA și CAROM, înființate prin prevederile aceleiași hotărâri:

Societatea Asigurarea Românească S.A. a preluat portofoliul de asigurări interne;

Societatea Astra S.A. a preluat activele societăților mixte, cu participarea ADAS din străinătate, cele aferente asigurărilor si operațiilor de reasigurare în relațiile cu străinătatea și pasivele corespunzătoare;

Comisariatul Român pentru Avarii (CAROM) S.A. a preluat activitatea privind constatarea daunelor, stabilirea si plata despăgubirilor în cazurile de pagube produse în România, când răspunderea revine unor asigurați la societăți de asigurări din străinătate și în cazurile de pagube produse în străinătate de automobiliștii români asigurați în România.

Prin Hotărârea Guvernului nr. 1356 din 28 decembrie 1990 a fost înființată Banca de Export Import a României S.A. – EXIMBANK, bancă cu capital integral de stat, dar care și-a început integral activitatea în aprilie 1992. Prin departamentul de asigurări-reasigurări, Eximbank practica asigurări pentru credite de export împotriva riscului de neplată la extern.

Prin Hotărârea Guvernului nr. 574 din 23 august 1991 se înființează Oficiul de Supraveghere a Activității de Asigurare și Reasigurare – OSAAR, organismul de supraveghere al pieței asigurărilor, ca direcție în cadrul Ministerului Finanțelor.

Prima companie de asigurări cu capital integral privat din România, UNITA, a fost înființată la Timișoara în septembrie 1990.

Ulterior, apar alte companii cu capital privat, românesc și / sau străin (legea nu permitea înființarea unei societăți cu capital integral străin), majoritatea cu sediile în București:

1992: AGRAS, ARDAF, ROUMANIE ASSURANCE INTERNATIONAL;

1993: ASIGURAREA ANGLO-ROMÂNĂ, GENERALA ASIGURĂRI (ulterior GENERALI);

1994: ASITRANS, ASIT, ARINCO (ulterior INTERAMERICAN), SAR TRANSILVANIA;

1995: OMNIASIG, GRUPAS, SARA-MERKUR;

1996: ASIBAN, ATLASSIB;

1997: NEDERLANDEN, GARANTA;

1999: COMMERCIAL UNION (ulterior AVIVA).

Numărul societăților de asigurare a crescut constant în ultimii ani, cu excepția anului 2001 și 2003.

Evoluția numărului de societăți în România

Acest lucru s-a întâmplat după 1989, datorită faptului că până atunci nu exista concurență în acest domeniu (exista o singură societate – ADAS), iar condițiile înființării unei piețe naționale a asigurărilor erau favorabile. Însă, goana după încasări uriașe a făcut ca unele societăți să-și asume obligații ce nu au putut fi onorate. De asemenea, autoritățile de supraveghere, pentru a elimina firmele slabe, au impus condiții mai exigente pentru ca o societate să-și desfășoare activitatea, acest lucru realizându-se prin Legea nr. 32 / 2000.

De aceea, în ultimii doi ani mai multe societăți au fost obligate să-și înceteze activitatea sau să fuzioneze pentru a crea societăți mai puternice, capabile să reziste pe piață. Astfel, în anul 2000, societatea Asigurarea Transilvana S.R.L. a fuzionat cu GRATZE AUSTRIA, formând societatea GRAWE ROMANIA ASIGURARE, iar societatea EUROPA ASIG S.A. a fost suspendată. În anul 2001 au fost suspendate societățile Phoenix S.A. și Carpați S.A., iar altele au fuzionat: Agras cu Omniasig Agricole, devenind Agras-Ominasig; BTR Asigurări și-a transferat portofoliul societății Omniasig. În anul 2002, CSA a decis limitarea operațiunilor sau retragerea autorizației de funcționare pentru următoarele societăți: ADAS, Asigurarea Anglo-Română, CiAsig, Euroasig, GrupAs și Metropol.

În anul 1994 ia naștere, la inițiativa a 13 societăți, Uniunea Națională a Societăților de Asigurare și Reasigurare din România – UNSAR. Aceasta are un rol coordonator și de promovare a interesului societăților de asigurare și reasigurare private.

Prin Legea nr. 32/2000 se înființează Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, organism independent, autonom, finanțat de societățile de asigurare, cu rol de reglementare, control și supraveghere a pieței asigurărilor.

Societățile de asigurare din România pot avea capital de stat, privat sau mixt. Persoanele juridice străine nu pot constitui în România societăți cu capital integral străin, ci numai prin asociere cu persoane fizice sau juridice române. Societățile comerciale străine și asociațiile asigurătorilor străini pot înființa însă reprezentanțe în țara noastră.

În conformitate cu prevederile Legii 32/2000, din data de 15 mai 2003, limitele minime a capitalului social vărsat, respectiv a fondului de rezervă liberă vărsat al asiguratorilor, capitalul social minim vărsat nu poate fi mai mic decât:

15 miliarde lei (364.813 Euro) pentru activitatea de asigurări generale, exceptând asigurările obligatorii;

51 miliarde lei (1.240.363 Euro) pentru asigurările generale și de viață, inclusiv cele obligatorii.

Caracteristicile pieței interne a asigurărilor

Pe piața românească s-a constatat o tendință constantă de evoluție ascendentă înregistrată în ultimii cinci ani. Această evoluție s-a concretizat în creșterea continuă a nivelului de prime încasate, datorită modificărilor semnificative ale cadrului legislativ specific, precum și datorită rolului activ pozitiv al instituției ce urmărește și reglementează activitatea de asigurări.

Deși noua lege privind activitatea societăților de asigurări a fost adoptată în aprilie 2000, procesul real de consolidare a pieței a fost demarat abia în anul 2001, după constituirea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA).

Pentru că o mare parte a societăților de asigurare de pe piața românească era puternic subcapitalizată, prima etapă a procesului de consolidare s-a concentrat asupra stabilirii unor noi limite de capital, în funcție de tipurile de produse practicate de fiecare companie, și asupra reautorizării asigurătorilor care îndeplineau noile condiții. Rezultatul acestui demers fost reducerea numărului operatorilor de pe piață. La sfârșitul anului 2001 mai existau pe piață doar 47 de societăți de asigurări, din 73, câte existau la sfârșitul anului 2000, iar numărul brokerilor s-a redus la 98.

Reducerea numărului de operatori de pe piața asigurărilor nu a împiedicat creșterea volumului de prime de asigurare încasate.

Dar, interesul față de contractarea unei polițe de asigurare continuă să fie scăzut, rolul și necesitatea asigurărilor rămân, de asemenea, înțelese în mică măsură.

Chiar dacă numărul polițelor vândute în marile orașe este în creștere constantă de la an la an, acest lucru nu poate fi considerat un element liniștitor, deoarece cea mai mare parte a populației României locuiește în orașe mici și sate.

Inflația, șomajul, veniturile mici ale populației, dar mai ales lipsa sprijinului financiar sunt și ele frâne în dezvoltarea pieței asigurărilor.

Lipsa de informații complete și corecte a condus la o viziune suprarealistă și, de cele mai multe ori, eronată asupra asigurărilor. Datorită unei game largi și diversificate de produse de asigurare, populația a avut mari dificultăți să identifice asigurările potrivite. Astfel, mulți dintre asigurați au contractat polițe inadecvate, care nu corespundeau necesităților acestora, în acest mod s-a slăbit și mai mult încrederea în conceptul de asigurare.

Raporturile activității de asigurare în România

Capitalul social al societăților de asigurare

Capitalul social subscris, cumulat de cele 49 de societăți de asigurare, existent la sfârșitul anului 2002 era de 3.879.170 milioane lei, din care în numerar 3.114.723 milioane lei (80,29%) și în natură 764.447 milioane lei (19,71%).

Din totalul capitalului subscris de societățile de asigurări, existent la sfârșitul anului 2002, aportul adus de către investitorii străini era de 1.946.891 milioane lei, adică 50,19% din total.

Numărul societăților de asigurare cu participare străină a fost, în anul 2002, de 27. Dintre acestea, 16 companii aveau o participare străină de peste 80%.

În termeni nominali, capitalul social subscris la societățile de asigurare a crescut în 2002 față de 2001 cu 67,69% ceea ce conduce la o creștere reală calculată în funcție de rata inflației înregistrată în anul 2002 (17,8%) de 42,35%.

Anul 2003 a constituit amplificarea tendinței majorității societăților de a-și mări capitalul social.

Capitalul social subscris și vărsat de cele 46 de societăți de asigurare a fost, la sfârșitul anului 2003, în sumă de 4.954.131,057 milioane lei.

Capitalul subscris și vărsat a înregistrat la nivelul pieței de asigurări o creștere nominală cu 27,71% fașă de anul 2002, iar creșterea reală, determinată în funcție de rata inflației a fost de 11,92%.

Dacă în anul 2003 s-a înregistrat o creștere a capitalului cu 27,71% față de anul 2002, această tendință a continuat și în anul 2004 dar, potrivit estimărilor, într-un ritm mai lent (15-16%). Pe parcursul acestui an, numărul societăților care au procedat la majorarea capitalului a fost de aproximativ zece firme.

Majorări de capital realizate în cursului anului 2004 asigurătorii de pe piața românească

Volumul de prime încasate pe tipuri de asigurări

Analizând raportul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor s-a constatat o creștere considerabilă s-a realizat în anul 2002, când încasările din asigurări directe au fost de 16.459.656 milioane lei, deci încasările au crescut, față de anul 2001, cu 64,39% în termeni nominali, respectiv cu 39,55% în termeni reali. Este cea mai semnificativă creștere din ultimii ani.

Valoarea primelor brute încasate, în anul 2002, a fost de 16.700.028 milioane lei. Dintre acestea, 12.544.888 milioane lei au provenit din asigurări generale, ceea ce înseamnă o pondere a acestora de 75,18% din total.

În cursului 2003 au fost încheiate 9.706.276 contracte de asigurare, din care 8.502.554 pentru asigurări generale, adică 87,6% din total, și 1.203.722 pentru asigurări de viață, adică 12,4% din total.

Comparativ cu evoluția din 2002, în 2003 s-au încheiat cu 16,89% mai multe contracte, principala influență pozitivă fiind adusă de asigurările de viață. Astfel, numărul total de contracte de asigurări de viață încheiate pe parcursul anului 2003 a fost cu 37% mai mare decât cel realizat pe parcursul anului anterior, în timp ce în cazul asigurărilor generale s-a consemnat o creștere a contractelor nou încheiate cu 14,51%.

Primele brute subscrise la nivelul întregii piețe în anul 2003, comparativ cu anul 2002, au avut o creștere nominală cu 39,65%, creșterea reală fiind 22,46%.

Pe categorii de asigurări se constată că asigurările generale, cu un volum al primelor brute subscrise în sumă de 20.538.841 milioane lei (499,521 milioane EUR), au înregistrat o creștere nominală cu 39,2% față de anul 2002, iar creșterea reală fiind de 22%.

Asigurările de viață, cu un volum al primelor brute subscrise în sumă de 6.199.321 milioane lei (150,722 milioane EUR), au crescut într-un ritm mai rapid, respectiv cu 41% în termeni nominali față de anul 2002, iar în termeni reali cu 23,6%.

Evoluția primelor brute încasate pe total, precum și defalcat pe categorii de asigurare

Pe primele nouă luni ale anului 2004 gradul de concentrare al segmentului asigurărilor de viață s-a menținut mai ridicat decât cel de pe segmentul asigurărilor generale (91,95%, comparativ cu 87,03%).

Primele de asigurare CASCO

Primele de asigurare se achită anticipat și integral. La asigurările încheiate pe o perioadă de un an, plata primelor se poate face și în rate subanuale, în proporțiile și la datele stabilite de asigurător.

Sistemul Bonus-Malus de stimulare / sancționare își găsește aplicabilitate în cazul asigurării Auto CASCO. În legislația română referitoare la asigurările auto, stimulentul a fost posibil a fi acordat asiguraților exclusiv la asigurarea Auto CASCO, nu și pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, deoarece asigurătorul stabilește singur nivelul primei și îl practică diferențiat în funcție de interesul menținerii unui asigurat în sfera sa de servicii, printre altele și ca urmare a disciplinei arătate pe parcursul anului de asigurare, în sensul neproducerii de daune. Sancționarea nu se practică nici în cazul asigurării Auto CASCO, interesul scăzut pentru asigurare, concurența neîngrădită și lipsa unei dotări tehnice suficiente care să permită cunoașterea de către toți asigurătorii a situației accidentelor produse de un deținător de autovehicule, împiedicând materializarea acestui lucru.

Cotația de primă anuală este diferită, în funcție de opțiunea asiguratului de a acoperi riscul acoperit, între avarii, furt intern și furt extern. Cu cât el alege mai multe riscuri, cu atât cotația va crește. În general, în România, asigurații își protejează autovehiculul împotriva avariilor și a furtului intern.

Societățile de asigurări din România majorează cotația de primă în cazul în care autovehiculul este folosit pentru activitatea de taximetrie sau pentru școală de șoferi, în cazul în care autovehiculul este asigurat pentru o sumă ce depășește o anumită valoare exprimată în USD sau în cazul în care autovehiculul este în leasing. De asemenea cotația poate fi redusă în cazurile în care autovehiculul are sistem de alarmă, în care plata primelor se face integral și anticipat sau în care autovehiculul nu a avut daune în ultimii ani.

Prima anuală se va calcula prin aplicarea cotației de primă la suma asigurată:

PA= SA*cotație (%)

Această primă anuală poate fi plătită și în rate.

Evoluția primelor brute încasate pentru asigurări Auto CASCO pe piața asigurărilor din România

Sursa: raportul CSA pe 2001

Asigurarea Auto CASCO este singura categorie dintre cele 10 incluse în asigurările generale care a înregistrat o creștere semnificativă în ultimii 6 ani. În 2001, asigurările facultative de autovehicule reprezentau circa 37% din portofoliul asigurărilor generale și, comparativ cu 1997, se înregistrau încasări duble, adică peste 80 milioane USD. Explicațiile nu sunt greu de ghicit. Parcul auto național s-a mărit de la an la an ca număr de mașini, dar și ca valoare. Acest ultim fapt a determinat creșterea încasărilor la Auto CASCO, pentru că primele se stabilesc în funcție de vechimea și valoarea mașinii. Diversificarea modalităților de finanțare pentru achiziția automobilelor noi a fost un alt factor care a favorizat asigurările Auto CASCO. Din cele 35.000 de mașini noi vândute în 2001, un procentaj de 60% au fost vânzări în leasing, la care se adaugă achizițiile în rate. La toate aceste sisteme de finanțare, asigurarea Auto CASCO este obligatorie, ceea ce înseamnă că, estimativ, în bugetul asigurătorilor au intrat în plus, în 2001, circa 10 milioane USD.

Ponderea asigurărilor Auto CASCO în asigurările generale în perioada 1997-2001

Sursa: revista Capital, nr.44, octombrie 2002

Topul primelor 10 societăți în funcție de primele încasate din asigurări Auto CASCO în 2001

Sursa: raportul CSA pe 2001

Volumul primelor brute încasate din asigurări Auto CASCO de cele 32 de societăți care au practicat această clasă în 2001 a fost de 2.986.938 milioane lei, reprezentând 37,82 % din totalul primelor brute încasate din asigurări directe generale.

Asigurările CASCO au generat la sfârșitul primelor 9 luni ale anului 2004un volum de prime brute subscrise de 7.328 miliarde lei.

