Asigurare Complexa a Locuintei la Bcr Asigurari

Economie

Asigurare Complexa a Locuintei la Bcr Asigurari

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS

CAPITOLUL I

NOȚIUNI GENERALE PRIVIND ASIGURĂRILE 5

1.1. Necesitatea și localizarea în timp și spațiu a asigurărilor 5

1.2. Evoluția asigurărilor în România 6

1.3. Legislația și reglementarea asigurărilor _____10

1.4. Cererea și oferta pe piața asigurărilor 12

1.5. Evoluția pieței asigurărilor în România 15

1.6. Reasigurarea 19

1.7. Intermedierea în asigurări și reasigurări 20

CAPITOLUL 2

PREZENTAREA SOCIETĂȚII BCR ASIGURARI 22

2.1. Scurt istoric BCR ASIGURARI 22

2.2. Reasiguratorii ____23

2.3. Portofoliu de produse 23

CAPITOLUL 3

ASIGURAREA COMPLEXA A LOCUINTEI LA BCR ASIGURARI ___________26

3.1. Definiții și terminologie 26

3.2. Obiectul asigurarii 27

3.3. Incheierea contractului si plata primei _27

3.4. Acoperirea riscurilor 28

3.5.Excluderi_______________________________________________________35

3.6. Sumele asigurate/limitele raspunderii_________________________________35

3.7. Obligatiile asiguratului/persoanelor cuprinse in asigurare_________________36

3.8.Obligatiile asiguratorului, constatarea, evaluarea si plata daunelor___________38

3.9. Dispozitii finale__________________________________________________41

CAPITOLUL 4

STUDIU DE CAZ 43

CAPITOLUL 5

CONCLUZII SI PRECIZARI_________________________________________46

BIBLIOGRAFIE ___________________________________________________49

=== Asigurare complexa a locuintei la BCR Asigurari ===

CAPITOLUL I

NOȚIUNI GENERALE PRIVIND ASIGURĂRILE 5

1.1. Necesitatea și localizarea în timp și spațiu a asigurărilor 5

1.2. Evoluția asigurărilor în România 6

1.3. Legislația și reglementarea asigurărilor _____10

1.4. Cererea și oferta pe piața asigurărilor 12

1.5. Evoluția pieței asigurărilor în România 15

1.6. Reasigurarea 19

1.7. Intermedierea în asigurări și reasigurări 20

CAPITOLUL 2

PREZENTAREA SOCIETĂȚII BCR ASIGURARI 22

2.1. Scurt istoric BCR ASIGURARI 22

2.2. Reasiguratorii ____23

2.3. Portofoliu de produse 23

CAPITOLUL 3

ASIGURAREA COMPLEXA A LOCUINTEI LA BCR ASIGURARI ___________26

3.1. Definiții și terminologie 26

3.2. Obiectul asigurarii 27

3.3. Incheierea contractului si plata primei _27

3.4. Acoperirea riscurilor 28

3.5.Excluderi_______________________________________________________35

3.6. Sumele asigurate/limitele raspunderii_________________________________35

3.7. Obligatiile asiguratului/persoanelor cuprinse in asigurare_________________36

3.8.Obligatiile asiguratorului, constatarea, evaluarea si plata daunelor___________38

3.9. Dispozitii finale__________________________________________________41

CAPITOLUL 4

STUDIU DE CAZ 43

CAPITOLUL 5

CONCLUZII SI PRECIZARI_________________________________________46

BIBLIOGRAFIE ___________________________________________________49

ANEXE

CAPITOLUL I

NOȚIUNI GENERALE PRIVIND ASIGURĂRILE

1.1. NECESITATEA ȘI LOCALIZAREA ÎN TIMP ȘI SPAȚIU A ASIGURĂRILOR

Nevoia de asigurare apare ca absolută, indispensabilă individului. Întotdeauna acesta caută să își protejeze propria persoană și bunurile sale pentru a preveni eventualele pagube care pot să apară. Încă din antichitate, apar instituții apropiate de cele care asigură protecția individului și a bunurilor sale. Din evul mediu apar primele reglementări în ceea ce privește asigurarea maritimă, dar, mai ales în secolul XIX, asigurarea modernă s-a dezvoltat pe principalele sale ramuri de asigurare.

Oricine are nevoie de protecție, indiferent dacă ne gândim la persoane fizice sau persoane juridice. În timpul unei vieți întregi se acumulează o serie de bunuri, de valori, agonisite cu multă trudă care pot dispărea într-o clipă în urma unui incendiu, a unui cutremur, a unui furt sau a unui alt motiv. Pierderea financiară rezultată nu poate fi compensată pe altă cale decât prin asigurare.În același timp, integritatea fizică, sănătatea, capacitatea de muncă pot fi și ele afectate, ducând la imposibilitatea desfășurării unei activități și deci la lipsa unui venit. Împrumuturile pentru cumpărarea unei locuințe, asigurarea unui venit suplimentar pentru perioada de pensionare se pot realiza tot prin asigurare. Cât despre asigurarea de viață, ea provine, de asemenea, dintr-o nevoie absolută a fiecăruia, oferind protecția financiară a familiei.

Originile asigurării se pierd în negura timpurilor, neputând fi stabilite decât cu aproximatie. Se spune că negustorii chinezi își distribuiau marfa în mai multe vase ce urmau să o transporte pe râurile și fluviile periculoase ale Chinei, reducând astfel riscul ca întreaga cantitate de marfă ce urma să ajungă la destinație să fie supusă pierderii.

Este deci doar o formă de dispersie a riscului, nu și o protecție. Împotriva riscurilor, a pericolelor, care-i afectează ori îi prejudiciază bunurile, așa cum sunt calamitățile naturale sau accidentele, omul caută permanent să se protejeze.

Este vorba de nevoia de securitate, situată de psihologul american Abraham Maslow pe al doilea strat al piramidei trebuințelor, adică imediat deasupra trebuințelor primare.

De-a lungul existenței sale, strădaniile de prevenire a unor evenimente nedorite, de limitare a pagubelor pe care acestea le generează și de înlăturare a efectelor lor au fost variate. Cu toate acestea, însă, în fața unor evenimente generatoare de pagube, omul a rămas fără aparare.

Într-un alt context, știința și tehnica modernă au conferit, pe de o parte, un anumit grad de confort vieții oamenilor dar, pe de altă parte, ele însele constituie factori generatori de risc ( poluarea, creșterea accidentelor de circulație, creșterea ratei bolilor profesionale etc.).

Așa stând lucrurile, societatea umană este în permanentă cvasiobligată să găsească metode eficiente de apărare, prevenire și compensare a pagubelor pricinuite de riscuri.

1.2. EVOLUȚIA ASIGURĂRILOR ÎN ROMÂNIA

Conceptul de asigurare își are obârșia în cele mai străvechi timpuri, istoria consemnând acțiuni de solidaritate a oamenilor în fața unor evenimente nedorite încă din antichiate, cel mai vechi document scris în acest sens datând de circa 6500 ani din Egiptul Antic.

După Tratatul de la Adrianopole, din anul 1829, s-a creat cadrul necesar dezvoltării exporturilor de cereale care trebuiau asigurate. Nevoia de asigurare nu putea fi acoperită cu resursele inexistente și, de aceea, unele societăți străine au deschis reprezentanțe la București , în porturile dunărene și la Iași. Activitatea lor constă în asigurări de transport, asigurări de incendiu și asigurări de viață. Ulterior au început să apară și societăți de asigurare cu capital românesc.

Pe teritoriul țării noastre practica asigurărilor este de dată mai recentă, existența unor societăți de asigurare datând de circa 125 de ani, începând cu anul 1871. Atunci, prin Înaltul Decret Domnesc nr. 699 din 13 martie, a fost înființată prima societate românească de asigurări „Dacia”, având un capital social de 3 milioane de lei. Printre fondatorii și membrii Consiliului de Administrație erau prezente personalități marcante ale vieții politice, sociale și economice ale vremii, cum ar fi:G.Gh.Cantacuzino, B. Boerescu etc. Până atunci, în România au funcționat reprezentanțe ale unor societăți de asigurare austriece, italiene, engleze și maghiare, dintre care reprezentative erau : Anker, Osterreichesher Phoenix, Anstal Versicherung , Assicurazioni Generali etc. Doi ani mai târziu, în 1873, a fost înființată a doua societate de asigurare, „România”, cu un capital social de 2 milioane de lei. Și de aceasta dată printre fondatorii ei se numără persoane cunoscute ale epocii, printre care: Prințul Ghica , Prințul Stirbei, Mihail Kogălniceanu .

În 1881 s-a creat societatea „Dacia-România” prin fuzionarea acestor două societăți de asigurare, care, în anul 1909, a preluat și „Societatea Patria”. La numai un an după aceasta, în 1882, a fost constituită Societatea „Naționala”, iar în 1897, la Brăila a fost întemeiată Societatea „Generala” și „Assicurazioni Generali” din Trieste, astăzi una din cele mai mari societăți de asigurări și reasigurări din lume. În 1949 a luat ființă Întreprinderea de Stat pentru reasigurări iar în anul 1952 s-a creat Administrația Asigurărilor de Stat – A.D.A.S., care a deținut monopolul statului în materie de asigurări, ponderea însemnată revenind asigurărilor obligatorii pentru culturile agricole și animalelor proprietate cooperatistă, asigurărilor de răspundere civilă privind accidentele auto și pentru clădirile de locuit din mediul urban și rural.

După evenimentele din Decembrie 1989, viața economico-socială din țara noastră s-a înscris pe noi coordonate, una esențială fiind tranziția spre economia de piață. În acest context, locul A.D.A.S.-ului, care și-a încheiat activitatea pe data de 31 Decembrie 1990, l-au luat trei societăți comerciale pe acțiuni cu capital integral de stat în domeniul asigurărilor și anume: „Societatea Asigurarea Românească”, „Societatea Astra” și agenția „Carom”. Alături de acestea au luat ființă noi societăți de asigurare: „ARDAF S.A.”, „UNITA S.A.” și „Asigurări Ion Țiriac S.A.”, „Metropol S.A.”, „Asitrans S.A.”, „Omniasig S.A.”, acestea fiind cu capital privat sau mixt. Numărul acestor societăți de asigurare este în creștere, de la una în 1990, la peste 50 actualmente, cu o gamă diversificată de polițe.

Alături de societățile de asigurare au luat ființă organizații în domeniul asigurărilor care au ca obiective: legislația, pregătirea și perfecționarea personalului. În locul vechilor reglementări existente în perioada anilor 1970 – 1990, au fost adoptate noi regulamente printre care amintim pe cele referitoare la constituirea, organizarea și funcționarea societătilor comerciale specializate în operațiuni de asigurare, intermediere și alte prestări de servicii în domeniul asigurărilor.

În 1991 a fost adoptată Legea 47 privind constituirea, organizarea și funcționarea societăților comerciale în domeniul asigurărilor, potrivit căreia activitatea de asigurare în România se desfășoară pe trei categorii de societăți:

societăți de asigurare, societăți de asigurare-reasigurare și societăți de reasigurare, toate având în comun faptul că acceptă riscuri în schimbul primelor plătite de asigurați sau reasigurați;

societăți de intermediere sau agenții de intermediere, care negociază și încheie contracte de asigurare cu societățile amintite mai sus;

societăți care prestează și alte servicii privind încheierea și executarea unor contracte de asigurare-reasigurare, cum ar fi acela de comisar de avarie.

Activitatea de asigurare și reasigurare era controlată de OSAAR (oficiul de Supraveghere a Activităților de Asigurare și Reasigurare) care funcționa în cadrul Ministerului Finanțelor și ale cărui atribuții au fost stabilite prin H.G. nr.574.

Alături de cele trei societăți de asigurare cu capital de stat, au luat ființă noi societăți de asigurare cu capital privat sau mixt, cum ar fi: „ARDAF S.A.”, „UNITA S.A.”, ALLIANZ TIRIAC.”, „Omniasig S.A.”, „ING” ,”AVIVA”.

La finele anului 1995 s-a produs o altă modificare a legislației în materie de asigurări, o dată cu adoptarea Legii asigurărilor și reasigurărilor în România (nr.136/1995), care reglementează conținutul și forma contractului de asigurare, drepturile și obligațiile părților contractante, trăsăturile definitorii ale asigurărilor de bunuri, persoane și răspundere civilă ce se realizează pe baze contractuale. Tot prin Legea 136/1995 s-au menționat anumite prevederi referitoare la asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, s-a anulat caracterul obligatoriu al asigurărilor de clădiri și construcții aflate în proprietatea persoanelor fizice si juridice, al asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse călătorilor în timpul transportului și al asigurării animalelor aparținând persoanelor fizice. Alte prevederi se referă la obiectul contractului de asigurare, constituirea Fondului de protejare a asiguraților în caz de faliment al societăților de asigurări și a Fondului de protejare a victimelor străzii în caz de accidente de autovehicole cu autor neidentificat sau cu autovehicol neasigurat, sancțiuni aplicabile în caz de nerespectare a legii, etc.

Prin piața asigurărilor înțelegem acea piață care oferă cadrul organizatoric, metodologia și instituțiile necesare realizării operațiunilor de asigurare și totodată, locul de întâlnire a cererii cu oferta.

Cererea de asigurare reprezintă modalitatea de manifestare a unor persoane fizice sau juridice în calitate de asigurați, fie în baza unui temei legal, fie ca urmare a exprimătii interesului acestora cu privire la asigurarea unei anumite protecții bunurilor sau chiar vieții și a integrității corporale. În aceste ultime cazuri, cererea de asigurare se concretizează printr-un contract de asigurare, după confruntarea cererii cu oferta și după ce s-a ajuns la un anumit acord între asigurat și asigurător. Cererea de asigurare este influențată nu numai de interesul celui ce dorește să se asigurare în vederea protejării patrimoniului său, și de capacitatea sa financiară, de veniturile pe care le realizează, de puterea de cumpărare a banilor de care dispune și nu în ultimul rând de existența unor tradiții în domeniu.

În ceea ce privește oferta de asigurare, ea este exprimată de către societățile comerciale de asigurare care sunt autorizate legal să funcționeze ca asigurători pe piață, având capacitatea financiară de funcționare necesară, fiind lansată în temeiul legislației existente în cazul asigurărilor obligatorii, sau în temeiul unui contract, în cazul asigurărilor facultative. În cazul inexistenței acestei oferte de asigurare, persoanele care sunt expuse direct sau indirect la anumite riscuri ar trebui să apeleze permanent la autoprotecție sau autoasigurare, sau, în dorința de a-și fructifica capitalul deținut, la acțiuni de economise și plasament a disponibilităților la diferite instituții financiar-bancare.

Analizând piața asigurărilor, putem vorbi de două tipuri de piețe: piața concurențială și piața neconcurențială.

Piața concurențială se caracterizează prin existența și funcționarea pe un anumit teritoriu național a unui număr mare de societăți de asigurare, comparabile din punctul de vedere al forței economice și care în condiții de concurență, caută să ocupe un segment cât mai mare de piață, optând în acest sens pentru diversificarea ofertei lor și pentru stabilirea unor condiții cât mai avantajoase pentru atragerea clienților interesați. Piața concurențială o întâlnim în economiile de piață, concurența fiind factorul determinant care hotărăște locul agenților economici pe piața respectivă. În acest tip de piață concurențială pot exista și anumite situații când, deși numărul societăților de asigurări este mare, există doar una care concentrează aproape toată puterea economică a domeniul respectiv, celelalte având o putere economică mică și foarte mică.

Piața neconcurențială este specifică economiilor centralizate și se caracterizează prin existența monopolului exercitat de către o singură societate de asigurare, care de obicei are capital de stat. Aceste societăți de asigurare au o ofertă de asigurare care cuprinde cam toate domeniile asigurabile, pentru a asigura atracția clienților și de obicei optează pentru promovarea mai multor tipuri de asigurări obligatorii.

