. Asezarile Rurale de pe Valea Teleajenului In Amonte DE Valenii DE Munte

ASEZARILE RURALE DE PE VALEA TELEAJENULUI

IN AMONTE DE VALENII DE MUNTE

Motto: “ Fiecare loc de pamant are o

poveste a lui , dar trebuie sa

tragi bine cu urechea ca s-o

auzi si trebuie si un dram

de iubire ca s-o intelegi“.

N. Iorga

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

Lucrarea “Asezarile rurale de pe Valea Teleajanului in amonte de Valenii de Munte”a fost intocmita pe baza cercetarilor de teren, efectuate in anii 2003 – 2004 si a bibliografiei de specialitate.

Am folosit lucrari cu caracter metodologic, cursuri universitare, atlase, harti si lucrari care trateaza diferite aspecte legate de unitatea in studiu.

Scopul lucrarii este de a prezenta o imagine de ansamblu asupra teritoriului din punct de vedere geografic, de a arata modul in care s-au imbinat factorii fizico si economico-geografici, de a reliefa causal evolutia peisajului geografic ca o rezultanta a interactiunii factorilor genetici, de a pune in evidenta actiunea pozitiva si negativa a omului asupra cadrului natural si de a propune masuri in vederea sistematizarii teritoriului.

Cele trei commune: Teisani, Izvoarele si Maneciu sunt asezate in nordul judetului Prahova, in zona de contact carpati-subcarpati interni ai Teleajenului a caror morfologie a fost determinata de prezenta pintenilor paleogeni Homoraciu si Valeni, implantati in neogenul zonei pericarpatice.

Relieful este dominat in partea nordica de masivul Ciucas-Zaganul iar in partea sudica de terasele Teleajenului a caror larga extensiune a determinat popularea timpurie, o anume fizionomie a asezarilor omenesti, un anumit mod de utilizare a terenurilor.

Valea Teleajenului, desi dispune de bogate si atractive resurse naturale inca de la izvoare, cu toate ca strabate o zona cu incarcatura istorica deosebita, in ciuda faptului ca reprezinta o alta cale de access pre centrul tarii si este o zona usor accesibila, a fost putin amenajata in scopuri turistice, poate si datorita paralelismului sau cu Valea Prahovei, care beneficiaza de amenajari complexe ce atrag un numar mare de turisti.

Un capitol aparte este cel ce vizeaza resursele turistice, in cadrul caruia s-a incercat surprinderea stadiului actual de dezvoltare a turismul in aceasta zona si de asemenea atragerea atentiei asupra masurilor ce pot fi luate pentru dezvoltarea turismului in continuare.

In rezolvarea problemelor ridicate de studiul comunelor, am primit un sprijin important din partea organelor locale si a prefecturii municipiului Ploiesti care mi-au pus la dispozitie marerialul statistic si informatiile necesare.

Pentru rezolvarea problemelor solicitate, doresc sa aduc multumiri coordonatorului stiintific al lucrarii, doamnei profesor Lucretia Manescu pentru sprijinul, indrumarile si explicatiile pe care mi le-a dat in timpul in timpul elaborarii ei .

CAPITOLUL II

CADRUL FIZICO – GEOGRAFIC

2.1. POZITIA SI LOCALIZAREA GEOGRAFICA

Zona studiata este incadrata in arealul judetului Prahova pe directie nord-sud,fiind situata pe meridianul de 26 º, care reprezinta mijlocul Europei si aproape de paralela de 45º care imparte in doua jumatati emisfera boreala.

Aceasta asezare are consecinte multiple asupra actiunii factorilor fizico-geografici: cu un element specific zonelor temperate, prielnic pentru vegetatia spontana si pentru agricultura, soluri fertile si o retea hidrografica bine organizata.

Suprafata sa se afla raspandita in unitatea de orogen a Carpatilor de Curbura, respectiv a flisului cretacic si unitatea Subcarpatilor interni ai Teleajenului, adica zona de molasa.In aceste formatiuni se remarca prezenta pintenului paleogen de Homoraciu care patrunde adanc in aria neogena a Subcarpatilor fapt evidentiat de ritmul intens al eroziunii.o dovada o constituie extensiunea teraselor cu poduri largi si netede ce pot fi reconstituite in toata zona subcarpatica.

Comunele sunt situate pe valea Teleajanului, o vale larga, evoluata, cu un system bine organizat de terase, ceea ce a permis dezvoltarea asezarilor, o utilizare a terenurilor si o retea de drumuri.Astfel, drumul commercial ce traversa valea, legand Brasovul de targurile de la Dunare a conditionat popularea timpurie a vaii acesteia.

Altitudinea medie de 900m, adapostul oferit de munti si dealuri, sunt elemente care favorizeaza dezvoltarea activitatii umane.

Majoritatea satelor comunei Maneciu sunt localizate pe podurile teraselor inferioareale Teleajenului, care au favorizat o extindere mare a vetrelor de sat.Este vorba de satele Maneciu Ungureni, Maneciu Pamanteni, Gheaba, Facaieni si Plaetu.Ele cuprind in vatra satului unele terenuri cultivate si livezi.

Satele Chiciureni si Costeni sunt asezate pe versantul stang al vaii Teleajenului, iar satul Cheia in depresiunea tectonica eroziva cu aceeasi denumire si pe doua terase locale ale Teleajenului.

In comuna Izvoarele satele sunt localizate.

Unitatea este traversata in prezent de soseaua nationala Ploiesti – Valenii de Munte – Cheia – Brasov prin pasul Batocea si calea ferata Ploiesti – Maneciu.

Este situata la 38 km nord de municipiul Ploiesti – resedinta judetului Prahoa si la 10 km de Valenii de Munte, cel mai apropiat oras. De orasul Brasov este situata la o distanta de aproximativ 70 km.

Limitele administrative ale comunelor au respectat, in parte, limitele naturale ale unitatii fizico-geografice in care se afla.

Limita nordica desparte judetul Prahova de judetul Brasov, are directia generala vest-est si urmareste linia celor mai mari inaltimi, cu unele mici exceptii. Intr-un anumit punct limita urmareste fidel cumpana apelor, trece prin varfurile Zanoaga si Bobu Mare (1757 m ) din muntii Grohotisu, prin pasul Bratocea (1272 m ), urmeaza creasta masivului Ciucas, atingand varful culminant (1954 m ), coboara in pasul Boncuta (1078 m ) si urca in muntii Tataru.

Limita de est desparte zona studiata de comunele Cerasu si Drajna, situate pe partea stanga a Teleajenului.

In sud limita este reprezentata de Valenii de Munte, principalul oras din zona, centru polarizator al comunelor studiate.

Limita vestica desparte comunele Maneciu si Izvoarele de comuna Valea Doftanei.

In sud-vest aceasta zona se invecineaza cu comuna Stefesti si cu orasul Slanic.

Intre aceste limite cele trei comune: Teisani, Izvoarele, Maneciu, componentele zonei studiate insumeaza o suprafata de 340,72 kmp, reprezentand 7,25% din suprafata judetului Prahova.

Comunele studiate detin 19 sate distribuite astfel:

-comuna Teisani are 5 sate componente: Teisani, Olteni, Stubeiu, Valea Stalpului, Bughea de Sus.

-comuna Izvoarele are 6 sate componente: Izvoarele, Homoraciu, Malu Vanat, Schiulesti, Cernesti, Chiritesti.

-comuna Maneciu este compusa din 8 sate: Maneciu Ungureni, Gheaba, Facaeni, Maneciu Pamanteni, Costeni, Chiciureni, Cheia, Manastirea Suzana.

2.2. ISTORICUL CERCETARILOR

Carpatii flisului cretacic cu masivul Ciucas – Zaganu si imprejurimile lor, precum si si Subcarpatii Teleajenului, prin gradul ridicat de populare, cat si prin importanta economica, au constituit de timpuriu obiectul cercetarilor.

Prezenta pintenilor paleogeni si a depresiunilor sinclinale, raspandirea pietrisurilor cuaternare ca si seria de terase bine dezvoltate, au atras atentia geologilor si geografilor romani si straini, inca de la inceputul secolului XX.

In 1907, Mrazec si Teisseyre determina pentru Subcarpatii Munteniei doua zone: zona flisului carpatic si zona subcarpatica.

In 1925,D.M.Preda si in 1934 M.G.Filipescu, au studiat geologic si tectonica acestei zone, punand in evidenta pintenii paleogeni de Homoraciu si Valeni care se detaseaza din flisul carpatic la rasarit de Valea Buzaului, taie diagonal Valea Teleajenului si se afunda la apus de aceasta sub depozitele mio-pliocene.

Emm de Martonne face observatii geomorfologice asupra zonei subcarpatice a Teleajenului, mentionand doua terase in care distinge mai multe trepte.Tot el remarca deformarea teraselor pe care le leaga de miscarile epirogenetice.

D.M.Preda arata ca formatiunile geologice alcatuiesc cute cu directia NE-SV sau E-V.Formatiile cele mai vechi sunt reprezentate in partea de nord a regiunii si sunt tot mai noi spre sud catre campie.

Remarca pentru aceasta unitate trei zone stratigrafice care reprezinta si trei zone tectonice:

Partea nordica – corespunzatoare muntilor cuprinde depozite cretacice;

Partea mijlocie – la sudul muntilor cuprinde depozite paleogene si miocene;

Partea sudica – cuprinde depozite miocen – pliocene.

Analizand zona flisului intern carpatic, I.Marinescu si M.Filipescu identifica intre Valea Teleajenului si Valea Secaria flis de gresii masive care spre nord sunt inlocuite cu conglomerate, gros de aproximativ 3000 m si numit de ei „seria de Bobu”.

Deasemenea, cercetarile lui M.Filipescu si I.Bancila au dus la individualizarea a doua unitati majore: Unitatea de Ceahlau si Unitatea de Teleajen, avand caracter de panze de sariaj.

N.Popp (1939) analizand Subcarpatii Teleajenului arata ca ei constituie o regiune unitara din punct de vedere geologic si geografic,

deosebindu-se fundamental atat de spatiul muntos cat si de Campia Romana, cele doua mari regiuni naturale care il flacheaza.Totodata, mentioneaza pentru terase pe care le paralelizeaza cu terasele Prahovei, subliniind totodata rolul miscarilor scoartei din aceasta regiune.Este de remarcat ca arata despre terasele Teleajenului ca sunt „cea mai expresiva serie de terase fluviatile subcarpatice”.

C.Martiniuc si P Cotet (1953) ale caror observatii se fac la contactul carpatic – subcarpatic, arata ca la Maneciu se observa foarte clar contactul dintre Carpatii Orientali si Subcarpati cu denivelari de relief intre cele doua unitati geomorfologice de 100-150m, largirea brusca in aval a vaii Teleajenului, aparitia teraselor larg desfasuratein evantai o data cu dezvoltarea depresiunii subcarpatice formata atat prin tectonica cat si prin eroziune diferentiala de contact.

Reteaua hidrigrafica a Teleajenului, cand scapa de ultimele praguri dese ale flisului intern carpatic, la Maneciu Ungureni, care se despleteste in mai multe brate, panta de laveg este mai domoala si procesele de sedimentare a albiilor devin mai active.La intrarea Teleajenului in depresiunea de la Maneciu isi dezvolta pe partea dreapta o terasa in evantai cu altitudinea relativa de aproximativ 50m.

Precizari privind extensiunea teraselor in subcarpatii din Varbilau si Teleajen face Dida Popescu, stabilind principalele etape in evolutia reliefului si anume aparitia a trei trepte morfologice principale: nivelul piemontan, complexul nivelelor de terase si luncile actuale.La aceasta se adauga morfologia minora rezultata din actiunea proceselor de panta.

Gh.Niculescu (1963, 1965, 1973) reia in amanunt cercetarile asupra evolutiei bazinului Teleajenului descriind detaliat nivelele de terasa si influenta miscarilor neotectonice semnalate si de predecesori.Pe baza analizei caracterelor morfogenetice si morfografice, distinge un numar de sapte terase pe care le grupeaza in terase inferioare, terase mijlocii si terasa superioara (nivelul aluvionar „Fantana rece”.El se opreste in mod deosebit si asupra pietrisurilor cuaternare in regiunea Subcarpatilor Teleajenului, reconstituind existenta unui piemontcuaternar in acesti subcarpati pe baza pietrisurilor aluvionare gasite in petece izolate pe inaltimi in jur de 600m (nivelul aluvionar „Fantana rece”).

Detalii istorice, turistice si geografice asupra zonei subcarpatice sunt oferite, de asemenea, in lucrarile generale care privesc intreg teritoriul tarii (cursuri universitare), in „Jud.Prahova”unde ansamblul problemelor evidentiaza si particularitati specifice Vaii Teleajenului.

Aspecte ale evolutiei paleogeografice si contextului socio si economico-geografic in Subcarpatii Teleajenului si Carpatii de Curbura sunt prezentate intr-o serie de lucrari carora proba timpului le-a acordat statutul de puncte de referinta: „Relieful Romaniei” – Gr. Posea, N. Popescu, M. Ielenicz ( 1974 ), „Geografia Carpatilor si orfologia minora rezultata din actiunea proceselor de panta.

Aspecte ale evolutiei paleogeografice si contextului socio si economico-geografic in Subcarpatii Teleajenului si Carpatii de Curbura sunt prezentate intr-o serie de lucrari carora proba timpului le-a acordat statutul de puncte de referinta: „Relieful Romaniei” – Gr. Posea, N. Popescu, M. Ielenicz ( 1974 ), „Geografia Carpatilor si Subcarpatilor Romaniei” – Valeria Velcea, Al. Savu ( 1982 ), „Geografia Romaniei”, vol. IV – Regiunile pericarpatice.

Pentru alcatuirea acestei lucrari am foosit o serie de harti topografice, harti climatologice, anuare hidrografice si climatice precum si o serie de anuare statistice.

2.3. ELEMENTE DE ORDIN GEOLOGIC

Pe teritoriul comunelor studiate apar o complexitate de formatiuni geologice, de la cele mai vechi, de varsta cretacica in nord si pana la cele mai noi, de varsta paleogen-miocena si chiar cuaternara in sud.

Partea nordica este ocupata de formatiunile flisului carpatic pe cand partea sudica se include in subcarpatii interni si Teleajenului.Formatiunile geologice formeaza cute cu directia NE-SV sau E-V.

Litologia, tectonica si structura geologica se reflecta in fragmentarea reliefului, in adaptarea la roca si structura, in configuratia bazinelor hidrografice, etc.

2.3.1. Litologia

Depozitele cele mai vechi corespund muntilor, sunt de varsta cretacic inferior pana in cel superior, respectiv pe intervalul Berriasian – Senonian, formand flisul intern.

Depozitele Barremian – Aptiene sunt raspandite in zona muntilor inalti de la izvoarele Teleajenului si corespund cu ceea ce s-a separat sub numele de gresia de Siriu socotita de varsta cretacic superioara.Zona in care se gasesc aceste depozite se caracterizeaza prin inaltimile mari ce se intalnesc aici.

Rocile tari, gresiile compacte, conditioneaza varfurile inalte din aceasta zona, ce trec de 1200 m altitudine.

Aceasta zona are o latime de 12m – 15 km, iar in partea ei nordica se ridica un masiv puternic, cu peisaje alpine, masivul Ciucas – Zaganu, alcatuit din conglomerate de tipul si varsta celor din ucegi si Ceahlau, masiv in care varful Ciucas ajunge la 1954 m inaltime.

Tot din unitatea de Ceahlau face parte si masivul muntos Bobu.Intre valea Teleajenului si valea Secaria apare flis dominant de gresii masive care spre nord sunt intocmite cu conglomerate.acest flis gros de aproximativ 3000 m, a fost numit de Gr.Popescu „Seria de Bobu”.

In cateva puncte, la partea inferioara a gresiilor si conglomeratelor de Ciucas – Zaganu, apar roci calcaroase a caror pozitie si origine ridica probleme deosebite.In muntii Ciucas – Zaganu, calcarele se situeaza in primul pachet de 50 m grosime din baza conglomeratelor (Tesla, Babarurca, Muntele Rosu s.a.).Aceste calcare sunt situate peste depozitele barremiene si aptiene.

Deci depozitele greso – conglomeratice de Ciucas – Zaganu nu depasesc Albianul pentru ca este acoperit de transgresiv de Vraconian.

Acesta include depozite formate din marne si marne nisipoase slab stratificate cenusii, cu unele intercalatii de gresii micacee moi in strate subtiri.

Unitatea Teleajen reprezinta partea estica a flisului intern afundata tectonic, peste care este sariata unitatea de Ceahlau.Spre sud vine in contact cu flisul extern prin falia Teleajenului (interna) dupa care, la randul ei este sariata peste flisul extern.

Intre izvoarele Teleajenului si Varbilaului unitatii de Ceahlau ii revine si cretacicul superior din sinclinalul Nebunu Sterp- Pridvare. Astfel in regiunea Cheia, apare o semifereastra tectonica.

D.M.Preda separa pentru zona muntilor mai multe orizonturi in depozitele de varsta Barremian-Aptian si anume :

orizontul marnos : in partea inferioara a seriei cretacice, cu grosime mare de marne vinete intercalate cu marne grezoase; marnele alterneaza cu gresiile de culoare vanata-galbuie, calcaroase si micacee;

orizontul gresos: deasupra orizontului marnos, cu gresii si conglomerate marunte, cu gresii calcaroase si micacee. Prin alterare, conglomeratele se descompun si dau nastere la pietrisuri in mari cantitati. Gresia are grosime mare si prin rezistenta ei la distrugere ramane in relief formand varfuri inalte cum sunt: Nebunu Mare, Clabucet, Varful lui Crai etc.

Orizontul calcarelor recifale: peste orizontul gresos, in culmea Zaganului, e un nivel de recife calcare la baza conglomeratelor de Zaganu. Calcarele sunt compacte albe sau roz de varsta aptiana.

Un relief de calcare este si pe paraul Stanei, afluent al Teleajenului la 1030m inaltime, peste el fiind conglomerate. O alta masa de calcare este pe Valea Paraului Alb, dar nici aici nu se vede din cauza terenului impadurit. Clipe de calcar mai se gasesc pe plaiul Buzoianului la 1300m inaltime. Exista si doua zone sinclinale ocupate de conglomerate: una este Babes-Balaban taiata transversal de cheile Teleajenului (Cheita) si alta Ciucas-Tigaile-Bratocea. In amandoua, la limita dintre orizontul gresos si cel de conglomerate sunt clipe de calcar ca cea de la pasul Bratocea

Orizontul conglomeratelor de Zaganu: peste calcarele recifale urmeaza o puternica serie de conglomerate cu mare dezvoltare Ciucas-Zaganu, in culmea Balabanului si Babesului. Conglomeratele cuprind intre ele si

bancuri de gresii. Rocile din conglomerate sunt de origine eruptiva (gnais, porfir) apoi micasisturi, cuartite, sisturi verzi, iar altele sedimentare- calcare

Depozitele paleogene sunt bine reprezentate in zona paleogen – miocena de la marginea flisului cretacic si pana la marginea sudica a pintenului de Valeni. Paleogenul se prezinta sub forma de anticlinale cunoscute sub denumirea de pintenul de Homoraciu si pintenul de Valeni.

Eocenul se prezinta sub mai multe faciesuri intre care si faciesul de Sotrile din Varful cu tei de pe raza satului Maneciu Ungureni alcatuit din gresii in alternanta cu marne vinete, rosii visinii etc.

Oligocenul este reprezentat prin depozite cu trei orizonturi stratigrafice: gresia de Fuzaru, sisturi menilitice, gresia oligocena superioara (de Kliwa). Pe malul drept al Teleajenului , gresia de Fuzaru se depune peste eocenul de Sotrile. Gresia oligocena de Kliwa se gaseste izolat si in dreptul satului Chiciureni.

Miocenul este reprezentat prin Tortonian cu depozite de marne la Rapa Rosie iar Burdigalianul si Helvetianul sunt reprezentate prin depozite cu orizontul gipsurilor inferioare, apoi deasupra orizontului de conglomerate si orizontul de gipsuri superioare, ultimul fiind deasupra orizontului de conglomerate, apoi o serie groasa de depozite marnoase cu intercalatii de gresii.

Ele au raspandire in toata zona de la marginea de sud a muntilor inalti.

Depozitele cuaternare sunt reprezentate prin depozite de aluviuni care urmaresc cursul apelor sub forma de terase. Aceste depozite sunt formate din pietrisuri rulate si aplatizate, nisipuri si argile.

Alternanta de roci friabile cu roci dure este o caracteristica ce se impune in relief prin interfluvii rotunjite, presarate cu martori si nivele de eroziune, prin vai , de diferite largimi, cu dese rupturi de panta. Alternanta de gresii cu argile si marne genereaza frecvente alunecari de teren pe versanti sau pe frunti de terasa.

In regiunea muntilor inalti sunt martori de eroziune cu forme interesante: Tigaile, Sfinxul din Bratocea etc. In litologia complexa a zonei, apar si resurse minerale, in primul rand – gips, in apropierea satului Chiciureni. In cantitati insemnate este piatra de constructie.

2.3.2. Tectonica

In zona respectiva au avut loc miscari tectonice aproape continui din cretacicul inferior pana la inceputul cuaternarului, miscari care au schimbat raporturile dintre formatiunile geologice. Ariile geosinclinale in care s-a desfasurat sedimentarea formatiunilor de flis au suferit sub impulsul fortelor distrofice modificari permanente incat distributia actuala nu reflecta decat efectul insumat intr-un sistem muntos sub zona de panze suprapuse. Edificarea structurii in panze de sariaj a flisului s-a facut in etape succesive incepand din faza ausrtica si de la nord la sud (V. Hutihac si colaboratorii- 1974).

Zona flisului carpatic poate fi separata din punct de vedere structural tectonic in doua subzone:

Subzona flisului intern

Subzona flisului extern.

Prima s-a individualizat in miscarile distrofice din cretacicul superior; a doua s-a individualizat fata de aria de sedimentare a molasei pericarpatice, in miscarile stirice.

Subzona interna este separata in urmatoarele unitati tectonice: Unitatea de Ceahlau si Unitatea de Tarcau si Unitatea Vrancea.

Cercetarile efectuate de M.G.Filipescu si I.Bancila au individualizat cele doua unitati (Unitatea de Ceahlau si Unitatea de Teleajen) avand caracterul de panze de sariaj ce se pot urmari si in zona studiata.

Unitatea de Ceahlau apare ca un compartiment inaltat tectonic, sariat spre sud peste Unitatea de Teleajen. Ca masive muntoase inscrise pe unitatea de Ceahlau sunt muntii Ciucas- Zaganu si Bobu.

Unitatea de Teleajen reprezinta partea sudica a flisului intern, afundata tectonic, peste care este sariata Unitatea de Ceahlau. Spre sud ea vine in contact cu flisul extern prin falia Teleajenului, la randul ei fiind sariata peste flisul extern. Intre izvoarele Teleajenului si Varbilaului, Unitatii de Teleajen ii revine si cretacicului superior din sinclinalul Nebunu- Sterp- Pridvoare.

Astfel in regiunea Cheia apare o semifereastra tectonica si peninsula tectonica Camasa.Flisul extern este cuprins intre flisul intern si zona de molasa. Paleogenul imprima nota caracteristica a flisului extern. Tectonic, el apare ca un compartiment coborat fata de flisul intern si inaltat fata de molasa pericarpatica de care sete separat prin falia externa. Flisul extern are structura tectonica in panze de sariaj suprapuse realizate in miscarile din Paleogen si Miocen. Sunt

individualizate cele trei mari unitati cu caracter de panze de sariaj: Unitatea Audea, Unitatea de Tarcau si Unitatea Vrancea.

In ceea ce privesc depozitele aptiene, sunt intens cutate in sinclinale si anticlinale cu directia aproape NE-SV, in anticlinale predominand orizontul marnos iar in sinclinale apare orizontul gresos care din cauza rezistentei la actiunea agentilor externi formeaza varfuri inalte de peste 1000 m: Nebunu, Clabucet, Varful lui Crai etc

Paleogenul se prezinta sub forma de zone anticlinale ce se detaseaza din zona flisului muntilor inalti, patrunzand in depozitele miocene ale Subcarpatilor: pintenul de Homoraciu si de Valeni.

Eocenul este dezvoltat transgresiv cu Senonianul peste Cretacicul inferior de o parte si de alta a vaii Teleajenului si apoi pe linia de dislocatie dintre Carpati si Subcarpati.

Oligocenul, reprezentat prin gresia de Fuzaru se depune peste Eocenul de Sotrile iar gresia de Kliwa este si in dreptul satului Chiciureni.

In zona Paleogen- Miocena din Subcarpati se deosebesc o serie de anticlinale de paleogen si sinclinale de miocen; este vorba de cei doi pinteni: de Homoraciu si Valeni si cuvetele Slanic si Drajna.

Structura

Oglindeste fidel evolutia tectonica a zonei. Dominanta este data de ansamblul de cute pe directia NE- SV, de anticlinalele si sinclinalele amintite.

Aceasta se reflecta in relief prin depresiuni de sinclinal si dealuri de anticlinal.

Relieful intens cutat pana la sariaj, prezinta mici suprafete structurale si cueste degradate datorita formatiunilor geologice mai putin rezistente.

Evolutia post tectonica a reliefului a dus la definitivarea formelor actuale. Un rol important l-a avut cuvertura aluvionara de tip piemontan in care s-au sculptat ulterior terasele Teleajenului si vaile actuale precum si miscarile neotectonice ce continua si azi determinand inaltari ce au ca urmare deformarea teraselor si evolutia vailor.

2.4. RELIEFUL

Comunele sunt situate in zona carpato- subcarpatica, observandu- se clar contactul dintre Carpatii Orientali si Subcarpati, cu denivelari de relief intre cele doua unitati geomorfologice, de 100-150 m.

Morfostructura Subcarpatilor interni ai Teleajenului este determinata de prelungirea spre vest a zonei de interferenta carpato-subcarpatica ( Mihailescu Vintila 1963 Carpatii sud-estici, Editura Stiintifica, Bucuresti ) prin cei doi pinteni paleogeni Valeni si Homoraciu.

Morfologia regiunii poarta amprenta agentului fluviatil, reprezentat prin raul Teleajen. Se observa de la un sector de vale propriu unei zone centrale de orogen, cu tectonica activa in sens pozitiv, dominata de reliefuri sculpturale ( tectono-erozive ), inspre o unitate de orogen marginal, cu zone de tasare tectonica in care apar si reliefuri acumulative destul de largi ( Martiniuc C., Cotet P.- 1957 Cxateva observatii geomorfologice asupra unitatilor Ciucas-Zaganu si imprejurimi, Probleme de geografie, vol. IV, Editura academiei ).

