Ascensiunea Pr Ului Si Caderea Publicitatii In Lume Si In Romania
Ascensiunea PR-ului și Căderea Publicității în lume și în România
Cuprins
Introducere
Societatea modernă din care noi facem parte,în care comunicarea este un organ vital, mijloacele de comunicare au devenit indisolubile.Astfel ca ,relațiile publice și publicitatea s-au dovedit a fi instrumente originale și eficace , răspunzând provocărilor cotidiene și confruntărilor de care avem parte , zi de zi,lună de lună și an de an ,atât noi oamenii cât și organizațiile.
Atât publicitatea cât și relațiile publice au împrumutat și adaptat cu succes concepte, teorii și tehnici din științele sociale și în special din sociologia opiniei publice, psihologia aplicată, antropologie, management și analiză statistică. Acestea se folosesc “de instrumente teoretice care le permit să analizeze și să înțeleagă individul în relațiile sale cu propriile dorințe și motivații, în interacțiunile sale cu ceilalți din societate, în percepția pe care o are asupra mijloacelor de comunicare și a modurilor de reprezentare a acestora” (Guyot, 1992, 254).
Lucrarea prezentată, având și titlul sugestiv, se referă la maniera gestionării bugetului promoțional în companiile din Romania, mai exact Cluj-Napoca, și cuprinde 5 capitole:
Publicitatea
PR( Relațiile Publice)
Publicitate vs PR
Cercetare exploratorie privind gestionarea bugetului promoțional în organizații
Concluzii si contribuții
În primul capitol 1 ,sunt sintetizate definiții ale publicității .Totodată în acest capitol este prezentată istoria și evoluția publicității în lume și în România.De asemenea, am realizat un studiu de caz al companiei Coca Cola, pentru a vedea mărimea bugetului promoțional între anii 2011-2014.
Capitolul doi cuprinde o structurare în ceea ce privește PR-ul. Sunt prezentate istoria, evoluția PR-ului,de asemenea am prezentat 3 companii care au fost construite cu ajutorul PR-ului.
Capitolul trei este capitolul în care am prezentat diferențele majore între publicitate și PR, deasemenea am prezentat și etapa în care trebuie amândouă puse în aplicare.
Capitolul patru este capitolul ce dezvoltă cercetarea propriu-zisă a modului în care companiile din România, mai exact Cluj-Napoca, își gestionează bugetele promoționale.
Ultimul capitol, cu un titlu sugestiv, prezinta concluziile acestei cercetări , dar și direcții de cercetare viitoare
În cercetare s-a utilizat metoda sondajului, iar instrumentul de lucru folosit a fost redactarea și aplicarea unui chestionar complex pentru a putea răspunde multiplelor obiective ale cercetării.
Pentru selecția întreprinderilor s-a utilizat o metodă de eșantionare nealeatoare bazată pe accesibilitate. S-au investigat 30 de companii,cu diferite domenii de activitate, cu forme juridice diferite și de dimeniuni , mici ,mijlocii și multinaționale.La prezenta cercetare au mai participat și două companii din Statele Unite ale Americii,pentru care am tradus acest chestionar.
Companiilor participante în această cercetare, li s-au adresat câteva întrebări reprezentative în ceea ce privește planificarea bugetului promoțional ,maniera gestionării acestui buget , instrumentele care primesc cel mai mare buget, tendințe în alocarea bugetului în ultimii trei ani ,li s-a adresat și o intrebare deschisă, unde și-au putut exprima punctul de vedere asupra importanței alocării bugetului promoțional în viitor relațiilor publice cât și publicității, iar ca și date de identificare li s-au cerut informații referitoare la domeniul de activitate, numărul angajaților și forma juridică a firmei.
În urma interpretării chestionarelor, din cele 9 ipoteze de la care s-a pornit cercetarea, 2 au fost infirmate și 7 confirmate.
1.Publicitatea
Pentru elaborarea și demararea acestei lucrări ,am folosit conceptul din limba română, față de cel din engleză advertising pentru că , la momentul actual, termenul de publicitate este intrat în uz în limba română și desemnează cea mai mare parte a încărcăturii conceptuale a celui de advertising ,el va fi folosit în continuare în lucrare.
Vom începe prin a defini în continuare publicitatea, ca și conceptele și domeniile conexe cu care aceasta interfereazã adesea.Din multitudinea de definiții, aferente acestui domeniu am ales doar câteva, cu aspecte ale acestui domeniu, privit fie ca proces de comunicare, fie ca unul economic sau doar ca un domeniu de activitate.Există multe definiri ale publicității ca tip de comunicare;fără a se contrazice, ele aduc unei definiții pur comunicaționale elemente de deontologie și de cazuistică ce explică complexitatea acestui act comunicațional.Astfel :
Publicitatea este “știința, afacerea sau profesia creãrii și diseminării mesajelor (reclamelor), o instituție socială care afecteazã viața de zi cu zi a fiecărui individ, o forțã care modeleazã cultura de masă, o componentã a activitãții de marketing sau o sursã de informare despre produse, servicii, evenimente, indivizi sau instituþii (companii)“ (Baker, 1998).
Alte lucrări de specialitate consideră că„publicitatea este o formă de comunicare de tip persuasiv, având rolul de a modifica atitudinea receptorilor în sensul achiziției unui produs sau serviciu anume, ale cărui calitãți anunțate sunt reale“, respectiv „publicitatea desemnează orice tip de comunicare prin intermediul căruia sunt promise destinatarilor beneficii reale,legate de un produs/serviciu de cumpărat“ (O’Guinn, Allen și Semenik, 1998).
O altã definiție parcurge aproape același traseu: „publicitatea este o formă non-personală de comunicare a unor informații despre produse, servicii sau idei, de natură persuasivă, plătită de sponsori (anunțători) care pot fi identificați și care este realizată prin intermediul unor canale de comunicare“ (Arens și Bovee, 1994).