Ca orice alt tip de piață, piața asigurărilor are anumite caracteristici, în funcție de care ea poate fi numită perfectă sau imperfectă. Într-o economie reală piața asigurărilor este imperfectă datorită condițiilor reflectate de piață. Piața perfectă reprezintă un caz ideal, foarte greu de constituit și care prezintă următoarele elemente:

Omogenitatea produsului: produsele pieței asigurărilor, concretizate în polițele de asigurare, nu sunt bunuri care se pot substitui sau înlocui unele cu altele datorită caracterului și destinației lor specifice. Deci, putem spune că această caracteristică a pieței perfecte nu este îndeplinită de produsele de pe piața asigurărilor, care spre deosebire de mărfuri nu pot fi schimbate unele cu altele. Analizând atent piața asigurărilor, putem observa că concurența perfectă pe această piață nu se manifestă între societăți de asigurare cu portofolii omogene, sau în cadrul unei subramuri a asigurărilor, ci între categorii de polițe de asigurare oferite de societăți diferite de asigurări.

Transparența pieței asigurărilor: este o caracteristică, conform căreia pentru a obține informații necesare luării unei decizii cu privire la o asigurare, cei ce solicită informațiile respective sunt nevoiți să apeleze la un specialist în acest domeniu. Astfel, putem spune că piața asigurărilor este destul de opacă pentru majoritatea asiguraților.

Atomizarea pieței: se realizează în condițiile în care numărul de ofertanți și de solicitanți este foarte mare, astfel încât nici unul dintre ei să nu poată influența sensibil funcționarea pieței asigurărilor. Din studiile întocmite la nivel mondial, se desprinde concluzia că există un grad ridicat de atomizare al pieței asigurărilor, în special în țările dezvoltate (S.U.A., Japonia, Germania, Franța, Austria, Elveția), dar în țările în curs de dezvoltare, acest lucru reprezintă încă un simplu deziderat.

Libertatea de intrare și ieșire a agenților economici pe piața asigurărilor: răspunde unui criteriu foarte important în ceea ce privește funcționarea economiei de piață și anume acela al deschiderii față de mediul economic și social. Datorită acțiunii pieței și de asemenea ca o urmare a evoluției și dezvoltării pieței asigurărilor, apar noi societăți de asigurări, iar altele dispar, fie prin lichidare cele ineficiente, fie prin fuzionare pentru constituirea unor societăți mai puternice.

Descentralizarea deciziilor: reprezintă un element esențial al piețe concurențiale. Orice societate de asigurare ia decizii în limitele capacității și posibilităților sale financiare și ține cont de asemenea și de prevederile legale și de avizele organului de supraveghere. Se poate concluziona că societățile de asigurare sunt mai strict controlate de autoritatea publică decât întreprinderile din alte domenii de activitate, dar acest lucru nu este ceva ieșit din comun, deoarece sunt societăți financiare iar prin definiție aceste societăți își întemeiază relațiile cu terții pe bază de încredere. Din acest punct de vedere, societățile de asigurări trebuie să manifeste în activitatea lor o prudență deosebită, pentru a nu ajune la înceterea de plăți din lipsa lichidităților.

Mărimea pieței asigurărilor este delimitată în principal de dimensiunile reale ale cererii de asigurare care rezultă în urma confuntării cu oferta de asigurare, pentru că este foarte posibil ca nu toate persoanele care au solicitat oferte de asigurare societăților de asigurări, să și încheie contracte de asigurare cu acestea. Acest lucru se poate întâmpla datorită faptului că pot exista situații în care fie asigurătorii, fie potențialii asigurați nu sunt de acord cu toate condițiile impuse de cealaltă parte participantă la negociere. În semenea situații, dimensiunea pieței este dată de numărul de contracte de asigurare încheiate într-o anumită perioadă luată în considerare, de numărul de polițe de asigurare active precum și de mărimea angajamentelor luate de fiecare societate de asigurare până în momentul respectiv.

Un alt element care influențează piața asigurărilor este suportabilitatea financiară a asigurării, interesul pentru asigurare manifestat în corelație cu dezvoltarea economică, accesul la venit, nivelul de cultură și de instruire, relațiile de proprietate, etc.

Cadrul instituțional în care se desfășoară efectiv activitatea de asigurare și pe care se sprijină practic piața asigurărilor a înglobat de-a lungul timpului următoarele tipuri de societăți de asigurare:

Societăți comerciale de asigurare și reasigurare, care își desfășoară activitatea conform cadrului legislativ în vigoare și având ca scop obținerea de profit. Aceste societăți sunt organizate de obicei ca societăți pe acțiuni sau ca societăți cu răspundere limitată cu capital autohton sau mixt. Societățile de asigurare trebuie să se conformeze avizelor și normelor emise de către organismele însărcinate cu supravegherea activității de asigurare.

Organizațiile de asiguare de tip mutual, aceste societăți funcționând pe principiul mutualității potrivit statutului lor de funcționare și urmăresc într-ajutorarea membrilor și nu obținerea de profit. Membrii acestor organizații mutuale au dublă calitate: atât de asigurați cât și de asigurători, pentru că în cazul producerii unui risc care provoacă daune unuia dintre membrii grupului, din fondul creat se acoperă daunele suferite la asigurările de bunuri și de răspundere civilă și se achită sumele asigurate la asigurările de persoane.

Asociațiile de asigurare: au apărut sub forma tontinelor (denumirea vine de la inventatorul lor – Alberto Tonti), care sunt asociații constituite de către un grup de persoane fizice, pentru o perioadă bine stabilită de timp (15, 20 de ani). Membrii asociației contribuie anual cu o sumă ce variază în funcție de vârstă la un fond comun. Scopul acestor tontine este ca, la expirarea perioadei pentru care au fost constituite, suma rezultată din cotizațiile capitalizate să se împartă la supraviețuitori, dacă asociațiile au fost constituite pentru supraviețuire, iar dacă au fost constituite pentru deces, la urmașii membrilor.

Organizații de asigurare specifice: acestea funcționează pe plan internațional, dintre cele mai importante menționăm Organizația de asigurare Lloyd’s (Marea Britanie), Casa Națională de Prevederi din Franța, etc.

Societăți de intermediere( brokeri de asigurări): principalele atribuții ale acestora pe piața asigurărilor sunt acelea de a negocia și încheia contracte de asigurare și reasigurare sau de a presta servicii pentru societățile de asigurare. Brokerii de asigurări acționează pe trei planuri convergente pentru o cât mai bună reprezentare a intereselor clienților, și anume:

– managementul riscurilor (identificarea riscurilor, estimarea frecvenței și evaluarea expunerii respective, analiza riscurilor, propuneri de măsuri, etc.);

– finanțarea și traseul riscurilor ( stabilirea unui raport între asumarea unei părți din risc și transferul celeilalte părți);

– asistență în negocierea și recuperarea eventualelor daune.

Brokerii de asigurări au un rol foarte important și în plasarea în reasigurare a riscurilor societăților de asigurări, prin divizarea acestor riscuri și plasarea lor fracționată pe piața internațională, fiind cei care practic urmăresc atât procedurile de decontare a primelor, cât și pe cele referitoare la recuperarea eventualelor despăgubiri.

1.3. LEGISLAȚIA ȘI REGLEMENTAREA ASIGURĂRILOR

În condițiile privatizării economiei s-a impus crearea cadrului juridic adecvat desfășurării activității de asigurare care să faciliteze o activitate bazată pe principiile concurenței specifice economiei de piață.

Pe baza H.G. nr.1279 din 8 decembrie 1990, s-au înființat primele societăți comerciale pe acțiuni în domeniul asigurărilor, ca persoane juridice ce realizează obiectivele de activitate pe bază de contracte încheiate în conformitate cu Codul civil și Codul comercial, precum și în baza actelor normative din domeniul asigurărilor.

În iulie 1991 apare Legea nr.47 privind constituirea, organizarea și funcționarea societăților comerciale din domeniul asigurărilor, conform căreia, în România activitatea de asigurare se desfășoară prin societăți de asigurare, societăți de asigurare-reasigurare și societăți de reasigurare. Această lege a fost înlocuită cu Legea nr.32 din 3 aprilie 2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, prin care se dorește o mai bună reglementare a activității de asigurare, actualizarea capitalului minim necesar pentru acordarea avizului de funcționare și realizarea unei supravegheri mai eficiente a asigurărilor.

De asemenea, în 1995 apare Legea nr.136 privind asigurările în România, în care sunt prevăzute în mod expres formele de asigurare-reasigurare care pot fi practicate în România, și anume:

a. asigurări facultative

b. asigurări obligatorii

c. reasigurări

Până în 1995, în România au existat ca obligatorii: asigurarea construcțiilor aparținând persoanelor fizice din mediul urban și rural, asigurarea călătorilor în trafic interurban călătorind cu mijloace de transport ale unor transportatori autorizați, asigurarea animalelor aparținând persoanelor fizice și asigurări de răspundere civilă pentru accidente auto. În prezent, singura asigurare obligatorie, stabilită prin Legea nr. 136/1995, este cea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule.

Principalele categorii de asigurări ce se pot practica, conform obiectului de activitate, sunt:

– asigurări de viață;

– asigurări de persoane, altele decât cele de viață;

– asigurări de autovehicule;

– asigurări maritime și de transport;

– asigurări de aviație;

– asigurări de incendiu și alte pagube la bunuri;

– asigurări de răspundere civilă;

– asigurări de credite și garanții;

– asigurări de pierderi financiare din riscuri asigurate;

– asigurări agricole;

Pentru supravegherea asigurătorilor, pentru prevenirea stării de insolvabilitate a societăților de asigurare și apărarea drepturilor asiguraților s-a inființat Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, care are o gamă largă de atribuții. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor nu poate dezvălui informații obținute în timpul exercitării atribuțiilor sale. Obligația de confidențialitate nu se aplică în cazul în care informația este dată:

a. cu acordul scris al asigurătorului implicat;

b. la solicitarea instanței judecătorești;

c. în interesul asiguraților.

De asemenea, ea va prezenta Parlamentului, în termen de 6 luni de la expirarea fiecărui exercițiu financiar, un raport asupra pieței asigurărilor din România, precum și o informare privind activitățile desfășurate.

Activitatea de asigurare în România poate fi exercitată numai de:

a. societăți pe acțiuni, societăți mutuale, filiale ale unor asigurători străini, constituite ca persoane juridice române, autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;

b. sucursale ale unor asigurători, persoane juridice străine, autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;

Un asigurător nu poate fi înmatriculat în Registrul Comerțului fără autorizația prealabilă emisă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va decide, în termen de cel mult 4 luni de la înregistrarea cererii de autorizare, asupra autorizării de constituire sau asupra respingerii cererii de autorizare.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate acorda autorizația de funcționare dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

1. din studiul de fezabilitate prezentat rezultă că societatea va dispune de marja de solvabilitate legală;

2. capitalul social vărsat la o bancă autorizată de Banca Națională a României sau, în cazul unei societăți mutuale, fondul de rezervă liber vărsat, este în conformitate cu prevederile legale;

3. societatea prezintă un program de reasigurare satisfăcător pentru activitatea sa de asigurare sau justifică faptul că nu este necesar un astfel de plan;

4. societatea prezintă calcule specifice pentru activitatea de asigurări de viață;

5. numele societății nu induce în eroare publicul;

6. societatea va desfășura numai activități în legătură cu asigurarea;

7. în cazul unui asigurător străin, dacă face dovada că în țara în care este înregistrat s-a constituit legal și desfășoară de cel puțin 5 ani o activitate de asigurare similară cu cea pentru care solicită autorizarea în România.

Fiecare asigurător trebuie să mențină, cumulativ:

a. capitalul social vărsat sau, în cazul unei societăți mutuale, fondul de rezervă liberă vărsat;

b.marja de solvabilitate;

Capitalul social varsat și fondul de rezerva libera varsat se vor actualiza periodic prin norme de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Asigurătorii pot investi sau fructifica capitalul social, rezervele de capital și rezervele tehnice în bunuri mobiliare și imobiliare, precum acțiuni, obligațiuni, alte titluri de participație, depozite bancare, clădiri destinate activității proprii sau închirierii.

În Legea 32/2000 este reglementată, de asemenea, și activitatea de intermediere în asigurări. Astfel, intermediarii în asigurări se impart în agenți de asigurare și brokeri, agenții putând lucra pentru maxim doi asigurători, iar brokerii pentru un număr nelimitat. Brokerii trebuie să obțină avizul prealabil al autorității de supraveghere, fiind supuși unor condiții și trebuind să îndeplinească anumite cerințe.

Partea finală a acestei legi cuprinde prevederi referitoare la transferul de portofoliu, procedura de lichidare a unui asigurător, normele și regulamentele ce pot fi emise de autoritatea de supraveghere, sancțiuni și scutiri de taxe.

Plecând de la deficiențele existente ale cadrului legislativ de după 1989, noua lege a supravegherii pieței de asigurări vizează stabilirea unui cadru statutar modern pentru supravegherea solvabilității asigurătorilor, încurajarea unei creșteri pe baze solide și profitabile a pieței de asigurări, stabilirea unor standarde de supraveghere recunoscute pe plan internațional.

1.4. CEREREA ȘI OFERTA PE PIAȚA ASIGURĂRILOR

Operațiile de asigurare, realizate pe baze contractuale, se desfășoară într-un cadru pe care îl numim piață a asigurărilor.Folosim această denumire pentru că aici se întâlnesc cererea de asigurare, care vine din partea persoanelor fizice și juridice asigurabile, dornice să încheie diverse tipuri de asigurări, și oferta de asigurare, susținută de organizații specializate, autorizate să funcționeze în acest domeniu și capabile, sub raport financiar, să desfășoare o astfel de activitate.

Denumirea de piață este valabilă atât pentru țările în care operează mai multe organizații de asigurare, cât și pentru cele în care, în virtutea monopolului de stat, ființează o singură asemenea organizație. În primul caz avem de-a face cu o piață concurențială, în sensul că fiecare organizație de asigurare este preocupată să-si adjudece un segment cât mai mare din cererea de asigurare. În cel de-al doilea caz, existând o singură ofertă de asigurare, organizația de asigurare nu se mai află în competiție cu alte organizații similare în ceea ce privește condițiile asigurării oferite.

Această piață, aparent neconcurențială, în realitate prezintă elemente de concurență de un fel deosebit. Organizația unică de asigurare este preocupată să convingă persoanele fizice și juridice asigurabile să accepte condițiile de asigurare oferite și, în felul acesta, să aducă cererea de asigurare la dimensiunea ofertei sale. În lipsa mai multor organizații de asigurare, persoanele fizice și juridice asigurabile au de optat între a accepta unica ofertă de asigurare existentă pe piață și a o respinge. Cele care nu acceptă oferta organizației de asigurare sunt preocupate să gasească o alternativă viabilă, reală sau aparentă.

Pentru persoanele care doresc să încheie o asigurare de viață, care să le ofere concomitent protecție de asigurare (securitate în caz de deces, accident) și posibilitatea fructificării economiilor, alternativa constă în depunerea la Casa de Economii a disponibilităților lor banești spre păstrare și fructificare.

Aceasta, pe considerentul că suma încasată la o asigurare mixtă de viață, la expirarea termenului de asigurare, de către asiguratul supraviețuitor, este mai mică decât cea pe care acesta ar fi încasat-o dacă ar fi încredințat, unei case de economii spre păstrare și fructificare, o sumă de bani egală cu totalul primelor de asigurare plătite.