Terasele dezvoltate mai ales pe dreapta teleajenului constituie dominanta reliefului,devenind apoi campul de desfasurare a altor procese.

Relieful joaca un rol deosebit de important in evolutia diverselor procese si fenomene geografice. Arealul analizat se incadreaza partial in masivul Ciucas-prin care se intelege coama de munti care incepe din pasul Bratocea (1267 m) si sfarseste cu trecatoarea de la Tabla Butii (1379 m), varful cel mai inalt fiind Ciucasul (1954 m). Masivul face parte din muntii Teleajenului care se intind din valea Prahovei pana in masivul Penteleu.

Limita nordica a acestui complex montan atinge localitatea Vama Buzaului, iar spre sud, localitatea Cheia.

Muntii care alcatuiesc masivul Ciucas sunt dispusi foarte neordonat in toate directiile, incat este dificil sa-i grupezi intr-un singur sistem geografic.

In cadrul comunei Maneciu se pot deosebi trei grupe de munti – parti componente ale masivului Ciucas, respectiv: Ciucas Zaganu in partea nordica, Tataru – cu care doar se invecineaza in partea estica, Varful lui Crai (1472 m) reprezentand limita cu comuna Cerasu; si grupa muntilor Grohotisu in vest, la contactul cu comuna Valea Doftanei.

Geneza si evolutia acestor munti sunt foarte variate fiind influentate de structura lor petrografica complexa si de conditiile factorilor externi, modelatori (ape curgatoare, inghetul, dezghetul si torentialitatea). Rocile caracteristice ale acestor munti sunt conglomeratele, gresiile, marnele si calcarele. Aceste roci au fost afectate de puternice miscari tectonice care au dus la cutari, falieri si sariaje din cretacic pana in cuaternar.

2.4.1. Analiza cantitativa a reliefului

Inaltimea reliefului scade din nord spre sud, astfel ca daca altitudinea maxima este de 1954 m si se inregistreaza in partea de nord, in muntii Ciucas- Zaganu, altitudinea minima se inregistreaza in partea de sud catre contactul cu orasul Valenii de Munte, unde ajunge la 490 m.

Rezulta o altitudine medie de 900- 1000 m care determina anumite caracteristici ale actiunii complexe a factorilor fizico- geografici.

Din analiza hartii hipsometrice rezulta ca predomina suprafata cuprinsa intre 700- 1000 m reprezentand interfluviile Teleajenului si afluentilor sai din care mai important este Telejenelul. Urmeaza suprafata

peste 1000 m situata in zona muntilor ce se gasesc pe raza comunei Maneciu. Suprafata cea mai mica este ocupata de cea cu altitudini cuprinse intre 1600- 2000 m, apoi de cea cu altitudinea de sub 700 m reprezentata in cea mai mare parte de terasele medii si inferioare ale Teleajenului.

2.4.2. Prezentarea formelor de relief caracteristice

Aspectele de ordin cantitativ prezentate anterior, reflecta si evolutia reliefului carpatic si subcarpatic in cadrul ariei studiate.

Caracterizarea, de amanunt, a principalelor elemente morfologice actuale, va intregii analiza reliefului atat de variat.Este vorba de culoarele de vale, interfluvii, terase si procese geomorfologice actuale.

Caracterizarea zonei montane

In amonte de Maneciu Ungureni, in zona carpatica a flisului intern, valea Teleajenului se ingusteaza, ia aspect de tinerete, cu portiuni de defilee lipsite de terase si cu bazinete de eroziune diferentiata.

In interiorul acestora apar si trepte de relief acumulativ de natura conurilor de dejectie.

Defileele corespund cu intercalatiile de gresii dure ale cretacicului in timp ce bazinetele sunt amplasate in zonele complexelor de roci moi, marne si gresii moi ale aceleeasi formatiuni a flisului intern.

Acest relief petrografic – tipic de eroziune diferentiata pe baza de variatii ale rocilor flisului – se inscrie si in profilul nivelelor de creste de o parte si de alta a vaii Teleajenului intre Maneciu si Cheia.

Depresiunea Cheia, depresiune tectono- eroziva este cea mai intinsa in suprafata, aparand si ca o depresiune de contact intre relieful semet al conglomeratelor de Ciucas- Zaganu si faciesul marnelor si gresiilor moi, foarte mobile din punct de vedere al eroziunii dinpanza interna a flisului cretacic.Chiar cheile Teleajenului cunoscute local sub numele de „Cheita” sunt formate in zona de strapungere a unei bare dure de conglomerate calcaroase din masivul Ciucasului, imediat in amonte de localitatea Cheia.

Formele de relief ce se inscriu pe aceste conglomerate se inrudesc cu relieful carstic. Astfel in muntii Ciucas cat si muntii Zaganu apar creste sub forma de „capatani de zahar”, adevarate turnuri de cetate, cu urme de sculptura eoliana (Tigaile) si de dezagregare, ce amintesc de Babele din Bucegi (Sfinxul Bratocei).

Marginea masivului apare foarte abrupta, adevarate ziduri de cetate cu pereti verticali.

Partile nordice si nord- vestice ale varfului Gropsoare din Zaganu, fiind alcatuite din conglomerate cuartitice- gnaisice au relief cu linii mai domoale, forme rotunjite.

Prezenta vailor seci este o caracteristica a intregii zone alcatuite din conglomerate. La baza conglomeratelor la altitudinea de 1000- 1200 m , ca de exemplu in dreptul cabanei „Muntele Rosu”, apare o bogata panza de apa, unele ape intre care si Teleajenul avandu-si izvoarele in masivul Ciucasului.

Masivul Ciucas- Zaganu constituie o unitate de relief bine individualizata, datorita caracterului sau litologic, cu relief conglomeratic.

Intreaga gama a formelor de relief este rezultatul eroziunii diferentiate

Nivelele interfluviale din zona, inscrise pe fundament de flis marno- grezos apar mult mai domoale, cu inseori folosite de pasuri de inaltime (Bratocea 1267 m si Tabla Butii 1075 m ).

Spre vest de valea Teleajenului cu o culme cu directia nord- sud aflata in prelungirea culmii Bratocei din masivul Ciucas apar muntii Grohotis. Varfurile Babes, Bobu Mare (1757 m), Grohotis (1766 m), reprezinta inaltimile cele mai mari. Intre valea Teleajenului si Crasna apare culmea Nebunu.

Muntii Grohotis se caracterizeaza prin culmi rotunjite, prelungi cu denivelari neinsemnate. Crestetul muntilor adesea este plat sau usor bombat si contrasteaza cu adancimea si aspectul de tinerete al vailor. Astfel „varfu” Bobu Mare este de fapt un platou foarte neted de 1750 m inaltime, cu suprafata de aproximativ 2 kmp. ce aminteste de platformele intinse din Carpatii Meridionali (Gh. Niculescu si I. Velcea 1973, Judetul Prahova ).

In acesti munti procesele de eroziune cele mai intinse se localizeaza in cadrul vailor. Vaile torentiale si ogasele sunt mai putine dar formele de alunecare se pun in evidenta prin vechi nise de desprindere si valuri neregulate inierbate. Pasunile au favorizat viata pastorala mai ales sub Bobu si Grohotis. Masivele forestiere sunt zone de exploatare sistematica, fapt evidentiat si prin construirea de sosele forestiere pe valea Teleajenului si sfluentilor sai.

Intre valea Teleajenului si a Telejenelului, la sud de curmatura joasa a Pridvariei se inalta un munte relativ izolat, este muntele Clabucet (1456 m). Stand stavila intre Teleajen si Telejenel, coastele lui povarnite sunt fragmentate de vai adanci (Valea lui Dumitru ), in timp ce culmea rotunjita se inscrie in planul general al platformei Setu atat de extinsa in muntii Teleajenului. Si aici relieful a fost modelat de alunecari vechi gresiile flisului curbicortical alunecand pe substratul orizonturilor de marne si argile.

Gresiile masive din crestetul Clabucetului, sub influenta agentilor de modelare se desfac pe alocuri in blocuri si lespezi de piatra, alcatuind campuri de grohotis.

Muntii Tataru aflati la extremitatea nord- estica a comunei Maneciu au o culme orientata nord- sud, din care pornesc spre sud si est culmi secundare, coborand pana in valea Siriului si a Bascei Chiojdului.

Priviti dinspre Ciucas sau Clabucet, au aspect monoton din cauza inaltimilor cu valori apropiate, mameloane tesite sau prelungi, fiind despartite de sei nu prea adanci : Tataru Mare ( 1477 m ), Manaila (1453 m ) si Varful lui Crai (1473 m ).

Toate aceste varfuri se racordeaza altimetric si fac parte din aceeasi platforma de denudare intalnita in muntii Grohotis si anume platforma Setu.

In acesti munti procesele de modelare a reliefului au fost si sunt si azi active. Alaturi de vai torentiale adancite in sol sau roca vie, se disting frecvent forme de alunecare.

Uneori nisa de desprindere e subliniata si de grohotisuri colturoase rezultate din degradarea orizonturilor grezoase.

In cursul superior al Teleajenului apare o alta mica depresiune intramontana Valea Stanii, adapostita de abrupturile estice ale masivului Ciucas- Zaganu si a muntilor Tataru.

Caracterizarea zonei subcarpatice

Subcarpatii Teleajenului ocupa un areal de aproximativ 1400 kmp, au un caracter unitar iar prin configuratia inaltimilor si a depresiunilor intramontane ii divide in 2 mari grupe: subcarpatii Interni si Subcarpatii Externi.

Zona studiata se incadreaza Subcarpatilor Interni ai Teleajenului acestia prezentand, in general, culmi inalte (600-1000 m) cladite pe depozite pliocene si miocene orientate NV-SE. Sunt fragmentati de o retea hidrografica deasa tributara in totalitate Teleajenului. de altfel, Teleajenul desparte Subcarpatii Interni in doua compartimente: unul cuprins intre Teleajen si Prahova si altul la est de Valea Teleajenului. Compartimentul prahovean cuprinde dealuri a caror inaltime variaza intre 527 m si 1050 m. Compartimentul estic are un aspect de muncei, cu varfuri ce scad in inaltime. Dintre dealurile care predomina relieful acestui compartiment se remarca asa numitii "Pintenii de Homoraciu" (varful Cetatuia 709 m ) si "Pintenii de Valeni" (672 m ), formati din depozite paleogene.

Deci, fata de munti, dealurile reprezinta o treapta mai joasa, usor inclinata spre sud, de la 800 la 850 m cat au in imprejurimile Maneciului pana la 670 m la Valenii de Munte. In ansamblu relieful este neomogen. El se prezinta sub forme variate: culmi prelungi sau mamelonate, maguri

inalte, poduri suspendate taiate de vai torentiale, curmaturi, iar de-a lungul raurilor mari, terase etajate cu poduri largi si lungi bine prunduite. Se mai observa rape galbui, vai torentiale ce se adancesc brusc in coastele dealurilor si terenuri haotic valurite, consecinta alunecarilor de teren.

Varfurile principale sunt: Cetatuia (710 m), Bogdanesti (584 m), Lazuri (770 m), Serbu (522 m) pe stanga Teleajenului, toate alcatuite din gresii sau calcare.

Conformatia reliefului respecta in mare masura structura geologica (falii, anticlinale, sinclinale) care in acest compartiment al Subcarpatilor reflecta o tectonica foarte agitata.

Dealul Cetatuia corespunde Pintenului de Homoraciu. Pe dreapta Teleajenului Dealurile Bughei, au aspectul unui podis, cu inaltimi mai mici, fragmentate de vai si afectate de alunecari. Ele sunt formate in buna parte din terasele Teleajenului, cele mai multe fiind consemnate in toponimie atat de sugestiv "poduri"; chiar si pe cele mai inalte varfuri (Fantana Rece 593 m, Varful Tampa 536 m) se intalnesc prundisuri groase de 15-45 m care dovedesc ca la inceputul cuaternarului, Teleajenul cu afluentii sai isi raspandeau aici pietrisurile aduse din munte pe mari suprafete. (Gh. Niculescu, 1974)

In cuprinsul dealurilor, Valea Teleajenului se contureaza ca un culoar transversal foarte bine precizat, cu latimi de 3-4 km. In lungul vaii Subcarpatice, Teleajenul are lunca relativ ingusta desi pe alocuri depaseste 100-150 m. Ea este dpminata de maluri abrupte, mai inalte spre Maneciu 65m si mai mici spre Valeni. Intre Maneciu si Homoraciu terasa este fragmentata de vai adanci (Sacuianca, Valea Mare, Crasna) si desfacuta in poduri inguste si prelungi.

La vest, terasa Valeni este dominata de terasa Olteni, situata cu 50-70 m mai sus care se prezinta, de asemenea, sub forma unor poduri netede si prelungi, marginite de pantele abrupte ale vailor torentiale care o fragmenteaza. Cel mai mare dintre acestea este cel de la Homoraciu, unde chiar poarta denumirea de "poduri". In majoritatea cazurilor, mai ales spre nord, aceste poduri constituie locuri de pasunat, in timp ce spre sud sunt utilizate, acolo unde nu sunt impadurite, ca locuri de livada.

La randul ei, terasa Olteni e dominata de un relief nivelat de terasa superioara a Teleajenului, constituind o treapta evidenta dar bine sudata de cele mai mari inaltimi ale Dealurilor Bughei.

Culoarele de vale ale principalelor ape- Teleajenul si Telejenelul au in general aceeasi orientare nord- sud. Teleajenul reprezinta un culoar ingust care se largeste dupa ce scapa de ultimele praguri dure ale flisului intercarpatic la Maneciu Ungureni. Apar o serie de rupturi de panta in zona muntilor iar in subcarpati are profil transversal in trepte impus de terasele

dezvoltate pe dreapta.

Lunca Teleajenului

Latimea luncii variaza in jurul valorii de 100- 250 m in portiunea cuprinsa intre confluenta Teleajenului cu Valea Mare si Sacuianca. Spre munte aceasta lunca se ingusteaza la cateva zeci de metri.

Incepand de la Maneciu Ungureni, Teleajenului isi despleteste apele in numeroase brate a caror pozitie se schimba aproape la fiecare viitura penduland spre stanga sau dreapta.

Lunca este acoperita in cea mai mare parte cu piertisuri aplatisate si bolovanisuri provenite din lespezile de gresie ale flisului carpatic.

La confluenta cu Teleajenul , Sacuianca, Seaca sau Valea Mare formeaza conuri de dejectie vechi acoperite cu vegetatie iar la debusarea in lunca a unor organisme torentiale, apar pe dreapta conuri active, de mici dimensiuni care paraziteaza lunca.

Prin despletirea apelor se formeaza grinduri acoperite cu soluri scheletice pe care creste vegetatie formata din rachitisuri. La viituri mari grindurile au aceeasi soarta ca si terasele formate pe marginea luncii.

Principala bogatie a luncii o constituie pietrisurile si nisipul- materiale de constructie exploatate de cetateni dar si de intreprinderi de constructii.

Terasele

Dincolo de pantele abrupte ale muntilor in dreptul carora vaile se largesc dintr-odata si raurile incep sa se despleteasca, se intinde tinutul dealurilor, regiune in care peisajul geografic se schimba. Pantele repezi fac loc celor domoale, inaltimile semete sunt inlocuite cu culmi rotunjite sau tesite, de o parte si de alta a vailor largi apar terase netede si etajate denumite sugestiv „poduri”. Peticele de padure alterneaza cu livezi si terenuri agricole, integrandu-se in peisajul geografic al subcarpatilor.

La Maneciu se observa foarte clar contactul dintre munti si subcarpati, cu denivelare de relief intre cele doua unitati geomorfologice de 150- 200 m.

Vaile care in zona de munte aveau adancime mare, separand masivele inalte, in subcarpati sunt mai largi, cu asezari omenesti.

Alaturi de dealuri si depresiuni in relieful subcarpatic se individualizeaza si Valea Teleajenului ca adevarat cutoar. Versantul stang al Vaii Teleajenului la Maneciu este lipsit de terase, dar versantul drept are terase larg desfasurate valea largindu-se brusc cu panta de talveg mai domoala si procese de sedimentare a albiilor destul de largi.

Terasele netede, etajate, prundisurile ce ascund panze de apa, posibilitatile lesnicioase de circulatie, au facut ca Valea Teleajenului sa se

inscrie in peisajul geografic ca unitate aparte, cu importante consecinte economice.

Terasele Teleajenului constituie cea mai expresiva serie de terase fluviatile subcarpatice ( N.Popp ).

Valea Teleajenului, prin terasele ei bine dezvoltate, constituie o regiune cheie pentru stabilirea evolutiei reliefului subcarpatic aferent ( Gh.Niculescu 1963 ).

Acestea sunt doar doua argumente pentru care terasele Teleajenului au fost intens cercetate si au facut obiectul unor lucrari de specialitate.

Valea Teleajenului, prin terasele ei bine dezvoltate, constituie o regiune cheie pentru stabilirea evolutiei cuaternare a reliefului subcarpatic si pentru descifrarea miscarilor neotectonice, care ar afecta deopotriva campia de subsidenta si zona subcarpatica din Muntenia.

O problema viu disputata este aceea a numarului de terase care difera de la un autor la altul in functie de amanuntimea studiilor efectuate: de la doua terase (S.Valsan, 1939 ), doua terase cu mai multe trepte (Emm. de Martonne, 1907 ), patru terase ( N.Popp, 1966 ), cinci terase si un nivel piemontan (Dida Popescu, 1966 ), la sapte terase din care doua locale (Gh.Niculescu, 1963 ).

Gh. Niculescu face studii ample asupra teraselor Teleajenului grupand cele sapte terase in trei complexe: terasele inferioare, terasele mijlocii sau medii si terasa superioara sau nivelul aluvionar „Fantana rece”(1963).

` Pe teritoriul comunelor studiate apar toate aceste terase cu exceptia terasei a III-a Magurele si terasei superioare sau nivelul aluvionar „Fantana rece”.

Din complexul teraselor inferioare, terasa intaia considerata ca si terasa a II-a, terase locale, se dezvolta fragmentar mai ales pe dreapta Teleajenului de la gura paraului Valea Mare unde are altitudinea relativa de 7 m pana la Maneciu- Facaieni unde atinge altitudinea relativa de 25 m.

Terasa a II-a se desface din lunca Teleajenului la Drajna si se mentine pana la Maneciu Pamanteni, ajungand la o altitudine relativa de 35- 37 m.

Aceste doua terase au strat de pietris subtire fiind in primul rand terase de eroziune si in al doilea rand terase de acumulare. Podul acestei terase este parazitat de conuri de dejectie ai afluentilor Teleajenului.

Terasa a IV-a Valeni este foarte bine dezvoltata si se urmareste in lungul sectorului subcarpatic al vaii cat si in zona muntoasa.

Soseaua Ploiesti- Pasul Bratocea- Brasov si calea ferata Ploiesti- Mineciu sunt construite pe aceasta terasa. Terasa IV-a Valeni se pastreaza aproape exclusiv pe dreapta Teleajenului.

Latimea podului terasei a IV-a Valeni are aproximativ 2 km la

Maneciu Pamanteni.Podul terasei a IV-a Valeni este in general neted si fragmentat de vai torentiale adanci, cu pereti abrupti, pe fundul carora se gasesc pietrisuri. Fragmentarea terasei este mai accentuata intre Homoraciu si Maneciu Ungureni, unde Valea Seaca, Sacuianca si Valea Mare o desfac in poduri, relativ inguste si prelungi.

Fruntea terasei este bine marcata de pante abrupte, atacate uneori de procese de eroziune si alunecari. Podul terasei a IV-a Valeni inclina de la nord la sud. La Maneciu terasa are 65 m altitudine relativa pe cand la Valeni are doar 24 m.

Structura terasei a fost urmarita in unele deschideri care apar in versantii vailor torentiale sau chiar in fruntea terasei. Sub 0,5 – 1,5 sol si lut deluvial se observa pietrisuri aplatizate cu dimensiuni mai mari ca nuca pana la marimea unui pumn, constituite din gresii provenite din flisul cretacic si paleogen; se intalnesc si elemente remaniate din conglomeratele de Ciucas- Zaganu. Grosimea depozitelor de pietrisuri variaza intre 5 side 19 m legate si de miscarile neotectonice pleistocene. Se observa ca in procesul de formare a acestei terase eroziunea a depasit acumularea, deci este terasa de eroziune si acumulare.

In complexul teraselor medii este mentionata terasa V-a Olteni care este bine dezvoltata pe dreapta Teleajenului de la Maneciu Ungureni spre sud pana la confluenta cu Varbilaul.

Aceasta terasa se prezinta sub forma unor poduri prelungi, folosite ca izlazuri sau pentru culturi de porumb si livezi de pomi fructiferi. Terasa a V-a Olteni este adanc fragmentata, de Valea Sacuianca si Valea Mare. Altitudinea ei este la Maneciu Ungureni de 240 m. In ceea ce priveste structura ei se observa in deschiderea din fruntea terasei sub solul vegetal, se dezvolta un orizont luto-argilos deluvial de culoare rosie cu grosimea de 3-6 m; el este asternut peste un orizont de pietrisuri gros de 30 m la Maneciu Pamanteni.

Terasele Teleajenului au varsta cuaternara. Pietrisurile se depun discordant peste toate formatiunile geologice cutate care constituie relieful muntos si subcarpatic din zona Teleajenului.

Din modul de extindere al teraselor de-a lungul Teleajenului se separa in lungul lui in trei sectoare:

Sectorul de munte unde se pastreaza numai terasele inferioare;

Sectorul subcarpatic intern intre Maneciu Ungureni si Coada Malului

Sectorul subcarparic extern unde se mentin terasele V, IV, III.

In sectorul de munte alaturi de terasele locale se observa umeri ce par sa reprezinte terasa a IV-a. Se presupune ca terasa de 5-6 m de la

Cheia corespunde acestor umeri.

In pleistocenul superior si chiar in holocen, miscarile pozitive s-au continuat dand nastere teraselor II, I ce ating maxima inaltare la contactul dealurilor cu muntii. Divergenta teraselor spre amonte este foarte accentuata.

Dida Popescu (1966 ) sugereaza urmatoarele etape in evolutia reliefului:

Etapa formarii zonei piemontane, cand in conditiile

unui climat excesiv de ploios, raurile ce veneau din munti depuneau sub forma de panza materialele carate;

Etapa actuala de predominare a proceselor de panta care contribuie la transformarea si distrugerea partiala a vechilor forme de relief.

Relieful muntos si al subcarpatilor Teleajenului are o varsta mai veche sau mai noua asa dupa cum s-a aratat mai inainte. Atat muntii dar mai ales subcarpatii au caracter de fragmentare avansata si energie de relief mare. Evolutia rapida se datoreaza miscarilor de ridicare neotectonice, variatiei litologice si structurii complicate.

Acestea sunt conditiile de desfasurare a unei game largi de procese actuale. Diversitatea lor este data de conditiile strict locale si sunt foarte variate. Ele au rol important in aspectul morfologic al regiunii.

Spalarea in suprafata, desi mai putin pregnanta in relief este prezenta mai ales pe versantii abrupti si pe fruntile de terasa in special pe terenurile arate. Ploile torentiale frecvente amplifica procesul determinand spalari puternice, pe alocuri pana la roca. Factorul antropic si mai ales pasunatul nerational creaza conditii favorabile pentru amplificarea spalarii in suprafata prin framantarea solului umed de picioarele vitelor sau prin crearea potecilor de vite, ducand la aparitia unor pete erodate numite de localnici „chelituri”.

Indepartarea vegetatiei favorizeaza siroirea care in conditii de panta accentuata si roci friabile creaza santuri, rigole si ravene asa cum apar in cursul superior al Teleajenului, Telejenelului si a numerosilor afluenti ai lor (Carpenul, Valea lui Dumitru, Coroiasca, Monteoru etc. )

2.5. CLIMA

Cadrul general al evolutiei elementelor climatice

Situarea comunelor in zona formatiunilor subcarpatice, celor carpatice, a imprimat un anumit specific local climatic si microclimatic. Climatul comunelor, parte integranta a climatului tarii noastre, este specific temperat continental de tranzitie.

Modul de asociere a valorilor elementelor climatice in aceasta zona este determinat in primul rand de asezarea Romaniei in sud-estul Europei Centrale, sub influenta raportului de forte, schimburilor, dintre ariile de mare presiune atmosferica (anticiclonale ) ale Azorelor si Siberiene si cele de mica presiune ( ciclonale ) din Islanda si Marea Mediterana.

Acest raport de forte determina sensul circulatiei aerului pe continent. Cand de-a lungul Europei, din vest pana in est domina arii de maxima presiune, flancate la nord de zona de mica presiune Islanda- Scandinavica iar anticiclonul Azorelor scade din intensitate, se produce o circulatie vest-est, care determina pentru tara noastra zile calde de iarna cu ninsori, iar vara timp instabil cu cerul acoperit si cu ploi, cand, dimpotriva anticiclonului Azorelor, extins deasupra Europei Apusene, i se opune o arie depresionara in estul continentului, ca o prelungire de la nord la sud a zonei de minima presiune, se produce atunci cele doua arii de circulatie nord-sud, care aduc la noi un aer geros, iar vara scaderi importante de temperatura si vreme instabila.

La acestea se mai adauga iarna o circulatie de nord-est ce produce o invazie de aer polar siberian, iar vara o circulatie dinspre sud ce aduce zile toride, cu cer senin si intervale de seceta.

Un rol foarte important il au factorii locali care prin actiunea lor permanenta produc insemnate modificari in repartitia si variatiile elementelor meteorologice. Dintre acesti factori se detaseaza orientarea si altitudinea redusa a Carpatilor de Curbura, exceptie facand muntii Ciucas-Zaganu, care pot fi depasiti de masele de aer din bazinul Transilvaniei, ce se canalizeaza apoi pe canalul Teleajenului, cu orientarea meridiana, generand efecte dese de foehn, care determina o serie de inversiuni de temperatura in aria subcarpatica.

2.6. HIDROGRAFIA

Reteaua hidrografica din cadrul comunelor se caracterizeaza prin prezenta vailor permanente si temporare.Ea este densa datorita multitudinii pantelor cu diferite inclinari si predominarea rocilor putin permeabile.