Top 10 la asigurările CASCO în funcție de volunul primelor subscrise pe primele 9 luni ale anului 2004:

Asigurările de bunuri

Primele brute subscrise pentru asigurările de bunuri au însumat 3.267,46 miliarde lei, iar valoarea totală a primelor cedate în reasigurare a fost de aproape 1.983 miliarde lei. Astfel, cedările în reasigurare au reprezentat aproximativ 60% din primele brute subscise la această categorie, și 37% din totalul primelor cedate în reasigurare pe piața asigurărilor generale.

Profitabilitatea pieței asigurărilor

Asigurările din România pot fi considerate un sector profitabil, pe parcursul ultimilor ani îmbunătățindu-se atât raportul dintre firmele profitabile și cele neprofitabile, cât și raportul dintre profitul net obținut la nivel de piață și pierdereaagregată.

CAPITOLUL III

PREZENTAREA SOCIETĂȚII „ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ” – ASIROM S.A.

3.1. Scurt istoric

Scopul și obiectul de activitate

Denumirea societății : ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ – ASIROM S.A.

Codul unic de înregistrare (conform certificatului de înregistrare – Anexa nr.1): 336290

Forma juridică: persoană juridică română, societate pe acțiuni, conform Certificatului de atestare fiscală (Anexa nr. 2)

Sediul societății: România, București, Bd. Carol I, nr. 31-33, Sector 2

Certificatului de înmatriculare/înregistrare: J40/304/1991 București

Birourile filialelor / sucursalelor locale (conform Anexei nr. 3): 48

Durata de activitate: nelimitată

Scopul societății: obținerea de profit din desfășurarea activității de asigurare – reasigurare prin acceptarea de riscuri în schimbul plății de prime de către asigurați-reasigurați.

Societatea Comercială ASIROM a luat ființă la 1 ianuarie 1991, reprezentând pe piața românească de asigurări, piatra de temelie, punctul de referință al celorlalte societăți apărute ulterior.

ASIROM este persoană juridică română, având forma juridică a unei societăți pe acțiuni și își desfășoară activitatea în conformitate cu legile române în vigoare și actul constitutiv.

Acționarul majoritar al firmei este INTERAGRO Bcurești S.A. având cel mai mare procent de acțiuni.

Durata de activitate a societății ASIROM este nelimitată.

Capitalul social este de 638 milioane de lei, iar activitatea se adresează tuturor domeniilor: producție, transport, comerț, prestări servicii, turism.

În această perioadă a intensificării concurenței pe piața asigurărilor prin apariția a numeroase noi societăți autohtone și multinaționale, ASIROM a reușit să se plaseze, an de an în topul primelor societăți de asigurare – reasigurare prin rezultatele obținute.

Astfel, ASIROM a înregistrat o creștere a cifrei de afaceri de 130,73% în anul 2002 față de anul 2001 și o creștere de 125,80% în anul 2003 față de 2002.

  Astfel, de a lungul anilor ASIROM și-a asumat o remarcabilă misiune, aceea de formator al pieței asigurărilor din România.

Printr-o strategie de dezvoltare care a avut permanent în atenție clientul și nevoile sale, ASIROM s-a adaptat continuu tendințelor de dezvoltare a pieței românești a asigurărilor, reușind performanța de a ocupa, în cei peste 13 ani de existență, numai poziții de vârf în topul asigurătorilor români.

  În anul 2003, ASIROM a înregistrat prime brute subscrise totalizând 132,2 milioane euro, menținându-și astfel pozitia de top în rândul societăților specializate. Lider incontestabil al pieței asigurărilor auto (RCA), ASIROM a vândut în anul 2003 aproximativ 1,7 milioane polițe de asigurare, volumul de prime încasate însumând circa 37 milioane euro.

 Gradul de solvabilitate al societății a stat tot timpul sub semnul echilibrului, siguranței și al preocupării pentru soliditate financiară, situându-se la finele anului 2003 la 1,97 la asigurările generale și 2,09 la asigurările de viață.

 În primele nouă luni din 2004, ASIROM a înregistrat 107,7 milioane euro prime brute subscrise, existând premise reale pentru îndeplinirea indicatorilor din Bugetul de Venituri și Cheltuieli pentru întregul an. În această perioadă, valoarea despăgubirilor acordate asiguraților noștri a fost de peste 52 milioane euro, societatea onorându-și prompt și integral obligațiile contractuale asumate. Este de remarcat să consemnăm faptul că, în perioada de referință, rezervele tehnice au sporit cu 30%, acestea cifrându-se în prezent la 117 milioane euro.

ASIROM S.A. își găsește suportul în managementul performant – adecvat unei piețe concurențiale în plină dezvoltare – în serviciile de înaltă calitate oferite, pregătirea profesională a personalului și, nu în ultimul rând, în oferta diversificată și complexă care cuprinde peste 80 forme de asigurare.

Noul director general alături de echipa managerială și-a propus să adapteze permanent, la cerințele pieței, gama de produse din portofoliu iar faptul că societatea a lansat până în prezent șapte noi produse:

– CREDIT PLUS (Asigurarea titularilor de credit/împrumut în valută);

– AROTRANS (Asigurarea facultativă a călătorilor pentru cazurile de accidente);

– Asigurarea pentru cazurile de incendiu și alte calamități a clădirilor, a altor construcții, precum și a conținutului acestora;

– Asigurarea de răspundere civilă profesională pentru medici veterinari, tehnicieni și asistenți veterinari;

– Asigurarea clădirilor/apartamentelor, a bunurilor din acestea, precum și a răspunderii civile față de terți pentru pagube produse în clădiri/apartamente;

– Asigurarea de răspundere civilă a angajatorului față de proprii angajați – demonstrează că promisiunile sunt pe deplin onorate.

  ASIROM este un partener de încredere, care dispune de o vastă rețea teritorială formată din sucursale, agenții și reprezentanțe în toată țara, care și-a onorat și își va onora cu promptitudine obligațiile contractuale.

  Printr-un complex program de reasigurare, ASIROM beneficiază de asistența unor societăți de renume din Germania, Elveția, Franța, Marea Britanie etc., garantând clienților săi un plus de protecție.

  Interesul ASIROM față de piața de leasing, care a cunoscut o dezvoltare accentuată și în țara noastră, s-a materializat în acest an prin înființarea unei companii specializate, ASIROM Leasing, cu un capital social de 500 de milioane lei, al cărui obiect de activitate îl constituie leasingul financiar.

S.C. Asigurarea Românească – ASIROM S.A. a realizat și investiții prin care oferă atât clienților săi cât și celorlalți oaspeți posibilități de relaxare într-un ambient cu totul special și o calitate deosebită a serviciilor.

  Astfel, pe malul Mării Negre, în stațiunea Venus, ASIROM deține una dintre cele mai noi construcții de pe litoral, Hotelul Carmen, care asigură vizitatorilor săi servicii de cazare și divertisment de patru stele. Hotelul dispune de 99 spații de cazare, centru de conferințe, restaurant, centru de întreținere – bio, asigurând la cel mai înalt nivel, o gamă întreagă de alte servicii. Inaugurat în 2002, Hotelul Carmen s-a impus deja în cadrul industriei hoteliere românești, fiind distins cu „Premiul Special pentru Investiții în Turism 2003”.

De asemenea, în centrul Capitalei, ASIROM oferă prin Clubul A Ro, o adevărată oază de desfătare și refacere. Acesta este un centru ultramodern care oferă servicii de cea mai înaltă calitate dispunând de restaurant, bar, terasă, cofetărie, patiserie, salon de frumusețe, centru de fitness, aerobic, saună și masaj. Construcția și interioarele de o eleganță deosebită fac din Clubul A.Ro unul dintre cele mai plăcute locuri de petrecere a timpului liber și, totodată, de întâlnire a oamenilor de afaceri.

  Valorificând cu profesionalism atuurile conferite de puterea financiară pe care o deține, prestigiul și capacitatea sa creativă, ASIROM își va consolida în continuare poziția în ierarhia asigurătorilor care operează în acest important domeniu, în beneficiul clienților săi.

Asigurarea de accidente este asigurarea clasica (de baza) de accidente prin care se acopera , pe durata de valabilitate a contractului , invaliditatea permanenta totala sau partiala (pentru grade de invaliditate cuprinse intre 1 si 99%) si decesul ca urmare a unui accident.

Suplimentar, prin acelasi contract si pe aceeasi durata se poate asigura si riscul de invaliditate temporara din accident, in cazul producerii acestui eveniment ASIROM platind indemnizatia prestabilita, pentru zilele de spitalizare si convalescenta.Anual ASIROM încheie peste 25.000 noi tipuri de asigurări de acest tip.

Obiectul de activitate

– practicarea asigurărilor obligatorii potrivit prevederilor legale în vigoare;

– practicarea asigurărilor facultative:

– de viață;

– de persoane, altele decât cele de viață;

– de autovehicule;

– de aviație;

– de incendiu și alte pagube la bunuri;

– de răspundere civilă;

– de credite și garanții;

– de pirderi financiare din riscuri asigurate;

– practicarea reasigurărilor în toate categoriile de asigurări prevăzute mai sus.

3.2. Structura organizatorică

Structura organizatorică a societății și numărul de posturi, normativul de constituire a compartimentelor funcționale, precum și orice modificări ale acestora se aprobă de Consiliul de Administrație.

Conducerea executivă a societății este asigurată de către Directorul general și Comitetul executiv.

Activitatea ASIROM. se desfășoară, din punct de vedere al structurii organizatorice, prin intermediul Administrației Centrale și al unei rețele teritoriale naționale.

Conform organigramei din Anexa nr 4., Administrația Centrală cuprinde:

– Director general, care are în subordine:

– Direcția asigurări viață, care are în componență: serviciul asigurări persoane, serviciul asigurări viață, serviciul daune.

– Direcția reasigurare, care coordonează: serviciul resurse umane, serviciul juridic, serviciul control, consilieri.

– Director general adjunct departament tehnic, care coordonează:

1. Direcția asigurări bunuri, răspundere civilă, cu: serviciul asigurări bunuri, serviciul asigurări de răspundere civilă, serviciul daune pentru tipurile respective de asigurări.

2. Direcția asigurări auto, cu: serviciul asigurări auto-casco, serviciul alte asigurări, serviciul daune pentru tipurile respective de asigurări.

3. Direcția asigurări bancare, cu: serviciul asigurări bancare, serviciul daune.

4. Direcția asigurări CARGO, cu: serviciul asigurări maritime, transporturi; serviciul daune pentru tipurile respective de asigurări.

– Director general adjunct departament economic – administrativ, care coordonează:

1. Direcția economică, cu: serviciul financiar, serviciul contabilitate, serviciul analiză, riscuri, plasamente.

2. Direcția comercial-organizare, formată din: serviciul comercial, serviciul administrativ-gospodăresc, serviciul organizare-sinteză.

3. Serviciul informatică;

4. Serviciul investiții.

3.3. Conducerea societății

Conducerea, administrarea și controlul activității societății ASIROM. sunt asigurate de:

Adunarea Generală a Acționarilor;

Consiliul de Administrație;

Comisia de Cenzori;

Comitetul Executiv.

Adunarea Generală a Acționarilor

Adunarea Generală a Acționarilor este forumul suprem de conducere a societății și este compusă din toți acționarii.

Adunarea Generală a Acționarilor se întrunește, dezbate și adoptă hotărâri în conformitate cu dispozițiile legii și cu statutul societății.

Adunarea Generală poate fi convocată de către:

– Consiliul de Administrație, din inițiativa sa ori cererea (formulată scris) a oricărui acționar reprezentând a zecea parte din capitalul social;

– cenzori, când adunarea nu a fost convocată de către administratori sau când constată încălcarea de către aceștia a dispozițiilor legii, Contractului de societate și/sau Statutului.

Convocarea Adunării Generale se face în conformitate cu dispozițiile art. 117 alineatul 4 sau 5 din Legea nr. 31/1990.

Adunarea Generală poate fi ținută și fără respectarea formalităților cerute pentru convocarea ei, în conformitate cu prevederile art. 121 din Legea 31/1990, cu condiția ca toți acționarii să precizeze acordul lor în scris, cu minimum 48 de ore înainte de data ținerii ședinței.

Hotărârea Adunărilor Generale se adoptă, de regulă, prin vot deschis, numărul de voturi de care dispune un acționar fiind egal cu numărul acțiunilor pe care le deține.

Alegerea membrilor Consiliului de Administrație și cenzorilor, revocarea acestora precum și orice hotărâre referitoare la răspunderea administratorilor față de acționari se fac prin vot secret.

Membrii Consiliului de Administrație și cenzorii vor participa la toate adunările generale.

Acționarii cor fi reprezentați în Adunarea Generală de către reprezentanții lor legali.

Reprezentanții legali ai acționarilor vor putea delega un alt prepus, pe bază de procură specială, în care să precizeze cu claritate limitele puterilor pe care prepusul le are în adunare. Procura specială se depune la registrul adunării și rămâne anexată acestuia.

Acționarii au obligația de a comunica Consiliului de Administrație al societății orice modificare în organele lor de conducere, de natură a afecta reprezentarea în Adunarea generală a acționarilor. Această comunicare se va face în maximum 5 zile de la data la care a intervenit modificarea.

Acționarul care, într-o anumită operațiune, are fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane, un interes contrar aceluia al societății, este obligat să se abțină de la deliberările privind acea operațiune. Acționarul care contravine acestei dispoziții este răspunzător pentru daunele pricinuite societății, dacă, fără votul său, nu s-ar fi obținut majoritatea cerută.

În situația în care pentru unul sau mai multe puncte aflate la ordinea de zi, intervine abținerea unui acționar iar prin această abținere nu se mai întrunește majoritatea cerută de lege și Statut, problemele respective vor figura pe ordinea de zi a următoarei Adunări Generale.

Consiliul de Administrație

Societatea este administrată de un Consiliu de Administrație format din șase membri, aleși de Adunarea Generală pe o perioadă de patru ani.

Mandatul poate fi reînnoit. Un acționar fondator are dreptul la un membru în Consiliul de Administrație.

Membrii Consiliului de Administrație pot fi revocați de Adunarea Generală în condițiile legii, Contractului de societate și statutului.

Fiecare administrator va depune o garanție echivalentă ca valoare cu dublul indemnizației lunare, acordate administratorilor de Adunarea Generală.

Dintre membrii săi, Consiliul de Administrație își alege un președinte, care va fi și Director general, putând angaja societatea în raporturile cu terții.

Fiecare membru al Consiliul de Administrație care a fost ales ca administrator în urma desemnării sale de unul dintre acționarii ASIROM are dreptul la două voturi, iar președintele Consiliul de Administrație, care este și Director general al societății, la unul singur.

Consiliul de Administrație se întrunește ori de câte ori este necesar, dar cel puțin lunar și lucrează valabil în prezența a cel puțin jumătate plus unu din numărul membrilor aleși, hotărârile fiind luate cu votul majorității absolute a membrilor prezenți.

Calitatea de membru al Consiliului de Administrație nu poate fi delegată.

La ședințele Consiliului de Administrație pot participa cenzorii, care însă nu au drept de vot.

Orice angajare în cadrul ASIROM., a unei rude și/sau afin până la gradul a patrulea inclusiv, a membrilor Consiliului de Administrație și conducerii executive a societății, se va face cu aprobarea Adunării Generale.

Președintele Consiliului de Administrație are următoarele competențe generale conform statutului aprobat:

convoacă Adunarea Generală, în baza aprobării Consiliului de Administrație;

semnează, în numele Consiliului de Administrație, actele juridice care derivă din hotărârile acestuia;

aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului de Administrație precum și alte sarcini stabilite de acesta;

exercită toate drepturile și obligațiile ce revin administratorului, potrivit legii.

Activitatea Consiliului de Administrație este reglementată printr-un Regulament de funcționare al Consiliului de Administrație.