În realitate, nu este vorba de faptul că organizația de asigurare fructifică mai slab economiile populației decât casa de economii, ci că ea acoperă și riscul de deces al asiguratului, pe perioada de valabilitate a contractului, pentru care este îndreptațită să perceapă o anumită primă de asigurare.

Unitățile economice și gospodăriile populației, interesate în protecția bunurilor lor, în locul asigurării prin intermediul unei organizații specializate, au la îndemână soluția autoasigurării.

În lumina celor arătate, rezultă că forme ale concurenței pot apărea între o organizație de asigurare și o casă de economii, respectiv între asigurarea propriu-zisă și autoasigurarea (autoprotecția).

O altă problemă lagată de piața asigurărilor se referă la dimensiunea acesteia. Elementul hotărâtor, care definește dimensiunea unei asemenea piețe, îl constituie cererea de asigurare, determinată, pe de o parte, de puterea economică a persoanelor fizice și juridice asigurabile, iar pe de alta, de convingerea acestora de utilitatea asigurării mijlocite de organizațiile specializate.

Cererea de asigurare se concretizează în contracte de asigurare după confruntarea ei cu oferta.Este posibil că nu toate persoanele care au solicitat oferte de la organizațiile de asigurare să încheie contracte cu acestea, fie pentru că nu găsesc conveniența sperată, fie deoarece condițiile solicitanților nu sunt acceptate de către ofertanți. În final, mărimea pieței de asigurare se exprimă cu ajutorul mai multor indicatori, printre care: numărul contractelor încheiate în perioada de referință, numărul polițelor active, valoarea anuală a primelor de asigurare, cuantumul sumelor asigurate în perioada de referință și valoarea totală a angajamentelor asumate de societățile de asigurare la un moment dat.

Cererea de asigurare de persoane, bunuri și de răspundere civilă vine din partea persoanelor fizice, care vor să încheie contracte de asigurare pentru protecția lor și a familiilor lor, precum și din partea unităților economice preocupate să ofere securitate salariaților lor în caz de accidente sau boli profesionale. Cererea de asigurări de bunuri și de răspundere civilă vine din partea persoanelor juridice , întreprinderi de tot felul, instituții publice, organizații fără scop lucrativ, interesate în protejarea activelor de care dispun împotriva pericolelor care le amenință și a răspunderilor civile legale față de terți.

Oferta de asigurare este prezentată de societățile comerciale de asigurare cu capital privat, de stat sau mixt, de organizațiile mutuale de asigurare și de tontine.

Societățile comerciale de asigurare, indiferent de forma de proprietate, isi desfașoară activitatea potrivit legii, urmărind realizarea de profit. Aceste societăți sunt obligate să se încadreze în prevederile legale referitoare la: mărimea capitalului social minim subscris și vărsat; mărimea obligațiilor pe care și le pot asuma; rezervele de prime și/sau daune pe care trebuie să le constituie; modul de ținere a evidenței activității desfășurate; forma bilanțului și a contului de profit și pierdere care trebuie întocmite și publicate. Societățile în cauză trebuie să respecte, de asemenea, avizele și normele organului de stat însărcinat cu supravegherea asigurărilor.

Organizațiile de asigurare de tip mutual efectuează operații de asigurare pentru membrii lor, potrivit statutelor acestora, având la bază principiul mutualității; ele urmăresc întrajutorarea membrilor lor, iar nu obținerea de profit. Fiecare membru al unei organizații mutuale are o dublă calitate: de asigurat și de asigurător. În calitate de asigurat, fiecare membru al grupului participă la formarea fondului comun de asigurare, cu contribuția ce i-a fost stabilită. Din fondul astfel constituit se acoperă daunele suferite la asigurările de bunuri și de răspundere civilă și se achită sumele asigurate la asigurările de persoane. La finele anului se procedează la regularizarea contribuțiilor în funcție de mărimea reală a daunelor și, respectiv, a sumelor asigurate, achitate ori rămase de plată, majorându-se sau diminuându-se, după caz. În unele țări, în cazul în care anumite organizații mutuale, ca de exemplu cele din domeniul agriculturii, nu-și pot acoperi integral cheltuielile legate de asigurare pe seama propriilor lor contribuții, în completarea acestora primesc subvenții de la stat.

Tontinele sunt asociații constituite pentru o perioadă determinată de timp (de exemplu 15 ani), în decursul căreia membrii asociației varsă la fondul comun o cotizație anuală, care variază în funcție de vârstă. La expirarea termenului pentru care a fost constituită asociația, suma rezultată din capitalizarea cotizației de-a lungul anilor se împarte între membrii supraviețuitori. Asociații asemănătoare se organizează și pentru cazurile de deces. Alături de organizațiile de asigurare frecvent întâlnite în numeroase țări, există și organizații specifice. Astfel, în Franța ființează Casa Națională de Prevederi, instituție publică administrată de Casa de Depuneri și Consemnațiuni, având misiunea să ofere rente viagere și asigurări de viață. În Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord există organizația de asigurare Lloyd’s, care cuprinde o corporație profesională, o comunitate de subscriitori și o piață de asigurări; este un centru mondial de informații maritime. Organizațiile frațesti seamănă cu societățile mutuale, numai că ele combină rolul de asigurător cu o funcție socială sau de investiții. În primul rând, acestea subscriu asigurările de viață și medicale.

1.5. EVOLUȚIA PIEȚEI ASIGURĂRILOR ÎN ROMÂNIA

În România, piața asigurărilor este în plin proces de transformare și dezvoltare. Dispariția monopolului statului în acest domeniu de activitate, începând cu anul 1991, când ADAS a fost desființată și înființarea, pe seama portofoliului acesteia, a societăților de asigurare ASTRA, ASIROM și CAROM ca societăți pe acțiuni, se apreciază ca un element pozitiv cu implicații favorabile pentru dezvoltarea viitoare a acestui domeniu de activitate. Începând cu anul 1992 se înființează și funcționează un număr considerabil de societăți de asigurare cu capital privat intern și mixt. Aceasta evidențiază eforturile întreprinzătorilor privați care au avut capacitatea și forța să contribuie la crearea bazelor unui sistem concurențial pe care se sprijină acum funcționarea asigurărilor din România. Trebuie remarcat faptul că reforma din sectorul asigurărilor nu a depașit stadiul reformei de la nivelul întregii economii. Cadrul legislativ intern este destul de rămas în urmă față de normele legislative și operaționale de la nivelul comunității internaționale. Cu toate acestea, respectând însă principiile de funcționare ale societăților de asigurare, ofertanții acestui tip de produse în România au cunoscut o evoluție pozitivă, relativ constantă de la un an la altul, care nu este însă acoperitoare pentru a se declara fără echivoc stabilitatea societăților luate individual. Această afirmație se bazează pe faptul că rezultatele financiare ale acestora pot fi considerate relevante doar în perspectiva unor analize care să cuprindă datele înregistrate pe perioade lungi de timp, ceea ce nu este posibil.

Pe baza datelor disponibile se pot face unele comparații privind dezvoltarea sectorului din România și din alte țări dezvoltate. Spre exemplu, comparând gradul de penetrare a asigurărilor în economie, exprimat ca un raport între volumul primelor de asigurare/P.I.B., indicator care arată contribuția acestui sector la crearea produsului intern brut-se constată valori ridicate în țări precum Luxemburg(32,4%) sau Anglia(11,7%); media țărilor Uniunii Europene(UE) este de 7,6%. În cazul României acest indicator era în 2000 de numai 0,71%, cu aproape 0,2% mai mult decât în 1999. Dacă ne referim la densitatea asigurării exprimată în prime de asigurare/locuitor, în anul 2000, media europeană era de 1450 ECU/loc., în timp ce în România era de numai 10$/loc. Și aici se constată diferențe semnificative de la o țară la alta la nivel european: Luxemburg 10.593 ECU-loc., Elveția 3.892 ECU/loc., Olanda 1.868 ECU/loc. În același an 1997, densitatea medie în țările UE era de 1.458 ECU/loc. Din datele statistice rezultă că în România sunt cheltuite pentru asigurări sub 1% din veniturile nete personale, în timp ce în țările Uniunii Europene această cotă depășește în medie 10%. Totuși, aceste date nu sunt relevante, deoarece nivelul și structura veniturilor și a cheltuielilor în UE și în România sunt foarte diferite. Sub aspectul forței de muncă în asigurări, numărul de angajați era la sfârșitul anului 2000 de 14.000, reprezentând, ca și în anul anterior, sub 0,2% din totalul salariaților din economie.

Piața românească a asigurărilor este o piață competitivă, deși nu se află în faza de maturitate din acest punct de vedere. România reprezintă un caz aparte, dat fiind că nu este o țară cu tradiție în domeniul asigurărilor, așa cum sunt ele concepute și practicate în țările dezvoltate. În prezent, piața românească a asigurărilor se caracterizează prin elemente care, de asemenea, nu au înregistrat evoluții spectaculoase în anul 2004 și2005. Pentru o înțelegere corectă a pieței, trebuie să analizăm cele două componente: oferta și cererea.

Oferta de asigurare

Oferta de asigurare este caracterizată prin următoarele aspecte:

Existența a 78 de companii-la data de 1 noiembrie 2005, dintre care cele mai multe subcapitalizate, dacă ne referim la standardele de securitate financiară pe care le impun țările cu experiență în domeniu. De aceea, acest număr de societăți nu poate fi “caracterizat” ca fiind prea mic sau prea mare, ci acest lucru trebuie judecat în funcție de alte criterii, capacitatea financiară fiind unul dintre cele mai importante.

Oferta de asigurări este puternic concentrată între aproximativ 15 societăți care domină piața; în 2005 se menține aceeași caracteristică; 20% din companiile de asigurări au reprezentat 95% din încasările totale din primele de asigurare.

Concurența dintre societățile de asigurări este în creștere, dar nu poate fi vorba de o participare echilibrată pe piață, datorită concentrării pieței în jurul unui număr relativ restrâns de societăți.

Clasamentul primelor 10 companii de asigurare din Romania pentru 2007 – rezultate neauditate (conform Nr. 1/2008 al Revistei de Specialitate PROFIL Asigurari)

Sursa datelor: Nr. 1/2008 al Revistei de Specialitate PROFIL Asigurari)

Cererea de asigurare

Reprezinta modalitatea de manifestare a unor persoane fizice sau juridice in calitate de asigurati, fie in baza unui temei legal, fie ca urmare a exprimarii interesului acestora cu privire la asigurarea unei anumite protectii a bunurilor sau chiar vietii si a integritatii corporale. În aceste ultime cazuri, cererea de asigurare se concretizeaza printr-un contract de asigurare, dupa confruntarea cererii cu oferta si dupa ce s-a ajuns la un anumit acord intre asigurat si asigurator.

Cererea de asigurare este influentata nu numai de interesul celui ce doreste sa se asigure in vederea protejarii patrimoniului sau, ci si de capacitatea sa financiara, de veniturile pe care le realizeaza, de puterea de cumparare a banilorde care dispune si nu in ultimul rand de existenta unor traditii in domeniu.

Cererea potențială este ridicată datorită numărului mare de proprietăți existente, a populației numeroase, precum și datorită nevoilor reale de asigurare la nivelul economiei și al populației.

Cererea efectivă este redusă datorită lipsei de bani și de cunoaștere a tuturor avantajelor oferite de asigurări; este, în același timp, și o lipsă de înțelegere a agenților economici și a populației privind necesitatea asigurării. Cererea este dispersată și nu are caracter uniform sub aspectul categoriilor de asigurări solicitate, sub aspectul distribuției geografice, al nivelului de dezvoltare a regiunii sau zonei respective și al nivelului veniturilor. Dat fiind că este în mod decisiv influențată de progresul economic, cererea este concentrată în zonele cu potențial economic ridicat și la grupele de populație ce venituri peste medie.

1.6. REASIGURAREA

Reasigurările dețin o poziție deosebit de semificativă în comerțul internațional și, cu cât volumul și valoarea bunurilor comercializate sunt mai mari, cu atât rolul reasigurărilor este mai important. Ele au apărut dintr-o necesitate obiectivă. Si anume, din existența unor riscuri foarte mari (maritime, aviatice, incendiu, de viață, accidente etc.) care pot genera daune extrem de mari pe care, societățile de asigurări, neavând capacitate financiară suficientă, pot fi incapabile să le suporte numai pe contul lor, ducând practic la falimentul acestora. Reasgurarea oferă capacitatea necesară asiguratorului direct (original, inițial) pentru acoperirea riscurilor pe care, altfel nu le poate suporta singur. In asemenea împrejurări, asiguratorul care acceptă preluarea unui risc (a unor riscuri) mare, peste capacitatea sa, poate apela la una sau mai multe companii de reasigurări, pentru a ceda în reasigurare o parte din risc (uneori întregul risc). Reasigurarea are ca efect „pulverizarea riscului”. Se poate lesne constata că, societățile de asigurare își asumă mari responsabilități în fața primejdiilor la care sunt supuși asigurații, bunurile sau afacerile acestora.

Motivul principal pentru care au apărut reasigurările îl constituie protecția oferită asiguratorului în situația apariției întâmplătoare a unei pierderi izolate foarte mari, sau a mai multor pierderi rezultate dintr-un eveniment, a căror valoare este foartemare în raport cu veniturile obținute din primele de asigurare percepute sau din fondurile de rezervă. De aceea, în urma apariției unor asemenea daune, pentru prevenirea plății unor despăgubiri foarte mari, care pot duce chiar la faliment, companiile de asigurări directe cedează altor companii de asigurări, o parte din risc, sau uneori întregul risc, activitate cunoscută sub denumirea de reasigurare. Astfel, rolul „tehnic” al reasigurării este dea proteja pe asiguratorii direcți în fața pericolului insolvabilității sau a reducerii capacității lor financiare, conferind astfel acestora o mai mare stabilitate.

Reasigurarea reprezintă un acord încheiat între două părți numite companie cedentă (reasigurat, asigurator direct) și reasigurator, prin car eprima consimte să cedeze, iar cea de a doua consimte să preia o anumită parte a riscului (uneori întregul risc), conform condițiilor stabilite în acord, în schimbul plății de către compania cedentă reasiguratorului, a unei anumite sume denumită primă de reasigurare, ce reprezintă o cotă din prima originală de aisgurare, urmând ca în cazul producerii evenimentului asigurat, reasiguratorul să contribuie la acoperirea pierderii.

Reasiguratorul – este asiguratorul care acceptă o reasigurare de la un asigurator direct. El poate fi o companie de asigurări sau o companie specializată (profesională) de reasigurări. În practica internațională – în cele mai multe cazuri – companiile de asigurări efectuează și operațiuni de reasigurare.

În figura 1.1., observăm că relația de reasigurare are loc între compania cedentă (asiguratorul original) și reasigurator, iar între asiguratorul original și reasigurator nu exostă nici o legendă. În cazul producerii daunelor, asiguratul solicită și primește despăgubiri de la asiguratorul său, iar acesta, la rândul său, preia – conform acordului de reasigurare – sumele respective, de la reasiguratorul (reasiguratorii) săi.

Figura 1.1. Mecanismul asigurării și reasigurării

Principalul rol al reasiguratorului este acela de a oferi protecție asiguratorului direct împotriva uneia sau mai multor întâmplări (daune) sau acumulări d eîntâmplări rezultate din același eveniment. Reasigurarea face deci ca pierderea suferită de compania de asigurări cedentă să fie disperastă, suportată de mai mult esocietăți. Ea oferă capacitatea oferită de asiguratorul direct, de a acoperi riscurile pe care acesta singur nu le poate suporta. La rândul său, reasiguratorul își protejează portofoliul prin încheierea altor contracte de cedare a a unei părți din reasigurările acceptate de el, operațiunea purtând denumirea de retrocedare sau retrocesiune, compania cedentă fiind retrocedentă sau și reasigiratorul fiind retrocesionar.

