Asezari Rurale

CUPRINS

INTRODUCERE ––– 3

CAP. I Probleme teoretico-metodologice ––– 6

Procedee, tehnici si principii de determinare a zonelor de influenza –– 6

Metode de analiza a spatiului rural din zona de influenta ––– 7

CAP. II Delimitarea zonei de influenza ––– 8

2.1. Municipiul Râmnicu Vâlcea – Capacitate de structurare a spațiului –- 8

2.2. Organizarea spațială –– 9

2.3. Modalități de determinare a zonei de influență –– 17

2.4. Individualizarea zonei de influență ––- 18

CAP. III Caracteristici fundamentale ale zonei de influenza

3.1. Stabilirea relațiilor geografice dintre așezări ––- 19

3.2. Raportul rural- urban ––- 19

3.3. Favorabilitatea si restrictivitatea fízico- geografica a regiunii ––- 21

Ramnicu Valcea in dezvoltarea turismului

CAP. IV Particularități geo-demografice ––– 25

4.1. Evoluțtia numerică a populației ––– 26

4.2. Dinamica populației (natalitate,mortalitate,spor natural, mobilitate, mișcare

migratorie, forță de muncă) ––– 27

4.3. Structura populației pe sexe și grupe de vârstă ––– 31

4.4. Învățământ și educație ––– 33

CAP. V Analiza spațiului rural din zona de influență

5.1. Rețeaua de așezări rurale din zona de influenza ––– 35

5.2. Activitati industriale ––- 37

5.3. Activitati agricole ––- 37

5.4. Activitati economice (altele) ––- 39

CAP. VI Activitățile turistice

I. Potențial turistic al spațiului rural ––- 42

A. Potențial turistic natural ––– 43

6. 1.1. Potențial turistic al reliefului ––– 44

6. 1.2. Potențial turistic al climei ––– 48

6. 1.3. Potențial turistic al hidrografiei ––– 48

6. 1.4. Potențial turistic al florei si faunei ––- 49

B. Potențial turistic antropic

6.2.1. Potențial turistic cultural – istoric ––- 49

6.2.2. Potențial turistic etnofolcloric ––- 52

II. Caracterizarea activitățiilor turistice din mediul rural

A. Infrastructura turistică ––- 55

1. Amenajările turistice ––- 55

2. Căi de acces spre obiectivele turistice și baza de cazare ––– 56

B. Tipuri și activități de turism ––– 56

C. Forme de turism ––– 57

D. Circulația turistică ––– 62

Capitolul VII – Analiza SWOT – concluzii ––– 67

BIBLIOGRAFIE ––– 70

=== l ===

INTRODUCERE

Încă din anii postbelici, o seamă de geografi au studiat marile decalaje existente între provincii sub raportul dezvoltării economice(1946, V.Tufescu – “Stări economice, regionale oglindite în evoluția orașelor”),au cercetat și și-au adus aportul prin studii, monografii, teze, în relațiile existente între centrele urbane și zonele lor de influență (numite pe stilul vechi “zone de aprovizionare”, termen propus de V.Mihăilescu ).

Pentru Richard Hartshorne, diferențierea arealurilor reprezintă scopul fundamental al geografiei umane. Pentru atingerea lui materialul geografic trebuie sistematizat și înțeles în contextul regiunii în care elementele cadrului natural și cele antropice se întrepatrund de o manieră menită să confere acelui spațiu individualitate fată de alte spații.

<<Meleagurile “vâlcilor” se află dintr’ începuturi pe malurile “râului de aur”,la hotarul dintre “legenda și mit”, între elementele cadrului natural și cele antropice, care prin aportul dat culturii naționale ca păstrător al celor mai scumpe comori ale neamului, limbii, credinței și legii strămoșești, merită să fie considerată una dintre cele mai valoroase nestemate din “lada de zestre” a neamului românesc.>>

Lucrarea de față reprezintă un Studiu asupra așezărilor rurale din zona de influență a municipiului Râmnicu Vâlcea, structurată în șapte capitole.

Astfel, primele cinci capitole tratează problemele teoretice despre și asupra spațiului de influență a municipiului Râmnicu Vâlcea, particularitățile geo-demografice ale populației și analiza spațiului rural prin rețeaua de asezări și activități industriale, al șaselea capitol este mai amplu, și cuprinde activitățile turistice ale potențialui natural și antropic, cât și caracterizarea activităților turistice din mediul rural, iar ultimul capitol consemnează concluziile asupra măsurilor ce trebuie să stea în atenția factorilor de decizie a autorităților locale și naționale ,dar și a celor din conducerea unităților de turism local, pentru creșterea gradului de atracție turistică și a prelungirii factorilor naturali de cură balneară prin limitarea și chiar eradicarea poluării.Luând în considerație fenomenele istorice trecute, prezente și poate viitoare, îmi exprim speranța că recenta schimbare de natură socială va aduce o îmbunătățire de mari proporții a fluxului turistic din aceste zone, precum și a condițiilor și a calității serviciilor oferite turiștilor.

<< Nu există alt acces spre știință decât ușa pe care ne-o deschide natura.Nu există alte adevăruri decât cele pe care le găsim în natură.>>( L. Burbank)

CUPRINS

INTRODUCERE ––– 3

CAP. I Probleme teoretico-metodologice ––– 6

Procedee, tehnici si principii de determinare a zonelor de influenza –– 6

Metode de analiza a spatiului rural din zona de influenta ––– 7

CAP. II Delimitarea zonei de influenza ––– 8

2.1. Municipiul Râmnicu Vâlcea – Capacitate de structurare a spațiului –- 8

2.2. Organizarea spațială –– 9

2.3. Modalități de determinare a zonei de influență –– 17

2.4. Individualizarea zonei de influență ––- 18

CAP. III Caracteristici fundamentale ale zonei de influenza

3.1. Stabilirea relațiilor geografice dintre așezări ––- 19

3.2. Raportul rural- urban ––- 19

3.3. Favorabilitatea si restrictivitatea fízico- geografica a regiunii ––- 21

Ramnicu Valcea in dezvoltarea turismului

CAP. IV Particularități geo-demografice ––– 25

4.1. Evoluțtia numerică a populației ––– 26

4.2. Dinamica populației (natalitate,mortalitate,spor natural, mobilitate, mișcare

migratorie, forță de muncă) ––– 27

4.3. Structura populației pe sexe și grupe de vârstă ––– 31

4.4. Învățământ și educație ––– 33

CAP. V Analiza spațiului rural din zona de influență

5.1. Rețeaua de așezări rurale din zona de influenza ––– 35

5.2. Activitati industriale ––- 37

5.3. Activitati agricole ––- 37

5.4. Activitati economice (altele) ––- 39

CAP. VI Activitățile turistice

I. Potențial turistic al spațiului rural ––- 42

A. Potențial turistic natural ––– 43

6. 1.1. Potențial turistic al reliefului ––– 44

6. 1.2. Potențial turistic al climei ––– 48

6. 1.3. Potențial turistic al hidrografiei ––– 48

6. 1.4. Potențial turistic al florei si faunei ––- 49

B. Potențial turistic antropic

6.2.1. Potențial turistic cultural – istoric ––- 49

6.2.2. Potențial turistic etnofolcloric ––- 52

II. Caracterizarea activitățiilor turistice din mediul rural

A. Infrastructura turistică ––- 55

1. Amenajările turistice ––- 55

2. Căi de acces spre obiectivele turistice și baza de cazare ––– 56

B. Tipuri și activități de turism ––– 56

C. Forme de turism ––– 57

D. Circulația turistică ––– 62

Capitolul VII – Analiza SWOT – concluzii ––– 67

BIBLIOGRAFIE ––– 70

CAP. I Probleme teoretico-metodologice

Procedee, tehnici si principii de determinare a zonelor de influenza

În geografia urbană, precizarea limitelor zonelor de influență a unui oraș,reprezintă cea mai difilă problemă ,datorită dificultățiilor care reies atît din multiplele și complexele relații dintre acestea și zona care o înconjuară,cât și din modul de propagare a influențelor.

Prin analogie, câmpul de atracție al unui oraș poate fi asemanător cu câmpul magnetic sau electric,cu greutăți similare în depistarea extensiunii maxime.

Mulțimea de elemente componente a unei zone de influență impune stabilirea ariilor de influență pentru fiecare dintre acestea ,iar variabilitatea limitelor fiecarui element poate fi un obstacol important în delimitarea zonei de influență.

Exemplu:

aria de aprovizionare cu produse agricole a pieței urbane este mai redusă, față de cea de recrutare a forței de muncă,sau cea de atracție comercială

pentru orașele mari,aria de influență culturală este mult mai mare față de cele enumerate anterior.

Pentru delimitarea practică a zonei de influență a orașelor, Reilly (1931), a formulat modelul gravitațional (care-i poartă numele), inspirat din legea atracției universale a lui Newton.

Altfel spus: 2 orașe atrag cumpărători dintr-un spațiu direct proporțional cu masele și invers proporțional cu pătratul distaței.

Menționăm formula lui Reilly la baza căreia stă relația între populație și distanță.

Principii ale dezvoltării rurale:

1. Punerea în prim-plan a dezvoltării spațiului rural

2. Abordarea integrată a dezvoltării rurale printr-o politică de dezvoltare rurală complexă care să cuprindă toate activitățile sociale,economice și culturale

3. Crearea diversității,varietății – reînnoirea satelor

4. Durabilitatea – menținerea identității culturale

5. Subsidiaritatea – dezvoltarea rurală se realizează într-un cadru european coerent la nivel local,dar susținut de comunitate

6. Simplificarea – reglementările și sistemele de sprijinire să fie mai elastice,transparente

7. Programarea – programul trebuie să fie unic și să se încadreze la scară regională

8. Finanțarea – fonduri private și bugetare care să asigure dezvoltarea rurală

9. Îndrumarea – organizare,perfecționare și comunicare la nivel local și regional

10. Evaluarea și cercetarea – urmărirea programelor, discutarea problemelor care se ivesc,evaluarea experiențelor,stimularea cercetării științifice .

1.2. Metode de analiză a spațiului rural din zona de influență

Spațiul rural românesc este un spațiu eterogen, în care coexistă comunități umane(sate) foarte mici,cu câțiva locuitori, și comunități relativ mari cu o populație ce se apropie de 10.000 locuitori, sate bogate și sate sărace.

În spațiul rural predomină activitățile axate pe exploatarea resurselor primare: agricultură, silvicultură, pomicultură, pescuitul, mai rar industria extractivă și alimentară.

Din punct de vedere al structurii, formei de proprietate asupra pamântului, rezidenții din mediul rural au în proprietate circa 800/0 din totalul terenurilor agricole.

Cele mai folosite metode îin cercetarea spațiilor rurale sunt:

a) analiza sistemului de indicatori statistici care sa identifice starea unui fenomen pe baza descrierii sale prezente in spatiul rural, nivelul de dezvoltare si situatia resurselor,clasificarea comunelordupa diferite criterii.

b) analiza SWOT – puncte tari, puncte slabe, oportunitati si riscuri.

CAP. II DELIMITAREA ZONEI DE INFLUENȚĂ A MUNICIPIULUI RÂMNICU VÂLCEA

2.1. Municipiul Râmnicu Vâlcea – Capacitate de structurare a

Spațiului

Zona de influență a fost definită ca un ansamblu integrat de asezări formate din orașul central, polarizator, pe de o parte, și localitățile din aria sa de influență, pe de alta parte.

Între cele două tipuri de localități (orașul central si așezările din zona sa de influență) există interrelații puternice, directe, permanente și variate.

Rezultatul acestor interrelații este formarea unei zone de convergență social – economică, integrate, functionale.

În cazul municipiului Râmnicu Vâlcea , și a așezărilor din jurul său, există un astfel de ansamblu ,sau arie de convergență social-economică, care s-a format în timp, functionând ca o realitate de tip sistemic în care schimbarea unei părți o afectează pe cealaltă și, implicit, întregul.

De aceea, evoluția organică a localitățiilor amintite a condus la formarea unei zone sau ansamblu de convergență social – economică funcționale, chiar dacă ea nu este hotărâtă prin lege, nici guvernată in fapt, ca o entitate de sine stătătoare.

