Asezare Geografica Municipiul Caracal

Municipiul Caracal este amplasat geografic în partea sudică a României, mai exact la vest de râul Olt, la marginea răsăriteană a Câmpiei Romanaților la contactul dintre subdiviziunile acestei unități respectiv Câmpul Înalt Leu-Rotuna și terasa Caracal.

În cadrul primului capitol, au fost tratate aspectele introductive respectiv elementele de localizare ale arealului studiat.

Cel de-al doilea capitol din cuprinsul acestei lucrări tratează elementele de favorabilitate și restrictivitate ale cadrului natural în ceea ce privește dezvoltarea municipiului Caracal.

Capitolul al III-lea abordează factorii politici, economici și sociali cu influență asupra populației și activităților economice în Muncipiul Caracal.

Capitolele IV și V tratează rând pe rând atât dinamica populației municipiului odată cu apunerea regimului comunist cât și dinamica și structura activităților economice în perioada 1990-2012

Motivul alegerii temei lucrării „Dinamica populației și a activităților economice în Municipiul Caracal după anul 1990„ este unul strict subiectiv întrucât aici mi-am petrecut o mare parte a copilăriei. Totodată, lipsa publicării unor lucrări de specialitate având ca obiect de studiu arealul analizat a reprezentat încă un motiv în efectuarea acestei alegeri.

În ultimul capitol, s-au trasat elementele de prognoză atât a aspectelor demografice cât și a activităților economice.

Pe această cale, doresc a mulțumi în mod special atât îndrumătorului lucrării, respectiv domnului Lector univ. dr. Cristian Tălângă pentru suportul acordat pe durata realizării lucrării, cât și întregului colectiv de profesori ai Facultății de Geografie a Universității București pentru totalitatea cunoștințelor dobândite în urma celor trei ani de studiu.

I.2 Metodologie

Pentru relizarea acestei lucrări am parcurs trei etape distincte de lucru, acestea fiind însă strâns legate între ele.

Prima etapă este etapa de documentare. Aceasta a constat în studierea literaturii de specialitate referitoare la această zonă și în analiza cartografică.

Am realizat în acest fel și indexul bibliografic cu lucrări specifice zonei studiate. În această etapă am analizat harta topografică 1: 25 000.

În cea de-a doua etapă, cea de teren, am efectuat o serie de observații în zona realizând harți de teren.

În final, am trecut la etapa de redactare în conformitate cu planul stabilit, cu detaliile de teren și cu materialul cartografic.

Referitor la materialul digital constituit din hărți și grafice, hărțile au fost realizate pe baza unor date în format vectorial și pe baza unor structuri de date de tip raster iar graficele au fost realizate pe baza unor date obținute de la Institutul Național de Statistică.

Hărțile au fost realizate în cadrul aplicației software ArcMap din cadrul pachetului software ArcGIS for Desktop, versiunea 10.1. Astfel, în realizarea acestora am folosit structuri de date de tip vector descărcate de pe portalul geo-spatial.org.

I.3 Așezare geografică. Elemente de localizare și limite

Amplasat geografic în partea sudică a României, la vest de râul Olt, mai exact la marginea răsăriteană a Câmpiei Romanaților la contactul dintre subdiviziunile acestei unități respectiv Câmpul Înalt Leu-Rotuna și terasa Caracal.

Astfel, municipiul studiat se află amplasat în jumătatea sudică a județului Olt la o distanță de 40 km de Corabia și 37 km față de Balș. Față de Craiova, cel mai îndepărtat oraș din regiune, municipiul se află amplasat la 54 km spre est.

Din punct de vedere administrativ, municipiul se întinde pe o suprafață de 7.472 ha, populația acestuia fiind constituită din 34.603 locuitori, situând astfel municipiul după Slatina conform acestor dimensiuni.

Cea mai importantă așezare din Câmpia Romanaților, Caracalul reprezintă nordul de intersecție al căilor de comunicație, atât feroviare cât și mai ales rutiere, legând sudul de nord de-a lungul văii Oltului pe direcția Craiova – Roșiori de Vede – București.

Referitor la coordonatele arealului studiat, acesta este întânlit în centrul municipiului, respectiv paralela 44 de grade și 7 minute latitudine nordică și meridianul 24 de grade și 21 minute longitudine estică.

În ceea ce privește limitele municipiului, Caracalul se învecinează la est cu comuna Stoenești – 12 km și comuna Fărcașele – 10 km, la nord cu comunele Cezieni – 5 km și Dobrosloveni – 7 km, la vest cu comuna Drăghiceni – 5 km, iar la sud cu comunele Redea – 7 km și Deveselu – 6 km.

Așezările din jurul arealului studiat sunt exclusiv rurale, fiind amplasate într-o zonă agricolă propice muncilor mecanizate și irigațiilor.

Fig. nr. 1 – Harta localizării geografice a municipiului Caracal. Aplicație utilizată: ArcGIS 10

Capitolul II – ELEMENTE DE FAVORABILITATE ȘI RESTRICTIVITATE ÎN DEZVOLTAREA MUNICIPIULUI CARACAL

II.1 Structura reliefului

Suprafața administrativă a municipiului este amplasată în Câmpia Romanațiului, subunitate a Câmpiei Olteniei, aflându-se mai precis în marginea estică a subdiviziunii geografice ce poartă denumire de Câmpul Leu-Rotunda.

Câmpul reprezintă practic o prelungire spre sud a Piemontului Getic, având aspect peninsular, înconjurat la est de Olt, la sud de Dunăre și la vest de Jiu.

Municipiul cuprinde în vatra acestuia, nivelul câmpului ce prezintă o altitudine absolută de 120-130 m precum și pe cel al terasei Caracal, situată altrimetric la 90-93 m față de nivelul mării, contactul acestora fiind marcat prin prezența satelor înșirate de la Caracal până la Urzica, formând astfel un arc de convexitate spre sud-est.

Terasa Caracal, situată altimetric între 27 și 35 m, constituie una din terasele Oltului ce se racordează la același nivel de terasă a Dunării cu terasa Băilești. Dacă vatra orașului și partea vestică a extravilanului se află pe câmpul înalt, zona preindustrială a orașului precum și partea estică a extravilanului se află pe terasa Caracal.

Referitor la altitudinea medie a reliefului, aceasta este de 95 m, maxima întânlită fiind reprezentată prin dealul Foișorul Caracal, amplasat în nord-vestul arealului studiat la o altitudine de 137 m, în timp ce minima acestei așezări este reprezentată de estul municipiului, către valea Oltului, altitudinea fiind de 90.9 m. Așadar, panta generală a reliefului prezintă o înclinare NV-SE.

De-a lungul pârâului Gologan, ce curge de la nord-vest spre sud-est este vizibilă înclinarea pantelor, acest pârâu îndreptându-se spre valea Oltului.

Referitor la valea pârâului Gologan, aceasta este puțin adâncită cu versanți care nu depășesc 10 m, panta de scurgere fiind relativ mică, între 105 m altitudine la atingerea municipiului, 101 m în zona parcului și 90.9 la marginea estică.

În ceea ce privește morfologia câmpiei din zonă, aceasta a fost determinată și de acțiunea vântului, acțiune care a generat formarea dunelor și depunerea stratului de loess, acțiunea agenților externi în aceste depozite fiind reprezentată printr-o serie de martori de eroziune, movile, crovuri și văi puțin adâncite.

În partea nord-vestică a orașului apar câțiva martori de eroziune pozitivi precum Dealul Foișor Caracal – 137.3, Măgura Tei – 129.6 m, Dealul Protoseni – 130.5, altitudinea reliefului variind în această parte a municipiului între 110 și 120 m, martorul de eroziune cel mai reprezentativ fiind Dealul Foișor Caracal, ce prezintă o altitudine relativă de 22 m și o altitudine absolută de 92-98 m.

În partea sudică a arealului studiat, apare un martor de eroziune, respectiv Măgura Dragoș-Vodă, altitudinea acestuia fiind de 103.9 m. Referitor la crovuri, acestea sunt reprezentat în zona arealului studiat de cel din dreapta pârâului omonim așezării, amplasat lângă abator, înregistrând o denivelare de 3.5-4 m față de nivelul câmpiei din jur și o altitudine de 91.7 m, precum și crovul din nordul parcului, amplasat la contactul cu Dealul Protosenilor, altitudinea fiind de 100 m, denivelarea fiind de 8 m față de împrejurimi.

Exceptând valea pârâului Caracal, încă o apă drenează arealul studiat, aceasta purtând numele de Valea Torentului. Valea este puțin adâncită (6-8 m), altitudinea absolută fiind de 116 m, traversând șoșeaua Celaru, dinspre vestul municipiului, desfășurându-se ulterior de-a lungul străzii Mărăști, prelungită fiind până la valea Gologanului. Numele acestui curs temporar provine de la faptul că apa drenează această vale doar în timpul ploilor cu caracter torențial.

Câmpia din zona municipiului studiat este favorabilă dezvoltării culturilor plantelor agricole, mai ales a cerealelor, cele două trepte de relief (câmpia și terasa) influențând arhitectura urbanistică a orașului, oferind diferite posibilități de extindere a intravilanului atât spre vest cât și spre est.

II.2 Caracteristici geologice

Teritoriul municipiului studiat face parte din marea depresiune structurală, apărută în mezozoicul superior între munții Carpați și Balcani, odată cu înălțarea acestora, numită fiind Depresiunea Getică. Astfel, există două mari etape în evoluția geologică a acestea, respectiv faza precuaternară, foarte lungă, până la sfârșitul pliocenului, de subsidență marină și lacustră, și faza cuaternară, foarte scurtă comparativ cu cea anterioară însă mult mai importantă în morfologia regiunii, aceasta ținând de la sfârșitul levantinului până astăzi, în acest timp Depresiunea Getică devenind uscat, fapt pentru care aceasta se mai numește și faza continentală.

Astfel, pe fundul mării care acoperea depresiunea, s-au depus materiale rezultate prin eroziune, în ultima parte a mezozoicului și în nezozoic, fundamentul cristalin al acesteia fiind acoperit cu o cuvertură groasă de formațiuni sedimentare precum calcare, gresii, marne, nisipuri, argile și pietrișuri.

În faza cuaternară sau continentală, a luat naștere rețeaua hidrografică, aceasta reprezentând cel mai important agent morfogenetic sub acțiunea căruia s-a format relieful acumulativ de terase, mantaua de loess, de depozite loessoide și de dune așternute pe întinsul câmpiei datorându-i-se, ca formare, acțiunii vântului ajutată de procesele deluviale locale.

Conform unor studii geologice efectuate pe suprafața municipiului, s-a constatat că deasupra depozitelor prebalcanice cretacice ce stau la baza Câmpiei Olteniei, au fost ântânlite depozite de vârstă sarmatică, pliocenă și levantină, peste depunându-se loessul cuaternar. Peste acesta, vânturile au transportat nisipurile din Lunca Jiului, formând astfel dunele. Solurile nisipoase, slab humifere s-au format pe nisipurile odată fixate, făcându-și apariția și solurile nisipoase cernoziomice.

În luncă, solurile sunt formate pe depozite aluviale, acestea prezentând o serie de diferențe din punct de vedere granulometric, variația fiind de la grosier spre fin.

Geologic, teritoriul municipiului studiat este situat în zona neogenă a depresiunii getice, de origine lacustră, rezultând din umplerea lacului levantin cu nisipuri, pietrișuri și argile, depuse succesiv.

Fiind un lac datat în pliocen, acesta a devenit uscat, suprafața inițială fiind de origine fluvio-lacustră, intrând sub acțiunea de modelare a agenților externi.

Astfel, în perioada preglaciară, aceasta a reprezentat o suprafață de coroziune iar în cuaternar a reprezentat o suprafață de coroziune eoliană și eroziune a apelor curgătoare.

Din profilele executate la gară și uzina de apă sau în alte zone în jurul municipiului, s-a constat prezența depozitelor levantine situate sub cele cuaternare. Vălurirea ușoară a terenului pe direcția nord-sud este datorată slabei acțiuni neotectonice, manifestate în cuaternar. Situația a fost surprinsă atât de trei pinteni, aceștia pătrunzând din partea de vest spre est precum și de straturile de pietriș, acestea găsindu-se la 50 m, la Caracal iar în alte localități și la altitudini de 100 m.

Municipiul Caracal este amplasat pe un fundament solid, format fiind din pietrișuri, nisipuri, luturi roșii și marne, spre est fiind format din depozite de terasă aluvionare (pietrișuri, bolovănișuri, nisipuri). Importante rezerve de apă freatică sunt regăsite la baza acestor depozite fiind mai profunde la nivelul câmpului și situate mai aproape de suprafață la nivelul terasei, de aici aprovizionându-se municipiul cu apă potabilă.

II.3 Regimul climatic

Municipiul Caracal este încadrat în zona geografică a climatului temperat continental, resimțindu-se ușoare influențe submediteraneene.

Printre factorii climatogeni, o importanță deosebită o prezintă radiația solară sub formă globală întrucât constituie sursa energetică care stă la baza tuturor proceselor și fenomenelor climatice.