Contractele tipice clasice de asigurări directe, sunt încheiate între două părți rezidente în aceeași țară. În ultima vreme, datorită liberalizării comerțului, precum și datorită integrării economice, există și multe situații în care și reasigurările se încheie pe plan intern, în special pe piața dezvoltată și mare a Americii de Nord, în Franța, Germania și în unele țări în dezvoltare. Totuși, cea mai mare parte a activității de reasigurare se desfășoară în afara frontierelor, pe piațele internaționale.

De reușita afacerilor de reasigurări depinde orice afacere, iar reușita asigurărilor depinde, la rândul lor, de mediul economic, dezvoltarea afacerilor, de piață, dar și de omanei, de personalitatea lor, de pregătirea profesională și de experiența pe care o au. În același timp, în egală măsură, asiguratorul și reasiguratorul sunt obligați să adapteze metodele de lucru la fiecare caz concret în parte, fiind necesar ca permanent să fie a zi cu tot ceea ce se întâmplă în domeniul lor de specializare și pw piețele internaționale de asigurări și reasigurări.

1.7. INTERMEDIEREA ÎN ASIGURĂRI ȘI REASIGURĂRI

De multe ori, asigurarea sau reasigurarea nu se încheie în mod direct între părțile contractante, ci prin intermediari. În asigurări există două categorii de intermediari:

– agenții de asigurare;

– brokerii de asigurare.

Agenții de asigurare – reprezintă un canal de distribuție mult utilizat de către societățile de asigurare, pentru vânzarea polițelor lor. Sunt utilizați îndeosebi pentru asigurăile încheiate de persoanele fizice (în special asigurări de viață, autovehicule, bunuri). În unele companii ei sunt implicați și în activități legate de evaluarea și lichidarea daunelor. Piața internațională actuală a asigurărilor și a reasigurărilor este practic de neconceput fără prezența activă a brokerilor. Existența lor apare necesară datorită ritmului extrem de rapid al modificării condițiilor economice, sociale și politice în lume, schimbării periodice a legislațiilor unor țări privind reglementarea activităților de asigurare și reasigurare referitoare la depozitele de fonduri, restricțiilor privind transferul fondurilor în afara țării etc. ele mobilizează o mare parte din capacitatea de asigurare și reasigurare și conferă pieței o mare mobilitate și flexibilitate. Termenul de borker desemnează persoanele juridice care acționează în calitate de intermediari, pentru obținerea partenerilor și angajarea unor afaceri (contracte) de asigurare sau reasigurare, reprezentând clientul, adică asiguratul, în cazul asigurării, reasiguratul în cazul reasigurării, sau reasiguratorul în cazul retrocedării.

În literatura de specialitate privind istoria asigurărilor, se pot găsi date privind existența și activitatea brokerilor, încă din secolul XVI. Pe piața Londrei, în anul 1574, activau 13 brokeri „jurați” care facilitau încheierea unor tipuri diverse de tranzacții, inclusiv de asigurare.

Brokerii au un rol important în mobilizarea capacității de subscriere cerută de asigurare, pentru riscuri mari și specializate, prin cunoștințele lor și accesul la piețele mondiale ale asigurărilor și reasigurărilor. Pentru serviciile prestate, brokerii sunt remunerați prin plata unui comision numit „taxă de brokeraj”, prin aplicarea unei cote procentuale asupra primei de reasigurare plătite de client (companie cedentă sau reasigurator, în cazul retrocedării), care variază în funcție de tipul de contract, de durată și de piață.

Esențial este că, atât agentul cât și brokerul sunt remunerați de asigurator și nu de asigurat. Agentul primește comisionul pentru că vinde asigurările celul pe care îl reprezintă, iar brokerul primește brokerajul pentru că aduce afaceri asiguratorului. În prezent, în lume funcționează un număr impresionant de brokeri, fie ca filiale ale unor firme de intermediere (predominante), fie ca organizații independente. Cei mai mulți brokeri își desfășoară activitatea pe scară internațională și cea mai mare parte a lor dispun de sucursale, birouri sau reprezentanțe în toate marile centre de asigurări și reasigurări din lume.

Brokerii cunosc foarte bine situația tuturor piețelor de asigurări și reasigurări, întrețin legături între toate marile centre, dețin informații în orice moment privind cererea și oferta de reasigurări pentru fiecare tip de risc și pentru fiecare clasă de afaceri. Evidența și evoluția indicatorilor de piață sunt permanent cunoscute prin utilizarea intensă a calcualtoarelor conectate la rețelele internaționale. Se poate astfel afirma că brokerii desfășoară o activitate extrem de importantă și valoroasă pentru cliențiilor. Ei sunt mai mult decât agenți de inițiere, sunt specialiști ce cunosc legislațiil einternaționale, practicile și condițiile concrete și acționează ca intermediari între profesioniști și experți.

CAPITOLUL 2

PREZENTAREA SOCIETATII BCR ASIGURARI

SCURT ISTORIC BCR ASIGURARI

BCR ASIGURARI a fost infiintata in anul 2001 si face parte dintre societatile care apartin Grupului BCR, cel mai important furnizor de servicii financiare integrate din Romania si primul care aplica cu succes conceptul modern de “onestop-shop”, prin intermediul unui “supermarket financiar”.BCR ASIGURARI dispune de un capital social de 73.694.270 RON, avand urmatoarea structura a actionariatului:

– BCR (direct si indirect prin subsidiarele sale): 88,56%

– Angajati ai Grupului BCR: 11,44%

BCR ASIGURARI este inregistrata ca persoana juridica româna, constituita sub forma unei societati pe actiuni, prin subscriptie integrala si simultana a capitalului social de catre actionari, persoane fizice si persoane juridice, având ca obiect principal de activitate – activitatea de asigurare care, in conformitate cu Legea nr.32/2000, desemneaza in principal oferirea, negocierea, incheierea de contracte de asigurare si reasigurare, incasarea de prime, lichidarea de daune, activitatea de regres si recuperare, precum si investirea sau fructificarea fondurilor proprii si atrase prin activitatea desfasurata.

In scopul atingerii principalului obiectiv propus, respectiv mentinerea si ascensiunea in top-ul primilor 5 asiguratori de pe piata româneasca, BCR ASIGURARI si-a determinat linii directoare precise, având in vedere specificul mediului concurential românesc, dar si nevoile tot mai accentuate ale clientilor pentru protectie:

• actualizarea si diversificarea permanenta a portofoliului de produse;

• crearea unei relatii viabile, mutual avantajoase si de lunga durata cu clientii proprii;

• atragerea unor clienti noi, printr-o selectie prudentiala;

• flexibilitatea si calitatea ofertei.

Odata cu dezvoltarea activitatii si diversificarea portofoliului oferit clientilor,dovedind implicare in aspecte care reprezinta puncte de interes comun pentru operatorii din industria asigurarilor si recunoscând importanta colaborarii si consultarilor dincolo de competitie, BCR ASIGURARI a devenit treptat membru al Uniunii Nationale a Societatilor de Asigurare si Reasigurare din România (UNSAR), al Asociatiei de Leasing din România (ASLR), membru al Biroului Asiguratorilor de Autovehicule din România (BAAR), precum si participant la Biroul de Credit.

BCR ASIGURARI, ofera servicii de asigurari complete clientilor sai, stabileste relatii de parteneriat cu acestia, oferind in acelasi timp angajatilor sai posibilitatea de promovare in cadrul organizatiei.

Angajamentele companiei sunt:

– dezvoltarea unui parteneriat pe termen lung cu clientii;

– consultanta nu doar vânzare;

– formarea unei echipe de profesionisti;

– cresterea continua si sustinuta a valorii pentru actionari;

– disponibilitate maxima pentru clienti

2.2. REASIGURATORI

Realizarea angajamentelor asumate de BCR ASIGURARI este garantata de tratatele de reasigurare incheiate cu unele din cele mai mari companii de reasigurare din Europa, cotate A excelent sau superior de companiile internationale de rating.

Principalul obiectiv in realizarea programului de reasigurare al BCR ASIGURARI este acela de a elimina consecintele riscurilor majore care ar putea pune in pericol stabilitatea financiara a societatii precum si de a mentine capacitatea de plata a obligatiilor asumate prin contractele de asigurare.

Astfel, BCR ASIGURARI a incheiat un tratat de reasigurare proportional pentru portofoliul asigurarilor de cladiri si continut, constructii montaj, echipamente electronice si avarii accidentale, cu reasiguratori de prestigiu cum ar fi Swiss Re, Munich Re, Mapfre Re, Partner Re, SCOR si altii.

Pentru protejarea retinerii proprii in caz de catastrofa, BCR ASIGURARI a incheiat un contract de reasigurare neproportional, cu SIRIUS ca lider de contract, precum si un contract de reintregire a limitei de acoperire in caz de catastrofa, incadrându-se astfel in conditiile impuse de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor.

Pentru asigurarea medicala de calatorii in strainatate, BCR ASIGURARI a incheiat un contract de asistenta cu compania de specialitate CORIS International, precum si un contract de reasigurare de tip neproportional, cu GenRe Viena.

Din programul de reasigurare al BCR ASIGURARI mai fac parte contractul de reasigurare pentru riscurile aferente creditelor de consum, incheiat cu Hannover Re, contractul de reasigurare pentru raspunderi civile, incheiat cu Munich Re, cel pentru casco, cargo si raspunderi maritime incheiat cu Swiss Re, Converium, Mitsui Sumitomo si Sirius, precum si cel pentru Carte Verde, incheiat cu Munich Re, Partner Re si altii.

De asemenea, pentru protejarea unor riscuri individuale mari, BCR ASIGURARI a incheiat contracte de reasigurare facultative, adaptate specificului fiecarui risc, cu companii foarte bine cotate pe piata internationala (Swiss Re, Munich Re, Mapfre Re, Converium etc.).

2.3. PORTOFOLIU DE PRODUSE

Asigurari de accidente

(inclusiv accidentele de munca si bolile profesionale)

• Asigurarea de accidente persoane

• Asigurarea de accidente a persoanelor aflate in autovehicule

• Asigurarea de accidente pentru profesionistii din media si spectacole – CARISMA

Asigurari de mijloace de transport terestru (altele decât cele feroviare)

• Asigurarea facultativa a autovehiculelor (CASCO)

• Asigurarea de avarii a utilajelor nesupuse inmatricularii

Asigurari de mijloace de transport feroviar

• Asigurarea facultativa a materialului rulant

Asigurari de mijloace de transport aerian

• Asigurarea aeronavelor

Asigurari de mijloace de transport maritim, lacustru si fluvial

• Asigurarea facultativa a navelor

• Asigurarea facultativa a navelor de agrement

• Asigurarea navelor pe timpul constructiei

Asigurari de bunuri in tranzit

• Asigurarea bunurilor pe timpul transportului (CARGO)

• Asigurarea containerelor

Asigurari de incendiu si alte calamitati naturale

• Asigurarea imobilelor si a altor bunuri detinute de persoane juridice

• Asigurarea complexa a locuintei

• Asigurarea complexa a intreprinderilor mici si mijlocii (SMART IMM)

Alte asigurari de bunuri

• Asigurarea culturilor agricole, rodului viilor, pomilor si hameiului

• Asigurarea facultativa a animalelor

• Asigurarea banilor si a altor valori

• Asigurarea tip “Toate riscurile” pentru lucrarile de constructii si a raspunderii constructorului

• Asigurarea echipamentelor electronice

• Asigurarea masinilor, utilajelor si instalatiilor pentru cazurile de avarii accidentale

Asigurari de raspundere civila pentru autovehicule

• Asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule (RCA)

• Asigurarea de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, excedent peste limita maxima legala

• Asigurarea de raspundere a transportatorului pentru pagube produse calatorilor prin accidente de transport

• Asigurarea de raspundere a transportatorului rutier in calitate de caraus pentru bunurile/marfurile transportate cu vehicule pe teritoriul României

• Asigurarea de raspundere a transportatorului rutier in calitate de caraus pentru bunurile/marfurile transportate cu vehicule in trafic international (CMR)

• Asigurarea de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule in afara teritoriului României (Carte Verde)

Asigurari de raspundere civila pentru mijloace de transport aerian

• Asigurarea de raspundere civila decurgând din folosirea mijloacelor de transport aerian

Asigurari de raspundere civila pentru mijloace de transport maritim, lacustru si fluvial

• Asigurarea de raspundere civila decurgând din folosirea mijloacelor de transport maritim, lacustru si fluvial

• Asigurarea de raspundere a transportatorului pentru pagube produse calatorilor prin accidente de navigatie

• Asigurarea facultativa a navelor pentru riscuri de P&I Asigurari de raspundere civila generala

• Asigurarea de raspundere civila fata de terti

• Asigurarea complexa de raspundere civila (Generala si Profesionala)

• Asigurarea de raspundere civila a:

producatorului, proprietarului fata de chirias, chiriasului fata de proprietar, angajatorului, prestatorului de servicii (inclusiv hoteliere, de alimentatie publica, service auto, curierat, saloane/ centre de frumusete), societatilor specializate de paza si protectie/monitorizare /dispecerizare/interventie, caselor de expeditii

• Asigurarea privind rambursarea cheltuielilor de repatriere si/sau a sumelor achitate de turist in cazul insolvabilitatii sau falimentului agentiei de turism

• Asigurarea capacitatii financiare a operatorilor de transport rutier

• Asigurarea de raspundere civila legala a operatorului feroviar

• Asigurarea de raspundere civila a reparatorilor de nave

• Asigurarea de raspundere profesionala pentru:

experti contabili si contabili autorizati, notari, avocati, arhitecti/proiectanti, personal medical, furnizori de servicii medicale, executori bancari, experti tehnici, traducatori/interpreti, practicieni in insolventa, manageri, brokeri de (recomisionari in vama, auditori financiari, laboratoare de incercari, persoane care efectueaza studii clinice, furnizori de servicii de certificare pentru semnatura electronica, prestatori de servicii din domeniul IT&C, executori judecatoresti

• Asigurarea de raspundere civila decurgând din activitati conexe/auxiliare transportului naval

• Asigurarea de raspundere civila specifica domeniului aeroportuar

Asigurari de credite

• Asigurarea contractelor de leasing

• Asigurarea creditelor de consum/comerciale/de investitii

Asigurari de garantii

• Asigurarea de garantii contractuale

• Asigurarea imprumuturilor obligatare

Asigurari de pierderi financiare

• Asigurarea de pierderi financiare din cauza intreruperii activitatii ca urmare a producerii unor evenimente asigurate

• Asigurarea privind nefinalizarea lucrarilor de constructii montaj

• Asigurarea turistilor pentru pierderi financiare

Asigurari de asistenta a persoanelor aflate in dificultate in cursul deplasarilor sau absentelor de la domiciliu ori de la locul de resedinta permanenta

• Asigurarea medicala pentru calatorii in strainatate

• Asigurarea de asistenta medicala pentru cetatenii straini pe teritoriul României

CAPITOLUL 3

ASIGURAREA COMPLEXA A LOCUINTEI LA BCR ASIGURARI

3.1 DEFINITII SI TERMINOLOGIE

In aplicarea prezentelor conditii generale, termenii urmatori sunt definiti astfel:

Asigurator: BCR ASIGURARI S.A.;

Asigurat: Persoana titulara a interesului asigurabil;

Alte persoane

cuprinse in asigurare: Sotul/sotia, copiii, parintii si alte persoane fizice care in mod statornic locuiesc si gospodaresc impreuna cu Asiguratul, expres nominalizate in cererea-chestionar;

Contractant: Persoana care incheie contractul de asigurare, obligandu-se sa plateasca prima de asigurare;

Beneficiar: Persoana care, in virtutea contractului de asigurare, este indreptatita sa incaseze despagubirea;

Polita de asigurare: Document emis de Asigurator, care confirma incheierea contractului de asigurare;

Suma asigurata: Limita maxima pana la care Asiguratorul raspunde in cazul producerii evenimentului asigurat;

Prima de asigurare: Suma datorata de Contractant/Asigurat Asiguratorului, in schimbul preluarii de catre acesta a riscurilor evidentiate in contract;

Risc : Posibilitatea de a se produce evenimentul asigurat, avand consecinta o paguba;

Eveniment asigurat: Eveniment definit in prezentele conditii a carui producere implica prejudicii Asiguratului/tertului pagubit;

Dauna partiala: Dauna produsa bunului asigurat (mobil/imobil), astfel incat, prin reparare, reconditionare/restaurare sau inlocuire a unor parti componente, poate fi adus in starea anterioara producerii evenimentului asigurat, iar costul implicat este mai mic decat suma asigurata;

Dauna totala: Dauna produsa bunului asigurat (mobil/imobil) intr-un asemenea grad incat refacerea prin reparare, reconditionare, restaurare, inlocuire nu mai este posibila sau costul implicat este mai mare sau egal cu suma asigurata;

Despagubire/Indemnizatie: Suma datorata de Asigurator Asiguratului/Beneficiarului, in cazul producerii unui eveniment asigurat;

Fransiza: Partea din fiecare dauna/paguba suportata de Asigurat;

Accident: Eveniment brusc, neprevazut, extern si independent de vointa Asiguratului/ persoanelor cuprinse in asigurare, produs in perioada asigurata;

Invaliditate permanenta: Reducerea nesusceptibila de ameliorare a potentialului fizic, psiho-senzorial sau intelectual.

