. Asezarea Si Perceperea Impozitelor Indirecte. Contabilitatea Operatiunilor de Leasing (s.c. Xyz

INTRODUCERE

Studiul întreprinderilor implică, ca premisă inițială, formularea unei definiții care să integreze atât elementele de natură organizațională cât și pe cele manageriale specifice acestora. Literatura de specialitate a consacrat termenul de “organizație instituțională”, pentru a desemna toate categoriile de întreprinderi, productive sau neproductive, publice sau private. În definirea organizației se iau în considerare atât aspectele fizice, reale, cât și cele privind structura relațiilor care există între acestea și mediul ambiant economic, social și politic în care își desfășoară activitatea. Pornind de la aceste considerente, se poate spune că întreprinderea, ca formă organizațională reprezintă “un grup social care este creat și funcționează în mod deliberat în scopul îndeplinirii unor obiective specifice”.

Aceasta abordare realizează o distincție de conținut între aspectul formal al întreprinderii și consecințele activității sale, introducând un grad înalt de abstractizare. Într-adevar, dacă obiectivele întreprinderii au un caracter explicit și influențează toate elementele mediului cu care intră în contact, totuși ele nu reprezintă decât “abstracții” pentru participanții la realizarea lor. În schimb, atingerea obiectivelor propuse presupune o diviziune considerabilă a muncii, existența unor proceduri de coordonare a eforturilor, o structură ierarhică de autoritate și un sistem de instrumente de cuantificare a performanțelor. Din această perspectivă de analiza, elementul esențial al întreprinderii îl reprezintă “funcțiunea” și nu persoanele, astfel încât, cel puțin teoretic, activitatea să se desfășoare continuu, în condițiile migrației personalului. Utilizarea termenului de “organizație” pentru desemnarea tuturor tipurilor de întreprinderi ilustrează procesul determinării activităților necesare a se desfășura pentru atingerea obiectivelor propuse, a relațiilor economice și structurale între funcțiuni care asigură eficacitatea operațiunilor întregului sistem.

Natura și importanța întreprinderii în economiile moderne au constituit obiect de studiu în numeroase lucrări de specialitate elaborate , mai cu seama, în ultimele două decenii. În aproape toate acestea accentul nu mai este pus exclusiv pe semnificația sociologică a întreprinderii, ci interpretarea este socio-economică, sistemică, vizând tehnici declarate operaționale.

O definiție tipică și practică a întreprinderii, formulată în literatura de specialitate, în consens cu noua orientare, este aceea conform căreia organizația (și deci întreprinderea) reprezintă “o entitate socială” de șine stătătoare, cu o structură proprie delimitată în spațiu, astfel încât unii participanți sunt considerați a face parte din interiorul sau iar alții din exteriorul său”. Așadar, pentru a fi viabile și pentru a putea să desfășoare o activitate continuă în mediul lor instituțional, întreprinderile intră în relații cu ceilalți subiecți și factori existenți în mediul lor ambiant, fiind susținute în demersul economic de clienți, furnizori, forța de muncă, capital, agenții guvernamentale, instituții bugetare. Dar, pentru a primi sprijinul de care au nevoie, ele trebuie să demonstreze că sunt capabile să desfășoare o activitate eficientă, construindu-și o structură adecvată.

În aceeași concepție, proiectarea unei întreprinderi reprezintă mai mult decât simpla existență a capitalului fix (clădiri, echipamente) și a celui variabil. Ea presupune stabilirea unei structuri în cadrul căreia se iau și se execută decizii, se formulează “regulile jocului” care direcționează comportamentul oamenilor din momentul adoptării deciziei și până în momentul executării lor, stabilind în același timp oportunitatea și limitele desfășurării activității.

Totodată noua abordare pune în centrul preocupărilor eficiența acțiunilor și proiectarea măsurilor atingerii ei. Potrivit modelului instituțional, punctul de pornire în aprecierea eficacității și rentabilității activității întreprinderii îl reprezintă normele de performanță stabilite de cele mai puternice componente ale mediului și care definesc valorile esențiale promovate de întreprindere.

Normele stabilite de mediul ambiant reprezintă standarde în funcție de care este apreciată activitatea unei întreprinderi. Acestea însă nu sunt impuse în mod unilateral de către mediul ambiant, ci printr-un sistem de evaluare comună, negociat între întreprinderi și mediul în care se desfășoară activitatea.

Rolul întreprinderii în această negociere depinde de forța sa de dominație în comparație cu celelalte elemente ale mediului. Pe baza standardelor și normelor stabilite, întreprinderea elaborează propriul său sistem de norme interne care stă la baza elaborării propriei politici economice, financiare și sociale.

În general, studiile consacrate domeniului consideră că impunerea tipului de norme și standarde se bazează pe două dimensiuni ale performanțelor și anume:

gradul de ambiguitate sau de claritate a normelor și care depinde de natura activității. Astfel, dacă organizațiile productive pot cuantifica performanțele proprii pe baza unor date ușor măsurabile și observabile (profit obținut, dividende distribuite, etc.) nu același lucru este valabil pentru instituțiile non profit, care au nevoie de un instrumentar mai complicat și mai subtil pentru evaluarea propriilor performanțe;

de existența sau inexistența unor întreprinderi similare, care să servească drept bază comparație. La rândul lor, cele două dimensiuni de apreciere a performanțelor unei întreprinderi conduc la identificarea a patru tipuri de norme:

norme de eficiență/competitivitate, caracterizate prin precizie și stabilitate în situații ușor comparabile;

norme morale, aplicabile în întreprinderi cu structuri colective, bazându-se pe reputația și încrederea construită de-a lungul timpului;

norme instrumentale, reprezintă o situație de mijloc în care standardele sunt stabilite cu exactitate, dar nu există criterii de comparație, fiind aplicabile instituțiilor cu accentuat caracter birocratic;

norme de referință, în care standardele impuse sunt ambigui. Aceste norme sunt specifice organizațiilor profesionale, în care un grup de referință stabilește condițiile și normele de conduită.

Toate elementele de definire și de caracterizare a noțiunii de întreprindere mai sus enunțate, au desigur, mare importanță în exprimarea conținutului realității în cauză, sunt reprezentări ale laturii acesteia, fără a cuprinde întreaga complexitate a sa. Zona de studiu și acțiune pentru știința financiară a întreprinderii este reprezentată de ”forma modernă” de organizare și desfășurare a activității economice, denumită cu termenul general de ÎNTREPRINDERE.

Pentru a înțelege cât mai clar fenomenele economice care au loc la acest nivel, va trebui să ne formăm o imagine bine structurată și argumentată științific despre sistemul complex al întreprinderii. Societatea din care face parte atât omul cât și întreprinderea, cuprinde în principal sisteme vii, dar și sisteme nevii. Acest fapt asigură caracterul complex al sistemelor din societate.

Cuprinzând sisteme vii, societatea va trebui să respecte caracteristica principală a sistemelor departe de echilibru, și anume să atragă din mediul înconjurător “entropie joasă”, sub formă de substanță, energie și informație. În acest scop societatea își organizează activitatea economică și o localizează în întreprindere.

Organizându-și activitatea economică sub formă de întreprindere, societatea creează un sistem bio-social de mare complexitate în care subsistemele vii și nevii se completează în diferite proporții, în funcție de profilul unității economice, precum și în funcție de evoluția progresului tehnic.

Întreprinderea ca entitate organizatorică cu un triplu caracter: tehnico-productiv, economic și social este locul de desfășurare a fenomenelor și proceselor economice cu scopul de a produce bunuri sau presta servicii solicitate pe piață. Fiind dotată cu un potențial tehnico-productiv care individualizează profilul sau de activitate și un potențial uman necesar derulării proceselor economice, întreprinderea apare ca un complex de relații de natură internă, între structurile organizatorice și funcționale proprii și de natură externă, cu mediul ambiant: furnizori, clienți, bănci, organisme publice, desfășurate pentru atingerea obiectivului său.

Pentru realizarea obiectivului său de activitate (produse, servicii, comercializare) și a scopului propus (obținerea de profit), întreprinderea realizează legături cu piața factorilor de producție și a consumatorilor, cu piața financiară și cu statul ca autoritate publică.

Schimburile între doi agenți economici se efectuează pe bază de monedă sau de înlocuitori ai acesteia. La fluxurile de bunuri reale și servicii spre întreprindere sau de la întreprindere, corespund fluxuri financiare în contrapartidă sau induse.

Înființarea și începerea activității întreprinderii este legată de constituirea capitalului social al acesteia, respectiv de legăturile ei cu piața financiară și bancară. Prin emiterea de acțiuni, obligațiuni și contractarea de credite bancare sau prin capitalizarea unei părți din rezultatele obținute, operațiuni financiare pure, întreprinderea își constituie sau sporește capitalul total. (Cristea Horia, Ștefănescu Nicolae, 1996)

Deci capitalul întreprinderii se formează prin fluxuri financiare autonome prin acumulări financiare anterioare din afara întreprinderii sau din întreprindere, fluxuri care își au originea în operațiuni independente de cele de producție și care conduc la modificarea cantitativă sau a naturii diferitelor active financiare.

Evidențiind marea masă a fluxurilor reale și financiare angajate de întreprindere se poate concluziona că întreprinderea “se situează în centrul proceselor economice”, ca celulă de bază a economiei și că este “principala verigă în asigurarea unei circulații monetare sănătoase” mărind prin calitate prețul produselor și serviciilor realizate, viteza de circulație a masei monetare.

1. NOTIUNI GENERALE PRIVIND IMPOZITELE și TAXELE

Impozitul este o categorie istorică de natură financiară a cărei existență este legată de apariția banilor și statului. Conform teoriei statul este un contract social intervenit între indivizi și i se conferă dreptul de a institui impozite iar corespunzător teoriei statul este produsul solidarității sociale și naționale a indivizilor deci impozitele reprezintă contribuții ale cetățenilor în virtutea solidarității sociale și naționale. În legătură cu criteriile ce stau la baza dimensionării impozitelor au fost formulate 3 teorii:

a echivalentei conform căreia impozitele reprezintă o datorie a cetățenilor către stat a serviciilor aduse lor de acesta.

a siguranței conform căreia impozitele trebuie considerate drept prime de asigurare pentru viața și averea cetățenilor.

a sacrificiului potrivit căreia statul este un produs necesar al dezvoltării istorice iar impozitul reprezintă un produs necesar al raportului dintre putere și supuși.

Impozitele reprezintă forma de prelevare a unei părți din veniturile sau averea persoanei fizice sau juridice la dispoziția bugetului public în cuantumul și la termenele stabilite de lege în scopul acoperirii cheltuielilor publice. Prelevarea este obligatorie definitivă cu titlu nerambursabil și fără contraprestație din partea statului.

Impozitele se caracterizează prin următoarele trăsături:

legalitate – instituirea se face în faza autorizării făcute de lege.

obligativitate – plata are un caracter obligatoriu pentru toate persoanele fizice și juridice

nerestituirea impozitelor – prelevările se fac cu titlu definitiv și nerambursabil

nonechivalența impozitelor – contribuabilii nu beneficiază de contraservicii imediate și direct din partea statului.

Rolul impozitelor: derivă din funcțiile pe care acesta le îură financiară a cărei existență este legată de apariția banilor și statului. Conform teoriei statul este un contract social intervenit între indivizi și i se conferă dreptul de a institui impozite iar corespunzător teoriei statul este produsul solidarității sociale și naționale a indivizilor deci impozitele reprezintă contribuții ale cetățenilor în virtutea solidarității sociale și naționale. În legătură cu criteriile ce stau la baza dimensionării impozitelor au fost formulate 3 teorii:

a echivalentei conform căreia impozitele reprezintă o datorie a cetățenilor către stat a serviciilor aduse lor de acesta.

a siguranței conform căreia impozitele trebuie considerate drept prime de asigurare pentru viața și averea cetățenilor.

a sacrificiului potrivit căreia statul este un produs necesar al dezvoltării istorice iar impozitul reprezintă un produs necesar al raportului dintre putere și supuși.

Impozitele reprezintă forma de prelevare a unei părți din veniturile sau averea persoanei fizice sau juridice la dispoziția bugetului public în cuantumul și la termenele stabilite de lege în scopul acoperirii cheltuielilor publice. Prelevarea este obligatorie definitivă cu titlu nerambursabil și fără contraprestație din partea statului.

Impozitele se caracterizează prin următoarele trăsături:

legalitate – instituirea se face în faza autorizării făcute de lege.

obligativitate – plata are un caracter obligatoriu pentru toate persoanele fizice și juridice

nerestituirea impozitelor – prelevările se fac cu titlu definitiv și nerambursabil

nonechivalența impozitelor – contribuabilii nu beneficiază de contraservicii imediate și direct din partea statului.

Rolul impozitelor: derivă din funcțiile pe care acesta le îndeplinește în viața economico-socială și anume:

funcția financiară (rol pur financiar) – asigură formarea resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice.

funcția economică (rol intervenționist fiscal) – asigură o anumită corectare și orientare a mecanismelor pieții în scopul stimulării sau frânării unor sectoare de activitate; de impulsionare (îngrădire) a comerțului exterior. Impozitul a devenit astfel un mijloc de intervenție în domeniul economic și social, iar impozitele excesive exercită o influență negativă asupra economiei naționale deoarece subminează inițiativa și stimulentul întreprinzătorilor împiedicând creșterea producției.

funcție politico-socială prin care impozitele ca principal instrument în mâna autorităților publice sunt folosite la redistribuirea produsului național între diferite categorii sociale.

În literatura de specialitate se vorbește despre existența unor limite ale impozitelor care se află sub influența a două categorii de factori.

externi sistemului de impozitare – PIB pe locuitor, nivel mediu al impozitului.

proprii sistemului de impozitare – progresivitatea cotelor de impunere, modul de determinare a materiei impozabile.

Taxele sunt plăți efectuate de persoane fizice sau juridice de regulă pentru serviciile prestate acestora de către stat. Unele taxe sunt în fond impozite, dar între cele două categorii financiare există o serie de deosebiri. In cazul impozitului statul nu este obligat să presteze un echivalent direct și imediat plătitorului pe când pentru taxe se prestează de către stat un serviciu direct și pe cât posibil imediat.

cuantumul impozitului se determină în funcție de natura și volumul materiei impozabile în timp ce mărimea taxei depinde de felul și costul serviciului prestat.

la impozite termenele de plată se stabilesc în prealabil, în timp ce termenele de plată ale taxelor se fixează în momentul solicitării sau prestării serviciilor.

Dreptul de instituire a impozitelor și taxelor revine statului exercitat de organele puterii centrale Parlamentul, organele administrației de stat iar în unele cazuri Guvernului. În conformitate cu prevederile legii nici un impozit sau taxă nu pot fi prevăzute în buget și încasate dacă nu au fost reglementate prin lege.

1.1. ELEMENTELE COMUNE IMPOZITELOR

Impozitele se caracterizează și individualizează prin următoarele elemente tehnice:

denumirea impozitului reliefează natura economică a acestuia.

subiectul impozitului (plătitorul sau contribuabilul) reprezintă persoana fizică sau juridică obligată prin lege la plata impozitului. Calitatea de contribuabil o îndeplinesc persoanele fizice sau juridice care îndeplinesc condițiile de a avea capacitate civilă de exercițiu, și să realizeze venituri sau să posede anumite bunuri.

suportatorul impozitelor este de regulă subiectul dar pot exista situații când suportatorul este o terță persoană în cazul impozitelor indirecte.

obiectul impozitului îl constituie materia ce cade sub incidența impozitului.

în cazul impozitelor directe obiectul îl constituie profitul salariul realizat, bunurile.

în cazul impozitelor indirecte, obiectul îl constituie încasările din vânzarea mărfurilor produse în țară sau provenite din import, prestarea anumitor servicii valoarea adăugată.

sursa impozitului arată din ce anume se plătește impozitul – din venit (salarii, profit, încasări din vânzarea mărfurilor), sau din avere.

asieta fiscală (modul de impunere și percepere) cuprinde ansamblul de măsuri și metode succesive folosite pentru stabilirea, cunoașterea și evaluarea materiei impozabile. Perceperea impozitelor se face prin următoarele procedee – plata directă, stopajul la sursă (reținerea și virarea) impunerea și debitarea, aplicarea de timbre fiscale.

unitatea de impunere este unitatea de măsură în care se evaluează obiectul impozabil (unitatea monetară pentru impozit pe salarii, pe profit, mp la impozit pe clădiri, ha la impozit agricol).

cota de impunere este procentul care se aplică bazei impozabile. Ea se aplică diferențiat în funcție de natura venitului impozabil și categoria de plătitori; fixe și procentuale.

Cotele fixe se stabilesc în cazul impozitului pe clădiri, teren agricol.

Cotele procentuale reprezintă o formă avansată de evaluare a impozitului și totodată mai echitabilă.

Se utilizează în cazurile când baza de calcul este valoarea, venitul cifra de afaceri, profitul. La rândul ei ea poate lua forma de cotă – progresivă și regresivă (degresivă).

Cotele proporționale – procentul rămâne nemodificat indiferent de mărimea obiectului impozabil. Se numesc proporționale deoarece dacă se face raportul dintre impozitul rezultat prin aplicarea lor și venitul impozabil se constată că proporția rămâne constantă.

