Asemanari Si Deosebiri Intre B.o.r. Si A.p.c. Romania
CUPRINS
INTRODUCERE
CUPRINS
CAPITOLUL I CONCEPTE TEORETICE ALE MANAGEMENTULUI
1. 1. Definirea și semnificația managementului
1.2. Procesul de management
1.3. Funcțiile managementului
4. Relațiile de management
1. 5. Importanța managementului
1.6. Se poate vorbi despre management în Biserică?
CAPITOLUL II MANAGEMENT BISERICESC
1 Aspecte concrete ale managementului în Biserică
2. Managemennt. Principii de constiuire și organizare a B.O.R.
CAPITOLUL III MANAGEMENT BISERICESC – PROIECTE ȘI PERSPECTIVE
3.1. Necesitatea unei legislații de stat adecvate în relația Stat – Biserică
3.2. Forme posibile de mangement
CAPITOLUL IV DESPRE APC ROMÂNIA
1. Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România
4. 2. Rolul organizației
4. 3. Structura conducerii
4. 4. Priorități
4. 5. Proiecte
4. 6. Finanțare
4. 7. Campania de informare a consumatorilor din România
CAPITOLUL V ASEMĂNĂRI ȘI DEOSEBIRI ÎNTRE B.O.R. ȘI A.P.C ROMÂNIA
Concluzii
Bibliografie
INTRODUCERE
Sfârșitul secolului XX și începutul mileniului trei au adus omenirii numeroase schimbări pe plan mondial. Acestea se observă în toate domeniile, dar poate în mod deosebit, au marcat lumea afacerilor, unde pot apărea numeroase oportunități, dar și riscuri pe măsură. Acestea devin uneori dificile pentru cei care conduc, pentru manageri, deoarece în relațiile inter-umane sunt inevitabile diferențele de comportament, de atitudini, aspirații, valori și norme la care aceștia aderă prin prisma credinței și culturii de care aceștia aparțin.
Acest proces de management se desfășoară în diverse domenii de activitate, cuprinzând în egală măsură specialiști de diferite profesii, cum ar fi: economiști, ingineri, juriști, medici, etc. Calitatea managementului se reflectă întotdeauna în progresul economic, social și spiritual (moral) aș mai adăuga eu, ce reprezintă fiecare țară, fiecare națiune dar în același timp și fiecare generație ce traversează o anumită perioadă în istoria omenirii. Se vorbește foarte mult acum despre tendința de globalizare, caracterizată printr-o economie globală interdependentă. Ea este puternic influențată de creșterea numărului și puterii economice a marilor Companii care desfășoară activități internaționale. Competitivitatea fiecărei companii este în general strâns legată de nivelul de competitivitate caracteristic țării din care provine compania respectivă.
Managementul poate fi considerat „cea mai veche dintre arte” întrucât între primele domenii în care omul și-a folosit talentul a fost acela al coordonării eforturilor membrilor unui grup organizat de oameni.
În acest sens J.J. Serven Screiber afirma că: „managementul este arta artelor, întrucât are în vedere dirijarea talentului altora”. Arta managementului constă deci în „folosirea talentului conducătorului în desfășurarea procesului de management”, iar în ziua de astăzi dispunem de o știință a managementului. În ultima perioadă, se manifestă pe plan mondial o intensificare a preocupărilor pentru dezvoltarea „laturii umane” a managementului care nu suferă formalizări, care nu poate fi modelată, deci care depinde în foarte mare măsură de talentul, imaginația, capacitatea de sinteză și de analiză a conducătorilor. Indiferent de domeniul în care activează sau de nivelul ierarhic la care se situează, conducătorii, managerii, exercită aceleași funcții ale managementului, și anume: de prevedere, organizare, coordonare, antrenare și de control – reglare. Se poate afirma că activitatea de conducere are o existență milenară, în decursul căreia a înregistrat progrese substanțiale, fără de care , de altfel, nu ar fi fost posibil progresul societății omenești.
Cercetările în domeniu, de după 1980 au relevat că în eficientizarea procesului de management, o componentă importantă este considerată cultura organizațională și implicit cultura managerială. Așadar, cultura managerială se referă la sistemul de valori, credințele, aspirațiile, așteptările și comportamentele managerilor dintr-o firmă, organizație, care se reflectă în tipurile și stilurile de management practicate, marcând sensibil conținutul culturii organizaționale a fiecărei firme și performanțele sale.
Lucrarea de față se dorește a fi o prezentare generală a principiilor prin care Biserica creștină – instituție religioasă, chemată să se ocupe de mântuirea oamenilor, fără să se erijeze nicidecum într-o instituție lumească, așa cum a precizat Însuși Întemeietorul ei care a spus: „Dați Cezarului cele ce sunt ale Cezarului, și lui Dumnezeu cele ce sunt ale Lui Dumnezeu” (Matei 22, 21), întregul edificiu clădindu-se pe acest fundal scripturistic. La temelia Bisericii se află permanent întreaga zestre spirituală lăsată nouă moștenire de Sfinții Apostoli numită «Succesiune apostolică», și care în esență constă în starea harică a preoției, în cele trei trepte de instituire divină și în puterea pe care o au acestea,- de a continua lucrarea Sf. Apostoli și a Mântuitorului Însuși.
Privită sub cele trei înfățișări: «de lucrare sfințitoare, de lucrare propovăduitoare și de lucrare pastorală» această zestre a fost transmisă în mod direct și solidar celor trei trepte căci «preoția este una, dar din ea toți membrii stării preoțești dețin împreună și în mod solidar câte o parte ( clerus unus est, cujus a singulis in solidum pars tenetur) cum spunea Sfântul Ciprian». «Potrivirea lucrării Bisericii cu lucrarea Lui Dumnezeu prin vreme» a fost și rămâne o linie de conduită permanentă în Biserica noastră. În Ortodoxie se păstrează și se exprimă în cele mai variate forme, colaborarea Bisericii conducătoare cu credincioșii laici. Biserica se situează în mijlocul lor, atât prin lucrarea ei sacerdotală cât și prin celelalte lucrări legate de organizarea și cârmuirea chipului său social. Ea nu se situează și nu este deasupra poporului, nu se distanțează de el, ci tot ceea ce face, face la arătare, în fața sa și sub controlul credincioșilor.
Rolul mirenilor în Biserică, colaborarea între cler și credincioși pe baza principiului constituțional bisericesc, sunt și mai mult puse în evidență în Statutul de organizare al Bisericii Ortodoxe Române, în care se accentuează importanța ce se acordă acestora de către Biserica noastră, păstrătoare fidelă a doctrinei și practicii canonice ortodoxe. „Potrivit acestei rânduieli, puterea bisericească se deține și se exercită, în forme determinate pe principiul dragostei creștine, care îmbină autoritatea cu libertatea, și pe principiul responsabilității generale a tuturor membrilor Bisericii, pentru buna ei chivernisire”. Formele acestea sunt: colegiile, adunările, congresele, consiliile, comitetele, sinoadele arhierești și mixte.
În Biserică, prin administrare se exprimă modul în care se aplică puterea sfințitoare la realitățile vieții bisericești, adică modul în care se săvârșesc lucrările sfinte, încredințate unor slujitori (episcop, preot, diacon), cărora le revine dreptul de a folosi puterea ce le-a fost încredințată. Activitatea organelor individuale și a celor sinodale, în ansamblul ei, este lucrarea de administrare a Bisericii, pentru atingerea scopului ei, prin folosirea mijloacelor adecvate. Administrația economică se referă la gospodărirea sau chivernisirea bunurilor material-economice.
CAPITOLUL I
CONCEPTE TEORETICE ALE MANAGEMENTULUI
1.1. Definirea și semnificația managementului.
Din cele mai vechi timpuri, omul, ca ființă inteligibilă, a urmărit întotdeauna satisfacerea, îndeplinirea necesităților proprii cu cheltuieli de muncă cât mai reduse. El a observat că acest lucru este posibil dacă se asociază cu alți semeni, desfășurând activități în comun, dar și organizându-se corespunzător în acest sens. Cei aflați în fruntea acestora îndrumau, coordonau, dirijau și controlau activitățile desfășurate, și astfel se obțineau rezultate superioare, față de situația în care fiecare individ ar lucra separat.
Activitatea de conducere care a apărut odată cu primele forme de organizare socială și s-a dezvoltat concomitent cu procesul material și spiritual al omenirii constituie o componentă a oricărei activități colective. Ea are rolul de a asigura conexiunea și unitatea tuturor activităților umane desfășurate în colectiv, de a le coordona și dirija în conformitate cu cerințele funcționării întregului sistem social. Această acțiune practică este cunoscută astăzi sub denumirea de management. Cuvântul derivă din latinescul „manus” (mână) și reprezintă ca expresie literară „manevrare”, „pilotare”. În limba italiană corespondentul este „mannegio”, în franceză „manège”, iar în limba engleză „to manage”, însemnând a administra, a conduce.
Deci, etimologic, management înseamnă „a ține în mână”, „a conduce în mod eficient”. Ca răspuns la stringentele necesități ale practicii sociale, Managementul – ca știință, s-a cristalizat relativ recent, aceasta fiind posibilă prin eforturile depuse de un mare număr de specialiști din întreaga lume. Managementul firmei este abordat din multe puncte de vedere. Astfel, pornind de la lucrările de management nord-americane, vom reda mai jos unele din definițiile atribuite managementului de pe poziția managerului.
Spre exemplu, Reece și O'Grady definesc managementul ca fiind „procesul de coordonare a resurselor umane, informaționale, fizice și financiare în vederea realizării scopurilor organizației”, iar Longenecker și Pringle îl denumesc ca fiind „procesul de obținere și combinare a resurselor umane, financiare și fizice în vederea îndeplinirii scopului primar al organizației – obținerea de produse și servicii dorite de un anumit segment al societății”.
Din cunoscuta publicație franceză Larousse am extras – „managementul este știința tehnicilor de conducere a întreprinderii”; iar profesorii ruși Popova și Krasnopoiasa consideră că știința managementului se ocupă de „legile conducerii generale și de legile sintetice ale componentelor sale”. William Newman definește managementul ca „importantă tehnică socială, ca direcționare, conducere și control al eforturilor unei grupe de indivizi în vederea realizării unui scop comun”. A. Mackensie arată că: „managementul este procesul în care managerul operează cu trei elemente fundamentale – idei, lucruri și oameni,…”; Jean Gerbier spune: „managementul înseamnă organizare, arta dea conduce, de a administra”.
Din examinarea acestor definiții rezultă conținutul sensibil diferit atribuit științei managementului întreprinderii, fiecare specialist având în vedere doar unele elemente care constituie de fapt obiectul acestei științe, neindicând suficient de riguros specificul său.
Așadar, managementul firmelor rezidă în studierea proceselor și relațiilor de management din cadrul lor, în vederea descoperirii legităților și principiilor care le guvernează și a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici și modalități de conducere, de natură să asigure obținerea și creșterea competitivității. Prin conținut și mod de manifestare, procesele și relațiile de management prezintă o serie de trăsături particulare ce conferă acestei științe o pronunțată specificitate. De aceea, esența științei managementului o reprezintă studiul relațiilor și proceselor de management.
Având în vedere caracterul aplicativ al acestei științe, un rol major în cadrul său îl deține conceperea de noi sisteme, metode, tehnici, proceduri de management al întreprinderii în ansamblul său și ale componentelor sale majore. Elaborate pe baza studiului și proceselor de conducere și a legităților descoperite, elementele metodologice ale științei managementului reprezintă instrumentarul pus la dispoziția managerilor și a colaboratorilor acestora pentru a eficientiza activitățile firmei.
Caracteristic științei managementului firmei este situarea, în centrul investigațiilor sale, a omului în toată complexitatea sa, ca subiect și ca obiect al managementului, prin prisma obiectivelor ce-i revin, în strânsă interdependență cu obiectivele, resursele și mijloacele sistemelor în care este integrat. Managementul firmei reprece conferă acestei științe o pronunțată specificitate. De aceea, esența științei managementului o reprezintă studiul relațiilor și proceselor de management.
Având în vedere caracterul aplicativ al acestei științe, un rol major în cadrul său îl deține conceperea de noi sisteme, metode, tehnici, proceduri de management al întreprinderii în ansamblul său și ale componentelor sale majore. Elaborate pe baza studiului și proceselor de conducere și a legităților descoperite, elementele metodologice ale științei managementului reprezintă instrumentarul pus la dispoziția managerilor și a colaboratorilor acestora pentru a eficientiza activitățile firmei.
Caracteristic științei managementului firmei este situarea, în centrul investigațiilor sale, a omului în toată complexitatea sa, ca subiect și ca obiect al managementului, prin prisma obiectivelor ce-i revin, în strânsă interdependență cu obiectivele, resursele și mijloacele sistemelor în care este integrat. Managementul firmei reprezintă o componentă a științei managementului, de fapt cea mai dezvoltată, cunoscută și – în condițiile economiei de piață – importantă.
Aceasta se explică, în principal, prin două cauze: firma este agentul economic de bază al fiecărei economii, principalul generator de valoare și de valoare de întrebuințare, în cadrul căreia își desfășoară activitatea majoritatea populației din fiecare țară, indiferent de nivelul său de dezvoltare. De aici importanța deosebită și implicațiile multiple economice, sociale, politice ale managementului firmei; primele cristalizări ale științei managementului au avut ca obiect firma, întreprinderea, care în continuare s-a manifestat ca unul din terenurile cele mai fertile ale inovării pe planul teoriei și practicii managementului, cu contribuția directă și nemijlocită a unui mare număr de persoane.
Poziția pe care o deține managementul firmei în cadrul științei managementului, interdependențele cu celelalte componente ale sale se reflectă în dublul său caracter: – este o disciplină economică de sinteză, deoarece preia o serie de categorii economice și de metode de la numeroase alte discipline din acest domeniu: economie politică, analiză economică, organizare, marketing, aprovizionare tehnico – materială, finanțe etc. – și în al doilea rând are un caracter multidisciplinar, determinat de integrarea în cadrul său a o serie de categorii și metode sociologice, matematice, psihologice, statistice, juridice etc., folosindu-le într-o manieră specifică.
J.J.Serven Screiber afirma că „managementul este arta artelor, întrucât are în vedere dirijarea talentului altora”. Arta managementului constă deci în „folosirea talentului conducătorului în desfășurarea procesului de management”. O altă noțiune a acestui domeniu o reprezintă managementul științific, care constă în „aplicarea legităților, conceptelor, metodelor și tehnicilor puse la dispoziție de știința managementului în practica socială”. În procesul de evoluție a practicii manageriale, pe plan mondial, dar și în țara noastră, pot fi identificate diferite perioade în care accentul s-a pus mai mult pe talentul conducătorului sau mai mult pe cunoștințele de management, deci pe știința managementului. Urmează apoi o perioadă în care se încurajează folosirea unor cunoștințe științifice, mai ales în domeniul organizării, dar și în alte domenii ale managementului. În ultima perioadă, se manifestă pe plan mondial o intensificare a preocupărilor pentru dezvoltarea „laturii umane” a managementului, care nu suferă formalizări, care nu poate fi modelată, deci care depinde în foarte mare măsură de talentul, imaginația, capacitatea de sinteză și de analiză a conducătorului. Majoritatea specialiștilor sunt de părere că firmele care au rezultate spectaculoase pe plan mondial sunt conduse de specialiști în management, care dispun și de o serie de calități înnăscute. În teoria și practica socială, managementul are o triplă semnificație: activitate practică (proces), centru de decizie și disciplină științifică.
Pentru prima dată, managementul a apărut ca activitate practică, în forma ei empirică, având la bază elemente intuitive ca talentul, experiența, capacitățile personale ale conducătorului. La baza apariției managementului ca activitate practică a stat procesul de muncă, sub dublul său aspect, ca proces conștient și proces social. Caracterul conștient al muncii impune realizarea unor obiective, ceea ce reclamă o activitate de prevedere, aceasta constituind una dintre funcțiile managementului. Pe de altă parte, caracterul social al muncii, dat de desfășurarea unor activități în grup, a impus și impune o organizare a muncii membrilor grupului, o coordonare, o antrenare a eforturilor depuse de componenții grupului la realizarea obiectivelor pe care grupul trebuie să le îndeplinească, un control al modului de desfășurare a activităților, dar și gradul de îndeplinire a obiectivelor propuse.
Managementul ca activitate practică (proces) poate fi definit ca „un tip special de muncă intelectuală, prin care o persoană (managerul, leaderul, conducătorul) determină alte persoane (subordonații) să desfășoare anumite activități în vederea realizării unuia sau mai multor obiective”.
O altă semnificație a managementului, este de centru de decizie situat la diferite niveluri ierarhice ale firmei. În cadrul unei organizații pot fi identificate mai multe centre de decizie cum sunt: Adunarea Generală a Acționarilor (AGA), Consiliul de Administrație (CA), Comitet de Direcție (CD), Manager general, Director de producție, Șef serviciu etc. Fiecare dintre aceste centre de decizie dispun, potrivit Regulamentului de Organizare și Funcționare (ROF) sau a fișelor postului, de o anumită competență decizională.
Managementul ca un centru de decizie este reprezentat de „persoana sau grupul de persoane investite cu o autoritate formală, în virtutea căreia iau decizii prin care vor influența activitatea și/sau comportamentul altor persoane”. Managementul ca disciplină științifică reprezintă „ explicarea naturii și trăsăturilor procesului de management, conturarea unui ansamblu organizat de cunoștințe specifice formării managerilor și orientării activității lor”.
Managementul modern reprezintă, așadar, sinteza dintre știință, practică și artă; este o stare de spirit specifică, reflectată de un fel anume de a vedea, a dori, a căuta și a accepta progresul. În concluzie, putem spune că managementul cuprinde într-un tot unitar următoarele concepte fundamentale: previzionale, inovaționale, operaționale, de gestiune și de personal. Aceste concepte realizează organic conținutul integrator al managementului modern, capabil să asigure succesul întreprinderilor într-o economie în care competiția deschide porți largi afirmării noului.
1.2. Procesul de management.
Ansamblul proceselor de muncă ce se desfășoară în orice firmă, organizație se pot împărți în două categorii: procese de execuție și procese de management. Procesele de execuție se caracterizează prin aceea că forța de muncă acționează cu ajutorul unor mașini, utilaje, instalații etc. asupra materiilor prime, materialelor, în vederea obținerii unor produse, servicii, lucrări, corespunzător obiectivelor stabilite; iar procesele de management se caracterizează prin aceea că o parte a forței de muncă acționează asupra celeilalte părți în vederea armonizării tuturor acțiunilor întreprinse. Considerăm că procesul tipic de management constă în „ansamblul fazelor prin care se determină obiectivele, se organizează activitățile, se coordonează eforturile și acțiunile, se antrenează personalul pentru a participa la realizarea obiectivelor, se controlează modul de desfășurare a activităților și se reglează funcționarea sistemului condus”. Procesul de management prezintă mai multe trăsături, prin care se deosebește de alte procese de muncă, care sunt:
Interdependența activităților componente. Activitățile componente, respectiv funcțiile managementului, sunt interdependente, întrucât ele se influențează reciproc.
Continuitatea, procesului de management se explică prin aceea că și activitățile conduse sunt continue.
Ciclitatea. Fiind continuu, procesul de management se desfășoară pe cicluri. Ciclitatea este dată de repetarea unor activități pe care le desfășoară managerul în activitatea practică. Un ciclu de management începe cu stabilirea obiectivelor, continuă cu organizarea activităților, antrenarea personalului etc. și se încheie cu control-reglarea funcționării subsistemului condus.
Progresivitatea. Procesul de management este și progresiv, întrucât, la trecerea de la un ciclu la altul, se urmărește stabilirea unor obiective la un nivel superior, o organizare mai bună a activităților etc.
Eficacitatea procesului de management se explică prin tendința oricărui manager de a înregistra rezultate superioare prin exercitarea funcțiilor managementului și implicit desfășurarea activităților specifice subiectului conducător. Procesul tipic de management cuprinde trei faze, și anume:
Faza previzională se caracterizează prin preponderența previziunii și exercitarea celorlalte funcții într-o viziune prospectivă. Acestei faze îi corespunde „managementul stategic”, prin care se vizează orizonturi de timp mai îndelungate, iar deciziile sunt cu preponderență strategice și tactice.
Faza operativă se caracterizează prin preponderența organizării, coordonării și antrenării personalului la realizarea obiectivelor, dar și exercitarea previziunii pe termen mai scurt și pe un control operativ.
Faza postoperativă se caracterizează prin exercitarea cu preponderență a funcției de control – reglare în vederea comensurării și interpretării rezultatelor, a depistării abaterilor de la obiective, a identificării cauzelor acestor abateri.
Importanța proceselor de management o constituie faptul că prin intermediul lor se asigură o mai mare eficiență a resurselor de care dispune o organizație și este mai bine utilizat personalul firmei respective.
Între cele trei faze ale managementului firmei există o strânsă interdependență, acestea fiind dificil de disociat, ca urmare a unității și complexității procesului de conducere. „Materiile prime” pe care se fundamentează fazele și funcțiile proceselor de management sunt informația și oamenii. Ponderea deosebită a factorului uman în management este subliniată de numeroși specialiști: Scott Shell, James Dean, Harold Parnes îl abordează în dubla ipostază – de resursă a managementului și de aspect uman, informațional. Aceasta servește la elaborarea deciziilor – principalul instrument de management – prin care se manifestă în modul cel mai pregnant specificitatea proceselor de management.