Comisia de Cenzori

Adunarea Generală alege cinci cenzori în exercițiu și cinci supleanți, cu o durată a mandatului de trei ani și cu posibilitatea de a fi realeși. Cel puțin un cenzor trebuie să fie expert contabil.

Cenzorii vor aduce la cunoștință administratorilor neregularitățile în administrație, încălcările dispozițiilor legale și statutare pe care le constată, iar cazurile mai importate le vor aduce la cunoștința Adunării Generale.

Este interzis cenzorilor să comunice acționarilor în particular sau terților date referitoare la operațiunile societății constatate cu ocazia exercitării mandatului lor.

Cenzorii sunt obligați să vegheze la respectarea de către administratori a dispozițiilor legale, Contractului de societate și Statutului.

Cenzorii sunt obligați să depună, în termenul prevăzut de lege, garanția pentru funcția lor.

Cenzorii sunt responsabili în mod solidar cu conducerea operativă a societății numai când prejudiciul nu s-ar fi produs dacă aceștia ar fi supravegheat, conform obligațiilor ce sunt în sarcina lor.

Comisia de Cenzori se întrunește la societății și ia decizii în unanimitate. Dacă nu se realizează unanimitatea, raportul de divergențe se înaintează Adunării Generale.

Comitetul Executiv

Consiliul de Administrație poate delega o parte din atribuțiile sale Comitetului Executiv, format din cinci membri, respectiv: director general, director general adjunct departament economic-administrativ, directorul economic, director direcția asigurări bunuri, director direcția asigurări cargo.

La ședința Comitetului Executiv participă, fără drept de vot, șeful serviciului juridic, în calitate de secretar al comitetului.

La ședința mai pot participa ca invitați, fără drept de vot, și alți salariați ai societății, specialiști în probleme aflate pe ordinea de zi (șefi de serviciu, șefi de unități teritoriale, specialiști, reprezentanți ai salariaților).

Președintele Consiliului de Administrație în calitatea sa de director general conduce și ședințele Comitetului Executiv, ale cărui dezbateri și decizii sunt consemnate într-un registru de procese verbale de către secretar. În lipsa directorului general ,dezbaterile vor fi conduse (prin nominalizarea făcută de directorul general) de către directorul general adjunct, acesta delegând la rândul său un înlocuitor, ca participant cu drept de vot.

Ședințele Comitetului Executiv au loc cel puțin o dată pe săptămână sau ori de câte ori este nevoie, deciziile luându-se cu jumătate plus unu din numărul voturilor membrilor prezenți, respectiv trei voturi.

În ședințele Comitetului Executiv votul nu poate fi dat prin delegație între membrii acestuia.

Directorului general al societății, precum și directorilor executivi nu le este permis să încheie tranzacții comerciale cu valoare mai mare de 1000 USD/an cu rude și/sau afini până la gradul al patrulea inclusiv, fără informarea Consiliului de Administrație și aprobarea Adunării Generale a Acționarilor.

Ordinea de zi a ședinței Comitetului Executiv cuprinde problemele importante cu care se confruntă activitatea societății.

Activitatea Comitetului Executiv este reglementată printr-un Regulament de organizare și funcționare, aprobat de Consiliul de Administrație.

3.4. Portofoliul de asigurare

Principalele produse de asigurare oferite de ASIROM sunt următoarele:

Asigurări facultative de persoane

Asigurări de viață:

– asigurarea de viață mixtă reevaluabilă: VALUTA FORTE;

– asigurarea de viață mixtă și suplimentară de accidente;

– asigurarea de pensie suplimentară privată cu acumulare de capital și reevaluare: PROSPERA;

– asigurarea viageră reevaluabilă: PATERN.

Asigurări de accidente

– asigurarea familială de accidente;

– asigurarea călătorilor pentru cazurile de accidente;

– asigurarea pentru cazurile de accidente a angajaților, contractată de persoane juridice;

– asigurarea facultativă mixtă de accidente a personalului de conducere.

2. Alte asigurări de persoane

– asigurarea pentru călătorii în străinătate;

– asigurarea pentru cazurile de invaliditate temporară din boală: AROMED.

3. Asigurări facultative de autovehicule:

– asigurarea pentru avarii a autovehiculelor;

– asigurarea de răspundere civilă auto: CARTE VERDE;

– convenția de asigurare TRANSEURO pentru autovehicule destinate transportului internațional de mărfuri sau persoane;

– asigurarea de răspundere civilă a autovehiculelor supuse înmatriculării;

– asigurarea suplimentară de răspundere civilă a autovehiculelor supuse înmatriculării.

4. Asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto

5. Asigurări facultative maritime, de transport și de aviație

6. Asigurări facultative de clădiri și bunuri industriale

– asigurarea clădirilor și a altor construcții aparținând persoanelor juridice pentru riscurile FLEXA (incendiu, trăsnet, explozie și căderi de corpuri);

– asigurarea conținutului clădirilor aparținând persoanelor juridice pentru riscurile FLEXA;

– asigurarea contrucțiilor – montajul și răspunderea constructorului.

7. Asigurări facultative de răspundere civilă

– asigurarea de răspundere civilă generală;

– asigurarea de răspundere civilă profesională pentru experți contabile și contabilii autorizați, persoane fizice și/sau juridice;

– asigurarea facultativă de răspundere civilă profesională decurgând din practica medicală: MALPRAXIS;

– asigurarea de răspundere civilă profesională pentru: avocați, notari, administratori judiciari și lichidatori;

– asigurarea de răspundere civilă profesională decurgând din serviciile publice conexe actualului medical;

– asigurarea de răspundere civilă a personalului medical acreditat din cadrul unităților sanitare;

– asigurarea de răspundere civilă a operatorilor autorizați ai arhivei electronice de garanții reale mobiliare;

– asigurarea de răspundere civilă în baza legii, a persoanelor juridice față de terți;

– asigurarea de răspundere civilă profesională a brokerilor de asigurare.

8. Asigurarea facultativă de rambursare a cheltuielilor de repatrire și/sau a sumelor achitate de turiști în cazul insolvabilității sau a falimentului agenției de turism.

9. Asigurări facultative de credite și garanții

– asigurarea facultativă a creditului pentru bunurile comercializate în sistem leasing: FELIX;

– asigurarea facultativă a creditelor acordate de bănci persoanelor fizice.

10. Asigurări facultative de bunuri de uz casnic și gospodăresc aparținând persoanelor fizice,

11. Asigurări facultative agricole:

– asigurarea culturilor agicole și a rodului viilor;

– asigurare rodului pomilor fructiferi;

– asigurarea culturilor de legume.

12. Asigurări facultative de animale

– asigurarea animalelor aparținând persoanelor fizice și juridice.

3.5. Eficiența activității de asigurări

Eficiența în domeniul asigurărilor reprezintă o formă a eficienței economico-sociale, care exprimă raportul dintre rezultatele obținute din activitatea de asigurări și cheltuielile (despăgubirile) determinate de refacerea bunurilor distruse sau de plata sumelor asigurate, respectiv rezultatele financiare obținute de societatea de asigurări.

Deci, eficiența este măsura în care s-a realizat efectul propus.

Indicatori privind aprecierea activității de asigurare

Pentru a realiza o apreciere obiectivă a eficienței activității de asigurare este necesară folosirea unui sistem adecvat de indicatori. Selectarea indicatorilor care se utilizează folosirea unui sistem adecvat de indicatori .

Indicatorii utilizați pentru exprimarea eficienței evidențiază anumite laturi ale activității de asigurare.

Cei mai utilizați indicatori sunt:

Rata producție nete (Rpn) care exprimă gradul de eficiență economico – socială a activității de asigurare pentru societate:

PN

Rpn = x 100 , unde :

C

PN = producția netă

C = costul asigurării

Productivitatea muncii în domeniul asigurărilor (PMI), exprimă productivitatea muncii pe un lucrător al asigurărilor:

Tî

PMI = , unde:

Nl

Tî = total încasări din prime de asigurare în lei

Nl = numărul de lucrători scriptic încadrați în asigurări

Productivitatea muncii în activitatea de contractare a asigurărilor (PMn), exprimă productivitatea muncii în activitatea de contractare a asigurărilor, calculată pe un lucrător nescriptic:

Nac

PMn = , unde:

Nl

Nac = numărul asigurărilor contractate

Nl = numărul de lucrători care se ocupă cu contractarea de asigurări

Suma medie asigurată ce revine pe un contract de asigurare se determină pe total asigurări și separat pentru asigurările noi contractate pe o anumită perioadă de timp.

Prima medie încasată pe un contract de asigurare (PMî), arată gradul de mobilizare a numerarului de la persoanele fizice asigurate în cadrul asigurărilor facultative de bunuri și persoane:

PTî

PMî = , unde :

Nac

PTî = prime totale încasate

Nac = numărul asigurărilor contractate

Prima medie pe locuitor ( ∏l) reflectă gradul de dezvoltare a asigurărilor încasate:

PTî

∏l = , unde:

Nc

Ptî = prim totale încasate

Nc = numărul total al cetățenilor țării

Volumul primelor de asigurare este unul din indicatorii principali care evidențiază extinderea categoriilor de asigurări practicate categoriilor de asigurări practicate de către societatea de asigurări.

Nivelul protecției prin asigurare a riscurilor din societate (NPA):

DA

NPA = , unde:

VPA

DA = despăgubirile de asigurare plătite

VPA = valoarea pagubelor asigurabile

iGradul de cuprindere în asigurare (Gca), arată gradul de dezvoltare a asigurărilor:

Oa

Gca = x 100, unde:

Toa

Oa = obiectele asigurate

Tao = totalul obiectelor asigurabile din aceeași categorie

Gradul de acoperire prin asigurare (Gca), arată procentual raportul în care se află suma asigurată comparativ cu valoarea reală a bunului asigurat:

Sa

Gca = x 100, unde:

Vb

Sa = suma asigurată pentru bunul dat

Vb = valoarea reală a bunului la data încheierii asigurării

Gradul de acoperire al daunei (Gad), se utilizează pe feluri de bunuri asigurate, pe forme de asigurare, pe sectoare economice, în profil teritorial, pe mai mulți ani:

D

Gcd = x 100, unde:

P

D = despăgubirea acordată asiguratului

P = valoarea pagubei suferită de bunul asigurat

Costul relativ al activității de asigurare (Cra), se utilizează pe feluri de bunuri asigurate, pe forme de asigurare, pe sectoare economice, în profil teritorial, pe mai mulți ani:

Ct

Cra = x 100, unde:

Ît

Ct = cheltuieli totale efectuate cu activitatea de asigurare

Ît = încasările totale rezultate din primele de asigurare

Rata daunei (RD), se poate folosi pe tipuri de asigurări și pe fiecare asigurare în parte:

TPD

RD= x 100, unde:

TÎ

TPD = totalul de plăți de despăgubiri și sume asigurate

TÎ = totalul încasărilor din prime de asigurare

Rata venitului net (Rvn), arată procentual cât din fiecare sutp de lei de primă de asigurare rămâne asigurătorului:

(V – C) x 100

RD= , unde:

V

V = venituri totale rezultate din încasarea primelor de asigurare

C = totalul cheltuielilor efectuate de asigurător

Durata medie de lichiditate a daunelor (םt), se calculează pe categorii de bunuri cuprinse în asigurare:

n

t1 + t2 + … + tn Σ ti

םt = = i = 1

n n

t = numărul zilelor expirate de la avizarea daunelor până la soluționarea lor

n = numărul daunelor soluționate

Nivelul cheltuielilor de administrație la 1000 lei primă încasată (NCA):

TCA x 1000

RD= , unde:

TPÎ

TCA = totalul cheltuielilor de administrație

TPÎ = total prime încasate

Profitul este indicatorul principal de comensurare a rezultatelor financiare și deci a eficienței asigurărilor având un rol important în înfăptuirea gestiunii economico – financiare

  Alți indicatori utilizați de ASIROM sunt:

Lichididate generală = (active circulante / datorii curente) x 100 = 1068,44%

Solvabilitate patrimonială = (capital propriu / total pasiv) x 100 = 91,58%

Capacitatea economico – fianaciară este prezentată în Anexa nr. 5.

Marja de solvabilitate se prezintă astfel:

– mii lei –

CAPITOLUL IV

STUDIU DE CAZ PRIVIND ASIGURAREA FACULTATIVĂ AUTO CASCO

4.1. ASIGURAREA FACULTATIVA – CASCO LA ASIROM

CONDIȚII GENERALE – privind asigurarea de avarii și furt a autovehiculelor – CASCO

OBIECTUL ASIGURĂRII

1. Societatea ASIGURAREA ROMÂNEASCA – ASIROM S.A., în baza prezentelor condiții contractuale generale și a încasãrii primei de asigurare, asigurä autovehiculele înmatriculate în România sau sträinätate, deținute de persoane fizice sau juridice cu domiciliul, reședință sau sediul în România.

Autovehiculele înmatriculate în sträinätate, cu excepția celor utilizate în sistem leasing, pot fi cuprinse în asigurare numai pentru riscul de avarii pe teritoriul României.

Se pot asigura și alte persoane decât deținătorul înscris în cartea de identitate a autovehiculului, care au interes asigurabil cu privire la autovehicul, interes care trebuie să reiasã dintr-un contract (de închiriere, leasing, comodat locație de gestiune, etc.) încheiat cu proprietarul, în aceste condiții, dacã în contractul de asigurare nu este desemnat un beneficiar, despagubirea se p1ătește Asiguratului.

Asigurarea acoperă și pagubele produse autovehiculului în situația în care, în momentul producerii evenimentului asigurat, acesta era condus, cu consimțământul Asiguratului, de alte persoane.

Face excepție de la prevederile alineatului precedent, situatia în care autovehiculul, fiind furat, a fost gãsit avariat, caz în care ASIROM acordã despãgubiri Asiguratului pentru pagubele produse, numai dacã autovehiculul a fost asigurat și pentru riscul de furt.

2. Sunt autovehicule, în înțelesul prezentelor condiții, vehiculele rutiere autopropulsate (cu excepția celor care circulä pe șine), care sunt înmatriculate conform legislației în vigoare, cum ar fi:

a) autovehicule destinate transporturilor de persoane, precum: autoturisme, autoturisme de teren, microbuze, autobuze, autocare, motocicluri (motociclete, scutere, motorete, mototriciclete), etc.;

b) autovehicule destinate transporturilor de bunuri, ca: în interpretarea și aplicarea prevederilor contractuale, mențiunile, suplimentele, adnotãrile, au prioritate și completeazä sau înlocuiesc prevederile din condițiile generale. autocamioane, autofurgoane, autofurgonete, pick-up-uri, autodube, autobasculante, autocisterne, autocamionete, tractoare rutiere, autotractoare, autovehicule mixte, precum și autovehicule speciale (construite sau echipate pentru diverse destinatii speciale

c) remorci/semiremorci auto, rulote și altele asemänãtoare, având una sau mai multe axe, care sunt trase de un autovehicul din cele menționate la lit. a-b de mai sus.

RISCURI ASIGURATE

În baza prezentelor condiții contractuale generale, a clauzelor, mențiunilor sau suplimentelor anexate la acestea, se pot acoperi prin asigurare, cu plata primelor aferente, urmätoarele riscuri:

a) avarii provocate de:

– ciocniri, loviri, izbiri, zgârieri accidentale, cäderi (în prãpastie, în apä), cãderi de corpuri pe autovehicul, derapîri, rästurnãri;

– incendiu, träsnet, explozie (inclusiv din cauze tehnice), calamitäți naturale;

b) furt (furtul autovehiculului sau al unor pärți componente ori piese ale acestuia), precum și avarii produse acestuia ca urmare a furtului sau a tentativei de furt.