Problema care se pune din punct de vedere metodologic este aceea a determinării frontierelor sau granițelor sale deoarece influența orașului asupra așezărilor și teritoriului care-l înconjoară este mult mai extinsă.

Prin acest studiu sunt legate urmatoarele aspecte :

identificarea așezărilor care au interrelații directe, permanente și variate cu orașul, adică sunt marcate de legături intense cu orașul polarizator și

evaluarea rezultatului sau impactului acestor relații asupra așezărilor incluse în cadrul zonei de influență

Demersul metodologic a cuprins 4 etape distincte:

1.stabilirea ariei de cercetare astfel încât aceasta să fie mai mare, să depășească limita exterioară a orașului.

O existență posibilă a unei așezări care ar putea fi inclusă în zona orașului, în afara distanțtei de 40 km de oraș, nu conduce la includerea sa în această arie deoarece nu respectă principiul configurației spațiale.

O altă posibila existenta a unei asezări în cadrul orașului, dar care nu respectă criteriile pentru a fi reținută va fi inclusă în zonă, tot pe principiul continuității spațiale, deoarece se regăsește în interiorul granițelor astfel trasate.

2.stabilirea indicatorilor de interrelatie (prin care se măsoară intensitatea interrelațiilor) și a formulei de calcul pentru determinarea granițelor, respectiv a localitătilor, care urmează să fie incluse în zona orașului sau lăsate în afara sa. Indicatorii selectați se referă la mobilitatea populației, înnoirea edilitară indusă de oraș, cultivarea de produse perisabile pentru oraș, potențialul turistic si distanța până la oraș.

3.Completarea acestor indicatori cu date, la care au fost adăugați și alții referitori la specificul așezărilor din zonă, la acordul sau dezacordul cu includerea localitatilor in zona de oraș.

Datele au fost completate de către operatorii CURS prin discutii cu primarul și secretarul primariei și prin consultarea unor documente ale primăriei.

4. Analiza datelor și prezentarea rezultatelor, atât în ceea ce privește determinarea granițelor zonei de oraș cât și caracterizarea așezărilor din zonă, în funcție de alți indicatori de impact.

Localitatile cercetate pentru determinarea zonei de oraș (Râmnicu Vâlcea + 39 comune) rezultatele sunt prezentate cartografic, localitătile fiind grupate, in functie de valorile obtinute la indicatorul analizat in trei categorii respectiv localitatii aflate in interrelatii cu orașul Râmnicu Vâlcea foarte puternice, medii si mai reduse.

2.2. Organizarea spațială

Zonarea economico-funcțională a municipiului Râmnicu Vâlcea pastrează caracteristicile zonei cu profil economic-complex a Culoarului Oltului și axei Râmnicu Vâlcea-Horezu, zona ce include 2/3 din populația totală a județului și se caracterizează printr-un grad ridicat de urbanizare și echipare tehnico-edilitară.

Rețeaua de localități ce formează acest centru urban are ca specific, datorită apartenenței la zona de deal și podiș, dezvoltarea unor formațiuni lineare, a căror organizare spațială, dotare și echipare tehnico-edilitară ridică numeroase probleme.

Gradul ridicat de dispersare, reflectat și de valorile densității localităților în teritoriu, este o caracteristică a municipiului Râmnicu Vâlcea, în componența sa intrând localități mici și foarte mici, situate la câțiva km de centru și cu o structură semiurbană sau chiar rurală.

Actuala zonă centrală a orașului, reprezinta un nucleu cu o suprafață de 36,72 ha care se suprapune, în mare parte, peste vechiul târg, de dinaintea anilor .50, căruia i s-au adus modernizările impuse de dezvoltarea economico-socială a localității .

Trebuie remarcat faptul că, prin configurația spațială determinată de formațiunile de relief existente, municipiul Râmnicu Vâlcea nu s-a putut și nu se poate extinde decât în lungul văii Oltului și ale Olăneștiului, cele doua cursuri de apă ce străbat teritoriul orașului.

Lărgimea maxima a luncii Oltului variază între 2,5 km în partea nordică și 2 km în partea sudică, ceea ce limitează fizic posibilitățile de construcție la această bandă strajuită la est de dealul Malul Alb și la vest de dealul Capela.

Această constrângere a determinat, de-a lungul timpului, extinderea orașului pe axa nord-sud,cu destule implicații în ceea ce privește comunicarea cu restul localităților suburbane sau a celor exterioare.

Fig. 2.1 Harta organizarii spatiale a comunelor din zona de influenta a municipiului Ramnicu Valcea

Zonificarea funcțională

Diferitele grupe de necesități umane sunt satisfăcute pe teritoriul municipiului,prin zonele funcționale alelocalității, cele mai importante fiind:

● zonele de locuit;

● zonele industriale;

● zonele de servicii (învățământ, sănătate,cultură, comerț, administrație, edilitare);

● zonele recreaționale;

● zonele periurbane, toate legate prin căi de comunicație (circulația interioară și legătura cu

teritoriul)

Rețeaua stradală

Municipiul Râmnicu Vâlcea este străbătut pe direcția nord-sud de strada Calea lui Traian., stradă care se incadrează în categoria a II-a cu patru benzi de circulație pe porțiunea dintre pasajul rutier superior al drumului național și european DN 7 (E 81): București . Pitești . Râmnicu Vâlcea . Sibiu și ieșirea din zona industrială sud. Traseul străzii se suprapune, pe o porțiune, cu traseul drumului național DN67:Caracal, Drăgășani , Râmnicu Vâlcea , Olănești.

Pe acest segment strada este asfaltata.

În zona centrală, unde se află majoritatea instituțiilor publice și administrative, principalele bănci și magazine,ca și în cartierele rezidențiale sau zonele industriale, rețeaua stradală este proiectată și

realizată pentru a face față cerințelor actuale, arterele rutiere încadrându-se în categoriile II și III, fiind în ultimii ani modernizate prin lărgirea benzilor de circulație și prin refacerea infrastructurii.

Zonele industriale

Aceste structuri spațiale au generat în timp un țesut urban caracteristic, a cărui textură reprezintă expresia gradului de antropizare a teritoriului municipiului, cu impact major asupra habitatului (uman și neuman).

În municipiul Râmnicu Vâlcea se realizează cca. 60% din volumul producției industriale a județului.

Dezvoltarea unor puternice societăți cu profil chimic pe acest areal, s-a datorat existenței bogatelor resurse de materii prime (calcar și sare gemă) situate în imediata lui vecinătate.

Cu toate acestea, municipiul Râmnicu Vâlcea este considerat ca un centru cu profil industrial diversificat, în care funcționează 459 societăți comerciale din diverse domenii.

Amplasamentele acestor unități se concentrează în patru zone industriale distincte:

● Zona industrială Nord cu profil preponderent de industrie alimentară : 22 ha, se desfășoară într-un perimetru delimitat la vest de Calea lui Traian, la est de lacul de acumulare al Uzinei Hidroelectice Râmnicu Vâlcea, la sud de zona de locuit și la nord de valea râului Cetățuia;

● Zona industrială de Nord-Vest ( Carpatina ) cu profil industrial și prelucrarea lemnului, depozite comerciale en-gros, industrie prelucrări mecanice și mică industrie 30 ha, este delimitată de str.G-ral Antonescu și de digul mal-drept al lacului de acumulare aparținând Uzinei Hidroelectrice Râureni;

● Zona de depozite și industrie Râureni cu depozite, transporturi, industrie ușoară și mică industrie 75 ha, este situată în sudul municipiului, la intersecția actualelor străzi Copăcelu și Râureni;

● Zona industrială Sud cu industrie chimică, industrie producătoare de energie electrică și termică, cercetare aplicativă și industrie de prelucrări mecanice 354 ha este amplasată pe teritoriul localităților rurale Stolniceni și Râureni și este principala platformă industrială a municipiului, atât sub aspectul producției, cât și al concentrării de forță de muncă.

În afară de acestea, pe teritoriul municipiului se găsesc răspândite și alte zone economice cu profil divers, a căror suprafață totalizează cca. 11,5 ha.

Zonele de servicii

Cele mai importante instituții care gestionează și administrează domeniile social, cultural, de sănătate și de educație, ca de altfel și cele ale administrației publice locale sau cele bancar financiare, sunt concentate în zona centrală a municipiului Râmnicu Vâlcea.

Fiecare cartier dispune însă de un acces minim la unități de învățământ sau sanitare, de genul școlilor generale sau dispensarelor medicale, cu excepția unor localități periurbane, (Bujoreni, Copăcel, Stolniceni, Râureni și Aranghel-Buda) unde dispersarea locuitorilor pe distanțe mari face dificil accesul acestora la serviciile menționate.

S-au înființat astfel zone comerciale compacte, amplasate fie la periferia cartierelor de locuit , fie în zonele periurbane de la marginea centrului urban propriu-zis (târgul de săptămână – zona Râureni, zona Bujoreni), fie în zona centrală (Centrele comerciale Muntenia, Big Boss), de unde se poate face aprovizionare en-gros și en-detail,uneori dificil și creând disconfort habitual prin carențe ale infrastructurii edilitare (căi de acces, spații de parcare,un anumit program de aprovizionare.

Zonele periurbane

Prin însăși structura și infrastructura sa, un centru urban produce un puternic impact asupra solului și subsolului pe care este construit, precum și prin existența unor surse de poluare semnificative din industrie, trafic auto și din serviciile de gospodărire comunală, se poate afirma că întreaga suprafață a municipiului Râmnicu Vâlcea a fost afectată, suferind în decursul timpului degradări mai mult sau mai puțin evidente.

Cea mai afectată zonă este cea periurbană din sud, unde este amplasată platforma chimică, nivelul de poluare cu substanțe chimice diverse (unele cu mare remanență în timp și spațiu, ca HCH sau organo-clorurate) ajungând în sol la adâncimi de câțiva metri.

Din această cauză, stratul acvifer din zonă este puternicpoluat cu cloruri, substanțe organice și mercur, calitatea apei fiind improprie oricărei folosințe.

Fântânile au fost abandonate, populația din comunitățile limitrofe platformei chimice fiind aprovizionată prin rețea de distribuție centralizată de la o sursa de alimentare aflată la mai bine de 8 km distanță.

Spații verzi

Amplasat într-un cadru natural de excepție, municipiul dispune atât de zone de recreere neamenajate (pădurile de pe dealurile înconjurătoare), cât și de parcuri amplasate în zonele de locuințe și dotări.

Astfel , Parcul Zăvoi amenajat în secolul trecut, dispune de alei betonate, locuri de joacă pentru copii, dotări de alimentație publică.Vegetația constă dintr-o pădure seculară sistematizată.

Parcul este situat în imediata vecinătate a stadionului municipal. Parcul Mircea cel Bătrân, care se găsește în zona centrală, este amenajat cu alei asfaltate, dotări de agrement, fiind înconjurat de vechiul zid al centrului istoric, care completează în mod fericit centrul civic al orașului.

În zona de sud, prin utilizarea unui vechi braț al râului Olt și recuperarea terenului din fosta luncă, a fost realizată Zona de Agrement Ostroveni, care este dotată cu bazine de înot (cu apă dulce și cu apă sărată), unități de alimentație publică, un sat de vacanță cu posibilități de campare, grădina zoologică, spațiu amenajat pentru pescuit și sporturi nautice, etc.

Zona este cea mai valoroasă posibilitate de agrement în lunile de vară, fiind frecventată și de turiști din alte localități.

În municipiul Râmnicu Vâlcea sunt amenajate spații verzi nu numai sub formă de parcuri, ci și ca scuare sau aliniamente stradale, pe care sunt cultivate plante ornamentale (arbuști și flori), ce întregesc imaginea de ansamblu a acestui oraș.

Infrastructura edilitară

Alimentare cu apă și canalizare

Municipiul Râmnicu Vâlcea este alimentat cu apă din surse proprii (sursă subterană: Vlădești și sursă de suprafață: Cheia ) și cu apă potabilă cumpărată de la alte unități (Radra Vâlcea,sursă de suprafață: Brădișor si S.C. Oltchim S.A. . sursa subterană: Bistrița).

Rețeaua de distribuție a apei are o lungime de 177,4 km cu diametre între 50 și 600 mm, funcționează în sistem inelar și este realizată din oțel în proporție de 93%, fontă . 5% și azbociment . 2%.