Radiația solară totală se ridică în zona la aproximativ 130.000 kcal/cmp, în cadrul acesteia fiind încadrată radiația solară și radiația difueză, factorul climatogen influențând pozitiv procesul de vegetație al plantelor.

Energia calorică maximă este înregistrată în lunile iunie-iulie iar cea mai mică valoare, în lunile ianuarie-februarie. Stratul de zăpadă persistă puțin timp iar albedoul solurilor negre atinge valoarea de 7%.

Climatul local al municipiului, iarna, este influențat de anticiclonul siberian, crivățul aducând uneori geruri mari. Vara se întânlește circulația ciclonului tropical african, permițând pătrunderea maselor de aer cald, manifestat deseori de vânturi calde și uscate.

Referitor la factorii dinamici care influențează aceste aspecte din cadrul arealului studiat, sunt reprezentați de formațiunile barice ce se deplasează deasupra României, în sud-vestul acesteia.

Temperatura aerului reprezintă, după cum știm deja, cel mai important parametru întrucât înregistrează în timp un grad ridicat de variabilitate, determinând astfel și modificarea celorlalte elemente climatice.

Astfel, municipiul se încadrează în zona cu o temperatură medie anuală de 11.2˚C. Intervalul de timp cu o temperatură de peste 10˚C este de aproximativ 200 de zile. Temperaturile tropicale, de peste 30˚C sunt înregistrate în perioada lunilor iulie-august iar zilele cu temperaturi situate sub 0˚C se fac simțite în lunile de iarnă (decembrie, ianuarie și februarie).

Temperatura medie a lunii cele mai cale a fost de 25˚C, înregistrată în august 2000 la stația meteorologică Caracal în timp ce temperatura medie a lunii celei mai reci a fost de -4.6˚C, în luna ianuarie a aceluiași an.

Numărul mediu al zilelor cu îngheț este de aproximativ 100 de zile, în timp ce datele primului în îngheț este estimată la 28 octombrie iar a ultimei zile cu îngheț este estimată a fi la 7 aprilie. Așadar, intervalul fără îngheț este de aproximativ 200 zile, influențând negativ perioada de vegetație a plantelor și a lucrărilor agricole.

Tabel nr. 1 – Temperatura medie lunară a aerului (1990-2000) la stația meteorologică Caracal

Fig. nr. 2 – Temperatura medie lunară a aerului (1990-2000) la stația meteorologică Caracal

Temperatura medie anuală a municipiului Caracal este de 11.2˚C, amplitudinile termice fiind de 25.8˚C în timp ce temperaturile extreme întînlite în arealul studiat sunt de 42˚C și -32˚C.

Precipitațiile atmosferice înregistrate prezintă o influență continentală aidoma temperaturii aerului, predominante fiind sub formă de ploaie, repartizate neuniform pe suprafața întregului județ. Astfel, cantitățile medii de precipitații variază de la mai puțin de 500 mm în partea sud-estică a județului până la 600 mm în localitățile extremității nordice, cea mai ploioasă lună fiind iunie.

Tabel nr. 2 – Suma lunară a precipitațiilor (mm) la stația meteorologică Caracal (1992-2002)

Așadar, regimul precipitațiilor este caracterizat în octombrie-noiembrie, cel din urmă evidențiind influențe ale climatului mediteranean.

Fig. nr. 3 – Suma lunară a precipitațiilor (mm) la stația meteorologică Caracal (1992-2002)

Precipitațiile sub formă de zăpadă încep a cădea în prima decadă a lunii noiembrie, continuând până la sfârșitul lunii martie, numărul zielor fiind în jumătatea sudică sub 20 iar în cealaltă jumătate cu puțin peste valoarea anterior precizată.

În ceea ce privește vântul, conform regimului eolian al unei perioade îndelungate de timp, s-a observat că direcția predominantă a vântului este din NE (crivățul), acesta având o frecvență medie de 13.6% și din vest respectiv sud-vest (austrul) cu o frecvență medie de 11.9%.

Crivățul bate iarna din direcția NE și N, spulberând zăpada provocând totodată descoperirea semănăturilor de toamnă în timp ce austrul reprezintă un vând cald, secetor, aducând arșiță dar și umezeală în anotimpul de vară.

Concluzionând, condițiile climatice ale municipiului Caracal au fost și sunt favorabile deșfășurării activătăților umane și totodată meidului de habitat.

II.4 Caracteristici hidrografice

În arealul municipiului studiat, hidrografia este reprezentată prin cele mai importate râuri respectiv Oltul, situat la aproximativ 12 km depărtare de oraș, Tesluiul – afluent al acestuia care trece pe la NE de oraș, pârâul Gologan – care străbate centrul municipiului, denumit de localnici și pârâul Caracal.

Oltul reprezintă unul dintre cele mai mari râuri ale țării, în acest sector primind pe dreapta ca afluenți râul Teslui și pârâul Gologan. Debitul mediu multianual înregistrat la Stoenești este de aproximativ 174 m³/s. Referitor la debitul maxim anual, acesta provine în majoritate din ploile anotimpului de primăvară, înregistrat ca având 2.700-3.000 m³/s în timp ce debitul mediu zilnic anual variază între 24 și 29 m³/s.

Fenomenul de iarnă prezintă o durată de 40 de zile din care podul de gheață ajunge la circa 18-20 zile. Din punct de vedere al regimului chimic, râul Olt face parte din categoria apelor bicarbonatate cu mineralizare mijloce (200-250 mg/l). Văile afluenților Oltului din zona arealului studiat prezintă drept caracteristici principale, adâncimea mică și paralelismul pe direcția NV-SE.

Tesluiul reprezintă un alt râu care drenează satele din nordul municipiului, vărsându-se în Olt, lângă localitatea Fărcașele. Debitul multianual al Tesluiului înregistrează valori de 140 m³/s, debitul maxim fiind de aproximativ 290 m³/s iar debitul zilnic anual, de 0.5 m³/s.

Gologanul reprezintă un râu al cărei obârșii se află în satul Grozăvești al comunei Drăghiceni, fiind singurul curs permanent de pe suprafața teritoriului administrativ al municipiului studiat. Astfel, acest pârâu prezintă o direcție de scurgere paralelă cu cea a Tesluiului, adică NV-SE, străbătând municipiul prin zona centrală, îndreptându-se spre Olt, cel din urmă colectându-i apele, confluența celor două realizându-se la sud de localitatea Stoenești. Cursul pârâului Gologan a fost canalizat în mare parte spre creșterea gradului de igienizare al municipiului, pârâul având inițial o vale puțin adâncită, denivelată cu 5-10 m față de nivelul câmpiei din jur, debitele fiind mici și variabile.

O serie de baraje artificiale au fost construite de-a lungul acestui pârâu, în spatele acestora aflându-se un șir de lacuri artificiale precum lacul Grozăvești, lacul Drăghiceni, lacul Obogeanu (în nordul parcului), lacul din parcul Poroineanu, lacul Opincaru (situat în partea de est a arealului studiat).

Apa lacurilor este utilizată în sistemele de irigații ale unităților agricole din zonă, însă un singur lac – cel din parc – este creat în scopuri de agrement și recreere.

Pârâul Gologanu colectează apele menajere ale municipiului și apele rezituale din zona industrială a acestuia, calitatea apelor sale fiind afectat de un grad ridicat de poluare. Pentru deversarea apei cât mai curate în râul Olt, a fost necesar a fi construită o stație de epurare în partea de est a orașului.

Apele subterane depind de numărul, grosimea respectiv modul de extindere a orizonturilor permeabile și impermeabile, astfel în cadrul Câmpiei Olteniei există un oarecare raport corelativ între adâncimea apelor freatice și treptele reliefului. În cadrul Câmpiei Leu-Rotunda, acestea sunt situate la adâncimi mai mari de 20 m în timp ce în zona teraselor este sunt amplasate între 5 și 20 m adâncime, cele mai aproape de suprafață fiind cele din cadrul luncilor (între 1 și 3 m adâncime).

Considerabil este faptul că apele utilizate la irigarea culturilor agricole îndeplinesc calitățile necesare, excepția fiind făcută de unele iazuri locale care sunt poluate de dejecțiile zootehnice (Cezieni și Dobrosloveni) și a râului Teslui, deseori poluat cu reziduuri deversate de exploatarea petrolieră Ghercești din cadrul județului Dolj.

II.5 Aspecte ale biodiversității

II.5.1 Vegetația

Plantele întânlite în această zonă sunt specifice arealului stepei, înlocuite la momentul actual în mare parte de culturile agricole. Condițiile caracteristice stepei prezintă un nivel slab de precipitații, variațiile de temperatură fiind bruște iar permanența vânturilor care influențează echilibrul dintre transpirație și absorbție ducând la dispariția arboretelor și înlocuirea acestora cu mărăcinișuri și tufărișuri.

Vegetația naturală din zona municipiului se încadrează în asociația de silvostepă în partea sudică și vestică și de lună pe valea Tesluiului și Oltului.

Subzonei silvostepei îi corespund speciile lemnoase întânlite în pădurile Reșca, Hotărani, Fărcașele, Comanca precum stejarul brumăriu (Querqus pedunculiflora), stejarul pufos (Quercus pubescens), stejarul (Quercus robur), frasinul (Fraxinus angustifolia), jugastrul (Acer campestre), mărul pădureț (Malus silvestris) sau salcâmul (Robinia peudacacia).

Printre speciile lemnoase din zonă se regăsesc o serie de exemplare de stejar roșu (Quercus rubra), pin negru (Pinus nigra), brad argintiu (Albies alba), acestea regăsindu-se în pădurea Reșsca. Pe valea Potopinului, în anul 1939, s-au plantat o serie de 60 de exemplare de chiparos de mlaștină (Taxodium distichum).

Vegetația ierboasă este alcătuită dintr-un spectru larg de specii precum plantele prezente pe alocuri, în păduri, respectiv ghiocelul

(Galanthus nivalis), vioreaua (Scila bifolia), lăcrămioarele (Convalaria majalis), laptele pasărei (Gagea lutea) iar în locurile mlăștinoase și pe malul apelor sunt întânlite specii hidrofile iubitoare de apă precum răchitarul (Lytrum salicaria), ciuma apelor (Elodea

canadensis), pașa (Potamogeton crispus) sau stânjenelul de apă (Iris pseudacorus).

II.5.2 Fauna

În ceea ce privește fauna arealului studiat, contrastele mari climatice dintre iarnă și vară precum arididatatea accentuată sau liăsa de adăpost reprezintă elemente care contribuie în special la restrângerea acesteia.

Printre mamiferele rozătoare ale arealului studiat se numără popândăul, hârciogul, șoarecele de câmp și șobolanul de câmp, diversitatea reprezentanților fiind mai accentuată în pădurea Reșca care reprezintă adăpostul unor exemplare de cerb lopătar (Dama dama) – colonizate pentru interes cinegetic în anul 1955 sau cerb carpatin (Cervus elaphus) considerat a fi podoaba Carpaților românești.

Referitor la păsări, acestea sunt reprezentate prin barza albă (Ciconia alba), baza neagră (Ciconia nigra) – exemplar rar, corbul (Corvus corax), egreta mare (Egreta alba) și egreta mică (Egreta garzetta).

Printre reptile se numără șopârla de câmp (Lacerta agilis), șarpele de casă (Natrix natrix), broasca țestoasă din Oltenia (Testudo hermanni), broasca țestoasă de lac (Emys orbicularis) iar din rândul amfibienilor, un grad ridicat de importanță este reprezentat de broasca râioasă verde (Bufo viridis), folositoare datorită consumului mare de insecte și larvele acestora.

II.6 Învelișul pedologic

Calitatea solului precum și formarea acestuia depinde de o serie de factori precum amplasarea geografică, relieful, caracteristicile geologice, regimul climatic sau caracteristicile vegetației. Astfel, cu cât pânza freatică se află la o adâncime mai mică cu atât solurile sunt mai aprovizionate cu apă, gradul de fertilitate al acestora crescând.

Relieful luncilor și al teraselor, climatul continental precum și învelișul vegetal caracteristic zonei de silvostepă în partea estică și zona pădurilor de foioase din vest au determinat formarea unor soluri în cadrul municipiului, după cum urmează:

• Cernoziomuri argiloiluviale, în partea centrala și de est a teritorului analizat,

• Soluri argiloiluviale brun – roșcate și slab podzolite, acestea fiind întâlnite în vestul municipiului.

Solurile de tip cernoziom au fost formate pe loess și depozite loessoide, mărindu-le gradul de fertilitate, fiind caracterizate printr-un orizont A bine exprimat, cantitatea de azot și humus fiind bogată, cea din urmă înregistrând o valoare între 3% și 5%.

Orizontul C înregistrează acumulări de carbonați sub forma de eflorescențe sau concrețiuni.

Referitor la cernoziomuri, acestea sunt deosebit de fertile, fiind folosite în scopuri agricole în majoritate.

