AȘEZĂRI ȘI ATRACȚII TURISTICE DE-A LUNGUL RÂULUI TIMIȘ [309533]

AȘEZĂRI ȘI ATRACȚII TURISTICE DE-A [anonimizat], [anonimizat]-[anonimizat]-Severin, format la confluența a trei brațe: Semenic, Grădiște și Brebu.

Geografic, Timișul își adună apele cursului primar din zona de confluență a [anonimizat], mult în amonte de lacul de acumulare Rusca. Astfel ca până la confluența cu firul de apă ce coboară de pe Semenic (lacul Trei Ape), râul Timiș mai parcurge câteva zeci de kilometrii.

[anonimizat]-o [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], râul descrie meandre largi. [anonimizat], la Pančevo.

Lungimea totală a râului Timiș este de 339.7 km, din care 241.2 km sunt parcurși în România traversând județul Caraș Severin și Județul Timiș si restul in Serbia localitatea Pančevo. Pe o porțiune de 3,3 [anonimizat].

Cele mai importante localități de pe Valea Timișului din România sunt :

[anonimizat] o populație de 73.300 locuitori;

orașul Caransebeș din județul Caraș Severin cu o populație de 24.700 locuitori;

orașul Lugoj din județul Timiș cu o populație de 40.400 locuitori;

municipiul Timișoara reședința județului Timiș cu o

populație de 319.300 locuitori.

[anonimizat]-Severin, [anonimizat], [anonimizat] a județului, [anonimizat]-o zonă geografică de un pitoresc deosebit și cu obiective turistice atrăgătoare. [anonimizat].

Reșița a [anonimizat], laminate, a construcțiilor de mașini ([anonimizat], [anonimizat]), chimică ([anonimizat]). Are o populație de 73.300 locuitori (la nivelul anului 2011). Este un important centru industrial în prelucrarea oțelului și a construcției de mașini.

Istoric, [anonimizat]. [anonimizat]. Este menționată în anul 1673 [anonimizat], iar în anii 1690 – 1700, izvoarele o amintesc ca depinzând de Districtul Bocșei împreună cu alte localități din Valea Bârzavei.

Conscripția din anul 1717 o [anonimizat] 62 gospodării impuse de către stăpânirea austriacă nou instaurată aici. Ea devine din 3 iulie 1771 locul de întemeiere al celui mai vechi și important centru metalurgic de pe continentul european. [anonimizat]. Inițial, au existat două sate apropiate: Reșița Romană (Reschiza Kamerală sau Olah Resitza) și Reșița Montană ([anonimizat]). [anonimizat]. [anonimizat] 1776, au fost colonizate 70 de familii germane originare din Stiria, Carinthia și Austria de Sus, iar intre anii 1782 – 1787 cu familii germane din regiunea Rinului.

Între anii 1910 – 1925, Reșița a avut statutul unei comune rurale, iar din 1925 a fost declarată oraș, consecință a recunoașterii dimensiunii sale de puternic centru al marii industrii siderurgice și constructoare de mașini din România modernă. În anul 1968 i s-a oferit gradul de municipiu, reședință a județului Caraș-Severin.

Drept obiective turistice menționăm:

Muzeul locomotivelor cu abur din Reșița înființat în anul 1972, se află în zona Triaj a municipiului Reșița având expuse, în prezent, un număr de 16 locomotive din diferite secole.

Locomotiva „Resicza” – Muzeul locomotivelor cu abur din Reșița 1972

Stațiunea Secu – Lacul de acumulare Secu, aflat la 15 km de Reșița.

Gărâna – cel mai cunoscut sat de vacanță din Banat așezat pe o muchie de deal, la 935 de metri altitudine, într-un peisaj dominat de silueta Semenicului.

Lacul Trei Ape – izvorul Timișului, la o altitudine de 850 m unde se pot practica sporturi nautice.

Stațiunea Crivaia – situată la poalele munților Semenic este locul ideal pentru recreere, agrement, drumeții montane sau sporturi extreme.

Stațiunea turistică Semenic – situată la peste 1410 m altitudine, între vârfurile Piatra Goznei (1447), Semenic (1446 m) și Piatra Nedei (1437 m) unde există 6 pârtii de schi cu grade diferite de dificultate, prevăzute cu teleschi.

Calea ferată Oravița–Lișava–Anina – inaugurată la 15 decembrie 1863, fiind prima cale ferată montană (și a patra construită) de pe teritoriul actual al României.