Numărul locuințelor conectate la rețeaua de alimentare cu apă este de 36.065.

Gradul de contorizare al apei reci este realizat în proporție de 95% la populație și 82% la agenți economici, acțiunea continuându-se și în prezent.

Cea mai mare problemă în alimentarea cu apă potabilă este vechimea conductelor de distribuție și nedotarea cu rețele de distribuție apă potabilă a zonelor nou construite.

Dotarea locuintelor din spatiul rural cu cele mai elemntare instalatii edilitare,fiind greu de realizat si sunt foarte departe de conditiile corespunzatoare.

Pentru comunele aflate in zona de influenta ,lungimea simpla a retelei de distributie a apei potabile este limitata.Astfel in perioada 1992 -2005 doar cateva comune dispuneau de apa potabila.

Dintre acestea amintim: Alunu- 43,3 km; Bujoreni – 28 km; Costesti – 35,8km; Daesti- 35 km; Malaia – 13,3km; Maldaresti- 21,6 km;Mateesti- 1,4km; Pausesti- 39 km; Slatioara- 41,0km; Vaideeni – 98,1 km; Voineasa – 29,2 km.,Roesti- 7,3 km; Pausesti-Maglasi- 3 km;Sgalicea- 2,3km; Danicei-13,8km; Stoilesti- 8,9km;

Rețeaua de canalizare existentă în municipiul Râmnicu Vâlcea este realizată cca. 30% în sistem divizor și 60% în sistem unitar.

Societatea care administrează acest serviciu este compania Acvarim (care administrează și rețeaua de distribuție apă, al cărei unic acționar este Consiliul Local Municipal.

Rețelele de canalizare care colectează apele uzate menajere, pluviale și industriale au o lungime totală de 143,7 km, compunându-se atât din canalele principale, cât și din cele de legătură.

Stația de epurare are ca structură două trepte: mecanică și biologică.

Aceasta a fost construită în doua etape:

● prima cu linie tehnologică având capacitatea de 510 l / s, în 1979;

● a doua etapă, de extindere, cu a doua linie tehnologică (în oglindă) de 510 l/s, în 1991.

Acest tip de stație se înscrie în tipologia generală de epurare a apelor uzate orășenești existentă în țara noastră, în momentul de față neexistând practic epurare avansată.

Functionarea actula a statiei se considera satisfăcătoare, ca treapta de epurare mecanică (randament 90 % )mai puțin ca treaptă de epurare biologică (randament cca 60%), dar prin retehnologizare și modernizările propuse a fi realizate in urmatorii 3 ani când se preconizează o îmbunătățire a randamentului de epurare la nivelul acceptat de normele europene.

Reteaua de canalizare la nivel de comune este ca si inexistenta.

În perioada 1992-2005se găseau doar câțiva km in comunele : Alunu-6,2km; Costești-1,8km; Vaideeni- 5,6km; Mihăești-0,9km; Voineasa- 3,3km;

Sistemul termoenergetic

Municipiul Râmnicu Vâlcea dispune de alimentare centralizată cu agent termic și apă caldă de consum pentru cca 104.000 persoane, majoritatea având domiciliul in blocuri de locuință.

Energia termică pentru întreg orașul se asigură prin termoficare sursa pentru agentul termic primar fiind C.E.T Govora S.A.

Sistemul de disribuție a gazelor naturale în mediul rural este foarte precar.

Lungimea sistemului de distributie a gazelor in perioada 1992 -2005 se prezenta astfel: Bujoreni – 0,9 km; Mihaesti-40,2 km; restul comunelor nu dispuneau de gaze.

2.2 Modalități de determinare a zonei de influenza

Determinarea și delimitarea zonelor de influenza a orașelor este strâns legată de teoriile localizării ,care au avut ca evoluție două perioade: una înainte de anul 1940 și alta după acest an. Plecând de la ideea existenței într-un teritoriu a mai multor orașe de aceeasi importante, dar situate la distanțe egale, se presupune că influențele s-ar propaga în mod uniform.delimitarea zonei de influenza s-a făcut inicial pe baza frecvenței convorbirilor telefonice,iar ulterior a fost înlocuită cu vânzări comerciale cu amănuntul.

Astfel, formula lui Reilley, prinde contar și sta la baza calculului și determinării grafice a limitelor și ariilor de influenza, ținându-se seama doar de masele de populație ale orașului și de distanța dintre acesta.S-a considerat că pentru o apreciere globală era suficiente numai populația totală.

Pe baza aceptor date s-au determinat zonele de influenza.astfel a rezultat o primă concluzie care arată existente unei strânse dependențe între mărimea zonei de influenza și densitatea centrelor urbane. Cele mai reduse zone de influenza o au orașele mici.

Harta zonelor de influență este utilă în departajarea influențelor reale ale unor orașe vecine, condițiile de amplasare și gradul de dezvoltare socio-economic și cultural.

2.3. Individualizarea zonei de influenza

Orașul este cel mai complex sistem geografic,care dispune de diferite genuri, direcții și intensități cu spațiul său adiacent,relație care-i asigurăexistența și prosperitatea, totalitatea carora se determină zona de influenza a respectivului centru urban.

Structura interna a zonei de influență relevă legături stânse între toate așezările rurale și urbane care se ierarhizează în sisteme proprii.astfel rezultă că zona de influenza se constituie într-un element fundamental ăn individualizarea principalelor sisteme de localități, fiind foarte utilă în depistarea celor mai semnificative relații teritoriale.

CAP. III CARACTERISTICI FUNDAMENTALE ALE ZONEI DE INFLUENȚĂ

3.1. Stabilirea relațiilor geografice dintre așezări

În afara termenului de zonă de influență, cu sensuri apropiate se mai utilizează și o serie de sensuri ca:zonă periurbană, sferă de influență,zonă preorășenească,noțiuni care desemnează teritorii ce sunt influențate sau influențează în mod direct orașul.

Un oraș mic oferă spațiului înconjurător o gamă redusă de facilitati pe când unul mare, cu funcții multiple are o zona de influență mult mai vastă, în care intră și alte centre urbane mai mici. Relațiile dintre oraș si teritoriul adiacent se materializează cu relații de natură economică, demografică, socială, culturală, politico-administrative.

Relațiile demografice dintre oraș și zona de influență sunt numeroase și complexe, exercitând o atracție exercitată de oraș aupra forței de muncă din împrejurimi, care se deplasează zilnic spre oraș. Paralel cu creșterea nivelului de trai al populației se asigură posibilitatea unei legături mai ușoare de transport între oraș și localitățiile rurale, mărind astfel atracția spre unitățiile comerciale ale orașului.

Aceste tipuri de relații condiționează viața economică mai ales în zona de influență modificând sau schimbând modul de viață și de comportament al celor din mediul rural.

Mărimea zonei de influenza depende de gradul de deyvoltare ,de talia orașului,de densitatea centrelor urbane în teritoriu ,de poziția geografică față de unele elemente naturale majore (munti, fluvii) și fată de granițele orașului.

3.2. Raportul urban – rural

Analiza dintre relațiile ce intervin între oraș și teritoriile din vecinătatea lor, duce la o cunoaștere cât mai veridică a zonelor sale de influență la o cunoaștere de ansamblu a relațiilor dintre oraș și spațiul dintre ele.

Astfel se accentuează raportul dintre oraș și cadrul natural, raport care se multiplică în procesul de dezvoltare economic-social determinând relații ca:

● industrializarea,

● susținerea și modernizarea agriculturii,

● crearea unor sisteme adecvate de căi de comunicații,

● măsuri administrative privind organizarea teritorială.

Între industria orașelor și resursele naturale ale zonelor înconjurătoare există o strânsă dependență de unde rezultă baza de pornire în procesul de dezvoltare industrială a orașelor.

Exemplu: relația dintre industrie și resurse naturale ale prelucrării lemnului în zone cu suprafețe de păduri ( Râmnicu Vâlcea)

● consumul agroalimentar urban în agricultura spațiului rural

● relația dintre industrie orașelor și industria din mediul rural (relația de cooperare pe linie industrială)

● relațiile demografice ce implică deplasarea spre locurile de muncă rural – urban

● relația politico – administrativă

● orașele mai importante preiau o parte din funcțiile reședințelor de județ asigurând o mai bună parte a procesului de dezvoltare în profil teritorial.

Orașele mai mici dețin și ele o serie de funcții administrative pe care le exercită pe un areal mai restrâns. Relațiile comerciale prezintă o puternică legătură între oraș și zonele adiacente, favorizând transporturile, veniturile populației și puterea economică administrativă a centrelor urbane.

Raporturile comerciale dintre rural – urban cunosc 2 nuanțe:

Prima legata de raporturile dintre magazinele sătești și sectorul comercial al distribuției mărfurilor din centrul urban si a doua din deplasarea localnicului la oraș pentru aprovizionarea directă din magazin.

Fluxurile de mărfuri sunt variate și tot mai intense ,orașul atrăgînd o parte din produsele obținute în zona sa de influență,în scopul de a le consuma,transforma sau pregătii pentru a fi expediate în alte localități ,difuyînd altele pe care el le produce sau le primește spre a fi redistribuite. Relațiile demografice dintre oraș și zona sa de influență sunt numeroase și foarte complexe.Cel mai important aspect îl constituie atracția exercitată de oraș asupra forței de muncă din împrejurimi ,care se deplasează zilnic sau periodic.

Paralel cu creșterea nivelului de trai al populației și cu asigurarea unor posibilități lesnicioase de transport spre oraș și localitățile rurale, se intensifică atracția exercitată de unitățile comerciale ale orașului,de alte unități de serviciu.

Alături de cele trei tipuri de relații un loc aparte îl ocupă fluxurile de informașii care condiționează activitatea economică,mai ales din zona de influență,care influențează modul de viață și comportamentul celor din mediul rural.

Rezultă ca zona de influență nu reprezintă un tot global,ci că există influențe care dispar la o anumită distanță evidentiindu-se altele.

Scăderea treptată a atracției și a influenței ,a condus la individualizarea în cadrul zonei de influență după categorii de relații dominante, două sau trei subzone:

Exemplu: Chobot distigea o zonă suburbană imediată,una apropiată și marea zonă suburbană.

V.Cucu(1976) remarca existența unei microsfere de influență a orașelor și a unei macrosfere ,în funcție de intensitatea relațiilor de intercondiționare.

Aceste subzone au fost individualizate pe baza a trei tipuri de relații între oraș și zona înconjurătoare: raporturi fundamentale ,ocazionale și excepționale.

Favorabilitatea si restrictivitatea fízico – geografică a regiunii

Râmnicu Vâlcea în dezvoltarea turismului

Localizarea județului Vâlcea

Situat in partea sudică a României, la o distanță de 175 km de București, Județul Vâlcea ocupă o suprafață de 175 kmp si este limitat de judetele: Sibiu si Alba la nord, Argeș la est, Olt la sud si sud-est, Dolj la sud-vest iar la vest de județele Hunedoara și Gorj.
Județul Vâlcea are o suprafață de 5765 kmp, reprezentând 2,4% din teritoriul României. Relieful include toate formele, de la munți înalți de 2300 m, în nord, în masivul Făgăraș, până la dealurile subcarpatice și apoi la Valea Oltului, cu o altitudine de câteva zeci de metri, în zona Drăgășani.

Structura administrativă:
● Două municipii: Râmnicu Vâlcea si Drăgășani;
● Nouă orașe: Horezu, Băile Olănești, Băile Govora, Călimănești, Ocnele Mari,Brezoi, Bălcești, Băbeni, Berbești;
● 78 comune

Infrastructura de transport și comunicații:

Județul Vâlcea deține:
● 164 km de căi ferate,
● 2.167 km de drumuri din care 550 km de drumuri naționale.
● exista 7 drumuri naționale care traversează județul.

Cel mai important este Drumul European 81, care leaga județul Vâlcea cu județele Sibiu și Argeș. Drumurile județului măsoară 1.677 km si au 389 de poduri, cu o lungime totală de 10.135 m.

Infrastructura de transport și comunicații în zona rurală este deficitară.