De asemenea, caracteristic teritoriului analizat este și cernoziomul levigat, având un caracter argilos sau nisipos, acestea trecând de pe terasele Dunării în cadrul Câmpului înalt Leu-Rotunda, evidențiindu-se astfel caracterul nisipos al acestora.

Solurile argiloiluviale, prezente în vest, oferă un orizont superior de culoare brună sau brun-gălbuie închisă, structura acestora fiind grăunțoasă iar textura nisipoasă până la argiloasă. Cantitatea de humus a acestor tipuri de soluri este cuprinsă între 1.5% și 3%, pH-ul fiind ușor alcalin, fapt datorat prezenței carbonaților Ca+.

Capitolul III – FACTORII POLITICI, ECONOMICI ȘI SOCIALI CU INFLUENȚĂ ASUPRA POPULAȚIEI ȘI ACTIVITĂȚILOR ECONOMICE ÎN MUNICIPIUL CARACAL

Activitatea economică este condiționată de resursele potențiale existente în cadrul municipiului Caracal și totodată de modul de utilizare al acestora. Factorii direcți care influențează activitatea economică sau care determină o creștere economică sunt reprezentați prin:

– factorul social constituit din resursele umane, prin oferta de muncă a municipiului, gradul educației din cadrul arealului studiat, disciplina sau motivația,

– factorul natural format din resursele subsolului, condițiile climatice sau pământul propriu-zis,

– factorul economic, aici intrând o serie de factori precum tehnologia (știință, management, antreprenoriat sau inovare) cât și stocul de capital tehnic, format la rându-i din echipamente, clădiri, căi de transport și mașini.

Alături de acești factori direcți, o influență însemnată o au și factorii indirecți cu acțiune imediată precum capacitatea de absorbție a pieței interne, eficiența sistemului financiar bancar, rata investițiilor și rata economiilor. Totodată un factor social indirect cu influență asupra cadrului economic o reprezintă migrația fortei de muncă și a capitalului în cadrul municipiului Caracal. De asemenea, la nivelul factorilor politici care prezintă o influență indirectă și o acțiune imediată asupra cadrului economic al municipiului, o mare importanță o prezintă politica bugetară și fiscală a statului român.

Creșterea economică reprezintă un proces foarte complex ce poate fi definit prin ale sale efecte drept un proces de creștere a rezultatelor activităților din economia națională, atât per total cât și pe cap de locuitori. Rezultatele activității pot fi exprimate printr-o serie de indicatori, aceștia fiind corespunzători agregatelor macroeconomice. Astfel, creșterea economică poate fi apreciată prin dinamica produsului național în sine sau a venitului național per total sau pe cap de locuitor.

Așadar, creșterea economică poate fi corelată sau mai bine spus asociată, fazelor de prosperitate economică, ca și semnificație, însă pe termen scurt. Creșterea economică pe termen lung se manifestă ca o tendință și ca un trend ascedent, acesta fiind rezultat din creșteri și descreșteri succesive.

Nivelul dezvoltării economice, din punctul de vedere al dezvoltării acesteia, presupune un proces de creștere însă nu orice creștere înseamnă și dezvoltare. Astfel, acest nivel poate fi apreciat ținând cont de sistemul indicatorilor, printre cei mai semnificativi fiind:

– produsul național brut pe locuitor și dinamica acestuia,

– populația ocupată și structura acesteia pe sectoare,

– nivelul productivității muncii și a capitalului și nu în ultimul rând, ritmurile de creștere ale acestora.

Astfel, activitățile economice în municipiul Caracal, pot fi influențate pozitiv sau negativ de anumiți factori precum cei politici, economici sau sociali. Termenul de "pozitiv" în cadrul economic înseamnă dezvoltare pe când, celălalt se referă la subdezvoltare economică. Dezvoltarea economică presupune totodată și îmbunătățirea sistemului educațional și îmbunătățirea sistemului sanitar sau juridic precum și derularea unor programe eficiente de combatere a sărăciei, însă dezvoltarea trebuie pusă în corelație cu subdezvoltarea economică, reflectând interdependențele asimetrice. Subdezvoltarea economică este caracterizată însă prin produs intern brut pe locuitor redus, structuri economice slab dezvoltate la nivelul municipiului Caracal, un grad de industrializare redusă per municipiu și un nivel redus de ocupare a resurselor de muncă.

Factorii de producție sau factorii determinanți ai cererii și ofertei pot fi considerați factori care influențează activitatea economică a municipiului Caracal, atât în mod pozitiv prin creștere economică cât și în mod negativ prin subdezvoltare economică.

Factorul social, din punctul de vedere al dimensiunii cantitative, presupune luarea în considerare a populației ocupate, a ofertei de muncă precum și a dinamicii ocupării populației active disponibile a municipiului Caracal. Prin relația de ocupare și crearea de noi locuri de muncă, considerate a fi în strânsă relație, creșterea economică ar putea fi considerată în mod simultan, atât premisă cât și efect al gradului de ocupare a resurselor de muncă disponibile. Valorificarea aspectelor calitative ale factorului social este strâns condiționată de nivelul înzestrării tehnice a muncii, reprezentând practic un factor esențial în ceea ce privește nivelul productivității.

Dimensiunea factorului social presupune a ține cont de structurile specifice ocupării forței de muncă.

Factorul material reprezintă un alt factor care influențează activitatea economică a municipiului Caracal, sintetizându-se prin capitalul real, ce constituie un factor al creșterii economice prin resursele naturale, acestea fiind atrase în circuitul economic și echipamentele de producție. Capitalul real face referire, din punct de vedere cantitativ la volumul capitalului real în exploatare și la stocul bunurilor alocate pentru investiții iar din punct de vedere calitativ, poate fi apreciat prin productivitatea capitalului real, aceasta fiind influențată de nivelul performanței tehnice și tehnologice a echipamentelor de producție dar și de corelația acestuia cu nivelul calitativ al factorului uman.

O acțiune indirectă asupra activității economice la nivelul municipiului Caral poate fi reprezentată și printr-o serie de factori social-politici, câteva exemple fiind date prin tipul de proprietate preponderent, libertatea schimbului, eficiența pieței capitalurilor, stabilitatea monetară la nivel național, fiscalitatea sau caracterul concurențial al piețelor.

Fiscalitatea reprezintă un domeniu care a suferit importante modificări în ultimul deceniu, însă s-au manifestat ori prea lent ori prea brusc, determinând considerarea acestui fenomen de către contribuabili ca factor de instabilitate în dezvoltarea întregului sistem economic românesc.

Factorii care influențează bilanțul demografic al municipiului Caracal sunt numeroși iar printre aceștia cei mai importanți sunt de natură socială, economică și politică. Printre factorii sociali care prezintă o influență însemnată în ceea ce privește bilanțul demografic putem enumera starea de sănătate a locuitorilor municipiului, măsurile de control ale nașterilor, nivelul mortalității infantile, dieta și malnutriția, numărul cadrelor sanitare respectiv al medicilor și asistentelor medicale din cadrul Caracalului, nivelul educației sexuale – foarte slab dezvoltat în unitățile de învățământ din România, nivelul de alfabetizare, nivelul de îngrijire al persoanelor în vârsă.

Factorii social-istorici fac referire la evenimentele istorice care pot determina sau care au determinat deplasări ale populației actualului municipiu precum și la relațiile prezente între state, acestea fiind în măsură să impulsioneze intensificarea sau lărgirea ariilor populate.

Factorii tehnologici și economici care influențează aspectele demografice susțin atracție populației și mai ales, dispersia locuitorilor municipiului Caracal către regiuni cu un grad sporit de dezvoltare precum capitala țării – municipiul București sau statele dezvoltate din vestul Europei și totodată, pentru cei cu un nivel înalt de calificare, statele din America de Nord.

Factorii politici care prezintă un grad ridicat de influență asupra aspectelor demografici sunt reprezentați prin taxele și impozitele pentru sprijinirea serviciilor la nivel local, punerea în aplicare a unor eventuale măsuri de politică demografică (referitoare la avorturi spre exemplu).

În urma realizării unor studii demografice, s-a constatat că redresarea fertilității reprezintă printre singurele opțiuni capabile să determine o ameliorare a situației demografice a întregii țări și eventual la stoparea declinului demografic în viitor.

De asemenea, o eventuală redresare economică ar putea determina scăderea mortalității atât la nivelul municipiului Caracal cât mai ales la nivelul întregii țări, fertilitatea urmând a reacționa imediat. Creșterea nivelul de fertilitate poate fi realizată doar prin factori de ordin politic, mai precis prin politici demografice de natură stimulativă cu respectarea cuplului în ceea ce privește propria decizie, cu dreptul la informare și totodată la acces rapid la mijloacele contraceptive moderne.

Potrivit studiilor sociologice, s-a demonstrat că ameliorarea stării economice nu generează în mod automat o schimbare a comportamentului demografic iar politicile sociale cu obiectivul de a reduce decalajele, eradicarea pungilor de sărăcie precum și ajutorarea persoanelor defavorizate la nivel local nu ar avea decât un impact minor și sporadic asupra fertilității, fiind insuficiente pentru răsturnarea trendului fertilității din ultimele două decenii.

Astfel, factorul social se pare a fi foarte important în ceea ce privește influențarea aspectelor demografice, iar numărul de copii pe care o familie se hotărăște a-l avea constituie un rezultat al unei complexe combinații de factori, printre acestea numărându-se costurile de creștere a copiilor, oportunitățile femeilor de a avea parte de o educație superioară și totodată o poziție profesională cât mai bună, statutul economic al familiei, statutul marital și gradul de compatibilitate al serviciului cu îngrijirea copiilor.

Astfel, factorii social se află într-o interdependență cu cei politici și mai ales economici atât în influențarea cadrului economic cât și în influențarea aspectelor demografice.

Așadar, atât municipiul Caracal cât și întreaga țară, are nevoie de o viziune cât mai realistă asupra dezvoltării economice și sociale în următoarele decenii. Pentru definirea și structura unei strategii pentru dezvoltare durabilă, populația reprezintă elementul central și din aceasta perspectivă, una dintre componentele strategiei trebuie să fie stoparea derapajului demografic.

Capitolul IV – DINAMICA POPULAȚIEI DUPĂ ANUL 1990

IV.1 Introducere

Amplasat în Câmpia Romanaților, municipiul Caracal reprezintă o așezare umană multiseculară, amplasamentul geografic înlesnindu-i o evoluție spectaculoasă în timp, drept dovadă fiind tranziția de sat la oraș municipiu.

Primele comunități umane prezente pe teritoriul municipiului datează încă din paleolitic, descoperirile arheologice efectuate fiind în Caracal și localitățile apropiate Hotărani, Fărcașele, Reșca, Vlădila, scoțând la iveală unelte din piatră de râu.

În perioada neoliticului mijlocui, procesul locuirii a fost mai intens, dovedit fiind prin seria numeroaselor artefacte descoperite în diverse puncte ale arealului studiat precum unelte de piatră, altare de cult sau vase de uz casnic.

Așezarea a început a se contura în perioada romană când pe teritoriul municipiului s-au dezvoltat o serie de villae rusticae, atestate fiind în urma descoperirilor arheologice.

În epoca romană, așezarea reprezenta unul dintre numeroasele sate ale arealului cuprins între Romula – capitala Daciei Malvensis și Sucidava, cea din urmă reprezentând o așezare principală de la Dunăre în epocile romană și romano-bizantină.

Ultimele secole ale primului mileniu au adus o serie de grupări de sate în zonele de convergență, așezarea făcând parte din satele cnezatului lui Farcaș, formațiune menționată documentar în anul 1247, identificată geografic ca fiind situată în zona Romanaților.

Satul Caracal a fost cuprins în domeniul marilor boieri Craiovești, aceștia fiind prezenți în actul de constituire al statului Țara Românească, determinându-ne a-l considera o importantă și permanentă așezare într-o zonă demografică de o densitate ridicată, înainte de atestarea documentară a acestuia din anul 1538.

IV.2 Evoluția demografică

Municipiul Caracal a înregistrat o evoluție lentă la nivel demografic, la începutul secolului XX și până în anii '50, statutul acetei așezări fiind de reședință a județului Romanați.

Ulterior, în urma împărțirii administrative, Caracalul a fost desemnat drept reședință de raion în cadrul regiunii Oltenia, rolul în teritoriu al acestuia fiind deosebit de important.

Referitor la evoluția numărului de locuitori, salturile cele mai reprezentative au fost generate de fluxurile persoanelor din perioada industrializării și a urbanizării, acestea migrând dinspre mediul rural spre mediul urban însă un aport important îl reprezintă și valorile ridicate ale natalității, populația dublându-se în decursul a 35 de ani, respectiv în perioada 1956-1991, de la 19.082 locuitori la 40.691.

Ulterior căderii regimului comunist, populația municipiului a înregistrat o tendință negativă, scăzând cu 28.7%, procentajul reprezentând 11.547 locuitori. Această scădere a fost cauzată de reducerea ratei natalității în acea perioadă precum și de mișcarea migratorie generată de recesiunea severă a anilor '90.