Cotele progresive cresc pe măsura creșterii venitului impozabil. Progresivitatea poate fi: orizontală, verticală.

i) termenele de plată arată când și cum (integral sau în rate) trebuie să se plătească impozitul.

j) beneficiarul impozitelor poate fi după caz administrația publică centrală, bugetul asigurărilor sociale de stat sau bugetul unor instituții publice.

1.2. CLASIFICAREA IMPOZITELOR ȘI TAXELOR

Impozite directe – se percep periodic (lunar, trimestrial, anual) direct și nominal de la persoane fizice și juridice pe baza veniturilor constatate sau asupra averii pe baza cotelor prevăzute de lege.

Se deosebesc de cele indirecte prin asietă, cotă de impozitare, modul de încasare precum și prin repercusiunea lor asupra contribuabililor și veniturilor bugetare. În funcție de natura materiei impozabile asupra căreia se așează impozitele directe se grupează în impozite reale și impozite personale.

A. Impozitele reale (pe obiecte) –

Această formă de impozite cuprinde: impozitul funciar (pe pământ); impozitul pe clădiri, activități industriale, comerciale și profesii libere, capital mobiliar.

B. Impozite personale sunt așezate pe venit – impozitul pe venitul persoanelor fizice, impozitul pe veniturile societăților de capital și pe avere, impozitul pe averea propriu-zisă, impozitul pe circulația averii, impozitul pe sporul de avere.

Impozitele pe veniturile persoanei juridice se plătește de către agenți economici ce funcționează sub forma societăților de capital, a societăților de persoane și organizații. Impozitul datorat până la 1.01.1990 era diferit și de aceea a apărut necesitatea instituirii unui cadru juridic unitar privind impozitul pe profit datorat, impozitului pe dividende și impozitul pe alte venituri.

Agenții economici care obțin profit datorează bugetului public o parte din acesta sub forma impozitului pe profit (dacă nu se află în perioadă de scutire). Cadrul juridic privind impozitul pe profit s-a realizat prin adoptarea Legii 12/1991 privind impozitul pe profit. Prin această lege s-a asigurat practicarea tuturor agenților economici, persoane juridice la formarea venitului bugetului public în raport cu mărimea profitului obținut indiferent de tipul de proprietate sau forma de organizare a contribuabilului. Pe parcurs au fost adoptate noi reglementări a impozitului cum ar fi art. 37 din Legea 31/1990 care prevede acordarea pentru asociați a unei cote din profit sub formă de dividende, proporțional cu participarea la capitalul social astfel rezultând impozitul pe dividende. De asemenea s-a instituit impozitul pe sumele obținute din vânzarea activelor societăților comerciale cu capital de stat într-o cotă de 20% inferioară impozitului pe profit.

Determinarea profitului impozabil al unui an fiscal se face prin luarea în calcul de către contribuabil a tuturor veniturilor încasate sau de încasat precum și a cheltuielilor efectuate pentru realizarea acestora. Cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente veniturilor.

Impozitul pe dividende reprezintă un alt impozit direct plătit la bugetul statului cotă-parte din profitul obținut de societate și se va plăti fiecărui acționar sau salariat conform art. 37 din Legea 31/1990. Distribuirea dividendelor pentru acționari sau asociații are loc în raport cu cota de participare la capitalul social. Potrivit art. 10 din Legea 12/1991 privind impozitul pe profit, impozitul pe dividende s-a datorat numai pentru profitul părții străine din societatea comercială cu capital parțial sau integral străin transferat în străinătate. De la 01.12.1991 impozitul pe dividende a fost extins și la dividendele cuvenite acționarilor sau asociaților după cazul societăților comerciale.

În art. 1 din Legea 40/1992 privind impozitul pe dividende se definește dividendul astfel: termenul de dividend include orice distribuire în bani sau în natură în favoarea acționarilor sau asociaților din profitul stabilit pe baza bilanțului contabil anual și contul de profit și pierderi proporțional cu baza (rata) de participare la capitalul social.

Baza impozabilă se determină de la profitul net care este afectat de următoarele elemente; fondul de participare al salariaților la profit în cotă de 10% din profitul net; fondul pentru cota de participare a managerilor la profit precum și a fondului cuprinzând sumele pentru constituirea resurselor proprii de finanțare în proporție de 50%. Impozitarea la sursă a dividendelor sa stabilit în general cu cota de 10%.In prezent impozitul pe dividende este reglementat de O.G. nr.73/1999-modificata.

Persoanele juridice mai plătesc impozite pe următoarele venituri:

sume obținute din vânzarea de active la societățile comerciale cu capital de stat la care se aplică o cotă de 20%.

sumele reprezentanțelor din țara noastră.

Impozitul pe veniturile persoanelor fizice – este plătit de persoane fizice care au domiciliul într-un anumit stat precum și străinii care obțin venituri în acel stat cu unele excepții legale. Obiectul impozabil îl reprezintă veniturile realizate indiferent de locul realizării lor (comerț, bănci, industrie, salariu, dividende, etc.) în funcție de modul de așezare a impozitului pe veniturile persoanelor fizice se disting două sisteme de impunere: sistemul impozitării separate impozitul pe venit se așează pe fiecare persoană și sursă de venit.

sistemul impozitării globale (pe venitul global) – impozitul se așează pe ansamblul veniturilor obținute de persoanele fizice.

Baza de calcul a impozitului pe salarii cuprinde totalitatea sumelor primite în cursul unei luni și anume: salariile de orice fel, sporurile, indemnizațiile de conducere, sumele plătite pentru concediile de odihnă și orice alte câștiguri în bani și natură primite ca plată a muncii.

Evaluarea produselor acordate ca plată în natură se face la prețul de vânzare practicat de unitate după caz accize + TVA; prețul de achiziție la care se adaugă accize + TVA pentru produsele achiziționate de la terți; tarife + TVA în cazul serviciilor. Același regim îl au și avansurile încasate de avocați prin barouri, câștigurile angajaților zileri și temporari, veniturile medicilor din policlinicile cu plată; drepturile bănești pentru investiții si inovații. Sunt excluse de la impunere conform legii categoriile de venituri următoare:

sumele ce se plătesc cu ocazia transferării în interes de serviciu.

compensațiile ce se acordă salariaților disponibilizați cu ocazia restructurării agenților economici.

ajutoarele din fondul de asigurări sociale și din fondul de asistență socială.

pensiile de orice fel până la un anumit nivel; alocații, ajutoare.

Impozitul pe veniturile salariale se calculează lunar pe fiecare loc de muncă în acest scop utilizându-se tabele speciale elaborate de M.F.

Impozitul pe veniturile salariale în valută se calculează prin aplicarea cotelor respective asupra sumelor obținute prin transformarea în lei a acestora la cursul de schimb valutar în vigoare din ultima zi în care se face plata.

Impozitul pe veniturile salariale se calculează, se reține și se plătește lunar odată cu plata chenzinei a doua. La începutul anului fiscal, următor anului de referință, se face globalizarea veniturilor fiecărei persoane fizice, prin completarea de către aceasta a declarației de venit global, fie de către agentul economic angajator, fie de unitatea fiscală teritorială.

2. PREZENTAREA GENERALA A S.C.”ROLAND COM “S.R.L.-TIMIȘOARA

2.1 SCURT ISTORIC.MODUL DE INFIINTARE.OBIECTUL DE ACTIVITATE.

S.C.” ROLAND COM ”S.R.L a fost înființată în anul 1991 și înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului-Timiș sub nr.J05/1300/1991, în urma autentificării proiectului de statut și contract de societate pe care asociații societății le-au întocmit, obținând hotărârea judecătoreasca nr.345/1991 emisa de Tribunalul TImișoara.

Documentația de înființare a societății comerciale asigura înregistrarea in contabilitate a relației juridice de drept de creanță care ia naștere intre societatea constituită și asociați pentru promisiunile de aport la capitalul social subscris de aceștia.

Documentul prin care se stabilește modul de organizare și funcționare a societății este STATUTUL, care conține informații privind: forma juridică, obiectul de activitate, denumirea și sediul societății, capitalul social subscris, structura acestuia și modalitatea de constituire, organele de conducere și administrare, dizolvarea societății și lichidarea acesteia.

Statutul împreună cu contractul de societate, semnate de asociați și autentificate la notar sub nr.3547/25.03.1991, au fost depuse, împreuna cu o cerere de autorizare la instanța judecătoreasca, in vederea obținerii actului de autorizare a constituirii societății. A fost emisă sentința judecătorească nr.565/10.04.1991 care împreună cu statutul și contractul de societate s-au depus la Camera de Comerț și Industrie a județului Timiș in vederea înmatriculării, plătindu-se o taxă de publicare in Monitorul Oficial. Baza juridică a organizării contabilității capitalurilor o reprezintă documentația de înființare a societății comerciale și de atestare a ei ca persoana morala pe baza certificatului de înmatriculare la Registrul Comerțului.

După eliberarea certificatului de înmatriculare, societatea comercială a fost considerată legal constituită devenind persoana juridica, ea fiind înregistrată la D.G.F.P.Timiș, eliberându-se codul fiscal.

Obiectul de activitate al societății îl constituie producția și comercializarea la intern și extern de produse alimentare, băuturi alcoolice ( alcool etilic, distilate de origine agricolă și băuturi alcoolice distilate, bere) și băuturi răcoritoare.

Inițial capitalul social a fost de 10.000 $, iar în cursul lunii decembrie 1998 capitalul social a fost mărit la 100.000 $, diferența fiind vărsată integral în numerar .

ORGANIGRAMA UNITATII. PREZENTAREA SUCCINTĂ A FUNCȚIUNILOR DIRECȚIEI ÎN CARE SE DESFĂȘOARĂ ACTIVITATEA FINANCIAR-FISCALĂ

Activitatea financiară și fiscală se localizează, în organigrama S.C. ROLAND COM S.R.L.., la nivelul Direcției Financiare, prezentata in Fig. 2.1..

Direcția Financiară asigură activitatea financiar-contabilă din cadrul societății comerciale și aduce la îndeplinire sarcinile stabilite de Directorul General, hotărârile Consiliului de Administrație și ale Adunării Generale a Asociaților.

Pentru îndeplinirea în condiții optime a funcțiunii financiar-contabile, Direcția Financiară are ca principale atribuții următoarele:

asigură urmărirea indicatorilor economici ai societății comerciale pe an și pe trimestre, iar după aprobare de către Consiliul de Administrație urmărește realizarea acestora;

asigură stabilirea indicatorilor economico-financiari necesari de realizat la nivelul fiecărei fabrici și urmărește modul de realizare a acestora;

asigură întocmirea la timp a bugetului de venituri și cheltuieli anual, defalcat pe trimestre, iar după aprobarea Consiliului de Administrație urmărește modul de realizare a acestuia, luând măsurile necesare de încadrare în prevederi;

asigură elaborarea politicii financiare a societății comerciale în condiții de risc;

asigură crearea resurselor financiare în lei și valută pentru desfășurarea ritmică a activității economice constituind fondul propriu, rambursarea creditelor bancare, plata dobânzilor aferente și menținerea echilibrului financiar;

asigură efectuarea de studii și analize vizând creșterea eficienței capitalului social, a mijloacelor fixe, a activelor circulante și a sporirii profitului;

asigură stabilirea de prețuri și tarife pentru produsele, lucrările și serviciile prestate de societatea comercială;

asigură organizarea tuturor operațiunilor bănești de încasări și plăți în numerar și virament precum și ținerea evidenței mijloacelor bănești;

stabilește și urmărește realizarea vitezei de rotație a mijloacelor circulante;

asigură întocmirea și prezentarea la timp a dărilor de seamă statistice financiar-contabile;

asigură înregistrările contabile precum și concordanța soldurilor analitice cu cele sintetice din conturi;

asigură evidența valorilor patrimoniale din societate;

asigură și răspunde de înregistrarea cronologică și sistematică potrivit planurilor de conturi și normele legal emise;

asigură și răspunde de întocmirea balanțelor contabile, a bilanțului contabil și a contului de profit și pierderi, la termen, în conformitate cu prevederile legale pe care le supune spre aprobare Consiliului de Administrație;

asigură efectuarea inventarierii generale a patrimoniului societății cel puțin o dată pe an sau de câte ori este cazul;

asigură și răspunde de ținerea la zi a registrelor de contabilitate (registru jurnal, registru inventar, cartea mare) în conformitate cu prevederile legii;

întocmește și prezintă periodic Consiliului de Administrație analiza activității economice a societății comerciale și propune măsuri de îmbunătățire a acesteia;

îndrumă activitatea contabilităților de fabrici din cadrul societății comerciale;

angajează juridic societatea din punct de vedere patrimonial prin semnătura dată pe documentele emise către instituțiile bancare, casierie și terți;

asigură utilizarea sistemului informatic în domeniul de activitate;

asigură aplicarea legislației în domeniul său de activitate.

Direcția Financiară are în subordine următoarele servicii:

serviciul financiar;

serviciul analiză economică, prețuri;

serviciul contabilitate;

Serviciul financiar are ca și funcțiune îndeplinirea sarcinilor pe linie financiară trasate de directorul financiar al societății, obiectivul fiind obținerea unei înalte eficiențe economice. În realizarea atribuțiilor ce-i revin colaborează, pe lângă celelalte compartimente din societatea comercială și cu organismele financiar-bancare teritoriale.

Serviciul financiar are ca principale atribuții următoarele:

pe linia planificării financiare: elaborarea de propuneri pentru proiectul planului financiar, asigurarea fondurilor necesare desfășurării activității, calculul indicatorilor de plan privind producția, veniturile, rentabilitatea etc.

pe linia analizei și urmăririi indicatorilor financiar-economici:

analizarea activității economico-financiare pe bază de bilanț și stabilirea de măsuri concrete în vederea creșterii eficienței acesteia;

eliminarea imobilizărilor financiare și stabilirea de măsuri pentru readucerea în circuitul economic a stocurilor supranormative fără mișcare și pentru prevenirea formării de noi imobilizări;

urmărirea permanentă a situației stocurilor de valori materiale precum și a mijloacelor circulante;

urmărirea realizării eficiente a plafoanelor de credite în sensul încadrării societății în fondurile planificate;

asigurarea desfășurării ritmice a operațiunilor de decontare cu furnizorii și beneficiarii precum și a obligațiilor financiare ale societății către bugetul de stat sau terți;

pe linia finanțării investițiilor și a cercetării științifice: asigurarea fondurilor necesare finanțării planului de investiții aprobat, urmărirea efectuării plăților din investiții;

pe linia finanțării operațiunilor de comerț exterior: asigurarea realizării indicatorilor financiar-valutari privind operațiunile de import-export, urmărirea decontării în termen a operațiunilor de comerț exterior.

Activitatea serviciului analiză economică, prețuri se materializează prin efectuarea de analize economice pentru toate domeniile de activitate ale societății în scopul eficientizării activității economice, prin implicarea sa în politica de prețuri și costuri precum și urmărirea producției.

Printre atribuțiile sale se numără:

elaborarea strategiei în domeniul prețurilor, costurilor și tarifelor în concordanță cu evoluția pieței, interesele societății și prevederile legale;

participarea la negocierea prețurilor în calitate de beneficiar la materiale și furnizor pentru produsele finite;

întocmirea de analize comparative ale costurilor autohtone cu nivelele atinse în unități similare din țară și străinătate în scopul reducerii sistematice a cheltuielilor materiale din structura de cost;

urmărirea realizării valorice și fizice zilnice a producției pe societate și defalcat pe fabrici și ateliere și informarea permanentă a conducerii societății în legătură cu eventualele nerealizări.

Serviciul contabilitate răspunde de maniera de gospodărire a fondurilor materiale ce compun întregul patrimoniu al societății. Printre principalele atribuții se numără:

organizarea funcționării optime a contabilității valorilor patrimoniale;

asigurarea efectuării corecte și la timp a înregistrărilor contabile privind: fondurile fixe și calculul amortizării acestora, mijloacele circulante, cheltuielile de producție sau circulație, mijloacele bănești, împrumuturile bancare, alte decontări, diverse situații contabile referitoare la investiții, rezultatele financiare etc. ;

organizarea inventarierii periodice a tuturor valorilor patrimoniale;

întocmirea balanței lunare de verificare și a bilanțului contabil.

exercita potrivit legii controlul financiar preventiv, privind legalitatea necesitatea, oportunitatea și economicitatea operațiunilor.

Fig.2.1. Organigrama agentului economic

Prezentarea modului de conectare și a relațiilor dintre Direcția Financiară și celelalte compartimente din cadrul unității

Tabelul 1

Relațiile Direcției Financiare cu celelalte compartimente din cadrul unității economice , cu instituțiile finaciar-bancare, furnizori-clienți.

Principalele relații ale Direcției Financiare sunt prezentate schematic in Tabelul nr.1, respectiv cu:

Conducerea societății comerciale:

Transmite:

– documente ce conțin informații în domeniul propriu de activitate.

Primește:

– documente ce conțin informații în domeniul propriu de activitate.

Serviciul Resurse Umane:

Transmite:

– documente cu privire la prezență și situația personalului din cadrul direcției.