Foarte multe comune sunt lipsite de acces la rețeaua principală de transport rutier.Drumurile comunale sunt neasfaltate unele sunt pietruite și altele sunt drumuri de pământ.

Serviciile de comunicație oferite populației rurale, prin intermediul mijloacelor de comunicatie, sunt cu mult sub optimul necesar.

Dintre aceste beneficiază urmatoarele comune:

Alunu; Amărăști, Bărbătești; Berislăvești; Budesti; Bujoreni; Bunești; Cernișoara; Costești, Dăești; Frâncești, Galicea, Lăpușata; Malaia, Maldarești, Mateești; Mihăești; Otesani; Pausesti; Pausești Măglași; Popești; Sălătrucel; Slătioara; Stoenești; Stoilești; Tomșani; Vlădești; Voineasa; Vaideeni. În toate aceste comune se găsesc si oficii poștale.

Resurse și potențial

Relieful

Teritoriul județului Vâlcea este acoperit de culmi muntoase si dealuri, altitudinile scăzând de la nord la sud, spre depresiunea intramontană a Loviștei.

În partea sudică a județului, dealurile cu altitudini cuprinse între 600-700 m închid depresiunile subcarpatice Jiblea-Berislăvești, Păușești, Hurezu s.a.

În nordul județului se înaltă culmile munților Făgăraș, la vest se desfașoară Munții Lotrului iar la sud Munții Căpățânii. Pe partea stângă a Oltului se află masivul Coziei care atinge 1.669 m.

Rețeaua hidrografică

Principalul curs de apă care străbate teritoriul județului Vâlcea este Oltul si afluenții acestuia. Oltul străbate circa 130 km din suprafața județului, de la Râul Vadului până la Tighina. În regiunea depresiunii Loviștei, Oltul primește apele râurilor Călinești, Urii, Robești, Sărăcinești, Lotru, Valea Satului, Boia, Titești si Băiașu. Lotrul străbate județul pe o suprafață de 80 km si adună apele afluenților Voineșița, Latorița, Vasilatu si Păscoaia iar Oltețul străbate 85 km din teritoriul județului.

Dintre lacurile aflate pe teritoriul județului predomină lacurile de proveniență glaciară aflate în bazinul Latoriței: Muntinelul Mic, Iezerul Latoriței, Singuraticul si Cioara precum și cele din munții de la Obârșia Lotrului. Lacurile sărate sunt cele de la Ocnița și Ocnele Mari iar lacurile artificiale amenajate ca urmare a construcției hidrocentralelor sunt:Vidra,Călimanești, Băbeni, Dăești, și Brădișor.

Clima

Varietatea formelor de relief influențează clima temperat continentală caracteristică județului Vâlcea întâlnindu-se nuanțe ale climatului montan deluros specific depresiunii Loviștei și al văii Oltului.

La altitudini de peste 2.000 m temperaturile scad sub 00C, precipitatiile depasesc 1.200 mm/an iar vânturile cu orientare nord-vest sunt puternice. La altitudini medii și mici temperatura medie variază între 2-60C, vânturile bat în lungul văilor, iar media precipitațiilor are valori cuprinse între 800-1.200 mm/an. În regiunea dealurilor subcarpatice, temperatura are valorile cuprinse între 4-80C iar precipitațiile ating 600-800 mm/ anual. Pe valea Oltului și în depresiunea Loviștei clima este mai blandă decât în restul teritoriului.

Vegetația și flora

În funcție de relief si climă, vegetația caracteristică teritoriului vâlcean este repartizată după zonarea acestora. În regiunile montane, pe cele mai înalte culmi predomină flora alpină și subalpină. Dintre speciile care cresc aici se întâlnesc: salcia pitică, violeta, bujorul de munte și floarea de colț – ultimele declarate monumente ale naturii.

CAP.IV. PARTICULARITĂȚI GEO-DEMOGRAFICE

Fig 4.1 Harta populației din zona de influență a municipiului Râmnicu Vâlcea

4.1. Evoluția numérică a populației

fig. 4.2 Evoluția numerică a populației totale din zona de influență

a municipiului Râmnciu Vâlcea între anii 1992 – 2005

Populația totală din zona de influență a municipiului Râmnicu Vâlcea, cunoaște o scădere, de la 131.398 locuitori în anul 1992, ajungând la 126.354 locuitori în anul 2005.

Vizualizat la nivel de comună, evoluția populației poate fi observată în fig. 4.

fig. 4.3 Evoluția numerică a populației la nivel de comune, în zona de influență

a municipiului Râmnicu Vâlcea, în perioada 1992 – 2005

4.2. DINAMICA POPULAȚIEI

Dezvoltarea economică din ultimele decenii a produs modificări importante în structura vieții social-economice,lucru care a generat un flux permanent al populației.

Natalitatea

În perioada 1992–2005, natalitatea a cunoscut o scădere la nivelul tuturor comunelor, ca urmare a liberalizării avortului, a impactului metodelor contraceptive, a ridicarii nivelului de trai al populației, după cum arată și indicatorii din tabelul alăturat. (fig.4.4 și fig.4.5)

fig. 4.4 Evoluția ratei natalității în zona de influență a municipiului Râmnicu Vâlcea îintre anii 1992 – 2005

fig. 4.5 Evoluția ratei natalității la nivel de comune, în zona de influență

a municipiului Râmnicu Vâlcea între anii 1992 – 2005

Mortalitatea

Rata mortalitatii in zona de influenta a municipiului Ramnicu Valcea cunoaste o crestere de la nivelul anului 1992, cand avea 13,30‰, ajung la un varf de 14,47‰ in anul 2002, dupa care a fost intr-o usoara scadere, pana la nivelul de 14,08 ‰ in 2005.( fig.4.6 și fig.4.7)

fig. 4.6 Evolutia ratei mortalitatii in zona de influenta

a municipiului Ramnicu Valcea intre anii 1992 – 2005

fig. 4.7 Evolutia ratei mortalitatii la nivel de comuna, in zona de influenta

a municipiului Ramnicu Valcea intre anii 1992 – 2005

Sporul natural

Deoarece rata mortalitatii este mai mare decat rata natalitatii, populatia din zona de influenta a municpiului Ramnicu Valcea se afla in declin demografic, deficitul natural fiind in scadere de la -0,72‰ in anul 1992, la -5,13‰ in 2002 si ajungand la -5,38‰ in 2005.

fig. 4.8 Diferentieri in evolutia demografica, in zona de influenta

a municipiului Ramnicu Valcea intre anii 1992 – 2005

fig. 4.9 Evolutia sporului natural in zona de influenta

a municipiului Ramnicu Valcea intre anii 1992 – 2005

Mobilitate teritoriala a populatiei

Din vremuri indepartate, miscarea teritoriala a constituit un fenomen caracteristic acestor asezari , atat prin valorificarea spatiului geografic cat si prin contributia deosebita la schimbul de populatie.

Migratia interna si internationala

Migratia interna in cadrul zonei de influenta este detrminata de fluxurile de resurse umane intre zona urbana si cea rurala.

Dupa 1990, datorita evolutiei inregistrate in domeniul industrial,populatia rurala si-a indreptat atentia spre agricultura de subzistenta in locul unui somaj urban.Primele fluxuri de migratie au fost dinspre urban spre rural,datorita pierderilor de locuri de munca,prin restructurari economice. Migrarea dinspre urban inspre rural s-a produs in urma concedierilor masivwe din intreprinderile de stat, dar si datorita restituirii terenurilor agricole.

Incepând cu 2002, tendinta a inceput usor sa se schimbe, iar populatia din mediul rural a reinceput sa fie atrasa de munca din zonele urbane.

Migratia zilnica de tip navetă a fost solutia aleasa de multe persoane stabilite in mediul rural.

Un studiu efectuat la Recensamântul Populatiei din zona Valcea in anul 2002, o tendinta de migratie externa temporara redusa, cu valori de 3,1% in scop de angajare si valori de 3,6% in scop turistic.

Exista o serie de factori de factori care ar putea explica migratia scazuta din cadrul regiunii:

1. procentul mai ridicat al populatiei rurale imbatrânite;

2. gradul de izolare al comunitatilor rurale care este mai accentuat;

3. nivelul de trai, care are o relevanta in special pentru migratia temporara in scop turistic.

4.3. Structura populatiei pe sexe si grupe de vârsta poarta amprenta caracteristica a unui proces de imbatranire demografica, datorat in principal scaderii natalitatii care a determinat o reducere absoluta si relativa a populatiei tinere ( 0-14 ani) si cresterea populatiei varstnice ( de 60 de ani si peste).

Piramida varstelor reflecta cel mai fidel cronica generatilor evidențiind disproporțiile într-o populație pe vârsta și sexe.

Reducerea numarului populatiei tinere a îngustat și mai mult baza piramidei varstelor.

Analizând structura populatiei pe grupe mari de varsta se constata ca ponderea populatieitinere este mai scazuta procentual, in timp ce populatia de varta de munca (15-59 de ani) este mai numeroasa.

Populatia inactiva ( grupele sub 14 ani si peste 65 de ani)

fig. 4.10 Impartirea populatiei pe sexe in zona de influenta

a municipiului Ramnicu Valcea intre anii 1992 – 2005

fig. 4.11 Piramida varstelor in zona de influenta

a municipiului Ramnicu Valcea intre anii 1992 – 2005

fig. 4.12 Diagrama populatiei din zona de influenta

a municipiului Ramnicu Valcea intre anii 1992 – 2005

4.4 Invatamant si sanatate

Infrastructura sociala rurala, este slab dezvoltata atat in domeniul invatamantului, cat si a sanatatii, fiind intr-o situatie nefavorabila la sate, influentând in mod negativ potentialul capitalului uman, impiedicând chiar dezvoltarea rurala.

Datele statistice arata o reducere drastica a institutiilor de invatamant, atat din pricina scaderii natalitatii dar mai ales a problemelor legate de starea necorespunzatoare a unitatilor scolare, lipsa de dotare a acestora, transportul elevilor si cadrelor didactice (mai ales in zonele montane si deluroase), lipsa cadrelor didactice cu o pregatire corespunzatoare.

fig. 4.13 Evolutia numarului de elevi in zona de influenta

a municipiului Ramnicu Valcea intre anii 1992 – 2005

fig. 4.14 Evolutia numarului de unitati de invatamant in zona de influenta

a municipiului Ramnicu Valcea intre anii 1992 – 2005

Într-o situatie si mai precara se afla serviciile de sanatate din asezarile rurale ,unui medic revenindu-i in medie peste 1000 locuitori rurali ,iar un cadru mediu sanitar ingrijește aproape 600 de săteni.

Analizând dinamica numarului principalelor unitati sanitare la nivel rural se constata o evoluție generala descendenta , foarte accentuata in spatiul rural.

fig. 4.15 Situatia unitatilor medicale din zona de influenta

a municipiului Ramnicu Valcea in anul 2005

CAP.V. ANALIZA SPAȚIULUI RURAL DIN ZONA DE INFLUENȚĂ

5.1. Rețeaua de așezări rurale din zona de influență

Fig. 5.1 Harta asezarilor rurale din zona de influenta a municipiului Ramnicu Valcea

Comuna este unitate administrativ teritorială,care cuprinde populație rurală,prin comunitatea de interese și tradiții, alcătuită din unul sau mai multe sate,în funcție de condiția economică,social-culturală,geografică sau democratică.

Clasificare:

1. dupa rang (IV) – sate reședintă de comune

– sate componente ale comunenlor și sate aparținând municipiilor și orașelor

Râmnicu Vâlcea – municipiu de rang IV,mărime mijlocie ,centru economic cu funcții de ordin administrativ.

2. evoluție numerică a populației rurale

3. activități industriale

Se pot individualiza două categorii de așezări rurale cu funcții de loc central:

localități situate in arii exclusiv rurale (cu funcții industriale,neindustriale,mixte)

localități situate în apropierea orașelor mari și mijlocii(cu funcții, rezidențiale și balneoclimaterice)

Satele în care-și au sediul autoritățile publice ale comunei sunt și sate de reședință.