Dacă în anul 1912, populația așezării era de 15.048 locuitori, aceasta a ajuns ca în anul 1966 să înregistreze 22.714, tendința de creștere fiind accentuată.

Politica pronatalistă ce a urmat a lăsat urme adânci în evoluția demografică, numărul locuitorilor crescând la 30.408 în 1977 iar ulterior, la 39.130 locuitori, populația dublându-se practic. Ulterior anului 1992 – anul apogeului din punct de vedere al numărului de locuitori înregistrat, a urmat o continuă scădere, tendința deveninnd negativă.

Tabel nr. 3 – Evoluția numărului de locuitori ai municipiului Caracal între 1992 și 2011. Sursa datelor: INSSE

Fig. nr. 4 – Evoluția demografică anuală a municipiului Caracal între 1990 și 2012

Ulterior anului 1965, a fost cunoscut un proces accentuat de industrializare, constatat fiind procesul de migrare al locuitorilor din mediul rural din proximitatea arealului studiat către acesta.

La data de 1 octombrie 2011 au fost înregistrați un număr de locuitori mai redus cu 6.057 spre deosebire de 1 iulie 2010, scăderile numărului de locuitori fiind lente în perioadele inter-cenzitare.

Din păcate, la momentul actual singura preocupare a municipalității face referire la scăderea numărului de locuitori însă mai îngrijorător este că acestei scăderi i se asociază o degradare continuă a structurii pe vârste cauzată de procesul îmbătrânirii demografice.

Astfel principalii factori ai scăderii numărului de locuitori (1992-2002) sunt reprezentați de declinul industrial, creșterea ponderii șomerilor și totodată migrația către satele de obârșie a celor care au dorit a se retrage la locurile natale.

Fig. nr. 5 – Evoluția demografică între anii 1992 și 2011 cu date statistice din patru ani: 1992, 1995, 2001, 2001. Sursa datelor: INSSE

Fig. nr. 6 – Evoluția numărului de locuitori pe sexe și în total între anii 1992, 1995, 2001 și 2011. Sursa datelor: INSSE

IV.3 Mișcarea naturală

Mișcarea naturală reprezintă schimbările petrecute în numărul populației unui anumit teritoriu, ca urmare a nașterilor și a deceselor.

Astfel, mișcarea naturală este calculată prin intermediul bilanțului natural, acesta reprezentând diferența dintre cei doi indici, respectiv rata natalității și cea a mortalității, formula fiind următoarea: Bn = N – M (‰) sau Bn = N – M x 1 000 (‰).

Fig. nr. 7 – Evoluția miscării naturale și a mișcării migratorii la nivelul municipiului Caracal. Sursa datelor: INSSE

Astfel, conform figurii de mai sus, este ușor de observat tendința mișcării naturale, aflată într-un trent descendent continuu și lent, cu câteva încercări de ridicare în anul 2001 și 2005.

IV.3.1 Natalitatea

Natalitatea se referă strict la numărul nașterilor în cadrul unei populații într-un interval de timp bine stabilit. Astfel, intensitatea nașterilor este măsurat și exprimat printr-un indice care poartă numele de rata natalității, acesta indicându-ne raportul dintre numărul născuților vii și populația medie a unui teritoriu, fiind exprimat în promile (‰).

Factorii care influențează natalitate sunt reprezentați prin:

– gradul de dezvoltare economică care determină condițiile de trai ale populației

– poziția femeii în societate și nivelul acesteia de instruire sau de implicare în activitățile socio-economice,

– practica religioasă,

– structura pe grupe de vârstă și sexe,

– cadrul legislativ, menit a încuraja sau descuraja natalitatea.

Formula calculării acestui indice este următoarea :

Png = (Nvii /P ) x 1000

unde:

P ng = rata generală a natalității; Nvii = numărul născuților vii;

P = efectivul mediu al populației.

Conform definiției oferite de Institutul Național de Statistică, născut viu reprezintă “un produs al conceptiei, expulzat sau extras complet din corpul mamei, independent de durata sarcinii si care, dupa aceasta separare, prezinta un semn de viata (respiratie, activitate cardiaca, pulsatii ale cordonului ombilical sau contractii musculare dependente de vointa).”  

Din totalul locuitorilor de 40.560, înregistrați la nivelul anului 1991, numărul născuților vii era de 450 în timp ce numărul persoanelor decedate era înregistrat ca fiind de 290. Patru ani mai târziu, deși numărul locuitorilor a scăzut foarte puțin, numărul născuților vii a scăzut și el de la 450 la 390, crescând însă numărul persoanelor decedate de la 290 la 334. Astfel, la nivelul anului 1995, bilanțul natural inferior celui înregistrat în anul 1991.

În anul 2000 se observă că tendința născuților vii este de ușoară creștere în timp ce numărul decedaților crește în mod constant, ajungând la 346 persoane.

La nivelul recensământului din 2002, numărul persoanelor decedate era de 368 în timp ce numărul născuților vii era de 351. Numărul născuților vii a scăzut într-un ritm relativ accentuat ajungând ca în anul 2011 să se înregistreze doar 274 de născuți vii. Numărul născuților vii a crescut la nivelul anului 2013 la 520, aproape dublându-se față de anul 2011.

Tabel nr. 4 – Numărul născuților vii în municipiul Caracal în anii 1992, 2002 și 2011. Sursa datelor: INSSE

Așdar, ulterior Revoluției din 1989, s-a considerat o scădere a numărului de locuitori, bilanțul natural fiind de 160 în 1991 în timp ce la ultimul recensământ, acesta înregistra o valoare negativă de -17.

Măsurile politicii demografice pronataliste privind interzicerea avorturilor, adoptată ca decret la sfârșitul anului 1992 s-a resimțit prin redresarea natalității într-un mod accentuat. Ulterior anului 1980, la nivelul României s-a resimțit o diminoare a numărului născuților vii iar în decursul perioadei cuprinse între 1980 și 1989, rata natalității la nivelul României a oscilat între 14 și 18 nou-născuți la 1.000 de locuitori.

Odată cu abrogarea reglementărilor și restrictiilor politicii pronataliste, manifestată într-un mod forțat și relativ brutal, natalitatea a scăzut într-un mod masiv cu un nivel de rapiditate foarte ridicat.

Declinul îngrijorător al natalității este foarte cunoscut și în celelalte țări europene, manifestat cu din ce în ce mai multă fermitate începând cu mijlocul anilor 1960, perioada fiind marcată de o creștere economică spectaculoasă, acest declin fiind pus pe seama creșterii constante a nivelului de educație, pe seama participării extensive la activitățile economice în afara gospodării și pe seama independenței financiare.

În scăderea natalității municipiului Caracal, un rol important este ocupat și de slăbirea rolului normelor culturale, îndeosebi cele religioase, expansiunea coabității, consumul exagerat de buniri și servicii precum și materialismul nemăsurat.

În anul 2013, rata natalității a înregistrat o valoare de 5.83 la mia de locuitori în timp ce rata mortalității a fost de 12.82 la mia de locuitori. Bilanțul natural al municipiului Caracal, la nivelul aceluiași an înregistra valoarea de 5.36.

IV.3.2 Mortalitatea

Mortalitatea reprezintă numărul de ceselor în cadrul unei populații într-un interval stabilit de timp. Acest fenomen își măsoară intensitatea deceselor prin intermediul unui indice numit rata mortalității, aceasta fiind redată prin raportul între numărul total de decese și populația medie, fiind exprimat în promile ‰.

Printre factorii care influențează acest indicator se numără:

– factorii socio-economici ce țin de nivelul dezvoltării economice, de asistența sanitară sau de gratul de instruire al locuitorilor și nu în ultim rând de starea de sănătate și morbiditatea (n.r. – numărul îmbolnăvirilor raportat la 100.000 de locuitori),

– factorii demografici (precum structura pe grupe de vârstă și sexe)

– factorii istorici (cataclisme naturale, războaie ș.a.).

Mortalitatea a înregistrat, începând cu anul 1990, rate care au revenit la valorile înregistrate în perioada 1953-1954, respectiv 11.6 decese la mia de locuitori, crescând treptat, ulterior, cu numeroase fluctuații, având ca perioade de vârf 1996-1997 și 2002-2003.

În ciuda stabilizării în jurul valorii de 12 decese la mia de locuitori în perioada 2010-2012, România este situată în cadrul țărilor cu o mortalitate ridicată.

De remarcat este faptul că mortalitatea masculină este net superioară celei feminine încă de la naștere, devenind practic un fenomen, denumit și supramortalitatea masculină.

În anul 2012, rata mortalității generale în cadrul județului Olt era situată la 14.1‰, județ situat în topul celor cu mortalitate ridicată.

Conform unor studii de specialitate, s-a constatat că principala cauză a decesului în România o reprezintă bolile aparatului circulator, reprezentând 60% din totalul cauzelor de deces.

Întrucât la nivelul întregii țări și totodată la nivelul municipiului studiat este cunoscută accentuarea fenomenului de îmbătrânire demografică, rata mortalității generale este influențată de structura pe vârste a populației.

În anul 1991, la nivelul municipiului Caracal au fost înregistrați 290 de decedați, numărul acestora crescând în mod constant la 334 în anul 1995, 346 în anul 2000 și 368 la nivelul anului 2002. Astfel, tendința este nefavorabilă bilanțului natural al municipiului Caracal. La nivelul anului 2013, mortalitatea a crescut considerabil, numărul decedaților crescând la 1.092, constatându-se astfel creșterea accentuată a acestui indicator.

IV.3.3 Mortalitatea infantilă

Mortalitatea infantilă reprezintă numărul decedaților în primul an de viață, raportat fiind la 1.000 de locuitori născuți vii.

Componentă importantă a mortalității generale, mortalitatea infantilă reprezintă cel mai bun indicator al dezvoltării socio-economice. Astfel, speranța de viață la naștere a unei populații este determinată într-o măsură ridicată de șansele de supraviețuire a nou-născutului în primul an de viață. Factorii care influențează acest indicator sunt reprezentați de factorii economico-sociali, de cei de mediu precum și de cei ce țin de sistemul serviciilor de sănătate, întrucât este bine cunoscut faptul că îngrijirile particulare și asistența medicală preferențială reprezintă necesități ale oricărui copil.

Rata mortalității infantile la nivelul întregii țări, dupa 1990, a înregistrat o ameliorare bazată pe seama ratei mortalității postneonatale, aceasta scăzând de la 18,0‰ (1990) la 9,8‰ (1998) pentru ca ulterior să ajungă la 4,2‰ în anul 2012.

Întrucât principalele cauze de deces infantile în ultimele decenii au fost reprezentate de bolile aparatului respirator, de cauzele perinatale sau anomaliile congenitale, odată cu ameliorarea întregului sistem de sănătate, acest indicator a început a fi redus.

Factorii de risc care pun în pericol viața și sănătatea oricărui nou-născut sunt reprezentați prin vârsta mamei la naștere, rangul născutului-viu, greutatea copilului la naștere sau durata sarcinii. Astfel, principalul risc al mortalității infantile, în prezent, este dat de născuții a căror greutate se află sub 2.5 kg, rata acestora de deces fiind de 53,0‰ în anul 2011.

De asemenea, alți factori de risc în ceea ce privește mortalitatea infantilă atât din cadrul municipiului cât și a județului și totodată la nivelul întregii țări sunt reprezentați de vârsta de peste 40 de ani a mamei (rata de mortalitate infantilă în 2011 a fost de 16‰) precum și de gradul redus de școlarizare al mamei (38% din mamele celor decedați sub 1 an, la nivelul anului 2011, absolviseră doar o școală elementară, deci fără o cultură sanitară prea ridicată).

IV.4 Mișcarea migratorie

Prin mișcarea migratorie, se înțelege deplasarea populației într-un anumit teritoriu, presupunând depășirea unei granițe administrativ-teritoriale, unitatea administrativă modificându-și astfel atât în urma imigrărilor cât și a emigrărilor.

În cazul de față este vorba atât despre o migrație internă întrucât este realizată în interiorul României între unitățile administrativ-teritoriale ale acesteia cât și de o migrație externă, aceasta presupunând depășirea granițelor țării.

Conform literaturii de specialitate, există patru forme principale de migrație, definite în funcție de zona de rezidență a persoanelor și a grupurilor implicate într-un astfel de proces:

– rural-urbană,

– urban-rurală,

– inter/intra rurală,

– inter/intra urbană.

Caracteristică importantă a populației municipiului studiat, migrarea populației este legată de numeroase cauze (actul căsătoriei, obținerea unui loc de muncă în altă localitate, achiziționarea sau construirea unei locuințe personale în altă localitate), reprezentând practic un fenoment caracteristic de mobilitate teritorială a forței de muncă pe întreg teritoriul țării. Bilanțul migratoriu reprezintă o caracteristică a acestui proces, valorile cele mai ridicate fiind întânlite în satele din zona de câmpie, ponderea fiind mai ridicată în rândul persoanelor de sex masculin întrucât aceștia migrează spre alte localități cu scopul de a-și găsi un loc mai bun de muncă și de a-și întreține familia totodată, stabilindu-se temporar și definitiv ulterior, cu întreaga familie

Mișcarea migratorie este calculată prin intermediul bilanțului migratoriu, indicatorul reprezentând practic diferenta dintre numărul imigranților și cel al emigranților exprimată în valori relative, fiind calculată pentru un an sau pentru o perioada bine determinată de timp, putând avea valoare pozitiva ori negativă.