Densitatea retelei hidrografice are valori cuprinse intre 52 km/km² in partea nordica, in zona muntoasa si intre 0,5km/km² in partea sudica, in zona subcarpatica.

In cadrul comunelor au fost interpretate panze freatice cu adancimi diferite, puse in evidenta de nivelul apei din fantani in cadrul satelor comunelor , cat si a forajelor efectuate in zona care au depasit nivelul freatic atat la adancimi mici cat si la adancimi mari.

Apele subterane

Reteaua hidrografica subterana din perimetrul comunei este cantonata in depozitele de la baza conglomeratelor in zona muntoasa si in depozitele de pietrisuri si nisipuri din baza teraselor sau a ocnurilor de dejectie ca si la baza ce apartin cuverurii aluvionare, pentru zona subcarpatica.

Din observatiile facute asupra niveluluiapei in fantani si a alatitudinii la care apar izvoarele, se constata inclinarea panzei freatice pe directia nord-sud.Astfel, nivelul apei in fantani este la adancimi intre 2-3 m in satele Plaetu si cheia din partea nordica a comunei si 15-17 m in satul Maneciu Pamanteni din partea sudica a comunei.

Solurile cu mare capacitate de infiltratie precum si depozitele groase de pietrisuri, permit infiltrarea unor cantitai mari de apa ducand la cretserea nivelului pazei freatice in perioadele umede puternice iar in perioadele secetoase, nivelul sa scada mult.Nivelul apei in fantani ca si debitul izvoarelor scade vizibil in perioadele secetoase.acest fapt influenteaza debitul apelor curgatoare ce se alimenteaza din izvoare.

In ceea ce priveste zona muntoasa, in special muntii Ciucas – Zaganu, au izvoare foarte bogate, adevarate rauri subterane la baza conglomeratelor ( la 1000 – 1200 m ), fiind lipsiti de apa la peste 1100 pana la 1954 m.Prezenta unor vai seci este caracteristica zonei alcatuita din conglomerate, panza bogata de apa aparand asa cum am amintit, la

altitudinea de 1000-1200 m ca de exemplu in dreptul cabanei „Muntele Rosu”.

In zona studiata se intalnesc doua mari unitati de relief in care se afla raspandite apele subterane. Zona montana, se caracterizeaza printr-o constitutie geologica variata si prin importante procese de eroziune care favorizeaza o circulatie intensa a apei mai ales prin fisuri. Zona deluroasa este alcatuita din retele acvifere localizate in strate calcaroase, gresii, marne, argile si conglomerate.

Din datele furnizate de Centrul de Balneologie Bucuresti, reiese ca atat Izvoru Babei cat si Izvoru Chilia Popii contin ape sulfuroase oligominerale. Izvorul de pe paraul Babei activeaza schimburile hidroelectrolitice, fiind indicat in afectiuni ale cailor urinare.

Izvorul Chilia Popii este indicat in afectiuni ale aparatului urinar (nefrite, pielite, cistite cronice).

Apa freatica s-a intalnit in jurul adancimii de 10-20 m cu descarcari ale acesteia sub forma de izvoare la baza terasei superioare (exemplul constituie Izvorul de la intrarea Maneciu Pamanteni).

In stratul argilos din suprafata pietrisului se intalnesc ape sub forma de infiltratii cu debit redus si circula preferential prin zonele mai permeabile.

Pe versantul stang al Crasnei la cota contactului dintre aluviuni si roca de baza apar izvoare abundente din care numai partial sunt captate. Aceasta sursa poate fi avuta in vedere in perspectiva la imbunatatirea alimentarii comunale cu apa.

Apele de suprafata

Toata reteaua hidrografica din perimetrul comunelor este tributara Teleajenului si afluentului sau cel mai important, Telejenelul.

Dupa Prahova, Teleajenul este a doua mare artera hidrogarfica din judetul Prahova, cu un bazin hidrografic de 1677 km² si lungimea de 113 km.

Teleajenul izvoraste din inseuarea larga care desparte cele doua culmi principale ale Ciucasului ( Zaganu si Bratocea). Pe primii 2,5 km valea este seaca. Izvorul Teleajenului se gaseste mai jos, la 1350 m altitudine, unde apa izvoraste din aluviuni si unde a fost construit un soclu de piatra cu 3 jgheaburi.

In zona de munte isi schimba numele de cateva ori. Pe primii 6,8 km, de la obarsie pana la confluenta cu paraul Bratocea poarta numele de Paraul Berii. De aici in jos este cunoscut sub numele de Cheita, in locul unde, strecurandu-se printre muntii Balaban si Babes iese in mica depresiune a Cheii. Aici primeste primul sau afluent important-Tampa, pe malul caruia se ridica manastirea Cheia; dupa confluenta cu acesta are un debit de 0,68

m3/sec. Intrand in depresiunea Cheia , paraul este din ce in ce mai viguros, aioi primand numele de Teleajen. Pe o distanta de 17 km traverseaza zona muntoasa adunand apele de pe clina estica a muntilor Bobu Mare si Grohotisu si micile paraie de sub varful Clabucet (1456 m). Doua vai mai mari fragmenteaza pantele de vest si sud-vest ale Clabucetului: Plesu si Monteoru.

Teleajenul curge de la nord la sud cu afluentii lui pe partea stanga iar pe partea dreapta paraul Plaiului, valea Seaca, valea Secuianca, valea Cracancea si valea Mare.

Afluentii Teleajenului sunt: Valea Neagra, Stancea, Bobu, Carpenul, Valea Popii, Valea Brusturei, Orati. Cu exceptia Teleajenului in cea mai mare parte a anului, paraurile seaca sau isi reduc pana aproape de secare debitul. Astfel denumirea lor de Valea Seaca si Valea Secuianca exprima lipsa de apa in perioadele de seceta.

Putin inainte de Maneciu Ungureni, la localitatea Plaietu, teleajenul primeste ca afluent pe stanga Telejenelul, sporindu-si substantial debitul (3,73 m3/sec). Asemanatoare ca lungime (Teleajenul -24 km si Telejenelul-26 km) si panta medie, cele doua rauri insumeaza un bazin cu o suprafata de 253 kmp (in anul 1966), ceea ce reprezinta o mica parte din intregul bazin al Teleajenului.

In zona carpatica a flisului intern, valea Teleajenului se ingusteaza, ia aspect de tinerete cu portiuni de defilee lipsite de terase si bazinete de eroziune diferentiata.

In interiorul acestora apar si trepte de relief acumulativ, de natura conurilor de dejectie.

Defileele corespund cu intercalatiile de gresii dure ale cretacicului in timp ce bazinetele sunt amplasate in zonele complexelor de roci moi, marne si gresii ale aceleiasi formatiuni a flisului intern.

Peisajul regiunii strabatute de Teleajen este deosebit de pitoresc, exemplul cheilor Teleajenului cunoscute local sub numele de Cheita, formate in zona de strapungere a unei bare dure de conglomerate calcaroase si calcare din masivul Ciucas, imediat in amonte de localitatea Cheia.

Aceleasi peisaje deosebit de pitoresti se intalnesc si pe valea Teleajenului, in regiunea de izvor a acestuia, cat si in aval, in apropiere de Schinda cu praguri si mici cascade, urmare tot a eroziunii diferentiate.

Vaile din bazinul Teleajenului sunt mai salbatice, cu energie de relief mare, intensitatea proceselor de eroziune fiind accentuata in aceasta zona.

In regiunea subcarpatica, evolutia morfologica recenta prin care valea Teleajenului s-a deplasat treptat spre est a determinat a mai larga dezvoltare a teraselor pe partea dreapta.

Densitatea retelei hidrografice este mare datorita numarului crescut

de pante cu diferite inclinari si orientari.In partea sudica a comunei Maneciu predomina podurile de terasa, intinse si netede ceea ce face ca densitatea sa fie mai mica.

In regimul hidrologic al apelor de pe raza comunelor, conditiile fizico- geografice joaca un rol hotarator. Relieful prin inaltimea lui si fragmentare asigura o anumita scurgere a apelor, conditiile climatice si alcatuirea litologica asigura alimentarea retelei hidrografice in mod diferit, in aceasta zona, din cantitati mari de precipitatii.

In cursul fiecarui an debitul raului sufera fluctuatii, inregistrandu-se un maximum in lunile mai si iunie, datorat ploilor abundente din aceasta perioada, la care se adauga apele provenite din topirea zapezilor in regiunile de munte. Astfel, in anii normali de ploiosi debitul mediu al lunii mai, la varsarea Teleajenului poate atinge 20-25 m3/sec, adica de 2 ori mai mult decat debitul mediu multianual. Debitul minim se inregistreaza in lunile decembrie si ianuarie.

In timpul ploilor torentiale, aportul de apa al paraielor din perimetrul comunelor este substantial, apele venind incarcate cu o mare cantitate de aluviuni.

Regimul scurgerii pentru Teleajen cat si pentru afluentii sai, inregistreaza maxime in aprilie- mai- iunie si minime in septembrie- octombrie.

In ceea ce priveste temperatura apei, valorile cele mai scazute se inregistreaza in luna ianuarie.In timpul iernii apare fenomenul de inghet sub forma de gheata la mal, sloiuri si pod de gheata, durata lui fiind de 70-74 de zile.

De la izvor la varsare, Teleajenul are o lungime de 113 km, din care 27 km in regiunea de munte, 43 km in tinutul dealurilor si 43 km in campie. Apele Teleajenului coboara de 1350 m cat are la izvor , pana la 80 m cat are la varsarea sa in Prahova. Desi din aceste altitudini rezulta o panta medie de 11,25 m/km, ea difera de la regiune la regiune, fiind accentuata in zona muntoasa (34,15 m/km), mijlocie in zona de dealuri (8,37 m/km) si slaba in campie (1,81 m/km).

Intre Maneciu si Teisani, Teleajenul strabate transversal dealurile subcarpatice. Lunca larga si foarte bine aluvionata cu prundisuri aplatisate, provenind mai ales din lespezile de gresii ale flisului este incadrata de maluri abrupte, fie ca ele reprezinta coastele dealurilor, fie ca sunt frunti de terasa. Aluviunile nu apartin numai Teleajenului pentru ca, aproape fara exceptie la gura afluentilor se afla conuri de dejectie care inalta local lunca. Apele se despletesc prinzand intre ele ostroave mai inalte, si penduleaza abatandu-se cand spre stanga cand spre dreapta.

In zona subcarpatica, Teleajenul primeste cei mai multi afluenti insa ei sunt neuniformi repartizati, cei mai importanti fiind Drajna pe stanga,

Crasna si Valea Mare pe dreapta ale caror obarsii situate departe, in plina regiune muntoasa, asigura un volum insemnat de ape. In afara de acestia mai sunt de semnalat tot pe dreapta: paraul Teisani – alimentat din izvoare de coasta cu un debit mai mare in perioada de viituri; strabate comuna Teisani pe directie NV-SE; si paraul Stalpului – cu caracter permanent, debit variabil, in functie de precipitatii, strabate satul Olteni, pe directia NV-SE' colectand apele din partea de NV a teritoriului.

Restul afluentilor ( exemplu Bughea, Mesteacanului, Petcului) o perioada lunga din an au putina apa sau chiar seaca pe timp de secsta.

Bazinul Teleajenului prezinta o asimetrie pronuntata din cauza afluentilor de pe dreapta, mai insemnati, mai numerosi si mai inramurati decat cei de pe stanga. Acest fapt ilustreaza un fenomen – si anume dezvoltarea retelei hidrografice de la est spre vest prin eroziune regresiva si captari, ca urmare a afundarii regiunii din cursul inferior al Siretului de Jos.

Cercetarile geologice si geografice au dovedit ca altadata Teleajenul avea afluenti tot atat de insemnati si pe partea stanga, cand un rau drena drepesiunea Drajna-Chiojd si se varsa in Teleajen in apropiere de Valenii de munte, dar care a fost decapitat si inglobat prin captari bazinului Buzaului (Emm. de Martonne, 1907; G. Valsan, 1915; N.Popp, 1934).

Apele sunt folosite in primul rand pentru alimentarea cu apa potabila si pentru alte nevoi ale gospodariilor populatiei.

Sunt si amenajari piscicole, in acest sens putand aminti unele helestee intre care si cele pentru cresterea pastravilor de la Valea Stanii si Izvoarele.

La confluenta Teleajenul cu Telejenelul s-a construit un mare obiectiv hidrotehnic care a creat un lac de acumulare cu suprafata de 247 km2 , ce poate acumula un volum de 60 milioane mc apa.

Barajul Maneciu este amplasat pe raul Teleajen la circa 500 metri aval de confluenta acestuia cu raul Telejenel, pe teritoriul comunei Maneciu.

Latitudine = 45330 gr. N

Longitudine= 26000 gr. E

Perioada executiei: 1977-1994.

Anul intrarii in exploatare: trimestrul IV 1987

Receptia partiala: decembrie 1994, receptia finala: decembrie 1996

Barajul Maneciu constituie obiectivul principal al Sistemului Hidrotehnic Valenii de Munte si asigura regularizarea debitelor raului Teleajen si utilizarea acestora pentru alimentarea cu apa a centrelor populate, alimentarea cu apa a industriilor, producerea de energie electrica, irigatii.

Principala functiune este asigurarea apei pentru statiile de tratare Maneciu si Valenii de Munte. Acestei functiuni i se adauga cele de agrement si turism.

Dimensiunile lacului de acumulare – lungimea maxima a lacului este de 3 km. pe Teleajen si 4 km. pe Telejenel.

Caracteristicile tehnice ale barajului

a) Tipul materialului de constructie

Acumularea este realizata printr-un baraj din umpluturi de pamant cu nucleu argilos cu inaltimea maxima de 78 m.

Barajul este realizat din umpluturi, cu sectiune transversala neomogena, formata dintr-un nucleu central din argila si prisme laterale din balast. Nucleul este protejat cu filtre din nisip si pietris, in amonte si aval.

b) Gelogia amplasamentului, stratificatie, caracteristici geotehice ale rocilor

Zona este constituita din depozite apartinand panzei flisului curbicortical. Depozitele sunt reprezentate prin gresii curbicorticale fin stratificate, micacee in alternanta cu argile marnoase, nisipoase, cenusii – verzui. Complexul de roci este puternic cutanat si tectonizat. la alcatuirea acestor serii iau parte:

argile slab marnoase,mediu consolidate,dispuse in strate de grosimi centimetrice-decimetrice,srtans impachetate, separate prin fete de strat netede, luciate și în consecință slab coezive.

gresii slab calcaroase, de culoare deschisă în strate centimetrice cu textura specifică în alternanță deasă cu argilele marnoase. Între rocile mai sus menționate apar frecvent intercalații de marno-calcare identice de 4-8 metri grosime, adeseori sub formă de concrețiuni. Sunt prezente pe traseul galeriei de injecții și a nucleului de argilă și în versantul stang amonte.

gresii cuatitice micacee – în strate decimetrice – metrice, separte prin pachete cu grosimi de 30-40 m. Sunt prezente în versantul stâng aval de nucleu și mici porțiuni din versantul drept, amonte de nucleu, și pe flancul drept al canalului descărcător.

brecii – pe direcția diverselor falii sau benzi intens solicitate tectonic. Sunt prezente în special pe traseul galeriei de injecții.

În amplasament roca de bază este constituită dintr-o alternanță de șisturi argilo-marnoase cu gresii calcaroase, fine, micacee. Peste roca de bază se suprapun trei categorii de depozite de formație cuaternară: depozite de terasă, deluvii de pantă, și aluviuni în albia majoră.

Complexele de roci sunt puternic tectonizate. Amplasamentul barajului este străbătut de o falie principalăcu direcția N-50º – 55º

est și înclinare de circa 80 º, care intersectează galeria de injecții din aval dreapta spre amonte stânga. Ea a dus la brecifierea accentuată a rocilor, făcând necesare măsuri speciale pentru execuția galeriei.

Mai multe falii secundare însoțesc această falie pe latura amonte, menținând aspectul brecios pe o lățime variind între 15 m(pe versantul drept) și 5-6 m (pe versantul stâng)

Caracteristici constructive

inaltimea maxima 78m.

latimea la coronamedintelor de alunecare semnalate inca din perioada executiei,s-a realizat o consolidare a versantului stang pe 60 metrii,cu ajutorul unor placi de beton armat de 10 metrii lungime,6 m latime,2 m grosime,fundate pe roca de baza si intarite prin ancoraje in roca de baza stabila,cu lungime de 25 m si cu inclinare de 45 grade catre versant.

Coronamentul are o latime de 12,5 m este carosabil,acoperit cu beton.Protectia laterala este asigurata prin parapeti de caramida alternati cu parapeti din bare metalice cu inaltimea de 1 m.Iluminatul este asigurat prin 13 stalpi din beton pe coronament.Pentru asigurarea pazei este construita o ghereta.

Bazinul hidrografic al raului Teleajen (pana in sectiunea barajului Maneciu) are o suprafata de 247kmp si e dotat cu urmatoarele posturi hidrometice si pluviometrice:

S.H.Cheia anplasat in localitatea Cheia(41kmp)

post pluviometric Muntele Rosu echipat cu pluviometru

Debitul de apa mediu lunar multianual in sectiunea Cheia este de0,791mc/s.Debitul de apa minim lunar mediu multianual in sectiunea Cheia este de 0,484mc/s.Aportul mediu multianual de debit solid 0,124kg/s.Debitul minim este asigurat in aval=1,168mc/s(2002)

Observatiile si masuratorile privind evolutia parametrilor operativi se vor face din 3 in 3 ore sau mai des la solicitarea dispecerataului.

Avand in vedere timpul scurt de crestere a viiturilor de circa 7 ore pana la valoarea debitului maxim este util ca tendintele de crestere si scadere a nivelului din lac,care stau la baza deciziilor de manevrare a uvrajelor,sa fie corelate cu informatii de la statiile pluviometrice si hidrometrice,din bazinul hidrografic.In cazurile in care se primesc avertizari meteo privind precipitatiile abundente in bazinul amonte de baraj,dispecerul S.G.A.Prahova va informa imediat conducerea unitatii care va dispune masurile de pregolire a lacului de acumulare.

Durata totala medie a undei de viituri este de 44 ore.

Punctul de colectare pentru urmarirea calitatii apei de suprafata este pe raul Teleajen la Cheia,determinarile fizico-chimice se fac o data pe luna,iar cele biologice o data pe trimestru.

Surse de poluare

Amonte de lacul Maneciu nu exista surse punctiforme de poluare,avand in vedere ca localitatea Cheia dispune de o statie de epurare.

O sursa de poluare o reprezinta insa in sezonul cald,turistii care isi aleg ca loc de agrement malurile raului Teleajen amonte de lacul de acumulare.

De asemenea existenta gaterelor neautorizate de la care rezulta rumegus care este depozitat pe malurile cursurilor de apa amonte de lac constituie surse potentiale de poluare

Masuri pentru mentinerea si imbunatatirea calitatii apei

Pentru prevenirea si combaterea eutrofizarii apei lacului de acumulare este in derulare un studiu de piscicultura prin care se vor da solutii privind structura faunei acvatice astfel incat sa se actioneze prin metode naturale pentru imbunatatirea calitatii apei lacului.

Pentru mentinerea calitatii apei se vor lua urmatoarele masuri:

colectarea plutitorilor de pe suprafata lacului

montarea de panouri cu delimitarea zonelor de protectie

montarea de panouri avertizoare privind activitatile poluatoare interzise pe malurile lacului

interzicerea constructiilor de orice fel pe malurile lacului

interzicerea pescuitului in regim furajat

interzicerea intrarii cu ambarcatiuni de agrement cu motor pe luciul apei

tot in vederea evitarii poluarii lacului Maneciu,la reglementarea locuintelor din amonte,care sunt in vecinatatea raului Teleajen,s-au impus masuri pentru mentinerea salubritatii malurilor si interzicerea latrinelor uscate,solicitand executarea de bazine vidanjabile.

luciul de apa poate fi folosit pentru pescuitul sportiv,cu respectarea prevederilor legale in domeniu,practicat de pe maluri sau din ambarcatiuni fara motor.

Organigrama

Personalul incadrat pentru exploatarea si supravegherea barajului si lacului de acumulare Maneciu este organizat intr-o formatie de 22 muncitori,un sef formatie si un inginer responsabil U.C.C.

Personalul are urmatoarea structura:

5 barajisti si 5 AMC-isti

echipajul pentru salupa format din conducatorul de salupa si un

marinar

personal pentru intretinerea anexei energetice format din 3 electricieni

personal pentru repartitii si intretinere baraj si lucrari anexe (6 persoane – diverse calificari)

1 cantonier

Lista localitatilor si obiectivelor social economice din aval de baraj,ce vor fi afectate in caz de avarii

2.7. CARACTERIZARE BIOGEOGRAFICA

2.7.1. Vegetatia

Reflex fidel al climei, reliefului si invelisurilor de soluri, invelisul vegetal ocupa areale extinse in cadrul comunelor studiate.

Vegetatia respecta, in mare, principalele trepte hipsometrice pe care se dispune arealul studiat.

Temperatura medie multianuala de 6º- 8ºC si precipitatiile medii de 800- 1000 mm anual, favorizeaza dezvoltarea vegetatiei.

Aspectul actual al invelisului vegetal este si aici schimbat fata de cel initial, ca urmare a interventiei omului. Aceasta interventie a afectat mai ales padurile masive existente ce acopereau comunelor, pe care omul le-a defrisat uneori nerational, in favoarea pasunilor si uneori a livezilor sau unor culturi agricole.

Vegetatia din zona studiata apartine provinciei dacice reprezentata printr-o flora central- europeana, cu paduri mixte, paduri de fag subatlantic, paduri de rasinoase de tip boreal, tufarisuri si pajisti bogate in elemente alpine si arctice, in componenta carora intra si unele specii endemice (dacice ).

Dispunerea formatiunilor vegetale se face in etaje de la inaltimile cele mai mari ale muntilor Ciucas- Zaganu, pana la cele mai mici din partea de sud , din Subcarpatii Teleajenului.

Temperaturile scazute, perioada mai indelungata de zapada abundenta si vanturile puternice din regiunea cea mai inalta a muntilor Ciucas- Zaganu, Grohotisu si Tataru, fac ca vegetatia sa fie reprezentata prin ierburi si tufisuri.

Distributia zonala a reliefului pe verticala impune si o distributie etajata a vegetatiei.

2.7.1.1.Etajul subalpin fiind situat in conditiile ecologice ale Carpatilor de Curbura,prezinta o mare diversitate geobotanica de interes stiintific si practic.

Vegetatia etajului subalpin se caracterizeaza prin prezenta asociatiilor de tufisuri si a vegetatiei ierboase.Astfel la peste 1600-1700m inaltime se desfasoara acest etaj,in care predomina gramineele:iarba vantului(Agrostis rupestris),parusca(Festuca suspina),taposica(Nardus stricta),rogozul(Carex sempervirens) si altele.

In pajisti se mai intalnesc:ghintura ( Gentiano verna ), stanjenit de munte(Iris ruthenica),clopotei(Campanula alpina, Campanula napuligera), albastrele(Centaurea pinnatifida), garofite de munte (Dianthus tenuifolius, Dianthus gelidus), rusulita (Hieracium aurantiacum), argintica (Dryas octopetala), anghelica (Primula halleri), bulbuci (Trollius europaeus), planta ocrotita si alte flori viu colorate.

Pe locurilr pietroase, pe stanci sau pe grohotisuri exista clopotei de stanca( Campanula cochlearifolia ), ochiul sarpelui(Eritrichum nanum),galbenele de munte(Doronicum carpaticum) si floarea de colt ( Leontopodium alpinum ), planta ocrotita prin lege.

Dintre subarbusti amintim: afinul ( Vaccinium myrtillius ), merisorul ( Vaccinium vitis-idaea ), iar pe inaltimile Gropsoarelor si Zaganului, smirdanul ( Rhododendron kotschyi )

In cadrul etajului subalpin se observa o dispunere pe verticala a formatiunilor vegetale, fiecare avandu-si un optim la o anumita altitudine. Astfel, la partea superioara a etajului ienuperului si tufisurile sunt mai scunde si se prezinta ca insule in arealul gramineelor.

Mai jos ienuperii devin mai compacti iar la limita padurilor sa alterneze cu exemplare de molizi sau alte conifere.

Ienuperul(Juniperus sibirica)dispus si el sub forma de tufarisuri,face trecerea spre etajul forestier.

In muntii de la obarsia Teleajenului,datorita faptului ca padurea a fost taiata in scopul extinderii pasunilor, limita ei supertioara se gaseste la 1400-1500m inaltime

Sub etajul pajistilor subalpine se intinde etajul padurilor incepand de la aproximativ 1500 m pe pantele unitatilor si dealurilor subcarpatice.

Variatia pe altitudine a conditiilor fizico-geografice si in primul rand a climei, a dus la dispunerea etajata a speciilor de arbori care si-au ales spatiu corespunzator existentei lor.

In partea superilor a domeniului forestier, acolo unde clima chiar daca e mai blanda decat in etajul pajistilor subalpine, se caracterizeaza prin temperaturi destul de scazute, se distinge etajul padurilor de molid numit si etajul boreal care in zonele latitudinale ale globului corespund taigai.

2.7.1.2. Etajul padurilor de conifere ocupa suprafete foarte reduse (800-1000ha),fiind dispus intre 1200-1400m. Padurile in care molidul(Picea excelsa)are caracter net predominant sunt putine. Ele ocupa cateva suprafete restranse pe versantul sudic al Ciucasului.In aceste paduri mai apare bradul, uneori zada (Larix decidua ) si Taxus bucata. Spre limita inferioara a acestui etaj, cu frecventa redusa apare si ( Acer pseudoplatanus ), ( Betula verrucosa ), ( Alnus incana ), ( Ribes alpinum ).

Parterul padurilor de conifere,cu toate ca are un grad mare de

umiditate,dar fiind insa lipsit de o lumina intensa nu favorizeaza dezvoltarea unui strat ierbaceu.

2.7.1.3. Etajul nemoral include cea mai intinsa suprafata ocupata de paduri.Se desfasoara din regiunea muntoasa si pana in zona externa a dealurilor subcarpatice,adica intre 300 si 1300m.In componenta acestui etaj intra subetajul padurilor de amestec,padurilor de fag si padurilor de gorun.