Direcția Comercială:

Transmite:

– protocoale de compensare întocmite cu anticipație;

– situația încasărilor prin bancă;

– fișe de sesizare;

– fișe limită de materiale de regie lansate;

– program de fabricație lunar lansat spre execuție;

– situația stocurilor de produse finite;

– situația facturilor de livrare la export;

– calculații de preț;

– note interne.

Primește:

– facturi emise clienților pentru materiale disponibile;

– declarații vamale de import;

– file cec în vederea stingerii creanțelor;

– situația plăților efectuate cu cecuri;

– carnete de cecuri după epuizarea filelor;

– facturi emise clienților externi;

– declarații vamale de export;

– dispoziții livrare produse;

– facturi de vânzări produse și materiale;

– avize de expediție;

– note de predare;

– procese verbale de constatare a defectelor produselor în termen de garanție;

– dispoziții de livrare materiale;

– note de recepție și constatare de diferențe;

– situații privind valoarea contractelor interne și externe;

– note interne.

Oficiul Juridic

Primește:

– sentințe civile definitive cu privire la litigii.

Direcția Calitate AQ

Transmite:

– după aplicarea ștampilei de certificare a plății, facturile primite de la beneficiari pentru produsele căzute în perioada de garanție;

– situații și decizii de inventar.

Serviciul Management Informatică

Transmite:

– note interne.

Primește:

– situația ieșirilor de materiale;

– situația centralizată a statelor de plată;

– situația centralizată a cheltuielilor realizate și decontate la producția de bază;

– situația postcalculului lunar;

– note interne și situații financiar-contabile.

Serviciul Mecano-Energetic

Primește:

– situația lucrărilor de construcții și instalații;

– note de recepție a mijloacelor fixe;

– procese verbale de recepție finală;

– contracte de vânzare cumpărare a mijloacelor fixe și procese verbale de predare primire a mijloacelor fixe;

– contracte de închiriere a mijloacelor fixe.

Furnizori de materiale și prestatori de servicii

Transmite:

– corespondențe vizând rezolvarea eventualelor sesizări.

Primește:

– sesizări scrise de la furnizorii de materiale și prestatorii de servicii;

– procese verbale de compensare directă și multiplă.

Beneficiari

Transmite:

– calculații de preț;

– corespondență.

Primește:

– facturile pentru produsele căzute în perioada de garanție;

– procese verbale de compensare directă și multiplă.

Clienți interni și externi

Transmite:

– contracte cadru pentru acordarea de servicii de brokeraj și reprezentare la bursă;

– comenzi-contract, cerere de ofertă și contract-ofertă;

– ordine de vânzare-cumpărare;

– protocoale încheiate între părțile din contracte, clienți și agenție;

– contracte de vânzare-cumpărare spot;

– confirmări de tranzacție;

– informări privind vânzarea-cumpărarea mărfurilor;

– înștiințări privind retragerea ofertelor sau cererilor de ofertă.

Primește:

– preoferte de vânzare-cumpărare;

– comenzi-contract, cerere de ofertă și contract-ofertă;

– ordine de vânzare cumpărare;

– protocoale încheiate între părțile din contract, clienți și agenție;

– angajamente pentru garanțiile bancare.

Bănci la care societatea comercială are deschis cont în lei

Transmite:

– ordine de plată interne;

– borderoul cecurilor primite de la clienți;

– cereri de credit.

Primește:

– extrase de cont bancar;

– ordine de plată aferente extraselor de cont;

– note contabile bancare;

– contracte de credit;

– foi de vărsământ-chitanță;

– borderoul cecurilor depuse la bancă.

Bănci la care societatea comercială are deschis cont valutar

Transmite:

– ordine de plată externe;

– facturi pentru importuri;

– facturi emise de furnizorii externi după efectuarea importurilor;

– declarații vamale de import;

– situația determinării necesarului de valută pentru efectuarea deplasărilor externe.

Persoane fizice sau juridice

Transmite:

– chitanțe, chitanțe fiscale, documente vizând concilierea directă.

Administrația Finanțelor publice

Transmite:

– deconturi de TVA, raportări trimestriale;

– bilanțul contabil;

– declarația de impunere privind impozitul pe profit.

Comisia Națională de Statistică

Transmite:

– raport statistic.

Agenți economici rău platnici

Transmite:

– notificări de punere în întârziere.

Băncile agenților rău platnici

Transmite:

– dispoziții de încasare și sentințe civile definitive.

Instanțe judecătorești

Transmite:

– dosare juridice;

– cereri de executare silită.

Oficiul Registrului Comerțului

Transmite:

– bilanțul contabil.

Monitorul Oficial

Transmite:

– bilanțul contabil.

Magazine cu amănuntul

Primește:

– rapoarte de gestiune.

Bănci

Transmite:

– jurnalele conturilor din grupele 1,2,3,4;

– balanța de verificare;

– raporturi trimestriale;

– bilanțul contabil.

Ministerul Industriilor

Transmite:

– dări de seamă statistice.

AȘEZAREA ȘI PERCEPEREA IMPOZITELOR ȘI TAXELOR INDIRECTE

Aceste taxe și impozite se încasează de la toate persoanele consumatoare de bunuri și servicii indiferent de veniturile averea sau situația patrimonială a contribuabilului fapt pentru care apar ca fiind suportate în egală măsură de toate categoriile sociale. Repartizarea impozitelor indirecte pe subiecții impozabili are loc în funcție de consumul personal al fiecărui membru fapt ce duce la inechitate socială.

Denumite și impozite de consumație ele pot fi divizate în două categorii:

impozite generale de consumație TVA și diferite forme de impozit pe vânzări.

Impozite speciale de consumație – taxe specifice denumite și accize asupra unor produse: alcool, tutun, carburanți auto.

3.1. TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ

Baza Legala:

1). Ordonanța Guvernului nr.3/1992 privind T.V.A., publicată in Monitorul oficial nr.2001/17.08.1992, aprobată și modificată prin Legea nr.130/1992 publicata in Monitorul Oficial nr.3/11.01.1995 și nr.288/12.12.1995;

2). O.U.G. nr.1/1993 privind unele masuri pentru aprobarea T.V.A., publicată in M.O. nr.214/31.08.1993;

3). O.G.nr.6/1994 referitoare la perfecționarea unor reglementări privind T.V.A., publicata in M.O.nr.19/25.01.1994;

4). O.G.nr. 9/1995 referitoare la perfecționarea unor reglementari privind T.V.A., publicata in M.O.nr.20/31.01.1995;

5). O.G.nr.2/1996 cu privire la completarea și modificarea unor reglementari referitoare la T.V.A., publicata in M.O.nr.19/26.01.1996;

6). O.G.nr.21/1996 cu privire la completarea și modificarea unor reglementari la T.V.A., publicata in M.O.nr.170/30.07.1996;

7). H.G.nr.512/1998, cu privire la aprobarea Normelor pentru aplicarea O.G.nr.3/1992 privind T.V.A., publicata in M.O.nr.344/ 11.09.1998;

8). H.G.nr.336/1999-pentru modificarea și completarea H.G. nr.512/ 1998, publicata in M.O.nr.189/30.04.1999;

9) O.G.nr.17/2000 privind T.V.A.- cu modificările ulterioare.

Până la introducerea taxei pe valoarea adăugată în România s-a practicat impozitul pe circulația mărfurilor, care făcea parte din categoria impozitelor indirecte. El se caracteriza, in principal, printr-o impozitare repetată a aceluiași produs in funcție de diferitele stadii parcurse, pană la obținerea produsului final.

Avea de-a face atunci cu o impozitare in cascada.

Prin trecerea la T.V.A. (de la 01.07.1993) s-a realizat înlocuirea impozitului pe circulația mărfurilor cu un impozit stabilit numai asupra contribuției nete a agenților economici la formarea produsului social.

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect care se stabilește asupra operațiunilor privind transferul proprietății bunurilor precum și asupra celor privind prestările de servicii. Valoarea adăugată este echivalentă cu diferența dintre vânzările și cumpărările în cadrul aceluiași stadiu al circuitului economic.

Taxa se aplică asupra tranzacțiilor fiecărui stadiu al circuitului economic și reprezintă un venit al bugetului de stat.

TVA este un impozit ce a luat locul impozitului pe circulația mărfurilor. Impozitul pe circulația mărfurilor este un impozit indirect așezat asupra prețurilor mărfurilor de orice fel. Acest impozit este un impozit pe cifra de afaceri brută generând efectul de impozit la impozit deoarece unele materii și materiale intrau în costul unui nou produs la prețul de achiziție care cuprindea și impozitul pe circulația mărfurilor.

În țara noastră începând cu 1 iulie 1993 s-a introdus TVA ca impozit pe cifra de afaceri netă.

Impozitul pe circulația mărfurilor cuprins în valoarea materiilor prime și a materialelor aflate în stoc sau incorporate în producția neterminată sau în produsele finite existente în unități la data aplicării noului tip de impozit nu este deductibil din taxa pe valoarea adăugată datorată după intrarea în vigoare a acestuia.

Sunt exceptate produsele exportate pentru care se va restitui impozitul pe circulația mărfurilor potrivit autorizării și metodologiei în vigoare.

Pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii facturate ulterior se aplică taxa pe valoare adăugată indiferent de data încheierii contractelor a executării produselor sau a prestării de servicii.

În sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată se cuprind operațiunile cu plată precum și cele asimilate acestora efectuate de o manieră independentă de către persoane fizice sau juridice privind

livrările de bunuri mobile și prestări de servicii efectuate în cadrul exercitării activității profesionale.

transferul proprietății bunurilor imobiliare între agenții economici precum și între aceștia și instituțiile publice sau persoane fizice.

importul de bunuri și servicii

Sunt asimilate cu livrările de bunuri și prestări de servicii următoarele operațiuni:

vânzarea cu plata în rate sau închirierea unor bunuri pe baza unui contract cu clauza trecerii proprietății asupra bunurilor respective după plata ultimei rate sau la o anumită dată.

preluarea de către agenții economici a unor bunuri în vederea folosirii sub orice formă în scop personal sau pentru a fi puse la dispoziția altor persoane fizice sau juridice în mod gratuit. Același regim se aplică și în cazul prestărilor de servicii.

Se exceptează de la cazul prevederilor de mai sus bunurile și serviciile acordate în mod gratuit în limitele și potrivit destinațiilor prevăzute prin lege.

Operațiunile privind schimbul de bunuri au efectul a două livrări separate. În cazul transferului dreptului de proprietate asupra unui bun de către două sau mai multe persoane prin intermediul mai multor tranzacții fiecare operațiune se consideră o livrare separată fiind impozitată distinct chiar dacă bunul respectiv este transferat direct spre beneficiarul final.

Nu se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată operațiunile privind livrările de bunuri și prestări de servicii rezultate din activitatea specifică autorizată efectuate de:

asociații fără scop lucrativ pentru activitățile având caracter social filantropic.

organizații care desfășoară activități de natură religioasă, politică sau civilă.

organizațiile sindicale pentru activități legate direct de apărarea colectivă a intereselor materiale și morale ale membrilor lor.

instituțiile publice pentru activitățile lor colective, administrative, sociale educative de apărare, ordine publică, siguranța statului, culturale și sportive.

Persoanele juridice de mai sus sunt supuse taxei pe valoare adăugată pentru operațiunile efectuate în mod sistematic direct sau prin unități subordonate pentru obținerea de profit.

Teritorialitatea consta în faptul ca sunt supuse TVA operațiunile referitoare la transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor situate pe teritoriul Românei. Bunurile provenite din import sunt impozabile în România la intrarea acestora în țară și la înregistrarea declarației vamale.

Prestările de servicii sunt impozabile atunci când sunt utilizate în România indiferent de locul unde este situat sediul sau domiciliul prestatorului.

Operațiunile cuprinse în sfera de aplicare a TVA se împart din punct de vedere al regulilor de impozitare după cum urmează.

a) operațiuni impozabile obligatoriu la care se aplică cote stabilite. Pentru aceste operațiuni taxa se calculează asupra sumelor obținute din vânzări de bunuri sau prestări de servicii la fiecare stadiu al circuitului economic până la consumatorul final inclusiv. Din taxa facturată corespunzător sumelor reprezentând contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate se scade taxa aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate destinate realizării operațiunilor impozabile.

b) operațiuni la care se aplică taxa „0”. La aceste operațiuni furnizorii sau prestatorii de servicii au dreptul la deducerea taxei (TVA) aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate destinate realizării operațiunilor impozabile.

c) operațiuni scutite de taxă. Aceste operațiuni sunt reglementate prin lege și nu se admite extinderea lor prin analogie iar furnizorii sau prestatorii de servicii nu au dreptul la deducerea taxei aferente intrărilor destinate realizării produselor sau serviciilor scutite de taxă dacă prin lege nu se prevede altfel.

De exemplu livrările de utilaje și echipamente precum și prestările de servicii legate nemijlocit de activitatea din domeniul exploatării și exploatării zăcămintelor de petrol și gaze realizate de investitori străini în baza Legii nr. 66/1992 se va efectua cu scutire de TVA iar furnizorii și prestatorii vor deduce TVA aferentă cumpărărilor de bunuri și servicii destinate activității de mai sus.

Sunt scutite de la plata TVA următoarele operațiuni:

A. livrările de bunuri și prestările de servicii rezultate din activitatea specifică autorizată efectuate în țară de

unități sanitare și de asistență socială: spitale, sanatorii, policlinici, dispensare, aziluri, case de copii și altele autorizate să desfășoare activități sanitare și de asistență socială.

unitățile de știință și învățământ de cultură și sport, în cadrul învățământului general, liceal, superior, școli profesionale, complementare, de meserii sau postliceale: școli de maiștri, centre de perfecționare a pregătirii profesionale; învățământ postuniversitar precum și de persoane fizice care dau lecții particulare legate de aceste forme de învățământ; grădinițele, taberele de copii, tineret precum și unitățile de învățământ cu scop social. Sunt scutite de asemenea unitățile de cercetare științifică și dezvoltare tehnologică pentru programele naționale de cercetare dezvoltare inclusiv cercetarea dezvoltare inclusiv cercetarea fundamentală, din domeniul tehnic de prospecțiuni și lucrări geologice de cercetare pentru descoperiri de zăcăminte noi finanțate din fonduri publice.

persoanele fizice care prestează muncă la domiciliu ale căror venituri sunt asimilate salariilor.

liber profesioniștii autorizați care își desfășoară activitatea individual.

gospodării agricole individuale și asociații de tip privat ale acestora

organizațiile de nevăzători, asociațiile de persoane handicapate și unitățile economice în care își desfășoară activitatea potrivit legii membrii acestora.

cantinele organizate pe lângă unitățile de învățământ, agenții economici și sociali, instituții publice pentru vânzările de preparate culinare proprii către personalul care își desfășoară activitatea în unitățile respective cu excepția celor care funcționează cu regim de alimentație publică.

instituțiile bancare financiare, de asigurări și reasigurări, Regia Autonomă „Loteria Națională”, Regia Autonomă „Monetăria Statului” pentru producerea de medalii, insigne și monede.

de asemenea sunt scutite:

lucrările de construcții(abrogate in prezent), amenajări, reparații și întreținere executate pentru cimitire, monumente comemorative ale combatanților eroilor, victimelor de război și ale revoluției din Decembrie 1989 inclusiv livrarea unor obiecte de uz funerar.

încasările din taxele de intrare la castele, muzee, târguri și expoziții, grădini zoologice și botanice, biblioteci, activități de tipărire și vânzare a timbrelor la valoarea declarată.

operațiuni care intră în sfera de aplicare a impozitului de spectacole a impozitului pe vânzarea de active, așa cum acestea sunt definite prin lege, a impozitului pe veniturile pe activitatea din taximetre și a taxelor pentru acordarea de licențe în vederea practicării jocurilor de noroc.

editarea, tipărirea și vânzarea de ziare cu exercitarea dreptului de deducere a TVA aferentă hârtiei de ziar cumpărată din țară și din import exclusiv activitățile cu caracter de reclamă și publicitate; editarea, tipărirea și vânzarea de cărți și reviste exclusiv activități cu caracter de reclamă și publicitate; realizarea și difuzarea programelor la radio și televiziune cu excepția celor cu caracter de reclamă și publicitate

arendările de teren și închirierile de clădiri și utilaje de întrebuințare agricolă.

operațiuni de vânzare a deșeurilor din industrie și a materialelor recuperate precum și cele de intermediere, de comision sau altă natură legate de acestea.

vânzări de terenuri cu excepția celor destinate construcțiilor a trenurilor din intravilan, inclusiv cele aferente localităților urbane și rurale pe care sunt amplasate construcțiile sau alte amenajări ale localităților.

aportul de bunuri și servicii la capitalul social al societăților comerciale.

produsele și serviciile importante pentru consumul populației, prevăzute în anexă

activități ale agenților economici precum și ale unităților economice din cadrul altor persoane juridice care realizează un venit total din activitatea de bază și din alte activități, declarat la organul fiscal competent până la 125 milioane lei anual.

În situația realizării unui venit superior plafonului de mai sus agenții economici devin plătitori de TVA începând cu data de „1” a lunii a doua cele în care plafonul a fost depășit.

După înscrierea ca plătitori de TVA agenți economici nu mai beneficiază de scutire chiar dacă ulterior realizează un venit total inferior plafonului de 125 milioane anual.