Fig. nr. 8 – Evoluția miscării naturale și a mișcării migratorii la nivelul municipiului Caracal. Sursa datelor: INSSE

Conform graficului de mai sus, se observă faptul că tendința mișcării migratorii este una negativă, numărul sosirilor fiind net inferior numărului plecărilor din municipiul Caracal.

În ceea ce privește bilanțul migratoriu al municipiului Caracal, în anul 1991, acesta înregistrase o valoare de 171 locuitori spre deosebire de anul 2002 când valoare era negativă și anume de -166, constatându-se astfel o depopulare a orașului în procent de aproximativ 25%.

Cauzele generării mobilității populației constau în existența unor factori de respingere în regiunea municipiului studiat. Astfel, reducerea veniturilor și imposibilitatea satisfacerii consumului reprezintă două dintre cauzele tendinței negative a bilanțului migratoriu la nivelul municipiului Caracal.

Dorința creșterii nivelului de trai a persoanelor a căror vârstă este de peste 25 de ani și tendința de creștere a gradului de profesionalizare a tinerilor absolvenți de liceu constituie, de asemenea, alte două cauze ale acestei tendințe manifestate în cadrul bilanțului migratoriu.

Lipsa locurilor de muncă, creșterea prețurilor și menținerea nivelului salariilor în ultimul deceniu, îngreunând astfel nivelul de trai al cetățenilor, locuitori ai municipiului Caracal, îi determină pe aceștia să părăsească localitatea, fapt resimțit în bilanțul migratoriu.

IV.5 Bilanțul total

Dimensiunea demografică a municipiului a fost și este influențată de o serie de evenimente, parte a mișcării naturale, precum nașterile și decesele, acestea influențând mișcarea naturală a populației precum și prin imigrările și emigrările care determină mișcarea migratorie a locuitorilor municipiului Caracal.

Evoluția comparativă a bilanțului natural precum și a celui migratoriu ilustrează factorii demografici care au determinat modificarea efectivului numărului de locuitori odată cu căderea regmilui comunist. Deși bilanțul natural s-a menținut pozitiv, cel migratoriu a înregistrat și încă înregistrează cu precădere o tendință negativă, numărul plecărilor după anul 1995 fiind relativ mare, ulterior acestui an valoarea medie a acestor plecări stabilizându-se în jurul valorii de 715 persoane pe an. Așadar, populația municipiului scade prin bilanț migratoriu negativ, numărul plecărilor depășind numărul stabilirolor în cadrul municipiului, bilanțul total înregistrând o ușoară creștere datorată bilanțului natural pozitiv înregistrat la nivelul arealului studiat.

IV.6 Structura populației

IV.6.1 Structura etnică a populației

Aspect important în ceea ce privește aspectul demografic al arealului studiat, acest tip de structură reprezintă o trăsătură a populației având diferite forme caracteristice.

Tabel nr. 5 – Structura etnică a populației municipiului Caracal în anul 2002. Sursa datelor: INSSE

Astfel, structura locuitorilor municipiului Caracal, conform datelor rezultate în urma recensământului din anul 2002 este dominată în mod majoritar de către români (32.874 locuitori), naționalitate urmată de etnia rromă cu 1.677 locuitori iar un număr de 52 de locuitori aparțin altor etnii. Este ușor observabil faptul că etnia rromă și ponderea celorlalte etnii nu depășesc 5% din totalul numărului de locuitori ai municipiului Caracal.

IV.6.2 Structura confesională a populației

Potrivit datelor penultimului recensământ al populației, respectiv cel din anul 2002, structura confesională a populației municipiului studiat este dominată de cultul ortodox, cult ce înregistrează 34.417 adepți, religia ortodoxă fiind urmată de cea penticostală cu 44 de adepți și adventiști cu 35 de adepți. Creștinii după Evanghelie, în anul 2002, erau înregistrați ca fiind într-un număr de 22 locuitori, aproximativ aceeași pondere ocupând-o și romano-catoligii cu 20 de adepți.

Tabel nr. 6 – Structura confesională a populației municipiului Caracal în anul 2002. Sursa datelor: INSSE

Referitor la reformați, în cadrul municipiului existau doar 10 locuitori, urmați fiind de greco-catolici (9 locuitori), baptiști (8 locuitori), evanghelici (7 locuitori), musulmani (7 locuitori), atei (7 locuitori) și încă 15 locuitori a căror religie nu se încadrează în cele enumerate anterior.

IV.6.3 Structura pe sexe și grupe de vârstă

Persoanele de sex feminin prezintă o pondere favorabilă în detrimenul locuitorilor de sex masculin în urma unei analize efectuate la nivelul anilor cuprinși între 1970 și 2002, sexul feminin depășind ca și număr de locuitori cu aproximativ 1.000, fiind 17.871 locuitori comparativ cu persoanele de sex masculin (16.732 locuitori), totalul fiind de 34.603 locuitori la recensământul efectuat în anul 2002.

Tabel nr. 7 – Structura populației pe grupe de vârstă și sexe în municipiul Caracal, în perioada 1970-2002. Sursa datelor: INSSE

În ceea ce privește structura populației pe grupe de vârstă, în cadrul municipiului studiat se evidențiază ponderea ridicată a grupelor de vârstă I și III reprezentând categoria tinerilor și persoanele de vârstă matură, datele statistice indicând ponderea ridicată a locuitorilor încadrați în grupele de vârstă scăzute, în special cea cuprinsă între 0 și 20 de ani, atât pentru locuitorii de sex feminin cât și pentru cei de sex masculin.

Grupa de vârstă cuprinsă între 21 și 30 de ani este comparativ mai redusă, fapt cauzat de plecarea unora la studii și de deplasarea intensă a tinerilor spre centrele economice mai mari ale României și nu în ultim rând de plecarea unor locuitori, la muncă în alte state cu gândul de a-și oferi condiții de trai mai bune.

Fig. nr. 9 – Structura populației pe sexe în municipiul Caracal, în perioada 1970-2002. Sursa datelor: INSSE

Ponderea locuitorilor de peste 60 de ani era, în anul 2002, de 17%, asemenea grupei de vârstă cuprinsă între 21 și 30 de ani (10%). Astfel, cea mai ridicată pondere, referindu-mă la categia de vârstă a locuitorilor, este ce cuprinsă între 31 și 60 de ani, însumând 40% din totalul numărului de locuitori, urmată de grupa de vârstă a tinerilor între 0 și 20 de ani, ce ocupă 32% din totalul populației.

Piramida vârstelor arată în mod grafic structura populației atât pe vârste cât și pe sexe, suma proporțiilor reprezentând numărul locuitorilor arealului studiat. Fiind o formă de reprezentare grafică a datelor statistice elementare, structurate pe sex și grupe de vârstă a locuitorilor unei așezări sau a unei țări, aceasta permite realizarea unor comparații ușor perceptibile și relativ rapide a diferitelor fenomene demografice precum procesul îmbătrânirii demografice, echilibrul sau dezechilibrul dintre sexe sau efectul demografic al diferitelor catastrofe sau războaie.

Așadar, segmentele de populație sunt considerate cohorte sau generații, diferența dintre ele fiind de 5 ani, în general, reprezentate fiind prin bare orizontale ce aparțin unei axe comune. O generație de locuitori cu cât este mai în vârstă cu atât numărul de componente ale celor care au murit va fi mai mare. În țările mai sărace, piramidele sunt mult diferențiate (asemenea piramidelor de mai jos, ale municipiului studiat) față de cele statele dezvoltate, unde avansurile sanitare și folosirea generală a metodelor contraceptice cauzează o formă rectangulară a acesteia, generațiile apropiindu-se de aceeași mărime, inclusiv la piramidele de tip "inversat", în cadrul acestora generațiile noi fiind mai puțin numeroase.

Odată cu apunerea regimului comunist, tendința municipiului a fost impusă de cea prezentă la nivelul întregii țări, România intrând într-un proces accentuat de îmbătrânire demografică, ponderea populației tinere reducându-se, odată cu aceasta crescând cea a populației vârstnice.

În cadrul piramidei vârstelor din anul 2011 se observă că "burta" creată de generația locuitorilor de vârstă medie va deveni în aproximativ o populație ieșită din cadrul muncii (pensionare), urmând a fi înlocuiți pe piața muncii de cei care se încadrează acum în categoria de vârstă cuprinsă între 0 și 5 ani, seria acestora fiind de două ori mai mici.

Fig. nr. 10 – Structura populației pe grupe de vârstă și sexe în anul 1995. Sursa datelor: INSSE

Fig. nr. 11 – Structura populației pe grupe de vârstă și sexe în anul 2002. Sursa datelor: INSSE

Fig. nr. 12 – Structura populației pe grupe de vârstă și sexe în anul 2011. Sursa datelor: INSSE

În urma studierii piramidei vârstelor din ultima perioadă comparativ cu cele din anii 1995 și 2001, se constată diminuarea grupelor de vârstă tinere și creșterea celor de peste 65 de ani, procesul reprezentând, în sine, afectarea populației municipiului pe termen lung, cauzele fiind reprezentate de nivelul mult mai scăzut al fertilității, generația de părinți fiind înlocuită parțial și mișcarea migratorie (afectând în mod special tinerii care doresc creșterea gradului de profesionalizare).

Piramida vârstelor la nivelul anului 1995 ilustrează o lărgire în dreptul populației tinere, baza fiind în lărgire până la nivelul acestui an, efectivele persoanelor în vârstă fiind scăzute. Astfel, piramida vârstelor pentru anul 1995 indică începutul unui proces de modernizare demografic prin modificarea comportamentului în ceea ce privește reproducerea.

Raportând populația tânără la cea vârstnică, obținem indicele vitalității unei populații, acesta înregistrând la nivelul anului 2011 o valoare de 1.5, nivelul acesta asigurând înlocuirea generațiilor.

Conform structurii demografice pe grupe de vârstă, raportul dependenței denotă schimbările produse în perioada 2001-2011.

Așadar, în urma studierii structurii pe grupe de vârstă și sexe, am constatat o pondere relativ echilibrată între cele două sexe, recensământul din 1977 punând stop acestei balanțe, acest an fiind urmat de o tendință de dezechilibru în favoarea persoanelor de sex feminin.

Procesele demografice precum scăderea ratei natalității și creșterea ponderii grupelor de vârstă înaintate corelate mișcării migratorii, favorizează accentuarea dezechilibrului demografic la nivel de sexe, creșterea fiind din ce în ce mai semnificată a persoanelor de sex feminin.

Conform piramidei vârstelor din anul 2011 a locuitorilor municipiului Caracal, s-a constatat prezența unui excedent de populație masculină cu vârsta cuprinsă între 0 și 29 de ani și prezența unui excedent de sex opus a căror categorie de vârstă este situată peste 30 de ani. Cel din urmă este explicat prin fenomenul de supramortalitate întânlit la nivelul persoanelor de sex masculin la vârste înaintate, speranța de viață a persoanelor de sex feminin fiind mai mare spre deosebire de sexul opus.

IV.6.4 Structura populației active pe sectoare de activitate

În ceea ce privește structura populației active pe sectoare de activitate, țin să precizez că principalele sectoare de activitate economică ale municipiului studiat sunt reprezentate de industrie, agricultură și o serie de servicii din domeniul sănătății, învățământului, culturii, armatei sau a funcționarilor publici ș.a.

Astfel, conform datelor statistice obținute în cadrul recensământului din anul 2002, este ușor observabilă predominarea locuitorilor care muncesc în sectorul industrial, aceștia ocupând 81.6% din totalul numărului de locuitori, acest fenomen fiind specific așezărilor în cadrul cărora funcționează încă unități cu caracter industrial.

Tabel nr. 8 – Ponderea populației active pe sectoare de activitate în municipiul Caracal, în anul 2002. Sursa datelor: INSSE

Sectorul agricol ocupă locul al doilea în cadrul acestui tip de structură a numărului de locuitori, lucrând aproximativ 9.8% din numărul locuitorilor municipiului Caracal.

Fig. nr. 13 – Structura populației active pe sectoare de activitate în municipiul Caracal, în anul 2002. Sursa datelor: INSSE

Comerțul și serviciile ocupă un loc codaș în structura populației pe sectoare de activitate, în cadrul acestui sector activând 8.6% din numărul total al locuitorilor municipiului studiat.

Tabel nr. 9 – Repartiția salariaților pe domenii de activitate economică. Sursa datelor: Direcția Județeană de Statistică – Olt

Conform datelor obținute de la Direcția Județeană de Statistică – Olt, totalul salariaților în anul 1992 era de 16.484, dintre care 7.001 locuitori lucrau în sectorul industrial (6.713 persoane lucrau în industria prelucrătoare), 1.154 locuitori activau în sectorul agricol iar 1.442 locuitori lucrau în comerț. Acestea erau urmate de construcții cu 1.442 de lucrători și de activitățile financiare (194 locuitori) sau sectorul administrației publice (81 locuitori).