Din zona de influență a municipiului Râmnicu Vâlcea fac parte urmatoarele comune:

Sate reședințe de comune: Alunu,Budești,Bunești, Costești,Dăești, Ffrâncești,Galicea, Malaia, Mateești, Măldărești, Muereasca, Oteșani, Păușești, Păușești- Măglși, Popești, Roești, Runcu, Sălătrucel,Sinești, Slătioara, Stănești, Stoilești, Stroești,Sirineasca, Tomșani, Vaideeni, Vlădești, Voineasa.

Sate componente :Bărbești, Berislăvești, Bujoreni, Cernișoara, Dănicei, Golești, Lăpușata, Mihăești.

Tipuri morfostructurale de așezări rurale

Caracteristicile reliefului, gradul de fragmentare pe verticala și pe orizontală alături de activitățile economice dominante,specifice au imprimat satelor o anumită textură după modul de organizare a rețelei stradale și o anumită structură ,după modul de grupare a gospodăriilor în vatra satelor.Astfel au apărut mai multe tipuri caracteristice de sate:risipite,răsfirate,adunate.

Suprafața satelor risipite este foarte mare,în numeroase cazuri vatra satului se suprapune în totalitate moșiei.Gospodăriile sunt grupate în crânguri,cătune,izolte pe micile platforme sau pe versanții domoli.

Satele răsfirate constituie un tip de tranziție excesivă la cel adunat .

Este mai puțin influențat în modul de organizare interioară ,de relief și mai mult de ocupația locuitorilor.

Acest tip de așezare rurală poate fi întîlnit în subcarpați,Piemontul Getic,în depresiuni intercarpatice,între 400-8000m altitudine, unde în alternanță cu fânețele se află ogoare,plantații de vii și pomi fructiferi. Satul răsfirat apare ca o formă veche de organizare cu caracter agropastoral, relativ bine inchegat ,străbatut de ulite înguste,întortocheate.

Satele adunate – tendinta de grupare ,de adunare a gospodariilor,de unde se stie clar teritoriul mosiei.Sunt caracterizate de zonele cu o economie agricolă intensivă de cultura cerealelor și fragmentarea redusă a reliefului ,fara vegetatie interioara.

5.2. Activitati economice

Baza economică a satelor este pamîntul, spațiul prelucrat agricol.

Industria joaca un rol important in dezvoltarea economica a satului, avand efect direct asupra structurii profesionale a populatiei active,mobilitatii teritoriale,doatrilor tehnico-edilitare,standardul de viata al populatiei rurale.

Industrializarea a influentat crearea unei noi baze economice a satului romanesc.

Valorificarea resurseor naturale explica existenta multor intreprinderi forestiere,de materiale de constructii in zona monatana, ale industriei textile ,alimentare si constructoare de masini in zona de dealuri si depresiuni intercarpatice si intreprinderi alimentare si textile in zona de campie.

5.3. Activitati agricole

Satul s-a transformat treptat dintr-o localitate unifunctionala, de importanta locala

intr-o asezare cu functii diversificate. Criteriile de baza in stabilirea activitatilor sunt cele ale populatiei active, pozitia geografica a asezarilor rurale si volumul fluxurilor de navetisti.

Asezarile rurale cu functii predominant agricole au o populatie agricolă de peste 65% din populatia activa.

Populatia neagricola trage spre orasele agricole apropiate, spre diferite puncte de exploatare forestiera, centre ale industriei extractive.

Se disting mai multe subtipuri :

a) agricol

b) agricol cu industrie mica si mestesugareasca

c) agricol cu rol de cazare a fortei de munca

Fig. 5.2 Diagrama suprafetei agricole, dupa modul de folosinta,

din zona de influenta a municipiului Ramnicu Valcea

Suprafata agricola din zona de influenta a municipiului Ramnicu Valcea este predominata de pasuni in proportie de 56%, urmand suprafata arabila de 32%, livezi 10% si vii mai putin de 1%.

75% din suprafata arabila este cultivata cu porumb, 9% cartofi, iar graul si legumele reprezinta 8% fiecare. Se obsera ca floarea soarelui sau sflecla de zahar un sunt cultivate in aceasta zona.

Fig. 5.3 Diagrama impartirii suprafetei arabile, dupa modul de folosinta,

in zona de influenta a municipiului Ramnicu Valcea

5.4. Activitati industriale la nivel de județ

Principalele ramuri industriale din judet se bazeaza pe exploatarea resurselor naturale existente. (Fig.5.4.) Cel mai reprezentate sunt urmatoarele ramuri:

-industria energetica – utilizeaza potentialul energetic al Oltului si afluentilor sai, realizand o productie de 1000 MW, din care 510 MW numai la statia Lotru-Ciunget, cea mai mare hirdrocentrala din Romania.

-industria chimica – judetul Valcea detine una dintre cele mai mari capacitati de prelucrare in acest domeniu din tara – aici sunt produse mai mult de 70 de produse diferite, printre care: soda caustica si praf, PVC, insecticide, alcooluri, policarbonati, pesticide, etc. Multe dintre aceste produse constituie materii prime sau intermediare pentru alte ramuri. Principalii reprezentanti ai acestei ramuri in judetul Valcea sunt OLTCHIM SA si UZINA DE SODA GOVORA, ale caror produse sunt utilizate in industrie, agricultura si constructii si sunt exportate in numeroase tari din intreaga lume.

-exploatarea si prelucrarea lemnului, incluzand si productia de mobila. Cele mai importante unitati din acest domeniu sunt COZIA FOREST SA si CARPATINA SA, prima avand ca obiect de activitate exploatarea lemnului si cea de a doua prelucrarea acestuia si productia de mobila. Principalii parteneri la export sunt tari ca Germania, Suedia, Belgia, Olanda.

-industria constructoare de masini produce echipamente pentru industyria petrochimica, pentru industria producatoare de autovehicule, elemente hidraulice, etc. Principalele unitati ale acestei ramuri sunt VILMAR SA, un joint-venture Franco-Roman, ROTI AUTO SA Dragasani si HERVIL SA, care produce o gama larga de echipamente hidraulice, pentru piata interne si externa deopotriva.

– industria usoara este de asemenea bine reprezentata, prin fabrici producatoare de incaltaminte si imbracaminte din piele si inlocuitori, textile si materiale netesute, etc.

Industria alimentara este reprezentata de fabrici de conserve din legume si fructe, de produse lactate , de panificatie si bauturi racoritoare si alcoolice.

Tabelul 5.1. Situația procentuala in industrii a judetului Ramnicu Valcea

Fig.5.4. Situația activitățiilor industrialeale în județul Râmnicu Vâlcea

CAP. VI. Activitatile turistice

Fig 6.1 Harta obiectivelor turistice din zona de influență a municipiului Râmnicu Vâlcea

I. Potențial turistic al spațiului rural

Ca sa poată fi cuprinsă într-o definiție, sfera turismului îl are în centrul său pe “ Homo viator”, adică omul care călătorește în timp și spațiu, încercând să le cucerească, cunoscându-le.Cucerirea spațiului prin calatorii a deschis calea spre cunoastere, a transformat posibilitatea în necesitate, călătoria devenind un mod de a fi, de a putea ști, condiție în a comunica și a înțelege, un sistem de vase comunicate între sisteme de valori diferite .
Turismul s-a născut dintr-o necesitate și a căpătat amploare pe măsura ce mijloacele de transport au evoluat, consumul de energie psihică și nervoasă a crescut, iar mediul urban l-a smuls pe om din mijlocul naturii, singura în stare să-l purifice și să-i redea forțele epuizate.

El are un efect multiplicator, introducând în circuitul economic laturi inedite, cum sunt :

“peisajul ( pentru “consumarea” căruia este necesară deplasarea “ la fața locului”),

ospitalitatea, solicitudinea și “informația” (geografică, cultural-istorică,economică, gastronomică, artistică).

Una din tendințele dezvoltării industriei turismului este întoarcerea către natură, turismul rural fiind una dintre cele mai atractive oferte turistice.Turismul rural se bazează pe potențialul spațiului rural, pe oamenii și produsele specifice locului.

Turismul rural reprezintă rezultatul comportamentului omului modern, dornic de vacanțe și voiaje cât mai originale, de reîntoarcere la natură, evitând aglomerația din zonele turistice consacrate; iar pe de altă parte constituie alternative posibile de relansare, revigorare a unor așezări rurale, de înviorare a tradițiilor populare, a meșteșugurilor și a obiceiurilor.
Dezvoltarea turismului contemporan, care a dus la crearea unor cetăți istorice în diverse regiuni ale lumii, a scos la iveala, mai ales în ultima perioadă, interesul crescând pentru civilizația rurală. Indiferent de preocupările lor orașenii resimt din când în când, nevoia de a se intoarce la natură și de a regăsi echilibrul fizic și psihic pe care orașul nu îl poate oferi.

Ei sunt atrași de frumosul, puritatea, armonia vieții rurale.

Tot mai numeroși turiști sunt dornici să cunoască pe viu ospitalitatea țăranilor, obiceiurile gastronomice, artizanul si ritualurile sătești.

Odihna, aerul curat, consumul de alimente proaspete ( inclusiv cura de fructe si legume), degustarea vinurilor, rachiurilor, a unor preparate din gastronomia țărănească sunt argumente serioase pentru practicarea turismului rural.

Arta populară, religia si obiceiurile crestine nealterate, posibilitatea de a se afla in mijlocul evenimentelor specifice locului ( serbări, târguri, festivaluri) chiar și terapia muncii fizice în egală măsură ca puncte de atracție.

La fel ca și sportul, echitația, vânătoarea, pescuitul sportiv, ascensiunile și drumețiile care au făcut ca un număr tot mai mare de familii din mediul urban să-și petreacă o parte din concediu la țară.

Turismul rural constituie o sansă pentru zonele defavorizate prin crearea unui sistem de servicii care include si oferta de produse autohtone ce duc la noi surse de venituri.
În mod natural, se va îmbunătăți infrastructura ( drumurile, comunicațiile) va creste confortul la cazare ( pensiuni turistice si pensiuni agroturistice) si se vor valorifica pe plan local produsele autohtone ( artizanat, legume si fructe, lactate, vinuri, preparate din carne)

A. Potential turistic natural

6. 1.1. Potential turistic al reliefului

Peisajul natural de o asemenea valoare a fost innobilat,pe masura de o creatie cultural artistica cu adevarat originala. Teritoriul judetului Valcea este acoperit de culmi muntoase si dealuri, altitudinile scazand de la nord la sud, spre depresiunea intramontana a Lovistei.

In partea sudica a judetului, dealurile cu altitudini cuprinse intre 600-700 m inchid depresiunile subcarpatice Jiblea-Berislavesti, Pausesti, Hurezu s.a.

In nordul judetului se inalta culmile muntilor Fagaras, la vest se desfasoara Muntii Lotrului iar la sud Muntii Capatanii.

Pe partea stanga a Oltului se afla masivul Coziei care atinge 1.669 m.

Cateva resurse turistice naturale in zona de influenta:

Comuna Vaideeni, ca și întreaga zonă a Depresiunii submontane Horezu, beneficiază de condiții naturale deosebit de favorabile practicării turismului în toate perioadele anului, fiind avantajată de lipsa factorilor de poluare și de un potențial turistic natural care permite practicarea unor variate forme de turism.

Principalele resurse turistice legate de cadrul natural al localității sunt:

– formele de relief submontan și montan (Munții Căpățânii) având ca suport o structură geologică complexă, dispus în trepte de altitudine, îmbogățesc aspectul peisagistic al zonei și creează oportunități pentru turismul de odihnă și recreere;

– omeniul schiabil amenajabil în arealul Balota – Căpățâna – Coșana – Ursu, este o premisă favorabilă pentru dezvoltarea sporturilor de iarnă, fiind susținută de grosimea stratului de zăpadă (în medie, 40 cm)și durata menținerii lui (peste 150 zile / an); primele zăpezi apar la sfârșitul lunii octombrie și se topesc în luna mai;

Foto : Muntii Capatanii

Foto : Comuna Vaideeni

– traseele principalelor cursuri de ape, însoțite de cele mai multe ori de drumuri forestiere, deosebit de pitorești, sunt locuri de petrecere a wek-end-ului la iarbă verde sau locuri de campare;

-fondul forestier bogat, reprezentat prin păduri de foioase și conifere, îmbracă versanții sudici ai Munților Căpățâna, creează un mediu ambiant atractiv, curat, recomandat pentru vacanțe active;

– flora pajiștilor montane și a fânețelor, de o diversitate impresionantă, în funcție de altitudine, îmbogățesc peisajul cadrul natural cu specii floristice multicolore;

– elementele climatice ale zonei, fără valori extreme, sunt favorabile practicării turismului în tot timpul anului, pentru repunere în formă a organismului după stres (climat de dealuri – sedativ de cruțare, cu temperatură medie anuală de aproximativ 6°C);

– fondul de vânătoare (specii cu valoare cinegetică) și de pescuit sportiv deosebit de valoros, mai ales pe cursul superior al pâraielor, în amonte de așezările umane.