B. Operațiuni de import, respectiv:

bunuri din import care prin lege sau hotărâri ale Guvernului sunt scutite de TVA.

mașinile și utilajele, instalațiile, echipamentele și mijloacele de transport din import necesare investițiilor, constituie ca aport în natură sau achiziționate din aportul în numerar al investitorilor străini la capitalul social ori la majorarea acestuia.

mărfurile importate și comercializate în regim de duty-free precum și magazinele pentru servirea în exclusivitate a reprezentanțelor diplomatice și a personalului acestora.

bunurile introduse în țară fără plata taxelor potrivit regimului vamal aplicabil persoanelor fizice.

bunuri și servicii din import provenite sau finanțate direct din ajutoare sau împrumuturi nerambursabile acordate de guverne străine, de organisme internaționale, precum și de organizații non profit și de calitate în condițiile stabilite de M.F.P.

importul de aur al BNR

reparațiile și transformările la nave și aeronave românești în străinătate.

aeronavele civile și produsele prevăzute în nomenclatorul la Tariful vamal de import al României provenite din țările semnatare ale Acordului privind comerțul cu aeronave civile.

Agenții economici precum și unitățile economice din cadrul altor persoane juridice care efectuează operațiuni scutite de TVA pot opta pentru plata acestei taxe pentru întreaga activitate sau pentru o parte a acestuia. Aprobarea se dă de M.F.P. prin organele sale fiscale și se referă la ansamblul normelor privind TVA iar aplicarea se face începând cu luna următoare datei aprobării.

Plătitorii de TVA sunt persoanele fizice sau juridice care efectuează de o manieră independentă în mod obișnuit sau ocazional una sau mai multe operațiuni impozabile prevăzute de ordonanță.

Pentru bunurile din import TVA se plătește de persoanele fizice sau juridice importatoare direct sau prin intermediari.

Pentru bunurile din import închiriate precum și pentru operațiunile de publicitate consulting studii și cercetare cesiuni sau concesiuni ale dreptului de autor, de brevete de licențe, de mărci de fabrică și de comerț sau alte drepturi similare, efectuate de un prestator cu sediul sau domiciliul în străinătate și folosite de beneficiari cu sediul sau domiciliul în România taxa se plătește de beneficiari.

Agentul economic care înscrie taxa pe valoarea adăugată pe o factură sau pe un document legal aprobat este obligat să achite suma respectivă la bugetul de stat chiar dacă operațiunea în cauză nu este impozabilă potrivit prezentului ordonanțe.

Obligația plății TVA ia naștere la data efectuării livrării de bunuri mobile, transferului proprietății bunurilor imobiliare și prestării serviciilor.

În cazul livrării parțiale sau executării parțiale de servicii obligația de plată se determină corespunzător valorii bunurilor livrate sau a serviciilor prestate.

Pentru livrările de bunuri și prestările de servicii cu plata în rate, precum și pentru cele care dau naștere la decontări sau încasări succesive faptul generator intervine la expirarea perioadei pentru care se face decontarea sau după caz la data prevăzută pentru plata ratelor.

Pentru operațiunile prevăzute mai jos obligația plății ia naștere la:

data înregistrării declarației vamale în cazul importurilor de bunuri sau la data recepției de către beneficiari pentru serviciile din import.

data vânzării bunurilor către beneficiari în cazul operațiunilor efectuate prin intermediari sau consignație.

data emiterii documentelor în care se consemnează preluarea unor bunuri achiziționate sau fabricate de agentul economic în vederea folosirii sub orice formă sau pentru a fi puse la dispoziția altor persoane fizice sau juridice în mod gratuit.

data documentelor prin care se confirmă prestarea de către agenții economici a unor servicii cu titlu gratuit, pentru alte persoane fizice sau juridice.

data colectării monedelor din mașină pentru mărfurile vândute prin mașinile automate.

Exigibilitatea este dreptul organului fiscal de a pretinde plătitorului la o anumită dată plata taxei datorate bugetului de stat.

TVA este exigibilă pentru livrările de bunuri mobile, transferul proprietății bunurilor imobiliare prestării de servicii la realizarea factorului generator.

Prin derogare atunci când emiterea facturii sau a unui document legal aprobat are loc înaintea momentului în care bunurile au fost livrate, expediate sau puse la dispoziția cumpărătorului, taxa este exigibilă la data emiterii documentelor respective. Pentru prestările de servicii inclusiv lucrările imobiliare la care se încasează avansuri sau se fac decontări succesive cu autorizarea organului fiscal competent, exigibilitatea intervine la data stabilirii debitului clientului pe bază de factură sau alt document înlocuitor.

Anteprenorii de lucrări imobiliare pot în condițiile și pentru lucrările stabilite prin hotărâre a Guvernului să opteze pentru plata TVA la efectuarea lucrărilor.

Baza de impozitare reprezintă contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate inclusiv TVA.

Baza de impozitare este determinată de:

prețurile negociate între vânzător și cumpărător precum și alte cheltuieli datorate de cumpărător pentru livrările de bunuri și care nu au fost cuprins în preț. Aceste prețuri cuprind și accizele stabilite potrivit normelor legale.

tarifele negociate pentru prestările de servicii.

suma rezultată din aplicarea cotei de comision sau suma convenită între parteneri pentru operațiunile de intermediere.

prețurile de piață sau în lipsa acestora costurile bunurilor executate de agenții economici pentru folosință proprie sau predate sub diferite forme angajaților sau altor persoane.

valoarea în vamă determinată potrivit legii la care adaugă taxa vamală, alte taxe și accizele datorate pentru bunurile și serviciile din import.

prețurile de piață sau în lipsa acestora costurile aferente serviciilor prestate pentru folosința proprie de un agent economic sau cu titlu gratuit pentru alte persoane fizice sau juridice.

prețurile vânzărilor efectuate din depozitele vămii stabilite prin licitație.

Nu se cuprind în baza de impozitare următoarele:

remizele și alte reduceri de preț acordate de către furnizor direct clientului.

sumele primite cu titlu de penalitate pentru neîndeplinirea totală sau parțială a obligației contractuale.

dobânzile percepute pentru plățile cu întârziere.

În cazul refuzurilor totale sau parțiale privind cantitatea, prețurile sau alte elemente cuprinse în factori sau în documente similare suma impozabilă va fi redusă corespunzător. În același mod se procedează și în situația în care cumpărătorii returnează ambalajele în care s-a expediat marfa

Cotele de impozitare au variat de-a lungul timpului atât ca valoare cât și ca procent de aplicare asupra diferitelor baze de impozitare. Au existat cote diferențiale în raport cu baza de impozitare, astfel s-au aplicat cote reduse pentru produsele alimentare, medicamente de uz uman și veterinar, substanțe farmaceutice, plante medicinale, aparatură de tehnică medicală și alte bunuri destinate exclusiv utilizării în scopuri medicale, chirurgicale, dentare sau veterinare.

În România se aplică următoarele cote:

– Cota de 19% se aplică pentru operațiunile privind livrările de bunuri, transferuri imobiliare și prestările de servicii din țară și din import cu excepția celor legale

– Cota „0” pentru:

exporturile de bunuri și prestările de servicii legate direct de exporturile de bunuri efectuate de agenții economici cu sediul în România.

prestările de servicii efectuate de agenții economici cu sediul în România contractate cu beneficiarii din străinătate:

transportul internațional de persoane în și din străinătate efectuate de agenții economici autorizați cu sediul în România.

bunurile și serviciile în favoarea directă a misiunilor diplomatice a oficiilor consulare și a reprezentanțelor internaționale interguvernamentale acreditate în România precum și a personalului acestora în condițiile stabilite de M.F.P. bază de reciprocitate.

bunurile cumpărate din expozițiile organizate în România precum și din rețeaua comercială expediate sau transportate în străinătate de către cumpărătorul care nu are domiciliul sau sediul în România în condițiile stabilite de M.F.P.

bunurile și serviciile destinate realizării unor obiective pe teritoriul României cu finanțare directă asigurată din ajutoare sau împrumuturi nerambursabile acordate de guverne străine, de organisme internaționale, precum și de organizații non profit și de caritate în condițiile stabilite de M.F.P.

Plătitorii de TVA au dreptul la deducerea taxei aferente bunurilor și serviciilor achiziționate destinate realizării de:

operațiuni supuse TVA

bunuri și servicii scutite de taxă pentru care prin lege se prevede în mod expres exercitarea dreptului de deducere.

acțiuni de sponsorizare reclamă și publicitate precum și alte acțiuni prevăzute în legi cu respectarea plafoanelor și destinațiilor prevăzute în acestea.

TVA datorată bugetului de stat se stabilește ca diferență între valoarea taxei facturate pentru bunurile livrate și serviciile prestate și a taxei aferente intrărilor dedusă.

Diferența de taxă în plus sau în minus se regularizează în condițiile legale pe bază de deconturi ale plătitorilor.

Pentru efectuarea dreptului de deducere a TVA aferentă intrărilor agenții economici sunt obligați:

să justifice prin documente legale întocmite cuantumul taxei

să justifice că bunurile în cauză sunt destinate pentru nevoile firmei și sunt proprietatea acestora.

Dreptul de deducere privește numai taxa ce este înscrisă într-o factură sau un alt document legal care se referă la bunuri sau servicii destinate pentru realizarea operațiunilor.

Agenții economici care folosesc pentru nevoile firmei bunuri și servicii achiziționate au dreptul să deducă integral TVA aferentă intrărilor numai dacă sunt destinate operațiunilor prevăzute legal. În situația în care se realizează operațiuni prevăzute legal cât și operațiuni scutite de taxă, dreptul de deducere se determină în raport cu participarea bunurilor sau serviciilor respective la realizarea operațiunilor prevăzute legal.

Dreptul de deducere se exercită pe două căi:

prin reținerea din suma reprezentând TVA pentru livrările de bunuri sau servicii prestate a taxei aferente intrărilor.

prin rambursarea de către organul fiscal a sumei reprezentând diferența dintre TVA aferentă intrărilor și taxa facturată de agentul economic pentru livrările de bunuri și servicii prestate.

Pentru livrările de bunuri și prestările de servicii deducerea se face lunar. Rambursarea diferenței de taxă se efectuează la cerere pe baza documentației stabilite de M.F.P.si verificărilor efectuate de organele fiscale teritoriale la termenele stabilite prin hotărâre a Guvernului diferențiate în funcție de natura operațiunilor și de suma minimă de rambursat.

Prin hotărâre a Guvernului se pot stabili cazurile și condițiile în care pentru anumite rambursări ale taxei, M.F. poate cere garanții personale sau solidare pentru anumite sume incorect rambursate.

Plătitorii de TVA au următoarele obligații:

A. Cu privire la înregistrarea la organele fiscale:

să depună sub semnătură persoanelor autorizate, la organul fiscal competent a declarației de înregistrare conform modelului aprobat de M.F. în termen de 15 zile de la data începerii activității sau a modificării condițiilor de exercitare a acestora. Agenții economici devin plătitori de TVA ca urmare a depășirii plafonului de venit prevăzut la art. 6 din ordonanță, depun declarația de înregistrare până la data de 15 a lunii următoare celei în care au realizat depășirea.

să solicite organului fiscal scoaterea din evidență ca plătitor de TVA în caz de încetare a activității în termen de 15 zile de la data actului legal în care se consemnează situația respectivă.

B. Cu privire la întocmirea documentelor privind transferul proprietății bunurilor și prestărilor de servicii.

a) să emită facturi sau documente legal aprobate pentru operațiunile impozabile realizate în care să se consemneze:

număr de înregistrare fiscală

data emiterii

numele și adresa beneficiarului

numele și adresa furnizorului

denumirea și cantitatea bunurilor livrate sau serviciilor prestate

prețurile unitare și valoarea totală exclusiv TVA

cota de TVA

suma TVA

TVA înscrisă pe o factură sau pe un document legal aprobat este datorată bugetului de stat chiar dacă operațiunea în cauză nu este impozabilă sau dacă taxa înscrisă este mai mare decât cea legală.

cumpărătorii sunt obligați să solicite de la furnizori sau prestatori facturi sau documente legale aprobate pentru toate bunurile sau serviciile achiziționate și să verifice înscrierea în documentele respective a datelor prevăzute mai sus la litera „a”.

plătitorii de TVA sunt scutiți de obligația emiterii unei facturi în următoarele situații:

transport în taximetrie

vânzări de bunuri și prestări de servicii către populație pe bază de bonuri fără nominalizări privind cumpărătorul.

alte operațiuni stabilite de M.F.

importatorii sunt obligați să întocmească declarația vamală de import și să determine potrivit legii valoare în vamă taxele vamale, alte taxe, accizele datorate de aceștia și pe baza acestora să calculeze TVA datorat bugetului.

C. Cu privire la evidența operațiunilor.

a) să țină în mod regulat evidența contabilă potrivit legii care să le permită pe baza actelor să determine baza de impozitare și TVA facturată pentru livrările și serviciile efectuate precum și cea deductibilă aferentă intrărilor.

b) să întocmească și să depună la organul fiscal, lunar, la termenul legal și potrivit modelului stabilit de M.F.P.deconturi privind suma impozabilă și taxa exigibilă.

c) să furnizeze organelor fiscale toate justificările necesare stabilirii operațiunilor impozabile executate atât la sediul principal cât și la sucursale sau agenții.

d) să furnizeze organelor fiscale la cererea acestora până la data de 15 august a fiecărui an operațiunile impozabile prevăzute pentru anul următor.

D. Cu privire la plata TVA.

a) să achite taxa datorată privind activitatea potrivit decontului întocmit lunar până la data de 25 a lunii următoare prin virament, cec sau numerar la organul fiscal competent sau la băncile comerciale după caz.

b) să achite TVA aferent bunurilor din import la organul vamal conform regimului în vigoare privind plata taxelor vamale.

M.F.P. poate aproba ca taxa aferentă importurilor de mașini și utilaje tehnologice destinate investițiilor productive precum și materiilor prime și materialelor destinate producției să fie inclusă în decontul lunar și supusă acelorași reglementări ca și TVA aferentă bunurilor livrate și serviciilor prestate. Aprobarea se dă anual la cererea importatorilor. M.F.P. va stabili normele metodologice, condițiile în care taxa pentru aceste categorii de bunuri poate fi inclusă în decontul lunar.

c) în caz de încetare a activității să achite taxa datorată bugetului de stat concomitent cu cererea înaintată organului fiscal pentru scoaterea din evidență ca plătitor de TVA.

Formularele pentru facturi borderourile zilnice de vânzare, încasare și alte documente necesare aplicării normelor se stabilesc de M.F.P. și sunt obligatorii pentru plătitorii de TVA.

Agenții economici care realizează operațiuni impozabile au obligația asigurării condițiilor necesare pentru emiterea documentelor, prelucrarea informațiilor și conducerea evidențelor prevăzute de reglementările în vigoare iar cei care au ca obiect de activitate comerțul cu amănuntul, activități hoteliere prestări de servicii către populație și alte activități de asemenea factură au și obligația instalării aparatelor de marcat care să corespundă cerințelor pentru aplicarea TVA. Corectarea taxei facturate în mod eronat de către un agent economic se va efectua prin emiterea unei noi facturi în roșu pentru cele ce se scad și în negru pentru care se adaugă.

Termenul de prescripție a drepturilor bugetului de stat sau ale plătitorilor rezultate din ordonanță este de 5 ani de la data prevăzută pentru exercitarea acestora.

Organele fiscale au dreptul să efectueze verificări și investigații la plătitorii de taxă privind respectarea acesteia inclusiv asupra înregistrărilor contabile. În acest scop au dreptul să ceară plătitorilor să prezinte evidențele contabile și documentele aferente sau orice elemente care au legătură cu verificarea.

În situația în care în urma verificării efectuate rezultă erori sau abateri de la normele legale organele fiscale au obligația de a stabili cuantumul TVA deductibilă și facturată și de a proceda la urmărirea diferenței de plată sau la restituirea sumelor încasate în plus.

În cazul în care facturile, evidențele contabile sau datele necesare pentru calcularea bazei de impozitare lipsesc sau sunt incomplete în ce privește cantitățile, prețurile și tarifele practicate pentru livrări de bunuri sau prestări de servicii ai TVA aferentă intrărilor organelor fiscale vor proceda la impozitare prin estimare.

Diferențele în minus constatate la verificarea TVA se plătesc în termen de 7 zile de la data încheierii actului de control împreună cu majorările de întârziere aferente iar cele în plus se restituie în același termen sau se compensează cu plățile ulterioare la cererea agentului economic plătitor.

Neplata integrală sau a unei diferențe din TVA în termenul stabilit atrage majorarea sumei de plată cu 0,3% pe zi de întârziere(azi 0,1%)

Calculul majorărilor de întârziere se face din ziua imediat următoare expirării termenului legal de plată și până la ziua plății taxei datorate inclusiv. În cazurile în care se constată întârzieri repetate sau intenționate ale plății TVA datorat bugetului de stat M.F.P. poate dispune suspendarea activității agentului economic până la efectuarea plății.

Actele emise de organele de specialitate ale M.F. pentru constatarea obligațiilor de plată privind TVA constituie titluri executorii.