De calitatea sa depinde sensibil eficacitatea managementului firmelor, indiferent de dimensiune sau ramură a economiei. Deși, cantitativ aceste procese reprezintă doar o pondere redusă în ansamblul proceselor de muncă, aflată de altfel în continuă creștere, prin conținutul, complexitatea și implicațiile lor au rol adesea decisiv pentru competitivitatea firmelor. În concluzie, procesele de execuție și management sunt complementare, delimitarea lor fiind rezultatul firesc al adâncirii diviziunii sociale a muncii. Managementul trebuie să fie conștient întotdeauna de situația și de utilizarea resurselor organizației. Aceste resurse reprezintă toate activele disponibile pentru activare pe parcursul operațiilor normale; ele cuprind: resurse umane, resurse monetare, resurse de materii prime și resurse de capital.
Pe parcursul procesului de producție, resursele organizației sunt combinate, utilizate și transformate în produse finite. Resursele umane sunt oamenii care lucrează pentru firmă, resursele monetare sunt reprezentate de banii pe care-i folosesc managerii pentru a cumpăra bunuri și servicii pentru organizație, materiile prime sunt „ingrediente” folosite direct în procesul de producție, iar resursele de capital reprezintă utilajele folosite pe parcursul procesului de producție.
1.3. Funcțiile managementului.
Cel care a identificat și analizat procesele de management pentru prima dată a fost Henry Fayol, în cadrul lor definind cinci funcții principale: previziunea, organizarea, comanda, coordonarea și controlul.
Justin Longenecker și Charles Pringle delimitează patru funcții: planificarea și luarea deciziilor, organizarea pentru performanțe eficace, dirijarea și motivarea și, ultima, controlul rezultatelor. După cercetătorii și profesorii români, O. Nicolescu și I. Verboncu, procesul de management se poate partaja, având în vedere natura sarcinilor implicate de desfășurarea lui și modul de realizare, în cinci funcții: previziune, organizare, coordonare, antrenare, evaluare – control.
a) Previziunea constă în ansamblul proceselor de muncă prin intermediul cărora se determină principalele obiective ale firmei – societate comercială sau regie autonomă – și componentelor sale, precum și resursele și principalele mijloace necesare realizării lor. Rezultatele previziunii se împart în funcție de orizont, grad de detaliere și obligativitate în trei categorii principale: prognozele, ce acoperă un orizont minim de zece ani, au un caracter aproximativ, nefiind obligatorii. ( set de date cu valoare indicativă referitoare la ansamblul firmei sau la principalele activități încorporate; planurile se referă, de regulă, la perioade cuprinse între cinci ani și o lună, și au un caracter obligatoriu, fiind baza desfășurării activităților încorporate; programele având orizontul redus, cel mai adesea o decadă, o săptămână, o zi, un schimb, o oră și cuprind previzionări referitoare la activitățile de fabricație și aprovizionare, stabilind în mod precis cantitățile de produs sau materie primă pe formații de muncă și executanți, la nivel de săptămână, zi, schimb ș.a.
b) Organizarea. Această funcție desemnează ansamblul proceselor de management prin intermediul cărora se stabilesc și delimitează procesele de muncă fizică și intelectuală și componentele lor (mișcări, timpi, operații, lucrări, sarcini etc.), precum și gruparea acestora pe posturi, formații de muncă, compartimente și atribuirea lor personalului, corespunzător anumitor criterii manageriale, economice, tehnice și sociale, în vederea realizării în cât mai bune condiții a obiectivelor previzionate. În cadrul organizării delimităm două subdiviziuni principale. Mai întâi, organizarea de ansamblu a societății comerciale sau regiei autonome concretizată în stabilirea structurii organizatorice și a sistemului informațional. Această parte a funcției de organizare este exercitată de managementul superior al firmei, condiționând sensibil eficiența procesului de management în ansamblul său. A doua categorie majoră o reprezintă organizarea principalelor componente ale întreprinderii: cercetarea – dezvoltarea, producția, personalul etc. Specific acestei componente majore a funcției de organizare, predominantă cantitativ, este realizarea sa la nivelul managementului mediu și inferior, dat fiind necesitatea luării în considerare a specificului proceselor de execuție și de management supuse organizării și a volumului de muncă apreciabil implicat.
Trebuie reținut și dublul caracter al organizării: funcție a managementului și domeniu de sine stătător, ce nu se exclud, ci, dimpotrivă sunt complementare, evident subordonate realizării obiectivelor fundamentale ale firmei. Trecerea la economia de piață impune o organizare cu un pronunțat caracter creativ, flexibil și dinamic, de natură să asigure diferențierea sa în funcție de caracteristicile agenților economici și mediului ambiant, astfel încât să faciliteze la maximum desfășurarea unor activități profitabile. (activități desfășurate de manageri sau personal specializat).
c) Coordonarea constă în ansamblul proceselor de muncă prin care se armonizează deciziile și acțiunile personalului firmei și ale subsistemelor sale, în cadrul previziunilor și sistemului organizatoric stabilite anterior. Fundamentul coordonării îl constituie comunicarea, adică transmiterea și recepția unor informații. Ca schimb permanent de informații aceasta depinde de o serie de factori cum sunt: realismul obiectivelor, nivelul de pregătire al personalului, stilul de management, interesul față de soluționarea problemelor, receptivitatea față de nou etc. Necesitatea exercitării acestei funcții a managementului se explică prin :
– Dinamismul activității organizației și a mediului în care aceasta funcționează, dinamism care nu poate fi întotdeauna surprins de sistemul organizatoric creat;
– Complexitatea și diversitatea reacțiilor personalului firmei la schimbările ce se produc în interiorul acesteia sau subunităților componente.
Coordonarea îmbracă două forme:
• Coordonarea bilaterală, atunci când are loc între un șef și un subordonat; cu avantajul preîntâmpinării unor deficiențe ale sistemului informațional cum sunt filtrajul sau distorsiunea, dar are dezavantajul unui consum mare de timp, în special din partea managerilor.
• Coordonarea multilaterală, care presupune un schimb de informații între un șef și mai mulți subordonați, utilizată frecvent în cadrul ședințelor. Acest tip de comunicare prezintă avantajul economiei de timp din partea managerilor, presupune un stil de management participativ, dar prezintă dezavantajul apariției unor deficiențe în transmiterea informațiilor.
d) Antrenarea, ca funcție a managementului, cuprinde ansamblul proceselor prin care se determină personalul organizației să contribuie la realizarea obiectivelor stabilite, pe baza luării în considerare a factorilor motivaționali. Antrenarea răspunde la întrebarea „de ce personalul firmei participă la stabilirea și realizarea obiectivelor acesteia ? La baza antrenării stă motivarea (pozitivă sau negativă), care constă în corelarea satisfacerii necesităților și intereselor personalului cu gradul de participare la realizarea obiectivelor. Motivarea pozitivă constă în amplificarea satisfacerii exigențelor personalului, pe măsura creșterii aportului la realizarea obiectivelor, iar motivarea negativă constă în amenințarea personalului cu reducerea satisfacțiilor, dacă acesta nu participă la realizarea obiectivelor.
H. Maslow a întocmit o scară motivațională, care cuprinde următoarele categorii de nevoi: fiziologice, de securitate și siguranță, contacte umane și apartenența la grup, statut social și autorealizare. Exercitarea eficientă a funcției de antrenare presupune ca procesul motivării să întrunească simultan mai multe caracteristici:
– Să fie complex, adică să se utilizeze în mod combinat atât stimulente materiale, cât și stimulente psihosociale, cunoscut fiind faptul că oamenii reacționează diferit la stimulente;
– Să fie diferențiat, în sensul că motivațiile utilizate trebuie să fie în concordanță cu caracteristicile fiecărui grup sau chiar a fiecărei persoane;
– Să fie gradual, adică să se satisfacă în mod succesiv necesitățile personalului, în strânsă legătură cu aportul la realizarea obiectivelor.
Funcția de antrenare prezintă importanță deosebită în procesul de management, prin aceea că ea condiționează exercitarea eficientă a celorlalte funcții, atât din amonte (prevedere, organizare, coordonare), cât și din aval (control – reglare).
e) Control – evaluare, este funcția ce poate fi definită ca ansamblul proceselor prin care performanțele firmei, și componentelor acesteia sunt măsurate și comparate cu obiectivele și standardele stabilite inițial, în vederea eliminării deficiențelor constatate. Exercitarea acestei funcții presupune parcurgerea următoarelor etape:
– Măsurarea realizărilor,
– Compararea realizărilor cu obiectivele prestabilite și evidențierea abaterilor,
– Determinarea cauzelor care au generat abaterile constatate,
– Efectuarea corecturilor ce se impun, inclusiv acționarea, pe măsura posibilităților, pentru funcționarea eficace a obiectului condus.
Eficacitatea exercitării funcției de control – reglare presupune ca aceasta să prezinte unele caracteristici:
• Să fie continuă, adică să se desfășoare pe tot parcursul desfășurării activităților conduse, nu numai la anumite intervale de timp;
• Să fie preventivă, adică să urmărească preîntâmpinarea apariției unor abateri negative;
• Să fie corectivă, adică să urmărească luarea unor decizii care să conducă la eliminarea cauzelor care generează abateri negative și la generalizarea cauzelor care determină abateri pozitive. Corespuntător sferei de cuprindere și a modalității de realizare, controlul la nivelul organizației, (firmei) este de două tipuri și anume:
Controlul participativ;
Controlul ierarhic – specializat.
Această funcție încheie ciclul de management, conținutul și eficacitatea sa condiționând sensibil calitatea de ansamblu a procesului de conducere și, în special, eficiența muncii depuse de personal pe timp scurt, mediu și lung.
1.4. Relațiile de management.
Relațiile de conducere (de management) sunt relații interumane, formalizate și pot fi definite ca raporturile care se stabilesc între componenții unui sistem (organizație) și între aceștia și componenții altor sisteme (firme) în procesele previzionării, organizării, coordonării, antrenării și controlului activităților desfășurate în organizația respectivă.
Relațiile de conducere sunt influențate de mai multe variabile, între care:
Dimensiunea organizației;
Complexitatea obiectivelor organizației;
Nivelul dotării tehnice;
Gradul de cooperare și de specializare;
Dispersia teritorială a subunităților componente;
Potențialul uman; etc.
Analiza acestor variabile au condus la concluzia că acestea au o triplă determinare: socio-economică, tehnico-materială și umană. Între componenții unei organizații se pot stabili și formaliza următoarele tipuri de relații de management:
Relații de autoritate, care la rândul lor pot fi: ierarhice, funcționale și de stat major,
Relații de cooperare,
Relații de control.
Relațiile de autoritate sunt reprezentate de raporturile ce se stabilesc între persoane în procesul de management, prin care se stabilește ca unele să dispună de competență decizională asupra altora.
• Relațiile de autoritate ierarhice reprezintă raporturile ce se stabilesc între un manager (conducător) și un subordonat, prin care se prevede că managerul și numai el decide asupra executantului, cu privire la toate activitățile pe care le desfășoară în vederea realizării obiectivelor individuale.
• Relațiile de autoritate funcționale apar ca urmare a specializării și sunt reprezentate de raporturile ce se stabilesc între un specialist și un executant, prin care specialistul îndrumă și controlează executantul în desfășurarea activităților, dar fără a avea asupra acestuia autoritate decizională.
• Relațiile de autoritate de stat major sunt reprezentate de ansamblul raporturilor care se stabilesc între un colectiv de persoane specializate (stat major), căruia i se delegă de către conducerea organizației o anumită autoritate și șefii sau componenții compartimentelor implicate în soluționarea unor probleme complexe.
• Relațiile de cooperare sunt raporturile ce se stabilesc între funcții (posturi) de pe același nivel ierarhic, dar care se află în compartimente diferite.
Relațiile de control sunt raporturile ce se stabilesc între organismele specializate de control și personalul din celelalte compartimente ale organizației.
1.5. Importanța managementului.
Managementul influențează toate fazele organizațiilor moderne. Managerii din fabrici conduc operațiunile prin care se produc hainele pe care le purtăm, alimentele pe care le mâncăm și mașinile pe care le conducem. Managerii de vânzări conduc un personal de vânzări care vinde bunurile. Managerii de personal asigură organizațiilor o forță de muncă productivă și competentă. Societatea n-ar putea exista în forma pe care o cunoaștem astăzi și nici nu ar putea să progreseze fără manageri care să ghideze organizațiile. Peter Drucker a accentuat acest aspect atunci când a susținut că managementul eficient este, probabil, principala resursă a țărilor dezvoltate și resursa de care au cea mai mare nevoie țările în curs de dezvoltare.
Alături de importanța sa pentru societate privită ca un întreg, managementul este vital pentru numeroase persoane care își câștigă existența în calitate de manageri. Statisticile internaționale arată că ponderea posturilor de management în totalul locurilor de muncă a crescut de la 10% în 1950 la 18% în prezent. Managerii au specializări diverse. Mulți oameni care inițial s-au pregătit pentru a deveni contabili, profesori, finanțiști, sau chiar scriitori au ajuns pe posturi de manageri. Deși pe termen scurt, solicitările pe care le au managerii pot varia într-o anumită măsură, pe termen lung, posturile manageriale pot aduce salarii mari, statut, o muncă interesantă, dezvoltare personală și un sentiment intens de realizare.
Eficiența managerială este gradul în care resursele organizației contribuie la obținerea productivității. Ea este măsurată prin ponderea resurselor totale ale organizației folosite pe parcursul procesului de producție. Robert L. Katz spunea: „succesul managerial depinde în principal de performanță și nu de trăsăturile de personalitate”, și tot el susține că abilitatea managerilor de a-și îndeplini sarcinile depinde de aptitudinile lor manageriale. Un manager cu aptitudinile necesare își va îndeplini probabil bine sarcinile și va fi relativ plin de succes.
Aptitudinile tehnice presupun capacitatea de a aplica cunoștințe de specialitate în executarea tehnicilor și a procedurilor de muncă.
Aptitudinile umane presupun capacitatea de a dezvolta cooperarea în interiorul echipei conduse.
Aptitudinile conceptuale presupun capacitatea de a percepe organizația ca pe un întreg.
Dintre principiile managementului vom aminti pe cele mai importante și anume:
• Principiul creșterii eficienței, conform căruia orice sistem de management urmărește obținerea unor efecte maxime cu cheltuieli cât mai reduse.
• Principiul gestiunii economice, pe baza căruia managementul, în esență, trebuie să urmărească utilizarea judicioasă a factorilor de producție, gospodărirea rațională a resurselor proprii, atrase și împrumutate, desfășurarea unei activități care să asigure recuperarea capitalului și obținerea de profit.
• Principiul unității conducerii și răspunderii, conform căruia întregul sistem de management al organizației trebuie astfel conceput încât fiecare manager să aibă stabilite precis atribuțiile, responsabilitățile și sfera de acțiune.
• Principiul competenței profesionale și motivării salariaților, conform căruia este necesar ca pe fiecare treaptă ierarhică să se găsească cele mai competente persoane și fiecare salariat să fie motivat corespunzător unor criterii precis stabilite la nivelul organizatoric (pregătire profesională, vechime în muncă, rezultate obținute ș.a.)
• Principiul flexibilității, conform căruia sistemul de management trebuie astfel conceput încât să se caracterizeze prin suplețe, să se poată adapta continuu la forma de organizare a unităților, precum și la schimbările ce se produc în firme.
• Principiile managementului sunt universale: Aceasta înseamnă că ele se aplică tuturor tipurilor de organizații (firme, biserici, cluburi, spitale etc.) și tuturor nivelurilor organizatorice, variind întrucâtva de la un tip de organizație la altul, deoarece fiecare solicită folosirea unor cunoștințe de specialitate, cadrul unic de muncă și folosirea de tehnologii diferite.
Henri Faloy, unul dintre primii oameni de știință care a abordat managementul, a susținut că toți managerii trebuie să dispună de anumite trăsături, cum ar fi: trăsături fizice și mentale pozitive, precum și cunoștințe de specialitate privind operațiunile specifice. B.C. Forbes a accentuat importanța unor trăsături mai personale, susținând că entuziasmul, seriozitatea scopului, încrederea și credința în propria valoare sunt caracteristicile esențiale ale managerilor de succes.
1.6. Se poate vorbi despre management în Biserică ?
Biserica este o instituție religioasă, divino-umană chemată să se ocupe de mântuirea oamenilor. Aceasta se realizează propriu-zis prin activitatea, lucrarea organelor de conducere a acestei organizații. În ordine cronologică, cea dintâi și cea mai importantă lucrare pe care au desfășurat-o pe terenul propovăduirii adevărului creștin – atât slujitorii Bisericii cât și credincioșii – a fost lucrarea misionară, care a avut însă un caracter complex constând din diferite acte, a căror notă comună era totuși misiunea. Viața bisericească înainte de a-și fixa – oarecum – forma de organizare, și-a creat și și-a statornicit minime forme de cult.
Acestea au fost așezate de Sf. Apostoli după îndrumările și după pilda Mântuitorului Însuși, cea mai tipică pildă și îndrumare a Lui fiind aceea de la Cina cea de Taină. Firește, Mântuitorul nu le-a dat îndrumări amănunțite Sfinților Săi Apostoli cu privire la săvârșirea tuturor lucrărilor sfinte, dar precum mărturisesc înșiși Sf. Apostoli, ei au primit astfel de îndrumări privind elementele esențiale ale lucrării sfințitoare pe care aveau să o săvârșească în Biserică.
Lucrarea de propovăduire s-a cristalizat în forme deosebite pe cale de diferențiere și de organizare, potrivit cu nevoile vieții bisericești și cu împrejurările în care se putea desfășura orice lucrare bisericească. Astfel s-a ajuns să se deosebească următoarele categorii de lucrări principale în exercitarea puterii învățătorești : lucrarea de păstrare a adevărului revelat; lucrarea misionară sau de răspândire a învățăturii creștine; lucrarea de precizare și de adâncire a adevărurilor de credință; lucrarea de apărare a acestora din urmă, adică a adevărurilor de credință.
Activitatea sfințitoare, această lucrare prin care se sfințește viața credincioșilor, administrându-se atât harul pe care-l împărtășesc Sfintele Taine, cât și acela pe care-l împărtășesc ierurgiile. Este un lucru bine cunoscut că Biserica și-a însușit cele dintâi norme de drept, din viața de stat, creându-și mai târziu o terminologie juridică proprie, specifică.
Deci, a treia activitate pe care o îndeplinește Biserica este cea jurisdicțională (prin putere jurisdicțională se înțelege puterea de conducere sau de cârmuire a unei societăți organizate, prin folosirea normelor de drept). Ca subiect de drept, Biserica poate fi definită drept comunitatea religioasă creștină al cărei țel este înfăptuirea mântuirii membrilor săi prin folosirea mijloacelor care intră în alcătuirea puterii bisericești.
În structura Bisericii se constată mai întâi existența unui grup mare sau a unei mase mari de oameni care sunt legați între ei prin aceeași credință, prin aceeași nădejde a mântuirii și prin aceeași legătură a desăvârșirii care este dragostea creștină; cele trei categorii de membrii, categorii care se numesc stări fiind: starea laică sau stare mirenească, starea clericală sau starea preoțească și starea monahală sau călugărească.
H. Koontz și H. Weihrich defineau managementul „ca un proces de proiectare și menținere a unui climat în care oamenii, muncind împreună în colectiv, realizează eficient scopurile stabilite.” În Biserică, așadar, se poate vorbi de management ? – răspunsul la această întrebare, îl consider categoric – Da.
CAPITOLUL II
Management Bisericesc
2.1. Aspecte concrete ale managementului în Biserică.
După schimbările din decembrie 1989, în fața Bisericii se puneau probleme noi, în primul rând, revenirea la vechile structuri dinainte de 1944 – 1948, dar se impunea și o adaptare a metodelor misionare tradiționale la noua mentalitate a lumii de azi. Vom urmări câteva aspecte „înnoitoare” din viața Bisericii noastre: Un prim lucru care ar trebui sesizat privește configurația confesională a întregii țări.
Potrivit recensământului din anul 2002, – ortodocșii reprezintă 86,8% din populația țării; – romano-catolici 4,7%; reformați 3,2%; greco-catolici 0,9% iar sectari 1,5 %.
O situație detaliată a împărțirii populației din România după religie în anii 2002, 1992 dar și comparativ cu anul 1930, se găsește la anexa 1.
În ce privește organizarea bisericească s-au reactivat câteva din eparhiile desființate în 1948. La începutul anului 2000, în cuprinsul Patriarhiei Române, existau 5 Mitropolii, cu 21 eparhii, 143 protopopiate, 10230 parohii și 3049 filiale, cu 9436 preoți și 115 diaconi. În ce privește „diaspora”, în pofida încercărilor de restabilire a situației existente înainte de 1944 în Basarabia (azi Republica Moldova), până în prezent s-a realizat prea puțin. Este adevărat că după 1989 s-au deschis aici peste 600 de biserici ortodoxe, precum și o bună parte din mănăstirile desființate în timpul regimului comunist – sovietic.