2.7.1.3.1.Subetajul padurilor de amestec este alcatuit din specii de rasinoase si fag si are o mare raspandire,mai cu seama intre 850-1400m, fiind extinse in regiunea Cheia si in muntii Tataru. Acest subetaj este format dintr-un mozaic de bradete si fagete.Alaturi mai cresc:Acer platanoides,Ulmus montana,Tillia cordata,Fraximus excelsior etc.

2.7.1.3.2.Subetajul padurilor de fag se caracterizeaza printr-o mare extensiune.Fagul poate fi intalnit in dealurile subcarpatice cu inaltimea de 300-400m si pana spre marile culmi muntoase de 1400m.La altitudini mari domina specia Fagus silvatica,iar la altitudini mai joase intra in amestec cu alte specii arboricole si arbustive(Fraxinus excelsor,Sorbus aucuparia,Fraxinus ornus,Carpinus betulus si Betula verrcuosa).

2.7.1.3.3.Subetajul padurilor de gorun este alcatuit din paduri fragmentate,ca urmare a interventiei factorului antropic care a redus din arealul acestor paduri pentru a reda terenuri livezilor pomicole.Aici predomina Quercus petraea in amestec cu alte specii lemnoase care formeaza paduri de sleauri.Impreuna cu gorunul creste si Quercus robur,Quercus cerris,Quercus frainetto,Carpinus orientalis,Acer campestris,Fagus silvatica,Ulmus campestris,Corylus avelana etc.

Pasunile si fanetele ocupa si ele o importanta suprafata. Pe masura taierii padurilor, locul lor a fost luat de palcuri de arbusti reprezentate prin aluni, gherghina, sanger, soc, corn etc.

Pe parterul padurilor de foioase,unde razele soarelui patrund cu usurinta,cresc numeroase plante,printre care amintim:ghiocelul(Galanthus nivalis),ciubotica cucului(Primula officinalis),floarea pastelui alba si galbena(Anemone nemorosa,Anemone ranunculoides),toporasul(Viola silvestris),macrisul iepurelui(Oxalis acetosella)si altele,la care se adauga feriga,fereguta precum si numeroase specii de muschi si ciuperci.

Vegetatia luncii Teleajenului este formata din rachitisuri, anini mai ales aninul negru si alte plante higrofile.

Covorul vegetal este elementul afectat de interventia antropica. Taierea nerationala a padurilor in trecut a dus la aparitia unor procese erozionale, pe versantii muntilor cum sunt: ravenari, torentialitate si

alunecari. Acest fenomen a fost amplificat si prin curatirea pasunilor, defrisandu-se palcurile de arboret si tufisurile.

La aceasta se adauga si exploatarea nerationala a pasunilor si fanetelor, prin pasunat intens in orice conditii de umiditate si stadiu de dezvoltare al covorului ierbos, precum si insuficiente masuri de combatere a eroziunii. Prin disparitia covorului vegetal s-a favorizat siroirea. In ultimul timp s-a trecut totusi la aplicarea masurilor prevazute in programul national pentru prevenirea si combaterea eroziunii solului.

2.7.2. Fauna

Covorul vegetal si mai ales padurea, au constituit domeniul de viata a numeroase vietuitoare asigurandu-le hrana si adapost.

Ca si in cazul vegetatiei actiunea omului de defrisari, constituirea de cai de comunicatie, adica modificarea de catre acesta a conditiilor mediului natural, ce se reflecta in restrangerea ariilor unor specii, reducerea numarului de exemplare si chiar disparitia unora.

Pe de alta parte se constata si protejarea unor specii si colonizarea altora in scopuri cinegetice si repopularea unor vechi teritorii cu animale rare.

Fauna este bogata si variata, iar distributia ei este influentata de zonalitatea verticala a reliefului, precum si de conditiile sale ecologice.

2.7.2.1. Fauna etajului subalpin este ceva mai saraca ca specii si numar de indivizi in raport cu etajele care ocupa o altitudine mai redusa. In timpul verii aici traiesc: capra neagra (Rupicapra rupicapra), repopulata, lupul (Canis lupus), ursul (Ursus carpathinus), iepurele (Lepus europaeus). Reptilele sunt reprezentate prin vipera (Vipera berus), soparla (Lacerta vivipara) si Triturus alpestris (tritonul ).

In jurul culmilor inalte se vad rotindu-se adesea vulturul (Aegypsus monachus), acvila de munte (Aquila chrysaetos) si uliul (Accipiter nisus). In ceea ce priveste vulturul Zagan, el este astazi disparut; a ramas numai numele celui mai abrupt munte din masiv, semn ca odinioara neamul vulturilor Zagan si-a avut aici o patrie. Acestora li se adauga: fasa de munte (Anthus spinolleta) si brumarita de stanca (Prunella collaris), gainusa de munte (Tetrastes bonasia), alaturi de fluturi, de soarecele de zapada (Microtus nivalis) si de melci, intre care amintim o specie rara-Alopia.

2.7.2.2. Fauna padurilor montane cuprinde o serie de mamifere ca cerbul ( Cervus elaphus ), ursul ( Ursus arctos ) – vanat irational in trecut, acum este pus sub ocrotirea legii, rasul ( Felis linx ), Martes martes,

veverita ( Sciurus vulgaris ), mistretul ( Sus scrofa ), vulpea (Vulpes vulpes), lupul (Canis lupus ), capriorul ( Capreolus capreolus ), jderul, pisica salbatica. Fauna include si urmatoarele pasari: cocosul de munte ( Tetrao uragalus ), Dryocopus martis martis, Buteo buteo, Loxia curvirostra. Dintre reptile reprezentative sunt: vipera (Vipera berus), soparla (Lacerta vivipara), salamandra (Salamandra salamandra).

In apele repezi de munte, cel mai valoros element piscicol este pastravul (Salmo truita fario). Pentru repopularea apelor de munte si pentru consum, la Valea Stanei, aproape de izvorul Teleajenului, exista o crescatorie de pastravi.

2.7.2.3. Fauna padurilor subcarpatice este legata de prezenta padurilor de foioase care joaca un rol important in cresterea si distributia multor animale, caracteristice fiind mamiferele rozatoare, reprezentate prin specii de soareci, prin veverita si pars ( Glis glis ). Cu exceptia rasilor si ursilor, fauna este aproximativ asemanatoare cu cea din zona padurilor montane. Printre ierburi traiesc soparle, gusteri, diferite specii de melci si foarte multe insecte. Tot in aceste paduri se gasesc si foarte multe pasari: mierla, gaita, ciocarlie, pitigoi, sticlete, vraie, struz, cuc etc.

Datorita prezentei unor endemisme, a unor plante si animale rare, precum si a unui relief specific, ca urmare a alcatuirii geologice, care constituie un biotop favorabil acestora, in Ciucas s-a propus instituirea unor rezervatii: in Culmea Zaganu, pentru protejarea smirdarului si a gasteropodului Alopia, in Culmea Bratocea, pentru protejarea jneapanului, in Culmea Suvitele, pentru ocrotirea florii de colt si in muntele Tigaile Mari, pentru relieful specific.

Fauna piscicola a Teleajenului si afluentilor sai, este formata din pastrav ( Salmo truita fario ) si zglavoaca, in zona de izvor cu ape repezi, limpezi si oxigenate pana la 500-600.

In aval se mai gasesc lipan, mreana, clean, moioaga. Apele de pe intreg teritoriul comunelor nu sunt poluate, ele sunt limpezi cu fauna acvatica relativ numeroasa.

Pentru valorificarea faunei piscicole s-au facut amenajari, asa cum este pastravaria de la Valea Stanii sub versantul dinspre Teleajen al Zaganului sau cea de la Izvoarele.

2.8. SOLURILE

Solurile sunt rezultatul interactiunii complexe intre partea superioara a litosferei, cu biosfera, atmosfera si hidrosfera. Un rol important in procesul de solificare il au factorii pedogenetici: roca parentala, relief, clima, apa freatica, ce au permis delimitarea si clasificarea acestora in scopul stabilirii reale a potentialului de productie

Dispunerea reliefului in trepte si diferentierea pe verticala a conditiilor climatice atrag dupa sine o etajare a vegetatiei si o diferentiere a solurilor.

Caracteristica esentiala a invelisului de sol, din regiunea studiata, consta in marea lui diversitate, determinata de varietatea litologica, structurala si morfologica.

2.8.1. Solurile din zona montana se dezvolta pe culmile inalte ale muntilor Ciucas-Zaganu si Grohotis.Aici se afla un sol brun acid subalpin in asociatie pe anumite suprafete cu rendzine si soluri podzolice feriiluviale. Pe spatiile inalte ale Ciucasului se gasesc soluri cu rendzine. In schimb pe pantele muntilor care sunt acoperite de un covor forestier compact (cu inaltimea mai mica de 1600-1700m) predomina solurile brune acide si solurile brune acide podzolice precum si solurile brune podzolice, solurile argiloiluviale,soluri brune podzolite si regosoluri.

2.8.2. Solurile din zona subcarpatica

In zona subcarpatica a Teleajenului se intalnesc de asemenea soluri brune acide, solurile brune acide podzolice si soluri brune podzolice feriiluviale, unde domina padurile de foioase.Tot aici se gasesc soluri brune podzolice oligobazice pe spatiile carora se dezvolta padurile de amestec, apoi solurile brune roscate, solurile brune, brune podzolite inclusiv pseudogleizate, argiloase de faneata umeda, argiloiluviale podzolice si soluri pseudorendzine.

Caracteristici ale principalelor tipuri de sol

Sub aspectul reliefului, solurile de tip erodisol-ce ocupa cea mai mare parte din suprafata teritorului, s-au format mai ales pe versantii supusi eroziunii accelerate, care determina idepartarea orizonturilor superioare ale solului, uneori pana la materialul parental.Asemenea soluri se intalnesc pe suprafete intens erodate, insa o parte din erodisoluri rezulta si datorita proceselor de alunecare.

Alaturi de erodisoluri pe suprafete mici si discontinue,pe versanti sau

la baza versantilor se intalnesc coluvisolurile,unde materialul coluvial nehumifer acumulat masoara peste 50cm grosime.

Dintre conditiile pedogenetice,caracteristice sunt cele de relief reprezentat prin versanti supusi eroziunii si avand in partea superioara la zi material nehumifer(deci roci ca atare sau soluri cu orizont bioacumulativ deja erodat).

Pe o suprafata destul de mare se intalnesc soluri brune argiloiluviale, ce se dezvolta in conditii de relief predominant de deal si piemont, cu climat temperat continental, principalele elemente ale climei variind in limite foarte largi: media anuala a precipitatiilor intre 800-900mm. iar a temperaturii intre 7-8 grade.Vegetatia naturala sub care s-au format aceste soluri este reprezentata prin paduri de gorun (Quercus petraea) si fag (Fagus silvatica) sau amestec intre acestea, cu o vegetatie ierboasa neacidifila.Materialele parentale ale acestor soluri sunt reprezentate prin argile.

Climatul fiind umed, o parte a coloizilor minerali (argila si hidroxizi de fier) au migrat pe profil, ducand la formarea unui orizont Bt. Desi s-au format in conditii de clima umeda, levigarea, debazificarea, acidifierea si migrarea coloizilor, nu s-au manifestat prea intens, datorita reliefului uneori cu drenaj extern bun (coame inguste, versanti), pe care o parte din apa de precipitatii scurgandu-se, nu se infiltreaza si deci solidificarea decurge ca si cand ar avea loc in conditii de clima mai putin umeda, adica levigarea, debazificarea si migrarea coloizilor nu sunt prea intense.La aceasta a contribuit si vegetatia lipsita practic de elemente acidofile si care, nu stimuleaza debazificarea si migrarea accentuata a coloizilor.In conditiile prezentate mai sus, s-au format solurile brune argiloiluviale, cu o acumulare moderata a humusului de tip mull forestier (alcatuit atat din acizi humici, cat si din acizi fulvici) si o alterare intensa, cu formare de argila si hidroxizi de fier coloidal.

In acelasi areal cu solurile brune argiloiluviale, se intalnesc solurile brune eumezobazice ce s-au format in conditii de relief de deal, unde ocupa, de obicei, versantii bine drenati extern.

Ca principale roci de formare a acestor soluri se pot mentiona gresiile, argilele, luturile si pietrisurile, in general rocile pe care au evoluat aceste soluri fiind bogate in calciu sau alte elemente bazice.Aceste soluri s-au format sub paduri de gorun, fag sau fag-rasinoase, paduri cu o bogata vegetatie ierboasa neacidofila, in conditii de clima temperat-umeda, cu precipitatii intre 800-900mm. si temperaturi intre 7-8gr.

Conditiile de pedogeneza mentionate favarizeaza transformarea resturilor organice in humus cu grad de saturatie in baze ridicat, alcatuit dominant din acizi humici bruni.Desi solificarea se desfasoara in conditii de clima umeda, procesele de debazificare si levigare sunt moderate, rolul

moderator cel mai important avandu-l prezenta in rocile de formare a elementelor bazice, care au actiune coagulatoare asupra complexelor argiloferihumice.Prin aceasta procesele de levigare sunt mult limitate,astfel ca nu se formeaza un orizont Bt.(argiloiluvial),ci un orizont Bv.(cambic)

Pe un arel destul de intins,in zona de relief orizontal sau slab inclinat,cu drenaj extern slab,se intalnesc soluri brune luvice(podzolite) mediul pedogenetic mentionat facand ca intreaga sau aproape intreaga cantitate de apa din precipitatii sa participe la formarea solului,deci levigarea si debazificarea sa fie mai intense. Materialul parental al acestor soluri fiind mai sarac in minerale calcice si feromagneziene,usureaza avansarea levigarii, debazificarii, acidifierii si migrarii coloizilor.Pe o suprafata restransa in conditii de relief de panta si materiale fine,cum sunt argilele marnoase in deosebi in partea inferioara a versantilor, se creaza un exces de apa de origine pluviala,care se scurge din partea superioara a versantilor in cea inferioara-aceste caracteristici contribuind la formarea solurilor negre clinohidromorfe(soluri negre de faneata).

Culoare neagra si prezenta caracterelor atat de pseudogleizare cat si de cleizare(prin urmare de hidromorfie, in general)datorate excesului de apa pe terenuri inclinate, constituie elementele care au determinat denumirea de sol negru clinohidromorf.In ceea ce priveste vegetatia, solurile negre clinohidromorfe se intalnesc in arealul padurilor de stejar,dar sub o vegetatie de faneata.

In arealele cu relief accidentat, supus eroziunii geologice(versanti,culmi,pante cu alunecari)se intalnesc suprafete importante cu regosoluri ce se formeaza pe roci reprezentate prin nisipuri,pietrisuri si gresii.

Regosolurile intalnite se caracterizeaza printr-o solificare incipienta, profil slab dezvoltat si lipsit de orizonturi de diagnostic bine precizat,aceasta datorandu-se faptului ca pe versantii cu eroziune geologica,materialul aflat in diferite grade de solificare,este permanent transportat pe panta de apa ce se scurge la suprafata.

Pe o suprafata foarte restransa,in lunca raului Teleajen si a celorlalte parauri se intalnesc protosoluri aluviale ce se formeaza pe terenuri inundate frecvent, sub influenta apelor curgatoare prin actiunea de eroziune,transport si sedimentare.

Apar si soluri legate de conditiile specifice de material parental reprezentat prin marne,pe baze de argile 33% si carbonat de calciu 12% -cazul pseudorendzinelor ce se intalnesc pe platoul colinar,in arealul padurilor de fag in conditii de clima umeda.

Pe o suprafata limitata,in unele perimetre cu relief accidentat si roci consolidate,se intalnesc litosolurile,formarea acestora fiind conditionata de existenta la suprafata a rocilor consolidate,reprezentate prin gresii.

Resurse de subsol

In cadrul teritoriului analizat se intalnesc urmatoarele resurse de sol,grupate pe criterii morfologice:

pseudorendzine

soluri brune argiloiluviale

soluri brune luvice

soluri brune eumezobazice

soluri negre clinohidromorfe

litosoluri

regosoluri

protosoluri aluviale

erodisoluri

coluvisoluri

Din totalul suprafetei existente,erodisolurile ocupa suprafata cea mai mare,urmata de solurile brune argiloiluviale,regosoluri si solurile brune eumezobazice.

Natura si intensitatea factorilor limitativi ai resurselor de sol

Diminuarea efectelor negative a factorilor limitativi productiei agricole este posibila numai prin cunoasterea naturii si intensitatii acestora.

A. Factori naturali

1.Limitari datorate unor caracteristici chimice ale solului

aciditatea – ce se manifesta in special la solurile brune luvice unde Ph-ul pe profil intre 5,20-5,65 precum si la solurile brune argiloiluviale cu Ph cuprins intre 5,60-6,00 pe adancimea de 0-50cm.

rezerva de humus – mica si foarte mica din arealele ocupate cu erodisoluri,regosoluri,protosoluri aluviale,litosoluri si soluri brune luvice precum si din unele areale ocupate cu soluri brune argiloiluviale.

2.Limitari datorita unor caracteristici fizice ale solului

textura fina – intalnita in unele areale,dar in special in perimetrele ocupate cu pseudorendzine si soluri negre clinohidromorfe, precum si in unele perimetre cu soluri brune argiloiluviale si erodisoluri.

textura grosiera – intalnita in unele perimetre ocupate cu regosoluri

compactitatea (tasarea) – intalnita la solurile cu textura fina si foarte fina pe profil, unele din cauza argilitatii ridicate, unele proprietati fizice precum si cele fizico-mecanice, hidrofizice.

3.Limitari eroziunii sau alunecarilor

panta terenului si eroziunea de suprafata, inclusiv pericolul de eroziune – situatie intalnita pe toti versantii, dar in special pe versantii moderat inclinati (10-25%) si puternic inclinati (25-50%).

eroziunea de adancime si alunecarile de teren – ce se manifesta pe o suprafata destul de mare in cadrul teritoriului

4. Limitări datorită excesului de umiditate ca urmare a prezenței izvoarelor de coastă, situației întâlnită în perimetrul ocupat cu sol negru clinohidromorf precum și în unele areale cu erodisoluri, unde prezența izvoarelor de coastă a favorizat alunecările de teren, accelerând declanșarea acestora.

5. Limitări datorită neuniformității terenurilor

B. Factori Antropici

Limitări datorită unor degradări antropice(excavații), poluări cu gunoaie menajere și dejecții animale.

Pericol de acidifiere ca urmare a folosirii unilaterale a anumitor sortimente de îngrășăminte chimce cu azot

Poluarea solului datorită carențelor de elemente nutritive (în special Azot și Fosfor) având în vedere că o parte din solurile existente sunt slab și foarte slab aprovizionate cu Azot și Fosfor.

CAPITOLUL III

POPULATIA

3.1. CONSIDERAȚII ISTORICO-GEOGRAFICE

Pe Valea Teleajenului există câteva locuri în care înlănțuirea diferitelor epoci formează un tablou complet al dezvoltării societății omenești de aici și permanenta locuirre a acestui ținut bogat și primitor.

Descoperirile dovedesc că, în Paleolitic și mezolitic, locuitorii acestor ținuturi, organizați în ginte matriarhale, își asigurau traiul culegând semințe, fructe, ciuperci, frunze și rădăcini comestibile și vânând cu ajutorul unor unelte rudimetare din lemn, apoi din piatră și mai apoi utilizând arcul. În mezolitic a început cultivarea primitivă a plantelor și a fost domesticit primul animal, câinele.

Chiar dacă aceste urme nu s-au descoperit până în prezent în cuprinsul Văii Teleajenului, nu înseamnă că, efectiv, ele nu ar exista și aici, mai ales că o astfel de vale largă, cu terase etajate, prezenta, atunci ca și acum, condiții optime de locuire. Condițiile vieții paleolitice din valea Teleajenului nu putea fi altele decât cele deduse din cultura materială pusă în evidență de săpăturile de la Budureasca, Lapoș și Târgșor.

Neolitcul sau epoca pietrei șlefuite, a cărei durată este apreciată între anii 6000/5500 și 2000/1800 î.e.n. este reprezentat prin bogate și variate vestigii, ceea ce presupune o populație mai numeroasă ce trăia în locuințe izolate, dar mai ales în așezări compacte aflate pe lângă ape, pe terasele râurilor sau pe coastele dealurilor. Alte vestigii neolitice au fost descoperite la Homorâciu și Cernești.

în Valea Teleajenului vestigii aparținând epocii bronzului (circa 2000/1800 – 1200/800 Î. e. n) au fost date la iveală în mai multe locuri. Astfel, la Teișani s-au descoperit securi de bronz iar la Olteni un depozit de securi. Așadar, la vechile meșteșuguri din neolitic, se adaugă acum meșteșugul turnării bronzului, metal mai dur, cu posibilități de confecționare al unor produse mai fine și mai trainice. Depozitele de securi dovedesc progresele făcute în cultivare plantelor în această perioadă când se inventase plugul de lemn și căruța trasă de boii cu cai. Plăci de aramă, bronz și aur sunt folosite în schimburi , facând rol de monedă. Pumnalul descoperit, într-un mormânt la Homorâciu, săbiile și securile de luptă arată că în epoca bronzului uniunile de triburi din care aveau să provină cele tracice căpătaseră și îndeletniciri războinice, detașându-se totodată căpeteniile militare. De altfel, în această epocă începe să apară proprietatea

privată asupra uneletelor de lucru și asupra animalelor și să se schițeze societate împărțită în clase.

Tehnica prelucrarii metalelor avanseaza si mai mult in epoca fierului (1200/800 i.e.n. -sec. I e.n.), fapt care a avut consecinte favorabile in dezvoltarea economica a societatii. Din prima parte a epocii fierului (Hallstadt), in Valea Teleajenului, la Maneciu, s-au gasit un topor cu aripioare si varfuri de lance confectionate tot din bronz, ceea ce dovedeste ca obiectele din acest metal se mai folosesc inca.

Viata comerciala ia avant in epoca fierului. Monede de diferite proveniente, izolate sau constituind tezaure, au fost descoperite in Valea Teleajenului: monedele din Thasos, descoperite la Maneciu.

In cadrul societatii se diferentiaza net capeteniile militare, care indeplineau in acelasi timp si functia de pontifi. Ele locuiau in cetati amplasate in puncte strategice, de obicei pe inaltimi, ca la Homoraciu.

In ciuda repetatelor migratii ale popoarelor din secolele X – XIII, care au constituit un episod nefavorabil dezvoltarii economice si politice firesti a societatii, elementul autohton a persistat si in aceste locuri ca pe intreg cuprinsul tarii noastre, iar vestigiile ceramice de la Cernesti stau marturie vie in acest sens.

Existenta primelor asezari omenesti ale comunelor precum si dezvoltarea lor istorica sunt strans legate de trecutul istoric al Vaii Teleajenului, ca important drum comercial, militar si strategic de parrundere din Podisul Transilvaniei in Campia romana peste munti.

Situate la rascrucea marilor drumuri comerciale ale tarii noastre, regiunile acestei vai au fost populate cu secole in urma, locuitorii lor nu puteau trece cu vederea faptul ca valea destul de larga si lesne de strabatut a Teleajenului ca si trecatorile usor accesibile ale Boncutei si Tatarului, mai tarziu si pasul Bratocei, puteau forma o cale naturala convenabila de trecere a muntilor Carpati.

Bogatiile naturale ale Vaii Teleajenului ca si frumusetile ei pitoresti nu puteau lasa indiferent ochiul trecatorului, oricat ar fi fost el: petrol si sare, livezi precum si paduri si pasuni alpine, despre care geograful Emm. de Martonne spunea ca „nu sunt multi munti care sa egaleze pasunile Ciucasului si Zaganului”.

Pentru acest dar al naturii,Valea Teleajenului renumita in trecut si ca important drum de oi pe care cobborau in fiecare an turmele din Tara Barsei spre a ierna in sesurile dunarene sau in Dobrogea, contribuind la stransa legatura intre romanii de dincolo si de dincoace de muntii Carpati.

Printre cei dintai care ne-au lasat dovezi sigure despre folosirea drumului de la Telealen au fost romanii, care au construit o adevarata sosea cu lespezi . Dupa urmele drumului roman putem observa ca el venea din Transilvania, urca pe Valea Buzaului superior si suind muntii pe la Poiana

Fetei coborau in raul Telejenelului insotindu-l pe acesta pana la varsarea lui in Teleajen. De aici soseaua strabatea valea destul de intinsa a Teleajenului si isi continua cursul pana la Dunare. Un alt drum folosit mai des se romani numit si „drumul mare de pe plai” strabatea trecatoarea Tatarului, de unde drumul urca pe langa Varful lui Crai si Plaiul Butilor pana la locul numit de oameni „la cruce”. Acest drum trecea prin Slon, Cerasu, Drajna de Sus si cobora in Valea Teleajenului in apropiere de Teisani. Marturia acestui drum roman o constituie un castru roman descoperit la Drajna de Sus in urma sapaturilor arheologice incepute in 1885 de invatatorul D.Bazilescu si continuate de Tocilescu.

Dupa retragerea oficialitatilor romane din Dacia, Valea Teleajenului va cunoaste navalirea a numeroase popoare migratoare carte au folosit acest drum pentru a patrunde in Transilvania. Marturie a acestui fapt este si grija cu care cavalerii teotoni ( germani ) adusi in anul 1211 de catre regii unguri sa pazeasca granitele de sus ale Transilvaniei, au constituit langa trecatoarea de la Tabla Butii cetatea Cruceberg, pentru a stavili invazia cumanilor.

Una din primele insemnari scrise a „Drumului de la Telejenel” apare in scrisoarea de protext a boierului Albu catre brasoveni pe la anul 1433. Inca din secolul al XVI-lea orase din Transilvania ca: Brasov, Sibiu, Bistrita si Cluj intretineau stranse legaturi economice cu Tara Romaneasca si Moldova. Din Muntenia sirurile lungi de care ale transilvanilor se inapoiau pe Valea Teleajenului incarcate cu vite, peste, sare, vinuri si undelemnuri, de4 la acestea ramanand pana azi denumiri ca: Tabla Butii, Plaiul Butilor etc. In asemenea imprejurari Maneciu, Izvoarele si Teisani erau puncte insemnate care faceau legatura cu Targul Valenilor- consemnat mult timp si ca loc de vama pentru comertul cu Ardealul.