Pentru încurajarea tehnologizării întreprinderilor a fost emisă Ordonanța de Urgență nr. 17/2000 care suspendă plata taxei pe valoarea adăugată la organele vamale pe termen de 120 zile pentru utilajele, instalațiile, echipamentele și mașinile industriale care se împarte în vederea efectuării și derulării investițiilor prin care se realizează o unitate productivă nouă, se dezvoltă capacității existente sau se retehnologizează fabrici, secții, ateliere precum și pentru mașinile agricole. Se suspendă de la plata TVA la organele vamale pe termen de 60 zile pentru materiile prime care nu se produc în țară sau sunt deficitare, importate în vederea realizării obiectului de activitate.

Nu se încadrează în prevederile acestea importurile de utilaje, instalații, echipamente și mașini industriale efectuate de importator care sunt destinate efectuării de prestări de servicii. Prin prestare de servicii se înțelege orice activitate desfășurată de un contribuabil care nu constituie livrare de bunuri mobile sau transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile.

M.F.P. prin Direcția impozite indirecte(D.A.M.V.S.) atestă dreptul de a beneficia de suspendarea plății TVA în vamă la cererea importatorilor.

Beneficiază de aceste prevederi importatorul care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

să fie înregistrat la organul fiscal ca plătitor de TVA

bunurile importate direct sau prin comisionari să nu facă obiectul comercializării ca atare, cu excepția celor importate de contribuabili special autorizați care asigură necesarul de materii prime ce nu se produc în țară sau sunt deficitare pentru mai mulți consumatori – unități productive.

cuantumul taxei pentru care se solicită suspendarea să fie minimum 250.000 mii lei.

materiile prime care nu se produc în țară sau sunt deficitare pentru care se solicită atestarea suspendării trebuie să fie cuprinsă în anexe.

Importatorii vor prezenta la Direcția impozite indirecte(D.M.A.V.S.) din cadrul M.F. P.o cerere cu următoarele documente.

copie de pe actele de înființare și funcționare a contribuabililor.

copie de pe înștiințarea de plăților de TVA

copie de pe documentul prin care s-a aprobat realizarea unității productive noi, dezvoltarea capacităților existente sau retehnologizarea fabricilor, secțiilor, atelierelor pentru care se importă utilajele, instalațiile, echipamentele, mașinile industriale precum și o copie de pe documentul prin care se aprobă achiziționarea din import a mașinilor agricole.

fundamentarea necesarului de materii prime pentru care se solicită suspendarea plății de TVA în vamă.

copie de pe contractele externe, comenzile, facturile externe însoțite de traducere autorizată sau confirmată pe propria răspundere de persoanele care angajează legal unitatea importatoare și copie de pe contractele de comision, după caz.

copie de pe documentele de TVA pe ultimele 3 luni depuse la organul fiscal teritorial însoțite de copia de pe documentele care atestă achitarea TVA de plată conform decontului.

adeverință eliberată de organul fiscal teritorial din care să rezulte datoriile față de bugetul de stat și respectarea prevederilor legale pentru importurile efectuate în baza certificatelor eliberate anterior.

orice alte documente necesare în vederea analizării cererii depuse.

În urma analizării documentației prezentate anterior de importator cererea se aprobă sau se respinge de comisia constituită în acest scop.

Pentru a decide asupra aprobării sau respingerii cererii de suspendare comisia poate solicita organelor fiscale teritoriale efectuarea de documentări sau verificări faptice la sediul contribuabilului.

Organele fiscale sunt obligate ca în termen de 30 zile să comunice rezultatele solicitate și verificate.

Pe baza aprobării se eliberează importatorilor certificatul de atestare a suspendării plății TVA în vamă.

La declarația vamală de import se anexează copia de pe certificatul obținut de importator care este verificată și vizată de organul vamal pe baza certificatului original prezentat de importator.

TVA se calculează potrivit legii și se înscrie în declarația vamală de import, fără a fi plătită organului vamal. Lunar D.G.V. va lua măsuri pentru a transmite Direcției impozite indirecte din cadrul M.F.P(D.M.A.V.S.) până la data de 20 a lunii următoare celei în care s-au înregistrat la organul vamal declarațiile vamale de import, situația centralizată a importurilor realizate efectiv în regimul de suspendare prevăzut de lege. Importurile realizate astfel se vor reflecta în documentele de evidență și în decontul de TVA astfel:

Jurnalul pentru cumpărări în coloanele 11 și 12 se înscriu datele cuprinse în Declarația vamală de import iar contribuabili care au obligația să conducă evidența contabilă în partida dublă va înregistra în contabilitate TVA în debitul contului 4428 TVA neexigibilă prin creditul contului 446 Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate. Aceste operațiuni nu se evidențiază în decontul lunar de TVA.

La data efectuării plății operațiunilor se reflectă în contabilitate în debitul contului 4426 TVA deductibilă prin creditul contului 4428 TVA neexigibilă, și concomitent 446 = 512 cu suma achitată la bugetul de stat. Operațiunea se evidențiază în Jurnalul pentru cumpărări la coloanele 7 și 8 sau 9 și 10 după caz și se cuprinde în decontul lunar de TVA.

TVA înscrisă în declarația vamală de import compensează total sau parțial cu TVA de rambursat rezultă din decontul lunii precedente și reflectă în contabilitate în debitul contului 4426 prin creditul contului 4428.

3.1.1 Aplicații practice, întâlnite la S.C.”ROLAND COM”, privind metodologia de calcul a taxei pe valoarea adăugată

Agentul economic „ROLAND COM” S.R.L., efectuează în luna mai 2001 o serie de operațiuni cum ar fi:

livrări de bunuri și prestări servicii în sumă de 90.000.000 din care:

la intern cu cota de TVA 19% 70.000.000

TVA aferentă 13.300.000

la export cota „0” 14.000.000

la intern scutită de taxă fără drept de deducere 6.000.000

Baza de calcul și TVA în luna mai se modifică astfel:

o parte din livrările la intern cu taxă de 19% respectiv 30.000.000 lei s-a stabilit prin contract ca plata să se facă în 3 tranșe egale de 10.000.000 lei în lunile iunie, iulie, august. Taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor livrări (taxa neexigibilă) în suma de 5.700.000 se deduce din 13.300.000 calculată aspra livrărilor efectuate în luna aprilie.

a ajuns la scadență o rată pentru livrările efectuate în lunile anterioare de 8.000.000. Taxa aferentă acestei sume (8.000.000 x 19% ) de 1.520.000 se include în cea colectată pe luna aprilie.

a fost înlocuit un dispozitiv de comandă în sumă de 1.000.000 lei la un utilaj expediat beneficiarului în luna aprilie. Utilajul fiind în garanție nu se aplică TVA operația nefăcându-se contra plată.

în luna mai se restituie ambalajele care au însoțit marfa în valoare de 500.000 lei și taxa corespunzătoare de 95.000. Cu această sumă se diminuează TVA colectată.

TVA aferentă livrărilor efectuate către clienți în luna mai având în vedere modificările întocmite în baza de calcul prin operațiunile de mai sus devine.

TVA colectată =13.300.000 – 5.700.000 + 1.520.000 – 95.000 = 9.025.000

Operațiunile privind intrările de bunuri și servicii efectuate în luna mai se prezintă astfel:

achiziționarea de la furnizori interni materii și materiale destinate pentru desfășurarea procesului de producție de 35.000.000 lei taxa 19% 6.650.000 lei

importă bunuri în valoare de 10.000.000 lei TVA aferentă de 1.900.000 din care pentru producție 8.000.000 cu TVA 1.520.000 și restul pentru nevoile cantinei și clubului sportiv 2.000.000 x 19% = 380.000.

efectuează o modernizare la un utilaj în cadrul unei reparații capitale printr-o firmă specializată în sumă de 2.000.000 achitându-se în luna mai un avans de 600.000 TVA 114.000 diferența de 1.400.000 urmând a se achita în luna august.

Având în vedere operațiunile de mai sus taxa pe valoarea adăugată deductibilă va fi de 8.284.000 calculată astfel:

TVA pentru achiziții de la furnizori interni 6.650.000

TVA pentru bunurile importate necesare producției 1.520.000

TVA pentru avansul acordat în contul reparației 114.000

capitale achitat în luna mai 8.284.000

TVA în sumă de 380.000 aferentă bunurilor importate pentru nevoile cantinei și clubului sportiv urmează să se treacă pe cheltuieli, aceste activități intrând în sfera de scutire de la plata taxei.

Agentul economic a achitat TVA pentru operațiuni în valoare de 8.664.000 (8.284.000 + 380.000) din care 8.284.000 s-au înregistrat în TVA deductibilă, diferența de 380.000 trecându-se la cheltuieli.

TVA pe care societatea o datorează bugetului de stat pentru luna mai, pentru toate ieșirile se calculează astfel:

– TVA colectată 9.025.000 lei

– TVA deductibilă 8.284.000 lei

– TVA de plată 741.000

Agentul economic are dreptul să deducă integral taxa pe valoarea adăugată aferentă intrărilor numai dacă operațiunile realizate intră în totalitate sub incidența taxei. În cazul nostru agentul economic a realizat atât operațiuni supuse taxei cât și operațiuni scutite.

În aceste condiții dreptul de deducere se va determina proporțional cu gradul în care sunt utilizate bunurile și serviciile respective la realizarea de operațiuni impozabile.

Considerăm că agentul economic are aprobarea organului fiscal pentru a calcula pro rata lunară în funcție de realizările efective înscrise în „declarația privind obligațiunile de plată la bugetul de stat”.

operațiuni impozabile realizate

Pro rata = x 100

total operațiuni (ieșiri)

Total operațiuni realizate (ieșiri) = 70.000.000 + 14.000.000 +

6.000.000 – 30.000.000 +

8.000.000 – 500.000 =

67.500.00

Operațiuni impozabile = Total operații – operații scutite =

= 67.500.000 – 6.000.000 = 61.500.000

Din totalul operațiilor impozabile de 67.500.000, 47.500.000 sunt operații cu cota TVA 19% iar 14.000.000 cu TVA cota zero.

61.500.000

pro rata = x 100 = 91,11%

67.500.000

Pro rata calculată este aferentă operațiilor impozabile inclusiv exportul. Agentul economic a realizat în luna mai operații impozabile în proporție de 91,11% față de total operații având în acest caz dreptul de deducere de 7.547.522 (8.284.000 x 91,11%) în loc de 8.284.000 lei Diferența de 736.448 se va înregistra în conturile de cheltuieli.

În această situație TVA de plată pentru luna mai se va determina astfel:

TVA colectată 9.025.000 lei

TVA de dedus 7.547.552 lei

TVA de plată 1.477.448 lei

Înregistrările contabile care se fac in compartimentul financiar-contabil la S.C.”ROLAND COM” S.R.L., privind deducerea TVA deductibila din TVA colectata sunt:

4427 “TVA colectata” = % 9.025.000

4426”TVA deductibila” 7.547.552

4423”TVA de plata” 1.477.448

daca TVA deductibila era mai mare decât TVA colectata, reflectarea in contabilitate era prin următoarea formula contabilă:

% = 4426 “TVA deductibila”

4427 “TVA colectata”

4424”TVA de rambursat”

Dacă nu avem sume de recuperat sau de compensat cu TVA din lunile anterioare suma de plată se va achita până la 25 iunie pe baza declarației ce va fi întocmită, efectuându-se următoarea înregistrare contabilă:

4423 “TVA de plata” = 5121 “Disponibil la banca in lei” 1.477.448 lei

Întrucât TVA de dedus în sumă de 7.547.552 aferentă operațiilor impozabile a inclus și operațiile de export agentul economic nu mai poate solicita rambursarea deoarece dreptul de deducere s-a exercitat prin reținerea din TVA colectată a TVA deductibilă aferentă exportului.

3.2. Accizele

Baza Legala:

1). Legea nr.42/1993 privind accizele la produsele din import și din tara, precum și impozitul la țițeiul din producția interna și gazele naturale;

2). O.U.G. nr. 82/1997 privind regimul accizelor și altor taxe indirecte, aprobata și modificata prin Legea nr.196/1998;

3) O.U.G.nr.18/1998 cu privire la modificarea și completarea unor reglementari referitoare la accize și T.V.A., aprobata prin Legea nr.196/1998;

4). H.G.nr.588/1998 privind instituirea regimului de supraveghere fiscala a producției interne, importului, circulației și comercializării alcoolului și băuturilor alcoolice;

5). O.U.G.nr.50/1998, pentru modificarea și completarea prevederilor O.U.G.nr.82/1997 privind regimul accizelor și a altor impozite indirecte, aprobata și modificata prin Legea nr.148/1999;

6) O.G.nr.1/1999 pentru modificarea O.U.G.nr.82/1997 privind regimul accizelor și al altor impozite indirecte;

7). O.U.G.nr.14/1999 pentru modificarea O.U.G.nr.82/1997 privind regimul accizelor și al altor impozite indirecte;

8) O.G. nr.27/2000-cu modificările ulterioare.

9) O.U.G. nr.158/2001, (intrat in vigoare la 01.01.2002) coroborat cu H.G.nr.163/2002 privind Normele de aplicare.

Au fost introduse în țara noastră în noiembrie1991 prin H.G. 779/1991 dar o reglementare mai complexă s-a instituit la 1 iulie 1993, odată cu introducerea TVA (accizele se introduc în baza de impozitare a TVA).

Plătitorii de accize pentru produsele incluse în cele 4 subgrupe: 1. alcool brut, alcool etilic rafinat, produse obținute pe bază de alcool etilic rafinat și băuturi alcoolice obținute din distilate de cereale, 2. băuturi alcoolice naturale, 3. vinuri și produse din vin, 4. berea) sunt:

agenții economici – persoane juridice, asociații familiale și persoane fizice autorizate care produc sau importă astfel de produse.

agenții economici care cumpără de la producători individuali (persoane fizice) produse supuse accizelor pentru prelucrare sau comercializare.

agenții economici pentru cantitățile de produse supuse accizelor obținute din producție proprie sau din import care sunt: acordate ca dividende sau ca plată în natură a acționarilor,

Baza de impozitare o reprezintă:

cantitatea de alcool pur conținută – pentru produsele din subgrupele a). și b).

cantitatea de băuturi exprimată în hectolitri pentru subgrupele c). și d)..

Cotele de impunere: sunt stabilite în sume fixe reprezentând accize specifice datorate pe produse și pe grupe de produse exprimate în echivalent EURO pe unitate de măsură astfel:

EURO pe hectolitru de alcool pur – pentru produsele din subgrupele „a” (reprezentând alcool brut, alcool etilic rafinat, alte produse destinate industriei alimentare sau consumului care conțin alcool etilic cu o concentrație de 0,5% mai mare) și „b”.

EURO pe hectolitru / 1 grad alcoolic pentru produsele din categoriile „a” și „d”.

Pentru produsele din categoria „băuturi alcoolice spirtoase” obținute pe bază de alcool etilic rafinat și băuturi alcoolice obținute din distilate de cereale se datorează bugetului de stat o acciză specifică de bază exprimată în echivalent euro / hectolitru alcool pur la care se adaugă o acciză procentuală de 1% aplicată asupra prețului cu amănuntul maxim declarat.

Din 15 februarie 2000 toate facturile sunt tipărite de R.A.I.N.

În obiectul accizelor datorate pentru produsele din tutun se include:

țigaretele cu sau fără filtru indiferent de proveniența lor sau de calitate. Țigaretele sunt considerate cilindri din hârtie specială cu sau fără filtru cu lungimi și diametre diferite umpluți cu tutun tăiat sortat sau aromatizat.

țigările și țigările din foi – sunt considerate dacă sunt fumate ca atare rulouri de tutun care conțin tutun natural integral și au înveliș exterior din hârtie de tutun natural.

tutun destinat fumatului (tutun tăiat sau fărâmițat, bătut sau presat în bucăți și care poate fi fumat fără prelucrare industrială)

tutun de prizat și tutun de mestecat.

Plătitori ai accizelor pe tutun sunt: agenții economici care produc sau importă astfel de produse, agenții economici pentru toate cantitățile de produse importate sau obținute din producție proprie care sunt acordate ca dividende sau ca plată în natură a acționarilor, asociațiilor sau persoanelor fizice sau care sunt consumate pentru reclamă și publicitate.

Cotele de impunere sunt exprimate în 3 modalități:

sub formă de sumă fixă în echivalent euro aplicabilă pe 1000 țigarete la care se adaugă o cotă procentuală aplicată asupra bazei de impozitare. Aceste cote sunt variabile pentru țigarete indiferent de proveniența și calitatea lor.

sub formă de sumă fixă stabilită în echivalent euro pe 1000 bucăți pentru țigările de foi și țigări.

sub formă de sumă fixă stabilită în echivalent euro pe Kg pentru tutunul destinat fumatului precum și tutunul de prizat și de mestecat.

Baza de impozitare pentru stabilirea componentei procentuale a accizelor la țigarete atât pentru producția internă cât și cea externă o constituie prețul maxim de vânzare cu amănuntul declarat. Prețurile maxime de vânzare cu amănuntul sunt stabilite de fiecare agent economic producător intern sau importator și notificate de M.F.P.