În anul 2002, din totalul salariaților de 9.859, valoare aproape înjumătățită față de perioada precedentă (1992), în industria mai activau doar 4.310 locuitori dintre aceștia 3.943 lucrând în industria prelucrătoare. În agricultură, numărul muncitorilor a fost înjumătățit, ajungând la 550 de locuitori în timp ce domeniul construcțiilor a scăzut dramatic la doar 290 locuitori activi în cadrul acestui sector.

În anul 2004, populația activă era de 9.145 locuitori, tendința de scădere ameliorându-se, repartiția salariațiilor fiind ocupată într-o proporție zdrobitoare de sectorul industrial (4.507 locuitori dintre care 4.167 lucrau în industria prelucrătoare). Locuitorii care activau în agricultură au scăzut la 440 în timp ce cei care activau în comerț, de asemenea, au scăzut la 547. Singurul sector care a înregistrat o creștere în ceea ce privește repartiția salariaților în acest an în comparație cu anii anterior analizați a fost sectorul administrației publice, acesta crescând rând pe rând de la 81 locuitori la 144 și respectiv 286 locuitori în anul 2004.

În anul 2006, numărul salariaților a început a-nregistra o ușoară tendință de creștere, ajungând la 10.721, odată cu această creștere crescând și numărul salariaților din anumite sectoare precum cel industrial (5.498 locuitori), administrație publică (352 locuitori), construcții (201 locuitori), activități financiare (119 locuitori). Scăderea numărului de salariați a fost și ea manifestată în sectoare precum cel agricol (325 locuitori) sau în comerț (526 locuitori).

În anul 2009 s-a observat iarași o ușoară scădere a numărului de salariați din cadrul municipiului studiat, de la 10.721 locuitori la 10.015 locuitori, ponderea cea mai mare fiind păstrată de salariații care activează în industria prelucrătoare (4.921 locuitori din totalul celor 5.309 care activează în industrie). În ceea ce privește sectorul industrial, se resimte o tendință de scădere, de la 5.839 la 5.309 locuitori, crescând însă numărul salariaților din comerț (595 locuitori), scăzând totodată și ponderea celor care activează în agricultură, aceștia ajungând la 191 de locuitori. Pe de altă parte, numărul salariaților a înregistrat o creștere în anumite sectoare precum activități financiare (150 locuitori), administrație publică (370 locuitori).

Capitolul V – DINAMICA ȘI STRUCTURA ACTIVITĂȚILOR ECONOMICE

ÎN PERIOADA 1990 – 2012

V.1 Sectorul primar. Agricultura

Odată cu încheierea secolului al XVIII-lea, suprafața forestieră ocupa circa două treimi din suprafața regiunii Oltenia, cuprinzând și o serie de terenuri agricole de dimensiuni mici în limitele acesteia. Sistemul curăturilor mutătoare a legat de suprafața forestieră activități precum cultivarea plantelor și creșterea animalelor.

Exploatarea agricolă a câmpiei nu a ajuns la un nivel superior, fapt dovedit prin împestrițarea terenului arabil cu islaz.

Potrivit hărții lui Specht, Caracalul era ilustrat ca având un caracter economic zoopastroral prin delimitarea spațială a pășunii, fânețelor, a terenului agricol și a suprafețelor forestiere, prin modul grupării populației într-o serie de așezări mărunte și risipite pe coaste și văi.

Ulterior anului 1965, G.A.C.-urile Caracal au fost transformate în C.A.P.-uri (Cooperativă Agricolă de Producție), C.A.P. Caracal încetându-și activitatea în anul 1991, în locul acesteia făcându-și apariția patru societăți cu caracter agricol precum Columna, Agromec Caracal, Ceres și Cergănești-Țuguiești.

La momentul actual, suprafața de teren agricol a municipiului studiat este de 5.716,86 ha, dominând ca formă de exploatare a terenurilor agricole, exploatare individuală cu suprafețe între 2 și 6 ha, ponderea acestora fiind de 70%.

În sarcina Ocolului Silvic local se află suprafețele forestiere și fundul cinegetic din zona municipiului studiat, acesta luând ființă în 1869, obiectivul fiind de administrare a pădurilor din cadrul județului, la acel moment – Romanați.

Încă din perioada Evului Mediu, așezarea era bogată în suprafețe forestiere, însă defrișările au transformat o mare parte a acestor suprafețe în terenuri agricole. Odată începute, mai exact la începutul secolului al XX-lea, acestea au fost realizate în Caracal, Leu, Stoenești, până la nivelul căii ferate Piatra-Olt-Craiova.

Fig. nr. 14 – Harta utilizării terenurilor în cadrul municipiului Caracal. Aplicație utilizată: ArcGIS 10

V.2 Sectorul secundar. Industria

Municipiul Caracal, în ceea ce privește sectorul industrial, și-a dezvoltat într-un ritm lent activitățile industriale. Potrivit descoperirilor arheologice s-a constatat prezența meșteșugurilor practicate la Romula și în împrejurimile acestuia încă din antichitate, acesta reprezentând punctul de plecare al începerii dezvoltării sectorului industrial.

Potrivit aceloași descoperiri, în cadrul atelierelor din același areal se confecționau vase tip terra sigillatta, tehnica aparținând romanilor, existând ateliere speciale pentru prelucrarea sticlei sau de producere a materialelor de construcții, inclusiv a cărămidei.

Ulterior, în cadrul județului Romanați, potrivit Ministerului Industriei și Comerțului, întreprinderile cu caracter industrial din cadrul arealului studiat erau reprezentate în anul 1929 de atelierul de tâmplărie al lui Nicu Petrovschi, moara "Speranța" și minifabrica de tâmplărie a lui Giovanni Gratagliano, activitatea economică a așezării fiind nevoită a deservi nevoilor războiului până în anul 1945.

Odată cu instaurarea regimului comunist la nivelul țării noastre, procesul naționalizării s-a făcut simțit în totalitatea domeniilor de activitate, marile întreprinderi precum și cele mici sau mijlocii fiind trecute în proprietatea statului. În cadrul aceleiași perioade, s-a trecut la o industrializare forțată, amprenta fiind sovietică. Urmare a Legii Naționalizării, la data de 1 august 1950 a fost finalizată Întreprinderea Raională de Industrie, în cadrul acesteia funcționând Fabrica de Gheață, Fabrica de Sifoane, Fabrica de pâine "Proletarul" precum și un atelier mecanic și nu în ultim rând un atelier de tâmplărie.

O întreprindere reprezentativă la nivel local și regional a fost înființată în anul 1965 sub denumirea de "I.A.S. Complex Porcine", capacitatea acesteia fiind de 100.000 de capete porci în fiecare an, metodele furajere și cele de creștere fiind relativ avansate. Ulterior căderii regimului comunist, unității i s-a schimbat numele în S.C. Suinprod Caracal, producția scăzând în mod alarmant, închiderea acesteia fiind inevitabilă.

Fabrica de Conserve a fost înființată în anul 1967, numărul salariaților fiind de 1200, această unitate funcționând la întreaga capacitate începând cu anul 1967. Apogeul unității în ceea ce privește capacitatea de producție a fost atins între 1972 și 1974, peste 50% din producția anuală totală fiind exportată în afara țării. Ulterior apunerii regimului comunist, unitatea și-a schimbat denumirea în S.C. Fructus Romanați, scăderea producției determinând scindarea acesteia și preluarea de S.C. Leader International și S.C. Monteverde, amenajându-se ulterior spații dedicate confecțiilor, acestea din urmă aparținând unor societăți somerciale cu capital italian.

Fabrica de Produse Lactate a fost pusă în funcțiune în prima parte a anului 1967, patronată fiind de Industria de Lactate Craiova. Ulterior împărțirii teritoriale din anul 1968, Fabrica de Produse Lactate Caracal și-a schimbat proprietarul, acesta fiind Industria Laptelui Olt, dotată fiind cu aparatură de generație nouă și tehnologicii de prelucrare a laptelui aduse din fostul R.D.G. Construită cu scopul preluării unei cantități de cca. 75.000 litri lapte pe zi, fabrica aproviziona orașul Bucureși precum și celelalte așezări din cadrul județului Olt. Privatizarea acesteia a fost iminentă ulterior apunerii regimului comunist, aceasta realizându-se în anul 2000, perioadă cu care i s-a schimbat și profilul în fabrica de conserve, noua denumire fiind Romconserv S.R.L. Caracal. Un cunoscut grup din Cehia, intitulat Hame, a cumpărat fabrica de conserve în anul 2005, producția diversificându-se în conserve de legume sau conserve de carne, numărul salariaților crescând la 270.

Întreprinderea de Vagoane a avut un impact ridicat în dezvoltarea sectorului industrial a municipiului studiat, fiind înființată în anul 1973, an în care avea deja 2.500 de salariați, începând să producă vagoane de marfă. Această întreprindere a vândut aproximativ 70.000 de vagoane noi, 2/3 fiind dedicate exportului în Cehia, Slovagia, Ungaria, Franța, Germania, fosta U.R.S.S. sau Iran, câștigându-și prestigiul de unul dintre cei mai mari exportatori de vagoane de marfă la nivel mondial. Ulterior Revoluției de la 1989, întreprinderea a fost privatizată, schimbându-și denumirea în ROMVAG Caracal S.A.

Privatizarea propriu-zisă a societății a avut loc în 2002, ponderea capitalului privat fiind majoritară, clienții numărându-se printre C.F.R. Marfă, SERVTRANS, CORRIDOR, ROMPETROL LOGISTIC (vagoane de tip cisternă) ș.a.

Întreprinderea de Tricotaje a fost înființată în anul 1972 iar cu această ocazie a luat ființă și o întreprindere de industrializare și exploatare a lemnului, numărul angajațiilor ridicându-se la 600. O bună parte a materialului brut era primit de la Filatura Drăgănești, fiind transformată în Fabrica de Tricotaje Caracal în anul 1972 iar ulterior apunerii regimului comunist, transformată în S.C. Romanița. Privazitarea acesteia s-a produs în anul 1995, în mod integral, obiectul de activitate al acesteia fiind comercializarea și producerea de îmbrăcăminte și lenjerie din bumbac. Dacă până la nivelul anului 1999 se lucra și pentru piața internă, ulterior acestui an fabrica s-a concentrat asupra exportului, fiind modernizată începând cu anul 1998.

Întreprinderea de Exploatare și Industrializare a Lemnului a fost înființată în aceeași perioadă, având 670 de angajați la acea dată precum și Fabrica Mixtă de Industrie Locală (500 salariați, specializați în mobilă, teracotă și bunuri metalice de consum) sau Întreprinderea de Mașini Agricole.

Întreprinderea de Anvelope a luat fiiță în anul 1980, reprezentând practic una dintre cele mai importante întreprinderi de profil din România, producând anvelope pentru tractoare, combine agricole dar și pentru autoturisme. Proiectată pentru a produce 14.000 de anvelope anual, în anul 1985 a intrat în producție o nouă etapă, cu un milion de anvelope radiale anual pentru autoturismele de litraj mic.

În anul 1983, economia acestui municipiu era constituită dintr-o îmbinare a industriei alimentare, în mod special și agricultură, în cadrul Caracalului funcționând șaăte întreprinderi cu caracter industrial.

Registrul Camerei de Comerț, în anul 2005 ilustra două firme din domeniul eletronice, cinci firme din domeniul alimentar (S.C.Vidiagro S.R.L., Hame România, Ecva 2000 S.R.L., Riada Plus, Ecologic), șapte firme din domeniul textile (Torende Mod, Snobii Club, M.K. Promo, Romanița, Zonatex, 777 S.R.L.), două firme din domeniul chimic (E.S.O.X. Prodimpex S.R.L., Dolchimprod Caracal) și nouă firme din domeniul echipamentelor servicii și utilaje industriale (Romconserv S.R.L., Madavir Lux S.R.L., Royal Rom S.R.L., Expert Construct, M.C.M. Unigrup S.R.L.).

Actualmente, diminuarea nivelului de producție plasează municipiul studiat la nivel regional ca fiind un punct problemă.

V.3 Servicii terțiare

Comerț. Întrucât condițiile fizico-geografice au permis dezvoltarea așezării ca important centru comercial în cadrul economic antic și medieval, existența unei vieți comerciale înfloritoare datează din vechi timpuri potrivit descoperirilor arheologice, la Romula descoperindu-se diverse inscripții care atestă intensitatea schimburilor comerciale favorizate de prezența numeroaselor drumuri ce legau această zonă de Imperiul Roman.

În Evul mediu, cea mai importantă funcție a orașului a fost cea de centru comercial meșteșugăresc, aici ținându-se târguri periodic, chiar și săptămânal.