Primul razboi mondial 1914-1918 a fost simtit din plin si de locuitorii comunelor deoarece Valea Teleajenului, a oferit bune conditii de trecere a armatelor romane si straine. In toamna anului 1916 unitatile militare romanesti au purtat lupte crancene cu inamicul care venise sa cotropeasca tara. Astfel, intre 15-28 octombrie 1916, armatele romane de la Bratocea, Predelus si Tabla Butii au respins un puternic atac german. Din timpul acestor lupte dateaza cimitirul de la Tabla Butii (1380 m altitudine ) asezat langa trecatoarea cu acelasi nume, unde se afla osemintele celor care au aparat cu eroism pamantul tarii in toamna anului 1916.

Comuna Maneciu

Situata nu prea departe de locul unde izvorasc apele Teleajenului, inconjurata din trei parti de arcul muntilor Carpati, comuna Maneciu parea un granicer neobosit care in vremurile trecute din Podisul Transilvaniei in

Campia Munteniei.

Maneciurile, daca tinem seama de procesul diferit de formare a celor doua sate – Pamanteni si Ungureni – sunt vechi. Astfel,una din cele mai vechi marturii documentare pastrata pana acum este hrisovul din 1 decembrie 1429, prin care Dan al II-lea un urmas al lui Mircea cel Batran, intareste „lui Dumitru ot Maniaci si Balea cu copiii lor si Barseanu cu fratii lui”, Maniaciul si Poenile Varbilaului si jumatate din asezarile din Dealul Mare. Acest document se referea cu certitudine la Maneciu Pamanteni, unul dintre cele mai vechi sate ale comunei format din vechi locuitori de tara spre deosebire de Ungureni, „mocani veniti de peste granita”.

O alta marturie documentara despre comuna Maneciu este actul emis de domnitorul tarii Patrascu voda, la 22 iunie 1556 care intarea lui Dumitru din Teisani o ocina in Maneciu. Documentele amintite se refera la satul Maneciu Pamanteni.

Primele asezari ale comunei Maneciu dateaza cu siguranta dinainte de anul 1600. este foarte probabil ca locuitorii acestei asezari sa fi slujit ca plaiesi in ostirea lui Mihai Viteazul alaturi de cei din Chiojd si Nehoias.

Procesul de intemeiere a satului Maneciu Ungureni este tipic formarii satelor de ungureni, consecinta fireasca a emigrarii populatiei romanesti din Transilvania peste Carpati.

Dupa unele surse de informare, denumirea de Maneciu provine din limba latina de la verbul „manoc- manere” in romaneste a ramane peste noapte, a poposi ( forma populara – a manea ), deoarece era obiceiul sa poposeasca aici fie romanii din Ardeal care treceau in „Vechiul Regat”, fie negustorii din partea locului, care isi insoteau carele cu marfuri prin trecatorile Teleajenului. In Maneciu de azi au existat hanuri pana tarziu cum era hanul lui Pisica, hanul lui Basamac, hanul lui Gaftoi etc.

Din cauza nemultumirilor de tot felul, in valuri-valuri, iobagii- romani din Transilvania isi iau lumea in cap, fugind peste Carpati. Inca de pe la 1773, cu putin inainte de marea rascoala condusa de Horea, Closca si Crisan foarte multi ardeleni au fugit in Tara Romaneasca si s-au asezat in satele comunei, localnicii facandu-le ungureni ( adica cei veniti din Tara Ungureasca respectiv Transilvania ). Astfel, un sat a fost numit Maneciu Ungureni spre deosebire de altul care s-a numit Maneciu Pamanteni. In privinta vechimii asezarilor celor noua sate ale comunei: Maneciu Pamanteni, Maneciu Ungureni, Facaieni, Gheaba, Plaietu ( care a fost dezafectat prin construirea barajului de la confluenta Teleajenului cu Telejenelul ), Chiciureni, Cheia, Manastirea Suzana, cel mai vechi este satul Maneciu Pamanteni dupa care urmeaza Facaieni.

Satul Facaieni a carei denumire vine de la "Moara cu facaie", instalata pe apa raului Galma de o morarita secuica, a fost frecvent pomenit in documentele Cantacuzinilor la sfarsitul secolului al XVII – lea care au

cumparat mosia Facaienilor (documentul din 1621 din timpul lui Constantin Brancoveanu).

Aproape tot la fel de vechi este si satul Chiciureni pomenit in documente la 22 octombrie 1585 de catre domnitorul Mihnea Turcitul, sub numele "Chiciura Soimului".

Satul Gheaba are o istorie mai noua. Documentele de arhiva de pe la 1750 arata ca satul a fost intemeiat de Ion Gheb care si-a asezat, primul, casain coltul sud-estic al comunei, nu departe de varsarea paraului Secuianca in Teleajen.

Cel mai nou sat al comunei este Cheia, locuitorii sai nu sunt mai vechi decat data infiintarii manastirii Cheia, adica in primavara anului 1770 cand a fost construita pentru prima oara pe timpul lui Constantin Mavrocordat prin anii 1768-1769. In 1790 a fost reconstruita catre poalele muntelui Zaganu adica acolo unde se afla si azi. Fiind construita initial din lemn biserica a ars si in anul 1853 Mihai Ghica da porunca sa se consruiasca o biserica din zid. Parte din locuitorii satului Cheia sunt proveniti din Transilvania, iar altii sunt urmasii fostilor scutelnici (oameni scutiti de dari ) ai manastirii Cheia care erau insa obligati sa presreze diferite munci in folosul manastirii. In ultimul timp a crescut importanta satului ca statiune climaterica, vilele s-au inmultit si odata cu ele a crescut de la an la an si numarul turistilor. Frumusetea pitoreasca a satului, clima sanatoasa cu aer ozonat, linistea si farmecul imprejurimilor, fac din Cheia un loc preferat pentru turisti.

La 12 km de satul Maneciu si la 8 km de Cheia se afla manastirea de calugarite. Avand o vechime ceva mai mare decat manastirea Cheia, Suzana a fost zidita pe la 1740 pe platoul unui deal numit „poiana caprei”. Despre frumusetea pitoreasca a locului unde a fost ridicata manastirea la 760 m altitudine pe Valea Teleajenului, scriitorul Alexandru Vlahuta scria in 1902 in Romania pitoreasca „ Suzana e asezata intr-o poiana frumoasa, pe o frunte de damb sub care se asvarla in Teleajen paraul Stanca din dreapta si Iepurasul din stanga taind pe branistea vaii o cruce de argint ”

Maneciu Ungureni, satul de resedinta al comunei s-a format in secolele XVIII – XIX, ca rezultat al emigrarii romanilor din Sacelele Brasovului si din partile secuiesti. Acestia au fost numiti "ungureni" (veniti din Tara Ungureasca) spre a se deosebi de cei din vechiul Maneciu, populat de "pamanteni".

Documente, arme, unelte, brevete aflate in muzeul local dovedesc participarea locuitorilor comunei Maneciu la diferite evenimente istorice: batalia de la Ogretin din anul 1602, Revolutia de la 1848, Unirea Principatelor din 1859, Razboiul de Independenta 1877, primul si al doilea razboi mondial.

In perioada interbelica si dupa al doilea razboi mondial, comuna

Maneciu s-a dezvoltat datorita harniciei locuitorilor, a exploatarii rationale a bogatiilor solului si subsolului care au determinat aparitia si dezvoltarea unor intreprinderi industriale si modernizarea cailor de transport rutiere si feroviare.

Comuna Izvoarele

Se remarca localitatea Homaraciu, una dintre cele mai mari localitati de pe Valea Teleajenului.Din punct de vedere istoric intereseaza Cetatuia, un varf inalt (710m.) flancat de culmi scunde ce stau stavila intre Teleajen si Drajna.

Cautatorii de comori au sapat micul platou din varf, inselandu-si sperantele.Dar sapaturile arheologice de aici si de pe micile platouri de la sud de varf au dat la iveala cioburi de vase de lut din epoca bronzului, cu gatul evazat,lucrate cu mana, apartinand culturii Monteoru si resturi de vase mai noi, din a doua jumatate a epocii fierului (Latene), lucrate cu mana si cu roata. Aici, in dealul Cetatuia a existat intr-adevar, asa cum sugereaza si numele, o cetate dacica, inconjurata de terase, asemanatoare cetatilor dacice din Muntii Orastiei. Pe micul platou din varf exista un turn sau o locuinta intarita, cu valuri de aparare.Aceasta fortificatie isi gaseste deplina justificare daca tinem seama ca din acest punct se puteau controla vaile Teleajenului si Drajnei impreuna cu drumurile din lungul lor.Aceleasi ratiuni care i-au facut pe daci sa construiasca fortificatia de pe Movila de la Gura Vitioarei i-au sa inalte si aici o a doua cetate.

Comuna Teisani

Asezarea exista, dupa cat se pare, prin secolul al XIV- lea, dar vatra ei se gasea cu aproape 2 km. mai la est, pe o terasa mai joasa, aproape de gura Vaii lui Dragomir, in locul numit Siliste (=inseamna un loc in care a existat o asezare care ulterior s-a desfiintat). In apropiere, in locul numit Malul Vanat, au existat ocne de sare, care insa au fost abandonate, asa cum reiese dintr-un document din 1685, prin care spatarul Mihail Cantacuzino cumpara jumatate din mosia mosneneasca de la Slanic, pentru deschiderea de noi ocne.

Teisani a intrat in istorie prin batalia care s-a dat la Ogretin si apoi aici, la 13/23 – 14/24 septembrie 1602 intre ostile lui Radu Serban – urmasul lui Mihai Viteazul si ostile reunite ale tatarilor condusi de hanul Gozi Ghirai si ale lui Simion Movila. in aceasta batalie,boierul Stroe Buzescu a ucis in lupta pe cumnatul hanului dar, ca urmare a ranii primite, a murit si el la 2 octombrie 1602. Se pare ca dupa aceasta batalie locuitorii

asezarii din Siliște "au spart satul" și s-au refugiat în pădurea de tei din apropiere, unde au înființat o nouă așezare pe locul ei de azi – Teișani.

Locuitorii satului erau moșneni și se ocupau mai ales cu agricultura și cu crșterea vitelor. În timpul domnitorului Alexandru I. Cuza Teișani a devenit comuna, capatând o oarecare importanță în Valea Telejenului. Ridicarea localității revine în mare parte învățătorului Dumitru I. Brezeanu (1868-1959), care a desfășurat o neobosită activitate pe tărâm didactic, social-obștesc și publicistic, luptând pentru emanciparea satului.

EVOLUTIA NUMARULUI DE LOCUITORI

Numarul total al populatiei constituie rezultatul a doua componente ce actioneaza energic: miscarea naturala, respectiv evolutia in timp a nasterilor si deceselor, si miscarea migratorie. Deci modificarile care apar in numarul populatiei totale reprezinta rezultatul a patru elemente: nasterile si imigratiile pe de o parte, care duc la cresterea numarului populatiei, iar pe de alta parte, decesele si emigrantii, care duc la scaderea numarului acesteia.

Cresterea numerica a populatiei este o urmare directa a evolutiei pozitive a natalitatii in perioada 1920-1924. Sporul total se mentine ridicat si in anii care urmeaza. Urmatorii 18 ani ( 1930- 1948 ) marcheaza o usoara reducere a sporului total si a ritmului mediu anual, ca urmare a consecintelor celui de al doilea razboi mondial.

Evolutia demografica se dovedeste a fi in stransa interdependenta cu dezvoltarea generala economica si sociala a tarii. Astfel, in primele decenii ale secolului al XX-lea are loc asa numita explozie demografica. Aceasta apare la granita de trecere de la susdezvoltare la dezvoltare si se accentueaza atunci cand incep sa se resimta in mai mare masura imbunatatirile nivelului de satisfacere a cerintelor populatiei, in ceea ce priveste aprovizionarea, confortul, nivelul sanitar etc. Consecinta fireasca a acestui fenomen consemneaza mentiunea unei natalitati ridicate si reducerea considerabila a mortalitatii. Ca urmare, se observa un spor al populatiei mai ridicat.

O crestere usoara a populatiei marcheaza si provincia Muntenia de la 22,3º/º in 1930 la 22,62º/º in 1936.

Asemenea evolutie demonstreaza cu prisosinta stabilitatea demografica, stabilitate caracteristica numai unei populatii consolidate prin vitalitate proprie, unei populatii viguroase tocmai datorita omogenitatii din punct de vedere etnic.

Din primele decenii ale secolului trecut, populatia a inregistrat o crestere considerabila datorita in special, natalitatii ridicate. Prin faptul ca mortalitatea s-a mentinut la valori destul de ridicate datorita conditiilor grele de viata, sporul populatiei s-a mentinut la valori destul de scazute comparativ cu cel inregistrat pe intreaga tara ( conform tabelului de mai jos ).

Se observa ca dupa 1966 situatia se schimba, sporul populatiei fiind mai mare, aceasta datorita scaderii mortalitatii prin cresterea nivelului de trai si imbunatatirea activitatii de ocrotire a sanatatii.

Cresterea populatiei nu este insa prea mare datorita scaderii in ultimii 20 de ani a natalitatii ca urmare a atragerii in tot mai mare masura a populatiei feminine in activitatile economice- sociale.

Alt factor care a limitat cresterea populatiei a fost amplificarea fenomenului de emigrare a populatiei rurale spre orase.

Astfel populatia a crescut din 1912 de la 13850 locuitori la 22505 locuitori in anul 2000, cu un spor total de 8655 locuitori.

Evolutia numarului de locuitori la nivelul comunei Maneciu

Populatia comunei a crescut de la 5077 locuitori in 1912 la 11329 locuitori in 2002, cu un spor total de 6252 locuitori, inregisrtandu-se o dublare a populatiei. Pe sate populatia a evoluat diferit, constatandu-se o crestere a numarului de locuitori in aproape toate satele comunei, exceptie facand satele Chiciureni si Costeni.

Incepand din 1968, dupa noua impartire administrativ- teritoriala, satul Maneciu Ungureni este resedinta de comuna si conform schitei de sistematizare, populatia din satul Plaietu si apoi si din Chiciureni si Costeni s-a mutat spre vatra comunei, mai ales ca satul Plaietu a fost afectat prin construirea unui baraj pentru alimentarea cu apa a unor localitati de pe Valea Teleajenului in aval de Maneciu. Satul Maneciu Ungureni are si pozitie avantajoasa fata de principalele cai de comunicatie.

Populatia din satele Maneciu Ungureni si Maneciu Pamanteni a avut o evolutie ascendenta pentru ca au functionat ca sate de resedinta , cu dotari superioare celorlalte sate.

Se impune atentiei cresterea populatiei satului Maneciu Ungureni intre anii 1966-1976 de la 2058 locuitori la 2223 locuitori, cu un spor de 165 locuitori. Aceasta crestere trebuie pusa pe seama functiei de resedinta de comuna pe care o detine satul dupa reforma administrativa din anul 1968. In 2002 numarul populatiei satului a ajuns la 2689, inregistrandu-se un spor de 466 locuitori, in decursul a 26 de ani.

Tot o crestere a populatiei se observa si in satul Maneciu Pamanteni de la 3203 locuitori in anul 1966 la 3425 locuitori in 1976, cu un spor de 222 locuitori. In ultimii 26 de ani acest spor aproape ca s-a triplat, fiind de 605 locuitori.

Aceste doua sate au pozitia cea mai avantajoasa fata de principalele cai de comunicatie, in schimb satele Costeni si Chiciureni au inregistrat un regres al numarului de locuitori, de la 294 locuitori in 1912 la 178 locuitori in 2002, respectiv de la 228 locuitori in 1912 la 225 locuitori in 2002.

Aceasta se datoreste in cea mai mare parte pozitiei celor doua sate fata de principalele cai de comunicatie, care ii dezavantajeaza pe locuitori. Din aceasta cauza, o parte din populatie, mai ales tinerii, prefera sa se stabileasca in satele Maneciu Ungureni, Maneciu Pamanteni sau la oras.

Un caz special il reprezinta satul Plaietu – numarul locuitorilor acestuia a crescut de la 482 in 1912, la 604 in 1930 si 833 in 1966 pentru ca in prezent sa nu mai existe decat in amintirea oamenilor din zona, populatia satului fiind mutata spre vatra comunei.Desi in statisticile locale si judetene nu mai apare nici o persoana in cadrul acestui sat, totusi acolo mai traiesc cinci persoane, chiar daca nu au curent electric, apa potabila si alte conditii necesare unui trai decent.

Evolutia numarului de locuitori la nivelul comunei Izvoarele

Populatia comunei a crescut de la 4771 locuitori in 1912 la 7023 locuitori in 2000, cu un spor total de 2252 locuitori. Sporul natural s-a mentinut pozitiv pe o perioada de 88 de ani, intre 1912 si 2000, cu o singura exceptie – reprezentata de anul 1991, cand valoarea a fost negativa – 9º/º, ca urmare a scaderii natalitatii si cresterii mortalitatii.

Se constata o crestere a numarului de locuitori in satele Izvoarele, Homoraciu, Malu Vanat si Schiulesti si o reducere a numarului de locuitori

in satul Cernesti. Un caz deosebit il constituie satul Chiritesti unde numarul populatiei a crescut de la 118 locuitori in 1912, la 132 locuitori in 1930 si 147 locuitori in 1966 pentru a scadea la 92 locuitori in 1992. Acest fapt s-a datorat in special pozitiei mai putin avantajoase fata de principalele cai de comunicatie.

Populatia din satul Izvoarele a avut o evolutie ascendenta pentru ca acesta a functionat ca sat de resedinta, cu dotari superioare celorlalte sate. Intre anii 1912 si 1930 populatia a crescut cu un spor total de 104 locuitori, spor ce s-a marit de aproximativ cinci ori , respectiv 530 locuitori in perioada 1930-1966. In perioada ulterioara 1966-1992 populatia a crescut cu un spor de 226 locutori. Aceasta evolutie se datoreaza in principal functiei de resedinta de comuna.

O crestere a populatiei se observa si in satul Homoraciu, care la recensamintele din 1912 si 1930 aparea impartit in doua: Homoraciu si Homoraciu- Pamanteni, perioada in care populatia a crescut cu 83 locuitori. Intre 1930 si 1966 s-a inregistrat un spor de 288 locuitori, acesta mentinandu-se la o valoare apropiata, respectiv 242 locuitori si in perioada ulterioara: 1966-1992.

Aceste doua sate : Izvoarele si Homoraciu, impreuna cu satul Malu Vanat au pozitia cea mai avantajoasa fata de principalele cai de comunicatie.

Satul Cernesti a inregistrat un regres al numarului de locuitori, de la 326 in 1912, la 300 in 1930 si 287 in 1966 pentru a ajunge la 143 in 1992. Pe o perioada de 80 de ani populatia s\a diminuat cu 183 locuitori, aproape jumatate din numarul initial. Aceasta situatie se explica prin pozitia dezovantajoasa a satului fata de principalele cai de comunicatie, ceea ce a determinat deplasarea locuitorilor in celelalte sate, care beneficiaza de o pozitie avantajoasa.

Evolutia numarului de locuitori la nivelul comunei Teisani

Populatia comunei a crescut de la 4002 locuitori in 1912, la 4454 locuitori in 1930, cu un spor total de 452 locuitori, dupa care a avut o evolutie oscilanta, ajungand la doar 4005 locuitori in 2000. Se constata astfel pe o perioada de 88 de ani un spor de 3 locuitori.

Comuna a inregistrat un spor natural pozitiv intre anii 1912 si 1984, dar din 1984 pana in 2000 sporul natural a fost permanent negativ cu doua exceptii: in 1989 ( 32 ) si in 1999 (2 ).

Se impune atentiei cresterea populatiei satului Teisani intre anii 1912-1992 cu un spor de 441 locuitori, crestere generata de faptul ca a avut functia de resedinta de comuna.

Satul Bughea de Sus a inregistrat un regres al numarului de locuitori de la 332 in 1912 la 125 in 1992, deci pe o perioada de 80 de ani populatia s-a diminuat cu 207 locuitori, mai mult de jumatate.

3.3. MISCAREA NATURALA A POPULATIEI

S-au observat perioade de crestere demografica care au alternat in perioade de descrestere.Fazele de crestere, mai puternic influentate de un bilant natural ridicat, s-au inregistrat imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial si dupa decretul din 1966.Fazele de descrestere au fost influentate fie de mortalitate ridicata, fie de emigratie, fie de natalitate scazuta (anii de razboi si mai ales perioada dupa revolutia din 1989 – cand s-a redus puternic fertilitatea si natalitatea).

3.3.1. Natalitatea

Acest fenomen demografic semnifica frecventa sau intensitatea nasterilor in sanul unei populatii fiind influentat de politica demografica promovata in diferite etape, precum si de elemente ca : structura pe grupa de varsta si sexe, ponderea populatiei fertile, nivelul de dezvoltare economica, standardul de viata, gradul de instruire a populatiei.

Nivelul general de dezvoltare, conditiile de viata ale populatiei au o influenta importanta asupra natalitatii, constantandu-se o relatie invers proportionala intre acestea, cu cat nivelul de trai este mai ridicat, cu atat rata natalitatii este mai redusa si invers, dezvoltarea economica ducand la un recul al natalitatii.Statutul femeii in societate este un element esential: in statele subdezvoltate rolul sau este redus in viata sociala, iar in statele dezvoltate, aceasta participa activ la viata sociala si numarul de nasteri se reduce.Alti factori care influenteaza natalitatea sunt: gradul de imbatranire a populatiei, climatul psihologic general, religia.

Ratat generala a natalitatii a oscilat, dar in perioada postbelica a avut o temdinta descrescatoare afectata puternic de decretul din 1966.

In timp se pot delimita cel putin doua perioade – 1966 – 1967 – datorita decretului de interzicere a avorturilor, rata natalitatii a crescut, ajungand de la 15,67% in 1966 la 32,49% in 1967, inregistrandu-se astfel o dublare a ratei natalitatii intr-un an.

1977 – 2000, pe fondul agravarii saraciei, rata generala de natalitate, cu unele oscilatii, a scazut, ajungand la 15,70% in 1989, la 9,99% in 1988, dupa care a crescut usor ajungand la 10,83% in 2000.

La nivelul fiecarei comune, natalitatea a inregistrat mici diferentieri.Perioada dinaintea anului 1944 s-a caracterizat prin natalitate mare dar si mortalitate cu valori ridicate la care au contribuit si pierderile umane din timpul celor doua razboaie mondiale.Dupa 1944, in primul deceniu mai ales, natalitatea s-a mentinut destul de mare iar mortalitatea a inregistrat valori tot mai scazute.

In 1967, ca urmare a aplicarii legislatiei cu privire la avort si a actiunii educative care a insotit legislatia, are loc cresterea indicelui de natalitate in toate cele trei comune astfel:

In Maneciu de la 16,75% in 1966 la 31,37% in 1967, in Izvoarele de la 15,36% in 1966 la 33,77% in 1967 si in Teisani de la 15,17% in 1966 la 32,35% in 1967.

In anii urmatori, natalitatea are o evolutie oscilanta astfel: in Maneciu indicele de natalitate a scazut continuu din 1967 pana in 1983 cand a ajuns la 12,93%, apoi a inregistrat o crestere, fiind de 17,81% in 1985, pentru a scadea din nou, treptat de la 16,92% in 1987 la 10,95% in 1991.

Pana in 1997, rata natalitatii a oscilat usor iar in 1998 a ajuns la

9,50% – aceasta reprezentand cea mai scazuta valoare din intervalul de timp analizat, respectiv 1966 – 2000.In 1999, rata natalitatii a crescut la 12,60% pentru ca in anul 2000 sa se reduca la 11%.

In Izvoarele indicele de natalitate a scazut continuu din 1967 pana in 1983 cand era de 12,57%, intre anii 1984 – 1989 s-a mentinut la valori cuprinse intre 14,40% si 16,71%, dupa care a mai scazut putin in intervalul 1990 – 1997 mentinandu-se intre 11,06% si 13,60%.Cea mai scazuta valoare s-a inregistrat, ca si in cazul comunei Maneciu, in 1998 si a fost de 10,08%.Ulterior, rata natalitatii a crescut ajungand la 11,30% in 2000.

In Teisani, ca si in celelalte doua comune rata natalitatii a scazut intre 1967 si 1984, cand s-a inregistrat cea mai scazuta valoare, respectiv 7,62%.Din 1985 pana in 1989 rata natalitatii a crescut succesiv, ajungand la 15,85% dar in 1990 a scazut brusc la 9,59% dupa care a evoluat pozitiv ajungand la 12,25% in 1991 pentru a inregistra un nou regres in 1996 cand era de 8,30%.In urmatorii ani a crescut usor, fiind de 10,20% in anul 2000.

Aceasta oscilatie si scadere relativa a natalitatii este determinata de o serie de procese sociale, specifice perioade, care au dus implicit la reducerea fertilitatii feminine, in principal la rupele de varsta intre 18 si 23 de ani.

Am putea astfel aprecia printre factorii de influenta negativa asupra natalitatii si o serie de fenomene ca : „explozia scolara”, prelungirea duratei procesului de instruire si implicit cresterea numarului de elevi.

Valoarea din 1998 reprezinta probabil cea mai scazuta valoare pe timp de pace datorita reducerii ratelor generale de fertilitate, planificarii familiale si mai ales cresterii ratei mortalitatii in randul femeilor aflate in varsta fertila (15 – 49 de ani).O alta cauza a scaderii natalitatii este antrenarea femeilor in activitati economico-sociale, cat si schimbarea comportamentului demografic al populatiei in sensul reducerii voite a numarului de nasteri.

Mortalitatea

Mortalitatea, indicator demografic, semnifica frecventa deceselor pe o perioada determinata in cadrul unei populatii si este factor determinant, alaturi de fertilitate si migratie, in dinamica si structura populatiei.

Mortalitatea a avut o evolutie oscilanta atat in totalitate cat si pe sexe si grupe de varsta.Prezinta diferentieri la nivelul celor trei comune:

In Maneciu cea mai scazuta valoare a ratei mortalitatii a fost de 6,34% in 1977, iar cea mai ridicata de 11,70% in 1997, in rest s-a mentinut intre 9,94% si 10,60%.In anul 2000, valoarea a scazut la 8,70% fata de 11,10% in 1999.

In Izvoarele, cea mai scazuta valoare a ratei mortalitatii a fost de 8,96% in 1966, iar cea mai ridicata de 13,10% in 1997, acel;asi an ca si in cazul comunei Maneciu.In ceilalti ani, respectiv 1967 – 2000, rata mortalitatii a fost cuprinsa intre 9,22% si 12,50%.In anul 2000 valoarea a scazut la 10,60% fata de 12,80% in 1999.