Asociația Americană de Marketing (AMA) a adoptat următoarea definiție : „publicitatea este orice formă non-personalã, plătită, de prezentare și promovare a ideilor , bunurilor și serviciilor, de către un sponsor identificat“ (Wright, Winter, Zeigler, 1982). Aceastã definiție reuseste să surprindă caracteristicile cele mai importante ale publicității: (1) reclamele sunt plătite, deci reprezintă o tranzacție comercială, iar prin aceasta ele se deosebesc în mod fundamental de publicitatea neplătită ( publicity); (2) reclamele sunt non-personale , în sensul că mesajele publicitare – vizuale, verbale sau scrise – sunt directionate către un public larg („grup-țintă“), și nu direct către un individ , ca în cazul vânzãrii personale; în sfârsit, (3) reclamele comerciale se identifică cu sponsorul sau inițatorul lor (numit și anuntător sau publicitor), deoarece destinatarul mesajelor trebuie să poată identifica sursa acestora pentru a putea cumpăra exact respectivele produse, ceea ce nu se întâmplă întotdeauna în cazul publicității neplătite (publicity) sau al propagandei.
În concluzie, putem spune cã, din perspectiva abordărilor comunicaționale, publicitatea reprezintã o comunicare de tip persuasiv, comandată, plătitã și controlată de un anunțãtor,creată și transmisă de către o organizație comercială numită agenție de publicitate prin intermediul plasării unor mesaje identificabile în canalele de comunicare în masã, adresatã unui public-țintã în scopul de a modifica favorabil atitudinea acestuia fațã de un produs sau serviciu ale cărui calități astfel comunicate (anunțate) sunt reale.Aceastã formã de comunicare este controlată deoarece anunțătorul (compania productoare sau publicitorul) are un control deplin asupra tuturor fazelor procesului de comunicare,hotărând atât conținutul, cât și direcționalitatea mesajelor publicitare, timpul și locurile unde vor fi transmise etc. Pe de altă parte, este o comunicare identificabilã deoarece destinatarii mesajelor publicitare pot identifica sursa comunicării și scopurile acesteia.
1.1.Scurt Istoric
Necesitatea de a face reclamă, de a “anunța”, face parte din natura umană ,astfel încât elemente de publicitate pot fi întâlnite încă din preistoria umanității, odată cu schimbul de bunuri și cu nevoia de a identifica sursa acestor bunuri și cine le produce.Când a aparut și cum s-a dezvoltat publicitatea, pentru a ajunge la forma pe care o cunoaștem noi astăzi,va fi partea introductivă a acestui capitol.
O vechime de peste 4000 de ani?
Perioada premarketing – din “preistoric” până la apariția mijloacelor de comunicare în masă
Această perioadă este caracterizată de modalități “primitive” de comunicare, iar printre canalele de comunicare folosite se numară tăblițele de lut sau gresie, inscripțiile în piatră, firme de lemn, persoane care strigau diverse anunțuri etc.
Prima tăbliță de lut babiloniană, datată din 3000 î.e.n. vorbește despre un atelier de pantofi, un magazin de uleiuri și unul ce se ocupa cu copierea documentelor. La rândul lor, vechii egipteni foloseau papirusurile în scopul de a face anunțuri. Astfel, în ruinele cetății Teba au fost descoperite papirusuri care anunțau diverse servicii și produse ca și recompense oferite pentru returnarea sclavilor fugiți.
La rândul lor negustorii romani foloseau diverse modalități de a se face cunoscuți: printre ruinele celebrului oraș Pompei s-au găsit inscriptii în piatră și teracotă, anunțând oferta unor magazine (un șir de pulpe de berbec – vizualul pentru o măcelarie, o vacă – desemnând un magazin de produse lactate, o gheată – simbolul unei cizmării); sau prezentări ale potențialului turistic al orașului pentru diverșii străini ce îl vizitau. Afișajul (forma antică a ceea ce se numește acum afișaj stradal sau “outdoor”) este una dintre cele mai rezistente forme de publicitate, supraviețuind declinului imperiului roman, putând fi regăsită în special în arta decorativă a hanurilor europene din secolele XVI-XVIII. Primele legi privind publicitatea au apărut în Anglia în 1614, pentru a interzice folosirea unor firme care să depășească opt picioare ,aproximativ 3,5 metri, de la fațada clădirilor.
Publicitatea prin presă s-a dovedit una dintre cele mai rezistente forme de publicitate, apărută odată cu inventarea tiparului de către Gutenberg în 1438. La nici patruzeci de ani după aceasta, în 1472, a fost tipărit în Anglia un ghid de comportament pentru prelați în timpul perioadei Paștelui, ce era afișat pe ușile bisericilor, constituindu-se astfel în prima formă de publicitate outdoor din Anglia.
Prima reclamă tiparită și distribuită la nivel de masă a apărut în anul 1525 în Germania, într-un pamflet. Reclama promova virtuțile unui medicament miraculos cu efecte de panaceu.
Primul ziar englezesc a apărut în 1622 iar prima reclamă tiparită și distribuită prin presă într-o formă asemănătoare cu cele folosite și în prezent, în anul 1625.
1.3 Dinamica
Publicitatea a cunoscut o evoluție spectaculoasă după Al Doilea Razboi Mondial,odată cu apariția televiziunii,anii ‘50-‘70,și cu cererea extraordinară de bunuri pe piața mondială,și în special pe cea americana, a condus la o explozie a ofertelor pentru diverse produse ,făcând astfel dificilă alegerea lor.În această perioadă a fost lansat conceptul de marcă (brand), de către Hellen și Stanley Resor de la Agenția J.Walter Thompson, concept care desemna un nume folosit pentru identificarea produsului/serviciului promovat, ușurând astfel alegerea consumatorului.
Odată cu dezvoltarea acestui suport media publicitatea se dezvoltă exploziv, având o rată de creștere de peste 490%. În numai trei ani, din 1949 până în 1951 încasările din reclame TV cresc de 10 ori, iar în 1960 televiziunea era deja principalul purtător de reclamă din SUA.
În 1972 ,cheltuielile de publicitate pe cap de locuitor erau de 110 dolari.Astăzi cifra corespunzatoare ar fi de 865 de dolari, ceea ce duce la constatarea că în societatea noastră comunicarea nu are limite,și că nu dă semne că ar deveni tăcută prea curând. Anii ’90 se caracterizează printr-o tendință endință de globalizare la nivelul întregii industrii de publicitate . Barierele comerciale de pe teritoriul Europei au căzut, marile spații comerciale odinioară închise (cum ar fi Rusia sau China) și-au deschis și ele parțial piețele, iar agențiile de publicitate formeazã uriașe rețele multinaționale cu capacități impresionante de cercetare și achiziție de spații și timpi mediatici. Se observă, de asemenea, tendința spre un marketing de nișă tot mai pronunțat, publicitatea adresându-se unor segmente de piațã tot mai mici, ba chiar și indivizilor la nivel personal. Tehnologia disponibilă permite alcãtuirea și utilizarea unor mesaje personalizate, în care să apară chiar și numele destinatarului. Sunt utilizate baze de date cu liste sortate în funcție de specificul grupurilor-țintț, baze de date care permit adresarea către indivizi în parte, nu doar către grupuri de indivizi (O’Guinn,Allen și Semenik, 1998, Russel și Ronald, 1996).Toate acestea au schimbat fundamental practica publicității. Cei ce fac acum publicitate sunt mult mai capabili decât predecesorii lor sã înþeleagã și sã evalueze rezultatele unor cercetãri de marketing sau sã înțeleagă psihologia și comportamentul consumatorului.