Înregistrarea de M.F.P. a prețurilor astfel stabilite se face pe baza declarației scrise a fiecărui agent economic. Declarația se întocmește în 2 exemplare din care unul este depus la M.F.P. iar celălalt cu număr de înregistrare atribuit de M.F.P. rămâne la agentul economic. Declarația cuprinzând în mod expres data la care se vor aplica prețurile maxime este depusă la M.F.P. cu minim 2 zile înainte de data practicării acestor prețuri. Cu minim 24 ore înainte de data efectivă a intrării în vigoare lista trebuie publicată de agenții economici în două ziare de mare tiraj. După primirea declarațiilor privind prețurile maxime de vânzare cu amănuntul M.F.P. trimite copii de pe acestea către direcțiile generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat județene respectiv a Municipiului București, Gărzii Financiare județene și D.G.V. în situația în care se intenționează modificări ale prețurilor maxime de vânzare cu amănuntul declarate, agenților economici, producători interni sau importatori sunt obligați să redeclare prețurile pentru toate sortimentele de țigarete indiferent dacă modificarea intervine la unul sau mai multe sortimente.

Sumele datorate bugetului de stat drept acciză pentru țigarete se determină astfel:

Total acciză datorată = accize specifică A1 + acciză procentuală A2

A1 = K . R . Q1

A2 = 25% . PA . Q2

Unde: K – acciză unitară (2 euro)

R = cursul de schimb valutar

PA = preț de vânzare cu amănuntul maxim declarat

Q1 = cantitatea exprimată în unități de 1000 țigarete

Q2 = număr de pachete de țigarete aferente lui Q1

Pentru produsele din tutun altele decât țigaretele se datorează bugetului de stat accize specifice stabilite în echivalent euro pe unitatea de măsură.

Cuantumul accizei se determină astfel:

Cuantumul accizei = cantitatea exprimată x acciza unitară x cursul de în unități de măsură suma fixă schimb valutar

Începând cu data de 25 februarie 2000 toate livrările de produse din alcool și tutun efectuate de organele economice, producătorii interni și importatori cât și de ceilalți agenți economici care comercializează astfel de produse sunt efectuate pe bază de facturi fiscale și de avize de însoțire a mărfii special tipărite de R.A. Imprimeria Națională și distribuite direcțiilor generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat județene sau a municipiului București.

În obiectul accizelor datorate pentru produsele petroliere se include:

a) carburanți auto – benzine

– benzine fără plumb

– motorină

benzine de primă distilare de DAV de cosare și de piroliză în cazul în care acestea nu sunt livrate altor rafinării pentru procesare.

combustibil tip M și P

uleiuri pentru motoare auto

aditivul preparat pentru benzine

vaseline

parafine

Plătitori de accize sunt agenții economici producători sau importatori.

Accizele datorate bugetului de stat pentru produsele petroliere sunt stabilite în sumă fixă în echivalent euro pe tona de produs finit.

Sumele datorate bugetului de stat pentru accize se determină astfel:

A = K x R x Q unde

A = cuantumul accizei

Q – cantitatea tone

K – acciza pe unitate de măsură

R – cursul de schimb valutar

În obiectul accizelor se cuprind în mod limitativ produsele din import și din țară prevăzut în mod expres într-o anexă la reglementările în vigoare privind regimul accizelor.

Exemplu de produse și grupe de produse supuse accizelor:

cafea verde

cafea prăjită inclusiv cafea cu înlocuitori

cafea solubilă inclusiv amestecuri cu cafea solubilă

confecții din blănuri naturale ( cu excepția celor de iepure, oaie, capră)

articole din cristal

bijuterii din aur și sau platină cu excepția verighetelor

autoturisme și autoturisme de teren echipate cu motor cu benzină sau cu motor Diesel indiferent de capacitatea cilindrică a acestora

parfumuri, ape de colonie și ape de toaletă

aparate video de înregistrat sau de reprodus, combine audio, etc.

Cotele de impunere sunt exprimate diferit în funcție de categoria produselor sau grupelor de produse.

sub formă de sumă fixă stabilită în echivalenți euro pe unitatea de măsură care poate fi: tona pentru cafea verde, cafea prăjită și cafea pentru înlocuitori: Kg pentru cafea solubilă.

sub formă de cotă procentuală pentru restul produselor.

Plătitori de accize sunt:

agenți economici care produc, importă sau comercializează produsele prevăzute cu accize.

persoane fizice care introduc în țară autoturisme și autoturisme de teren

agenți economici care comercializează bunuri de natura celor prevăzute cu accize provenite de la persoane fizice neînregistrate ca agenți economici (în regim de consignație).

case de amanet care vând produse amanetate de persoane devenite proprietatea lor în cazul în care nu au fost ridicate de deponenți

Baza de impozitare a accizelor este diferită în funcție de felul operațiunii

pentru produsele din intern baza de calcul o constituie prețul de vânzare mai puțin accizele, respectiv prețul producătorului care nu poate fi mai mic decât suma costurilor ocazionale de obținere a produsului respectiv.

produse din import pentru care baza de calcul o constituie valoarea în vamă la care se adaugă taxele vamale și alte taxe speciale stabilite.

pentru bunurile provenite de la persoane fizice neînregistrate ca agenți economici dar comercializate de agenți economici, baza de calcul o constituie contravaloarea ce se cuvine deponentului pentru bunurile vândute.

Pentru bunurile amanetate de persoanele fizice devenite proprietatea caselor de amanet și vândute de acestea baza de calcul o constituie contravaloarea încasată de casele de amanet la vânzarea bunurilor respective mai puțin accizele.

Toate livrările de astfel de produse efectuate de agenții economici producători interni sau importatori și comercianți în sistem en-gros sunt facturate în momentul livrării utilizându-se pentru acestea în mod obligatoriu facturi fiscale și avize de însoțire a mărfii pentru transferuri de produse între gestiuni tipărite special de R.A. „Imprimeria Națională”. Aceste documente de livrare cu regim special au imprimate pe diagonală cuvântul „Cafea”.

Sunt scutite de la plata accizelor următoarele categorii de bunuri:

bunurile din import provenite din donații sau finanțate direct din importuri nerambursabile precum și din programe de cooperare științifică și tehnică, acordate de guverne străine, organisme internaționale și organizații non-profit și de caritate, instituții de învățământ și de cultură, ministere și alte organe ale administrației publice.

produsele livrate la rezerva de stat și la rezerva de mobilizare pe perioada cât au acest regim. Pentru produsele scoase din rezerva de stat sau rezerva de mobilizare plata accizelor se face de unitățile deținătoare ale acestor stocuri la livrarea produselor către beneficiar.

produsele comercializate prin magazinele autorizate potrivit legii să comercializeze mărfuri în regim „duty-free”.

produse importate în regim de tranzit sau de import temporar atât timp cât se află în această situație. În acest caz scutirea se acordă cu condiția depunerii de agenții economici importatori a unei garanții egale cu valoarea accizelor aferente.

alcool etilic rafinat utilizat în producția de alcool sanitar numai pentru cantitățile de alcool sanitar livrate direct unităților sanitare și farmaciilor.

alcool etilic rafinat utilizat în producția de medicamente și oțet alimentar. Pentru a beneficia de restituire producătorii de astfel de produse „f” și „g” vor depune la organul fiscal teritorial o cerere tip care se depune lunar până la data de 25 a lunii următoare pentru toate cantitățile de alcool achiziționate în cursul lunii precedente și introduse efectiv în fabricație. Restituirea se va face în termen de cel mult 30 zile de la data depunerii documentației complecte la organul fiscal teritorial pe baza verificării realității sumelor solicitate.

alcool etilic rafinat utilizat în scop medical în spitale și farmacii.

combustibil tip M și P utilizați pentru consumul casnic.

Obligația plății accizelor – ia naștere în anumite momente când intervine relația juridică între plătitor și stat.

Momentul datorării accizelor ia naștere:

la data efectuării livrării – pentru produsele din producția internă

data înregistrării declarației vamale de import – pentru importatori

data cumpărării – pentru agenții economici achizitori

data vânzării bunurilor – pentru produsele vândute în sistem de consignație precum și pentru bunurile vândute la casele de amanet.

data efectuării livrărilor băuturilor alcoolice – pentru alcoolul etilic rafinat utilizat ca materie primă la obținerea acestora.

Exigibilitatea plății – presupune momentul, data, termenul când accizele trebuie vărsate la buget. Pentru operațiunile interne exigibilitatea plății apare lunar termenul de plată fiind până la data de 25 a lunii următoare.

Plata se poate face prin virament sau numerar în contul bugetului de stat. Pentru produsele din import exigibilitatea plății și termenul de plată sunt la data înregistrării declarației vamale plata accizelor făcându-se la organele vamale concomitent cu plata taxelor vamale. Accizele se stabilesc și se plătesc în lei. Valoarea în lei a accizelor datorate bugetului de stat stabilite în echivalent euro pe unitatea de măsură se determină prin transformarea sumelor exprimate în echivalent euro la cursul de schimb valutar comunicat de BNR pentru ultima zi a fiecărei luni. Acest curs se utilizează pentru calculul accizelor pentru toată durata lunii imediat următoare.

Obligațiile plătitorilor de accize sunt:

înregistrarea ca plătitori de accize la organele fiscale teritoriale. Declarațiile se depun la direcțiile generale ale finanțelor publice și controlul financiar de stat județene

calcularea corectă și valoarea la buget a accizelor la termenul stabilit, intră în sarcina agenților economici plătitori care aplică autoimpunerea. Neplata la termen atrage sancțiuni de majorare conform legilor.

organizarea evidenței accizelor rezultă din:

înregistrarea în contabilitatea sintetică și analitică a operațiunilor prevăzute cu accize, a accizelor calculate și a vărsării integrale și la timp a acestora.

organizarea evidenței speciale privind accizele prevăzute de legea fiscală

întocmirea și depunerea lunară la organele fiscale teritoriale până la data de 25 a lunii următoare a formularului „Declarație” privind obligațiile de plată la bugetul de stat.

Întocmirea și depunerea anuală până la data de 15 aprilie a anului curent pentru anul expirat după închiderea anului fiscal și depunerea bilanțului contabil a documentului „Decont privind accizele”.

În materie de accize constituie contravenție o serie de fapte săvârșite de agenți economici producători, importatori sau comercianți cum ar fi:

fabricarea de alcool brut ca materie primă pentru preparare de băuturi alcoolice de orice fel.

nedeclararea la organele fiscale în termen a capacităților de producție pe care le dețin agenții economici producători de alcool și de băuturi alcoolice precum și de modificările interne în nivelul acestora.

comercializarea pe piața internă la prețuri mai mici decât prețurile minime publicate în M.O. al României a produselor și grupelor de produse inclusiv a celor în vrac pentru care s-au stabilit prețuri minime.

neînscrierea în facturile fiscale a prețurilor maxime de vânzare cu amănuntul declarat.

comercializarea la prețuri mai mari decât prețurile maxime de vânzare cu amănuntul declarate a produselor pentru care s-au stabilit astfel de prețuri.

practicarea de prețuri de vânzare cu amănuntul mai mici decât prețurile minime stabilite pe produse la care se adaugă acciză determinată

neafișarea în locuri vizibile a listelor cuprinzând prețurile minime și maxime de vânzare cu amănuntul declarate de agenți economici.

3.2.1 Aplicații practice, întâlnite la S.C.”ROLAND COM”, privind metodologia de calcul a accizelor pentru produsele din grupa Alcool etilic, distilate de origine agricolă și băuturi alcoolice distilate, in condițiile unui curs de schimb de 31.400 lei/1 euro

Ultima modificare în domeniul accizelor a fost apariția O.G.nr.48/18.04.2002 pentru modificarea O.U.G. nr.158/2001 privind regimul accizelor, care prevede începând cu 01.05.2002 noua ”Lista cuprinzând taxele speciale de consumație (accize)” –Tabel 2:

Tabel 2

Lista cuprinzând taxele speciale de consumație

A. Sumele datorate bugetului de stat drept accize se determina pentru alcool etilic, distilate de origine agricola și băuturi alcoolice distilate, după cum urmează:

C K x R

A = ––- x –––– x Q

100

în care: C – concentrația alcoolica exprimata in procente de volum;

K – acciza specifica prevăzută la în „lista cuprinzând taxele speciale de consumație” din anexa;

R- cursul de schimb;

Q- cantitatea(în litri).

1).alcool etilic:

alcool etilic îmbuteliat în sticle cu capacitate de 0,50 l, cu concentrație alcoolică de 96% vol.

Acciza pentru 96 108,4 x 31.400

o sticla de 0,50 l = ––– x ––––––– x 0,50 l = 16.338 lei

100 100

2). Distilate de rigine agricola: distilate din cereale, distilat din vin, distilate din fructe și orice alte distilate de origine agricola:

distilat de vin îmbuteliat în sticle cu capacitate de 0,75 l, cu concentrație alcoolica de 87% vol.

Acciza pentru 87 108,4 x 31.400

o sticla de 0,75 l = ––– x ––––––– x 0,75 l = 22.209 lei

100 100

3). Băuturi alcoolice distilate:

– vodca îmbuteliată în sticle cu capacitate de 0,50 l, cu concentrație alcoolică de 40% vol.

Acciza pentru 40 108,4 x 31.400

o sticla de 0,50 l = ––– x ––––––– x 0,50 l = 6.808 lei

100 100

4). Pentru bere :

K x R

A = C x –––– x Q, in care

100

A = cuantumul accizei;

C = numărul de grade Plato conținute;

K = acciza unitara;

R = cursul de schimb;

Q = cantitatea(litri)

a). Bere îmbuteliată în sticle de 0,50 l, cu 12% extract primitiv:

Acciza pentru 0,39 x 31.400

o sticla de 0,50 l = 12(grade Plato) x ––––––– x 0,50 l = 735 lei

100

b).Bere îmbuteliată în sticle de 0,33 l, cu 12% extract primitiv:

Acciza pentru 0,39 x 31.400

o sticla de 0,33 l = 12(grade Plato x ––––––– x 0,33 l = 485 lei

100

Pentru determinarea accizelor de virat aferente unei luni din an se întocmește următoarea situație(Tabel 3 – exemplificăm):

Tabel 3

Situația privind modul de calcul a accizelor datorate bugetului de stat

1ssddd

* de menționat este faptul ca :

cantitatea și valoarea accizei datorate se preiau din Jurnalul privind vânzările de produse finite supuse accizelor.

Valoarea accizei aferente materiei prime utilizate este determinata pe baza jurnalului privind cumpărările de materii prime supuse accizelor, precum și pe baza normelor de consum.

B. Evidențierea în contabilitate a accizelor calculate și datorate se efectuează după cum urmează:

635”Cheltuieli cu alte impozite, taxe și =446” Alte impozite, taxe și 47.998.992 lei

vărsăminte asimilate” vărsăminte asimilate”

3.3. TAXELE VAMALE

BAZA LEGALA:

1).O.G.nr.26/1993 privind Tariful Vamal de import al României, aprobata și modificata prin Legea nr.102/1994;

2).Legea nr.141/1997 privind Codul Vamal al României;

3).H.G.nr.626/1997 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului Vamal al României;

4).O.G.nr.31/1997 privind regimul investițiilor străine în România;

5).O.G.nr.51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, aprobata și modificata prin Legea nr.90/1998;

6).H.G.nr.100/1998 privind aprobarea Listei bunurilor exceptate de taxe vamale potrivit art.13 lit.b). din O.U.G.nr.92/30.12.1997;

7).O.G.nr62/1998 privind instituirea taxei pentru eliberarea autorizației de înființare și funcționare a magazinelor „duty free diplomatic”

8)O.U.G.nr.22/1998 privind instituirea, cu caracter temporar, a suprataxei vamale la importul de bunuri;

9).Legea nr.129/1999 pentru modificarea O.G.nr.26/1993 privind tariful vamal de import al României-modificata si completata.

Operațiile de trecere a mărfurilor peste granițe, constituind comerț între state, se impozitează, iar denumirea impozitului in acest caz este aceea de taxa vamala.

Taxele vamale sunt impozite percepute de stat asupra mărfurilor la trecerea granițelor vamale ale statului respectiv. Sunt o categorie de impozite speciale având rolul:

de a procura venituri fiscale bugetului;

de a proteja economia națională de concurența străină.

Taxele vamale sunt variate, ordonate în categorii după criterii diferite, astfel:

a).după obiectul impunerii:

taxe vamale de import

taxe vamale de export

taxe vamale de tranzit

b).după modul de exprimare:

taxe vamale in suma fixa(specifice)

taxe vamale procentuale(ad-valorem)

taxe vamale mixte

c).după scopul urmărit:

taxe vamale fiscale

taxe vamale protecționiste

taxe vamale in condiția națiunii celei mai favorizate

taxe vamale preferențiale

taxe vamale sancționale (de retorsiune)

taxe vamale anti-dumping

Obiectul taxelor vamale îl reprezintă mărfurile străine importate de către agenții economici în vederea introducerii acestora în circuitul economic. Mărfurile supuse taxelor vamale ca și nivelul taxelor aferente mărfurilor importate sunt prevăzute în broșura denumita „Tariful vamal de import al României”.

Taxele vamale se alica în prezent numai asupra bunurilor provenite din import.

Plătitorii taxelor vamale sunt agenții economici importatori, indiferent de forma de organizare și tipul de proprietate.