CAZURILE IN CARE SE A CORDA DESPĂGUBIRI

ASIGURAREA DE AVARII

ASIROM acordä despăgubiri pentru pagubele produse prin avarierea sau distrugerea autovehiculelor asigurate, în România și în sträinãtate, provocate de:

a) ciocniri, loviri sau izbiri cu alte vehicule sau cu orice alte corpuri mobile sau imobile aflate în afara ori în interiorul autovehiculului asigurat, zgârieri accidentale, cäderi (cädeni de corpuri pe autovehicul, cädere în präpastie, cãdere în apä cu prilejul transbordãrii, cädere din cauza ruperii podului), derapäri, rãsturnări;

b) incendiu, explozie (inclusiv pätari, afumãri, consecințã a exploziei), trãsnet, ploaie torențialä (inclusiv efectele indirecte ale acesteia), grindina, inundație, furtunã, uragan, cutremur de pämânt, prãbușire sau alunecare de teren, greutatea stratului de zäpadä sau de gheață avalanșă de zäpadä, inclusiv efectele indirecte ale acestor fenomene, Ca de exemplu:

präbușirea unui copac lovit de träsnet, acțiunea mecanicã a obiectelor purtate de furtunã sau uragan, därâmarea acoperișurilor sau construcțiilor din cauza greutäții stratului de zäpadã sau de gheațä ori a ava1anșelor de zãpadă, a cutremurelor de pämânt, a prabușirilor sau alunecãrilor de teren.

În caz de incendiu se acordã despagubiri și pentru pagubele produse prin afumare, pãtare, carbonizare sau diverse alte distrugeri precum și prin avarieri cauzate ca urmare a mäsurilor luate în timpul stingerii incendiului pentru salvarea autovehiculului sau a construcției în care se află acesta .

În caz de trãsnet sau explozie se acordä despăgubiri și pentru pagubele produse atunci cãnd träsnetul ori explozia s-au produs la distantã de autovehiculul respectiv, chiar dacä trãsnetul sau explozia nu au fost urmate de incendiu.

În caz de inundație, consecințã a fenomenelor naturale, se acordã despagubiri pentru pagubele produse ca urmare a acoperirii locului unde se aflä autovehiculul asigurat cu un strat de apã, precum și pentru pagubele produse de acțiunea mecanicã a apelor curgătoare sau a obiectelor purtate de ape.

Se acordã despagubiri și pentru:

a) cheltuielile de transport al autovehiculului la atelierul de reparații cel mai apropiat de locul accidentuiui, care poate face reparația sau o reparație parțială cu scopul de a-l repune în circulație prin forță proprie sau la locul cel mai apropiat de adãpostire al autovehicuiului (dacä acesta nu poate fi deplasat prin fortã proprie);

b) cheltuielile efectuate în mod rezonabil – pentru limitarea pagubelor rezultate în urrna unor riscuri cuprinse în asigurare, dacã acestea sunt necesare;

c) pagubele, produse autovehicuului asigurat, prilejuite de mãsurile luate în timpul producerii evenimentului asigurat, pentru salvarea autovehiculului sau a construcției în care se afla acesta, precum și .pentru salvarea persoanelor imobilizate în acesta (ex. descarcerarea);

d) pagubele produse echipamentelor cu care au fost dotate din fabricație, de producãtor, autovehiculele cu destinație specialã, dacã avariile sau distrugerile au fost produse din orice cauzä cuprinsä în asigurare, chiar dacä însuși corpului autovehiculului nu i s-au produs asemenea pagube; “

e) pagubele produse dotärilor de serie, dacä acestea erau montate la autovehicul iar avarierile ori distrugerile s-au întâmplat odatã cu cele produse din orice cauzä cuprinsä în asigurare, însuși corpului autovehiculului)

f) pagubele produse dotãrilor suplimentare special construite pentru autovehicule, înscrise în contract pentru sumele asigurate convenite și pentru care s-au plãtit primele de asigurare aferente, dacä acestea erau montate la autovehicul iar avarierile ori distrugerile s-au întâmplat odatä cu cele produse din orice cauzä cuprinsa în asigurare, însuși corpului autovehiculului.

Prin ,,dotãri de serie” se înțeleg: instalațiile, echipamentele și accesoriile, montate de producätorul autovehiculului înainte de vânzarea de nou, pentru care se prezintä documente doveditoare, sau în cazul în care nu se pot prezenta documentele necesare, cele comunicate prin specificațiile tehnice ale producãtorilor sau care figurează în cataloagele de specialitate, a cãror valoare este jnclusä în valoarea de nou a autovehiculului.

Prin ,,dotäri suplimentare” se înțeleg instalațiile, echipamentele și accesoriile, altele decât dotärile de serie definite la alineatul precedent, special construite pentru autovehicule, care pot fi cuprinse în asigurare la solicitarea Asiguratului, contra plății unei prime de asigurare-suplimentare.

g) farurilor de ceațä, capacelor roților prelatei care acoperã coviltirul, se despăgubesc dacã erau montate la autovehicul și avariile s-au întâmplat odatä cu cele produse din orice cauzã cuprinsã în asigurare, însuși corpului autovehiculului;

h) pagubele produse sculelor care fac parte din trusa de scule, trusei medicale de prim ajutor și roții de rezervä, se despăgubesc dacã se aflau în autovehicul și avariile ori distrugerile s-au întâmplat odatã cu cele produse din orice cauzä cuprinsa Iî asigurare, însuși corpului autovehiculului.

ASIGURAREA DE FURT

ASIROM acordă despăgubiri în baza prezentelor condiții generale, dacă s-a convenit astfel și pentru pagubele produse prin fürt sau a tentativei de furt întâmplat pe teritoriul României. În asigurare sunt cuprinse:

a) furtul autovehiculului;

b) furtul unor părți componente ori piese ale autovehiculului;

c) avariile produse autovehiculului ca urmare a furtului sau a tentativei de furt;

d) cheltuieli efectuate de către Asigurat în vederea înlocuirii setului de închidere și/sau contactului de pornire a autovehiculului asigurat, și în cazul avarierii numai uneia dintre acestea, ca urmare a furtului sau tentativei de furt.

e) furtul sau distrugerea ca urmare a tentativei de furt a dotärilor suplimentare, daca au fost cuprinse în asigurare pentru riscul de furt și dacã erau montate la autovehicul.

Extinderea asigurării în afara teritoriului României

a) La solicitarea Asiguratului, prin derogare de la pct. 5), se poate acoperi riscul dupä cum urmeazã:

– În cazul în care autovehiculul este asigurat CASCO la ASIROM riscul de furt se extinde în afara teritoriului României fără plata unei prime adiționale și în baza și în conditțiile emiterii unui supliment de asigurare pe perioada și cu valabilitatea teritorialã pentru care Asiguratul a încheiat la ASIROM o asigurare de răspundere civilä a autovehiculelor cu valabilitate în afara teritoriului Romãniei (cartea verde).

b) În cazul în care autovehiculul nu este asigurat CASCO la ASIROM, în baza prezentelor condiții generale de asigurare, se pot acoperi prin asigurare riscurile de avarii, sau avarii și furt în afara teritoriului României, cu condiția: emiterii contractului de asigurare, efectuării inspecției de risc și a încasării primei de asigurare aferente

Riscurile de furt (când autovehiculul este asigurat CASCO la ASIROM), avarii, sau avarii și furt, în afara teritoriului României, se pot acoperi prin asigurare pentru un an sau pentru fracțiuni de an, dar nu mai puțin de 15 zile.

EXCLUDERI

EXCLUDERI GENERALE

Nu sunt cuprinse în asigurare și ASIROM nu acordă despăgubiri pentru:

a) pagubele produse de război (indiferent ,dacă războiul a fost declarat sau nu), invazie sau acțiunea unui dușman extern, osti1ități de război civil, revoltä, revoluție, insurecție, rebeliune;

b) orice consecințe ale grevei, tulburărilor civile, dictaturii militare sau uzurpării de putere, faptelor unor grupuri sau persoane răuvoitoare care acționează în numele sau în legaturä cu orice organizație politică;

c) orice consecințe ale confiscării, exproprierii, rechiziționării, distrugerii sau avarierii din ordinul oricărui guvern de drept sau de fapt sau oricărei autorităti publice;

d) pagubele produse de influențe directe sau indirecte ale exploziei atomice, ale radiațiilor sut infestării radioactive ca urmare a folosirii energiei atomice sau a materialelor fisionabile;

e) pagubele indirecte (de exemplu: reducerea valorii autovehiculului după reparație sau pierderi cauzate de lipsa fo1osinței autovehiculului, cheltuieli ocazionate de deplasarea la locul producerii evenimentului asigurat, costul îngrijirilor medicale acordate persoanelor aflate în autovehicul, accidentate în evenimente asigurate, etc.;

f) pagubele produse, pieselor de rezervä, huselor, prelatelor (cu excepția celor montate la autovehiculele cu coviltir), dotărilor suplimentare (dacã nu au fost cuprinse în asigurare) combustibililor, păturilor sau oricăror altor bunuri existente în autovehicul.

La solicitarea scrisă a Asiguratului, prin derogare de la alineatul precedent, Asigurătorul poate accepta cuprinderea în asigurare a dotărilor suplimentare, cum au fost definite la Cap. III, pct. 4, lit. f, dacă sunt montate la autovehicul și se încaseazä o primă de asigurare suplimentară, calculată prin aplicarea cotației de primă corespunzătoare asigurării autovehiculului respectiv, la valoarea declarată de Asigurat conform prevedenilor Cap. V, pct. 12.

g) cheltuielile făcute pentru transformarea sau imbunătățire autovehiculului în comparație cu starea lui dinaintea producerii evenimentului asigurat (de exemplu: înlocuirea pieselor avariate sau pierdute cu altele de calitate superioară); cele pentru repararea unor avarieri sau degradări care au fost produse de cauze necuprinse în asigurare (de exemplu:

ploi, îngheț, pătarea, corodarea, ruginirea, oxidarea, ori afumarea ca urmare a unei surse normale de căldurã, etc.) și nici cele pentru reparațiile nereușite.

h) pagubele produse în legătură cu utilizarea autovehiculelor la concursuri, întreceri sau antrenamente pentru acestea, inclusiv cele produse în afara programului oficial;

i) pagubele produse acelor piese sau părți componente ale autovehiculului care erau avariate la încheierea asigurării și consemnate în inspecția de risc, și a căror remediere nu a fost avizatã la Asigurător și verificată de către acesta;

j) pagubele provocate cu intenție cu excepția furtului sau tentativei de furt;

k) cazurile în care, la încheierea asigurării sau ulterior, Asiguratul sau persoanele cuprinse în asigurare au dat declarații neconforme cu realitatea, ori acestea sunt contradictorii sau în contradicție cu starea de fapt, sau au încercat să obțină prin fraudă sau tentativă de fraudă despăgubiri necuvenite;

l) partea de pagubă care s-a mărit prin neluarea intenționată, de către persoanele cuprinse în asigurare, a măsurilor pentru limitarea ei, în timpul producerii evenimentului asigurat sau după producerea acestuia;

m) franșiza prevăzutä în contract (partea din daună suportată de Asigurat).

EXCLUDERI SPECIALE LA ASIGURAREA DE AVARII

La asigurarea de avarii, nu se acordă despăgubiri nici în urmätoarele cazuri:

a) dacă pagubele cauzate de incendiu sau explozie s-au produs prin folosirea, de către Asigurat sau prepușii acestuia, a focului deschis, inclusiv a luminii cu flacără deschisă (neapărata de sită sau sticlă);

b) dacă pagubele s-au produs cu prilejul distrugerii sau avarierii construcției în care s-a aflat autovehiculul asigurat, din culpa Asiguratului sau oricărui prepus al acestuia;

c) dacă autovehiculul care era condus sau acționat în momentul accidentului nu avea certificat de înmatriculare valabil sau altă autorizație de circulație valabilă;

d) dacä autovehiculul era condus sau acționat în momentul accidentului, de Asigurat sau de o altă persoanä, cu consimțământul Asiguratului, fără ca aceștia să posede permis de conducere valabil pentru categoria respectivă de autovehicule, ori după ce perrnisul de conducere le-a fost retras, anulat sau reținut în vederea anulării și nu a fost eliberată o dovadă provizorie de circulație sau aceasta a expirat;;

Face excepție de la prevederile de mai sus, cazul în care autovehiculul adaptat cu comandä dublă a fost condus de către cursantul unei școli de șoferi, în timpul orelor de conducere, asistat de un instructor auto sau de examinator.

e) dacă autovehiculul era condus sau acționat în momentul accidentului, de Asigurat sau de o altă persoanä, cu consimțământul Asiguratului, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice;

f) dacă Asiguratul, respectiv persoana care-i conducea cu consimțământul sau, sau după caz, orice prepus al acestuia, implicat în accident s-a sustras de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a părăsit locul accidentului, în situațiile în care acest fapt nu este permis prin dispozițiile legale, cu excepția cazurilor în care părăsirea locului accidentului a fost determinată de necesitatea salvării persoanelor;

g) dacă pagubele s-au produs în timpul comiterii unor infracțiuni săvârșite cu intenție ori în timpul când persoana respectivă autoare a unei infracțiuni săvârșite cu intenție încerca să se sustragă de la urmărire, cu excepția furtului sau tentativei de furt, dacă este acoperit și riscul de furt;

h) dacă pagubele produse autovehiculului, unor părți componente sau piese ale acestuia, au fost provocate de alte cauze decât cele preväzute la Cap. III A, pCt. 3 și 4, cum sunt pagubele cauzate de:

– Întrebuintare, funcționare sau uzare (de exemplu: ruperea fuzetelor, a amortizoarelor telescopice, a arcurilor, a supapelor, a pinioanelor, a arborelui Cotit, a barei de direcție sau a crucilor cardanice, spargerea pistoanelor, deschiderea capotei sau explozia pneurilor în timpul mersului, topirea lagărelor, griparea motorului, deteriorarea rulmenților de la sistemul de rulare, etc.);

– defecte de fabricație ale materialului sau de execuție a părților componente sau pieselor de exemplu: tensiuni în montajul parbrizelor și lunetelor, fisuri, goluri de turnare, tensiuni interne provenite din forjare, tratament termic sau termo-chimic necorespunzător, nerespectarea cotelor și a abaterilor dimensionale, de formã și de poziție a suprafețelor etc.);

i) pentru pagubele produse prin influența temperaturii asupra motorului autovehiculului (de exemplu: avarieri la blocul motor, chiulasa sau la sistemul de răcire produse ca urmare a înghețării apei) și cele produse motorului, cutiei de viteze sau diferențialului, ca urmare a lipsei sau insuficienței ungerii ori a supraîncălzirii, din oricare alte cauze decât cele cuprinse în asigurare;

j) pentru pagubele produse pieselor/subansamblelor autovehiculului ca urmare directă a trepidațiilor în timpul mersului, prin acțiunea curentului electric asupra instalației electrice, a alternatorului, a electromotorului, a becurilor sau a altor piese ori accesorii care folosesc curentul electric ori sunt acționate de acesta.