În 1992 vechea Mitropolie a Basarabiei, a trecut sub jurisdicția Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. În 1994 a fost ales un mitropolit pentru Europa Centrală și Occidentală, iar în 1998 s-a constituit o nouă Arhiepiscopie, cu sediul la Paris, pentru parohiile românești din aceste țări. Comunitățile românești din Țara Sfântă, Australia și Noua Zeelandă depind direct de Patriarhie. Pe continentul nord-american activează, în continuare, cele două eparhii românești, cea din Detroit și cea de la „Vatra Românească” (lângă orașul Jackson – Michigan, unde s-a ridicat recent o Mănăstire de maici cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”).
În Bucovina, puținele parohii ortodoxe românești care au mai rămas (românii reprezintă azi abia 20% din populația „regiunii Cernăuți”) se găsesc sub jurisdicția Patriarhiei Moscovei. S-au redeschis și aici o serie de biserici și mănăstiri. Își continuă activitatea și Vicariatele ortodoxe române din Gyula (Ungaria) și Vârșeț (Iugoslavia).
Biserica Ortodoxă Română își desfășoară activitatea pe baza Statutului de organizare și funcționare aprobat pentru prima dată de Sfântul Sinod în anul 1948.
De asemenea, sunt în vigoare 10 Regulamente Bisericești (vezi anexa III) pentru reglementarea diferitelor sectoare de activitate (organele deliberative și executive ale unităților bisericești, monahismul, numirea și transferarea clerului, învățământul teologic etc). Statutul de organizare și funcționare a Bisericii Ortodoxe Române și regulamentele de aplicare au suferit, de-a lungul vremii, importante modificări și adăugiri. Cea mai înaltă autoritate a Bisericii Ortodoxe Române pentru toate problemele dogmatice și canonice, precum și pentru cele bisericești de orice natură date în competența sa, este Sfântul Sinod. Acesta se compune din Patriarh și arhiereii în funcțiune.
2. 2. Management Bisericesc. Principii de constituire și organizare a Bisericii Ortodoxe Române.
Biserica de la Cincizecime este o realitate deschisă care se zidește zi cu zi prin cuvântul harului lui Dumnezeu și a martorilor săi autentici întru așteptarea și grăbirea venirii Zilei Domnului. Credința, viața și mărturia Bisericii, cu cele patru fundamente ale ei: Învățătura apostolilor, comuniunea sau părtășia materială și spirituală, stăruința în frângerea pâinii și rugăciunea constituie modelul cu care Biserica lui Hristos din toate timpurie trebuie să se măsoare pentru a-și verifica fidelitatea ei față de evanghelia primită. Credința noastră trebuie să mărturisească o Persoană: Iisus, Domnul, Fiul lui Dumnezeu. Ea trebuie să-l încredințeze pe om unei Persoane și nu unor idei, sau unui mit al mântuirii după chipul celor propuse de atâtea ideologii umane.
Actul Unirii Transilvaniei cu România de la 1 decembrie 1918, care a dus la constituirea Statului național român unitar, a impus o serie de schimbări și în viața bisericească. Cea dintâi îndatorire ce revenea Bisericii Ortodoxe în noua situație politică era unificarea ei, adică organizarea ei unitară, sub conducerea Sfântului Sinod din București. Încă din 23 aprilie 1919, Sinodul ierarhilor ortodocși din Mitropolia Ardealului s-a declarat desființat, cerând includerea membrilor săi în Sf. Sinod din București. S-au început apoi lucrările de unificare bisericească, instituindu-se o comisie care a lucrat la Sinaia în cursul anului 1919. În septembrie 1920 s-a alcătuit o „Constituantă bisericească”, formată din membrii Sf. Sinod, profesori de teologie, delegați ai preoțimii și foștii miniștri ai Cultelor.
În martie-aprilie 1925, Parlamentul a votat Legea și Statutul de organizare a Bisericii Ortodoxe Române, promulgate la 6 mai 1925, iar la 4 februarie în același an 1925 Sf. Sinod a hotărât să înființeze Patriarhia Ortodoxă Română. Prin Legea și Statutul de organizare, se consfințea autocefalia Bisericii noastre, organizată ca Patriarhie. În fruntea ei se află Sfântul Sinod, format din patriarh ca președinte, din mitropoliții, episcopii și arhiereii vicari în funcțiune. În atribuțiile Sinodului intrau probleme de ordin spiritual, canonic și dogmatic.
Întreaga viață și lucrare a Bisericii se desfășoară pe temeiurile ei de credință, cuprinse în Revelație, adică în Sfânta Scriptură și în Sfânta Tradiție.
Biserica de pe pământ și cea din ceruri este nu numai o solidaritate, ci și o continuitate. Mărturisirea lui Dositei zice: «Nu confundăm Biserica aceasta care e pe drum (in via), cu aceea care e în patrie». Între Biserica de pe pământ și cea din cer, e o legătură, prin rugăciunile adresate sfinților prin comunicarea puterii lor, și prin sfintele lor moaște. Biserica este o instituție văzută, corpul mistic al lui Hristos, căreia Sinodul II ecumenic (Constantinopol 381) ia atribuit patru însușiri: unitatea, sfințenia, universalitatea și apostolicitatea. Biserica creștină este unica instituție înzestrată cu dumnezeiescul Har, unde se poate dobândi mântuirea subiectivă.
Organul mântuirii sau sfințirii omului este Biserica învățătoare sau ierarhia bisericească, prin întreita sa putere: a învăța, a sfinții și a conduce.
1. Sfințenia Bisericii. După învățătura creștină, Biserica e sfântă pentru că este casa Domnului, în care sălășluiește Duhul Sfânt, a cărui putere sfințitoare se împărtășește din Sfintele Taine. Biserica e sfântă pentru că ea reprezintă Trupul tainic al Domnului, și dintre formele de viețuire omenească, ea singură, ea una și unică e sfântă, prin faptul că ea este singurul Trup tainic al Domnului și ea singură are puterea sfințitoare. Biserica mai e sfântă pentru că ea continuă lucrarea sfințitoare și mântuitoare a Domnului.
2. Biserica cea «Una Sfântă». Așa cum se desprinde înțelesul unității din însăși viața Bisericii, ea se prezintă sub îndoit aspect, și anume:
a) ca unitate dată, existentă exprimată prin următoarele:
– ca Trup tainic al lui Hristos, care este doar Unul, și Biserica este una și unitară în alcătuirea și lucrarea ei;
– Biserica mărturisește «un Domn, o credință, un Botez» (Efes. 5,5);
– «Un Domn», adică un singur Cap al Bisericii există și acesta e Hristos Domnul, care cârmuiește o singură Biserică, căci una singură a întemeiat.
– «O credință», adică un singur adevăr la temelia ei și la temelia Bisericii, căci adevărul desăvârșit în materie de credință numai unul poate fi, iar nu mai multe.
– «Un Botez», adică un singur izvor al harului sfințitor, care asigură Bisericii unitatea sacramentală, sfințenia cea una după natura ei divină, în unitatea duhului.
– «O Preoție», ca singură mijlocitoare a harului sfințitor care-i asigură Bisericii unitatea organizatorică și disciplinară. Unitatea Bisericii se mai reazemă și pe sfințenia Trupului tainic al lui Hristos și ea reflectă într-un fel și unitatea perihoretică a Sfintei Treimi.
3. Biserica sobornicească, (Ecumenicitate, universalitate, catolicitate, sobornicitate), – care înseamnă a trăi în unitate internă de credință și în unitate externă de fapte și manifestări, a trăi după rânduiala întregului care înlătură izolarea și rămânerea în afara acestui întreg.
4. Biserica apostolică, stâlp și întărire a adevărului. Infailibilitatea. Prin voința întemeietorului ei, Biserica va dăinui în veac și «nici porțile iadului nu o vor birui» (Matei 16, 18) și chiar dacă «cerul și pământul vor trece, cuvintele Domnului nu vor trece» (Marcu 13, 31). Biserica prin cele două elemente constitutive, coordonate ale ei, – clerul și laicii – clerul ca stare harică superioară, creată prin Taina Hirotoniei, care-i dă calificarea necesară pentru a îndeplini o slujire superioară și constantă în viața Bisericii, potrivit stării sale harice; iar laicii, ca o stare harică inferioară aceluia a clerului, dar nu mai puțin necesară decât clerul și fără de care , ca și de cler, n-ar putea să existe nici Biserică, nici lucrarea ei mântuitoare.
Principiile canonice trebuie să fie de acord cu învățătura de credință a Bisericii, ele nu pot fi contrare dogmelor sau moralei creștine, întemeiată și ea tot pe aceleași învățături de credință; unele s-au născut din interesele sau nevoile practice ale Bisericii. De aceea ele pot fi împărțite în două categorii și anume:
Principii canonice cu fond dogmatic și juridic.
Cele mai importante principii canonice din această categorie sunt următoarele:
Principiul ecleziologic instituțional, – exprimat în întreaga învățătură de credință a
Bisericii, și constant în viața și lucrarea ei. Acest principiu precizează caracterul Bisericii de instituție sau de așezământ văzut și organizat după norme religioase dar și după norme comune omenești de conviețuire socială. Principiul ecleziologic – instituțional, este «alfa» principiilor canonice și din el derivă toate celelalte principii canonice de organizare și de conducere a Bisericii care nici nu ar avea rațiune fără de acesta.
Principiul organic. (Principiul alcătuirii și lucrării organice a Bisericii sau Principiul constituțional – bisericesc). El reflectă alcătuirea organică a Bisericii și faptul că toate părțile acestui organism contribuie efectiv la săvârșirea oricărei lucrări bisericești.
Principiul ierarhic. Acesta constă în organizarea, lucrarea și conducerea Bisericii după rânduiala pe care o imprimă întregii vieți bisericești ierarhia clerului de instituire divină; ierarhia fiind formată din trei trepte: episcopatul, prezbiteratul (preoția) și treapta diaconiei.
Aspectul dogmatic al acestui principiu se relevă prin următoarele elemente:
– prin instituirea divină a preoției neotestamentare în cele trei trepte ale ei;
– prin faptul că preoția în cele trei trepte ale ei, este purtătoarea principală a succesiunii apostolice;
– prin faptul că în aceste două calități, preoția este mijlocitorul principal al harului sfințitor și lucrătorul principal al mântuirii;
– prin faptul că, în virtutea celor trei elemente, preoția, în cele trei trepte ale ei, este un element constitutiv esențial al Bisericii, în sensul că Biserica nu poate exista fără preoția de instituire divină în cele trei trepte.
Aspectul canonic al principiului ierarhic se relevă în următoarele elemente:
– prin poziția pe care o are ierarhia preoțească, de element ce formează osatura organizatorică a Bisericii;
– prin faptul că ierarhia preoțească deține și exercită în mod individual și în chip sinodal, puterea bisericească, adică mijloacele de conducere a Bisericii;
– prin faptul că ierarhia preoțească constituie factorul care asigură ordinea și disciplina în Biserică;
– prin faptul că poziția și lucrarea ierarhiei preoțești este obiectul celei mai amănunțite legislații canonice, fiind așezată în centrul acestei legislații.
c) Principiul sinodal sau principiul sobornicității. Acesta constă în rânduiala potrivit căreia, organele superioare de conducere a Bisericii nu sunt cele individuale, reprezentate de câte o persoană, ci cele constituite sub formă de sinoade, adică sub formă de organe colegiale sau colective.
d) Aspectul dogmatic al acestui principiu se relevă în următoarele elemente:
– prin numeroase porunci și învățături ale Mântuitorului, dar mai ales prin modul în care El însuși i-a înzestrat pe Sfinții Apostoli în chip egal cu puterile necesare pentru cârmuirea Bisericii, apoi prin modul în care le-a poruncit să nu se certe pentru întâietate, ci să lucreze toți împreună slujind Biserica în chip sobornicesc, zicându-le: «Știți că ocârmuitorii neamurilor… le stăpânesc… iar între voi nu va fi așa, ci care dintre voi va vrea să fie mai mare, să fie vouă slujitor» (Mt. XX, 25-26).
Prin această poruncă Mântuitorul le-a arătat că nu instituie nici o autoritate supremă individuală în Biserică, refuzând sistemul autocrat al lumii de atunci și dispunând ca toți Apostolii să slujească și să conducă împreună Biserica;
– prin modul în care Sf. Apostoli au dat urmare acestei porunci, lucrând în chip sinodal;
– prin modul în care Sfânta Tradiție a precizat învățătura că autoritatea superioară în Biserică o dețin sinoadele la diverse niveluri, iar nu vreo căpetenie ierarhică în mod individual;
– prin acordul dintre întreaga învățătură despre Biserică și despre ierarhie și dintre învățătura despre sinoade.
Potrivit acestei rânduieli, puterea bisericească se deține și se exercită, în forme determinate, pe principiul dragostei creștine, care îmbină autoritatea cu libertatea, și pe principiul responsabilității generale a tuturor membrilor Bisericii pentru buna ei chivernisire. Aceste forme sunt colegiile, adunările, congresele, consiliile, comitetele, sinoadele arhierești ca și sinoadele mixte etc.
e) Principiul iconomiei sau al pogorământului. Iconomia sau chivernisirea mijloacelor prin care se săvârșește lucrarea Bisericii, este de două feluri: una de chivernisire a harului sfințitor, deci a puterii sfințitoare a Bisericii, și alta de chivernisire a celorlalte mijloace comune ale puterii bisericești.
Fondul dogmatic al acestui principiu poate fi relevat prin următoarele elemente:
– prin faptul că slujitorii Bisericii sunt numiți «Iconomi ai tainelor lui Dumnezeu»;
– prin faptul că Biserica este datoare să deschidă tuturor ușile mântuirii, și ca urmare, este oprită să le închidă, adică ea nu poate lipsi pe nimeni de mântuire;
– prin faptul că Sfânta Tradiție a consacrat ca învățătură de credință, învățătura despre iconomie în privința lucrărilor ce se săvârșesc prin harul sfințitor.
Fondul canonic poate fi relevat prin următoarele elemente:
– prin faptul că numeroase canoane prevăd în mod expres posibilitatea iconomiei și rânduiesc modul de aplicare al ei;
– prin faptul că o foarte variată dar constantă aplicare a iconomiei este atestată de practica vieții bisericești și consacrată astfel prin obiceiul de drept al Bisericii.
f) Principiul autonomiei externe. Prin acest principiu se înțelege rânduiala canonică, potrivit căreia Biserica este autonomă, adică independentă, sau de sine stătătoare în treburile sale religioase, față de orice altă organizație din afara ei.
Fondul dogmatic al acestui principiu se întemeiază pe următoarele elemente:
– pe natura religioasă proprie a Bisericii care derivă din originea ei ca așezământ de mântuire, calitate prin care se deosebește de orice altă formă de organizare religioasă sau nereligioasă a vieții omenești;
– prin folosirea unor mijloace proprii, specific religios creștine, de care nu dispune nici o altă organizație de nici un fel;
– pe urmărirea unui scop specific religios, care este mântuirea prin Iisus Hristos;
– pe cuprinderea tuturor acestor elemente din învățătura dogmatică despre Biserică.( el definește poziția Bisericii în raport cu Statul. (Art. 3, 4 din Statut).
g) Principiul loialității față de Stat. Prin loialitate se înțelege legalitatea, (corectitudinea Bisericii față de Stat, atitudine care a fost stabilită de Mântuitorul prin cuvintele: «Dați cezarului cele ce sunt ale cezarului și lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu» Matei XXII, 21) în sensul de purtare după legile probității sau corectitudinii în raporturile dintre oameni sau dintre grupurile de oameni.
Principii canonice cu fond simplu juridic.
Cele mai importante principii canonice din această categorie sunt:
a) Principiul autocefaliei. Prin acest principiu se înțelege rânduiala canonică potrivit căreia, o unitate bisericească, ierarhic, sinodal și teritorial determinată, se conduce în mod complet independent de alte unități de același fel, cu care păstrează totuși, în mod obligatoriu unitatea dogmatică, cultică și canonică. Acest drept al oricărei Biserici de a exercita, în limitele posibile, jurisdicția sa asupra diasporei proprii, este un drept inerent autocefaliei, ține de esența ei și este garantat de întreaga tradiție a Bisericii și de acele canoane care opresc în mod expres amestecul străin în treburile Bisericilor autocefale și care le asigură în același chip expres, jurisdicția acestora asupra diasporei. (can. 28, Sin. IV Ecum.)
b) Principiul autonomiei interne, prin care anumite unități ale Bisericii se conduc de sine, prin organe proprii, fiind totuși supuse supravegherii, controlului și îndrumării din partea autorităților bisericești superioare. În cadrul dezvoltării istorice a organizării Bisericii, acest principiu și-a găsit aplicarea în două feluri, și anume: – în raportul dintre unitățile teritoriale mai mari sau situate la mari distanțe unele de altele, și – în raportul dintre unitățile și chiar dintre așezămintele sau instituțiile unei Biserici locale. În primul caz sunt unitățile numite Biserici autonome (mitropolii sau numai eparhii autonome), care se bucură de o independență mai restrânsă în raport cu cea a Bisericilor autocefale, în sensul că sunt într-o anumită măsură subordonate Bisericilor autocefale. În al doilea caz, sunt mitropoliile, arhiepiscopiile, protopopiatele, parohiile, mănăstirile și orice alte așezăminte din cuprinsul unei Biserici locale autocefale sau autonome.
c) Principiul nomocanonic sau pravilnic, ce constă în rânduiala canonică consacrată prin practica constantă a vieții bisericești, adică pe calea obiceiului de drept al Bisericii, rânduială potrivit căreia, Biserica se conduce, atât după legi proprii, cât și după legi de stat. De aici și numele nomocanoanelor (pravile): nomos = lege de stat, și canon = lege bisericească, deci colecție mixtă de legi bisericești și de stat. Dintre cele câteva zeci de pravile în text slav, grec și român, s-au tipărit cinci, mai multe decât în oricare altă Biserică Ortodoxă, și anume: pravila lui Coresi, Brașov 1561-1580; pravila Mică sau Pravila de la Govora, Govora – 1640; Pravila bisericească de la Iași, 1644; Pravila lui Vasile Lupu sau Pravilele împărătești, Iași – 1646; și în fine, Pravila Mare sau Îndreptarea Legii, sau Pravila lui Matei Basarab, Târgoviște – 1652.
d) Principiul teritorial . Prin acest principiu se înțelege acomodarea sau potrivirea formelor organizației bisericești teritoriale, după tiparele organizației teritoriale a unităților de stat. Gruparea episcopiilor s-a făcut la început mai mult în cadrul etnic sau geografic; ele se numeau provincii (în latinește) sau eparhii (în grecește) și erau formate din mai multe cetăți sau parohii episcopale și din mai multe parohii rurale sau sătești. Unitatea bisericească teritorială corespunzătoare acestor unități etnice sau geografice, a devenit prototipul mitropoliilor, deși atât organizația mitropolitană cât și numele de mitropolie și de mitropolit apare mai târziu, în primele decenii ale veacului al IV-lea.
Biserica noastră a păstrat în zestrea ei canonică tot ce s-a dovedit mai autentic și mai folositor în decursul timpului. Această zestre al cărui conținut îl formează principiile și normele canonice de bază ale Ortodoxiei, a fost preluată, adaptată și depozitată de către conducerea Bisericii Ortodoxe Române în legiuirile ei de valoare după care își orientează și astăzi întreaga lucrare de slujire evanghelică.
CAPITOLUL III
MANAGEMENT BISERICESC – PROIECTE ȘI PERSPECTIVE
3. 1. Necesitatea unei legislații de stat adecvate în relația Stat – Biserică.
Legislația de Stat referitoare la problemele Bisericii a fost în general una benefică. Aici putem să amintim: Legea Fondului funciar (modificată în mai multe rânduri) care atribuie terenuri agricole, tuturor părților componente ale B.O.R. (mănăstire, parohie, protopopiat, eparhie și pariarhie); Legea nr. 27/1994 modificată în 1998 și apoi în 1999, privind impozitele și taxele locale (proprietățile bisericești sunt scutite de taxe și impozite);
Legea privind dreptul exclusiv al cultelor pentru producerea obiectelor de cult, din 1992; Legea privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, din 1991; Legea privind stabilirea zilelor de sărbătoare legală în care nu se lucrează, din 1996; Ordonanța privind acordarea de contribuții de la bugetul de stat pentru completarea salarizării personalului unităților de cult din țară și străinătate, din 1993, Ordonanța privind stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unitățile de cult cu venituri mici sau fără venituri…, din 1994; Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului și Ministerului Culturii și Cultelor privind unele măsuri ce se impun în vederea împiedicării, distrugerii, precum și protejarea bunurilor imobile cu valoare de patrimoniu, din 1992; Ordonanța de urgență pentru modificarea și completarea Legii învățămâmtului, din 1995/1997; Legea Sponsorizării, etc.
Aceste ajutoare și facilități pe care Statul român le acordă bisericii, se doresc însoțite de un cadru legislativ și juridic adecvat unei țări care a pășit în mileniul III cu frică de Dumnezeu, care să permită României folosirea și dezvoltarea unui potențial de spiritualitate în direcția împlinirii destinului românesc pe aceste meleaguri. Avem convingerea că aceste legi dar și altele care vor mai fi, vor ajuta Biserica în toată misiunea pe care trebuie să o îndeplinească în societate, în lume și pentru lume.
Raportări ale Bisericii la legislația social – economică și de management.