OBIECTUL ASIGURARII

In baza contractului de asigurare si in schimbul primei de asigurare platite de catre Contractant/ Asigurat, Asiguratorul se obliga sa preia asupra sa riscul producerii unor evenimente in perioada asigurata, in conformitate cu prevederile sectiunilor subscrise la incheierea contractului.

Sunt asigurabile in baza prezentelor conditii urmatoarele:

Locuinta (Cladiri/alte constructii – date in folosinta in baza procesului verbal de receptie finala, daca nu s-a convenit altfel, inclusiv continutul acestora), in conformitate cu prevederile Sectiunii I;

Integritatea corporala a Asiguratului/persoanelor cuprinse in asigurare, in cazul survenirii unor accidente, in conformitate cu prevederile Sectiunii II;

Raspunderea civila a Asiguratului/persoanelor cuprinse in asigurare, in conformitate cu prevederile Sectiunii III.

INCHEIEREA CONTRACTULUI SI PLATA PRIMEI

Contractul de asigurare se incheie pe o perioada de 1 an sau pentru o perioada subanuala, dar de minimum 6 luni. Pentru contractele de asigurare subanuale prima de asigurare se calculeaza corespunzator lunilor de asigurare (orice fractiune de luna de asigurare se considera luna intreaga) in proportie de 1/10 din prima anuala dar cel mult prima anuala.

Contractul de asigurare se incheie in baza cererii-chestionar completata si semnata de Asigurat (in care opteaza pentru varianta de acoperire –una, doua sau toate cele trei sectiuni, Sectiunea I fiind obligatorie) a raportului privind inspectia de risc efectuata de catre Asigurator, a altor documente solicitate, precum si a politei de asigurare emise de catre Asigurator.

Prima de asigurare se stabileste in aceeasi valuta in care s-au stabilit sumele asigurate, plata putand fi efectuata atat in valuta cat si in lei la cursul de schimb B.N.R. valabil la data efectuarii platii.

Primele de asigurare pot fi achitate anticipat, integral pentru intreaga perioada asigurata sau in rate, conform procedurilor proprii Asiguratorului. Daca se convine ca prima de asigurare sa fie platita in rate, prima rata se achita la incheierea contractului de asigurare, iar urmatoarele rate se achita in cuantumul si pana la datele scadente mentionate in polita de asigurare.

In caz de neplata la scadenta a unei rate, Asiguratul are dreptul sa o plateasca in termen de 15 zile de la scadenta ratei respective, situatia contractului ramanand neschimbata pana la expirarea acestui termen. Daca Asiguratul nu plateste rata de prima restanta nici in termenul de gratie acordat, contractul se reziliaza de plin drept, fara punere in intarziere si fara orice alta formalitate prealabila, cu incepere de la ora 0.00 a zilei urmatoare scadentei ratei de prima restanta, mentionata in polita.

Raspunderea Asiguratorului incepe, de regula, la ora 0.00 a primei zile din perioada de valabilitate inscrisa in polita, dar nu mai devreme de ora 0.00 a zilei urmatoare celei in care s-a platit prima de asigurare sau prima rata a acesteia, data incetarii contractului ramanand neschimbata, respectiv ora 24.00 a ultimei zile din perioada de valabilitate inscrisa in polita.

ACOPERIREA RISCURILOR

Pentru Sectiunea I – asigurarea locuintei

Sunt asigurabile in baza prezentei sectiuni urmatoarele :

-„locuinta” (aflata la adresa mentionata in polita), termen care include:

cladirea cu destinatie locativa permanenta sau temporara, inclusiv decoratiuni/amenajari constructive, utilitare sau artistice; notiunea include si cota-parte indiviza ce i se cuvine Asiguratului din proprietatea comuna; acestea sunt cuprinse in asigurare in integritatea lor constructiva (fundatie, soclu, pereti, plansee, acoperis, pardoseli, ferestre, usi, scari, putul liftului, instalatii hidraulice, igienico-sanitare, de iluminat/incalzire, precum si instalatiile fixe care asigura functionalitatea cladirii – instalatia electrica, de gaze, de incalzire inclusiv centrala termica, lifturi, instalatii de climatizare, antena radio/ TV/ satelit, recipiente GPL pentru incalzirea locuintelor, boiler, statie pompa-hidrofor, daca s-au mentionat expres in cererea-chestionar de asigurare;

– “alte constructii” (anexe separate de cladirea cu destinatie locativa, fiind asigurabile numai impreuna cu aceasta), categorie care include: magazie, sopron, grajd, garaj, boxa, rezervoare de apa, sauna, piscina, imprejmuiri etc., mentionate expres in polita de asigurare;

– “ continutul” (alte bunuri decat cele care prin natura lor fac parte integranta din constructie) cum ar fi: mobilier, covoare si mochete, tablouri, carti, bunuri electrocasnice, aparatura electronica (foto, audio, video), obiecte casnice, instrumente muzicale, imbracaminte, incaltaminte, lenjerie, materiale textile si de constructii, combustibili, mijloace de transport gospodaresc nesupuse inmatricularii, mijloace aferente atelierelor (scule, unelte etc.).

Asigurarea acopera si situatiile in care bunurile asigurate sunt mutate temporar la o alta adresa decat cea specificata in polita de asigurare (exceptand perioada transportului), daca mutarea a fost dispusa de autoritati, in fata unei amenintari bruste de inundatie, prabusire/alunecare de teren sau a altei calamitati/catastrofe ori determinata ca urmare a producerii unui astfel de eveniment, notificat in scris Asiguratorului de catre Asigurat si consemnat intr-un supliment de asigurare;

In baza acestei sectiuni, sunt acoperite daunele produse de urmatoarele riscuri:

incendiu, trasnet (urmat sau nu de incendiu), explozie (urmata sau nu de incendiu), caderea aparatelor de zbor, a unor parti ale acestora sau a obiectelor transportate, precum si impactul cu acestea;

carbonizarea totala sau partiala ori topirea, chiar si fara flacara, precum si degajarea de fum, gaze sau vapori ca urmare a incendiului;

lovirea de catre vehicule, altele decat cele apartinand Asiguratului/persoanelor cuprinse in asigurare;

distrugeri produse de animale asupra cladirilor/constructiilor asigurate;

efectul undelor de soc generate de spargerea zidului sonic de catre aeronave;

cutremur, inclusiv pagubele produse de incendiu sau explozie provocate ca urmare a cutremurului;

inundatie/viitura/aluviuni provenind din revarsarea apelor de suprafata (curgatoare sau statatoare) sau din topirea zapezii ori ghetii, furtuna, uragan, tornade, grindina, ploaie torentiala, prabusiri si/sau alunecari de teren, avalanse de zapada, greutatea zapezii si/sau ghetii;

caderea accidentala a unor corpuri;

vandalism (limita maxima de raspundere a Asiguratorului fiind de 1 000 EURO);

greve/revolte/tulburari civile/terorism confirmate de organele in drept (limita maxima de raspundere a Asiguratorului fiind de 20 000 EURO);

inghetarea apei in conducte/rezervoare/vase etc. ca urmare a unei avarii accidentale la centrala/ instalatia de incalzire;

inundare provenind/ca urmare a:

de la apartamentele vecine;

spargerii accidentale a conductelor de apa/rezervoarelor/deteriorarii robinetelor sau a altor accesorii ale instalatiilor de apa din locuinta asigurata;

deversarii apei de canalizare/pluviale ca urmare a spargerii accidentale a tubulaturii sau refularii apei din canalizare, indiferent de provenienta acesteia, de la instalatii interioare sau exterioare.

furtul bunurilor asigurate (elementelor de constructie/continutului) savarsit:

prin efractie; in sensul prezentelor conditii prin “efractie” se intelege furtul savarsit prin inlaturare/ fortare violenta a oricarui obiect (pereti, acoperis, tavane, usi ferestre, dusumele)/ dispozitiv de inchidere, destinat a impiedica patrunderea in locul unde se afla bunurile asigurate daca, prin aceasta, s-a realizat distrugerea sau degradarea obiectului/dispozitivelor de inchidere (incuiate la data producerii evenimentului);

prin acte de talharie, la adresa mentionata in polita – acte de violenta conform conditiilor prevazute de codul penal, asupra Asiguratului/altor persoane cuprinse in asigurare (implicit intrebuintarea cheilor originale obtinute prin acte de talharie);

In baza unor clauze speciale si prin plata unor prime aditionale acoperirea se poate extinde si pentru urmatoarele riscuri/categorii de bunuri:

cladiri in constructie;

riscuri specifice pentru bunuri casabile;

avarii accidentale la centralele termice;

bani si alte valori;

bunuri de valoare artistica, stiintifica, istorica;

vandalism – majorarea limitei raspunderii;

pierderea veniturilor din inchiriere;

animale de companie;

folosirea neautorizata a cardurilor bancare;

fenomene electrice.

Nu sunt acoperite in baza acestei sectiuni si deci Asiguratorul nu acorda despagubiri pentru:

vehicule supuse inmatricularii, ambarcatiuni de orice fel, aparate de zbor, recolte, plantatii, paduri, livezi, pesti, pasari, animale (daca nu s-a convenit altfel), constructii subterane fara cladiri deasupra, cladiri ruinate, degradate si care nu mai pot fi folosite in scopul pentru care au fost create, cladiri afectate de cutremure si neconsolidate/nereabilitate;

inregistrarile pe benzi magnetice, dischete si alte suporturi de pastrare a informatiilor in vederea prelucrarii automate;

pagube produse bunului asigurat pentru care producatorul/furnizorul bunului este raspunzator, conform legii sau prevederilor contractului;

cabluri/componente electronice ale antenelor, sistemelor de telecomunicatii montate in locuri accesibile din exterior – ex. terase, balcoane deschise, daca nu s-a convenit altfel intre parti;

daunele de consecinta: reducerea valorii bunului dupa reparatie, scaderea preturilor bunurilor, intarzieri in livrarea bunurilor, lipsa de locatie inclusiv cele provocate prin intreruperea folosirii bunurilor ca urmare a unui risc asigurat;

partea din paguba care s-a marit ca urmare a neluarii masurilor pentru limitarea acesteia;

cheltuielile legate de ameliorarea, imbunatatirea, sporirea valorii bunurilor in comparatie cu starea acestora dinaintea producerii evenimentului asigurat;

cheltuielile pentru repararea unor avarii/distrugeri produse ca urmare a unor cauze necuprinse in asigurare ori cele pentru reparatii, reconditionari sau restaurari nereusite;

prabusirea cladirilor/constructiilor ca urmare a defectelor de material, erorilor de proiectare/ constructie/ executie, precum si datorita neintretinerii, degradarii, vechimii fara legatura cu riscurile asigurate;

pagubele produse (de/prin)/provenind din/ca urmare a:

fermentatie, oxidare, ciuperci, pasari, daunatori, evaporare, mucegaire, alterare, crestere/scadere a temperaturii, umiditate, afumare, patare sau parlire provenite dintr-o sursa normala de caldura, scurgerea

dintr-o sursa normala de caldura, scurgerea agentului de refrigerare, joasa presiune;

instalatiilor si aparaturii electrice (inclusiv cabluri de conectare) numai prin actiunea curentului electric insusi, supratensiune, supraincalzire, scurtcircuit, daca nu au fost urmate de incendiu;

inundare ca urmare a presiunii marite a apei, daca se dovedeste ca au fost incalcate normativele legale si/sau aceasta s-a produs numai la locatia asigurata, neinregistrandu-se si la locatii invecinate;

dispozitivele explozive/armele de foc;

instalatiilor electrice/de gaze/apa/canal/incalzire centrala din riscuri neacoperite;

tasarea terenului (indesare, cufundare, compactare prin greutate proprie/a altor obiecte), subsidenta (proces de coborare treptata a scoartei terestre care are loc in bazinele sedimentare), variatia de volum (contractia, umflarea) a terenului ca urmare a inghetului/dezghetului, apa freatica si/sau cresterea nivelului de apa si deversarea lacurilor de acumulare (inclusiv in timpul formarii acestora), lucrari hidrotehnice;

lucrari edilitare de orice fel, explorari, exploatari miniere/petroliere, indiferent daca aceste pagube s-au produs in timpul executarii acestor lucrari sau ulterior;

infiltratia, prin care se intelege patrunderea in cladiri, din sol sau prin acoperisuri, terase sau pereti, prin capilaritate sau gravitatie, prin pori, neetanseitati, fisuri/alte deschizaturi (exceptie cand acestea s-au produs de riscuri asigurate) a apei, producand umezirea, patarea sau igrasierea pardoselilor, tavanelor sau peretilor cladirilor/constructiilor;

neremedierea unor situatii cunoscute Asiguratului, generatoare de pagube (exemplu: uzura, rugina, coroziune, eroziune, proasta izolatie);

bunurilor aflate pe terase/balcoane deschise sau in aer liber contrar normelor si uzantelor si/sau pentru care nu s-au luat masurile de protectie corespunzatoare felului lor (contra furtului, ingradiri, incuietori sigure, contra inghetului/ploilor/ninsorilor etc.);

in timpul si ca urmare a lucrarilor de constructie/reparare efectuate la locatia asigurata;

trepidatiilor datorate circulatiei/instalatiilor, echipamentelor etc.;

furtului: simplu, prin inselatorie, cu intrebuintarea de chei potrivite (exceptie cazul in care acestea au fost obtinute prin efractie/talharie), savarsit in timpul producerii unor evenimente asigurate sau cand sistemele de protectie declarate/existente la data incheierii contractului erau desfiintate/ scoase din functiune de catre Asigurat;

actelor comise din neglijenta grava de catre Asigurat/persoanele cuprise in asigurare/Beneficiar (exemple: nerespectarea normativelor in vigoare/actelor publicate de organele in drept privind siguranta in constructii; nerespectarea instructiunilor/specificatiilor producatorului/furnizorului; efectuarea unor lucrari de reparatii/modificari de catre persoane neautorizate; folosirea focului deschis, inclusiv folosirea unei surse de lumina cu flacara deschisa neprotejata de sita/sticla, precum si fumatul in incaperi in care sunt depozitate sau manipulate produse inflamabile – ex. produse petroliere derivate, usor combustibile – ex.: in, canepa sau in apropierea unei cladiri/ constructii cu peretii exteriori sau invelitoarea acoperisului din materiale combustibile-exceptand cazurile cand acestea sunt protejate cu strat protector de tenc parchetului, dusumelelor in incaperi in care arde flacara sau exista resouri/radiatoare, transvazarea continutului unor butelii (recipienti) de aragaz sau alte gaze lichefiate sub presiune, in conditiile interzise prin legislatia in vigoare). Prin “neglijenta grava” se intelege comportamentul unei persoane care da dovada de o lipsa neobisnuita de grija si atentie, precum si de indiferenta fata de ceea ce ar trebui, in principiu, sa fie clar pentru oricine intr-o anumita situatie;

pierderi inexplicabile/disparitie misterioasa;

depozitare/stivuire/ambalare necorespunzatoare;

declansarii accidentale a oricarui sistem de stingere/inertizare a incendiilor;

bunurilor depozitate in subsoluri inundate periodic de la scurgeri de apa provenind de la canalizari sau prin spargerea conductelor.