Dacă însă datorită defectării din orice cauză (inclusiv din cauzele prevăzute la lit. h-j, de mai sus) a unor piese ale autovehiculului, inclusiv anvelopelor ori camerelor acestuia, se produc pagube de felul celor prevăzute la Cap. III A, pct. 3 și 4, aceste pagube se despăgubesc (de exemplu: dacä din cauza ruperii barei de direcție sau datorită exploziei unui pneu în timpul mersului, autovehiculul se răstoarnă, se despăgubesc pagubele produse prin răsturnare, dar nu se despăgubesc pagubele produse la bara de direcție sau la pneul explodat);

k) pentru pagubele produse ca urmare a acțiunii substanțelor chimice, cu excepția cazurilor în care acestea s-au produs fie din culpa unor terți, identificați cu certitudine drept autori ai producerii pagubelor, fie în trafic ca urmare a unui eveniment rutier;

1) pentru pagubele produse anvelopelor ori camerelor, prin tăiere, în explozie, cu excepția cazurilor în care acestea s-au produs odată cu cele produse însuși corpului autovehiculului ca urmare a riscurilor prevãzute la Cap. II. și III;

m) pentru pagubele produse ca urmare a pătrunderii voite, voluntare, cu autovehiculul în ape curgătoare sau stătătoare, ori în zone inundate temporar datorită acumulării unor cantități mari de apă;

n) pentru avariile autovehiculului sau orice deteriorări ale pieselor ori părților componente ale acestuia, urmare a furtului sau tentativei de furt, dacă autovehiculul respectiv nu a fost asigurat și pentru riscul de furt;

o) dacă Asiguratul nu a înștiințat în scris Asigurătorul despre producerea evenimentului asigurat și a procedat la repararea autovehiculului înainte ca Asigurătorul pe baza constatărilor autorităților publice poate determina cauzele și împrejurările prodecrii evenimentului asigurat, precum și cuantumul pagubelor produse din cause cuprinse în asigurare

EXCLUDERI SPECIALE LA ASIGURAREA DE FURT

ASIROM nu acordä despagubiri, la asigurarea de furt, în următoarele cazuri:

a) dacä nu s-a înregistrat o reclamație în legătură cu furtul sau tentativa de furt, sau dacă organele poliției nu confirmă furtul sau tentativa de furt;

b) dacă, dupä comiterea furtului sau a tentativei de furt paguba s-a mărit prin neluarea intenționată de către persoanele cuprinse în asigurare a măsurilor pentru limitarea ei, pentru partea de pagubă care s-a mărit și dacă acest fapt rezultä din actele încheiate de organele competente (poliție sau alte organe de cercetare);

c) dacă la comiterea furtului sau a tentativei de furt au luat parte persoane din familia asiguratului sau alte persoane dacă locuiesc în aceeași locuință cu asiguratul (fie chiar în gospodării separate), asiguratul sau orice prepus al asiguratului;

d) în cazurile în care persoana cuprinsă în asigurare, a facilitat producerea riscurilor asigurate sau a diminuat posibilitatea de reducere a urmărilor acestora, ca de exemplu:

– dacä în timpul cât autovehiculul nu era folosit, a fost lăsat într-un loc public – fără să i se scoată cheia din contact, ori fără a i se încuia ușile (cu excepția cazurilor când aceste măsuri nu erau posibile datorită particularităților de construcție a autovehiculului);

– păstrarea în interiorul autovehiculului, în timpul staționării a actelor sau obiectelor care pot crea aparența unei posesii de drept a autorului furtului asupra autovehiculului, cum ar fi: cartea de identitate, cheile acestuia, etc.;

– pierderea/furtul cheilor autovehiculului asigurat neluarea de către Asigurat, pe cheltuiala sa, a măsurilor de înlocuire a setului de închidere și/sau a contactului de pornire;

– părăsirea autovehiculului la locul accidentului, fără să se ia măsuri de pazä, cu excepția cazului în care conducătorul autovehiculului și persoanele din acesta au avut nevoie de acordarea de îngrijiri medicale în unități spita1icești .

e) dacă în momentul furtului sau tentativei de furt, autovehiculul era desfăcut în părțile sale componente, cu excepția cazurilor când furtul sau tentativa de furt s-au produs prin efracție la încãperea în care se afla autovehiculul;

f) În situațiile în care asiguratul sau persoanele cuprinse în asigurare fac declarații contradictorii sau neconforme cu realitatea, precum și în cazurile în care în legătură cu dauna se efectuează investigații și cercetări, de către organele de urmărire penalä, atunci când se cunosc autorii, pânä la finalizarea acestora;

g) dacă asiguratul, cu consimțământul său, a încredințat autovehiculul asigurat unei persoane care refuză să-l restituie, însușindu-și-l .

h) pentru casetofoanele montate pe șină și a celor cu față detașabilă – dacä aceasta nu este depusă la Asigurător concomitent cu avizarea furtului;

i) dacã nu se depun la Asigurător, concomitent cu avizarea furtului autovehiculului, seturile de chei declarate la încheierea asigurării (după caz și telecomenzile) aferente tipului respectiv de autovehicul, precum și actele originale ale autovehiculului (cartea de identitate, certificatul de Înmatriculare/autorizația de circulație provizorie).

SUMELE LA CARE SE FACE ASIGURAREA

Autovehiculele se asigură pentru sumele declarate de către Asigurat pe baza propriei sale opțiuni, sume care ar trebui, să corespundă valorii reale a acestora.

Prin valoarea reală se înțelege valoarea de comercializare de nou la data încheierii asigurării (conform facturilor de achiziție de nou, cataloagelor de specialitate Eurotax Schwacke sau listelor de prețuri de la producător), mai puțin uzura stabilită în raport cu vechimea în ani a acestora potrivit scalei de uzură prevăzută în prezentele condiții .

Valoarea de comercializare de nou a autovehiculelor la data încheierii asigurării se stabilește având în vedere:

– pentru autovehiculele de producție românească prețurile de comercializare de nou de la unitățile de specialitate din România la data încheierii asigurării ;

– pentru autovehiculele de producție străină : prețurile din facturile de achiziție de nou, în cazul în care autovehiculele sunt cumpărate de la reprezentanțele din România sau din străinătate. Dacä aceste prețuri sunt exprimate în LEI vor fi transformate în valută, aplicând cursul de referință comunicat de BNR, valabil la data menționată în factură;

– prețurile din cataloagele de specialitate (Eurotax Schwacke) pentru autovehiculele folosite (Second Hand) achiziționate din România sau din străinătate.

– pentru autovehiculele achiziționate în rate/leasing – prețul de nou (preț unitar) din contractul de rate/leasing, la care se poate adauga, la solicitarea asiguratului, T.V.A. și taxele de import când este cazul.

Remorcile/semiremorcile, rulotele și alte asemănătoare, se asigură pentru sume declarate de către asigurat, sume care ar trebui să corespundă valorii reale a acestora.

Prin valoarea reală a acestora se înțelege valoarea, de comercializare de nou la data încheierii asigurării (conform facturilor de achiziție de nou, cataloagelor de specialitate – Eurotax Schwacke sau listelor de prețuri de la producător), mai puțin uzura stabilită în raport cu vechimea acestora, potrivit scalei de uzură prevăzută în prezentele condiții, aferentã tipului a autovehicul care le tracteazä.

Valoarea de comercializare de nou a remorcilor/semiremorcilor, rulotelor și alte asemănătoare la data încheierii asigurării, se stabilește în mod similar cu cel prezentat pentru autovehicule.

Dotările suplimentare se asigură la valoarea declarată de asigurat în cererea-chestionar în limita a 20% din valoarea reală a autovehiculului, declarată în contractul de asigurare valoarea totală a acestora se va evidenția distinct în contractul de asigurare.

Suma asigurată aferentă dotărilor suplimentare se transformă în aceeași valutã cu cea folosită la stabilirea sumei asigurate a autovehiculului, aplicând cursul de referințä comunicat de BNR, valabil la data încheierii asigurärii.

Pentru asigurările ce se reînnoiesc și au continuitate la Asigurător, suma asigurată autovehiculului, actualizată la data reînnoirii, se stabi1ește pornind de la valoarea de comercializare de nou la data reînnoirii contractului de asigurare, mai puțin uzura stabilitã în raport cu vechimea acestuia, potrivit scalei de uzură prevăzută în prezentele condiții.

În cazul autovehiculelor folosite (second – hand) comercializate în rate sau leasing sumele asigurate pentru fiecare an în parte se stabilesc la data încheierii asigurării astfel:

– prețul unitar al autovehiculului specificat în contractul de rate sau leasing, la care se poate adăuga, la solicitarea Asiguratului, T.V.A și taxele de import (când este cazul) – pentru primul, an de asigurare;

– prețul unitar al autovehiculului, din primul an de asigurare, mai puțin uzura stabilitä în raport cu vechimea acestuia, potrivit scalei de uzură prevăzutä în prezentele condiții – pentru următorii ani de asigurare.

La stabilirea sumei asigurate, nu se va lua în calcul valoarea totalã a contractului de rate/leasing, valoare în care sunt incluse și dobânzi, taxe de leasing, etc.

Pentru tipurile de autovehicule la care nu se poate determina prețul de comercializare, ca mai sus, sau pentru tipuri ori modele care nu se mai fabrică valorile de nou ale acestora se stabilesc având în vedere prețurile corespunzătoare din cataloagele de specialitate sau prețurile de nou ale autovehiculelor de fabricație românească pentru modele similare care se corectează cu un coeficient de similitudine în funcție de valoarea lor pe piață cuprins între : – 0,7 – 1,0 – autovehicule cu o vechime mai mică de 10 ani;

– 0,5 – 0,7 – autovehicule cu o vechime mai mare de 10 ani.

Valoarea reală a autovehiculului poate fi recalculatã la cererea scrisă a Asiguratului, ca urmare a executãrii reparațiilor capitale sau îmbunătățirii aduse acestuia, dovedite cu acte justificative. Această noua valoare nu poate depăși 120% din valoarea realä.

În cazul în care, la data producerii evenimentului asigurat, suma asigurată declaratä la încheierea asigurării nu corespunde valorii reale a autovehiculului, se va proceda astfel:

a) dacă asigurarea s-a încheiat pentru o sumă asigurată declarată, mai mare decât valoarea realã a autovehiculului (supraasigurare), asigurătorul recalculeazä și restituie prima de asigurare plătitã de asigurat, aferentä excedentului de sumă asigurată, iar despăgubirea nu va putea depăși în nici un caz, valoarea reală a autovehiculului, la data producerii evenimentului asigurat;

b) dacă asigurarea s-a încheiat pentru o sumă asiguratä declaratã, mai mica decât valoarea realã a autovehicului (subasigurare), asiguratul suportă o parte proporțională din pagubă.

Sumele asigurate, precum și primele de asigurare, sunt actualizate automat prin exprimarea și înscrierea lor în contractul de asigurare, în valutä (EURO sau dolari SUA), chiar dacă primele de asigurare sunt încasate în lei.

MODUL DE ÎNCHEIERE A ASIGURĂRII – PLATA PRIMELOR DE ASIGURARE

Asigurarea se încheie pe perioade de 1 an sau de minimum 6 luni.

Pentru autovehiculele comercializate în sistem leasing sau rate, asigurarea se poate încheia pe toată durata contractului de leasing sau vânzare în rate.

Contractul de asigurare se încheie pe baza cererii scrise a Asiguratului, fãcutä prin completarea cererii-chestionar care, împreunä cu anexele la contract și declarațiile făcute de asigurat, fac parte integrantã din acesta.

Asigurarea se consideră încheiatã când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

– efectuarea inspecției de risc de către asigurätor, însușită de asigurat sau prepușii sãi;

– plata anticipatã a primei de asigurare, sau a primei rate – dacã s-a convenit plata primei în rate anuale/subanuale;

– emiterea contractului de asigurare.

La încheierea contractului de asigurare solicitantul este obligat să prezinte actele originale ale autovehiculului, certificatul de înmatriculare și/sau cartea de identitate), precum și cheile pe care le posedã.

Asigurarea este valabilã exclusiv pentru autovehiculul specificat în contractul de asigurare sau autovehiculele menționate în anexa la contract, în cazul asigurării mai multor autovehicule.

Contractul de asigurare nu se poate dovedi prin martori chiar dacă există un început de dovadă scrisä.

Primele de asigurare se calculează potrivit tarifului de prime al Asigurătorului, se exprimă în valutî și sunt datorate de Asigurat anticipat și integral. La opțiunea Asiguratului, prima de asigurare poate fi plătitã în lei sau în valutä.

Pentru plata în lei a primelor de asigurare exprimate în valutã, se va folosi cursul de referință comunicat de BNR valabil la data efectuării plății.

În cazul contractelor de asigurare încheiate pe o perioadă mai mica de un an, primele de asigurare corespunzătoare unei luni de asigurare reprezintã 1/10 din primele de asigurare anuale și se achitä anticipat și integral la încheierea contractului de asigurare.

În cazul în care, asiguratul plătește prima de asigurare anticipat și integral, la încheierea contractului de asigurare, se acordä o reducere de 10% față de tariful de bazã. Reducerea este valabilã numai pentru asigurãrile încheiate pentru perioade de minimum un an.

Ca o facilitate pentru asigurați, asigurătorul poate accepta ca plata primei de asigurare anuale sa fie efectuatä și în rate subanuale. Eșalonarea plații ratelor de prima se poate face:

– în 2 (douã) rate egale – semestriale;

– în 4 (patru) rate egale – trimestriale;

– în 10 (zece) rate egale.

Prima rata de prima se platește înainte de intrarea în vigoare a contractului de asigurare, iar următoarele, la intervale de timp egale, conform datelor scadente înscrise în contractul de asigurare.

Asigurătorul nu are obligația să avizeze asiguratul cu privire la scadențele ratelor de prima și nici să încaseze primele de asigurare, la domiciliul, sediul, reședința sau locul de muncä al Asiguratului, încasarea primei de asigurare la domiciliul, sediul, re sau locul de muncä al Asiguratului, chiar repetatä, nu poate fi invocatä drept derogare pe viitor de la prevederile acestui alineat.

În caz de neplatä la scadență a unei rate de prima urmätoare celei dintâi, asigurätorul acordă asiguratului posibilitatea achitării acesteia în termen de 15 zile de la scadența ratei respective situația contractului rămănând neschimbată pânä la expirarea acestui termen.

În cazul în care sumele datorate de asigurat cu titlu de prima nu sunt plătite nici în termenul de păsuire de 15 zile de la scadență, contractul de asigurare este reziliat retroactiv începând cu ziua imediat urmätoare datei scadente a ratei restante, fărä ca o notificare, punere în întârziere, sau o altã formalitate prealabilă să mai fie necesarä.

Pentru a beneficia de facilități contractuale, bonusuri etc. la solicitarea scrisã a asiguratului, în termen de 60 de zile la data scadenței ratei restante, asigurătorul poate repune în vigoare contractul de asigurare cu efect numai pentru viitor, în baza unui supliment de asigurare, dacä se îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

– s-a plätit o penalitate în cuantumul ratelor de prima restante:

– s-a efectuat o noua inspecție de risc, din care rezultă cä autovehiculul respectiv nu prezintä nici o avarie (nu a suferit nici o avarie în perioada pentru care nu s-a achitat prima de aigurare;

– asiguratul declarä în scris ca nu are nici un fel de pretenții față de Asigurător pentru eventualele daune produse autovehiculului în perioada în care contractul de asigurare a fost reziliat.

Autoturismele cu o valoare mai mare de 25 000 EURO ori echivalentul în LEI sau alte valute se pot cuprinde în asigurare numai cu o cotație de primă majorată conform tarifului de prime și cu o franșiză la riscul de furt total pe teritoriul României de 10% din suma asigurată.

ÎNCEPUTUL ȘI ÎNCETAREA RĂSPUNDERII

Răspunderea asigurătorului începe după 24 de ore de la expirarea zilei în care:

– s-a plătit asigurătorului, în numerar, prima de asigurare, sau prima ratã, în cazul în care s-a convenit plata în rate, ori s-a operat la bancä în contul acestuia virarea primelor de asigurare pe baza ordinului de plată emis de către asigurat, ori s-a prezentat ordinul de platä vizat de cätre banca la care asiguratul are deschis contul disponibil;

– s-a întocmit și semnat contractul de asigurare;

– s-a efectuat inspecția de risc pentru autovehicul.