La nivelul anului 1887, în cadrul acestei localități își desfășurau activitatea cinci cazionouri, șase hoteluri, opt birturi, patru hanuri și 70 de cârciumi, fiind organize și patru bâlciuri, anual și unul săptămânal. Ulterior acestei perioade, după două-trei decenii, existau cinci hanuri, cinci cazinouri, șapte hoteluri, nouă birturi și 76 de cârciumi, activitatea comercială intensă desfășurându-se în Târgul de Săptămână și Piața Mare.

Odată cu finele anilor 1890 a-nceput a se pune problema mutării activităților comerciale cu grâu în cadrul Oborului de săptămână din cauza mizeriei lăsate și a aglomerării circulației.

În anul 1896, a fost înaintat un proiect de construire a unei hale în piața orașului datorită necesității desfacerii produselor alimentare.

Camera Agricolă a Județului Romanați a fost înființată în anul 1925 cu trei secții: agricolă, silvică și zootehnică, scopul fiind de îmbunătățire a câmpurilor de experiență de la Iancu Jianu, Racovița, Dobrosloveni, Caracal, Amărăștii de Jos sau Izbiceni, aici producându-se grâu și porumb selecționat atent.

Camera de Comerț și Industrie afost înființată între 1864 și 1865, pentru ca un an mai târziu să devină organ consultativ al statului de apărare și reprezentare a intereselor comercianților și industriașilor. Autonomia secțiilor județene a crescut începând cu anul 1910, ulterior fosta secție Romanați a Camerei de Comerț devenind Camera de Comerț și Industrie Caracal.

La nivelul anului 1925, în cadrul arealului studiat existau 126 firme comerciale, dintre acestea 105 fiind individuale (cârciumi, cafenele, butării, hoteluri-restaurant, pescării, fierării, ateliere de încălțăminte, croitorii sau ceasornicării) iar 21 sociale (depozite de cereale, de mașini agricole, depozite de mori, depozite en-gross de băuturi spirtoase ș.a.), mărfurile fiind desfăcute prin plata imediată.

În perioada comunistă, activitatea comercială avea a-și desfășura o altă organizare, luând ființă comerțul de stat în anul 1948 cu trei departamente: I.C.S. Oltenia cu magazine în Caracal, Balș și Corabia – I.C.S. Jiul cu magazine alimentare în cele trei localități menționate anterior, I.C.S. Textile-Încălțăminte – cu un număr ridicat de magazine și depozite, iar câțiva ani mai târziu avea să se înființeze O.C.L. alimentara și O.C.L. pentru produse industriale.

Ulterior, în anul 1958, Întreprinderea de Alimentație Publică Cooperatistă Caracal deținea trei restaurante, 18 bufete, trei cofetării cu un laborator propriu, o iaurtgerie, două plăcintării și un magazin de produse zaharoase.

În piața din centrul arealului studiat a luat ființă Complexul Cooperației Meșteșugărești, în anul 1970, acesta fiind format din ateliere de croitorie, ceasornicări, televizoare, radio, îmbunătățindu-se ulterior, totalul unităților fiind de 147 dintre acestea 18 fiind magazine de confecții, textile, încălțăminte, bijuterii, electrice, 35 de unități de alimentare publică, cinci restaurante, opt bufete, două cantine de tip restaurant și două cofetării. Capacitatea singurului hotel din oraș era de 85 de locuri.

La mijlocul anilor '80, comerțul acestei așezări era format din 161 de unități, dintre acestea 39 fiind de alimentație publică iar odată cu apunerea regimului comunist, s-a trecut la sistemul privat al unităților comerciale, spațiile fostelor magazine ale statului fiind închiriate sau chiar vândute unor firme private, unele dintre acestea păstrându-și profilul activității.

În acest moment, activitatea comercială cu caracter intens este desfășurată în piața agroalimentară modernă a municipiului Caracal, întreprinzătorii agricole ai localităților limitrofe acestui municipiu oferind locuitorilor arealului studiat produse proaspete spre satisfacerea necesarului pentru consum.

Turismul. Referitor la circulația turistică, aceasta nu este foarte intensă la nivelul municipiului studiat în urma studierii indicatorilor referitori la turiștii sosiți și înnoptările efectuate în cadrul Caracalului.

Astfel, raportul dintre numărul înnoptărilor și populația stabilă înregistrează o valoare extrem de scăzută, fapt ce denotă nivelul scăzut al sectorului turistic. În perioada 2006-2009 s-a constatat o scădere cu 9% a locurilor ocupate în cadrul unităților de cazare turistică, scădere cauzată în principal de scăderea numărului de înnoptări.

Tabel nr. 10 – Unitățile de cazare structurate pe hoteluri și pensiuni turistice în cadrul municipiului Caracal între 1992 și 2009. Sursa datelor: INSSE

Tabel nr. 11 – Numărul locurilor din cadrul unităților de cazare, structurate pe hoteluri și pensiuni turistice în cadrul municipiului Caracal între 1992 și 2009. Sursa datelor: INSSE

Tabel nr. 12 – Numărul sosirilor structurate pe hoteluri și pensiuni turistice în cadrul municipiului Caracal între 1992 și 2009. Sursa datelor: INSSE

Tabel nr. 13 – Numărul înnoptărilor structurate pe hoteluri și pensiuni turistice în cadrul municipiului Caracal între 1992 și 2009. Sursa datelor: INSSE

Interesant este faptul că în anul 2008, s-a manifestat un salt la nivelul numărului de înnoptări în cadrul municipiului, creșterea față de anul 2006 fiind de 76%. Ulterior acestui an, s-a înregistrat iarăși o scădere bruscă la un nivel situat sub cel din anul 2006.

Fiind strâns legată de infrastructura de transport, specializarea forței de muncă pe componente specifice serviciilor turistice și în mod special de promovarea potențialului turistic și de diversificarea produsului turistic în sine, dezvoltarea municipiului Caracal are, a avut și va avea de suferit.

Transporturile. Carul cu două roți a reprezentat primul mijloc de transport utilizat de cetățeni încă din cele mai vechi timpuri, ulterior fiind urmat de carul cu patru roți, în timp ce pe apă se folosea pluta și barca monoxilă.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, autoritățile județene și-au manifestat interestrul în construirea unui drum de fier spre a lega orașul studia de capitală precum și de celelalte regiuni ale Olteniei.

Ulterior, a fost construită calea ferată care realiza legătura feroviară între Turnu Severin-Craiova-Piatra Olt-Slatina-Pitești-București, dată în folosință pe data de 9 mai 1878. La acest moment, gara Caracalului este una din gările care încă păstrează arhitectura considerată a fi un adevărat monument istoric.

Astfel, în Evul Mediu pentru transportul produselor agricole, a lemnului sau a materialelor de construcții de folosea carul tras de boi, existând conform unor date statistice care datează din 1901, obținute de la Primăria municipiului Caracal, 448 de care, 171 văruțe, 77 trăsuri și 20 de brișci.

În anul 1918, în cadrul Prefecturii Romanați se introducea un trafic dedicat transportului cu trăsura sau cu căruța, respectiv pentru curse la țară prețul era de 1 leu/km pentru trăsuri și 70 de bani/km pentru căruțe.

Mai târziu, în anul 1944, la nivelul localității existau 32 de trăsuri în piața centrală, dedicate transportului public urban, reduse ulterior ca număr datorită apariției unor impozite și a unor taxe de parcare. În decursul aceluiași an, s-a constatat că în cadrul județului Romanați existau și 52 de autoturisme, majoritatea fiind Skoda, Ford și Mercedes-Benz, jumătate dintre acestea aflându-se în teritoriul studiat.

În prezent, datorită amplasamentului favorabil al municipiului, teritoriul analizat se constată a fi o adevărată zonă de tranzit pe vechile drumuri care legau Oltenia de Ardeal și Muntenia, municipiul reprezentând practic un nod de intersecție al căilor de comunicație, atât rutiere cât și feroviare, legând sudul de nordul țării de-a lungul văii Oltului însă și Craiova de Roșiorii de Vede respectiv de capitala țării.

Traficul feroviar reprezintă prin prisma acestui municipiu un nod de cale ferată prin prezența magistralelor Caracal – Craiova, Caracal – Piatra-Olt, Caracal-Corabia.

Referitor la traficul rutier, municipiul studiat este amplasat la intersecția DN6 (București-Craiova-Timișoara, E70) cu drumurile naționale Corabia-Râmnicu Vâlcea-Băile Olănești (DN54, DN64).

Rețeaua străzilor prezintă o configurație cvasineregulată cuprinzând artere principale de o categorie superioară, orientate fiind spre centrul municipiului.

Rețeaua drumurilor care deservesc municipiul sunt reprezentate astfel prin:

• DN 6/E70 (legătură cu Slatina,Corabia, Craiova, Bucurețti)

• DJ 542 ( legătură cu Redea)

• DJ 641 (spre Cezieni)

• DC150 (spre Draghiceni)

• DC 147 (spre Celaru)

Fig. nr. 15 – Harta infrastructurii rutiere din cadrul municipiului Caracal

Sănătate. Referitor la sistemul de sănătate, la nivelul anului 2009, rețeaua sanitară a municipiului Caracal era alcătuită dintr-un singur spital, un dispensar medical, 3 cabinete medicale școlare, 3 cabinele medicale de familie, 13 farmacii, 1 punct farmaceutic, 10 cabinete medicale de specialitate, 1 cabinet medical de medicină generală, 16 cabinete stomatologice și 9 laboratoare medicale.

În ceea ce privește personalul medical, aici intrând atât medicii cât și personalul sanitar mediu precum și cel auxiliar, în cadrul municipiului activează 90 de medici (88 în sectorul public și doar 2 în sectorul privat), 18 medici de familie, 17 stomatologi, 20 farmaciști și un personal sanitar mediu format din 398 de angajați.

Tabel nr. 14 – Sistemul de sănătate la nivelul municipiului Caracal în anul 2009. Sursa datelor: Planul Urbanistic General al municipiului Caracal

Învățământul. Învățământul municiupiului după căderea regimului comunist și-a desfășurat activitatea începând cu învățământul preșcolar format din 9 instituții cu prorgram normal și program prelungit. Astfel, Grădinița nr. 1 cu program normal este amplasată pe Str. Toma Rușcă nr. 13, având 4 cadre didactice și peste 120 de copii. Grădinița nr. 2 "Dumbrava Minunată" cu program normal deține trei cadre didactice și 80 de copii iar Grădinița cu program normal "Mircea Vodă" deține 4 cadre didactice care deservesc activitatea a 70 de copii.

Grădinița cu program prelungit nr. 1 a fost formată prin comasarea grădinițelor nr. 2 și nr. 4, fiind amplasată pe Str. Nicolae Titulescu nr. 2. Grădinița cu program prelungit nr. 3 este poziționată pe Str. Iancu Jianu nr. 3, funcționând într-o casă construită în anul 1898 iar Grădinița cu program normal și program prelungit nr. 4 funcționează pe Str. Iancu Jianu nr. 9 din anul 1972, în cadrul clădirii fiind internatul unui liceu. Am ținut a le prezenta pe scurt întrucât sunt foarte importante în cadrul categoriei mici de vârstă a locuitorilor municipiului Caracal.

După '89, au apărut licee noi iar unele deja existente au fost transformate în colegii, astfel învățământul preuniversitar cuprinde 4 unități de învățămând liceal respectiv Colegiul Național Ioniță Asan, Colegiul Agricol Dimitrie Petrescu, Liceul Teoretic Mihai Viteazul și Grupul Școlar Industrial de Construcții.

Având o tradiție în învățământul caracalean, Liceul teoretic Ioniță Asan a fost transformat în 1998 în Colegiul Național Ioniță Asan.

Referitor la mediul universitar, există începând cu data de 1 octombrie 2002 centrul zonal Caracal din cadrul Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor a Universității din Craiova, sediul fiind localizat în cadrul Școlii cu clasele I-VIII Nicolae Titulescu.

De asemenea, o filială în Caracal are și Universitatea Ecologică București, învățământul fiind privat, aceasta fiind dată în foloșință în anul 2007, frecvența fiind zilnică, redusă sau fără frecvență iar cursurile suportate sunt inclusiv cele de masterat.

O altă filială este reprezentată la nivel municipal prin Universitatea Hyperion București, învățământul fiind de asemenea privat, aceasta fiind dată în folosință începând cu același an ca și cea de mai sus , respectiv 2007.

În ceea ce privește activitatea științifică, la nivel local există câteva instituții cu acest obiect de activitate, printre acestea numărându-se Muzeul Romanațiului ca fiind cel mai important, acesta efectuând pe lângă activitățile de restaurare și conservare a patrimoniului său și activități de cercetare științifică prin săpături arheologice multianuale și cercetare documentară.

Fig. nr. 16 – Unități de învățământ în cadrul municipiului Caracal

Capitolul VI – ELEMENTE DE PROGNOZĂ A POPULAȚIEI

ȘI A ACTIVITĂȚILOR ECONOMICE

VI.1 Disfuncționalități existente în teritoriu

IV.1.1 Disfuncționalități la nivel economic

Referitor la cadrul economic principalele disfuncționalități sunt generate de lipsa investițiilor majore la nivelul municipiului, fiind necesară implementarea unei strategii de atragere a investițiilor cu scopul atragerii ISD-urilor, acronimul venind de la Investiții Străine Directe.