Apoi, Comuna Salatrucel, care prezinta un relief de tip subcarpatic, de o frumusete rară, cu vai de tip torențial având versanți păduroși.

Localitatea Voineasa este situata intr-o depresiune, la o altitudine de 650 m, pe Valea Lotrului – valea principala care dreneaza longitudinal zona si care prezinta o retea secundara alcatuita din vaile Manaileasa si Voinesita. Culmile muntilor inconjuratori sunt dispuse paralel, pe directie V-E. Majoritatea acestora se caracterizeaza printr-un "relief domol, cu varfuri larg rotunjite, acoperite cu pasuni". Inaltimea maxima a Muntilor Lotrului este atinsa de varful Steflesti – 2.244 m. Relieful glaciar situat la izvoarele Lotrului s-a format datorita ghetarului Lotrului, "care isi avea obarsiile in circurile Calcescu, Zanoaga, Gauri, Iezeru", astazi lacuri glaciare. "Terasele se individualizeaza mai bine in vatra Voinesei, unde se disting cinci trepte (…). Pe treptele uneia dintre aceste terase s-a inaltat Statiunea Voineasa."

● FACTORI NATURALI DE CURA

Factorii naturali de cura sunt: – Bioclimatul montan tonic; – aerul curat, ozonificat (<< Este printre singurele din Romania cu gradul de poluare zero, cu aerul puternic, bogat in ioni negativi si esente volatile de brad .

● INDICATII TERAPEUTICE

Baza de tratament a Statiunii Voineasa asigura servicii medicale necesare vindecarii urmatoarelor afectiuni:

● nevroza astenica, surmenaj fizic, intelectual, alte boli asociate;

● afectiuni ale aparatului locomotor

● afectiuni ale cailor respiratorii;

● rahitism si tulburari de crestere la copii;

● LACUL VIDRA -este cel mai mare lac din cadrul amenajarii hidroenergetice Lotru-Ciunget; – are un volum maxim de cca. 350 mil. m³ de apa; – este lacul situat la cea mai mare altitudine, comparativ cu celelalte lacuri din tara.

● CHEILE LATORITEI – situate in sud-vestul comunei Voineasa , pe o distanta de cca. 25 de km , dezvaluie privirii o frumusete si salbaticie nebanuite , oferind totodata posibilitatea de a traversa muntii prin Pasul Curmatura Oltetului , pentru a ajunge la Pestera si Manastirea Polovragi si de aici la Pestera Muierii.

Principalele puncte de atractie ale vaii sunt: – Cascada Apa Spanzurata; – Piatra Fetii; – Lacurile Petrimanu si Galbenu; – Cascada Moara Darcilor; – Lacurile Iezerul Latoritei si Violeta; – Piatra cu Gauri.

● LACURILE BRADISOR si MALAIA -ofera posibilitatea de a pratica pescuitul sportiv.

● CHEILE JIDOAIEI si Lacul omonim – aceste obiective sunt situate la aproximativ 12 km N-E de Voineasa, pe valea superioara a raului Voinesita.

● CABANA OBARSIA LOTRULUI -distanta dintre Voineasa si Obarsia Lotrului (situata in vestul comunei) este de cca. 41 km, traseul urmand soseaua DN 7A.

Cabana se afla la confluenta Lotrului cu paraul Pravat. De aici, exista cel putin trei posibilitati de a continua drumul:

– fie se merge (cu autovehicul) in directia Sebes-Alba , cel putin pana la Oasa – unde se poate vizita Manastirea Oasa si unde se afla cabana de vanatoare a lui Mihail Sadoveanu ;

– fie se merge (pe jos) inspre lacul glaciar Calcescu;

– fie se urmareste directia Petrosani-Targu-Jiu-Horezu-Rm.Valcea-Voineasa ( traseu cu durata de cca. 12 ore, cu autovehicul, pe parcursului caruia se pot vizita: Pestera Muierilor, Pestera Polovragi, manastirile – Polovragi, Hurez, Bistrita, Manastirea dintr-un Lemn, Cozia).
● CATARACTELE LOTRULUI – Sunt situate de-a lungul traseului Voineasa-Balindru.
● PESTERA LAPTELUI- este situata la cca. 20 km sud de Voineasa , pe Valea Rudaresei (afluent al Latoritei) relicvele fosile descoperite aici sunt expuse la Muzeul de Istorie al judetului Valcea.

● STANA – Cei interesati sa cunoasca viata traditionala a oamenilor de la munte pot vizita gospodaria familiei Borboana Matei , situata in punctul la Ciresi, pe traseul Voineasa – Chica Lupului – Ciresi – Paraul Prejbutei sau Valea Macesului.

●TRASEELE TURISTICE – Iubitorii naturii pot organiza drumetii pe muntii din jurul localitatii , bucurandu-se de frumusetea padurii, a pajistilor presarate de flori, a paraielor susurande.Traseele marcate, explicatiile gazdelor si eventual prezenta unui ghid ii vor ajuta cand este nevoie.

6.1.2. Potential turistic al climei

Varietatea formelor de relief influenteaza clima temperat continentala caracteristica judetului Valcea intalnindu-se nuante ale climatului montan deluros specific depresiunii Lovistei si a vaii Oltului.La altitudini de peste 2.000 m temperaturile scad sub 00C, precipitatiile depasesc 1.200 mm/an iar vanturile cu orientarenord-vest sunt puternice.

La altitudini medii si mici temperatura medie variaza intre 2-60C, vanturile bat in lungul vailor, iar media precipitatiilor are valori cuprinse intre 800-1.200 mm/an.

In regiunea dealurilor subcarpatice, temperatura are valorile cuprinse intre 4-80C iar precipitatiile ating 600-800 mm/ anual.

Pe valea Oltului si in depresiunea Lovistei clima este mai blanda decat in restul teritoriului.

6.1.3. Potential turistic al hidrografiei

Principalul curs de apa care strabate teritoriul judetului Valcea este Oltul si afluentii acestuia. Oltul strabate circa 130 km din suprafata judetului, de la Raul Vadului pana la Tighina. In regiunea depresiunii Lovistei, Oltul primeste apele raurilor Calinesti, Urii, Robesti, Saracinesti, Lotru, Valea Satului, Boia, Titesti si Baiasu. Lotrul strabate judetul pe o suprafata de 80 km si aduna apele afluentilor Voinesita, Latorita, Vasilatu si Pascoaia iar Oltetul strabate 85 km din teritoriul judetului.

Dintre lacurile aflate pe teritoriul judetului predomina lacurile de provenienta glaciara aflate in bazinul Latoritei: Muntinelul Mic, Iezerul Latoritei, Singuraticul si Cioara precum si cele din muntii de la Obarsia Lotrului. lacurile sarate sunt cele de la Ocnita si Ocnele Mari iar lacurile artificiale amenajate ca urmare a constructiei hidrocentralelor sunt: Vidra, Calimanesti, Babeni, Daesti, si Bradisor.

6.1.4. Potencial turistic al florei si faunei

Vegetatia caracteristica teritoriului valcean este repartizata dupa zonarea acestora.

In regiunile montane, pe cele mai inalte culmi predomina flora alpina si subalpina. Dintre speciile care cersc aici se intalnesc: salcia pitica, violeta, bujorul de munte si floarea de colt – ultimele declarate monumente ale naturii.

B. Potential turistic antropic

6.2.1. Potential turistic cultural – istoric

Sub aspectul elementelor de cultura materiala si spirituala, aria zonei de influenta dispune de o serie de obiective, care prin continutul lor artistic si istoric sporesc valoarea acestui teritoriu,permitand o mai larga valorificare a ofertei sale turistice.

Printre obiectivele turistice de natura antropica din zona de influenta a municipiului Ramnicu Valcea se impun :Muzeul Satului din comuna Bujoreni, Complexul Muzeal Măldărești si Casa Memoriala din Complexul Măldărești, Muzeul Trovanților, Muzeul de artă "Dumitru D.Anghel"din Comuna Costesti

Foto: Muzeul satului din Comuna Bujoreni

Monumente istorice si de arhitectura religioasa

Foto : Biserica Sfântul Ioan Botezătorul

● Biserica de zid cu hramul „Sf. Ioan Botezătorul” (1810 – 1822) – în satul Vaideeni;

● Biserica de lemn cu hramul „Cuvioasa Paraschiva” (1556 – 1557) – satul Marița, monument de arhitectură, inclus pe lista Legii nr. 5/2000 ;

● Biserica de lemn cu hramul „Cuvioasa Paraschiva”, ctitorită de haiducul Coman în anul 1893 și renovată în anul 1932 – satul Cornet.

● Mănăstirea Berislăvești și Castrul Roman Rădăcinești.

● Mănăstirea Frăsinei din Comuna Muereasca

Foto: Mănăstirea Frăsinei

● Manastirea Bistrita izvor de înțelepciune (1494)), (Comuna Costesti)

● Manastirea Arnota((1634),

● Schitul Păpușa (Secolul XVI)

● Biserica din Peșteră (1633),

● Biserica "Sfinții Îngeri"(secolul XVII)),

● Biserica Peri (1689),

● Biserica Ciorobești (1750),

● Biserica Grușețu (1801),

● Biserica Grămești (1664),

● Biserica "44 de izvoare" (1701)

● Mănăstirea Horezu.

● Mănăstirea dintr-un lemn (Comuna Francesti)

● Mănastirea Surpatele

● Biserica cu hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” cu zid de incintă a fostului schit Flămânda, din satul Dealu Mare, fost Flămânda ctitorie din 1596 a logofătului Teodosie Rudeanu

● Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” 1752, cu picturi murale interioare originare din Teiu

● Biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” din secolul al XVIII-lea, refăcută în 1821 din satul Cocoru

● Biserica cu hramul „Sfinții Voievozi” (1833) cu picturi originare în altar și pronaos și cu prodvor adăugat în 1890 în satul Bratia din Deal (Comuna Galicea)

● Biserica Sfinții Trei Ierarhi din satul Foleștii de Jos, construită în 1767,

● Biserica Cuvioasa Paraschiva în Foleștii de Sus construită în 1757,

● Biserica Sfinții îngeri și Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril în Băltăteni construită în 1773-1774.(Comuna Tomsani)

Conace, vestigii arheologice

Conac fortificat (1641-1642) cu Biserica "Sf.Treime" (1646), construite pentru marele vistiernic Stroe Leurdeanu de meșterul Stoica.

În perioada brâncovenească i s-a adăugat foișorul deasupra porții.

În sec. XVIII trece în posesia familiei Golescu, care ridică o incintă de apărare, cu o baie turcească, un spital și o casă a săracilor, în care va funcționa o școală pentru copiii sătenilor, înființată de Dinicu Golescu în 1826. Conacul suferă ulterior transformări in spiritul clasicismului. În prezent este muzeu. (Comuna Golesti)

Vestigii arheologice s-au descoperit pe toată suprafața comunei, vestigii care dovedesc că zona a fost locuită încă din antichitate.

Se pare că localitatea a apărut în jurul anilor 1580-1590, date despre această localitate nefiind cunoscute în izvoarele istorice până la domnia lui Mihai Viteazul, despre care se presupune că și-ar fi ridicat unele corpuri de oaste din această zonă. (Comuna Cernisoara)

Cercetările arheologice atestă că teritoriul pe care se află comuna Bujoreni a fost locuit permanent încă din epoca fierului. Astfel pe vatra satului Bujoreni, în punctul numit „La culă” s-au găsit fragmente ceramice din a II-a epocă a fierului.