În cazul autovehiculelor comercializate în rate sau leasing, răspunderea asigurătorului începe din data emiterii contractului de asigurare

și recepția autovehiculelor de către utilizator/cumpărător – pentru autovehiculele noi, respectiv din data emiterii contractului de asigurare și efectuării inspecției – pentru autovehiculele vechi, cu condiția plății anticipate a primei de asigurare sau primei rate de prima.

În cazul în care asigurarea se încheie concomitent cu livrarea autovehiculului nou, din incinta unitäții care au în obiectul lor de activitate comercializarea de autovehicule noi, răspunderea asigurătorului, începe din momentul recepției autovehiculului de către asigurat sau prepușii acestuia, cu condiția plății anticipate a primei de asigurare sau primei rate de prima și emiterii contractului de asigurare.

Răspunderea asigurătorului înceteazã

a) la termen – la ora 24 a ultimei zile din perioada pentru care s-a încheiat asigurarea și s-au plătit primele de asigurare datorate;

b) Înainte de expirarea termenului prevăzut în contractul de asigurare, astfel:

– la data producerii unei daune totale:

– la data înstrăinării proprietății autovehiculului, către o altä persoanã;

– la data scadenței – dacă sumele datorate cu titlu de primă de asigurare nu sunt plätite la scadenta și nici în termenul de păsuire convenit;

– la data convenită de părți la solicitarea scrisă a asiguratului, în acest caz, în privința primelor de asigurare se va proceda conform prevederilor pct. 27, ultimul alineat.

În cazul emiterii unui supliment de asigurare, care prevede plata unei prime suplimentare, la contractul de asigurare existent, răspunderea asigurătorului începe în ziua următoare datei emiterii Suplimentului și plãții primei de asigurare corespunzãtoare și înceteazä:

– la data expirării contractului de asigurare la care este anexat acesta sau,

– la ora 24 a ultimei zile din perioada pentru care s-a încheiat suplimentul de asigurare sau,

– la data producerii unei daune totale prin plata despăgubirii de cãtre Asigurător.

La reînnoirea asigurărilor pentru o nouã perioadă, respectând și prevederile Cap. VI pct. 19), dacã plata primelor de asigurare s-a făcut înainte de încetarea asigurării în curs, răspunderea asigurătorului continua fără întrerupere.

Asigurările pot fi încheiate și în condițiile stabilirii unei franșize deductibile pentru fiecare eveniment în parte (partea din pagubã suportatã de asigurat), cu reducerea corespunzătoare a primei de asigurare, conform tarifului de prime al asigurătorului.

Asiguratul poate beneficia în continuare de bonusurile acordate dacä în termen de 6 luni de la data înstrăinării autovehiculului asigurat solicită, în scris, încheierea unui nou contract de asigurare pentru un alt autovehicul deținut de acesta, dacã nu s-au plătit ori nu se datoreazä despagubiri pentru acel contract.

În aceastä situație (valabilitatea vechiului contract încetând la data înstrăinării autovehiculului), se va emite un nou contract de asigurare pentru autovehiculul neasigurat, se efectueazã inspecția de risc pentru acesta și se încaseazä primele de asigurare aferente, calculate în funcție de caracteristicile și de valoarea acestuia.

Nu se vor aplica majorări ale primei de asigurare pentru perioade mai mici de un an, la contractele care și-au încetat valabilitatea datoritä însträinării autovehiculelor.

În cazul în care s-a înstrãinat autovehiculul, iar Asiguratul nu a solicitat în scris transferul contractului de asigurare pentru un alt autovehicul al său, asigurarea înceteazã din momentul transmiterii proprietății acestuia către o altă persoană, constatată și prin înscris sub semnătură privată.

La asigurärile individuale, ce se reînnoiesc pe perioade de câte 1 an, primele de asigurare se reduc cu 15%, respectiv 25%, 35%, 40%, ori 45% corespunzător, după caz, unui an de asigurare anterior reînnoirii, respectiv a doi, trei, patru ori cinci sau mai mulți ani anteriori consecutivi de asigurare, dacă nu s-au plătit ori nu se datorează despăgubiri în anii anteriori de asigurare, sau dacă despăgubirile plătite ori datorate se cuvin pentru pagube produse din culpa exclusivã a unor terțe persoane aflate în afara autovehiculului asigurat, identificate și care au încheiată o asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, valabilă la data produceri prejudiciului.

La asigurările pentru autovehiculele folosite în activități de taximetrie, rent-a-car, școli de șoferi, se va încasa o primă de asigurare majorată față de prima de bază. Dacă această condiție nu a fost îndeplinită ca urrnare a faptului că asiguratul nu a declarat, la încheierea asigurării folosirea autovehiculului în aceste scopuri, pentru orice daună despăgubirea acordată se va reduce cu 50%.

Dacă în timpul derulării contractului de asigurare, autovehiculul asigurat urmează să-i fie schimbată destinația inițială, acesta urmând să fie folosit în activități de taximetrie, rent-a-car școli de șoferi, asiguratul are obligația să înștiințeze în scris asigurătorul și să plătească prima de asigurare recalculată, reprezentând 1/10 din prima de asigurare anuală majorată, pentru fiecare lună sau fracțiune de lună rămasă până la expirarea contractului de asigurare. În toate aceste cazuri se va emite un supliment la contractul de asigurare în vigoare, în care se vor specifica perioada și riscurile pentru care validează asigurarea, activitatea în care urmează să fie folosit autovehiculul (taximetrie, rent-a-car sau școalã de șoferi), prima de asigurare suplimentară aferentă, etc.. Această modificare a contractului de asigurare produce efecte numai pentru viitor.

OBLIGAȚIILE ASIGURATULUI

Asiguratului îi revin următoarele obligații

Să plăteascä prima de asigurare, în cuantumul și la termenele stabilite prin contractul de asigurare.

Să întrețină autovehiculele asigurate în bune condiții, efectuând revizia tehnică periodicä obligatorie la zi și să acționeze în funcție de împrejurari, în scopul prevenirii producerii: evenimentelor, asigurate.

În cazul în care, în cursul valabilității contractului de asigurare, se constată degradarea condițiilor de protecție existente la data încheierii asigurării, prin apariția unor defecțiuni generatoare de pericole sau faptul că autovehiculele sunt folosite în alte scopuri decât cele declarate la încheierea asigurării, Asigurătorul are dreptul să rezilieze contractul de asigurare fără să restituie primele de asigurare încasate.

Contractul de asigurare poate fi repus în vigoare, în baza unui supliment de asigurare, dupä remedierea sau încetarea neregulilor constatate. Pentru perioada în care contractul de asigurare a fost reziliat, Asigurătorul nu are nici o răspundere pentru eventualele daune produse autovehiculelor al căror contract de asigurare a fost reziliat.

Să comunice asigurătorului, numărul de înmatriculare definitiv sau schimbarea numărului de înmatriculare în vederea luării în evidență a acestuia.

Să avizeze în scris asigurătorul, despre pierderea furtul cărții de identitate și/sau certificatului de înmatriculare și să depună, împreună cu avizarea, dovada emisă de poliție referitoare la pierderea/furtul cărții de identitate și/sau certificatului de înmatriculare, în caz ce neîndeplinire a acestei obligații, asigurătorul este exonerat de orice plată de despăgubiri, În cazul furtului autovehiculului.

În caz de avariere a autovehiculului asigurat, asiguratul este obligat:

a) să înștiințeze imediat, organele poliției, unitățile de pompieri sau alte organe de cercetare, cele mai apropiate de locul producerii evenimentului asigurat, cerând întocmirea de acte cu privire la cauzele și împrejurările producerii accidentului incendiului, exploziei, etc. și la pagubele provocate;

b) să ia pe seama asigurătorului, în cadrul sumei asigurate, potrivit cu împrejurările, măsurile pentru limitarea pagubelor, în cazul producerii riscului asigurat;

c) să ia, potrivit cu împrejurările, măsuri pentru salvarea, păstrarea și paza autovehiculului sau a părților componente rămase ca urmare a evenimentului asigurat, precum și pentru prevenirea degradărilor ulterioare. În caz contrar asigurătorul nu este obligat la plata despagubirii pentru părțile componente sau piesele care lipsesc la data efectuării constatării tehnice pentru stabilirea și evaluarea pagubelor;

d) să avizeze în scris asigurătorul, despre producerea evenimentului asigurat, în termen de 48 de ore de la producerea sau de la luarea la cunoștință despre producerea acestuia, dând informații asupra naturii și mărimii pagubei în avizare se vor arăta:

– numele persoanei care a condus autovehiculul, precum și precizarea dacă a condus sau nu cu acordul asiguratului;

– felul, marca și numãrul de înmatriculare al autovehiculului, numărul contractului de asigurare;

– data și locul producerii evenimentului;

– descrierea avariilor;

– locul unde se află autovehiculul avariat- în momentul avizării.

e) să pună la dispoziția asigurătorului, toate actele și evidențele necesare verificării valorii autovehiculului asigurat, în vederea constatării și evaluării pagubelor, pentru stabilirea drepturilor de despăgubire;

f) să depună la asigurător, documentația privind evenimentul asigurat, cuprinzând urmãtoarele

– actele întocmite de poliție sau alte autorităti publice, cu privire la cauzele și împrejurările producerii evenimentului asigurat (potrivit 1egislației în care s-a produs evenimentul);

– declarația conducătorului auto iar acolo unde este necesar, schița accidentului;

– copii ale permisului de conducere al șoferului, ale cărții de identitate și certificatului de înmatriculare al autovehiculului;

– documentele de reparații

– cererea de despăgubire în care se vor specifica: contul, banca (filiala, sucursala), localitatea și după caz, țara în care se solicită plata despăgubirilor;

– orice alte documente necesare, solicitate de asigurător.

g) În caz de producere a evenimentului asigurat în afara teritoriului României, să avizeze corespondentul asigurătorului din țara respectivä (mentionat în lista care face parte integrantä din contractul de asigurare) și să pună la dispoziția asigurătorului documentele, în original, referitoare la cauzele și împrejurările producerii riscului asigurat, precum și o traducere legalizată a acestora.

În cazurile în care cu ocazia demontării sau cu ocazia efectuării reparației autovehiculului au rezultat și alte pagube produse ca urmare a accidentului, care nu au putut fi constatate inițial, asiguratul este obligat să înștiințeze despre aceasta asigurätorul, înainte de remedierea lor, pentru a se întocmi un proces-verbal suplimentar de constatare a pagubelor, în caz contrar, asigurătorul va refuza plata despăgubirilor aferente avariilor suplimentare.

În cazul în care evenimentul asigurat este furtul sau tentativa de furt, Asiguratul este obligat:

a) sa facă de îndată tot ce îi stä în putință pentru păstrarea și paza obiectelor rãmase, sa se îngrijeascä ca toate urmele furtului sau tentativei de furt sa rãmânä neatinse pâna la cercetarea faptului de cãtre organele de poliție și să ia, potrivit cu împrejurãrile, mãsuri pentru limitarea pagubei;

b) sã reclame evenimentul în scris, în maximum 24 ore de la luarea îa cunoștința poliției sau altor organe de cercetare în raza cărora s-a produs evenimentul asigurat (simpla dovadä privind reclamarea furtului nu este suficientä, find necesar sa se confirme de către organele de poliție că se fac cercetări în vederea identificării autorilor furtului); sa avizeze asigurătorul, în maxim 48 de ore de la eveniment, depunând setul de chei și teiecomenzile autovehiculului, declarate la încheierea asigurării, precum și actele originale ale acestuia, dacă nu au fost depuse la politie – în cazul furtului autovehiculului.

c) să furnizeze în scris, la solicitarea asigurătorului, date și informații privind împrejurärile producerii furtului sau tentativei de furt;

d) să comunice organelor poliției sau altor organe de cercetare, orie informații ce ar putea duce la gãsirea autovehiculului, a parților componente sau a piesebor acestuia și să facã demersurile necesare pentru redobândirea acestora chiar dacã a primit despagubirea de la asigurãtor;

e) sa comunice imediat asigurătorului, găsirea autovehiculului, a pãrților componente sau a pieselor acestuia care au fost furate, precum și dacä a fost identificat autorul furtului;

f) În cazul identificãrii autorilor furtului, după plata despagubirilor, sã declare în fața organelor de cercetare penală și a instantei de judecatã că a fost despagubit de ASIROM și să solicite introducerea acesteia în cauzã în calitate de parte civila;

g) sa depună la asigurător, dupä expirarea celor 30 de zile – în cazul furtului parțial, respectiv 60 de zile,- în cazul furtului autovehiculului, de la – data producerii evenimentului asigurat, adresa de la poliție în care să se ateste că bunurile nu au fost găsite, dacă autorii au fost sau nu identificați și cercetările continua.

În caz de neîndeplinire a obligațiilor prevãzute la Cap. VIII pct. 33- 36), asigurătorul are dreptul să refuze plata despagubirii, dacã din acest motiv nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat și/sau mărimea și întinderea pagubei.

Asiguratul este obligat să depună la asigurător, în termen de 15 de zile de la reintrarea în posesie, părțile componente sau piesele autovehiculului furate și despăgubite, care au fost găsite și sunt neavariate sau incomplete.

STABILIREA ȘI PLATA DESPĂGUBIRILOR

Constatarea și evaluarea pagubelor se fac de către reprezentanții Asigurătorului, direct sau prin împuterniciți împreunä cu Asiguratul sau împuterniciții săi, inclusiv prin experți neutri.

Dacă autovehiculul asigurat a fost avariat într-un accident de circulație produs din culpa unui tert, înștiințarea și constatarea pagubelor se fac și la Asigurătorul de răspundere civilă obligatorie auto, (RCA) al conducătorului auto vinovat de producerea evenimentului.

Stabilirea și plata despăgubirilor se fac de către asigurător, în baza documentației complete privind cauzele și împrejurările în care s-a produs riscul asigurat, precum și rnărimea pagubei.

ASIROM îi va despăgubi pe asigurat pentru pagubele materiale suferite, prin plata contravalorii reparațiilor, sau prin înlocuirea autovehiculului avariat/distrus, în caz de daunä totală, cu unul similar celui cuprins în asigurare, potrivit opțiunii Asigurătorului

În toate cazurile, despăgubirea cuvenitã nu poate depăși nici valoarea reală a autovehiculului la data evenimentului asigurat, nici suma asigurată a acestuia și nici cuantumul pagubei.

În cazul în care la data evenimentului asigurat, suma asigurată înscrisă în contractul de asigurare este inferioarä valorii reale a autovehiculului (subasigurare), despăgubirile vor fi reduse corespunzätor raportului de subasigurare, folosindu-se următoarea formula de calcul: despăgubirea cuvenitä este egalã cu valoarea pagubei înmulțită cu raportul dintre suma asigurată și valoarea realä.

Pentru dotările suplimentare asigurate, despăgubirea nu poate depăși cuantumul pagubei, nici suma asigurată și nici valoarea de nou a acestora (stabilitä pe baza prețurilor practicate de unitățile de specialitate), la data producerii evenimentului asigurat. De asemenea, la stabilirea despăgubirii aferente acestora nu se aplică principiul proporțional chiar dacă aceste dotări au fost subasigurate (asigurare de prim risc).