În țara noastră,România, publicitatea a luat naștere odată cu apariția strigătorilor din piețele si targurile unde acestia isi faceau publica marfa.In anul 1830 ,ziarul Mercur este primul care publica un anunt publicitar si care relateaza sosirea in portul dunarean a vapoarelor straine si numele ambarcatiunii,astfel ca oamenii sa fie informati in legatura cu originea marfurilor.
În anul 1880 se infiinteaza prima agentie de catre romanul David Adania,ce are ca obiect de activitate publicarea anunciurilor.
În anul 1886 George Albert Tasid,a fondat Oficiul de Publicitate Romania,numele sau mai este cunoscut pentru expresia reclama e sufletul comertului.
Creșterea continua a persoanelor de anuntatori de reclame a dus la infiintarea primelor agentii de, în jurul anului 1914: I. Brănișteanu, F. Lazăr, Adania și altele(Petcu, 2002, Migdalovici, 2002).
Reconectarea publicitãții românești la cea internaþională s-a produs încă de la începutul anilor ’90, odată cu apariția primelor agenții de publicitate. În acea perioadă companiile care activau în domeniu se numeau agenții de publicitate, dar angajații erau numiți „agenți de publicitate“, întocmai ca la începuturile publicității americane, în secolul al XIX-lea. Deși se numeau agenþii de publicitate, serviciile oferite la acel moment de către aceste companii acopereau o arie de competențe comunicaționale și de marketing cu mult mai restrânsă decât în prezent, fie că erau agenții autohtone sau afiliate la rețele internaționale.De altfel, una dintre tendințele importante ale perioadei de început a anilor ’90 a fost înființarea de agenții autohtone, dar și sosirea marilor rețele internaționale de agenții de publicitate. Aceste tendințe marcau nevoia acută de instituționalizare, de profesionalizare și de aliniere la practicile și instrumentele de lucru folosite la nivel mondial. Perioada este caracterizatã, de altfel, și de prezența „consilierilor“ occidentali, care aveau sarcina de a-I familiariza pe specialiștii autohtoni într-un timp cât mai scurt cu putință cu metodele, procedurile și instrumentele utilizate în domeniu.
Se poate afirma faptul că la momentul actual industria de publicitate din România este în mare măsură similară de ceea ce se petrece în acest domeniu la nivel mondial. Chiar dacă gradul de sofisticare și rafinament al pieței autohtone de publicitate nu se ridicã la nivelul unor piețe cu tradiție (Statele Unite sau Europa occidentalã), nici din punctul de vedere al educației și deschiderii consumatorilor în ceea ce privește publicitatea și nici din punctul de vedere al diversificării și sofisticării canalelor de comunicare, cel puþin etapa de construcție instituțio-nală, metodologică și instrumentală este încheiată. Agențiile autohtone utilizează aceleași concepte, strategii și instrumente de lucru precum agențiile internaționale, campaniile publicitare din România sunt exportate și în alte țări, creațiile autohtone sunt premiate la festivaluriinternaționale, iar clienții multinaționali nu ezită să apeleze la expertiza agențiilor și specialiștilor locali cu aceeași încredere ca la cei din țări cu tradiție îndelungată în domeniu.
Compania de succes care a fost implementată cu ajutorul publicității și anume : Coca- Cola
Scopul acestui subcapitol este de a ilustra ,una dintre cele mai puternice companii de pe plan global, care a devenit faimoasă cu ajutorul publicității.M-am axat pe compania Coca-Cola, mondial cunoscută pentru profitul pe care îl încasează în fiecare an,cât și pentru cheltuilelile cu publicitatea în fiecare an, cât și pentru renumele pe care l-a păstrat această firmă de-a lungul anilor.
În cazul acestei companii am luat în considerare aspecte precum istoricul companiei,perioada în care și-a pus amprenta pe piață,cât și evoluția sumelor investite pe publicitate .Mă voi raporta cu precădere la perioada 2011-2014,care ne va ajuta să întelegem comportamentul publicitar al companiei, după criza financiară din anii 2007-2010.
În criteriile de alegere al acestei companii,am incercat să tin cont de anumiti factori și anume cifra de afaceri,profitul , cota de piata și valoarea sumei cheltuite în domeniul publicității.În progresul de alegere al acestei companii ,a cântărit mult frecvența performanțelor economice,nu doar performanțelor în sine.
Pentru colectarea datelor cât mai reale m-am raportat, în cele din urmă la două topuri , și anume FORTUNE 500 și Global Marketers,topuri a fi considerate printre cele mai relevante în Statele Unite ale Americii cât și pe plan mondial și de asemenea reflectă realitatea din punctul de vedere al ierarhizării în business și sumele alocate în publicitate.
Cine este faimosul creator al acestui brand de notorietate? Cum a aparut?Cum s-a lansat?Câți bani alocă Coca-Cola în publicitate? Va fi conținutul acestui subcapitol.
Fig. 1.1. Logo-ul companiei Coca-Cola
Istoricul lengendarei companii, Coca-Cola, a început în 1886, când curiozitatea unui farmacist din Atlanta,pe nume Dr. John S. Pemberton, l-au condus la crearea unei băuturi răcoritoare de gust distinctiv care ar fi putut vândute la dozatoare. El a creat un sirop aromat pe care l-a dus la o farmacie din vecinătate, unde acest sirop a fost amestecat cu apă carbogazoasă și a fost degustat de cei care îl esantionau, iar in mod uluitor feedback-ul acestora a fost unul pozitiv, considerandu-l excelent.Bunul său prieten, Frank M. Robinson,care era tot odata partenerul său și și contabil , a fost cel care, i-a gasit numele acestei băuturi, nume pe care îl poartă și azi cu mândrie și anume "Coca-Cola".Numelui Frank. M. Robinson i se mai acordă credit atât pentru proiectarea mărcii înregistrate,cât și pentru script-ul distinctiv, folosit și astăzi.