Multele și diversele probleme care au apărut în viața social-economică a societății noastre, determină Biserica Ortodoxă, ca Biserică națională, să se implice direct sau indirect în viața socială, economică, morală a națiunii.
Sectorul Biserică și Societate împreună cu Organizația Internațională pentru Migrație, colaborează, pentru derularea Programului Național de Combaterea Fenomenului Traficului de Ființe Umane; Secretariatul de Stat pentru Culte, Patriarhia Română și Ministerul Tineretului și Sporturilor au încheiat un protocol privind colaborarea la o programă de educație cu caracter moral-religios a tineretului. Dezideratele întocmite de Sectorul Învățământ al Patriarhiei Române , urmăresc cuprinderea lor în proiecte de legi privind învățământul actual al țării:
– adaptarea, în funcție de evoluția legislației, a planurilor de învățământ pentru
Seminariile teologice la noua structură a învățământului obligatoriu de 10 clase;
regândirea programelor școlare pentru Seminariile teologice, ținându-se seama că elevii acced în Seminarii după studiul religiei în școala generală;
Reeditarea, într-un ritm mai susținut a manualelor școlare de toate gradele;
Armonizarea formării personalului didactic cu pregătire superioară la necesitățile actuale, atât ca proporție cât și ca diversitate;
Creșterea ponderii laturii formative și educative în școlile teologice prin predarea religiei;
Adaptarea sistemului de învățământ din școlile teologice la noile structuri ale învățământului public;
Diversificarea activităților extrașcolare în școlile teologice și în învățământul public, cu accent pe valorificarea tezaurului cultural – religios;
Diminuarea fenomenelor negative printr-o mai susținută activitate în rândul elevilor și studenților;
Determinarea unor coordonate ale responsabilității factorilor de educație în raport cu autoritatea superioară bisericească;
Formarea unor convingeri, deprinderi și priceperi de viață morală și cultico-liturgică în rândul elevilor și studenților;
Dezvoltarea înclinațiilor spre lectura ziditoare de suflet la tineri;
Antrenarea elevilor și studenților la activități pastoral-misionare în parohii;
Afirmarea tinerilor teologi în viața cultural-spiritual a țării;
Formarea și consolidarea atașamentului față de Biserica Ortodoxă Română și valorile ei, Prea Fericitul Părinte Patrirh spunea „Tinerii trebuie să aibă posibilitatea de a-și păstra ființa cea lăuntrică curată în această învolburare a progresului tehnicii și a civilizației, care nu este totdeauna spre zidirea sa spirituală. Sigur că Europa ne aduce multe lucruri bune, pe care le salutăm, dar sunt și lucrurimai puțin bune sau chiar dăunătoare, care îl îndepărtează pe om de Dumnezeu și de semenul său, sau care aduc cu ele tot felul de păcate, pe care suntem datori să le combatem cu metodele pe care le avem de la Sfănții Părinți”. În decursul lucrării au fost amintite și alte multe activități la care participă Biserica, privind viața social-economică, printr-un management bisericesc bine structurat.
Restituirea proprietăților Bisericii Ortodoxe Române (mobile și imobile)
Restituirea proprietăților bisericești constituie o problemă stringentă a Bisericii. În acest sens se fac în continuare demersuri pentru :
– redobândirea fostelor imobile, care urmează a fi destinate instituțiilor de învățământ, filantropice sau altor activități bisericești;
– redobândirea tuturor bunurilor bisericești, pentru executarea lucrărilor de conservare și restaurare a monumentelor istorice bisericești;
– retrocedarea proprietăților bisericești ( mobiliare, imobiliare și funciare) etc.
Legislația privind patrimoniul bisericesc cultural-național.
În privința administrării averii bisericești nu putem găsi de la începutul Bisericii norme definitive. Patrimoniul Bisericii, atât cât s-a putut agonisi la început era administrat fără prea multe reguli de contabilitate, și numai cu multă cinste, de către episcop, cu ajutorul clerului de care avea nevoie pentru păstorirea comunităților creștine. Din canoanele apostolice ca și din Constituțiile apostolice – care se găseau deja grupate în colecții la sfârșitul secolului III – se poate deduce concepția pe care și-o stabilise Biserica pe baza experienței, în privința administrției patrimoniului ei.
Patrimoniul Bisericii s-a mărit în decursul vremii cu clădiri și cu terenuri întinse, episcopul fiind nevoit să-și ia ajutoare pentru administrarea lui. Ușurarea episcopului în administrarea averii eparhiei s-a realizat sub două forme: Pe de o parte prin funcționarea unor organe ajutătoare ale episcopilor ca executanți ai dispozițiunilor acestora – adică diaconii -, pe de altă parte prin descentralizare, prin creare de parohii de sine stătătoare, independente ai căror preoți săvârșeau slujbele religioase pentru credincioșii respectivi, funcționând cu caracter permanent. Nevoia unei cât mai bune administrări a bunurilor bisericești a determinat crearea unei funcțiuni noi pe lângă episcop, aceea a economului. În Biserica Ortodoxă Română, episcopul este ajutat de Consiliul Eparhial, ca organ executiv al Adunării Eparhiale, iar parohul de Consiliul Parohial, ca organ executiv al adunării parohiale.
Bunurile mobile cu valoare de patrimoniu cultural-național, sunt: cărțile vechi bisericești, documente, icoane, obiecte liturgice confecționate din metale prețioase, veșminte și accesorii vestimentare, broderii, sculpturi, piese de mobilier etc. Acestea se găsesc în trei ipostaze distincte: în locașurile de închinare slujind în practica de cult sau împodobind, iconostasele, altarele, amvoanele, icoanele etc.; în muzee, biblioteci sau colecții de artă religioasă, în spații special amenajate în mănăstiri, biserici, sedii episcopale, ale protopopiatelor, decanatelor, case parohiale; în depozite de ocrotire special amenajate și organizate în mod deosebit de Biserica Ortodoxă Română.
Este necesar să menționăm că un număr important de bunuri patrimoniale mobile de valoare deosebită, se regăsesc în prezent, cu titlu de custodie sau împrumut, în instituții culturale de stat, centrale sau locale: muzee, arhive, biblioteci. În legătură cu acest patrimoniu, precizăm că Biserica și Secretariatul de Stat pentru Culte a făcut mai multe demersuri pentru ca aceste bunuri preluate, în cele mai multe situații, în mod abuziv de la culte, să se reîntoarcă la adevărații lor proprietari. Sperăm că o lege adecvată în acest sens, va fi elaborată și aprobată de organele în drept, în perioada imediat următoare.
3.2. Forme posibile de mangement.
a) Managementul deschis. Sistemul managerial deschis, care încurajează
schimbul de informații și opinii, permite colaborarea creatoare a managerilor cu personalul organizației respective. Astfel se pot discuta problemele care apar și se pot adopta deciziile necesare ușor și rapid.
b) Managementul „inversat”. Acest management încurajează subordonații să prezinte conducătorului orice propunere de modificare a procedurilor de lucru pentru activitățile ce se desfășoară în instituție.
c) Managementul prin obiective, este o abordare de management care folosește obietivele organizației ca pe unul dintre mijloacele principale pentru conducere. Acesta constă din cinci etape:
1. Trecerea în revistă a obiectivelor organizației – Managerul cunoaște în mod clar care sunt obiectivele de ansamblu ale organizației;
2. Stabilirea obiectivelor pentru salariați – Managerul și salariatul se întâlnesc pentru a cădea de acord asupra obiectivelor care trebuie îndeplinite până la finele perioadei normale de funcționare;
3. Monitorizarea progresului – Pe parcursul perioadei normale de operare, managerul verifică împreună cu salariatul dacă sunt îndeplinite obiectivele;
4. Evaluarea performanțelor – La sfârșitul peroiadei normale de funcționare, performanțele salariatului sunt apreciate în funcție de gradul în care și-a îndeplinit obiectivele;
5. Oferirea recompenselor – Recompensele oferite salariatului se bazează pe măsura în care acesta și-a îndeplinit obiectivele
6) Managementul prin excepție, este o tehnică de control care aduce în atenția managementului numai devierile semnificative ale rezultatelor obținute de la obiectivele (rezultatele) planificate.
7) Managementul calității totale, este procesul continuu de implicare a tuturor membrilor organizației, în urmărirea, ca fiecare activitate legată de producerea bunurilor sau serviciilor să aibă un rol adecvat în asigurarea calității produsului. Membrii instituției acționează atât individual, cât și colectiv pentru a păstra calitatea produselor (serviciilor) oferite pieței.
În mod esențial, rolul managerilor este acela de a conduce organizațiile înspre atingerea obiectivelor. „Nu există o idee mai importantă pentru management decât obiectivele. Managementul nu are nici o semnificație fără obiectivele sale”.
Analizând aceste forme de management, practicate în firme (organizații) am constatat că ele se regăsesc și în domeniul bisericesc, și în special în monahism. Am reușit ca în decursul celor douăzeci de ani de când am pășit în viața monahală, să cunosc mai multe forme de manifestare practică a vieții din mănăstire. Desigur, toate aceste așezăminte sfinte au același scop, aceeași menire, dar există și unele particularități. Acest lucru este determinat, cred în primul rînd de conducătorul instituției monahale care poate fi numit și manager.
În acest sens cunosc mănăstiri cu o viață mai aspră, ascetică (Sf. Mănăstire Frăsinei), unde se pune accentul mai mult pe rugăciune, și altele în care pe lângă rugăciune, acordă o importanță deosebită și celorlalte activități mănăstirești, amintite în această lucrare.
În epoca modernă s-a produs și se produce o oarecare deplasare a centrului de interes și de greutate. Interesul nu mai cade asupra individului izolat, ci asupra persoanei în relație cu alții, cu masa și cu colectivitatea. Biserica a fost redefinită cu insistență pe plan local și în mediile ecumenice, în teologie, în patorală și în misiune, „popor al lui Dumnezeu”. Sfinții n-au fost scoși din istorie, dar idealului de sfințenie personală i s-a alăturat acela al slujirii reciproce, ca semn al apartenenței efective și autentice la Evanghelie și la Biserică.
CAPITOLUL IV
Despre A. P. C România
4.1. Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România
Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România este o organizație neguvernamentală, apolitică și nonprofit, înființată încă din anul 1990, care are ca principal obiectiv apărarea, promovarea și reprezentarea prin toate mijloacele legale ale drepturilor și intereselor consumatorilor în raporturile cu agenții economici și instituțiile statului. O preocupare permanentă a asociației în ultimii ani a constituit-o utilizarea testelor comparative pe produse și servicii ca mijloc de informare, educare și îmbunătățire a situației economice și sociale a consumatorilor. La nivel național Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România a fost recunoscută prin HG nr. 1106/2005 ca fiind de utilitate publică.
4. 2. Rolul organizației
Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România este o organizație neguvernamentală, apolitică și nonprofit, înființată încă din anul 1990, care are ca principal obiectiv apărarea, promovarea și reprezentarea prin toate mijloacele legale ale drepturilor și intereselor consumatorilor în raporturile cu agenții economici și instituțiile statului.
La nivel național Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România a fost recunoscută prin HG nr. 1106/2005 ca fiind de utilitate publică.
Prin recunoașterea Asociației pentru Protecția Consumatorilor din România ca fiind de utilitate publică, decisă de Guvernul României în ședința din 22 septembrie 2005, se consolidează rolul asociației în calitate de partener de dialog constant și puternic din partea societății civile. Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România se bucură de recunoaștere atât națională, fiind membră în diverse structuri naționale, cum ar fi „Comisia Interministerială pentru Supravegherea Pieței Produselor și Serviciilor si Protecția Consumatorilor”, „Comisia pentru Securitatea Produselor” și „Comisia pentru Clauze Abuzive”, cât și internațională, fiind membră a Organizației Mondiale a Consumatorilor „Consumers International”, cu sediul la Londra, a Organizației Europene a Consumatorilor (B.E.U.C.), Bruxellex, Belgia, a Dialogului TransOceanic al Consumatorilor – TACD și a International Consumer Research and Testing (UK).
Potrivit statutului asociației, principalele obiective ale asociației sunt:
apărarea, promovarea și reprezentarea prin toate mijloacele legale a drepturilor și intereselor consumatorilor în raporturile cu agenții economici și instituțiile statului ; educare, consilierea și informarea consumatorilor prin acțiuni proprii, publicații, studii de piață și orice alte mijloace de informare în masă; analizarea și rezolvarea sesizărilor formulate de consumatori, prin intermediul forțelor proprii ale asociației sau prin organele abilitate ale statului; dezvoltarea parteneriatului internațional în domeniul protecției consumatorilor; colaborarea cu organizații profesionale și cu instituții abilitate guvernamentale și neguvernamentale, cu atribuții în domeniul protecției consumatorilor, în vederea respectării intereselor consumatorilor; îmbunătățirea cadrului legislativ general de protecție a consumatorilor, prin solicitări adresate autorităților, prin participarea la elaborarea standardelor sau a specificațiilor ce definesc bunurile de consum și serviciile; desfășurarea de activități publicistice și editoriale; formarea profesională a adulților în domeniul protecției consumatorilor; conștientizarea prin acțiuni proprii a agenților economici asupra drepturilor și intereselor consumatorilor; desfășurarea activităților de cercetare-dezvoltare în domeniul protecției consumatorilor.
Pentru perioada 2012-2014 APC-România și-a stabilit ca principale direcții de interes activități în următoarele domenii: acțiuni colective, contractele încheiate de consumatori, drepturi digitale, produse alimentare, sănătate, siguranță, servicii financiare, sustenabilitate energetică. În cadrul acestor activități se va pune accent pe reprezentarea intereselor la nivelul adoptării deciziilor de interes pentru consumatori, accesul consumatorilor la justiție, informarea și educarea consumatorilor, consultanță in domeniul protecției consumatorilor, întărirea colaborării cu celelalte organizații de consumatori din România, reprezentarea consumatorilor în cadrul organismelor consultative naționale și internaționale, participarea la rețele europene și internaționale.
Rol social
Încă de la momentul înființării, în anul 1990, APC România și-a asumat și ulterior, pe parcursul anilor, a adus la îndeplinire un rol preponderent social, fapt menționat și în Statutul Asociației. Misiunea APC România este de apărare și promovare a drepturilor și intereselor consumatorilor români, de reprezentare a acestora în cadrul organismelor naționale și internaționale, de informare și educare a consumatorilor, precum și de dezvoltare a unor proiecte și programe cu impact social atât la nivel național cât și european.
La nivel național, Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România a fost recunoscută prin HG nr. 1106/2005 ca fiind de utilitate publică. Prin recunoașterea Asociației pentru Protecția Consumatorilor din România ca fiind de utilitate publică, decisă de Guvernul României în ședința din 22 septembrie 2005, se consolidează rolul asociației în calitate de partener de dialog constant și puternic din partea societății civile. Pe parcursul anilor APC România a derulat diverse proiecte cu finanțare națională și europeană, având drept scop îndeplinirea misiunii sale, dar și oferirea unui sprijin consumatorilor aflați în dificultate. Am putea astfel aminti: Proiectul Centrului de Consultanță și Informare a Consumatorilor București, Accesul consumatorilor la justiție, diverse proiecte privind educarea tinerilor consumatori din școli și licee.
În ultima perioadă APC România a implementat două proiecte cu puternic impact social, care funcționează și în prezent. Primul dintre acestea, Campania Bugetul Familiei – www.bugetulfamiliei.ro, inițiat în anul 2008, are drept scop educarea consumatorilor privind serviciile financiare în vederea asigurării bunăstării acestora și a incluziunii sociale.
Prin derularea acestui program se dorește, pe de o parte, creșterea gradului de conștientizare în rândul consumatorilor în ceea ce privește riscurile și oportunitățile financiare pe care aceștia le au, iar pe de altă parte creșterea nivelului de informare și educare a consumatorilor atunci când iau decizii în materie de servicii financiare.
Așadar, programul „Bugetul Familiei” are menirea de a veni în completarea măsurilor care garantează informarea, protecția și consilierea consumatorilor în domeniul serviciilor financiare, sens în care în cursul anului 2011 a fost creat site-ul web www.totuldespredae.ro, care explică în termeni simpli ce este Dobânda Anuală Efectivă, cum se folosește Dobânda Anuală Efectivă și cum se calculează această dobândă. De asemenea, site-ul oferă în premieră în România un calculator online care le oferă utilizatorilor posibilitatea de a-și calcula singuri acest indicator în funcție de oferta fiecărei instituții financiare în parte și de a vedea ce și cum influențează valoarea D.A.E. costul total al unui credit, impactul social al programului fiind unul măsurabil și semnificativ pentru consumatori și cetățeni, în general, programul „Bugetul Familiei” având drept rezultat creșterea gradului de informare și educare, respectiv consiliere a consumatorilor în domeniul serviciilor financiare.
De astfel, unul din cele mai importante rezultate ale acestei campanii îl constituie inițiativa unei Strategii Naționale de Educație Financiară, în parteneriat cu Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, și realizarea unui Grup de lucru format din cei mai importanți actori de pe piața serviciilor financiare, incluzând autorități, bănci, organizații neguvernamentale și furnizori de servicii de educație fianciară.
Cel de-al doilea proiect, început tot în anul 2008, Centrul European al Consumatorilor din România (ECC Romania) – www.eccromania.ro, finanțat de Comisia Europeană și Guvernul României, prin Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, reprezintă un serviciu public de informare și consultanță adresat consumatorilor care achiziționează produse și servicii din alte state membre ale UE sau care călătoresc în Uniunea Europeană. Rezultatele preconizate ale proiectului – asigurarea informării consumatorilor asupra drepturilor lor în calitate de cetățeni europeni și soluționarea pe cale amiabilă a litigiilor transfrontaliere – au un impact social semnificativ pentru consumatori, întrucât aceștia beneficiază de servicii sociale care le asigură încrederea în piața unică europeană.
4. 3. Structura conducerii Președinte
Conf. Univ. Dr. Costel Stanciu
Președintele Asociației pentru Protecția Consumatorilor din România este Conferențiar Universitar Doctor în Economie.
Conducerea organizației este asigurată de către Consiliul Director, care este format din 9 membri plini și 3 membri supleanți.
Managementul organizației are patru componente:
1. Adunarea Generală – în care toți iau deciziile, în urma votului.
2. Consiliul Director – deciziile sunt luate de un grup restrâns de oameni care au puteri decizionale individuale.
3. Structura tehnică (departamente, secții, grupuri de lucru) – au mai mult rolul de aplicant al deciziilor Consiliului Director. Asigură conducerea operativă a segmentelor din activitatea organizației.
4. Comisia de Cenzori – are rolul de a supraveghea și controla activitatea generală a organizației: verifică modul în care este administrat patrimoniul asociației; întocmește rapoarte trimestriale pe care le prezintă Consiliului Director și rapoartele anuale pe care le prezintă Adunării Generale; poate participa la ședințele Consiliului Director și ale Adunării Generale, fără drept de vot; elaborează regulamentul intern de funcționare al Comisiei de Cenzori; verifică trimestrial sau ori de câte ori este nevoie modalitatea de înregistrare a actelor de gestiune verifică întocmirea situațiilor financiare și aprobă bilanțul contabil; verifică lunar corectitudinea completării registrelor asociației, conform dispozițiilor legale în vigoare.
Adunarea Generală
Adunarea Generală se întrunește o dată pe an, în ședință ordinară, după încheierea bilanțului anual, dar nu mai târziu de finele primului semestru al anului, sau ori de câte ori este necesar, în ședință extraordinară, și are drept de control permanent asupra Consiliului Director și Comisiei de Cenzori. Adunarea Generală este organul suprem de conducere al asociației, fiind format din totalitatea membrilor asociați prin reprezentanți aleși, conform normei de reprezentare stabilită de Consiliul Director.
Adunarea Generală are în principal următoarele atribuții:
alege/revocă Președintele asociației, membrii Consiliului Director și ai Comisiei de Cenzori, prin vot secret; aprobă politica, strategia și obiectivele asociației; aprobă bugetul de venituri și cheltuieli și bilanțul contabil; aprobă descărcarea pentru execuția bugetară încheiată la 31 decembrie, în anul anterior; aprobă modificările statutului asociației; analizează și aprobă rapoartele de activitate ale Consiliului Director și ale Comisiei de Cenzori; aprobă înființarea de filiale și subfiliale ale APC-România; discută și aprobă rapoartele de activitate și bilanțurile anuale ale filialelor; aprobă sau respinge propunerile membrilor asociați ai APC-România; confirmă admiterea și excluderea unor membri asociați din APC-România; soluționează contestația depusă de membrul asociat, propus a fi exclus din APC-România; ratifică hotărârea de reprimire a unui membru asociat exclus din APC-România; aprobă taxa de înscriere și cotizațiile membrilor asociați ai APC-România; îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de lege; hotărăște cuantumul indemnizațiilor acordate președintelui, membrilor Consiliului Director, precum și membrilor Comisiei de Cenzori.
Consiliul Director
Administrarea și conducerea operativă a asociației sunt realizate de Consiliul Director. Consiliul Director este numit pe o perioadă de 4 ani de către Adunarea Generală și are în componența sa: Președinte.
Membri al căror număr este stabilit de către Adunarea Generală.