Taxele vamale prevăzute în Tariful vamal de import, sunt exprimate in procente și se aplica la valoarea în vama a mărfurilor-exprimata în lei. Valoarea in vama reprezintă acea valoare care constituie baza de calcul a taxelor vamale prevăzute în Tariful vamal de import al României.

Valoarea in vama se determina potrivit regulilor prevăzute in Acordul privind aplicarea art. vii din Acordul General pentru tarife și Comerț la care se adaugă, în măsura in care au fost efectuate, dar nu au fost incluse în preț următoarele:

cheltuielile de transport pe parcurs extern a mărfurilor importate;

cheltuielile de încărcare, descărcare și de manipulare conexe transportului importate pe parcurs extern;

costul asigurării pe parcurs extern.

Transformarea în lei a valorii in vama a mărfurilor importate se face la cursul de schimb valutar stabilit și comunicat de B.N.R. în fiecare zi de joi pentru toata durata săptămânii următoare.

Pentru unele produse care provin din țările care-ți alica reciproc un regim preferențial în baza acordurilor internaționale (ex. Acordul de asociere cu statale din Uniunea Europeana, Protocolul celor 16, Acordul privind sistemul global de preferințe comerciale, etc.)taxele vamale se situează la un nivel mai redus decât taxa vamala de baza. Taxele sunt diferențiate pe ramuri, subramuri, pe sectoare economice și în cadrul acestora pe produse și grupe de produse, în funcție de politica economică și comerciala care urmărește în principal asigurarea protecției ramurilor industriale viabile, consolidarea și fortificarea sectoarelor industriale noi, cu perspective în viitor, atragerea de investitori străini, amplificarea relațiilor comerciale, etc.

Taxele vamale se achita de importatori sau comisionari în vama înainte de acordarea de către organele vamale a liberului de vama în cazul regimurilor vamale definitive, precum și în cazul când regimul vamal suspensiv se închide în termen. Liberul de vama se acorda numai după efectuarea operațiunilor de vămuire .Mărfurile pentru care nu s-a acordat liber de vama, rămân sub supravegherea vamala pe cheltuiala importatorului ori pot fi păstrate în custodie de către transportori sau de declarantul vamal pe un termen stabilit de autoritatea vamala.

Sunt scutite de taxe vamale:

bunurile din import provenite sau finanțate direct din ajutoare, împrumuturi nerambursabile, precum și din programe de cooperare științifică și tehnica acordate României de guverne străine, de organisme internaționale și de organizații nonprofit și de caritate, destinate unor activități nonprofit;

ajutoarele și donațiile cu caracter social, umanitar, cultural, sportiv, didactic, primite de organizații sau asociații nonprofit cu caracter umanitar sau cultural, ministere și alte organe ale administrației de stat, sindicate și partide politice, organizații de cult, federații, asociații sau cluburi sportive, instituții de învățământ, fără a fi destinate sau a fi folosite pentru subvenționarea campaniei electorale sau a unor activități ce pot constitui amenințări la siguranța națională;

bunuri străine care devin, potrivit legii, proprietatea statului;

mostrele fără valoare comerciala, materialele publicate, de reclama și documentare;

bunurile de origine romana;

bunurile care se înapoiază în țara ca urmare a unei expedieri eronate;

echipamentele industriale, mijloacele de transport, alte bunuri amortizabile care se importa în vederea derulării investiției constituite ca aport în natura la capitalul social sau achiziționate ca urmare a unei linii de finanțare, deschise și garantate de investitorul străin în favoarea societății comerciale persoana juridică română, în vederea finanțării și derulării investiției în România;

echipamentele, mașinile, utilajele, instalațiile necesare modernizării producției proprii sau asigurării protecției mediului pentru o perioada de 8 ani de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a acțiunilor, pentru investițiile străine care au la baza un contract de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiate cu F.P.S. cu o valoare de cel puțin 1.000.000 dolari S.U.A., cu obligația investitorului străin de îndeplinire a anumitor condiții legale de asigurare a modernizării, rentabilizării societății comerciale, a protecției muncii etc.

transferul de know-how efectuat de investitorul străin în vederea creșterii performantei tehnice, tehnologiei comerciale sau financiare a societății comerciale emitente a acțiunilor care au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu F.P.S.

Reduceri de taxe vamale:

reducerea cu 50% a taxelor pe o perioada de 2 ani de la data punerii în funcțiune a investiției străine, dar nu mai mult de 4 ani de la data înregistrării acesteia în Registrul Comerțului pentru materiile prime, materialele consumabile, piesele de schimb și componentele importate necesare realizării producției proprii, a căror contravaloare este achitata din surse proprii, atrase sau împrumutate din străinătate, cu condiția ca participarea investitorului străin la capitalul efectiv vărsat in umerar sa reprezinte minim 20% din capitalul social, dar nu mai puțin de 350.000 dolari SUA sau echivalentul acestei sume, exprimata in orice alta valuta liber converibila și/sau lei;

reducerea cu 50% a taxelor pe o perioada de 4 ani de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni F.P.S. pentru materii prime, materiale pentru producție, materiale consumabile, piese de schimb și componentele necesare realizării producției proprii a căror contravaloare este achitata din surse proprii atrase sau împrumutate din străinătate, in cazul investițiilor străine care au la baza un contract de vânzare-cumpărare de acțiuni F.P.S. cu o valoare de cel puțin 1.000.000 $ sau echivalentul acestei sume, exprimata in orice alta valuta liber convertibila și/sau lei cu obligația investitorului străin de a îndeplini anumite condiții legale de asigurarea modernizării, rentabilizării societății comerciale, a protecției muncii, etc.

Sunt exceptate de taxe vamale următoarele:

produsele de pescuit maritim și oceanic și alte produse, extrase din marea teritoriala a unei terțe tari, de navele înmatriculate în România care navighează sub pavilion roman;

importurile de completare aferente exporturilor complexe;

importul de bunuri mobile, corporale sau/si necorporale care constituie aport în natura la capitalul social;

importul de echipamente tehnologice-mașini și utilaje-constituind active amortizabile conform Legii nr.15/1994 R.

Sunt exonerate de taxe vamale următoarele bunuri:

bunurile mobile importate în scopul utilizării în sistem leasing;

bunurile aflate în regim de admitere temporara cu exonerare totala de taxe vamale(material profesional, bunurile utilizabile la expoziții, târguri, congrese, etc., materialul pedagogic și științific, materialul medico-chirurgical și de laborator, tipare, matrițe, mărfurile de ocazie, etc.) sau cu exonerarea parțială ( bunurile admise in import temporar care nu se încadrează in regimul de exonerare totala).

Obligațiile plătitorului de taxe vamale sunt:

să prezinte autorității vamale mărfurile sosite la vama de destinație sau la locul stabilit de organul vamal;

să completeze și să depună la organul vamal declarația vamala împreună cu documentația necesară în vederea aprobării regimului vamal solicitat;

să depună la biroul vamal declarația pentru valoarea în vama, însoțită de facturi sau documente de plata a mărfurilor;

să încadreze corespunzător bunurile importate în tariful vamal de import, sa aplice și sa calculeze corect drepturile vamale cuvenite statului;

să achite drepturile de import datorate pentru bunurile importate;

să constituie și să depună garanția pentru asigurarea plații datoriei vamale.

Controlul privind aplicarea corespunzătoare a legislației vamale se efectuează de către autoritatea vamala, de organele de control ale Ministerului Finanțelor, precum și de organele de politie.

Constituie contravenție și se sancționează cu amenda următoarele fapte:

nedepunerea la autoritatea vamala de frontiera sau de interior de către transportator, a documentelor însoțitoare ale mijloacelor de transport aflate în trafic internațional și a documentelor privind mărfurile transportate cu acestea;

nerespectarea de către importatori a obligației de a face acesibile controlului vamal locurile indicate de autoritatea vamala; prezentarea de către declaranții vamali a unor documente cu date nereale;

nedepunerea de către transportatori la biroul vamal de plecare a declarației vamale de tranzit ori neprezentarea de către transportatori a evidentelor și informațiilor cerute de reglementările vamale privind bunurile aflate in tranzit;

descărcarea, încărcarea sau transbordarea bunurilor pe nave fără permis vamal;

executarea activității de comisionar in vama fără autorizația emisa de autoritatea vamala competenta;

încercarea de sustragere sau sustragerea de la vămuire a bunurilor supuse regimului vamal, refuzul titularului operațiunii de vămuire sau reprezentantului acestuia de a pune la dispoziția autorității vamale registrele, corespondenta, actele, piesele justificative, bilanțurile contabile și documentele necesare efectuării controlului vamal ulterior;

Contravențiile vamale se constata prin procesele-verbale de contravenție încheiate de organele de control abilitate de lege.

Constituie infracțiuni următoarele fapte:

trecerea peste frontiera prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal de mărfuri sau de alte bunuri, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi;

folosire la autoritatea vamala a documentelor vamale de transport sau comerciale care se refera la alte mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în vama, constituie infracțiune de folosire de acte nereale și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi;

folosirea la autoritatea vamala a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate, constituie infracțiune de folosire de acte falsificate și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

Persoanele juridice care sunt lezate în drepturile și interesele lor de acte emise de autoritatea vamala pot face plângeri împotriva actului respectiv, care se adresează organului vamal care a emis actul în termen de 15 zile de la comunicare.

Plângerea se soluționează în termen de 30 de zile de la data înregistrării.

în cazul nemulțumirii asupra modului de soluționare a plângerilor se face contestație la Direcția regionala vamala ierarhic superioara in termen de 15 zile de la comunicarea soluționării plângerii. Decizia de rezolvare a contestației va fi data în termen de 30 de zile de la înregistrarea contestației;

decizia emisa de Direcția regionala vamala poate fi contestata la Direcția generala a vămilor în termen de 15 zile de la comunicare. Aceasta trebuie să o rezolve în termen de 30 de zile de la data înregistrării contestației;

decizia Direcției generale a vămilor poate fi atacată în instanța de contecios administrativ competenta.

Pentru neachitarea taxelor vamale la scadenta și la nivelul legal datorat se aplica majorări de întârziere stabilite conform legii.

3.3.1. Aplicație practica, întâlnită la S.C.”ROLAND COM”, privind metodologia de calcul a taxelor vamale la importul de instalații și utilaje necesare fabricii de bere, data în folosință parțial, în condițiile unui curs de schimb de 31.400 lei/1 euro.

se importă din zona U.E. HALA PROCESARE necesara procesului de producție a berii, activitate noua ce urmează a fi pusa în practica începând cu 01.08.2002.

se completează declarația vamala de către importator, cu următoarele: furnizorul de utilaj, încadrarea tarifara, valoarea în vama a mărfurilor, coeficientul tarifar, numărul și data instrumentului de plata;

odată stabilită valoarea în vama se aplica coeficientul vamal, ajungându-se la cuantumul taxei vamale;

valoarea utilajului este de 125.000 EURO;

codul mărfii este de 94060039;

cursul valutar este de 31.400 lei/EURO;

coeficientul vamal pentru importul de utilaje din U.E. este de 12%;

valoarea în vama = 125.000 euro x 31.400 lei/euro = 3.925.000.000 lei;

taxa vamala = 3.925.000.000 x 12% = 117.750.000 lei.

De menționat, este faptul că în prezent pentru importurile din POLONIA coeficientul vamal, pe baza căruia se caculează taxele vamale, este de 7%, importurile din UNGARIA și CEHIA sunt scutite de taxe vamale, iar din U.E. procentul este de 12%.

Odată taxa vamala plătită, mărfurile importate primesc liberul de vama, care este documentul eliberat de organul vamal ce da dreptul importatorului să ridice bunurile din vama

Evidențierea în contabilitate a accizelor calculate și datorate se efectuează după cum urmează:

635”Cheltuieli cu alte impozite, taxe și =446” Alte impozite, taxe și 117.750.000 lei

vărsăminte asimilate” vărsăminte asimilate”

CONTABILITATEA OPERAȚIUNILOR DE LEASING

A. Obiectul operațiunilor de leasing

Leasingul este o afacere de natură economică care se încheie pe o anumită perioadă de timp, în anumite condiții de plată și a altor condiții cuprinse în contractul de leasing ce constituie suportul juridic al acțiunii.

Leasingul poate fi considerat:

o formă de comerț deoarece presupune o operație comercială contractuală la care iau parte de regulă furnizorul de bunuri pentru a fi închiriate, proprietarul de bunuri cumpărate ce urmează să facă obiectul leasingului și beneficiarul lor, cel care utilizează bunurile și care le plătește în condiții speciale.

o formă de finanțare pe termen mediu sau lung de către societăți financiare specializate sau producătorii direcți care oferă în condiții de închiriere bunuri unor cumpărători care nu dispun de suficiente surse proprii pentru a le cumpăra și care preferă dreptul de folosință economică pentru o perioadă determinată a acestora.

o formă accesibilă de privatizare care oferă posibilitatea unei persoane fizice care nu au suficient capital să-și constituie societăți care să folosească o bază materială închiriată în cadrul unei operațiuni de leasing.

Obiectul operațiunilor de leasing îl formează:

echipamente electronice de calcul, aparate și instrumente de măsură, mijloace de transport, mașini – unelte;

materiale și ansamble pentru industria grea, mașini agricole, bunuri de folosință îndelungată;

bunuri imobiliare cu destinație industrială sau comercială.

B. Formele leasingului:

Leasingul poate fi clasificat și caracterizat folosind criterii diferite de manifestare a lui:

a) În funcție de poziția furnizorului în contractul de leasing distingem:

leasingul direct în care furnizorul de bunuri este și producătorul lor

leasing indirect care se derulează prin societăți specializate care preiau bunurile de la producători și le transmit pe bază de contract de leasing utilizatorilor.

b) În funcție de nivelul chiriei și condițiile de plată a chiriei pentru bunurile care fac obiectul operațiunilor de leasing acesta poate fi:

leasing funcțional sau operațional în care chiriașul folosește o perioadă de timp bunul închiriat care de regulă este mult mai scurtă decât durata de viață economică a acestuia. În cuantumul chiriei se cuprind: nivelul amortizării bunului, cheltuielile de întreținere care revin furnizorului și o cotă de profit.

leasingul financiar în care nivelul chiriei acoperă amortizarea bunului și o cotă de profit. Cheltuielile de întreținere, asigurarea revin chiriașului.

Contractul de leasing financiar nu se poate rezilia iar durata lui este de regulă egală cu durata de viață a bunului.

Leasingul financiar are două variante de aplicare:

fără achiziționarea bunului, cu reexportul lui la sfârșitul perioadei de închiriere. În perioada închirierii furnizorul trebuie să-și acopere cheltuielile de producție și comerciale, cheltuielile suplimentare, dobânda pentru capitalul investit și un anumit profit.

cu achiziționarea bunului la sfârșitul perioadei de închiriere. În acest caz la sfârșitul perioadei de închiriere se determină valoarea reziduală a echipamentului folosit iar utilizatorul va plăti diferența dintre prețul de achiziție și valoarea reziduală și dobânzile aferente.

C. Avantajele și limitele leasingului

Pentru partenerii de leasing această formă de comerț și finanțare prin închiriere are atât avantaje cât și limite.

Pentru utilizator respectiv avantajele de leasing constau în:

mecanismul de plată prin taxa de leasing constituie un avantaj prin economisirea în faza inițială a capitalului propriu, plata în avans nefiind obligatorie.

bilanțul utilizatorului nu este influențat deoarece atât bunurile cât și obligațiile ce decurg din plata chiriei nu apar în bilanț, chiria fiind considerată o cheltuială și nu o investiție.

mărimea constantă a chiriei facilitează programarea riguroasă a cheltuielilor

durata perioadei de închiriere poate fi astfel stabilită încât întreprinderea să fie dotată permanent cu mașinile cele mai moderne și cu cel mai bun randament.

se poate conveni cu furnizorul să înlocuiască utilajul închiriat cu altul modern, importatorul fiind astfel ferit de efectele nocive ale uzurii lui morale.

Pentru furnizor care poate fi producător direct ori proprietar al bunurilor cumpărate pentru a fi distribuite prin operațiuni de leasing aceasta prezintă următoarele avantaje:

contribuie la promovarea și dezvoltarea exporturilor, furnizorul având posibilitatea să realizeze pe lângă exportul tradițional și pe cel de leasing.

se atrag noi beneficiari, care nu pot plăti prețul întreg, în cazul vânzărilor cash, sau nici avansul, în cazul vânzărilor pe credit.

câștigarea de noi clienți prin faptul că un anumit echipament este mai întâi închiriat pentru a-l convinge pe client de randamentul său iar în cazul unui randament pozitiv acesta va achiziționa echipamentul.

obținerea unor câștiguri suplimentare din revânzarea sau reînchirierea mașinilor și utilajelor care i-au fost returnate după expirarea perioadei de închiriere de bază.

Printre limitele pe care leasingul le generează pentru utilizator amintim:

este eficient numai în condițiile în care se poate exploata obiectul contractului de leasing pe toată perioada de închiriere.

adeseori este mai costisitor decât cumpărările pe credit, iar operațiunea pentru o astfel de operațiune se justifică numai dacă sumele eliberate pot fi investite în alte domenii rentabile.