Asiguratorul acorda protectie suplimentara in limita sumei asigurate aferenta acestei sectiuni si pentru:

-pagubele produse cladirii/altor constructii in care se afla bunurile asigurate (pereti, tavane, usi, incuietori, ferestre, dusumele, acoperis) ca urmare a furtului prin efractie/tentativei de furt; la asigurarile privind numai continutul, pagubele produse cladirii/constructiilor neasigurate sunt acoperite in limita a 10% din suma asigurata stabilita pentru categoria „continut”;

-cheltuielile generate de lipsa de folosinta a locuintei asigurate, efectuate (conform documentelor justificative) pentru inchirierea unui spatiu de locuit/cazare in regim hotelier in perioada in care locuinta asigurata este improprie locuirii, datorita producerii unui eveniment asigurat (in limita a 600 EURO, perioada maxima de despagubire fiind de 6 luni);

-pagube produse de inundare ca urmare a neglijentei Asiguratului/persoanelor cuprinse in asigurare (o singura data in perioada asigurata), in limita a 500 EURO (sau echivalentul in lei) si cu fransiza de 10% din paguba, dar minimum 50 EURO (sau echivalentul in lei);

-pagubele produse bunurilor asigurate ca urmare a masurilor de salvare luate in timpul producerii evenimentului asigurat;

-cheltuielile necesare, in limita a 10% din suma asigurata aferenta acestei sectiuni (conform documentelor justificative) pentru: limitarea daunelor (inclusiv interventia pompierilor);curatarea locului unde s-a produs evenimentul asigurat (ridicarea molozului, aluviunilor etc.);

Pentru Sectiunea II –Accidente persoane

Este asigurabila in baza acestei sectiuni integritatea corporala a Asiguratului/persoanelor cuprinse in asigurare, in cazul survenirii in perioada asigurata a unor accidente, din care rezulta, in maximum 1 an de la data producerii acestora, urmatoarele:

decesul;

invaliditate permanenta totala/partiala.

Exemplificare accidente cuprinse in asigurare: insolatii, degerari, asfixiere, arsuri, inec, lovire, cadere, alunecare, intepare, taiere, explozii, prabusiri/alunecari de teren, actiunea fulgerului, actiunea curentului electric, atacul din partea altei persoane/unui animal.

Nu sunt acoperite in baza acestei sectiuni si nu se acorda indemnizatii pentru/in cazul:

urmarile bolilor profesionale/infectioase/cu transmitere sexuala, ale afectiunilor psihice sau ale bolilor transmisibile prin atacul animalelor, cu exceptia turbarii/tetanosului;

urmarile iradierii puternice (cu o intensitate de cel putin 100 electroni-volti) prin raze laser/maser ori prin raze ultraviolete produse artificial;

urmarile normale ale luminii, temperaturii sau starii timpului;

sinuciderii sau tentativei de sinucidere;

consumului de droguri;

abuzului de alcool/medicamente, consumului de medicamente contraindicate desfasurarii unei activitati fizice/intelectuale sau neprescrise de o unitate medicala recunoscuta;

tratamente/interventii chirurgicale/investigatii medicale pe care Asiguratul/persoanele cuprinse in asigurare le fac/accepta sa fie facute asupra lor, fara legatura cu un accident acoperit;

Asiguratorul acorda protectie suplimentara pentru cheltuielile medicale necesare si determinate de producerea unui accident, in limita a 10% din suma asigurata stabilita pentru aceasta sectiune. Sunt considerate cheltuieli medicale, cheltuielile efectuate pentru:

examen medical, diagnosticare (analize de laborator, radiografii si alte proceduri similare);

transportul efectuat de servicii de urgenta de specialitate pana la cel mai apropiat spital sau la cel mai apropiat medic;

tratament medical ambulatoriu prescris de medic;

prima achizitie de proteze, ochelari, aparate acustice si aparate ortopedice auxiliare cat si repararea sau inlocuirea daca ele au fost avariate sau distruse in cursul unui accident.

Nu sunt acoperite cheltuielile efectuate pentru recuperare si fizioterapie, tratament psihoterapeutic sau legate de transplantul de organe.

Pentru Sectiunea III –Asigurarea de raspundere civila

In baza prezentei sectiuni, Asiguratorul acopera raspunderea civila a Asiguratului/persoanelor cuprinse in asigurare, declansata ca urmare a producerii unui eveniment asigurat in perioada/la locatia asigurata.

Prin eveniment asigurat se intelege prejudiciul inregistrat de persoana pagubita, ca urmare a unor fapte/acte savarsite de catre Asigurat/persoanele cuprinse in asigurare din culpa proprie, cauzate de lucruri si animale aflate in paza juridica a acestora, precum si de ruina edificiului (Asiguratul avand calitatea de proprietar), in perioada si la locatia asigurate. Prejudiciile constau in:

vatamari corporale: deces, invaliditate permanenta, incapacitate temporara de munca;

pagube materiale: deteriorarea/distrugerea bunurilor.

In intelesul prezentei sectiuni persoana pagubita poate fi:

o terta persoana (vizitator, persoana aflata intamplator la locatia asigurata);

locatarii proprietatilor invecinate;

Asiguratorul acorda despagubiri, in limitele raspunderii mentionate in polita de asigurare, pentru:

sumele pe care Asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de despagubiri persoanelor pagubite ca urmare a producerii evenimentelor asigurate;

cheltuielile de judecata facute de persoana pagubita pentru indeplinirea formalitatilor legale in vederea obligarii Asiguratului la plata despagubirilor, daca Asiguratul a fost obligat la despagubire prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva si irevocabila;

cheltuielile de judecata facute de Asigurat/persoanele cuprinse in asigurare in procesul civil, stabilite de lege ori de catre instantele de judecata, daca Asiguratul a fost obligat la plata despagubirilor.

Asiguratorul nu acorda despagubiri pentru:

pretentiile de despagubire vizand prejudiciile produse inainte de intrarea in vigoare a politei, chiar daca descoperirea acestora sau a legaturii de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu s-a produs dupa incheierea politei de asigurare;

pretentiile privind situatiile in care Asiguratul/persoanele cuprinse in asigurare sunt exonerate de raspundere – forta majora, culpa persoanei pagubite/unei terte persoane;

orice pierderi financiare – daune consecinta;

prejudiciile suferite de Asigurat/persoanele cuprinse in asigurare;

prejudicii produse bunurilor mobile/imobile care sunt in grija, custodia sau sub controlul Asiguratului (exceptie – prejudiciile acoperite conform prevederilor art. 3.14.);

prejudicii in legatura cu hartii de valoare, documente, registre sau titluri, acte, manuscrise, pietre scumpe, obiecte de platina, aur sau argint, marci postale si altele asemenea, colectii, tablouri, sculpturi sau alte obiecte avand o valoare artistica, stiintifica sau istorica, precum si pentru distrugerea sau disparitia banilor;

pretentii privind daunele morale (pretul durerii, contravaloarea pecuniara a traumei psihice cauzata ca urmare a vatamarilor corporale, alte prejudicii personale nepatrimoniale);

amenzile, cheltuielile penale, cheltuielile de executare a hotararilor privind plata despagubirilor;

prejudicii produse in timpul comiterii unor fapte incriminate de lege ca infractiuni, daca acestea rezulta din documente incheiate de autoritatile competente (politie, pompieri, alte organe de cercetare);

pretentii privitoare la raspunderile ce decurg din neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a unui raport contractual (orice raspundere contractuala, care in lipsa unui astfel de contract nu ar fi existat), precum si orice pretentii ce decurg din exercitarea de catre Asigurat/persoanele cuprinse in asigurare a unei meserii, profesii sau activitati comerciale (acte sau fapte de comert) cu exceptia celor agreate in mod special;

prejudiciile cauzate de orice bun/lucru produs, reparat, inchiriat, reconditionat de catre Asigurat/ persoanele cuprinse in asigurare si care nu se mai afla in proprietatea/sub controlul acestora;

despagubiri pretinse pentru lipsa de folosinta a bunurilor afectate sau pentru reducerea valorii acestora dupa reparatii;

pentru pagubele produse de/in timpul:

orice autovehicul (inclusiv remorca trasa de acesta), condus de Asigurat/persoanele cuprinse in asigurare pentru care este prevazuta prin lege obligativitatea incheierii asigurarii de raspundere civila;

orice ambarcatiune, nava, avion, planor sau alte mijloace de transport asemanatoare, proprietatea Asiguratului/persoanelor cuprinse in asigurare, inchiriat, imprumutat, condus sau pilotat de acestia;

incarcarii, descarcarii si transportului folosind mijloacele mentionate;

utilizarii lifturilor.

Asiguratorul acorda protectie suplimentara in limita sumei asigurate aferente acestei sectiuni – extinzand multimea pagubitilor si cu proprietarul cladirii in care locuieste Asiguratul in calitate de chirias (in baza unui contract de inchiriere valabil la data/pe durata asigurarii) – pentru prejudiciul inregistrat de proprietarul-locator, ca urmare a unor fapte/acte savarsite din culpa de catre Asigurat in perioada asigurata, prin care devine raspunzator fata de proprietar in baza prevederilor contractului de inchiriere sau lege, referitoare la folosinta locuintei inchiriate, conditiilor de intretinere, pastrare si predare a acesteia la incetarea locatiunii.

3.5. EXCLUDERI (generale- aplicabile tuturor sectiunilor)

Nu sunt acoperite daunele/prejudiciile decurgand din/ca urmare a:

actelor/faptelor comise cu intentie de catre Asigurat/Contractant/Beneficiar/persoanele cuprinse in asigurare;

razboi (declarat sau nu), invazie, actiuni ale unui dusman extern, ostilitati, revolutie, insurectie, dictatura militara, conspiratie, razvratire militara cu/sau fara uzurparea puterii;

tulburari civile, revolte, greve, greve patronale, acte de terorism, acte savarsite cu intentie de catre persoane care actioneaza in numele sau in legatura cu orice organizatie politica daca nu s-a precizat altfel in acoperirea specifica fiecarei Sectiuni;

confiscare, expropriere, nationalizare, sechestrare, rechizitionare, distrugere sau avariere din ordinul unui guvern de drept sau de fapt sau din partea oricarei autoritati publice;

explozie atomica, radiatii sau infestari radioactive ca urmare a folosirii energiei atomice sau a materialelor fisionabile;

poluare sau contaminare de orice natura si din orice cauza.

3.6. SUMELE ASIGURATE/LIMITELE RASPUNDERII

Contractul de asigurare se incheie pentru sumele asigurate mentionate in polita de asigurare, stabilite astfel:

Sectiunea I:

pentru cladiri/alte constructii: valoarea declarata de Asigurat, reprezentand valoarea de inlocuire (costul construirii rezultat din devize/facturi/contracte/expertize tehnice/alte documente) sau valoarea de piata (pretul de pe piata locala care se poate obtine in urma unei tranzactii imobiliare efectuate in conditiile unei piete imobiliare echilibrate);

pentru continut: valoare globala declarata de Asigurat, din care se individualizeaza in cererea-chestionar bunurile a caror valoare depaseste 300 EURO (sau echivalentul in lei). Valoarea declarata nu trebuie sa depaseasca valoarea unui bun similar/echivalent apreciata pe baza preturilor cu amanuntul de pe piata locala. In caz de dauna, cuantumul despagubirii pentru orice bun a carui valoare depaseste 300 EURO (sau echivalentul in lei) si care nu a fost astfel declarat nu va depasi 300 EURO (sau echivalentul in lei).

Sectiunea II (accidente persoane):

suma declarata de Asigurat, impartita egal la numarul persoanelor cuprinse in asigurare;

Sectiunea III (raspundere civila):

suma declarata de Asigurat, reprezentand limita raspunderii Asiguratorului pe eveniment si agregat pe perioada asigurata, combinat pentru vatamari corporale si pagube materiale.

3.7. OBLIGATIILE ASIGURATULUI/PERSOANELOR CUPRINSE IN ASIGURARE

In perioada de valabilitate a contractului, Asiguratul/Contractantul este obligat:

-sa achite primele de asigurare in cuantumul si la scadentele stabilite in polita de asigurare;

-sa raspunda corect si exact la intrebarile prevazute in cererea-chestionar si sa furnizeze toate informatiile si datele referitoare la circumstantele privind riscul, atat in momentul incheierii contractului, cat si in timpul derularii acestuia. In toate cazurile in care circumstantele privind riscul, inclusiv datele personale, astfel cum au fost declarate, se schimba (exemple: schimbarea destinatiei locative, agravarea riscului – in vecinatatea locatiilor asigurate se desfasoara lucrari de constructii/instalatii, mijloacele de protectie existente la momentul incheierii contractului sunt inlaturate sau reduse ca numar/capacitate/dimensiune, neocuparea/nesupravegherea locuintei pe o perioada mai mare de 30 zile), Asiguratul trebuie sa comunice in scris Asiguratorului in termen de 48 de ore de la data luarii la cunostinta;

-sa intretina bunurile asigurate in bune conditii in conformitate cu dispozitiile legale/ specifice/ producatorului, sa ia masurile necesare in scopul prevenirii producerii riscurilor asigurate si sa permita Asiguratorului sa verifice modul in care acestea sunt intretinute;

-sa declare existenta altor asigurari pentru acelasi bun si aceleasi riscuri la alte societati de asigurare;

-sa instiinteze imediat (maximum 48 ore, in functie de situatie) organele de politie, unitatile de pompieri, primaria locala sau alte organe de cercetare, cele mai apropiate de locul producerii evenimentului, pentru intocmirea actelor cu privire la cauzele si imprejurarile acestuia, pagubele produse si persoanele vinovate de producerea acestuia;

-sa ia pe seama Asiguratorului si in cadrul sumelor asigurate, potrivit cu imprejurarile, masuri pentru limitarea pagubelor;

-sa instiinteze Asiguratorul, in scris, despre producerea evenimentului asigurat, in termen de 48 ore de la producerea acestuia sau de la luarea la cunostinta, furnizand informatii cu privire la data, locul, cauzele si imprejurarile in care s-a produs evenimentul asigurat, natura si intinderea pagubei;

-sa pastreze bunurile avariate in starea respectiva, pentru a permite reprezentantilor Asiguratorului sa evalueze paguba/investigheze cauzele producerii evenimentului, iar in cazul furtului/tentativei de furt sa conserve toate urmele pana la cercetarea efectuata de catre organele abilitate;

-sa transmita Asiguratorului si politiei o lista detaliata cu bunurile furate/distruse/avariate;

-sa efectueze demersurile necesare redobandirii bunurilor furate, iar in cazul in care acestea au fost gasite, sa instiinteze Asiguratorul in maximum 2 zile lucratoare, indiferent daca acest moment este anterior sau ulterior platii despagubirii; daca bunurile furate au fost gasite ulterior platii despagubirii, Asiguratul este obligat sa restituie Asiguratorului in termen de 15 zile despagubirea incasata sau diferenta dintre aceasta si costul rep la Sectiunea II (in cazul producerii evenimentului asigurat):

-sa se prezinte, in masura in care starea sanatatii ii permite, la o unitate sanitara sau la un medic, spre a fi examinat si sa urmeze tratamentul prescris;

-sa se prezinte spre a fi examinat medical de catre medicul desemnat de Asigurator, dupa terminarea tratamentului medical, insa nu mai tarziu de 1 an de la data accidentului.