Știați ca primele portii de Coca-Cola au fost vândute cu 5 centi pe sticlă? Pe parcursul primului an, vânzările au crescut cu un numar modest de nouă sticle pe zi ,în Atlanta. Astăzi, porțiile zilnice de băuturi Coca-Cola sunt estimate la 2,5 miliarde la nivel global.
Înainte de moartea sa în 1888, doar la doi ani după crearea a ceea ce avea să devină din lume # 1-vânzare băutură spumoasă, Dr. Pemberton a vândut acțiuni ale afacerii sale la diferite partide,astfel ca acționar majoritar a devenit omul de afaceri din Atlanta, Asa G . Candler. Sub conducerea domnului Candler, distribuția de Coca-Cola s-a extins la dozatoarele de suc dincolo,de Atlanta.
Un inceput modest pentru industria de îmbuteliere a Coca-Cola a avut loc în 1894 când Joseph A. Biedenharn din Vicksburg, Mississippi, acesta fiind proprietarul Biedenharn Company,a îmbuteliat pentru întâia oară produsul finit Coca Cola.Se pare că, Coca-Cola a devenit un produs atât de vehiculat și de popular în regiunea Mississippi Delta, încât clienții lui până la fluviul Mississippi se topeau pentru aceasta.Unica metodă pentru a pune Coca-Cola la dipoziția clienților săi, a fost îmbutelierea produsului finit.Iar Joseph Biedenharn a făcut posibil acest lucru.El și frații săi au devenit astfel, prima generație de îmbuteliatori ai Coca-Cola,care și-au adus contribuția pentru a face produsul să devină ceea ce este și în momentul actual în întreaga lume.
Una dintre cele mai mari provocări pentru firmele de îmbuteliat timpurii,au fost imitațiile băuturii ale firmelor concurente îmbinate cu o lipsă de coerență a îmbutelierii și ale ambalajului,astfel ca îmbuteliatorii au căzut de accord asupra unui tipar distinctiv, și anume ca produsul finit Coca Cola să aibă un contur unic al sticlei.
Fig. 1.2. Design-ul sticlei Coca-Cola
Noua sticlă Coca-Cola a fost atât de distinctivă, încât putea fi recunoscută și în întuneric,astfel că s-a clasat superior față de concurenți prin unicitate,astfel Coca-Cola a devenit marcă înregistrată în 1977.
Această variantă a fost aprobată in 1916,Fig.1.2., variantă pe care o găsim și în zilele noastre în toate locațiile.Prima campanie de marketing a companiei Coca-Cola a fost făcută prin oferirea unor cupoane , la care în schimb primeai o mostră gratuită de Cola. A fost considerată una dintre cele mai innovative tactici ale anului 1887, care apoi au dus la mai multe forme de publicitate și promovare și anume, tipărirea mesajelor publicitare în ziare, sau distribuirea materialelor promoționale care purtau numele de Coca –Cola la farmaciile participante.
Urmând ca, în anii *70 ,atunci când publicitatea companiei Coca-Cola a început să reflecte un brand corelat cu distracția, prietenia si vremurile bune.Mulți își amintesc cu nostalgie anul 1971 ,când Hiltop Singers au cântat " Aș dori să cumpăr lumii o Coca-Cola “(I would like to buy the world a Coke)”
Anii *80 ,au fost memorabili pentru Coca-Cola.Atunci au luat naștere cele mai cunoscute slogane cum ar fi “Coke is it”, “Catch the Wave” și” Can’t beat the Feeling”.
În 1993,Coca Cola a experimentat cu animație computerizată ,și celebrul slogan” Always Coca Cola “,o campanie care s-a lansat într-o serie de reclame animate cu urși polari. Fiecare reclamă în Campania Always Coca Cola a durat 12 saptamani să o producă de la început până la sfârșit.Urșii polari ,și în momentul de față sunt de mare success printre consumatori, pentru că prezintă anumite trăsături ca inocența și sunt asociați cu distracția.Una dintre cele mai faimoase slogane din istoria companiei ,”The pause that refreshes” ,a apărut pentru prima oară în ziarul Saturday Evening Post în anul 1929. În anul 2009, campania "Open Happiness " a fost lansată la nivel global . Mesajul central al " Open Happiness" este defapt o invitație oamenilor din întreaga lume să facă o pauză și să se reîmprospăteze cu o Coca – Cola ,și să se bucure în continuare de lucrurile simple ale vieții .Mesajul "Open Happiness " a fost văzut în ziare, pe panouri , în spoturi TV,și prezentă în social media și și în muzică – inclusiv într-o piesă cântată de Janelle Monae " Are you getting enough Happiness? .
Datorită campaniilor care au avut mereu un impact emoțional puternic asupra oamenilor, și care i-au adus companiei atât renumerații sufletești dar și încasări care au doborât recordul,Coca Cola este astăzi și va fi în topul brandurilor mondiale.
Legat de partea financiară, creearea acestui nume pe piata mondiala,s-a făcut prin alocarea de bugete promoționale enorme.
Revista America Fortune 500 este considerată cel mai important business magazine din Statele Unite,și de asemenea ,unul dintre cele mai influente la nivel mondial.Fondată în 1930, de către trustul publicist, Henry Lee,aceasta este deținută în prezent de către trustul media Time Warner. Pe lângă studii,cercetări și articole de profil financiar-economic,revista Fortune s-a remarcat prin conceperea unui top 500 al companiilor care ierarhizează anual cele mai puternice corporatii de pe piața internă. În studiul de piață voi lua succinct patru poziții pe piață al mărcii Coca-Cola din anul 2011,2012,2013 si anul 2014, pentru a creiona o imagine a firmei din punct de vedere economic.
Pentru a avea date și mai clare legate de cheltuielile pe publicitate, m-am raportat și la Global Marketers ,care este o cercetare care se realizeaza în fiecare an,cu scopul de a afla topul companiilor care au cele mai mari cheltuieli anuale pe publicitate.
Tabel 1. Top Fortune Coca Cola anii 2011-2014
Conform tabelului de mai sus, putem confirma că pe an ce a trecut,Coca-Cola, a reusit să urce în “TOP Fortune 500 “ , cu o poziție uimitoare, de la locul 70 ocupat în anul 2011,a reușit ca până în anul 2014 să ajungă pe locul 58.