In Teisani cea mai scazuta valoare a ratei mortalitatii a fost de 8,71% in 1989, iar cea mai ridicata de 17,42% in 1992, in rets s-a mentinut intre 11 si 12 %.In anul 2000, spre deosebire de celelalte doua comune, valoarea a crescut la 15,20%, fata de 11,90% in 1999.

Rata generala a mortalitatii a crescut ca urmare a imbatranirii populatiei si a degradarii vietii economice si sociale.

Mortalitatea masculina este mai mare decat cea feminina, mortalitatea masculina fiind cauzata de unele profesii cu un coeficient mai mare de risc si de practici daunatoare.

Cauzele deceselor sunt multiple, pe primele locuri situandu-se bolile aparatului circulator, bolile aparatului respirator, accidentele si bolile aparatului digestiv, tumorile.

Mortalitatea infantila

Mortalitatea infantila este un indicator specific dupa varsta, exprimand intensitatea sau frecventa deceselor sub 1 anin interiorul populatiei, fiind analizat pentru perioada 1966 – 2000 pe baza datelor statistice oferite de autoritatile locale.

Mortalitatea infantila influenteaza in mod direct structura pe grupe de varsta a populatiei si respectiv resursele de munca.Aceasta constituie un indicator de baza al nivelului de dezvoltare de civilizatie si de viata a populatiei.

In comuna Maneciu cea mai mica valoare a mortalitatii infantile s-a inregistrat in anii 1991 si 2000 – fiind de 0,1%, iar cea mai ridicata in 1978 fiind de 14,1%.

In comuna Izvoarele cea mai mica valoare a mortalitatii infantile a fost, ca sin cazul comunei Maneciu, de 0,1% si s-a mentinut, cu mici exceptii, din 1977 pana in 2000 la acelasi nivel.cea mai rdicata valoare a fost de 10,4% si s-a inregistrat in anul 1972.

In comuna Teisani, cea mai scazuta valoare a mortalitatii infantile a fost de 0,2% si s-a mentinut constanta pe parcursul a cinci ani, espectiv 1992 – 2000.Cea mai ridicata valoare, insa mult mai mica comparativ cu celelalte doua comune, a fost de 2,9 % in anul 1967.

Sporul natural

Factor determinant in asigurarea reproductiei largite a resurselor de munca si pe aceasta baza a cresterii economice, sporul natural al populatiei reprezinta diferenta dintre natalitate si mortalitate, fiind influentat de un intreg complex de factori naturali, economici si sociali, care determina fluctuatii de la o perioada la alta.

Datorita liberalizarii divorturilor si diminuarii natalitatii, sporul natural s-a redus in 1966 la 50 – valoare considerata periculoasa pentru cresterea potentialului de forta de munca al comunelor.Atunci, prin decretul din 1966, s-au interzis avorturile, iar sporul natural a atins brusc valor de 225 in Maneciu, 147 in Izvoarele si 87 in Teisani ( 1966 – 1967 ).

Ulterior valorile s-au inscris pe o traiectorie descedenta datorita inrautatirii conditiilor socio – economice.

Dupa 1989 prin agravarea crizei politico – economice si sociale, a liberalizarii avorturilor, valorile sporului natural au scazut foarte mult, iar incepand cu anul 1991 a devenit negativ, in comuna Izvoarele fiind de -9; in timp ce in comuna Maneciu inregistra valori negative din anul 1998, respectiv de – 12.O situatie aparte s-a intalnit in comuna Teisani, unde sporul natural era negativ din 1984, cand inregistra o valoare de -18 pentru ca in 1992 sa scada, ajungand la -30.

In anul 2000 sporul natural a avut valori pozitive in toate cele trei comune.

Bilantul natural

Bilantul natural s-a analizat pe o perioada de 34 de ani (1996 – 2000) iar evolutia sa urmareste, in general, aceeasi linie cu cele ale ratelor de natalitate si mortalitate, stabilitatea locuitorilor.

3.4. MISCAREA MIGRATORIE A POPULATIEI

Evolutia populatiei comunelor ca si dezvoltarea asezarilor omenesti, poarta amprenta migratiei populatiei venita aici din Tara Barsei si tinuturile secuiesti.Aceasta migratie a fost determinata de cauze social – politice cat si cauze economice (migratia lenta legata, de transhumanta).

Ca dovezi ale acestei deplasari sunt unele toponime existente in zona: Maneciu Ungureni, Maneciu Pamanteni, s.a.sau unele ce provin din timpurile de dincolo de Carpati.

Tot in categoria deplasarilor definitive se incadreaza si migratia spre comuna a unor locuitori de la campie in preajma improprietarilor din anul 1964.

In ultimele decenii sensul migratiilor s-a schimbat prin deplasarea unei parti a populatiei comunelor catre mediul urban ca urmare a dezvoltarii industriare si edilitare a oraselor.

O mai mare amploare a luat acest fenomen intre anii 1989 – 1991, cand numarul celor ce au plecat din satele Costeni, Chiciureni, Cernesti,Chiritesti si Bughea de Sus, a crescut ca urmare a stabilirii lor mai aproape de caile de comunicatie necesare pentru deplasarea lor la locurile de munca.

In cadrul miscarii migratorii, in prezent, ponderea cea mai mare o au deplasarile zilnice catre locul de munca.Deplasarea zilnica a fortei de munca este dirijata mai ales catre ramurile industriale si nu numai din Ploiesti, Boldesti – Scaieni, Valenii de Munte, Plopeni sau Brazi.Aceste deplasari cu o structura variata, forta de munca fiind atrasa catre diverse activitati economice, comerciale, etc.

Aceasta deplasare catre si dinspre locul de munca este avantajata de existenta caii ferate Ploiesti – Maneciu ca si a drumului national Ploiesti – Brasov.

Pana in anul 2000 forta de munca folosea mai ales deplasarea pe calea ferata, pe aceasta zilnic 12 perechi de trenuri care aveau si vagoane etajate de mare capacitatea.In prezent circulatia trenurilor s-a redus la 3 perechi pe zi, un rol important avandu-l acum microbuzele existente pe traseul Maneciu – Valenii de Munte si Valenii de Munte – Ploiesti.

Forta de munca din satul Maneciu Pamanteni si chiar Costeni foloseste statia CFR Maneciu Pamanteni, iar cea din restul satelor comunei Maneciu foloseste statia CFR Maneciu are este si capat de linie.Conditii mai grele de naveta au cei din satul Chiciureni, distanta pana la statie fiind de 2 – 4 km., cu drunuri destul de greu practicabile mai ales in timpul ploios.

Forta de munca din comuna Izvoarele foloseste statia CFR Izvoarele, iar forta de munca din comuna Teisani foloseste statia CFR Teisani.

O problema dificila a ramas si cea pivitoare la durata de deplasare cu trenul, care la ora ctuala este nesatisfacatoare, astfel cei 50 de km.de la Maneciu la Ploiesti sunt parcursi in aproximativ 2 ore din cauza statiilor dese si a conditiilor tehnice necorespunzatoare a caii ferate, ceea ce face ca viteza de deplasare a trenurilor sa fie inca mica.Daca se tine cont si de faptul ca se mai mareste durata deplasarii de la statia CFR pana la locuinta sau pana la intreprindere, aceasta are influenta negativa asupra randamentului in productie a celor ce fac naveta.De aceea foarte multi navetisti prefera ca mijloc de transport microbuzele, avantajele fiind un confort ridicat si timpul necesar deplasarii mai redus, iar dezavntajul este costul mai ridicat in raport cu tariful trenurilor.

Miscarea migratorie a fost analizata in cadrul celor trei comune pentru un interval de 20 de ani (1980 – 2000), si au aparut diferentieri de la o comuna la alta.

Sporul migrator in comuna Maneciu a avut o evolutie oscilanta, fiind negativ din anul 1980 pana in 1999 cu exceptia a 3 ani : 1986 (1,12%), 1992 (2,175) si 1996 (0,26%0.Cea mai ridicata valoare negativa s-a inregistrat in anul 1990, respectiv -15,32%.In anul 2000, sporul migrator a fost pozitiv (2,96%), crescand fata de anul 1994 cu 5,04%.

Sporul migrator in comuna Izvoarele a fost negativ din 1980 pana in 1984, apoi timp de doi ani (1985, 1986) a fost pozitiv.Ulterior s-a inregistrat un nou regres, timp de sapteani, intre 1987 si 1996, cu cel mai ridicat spor negativ in anul 1990, respectiv -27,77% – situatie intalnita si in comuna Maneciu.In anul 1997 numarul celor sositi a fost egal cu numarul celor plecati.Din 1998 sporul migrator a devenit pozitiv, insa valorile au scazut treptat de 7,50% in 1998 la 6,71% in 1999 si 5,13% in 2000.

Sporul migrator in comuna Teisani a fost negativ intre anii 1980 – 1992, cel mai ridicat spor negativ inregistrandu-se, ca sin in celelalte comune, tot in anul 1990, respectiv -25,12%.In anii 1996 si 1997 sporul migrator a fost pozitiv, respectiv 1,72% si 0,74% pentru ca in urmatorii ani sa scada sub 0.In anul 2000 a devenit pozitiv, respectiv 15,00%, crescand cu 18,75% fata de anul precedent.

3.4. DENSITATEA POPULATIEI

Distributia geografica a populatiei in Valea Teleajenului a fost determinata de o serie de factori naturali, istorici si social-economici. Factorii naturali au avut initial un rol hotarator in raspandirea populatiei in acest teritoriu. Inceputurile sale se gasesc in avantajele create de conditiile naturale: o clima relativ blanda, terenuri roditoare, facilitati de aparare asigurate de altitudinile si pasurile existente.

Gradul sau intensitatea de populare a unui anumit teritoriu se poate aprecia cu ajutorul densitatii, prin raportarea numarului de locuitori la o anumita suprafata. Desfasurarea normala a vietii sociale si economice intr-o anumita zona, caracterizata prin existenta unor elemente proprii de ordin geografic, istoric, nu poate avea loc daca efectivul si densitatea populatiei nu au atins un prag minim.

Densitatea medie a populatiei exprima raportul cantitativ dintre numarul locuitorilor si intreaga suprafata a teritoriului respectiv. De regula densitatea medie a populatiei intr-un mediu rural dezvoltat echilibrat variaza intre …………..loc./ha.

Prin inaltul grad de populare, valea Teleajenului obtine o insemnata pondere in populatia judetului. Comunele studiate ca si alte localitati de pe Valea Teleajenului au o densitate relativa medie a populatiei, o mare parte din suprafata lor fiind acoperita cu paduri sau acoperita de munti si dealuri.

In Maneciu densitatea populatiei este de 48,5 loc./km², iar in comuna Izvoarele aceasta aproape se dubleaza, fiind de 93,6 loc./km². Cea mai mare densitate se inregistreaza in comuna Teisani, unde este de 136,7 loc./ha. Rezulta ca densitatea zonei studiate este de 92,9 loc./km².

3.6. STRUCTURA POPULATIEI

3.6.2. Structura social – economica

Analiza acestei structuri s-a realizat dupa criteriul participarii la activitatea economica: populatia activa ( ocupata si neocupata ), populatia inactiva. Pe plan international ONU a recomandat incadrarea tuturor activitatilor economice si a populatiei active intr-un numar limitat de ramuri: agricultura, silvicultura, vanatoare si pescuit, industrie extractiva, industrie prelucratoare, constructii si lucrari publice, electricitate, gaz, apa si servicii sanitare, comert, banci, asigurari, afaceri, transporturi si comunicatii, servicii.

Analiza structurii populatiei active pe ramuri arata ca predomina populatia ocupata in industrie fata de cea ocupata in agricultura sau in alte ramuri. In comuna Teisani, populatia ocupata in industrie detine 50,9%.

Atragerea populatiei active in agricultura apare mai mare in satul Maneciu Pamanteni, forta de munca de aici formand membrii societatii SC Valea Mare. O situatie similara se intalneste si in comuna Teisani, unde populatia ocupata in agricultura detine 23,3% din totalul populatiei active, situandu-se pe locul doi la nivelul comunei si al regiunii analizate. In Teisani populatia ocupata in agricultura formeaza membrii a trei societati: SC PRESPAJ SRL, SC SERAGINELA SRL si SC LUCEAFARUL SRL.

Apare si populatia activa atrasa in industria oraselor judetului si chiar in unitatile industriale din cele trei comune, in special SEPPL Maneciu cu 1300 salariati din care 20% sunt navetisti, SC APASCO SA cu 300 salariati, ROMCIF FIENI – Sectia Teisani cu 104 salariati etc.

Pe sexe, barbatii detin peste 80% din populatia ocupata in industrie, pe cand femeile detin o pondere mai ridicata ( 41% ) doar in ceea ce priveste populatia ocupata in agricultura.

Ppocentul populatiei ocupata in alte ramuri difera de la o comuna la alta. Astfel in Maneciu, dupa populatia ocupata in industrie, care este majoritara (42,7% ) urmeaza populatia ocupata in constructii, cu valori mult mai reduse decat pricipalul domeniu de activitate – doar 14,7% – valoare ce depaseste, insa, ponderea populatiei ocupata in agrucultura cu 1,1%. Transporturile si telecomunicatiile reprezinta un alt domeniu de activitate, ce concentreaza 10% din totalul populatiei active al comunei Maneciu, celelalte ramuri de activitate insumand 16,6% din populatia activa.

FIGURA

In comuna Izvoarele, situatia este putin diferita de cea intalnita in comuna Maneciu. Cea mai mare pondere o detine tot populatia ocupata in industrie cu 37,5%, dar pe locul doi se afla populatia ocupata in agricultura cu 23,6%. Urmeaza transporturile si telecomunicatiile, care concentreaza 13,1% din populatia activa a comunei, domeniu precedat de constructii, in cadrul carora lucreaza 11,3% din populatie. Celelalte ramuri de activitate insumeaza 14,2% din totalul persoanelor active ale comunei.

Aceeasi situatie existenta in comuna Izvoarele, se intalneste si in comuna Teisani, singura deosebire fiind reprezentata de nivelul valorilor. Astfel, procentul populatiei ocupata in ramurile de activitate este: 50,9% in industrie, 23,3% in agricultura, 7.4% in transporturi si telecomunicatii, 6,9% in constructii si 11,2% in alte ramuri.

FIGURA

Populatia activa antrenata in industrie se datodeaza in primul rand prezentei municipiului Ploiesti – principalul focar de convergenta economica al judetului Prahova.

Numarul mic de locuri de munca in comune si vecinatatea cu orase industriale ca Valenii de Munte, Boldesti-Scaieni, sunt factori care vor determina dezvoltarea limitata pe ansamblu, dar implicit vor conduce la consolidarea gospodariei individuale si la dezvoltarea agriculturii si pomiculturii practicate fie pe loturi, fie in asociatii.

Majoritatea activilor se deplaseaza pe calea ferata sau cu microbuzele catre Ploiesti si orasele de pe Valea Teleajenului, astfel ca toate satele comunelor au pe langa functiile proprii si rol de asezare dormitor pentru fortele de munca din industrie.

Cresterea numarului locurilor de munca se estimeaza prin:

cresterea numarului de unitati cu capital privat

dezvoltarea sectorului agrozootehnic

dezvoltarea turismului si agroturismului

dezvoltarea sectorului de servicii

dezvoltarea sectorului de constructii

Aceasta majorare a locurilor de munca va reduce deplasarile pendulare pentru munca.

In anul 1992 numarul persoanelor in cautarea primului loc de munca a fost: 257 in Maneciu, 154 in Izvoarele, 98 in Teisani.

Populatia inactiva reprezinta in comuna Maneciu 59,8% din totalul populatiei, in timp ce in comuna Izvoarele aceasta este de 60,4%, valoare mai mare cu 0,6%. In comuna Teisani ponderea populatiei inactive este mai mica (58,7% ) in raport cu celelalte doua comune, insa diferenta nu este semnificativa.

TABEL

Pe cele trei comune structura populatiei inactive se prezinta astfel:

in Maneciu: 29,4% elevi si studenti; 26,3% pensionari; 25,1% persoane casnice; 18% intretinuti de alte persoane; 0,02% intretinuti de stat; 0,9% alte situatii. Pe sexe, populatia masculina inregistreaza valori mai mari decat populatia feminina in toate categoriile mrntionate cu exceptia grupei persoanelor casnice, unde femeile detin suprematia cu 1678 persoane fata de 23 de barbati casnici.

In Izvoarele: 26% elevi si studenti; 29,4% pensionari; 25% persoane casnice; 18,4% intretinuti de alte persoane; 0,07% intretinuti de stat; 0,9% alte situatii. Ca si in comuna Maneciu, pe sexe, populatia masculina inregistreaza valori mai ridicate decat populatia feminina, exceptiile fiind reprezentate de categoriile: persoane casnice si intretinuti de stat, unde ponderea este inversa.

In Teisani: 24,8% elevi si studenti; 34,5% pensionari; 18,8% persoane casnice; 13,9% intretinuti de alte persoane; 0,03% intretinuti de stat si 0,7% alte situatii. Populatia masculina detine o pondere mai mare decat cea feminina in cadrul pensionarilor, al intretinutilor de alte persoane si in alte situatii. Femeile detin suprematia in randul persoanelor casnice cu o pondere de 99,5% din total.

3.6.3. STRUCTURA ETNICA, LINGVISTICA SI CONFESIONALA

Elementul etnic, lingvistic si cel religios sunt trei elemente, care in zona studiata, nu inregistreaza o diversitate structurala, neavand o influenta mare asupra istoriei celor trei comune.

Populatia dupa limba materna este in exclusivitate romana.

Structura etnica a fost analizata la nivelul anilor 1977 si 1992 pentru a se face o comparatie. Astfel in cele trei comune observam o pondere predominanta a romanilor, aceasta crescand in intervalul de timp 1977-1992. Pe langa romani mai traiesc in proportii foarte mici romi ( in Izvoarele si Maneciu ), dar si alte nationalitati ca: ucrainieni, maghiari, germani, rusi (lipoveni ).

STR TEISANI 1977

In ceea ce priveste structura confesionala, aceasta a fost analizata la nivelul anului 1992 si s-a constatat predominarea populatiei ortodoxe in toate cele trei comune, ceea ce era si firesc, tinandu-se cont de structura etnica a populatiei.

Dupa ortodocsi, cea mai mare pondere o detin adventistii. Mai exista si alte religii, dar au mai putini reprezentanti. Dintre acestea putem enumera: religia baptista, penticostala, crestina dupa evanghelie, romano-catolica, musulmana, crestina de rit vechi, greco-catolica. Exista intr-un numar foarte redus si persoane fara religie.

3.6.4. GRADUL DE INSTRUIRE AL POPULATIEI

Calitatea fondului uman, exprimata in primul rand prin structura si consistenta statutului instructiv educational, reprezinta elementul decisiv in orice etapa a dezvoltarii societatii.

Mobilitatea profesionala precedata de mobilitatea pe linie instructiv-educativa caracterizeaza in special componenta principala a populatiei, segmentul activ, indiferent daca ne referim la populatia activa stabila sau legala.

Progresele obtinute in ultimele decenii s-au concretizat in cresterea procentuala a stiutorilor de carte, care in anul 1992 reprezentau 94,9% , analfabetii avand o pondere de 5,03%.

Tabel

In ceea ce priveste analiza nivelului scolilor absolvite in anul 1992, se constata ca cea mai mare pondere o au persoanele care au absolvit scoli primare, respectiv 34,6%, apoi persoanele care au absolvit gimnazii, scoli generale si prima treapta de liceu, cu 30,3%, dupa care urmeaza persoanele care au absolvit scoli profesionale si complementare sau de ucenici cu 15,4%.

Se observa ca doar jumatate din persoanele care au terminat gimnaziul au optat pentru alta forma de invatamant. Acest lucru este frecvent intalnit la sate si se datoreaza faptului ca parintii din mediul rural nu pun accent prea mare pe nivelul de scolarizare al copiilor preferand ca acestia sa-i ajute la treburile gospodariei, decat sa-si continue studiile.

Principala forma de invatamant preferata dupa absolvirea gimnaziului este scoala profesionala si nu liceul, ponderea absolventilor de liceu fiind doar de 11,2%.

Doar 23% din persoanele care au terminat liceul, au continuat studiile optand fie pentru scoli postliceale de specialitate si tehnice de maistri – in cadrul carora ponderea absolventilor a fost de 1,3% din totalul populatiei in varsta de 12 ani si peste, fie pentru institutii de invatamant superior- unde ponderea absolventilor a fost de 1,37% .

Reteaua de invatamant a celor trei comune cuprinde 23 de unitati de invatamant , din care 12 gradinite de copii, 10 scoli de invatamant primar si gimnazial si un liceu.

Exista 82 salile de clasa si cabinetele scolare, 8 laboratoare scolare si 8 ateliere scolare.

Personalul didactic este reprezentat de 211 persoane, din care 27 in invatamantul prescolar, 135 in invatamantul primar si gimnazial ( respectiv 54 invatatori si 81 profesori ), 49 in invatamantul liceal.

CAPITOLUL IV

ECONOMIA

4.1. ACTIVITATEA AGRICOLA

Modul de utilizare a terenurilor

Faptul ca timpuri mai vechi valea Teleajenului a fost populata a avut drept urmare o accentuata interventie a omului in peisajul geografic.au fost defrisate unele suprafete de padure pantre a face loc pasunilor si a unor terenuri agricole dar si pentru nevoile de lemn pentru costructii si foc.

Au ramas totusi intinse suprafete inpadurite mai ales ca taierile au fost urmate de plantari de puieti, mai ales de rasinoase, in cadrul Ocolului Silvic Maneciu.

Exista insa si terenuri cu pasune si fanete, de aceea cresterea animalelor joaca rol important in preocuparea locuitorilor din satele comunelor.

Fertilitatea terenurilor agricole existente, este moderata spre slaba, aceasta necesitand administrarea de ingrasaminte organo- minerale combinate cu ingrasaminte, chimice avand in vedere ca peste 25º/º din soluri nu au suficient azot si 68º/º din soluri nu au suficient fosfor.

Conditiile pedoclimatice sunt propice dezvoltarii pomiculturii pentru meri, peri, gutui, pruni, nuci etc.

Vegetatia zonelor impadurite aflate sub administrarea Ocolului Silvic Valenii de Munte si Maneciu, este compusa din: stejar, ulm, carpen, frasin si diferiti arbusti ca: paducelul, alunul si vegetatia de pasune.

Suprafata agricola reprezinta 31,7º/º din suprafata totala a celor trei comune. Cea mai mare pondere in cadrul suprafetei agricole este detinuta de pasunile naturale ( 62,8º/º ). Un rol insemnat il au si fanetele naturale, mult mai reduse insa, comparativ cu pasunile naturale. Ele reprezinta 18,1º/º din suprafata agricola si sunt urmate cu 12,8º/º de arabil. Pe ultimul loc cu 6,08º/º se afla livezile.

Realizand o comparatie intre anii 2000 si 1996 cu privire la structura fondului funciar agricol, observam ca suprafetele arabile si fanetele naturale s-au mentinut la acelasi numar de hectare, in timp ce pasunile naturale au fost extinse cu 24 ha si suprafata livezilor a fost restransa tot cu 24 ha.

Terenurile arabile ocupa a suprafata redusa si sunt amplasate mai ales pe podurile teraselor, ocupand 1393 ha.

In prezent, din totalul de 23643 ha ale suprafetei comunei Maneciu, padurile ocupa ponderea cea mai mare 16852 ha. Ele se gasesc raspandite mai ales in partea de nord a comunei in bazinul Teleajenului pe versantii muntilor cat si al dealurilor subcarpatice. Se gasesc atat paduri de conifere cat si de foioase sau amestecate, cu speciile de arbori caracteristice.

Pasunile si fanetele ocupa si ele suprafete importante: 6795 ha si respectiv 1963 ha. Calitatea pasunilor si fanetelor este in general buna. In covorul ierbos predomina trifoiul marunt ( Medicage lupulina ), paiusa ( Agrostis termis ), pirul gros ( Cynodon dactylon ) etc.

Pantele dealurilor cu orientare estica mai ales fruntile si chiar podurile de terasa sunt ocupate de livezi. Pprdomina prunul, aceasta cultura avand traditie indelungata in bazinul Teleajenului. Prunul apare razlet si prin fanete facandu-se o dubla folosire a terenurilor cu obtinerea atat de fructe cat si de fan.

Terenurile neproductive sunt situate mai ales in lunca Teleajenului si pe celelalte vai acoperite cu pietrisuri sau in muntii mai inalti.

Numarul de gospodarii in 2000 era de 7414, deci rezulta in medie o suprafata agricola de 1,45 ha/ gospodarie, fata de media pe judet de 1, 37 ha/ gospodarie si cea pe tara de 2,28 ha/ gospodarie.

Atat cultura plantelor cat si cresterea animalelor se practica in prezent in gospodariile individuale si partial in cadrul urmatoarelor societati:

SC „PRESPAJ” SRL

SC „SERAGINELA” SRL

SC „LUCEAFARUL”SRL

SC Valea Mare ( Maneciu Pamanteni )

Ocolul silvic ( Maneciu ).

Structura culturilor

Principalele culturi sunt: cerealele, cartofii, legumele si plantele tehnice. Mai mult de jumatate din suprafata arabilului este ocupata de cereale. Pe locul doi se afla cultura cartofului, aceasta reprezentand 26,7º/º din suprafata arabila, fiind urmata cu 9,6º/º de cultura legumelor. O pondere foarte mica este detinuta de plantele tehnice, reprezentate prin floarea soarelui, cultivata in cadrul comunei Teisani. Aceast cultura ocupa 20 ha, ceea ce reprezinta 1,8º/º din arabil.

Dintre toate plantele, porumbul gaseste conditii optime de dezvoltare, detinand suprematia atat la nivelul productiei ( 1085 tone ) cat si ca suprafata ocupata ( 619 ha ) in cadrul arabilului.

Efectuand o comparatie intre anii 1966 si 2000 in ceea ce priveste suprafata ocupata de principalele culturi, observam o restrangere a acesteia in cazul cerealelor si o extindere in cazul cartofului si legumelor. Analizand aceasta perioada si sub aspectul productivitatii, constatam o scadere la nivelul tuturor culturilor existente.

Cultura graului in anul 2000 ocupa o suprafata de 20 ha, fata de 42 ha in 1996, productia globala in 2000 fiind de 62 tone.