Consiliul Director este convocat de Președinte ori de câte ori este nevoie. Are următoarele atribuții: prezintă Adunării Generale raportul de activitate pe perioada anterioară, executarea bugetului de venituri și cheltuieli, bilanțul contabil, proiectul bugetului de venituri și cheltuieli; stabilește cuantumul cotizației anuale a membrilor asociați ai APC-România; aprobă afilierea APC-România la organizații de profil din țară și din străinătate;
stabilește norma de reprezentare a membrilor asociați la Adunarea Generală ; asigură buna desfășurare a activităților derulate de personalul voluntar și de personalul angajat; prezintă Adunării Generale punctele de vedere referitoare la moțiunile înaintate de membrii asociați ai APC-România; stabilește modul de utilizare a mijloacelor fixe și a bunurilor de inventar ale asociației; hotărăște excluderea membrilor din asociație; hotărăște schimbarea sediului asociației; hotărăște reprimirea unui membru asociat în APC-România, urmând ca aceasta să fie ratificată în următoarea ședință a Adunării Generale; solicită informații de la Comisia de Cenzori privind activitatea desfășurată, analizează și aprobă rapoartele de activitate ale coordonatorilor de proiecte; poate angaja un director executiv; aprobă înființarea de comisii de specialitate pe domenii de activitate ; elaborează strategia de dezvoltare a asociației pe perioada mandatului Consiliului Director și planul de activități care să conducă la îndeplinirea acesteia. alege membrii Comisiei de Cenzori în situații deosebite generate de depunerea mandatului de către membrii Comisiei de Cenzori aleși de Adunarea Generală, urmând ca aceștia să fie confirmați la următoarea Adunare Generală hotărăște asupra creării unor funcții de conducere în cadrul asociației, în funcție de necesitățile de dezvoltare a acesteia. hotărăște asupra perceperii unor taxe pentru serviciile oferite de asociație, dacă nevoile acesteia o impun, acestea urmând a fi utilizate în vederea realizării scopului asociației.
Președintele
Președintele are următoarele competențe: coordonează întreaga activitatea a asociației și a Consiliului Director; propune numirea/revocarea membrilor Consiliului Director și a Directorului Executiv; convoacă și prezidează ședințele Consiliului Director;
reprezintă asociația pe plan juridic asigură conducerea operativă și curentă a asociației între ședințele Consiliului Director; propune Consiliului Director angajarea și/sau concedierea personalului asociației; propune Consiliului Director politica de salarizare și stimulare a personalului angajat al asociației; propune ordinea de zi a Consiliului Director și a Adunării generale; exercită control permanent asupra personalului angajat al asociației privind programul de lucru, folosirea timpului de muncă, eficiența și calitatea lucrărilor ; solicită personalului angajat rapoarte de activitate și/sau financiare referitoare la activitățile coordonate/prestate; primește, analizează și rezolvă reclamațiile cu privire la prestațiile angajaților asociației, analizează și avizează proiectele depuse pentru obținerea surselor de finanțare.
4. 4. Prioritati. Acțiuni colective
Cu piața unică și metode noi de comunicare, consumatorii europeni beneficiază de mai multe bunuri și servicii din partea profesioniștilor din întreaga Uniune Europeană. Dar când lucrurile nu merg bine, problemele întâmpinate de consumatori atunci când încearcă să obțină despăgubiri sunt un obstacol real pentru rolul pe care ar trebui să-l joace, în calitate de motor al economiei europene. Produsele sau serviciile achiziționate se pot dovedi a fi defectuoase, periculoase sau societățile comerciale pot aplica condiții contractuale ilegale. Cheltuielile aferente declanșării unei proceduri judiciare sunt adesea mai mari decât nivelul de compensare pe care consumatorii l-ar putea primi. Confruntați cu această situație, consumatorii cedează și nu solicită despăgubiri, chiar și atunci când același comportament ilegal al unui comerciant dăunează unui număr ridicat dintre ei.
Care sunt obiectivele noastre?
Scopul nostru este de a …
… asigura că toți consumatorii din UE pot fi compensați integral atunci când au suferit din cauza practicilor ilegale.
Pentru a realiza acest lucru…
Accesul la justiție și compensare al consumatorilor va fi îmbunătățit dacă:
O procedură europeană de acțiune colectivă este stabilită pentru cazuri naționale și transfrontaliere, care să permită unui număr mai mare de consumatori să aducă un caz împreună în fața instanței pentru a obține o despăgubire pentru prejudiciile cauzate de același operator economic.
Un astfel de instrument ar: permite consumatorilor să fie într-adevăr despăgubiți pentru daunele pe care le-au suferit; permite ameliorarea modului de funcționare al pieței interne, iar consumatorii vor avea încredere în a face cumpărături mult mai mult în afara granițelor; facilita accesul la justiție; duce la reducerea la minimum a cheltuielilor de judecată atât pentru consumatori, cât și pentru comercianți; duce la degrevarea instanțelor; fi avantajos pentru comercianții care acționează onest. În anul 2011 Comisia Europeană a lansat în consultare publică un document privind principiile acțiunilor colective la nivelul Uniunii Europene. Mai multe detalii pot fi găsite pe site-ul DGSANCO.
Produse alimentare
Ca parte a unei strategii generale de combatere a obezității și a altor boli legate de dietă, consumatorii au nevoie de informații clare și complete privind produsele alimentare pentru a-i ajuta să facă alegeri sănătoase cu ușurință. Proliferarea actuală a diferitelor sisteme simplificate de etichetare este cauza unei confuzii inutile; lipsa de informații nutriționale complete asupra multor produse alimentare, duce la dificultatea în a compara sau a alege opțiunea cea mai potrivită. Marketingul intensiv al alimentelor nesănătoase pentru copii contribuie la epidemia de obezitate în rândul copiilor din Europa și subminează eforturile părinților de a asigura copiilor un regim alimentar sănătos. Din păcate, scandaluri legate de produse alimentare continuă să apară în UE, precum și alimente contaminate care pot avea efecte adverse asupra sănătății consumatorilor. Noile tehnologii care sunt utilizate în produsele alimentare (de exemplu, nanotehnologiile), precum și toate acele produse vândute pentru scăderea colesterolului, care au rolul de a consolida apărarea organismului, pot aduce beneficii, dar pot prezenta, de asemenea, riscuri. În acest context, siguranța produselor alimentare va fi întotdeauna o preocupare esențială pentru consumatori.
Care sunt obiectivele noastre?
Scopul nostru este de a …
… facilita alegeri informate și sănătoase de către consumatori, inclusiv grupurile vulnerabile
… preveni informațiile care induc în eroare și asigurarea că informațiile pot fi de încredere
… proteja copiii față de promovarea produselor alimentare nesănătoase
… asigura că produsele alimentare vândute consumatorilor sunt sigure
Pentru a realiza acest lucru…
Alegerea alimentelor și siguranța produselor alimentare va fi îmbunătățită dacă: informațiile referitoare la alimente sunt complete și ușor de înțeles afirmațiile potrivit cărora anumite produse alimentare sunt bune pentru sănătate sunt permise numai pentru produsele alimentare cu un profil sănătos de nutrienți măsurile legislative sunt luate pentru a restricționa publicitatea și promovarea alimentelor bogate în grăsimi, zahăr sau sare către copii, în toată mass-media (televiziune, SMS, etc.) standardele înalte de siguranță alimentară sunt aplicate, iar în legislația viitoare sunt luate în considerare noile tehnologii.
Sănătate
Sănătate (produse farmaceutice, siguranța pacientului, asistența medicală transfrontalieră și e-sănătate). Confruntați cu o cantitate mare de informații din surse diferite, consumatorii consideră că este dificil să identifice surse de încredere de informații non-promoționale despre sănătate, medicamente și tratamente. Există încă o lipsă de claritate și certitudine juridică cu privire la drepturile consumatorilor în domeniul asistenței medicale în țara de origine și peste hotare. Datorită problemelor care afectează concurența și cercetarea în sectorul farmaceutic, există un declin în domeniul inovării. În plus, în prezent, consumatorii europeni se confruntă cu problema medicamentelor contrafăcute, în special achiziționate pe Internet.
Care sunt obiectivele noastre?
Scopul nostru este de a …
… asigura o utilizare rațională a medicamentelor și de a permite consumatorilor să facă alegeri informate
… garanta că, consumatorii beneficiază de medicamente mai sigure și inovatoare
… asigura că, consumatorii au acces la asistență medicală de înaltă calitate în toate statele membre ale UE, și că sunt conștienți de drepturile lor și dispun de instrumentele necesare pentru a le aplica.
Pentru a realiza acest lucru…
Consumatorii trebuie să beneficieze de informații non-promoționale, de înaltă calitate asupra sănătății, medicamentelor și tratamentelor existente. Sistemul defarmacovigilență UE ar trebui să fie mai eficient, iar siguranța lanțului de aprovizionare cu medicamente trebuie să fie stimulată. Este nevoie de standarde de siguranță de înaltă calitate ale asistenței medicale în toată Europa. Trebuie să existe drepturi clare în domeniul asistenței medicale fie dacă consumatorul este tratat la domiciliu sau în altă țară a UE.
4. 5. Proiecte
Centrul European al Consumatorilor din România
La 1 ianuarie 2008, ECC Romania s-a alăturat rețelei ECC-Net, pentru a-i sprijini pe cetățenii UE în domeniul achizițiilor transfrontaliere. Rolul Centrului este de a oferi consultanță juridică gratuită în probleme de comerț transfrontalier și de a încerca rezolvarea pe cale amiabilă a sesizărilor primite de la consumatorii români, dar și din alte state membre. ECC-Net European Consumer Centres Network (ECC-Net – Rețeaua Centrelor Europene ale Consumatorilor) reprezintă o rețea constituită la nivelul UE în scopul întăririi încrederii consumatorilor, oferind consultanță cetățenilor europeni cu privire la drepturile lor în calitate de consumatori și facilitând soluționarea problemelor întâmpinate, în special în cazurile în care au facut achiziții într-un alt stat european (transfrontalier).
Activități și servicii
ECC Romania informează consumatorii asupra oportunităților oferite de piața europeană, comunicându-le acestora care sunt regulile europene și naționale.
Oferă consultanță și sprijin oricărui consumator care are o problemă. În acest scop, ECC Romania lucrează cu celelalte centre din ECC-Net.
Când este nevoie, ECC Romania oferă acces la servicii de traducere.
ECC Romania sprijină consumatorii care au probleme să ajungă la o înțelegere cu operatorii economici pe cale mijloacelor de soluționare alternativă a disputelor (ADR) și medierea conflictelor. Mijloacele ADR sunt mecanisme de soluționare a litigiilor în afara instanțelor judecătorești conduse de o terță parte neutră, precum mediatorul, conciliatorul sau arbitrul.
ECC Romania cooperează cu celelalte rețele constituite la nivelul UE care oferă informații esențiale asupra Uniunii Europene, legislațiilor naționale și a practicii judiciare.
Oferind informații directe privind subiectele de interes pentru consumatori, ECC Romania furnizează Comisiei Europene o reacție privind politica de protecție a consumatorilor.
ECC Romania realizează comparații transfrontaliere care vizează probleme de interes pentru consumatori, precum prețurile, legislația etc.
4. 6. Finanțare
ECC Romania este cofinanțat de Comisia Europeană și de Guvernul României prin Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor. ECC Romania este sprijinit logistic
de Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România (APC Romania).
Bugetul Familiei
Începând cu toamna anului 2008, APC-România a inițiat proiectul Bugetul Familiei, primul program non-profit de educație financiară pentru adulți din România. Programul este destinat actualilor și potențialilor consumatori de produse și servicii financiare, precum și celor care vor să aibă un control mai strict asupra propriilor finanțe
Programul Bugetul Familiei urmărește creșterea nivelului de informare al consumatorilor, dezvoltarea abilităților acestora și conștientizarea asupra oportunităților și riscurilor financiare, astfel încât consumatorii să ajungă să facă alegeri în concordanță cu așteptările și nevoile lor.
Parteneri
Proiectul Bugetul Familiei este derulat sub inaltul patronaj al Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, cu sprijinul Comisiei pentru Supravegherea Sistemului de Pensii Private, în parteneriat cu Centrul European al Consumatorilor Romania, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și Provident Financial Romania.
Activități
Principalul instrument al programului este site-ul www.bugetulfamiliei.ro, prin care sunt oferite informații consumatorilor, într-un limbaj accesibil, cu privire la administrarea bugetului personal, credite, carduri de credit, asigurări, pensii, economii, taxe și impozite, dar și o secțiune în care consumatorii pot solicita informații specifice de la experții APC-România. Pe lângă site-ul www.bugetulfamiliei.ro au fost și sunt derulate și alte activități pentru atingerea obiectivelor Programului Bugetul Familiei.
Au fost organizate nouă dezbateri pe tema educației financiare în orase din țară la care au participat peste 200 de reprezentanți ai autorităților locale, ONG-urilor care activează în domeniu și ai mass-media. A fost elaborată broșura Contracte financiare pe înțelesul tuturor. Nu semna cu ochii închiși, care a fost distribuită către peste 100.000 de persoane. A fost dezvoltat cursul “Să vorbim despre bani”, adresat atât formatorilor, cât și consumatorilor, prin care se urmărește creșterea nivelului de educație financiară al participanților. Pe baza cursului a fost organizată o întâlnire cu 9 organizații neguvernamentale, având drept scop crearea unei rețele de diseminare a cunoștințelor de educație financiară. În același timp, s-a organizat un training la care au participat 8 licee și colegii cu profil economic din București, având drept scop susținerea in semestrul II din 2011 a unor cursuri de educatie financiara pentru 1500 de elevi. A fost organizată o conferință despre transpunerea în legislația din România a Directivei Creditului de Consum. A fost lansată spre dezbatere Strategia Națională de Educație Financiară, care urmărește crearea unui cadru coerent și unitar de dezvoltare a programelor de educație financiară.
Nu în ultimul rând, am considerat că este nevoie de un nou element de educație financiară, ca parte distinctă a programului Bugetul Familiei, astfel încât consumatorii români să poată dobândi cunoștințele financiare necesare pentru a înțelege și a utiliza în deplină cunoștință de cauză Dobânda Anuală Efectivă. Noul site www.totuldespredae.ro prezintă într-un limbaj pe înțelesul tuturor când și cum trebuie folosită DAE, care sunt elementele care îi influențează valoarea, cum poate induce consumatorul în eroare dacă nu este folosită corespunzător și ce alți indicatori sunt relevanți în analizarea, înțelegerea și alegerea unui împrumut.
4. 7. Campania de informare a consumatorilor din România
Campania Uniunii Europene pentru informarea consumatorilor din România, „E dreptul tău! Acționează!”, este o inițiativă a Comisiei Europene. Campania a fost lansată pe data de 5 iunie 2012 și se va desfășura pe parcursul unui an. Din momentul aderării la Uniunea Europeană, în 2007, consumatorii români au câștigat drepturi garantate în toate statele membre UE. Însă, crearea unui cadru legislativ este doar primul pas. Pentru a beneficia de drepturile pe care le au, consumatorii trebuie să le cunoască, să știe unde pot găsi mai multe informații, și cine îi poate sprijini atunci când întâmpină o problemă.
Așa cum a declarat Comisarul European pentru Sănătate și Consumatori, domnul John Dalli, „scopul acestei campanii este de a-i încuraja pe consumatorii români să își susțină drepturile, să ia atitudine și să devină activi în apărarea drepturilor lor.” Campania „E dreptul tău! Acționează!” îi informează pe consumatorii români despre drepturile lor, cum ar fi: dreptul de a returna un produs comandat online în temen de 10 zile de la livrarea acestuia, și de a-și primi banii înapoi dreptul la reparația sau înlocuirea unui produs cumpărat recent, dacă acesta nu funcționează cum ar trebui dreptul de a solicita compensație atunci când pachetul de vacanță achiziționat nu corespunde cu ceea ce s-a promis în broșura și cu serviciile plătite.
Campania vizează totodată și inițierea unui dialog cu comunitatea de afaceri. Operatorii economici trebuie la rândul lor să cunoască și să respecte drepturile consumatorilor și să conștientizeze că a fi deschiși către consumatori poate reprezenta un atu pe piața competitivă în care activează. Mai multe informații despre campanie pot fi aflate pe site-ul dedicat – http://consumatoreuropean.ro.
Cum să faci o sesizare
Pasul 1
Află care sunt drepturile tale în situația menționată. Dacă nu reușești să găsești informațiile care-ți sunt necesare, cere sprijinul unei asociații de consumatori. Dacă problema este mai complexă, încearcă pui totul pe hârtie, cât mai scurt posibil – când s-a întâmplat, ce. Este bine ca totul să fie clar, structurat și să nu te pierzi în detalii inutile.
Pasul 2
Fă o reclamație în scris către departamentul de relații cu clienții al comerciantului. Acesta nu are un termen limită pentru a răspunde cererii tale, așa că este bine să incluzi în solicitarea ta un termen maxim de răspuns între 15 și 30 de zile. Așa cum s-a menționat la punctul 1, încercă să faci totul clar, structurat, fără să te pierzi în detalii inutile. Scrie clar ceea ce pretinzi: scuze, despăgubiri, repararea, înlocuirea produsului, restituirea contravalorii etc. La cerere atașează copii ale tuturor documentelor relevante: bonuri și chitanțe fiscale, factura, certificat de garanție, contract, comenzi, instrucțiuni de folosire, reclame, corespondență purtată, dovezi de trimitere a corespondenței. Nu trimite niciodată originalele. Prezintă-te de fiecare dată: numele, adresa, numărul de telefon și adresa de e-mail, alături de numărul de dosar la compania respectivă, dacă este cazul.
Pasul 3
În cazul în care nu primești un răspuns sau răspunsul primit nu te mulțumește adresează-te unei asociații pentru protecția consumatorilor pentru a afla ce trebui să faci în continuare sau autorităților cu atribuții în domeniu.
Organizații
Consiliul Național al Asociațiilor de Consumatori
Instituții și Organizații
Asociații de consumatori partenere
Minute Grupul Consultativ European al Consumatorilor
Consiliul Național al Asociațiilor de Consumatori
Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România a organizat la data de 24 noiembrie 2005 o întâlnire cu organizațiile de consumatori din țară, care a avut ca scop constituirea Consiliului Național al Asociațiilor de Consumatori având în vedere recomandarea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor în acest sens, strategia Guvernului României, precum și recomandarile Comisiei Europene referitoare la îmbunătățirea comunicării cu numarul mare de ONG–uri care privesc domeniul protecției consumatorilor existente în România, prin desemnarea unui reprezentant la nivel național.
Întrucât Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România se bucură de recunoaștere națională prin acordarea de către Guvernul României a statutului de utilitate publică și de recunoaștere internațională, fiind membră a Consumers International (Organizația Internațională a Consumatorilor) și a B.E.U.C (Organizația Europeană a Consumatorilor), reprezentanții asociației fiind, totodată, membri în cadrul ECCG de pe langa Comisia Europeană, aceasta este recomandată ca fiind singura organizație capabilă de a iniția și dezvolta această structură cu reprezentativitate la nivel național. De altfel, unul dintre obiectivele specifice ale APC România este și acela de a crea cadrul de colaborare și organizare a asociațiilor de consumatori în scopul unei mai bune promovări și reprezentări a drepturilor și intereselor consumatorilor prin constituirea unui grup de inițiativă care sa inițieze acțiuni concrete în acest sens.
Consiliul Național al Asociațiilor de Consumatori are ca principale obiective:
1. dezvoltarea și consolidarera sectorului ONG-urilor care activează în domeniul protecției consumatorilor;
2. facilitarea dialogului dintre ONG-urile cu atribuții în domeniul protecției consumatorilor și alți parteneri sociali;
3. elaborarea programelor comune în domeniul protecției consumatorilor;
4. elaborarea unor puncte de vedere comune referitoare la politica în domeniul protecției consumatorilor și transmiterea acestora autorităților cu rol în domeniul protecției consumatorilor, în vederea luării măsurilor care se impun;
5. îmbunătățirea cadrului general de protecție a consumatorilor;
6. reprezentarea intereselor consumatorilor și promovarea unui dialog constructiv cu autoritățile cu atribuții în domeniul protecției consumatorilor;
7. urmărirea respectarii intereselor consumatorilor dezavantajați în elaborarea actelor normative cu aplicabilitate în domeniul protecției consumatorilor.
Consiliul Național al Asociațiilor de Consumatori este constituit din 20 membri, respectiv APC- România, APC „Ascon” Urziceni, APC Câmpulung Muscel, APC Teiuș, APC Câmpia Turzii, APC „Univers Cons” Buzău, APC Caracal, APC „Litoral” Constanța, APC Alba, APC Motru, APC Bistrița Năsăud, APC Argeșul Pitești, APC „Ocaua lui Cuza” Vaslui, Federația Asociațiilor de Consumatori Teleorman, APC „Protect Om” Galați, Fundația „Pro Consum” Ploiești, APC Arad, APC „Protect Consum” Orăștie, APC Oradea, APC „Calitas” Drobeta Turnu-Severin.