Putem confirma în urma analizei acestui tabel , că deși în 2012 compania Coca- Cola și-a excelat vânzările, anul 2013 urmat de, anul 2014, au resimțit o scădere la nivelul vânzărilor anuale.
Cheltuielile cu publicitatea ale companiei Coca-Cola au crescut într-un ritm alarmant în ultimii 15 ani.Cheltuielile în anul 2000 , erau de 1,7 miliarde de dolari , în anul 2005 cheltuielile au crescut la 2,5 miliarde de dolari iar în anul 2010 , la o sumă fabuloasă cheltuită pe publicitate de 2,9 miliarde de dolari.Aceste date au fost furnizate de catre echipa de cercetare de la Ad Age(Global Marketers).
Se poate observa că sumele alocate publicitatii au oscilat pe parcursul anilor 2011-2014 , iar anul 2014 s-a remarcat a fi un an , mai puțin productiv al celor de la compania Coca- Cola,deoarece le-au scăzut atât veniturile din vânzări , cât și profitul, iar bugetul pentru publicitate a scăzut semnificativ cu un procent de 0,22%.
Conform tabelului 1 ,în ceea ce privește cheltuielile pe publicitate aceste cheltuieli reflectă sumele totale la nivel mondial.Aceste cheltuieli sunt compuse din : costurile de imprimare ale productiei de publicitate, de radio , tipărituri,radio, internet și publicitatea prin televiziune.
2.PR-ul(Relațiile publice)
În cursul lucrării de diplomă,am ales să folosesc termenul prescurtat de PR( public relations) deoarece este folosit din ce în ce mai mult, atât pe plan național cât și pe plan internațional. Și totodată, pentru a evita confuzia care este des întâlnită între cele două termene și anume “relații publice” cu termenul de “relații cu publicul” care sunt cu totul două domenii distincte. Voi începe prin, a defini termenul de relații publice .Am ales patru definiții ,dar care sunt cele mai mai importante.
Prima definiție este cea elaborată de Rex Harlow,care este și printre cea mai cunoscută și acceptată definiție și anume” Relațiile publice reprezintă funcția managerială distinctă care ajută la stabilirea și menținerea unor limite reciproce de comunicare, la acceptarea reciprocă și la cooperarea dintre o organizație și publicul ei; ele implică managementul problemelor, ajutându-i pe manageri să fie informați asupra opiniei publice și să răspundă cererilor opiniei publice; ele definesc și accentuează obligațiile managerilor de a anticipa tendințele mediului; ele folosesc ca principale instrumente de lucru cercetarea și comunicarea bazate pe principii etice”.
British Institut of Public Opinion a adoptat următoarea definiție:” Relațiile publice reprezintă un efort deliberat, planificat și susținut pentru stabilirea și menținerea înțelegerii reciproce între o organizație și publicul său.”
Dansk Public Relations Klub of Danemark,au parcurs aproape aceeași definiție și anume : “Relațiile publice reprezintă un efort managerial susținut și sistematic prin care organizațiile publice și private încearcă să obțină înțelegerea, simpatia și susținerea acelor tipuri de public pe care le au sau pe care urmăresc să le contacteze.”
O altă definiție importantă pentru domeniul PR-ului este cea elaborată la Conferința din Mexic și anume: „Relațiile publice reprezintă arta și știința de a analiza tendințele, de a prezice conse-cințele acestora, de a acorda asistență conducătorilor de organizație și de a implementa un set de acțiuni care să servească atât interesele organizației, cât și pe cele ale publicului sãu“(Wilcox, Ault, Agee, 1988). Până la urmă, toate aceste definiții au în comun concepte precum deliberare, planificare, performanță, interes public, comunicare în două sensuri, funcție managerială.Relațiile publice presupun activitãți care privesc imaginea, respectiv reputatia -unei intreprinderi – rezultatul aceea ce se întreprinde, a ceea ce se spune și a ceea ce spun alții despre organizația respectivă.
Cu alte cuvinte,relațiile publice se bazează în principal pe” comunicarea nonverbală și nonpersonală, care urmărește evaluarea atitudinii publicului, identificarea acelor aspecte care pot să trezească preocuparea consumatorilor și elaborarea unor programe care să atragă înțelegerea și atitudinea favorabilă a publicului față de firmă și produsele ei, informarea potențialilor clienți cu privire la natura și caracteristicile bunurilor, în vederea încurajării clienților să cumpere produsele sau serviciile sale, a investitorilor să cumpere acțiunile sale, precum și cu scopul convingerii acestora de a repeta procesul de cumpărare.În acest context, relațiile publice apar sub forma contactelor directe realizate, în mod constant și sistematic, de către firme cu diferite categorii de public, cu persoane influente din conducerea altor instituții din țară sau străinătate, cu lideri de opinie, în scopul obținerii sprijinului lor pentru comercializarea produselor sale.”
Dacă ne gândim la forța și importanța comunicării, la impactul pe care îl au activitățile de relații publice pentru o companie, este oarecum paradoxal faptul că nu avem până acum o carte fundamentală despre originile și dezvoltarea relațiilor publice. Avem, într-adevăr, contribuții valoroase la fundamentarea științifică a domeniului, lucrările lui Bernays, Cutlip sau Newsom fiind esențiale pentru orice viitor specialist.
Istoria PR-ului și Evoluția sa
Capitolul acesta are în vedere evoluția PR-ului de-a lungul timpurilor și modul în care PR-ul a fost văzut și introdus în istoria omenească.Deși PR-ul nu a fost introdusă ca profesie decât recent, între secolul XIX și XX,ea a fost folosită și de populațiile străvechi ale lumii. Grecii antici i-au găsit chiar și cuvântul perfect și anume de „sematikos” ce semnifică “a însemna”.Semantikos înseamna semantic ,care poate fi definită ca modul în care oamenii ajung să creadă în lucruri și ajung să săvârșească acele lucruri.Ceea ce s-a dovedit a nu fi o definiție greșit concepută de grecii antici. Pentru a-și promova o imagine de faimoși regi sau războinici, marile personalități ale civilizațiilor antice – sumerienii, babilonienii, asirienii și perșii – foloseau poeme care vorbeau despre vitejia în luptă și succesele lor politice.În Israelul antic, Biblia și celelalte texte religioase au devenit mijloace de formare a opiniei publice. Piețele ateniene erau centre de dezbatere publică în care se discuta despre viața cetății și politică. Odată cu răspândirea oratoriei, captarea interesului și a bunăvoinței publicului a devenit o tehnică de discurs tot mai mult speculată de către filosofi. Expresiile celebre"Vox populi, vox Dei" (Vocea poporului este vocea lui Dumnezeu) și "res publicae" (problemele publice) redactează puterea pe care o aveau relațiile publice în Roma antică.Ei credeau deosebit de mult în opinia publică și în mijloacele de influențare a acesteia, tocmai pentru că erau conștienți că trebuie să câstige publicul de partea lor. Chiar și faimosul Iulius Caezar în 50.I.Hr. și-a promovat faptele sale militare în prima campanie bibliografică politică , unde încerca să convingă poporul roman ,că el este candidatul ideal pentru a ocupa “tronul” țării,o metodă de promovare care este utilizată chiar și în zilele noastre de oamenii influenți ai politicii .