Referitor la comunitatea de afaceri, aceasta este practic inexistentă la nivelul arealului studiat, lipsa unei coordonări în cazul IMM-urilor și a reprezentativității fiind considerate la momentul actual deficiențe majore conducând la o soluție a puterii de negociere, împiedicând obținerea facilităților.

Scăderea semnificativă manifestată la nivelul numărului de salariați este o altă disfuncționalitate majoră a ultimului deceniu în cadrul municipiului Caracal, aceasta fiind cauzată de migrația forței de muncă, disponibilizări de personal, pensionări precum și de orientarea către inițiativa privată.

Scăderea veniturilor în urma crizei sectoarelor economice tradiționale precum și diminuarea ofertei locurilor de muncă în cadrul municipiului studiat reprezintă alte disfuncționalități prezente la nivelul acestui areal.

De asemenea, rata șomajului este în creștere în ultimii ani, pe fondul unei crize economice la nivel mondial, infrastructura de afaceri fiind foarte slab dezvoltată.

Lipsa unei piețe de desfacere a produselor agricole precum și costurile ridicate de producție ale societăților cu profil agricol influențează negativ aspectele economice ale municipiului Caracal.

Investițiile cu caracter productiv sunt relativ reduse iar majoritatea IMM-urilor activează în domeniul comerțului, a construcțiilor, a industriei ușoare și în domeniul transporturilor.

Referitor la potențialul turistic al municipiului, acesta este foarte slab dezvoltat, practic nefiind valorificat.

Astfe, localizarea fizico-geografică a municipiului Caracal ar fi trebuit să favorizeze dezvoltarea economică a acestei localități însă transportul turier și cel feroviar existent infrastructurii pentru transport aerian influențează într-o foarte mică măsură activitatea economică a arealului studiat.

La nivelul infrastructurii rutiere, centrul istoric al municipiului dispune de resurse limitate pentru desfășurarea traficului, staționările în lungul arterelor și încărcările de trafic reprezentând probleme serioase generând astfel congestinoarea întregului trafic în zona centrală a arealului studiat.

Lipsa locurilor de parcare, a pistelor dedicate bicicliștilor precum și înregistrarea unui nivel ridicat al traficului de tranzit poluant reprezintă ale disfuncționalități întânlite la nivelul circulației din municipiul Caracal.

Totodată, problemele de mediu generate de prezența multor autovehicule precum poluarea atmosferei, poluarea fonică a locuitorilor din zonă, contaminarea solului cu Pb din emisiile vehiculelor sau afectarea zonelor verzi de către parcarea autovehiculelor ar trebui luate în calcul ca fiind disfuncționalități prezente și din ce în ce mai pregnante în mediul municipiului Caracal.

VI.1.2 Disfuncționalități la nivel social

Îmbătrânirea demografică reprezintă principala disfuncționalitate și cea mai mare problemă atât a municipiului Caracal cât și a întregii țări. Astfel, indicele de vitalitate este într-o continuă scădere, situându-se sub nivelul necesar înlocuirii generațiilor.

Tendința populației civile ocupate este una descrescătoare iar spiritul antreprenorial scade din ce în ce mai mult.

Migrația forteți de muncă spre zone mai dezvoltate economic și cu potențial de dezvoltare pe plan profesional accentuează scăderea demografică la nivelul întregului municipiu.

Oferta specializărilor programelor de formare continuă va trebui compatibilizată potrivit absolvenților de învățămând gimnazial și liceal pentru învățământul profesional și mai ales cu cererea de pe piața forței de muncă.

VI.2 Soluții și măsuri de ameliorare a disfuncționalităților existente

VI.2.1 Soluții și măsuri de ameliorare a disfuncționalităților existente la nivel social

După municipiul Slatina, arealul studiat reprezintă principalul pol de dezvoltare urbană a județului. Caracalul a suferit cea mai mică scădere a numărului de locuitori din cadrul întregului județ dat fiind suprafața mare a teritoriului extravinal, prezentând și densitate scăzută a numărului de locuitori, acest fapt sugerând existența spațiului pentru dezvoltarea activităților sociale și economice ale arealului studiat.

În ciuda faptului că soldul imigrării și cel al emigrării rămâne unul negativ, s-a constatat prezența unei scăderi a mișcării populației, fapt cauzat în mare măsură crizei economice de la nivel mondial, aceasta determinând totodată și scăderea locurilor de muncă disponibile.

Analizând curba evoluției numărului de locuitori ai municipiului, aceasta conduce la o viziune pesimistă, însă pentru o evaluare corectă este necesar a fi luați în considerare și factorii exogeni.

Eforturile sunt multiple în ceea ce privește inversarea tendinței de scădere a bilanțului natural precum și în combaterea fenomenului de îmbătrânire demografică, cel din urmă fiind evidențiat de piramida vârstelor.

Astfel, este necesar a fi luate o serie de măsuri spre stimularea natalității precum și spre atragerea populației tinere.

Un prim pas ar fi reprezentat de asigurarea de locuințe pentru tineri și totodată stimularea potențialilor părinți spre nașterea și creșterea nou-născuților.

O altă soluție necesară este reprezentată prin asigurarea locurilor la creșele și grădinițele municipiului Caracal pentru toți copii acestui areal. Aceasta ar fi urmată de o soluție care propune amenajarea unor noi locuri de joacă dedicate celor mici.

Spre atragerea populației tinere în cadrul municipiului Caracal, este necesară îmbunătățirea condițiilor de locuit din cadrul municipiului prin echiparea edilitară corespunzătoare, înmulțirea modalităților de petrecere a timpului liber pentru tineri precum și creșterea oportunităților pe plan profesional, odată cu această ultimă măsură fiind absolut necesar atragerea investițiilor străine spre creșterea locurilor de muncă existente.

Pentru îmbunătățirea condițiilor de locuit în cadrul municipiului Caracal sunt necesare luarea unor serii de măsuri precum ridicarea calității fondului construit pentru locuințe, utilizarea spațiilor reziduale pentru dotări de cartier și spații verzi, îmbunătățirea confortului termic al apartamentelor existente, crearea unor proiect de amenajare și reabilitare urbană, îmbunătățirea aspectului ansamblurilor de locuit prin realizarea unor finisaje corelate lucrărilor de izolare termică și nu în ultim rând trebuie avut în vedere eliminarea sau ameliorarea gradului de poluare în zonele de locuit.

VI.2.2 Soluții și măsuri de ameliorare a disfuncționalităților existente la nivel economic

Întrucât influențează activitatea economică a municipiului, infrastructura de transport reprezentată prin cea rutieră și cea feroviară necesită a fi reabilitate. Astfel sunt necesarea luarea unor măsuri de modernizare a căilor ferate, de reabilitare a drumurilor aflate într-un stadiu avansat de degradare, de realizare a unor rețele de piste dedicate bicicliștilor și de modernizare a rețelelor tehnico-edilitare, aceasta din urmă permițând creșterea activităților economice prin asigurarea utilităților atât unităților vechi cât și a celor noi.

În ceea ce privește sectorul turismului, este necesară dezvoltarea acestuia pe baza unui program menit a valorifica potențialul turistic al zonei.

De asemenea, este necesară dezvoltarea întreprinderilor mijlocii și mici care prelucrează materii prime precum și susținerea întreprinderilor de acest gen care prelucrează materiile prime și nu în ultim rând susținerea acelor deja existente care fac față concurenței specifice economiei de piață.

Promovarea parteneriatelor publice și private precum și dezvoltarea infrastructurii mediului de afaceri sunt măsuri propice dezvoltării cadrului economic al întregului municipiu.

CONCLUZII

Suprafața administrativă a municipiului este amplasată în Câmpia Romanațiului, subunitate a Câmpiei Olteniei, aflându-se mai precis în marginea estică a subdiviziunii geografice ce poartă denumire de Câmpul Leu-Rotunda.

Din punct de vedere geologic, teritoriul municipiului studiat face parte din marea depresiune structurală, apărută în mezozoicul superior între munții Carpați și Balcani, odată cu înălțarea acestora, numită fiind Depresiunea Getică.

Regimul climatic plasează municipiul Caracal în zona geografică a climatului temperat continental, resimțindu-se ușoare influențe submediteraneene.

Referindu-ne la caracteristicile hidrografice, în arealul municipiului studiat, hidrografia este reprezentată prin cele mai importate râuri respectiv Oltul, situat la aproximativ 12 km depărtare de oraș, Tesluiul – afluent al acestuia care trece pe la NE de oraș, pârâul Gologan – care străbate centrul municipiului, denumit de localnici și pârâul Caracal.

Activitatea economică este condiționată de resursele potențiale existente în cadrul municipiului Caracal și totodată de modul de utilizare al acestora. Factorii direcți care influențează activitatea economică sau care determină o creștere economică sunt reprezentați prin factorul social constituit din resursele umane, prin oferta de muncă a municipiului, gradul educației din cadrul arealului studiat, disciplina sau motivația, factorul natural format din resursele subsolului, condițiile climatice sau pământul propriu-zis, factorul economic, aici intrând o serie de factori precum tehnologia (știință, management, antreprenoriat sau inovare) cât și stocul de capital tehnic, format la rându-i din echipamente, clădiri, căi de transport și mașini.

La nivel demografic, municipiul Caracal a înregistrat o evoluție lentă, la începutul secolului XX și până în anii '50, statutul acetei așezări fiind de reședință a județului Romanați.

Ulterior, în urma împărțirii administrative, Caracalul a fost desemnat drept reședință de raion în cadrul regiunii Oltenia, rolul în teritoriu al acestuia fiind deosebit de important.

Referitor la evoluția numărului de locuitori, salturile cele mai reprezentative au fost generate de fluxurile persoanelor din perioada industrializării și a urbanizării, acestea migrând dinspre mediul rural spre mediul urban însă un aport important îl reprezintă și valorile ridicate ale natalității, populația dublându-se în decursul a 35 de ani, respectiv în perioada 1956-1991, de la 19.082 locuitori la 40.691.

Ulterior căderii regimului comunist, populația municipiului a înregistrat o tendință negativă, scăzând cu 28.7%, procentajul reprezentând 11.547 locuitori. Această scădere a fost cauzată de reducerea ratei natalității în acea perioadă precum și de mișcarea migratorie generată de recesiunea severă a anilor '90.

Elementele de prognoză, mai exact referindu-ne la cadrul economic principalele disfuncționalități sunt generate de lipsa investițiilor majore la nivelul municipiului, fiind necesară implementarea unei strategii de atragere a investițiilor cu scopul atragerii ISD-urilor, acronimul venind de la Investiții Străine Directe. În ceea ce privește comunitatea de afaceri, aceasta este practic inexistentă la nivelul arealului studiat, lipsa unei coordonări în cazul IMM-urilor și a reprezentativității fiind considerate la momentul actual deficiențe majore conducând la o soluție a puterii de negociere, împiedicând obținerea facilităților.

La nivel social, disfuncționalitățile sunt legate de Îmbătrânirea demografică, aceasta principala disfuncționalitate și cea mai mare problemă atât a municipiului Caracal cât și a întregii țări. Astfel, indicele de vitalitate este într-o continuă scădere, situându-se sub nivelul necesar înlocuirii generațiilor.

Asigurarea de locuințe pentru tineri și totodată stimularea potențialilor părinți spre nașterea și creșterea nou-născuților, asigurarea locurilor la creșele și grădinițele municipiului Caracal pentru toți copii acestui areal, îmbunătățirea condițiilor de locuit din cadrul municipiului prin echiparea edilitară corespunzătoare, înmulțirea modalităților de petrecere a timpului liber pentru tineri precum și creșterea oportunităților pe plan profesional reprezintă reprezintă câteva dintre soluțiile și măsurile de ameliorare a disfuncționalităților existente la nivel social.

Luarea unor măsuri de modernizare a căilor ferate, de reabilitare a drumurilor aflate într-un stadiu avansat de degradare, de realizare a unor rețele de piste dedicate bicicliștilor și de modernizare a rețelelor tehnico-edilitare, aceasta din urmă permițând creșterea activităților economice prin asigurarea utilităților atât unităților vechi cât și a celor noi constituie totodată soluții de ameliorare a disfuncționalităților existente la nivel economic.

BIBLIOGRAFIE

Dincă, D., Grigorescu, V., Popovici, S., (2009), Monografia municipiului Caracal, editura Tiparg, Caracal.

Iancu, A., (2005), Dezvoltarea economică a României, editura Academiei Române, București

Roșca D., (2007), Introducere în sociologia populației și demografie, ediția a IV-a, editura Fundației România de Mâine, București.

Samuelson, P., Nordhaus, W.,D., (2000), Economie politică, Editura TEORA, București.

*** Planul Urbanistic General al municipiului Caracal, 2011.

*** Strategia de dezvoltare a municipiului Caracal pentru perioada 2013-2020

*** Imbrescu, I., (2008), Creșterea și dezvoltarea economică. Fluctuațiile activității economice. Macroeconomie – note de curs.