De asemenea, cercetările arheologice din 1946 au descoperit în satul Olteni, pe locul unde drumul roman trecea Oltul, la „Castra Traiana” un tezaur de 180 de piese de argint, datând între Commedus (176 – 192) și Valerian (253 – 259).

6.2.2. Potential turistic etnofolcloric

Un interes deosebit il reprezinta pentru turism manfestarile cu interes folcloric care aduc in fata spectatorilor creatii autentice,pline de originalitate, de o mare valoare artistica, documentara si educativa.foarte multe manifestari ofera turistilor posibilitatea de a participa direct la desfasurarea unor obiceiuri si datini stravechi.

Elemente etnografice si de folclor se mai pastreaza in forma lor originala in unele zone turistice,cum ar fi:Din punct de vedere etnocultural, Vaideeni reprezintă o zonă de interferență dintre zona etnografică a Olteniei de sub Munte și zona etnografică Mărginimea Sibiului, fapt care se constituie într-un punct forte în dezvoltarea turistică a localității, prin valoarea produselor unicat pe care le poate oferi potențialilor vizitatori.Păstrarea acestui patrimoniu etnocultural trebuie să reprezinte, alături de infrastructură și utilități, obiectivul principal al strategiei de dezvoltare a localității.

● Centrul etnografic Vaideeni – important centru etnofolcloric, legat de transhumanță și obiceiuri pastorale; renumit pentru prelucrarea artistică a pieilor, lânii și confecționarea de instrumente muzicale, port popular ciobănesc cu influențe din zona Mărginimii Sibiului;

● arhitectură tradițională – case vechi cu pridvor, specifice zonei etnografice “Oltenia de sub Munte” și case cu ocol, specifice Mărginimii Sibiului;

● costumul popular, fie în două culori, alb și negru, asemănător zonei Mărginimea Sibiului;

● cusături și țesături artistice (săculeți disagi), meșteșuguri cu o răspândire din ce în ce mai redusă;

● confecționare de instrumente muzicale – fluiere;

● prelucrarea artistică a lemnului – obiecte de uz gospodăresc: lăzi, coșuri, furci de tors lâna ș.a.;

● prelucrarea artistică a pieilor (tăbăcărie) și confecționarea de cojoace;

● prelucrarea lânii – obiecte de îmbrăcăminte, pături;

● instalații de tehnică populară: darac, pive, mori de apă, joagăre acționate hidraulic;

● manifestări etnofolclorice:

Festivalul folcloric al păstorilor din Carpați “Învârtita dorului” – anual, a treia săptămână din luna iunie.

Foto: Casa veche din Comuna Copaceni (fig.1)

Satele comunei Copaceni, sunt situate într-o arie etnografica a carei specificitate este data de confluenta muntelui cu câmpia în lantul colinelor care se întind din Mehedinti pâna în Arges. De la arhitectura la port cât si celelalte manifestari ale genului popular întâlnim între Jiu si Olt si aria mentionata, particularitati care disting zona la mijlocul careia se afla Copacenii.Casele cele mai vechi sunt construite din centuri orizontale de bârne dreptunghiulare, asezate pe talpi facute din lemn de stejar, dintr-un singur arbore, cu diametrul de 50 de cm, pentru a rezista mai bine la umezeala. La colturi si mijloc, talpa casei era pusa pe niste furci batute în pamânt, având o înaltime deasupra solului de circa 0,5 -1,5 m, sau pe bolovani mari de piatra, (fig.2), iar spatiul gol era umplut cu piatra neregulata cu mortar sau cu pamânt batut. Mai târziu el a fost umplut cu caramida arsa legata cu mortar. Initial, acoperisul era facut din scânduri de stejar prinse cu cuie de lemn, iar mai târziu au fost acoperite cu sindrila.

Foto: Talpa de casa confectionata dintr-un stejar (fig.2)

II. Caracterizarea activitatiilor turistice din mediul rural

A. Infrastructura turistica

1. Amenajari turistice

În afară de relieful muntos și deluros în proporție de 66% există o serie de alte premise care să permită practicarea cu succes a turismului montan: parcurile naționale Cozia și Buila-Vânturarița – cu o suprafață de 17.100 ha, respectiv 4.186 ha; rezervațiile;peșterile;animale rare.Turismul rural cuprinde recreerea în decor rural cu mediu rural în scopul participării sau experimentării unor activități, evenimente sau puncte de atracție care nu sunt disponibile în zonele urbane. Acestea includ rezervațiile naturale, zonele rurale deschise, satele și zonele agricole. Ele cuprind ecoturismul și agroturismul.Turismul rural devine din ce în ce mai atractiv, pe măsură ce turiștii devin mai mobili și caută o schimbare față de viața la oraș. Măsura în care ei pătrund în viața de la țară diferă de la un vizitator la altul.Unii vizitatori doresc să fie simpli spectatori. Alții vor să se implice în mod direct în proiecte de protecție și conservare a mediului sau în activități agricole.În atragerea potențialilor turiști există provocări de dezvoltare și provocări de promovare. În ultimii ani a existat o creștere semnificativă atât cantitativ, cât și calitativ a unităților de cazare rurale datorită investitorilor individuali și finanțării SAPARD. Este necesară dezvoltarea mai multor produse/programe turistice care să nu includă cazare, în scopul îmbunătățirii gamei de atracții și activități oferite vizitatorilor. În special, există oportunități pentru extinderea durabilă a activităților vizitatorilor în zonele protejate.Acestea pot avea un impact pozitiv semnificativ asupra furnizorilor din comunitățile locale din interiorul sau împrejurimile zonelor protejate.Se recunoaște nevoia unei promovări a evenimentelor rurale tradiționale pentru a facilita planificarea vizitatorilor și întocmirea de planuri de dezvoltare durabilă a rezervațiilor naturale.

2. Cai de acces spre obiective turistice si baze de cazare

In turismul rural pozitia geografica reprezinta un criteriu important,deoarece spatiul geografic unde este amplasat un sat ,sau un grup de gospodarii taranesti poate asigura o anumita activitate turistica.

Accesibilitatea reprezinta un alt criteriu important ,fiind legata de parcurgerea distantelor, existente unor cai de comunicatie moderne care sa reduca durata deplasarilor,a unor mijloace de transport confortabile.

Pentru deplasarea turistilor spre obiectivele turistice din zona Ramnicu Valcea sunt disponibile atat drumuri nationale cat si cale ferata.

B.Tipuri de activitati turistice

Orice activiate turistica se bazeaza pe un set de dotari specifice, mai simple sau mai complexe, cu scopul de a valorifica resursele turistice dintr-un teritoriu fiind prin mai multe tipuri de constructii care au la baza proiecte de arhitectua si inginerie.

Construcția, modernizarea și extinderea clădirilor și a utilităților conexe pentru:

● cazare, cu respectarea limitelor de cazare stabilite prin fișa măsurii;

● recreere și divertisment;

● hrănirea, adăpostirea și îngrijirea medicală a animalelor,

● construcții speciale pentru utilități,

● adăposturi pentru vehicule și unelte.

● Alte lucrări pentru pregătirea terenurilor aferente activităților de recreere și distractie, cuprinzând alei și platforme, spații verzi, terenuri de sport și piste, zone de campare, baruri-terase în aer liber.

● Echipamente, instalații și dispozitive noi pentru administrarea unității turistice, incluzând:

● centrale termice;

● echipament de iluminare și aer conditionat;

● echipament de filtrare și purificare;

● telecomunicații, software și hardware;

● echipamente electrocasnice, mobilier și facilități de servire publică;

● infrastructură pentru  activități sportive;

● instalații sanitare;

● echipament audio-video pentru divertisment.

● Achiziția de animale de agrement (excepție făcând  caii de cursă) și pentru popularea parcurilor de vânătoare;

● Construirea de adăposturi, sărării, împrejmuiri, locuri de hrănire și adăpare,

● Cuști și remorci pentru transportul animalelor;

● Mijloace de transport noi la dispozitia turiștilor cazați în unitățile proprii: mijloace de transport pasageri (capacitate 8+1 locuri), bărci și bărci cu motor cu lungime de până la 6 metri, hidrobiciclete și skijeturi, canoe, achiziția sau modernizarea (numai prin înlocuirea motoarelor și a echipamentelor de aer condiționat) de vapoare fluviale și pontoane echipate și autorizate pentru transportul și cazarea turiștilor (2 sau 3 stele).

C. Forme de turism

Diversitatea, volumul și valoarea potențialului turistic existent favorizează variate modalități de petrecere activă a timpului liber, de odihnă, de recreere și de practicarea unor forme de turism specifice:

a) Turismul cultural și monahal

       Potențialul cultural este evident în context național și regional:

– o cultură populară puternică, numeroase evenimente și festivaluri tradiționale.

– 798 monumente istorice și ansambluri de arhitectură, dintre care – 1 monument UNESCO național – Mânăstirea Hurezi;

– monumentele și statuile de cult și laice: Casa Memorială "Anton Pann", Muzeul de Istorie a Județului Vâlcea, Muzeul de Artă "Casa Simian", Muzeul Satului Vâlcean, Complexul Muzeal Măldărești;

– instituțiile de spectacol (Teatru, Filarmonică, Orchestre populare, Ansambluri artistice);

– 21 de mănăstiri și schituri;

– siturile arheologice;

        Formele de cultură din Vâlcea reprezintă o motivație semnificativă pentru numeroși vizitatori. Monumentele arhitecturale și religioase, din care multe reprezintă încă vestigii culturale, reprezintă puncte de atracție majore.Numărul mare de mănăstiri, biserici și alte clădiri de cult reprezintă obiectivul a numeroase călătorii de grup sau individuale. Se impune întreținerea și restaurarea acestora pentru primirea vizitatorilor. Artele vizuale, fie că se află în muzee sau în galerii, necesită sprijin similar pentru prezentare.Evenimentele culturale și folclorice prezintă un potențial semnificativ pentru dezvoltarea turismului, fapt ce poate reprezenta un avantaj pentru asigurarea unei funcționări durabile și pentru a le păstra pentru generațiile viitoare.

Au loc numeroase festivaluri și evenimente tradiționale anuale care nu atrag interesul scontat al vizitatorilor.Există deficiențe în asigurarea promovării la timp a numeroase evenimente pentru a permite organizarea și promovarea de circuite.Este necesară o colectare și transmitere mai bună a informaților legate de astfel de evenimente.Este necesară crearea de puncte centralizate și computerizate de vânzare a biletelor pentru spectacole, de preferință cu opțiune de rezervare prin internet.

b) Turismul activ (sportiv, de vânătoare și pescuit)

       Vâlcea oferă vizitatorilor săi o gamă largă de activități. Multe din acestea sunt reglementate, administrate și promovate de asociații împreună cu autoritățile respective sau de mediul de afaceri local – vânătoare, pescuit, drumeții, plimbări cu barca, călărie etc. – și intervenția ulterioară nu mai este necesară. Însă în alte domenii este necesară îndrumarea și asistența.  Există un sistem bine dezvoltat de marcare a traseelor, în special în zonele montane, și de autorizare a acestora ca fiind de actualitate și sigure pentru excursioniști.Administrațiile celor două parcuri naționale se preocupă de întreținerea și dezvoltarea acestora, ca și celelalte autorități publice cu atribuții în domeniu.Sporturile de iarnă sunt foarte la modă în România în ultimii ani. Județul Vâlcea se bucură de o mare atracție în rândul sporturilor de iarnă in partea de nord, unde predomină un relief muntos și există o infrastructură care poate susține derularea acestor sporturi. În acest sens există inițiativa amenajării unei pârtii de schi în județ Totodată, ținând cont de fauna mai ales din zona montană, turismul de vânătoare repre- zintă o formă de turism care trebuie avută în vedere.

c) Turism etnocultural.

Caracterul și tradiția acestei zone, legate de păstorit și transhumanță, a orientat locuitorii către activități de artizanat specific românesc, precum țesăturile executate manual (costum popular), cusături, cojocărit, confecționarea de obiecte muzicale, prelucrarea artistică a lemnului.

Obiceiurile tradiționale legate de urcatul și coborâtul oilor de la munte, serbări și manifestări folclorice, nunta și sărbătorile religioase, sunt puncte de atracție turistică pentru iubitorii tradițiilor satului românesc.