În anul 1776,Thomas Paine a scris “The crisis” un pamflet prin care convingea soldații armatei din Washington să rămână și să lupte într-un moment când toți soldații erau pregatiți să renunțe ca să evadeze de greutațile unei campanii de iarna.Paine a fost un maestro al politicii de propagandp al cărui scris putea influenta oamenii să creada în lucruri și să desăvârșească anumite fapte.
Multe din legendele americane sunt rezultatul campaniilor de relații publice din secolele XVIII-XIX. De exemplu, om al scenei, Barnum a creat o serie de evenimente care au atras atenția publicului și presei, făcând din spectacolul lui, "The Greatest Show on Earth", o atracție irezistibilă în fiecare oraș vizitat după lansarea din 1871. Funcția de agent de presă s-a bucurat de un atât de mare succes, încât a devenit absolut necesară pentru companiile care depindeau de susținerea publicului manifestă scepticim față de tot ce pare a fi publicitate comercială.. Succesul lui Barnum și al colegilor lui în manipularea presei a fost atât de mare încât și astăzi media
În 1900 Michaelis a înființat prima agenție de relații publice din lume, la Boston numită: Publicity Bureau of Boston.
PR-ul a devenit o profesie abia în 1903, când Ivy Lee s-a decis să îl consilieze pe John D. Rockefeller, cu privire la modul în care trebuie să își gestioneze relațiile publice. Rockefeller deținea minele de carbune și căile ferate din Pennsylvania. Atunci, minerii au ieșit în greva, iar căile ferate au mușamalizat accidentele provocate de către trenurile personale.Lee l-a sfătuit pe Rockefeller, ca acesta să își facă timp să asculte plângerile minerilor și să poarte discuții cu aceștia.În urma acestor discuții el a descis să le îmbunătățească condițiile de la munca,să ia în considerare fiecare plângere fâcută de mineri ,și chiar a participat la evenimente organizate de mineri , unde a dansat cu soțiile lor, astfel ca Rockefeller a ajuns un erou în fața minerilor. După un accident cumplit produs pe calea ferată, Lee a invitat reporterii pentru a inspecta epava și a obține dovezi,atunci Pennsylvania Railroad a obținut primul comunicat de presa favorabil pentru ei.Astfel ca Lee a excelat în domeniul relațiilor publice și a adus îmbunătățiri acestui domeniu, el s-a ghidat după urmatoarele principii :
1.Să spui mereu adevărul
2.Să asiguri dovezi concrete și precise
3.Directorul de PR,trebuie să aibă acces la managementul de top și poate să fie în măsură să influențeze anumite decizii.
Astfel Lee a definit relațiile publice în felul următor:”Relațiile Publice semnifică relația prezentă dintre companie și oameni ,și acea relație trebuie să implice mai mult decât o discuție.Compania trebuie să acționeze numai prin acționarea de fapte bune.”
PR-ul a trecut la un alt nivel profesional în 1918 când Edward Bernays a consiliat noul Președintele al Cehoslovaciei ,sfătuindu-l să anunțe independența țării Lunea și nu într-o Duminică, ca să obțină o acoperire de presă maximă.
În 1923 Bernays a publicat “Crystallizing Public Opinion,”(Cristalizarea Opiniei Publice) unde a stabilit câteva principii ale relațiilor publice ca și promovarea clientului său a companiilor,astfel încat să primească acceptul ,feedback-ul pozitiv din partea societății ,a publicului.Bernays a ajuns la concluzia că există diferite tipuri de public și fiecare public anume trebuie să aibă un lider personal al lor, care să se potrivească tuturor cerințelor acestuia.Astfel el a sfătuit mai mulți specialiști de relații publice să caute lideri profesionali sau lideri de opinie care să transmită ideile lor și altor membrii ai societății.
Alte concepte pe care Bernays le-a adoptat ar fi :
1.Relațiile publice aparțin domeniului serviciilor publice;
2.Relațiile publice ar trebui să promoveze idei noi și progrese, inovații;
3.Relațiile publice ar trebui să construiască așa numita conștiința publică.
Toate aceste concepte au fost puse în aplicare când Bernays a hotărât să îi accepte ca și client ,renumita companie ,Protector &Gamble și Columbian Rope Company.
Compania Protector& Gamble la vremea respectivă au promovat pe piață , un spot radio care a fost ofensiv pentru afro-americani.Bernays a parcurs următorii pași pentru a ajuta compania în cauza ,primul lucru pe care l-a facut a schimbat spotul,a reușit ca să ofere joburi afro-americanilor prin cadrul companiei, în ziarul companiei au apărut și persoane afro-americane.Astfel Bernays a redresat situația companiilor, astfel ca aducând un aport mult mai mare decât Lee în domeniul relațiilor publice ,acesta poate fi numit tatăl PR-ului iar Ivy Lee primul consilier de relații publice.
Apoi în anii 1950 ,FBI-ul a publicat lista celor mai căutați infractori,și a reușit să captureze 94% dintre cei mai cautați( most wanted criminals).
Să începem cu lucrurile pozitive: relațiile publice au atins în Europa Centrală și de Est, după doar 20 de ani de la schimbările politice, un nivel care nu este cu nimic mai prejos decât cel din Vest. Și dezvoltarea continuă rapid.Majoritatea angetiilor de PR anunță creșteri anuale de ordinul a zeci de procente și nu există practic nici o companie care să nu facă PR în vreo formă, orice am înțelege prin aceasta. Același lucru e valabil pentru autorități, ministere și alte instituții politice. Relațiile publice sunt absolut la modă în spatele fostei cortine de fier .