Cultura cartofului ocupa 283 ha amplasate in cadrul comunelor. Conditiile pedoclimatice permit obtinerea de productii mari – 2975 tone la nivelul anului 2000.

Livezile ocupa 658 ha. Ponderea o detine prunul si marul. Ca urmare a bunei intretineri a livezilor prin lucrari de taiere, combaterea daunatorilor si prin ingrasaminte, pomii rodesc an de an dand productie mare – 1914 tone fructe.

Activitatea agricola desfasurata in gospodariile taranilor si ale producatorilor individuali este variata, fiecare familie incearcand sa cultive pe suprafata detinuta o diversitate de plante necesare pentru consum.

Cresterea animalelor

Este o ramura importanta a agriculturii si are traditii in aceasta zona. Sectorul zootehnic este compus din: 7717 capete ovine – rasa tigaie din care s-au obtinut in 2000 18160 kg lana; 2337 bovine, acestea fiind din rasa bruna caracteristica bazinului Teleajenului; 4554 porcine. Cele mai numeroase sunt pasarile – 82256 in 2000 cu o productie de 4530 mii buc. oua. O pondere importanta o au ovinele, al caror numar s-a redus aproape la jumatate din 1996 pana in 2000. O usoara scadere s-a inregistrat si in cazul bovinelor, in schimb numarul porcinelor s-a mentinut relativ constant. O pondere mica o detin cabalinele. Baza furajera o formeaza fanetele si pasunile de pe valea Teleajenului si a afluentilor acestuia.

Se au in vedere lucrari de prevenire si combatere a eroziunii, dar este necesara si rationalizarea pasunilor pentru protejarea covorului vegetal. Ovinele folosesc vara si pajistile alpine din muntii Bobu, Ciucas sau Clabucet. Pe perioada de iarna se folosesc ca furaje fanul obtinut prin uscarea ierburilor si a lucernei sau a cocenilor de porumb.

Prin cresterea animalelor locuitorii isi asigura in mare masura produse necesare in gospodarie iar prin contractarea cu statul a unor animale sau produse animaliere obtin venituri importante. Cresc mai ales ovine si bovine.

Pe timpul verii bovinele pasuneaza pe izlazul comunal situat in bazinul vaii Teleajenului. Productia totala de lapte in 2000 a fost de 47824 hl. Ovinele pasuneaza pe pajistile alpine din muntii Bobu Mare, Ciucas, Grohotis sau Clabucet.

In timpul iernii, ovinele si bovinele sunt hranite cu fan, coceni si alte produse obtinute in gospodariile populatiei.

Principalele disfunctionalitati ale agriculturii sunt:

subutilizarea capacitatilor de productie agricola existenta

lipsa fondurilor pentru dotarea agriculturii private si a agentilor de consultanta in domeniu

insuficienta exploatare a potentialului de dezvoltare a sectorului zootehnic

Dezvoltarea agriculturii

Prin potentialul oferit de cadrul natural si de amplasament in teritoriu, precum si de pregatirea fortei de munca si traditiile locale, zona ar putea evolua ca important centru de productie agricola si alimentara. Pentru realizarea acestui obiectiv sunt necesare interventii prioritare:

protectia si conservarea solului, padurilor si apelor ca sursa de dezvoltari economice ( agricultura si silvicultura )

propunerea unei agriculturi performante prin consultanta si asistenta manageriala si financiara

promovarea unei politici de atragere a investitiilor de extindere a activitatilor economice locale, dar si de creare a unor activitati complementare compatibile cu potentialul local, cum ar fi:

cultura cerealelor, morarit si panificatie;

microferme legumicole – depozitare;

conservarea si desfacerea produselor legumicole;

cultura porumbului si a plantelor furajere;

microferme zootehnice – prelucrarea produselor animaliere ( abatoare, depozitare, conservare, desfacere prosuse );

protejarea mediului.

Cresterea unor suprafete agricole plantate cu grau, cartofi sau plante furajere, ca si sporirea productiei medii la hectar pot aduce in perspectiva un plus de productii agricole.

Ramurile de baza ale agriculturii in zona sunt pomicultura si zootehnia.

Marirea suprafetei livezilor ca si marimea productiei medii la hectar prin folosirea unor soiuri mai rezistente si mai valoroase pot duce la sporirea productiei de fructe de circa zece ori.

La fel, in zootehnie, sporirea numarului de animale si pasari va duce la o majorare importanta a productiei de carne, lapte, oua.

De asemenea, un sector important este silvicultura, care prin activitatea de exploatare a lemnului asigura materia prima in sectiile de prelucrare. Dezvoltarea acesteia printr-o exploatare rationala a masei lemnoase si mentinerea echilibrului suprafetelor impadurite va face ca aceasta sa ramana ramura economica de baza.

Legat de aceasta activitate organizata a vanatorilor si in special cu participarea internationala va aduce un aport financiar deosebit comunelor ( in special comunei Maneciu ).

Reamenajarea fostei pastravarii a comunei Maneciu, ca si popularea cu peste a lacului de acumulare de la Plaietu ar readuce in actualitate alta activitate economica – piscicultura. O alta pastravarie este cea de la Izvoarele.

Toate acestea vor duce si la sporirea numarului de locuri de munca in agricultura.

4.2. ACTIVITATEA INDUSTRIALA

Acest tip de activitate are in Valea Teleajenului traditie destul de veche. Inca de la inceputul secolului al XX- lea a fost infiintata Intreprinderea Forestiera Maneciu.

Unitatile industriale se gasesc asezate in vetrele de sat si extravilan, in stransa concordanta cu suprafetele necesare pentru materii prime.

Dintre aceste intreprinderi U.F.E.T.Maneciu a luat fiinta strans legat de factorii geografico-economici favorabili: Valea Teleajenului ca insemnata artera de circulatie; existenta unor importante resurse de munca atat in cadrul acestor comune cat si in cadrul celor invecinate; existenta unor importante resurse forestiere, pe teritoriul comunelor fiind mari suprafete impadurite. Toti acesti factori au dus la o insemnata dezvoltare a activitatii industriale.

Inca din anul 1912 a luat fiinta societatea forestiera „Drajna” care exploata padurile din bazinul vaii Teleajenului, iar lemnul s-a prelucrat in fabrica de cherestea din Maneciu. Aceasta la inceput avea trei gatere, cinci circulare, sase aburitoare si fierastraie pe Teleajen si Telejenel. In 1914 productia ajunsese la 20000 m³ masa lemnoasa si lucrau 380 de muncitori din care 80% erau necalificati.

Exploatarea intensa a padurilor a dus la degradarea terenurilor in toata zona Carpatilor de Curbura.

Din anul 1972 a luat denumirea de U.F.E.T.Maneciu, iar in prezent se numeste S.E.P.P.L.Maneciu ( Sucursala de exploatare si prelucrare primara a lemnului ) amplasata in Maneciu Ungureni pe o suprafata de 10 ha cu 1300 salariati din care 20% navetisti.

In anii reconstructiei socialiste s-a trecut la o remediere a fondului forestier si la o valorificare superioara a lemnului, atat prin tehnologia folosita in prelucrare cat si imbunatatirii calitative a directiilor in care este utilizat lemnul.

Tot in anii constructiei socialiste s-au introdus noi schimbari si in structura conditiilor de transport. Inca din 1937 fusese construita linia ferata forestiera pe Teleajen pana la Cheia si pe Telejenel pana la Vama Buzaului pe distanta de 37 km. Aceste linii au fost desfiintate fiind inlocuite cu drumuri forestiere.

O alta unitate industriala este Ocolul Silvic Maneciu cu suprafetele impadurite de pe care se exploateaza masa lemnoasa ce asigura materia prima necesara obtinerii unui numar important de sortimente care le produce S.E.P.P.L.Maneciu.

Suprafata fondului forestier se ridica la 15069 ha din care peste 70% il ocupa foioasele iar restul rasinoasele.

Ocolul silvic dispune de un important fond cinegetic. Totodata, se prevede reimpadurirea atat cu rasinoase cat si cu esente de foioase. Anual se recolteaza importante cantitati de fructe de padure printre care afine, zmeura, macese etc.

Alte unitati industriale din Maneciu:

SC APASCO SA amplasată în Mâneciu Ungureni, pe o suprafață de 4 ha, are în prezent 300 salariați. Societatea este specializată în lucrări hidrotehnice, industriale și civile și își desfășoară activitatea în diferite șantiere de pe raza județului și în afara lui.

Regia autonomă Apele Române – amplasată în mâneciu – ungureni și care are în administrare barajul și lacul de acumulare. Ocupă o suprafță de 7 ha și are 40 salariați.

SC Electrocentrale Brazi amplsată în mâneciu – Ungureni în aval de baraj. ocupă o suprafață de 1 ha și are 40 salariați.

Secții de prelucrare a lemnului și producție a mobilei – 2 secții cu capital privat:

– în Mâneciu Ungureni ocupă o suprafață de 0,2 ha și are 20 salariați

– în mâneciu pământeni ocupă o suprafață de 0,2 ha și are 40 salariați

Secții de debitat material lemnos – 2 secții cu capital privat:

– În Mâneciu ungureni ocupă o suprafață de 0,15 ha și are 10 salariați

– în Mâneciu pământeni ocupă o suprafață de 0,15 ha și are 4 salariați

Secția de confecționat cuie – cu capital privat amplasată în mâneciu ungureni, ocupă o suprafață de 0,1 ha și are 4 salariați.

secții morărit și panificație:

– brutărie a cooperației de consum amplasată în măneciu ungureni, ocupă o suprafață de 0,03 ha și are 14 salariați

– brutărie cu capital privat amplasată în mâneciu Pământeni, ocupă o suprafață de 0,02 ha și are 2 salariați

– Unitate de morărit cu capital privat, amplasată în mâneciu ungureni, ocupă o suprafață de 0,02 ha și are 2 salariați

Alte societăți cu profil de exploatare, transport și prelucrarea lemnului:

SETIL – Mâneciu

Ocolul Silvic Mâneciu

SC MOBI CORD IMPEX SRL

SC GAROLEMN SA

SC PROD IMPEX COM '93 SRL

La unitățile industriale și de construcții existente în comuna se propun măsuri de reorganizare și retehnologizare în scopul rentabilizării capacităților existente.

Pentru valorificarea resurselor localede pământuri argiloase și piatra de calcar se propune realizarea unei Secții de fabricare de cărămidă și a unor cuptoare de var amplasate în satul mâneciu pământeni.

Valorificarea calității apelor de izvor se va face prin înființarea unei fabrici de bere amplasată în Mâneciu Ungureni.

Înființarea acestor noi secții va duce la sporirea numărului locurilor de muncă cu 40-50.

Tot în satul Mâneciu Ungureni este în curs de desfășurare o acțiune de explorare și cercetare a unor posibile zăcăminte de gaze naturale.

rezultatele pozitive alșe acestor cercetări vor crea posibilitatea apariției unei noi ramuri industriale, cea extractivă – ca

și a altor industrii de prelucrare sau vor mări gradul de confort al localităților comunei.

prin mărirea perimetrului intravilanului se va crea posibilitatea realizării de noi locuințe sau dotări necesare, ceea ce va duce la extinderea activității în domeniul construcțiilor.

În comună ativitățile din ramura industriei mici și a serviciilor sunt extrem de reduse.

se propune dezvoltarea unei industrii opționale în special pentru cei ce lucrează în agricultură în perioadele friguroase când nu se lucrează în câmp. de asemenea, organele locale vor trebui să încurajeze prioritar persoanele private care vor să deschidă ateliere de croitorie și de cismărie, care în prezent sunt deficitare în comună

În Teisani in prezent, activitățile industriale din comună se desfășoară în următoarele unități:

SC ROMCIF SA Fieni – secția Teișani – Cerașu, care are ca obiect de activitate concasarea rocii, confecționare prefabricate mici (bolțari) și comercializare ciment.

SC GREROM SA – funcționează cu mai multe activități: preparare și comercializare aracet; prelucrare și comercializare elemente din lemn pentru construcții

În comună există și câteva unități de mică industrie: trei gatere, moară, confecții metalice.

Se conturează perspectiva de dezvoltare a micii industrii, mai ales în domeniul prelucrării lemnului.

În cadrul zonelor de locuit se pot înfința mici unități de producție cu caracter meșteșugăresc, artizanal cu condiția să nu fioe poluante și să nu necesite transporturi importante.

4.3. ACTIVITATEA COMERCIALA SI DE SERVICII

Activitatea comerciala este efectuata prin unitati comerciale, repartizate in toate satele comunelor. Principalele unitati comerciale sunt magazinele alimentare, magazinele universale, restul fiind magazine satesti, chioscuri de desfacere a unor produse etc.

De exemplu in comuna Teisani exista 25 de societati economice avand ca profil comertul ( SC ARAGON IMPEX SRL cu 3 angajati, SC VISUL SERV SRL cu 2 angajati, SC CARPATINUL SRL cu 15 angajati etc. ). In comuna Maneciu, cele mai importante societati cu profil comercial sunt: SC ELIOT SRL, SC MEDINA SRL, SC SMARALD SRL.

Unitati din domeniul public si al serviciilor

Institutiile publice existente in comuna Teisani sunt:

in satul Teisani: primarie, politie, oficiu de posta, scoala generala 8 clase, camin cultural, biblioteca, gradinita cu 2 grupe, oficiu TELECOM, dispensar uman, dispensar veterinar, magazine generale, bodega, bufet;

in satul Olteni: Scoala generala, Gradinita 2 grupe + oficiu posta; punct sanitar; magazine generale, bodega, bufet.

in celelalte sate nu functioneaza institutii de utilitate publica.Exista doar cateva chioscuri pentru produse generale.

Din analiza nivelului de dotare cu institutii si servicii publice, a rezultat ca satisfacatoare, in general, situatia actuala a dotarilor, atat in ceea ce priveste capacitatea, cat si starea fizica a constructiilor.

Pentru urmatorii ani sunt necesare totusi cateva completari a retelei de institutii si dotari publice :

sala de sport la scoala generala din satul Olteni

piata agroalimentara sateasca (saptamanala) in satul Teisani

In comuna nu exista spatii verzi publice, amenajate ca parc sau scuar, dar vegetatia existenta in intravilan si extravilan asigura din plin necesarul de spatii verzi pentru populatie in ceea ce priveste respectarea normelor de igiena, sanatate si potectia mediului.Nu sunt necesare perdele verzi de protectie deoarece nu exista si nu sunt propuse obiective care polueaza aerul.

Se prevede amenajarea unor unitati sportive si de agrment de interes local si anume :

Amenajare baza sportiva pe terenul de sport din satul Olteni.

Amenajare baza de agrement in satul Teisani, pe malul Teleajenului, constand in : strand, terenuri de sport, punct comercial si alimentatie publica, grupuri sanitare si vestiare, spatii verzi amenajate, parcaje.

In satul Teisani se afla in curs de realizare un observator astronomic, situat in nordul comunei.

In comuna Maneciu:

– Institutii publice : Consiliul local (Primaria), Politia, Oficiul PTTR, CEC, BRD, BANCOOP.

– Unitati de comert : Cooperativa de consum dispune de magazine generale in toate satele componente ale comunei, in suprafata de 1910 mp.cu 35 de salariati.

– Magazine particulare : SRL si societati familiale – 115 cu 180 de salariati.

– Piata agroalimentara – in Maneciu Ungureni cu o suprafata de 240 mp.

– Alte unitati de servicii.

Ca urmare a analizei privind reteaua de servicii publice existente si avand in vedere optiunile populatiei si ale conducerii locale privind necesarul acestora, se propun urmatoarele dotari noi :

finalizarea blocurilor de locuinte, la parterul carora urmeaza a fi realizate spatii comerciale si de servire;

– construirea scolii cu 12 sali de clasa si 4 laboratoare, propusa in zona centrala si pentru care exista proiect intocmit;

– realizarea unei gradinite cu 4 grupe in vecinatatea acestei scoli;

– extinderea pietei agroalimnetare;

– modernizarea si reutilizarea dispensarului uman din Maneciu Ungureni si realizarea unuia nou in Maneciu Pamanteni;

– infiintarea unui Notariat care sa deserveasca atat locuitorii comunei Maneciu cat si ai unor comune invecinate;

– construirea a doua Case de cult : una a cultului adventist de ziua a saptea si una a cultului baptist;

– oganizarea unui muzeu comunal;

– restaurarea monumentelor eroilor din satele Maneciu Ungureni si Maneciu Pamanteni.

4.4. CAILE DE COMUNICATIE

4.4.1. Circulatia rutiera

Circulația rutieră se desfășoară pe o rețea de străzi existente având o arteră principală drumul național DN 1A Ploiești – Vălenii de Munte – Măneciu – cheia – Brașov, din care se ramifica o serie de străzi existente pe o parte și alta a acestei artere principale. Localitățile se desfășoară, în principal, în lungul druzmului național DN1A ce asigură legătura comunelor și a satelor componente cu orașul Vălenii de munte (cel mai apropiat) cu orașul Ploiești (reședință de județ) spre sud, iar spre partea de nord cu orașul Brașov.

Celelalte artere de circulație ale comunelor (implicit a satelor componente ale comunelor) se desfășoară în marea majoritate pe partea estică a drumului național DN1 A, unele au îmbrăcăminți moderne, altele sunt doar împietruite, în marea lor majoritate cu două fire de circulație.

Drumul național DN1A are partea carosiabilă de 7 m, iar în perspectivă se prevede a fii lățit la 14 m, cu acostamente, șanțuri și trotuare. traversează satele: Teișani, Malul Vânăt, Homorâciu, Izvoarele, măneciu – Pământeni, Măneciu-Ungureni, Cheia.

Principalele căi de comunicație care leagă comuna Teișani cu localitățile din jur sunt:

DJ 102 G – pornește din poiana Vărbilău – DJ 102 B – Vărbilău – Slănic – Teișani – DN1A. drumul este asfaltat și are stare de viabilitate medie

DC 18 – pornește din DN14 (Vălenii de munte) – olteni – Teișani – DJ102B. Drumul este asfaltat între Văleni și Olteni, împietruit pe teritoriul satului Olteni și asfaltat pe 1, 105 km între Olteni și Teișani. Starea de viabilitate este medie și rea pe teritoriul satului Olteni.

DC18 A – pornește din DN1A până în satul Olteni. Drumul este împietruit și are stare de viabilitate medie.

DC17 – pornește din DJ102 B (gura Vitioarei) – Bughea de Sus – Olteni – drumul este împietruiri doar pînă la Bughea de Sus, în continuare spre Olteni fiind din pământ.

Principalele căi de comunicație care leagă comuna izvoarele cu satele componente sunt:

DC19 – pornește din DN1A la homorâciu în punctul "Monumentul Eroilor" în partea vestică străbătând satul Homorâciu și ajungând la sat Schiulești. Acest drum se modernizează, iar accesul spre Slănic va fi mai ușor

DC21 – se desprinde din DN1A sat Izvoarele și merge spre sat schiulești – Crasna.

Cheia are ca arteră principală DN1A pe o lungime de circa 1, 5 km, adică de la intrarea în localitate dinspre ploiești și până la bifurcația DN1A – nou cu ocolirea localității și vechiul DN care merge în localitatea Cheia – reprezentând clar artera principală a acestei stațiuni. Trama majoră a localității este propusă în marea majoritate pe trasee existente, plus tzrei străpungeri, în ideea obținerii unor artere de circulație continue – sistem rentagular, eliminând tronsoane tip "fundătură", asigurând o circulație fluentă, corespunzătoare pe cât posibil unei localități cu acest specific de stațiune montană. Pentru artera principală DN1 vechi, ce străbate localitatea de la sud la nord, se propune amenajarea trotuarelor pentru pietoni pe ambele laturi, în ideea eliminării conflictului între circulația pietonală și auto, care în prezent se desfășoară în totalitate pe partea carosabilă.

Locuri de parcare – cunoscând faptul că în localitatea Cheia se înregistrează la sfârșit de săpămână un aflux de circa 5-7 mii de turiști, din care pe timpul sezonului se suprapune și cu cei cvare stau în localitate în concediu, se propune amenajarea unor platforme de parcaje și staționare, în afara carosabilului actual, care să ofere turiștilor – rtespectiv autovehiculelor, condiții normale de circulație, parcare și staționare în zona centrală și în zonal vilelor de odihnă.

Se propune amenajarea unor parcări cu o capacitate de 350 – 400 locuri parcare în această stațiune, iar în Măneciu – Ungureni să se amenajeze parcări cu o capacitate de cca. 250 locuri.

In prezent locuitorii se pot deplasa din Valeni spre Maneciu sau invers cu ajutorul microbuzelor existente. Din Valenii de Munte spre Maneciu prima cursa este la ora 6.30, iar ultima la 20.30, si din Maneciu spre Valeni prima cursa este la ora 7.15, iar ultima la 21.30, cu plecari pe parcursul zilei din 30 de minute in 30 de minute

Aspecte critice în desfășurarea circulației

Drumul național DN1A are două fire de circulație cu acostamente, șanțuri de pământ, în general, colmatate

si necuratate;in traversarea localitatilor nu are executate trotoare corespunzatoare-fapt ce face ca circulatia pietonala sa se desfasoare tot pe partea carosabila existenta,ingreunand circulatia auto generala si constituind pericole permanente de accidentari.

Nu are prevazute alveole de retragere pentru diferite interventii in cazuri de defectiune, opriri etc.

Lipsesc marcajele rutiere longitudinale, transversale, treceri de pietoni.

Majoritatea drumurilor de legatura intre localitatile componente ale comunelor , chiar si unele care debuseaza in artera principala DN1A, sunt doar impietruite cu o stare de viabilitate necorespunzatoare.

Sunt strazi principale in localitatile componente ale comunelor cum ar fi strada principala din statiunea Cheia- fostul drum national pana la executia variantei noi a DN1A ce ocoleste localitatea, care nu au trotoare, circulatia pietonala desfasurandu-se pe partea carosabila si in perioada sezonului turistic este o mare aglomeratie de pietoni si autovehicule care se stanjenesc reciproc, creand numeroase puncte de conflict, stagnari ale circulatiei si puncte categorice de posibile accidentari.

Lipsa locurilor de parcare amenajate in afara carosabilului, duce la parcarea autoturismelor in lungul strazii, determinand implicit ingustarea spatiilor de circulatie si chiar blocarea circulatiei.

Intersectiile DN1A cu CF Ploiesti- Maneciu care sunt la nivel, cu bariere ceea ce face ca oprirea vehiculelor cu așteptările repetate să îngreuneze și să întârzie circulația autovehiculelor pe această porțiune de drum național.

Propuneri pentru oganizarea circulației și a transportului

În perspectivă pentru îmbunătățirea stării de viabilitate și a circulației în condiții sporite de confort și siguranță, atât pentru circulația grea de mărfuri, transport în comun, precum și circulația ușoară dar importantă ca frecvență a autoturismelor se propune următoarele:

– îmbunătățirea stării de viabilitate a străzilor în trama majoră

– organizarea și realizarea pe arterele de circulație din zona centrală a trotuarelor pentru pietoni;

– organizarea și realizarea unor alveole în afara benzilor de circulație curentă pentru stațiile de autobuz cât și pentru opriri temporare a altor autovehicule din circulația generală din diferite motive apărute pe traseu;

– până la realizarea carosabilului l patru benzi de circulație, se propune realizarea unei benzi suplimenatare pentru transportul greu, pe trosoanele de urcuș(rampe) cu pante mari – deci două benzi de urcare (rampe) și una de coborâre (pante);

– realizarea etapizată a unor păasaje superioare ale DN1a la intersecția cu calea ferată Ploiești – măneciu, pentru asigurarea unei bune fluențe a circulației auto, eliminând opririle și așteptările vehiculelor.

4.4.2. Circulația feroviară

Se desfășoară pe traseul Ploiești – Măneciu – Ungureni unde este "cap de linie". Calea ferată are traseul apropiat de al drumului național DN1A, trece și oprește prin toate localitățile adiacente acestuia și reprezintă principalul mijloc de transport pentru călători, navetiști la locurile de muncă și elevi la școli. intersecțiile dintre Dn1A și CF Ploiești-Măneciu sunt toate la nivel, prevăzute cu bariere, ceea ce conduce la dese opriri și așteptări ale autovehiculelor la aceste bariere destul de dese.

În zonă există 4 stații CF:

– Teișani

– Izvoarele

– halta Măneciu-Pământeni

– gara măneciu – ungureni unde există și un mic triaj, ce ocupă o suprafață de cca. 3 ha pentru întreaga activitate de specific.

Numărul de curse dus-întors este stabilit de forurile supăerioare de programare și conducere CF

4.5. RESURSELE TURISTICE SI VALORIFICAREA LOR

4.5.1. Tipuri de obiective

4.5.1.1. Obictive cultural-istorice

4.5.1.1.1. Monumente si situri arheologice

Oferta turistica in acest domeniu nu este foarte bogata, dar este de mare valoare. In lungul vaii Teleajenului s-a descoperit vestigii ale unor cetati dacice, castre, fortificatii romane:

Fortificatia dacica de la Homoraciu

Pe dealul Cetatuia a existat o cetate dacica. Aceasta fortificatie isi gaseste deplina justificare daca tinem seama ca din acest punct se puteau controla vaile Teleajenului si Drajnei.

4.5.1.1.2. Monumente si ansambluri de arhitectura

4.5.1.1.2.1. Monumente si ansambluri arhitectonice de natura religioasa

Schitul Crasna (Biserica Sfintii Imparati Constantin si Elena)

Schitul de calugari situat in comuna Izvoarele, la 20 km de Valenii de Munte, pe valea Crasnei, atestat din prima jumatate al secolului al XVIII-lea , actualul edificiu fiind construit intre anii 1824-1828, ctitorul fiind Constantin Parlogea

Manastirea Suzana

Monument istoric, pe valea raului Teleajen, la 40 km de Valenii de Munte. Pe aceste locuri, prima asezare monahala a fost ridicata in anul 1740 cu o biserica din barne de lemn, ce purta hramul "Sfantul Ierarh Nicolae", hram pe care il are si azi. Numele de Suzana il mosteneste de la ctitorea Stanca Arsica din Sacele, Brasov care, calugarindu-se,s-a numit Suzana.

Biserica din lemn a durat 100 ani si, devenind necorespunzatoare, a fost inlocuita cu una din zid, care s-a naruit la un cutremur. Actuala biserica a fost construita intre 1880-1882 in vremea staretei Natalia Perlea, matusa marelui dirijor Ionel Perlea. Pictura bisericii a fost executata in ulei si admirata de numerosi vizitatori. Autorul picturii este Petre Nicolau, ucenic a lui Gheorghe Tatarascu.