Membrii Consiliului Național
Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România, cu sediul în București, Bdul IC Brătianu nr. 34, et. 4, cam. 23-24, sector 3, reprezentată legal de dl. Costel Stanciu, în calitate de Președinte;
Asociația pentru Protecția Consumatorilor „LITORAL” Constanța, cu sediul în județul Constanța, str. Cpt. Dobrilă Eugeniu nr. 1, bl. I, scara D, et. 3, ap. 62, cod poștal 900512, reprezentată de d-na Elena Nae, în calitate de Președinte;
Asociația pentru Protecția Consumatorilor Câmpia Turzii, cu sediul în județul Cluj, localitatea Câmpia Turzii, str. Piața Unirii, cod poștal 405100, reprezentată de dl. Aurel Ilea, în calitate de Președinte;
Asociația pentru Protecția Consumatorilor Câmpulung Muscel, județul Argeș, localitatea Câmpulung Muscel, Str. Negru Vodă, Nr. 127, cod postal 115100, reprezentată de dl. Ioan Ciculescu, în calitate de Președinte;
Asociația pentru Protecția Consumatorilor Teiuș, județul Alba, localitatea Alba Iulia, str. Ardealului nr. 2, cod poștal 510405, reprezentată de dl. Mircea Stanciu, în calitate de Președinte;
Asociația pentru Protecția Consumatorilor „UniversCons” Buzău, județul Buzău, localitatea Buzău, Str. Piața Colegiului, reprezentată de dl. Dinu Vasile, în calitate de Președinte.
Asociația pentru Protecția Consumatorilor Caracal, județul Olt, localitatea Caracal, Str. Carpați, Nr. 1, cod poștal 235200, reprezentată de dna. Viorica Glișcă, în calitate de Președinte
Asociația pentru Protecția Consumatorilor Alba, cu sediul în județul Alba, localitatea Alba Iulia, b-dul Încoronării nr. 8, cod poștal 510152, reprezentată de dl. Valentin Bălșan, în calitate de Președinte;
Asociația pentru Protecția Consumatorilor Bistrița, județul Bistrița Năsăud, localitatea Bistrița, Str. Zorilor, Nr. 14, cod poștal 420011, reprezentată de dna. Irina Mureșan, în calitate de Președinte;
Federația Asociațiilor pentru Protecția Consumatorilor „Argeșul”, județul Argeș, Str. Zorilor, Nr. 22, cod poștal 110046, reprezentată de dl. Gheorghe Bănică, în calitate de Președinte;
Asociația pentru Protecția Consumatorilor „Ocaua lui Cuza”, județul Vaslui, localitatea Vaslui, Str. Donici, bl. 23, scara A, ap. 5, cod poștal 73150, reprezentată de dl. Dumitru Ciomaga, în calitate de Președinte;
Asociația pentru Protecția Consumatorilor „PROTECT OM” Galați, cu sediul în județul Galați, str. Științei nr. 60, cod poștal 800189, reprezentată de dl. Aurel Zlăvog, în calitate de Președinte
Fundația „Proconsum” Ploiești, județul Prahova, localitatea Ploiești, Str. Sondelor, Nr. 19, cod poștal 100272, reprezentată de dl. Colț Constantin Florin, în calitate de Președinte;
Asociația pentru Protecția Consumatorilor „Calatis”, județul Mehedinți, localitatea Drobeta Turnu Severin, Str. Decebal, Nr. 39A, cod poștal 220145, reprezentată de dl. Iulian Spiridon, în calitate de Președinte;
Asociația pentru Protecția Consumatorilor „ASCON” Urziceni, cu sediul în județul Ialomița, localitatea Urziceni, Calea București nr. 89, bl. 2, scara A, et. 2, ap. 7, cod poștal 925300, reprezentată de dl. Mihai Hârjău, în calitate de Președinte;
Federația Județeană a Asociațiilor pentru Protecția Consumatorilor „Teleormanul”, județul Teleorman, Str. Dunării, Nr. 222, cod poștal 140065, reprezentată de dna. Florica Șerban, în calitate de Președinte;
Asociația pentru Protecția Consumatorilor „Protect – Consum” Orăștie, județul Hunedoara, localitatea Orăștie, Str. Grădiștei, Nr. 1, cod poștal 335700, reprezentată de dl. Eliade Rădulescu, în calitate de Președinte;
Asociația pentru Protecția Consumatorilor Oradea, județul Bihor, localitatea Oradea, Str. Sucevei, Nr. 41A, cod poștal 410078, reprezentată de dl. Cornel Sălișteanu, în calitate de Președinte.
Asociația pentru Protecția Consumatorilor Municipiului Arad, județul Arad, localitatea Arad, Str. Episcopiei, Nr. 32, cod poștal 310084, reprezentată de dl. Gelu Florincaș, în calitate de Președinte;
Asociația pentru Protecția Consumatorilor Motru, cu sediul în Motru, str. Trandafirilor, reprezentată de dl. Petraș Adrian, în calitate de Vicepreședinte.
Servicii
Centrul de resurse pentru organizații
Centrul de consultanță și informare pentru consumatori
Prezentare Centrul de Resurse
Proiectul „Centrul de Resurse pentru Organizațiile de Consumatori”, implementat de APC-România de la data de 16 noiembrie 2005 pentru o perioadă de 12 luni, își propune să contribuie la creșterea vizibilității organizațiilor neguvernamentale din domeniul protecției consumatorilor prin dezvoltarea capacității acestora de a influența, la nivel central și local, procesul de adoptare a deciziilor ce privesc interesele grupului reprezentativ pentru acestea – consumatorii.
Proiectul, finanțat de Uniunea Europeană prin PHARE 2003/005/551.01.05/01/31, își propune înființarea și dezvoltarea unui Centru de Resurse în domeniul protecției consumatorilor, care să furnizeze servicii de asistență tehnică și instruire organizaților neguvernamentale care activează în domeniu și să faciliteze colaborarea dintre acestea în vederea constituirii unui grup reprezentativ – denumit Consiliul Național al Asociațiilor de Consumatori, capabil să adopte o poziție clară în raport cu autoritățile și cu mediul de afaceri, poziție necesară promovării intereselor economice și legale ale consumatorilor la nivelul adoptării deciziilor. Asistența tehnică se referă atât la dezvoltarea capacității instituționale a organizațiilor de consumatori în abordarea autorităților administrației publice centrale și locale, cât și la sprijinul permanent dat de către experții proiectului în îmbunătățirea expertizei organizației și a managementului organizațional al acestora. Centrul de Resurse pentru Organizațiile de Consumatori este înființat la nivel de țară și sectorial în domeniul protecției consumatorilor.
Grupul țintă direct căruia i se adresează proiectul este reprezentat de asociațiile pentru protecția consumatorilor, iar ca și efecte multiplicative, grupurile beneficiare indirecte vor fi consumatorii și autoritățile administrației publice locale si centrale.
Consumatorii, al doilea grup țintă, vor beneficia de o mai bună reprezentativitate a propriilor interese prin organizații de consumatori bine închegate și de un cadru legal și economic favorabil lor.
Cel de-al treilea grup țintă indirect al proiectului, constituit din administrația publică centrala și locala, va putea avea atât la nivel local cât și la nivel național parteneri de dialog cu expertiză care pot să aducă propuneri concrete și viabile în dezvoltarea politicii protecției consumatorilor.
Principalele activități ale proiectului sunt: înființarea și funcționarea Centrului de Resurse al Organizațiilor de Consumatori, crearea de instrumente suport pentru organizațiile care activează în domeniul protecției consumatorilor, identificarea și selectarea organizațiilor neguvernamentale care activează în domeniul protecției consumatorilor, identificarea nevoilor reale și stringente ale grupului țintă, crearea unui grup de experți, organizarea seminarului de instruire a ONG-urilor, stabilirea modului în care se va acorda asistență tehnică, precum și înființarea Consiliului Național al Asociațiilor de Consumatori.
Printre principalele obiective ale Consiliului Național al Asociațiilor de Consumatori se numără: susținerea îmbunătățirii cadrului de funcționare a organizațiilor de consumatori și elaborarea unui Cod de bună practică al organizațiilor de consumatori.
Misiune: creșterea vizibilității organizațiilor neguvernamentale din domeniul protecției consumatorilor prin dezvoltarea capacității acestora de a influența, la nivel central și local, procesul de adoptare a deciziilor ce privesc interesele grupului reprezentativ pentru acestea – consumatorii.
Obiectiv general: creșterea vizibilității organizațiilor neguvernamentale din domeniul protecției consumatorilor prin dezvoltarea capacității lor instituționale si operaționale, la nivelul influențării deciziilor ce privesc interesele consumatorilor.
Obiective specifice: dezvoltarea abilităților organizaționale ale asociațiilor de consumatori, precum si a expertizei acestora in vederea implicării susținute in promovarea intereselor grupurilor pe care le reprezintă si in elaborarea la nivel central și local a politicilor publice in domeniul protecției consumatorilor; crearea cadrului de colaborare si organizare a asociațiilor de consumatori in scopul unei mai bune promovării și reprezentării a intereselor organizațiilor de consumatori, cât și ale consumatorilor, în general, prin constituirea unui Consiliu Național al Asociațiilor de Consumatori; susținerea îmbunătățirii cadrului de funcționare a organizațiilor de consumatori; elaborarea unui Cod de etică al organizațiilor de consumatori.
Centrul de consultanță și informare pentru consumatori
Servicii oferite
Ce este Centrul de Consultanță și Informare a Consumatorilor?
Este un serviciu de interes public adresat în special consumatorilor de produse și servicii care oferă acestora informare și consultanță gratuită în vederea conștientizării drepturilor și obligațiilor ce le revin în această calitate.
Care este scopul Centrului?
Acordarea de consultanță consumatorilor în alegerea de produse și servicii corespunzătoare propriilor nevoi.
Sprijinirea în rezolvarea problemelor de consum cu care se confruntă consumatorii.
Informarea cu privire la aspecte legate de drepturi și obligații ale consumatorilor și agenților economici, rolul instituțiilor statului cu atribuții în domeniu.
Care sunt domeniile de consultanță?
Rezolvarea unui litigiu de consum, Informații privind achiziționarea unui produs în funcție de nevoile proprii, Cum să acționați în justiție un agent economic, Cum să ajungeți la un serviciu de mediere a conflictului, Drepturile și obligațiile în calitate de consumator, Încadrarea cazului în conformitate cu legislația in vigoare, Facilitarea accesului la instituții cu atribuții în domeniu, Informații despre produsele existente pe piață, Comerț electronic,
Produse de uz curent, Condominiu, etc.
CAPITOLUL V.
Asemănări și deosebiri între B.O.R. și A.P.C România
Biserica Ortodoxã Românã și-a îndreptat atenția și în anul 2007 asupra problemelor misionare și culturale pe care le implică tranziția societății românești către modelul social occidental. După cum am putut observa până acum, această tranziție nu a contribuit întotdeauna la consolidarea sau, cel puțin, la conservarea spiritului național românesc și a specificului lui creștin ortodox. Pe lângă încercările aduse de proliferarea sectarismului, cărora Biserica noastră a trebuit să le facă față, în anul 2007 s-a constatat că, în numele integrării într-un spațiu cultural-spiritual nou respectiv cel european, s-au înmulțit atacurile și manifestările ostile ale unor organizații, din țară și străinătate, care urmăresc izolarea și înlăturarea Bisericii, a simbolurilor religioase și a învățământului religios din spațiul public.
Este nevoie, prin urmare, să subliniem că, în confruntarea cu aceste noi “încercări”, puține eparhii din cuprinsul Patriarhiei Române au semnalat adoptarea unei poziții optime și active, raportând activități misionar-culturale. Din dările de seamă trimise, reiese că nu există o activitate misionară susținută, constantă și desfășurată după un plan organizat, de cele mai multe ori aceasta rezumându-se la implicarea filialelor ASCOR/LTCOR, a Oastei Domnului sau a altor organizații laice cu specific misionar.
În anul 2007, Biroul de Misiune și Cultură al Sectorului Biserica și Societatea a participat la mai multe evenimente unde a prezentat activitatea și intențiile de implicare a BOR în domenii cum ar fi: conlucrarea inter-ortodoxă în ceea ce privește activitatea filantropică, protecția copilului, problemele tineretului, traficul de persoane, combaterea consumului de droguri, prevenirea SIDA și a violenței în familie. Enumerăm cele mai importante momente la care au participat și reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Române:
Ședințele Grupului la Nivel Înalt pentru Copiii României, București, Palatul Victoria la care au fost prezentate aspecte fundamentale ale lucrării social-filantropice din cuprinsul Patriarhiei Române. Ședințele lunare ale Grupului Executiv de pe lângă Grupul la Nivel Înalt pentru Copiii României, București, Palatul Victoria unde s-a prezentat detaliat lucrarea social-filantropică desfășurată de Biserica Ortodoxă Română identificându-se posibilități de colaborare pentru activitățile specifice.
Organizarea, împreună cu World Vision, a Conferinței internaționale cu tema „Bisericile din România și integrarea europeană. Transformare sociala și misiune spirituală„, București, 27 aprilie 2007; Participarea la congrese, seminarii, conferințe și mese rotunde pe teme specifice activității Sectorului;
Participarea și implicarea în buna desfășurare a unor proiecte susținute de instituții guvernamentale; Ședințele Consiliilor de administrație ale ARCA și ASOCIAȚIEI TELEFONUL COPILULUI, în calitate de membrii fondatori; Ședințele periodice ale Comisiei Mixte Parteneriat social și retrocedări alcătuită din reprezentanții Patriarhiei Române și ai Guvernului României ; Activități de reprezentare a Patriarhiei Române în calitate de coordonator de proiect pe proiectul „Consolidarea inițiativelor comunitare de prevenire a HIV/SIDA și a violenței în familie, în România”;
Întâlniri cu finanțatorii programelor de combatere a traficului de persoane, desfășurate de OIM în colaborare cu BOR, în cadrul cărora s-a făcut atât o evaluare a impactului proiectelor finanțate, cât și posibilități de extindere a colaborării. Pentru că unul din cei mai importanți parteneri ai acestora este BOR, finanțatorii au subliniat atât importanța colaborării, cât și dorința de a fi parteneri în noile proiecte; Întâlniri periodice cu Reprezentanța Comisiei Europene în România în cadrul cărora s-a discutat posibilitatea elaborării unor programe și campanii de informare a populației cu privire la realitățile cu care se confruntă România ca stat membru.
Motivul acestei propuneri a fost, pe de o parte existența unei structuri naționale de care dispune BOR – preoți, profesori de religie și asistenți sociali – iar pe de altă parte, experiența BOR în materie de programe de informare la nivel național, căpătată prin intermediul proiectelor similare. De asemenea, s-a facilitat și menținut contactul între Reprezentanță și centrele eparhiale în vederea obținerii rapide a informațiilor legate de fonduri și programe europene de finanțare;
Colaborare permanentă cu ANPDC în Campania Educațională privind Protecția Drepturilor Copilului; în acest an s-au derulat sesiunile de formare și informare organizate de ANPDC, prezentându-se ghidul cu privire la rolul preoților în protecția și promovarea drepturilor copiilor; Participarea la conferințele de presă organizate cu prilejul zilelor internaționale de luptă anti-SIDA;
Anul acesta, eparhiile care au trimis rapoarte referitor la activitățile misionar-culturale desfășurate în anul 2007, au fost: arhiepiscopiile Timișoarei, Clujului, Sibiului, Craiovei, Tomisului, Târgoviștei și Sucevei și episcopiile Romanului, Râmnicului, Buzăului și Vrancei, Dunării de Jos, Aradului, Oradiei, Hușilor, Giurgiului, Sloboziei și Călărașilor, Alexandriei și Teleormanului, Covasnei și Harghitei și Severinului. Așa cum reiese din aceste rapoarte, unele eparhii au fost implicate în diferite programe, proiecte sau acțiuni cu caracter misionar sau cultural, direct sau prin intermediul organizațiilor non-guvernamentale care funcționează cu binecuvântarea ierarhilor. Un element important în lucrarea misionară îl constituie activitatea posturilor de radio eparhiale care își extind permanent aria de acoperire teritorială dând posibilitatea credincioșilor să afle în mod frecvent aspectele importante ale vieții bisericești.
De asemenea, un element comun îl reprezintă festivalurile corale susținute de formații religioase și de tineret, pelerinajele și serile duhovnicești, conferințele și simpozioanele pe teme de actualitate, lansările de carte și. Menționăm în continuare câteva exemple: La nivelul Centrului eparhial al Arhiepiscopiei Sibiului s-a înființat Departamentul pentru tineret prin intermediul căruia tinerii (150 tineri ortodocși și 90 de alte confesiuni) au participat la pregătirea și derularea proiectului „A Treia Adunare Ecumenică Europeană – Lumina lui Hrists luminează tuturor-Speranță de reînnoire și unitate în Europa”.
Săptămânal au fost organizate manifestări cultural-pastorale în cadrul cărora au fost susținute conferințe de către personalități marcante ale culturii și teologiei românești și lansări de carte cu teme de spiritualitate; de asemenea au fost organizate activități comune în colaborare cu asociațiile și fundațiile care funcționează cu binecuvântarea eparhiei, pelerinaje, tabere de vară, simpozioane pentru tineret și manifestări corale. O implicare susținută în activitatea pastoral – misionară a realizat-o „Asociația Ortodoxă pentru o Lume Nouă”.
Arhiepiscopia Craiovei a organizat în data de 20 octombrie 2007, la Mânăstirea Polovragi, din județul Gorj, cea de-a cincea ediție a Adunării Tinerilor Creștini Ortodocși din Oltenia cu tema „Iubirea…nu cade niciodată”; cei 300 de tineri participanți și-au exprimat propriile opinii cu scopul de a găsi căi și modalități de apropiere a tinerilor de Biserică. De asemenea, Fundația „Cuvântul care zidește” a organizat în cursul anului 2007 o serie de festivaluri (cântece religioase, pictură, poezie și tradiții creștine) cu caracter cultural în care au fost implicați tinerii. Scopul acestor conferințe este acela de a răspunde nevoilor spirituale ale credincioșilor. Dintre modalitățile de implicare a tinerilor în activitatea misionară și culturală a eparhiei sunt menționate : inițierea de cursuri de formare cu tinerii, formarea cercurilor parohiale de tineri, formarea preoților moderatori pentru seminariile din parohii, învățarea tehnicilor de consiliere, a modalităților de scriere a cererilor de finanțare. La nivelul Arhiepiscopiei Craiovei există aproape la toate parohiile de astfel de cercuri care funcționează permanent cu întâlniri săptămânale și participări la viața social-misionară a parohiei. Din luna noiembrie a anului 2007 apare foaia misionar-pastorală săptămânală „Cuvânt Ortodox” distribuită gratuit la toate parohiile din cuprinsul eparhiei.
Episcopia Covasnei și Harghitei și-a continuat eforturile misionare prin intermediul Centrului Cultural „Miron Cristea” din Miercurea Ciuc și al Centrului Eccleziastic de documentare ”Mitropolit Nicolae Colan” din Sfântul Gheorghe împreună cu care organizează manifestări tradiționale legate de Ziua Națională, Ziua drapelului, Ziua imnului național, Zilele orașului Sfântu Gheorghe, Zilele Miron Cristea, Zilele Andrei Șaguna, Zilele Nicolae Colan, zilele patronilor spirituali ai școlilor și unităților militare, conferințe duhovnicești și tabere, lansări de carte și concerte de colinde, cercuri de pictură și conferințe pe teme de istorie națională (Universitatea de Vară Izvorul Mureșului „România europeană și românii de pretutindeni” și sesiunea națională de comunicări științifice „Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie,cultură, civilizație” – ediția a XIII-a); un rol important îl au publicațiile eparhiale și titlurile apărute în editura Grai Românesc.
Episcopia Râmnicului, în colaborare cu asociațiile care funcționează cu binecuvântarea eparhiei, a organizat a IX-a ediție a prăznuirii Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, precum și manifestările legate de Ziua Imnului Național. Episcopia Dunării de Jos a continuat colaborarea cu Centrul Cultural „Dunărea de Jos”, desfășurând activități comune de promovare a valorilor culturale locale, precum și activitați aniversare și comemorative: Târgul Meșterilor Populari, în preajma Moșilor de Vară și a sărbătorilor Sf. Ap. Andrei și Festivalul de Colinde și Datini Populare „Tudor Pamfile” (23 decembrie 2007). De asemenea, Centrul Cultural „Dunărea de Jos” a avut o bună colaborare și cu parohiile din județul Galați, în special cele de pe valea Prutului, unde se păstrează numeroase tradiții și obiceiuri populare, cu caracter religios, puse în lumină cu ocazia sărbătorilor hramului bisericilor din localitățile respective. În colaborare cu Seminarul Teologic, au avut loc manifestări cu caracter religios prilejuite de: ziua nașterii „Luceafărului poeziei românești” Mihai Eminescu ( 15 ianuarie), sărbătoarea Sfântului Grigorie de Nazianz (25 ianuarie) și Buna Vestire. În prejma sărbătorilor pascale, la sediul Protopopiatului Galați, a fost organizat, în colaborare cu Școala Generală nr. 26 “Ion Creangă”, Concursul Național de Artă Plastică „Paștele, sărbătoarea înnoirii sufletești” la care au participat 1.350 de lucrări, venite din 33 de județe ale țării. Activitatea la nivelul parohiilor s-a concretizat, cu precădere, prin programele pastoral-misionare derulate: cursuri săptămânale de lectură și exegeză biblică, programe pastoral-misionare pentru cei ce nu frecventează biserica, activități misionare cu grupe de tineri, studierea critică și apologetică a doctrinei și practicilor eterodoxe.