Înainte de 1989, nu exista practic în țările -în marea lor majoritate comuniste- ceva atât de "vestic decadent" ca relațiile publice. Ceea ce era numit "PR" era de obicei abrevierea pentru propagandă. Sau erau afaceri dubioase, de multe ori ilegale, cu informații oferite contra cost și oferite de serviciile secrete ca Stat, KGB sau Securitate și, de multe ori (se zvonește), chiar și de către bisericile catolice sau ortodoxe. Pentru că și acestea au avut întotdeauna multe canale de comunicare deschise, chiar dacă nimic altceva nu mai funcționa.
Pe timpurile comunismului erau doar foarte puțini aceia care aveau o idee despre ce înseamnă relațiile publice. Numai în cazuri excepționale literatura de specialitate vestică își găsea drumul către Rusia, Polonia, România sau către Țările Baltice. De multe ori, erau numai fotocopii de proastă calitate ale cărților lui Ed Bernays, Albert Oeckl sau Ivy Lee, care încercase încă din 1906 cu a sa Declaration of Principles să stabilească standarde pentru munca de PR.
Însă în România,domeniul PR-ului a început să înflorească dupa căderea comunismului. În România, după 1989, relațiile publice au progresat enorm. În numai cativa ani, s-a trecut de la ignoranță totală la dezvoltarea unui domeniu profesionist,comparabil cu cel din țările care practică relațiile publice de aproape un secol.
Un eveniment important în domeniul PR-ului a fost, în 1995 ,când a fost fondată, Asociația Română de Relații Publice care a fost creată pentru a face familia comunicatorilor din România mai puternică. Astăzi, reunește atât specialiști redutabili, care au pus bazele acestei profesii în România, cât și tineri profesioniști, aflați la începutul carierei lor. Începând din 2012, Asociația și-a lărgit aria de cuprindere, invitând în rândurile sale nu doar comunicatori individuali, ci și firme și departamente de comunicare din companii și instituții, plecând de la convingerea că astfel forța sa va spori și interesele comunicatorilor vor fi servite mai bine.
Scopul PR-ului
Scopul PR-ului de-a lungul anilor de activitate, a fost și este de a se focusa pe întărirea credibilității brandurilor, oamenilor influenți, companiilor,și de a le furniza o imagine cât mai pozitivă publicului larg. PR-ul include și activități pe durata unui anumit timp acordat companiilor, pentru a își întări imaginea publică, și de a își construi un renume. Este cunoscut faptul că, PR-ul creeaza legături între companii și public,și toate activitățile trebuie desăvârșite cu mult profesionalism și etică .
Scopul este de a crea o cât mai bună întelegere între public și produs, locație , idee etc. Pentru a face asta posibilă, profesioniștii din domeniul PR-ul trebuie să își gestioneze timpul prețios astfel încât să colaboreze cu staff-ul de pe marketing și să creeze și să coordoneze o campanie reușită ,astfel că, publicul țintă să ajungă să creadă în acea companie.Scopul este de a crea o campanie cât mai simplă dar care să fie construită pe o fundație puternică și să fie înteleasă de către public, și să întregeasca golul pe care publicul il caută.Pentru că nu este o campanie de publicitate ,scopul său, nu este de a își vinde produsul ci de a creea o legătura puternica între “scriitor și cititor”.
PR-ul nu poate fi definit într-o singură propoziție,frază,și majoritatea surselor din care am lucrat nu mi-au oferit definiții concrete,ci în schimb mi-au explicat relația dintre scop și răspunsul publicului.
Comunicarea are diferite niveluri, cum ar fi:gândirea, conversația, monologul,și una dintre cele mai mari provocări ale zilelor noastre ,este modul în care comunicăm și pentru aceea experții în domeniului PR-ului folosesc numeroase metode pentru a “își spune cuvantul”. PR-ul se poate folosi de instrumentele publicității pentru a își spune povestea în fața publicului, dar PR-ul nu este o formă de publicitate în care ne promovam produsele pentru a crește vânzările ci pentru a construi încrederea dintre companie și publicul țintă.Pentru a dezvolta o relație armonioasă în mass media este important ca ambele părți să aibă integritate și un respect reciproc.”Relațiile publice au acest rol important de a întări reputația, și acesta este cel mai dificil rol să îl îndeplinești” (Nick Propper Ketchum/PR)
Din ce în ce mai mult relațiile publice au început să acapareze piața.Sprijină diferite domenii de activitate, precum domeniul comerțului, agenții guvernamentale ,domeniul afacerilor, asociații ONG,fundații, spitale, școli,facultăți și chiar și instituții religioase.
De aceea scopul PR-ului este de a întreține imaginea unui brand, sau de a îi construi un nume pe piată, unui anumit brand și aceasta se face printr-o muncă organizată, metodică și cu răbdare,și nu aceea de își face reclama, de a vinde un anumit produs, ci de a clădi încredere și întelegere între părțile terțe.
Companii de succes care au fost implementate cu ajutorul PR-lui.
Este evident că anumite produse și servicii au intrat în mintea cumpărătorilor potențiali și au devenit branduri mari.Cum au facut posibilă asta?Cu publicitate.Toate succesele de marketing recente au fost succese de PR și nu de publicitate.Voi enumera câteva: The Body Shop,Yahoo!,ebay,Palm,Google.Microsoft,BlackBerry,Zara , Red Bull,Oracle,SAP,Harry Potter,Linux și Wall-Mart.Sunt câteva din firmele de top mondial ,care au fost construite cu ajutorul PR-ului.
Voi detalia despre trei dintre aceste firme și anume: The Body Shop,Microsoft și Zara.Prima compania cu care voi începe este :The Body Shop.
Fig. 3. Logo-ul firmei The Body Shop
Faimosul ,The body Shop, a fost construit de Anita Roddick în 26 martie 1976,care l-a transformat într-un brand de talie mondiala,fără publicitate.Această companie, ocupă uimitorul loc al 2-lea, top mondial ca mărime,situat sub compania braziliană O Boticario.
The Body Shop , este un lanț internațional de magazine de cosmetice,care are o rețea uimitoare ca și numar ,2500 de magazine în peste 65 de țări.În momentul actual The Body Shop face parte din grupul L’Oreal, din martie 2006,când The Body Shop a fost achiziționat de ei pentru suma de 652,3 milioane £. S-a raportat că Anita, fondatoarea companiei și soțul acesteia, Gordon Roddick au câștigat 130 milioane £ din vânzare.