În cazul avarierii autovehiculului sau furtului unor părți componente sau piese, cuantumul despăgubirii este egal cu costul reparațiilor părților componente sau pieselor avariate ori cu costul de înlocuire al acestora, chiar dacä cu prilejul reparației s-a înlocuit întregul subansamblu sau ansamblu al autovehiculului (de exemplu: în cazul avarierii cutiei de viteze prin distrugerea carcasei se ia în considerare numai înlocuirea acesteia, nu însă și a celorlalte piese ale cutiei de viteze care nu au fost a variate, chiar dacă eventual au fost înlocuite).

Pe fotocopiile acestora se va menționa sub semnătură, (conform cu originalul) de către reprezentantul asigurătorului care a vizualizat și verificat conformitatea cu originalele.

La cererea expresã a asiguratului, plata despăgubirii se poate efectua direct unității reparatoare sau furnizorului de piese de schimb din România, ori a celor din străinătate în cazul în care plata primelor de asigurare s-a făcut în valută.

În cazul procurării din străinătate, direct de către asigurat, a unor părți componente sau piese, cuantumul-despăgubirii acestora va fi egal cu:

– contravaloarea facturii de cumpărare, exprimatã în valutã convertibilä, inclusiv cheltuielile v de transport și taxele vamale – dovedite cu documente, mai puțin taxa pe valoarea adaugatã (T.V.A. – ul extern), dacã primele/ratele de prima de asigurare au fost plătite în valută;

– contravaloarea în lei a facturii de cumpărare, exprimată în valută convertibilã, ,,inclusiv cheltuielile de transport și taxele vamale – dovedite cu documente, mai puțin taxa pe valoarea -adăugatä (T.V.A.- ul extern), prin aplicarea cursului de referință comunicat de BNR valabil în data emiterii facturii, dacă acestea au fost procurate în 60 de zile de la data producerii evenimentului asigurat; a 60-a zi, dacă acestea au fost procurate în mai mult de 60 de zile de la data producerii evenimentului asigurat – dacã primele/ratele de prima de asigurare au fost plătite în lei,

În aceste cazuri, prețurile părților componente sau pieselor procurate din străinătate, nu pot depăși prețurile practicate de reprezentanțele din România, pentru tipul respectiv de autovehicul.

La cererea asiguratului, reparația se poate face și în regie proprie, potrivit evaluării asigurătorului, în concordanță cu avariile consemnate în procesele verbale de constatare și cu prețurile minimale practicate de unitățile specializate pe plan local, și/sau a prețurile din cataloagele de specialitate. Cuantumul despăgubirii se stabilește pe baza evaluării făcute de asigurător și a documentelor justificative privind plățile efectiv făcute de către asigurat.

În caz de furt al autovehiculului, al unor părți componente sau piese ale acestuia, daca autovehiculul, respectiv părțile componente sau piesele acestuia nu au fost găsite despăgubirile: se acordă numai dacă de la data producerii evenimentului asigurat au trecut, cel puțin 30 de zile – în cazul furtului parțial, respectiv 60 de zile – în cazul furtului total.

Avariile autovehiculului sau orice deterioräri ale pieselor ori părților componente ale acestuia: urmare a furtului sau tentativei de furt, se despăgubesc numai în cazul în care autovehiculul respectiv a fost asigurat și pentru riscul de furt.

În cazul în care autovehiculul furat și despägubit a fost găsit, întrucât părțile convin ca, prin plata despăgubirii asigurătorul devine proprietarul autovehiculului, asiguratul este obligat sa îndeplinească toate formalitățile necesare pentru radierea acestuia pe cheltuiala sa, în termen de 30 de zile de la data solicitării asigurătorului.

La cererea expresă a asiguratului, asigurătorul poate să acorde plăți de despăgubiri sau avansuri din despăgubiri de pâna la 60% din valoarea estimatã a pagubelor, stabilitã pe baza de deviz antecalcul întocmit de unități de reparații sau pe baza prețurilor de catalog și a tarifelor de manoperä, calculate la data producerii evenimentului asigurat, conform avariilor consemnate în procesul verbal de constatare. Plata finală se va face după depunerea la Asigurator a documentelor finale de reparații.

După fiecare pagubă, suma asiguratã se micșorează cu începere de la data producerii evenimentului asigurat, pentru restul perioadei de asigurare, cu suma cuvenitã drept despăgubire, asigurarea continuând pentru suma rămasă; prima de asigurare pentru aceea perioadă rămânând neschimbată. La cererea asiguratului, suma asigurată rămasă poate fi completata printr-o asigurare suplimentară, contra plății diferenței de prima corespunzătoare, dacă Asigurătorul nu a reținut din despăgubire primele de asigurare necesare reîntregirii sumei asigurate, dar numai după efectuarea reparației constatată de un reprezentant al asigurătorului.

Primele necesare reîntregirii sumei asigurate, reprezintã 1/12 din valoarea rezultată prin înmulțirea despăgubirii cuvenite cu cota de primă folosită în contractul de asigurare, pentru fiecare lună sau fracție de lună rămasă până la sfârșitul anului de asigurare. În acest caz, sumele cuvenite drept despăgubire vor fi transformate în aceea valută ca cea folosită la stabilirea sumelor asigurate inițiale folosindu-se cursul valutar comunicat de BNR, valabil data producerii evenimentului asigurat.

În limita despăgubirilor plătite asiguratului, asigurătorul este subrogat în toate; drepturile acestuia contra celor răspunzători de producerea și/sau mărirea pagubelor.

Asiguratul răspunde de prejudiciile aduse societății ASIROM prin acte care ar împiedica. realizarea acestui drept.

Asigurătorul nu va exercita dreptul de regres împotriva rudelor sau a finilor asiguratului persoanä fizică, pâna în gradul IV de rudenie, precum și împotriva prepușilor asiguratului – persoană juridică.

Dacã asiguratul renunță la drepturile sale sau dacă, din vina lui, exercitarea dreptului de regres nu mai este posibilă, asigurătorul este eliberat de obligația de a plăti despăgubirea pană la limita sumei reprezentând dreptul de regres. Dacă plata a fost deja efectuată, asiguratul este obligat să înapoieze despăgubirea încasatã.

În cazul în care, la data formulării cererii de despăgubire, există; mai multe asigurări acoperind același risc încheiate la asigurători diferiți, asigurătorul va plăti sau contribui la plata despăgubirii, proporțional cu suma asigurată.

Asigurătorul va reține din despăgubirea cuvenită, ratele de primă datorate până; la sfârșitul întregii perioade de asigurare, în situația în care cuantumul depășește 30% din suma asigurată.

În cazul producerii unei daune majore, aceasta se consideră daună totală, dacă costul reparațiilor la care se adaugã eventualele costuri de transport ale autovehiculului, precum și cele pentru măsuri de limitare a pagubelor, estimate pe bază de deviz antecalcul, sunt egale sau depășesc valoarea reala a autovehiculului, la data producerii evenimentului asigurat, în aceste cazuri, părțile convin ca despăgubirea acordată să nu depășească

a) În situa în care suma asiguratã corespunde valorii reale a autovehiculului sau este mai mare decât aceasta (supraasigurare):

– valoarea realä – în cazul reparării autovehiculul;

– valoarea reală – în cazul furtului autovehiculului;

– valoarea reală – în cazul distrugerii totale, din incendiu, a autovehiculului;

– valoarea reală a autovehiculului diminuată cu 20%, reprezentând valoarea epavei, dacã asiguratul nu repară autovehiculul;

b) În situația în care suma asigurată este inferioară valorii reale a autovehiculului (subasigurare), ca o consecință a aplicării principiului proporționalității (pct. 40):

– suma asigurată – în cazul reparării autovehiculul;

– suma asigurată – în cazul furtului autovehiculului;

– suma asigurată – în cazul distrugerii totale, din incendiu, a autovehiculului;

– suma asigurată diminuatã cu 20%, reprezentând valoarea epavei, dacä Asiguratul nu repară autovehiculul.

În ambele situații de mai sus, din suma ce se cuvine drept despăgubire se scad și:

– ratele de primă rămase de achitat până la sfârșitul perioadei de asigurare, aferente autovehiculului avariat;

– franșiza prevăzută în contractul de asigurare (când este cazul).

Pentru contractele de asigurare cesionate în favoarea unui terț despăgubirea nu va putea fi plătită unei alte persoane, decât cu acordul terțului.

Plata despăgubirilor se va face în termen de 15 zile lucrătoare de la data când dosarul de daună este completat cu toate documentele necesare.

DISPOZIȚII FINALE

În termen de 15 zile după producerea evenimentului asigurat și plata despăgubirii, asigurătorul poate să denunțe contractul de asigurare, prin scrisoare recomandată, dacă acesta a rămas în vigoare, denunțarea devenind efectivă dupä 10 zile de la data ștampilei poștei aplicată la expedierea scrisorii de denunțare.

Dreptul de a ridica pretenții față de asigurător, privind plata unor despăgubiri, se stinge în termen de doi ani de la data producerii evenimentului asigurat.

Orice litigiu, decurgând din sau în legătura cu acest contract, se va soluționa pe cale amiabilă, iar dacă acest lucru nu este posibil, de către instanța de judecată competente din România.

Scala de uzură aferentă coeficienților valorii rămase a autovehiculelor, în functie de vechimea în ani

Coeficienții valorii rămase, conform tabelului de mai sus, se pot corecta cu pânä la 10 %, în funcție de starea de întreținere a autovehiculului, parcursul în kilometri, valoarea pe piață a acestuia.

Calculul valorii rămase, în funcție de vechimea în ani a autovehiculului se face prin raportarea la data primei înmatriculări, iar în cazul imposibilității determinării acesteia, prin raportarea la prima zi a anului fabricației a autovehiculului.

TARIFE DE PRIMA — privind asigurarea de avarii și furt a autovehiculelor — CASCO

TARIFUL DE PRIME

privind asigurarea facultativă a autovehiculelor pentru cazurile de avarii (în România și în străinătate) și furt în România

Cote de bază ale primei anuale de asigurare (procente din suma asigurată), în funcție de tipul autovehiculului și vechimea acestuia (în ani).

Tabel I

Majorări / reduceri ale cotelor de bază ale primei anuale de asigurare

Tabel II

Coeficienți de ajustare ai cotelor de bază a primei de asigurare în funcție de valoarea franșizei ( % din suma asigurată) deductibilă per eveniment

Tabel III

Notă:

1. Nu se admite încheierea asigurării numai pentru riscul de furt pe teritoriul României.

2. Majorarea sau reducerea primei de asigurare anuală se face prin înmulțirea succesivã a cotelor de prima de bazä din Tabelul I cu coeficienții de corecție stabiliti prin Tabelul II.

3. În funcție de interesul asigurabil, rata daunalitãtii, existența unor alte tipuri de asiguräri încheiate la ASIROM, pot acorda o reducere suplimentara de pânä la 15% față de cele prevăzute în Tabelul II ( cota de primă rezultatä înainte de aplicarea acestei reduceri se înmulțește cu maxim 0,85 ).

4. Reducerea maximä ce poate fi acordatã, prin cumularea tuturor reducerilor posibile

( pe criteriu de parc, de platä integrala anticipatã, prin aplicarea unor franșize deductibile, etc ), inclusiv cea de la punctul 3 de mai sus, nu va putea depăși 50% din cota de primă de bază din Tabelul I, corespunzătoare unui anumit autovehicul.

5. Sunt asimilate autoturismelor de productie internă și acele autoturisme de producție externä care au fost comercializate în România anterior anului 1990.

6. Reducerile prevăzute în Tabelul II, pct. S (bonus) se acordă la reînnoirea contractelor individuale pe noi perioade de câte 1 an, pentru anii de asigurare anteriori reînnoirii, consecutivi, pentru care nu s-au plătit ori nu se datorează despăgubiri la asigurarea pentru avarii și furt, sau dacã despagubirile plătite ori datorate se cuvin pentru pagube produse din culpa exclusivã a unor terțe persoane aflate în afara autovehiculului asigurat, identificate și care au încheiatã o asigurare obligatorie de răspundere civilä auto, valabilã la data producerii prejudiciului.

TARIFUL DE PRIME

La asigurarea facultativă de FURT cu valabilitate în afara teritoriului României

Se aplică în cazul asigurärii riscului de furt în străinãtate, pentru autovehicule care sunt asigurate CASCO la ASIROM și pentru care se încheie asigurarea Carte Verde la ASIROM.

Tabelul IV

Se aplică în cazul asigurării riscului de furt în străinãtate, pentru autovehicule care sunt asigurate CASCO la ASIROM și pentru care NU se încheie asigurarea Carte Verde la ASIROM.

Tabelul V

Notă:

Procentele din tabel se aplică la primele de asigurare anuale determinate cu ajutorul cotelor de prima de bază din Tabelul I, fără se mai aplica și coeficienții de majorare / reducere prevăzuți la Tabelul II.

TARIFUL DE PRIME

La asigurarea facultativă de AVARII sau de AVARII și FURT cu valabilitate numai în afara teritoriului României

Se aplică în cazul asigurãrii riscurilor de AVARII cu valabilitate numai în afara teritoriului României, fărä sa fie încheiatä la ASIROM o asigurare facultativă de avarii și furt sau numai de avarii pe teritoriul României. Cifrele din tabel reprezintä procente din suma asigurată.

Tabel VI

TARIFUL DE PRIME

La asigurarea facultativă de AVARII sau de AVARII și FURT cu valabilitate numai în afara teritoriului României

Se aplică în cazul asigurării riscurilor de AVARII și FURT cu valabilitate numai în afara teritoriului României, fără să fie încheiatä la ASIROM o asigurare facultativã de avarii și furt sau numai de avarii pe teritoriul României. Cifrele din tabel reprezintã procente din suma asiguratä.

Tabel VII

Notă :

1. Asigurarea cu valabilitate în străinătate NU se încheie numai pentru riscul de furt.

2. În cazul în care se acoperă prin asigurare și riscul de furt în sträinätate, la solicitarea expresă a asiguratului, în cazul tranzitării unor țări care nu sunt membre ale sistemului Carte Verde sau care au fost temporar suspendate, se va înscrie pe contractul de asigurare (la rubrica ,,Mențiuni speciale”) cä aceasta valideazã și în aceste țări, fără încasarea unei prime de asigurare suplimentare.

3. Cotele de primă din tabele, aferente intervalelor de timp, sunt aceleași indiferent de durata cuprinsă în aceste intervale, pentru care se solicită asigurarea în străinătate.

4. Asigurarea de furt în afara teritoriului României se face cu practicarea următoarelor franșize obligatorii:

FRANȘIZE OBLIGATORII

La asigurarea facultativă de FURT al autovehiculului în afara teritoriului României

Valoarea franșizei (% din suma asiguratã )pentru riscul de furt total (furtul autovehiculului ) în afara teritoriului României.

Notă:

1. Franșizele sunt obligatorii și se vor înscrie în contractul de asigurare sau în suplimentul la contractul de asigurare, după caz.

2. Franșizele sunt aplicabile în condițiile practicării tarifelor din Tabelele V și VI, fără a se acorda alte reduceri ca urmare a aplicării acestor franșize.

4.2. Încheierea asigurării auto CASCO la ASIROM

Subsemnatul, Constantin Stoian, se prezintă la S.C. “Asigurarea Românească”- ASIROM S.A., pentru a-și încheia o asigurare facultativă auto CASCO.

Contractul de asigurare (Anexa nr. 7) se încheie pe baza cererii scrise a domnului Constantin Stoian, făcută prin completarea cererii – chestionar (Anexa nr. 6), care împreună cu anexele la contract și declarațiile acestuia fac parte integrată din contract.

Suma pentru care se încheie asigurarea este cea declarată de domnul Constantin, sumă care corespunde valorii reale a autovehiculului.