Manifestările tradiționale etnoculturale locale, cum sunt „Învârtita dorului” și „Întâlnirea fiilor satului” sunt un prilej de a atrage cât mai mulți turiști în zonă, de a face cunoscute tradițiile și arta populară locală, de stabilirea de contacte umane între oaspeți și localnici, între reprezentanții administrației locale și diverse personalități invitate, iar pentru locuitorii comunei un prilej de valorificare a resurselor locale, de petrecere a timpului liber sau de relaxare

.

d) Turism cultural-religios este favorizat de existența unor obiective religioase în localitate. Prezența, în această zonă a Olteniei de Nord, a numeroase monumente cultural-istorice de factură religioasă, unele de valoare universală (Mănăstirea Hurez – monument Unesco), favorizează dezvoltarea turismului religios și de pelerinaj și introducerea arealului în circuite naționale, care contribuie la conservarea spiritualității și culturii ortodoxe românești, de la sud de Carpați.

e) Turism rural.

Dezvoltarea turismului rural în satele comunei Vaideeni este susținută de existența unor locuri în care obiceiurile și tradițiile păstrate de multe generații, sărbătorile strămoșești și meșteșugurile devenite artă, sunt la ele acasă.

Existența a celor 10 pensiuni rurale omologate în satele Vaideeni și Izvorul Rece constituie dovada că practicarea acestei forme de turism este în dezvoltare.

Promovarea turismului rural va asigura acestui spațiu păstrător de valori tradiționale românești o evoluție echilibrată și durabilă.

f) Turismul de sfârșit de săptămână (weekend) este o formă de turism din ce în ce mai apreciată, locuitorii marilor centre urbane dorind să-și petreacă sfârșitul de săptămână în locuri nepoluate, departe de aglomerația și stresul marilor orașe.

Apropierea de municipiul Râmnicu Vâlcea (50 km), dar și poziția față de DN 67 și DN 65C, favorizează fluxuri importante de turiști dinspre capitala de județ sau dinspre municipiul Craiova. Practicarea acestei forme de turism, într-un cadrul natural pitoresc, oferit de ținutul de sub munte al Olteniei de Nord, este din ce în ce mai des întâlnită.

g) Turismul de tranzit derivă din amplasarea zonei pe o importantă arteră rutieră națională – DN 67 (Rm. Vâlcea – Horezu – Tg. Jiu – Drobeta Tr. Severin), care face legătura între trei magistrale rutiere europenee: E 81 (București – Pitești – Rm. Vâlcea – Sibiu – Cluj Napoca – Satu Mare – Halmeu/ punct de frontieră RO/UK) și E 79 (Calafat – Craiova – Tg. Jiu – Deva – Vârfurile – Oradea – Borș/punct de frontieră RO/H) și E 70 (pct. de frontieră RO/BG – București – Craiova – Drobeta Tr. Severin – Timișoara – Moravița pct. de frontieră RO/ YU).

Prezența a numeroase obiective turistice de interes cultural, istoric, etnografic, religios sau natural în întraga zonă de nord a Olteniei, face ca traseul DN 67 să atragă anual zeci de mii de turuiști români și străini.

h) Turismul montan

În perspectivă, localitatea Vaideeni poate deveni un centru important al turismul montan, atât datorită existenței unor poteci turistice sau a drumurilor forestiere, ce pornesc din satele comunei Vaideeni spre crestele Munților Căpățânii, cât și potențialului schiabil din zona înaltă (creasta Balota – Vf. Ursu).

În prezent turismul montan este mai puțin practicat, dar amenajarea infrastructurii de acces și a unor structuri turistice corespunzătoare creează oportunități pentru pentru dezvoltarea sporturilor de iarnă și a drumeției montane.

Munții Căpățânii sunt printre puținele masive din Carpații românești care nu beneficiază de nici-o cabană turistică, fapt care a împiedicat dezvoltarea acestei forme de turism.

i) Turismul pentru sporturi extreme, o formă de turism cu adresbilitate preponderentă către tânăra generație, prinde contur din ce în ce mai mult și în România.

Zona oferă suportul necesar pentru parapantă, cicloturism, snowboard, motocross, deltaplan.

Ordonanța nr. 58/1998 din 21.08.1998 privind organizarea și desfășurarea activității de turism în România este cadrul general de reglementare a activităților de turism, care reglementeaza patrimoniul turistic, cadrul instituțional și organizarea activității de turism.

Prin Hotărârea Guvernului nr. 867/2006 din 28/06/2006 pentru aprobarea normelor și criteriilor de atestare a stațiunilor turistice au fost atestate ca stațiuni turistice de interes național orașele Băile Govora, Băile Olănești și Călimănești-Căciulata – județul Vâlcea și comuna Voineasa, respectiv ca stațiune turistică de interes local orașul Horezu.

D. Circulatia turistica

Circulatia turistica include totalitatea tranzactiilor comerciale cu servicii si marfuri care premerg, insotesc si decurg din calatoriile turistice.

Infrastructura de cazare

Potrivit legislației în vigoare, structurile de cazare sunt clasificate în: hoteluri, moteluri, hoteluri pentru tineret, hanuri, hostel-uri, cabane, vile pentru turiști, bungalow-uri, campinguri, popasuri pentru turiști, sate de vacanță, tabere școlare, pensiuni urbane, pensiuni rurale, case/ apartamente de închiriat, ambarcațiuni și altele.

 Evoluția infrastructurii de cazare din județul Vâlcea în perioada 2000-2006 a avut loc după cu urmează in tabelul din fig.1 :

 Sursa: INSSE (fig.1)

S-a înregistrat o creștere a numărului de hoteluri din mediul urban și, în special, numărului de pensiuni urbane și rurale în ultimii ani, cu observația că, așa cum era de așteptat, există mai multe unități de cazare în partea de nord a județului.

       Evoluția indicatorilor demonstrează că din anul 2000 aproape s-a dublat numărul structurilor de cazare turistică. Creșteri semnificative se înregistrează la numărul de hoteluri, dar mai ales la numărul de pensiuni turistice urbane și rurale. Este evidentă că numărul vilelor, cabanelor turistice și al campingurilor a înregistrat o creștere foarte mică. (fig.2)

       Având în vedere clasificarea structurilor de cazare după numărul de stele/ margarete, se impune precizarea că majoritatea structurilor de cazare sunt de 2 stele, și că, ținând cont de faptul că legislația românească acordă un număr de stele în funcție doar de existența/ inexistența unor servicii, există o variație foarte mare a calității serviciilor oferite.

    Sursa: INSSE (fig.2)

     Deși numărul structurilor de cazare turistică în perioada de referință 2000-2006 aproape s-a dublat, practic capacitatea de cazare turistică a crescut cu doar aproximativ 200 de locuri. De unde reiese că numărul de locuri în pensiunile urbane și rurale a înregistrat o creștere semnificativă, însă numărul de locuri de cazare din hoteluri, cabane turistice și campinguri a înregistrat creșteri foarte mici, pe fondul unei scăderi semnificativa acapacității de cazare a vilelor turistice.(fig.3)

    Sursa: INSSE (fig.3)

  În ceea ce privește capacitatea totală de cazare în funcțiune, se observă o ușoară creștere a acesteia,adică hanurile, motelurile, pensiunile urbane și rurale au înregistrat creșteri foarte mari ale capacității de cazare, în timp ce hotelurile au înregistrat o creștere ușoară. În schimb, cabanele turistice și campingurile au înregistrat scăderi masive ale capacității de cazare, datorită scăderii numărului de astfel de structuri. (fig.4)

Sursa: INSSE (fig.4)

Se observă clar o creștere a numărului de turiști.Dintre aceștia, numărul turiștilor cazați în hoteluri și campinguri s-a menținut aproape la aceeași valoare, iar numărul turiștilor cazați în pensiuni urbane, pensiuni rurale, hanuri, moteluri și vile turistice, a crescut considerabil.Cu toate acestea trebuie subliniată încă o dată existența programelor de subvenționare a cazării în stațiuni de către stat.Nu există informații oficiale cu privire la numărul exact al cazărilor de acest tip, însă furnizorii de servicii de turism admit că acestea au o pondere semnificativă în numărul total de turiști cazați.(fig.5)

    Sursa: INSSE (fig.5)

    Analiza informațiilor privind numărul turiștilor români cazați oferă informații interesante:

– numărul de turiști cazați în hoteluri, cabane turistice și campinguri are aproape la același nivel ca în anul 2000, deși în această perioadă a înregistrat și valori ușor mai mari.

S-a dublat însă numărul turiștilor cazați în hanuri, moteluri și vile turistice.

Numărul turiștilor cazați în pensiuni urbane și rurale a înregistrat evident creșteri dată fiind înființarea acestui tip de structură turistică începând cu anul 2002.

 Din analiza comparativă cu numărul total de turiști, rezultă că numărul de turiști străini cazați în județ este extrem de mic: aproximativ 4.000 de persoane pe an.

    Sursa: INSSE (fig.6)

Tabelul de mai sus relevă cât se poate de clar o situație îngrijorătoare: hotelurile sunt pe jumătate goale, hanurile și motelurile au două treimi din spații goale, iar vilele, pensiunile urbane, pensiunile rurale și campingurile au 75-80% din spații goale. Cabanele înregistrează cel mai scăzut grad de utilizare netă: 5%. (fig.6)

 Deși furnizorii de servicii de turism admit că există o piață subterană a trusimului, nu se pot face estimări ale acesteia.

Resursele umane antrenate in reteaua turistica

        Nu există informații oficiale cu privire la numărul de persoane angajate în sectorul turismului. Cu toate acestea se consideră că personalul angajat în prezent în industrie nu are adesea deprinderile și pregătirea necesare pentru a-și desfășura activitatea la standarde internaționale. Numărul de ghizi din turism, aproximativ 10 la nivelul județului este destul de scăzut și reflectă slaba punere în valoare a patrimoniului turistic. În ceea ce privește instruirea personalului în specializări de turism, trebuie precizat că există Grupul Școlar Economic Administrativ și de Servicii Călimănești, care pregătește personal calificat în domeniu.Cu toate acestea, furnizorii de servicii de turism apreciază că resursele umane nu sunt suficient de bine pregătite. Astfel, se consideră că trebuie adaptată curicula de specialitate astfel ca să fie incluse mai multe stagii practice a calitatea.

Cap. VII. Analiza SWOT – Concluzii

Analiza SWOT este o metodă importantă a managementului strategic care are la bază elaborarea ideilor și soluțiilor privind realizarea și controlul dezvoltării spațiului rural.

În concluzie, ea oferă un prilej pentru asigurarea unei bune colaborări, permițând evaluarea situației interne și a problemelor specifice unui spațiu rural, în paralel cu analiza influențelor externe care se exercită asupra lui. Spațiul poate fi influențat de anumiți factori care pot amplifica sau atenua trăsăturile pozitive sau negative din interior.

În urmatorul tabel se pot urmării criteriile care concluzionează analiza spațiului rural.

Tabelul 7.1 Analiza SWOT

BIBLIOGRAFIE

Ioan ianoș (1987) – Orașele și organizarea spațiului

geogrfic,

Editura Academiei ,București

Ioan Ianoș, – Geografie urbana,geografie rurală,

Cristian Tălângă (2006) Editura Credis, București

George Erdeli – România.Populație.

Vasile Cucu (2005) Așezări umane.Economie,

Editura Transversal, Bucuresti

Melinda Cândea – Spațiul rural,turismul rural și

Tamara Simon agroturismul,

Alexandra Tătaru(2007) Editura Transversal, Bucuresti

Silvia Ionescu (2003-2004) – Ghidul turistic al României,

Editura Publirom, București

George Erdeli – Geografia populatiei

Liliana Dumitrache(2001) Editura Corint,Bucuresti

Cocean P. (2000) – Geografia Turismului românesc,

Editura Universitatea Ecologică,

Deva

Ion Ionescu – Management turistic,

Aurel Gheorghilaș (2006) Editura Credis,București

Dan Ghinea – Enciclopedia geografica a

României,București

Vergil Voineagu – Anuarul Statistic 2002, 2004,2005

Gheorghe Sporis – România Turistică,

nr.179- 180,nov.-oct pg.33

Vasile Glăvan(2005) – Geografia Turismului,

Editura Fundației România de

Mâine,București