Această porțiune face parte din situl „Calea ferată Baziaș-Oravița-Anina”, fiind clasată ca monument istoric . Tot monument istoric este și clădirea gării Anina.

Casacada Bigăr – declarată de The World Geography ca fiind cea mai frumoasă cascadă din lume și face parte din Parcul Național Cheile Nerei.

CARANSEBEȘ

Municipiul Caransebeș, a doua localitate ca mărime a județului Caraș-Severin cu o populatie in numar de 24.700 locuitori, este situat în sud-vestul României. Caransebesul a fost, si rămâne, un important centru cultural al Banatului. Descoperirile arheologice relevă o viguroasă cultură materială și spirituală, mai intâi specific daco-getică, apoi daco-romană. Și astăzi, Caransebeșul își păstrează apetitul pentru cultură, instituțiile responsabile patronând numeroase activități cultural-artistice. Obiectele de podoabă din bronz sau argint, datând din epoca medievală, pot fi considerate creații de artă originală sau sub influență bizantină.

Zona depresionară a Caransebeșului, o zonă de locuire românească compactă, este mărginită de munți înalți spre Est, Sud și Vest.

Orașul Caransebeș este centrul unui areal ce cuprinde mai multe zone turistice și de agrement:

proprii – Teiuș;

în imediata apropiere – Muntele Mic și Poiana Mărului;

la o distanță < de 60 km – Poiana Ruscă, Semenic, Țarcu – Godeanu.

Poiana Mărului

Drept obiective turistice identificăm:

Lacurile de acumulare Marghita și Buhui

Peștera Buhui cu cel mai lung râu subteran din țară

Pitoreștile chei ale Minitului, cu cascada Coronini

Peștera Ponor-Plopa și poienile de liliac

Cheile Nerei și Rezervația Cheile Nerei-Beușnița

Lacul Dracului, Ochiul Bei

Cascadele Beușniței

Peștera Dubova

Populația locală, prietenoasă și tolerantă, este foarte interesată și capabilă să dezvolte produsele turistice.

LUGOJ

Lugoj (în maghiară Lugos, în germană Lugosch) este un municipiu în județul Timiș, Banat, România, format din localitatea componentă Lugoj (reședința), și din satele Măguri și Tapia.

Unul dintre cele mai importante centre ale mișcării culturale din Transilvania și Banat, Lugojul este cunoscut pentru rolul important pe care l-a jucat în dezvoltarea învățământului, în mișcarea de eliberare socială și națională și consolidarea unității naționale a românilor. Aici a avut loc în 1848 a doua Adunare națională a românilor din Banat. La 20 decembrie 1989, Lugojul a devenit al doilea oraș liber de sub regimul comunist din România. Astăzi este un important centru cultural și renumit centru muzical. Este a doua unitate urbană ca mărime și importanță din județul Timiș, după Municipiul Timișoara. Conform recensământului din 2011, Lugojul are o populație de 40.400 locuitori.

Municipiul Lugoj este situat în partea de SV a țării, pe malurile râului Timiș, iar în cadrul județului Timiș, Lugojul este situat în partea central-estică, fiind al doilea municipiu din județ ca mărime, dezvoltare economică și populație.

Râul Timiș prin Lugoj

Printre obiectivele turistice din Lugoj enumerăm:

Podul de fier

Simbol al Lugojului, inaugurat în august 1902, înlocuind vechiul pod de lemn, dărâmat cu un an mai devreme. Prin construirea podului, cele două maluri ale Timișului au fost sistematizate.

Biserica ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului”

Biserica este una din cele mai impunătoare construcții în stil baroc din Banat. A fost construită între anii 1759-1766, ctitorie a obercneazului Gavril Gurean, și a fost declarată monument istoric.

Turnul – Clopotnița „Sfântul Nicolae”

Turnul – clopotnița cel mai vechi vestigiu lugojean și a aparținut de fosta biserică – mănăstire „Sfântul Nicolae”, ctitorită în secolul XIV-XV.

Podul de fier

Biserica ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului”

Lacul Surduc

Lacul Surduc este un lac de acumulare situat în vestul țării, în județul Timiș la distanță de 30 km de Lugoj.

Este cel mai mare lac din vestul României cu o suprafață de 460 hectare și este un important obiectiv turistic.

Barajul, care se afla la 195 m deasupra mării, și Lacul Surduc alimentează cu apă potabilă și industrială municipiul Timișoara.

La Surduc are loc „Festivalul AeroNautic Show” dedicat domeniilor aerian și nautic si se organizează câteva concursuri de înot. Regiunea este ideală pentru iubitorii de plimbări în natură, iar pentru agrement se pot închiria bărci și hidrobiciclete.