Notabilă este și activitatea în plan misionar-social desfășurată în cadrul Arhiepiscopiilor Iașilor, Vadului, Feleacului și Clujului, Târgoviștei, Tomisului și a Episcopiilor Caransebeșului, Romanului, Sloboziei și Călărașilor și Dunării de Jos. Activitățile raportate au avut un caracter religios și cultural, principalii beneficiari, tinerii, având la îndemână și o bogată activitate editorială, prin intermediul revistelor sau posturilor de radio locale. De menționat că în aceste eparhii s-a constatat o bună colaborare cu organizațiile non guvernamentale cu specific creștin, care funcționează pe plan local, cu binecuvântarea ierarhilor, mirenii și, mai ales, tinerii voluntari implicându-se activ în misiunea creștină.
Nici una dintre eparhiile care au trimis rapoarte de activitate nu a semnalat probleme deosebite în privința fenomenului sectar, cele mai multe referiri fiind legate de acțiunile ostile și atacurile la adresa specificității culturale și spirituale românești, în numele integrării europene și promovarea ignoranței religioase în numele echidistanței și toleranței religioase.
Cât privește ecumenismul local, se subliniază bunele relații existente între creștinii ortodocși și celelalte culte, atât la nivelul preoților cât și al ierarhilor. Se amintesc vizite și participări reciproce la slujbe și alte evenimente, la Săptămâna de rugăciune ecumenică sau la Ziua Mondială de rugăciune a femeii, ca dovadă a unei sincere deschideri către celălalt.
În acest capitol, au fost subliniate doar aspecte din activitatea organizațiilor care, la solicitarea sectorului nostru, au trimis un raport de prezentare a activității din anul precedent. Asociația Studenților Creștini Ortodocși Români. ( A.S.C.O.R.) și Liga Tinerilor Creștin Ortodocși din România (L.T.C.O.R.) au continuat, dezvoltat și diversificat numărul de acțiuni întreprinse în comun, conform protocolului încheiat în 1999. Din cuprinsul raportului reiese că această asociație a desfășurat o intensă activitate misionară în colaborare cu eparhiile, simțindu-se nevoia încurajării și sprijinirii în vederea înființării de filiale în cât mai multe parohii astfel încât să poată desfășura activități misionare în folosul cât mai multor creștini ortodocși.
Dintre cele mai importante activități menționăm: în 29 mai a fost convocată Adunarea Generală a Asociației, prilej cu care s-a ales și noua conducere a ASCOR București; participarea la Sărbătoarea de la Mânăstirea Putna dedicată împlinirii a 550 de ani de la înscăunarea ca domn a Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, 27 iunie – 3 iulie; organizarea de tabere de muncă și rugăciune la Mânăstirile Putna, Agapia Veche, Robaia, Dragomirna și Delta Dunării, tabere pentru tineret și pelerinaje; organizarea Consfătuirii Naționale, București, 21-25 noiembrie și a Festivalului Filocalia la Brașov, în perioada 25-30 martie 2007; organizarea de conferințe și seri duhovnicești cu participarea unor personalități din viața bisericească și culturală; apariția publicației bilunare „Nota Bene” la Sibiu în care studenții publică creații literare, precum și articole de atitudine; editarea de reviste și broșuri și participarea la activitățile misionare și sociale ale eparhiilor.
Așa cum reiese din raportul primit, dar și din dările de seamă primite de la eparhii, cele mai active filiale sunt cele din : București, Iași, Cluj, Craiova, Sibiu, Brașov, Bacău, Arad și Galați; cu toate acestea se constată diminuarea acțiunilor și scăderea numărului voluntarilor și membrilor datorită lipsei de comunicare, precum și a unor atitudini și afilieri cu aspecte extremiste sau fundamentaliste ce au fost semnalate de cei care părăsesc asociația. Frãția Ortodoxã Românã (F.O.R.) și-a desfãșurat activitatea misionarã mai mult la nivel local, prin filialele constituite la nivelul parohiilor. În București s-au organizat conferințe duhovnicești la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București și seri de meditație și rugăciune la parohiile: Sfântul Silvestru, Sapiența și Sfântul Nicolae Buzești, precum și omagierea Domnului Prof. Acad. Dr. Emilian Popescu la împlinirea a 79 de ani.
Remarcăm filialele din Galați, Focșani, Câmpu Mare – Vâlcea, Iași, Huedin și Suceava, eforturile pe care filiala Iași le-a făcut pentru editarea publicației religioase „Cuvânt și Suflet”, precum și inițiativele misionare ale filialei Suceava, prin Dl. ing. Nicolae Băsu. Asociația Oastea Domnului a desfășurat o intensă activitate misionară, păstrâdu-și linia duhovnicească, sub directa oblăduire a ierarhilor și a preoților din eparhiile unde activează.
Domeniile prioritare avute în vedere au fost :
Sfatul Frățesc și Adunările anuale: Sfatul Frățesc Operativ s-a întrunit lunar, fie la Sibiu, fie în diferite zone ale țării, iar Adunările anuale au fost organizate la Sibiu (12 februarie și ajunul Praznicului Pogorârii Duhului Sfânt). De asemenea s-au organizat și Sfaturile Frățești Zonale tot în fiecare lună cu participarea activă a preoților simpatizanți și a numeroși membri.
Adunările de bază (duminica, după Sfânta Liturghie) și Adunările de rugăciune (vineri seara);
Activitate de catehizare și școala biblică a membrilor asociației.
Manifestări misionar-comemorative organizate în eparhiile din Ardeal și Banat, la unele dintre acestea fiind prezent ierarhul locului sau un delegat al acestuia, împreună cu consilierul cultural eparhial.
Activitatea misionară în rândul comunităților în care trăiesc are ca scop contracararea fenomenului sectar și este efectuată de misionari, creștin ortodocși mireni pregătiți la Sibiu, în cadrul Școlii Misionare Ortodoxe „Preot Iosif Trifa”.
Activitățile pentru tineret: a XVI-a Adunare de Tineret pe țară, desfășurată la Sibiu, pe data de 13-14 aprilie 2007 a avut ca temă de dezbatere:”Uniunea Europeană, în Hristos și în Biserică” și s-a desfășurat cu participarea și binecuvântarea IPS Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, IPS Serafim, Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale și de Nord, PS Daniil, Episcop de Dacia Felix și a PS Visarion Rășinăreanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului. În fiecare zonă se desfășoară întâlnirile periodice în cadrul diverselor manifestări.
La acestea s-au adăugat adunările pentru copii care s-au desfășurat în perioada vacanțelor și au avut în program parcurgerea manualelor suplimentare de religie „Cu noi este Dumnezeu”, aprobate de Sfântul Sinod. Trebuie să subliniem aici un fapt foarte important și anume că Oastea Domnului pune din ce în ce mai mult accent pe educația și formarea tinerilor și copiilor în vederea implicării lor active în activitatea misionară a Bisericii.
Activitățile cu caracter creștin umanitar au avut în vedere ajutorarea familiilor sărace, a familiilor sinistrate, a copiilor și tinerilor. De asemenea, au fost organizate dialoguri și întâlniri pentru susținerea familiei creștine, diminuarea numărului divorțurilor și susținerea persoanelor văduve.
Serbarea anuală desfășurată la Sibiu, la Rusalii, când a avut loc marea adunare a „Oastei” care s-a bucurat de participarea și cuvântul de învățătură al IPS Mitropolit Laurențiu și PS Visarion Rășinăreanul.
Activitatea publicistică;
În anul 2007, au pătruns în circuitul literaturii creștine 47 titluri de carte, într-un tiraj de 49.876 de exemplare, 23 titluri constituind reeditări; în seria „Patristica”, în atelierele Oastei, s-au retipărit din Sfinții Părinți: „Cateheze maritale” și „Cateheze baptismale”ale Sfântului Ioan Gură de Aur și „Viața mea în Hristos” a Sfântului Ioan de Kronstadt. Ziarul Iisus Biruitorul – oficiosul Oastei – a fost tipărit în 343.520 de exemplare, suplimentul pentru tineret Timotheos, împreună cu suplimentul pentru copii Timotică , a fost distribuit în 5432 de exemplare, iar Almanahul pe 2008 a fost distribuit în 2500 de exemplare, contribuind, de asemenea, la menținerea credinței și conștiinței de neam a românilor de aici și de peste hotare. În studioul de înregistrări de la Sibiu s-a continuat imprimarea de CD-uri cu cântări bisericești și cântări specifice Oastei. Pentru anul 2008 sunt prevăzute să fie tipărite o serie de lucrări duhovnicești adresate copiilor.
Începând din aprilie 2005 Biserica Ortodoxă Română în parteneriat cu Organizația Internațională de Caritate Creștin Ortodoxă (IOCC) și Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului (MECT) a implementat în România cu spirjinul USAID proiectul “Sprijinirea Initiațivelor comunitare de prevenire a HIV/SIDA si Violenței în familie în România”, scopul acestui proiect fiind promovarea unei conduite sociale mai responsabile a românilor, în special a tinerilor, și sprijinirea comunităților locale pentru a înțelege și a aborda corect aspectele legate de HIV/SIDA si violența domestică. Aria de implementare a cuprins 13 eparhii: Arhiepiscopiile Bucureștilor, Iașilor, Sibiului, Craiovei, Timișoarei, Tomisului și Alba Iuliei și Episcopiile Romanului, Hușilor, Dunării de Jos, Aradului, Sloboziei și Călărașilor și Severinului și Strehaiei.
Pentru atingerea acestor obiective, proiectul a fost dezvoltat pe 5 axe principale de intervenție:
– formare de adulți (traininguri de câte 2 zile în domeniul prevenirii HIV/SIDA, violenței în familie și dezvoltării comunitare);
– activități practice derulate de beneficiari la nivel de comunitate și școală;
– finanțarea unor proiecte pilot de intervenție socială în cele două domenii;
– campanii de informare și conștientizare a populației organizate la nivel de județ;
– înființarea și dezvoltarea de comitete filantropice și cluburi de tineret în comunitate, pe langă școală sau biserică.
În proiect au fost implicați în mod direct, prin furnizare de instruire și asistență tehnică, 1284 preoți, 906 profesori de religie, 112 persone din administrațiile eparhiale (consilieri eparhiali, inspectori, protopopi, asistenți sociali), 97 de comitete filantropice și 302 tineri prin cele 18 cluburi de tineret conduse de preoți sau profesori de religie. Pe timpul întregii perioade de desfășurare a acestui proiect, au fost livrate cumulat, aproximativ 390 zile de training în cadrul cărora beneficiarii au alocat în total 63.018 ore pentru activități de pregătire. Preoții, personalul BOR și soțiile preoților au participat la 39.369 ore/training, iar profesorii de religie au participat la 23.649 ore/training. S-au organizat cursuri speciale de pregătire pentru preotese (în Iași, Vaslui, Alba, Ialomița), pentru membrii comitetelor filantropice (în Dolj, Mehedinți și Iași) și pentru personalul din departamentele sociale din eparhie (în Galați).
Aceste cursuri de pregătire au fost create pentru a deveni pe cât posibil instrumente de transfer și pentru a stimula inițiativele comunității în problema HIV/SIDA și în problema violenței domestice. Un indicator indirect al succesului componentei de pregătire a programului este faptul că cel puțin 4 eparhii intenționează să continue aceste activități în diferite forme: birourile eparhiale de la Arhiepiscopia Iașilor și Arhiepiscopia Alba Iuliei au elaborat deja un plan menit să continue instruirea preoților proveniți din alte două județe, Botoșani și Mureș, în problema HIV/SIDA și a dezvoltării comunitare și în privința conceptelor de dezvoltare a proiectelor; Arhiepiscopia Timișoarei a creat un centru de pregătire continuă pentru preoți, urmând a fi identificate resursele și parteneri pentru a începe programe suplimentare de pregătire, în timp ce Arhiepiscopia Sibiului dorește să extindă activitățile de instruire și în Sibiu. În fiecare trimestru o medie de 476 preoți au inițiat activități practice în biserică sau comunitate, împreună cu mebrii comitetelor filantropice, implicând în aceste activități de informare și conștientizare la nivel local, în medie, 74.934 adulți, membrii ai comunităților locale.
Printre tipurile de activități inițiate de preoți în domeniul prevenirii infectării cu HIV și a violenței în familie, menționăm – elaborarea și susținerea de predici pe problematica HIV și a violenței în familie, consiliere și orientare a persoanelor către servicii de consiliere în domeniul HIV și violenței în familie, activități de educație cu tinerii, întâlniri și activități publice în colaborarea cu autoritățile publice, activități în comunitate împreună cu comitetele filantropice.
După cursurile de formare, profesorii de religie au susținut, la clasele în care predau religia, câte 2 ore/trimestru pe tema prevenirii infectării cu HIV/SIDA și a violenței în familie. O parte a profesorilor au inițiat și activități în afara orei de clasă. În cadrul proiectului au fost elaborate și vor fi distribuite, spre folosire în comunitate și școli de către preoți și profesori de religie, un număr total de 468.000 de broșuri cu referire la cele două teme. De asemenea pentru a veni în scrijinul activităților practice ale profesorilor de religie și ale preoților, au fost elaborate și distribuite ghiduri pentru profesori (1200 bucăți) și ghiduri pentru preoți (1500 bucăți).
În vederea susținerii suplimentare a inițiativelor comunitare de prevenire a HIV/ SIDA și a violenței în familie, în cadrul proiectului suma de 36.000 USD a fost destinată finanțării unor mini-proiecte pilot pentru care au fost selectate: Fundația Solidaritate și Speranță (Iași) cu proiectul “Împreună împotriva suferinței și discriminării”, Asociația de Tineret „Onestin” (Onești), cu proiectul “Tinerii și Non-Violența” și Asociația Română pentru Consiliere și Suport (Mehedinți) cu proiectul „Rețele comunitare pentru prevenirea și reducerea consecințelor infectării cu HIV/SIDA și ale violenței domestice”. În acest capitol am văzut mai sus ceea ce face biserica, prin activitățile ei, prin organizațiile ei și prin toți oameni ei. Intr-un capitol mai sus, vedem ceea ce face și cu ce se ocupă și asociația protecției consumatorilor.
Pentru început aș vrea să vorbesc despre legătura dintre Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România și B.O.R.
Aceste două instituții, se ocupă cu binele și doresc binele pentru om și pentru lume. Biserica Ortodoxă Română, prin tot ce face încearcă să informeze, să atragă cititorul pentru a cunoaște cât mai multe din secretele ei, expune anumite situații plăcute și ne plăcute, privește viața omului, raportată mai mult la sufletul lui, priește ajutorarea omului, pentru o mai bună legătuiră, urmând îndemnul “iubiți-vă unul pe altul precum și eu v-am iubit pe voi… Mergând învățați toate neamurile botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh “, practic urmează toate îndrumările lui Hristos, cât și ale Sf. Părinți, și ale normelor de conducere. Biserica fiind o instituție bine organizată și închegată, și având o vechime mare, ea este mai profundă, și încearcă să intre în sufletul omului, făcându-l să înțeleagă, căci numai binele și dragostea pot face acest lucru. Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România, informează, și expune anumite situații economice și nu numai, pentru a putea determina orice cetățean, să fie atent la cel mai mic detaliu, care îl privește pe pământ. Ea este privită în raport cu serviciile pe care le cumpără sau le desfășoară o persoană sau o instituție.
Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România fiind o instituție relativ nou, este structurată la fel de bine ca și Biserica Ortodoxă Română, încercând atât cât i se permite, să intre în casa omului, pentru a-i putea deschide ochii, să vadă, căci sunt oameni, cu dragoste, care pot lucra la bunul lor mers de zi cu zi. Aceste două instituții, au amândouă câte o formă de informare, și acesta este un site, care este activat de milioane de oameni, care vor o informație, vor să facă parta din această organizație, ne referim aici la Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România, vor să cunoască cât mai multe despre aceste două instituții, etc. Aceste două instituții au ca scop ultim și comun un bine, o faptă bună, un dar pentru orice om. Acest bine, se evidențiază fie prin informare, fie prin rugăciune, fie prin orice alt mijloc. Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România fiind o instituție publică nonguvernamentală, și ne având susținerea statului, îi este mai greu să se dezvolte, și este mai nouă ca și formare. Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România ca și B.O.R. încearcă prin toate oportunitățile, școli, internet, televiziune, fluturașe etc să încerce să scoată în evidență faptul că unele lucruri sunt nocive, și încercarea lor este de a face un stat să fie cât mai bun și pe interior cât și pe exterior.
Biserica Ortodoxă Română, a contribuit foarte mult la dezvoltarea statului român, la limba românească, la tot graiul românesc. Biserica este o instituție publică de stat, aici apare o mare diferență dintre aceste două instituții. Pentru a putea înțelege de ce biserica este subvenționată de stat voi face o mică incursiune a istoriei românești. Pe timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, s-a dorit o reformă, prin care multe instituții, să revină sub stat, și una importantă a fost acea legată de luarea averilor mănăstirești, ca o informație mai secretă practic înainte de a fi duse documentele în plen, primul ministru de atunci Brătianu, a spus că vor lua doar averile Mănăstirilor, și nu a tuturor locașurilor de cult, Biserici parohială, Catedrale, Mitropolii, etc. A doua zi în plen, acest discurs a fost schimbat și s-a spus că vor lua toate averile mănăstirești indiferent de statură și natura ei. Dar în schimb, statul se obliga să plătească fiecărui preot lefurile, și să acorde bani pentru bunul mers al bisericii, aici ne referim la construcții de locașuri etc. Practic prin ceea ce a făcut Cuza, el a încercat ca totul să se subordoneze statului, așa a făcut și cu mitricalele (actele de botez și cununie), le-a mutat la primărie.
Biserica este susținută de stat, reprezentând 2% din PIB, ceea ce este mic, raportat la ce sume colosale se folosesc pentru alte plăceri ale miniștrilor sau ale altor persoane, dacă stăm și calculăm cum trebuie vedem cum mai bine din jumătate din banii primiți, ei nu mai ajung în vistieria bisericii, ci ei rămân la stat.
Biserica Ortodoxă Română, nu are același statut ca și în grecia, sau Roma unde autoritatea mare o are Ierarhul în stat. Din punct de vedere economic, fără enoriașii ei, ea nu ar putea să se dezvolte, nu ar avea cum să facă fața vieții actuale, fără donații, fără inimă bună a unor oameni, ea nu poate să își ducă la bun sfârșit planul de mântuirea a omenirii.
Mulți dintre dumneavoastră vă puneți întrebarea, Bine, bine, dar unde se duc banii, căci văd mulți preoți cu case mari, cu mașini lucsoare, etc.. Ei bine banii pe care biserica îi primește la momentul actual, se duc în construirea edificiului reprezentativ al țării noastre și anume” Catedrala Mântuirii Neamului ”, acest edificiu, este pentru prima dată menționat de către poetul Mihai Eminescu, și pentru a putea fi construit, este semnat pentru prima dată actul de construcție de către primul Patriarh al României Miron Cristea, practic acest edificiu, nu se realizează, doar pentru bunul plac al bisericii, ci pentru faptul că strămoșii noștri, pentru că înnaintași noștri au dorit acest lucru.
Biserica respectă tradițiile bune și cerințele înaintașilor. Banii pe care biserica îi mai primește, se duc și în datoriile pe care fiecare parohie le are, la gaz, lumină, apă, etc. Dar și pentru plătirea angajaților ei, căci foarte mulți sunt plătiți din fonduri proprii, iar aceste fonduri care sunt, ei bine sunt banii pe care biserica îi strânge într-o lună. Sunt multe biserici care la sfințire cheamă autoritățile locale și primesc acestea distincții de vrednicie, dar ei nu au ajutat cu nimic, și totuși sunt luați înseamă, de ce pentru a putea conclucra cu statul, și totul se face din strădaniile și din jerfa fiecărui om.
Mulți bani pe care preotul îi cere la cununii, botezuri etc, o parte sunt chitanțați, și o parte nu, ei bine acei bani sunt contabilizați de către preot, deoarece, biserica are o evidență a activității misionare a bisericii în care vede ce bani intră și ies, iar acei bani care nu sunt chitanțați, sunt luați de către preot și puși la un loc cu banii pe care îi va primi la finalul lunii. Practic dacă luăm așa să ne gândim un preot începător, are un venit de 800 de Ron, iar un preot cu o vechime de peste 25 de ani are în jur de 1200 de Ron, ceea ce este foarte greu să trăiești în aceste vremuri.
Biserica desfășoară o activitate filantropică, foarte puternică, o activitate pastorală foarte puternică, toate fiind susținute financiar din banii bisericii. Activitățile editoriale ale bisericii cât și cele de informare tot din bani bisericii. Pentru a putea scoate în evidență așa cum spune și titlul asemănările și deosebirile dintre aceste două instituții am încercat pe cât posibil să le expun, deoarece, amândouă au același țel esențial, lucrarea pentru binele omului, și pentru a se face bine plăcute lui Dumnezeu. Ele pe viitor, ar putea lucra împreună printr-un parteneriat, în care Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România, să participe la unele cursuri din facultățile de teologie, sau la diferite conferințe sau etc. Pentru că biserica fiind o instituție care cuprinde toate elementele vieții sociale, putem să le unim, ca să conlucreze pentru o mai bună informare, formare, și dezvoltare a vieții sociale și a omului în special
C O N C L U Z I I
Organizațiile non-profit sunt organizații care prezintă o ofertă pe piața bunurilor și serviciilor, având alte scopuri decât câștigul comercial (profitabil). Sunt practic prestatoare de servicii în folosul comunității, deci ofertante de servicii sociale, chiar dacă uneori oferă și bunuri materiale, dar ele nu urmăresc realizarea profitului material sau financiar. Clientul lor este comunitatea, ce include atât beneficiarii ofertei cât și donatorii de fonduri.