Valoarea reală este valoarea de comercialiazare din nou, la data încheierii asigurării conform cataloagelor EUROTAX – SCHWACKE, mai puțin uzura stabilită cu vechimea autovehiculului.

Asigurarea se consideră încheiată după efectuarea inspecției de risc, de către inspectorii de risc ai ASIROM și plata anticipată a primei de asigurare.

Prima de asigurare se calculează potrivit tarifului de prime al ASIROM și se exprimă în valută. Se poate plăti în valută sau în lei la cursul de referință comunicat de BNR, valabil la data efectuării plății.

Eșalonarea plății ratelor de primă s-a făcut în 10 rate, termen de păsuire 15 zile.

Prima rată de primă se plătește înainte de intrarea în vigoare a contractului de asigurare, iar următoarele la intervale de timp egale, conform datelor scadente încrise în contractul de asigurare.

Constantin Stoian a încheiat o asigurare facultativă pentru riscul de avarii și furt – CASCO la ASIROM, pentru autoturismul Dacia 1310, proprietate personală. Asigurarea s-a încheiat pentru suma de 2150 EURO, pe o perioadă de un an, cu o primă de asigurare de 58,05 EURO, plătibilă în 10 rate. Cursul de schimb este 41.200 ROL/EURO.

Prima rată plătită la închieierea contractului este de 15,05 EURO, adică 620.060 ROL.

4.3. Întocmirea dosarului de daună

Pentru întocmirea dosarului de daună și efectuarea constatării daunelor, persoana păgubită trebuie să se prezinte la unitățile teritoriale ale societății de asigurare (serviciul daune) sau la atelierele de reparații auto agreate de ASIROM cu următoarele acte:

– contractul de asigurare în original sau fotocopie, care atestă achitarea la zi a primelor de asigurare CASCO;

– copie după tichetul de asigurare încheiat la ASIROM al persoanei vinovate de producerea pagubelor, dacă este cazul;

– documente (în original) întocmite de Poliție sau alte organe abilitate să cerceteze și să constate producerea riscurilor asigurate;

– certificatul de înmatriculare sau carte de identitate a autovehiculului.

Constatarea și evaluarea pagubelor se face de către reprezentanții ASIROM împreună cu asiguratul.

În data de 23/11/2004 în jurul orelor 18.00, fiul asiguratului, Constantin Marian, în timp ce conducea autoturismul Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare IL 82 MSG pe Drumul Național 2, Comuna Afumați, județul Ilfov, dinspre Urziceni către București, din sens opus se deplasa o autobasculantă din care a sărit o piatră care a avariat parbrizul, plafonul, oglinda interioară și antena.

Etapele întocmirii dosarului de daună sunt următoarele:

1. Completarea formularului de „Înștiințare”;

2. Completarea formularului “Proces verbal de constatare a pagubelor la autovehicule”;

3. Completarea formularului „Descrierea și măsurarea avariilor”;

4. Completarea formularului „Cerere despăgubire”.

1. Completarea formularului de „Înștiințare” (Anexa nr. 8)

a) Verificarea documentelor premergătoare întocmirii dosarului de daună:

buletin de identitate păgubit/asigurat;

certificat de înmatriculare autovehicul avariat;

proces verbal eliberat de Poliție (sau alte organe competente) cu privire la accident (cauze, împrejurări).

Nu se admit:

copii xerox după procesele verbale cu modificări (ștersături, adaosuri, completări);

procesele verbale datate cu o perioadă mai mare de 24 de ore de la data accidentului (cu excepția cazurilor justificate de documente);

tichet de asigurare xerox sau polița de asigurare original. Se va verifica dacă data accidentului trecută în procesul verbal de la Poliție se încadrează în perioada de asigurare;

împuternicire sau procură pentru desemnarea unei persoane autorizate să reprezinte fie persoana juridică fie persoana fizică proprietara autovehiculului dacă acesta nu se poate deplasa la constatarea daunelor (în afara celor prevăzute în HG 1054/28.12.1999/anexa 2, art. 20).

b) Întocmirea de către păgubit/asigurat a formularului „Înștiințare” și anexarea următoarelor documente:

copie xerox după buletin de identitate păgubit/asigurat;

copie xerox după certificat de înmatriculare cu dovada efectuării reviziei periodice;

copie xerox după carte identitate RAR;

proces verbal Poliție sau anexa 2 împreună cu autorizația de reparație (nu se admir copii xerox conform HG 1054/1999, „Norme cu privire la aplicarea asigurării…” Cap2 art.5 (1) și (2), Condiții de asigurare art. 54 pct.(2);

copie xerox după tichet CASCO păgubit/asigurat

delegație/procură

c) Se înregistrează formularul „Înștiințare în registrul sucursalei împreună cu documentele cerute la punctul b), iar conducerea ASIROM va fi înștiințată prin fax de orice eveniment adus la cunoștință sucursalei având în vedere stabilirea următoarelor competențe:

– până la 15.000.000 lei se deleagă directorul sucursalei împreună cu inspectorul de daune;

– pentru avarii ce depășesc suma de 15.000.000 lei se va lua de urgență legătura cu Centrala ASIROM pentru stabilirea de constatare a daunelor respective.

2. Completarea formularului “Proces verbal de constatare a pagubelor la autovehicule” (Anexa nr. 9)

Formularul este folosit atât pentru RCA cât și pentru asigurarea facultativă tip CASCO.

Este obligatorie completarea tuturor rubricilor existente în formular precum și fotografierea autovehiculului.

Este obligatorie semnarea procesului verbal de constatare a pagubelor de către:

asigurat/păgubit;

inspectorul de daune;

reprezentantul atelierului de reparații auto, acolo unde constatarea se efectuează în cadrul acestuia;

confirmarea valabilității tichetului de asigurare/polița de asigurare și a plății la termen a sumelor cuvenite (primele sau ratele de primă), verificarea ce va fi făcută de contabili din sucursale;

la rubrica „Descrierea și măsurarea avariilor…” se va consemna, după caz, înlocuirea sau repararea elementului respectiv, având în vedere art. 7-10 din HG 1054/1999;

în situațiile deosebite: neclarități privind dinamica accidentului, cauzele și împrejurările producerii acestuia, pagube importante este necesară:

analizarea în cel mai scurt timp, la locul accidentului, a posibilităților procedurii acestuia așa cum este descris în procesul verbal;

verificarea tuturor autovehiculelor implicate și fotografierea lor.

3. Completarea formularului „Descrierea și măsurarea avariilor” (Anexa nr. 10)

„Descrierea și măsurarea avariilor” va cuprinde și tariful orar de manoperă specificat de tipul autovehiculului avariat și va fi înmânat clientului care se va prezenta cu acest act la service-ul recomandat pentru efectuarea reparației.

4. Completarea formularului „Cerere despăgubire” (Anexa nr. 11)

după efectuarea constatării și a reconstatării la finalizarea reparației, se va înmâna cererea de despăgubire care va fi completată și semnată de către persoana păgubită.

În cazul în care deținătorul autovehiculului este persoană juridică se vor înscrie contul și banca unde se va efectua plata prin ordin de plată (pentru dosarele aprobate).

După completarea dosarului cu toate actele menționate anterior, acestea vor mai fi verificate încă o dată, iar dosarul va fi semnat atât de directorul sucursalei cât și de contabil și va fi ștampilat.

Dosarul complet va fi trimis la centrală spre avizare.

După aprobarea de către conducerea ASIROM a sumei cuvenite de despăgubire, sucursala ASIROM va lua acceptul persoanei păgubite/asigurate pentru suma respectivă.

După comunicarea de către sucursală a acordului persoanei păgubite/asigurate se va transmite serviciului contabilitate dosarul pentru plata efectivă a sumei acceptate ca despăgubire pagubele produse autovehiculelor.

În urma efectuării inspecției de daună s-a constatat că este necesară efecttuarea următoarelor cheltuieli: piese, materiale și manoperă 3.900.000 lei

Asigurarea va continua pentru suma egală cu diferența dintre suma asigurată inițială și despăgubirea acordată.

CAPITOLUL V

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

5.1 Concluzii

Prestigiul și puterea financiară, au consacrat S.C. Asigurarea Românească – ASIROM S.A. drept societate etalon, model și formator al pieței de asigurări din România.

Această postură înseamnă pentru ASIROM asumarea unei înalte responsabilități, rezumate pentru un set de valori și, nu în ultimul rând, pe un principiu coordonator al sinergiei. ASIROM a înțeles că adevarata vocație sinergică se naște din capacitatea sa de a orchestra coerent, constanant și armonic toate acțiunile sale, în vederea realizării unei viziuni și a unui țel comuhn.

Încheierea anului 2006 a oferit prilejul de a constata că misiunea a fost îndeplinită. ASIROM a crescut și s-a dezvoltat, dar, ceea ce este mai important, încrederea clienților săi a crescut și s-a consolidat.

Pe baza conceperii și promovării unei politici manageriale subordonate acestor fundamente, ASIROM s-a dovedit a fi cel mai puternic furnizor de servicii de asigurare, lider al asigurărilor din România.

În această poziție de prestigiu, ASIROM este recunoscut:

– de către asigurați, drept unul dintre cei mai importanți furnizori de produse și servicii, dedicat respectării angajamentelor și servirii exemplare a intereselor și a așteptărilor clienților săi;

– de către concurenți, drept o societate deschisă către conlucrare și parteneriat, pe baza principiilor concurenței loiale, respectului și integrității în afaceri;

– de către angajați și parteneri, drept un loc de muncă cu perspective și o bună investiție pe termen lung.

În baza principiului sinergiei, ASIROM coordonează activitățile sale nu numai către recunoașterea și acceptarea diversității, ci și către punerea în valoare a complementarității, orchestrând armonic resursele sale spre înfăptuirea obiectivelor propuse, spre realizarea misiunii asumate.

Urmărind strategia de dezvoltare a societății în direcția diversificării ofertei de produse de asigurare, au fost perfecționate produsele existente: asigurarea mărfurilor pe timpul transportului – CARGO, asigurarea de avarii accidentale, asigurarea de avarii și furt a autovehiculelor (CASCO) și a fost lansat un nou produs asigurarea echipamentului electronic.

A crescut flexibilitatea în negocierea, încheierea și derularea contractelor de asigurare, acordându-se permanent sprijin sucursalelor ASIROM, în dorința menținerii și dezvoltării portofoliului de asigurări, în condițiile creșterii concurenței pe piață.

Concomitent cu lansarea de noi produse s-a pus accent și pe îmbunătățirea condițiilor de asigurare existente. Astfel, a fost vizată modificarea structurii portofoliului, în special a celui aferent asigurărilorde credite și garanții.

Echilibrând cu înțelepciune experiența cu modernitatea, spiritul ofensiv cu prudențialitatea, ASIROM a promovat un management proactiv, adaptat condițiilor economice generale ca și celor specifice.

Managementul resurselor umane a fost orientat în principal către asigurarea unui suport real în scopul eficientizării activității și realizării obiectivelor propuse, în calitate de partener strategic.

Principalele direcții de acțiune au urmărit atât definitivarea interdependenței dintre resursele umane și celelalte resurse, cât și formarea de capital uman de înaltă calitate, folosind instrumentele corespunzătoare pieței de asigurări românești, pentru atragerea, dezvoltarea și motivarea acestuia.

5.2. Propuneri

Lupta pentru atragerea clienților este foarte mare pe piața românească de asigurări. Cu cât puterea de cumpărare populației și numărul de societăți de asigurări vor crește, cu atât oferta acestora din urmă se va diversifica și necesitatea de asigurare va pătrunde tot mai mult în mentalitatea populației, numărul de asigurați va crește și astfel societățile vor încerca să obțină cât mai mulți clienți.

Pentru aceasta, ele trebuie să-și modernizeze metodele de a se face cunoscute, precum și cele de vânzare, adică să facă mult mai accesibilă pentru clienți operațiunea de asigurare.

Pentru a deveni cunoscută sau pentru ca produsele oferite să fie cunoscute, ASIROM trebuie să apeleze în primul rând la publicitate. Acest lucru se face prin următoarele instrumente:

– Reclame, broșuri, pliante, sigle afișate, publicitate stradală. Societatea trebuie să-și intensifice spoturile publicitare, folosind în mod permanent și agresiv canalele media, dar să folosească și reclame în scop educativ în domeniul asigurărilor, în cadrul companiilor cu număr mare de angajați și situație financiară bună;

– Relații publice: conferințe, seminarii, sponsorizări, catalogul firmei;

– Publicitate directă: direct mailing, tele-vânzare;

– Vânzare directă: prezentări la sediul firmelor, târguri, expoziții;

– Promovarea vânzării: concursuri, loterii, tombole, vânzări în pachete;

– Asistență permanentă: departamente service-tehnic și service-comercial;

– Vânzarea de polițe pe Internet.

care să contribuie la dezvoltarea portofoliului de asigurări contractate; Măsurile care ar trebui avute în vedere de ASIROM pentru viitor sunt:

– menținerea în asigurare a asiguraților persoane juridice cu care ASIROM are raporturi bune de colaborare;

– stabilirea facilităților ce pot fi acordate asiguraților – persoane fizice și juridice;

– depistarea și contactarea din timp a potențialilor clienți – persoane fizice și juridice;

– amplasarea personalului propriu în cele mai adecvate locuri pentru contactarea de asigurări;

– extinderea rețelei teritoriale, prin înființarea de noi sucursale;

– creșterea nivelului de cunoaștere a produselor de asigurare de către angajați, prin perfecționarea și actualizarea informațiilor necesare desfășurării activității în condiții de eficiență maximă;

– cultivarea atitudinii angajaților, cu orientare maximă către satisfacerea cerințelor clienților;

– dezvoltarea abilităților de vânzare în condiții de concurență acerbă prin utilizarea de tehnici de vânzare specifice, flexibile,

– îmbunătățirea coordonării activității de asigurare prin înființarea unor direcții tehnice specifice;

– dezvoltarea activității prin personalul propriu, în scopul consolidării portofoliului ASIROM;

– continuarea analizei și selecției riscurilor în activitatea de subscriere în asigurări;

– creșterea flexibilității în negocierea și încheierea contractelor de asigurare și a calității serviciilor oferite clienților.

BIBLIOGRAFIE

1. Alexa C., Ciurel V. „Asigurări și reasigurări în comerțul internațional”, Editura All, București, 1992

2. Bistriceanu D. Gheorghe, Bercea Florin, Macovei Iulian „Lexicon de protecție socială, asigurări și reasigurări”, Editura Karat, București, 1997

3. Constantinescu A. D., Mirică Dobrin „Introducere în asigurări”, Editura Tehnică, București, 1998

4. Constantinescu A. D. „Tratat de asigurări”, Editura Economică, București, 2004

5. Constantinescu A. D. „Conjunctura pieței mondiale a asigurărilor pe 2003”, Colecția Nationala

6. Constantinescu A. D. „Conjunctura pieței mondiale a asigurărilor pe 2004”, Colecția Nationala

7. Iosif N. Gheorghe, Gherasim Al., Crișan N. „Sistemul asigurărilor în România”, Editura Semne `94, București 2001

8. Văcărel Iulian, Bercea Florin „Asigurări și reasigurări”, Editura Expert, București, 2004

*** Colecția de reviste „CAPITAL”, anii 2003, 2004

*** Colecția de reviste „PRIMM”, anii 2003, 2004

*** Raportul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, anii 2001, 2002, 2003

*** Legea nr. 32/2000 privind „Societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor”, publicată în M.O. nr. 148/10.04.2000

*** Legea nr. 136/1995 privind „Asigurările și reasigurările în România”, publicată în M.O. nr.303/29.12.1995

*** Documentația specifică societății ASIROM S.A.