La doar 10Km se afla muzeul Traian Vuia

Valea Lui Liman

Complexul Valea lui Liman, construit în anul 1972, a fost modernizat și oferta turistică a fost mult diversificată. Astfel că iubitorii de drumeții și sport sau cei care doresc să facă plajă și baie în piscină pot petrece câteva zile superbe.

Statiunea Buziaș

Stațiunea este situată în județul Timiș, în Depresiunea Buziașului, la o distanță de 25 km de orașul Lugoj, și la o distanță de 34 km de orașul Timișoara.

Buziașul este singura Stațiune Balneoclimaterică de interes național din vestul țării, cu profil terapeutic cardiovascular, folosind în procedurile de tratament factori naturali de cură.

Municipiul Timișoara

Timișoara (în latină Тimisvaraia; în maghiară Temesvár; în germană Temeschwar, alternativ Temeschburg sau Temeswar; în sârbă Темишвар, cu alfabet latin Temišvar) este municipiul de reședință al județului Timiș, Banat, aflat în vestul României, aproape de frontierele cu Ungaria și Serbia.

Numele localității provine de la cel al râului Timiș, combinat cu substantivul maghiar vár, „cetate”, adică Cetatea Timișului. Situat pe Râul Bega orașul este considerat capitala oficială sau inima regiunii istorice Banat. Din 1848 și până în 1860 a fost capitala oficială a Voivodinei sârbești și a Banatului timișan.

Timișoara are o istorie îndelungată care începe cu antice așezări umane pe actuala vatră a orașului și mai apoi cu apariția primei cetăți fortificate, în jurul secolului XII.

Timișoara este un oraș multicultural, multiconfesional, cu tradiție culturală istorică, influențat de diversele comunități etnice, în special de cea germană, maghiară și sârbă. Cultura în Timișoara este reprezentată de o intensă viață spirituală, deosebit de importante fiind tradițiile și evenimentele culturale, viața religioasă cunoscând vechi tradiții și o mare diversitate; municipiul Timișoara fiind reședința Arhiepiscopiei Timișoarei, scaunul Mitropoliei Banatului.

Timișoara este unul dintre cele mai dinamice centre economice și comerciale din România, cu tradiție istorică în comerț, transporturi, educație, comunicații și turism, fiind orașul românesc cu cel mai ridicat standard al vieții. Este un centru industrial, comercial, medical, financiar și universitar important pentru România.

În anul 2011 Timișoara avea 319.279 de locuitori și era al treilea oraș ca populație din România.

În septembrie 2016 Timișoara a fost desemnată Capitală Europeană a Culturii pentru anul 2021.

Canalul Bega

Patrimoniul Arhitectural

Timișoara deține cel mai amplu ansamblu de clădiri istorice din România (cca 14.500), constituit din ansamblurile urbane ale cartierelor Cetate, Iosefin, Fabric și Elisabetin. Diversitatea arhitecturală, reprezentată de baroc, istorism, neoclasicism și Wiener Secession, a adus Timișoarei renumele de „Mica Vienă”.

Patrimoniul arhitectural este constituit din piețe publice, lăcașuri de cult, clădiri istorice, monumente și statui, muzee și galerii de artă, centre culturale, târguri tradiționale și alte atracții turistice precum Grădina zoologică și Fântâna Punctelor Cardinale. Dintre toate acestea reprezentative sunt:

Piața Victoriei

Piața Unirii

Opera Națională Română

Bastionul Maria Therezia

Monumentul Sfânta Maria din Piața Maria

Catedrala Mitropolitană

Biserica sârbească „Sf. Gheorghe”

Muzeul Banatului ”Castelul Huniade”

Obiective de interes turistic în apropiere de Timișoara

Mlaștinile Satchinez – Rezervația ornitologică Satchinez

Mlaștinile Satchinez formează o rezervație naturală ornitologică și se intinde pe 242 de hectare în hotarul localității Satchinez, din județul Timiș.

Această rezervație înființată în anul 1942, supranumită „Delta Banatului”, ”găzduiește” 40% dintre speciile de păsări întâlnite pe teritoriul României.

Pădurea Macedonia

Este o zonă protejată, situată în partea vestică a județului Timiș pe teritoriul orașului Ciacova și al comunelor Banloc, Ghilad, Giulvăz.

Aceasta este declarată ”Arie de protecție avifaunistică” reprezentând o zonă naturală (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, terenuri arabile cultivate, păduri de foioase) în lunca inundabilă a râului Timiș ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare (unele protejate prin lege).