Biserica este din punct de vedere juridic o instituție non-profit, în care se desfășoară toate principiile, conceptele unui management general. Biserica Ortodoxă își are o țintă a ei, un scop al ei foarte bine definit, ce pune în valoare omul ca ființă creată de Dumnezeu după chipul Său și asemănarea cu El, printr-un proces neîntrerupt de continuă creștere duhovnicească. Cu deosebită grijă, Biserica îl însoțește pe om, pe parcursul vieții sale, de la naștere până la trecerea pragului acestei vieți, o viață ce nu-i poate rămâne indiferentă. Biserica este chemată să se angajeze activ la sprijinirea și promovarea unei continue îmbunătățiri a vieții umane sub toate aspectele, pentru ca fiecare individ să potă atinge mereu noi trepte pe calea desăvârșirii sale.
Patriarhul Ghermanos al Constantinopolului (715-730) avea convingerea că biserica, acest edificiu, este «cerul pe pământ în care Dumnezeu din cerul de sus sălășluiește și se preumblă». Tradiția spiritualității ortodoxe românești se dovedește a fi fost de-a lungul veacurilor vie și neîntreruptă. Tezaurul curat al Teologiei Ortodoxe, al tradiției – cu cele șapte Sfinte Taine bisericești, cu Sfânta Liturghie și cu cele șapte laude din zi, precum și bazele slujirii monahale, sub o singură formă generală – Ortodoxia – s-a limpezit în primele opt sinoade universale bisericești și așa acționează până azi. S-a remarcat că la noi a prevalat concomitența dintre ora et labora – rugăciune și slujire, interes pentru mântuirea personală, dar și pentru slujirea aproapelui, a societății, a țării, a lumii.
În felul acesta, monahismul ortodox român a îndeplinit un rol îndemnat nu numai în viața Bisericii românești, ci a contribuit și la consolidarea și afirmarea întregii Ortodoxii, prin toată lucrarea sa culturală și duhovnicească, păstrând dar și îmbogățind patrimoniul cultural național. Asceza creștină sau spiritul monastic „n-a fost influențat de evoluția istoriei sau de religiile apocrife asiatice și orientale”, ci este inspirat și decurge din învățătura lui Iisus Hristos „prototipul permanent al ascezei”, nota Mitropolitul Emilianos Timiadis. Ceea ce constituie însă monahismul – „nu sunt virtuțile ascetice, ele pot fi tot așa de bine exersate și de laici. Proprie îi este articularea sa socială, crearea unei lumi noi, în această lume și separată de ea în același timp”. Viață esențial interioară «tăinuită în Hristos», ea nu poate fi sesizată prin observație științifică. „Monahismul este ca un fruct, căruia noi îi putem descrie forma, culoarea,greutatea și volumul, dar suntem incapabili de a spune ce gust are dacă n-am gustat noi înșine din el mai înainte”. Și pe bună dreptate, din moment ce «monahismul nu este altceva decât expresia sublimă a vieții morale și spirituale a Bisericii, el este creștinismul creștinismului, profunzimea și chintesența sa…». Atunci este de la sine înțeles de ce „monahii sunt lumini și surse de mântuire pentru lumea întreagă, modele de virtute ce indică calea progresului spiritual”, „purtători de oxigen, factori de sănătate spirituală”. Monahul este «imitatorul lui Hristos », care este «fondatorul vieții monastice» prin cuvintele sale și prin viața sa.
Dintr-o nouă perspectivă, tot ceea ce nu este util societății, nu e nici conform învățăturii creștine, „Ceea ce n-ați făcut aceasta unora dintre aceștia mai mici, Nimic nu mi-ați făcut”. Se impune deci, din ce în ce mai mult, Biserica slujitoare și, ca un corolar imediat și o nouă spiritualitate comunitară. La sfârșitul acestei lucrări, după ce am încercat, să parcurg sistematic subiectul legat de managementul bisericesc și cel monahal, specific spiritualității românești, voi aminti un cuvânt al marelui duhovnic, părintele Cleopa: „Orice săvârșiți cu cuvântul sau cu lucrul, pe toate întru numele Domnului să le faceți”(Col. III, 17). Deci, cine face orice lucru bun spre slava lui Dumnezeu, sau vorbește cele spre folosul altora, pentru Dumnezeu și spre slava Lui, unul ca acela are rugăciune prin fapte,acestea fiind virtuțile care duc la fericirea veșnică.
Urmând îndemnul Mântuitorului: „Mergând învățați toate neamurile….” putem vedea legatura dintre Biserică și Asociația pentru Protecția Consumatorului. Sfânta Biserică a urmat întotdeauna îndemnul Mântuitorului ce a avut ca finalitate în permanență desăvârșirea cerească. Într-ajutorarea reciprocă a statului, a instituțiilor statului cu Biserica a jucat un rol foarte important și totodată are un rol important în formarea actuală a unei societăți și a unui neam, popor cu principii tradiționaliste, conservatoare dar și ecumenice.
Ortodoxia este Biserica iubirii și a învierii. Lumina ni se prezintă treptat în viața noastră. Ori relația B.O.R. cu APC România trebuie să fie într-o permanentă lucrare de colaborare pentru un bun mers al unei societăți ce se află într-o continuă lumină de dezvoltare profesională și națională.
BIBLIOGRAFIE
A. BIBLIOGRAFIA DE SPECIALITATE
1. BĂȘANU, Gheorghe, PRICOP, Mihai. Managementul aprovizionării și desfacerii, Ed. Economică, București, 1996.
2. BURDUȘ, Eugen. Management comparat internațional, Ed. Economică, București, 2001.
3. BURDUȘ, Eugen, CĂPRĂRESCU, Gheorghița. Fundamentele managementului organizației, Ed. Economică, București, 1999.
4. CÂRSTEA, Gheorghe. Asigurarea și gestiunea resurselor materiale, Marketingul aprovizionării, Ed. Economică, București, 2000.
5. CERTO, C. Samuel. Managementul modern, trad. Cosmin Crișan, Ed. Teora, București, 2002.
6. CLARKE, Liz. Managementul Schimbării, trad. Brândușa Scarpet, Ed. Teora, București, 2002.
7. CORNESCU, Viorel, MIHĂILESCU, Ioan. Management general, Ed. Actami, București, 2001.
8. DUMNEAC, Felix. Evocări și mărturisiri din Urmarea lui Hristos, Ed. „Gândire și artă”, Detroit, MI., S.U.A., 1993.
9. HELLER, Robert. Totul despre management, trad. Adriana Bădescu, Enciclopedia Rao, București, 2001.
10. MOLDOVEANU, George, Managementul operațional al producției, Ediția a II-a, revizuită și adăugită, Ed. Economică, București, 1999.
11. NICOLESCU, Ovidiu, VERBONCU, Ion. Management, Ed. Economică, București, 1999.
12. RADU, Ioan, URSĂCESCU, Minodora. Informatică pentru managementul firmei, Ed. „Tribuna economică”, București, 2001.
13. RADU, Victor, CURTEANU, Doru. Managementul proiectelor și producție de construcții, Ed. Economică, București, 1999.
14. RAȚIU – SUCIU, Camelia, LUBAN, Florica. Modelarea și simularea proceselor economice, Proiect de disciplină, București, 1999.
15. RAȚIU-SUCIU, Camelia, LUBAN, Florica. Modelarea și simularea proceselor economice, Ed. Didactică și pedagogică, București, 1999.
16. ROMÂNU, Ion, VASILESCU, Ion. Investiții, Ed. Economică, București, 2000.
B. BIBLIOGRAFIA TEOLOGICĂ, RELIGIOASĂ
17. BIBLIA SAU SFÂNTA SCRIPTURĂ tipărită sub îndrumarea și cu purtarea de grijă a P.F. Patriarh Teoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române – cu aprobarea Sfântului Sinod, Ed. I.B.M.B.O.R., București , 1997.
18. LEGIUIRILE Bisericii Ortodoxe Române, sub Înalt Prea Sfințitul Patriarh Justinian, Ed. I.B.M.B.O.R., București, 1953.
19. Secretariatul de Stat pentru Culte, Viața religioasă din România, Studiu documentar, București, Editura Paideia, 1999.
20. Regulamentul pentru organizarea vieții monahale și funcționarea administrativă și disciplinară a mănăstirilor. (Acest regulament are la bază pe cel aprobat în anul 1953, revizuit de Arhiepiscopia Bucureștilor în anul 1996 și finalizat de o Comisie, instituită la nivelul Sfântului Sinod și prezidată de P. S. EpiscopEpifanie al Buzăului, care s-a întrunit la CentrulEparhial din Buzău în zilele de 27 ianuarie 1997 și 28 ianuarie 1998).
21. CREDINȚA ORTODOXĂ tipărită cu binecuvântarea Î.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Ed. Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Trinitas, Iași, 1996.
22. EVDOKIMOV, Paul. Cunoașterea lui Dumnezeu, trad. Dr. Vasile Răducă, Ed. Asociației filantropice Cristiana, București, 1995.
23. FLOCA, Ioan. Drept canonic ortodox, Legislație și administrație bisericească, Vol. I – II, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1990.
24. GHEORGHESCU, Chesarie-Constantin. Studii de teologie fundamentală și apologetică, Ed. Conphys, Râmnicu Vâlcea, 2003.
25. MICLE, Veniamin, Iisus Hristos și Evanghelia mântuirii, Sf. Mănăstire Bistrița, Ed. Eparhiei Râmnicului, Râmnicu Vâlcea, 2000.
26. PĂCURARIU, Mircea. Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Ediția a V-a, Ed. Sophia, București, 2000.
27. PLĂMĂDEALĂ, Antonie. Tradiție și libertate în spiritualitatea ortodoxă, Ed. Mitropoliei Ardealului, Sibiu, 1983.
28. PLĂMĂDEALĂ, Antonie. Biserica în mers, Vol. I-II, Ed. Mitropoliei Ardealului, Sibiu, 1999.
29. PREDA, Constantin, Credința și viața Bisericii primare, Ed. I.B.M.B.O.R., București, 2002.
30. ŠPIDLĺK, Tomáš. Spiritualitatea Răsăritului Creștin, Vol. II, Rugăciunea, trad. Diac. Ioan I. Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 1998.
31. STĂNILOAE, Dumitru. Ortodoxie și românism, Ed. Mitropolia Ardealului, Sibiu, 1939.
32. VASILESCU, Emilian. Istoria religiilor, Ed. I.B.M.B.O.R., București, 1975.
33. VLASIE, Mihai. Drumuri spre mănăstiri – Ghidul așezămintelor monahale Ortodoxe din Patriarhia Română, Ed. Sofia, București, 2002.
STUDII ȘI ARTICOLE
1. Patriarhia Română, Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Credința Ortodoxă, Ed. Trinitas, Iași, 1996.
2. Revista Patriarhiei Române, Ortodoxia, Nr. 4, oct. – dec., Ed. I.B.M.B.O.R., București,
1982.
3. Almanah Bisericesc, tipărit cu binecuvântarea P.F.P. Teoctist, Patriarhul Bisericii
Ortodoxe, Ed. Arhiepiscopiei Bucureștilor, București, 2003.
4. ARMAND-MUNTEAN, Alexandru. Compendiu alfabetic și tematic din hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, tipărit cu binecuvântarea Î.P.S. Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Editat și tipărit de Sf. Arhiepiscopie a Tomisului, Constanța, 2003.
5. Revista Institutelor Teologice din Patriarhia Română, Studii Teologice, Ed. I.B.M.B.O.R., București, – următoarele numere:
• Martie – aprilie , 1954
• Ianuarie – februarie, 1955
• Mai – iunie, 1956
• Mai – iunie, 1957
• Mai – iunie, 1960
• Septembrie – octombrie, 1960
• Martie – aprilie, 1968
• Noiembrie – decembrie, 1975
• Ianuarie – februarie, 1983
• Ianuarie – februarie, 1984
• Iulie – octombrie, 1984
• Ianuarie – februarie, 1985
• Ianuarie – februarie, 1989
Adrese de internet:
http://www.apc-romania.ro/articole/despre-apc-romania/rolul-organizatiei, 20.03.2014, ora 20.00.
http://www.apc-romania.ro/articole/despre-apc-romania/rol-social, 20.03.2014, ora 20.05.
http://www.apc-romania.ro/articole/despre-apc-romania/structura-conducerii, 20.03.2014, ora 20.07.
http://www.apc-romania.ro/articole/despre-apc-romania/structura-conducerii, 20.03.2014, ora 20.07.
http://www.apc-romania.ro/articole/despre-apc-romania/prioritati/actiuni-colective, 20.03.2014, ora 20.10.
http://www.apc-romania.ro/articole/despre-apc-romania/prioritati/produse-alimentare, 20.03.2014, ora 20.10.
http://www.apc-romania.ro/articole/despre-apc-romania/campanii-apc-romania/centrul-european-al-consumatorilor-din-romania, data 10.03.2014, ora 20.14.
http://www.apc-romania.ro/articole/despre-apc-romania/campanii-apc-romania/bugetul-familiei, data 10.03.2014, ora 20. 16.
BIBLIOGRAFIE
A. BIBLIOGRAFIA DE SPECIALITATE
1. BĂȘANU, Gheorghe, PRICOP, Mihai. Managementul aprovizionării și desfacerii, Ed. Economică, București, 1996.
2. BURDUȘ, Eugen. Management comparat internațional, Ed. Economică, București, 2001.
3. BURDUȘ, Eugen, CĂPRĂRESCU, Gheorghița. Fundamentele managementului organizației, Ed. Economică, București, 1999.
4. CÂRSTEA, Gheorghe. Asigurarea și gestiunea resurselor materiale, Marketingul aprovizionării, Ed. Economică, București, 2000.
5. CERTO, C. Samuel. Managementul modern, trad. Cosmin Crișan, Ed. Teora, București, 2002.
6. CLARKE, Liz. Managementul Schimbării, trad. Brândușa Scarpet, Ed. Teora, București, 2002.
7. CORNESCU, Viorel, MIHĂILESCU, Ioan. Management general, Ed. Actami, București, 2001.
8. DUMNEAC, Felix. Evocări și mărturisiri din Urmarea lui Hristos, Ed. „Gândire și artă”, Detroit, MI., S.U.A., 1993.
9. HELLER, Robert. Totul despre management, trad. Adriana Bădescu, Enciclopedia Rao, București, 2001.
10. MOLDOVEANU, George, Managementul operațional al producției, Ediția a II-a, revizuită și adăugită, Ed. Economică, București, 1999.
11. NICOLESCU, Ovidiu, VERBONCU, Ion. Management, Ed. Economică, București, 1999.
12. RADU, Ioan, URSĂCESCU, Minodora. Informatică pentru managementul firmei, Ed. „Tribuna economică”, București, 2001.
13. RADU, Victor, CURTEANU, Doru. Managementul proiectelor și producție de construcții, Ed. Economică, București, 1999.
14. RAȚIU – SUCIU, Camelia, LUBAN, Florica. Modelarea și simularea proceselor economice, Proiect de disciplină, București, 1999.
15. RAȚIU-SUCIU, Camelia, LUBAN, Florica. Modelarea și simularea proceselor economice, Ed. Didactică și pedagogică, București, 1999.
16. ROMÂNU, Ion, VASILESCU, Ion. Investiții, Ed. Economică, București, 2000.
B. BIBLIOGRAFIA TEOLOGICĂ, RELIGIOASĂ
17. BIBLIA SAU SFÂNTA SCRIPTURĂ tipărită sub îndrumarea și cu purtarea de grijă a P.F. Patriarh Teoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române – cu aprobarea Sfântului Sinod, Ed. I.B.M.B.O.R., București , 1997.
18. LEGIUIRILE Bisericii Ortodoxe Române, sub Înalt Prea Sfințitul Patriarh Justinian, Ed. I.B.M.B.O.R., București, 1953.
19. Secretariatul de Stat pentru Culte, Viața religioasă din România, Studiu documentar, București, Editura Paideia, 1999.
20. Regulamentul pentru organizarea vieții monahale și funcționarea administrativă și disciplinară a mănăstirilor. (Acest regulament are la bază pe cel aprobat în anul 1953, revizuit de Arhiepiscopia Bucureștilor în anul 1996 și finalizat de o Comisie, instituită la nivelul Sfântului Sinod și prezidată de P. S. EpiscopEpifanie al Buzăului, care s-a întrunit la CentrulEparhial din Buzău în zilele de 27 ianuarie 1997 și 28 ianuarie 1998).
21. CREDINȚA ORTODOXĂ tipărită cu binecuvântarea Î.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Ed. Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Trinitas, Iași, 1996.
22. EVDOKIMOV, Paul. Cunoașterea lui Dumnezeu, trad. Dr. Vasile Răducă, Ed. Asociației filantropice Cristiana, București, 1995.
23. FLOCA, Ioan. Drept canonic ortodox, Legislație și administrație bisericească, Vol. I – II, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1990.
24. GHEORGHESCU, Chesarie-Constantin. Studii de teologie fundamentală și apologetică, Ed. Conphys, Râmnicu Vâlcea, 2003.
25. MICLE, Veniamin, Iisus Hristos și Evanghelia mântuirii, Sf. Mănăstire Bistrița, Ed. Eparhiei Râmnicului, Râmnicu Vâlcea, 2000.
26. PĂCURARIU, Mircea. Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Ediția a V-a, Ed. Sophia, București, 2000.
27. PLĂMĂDEALĂ, Antonie. Tradiție și libertate în spiritualitatea ortodoxă, Ed. Mitropoliei Ardealului, Sibiu, 1983.
28. PLĂMĂDEALĂ, Antonie. Biserica în mers, Vol. I-II, Ed. Mitropoliei Ardealului, Sibiu, 1999.
29. PREDA, Constantin, Credința și viața Bisericii primare, Ed. I.B.M.B.O.R., București, 2002.
30. ŠPIDLĺK, Tomáš. Spiritualitatea Răsăritului Creștin, Vol. II, Rugăciunea, trad. Diac. Ioan I. Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 1998.
31. STĂNILOAE, Dumitru. Ortodoxie și românism, Ed. Mitropolia Ardealului, Sibiu, 1939.
32. VASILESCU, Emilian. Istoria religiilor, Ed. I.B.M.B.O.R., București, 1975.
33. VLASIE, Mihai. Drumuri spre mănăstiri – Ghidul așezămintelor monahale Ortodoxe din Patriarhia Română, Ed. Sofia, București, 2002.
STUDII ȘI ARTICOLE
1. Patriarhia Română, Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Credința Ortodoxă, Ed. Trinitas, Iași, 1996.
2. Revista Patriarhiei Române, Ortodoxia, Nr. 4, oct. – dec., Ed. I.B.M.B.O.R., București,
1982.
3. Almanah Bisericesc, tipărit cu binecuvântarea P.F.P. Teoctist, Patriarhul Bisericii
Ortodoxe, Ed. Arhiepiscopiei Bucureștilor, București, 2003.
4. ARMAND-MUNTEAN, Alexandru. Compendiu alfabetic și tematic din hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, tipărit cu binecuvântarea Î.P.S. Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Editat și tipărit de Sf. Arhiepiscopie a Tomisului, Constanța, 2003.
5. Revista Institutelor Teologice din Patriarhia Română, Studii Teologice, Ed. I.B.M.B.O.R., București, – următoarele numere:
• Martie – aprilie , 1954
• Ianuarie – februarie, 1955
• Mai – iunie, 1956
• Mai – iunie, 1957
• Mai – iunie, 1960
• Septembrie – octombrie, 1960
• Martie – aprilie, 1968
• Noiembrie – decembrie, 1975
• Ianuarie – februarie, 1983
• Ianuarie – februarie, 1984
• Iulie – octombrie, 1984
• Ianuarie – februarie, 1985
• Ianuarie – februarie, 1989
Adrese de internet:
http://www.apc-romania.ro/articole/despre-apc-romania/rolul-organizatiei, 20.03.2014, ora 20.00.
http://www.apc-romania.ro/articole/despre-apc-romania/rol-social, 20.03.2014, ora 20.05.
http://www.apc-romania.ro/articole/despre-apc-romania/structura-conducerii, 20.03.2014, ora 20.07.
http://www.apc-romania.ro/articole/despre-apc-romania/structura-conducerii, 20.03.2014, ora 20.07.
http://www.apc-romania.ro/articole/despre-apc-romania/prioritati/actiuni-colective, 20.03.2014, ora 20.10.
http://www.apc-romania.ro/articole/despre-apc-romania/prioritati/produse-alimentare, 20.03.2014, ora 20.10.
http://www.apc-romania.ro/articole/despre-apc-romania/campanii-apc-romania/centrul-european-al-consumatorilor-din-romania, data 10.03.2014, ora 20.14.
http://www.apc-romania.ro/articole/despre-apc-romania/campanii-apc-romania/bugetul-familiei, data 10.03.2014, ora 20. 16.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Asemanari Si Deosebiri Intre B.o.r. Si A.p.c. Romania (ID: 167408)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.