Manastirea Cheia

Situata pe malul drept al paraului Tampa. Prima biserica din lemn a fost ridicata in 1770, la poalele muntelui Balaban; in 1790 s-a constituit a doua biserica, tot din lemn, care a ars in anul 1830, iar in anii 1835-1839 doi ciobani din Silistea Sibiului s-au hotarat sa reconstruiasca vechiul lacas. Curtea manastirii este imprejmuita cu ziduri de piatra sustinite de contraforturi, dominate de turnul clopotnita de la intrarea in incinta. In interiorul bisericii este de remarcat "tampla" altarului bogat sculptata si suflata cu aur, lucrata la Viena. Pictura interioara a fost realizata de Gheorghe Tatarascu . Complexul mai adaposteste si un muzeu de obiecte de arta bisericeasca veche.

Biserica Adormirea Maicii Domnului-Homoraciu

Construita intre anii 1743-1744. Traditia sustine ca rascoala condusa de Tudor Vladimirescu in 1821 ar fi transformat lacasul de ruga in grajd si ca au scos ochii sfintilor din altar. Pictura originala a fost pastrata doar in altar. In 1877 s-au adagat absidele laterale iar intre anii 1993-1994 a fost repictata. Ctitorii bisericii au fost Iani, Vataful Plaiului Teleajen cu sotia sa Ianisa.

Biserica Sfintii Voievozi-sat Izvoarele

Monument datand din anul 1854 avand ctitor pe Spatarul Mihail Cantacuzino si autori ai picturii pe Petre Zugravul si Raducanu Vintilescu. A fost renovata in 1975.

4.5.1.1.2.2. Monumente si ansambluri de arhitectura de factura civila

Expozitia permanenta "Natura vaii superioare a Teleajenului"-Cheia

Asa cum ne arata si numele, muzeul prezinta mediul natural al regiunii muntoase din cursul superior al Teleajenului. La intrare se gaseste macheta vaii Teleajenului, iar intr-o vitrina sunt expuse esantioane de roci care ilustreaza compozitia litografica a Ciucasului. Urmatoarele doua incaperi sunt destinate vegetatiei, reprezentata de padurea de fagete, padurea de amestec, padurea de molid si de pajistile alpine si subalpine. Pe langa ramuri si frunze de arbori sunt expuse si plante de pe parterul padurii, precum si specii de animale din etajul forestier (pasari, fluturi, mamifere etc.).

4.5.1.1.2.3. Monumente si ansambluri de arhitectura de factura traditionala

In satul Homoraciu se afla patru locuinte monumente de arhitectura traditionala sateasca:

"Locuinta sateasca" nr. 126 apartinand mostenitorilor Ene Gheorghe, datand de la sfarsitul secolului al XIX-lea.

"Locuinta sateasca" nr. 65 apartinand mostenitorilor Ciurila Alexandru, datand de la sfarsitul secolului al XIX-lea.

"Locuinta sateasca" nr.158 proprietar Eftimie Irina Elena, datand de la jumatatea secolului al XIX-lea.

"Locuinta satesca "nr.64 apartinad mostenitorilor Ciocea Anghel datand de la sfarsitul secolului al XIX-lea.

Si in satul Izvoarele se afla patru locuinte, monumente de arhitectura traditionala sateasca:

"Locuinta sateasca"- strada Traian Savulescu nr. 152-proprietar Popa C. Ion datand din anul 1898.

"Locuinta sateasca"- nr.570-proprietar Zarna Sevasta, datand de la inceputul secolului al XX-lea.

"Locuinta sateasca"- nr. 52 – apartinand mostenitorilor Ciobanu Maria, datand de la sfarsitul secolului al XIX-lea.

"Locuinta sateasca"- nr. 501- proprietar Manolica Elena, datand de la inceputul secolului al XX-lea.

4.5.1.1.3. Monumente de arta plastica si comemorativa

Soclul de piatra de la izvorul Teleajenului – Muntii Ciucas

Situat la 1350 m, construit in 1940, de catre profesorul Nicolae Ion, presedinte al asociatiei de turism "Romania Pitoreasca".

Monumentul eroilor din primul razboi mondial – sat Homoraciu

Monumentul eroilor din 1916-1918 – Maneciu Ungureni

1.1.4. Monumente ale naturii

Tei – Tilia sp. – situati intre gardul taberei Izvoarele si DN 1, in varsta de aproximativ 80 de ani ( 7 exemplare );

Tei – Tilia sp. – situati in curtea taberei de copii Izvoarele, in varsta de aproximativ 80 de ani (2 exemplare);

Este interzisa taierea arborilor declarati monumente ale naturii indiferent de starea in care se afla.

Masurile de protejare sunt urmatoarele:

-imprejmuirea arborelui cu gard;

-instalarea unei placute pe care se va inscrie denumirea stiintifica, cea populara si varsta arborelui.

4.5.1.1.5. Locuri istorice

Teisani – 1602 – bataliile dintre Radu Serban, continuatorul politicii lui Mihai Viteazul, si ostile tatarasti.

4.5.1.2. Obiective si manifestari etno-folclorice

Arta si cultura populara de pe valea Teleajenului prezinta cateva particularitati date de :

-vechimea locuirii zonei

-existenta preponderenta a populatiei rurale

-predominarea credintei ortodoxe care a dus la pastrarea multor obiceiuri si traditii legate de sarbatorile religioase de peste anii

-conditii fizico-geografice diverse

Dupa tipul asezarilor, ocupatiilor, portului, artei populare si felului de manifestare a culturii spirituale, valea Teleajenului se inscrie vetrei folclorice a Munteniei de nord-est, alaturi de zona judetului Buzau si cea a judetului Braila.

Manifestarile folclorice se bazeaza pe existenta a doua calendare:

-calendarul bisericesc, cu rolul de a tine randuielile crestine

-calendarul popular, cu datini perpetuate din perioadele daco-romane.

In cadrul calendarului popular din aceasta zona apar ca tipuri de manifestari:

-sarbatori de iarna (Craciun, Anul Nou, Boboteaza) cu practici ca: uratul cu capra, cu plugul si colindul;

-sarbatori pastorale ale primaverii legate de adunatul oilor si inceputul pasunatului la munte sau coboratul lor toamna.

Sarbatorile legate de desfasurare a calendarului religios sunt:

-praznuirea sfintilor ce dau hramurile bisericilor din zona

-praznuirea Craciunului, a Pastelui

Tuturor acestor sarbatori li se adauga "Festivalul tuicii" de la Valenii de Munte – principalul centru polarizator al zonei. Acesta se desfasoara la mijlocul toamnei, in noiembrie.

Toate aceste manifestari populare autentice constituie pentru turisti un element de cunoastere culturala si imbogatirea orizonturilor spirituale.

– oganizarea unui muzeu comunal;

– restaurarea monumentelor eroilor din satele Maneciu Ungureni si Maneciu Pamanteni.

CAPITOLUL V

PRINCIPALELE DIRECTII DE DEZVOLTARE

5.1. PROBLEME ALE MEDIULUI

5.1.1. Mediul natural

Principalele surse de poluare se datoreaza activitatii umane, in special poluarea cu dejectii menajere si dejectii animale.

Lipsa unei rampe de gunoi amenajata conform normelor in domeniu si amplasata conform normelor in domeniu si amplasata conform normelor sanitare in vigoare conduce la poluarea solului si a aerului.

Platforme de parcare si ateliere de intretinere a utilajelor agricole.

Fabrica de huma apartinand SC CHIMFOREX Pleasa nu mai functioneaza, ceea ce a condus la eliminarea unei surse de poluare existenta pana acum cativa ani.

Sectia de producere aracet a SC GREROM provoaca poluarea cursurilor de apa si a solului prin depozitarea ambalajelor uzate la intamplare.

Datorita eroziunii de suprafata in zona vailor si viroagelor cu caracter torential, pe versanti se produce degradarea terenului si chiar unele ruperi de maluri, cu alunecari locale ale terenului.

Pentru preintampinarea avansarii degradarilor sunt necesare masuri de stabilizare, in primul rand prin impadurirea versantilor de-a lungul rapelor si prin executarea unor lucrari specifice de regularizare a cursurilor de apa cu caracter torential (consolidari de maluri,baraje, praguri de fund, etc.).

– Un alt aspect al afectarii mediului natural este cel al posibilitatilor de inundatie la valori mari ale precipitatiilor, datorate raului Teleajen.Acest curs de apa de obicei se inscrie in albia sa minora.La debite exceptionale poate iesi si din albia majora, inundand zonele adiacente, fara a afecta insa zona de locuinte situata cu mult peste cota de nivel a raului.

– Pe terenurile cu pante accentuate sunt prezente alunecari semiactive sau active, sau cu pericol de reactivare, pe soluri cu alunecari stabilizate.

Excesul de umiditate pe unii versanti, ca urmare a prezentei izvoarelor de coasta sau de natura pluviala, in zonele cu drenaj extern practic inexistent (soluri cu argile lutoase), duce la siroiri si declanseaza in final alunecari de teren.

5.1.2. Mediul construit

Teisani :

Cele cinci sate componente ale comunei totalizeaza un numar de circa 1500 cladiri de locuit si o serie de cladiri pentru alte functiuni, in general in domeniul dotarilor social – culturale si al activitatilor economice.

Locuintele sunt realizate in proportie de 90% in zidarie de caramida sau paianta cu caramida, iar starea medie se poate incadra intre satisfacatoare si buna.In anii 1990 – 1998 s-a construit in ritm intens, dar nu numai de calitate, asa cum ar fi fost normal.

Cele mai multe locuinte nu beneficiaza de instalatii sanitare interioare, desi in satul Teisani exista partial retea de alimentare cu apa.In comuna nu exista canalizare menajera.

Izvoarele

Exista un fond de locuit imbatranit, realizat in proportie de 70% din paianta si lemn cu suprafete locuibile mici si lipsite de spatii auxiliare corespunzatoare.Se adauga constructiile social – culturale care trebuiesc reparate sau consolidate.

Maneciu

Cea mai mare parte de locuinte sunt in stare buna, fiind din barne (circa 60%), din caramida (circa 35%) sau paianta (circa 5%).Regimul de constructie este predominant parter, parter si un nivel.

De mentionat ca in perioada 1990 – 1995 o mare parte a constructiilor de locuinte particulare au fost reparate si modernizate.S-au facut extinderi pentru imbunatatirea conditiilor de locuit si s-a construit noi locuinte.

Exemplu, in anul 1992 s-au dat in folosinta 6 constructii de locuit, totalizand – suprafata construita – 551 mp.

– suprafata utila – 448 mp.

– suprafata locuibila – 325 mp.

Toate fiind realizate din fondurile populatiei si construite cu forte proprii.

In zona centrala a localitatii Maneciu Ungureni s-au construit in ultimii ani 379 apartamente in blocuri cu regim P+2; P+3 etaje.

Din analiza principalilor indicatori de locuire se constata ca :

suprafata locuibila/locuitor = 10,82 mp.

numarul de persoane/locuinta = 3,36 mp.

Protectia mediului natural si construit

In vederea protectiei mediului si a atenuarii poluarii, se fac urmatoarele propuneri :

– realizarea extinderii lucrarilor de alimentare cu apa in sistem centralizat pentru toate satele comunelor;

– realizarea unui sistem de canalizare menajera pentru fiecare comuna;

– realizarea unei rampe ecologice;

– realizarea unui put sec pentru depozitarea animalelor moarte, alaturi de rampa de gunoi;

– infiintarea unui serviciu local de salubritate care sa organizeze colectarea deseurilor menajere si transportarea lor la rampa de gunoi;

– protejarea si consolidarea malurilor vailor si viroagelor cu curs permanent de apa sau cu caracter torential pentru inlaturarea eroziunii solului;

– regularizarea si indiguirea raului Teleajen pe malul drept pentru preintampinarea pericolului de inundatii;

– exploatarea rationala a padurii, care sa nu duca la fenomene de eroziune sau alunecari de teren;

– in ceea ce priveste monumentele de arhitectura existente, atat cele cuprinse in lista patrimoniului national cat si cele susceptibile de a fi cuprinse, se vor mentine in incintele actuale si se va avea in vedere conservarea, intretinerea si protectia lor.

– atentionarea proprietarilor ai a autoritatilor locale ca in cazul descoperirii intamplatoare de vestigii arheologice (piese litice, os, ceramica, metal, pietre arse, arsuri puternice, morminte, ziduri de piatra, valuri de pamant) in intra si extravilanul comunelor in timpul lucrarilor agricole, edilitar – gospodaresti sau urmare a calamitatilor naturale, trebuie sa recupereze piesele, sa impiedice distrugerea contextului din teren si sa anunte in 48 de ore organele de resort, respectiv Muzeul de istorie si arheologie.

5.2. PROBLEME DE AMENAJARE SI ORGANIZARE A TERITORIULUI

Principalele disfunctionalitati de structuri urbane :

– Aspectul general al locuirii :

densitate medie in intravilan;

dezvoltarea necontrolata si lipsa de gestionar a intravilanului;

lipsa de structurare a zonelor functionale;

lipsa unei retele de circulatie interna a localitatii.

Locuirea

lipsa de echipare a locuintelor cu utilitati (retea de alimentare cu apa partial, canalizarea si epurarea apelor uzate, alimentare cu gaze, salubrizare);

lipsa masurilor de protectie a monumentelor istorice;

densitate mica in zone de locuit.

– Activitati economice ;

subutilizarea capacitatilor de productie agricola existenta, lipsa fondurilor pentru dotarea agriculturii private si a agentilor de consultanta in domeniu;

insuficienta exploatare a potentialului de dezvoltare a silviculturii si a sectorului zootehnic;

lipsa unei politici economice la nivel administrativ pentru exploatarea potentialului local, atragerea de capital si investitii in domenii compatibile cu cele existente, oferta de consultanta pentru intreprinzatori, oferta de facilitati pentru intreprinzatori (terenuri pentru concesionare, asocieri, etc.);

insuficienta unor resurse locale, altele decat cele din agricultura in sistem individual, pentru ocuparea si stabilizarea fortei de munca in cadrul comunei;

este slab dezvoltata sfera serviciilor si foarte putin folosit potentialul turistic al zonei in afara celui in exploatare;

dotarile existente pentru desfasurarea activitatii de turism sunt total insuficiente si nereprezentative pentru statiunea Cheia, care beneficiaza de un cadru natural deosebit;

dotarile social – culturale, comerciale si de prestari servicii sunt deficitare si necorespunzatoare functional.

– Activitati de interes general :

lipsa spatiilor corespunzatoare de modernitate si dotare a cladirilor pentru institutii publice;

lipsa spatiilor pentru activitati culturale, recreere si sport, sau, mai mult este lipsa de organizare de manifestatii culturale din cadrul caminelor culturale existente;

insuficienta dotare si echipare a institutiilor de invatamant;

in Teisani – zona centrala neconturata din punct de vedere arhitectural, dotarile social – culturale raspandite si intercalate cu zone de constructii de locuit;

– Populatia

stagnarea in evolutia demografica;

imbatranirea demografica;

migratia populatiei spre mediul urban;

navetism accentuat

somaj ridicat

lipsa formelor de pregatire profesionala in domeniile specifice economiei locale.

– Circulatia si transportul

legatura directa de CF pentru satele Homoraciu si Izvoarele;

puncte conflictuale de-a lungul drumurilor judetene;

starea necorespunzatoare a retelei stradale si lipsa unei structuri de circulatie separata de drumul judetean;

legaturi dificile intre satele Izvoarele – Schiulesti; Homoraciu – Schiulesti; Izvoarele – zona Daresti sat Chiritesti fara mijloc de transport;

toate intersectiile intre strazi sunt nerezolvate si neamenajate;

intersectia la nivel cu calea ferata Ploiesti – Maneciu a DJ 102 G Teisani – Slanic, la intrarea in satul Teisani;

intersectiile la nivel intre calea ferata si DN 1A creeaza perturbari ale circulatiei rutiere si posibile zone de accidente;

satul Cheia este izolat de restul comunei, in prezent neexistand un traseu de transport in comun intre Maneciu si Cheia;

lipsesc spatii de parcare in zona centrala, precum si in satul Cheia;

– Igiena urbana si salubritatea :

lipsa unui serviciu de salubritate local;

lipsa rampelor amenajate pentru gunoi si a puturilor seci;

lipsa unor sisteme proprii de colectare si distrugere a gunoiului si a deseurilor proprii ale unor institutii si unitati economice;

lipsa protectiei sanitare intre locuinta si incintele cimitirelor;

amplasarea platformelor de gunoi existente la distante necorespunzatoare fata de localitate si de raul Teleajen;

– Probleme de mediu :

poluarea solului si aerului prin activitati umane;

lipsa informarii populatiei si a masurii de protectie a mediului;

lipsa masurilor de protectie a solului ca factor de mediu natural dar si ca factor de dezvoltare economica prin corecta gestionare a folosintei terenurilor;

lipsa de protectie a mediului construit specific zonelor urbane;

conditiile nefavorabile ale cadrului natural care au condus la :

– alunecari de teren in zonele cu pante accentuate;

soluri sarace in azot si fosfor, avand o fertilitate foarte redusa;

eroziuni de mal de-a lungul vailor si viroagele cu caracter torential in zona de deal;

lipsa masurilor de protectie a monumentului memorial existent in satul Valea Stalpului (Teisani);

necesitatea protejarii unor zone de interes turistic precum Ciucas si Zaganu;

in Maneciu, in cadrul incintelor blocurilor de locuinte din zona centrala au fost amplasate cotete si magazii care polueaza zona dand totodata si un aspect dezagreabil zonei;

in zona centrala a comunei Maneciu a fost rezervat un front la strada Garii pentru construirea de blocuri cu magazine la parter; aceasta suprafata a ramas neconstruita, dand un aspect total necorespunzator zonei centrale.

Retele edilitare :

Lipsa de alimentare cu apa (partial);

Lipsa de canalizare si implicit epurarea apei;

Lipsa retelei de alimentare cu gaze;

Lipsa incalzirii prin centrale la institutiile publice, in special in invatamant si sanatate;

Iluminatul public in comune si in special al incintelor dotarilor social – culturale este defectuos.

Necesitati si optiuni ale populatiei :

Realizarea unei retele de circulatie modernizate la care sa aiba acces cat mai multe locuinte;

Realizarea unei retele de alimentare cu apa si canalizare;

Introducerea retelei de alimentare cu gaze necesara atat pentru ridicarea calitatii locuirii cat si pentru dezvoltarea economica;

Realizarea salubritatii localitatilor, introducerea unui sistem organizat de colectare a gunoiului;

Extinderea zonei de locuinte;

Repararea si intretinerea bisericilor;

Realizarea de pasaje denivelate peste calea ferata si amenajarea intersectiilor conforma normelor de circulatie;

Iluminarea strazilor si a incintelor dotarilor social – culturale;

Infiintarea unui traseu de transport in comun intre Maneciu Ungureni si Cheia.

CAPITOLUL VII

CONCLUZII GENERALE

Cele trei comune au perspective de dezvoltare ca localitati urbane cu functii agro-industriale, cu specific pomicol, de crestere a animalelor si al industriei forestiere.

Resursele naturale – gips, argile, marne, pietrisuri si nisipuri vor favoriza dezvoltarea industriala pe viitor

Modernizarea drumurilor va putea crea posibilitatea infiintarii unui traseu de transport in cele trei comune ce va lega mai bine intre ele satele actuale.

Pentru imbunatatirea igienei urbane se propune modernizarea liniei ferate Ploiesti-Maneciu, restrangerea perimetrului de-a lungul drumului national si plantarea acestui spatiu cu pomi pentru protectia zone de locuit.

Ca urmare a perspectivelor pe care le are si a aplicarii masurilor propuse, noile centre urbane vor contribui alaturi de celelalte asezari, la ridicarea gradului de dezvoltare economico-sociala si modernizare a Vaii Teleajenului.

In ceea ce priveste potentialul turistic natural si antropic in sectorul superior al Vaii Teleajenului reiese ca, in prezent, resursele turistice sunt partial puse in valoare si ca zona poate deveni un important punct de atractie turistica, la nivel national si international. Acest lucru va fi posibil cu conditia unor eforturi financiare considerabile.

Amenajarile in ceea ce priveste infrastructura, care ar determina dezvoltarea turismului, ar avea efecte benefice si pentru dezvoltarea sconomica a zonei si ar oferi celor in cautare de locuri pitoresti si totodata incarcate de istorie, unul de care sa se bucure din plin.

BIBLIOGRAFIE

Alexandrescu I. (1970 ) –„Valea Teleajenului”, Editure Meridian, Buc.

Bratescu Paulina,

Moruzzi I. ( 1897 ) – „Dictionar geografic al judetului Prahova”, Tipografia si legatoria de carti „Viitorul” Ilie Angelescu Targoviste

Caloianu N., Panaite L.,

Chitu M. (1969 ) – „Turismul periurban cu privire apreciabila asupra zonelor Brasov, Sibiu, Ploiesti”, Ed. Bucuresti

Chitu C. (1968 ) –„Solul element de diferentiere regionala fizico-geografica in Subcarpati”, Natura seria geol.- geogr. nr.1, Buc.

Cucu V.( 1974 ) – „Geografia populatiei si asezarilor omenesti”, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti

Filipescu M. ( 1934 ) – „Cercetari geologice intre Valea Teleajenului si Valea Doftanei”, Institutul Geologic, XVII, Bucuresti

Ielenicz M. (1971 ) –„Contributii la problema geomorfologiei si infrastructurii Muntilor Teleajenului” din „Geografia judetului Buzau si a imprejurimilor”, Bucuresti

Ielenicz M., Popescu Dida ( 1971 ) – „Observatii morfologice in bazinul superior al Teleajenului”, Buletinul Societatii de Geografie, vol. I, Bucuresti

Ionescu-Cranguri D. ( 1941 ) – „Valea Teleajenului si Masivul Ciucasului –

Calauza turistica”, Bucuresti

Ionescu C., Mantimiu O. – „ Masivul Ciucas”, Editura Tineretului, Bucuresti

Martiniuc C., Cotet P. ( 1953 ) – „ Cateva observatii asupra muntilor Ciucas-Zaganu si imprejurimi, Probleme de geografie vol. IV, Bucuresti

Matihac T., Ionasi L. (1974 ) – „ Geologia Romaniei”, Editura teh., Bucuresti

Moham Gh., Ielenicz M., Patroescu Maria (1986 ) – „Rezervatii si monumente ale naturii”, Editura Sport-Turism, Bucuresti

Niculescu Gh. (1963 ) – „Terasele Teleajenului in zona subcarpatica cu privire speciala asupra miscarilor neotectonice cuaternare”. Probleme de geografie vol. IX, Bucuresti

Niculescu Gh. (1965 ) – „Reconstituirea unui piemont cuaternar in Subcarpatii Teleajenului”.Studii si cercetari de geologie, geofizica si geografie, seria geografie XII, nr 2, Buc.

Niculescu Gh. (1981 ) – „Valea Teleajenului”, Editura Sport-Turism, Bucuresti

Niculescu Gh., Velcea I. ( 1975 ) – „Judetul Prahova”, judetele patriei, Editura Academiei, Bucuresti

Niculescu Rodica Maria ( 1977 ) – „Ciucas-Colectia Muntii Nostri”, Editura Sport-Turism, Bucuresti

Onescu N. (1965 ) – „Ecologia Romaniei” , Editia a III a, Editura tehnica, Bucuresti

Pop E. (1965 ) – „Monumente ale naturii din Romania”, Editura Meridiane, Bucuresti

Popescu C. ( 1975 ) – „Studiu geografic al populatiei si asezarilor din zona subcarpatica si montana dintre Buzau si Teleajen”, Centrul de multiplicare Universitatea Bucuresti

Popescu Dida ( 1966 ) – „Unele aspecte geomorfologice din subcarpatii cuprinsi intre Valea Varbilaului si Valea Teleajenului, Universitatea din Bucuresti, St. naturale geolog.geogr. an.XV, nr. 1, Bucuresti

Popp N. ( 1959 ) – Subcarpatii dintre Dambovita si Prahova, Bucuresti

Popovici I., Crangu Aurora ( 1971 ) – „Tipuri functionale de asezari rurale si suburbane din judetul Prahova”, Terra nr.3, Bucuresti

Posea Gr., Popescu M., Ielenicz M. ( 1974 ) – „Relieful Romaniei”, Editura Stiintifica, Bucuresti

Stefanescu C. ( 1967 ) – „Statiuni balneare si climaterice din Romania”, Editura Meridian, Bucuresti

Velcea I., Niculescu Gh. ( 1979 ) – „Prahova – Ghid turistic al judetului”, Editura Sport – Turism, Bucuresti

Velcea Valeria ( 1981 ) – „Prahova – monografie”, Editura Sport-Turism, Bucuresti

Ujvari I. ( 1972 ) – „Geografia apelor Romaniei”, Editura stiintifica, Bucuresti

XXX (1962 ) – „Clima Romaniei”, vol.2, Inst. Meteorologic, Bucuresti

XXX (1971 ) – „Raurile Romaniei”, Institutul de Meteorologie si Hidrologie Bucuresti

XXX ( 1975 ) – „Atlas Geografic National ( primele 7 planse ), Editura Academiei, Bucuresti

XXX ( 1966 ) – „Atlasul climatologic al Romaniei”, Bucuresti

XXX (1996 ) – Anuarul statistic al Romaniei

XXX (2000 ) – Revista ANTREC Prahova

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: . Asezarile Rurale de pe Valea Teleajenului In Amonte DE Valenii DE Munte (ID: 168252)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

. Asezarile Rurale de pe Valea Teleajenului In Amonte DE Valenii DE Munte

Copyright Notice

Valorificarea Resurselor Baneo Turistice ale Statiunii Baile Govora

Stadiu Cunoasterii In Domeniul Agroturismului Si a Marketingului

Amenajarea In Scopuri Turistice a Zonei Delta Dunarii

Preferintele Studentilor Pentru Servicii Turistice Si de Agrement Ca Modalitate de Petrecere a Timpului Liber

Pensiune Agro Turistica cu Scop Didactic Producerea Vinului Pornind de la Cultivarea Vitei de Vie Pana la Produsul Finit

Geografia Umana In Secolele Xix Xx. Romania Franta Studiu Comparativ

Copyright Notice

Similar Posts