Parcul Dendrologic Bazoș

Parcul Dendrologic Bazoș este situat in Bazoșu Nou, comuna Bucovăț, județul Timiș, în plină câmpie la circa 20 kilometri sud-est de Timișoara, pe teritoriul cuprins între râurile Bega și Timiș si are o suprafață de 60 ha amenajată astfel:

Pădurea naturală de stejar cu vârste până la 60 ani;

Colecția dendrologică specii nord-americane;

Colecția dendrologică specii asiatice;

Parcul dendrologic în stil peisager cu specii de diverse origini.

În cuprinsul parcului există numeroase alei, poieni, linii somiere, amenajări modeste pentru odihnă, precum și pepiniere și clădiri administrative.

Din 1994 are statutul de arie protejată pentru ocrotirea biodiversității genofondului și ecofondului și face parte din Asociația Internațională a Grădinilor Botanice.

Lacul de acumulare Dumbrăvița

Acesta se afla la aproximativ 7 km de Timișoara, la ieșirea din Dumbrăvița, lângă Pădurea Verde.

Pe suprafața sa de 13 ha se poate pescui zi și noapte în schimbul unei taxe.

Lacul Ianova

Lacul de acumulare Ianova este situat pe cursul pârâului Valea Lungă, la aproximativ 22 km distanță de Timișoara. Acesta are o adâncime maximă de 3 metri și este populat cu plătică, caras, crap românesc și cteno. Peisajul se remarcă prin frumusețea lacului și densitatea vegetației de stuf, reprezentând un spațiu de recreere pentru iubitorii de natură și pescuit. Perioada de pescuit este admisă tot timpul anului.

Cramele Recaș

Cramele Recaș este o companie producătoare de vinuri din România înființată în anul 1991 având sediul în orașul Recaș din județul Timiș si deținând 750 ha de viță-de-vie.

Crama din cărămidă cu săli boltite a fost construită în 1945 și cuprinde: sala de degustare, aflată la 9 m sub pământ, vinoteca și sala de baricuri cu aproximativ 250 de butoaie de 225 l din lemn de stejar.

În portofoliul mărcii găsim vinuri precum Fetească Neagră, Legend of Transylvania, La Putere, Te iubesc mult și Schwaben Wein.

Domeniul Herneacova

Herneacova este una din cele mai vechi localități din județul Timiș, atestată documentar în anul 1349.

Istoria începe în secolul XIX când Herneacova a fost cumpărată de familia Bydeskulhy intrând mai târziu în proprietatea grofului maghiar Iakabfi care își construiește un conac la marginea pădurii.

De-a lungul timpului acest domeniu a fost dezvoltat generând astăzi o locație care are toate caracteristicile unei atracții turistice veritabile. O istorie bogată și tumultoasă, o arhitectură rustică spectaculoasă și o ambianță naturală unică. În plus, locația este retrasă în mijlocul naturii și oferă o mare libertate în organizarea drumețiilor prin pădure cu trăsura, călare, cu bicicleta sau la pas fiind perfectă pentru cei cărora le place să viseze cu ochii deschiși și vor să se rupă de stresul cotidian al orașului petrecând câteva ore în mijlocul naturii.

Mănăstirea Șag-Timișeni

Lăcașul de cult lângă Timișoara, ctitorit în anul 1944 și trecut prin secera vremurilor, se găsește la 15 km de Timișoara lângă o pădure fiind o oază de pace, spiritualitate, credință și binecuvântare.

Mănăstirea Cebza

Mănăstirea Cebza este o mănăstire din România situată în satul Cebza din județul Timiș, la circa 31 km de muncipiul Timișoara. Biserica de lemn a mănăstirii este cea mai veche biserică de lemn din Banat.

Cu toate că primele mențiuni documentare referitoare la Mănăstirea Cebza datează din secolul XVII (mai precis 1758-1759), se crede că ea este mult mai veche și că datează de fapt din secolul XV. Conform legendei transmise pe cale orală, înainte de a se construi mănăstirea, în mijlocul codrului care se întindea pe aceste locuri, exista un izvor făcător de minuni. Atrași de puterile binefăcătoare ale izvorului, un pustnic și-a făcut, în preajma izvorului, o chilie. Înmulțindu-se numărul de călugări, aceștia ar fi construit o mică biserică, în asemenea fel încât izvorul să fie cuprins în altar. Apele izvorului sunt considerate vindecătoare și astăzi de către credincioșii care vin să se roage la mănăstire.