La Sectiunea III (in cazul producerii evenimentului asigurat):

-sa nu recunoasca nici o raspundere si sa nu faca nici o oferta/promisiune de plata fara acordul Asiguratorului;

-sa comunice in scris pretentiile formulate de cei pagubiti si sa depuna la Asigurator documentatia primita in sustinerea pretentiilor;

-sa conserve dreptul de regres al Asiguratorului impotriva celor vinovati de producerea evenimentului/ marirea pagubei si sa indeplineasca toate procedurile/formalitatile necesare exercitarii acestui drept;

In cazul neindeplinirii obligatiilor prevazute mai sus si/sau in clauzele speciale/suplimentare atasate contractului, Asiguratorul are dreptul, dupa caz:

-sa solicite anularea contractului in cazul in care, cunoscand exact imprejurarile, nu l-ar fi incheiat;

-sa rezilieze contractul prin notificare scrisa transmisa Asiguratului cu confirmare de primire, rezilierea devenind efectiva incepand cu ora 0.00 a zilei urmatoare datei primirii comunicarii;

-sa propuna modificarea contractului cu ajustarea corespunzatoare a primei de asigurare; daca Asiguratul nu-si exprima acordul in termen de 5 zile de la data primirii solicitarii de modificare, contractul se reziliaza cu efect de la aceeasi data;

-sa refuze plata despagubirii sau sa o ajusteze corespunzator influentei obligatiilor neindeplinite asupra producerii evenimentului asigurat/ determinarii primelor de asigurare

.

3.8.OBLIGATIILE ASIGURATORULUI, CONSTATAREA, EVALUAREA SI PLATA DESPAGUBIRILOR/ INDEMNIZATIILOR

Constatarea si determinarea cuantumului pagubei se fac de catre Asigurator, direct sau prin imputerniciti, impreuna cu Asiguratul sau imputernicitii sai, inclusiv prin experti, daca s-a convenit astfel intre parti;

Raspunderea Asiguratorului nu poate sa depaseasca sumele asigurate/limitele stabilite in prezentele conditii sau in clauzele suplimentare atasate contractului;

Despagubirile se platesc de catre Asigurator, la solicitarea Asiguratului/Beneficiarului:

-in valuta sau echivalent lei la cursul de schimb B.N.R. valabil la data platii despagubirii; in toate cazurile, cheltuielile in lei se platesc in lei;

-in maximum 15 zile lucratoare, respectiv 30 zile lucratoare (in cazul producerii riscului de furt) de la depunerea ultimului document solicitat de Asigurator;

Din despagubire se scad, dupa caz:

-fransiza prevazuta contractual;

-ratele de prima datorate pana la expirarea contractului;

-valoarea resturilor/partilor care se pot refolosi/valorifica, stabilita de comun acord sau prin experti neutri.

Dupa producerea unui eveniment asigurat, suma asigurata/limita raspunderii se reduce cu valoarea despagubirii platite, asigurarea continuand cu suma ramasa, fara modificarea primei de asigurare. Suma asigurata/limita raspunderii poate fi reintregita prin emiterea unui supliment de asigurare, in schimbul platii unei prime aditionale de asigurare;

Pentru Sectiunea I:

La stabilirea cuantumului despagubirii, in functie de proportia daunei (totala/partiala), se va urmari:

-readucerea bunului avariat/distrus/disparut la starea anterioara producerii evenimentului asigurat prin repararea/inlocuirea acestuia cu unul de acelasi tip sau similar (din aceeasi familie ca tip/configuratie/structura/calitate);

-cuantumul despagubirii nu va depasi suma asigurata, cuantumul pagubei, valoarea bunului la data producerii evenimentului asigurat si valoarea de 300 EURO (sau echivalentul in lei) pentru bunurile a caror valoare depaseste 300 EURO (sau echivalentul in lei) si nedeclarate astfel la data incheierii contractului;

-in cazul daunei totale, cuantumul despagubirii are la baza costul construirii/inlocuirii bunurilor avariate/distruse/pierdute;

-in cazul daunei partiale, cuantumul despagubirii are la baza valoarea pierderii de calitate/ cantitate (stabilita in procente) sau, dupa caz, costul reparatiei/reconditionarii bunurilor avariate/ distruse;

-costul de inlocuire/reparatie are la baza pretul real (uzual practicat pe piata locala de reprezentante/unitati autorizate/specializate) al bunului/partilor componente/materialelor si cel al cheltuielilor necesare (manopera, transport, (de)montare, instalare si alte cheltuieli acoperite) rezultat din devize de reparatie/documente justificative specifice (exceptie bonuri de mana/documente de consignatie); pretul real reprezinta:

-pentru bunuri procurate din comert: pretul cu amanuntul de pe piata locala;

-pentru bunuri inexistente pe piata sau pentru care nu exista preturi stabilite: pretul unor bunuri echivalente.

-in cazul reparatiilor efectuate in regie proprie, valoarea materialelor/partilor componente, stabilita pe baza evaluarii Asiguratorului – conform unei oferte scrise, sa fie cea practicata de furnizorii locali, iar cand reparatia se efectueaza cu lucratori ocazionali valoarea manoperei sa nu o depaseasca pe cea practicata de societatile specializate; daca pana la plata despagubirii se vor prezenta facturi/chitante pentru partile componente/piesele necesar a fi inlocuite, acestea se vor accepta la plata;

-la avarierea unui (sub)ansamblu se ia in considerare inlocuirea numai a partilor componente sau a pieselor care au fost avariate, chiar daca, cu prilejul reparatiei, s-a inlocuit integral (sub)ansamblul (exceptie cele care prin natura lor sunt compacte, neputandu-se demonta, inlocuindu-se astfel intreg (sub)ansamblul);

-prin parti componente care se considera necesar a fi inlocuite se inteleg numai acelea a caror reparare/folosire nu mai este tehnic posibila, datorita gradului de avariere sau, cu toate ca repararea este posibila, costul reparatiei (inclusiv cheltuielile aferente) depaseste valoarea din nou a partii componente la data producerii evenimentului asigurat;

-in cazul procurarii din strainatate a unor piese/parti componente, cuantumul despagubirii acestora reprezinta contravaloarea facturii de cumparare (inclusiv taxe vamale, cheltuieli de transport, TVA – numai in cazul in care, conform legislatiei in vigoare, nu exista posibilitatea recuperarii), exprimata in valuta convertibila, luandu-se in calcul cursul de schimb B.N.R. valabil la data facturarii, inclusiv cheltuieli aferente (taxe vamale, accize, transport); cuantumul despagubirii nu va putea depasi pretul fixat de reprezentantele din Romania ale pieselor/partilor componente respective;

-pentru cheltuielile acoperite se vor prezenta documente justificative;

-daca suma asigurata prevazuta in polita este mai mare decat valoarea reala a bunului (supraasigurare), contractul de asigurare nu produce efecte decat in limita valorii reale la data producerii evenimentului asigurat, iar calculul despagubirii se face raportat la aceasta valoare. In acest caz, Asiguratorul recalculeaza si restituie prima de asigurare aferenta excedentului de suma asigurata;

-daca suma asigurata aferenta bunurilor asigurate avariate/furate, prevazuta in polita de asigurare, este mai mica decat valoarea acestora la data producerii evenimentului asigurat (subasigurare), Asiguratorul nu aplica principiul raspunderii proportionale (nu reduce cuantumul despagubirii)..

Pentru Sectiunea II:

La stabilirea indemnizatiilor platibile de catre Asigurator in cazul producerii evenimentului asigurat se va tine cont de urmatoarele:

-beneficiarii indemnizatiei de asigurare sunt mostenitorii legali ai Asiguratului/persoanelor cuprinse in asigurare, in cazul producerii riscului de deces si Asiguratul/persoanele cuprinse in asigurare, in celelalte situatii;

Indemnizatia acordata va fi egala cu:

-suma asigurata per persoana, stabilita in baza acestei sectiuni (deces si invaliditate permanenta totala);

-procentul din suma asigurata per persoana stabilit corespunzator gradului de invaliditate determinat (invaliditate permanenta partiala); gradul invaliditatii dobandite se stabileste de catre medicul autorizat si desemnat de Asigurator, in baza criteriilor de evaluare a gradelor de invaliditate permanenta posttraumatica in materia asigurarilor de persoane, elaborate de Institutul National de Medicina Legala si agreate de Asigurator;

-cheltuielile medicale efectuate in conformitate cu prevederile acestei sectiuni.

Stabilirea gradului de invaliditate si plata indemnizatiilor se vor face numai dupa terminarea tratamentului, in termen de maxim 1 an de la data accidentului, dar nu mai devreme de 3 luni. In cazul in care invaliditatea permanenta este incontestabila, stabilirea gradului de invaliditate si plata indemnizatiilor se pot face si inainte de terminarea tratamentului;

Daca inainte de accident Asiguratul/persoanele cuprinse in asigurare aveau o invaliditate permanenta din orice cauza, la examinarea medicala se stabileste gradul total de invaliditate permanenta (care nu poate fi insa mai mare de 100% si nu poate depasi procentul fixat pentru pierderea anatomica sau functionala totala a fiecarui organ), din care se scade gradul de invaliditate permanenta existent inainte de accident, diferenta reprezentand gradul de invaliditate permanenta ca urmare a accidentului, care se ia in considerare la stabilirea indemnizatiei din asigurare. Invaliditatea preexistenta va fi avuta in vedere numai daca urmarile accidentului afecteaza aceleasi organe;

Daca pe baza primei examinari medicale nu se poate stabili gradul definitiv de invaliditate permanenta, se plateste o parte din indemnizatia corespunzatoare gradului minim de invaliditate prezumat. Gradul definitiv de invaliditate permanenta se stabileste dupa o alta examinare, insa nu mai tarziu de un an de la data accidentului.

Pentru Sectiunea III:

Despagubirile se stabilesc pe baza intelegerii dintre Asigurat, tertele persoane pagubite si Asigurator, iar in caz de neintelegere prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila;

Stabilirea despagubirilor pe baza intelegerii dintre parti, cu acordul Asiguratorului, se face in toate cazurile in care rezulta cu certitudine raspunderea civila a Asiguratului/persoanelor cuprinse in asigurare in producerea pagubei si persoana pagubita face dovada prejudiciului matedespagubirile nu pot fi stabilite prin intelegere in urmatoarele cazuri:

-persoanele care pretind despagubiri sunt rudele Asiguratului sau alte persoane neasigurate aflate in intretinerea sau raspunderea legala a Asiguratului;

-despagubirile pretinse sunt sub forma unei plati periodice (pensie de intretinere);

-evenimentul asigurat face obiectul unui proces penal, cu exceptia cazurilor cand potrivit legii, actiunea penala poate fi stinsa prin impacarea partilor sau, dupa ce hotararea instantei penale a ramas definitiva, despagubirile urmeaza a fi stabilite printr-un proces civil.

Daca la producerea unui prejudiciu au contribuit doua sau mai multe persoane, acestea raspund impreuna fata de cel pagubit, raspunderea fiecaruia fiind cea rezultata din actele incheiate. Daca din actele incheiate nu rezulta partea de raspundere care-i revine fiecaruia, atunci cei raspunzatori de producerea pagubei vor raspunde in mod egal fata de cel pagubit;

Sumele datorate cu titlu de despagubire se platesc persoanei pagubite, in masura in care nu a fost despagubit de Asigurat. Despagubirile se platesc Asiguratului, daca si in masura in care acesta a despagubit persoana pagubita cu acordul Asiguratorului;

In situatia in care evenimentul asigurat a avut drept urmare atat vatamari corporale cit si pagube materiale, se vor despagubi cu prioritate vatamarile corporale, despagubirea pentru pagube materiale efectuandu-se pana la concurenta limitei raspunderii prevazute in polita;

Pentru cuantificarea prejudiciului si stabilirea justa a despagubirilor in limitele raspunderii asumate de Asigurator se va avea in vedere:

-despagubirea trebuie stabilita in raport cu prejudiciul efectiv suferit de persoana pagubita;

-in cazul vatamarilor corporale: cheltuielile necesare restabilirii sau ameliorarii starii de sanatate – determinate de ingrijirea medicala si alte asemenea cheltuieli – efectuate de persoana prejudiciata, precum si acoperirea pierderilor de venit net suferite de persoana pagubita (diferenta dintre venitul net si sumele primite/ retributia neincasata pe durata concediului medical);

-in cazul decesului: cheltuielile medicale/ de inmormantare/de transport al cadavrului, justificate cu acte, de la localitatea unde a avut loc decesul pana la localitatea in care se face inmormantarea, sume complementare pensiei de urmas incasata pentru repararea integrala a prejudiciului/alte sume cu titlu de despagubire in cazul in care persoana pagubita primea efectiv intretinere;

-in cazul distrugerii/avarierii bunurilor, despagubirile reprezinta costul procurarii unui bun identic sau asemanator/reparatiei/refacerii/restaurarii bunurilor avariate, fara a se depasi insa valoarea bunurilor la momentul producerii evenimentului asigurat (se va tine seama si de starea de uzura a bunurilor la data producerii evenimentului asigurat precum si de valoarea partii neavariate).

In cazul in care cuantumul despagubirilor datorate mai multor persoane pagubite pentru prejudicii decurgand din aceeasi cauza depaseste limita raspunderii stabilite in polita, despagubirile se platesc in limita acestei sume, proportional cu raportul dintre limita raspunderii si totalul cuantumului despagubirilor.

3.9.DISPOZITII FINALE

De comun acord, partile pot aduce modificari la contractul de asigurare sau il pot rezilia, modificarile respective intrand in vigoare de la data ce se va conveni in scris, intre parti.

Denuntarea contractului de asigurare de catre una dintre parti se poate efectua numai cu notificarea prealabila a celeilalte parti in conformitate cu prevederile legale in vigoare.

In toate situatiile, Asiguratul trebuie sa faca dovada ca evenimentul produs este asigurat in baza prezentelor conditii, sarcina probei revenindu-i..

In cazul existentei mai multor contracte incheiate pentru acelasi bun si aceleasi riscuri, in cazul producerii evenimentului asigurat, Asiguratul trebuie sa comunice Asiguratorului denumirea tuturor celorlalti asiguratori, Asiguratorul platind numai o parte a despagubirii care rezulta din repartizarea proportionala a despagubirilor datorate de catre toti asiguratorii, fiind exclusa orice responsabilitate solidara, astfel incat, conform legii, despagubirea totala sa nu depaseasca prejudiciul efectiv, consecinta directa a riscului.

Pentru stabilirea diferentelor de prima de restituit/incasat (in caz de denuntare unilaterala/ reziliere/ modificarea contractului cu acordul partilor/instrainare) se procedeaza astfel:

-la incasare: se calculeaza prima de asigurare pentru perioada neexpirata, pe luni de asigurare (orice fractiune de luna de asigurare considerandu-se luna intreaga), in proportie de 1/12 din prima anuala;

-la restituire: se calculeaza prima de asigurare care trebuie retinuta de Asigurator pentru perioada in care contractul a fost in vigoare (orice fractiune de luna de asigurare considerandu-se luna intreaga), in proportie de 1/12 din prima anuala;

In toate situatiile de mai sus, se va avea in vedere cursul de schimb B.N.R. valabil la data platii.