Pentru furnizor (exportator) leasingul compară anumite riscuri:

bunurile furnizorului pot fi deteriorat prin utilizarea necorespunzătoare a mașinilor de către beneficiar iar cauzele sunt greu de stabilit.

după prima închiriere este posibil ca utilajul să nu-și mai găsească utilizatori.

D. Derularea operațiunilor de leasing

Operațiunile de leasing au la bază contractul de leasing. Acesta face parte din categoria contractelor de locație și cuprinde următoarele elemente.

perioada de închiriere

modul de determinare a taxei (chiriei) de leasing.

obligații și alte drepturi ale părților

La stabilirea perioadei de închiriere se au în vedere două perioade.

o perioadă primară egală cu viața economică a mașinii, interval de timp în care se apreciază că mașina nu riscă să sufere o uzură morală. Ea corespunde, de regulă cu perioada de amortizare fiscală în care amortizarea este neimpozabilă. În această perioadă contractul de leasing nu poate fi reziliat.

o perioadă secundară echivalentă cu intervalul de timp care durează de la terminarea vieții economice până la sfârșitul vieți tehnice a mașinii.

În această perioadă contractul poate fi reziliat oricând cu un preaviz conform prevederilor legale.

Taxa de leasing se plătește de utilizator pentru a putea beneficia de dreptul de folosință a bunului ce face obiectul contractului de leasing și poate fi formată din:

echivalentul cotei de amortizare a echipamentului ce face obiectul contractului de leasing.

cheltuielile de transport și de vamă

costul serviciilor asigurate de furnizor

comisionul societăților de leasing

dobânda pentru livrările pe credit comercial

plata furnizorului

E. Reflectarea în contabilitate a operațiunilor de leasing se face conform O.M.F. nr.686/1999 pentru aprobarea Normelor privind inregistrarea in contabilitate a operatiunilor de leasing.

Operațiunile de leasing se reflectă atât în contabilitatea furnizorului, care cumpără bunuri pentru a fi predate în regim de leasing cât și în contabilitatea utilizatorului respectiv a beneficiarului de operațiuni de leasing.

În contabilitatea furnizorului de bunuri predate în regim de leasing intervin următoarele înregistrări contabile:

1. Cumpărarea bunurilor ce urmează a fi predate în regim de leasing

% = 404 Furnizori de imobilizări

212 / „Mijloace fixe / 212.1 – 212.8”

4426 TVA deductibilă

2. Dacă bunurile provin din import se va înregistra taxa vamală + comision vamal.

212 Mijloace fixe = 446 Alte impozite, taxe și

vărsăminte asimilate

3. Amortizarea mijloacelor fixe cumpărate și predate în regim de leasing utilizatorilor care se face în funcție de duratele lor de funcționare.

6811 Chelt. de exploatare privind = 281 Amortizări privind imobilizările

amortizarea imobilizărilor corporale: Analitice 2811 – 2818

4. Facturarea periodică a ratelor de încasat potrivit contractului de leasing

411 Clienți = %

706 Venituri din redevențe locații de gestiune, chirii

4427 TVA colectată.

5. Transferul dreptului de proprietate la expirarea contractului, la valoarea reziduală stabilită în contract (dacă se prevede un asemenea transfer)

461 „Debitori diverși” = %

7721 Venituri din cedarea activelor

4427 TVA colectată

6. Scoaterea din patrimoniu a bunurilor ce au făcut obiectul leasingului

% = 212 Mijloace fixe (2121 – 2128)

281 Amortizări privind imobilizările

corporale Analitice 2811-2818

6721 Cheltuieli privind activele

cedate

În contabilitatea utilizatorului intervin următoarele operațiuni:

1. Mijloacele fixe primite în regim de leasing se operează în conturile extrapatrimoniale.

Debit 8036 „Redevențe, localii de gestiune, chirii și alte datorii asimilate”

2. Obligația de plată a ratelor privind chiria (redevența) datorată

% = 401 Furnizori

612 Cheltuieli cu redevențele

localii de gestiune și chiriile

4426 TVA deductibilă

3. Dacă societatea de leasing este persoană juridică străină cu sediul în străinătate se va înregistra și impozitul pe redevențe datorat.

401 Furnizori = 446 Alte impozite, taxe și

vărsăminte asimilate

4. La expirarea contractului de leasing se face transferul dreptului de proprietate (dacă există operațiunea de cumpărare a bunului) la valoarea reziduală stabilită prin contract și indicată în factura furnizorului.

% = 404 Furnizori de imobilizări

212 Mijloace fixe (2121 – 2128)

4426 TVA deductibilă

5. Dacă societatea de leasing (proprietatea bunurilor) este persoană juridică străină cu domiciliul (sediul) în străinătate se înregistrează taxele nerecuperabile (taxa vamală, comision vamal).

212 Mijloace fixe (2121 – 2128) = 446 „Alte impozite taxe și

vărsăminte asimilate”

4.1. Aplicații practice, întâlnite la S.C.”ROLAND COM”, privind metodologia de calcul și înregistrarea în contabilitate a ratelor, dobânzii și impozitului pe dobândă în urma achiziționării, prin contact de leasing financiar, a unor utilaje de îmbuteliere

Dotarea societății comerciale ROLAND COM S.R.L.-TIMIȘOARA privind capacitatea de producție este la nivelul standardelor europene. Achizițiile liniilor de producție, a utilajelor și mijloacelor de transport s-au efectuat prin aportul societăților acționare la această societate prin achiziții proprii de finanțare, credite bancare pentru investiții și prin leasing financiar. În cadrul leasingului financiar societatea a achiziționat autocamioane Volvo și liniile de îmbuteliere prin intermediul societății Nordbanken Finans.

Pentru achiziționarea de linii tehnologice necesare îmbutelierii produselor fabricate de societate s-au încheiat cu firma NORDBANKEN FINANS trei contracte. Fiecare contract prevede linia tehnologică achiziționată, valoarea lor în valută, cursul valutar precum și defalcarea plăților pe rata, dobânda și impozitul pe dobândă.

Pentru exemplificare considerăm achiziția liniei de îmbuteliere aferentă contractului A1 din 31.12.2001.

Contractul A1 este în valoare de 8.919.998 EURO dobânda aferentă fiind în valoare de 1.375.486 EURO. Cursul valutar la care s-a încheiat acest contract este de 31.395 lei/euro.

Conform contractului încheiat impozitul este plătit de societatea „SC ROLAND COM” și suportat de societatea NORDBANKEN FINANS. Valoarea impozitului pe dobândă reprezintă 10% din valoarea contractului respectiv 137.549 EURO înregistrarea în contabilitate ține cont de cursul valutar (31.395 lei/euro) la care s-a încheiat contractul. Diferențele de curs între momentul încheierii contractului și momentul plății ratelor respectiv dobânzile sunt înregistrate ca diferențe de curs favorabile respectiv nefavorabile.

În momentul achiziționării utilajelor înregistrarea în contabilitate se face astfel:

– valoarea mijloacelor fixe

8.919.998 x 31.395 = 280.043.337.210 lei

2122 = 167 280.043.337.210 lei

– mijloace fixe alte împrumuturi

și datorii asimilate

– dobânda aferentă mijloacelor fixe achiziționate:

1.375.486 x 31.395 = 43.183.382.970 lei

471 (cheltuieli înreg. în avans) = 1687 43.183.382.970 lei

dobânzi aferente altor

împrumuturi și datorii

Exemplificăm notele și dobânzile plătite la contractul nr. A1 aferent ratei din 30.04.2002:

– înregistrarea plății ratei se face la cursul zilei

462.324 x 32.000 = 14.794.368.000 lei

404 = 5124 14.794.368.000 lei

furnizori de imobilizări conturi la bănci

în devize

– obligația de plată către furnizor se face la cursul de 31.395 lei/euro

462.324 x 31.395 = 14.514.661.980 lei

167 = 404 14.514.661.980 lei

alte obligații furnizori de

și datorii asimilate imobilizări

– diferența dintre nota efectiv plătită furnizorului și ce calculată la cursul (31.395lei/euro) constituie diferență de curs, în cazul nostru nefavorabilă. Aceasta se determină și se înregistrează astfel:

14.794.368.000 – 14.514.661.980 = 279.706.020 lei

665 = 404 279.706.020 lei

cheltuieli din diferențe furnizori de

de curs valutar imobilizări

Aferent ratei de 462.324 euro societatea trebuie să plătească o dobândă de 66500 euro din care 10% îl constituie impozitul pe dobândă.

– calculul dobânzii datorate și plata acesteia prin bancă.

66500 – 66500 x 10 = 59.850 euro

100

59.850 x 32.000lei/euro = 1.915.200.000 lei

404 = 5124 1.915.200.000 lei

furnizori de conturi la bănci

imobilizări în devize

Conform contractului impozitul pe dobândă este suportat din obligația de plată către furnizor.

– calculul impozitului pe dobândă și diminuarea obligației de plată față de furnizor:

6650 x 32.000 = 212.800.000 lei

404 = 446 212.800.000 lei

furnizor de alte impozite, taxe

imobilizări și vărsăminte asimilate

– plata impozitului pe dobândă se înregistrează astfel:

446 = 5121 212.800.000 lei

alte impozite, taxe conturi la bănci lei

și vărsăminte asimilate

La data scadenței ratei se calculează și taxa pe valoarea adăugată. Baza de calcul a acestuia o constituie rata scadentă conform contractului. Cursul la care se calculează este cursul din ziua respectivă la Banca Națională a României.

– calculul TVA și înregistrarea contabilă aferentă

462.324 x 32.000 = 14.794.368.000 lei

14.794.368.000 x 19% = 2.810.929.920 lei

4428 = 446 2.810.929.920 lei

TVA neexigibilă alte impozite, taxe

și vărsăminte asimilate

– în momentul plății se înregistrează atât plata cât și trecerea TVA neexigibilă în TVA deductibil.

446 = 5121 2.810.929.920 lei

alte impozite taxe și conturi curente

vărsăminte asimilate în lei

4426 = 4428 2.810.929.920 lei

TVA deductibilă TVA neexigibilă

Dacă plata TVA nu se face la data scadenței ratei între data plății și data scadenței se va calcula majorări de întârziere.

5.“îNCLINAȚIA” CONTRIBUABILULUI CĂTRE EVAZIUNEA FISCALĂ

Sistemul fiscal constă într-un ansamblu de măsuri si acțiuni, întreprinse de stat printr-o politică fiscală adecvată, în ceea ce privește: rolul impozitelor si taxelor, tipuri de impozite si taxe, așezarea, perceperea si utilizarea impozitelor și taxelor.Acesta se materializează in legi sau acte normative cu putere de lege, emise cu scopul de a colecta veniturile statului și a reglementa cheltuirea acestora.

Indiscutabil, fiscalitatea este o inoportunitate pentru orice contribuabil, oricât civism ar dovedi acesta.Fiscalitatea trebuie privita atât ca un atribut al statului, cât si ca o pârghie care este necesar să ia în considerare voința si consimțirea contribuabilului la impozit.

Pâna în prezent nu s-a putut înlocui acest mijloc de finanțare si de susținere a statului, dovedindu-se că” impozitul este un rău necesar”.Impozitul reprezintă un punct nodal al fiscalității, el însoțind in decursul istoriei, nașterea si dezoltarea statului.

În acest context, lucrarea de fața isi propune analiza modului de calcul și evidențiere a impozitelor indirecte pe care agentul economic studiat le are de achitat la bugetul de stat in condițiile actelor normative aflate în vigoare în prezent.

Este important de observat reacția agentului economic la presiunea fiscală care în România este mai actuală ca oricând, datorita faptului că ne aflăm in faza modernizării sistemului fiscal românesc, pe de o parte, iar pe de alta parte, pentru că economia românescă resimte acut lipsa capitalurilor disponibile de a fi investite, proprii sau străine, ceea ce implică o politică fiscală deosebită.Datorită necesităților tot mai mari de finanțare reclamate de puterile politice, presiunea fiscală suportată de contribuabilii naționali cunoaște nivele tot mai ridicate, fara a fi posibi sa se stabilească cu precizie limita maximă până la care poate ajunge aceasta.

Așa cum reiese din prezenta lucrare, așezarea impozitelor constă in constatarea, calcularea și stabilirea impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat, iar perceperea se realizează de la subiectul impozabil, adică de la cel care generează titluri de creanță fiscală, prin urmărirea si incasarea lor.

Controlul modului de așezare și percepere a impozitelor și taxelor se numește control fiscal și se realizează cu ajutorul aparatului fiscal, parte componenta a sistemului fiscal și a Gărzii Financiare.Modul de realizare a controlului fiscal, procedeele și tehnicile de control diferă în funcție de politica financiară și fiscală a momentului.

Atât timp cât cele două forme de control se desfășoară unitar și urmaresc același scop, adică cuprinderea în control a întregii materii impozabile, a tuturor contribuabililor, atât in momentul desfășurării activitaților impozabile cât și ulterior, ele se completează reciproc.

În toate timpurile, multitudinea obligațiilor pe care le impun legile fiscale contribuabililor, au facut să stimuleze ingeniozitatea acestora în a inventa diverse procedee de eludare a legilor fiscale.”Evaziunea fiscala a fost întotdeauna in special activă și ingenioasă pentru motivul că fiscul, lovind indivizii în averea lor îi atinge în cel mai sensibil interes: interesul bănesc”.

În cazul evaziunii, contribuabilul încearcă să se plaseze într-o poziție cât mai favorabilă, pentru a beneficia cât mai mult de avantajele oferite de reglementările fiscale în vigoare.Altfel spus, evazionistul folosește de obicei proceduri legale, folosindu-se chiar de portițele lăsate deschise de legiutor.

Indiferent de modul de definiție( in general- ca sustragerea totală sau parțială de către unii contribuabili prin diverse forme de la plata obligațiilor față de buget) fenomenul de evaziune este condamnat pretutindeni, el persistând în toate țările și în toate perioadele, în ciuda sancțiunilor de orice fel aplicate de către stat.

Omniprezența evaziunii fiscale în România în perioada actuală este susținută de o serie de argumente cum sunt:

elaborarea unei legislatii fiscale caracterizate de prezența unei multitudini de lacune(“portițe”) de incoerența si imprecizie;

apariția târzie a Legii evaziunii fiscale(Legea nr.87/1994) a cărei aplicare a început la sfârșitul anului 1994;

inexistența incă a unui cod fiscal, indispensabil aplicării legislației fiscale în vederea limitarii evaziunii fiscale;

existența unei fiscalitați ridicate (presiune fiscală), comparativ cu posibilitățile reale ale capacitații contribuabililor de a contribui la bugetul statului;

existența unui număr relativ restrans al adevăraților specialiști in domeniul fiscal.

Prevenirea si limitarea evaziunii fiscale se poate structura pe trei direcții strategice, astfel:

organizarea legislației fiscale pornind de la cerințele unui sistem fiscal modern, care sa aiba drept obiective realizarea si folosirea unor proceduri unice în materie de control si încasare, eliminarea imperfecțiunilor si lipsurilor legislative în materie fiscală;

întărirea controlului fiscal si a urmăririi plății impozitelor, prin elaborarea unor criterii de selectare si programare a controlului fiscal;

dezvoltarea unor servicii de informare și asistența pentru contribuabili, care au ca scop acordarea de consultanța in domeniul fiscal.

În România fenomenul de evaziune fiscală cunoaste dimensiuni relativ mari in această perioadă si acestea sunt cu atât mai semnificative odată cu trecerea la impozitarea veniturilor globale ale persoanelor fizice.Cu toate acestea, desi este cunoscut faptul că tehnica impozitării pe baza de declarație incită pe contribuabil( persoană fizică sau persoană juridică) la evaziune fiscală, prin lărgirea bazei de impozitare se creaza un sistem care nu are decât un efect pozitiv asupra mărimii veniturilor fiscale totale ale bugetului de stat.

BIBLIOGRAFIE

Băileșteanu Gh. – “Diagnostic, risc și eficiență în afaceri”, Editura Mirton, Timișoara, 1998

Bran P. – “Finanțele întreprinderii”, Editura Economică, București, 1997

Botea P.Ion-“Metode si tehnici fiscale”, Satu-Mare, 1999.

4. Catineanu F, Victoria Dan, Liliana Donath – „Finanțe Publice”, Editura

Mirton, Timișoara, 1995.

5. Cristea H., Ștefănescu N. – “Gestiunea financiară a întreprinderii”, Ed. Mirton, Timișoara, 1996

6. Cristea H., Pirtea M., Enache C. – “Determinarea situației financiare a întreprinderii. Studii și probleme”, Editura Mirton, Timișoara, 2000

Epuran M., Babaita V., Grosu C. – Contabilitatea financiara în noul sistem contabil, Editura de Vest, Timișoara 1996

Halpern P., Weston J.F., Brigham E.F. – “Finanțe manageriale”, Editura Economică, București, 1998

Mihai I. (coordonator) – “Analiza situației financiare a întreprinderii”, Editura Mirton, Timișoara, 1997

Stancu I. – “Finanțe”, Editura Economică, București, 1998

Vintilă Georgeta – “Gestiunea financiară a întreprinderii”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2000

Ministerul Finanțelor -„Sistemul contabil al agenților economici”, Editura Economica, București, 1993.

X X X – Tribuna Economică, colecție 2000 – 2001.