In cazul rezilierii/denuntarii contractului, daca s-au inregistrat daune inainte de denuntare/ reziliere, prevederile acestuia se aplica pentru lichidarea definitiva a acestora; prima de asigurare aferenta perioadei ramase (de la data efectiva a rezilierii/ denuntarii pana la data expirarii contractului mentionata in polita de asigurare) va fi platita de Asigurat/ Contractant fie direct, fie prin compensare din dauna.

In limita despagubirilor platite, Asiguratorul este subrogat in toate drepturile Asiguratului/ Beneficiarului contra celor raspunzatori de producerea/marirea pagubelor.

Asiguratul raspunde de prejudiciile aduse Asiguratorului prin acte care ar impiedica realizarea dreptului de regres. Daca, din vina Asiguratului, exercitarea regresului nu mai este posibila, acesta se obliga sa inapoieze despagubirea incasata in termen de maximum 5 zile de la data solicitarii Asiguratorului.

Asiguratorul poate denunta contractul si/sau refuza plata despagubirii, in cazul in care Asiguratul a incercat sau incearca sa obtina prin frauda/tentativa de frauda despagubiri, daca acestea rezulta din actele emise de organele de cercetare.

Forta majora exonereaza de raspundere partea care, aflata in aceasta situatie, o notifica celeilalte parti in termen de cel mult 5 (cinci) zile de la aparitia fortei majore si o dovedeste cu inscrisuri oficiale in termen de 30 de zile de la aparitia acesteia.

Eventualele litigii aparute intre parti se vor rezolva pe cale amiabila sau de instantele judecatoresti competente din Romania.

Prezentele conditii generale se completeaza cu prevederile legale in vigoare.

Fac parte integranta din contractul de asigurare: conditiile de asigurare, polita de asigurare, cererea chestionar, inspectia de risc, clauzele speciale convenite precum si eventuale suplimente de asigurare incheiate ulterior emiterii acestuia.

CAPITOLUL 4

STUDIU DE CAZ PRIVIND DERULAREA ASIGURARII COMPLEXE A LOCUINTEI LA BCR ASIGURARI

Prin acest studio de caz se uramareste punerea in evidenta a modului in care se incheie un contract de asigurare a locuintei la BCR Asigurari si instrumentarea unui dosar de dauna in cazul producerii unuia din evenimentele asigurate.

Obiectivele uramarite sunt:

– modalitatea de incheiere a contractului de asigurare;

– stabilirea sumei asigurate si calculul primei de asigurare corespunzatoare;

– documentele intocmite in acest caz;

– circumstantele producerii evenimentului asigurat;

– avizarea daunei;

– evaluarea pagubei;

– continutul dosarului de dauna;

– modalitati de stingere a obligatiilor contractuale ale societatii de asigurare fata de asigurat.

INCHEIEREA CONTRACTULUI DE ASIGURARE SI STABILIREA

SUMEI ASIGURATE

Domnul Osan Valentin domiciliat in Resita, aleea Galati, nr. 2, sc. 3, apt. 1, incheie o asigurare a locuintei si a continutului acesteia situate la adresa mentionata, proprietarul imobilului fiind doamna Osan Iolanda, mama acestuia domiciliata si ea la aceeasi adresa.

In cadrul relatiei contractuale, dl. Osan V. detine calitatea de contractant si beneficiar, iar doamna Osan Iolanda cea de asigurat in baza titlului de proprietatea care il detine asupra imobilului.

Suma asigurata pentru cladire se stabileste conform declaratieicontractantului raportata la valoarea de piata a imobilelor identice sau asemanatoare la data incheierii asigurarii, respective 30.000 EUR.

Pentru continut es stabileste o valoare globala, tot conform declaratiei contractantului, de 1.150 EUR.

Prima de asigurare se stabileste dupa formula

Sa x Cpf = Pa

unde:

Sa = prima asigurata;

Cpf = cotatia de prima finala;

Pa = prima de asigurare.

Cotatia de prima finala se stabileste, conform metodologiei de lucru, plecand de la cotatia de prima de baza ( Cpb ) din tabelul de cotatii afferent acestui produs, care se ajusteaza prin inmultire cu anumiti indici specifici, in functie de tipul imobilului, anul construirii, materialele de constructii folosite, zona seismica, gradul de uzura sau consolidari aduse imobilului, modul de intretinere, dotari, modalitatea de plata ( integral sau in rate) etc.

Analizand declaratie contractantului si datele mentioanate de acesta in “ Cererea chestionar “ se stabileste cotatia de prima de baza si se calculeaza cotatia de prima finala astfel :

Cpf = Cpb x Ia x Ib ; Cpf = 0,17% x 1,2 x 0,9 = 0,18

unde :

Ia = indicele afferent anului de constructie al imobilului

Ib = modalitatea de plata – integral

Se calculeaza prima de asigurare aplicand formula mai sus mentionata:

Pentru cladire : 30.000 EUR x 0.18% = 54 EUR;

Pentru continut se foloseste formula : Cpfb = Cpf ( cladire ) x 2,4 astfel

0,18 x 0,24 = 0,432

Se calculeaza prima aferenta pentru continut : 1500 EUR x 0,432% = 5 EUR.

TOTAL PRIMA DE ASIGURARE ( cladire si continut ) 54 EUR + 5 EUR = 59 EUR

Domnul Osan V. achita suma de 187,28 RON contravaloare a 59 EUR, la cursul official BNR din data platii, ( 08.08.2007 ). Valabilitatea politei de asigurare este de un an, respective cu incepere din 09.08.2007 si pana in 08.08.2008.

AVIZAREA DAUNEI SI INSTRUMENTAREA DOSARULUI DE DAUNA

In data de 05.05.2008 doamna Osan Iolanda face avizarea daunei, constand in inundarea apartamentului proprietate personala de catre colocatarul Hodos Liviu de la etajul superior.

In urama acestei sesizari, inspectorul de dauna procedeaza la intocmirea documentatiei necesare in acest caz ( deschiderea dosarului de dauna pe baza avizarii depuse de asigurat ), verifica la fata locului veridicitatea celor declarate, face masuratorile si fotografiile necesare, ia declaratii martorilor si stabileste cauza producerii evenimentului, care se dovedeste a fii neglijenta domnului Hodos Liviu prin neefectuarea remedierilor necesare la instalatia de scurgere din apartamentul propriu, aceasta fiind confirmata si de referatul intocmit de catre asociatia de locatari.

Instrumentarea dosarului de dauna, continua prin completarea declaratiei de dauna de catre asigurat, privind circumstantele producerii evenimentului, verificarea de catre inspectorul de dauna a valabilitatii politei de asigurare si a incadrarii evenimentului asigurat in perioada de valabilitate a acesteia.

Dosarul de dauna mai cuprinde procesul verbal intocmit de catre inspectorul de dauna in urma constatarilor effectuate la fata locului, devizul de calcul al refaceri daunelor produse, cererea de despagubire si modalitatea de plata a acesteia.

Pasul urmator in instrumentarea dosarului de dauna, consta in analiza datelor cuprinse in acesta si emiterea avizului de plata catre pagubit ( asigurat ) care se face in numerar prin dispozitie de plata catre caserie, aceasta constituind in fapt executarea obligatiilor contractuale ale societatii de asigurare fata de asigurat.

CAPITOLUL 5

CONCLUZII ȘI CONSIDERAȚII FINALE

În lucrarea de față am încercat să prezint o analiză a pieței asigurărilor pe plan național, cu orientare pe segmentul asigurărilor de locuinta, modul în care este pusă în practică în cadrul companiei de asigurări BCR ASIGURARI..

Am analizat acest segment pe piața asigurărilor, pentru că asigurările de locuinta reprezintă motorul principal de creștere al fondului de asigurare, prin prisma introducerii obligativitatii asigurarii locuintei in viitorul apropiat.

Din punct de vedere economic, asigurările reprezintă – în esență – o prestare de servicii efectuată de o societate comercială din domeniul asigurărilor în favoarea populației, sau a unor persoane juridice. Sintetizat, acesta exprimă relații de distribuire și redistribuire a produsului intern brut (PIB), ce apar în procesul constituirii și utilizării descentralizate, pe seama primelor de asigurare sau a cotizațiilor achitate de persoane fizice sau juridice. Prin încasarea primei de asigurare, asiguratorul se obligă să plătească asiguratului eventualele daune provocate de evenimente viitoare și nesigure și a căror mărime nu se cunoaște decât aproximativ. Reiese astfel importanțe deosebită a cunoașterii materiei asigurabile și stabilirea primelor de asiguare pe baza unor calcule ce folosesc metodele statistico-matematice.

Acoperirea riscului se realizează prin crearea unei cominități de risc, iar suportarea pagubelor provocate de producerea riscului urmează principiul mutualității.

Prin comunitatea de risc se înțelege toalitatea persoanelor fizice sau juridice care, amenințate de existența unor riscuri comune, acceptă participarea cu prime de asigurare, în scopul formării unui fond comun, respectiv fondul de asigurare administrat de o persoană juridică specializată. Utilizarea acestui fond se face în mod centralizat, în sfera lui de utilitate intrând și finanțarea unor acțiuni legate de prevenirea pagubelor, întocmirea unor fonduri de rezervă aflate la dispoziția societății de asigurare și acoperirea cheltuielilor administrativ-gospodărești ale societății de asigurare.

Din punct de vedere legislativ, dimensiunea economică a asigurării este redată de Legea nr. 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor care, în art. 19 pevede posibilitatea acestui tip de societăți de a „investi sau fructifica capitalul social, rezervele de capital și rezervele tehnice, în bunuri mobiliare și imobiliare precum: acțiuni, obligațiuni, alte titluri de participații, depozite bancare, clădiri destinate activității proprii sau închirieir”. Totodată, acestea sunt apte de a desfășura o bună activitate de creditare pe piața de capital, alături de bănci, prin plasamentele de capital efectuate, plasamente ce contribuie la dezvoltarea creditului și la finnațarea diectă a unor proiecte economice.

În general, investițiile unei companii de asigurări țin cont de portofoliul de asigurări. În cazul societăților care au un portofoliu tradiționalde asigurări, investițiile vor fi în instrumente financiare pe termen lung și cu grad de risc zero. Tocmai de aceea, majoritatea asiguratorilor au plasamente în titluri de stat și depozite bancare. Pentru companiile care practică șiasigurări de tip unit linked, investițiile merg și în acțiuni ale societăților cotate pe piața de capital internă și internațională.

Cu toate acestea, piața de capital este foarte puțin dezvoltată atât prin perspectiva tipurilor de investiții disponibile, cât și în ceea ce privește calitatea titlurilor cotate la Bursa de Valori. În aceste condiții, asiguratorii continuă să își investească fondurile în titluri de stat și depozite bancare. În afara problemei legate de sărăcia instrumenteleor financiare pe termen lung de pe piața internă, asiguratorii se confruntă și cu existența unor prevederi retrictive existente în Legea asigurărilor, prevederi referitoare la posibilitățile societăților de a investii pe plan extern, doar cu aprobarea Comisiei de supraveghere a asigurărilor și numai în anumite limite.

Cuantumul fiecărei investiții este determinat de tipul investiției. Astfel, investițiile în titluri de stat pot reprezenta 100% din totalul rezervelor tehnice ale societății; investițiile în titluri emise de autoritățile administrației publice locale pot reprezenta 25% din totalul rezervelor tehnice ale societății; investițiile în terenuri și construcții nu pot depăși 40% din totalul rezervelor tehncie; investițiile în depozite bancare nu pot depăși 60% din totalul rezervelor tehnice, iar investițiile în acțiuni cotate, obligațiuni și alte titluri cu venit fix, nu pot depăși 20% din totalul rezervelor tehnice ale societății.

În limita despăgubirilor plătite asiguratului, asigurătorul este subrogat în toate drepturile acestuia contra celor răspunzători de producerea sau mărirea pagubelor, cu condiția ca aceștia să nu fie asiguratul sau prepușii săi.

Dreptul de a ridica pretenții față de asigurător cu privire la plata unor despăgubiri se pierde la împlinirea unui termen de 2 ani de la data producerii evenimentului asigurat.

După trecerea acestui interval de timp, asigurătorul este eliberat de obligația plății despăgubirilor.

De comun acord, asigurătorul și asiguratul pot modifica sau rezilia polița de asigurare oricând pe parcursul duratei asigurării, modificarea sau rezilierea devenind efectivă de la data convenită, în scris, de către părți.

Prevederile poliței de asigurare se aplică în toate cazurile de pagube survenite înainte de denunțare sau reziliere, până la lichidarea lor definitivă.

Respectarea riguroasă a obligațiilor ce-i revin asiguratului, precum și presupunerea că datele furnizate de către acesta în cererea-chestionar sunt reale, vor fi condiții ce preced orice răspundere ce îi revine asigurătorului.

Orice litigiu în legătură cu aplicarea prezentelor “Condiții de asigurare” se rezolvă de către instanțele de judecată competente din România.

În cazul unei proceduri judecătorești în care asigurătorul susține că pagubele pentru care se solicită despăgubiri nu se datorează producerii unui eveniment asigurat, sarcina de a dovedi contrariul îi revine asiguratului.

PROPUNERI

Odată cu intrarea în Uniunea Europeană, trebuie să ne adaptăm cerințelor, de aceea, piața asigurărilor trebuie să se consolideze. Capitalizarea se folosește și la creșterea solvabilității.

Deoarece piața va crește, vor crește și riscurile și prin urmare, trebuie să existe o solvabilitate mult mai bună. Vom asista astfel, la o tendință de aliniere a societăților românești cu cele europene și din perspectiva capitalului social.

În condițiile intrării României în Uniunea Europeană, piața asigurărilor trebuie adaptată la exigențele impuse de celelalte țări membre, să fie mai elastică, funcțională și mai atrăgătoare pentru asigurați.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA) trebuie să funcționeze ca o instituție echidistantă și preocupată, în special, de emiterea de norme și dispoziții obligatorii, care să pună stările de insolvabilitate a societăților de asigurare ca o garanție a asiguraților

BIBLIOGRAFIE

Coana I., Asigurări și reasigurări comerciale. Tehnici interne și intenraționale, Ed. Gutenberg, Arad, 2000

Constantin A., Ciurel Violeta, Asigurări și reasigurări în comerțul internațional, Ed. All, București, 1992

Dan A. C. și colaboratorii, Conjunctura pieței mondiale a asigurărilori, Colecția națională, București, 2001

Dan A. C. și colaboratorii, Managementul asigurării, Ed. Brand, București, 1996

Dan A. C. și colaboratorii, Tratat de asigurări, Ed. Semne, București, 1999

Dan A. C., Asigurări și reasigurări, Ed. Tehnică, București, 1998

Popovici D., Teoria și tehnica asigurării-reasigurării de persoane, Ed. Orizonturi Universitare, Timișoara, 1999

Șeulean Victoria, Barna Flavia, Asigurări comerciale, Ed. Mirton, Timișoara, 2001

Văcărel I., Bercea F., Asigurări și reasigurări, Ed. Expert, București, 1998

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Asigurare Complexa a Locuintei la Bcr Asigurari (ID: 134754)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Asigurare Complexa a Locuintei la Bcr Asigurari

Copyright Notice

Managementul Cancerelor Laringiene N0

Deciziile Financiare In Contextul Crizei Financiare Internationale

Analiza Sistemului Logistic al Sc Robert Bosch Srl

Codul Fiscal Si Normele de Aplicare a Acestuia

. Politica Vamala

Analiza Sistemului Informational al Hotelului Grand Hotel Continental

Copyright Notice

Similar Posts