Dupa cum menționam mai sus,The Body Shop a fost construit fără publicitate.Anita Rodick în loc să cheltuiască bani pe publicitate,ea a călătorit în toată lumea ca să caute ingrediente pentru cosmeticele ei naturale, iar aceasta căutare a avut drept rezultat o publicitate fără sfârșit,ea a mai fost implicata în diverse evenimente mondiale, evenimente de caritate,fundații, sponsorizări etc.
Voi enumera câteva din istoricul celebrului The Body Shop
În 1985 , în primul an de activitate a companiei The Body Shop ,a acordat sponsorizări pentru postere,flyere pentru Greenpeace.Un an mai târziu compania a creat un proiect pentru mediul înconjurator,pe care chiar l-a introdus în companie ca și departament. Dar prima campanie importantă The Body Shop a fost “Save the whale” (Salvați balena) în colaborare cu Greenpeace în anul 1986.
În 1990 , dupa ce a implinit un an de la lansarea în Statele Unite ale Americii,The Body Shop a strâns peste 2500 de aplicanți, în vederea extinderii companiei , francize.Aceste expansiuni s-au datorat faptului că deja compania a fost prezentă în peste 39 de țări în numai 14 ani de activitate.
În 1997 ,The Body Shop,este prima companie internațională de cosmetice ,care s-a alăturat și a semnat petiția pentru the Humane Cosmetics Standard , care a fost condusă de mari fundații pentru protejarea animalelor.Tot în anul 1997,The Body Shop își celebrează frumoasa vârstă de 21 de ani ,de când s-a lansat pe piață,și totodată cu aceasta aniversare compania și-a schimbat designul steagului și designul reprezentanțelor, și a câstigat prestigiosul premiu de” Retail Week Store Design of the Year Award.”
În 10 septembrie 2007 ,fondatoarea și sursa de inspirație a multor oameni, Dame Anita Roddick, a încetat din viată la vârsta de 64 de ani.Moștenirea și inspirația ei dăinuie încă și astăzi compania The Body Shop.
Tot în anul 2007,The Body Shop și-a unit forțele cu MTV, pentru o nouă campanie de strângere de fonduri ,pentru tinerii îmbolnăviți de HIV și SIDA.În urma acestei campanii s-au strâns peste £430,000 din vânzările ediției limitate, Rougeberry fragrance. Banii pe care i-au strâns au fost direcționați către fundațiile colaboratoare. Acestea sunt puținele dintre evenimentele caritabile și susținerea diferitelor ONG-uri, în care compania, The Body Shop, a luat parte.The Body Shop ne-a arătat că ,îți poți crea un nume de brand, o poziție de lider mondial ,nu doar prin publicitate ci și prin PR.
Fig. 3. Logo-ul companiei Microsoft
Despre ce companie s-a vorbit cel mai mult în presă? După o campanie de analiză media,cel mai mult s-a vorbit despre Microsoft.
Microsoft are doar 40 de ani,și totuși brandul Microsoft a ajuns în topul celor mai valoroase branduri din lume,ocupând locul al doilea,compania fiind estimată la o valoare de $200 B.
O mantră de marketing,repetată fără încetare de preoții publicității,este faptul că publicitatea construiește branduri,și că o campanie publicitară de exceptie construiește branduri de exceptie.
Oare Campania publicitară este cea care a construit brandul Microsoft?Nu,de mii de ori nu.Dacă în 40 de ani Microsoft, nu a difuzat nici măcar o singură reclamă,fie ea și la televizor,se îndoieste cineva că Microsoft va fi în continuare al doilea brand ca valoare în lume?Eu nu.
Ai putea considera că, nici publicitatea nu a fost cea care a construit brandul Microsoft.Microsoft este un brand puternic pentru că Bill Gates a clădit o companie de success numită Microsoft.Oare puterea unui brand depinde de dimensiunile sale,nu de publicitate?Nu și din punctual meu de vedere, și să vă explic de ce.După mai multe cercetări făcute online , firma numită Hewlett-Packard este mai mare decât Microsoft,dar nu a clădit un brand,un imperiu, care să se compare măcar cu Microsoft.Anul trecut,2014 potrivit Fortune 500, compania Microsoft a obținut venituri de 21863 milioane de dolari, pe când HP un profit de doar 5113 milioane de dolari.
Brandul Microsoft a fost construit prin cantități masive de PR.Sunt convinsă că va mai aduceți aminte zecile de articole despre Microsoft și produsele sale,Windows 95/98/2000/XP, Word,Excel?Dar oare vă mai amintiți măcar o singură reclamă Microsoft?Care era titlul?Și ce spunea ea?Credeți că cele 200 de milioane de dolari pe care i-a cheltuit Microsoft pe publicitate au fost factorul care au făcut Windows 95,98, un succes?Nu. Windows ar fi avut success și fără niciun fel de PR.Erau produse revoluționare,despre care media a scris neîncetat,iar concluzia finală a fost că Windows 95,98 reprezintă viitorul în calculatoare- a fost suficient pentru a catapulta Windows-ul către stele.
De exemplu ,pentru lansarea programului XP,Microsoft i-a platit Madonnei o mică avere pentru cântecul ei faimos, Ray of Light.Succesul lui XP, se afla în mâinile mijloacelor media și nu în a campaniei de publicitate.Consumatorii vor fi influențați de produsul final,și nu de vocea melodioasă a Madonnei.
Astfel ca,publicitatea a devenit irelevanta în construirea brandurilor de renume.Brandurile sunt construite de mesajele transmise de media, cu impact puternic asupra oamenilor și dacă sunt într-un număr mai mare,cu atât brandul va fi mai puternic.Oricum ,trebuie subliniat faptul că , Bill Gates a devenit unul dintre cei mai faimoși directori executivi ai tuturor timpurilor,cu ajutorul PR-ului,construindu-i un puternic nume de brand personal.
Așadar Microsoft,este denumită și cometă,pentru că a avut parte de o creștere semnificativă într-un timp scurt ,pentru că și-a lăsat amprenta în istorie.
În majoritatea cazurilor ,un brand are nevoie de mulți ani ,s-au chiar decenii întregi pentru a se impune pe piață cu success.
A treia companie de succes,despre care voi scrie este arhicunoscuta firmă, Zara.
Fig. 4. Logo-ul firmei Zara
Compania Zara a fost fondată în 1975 de Amancio Ortega și Rosalía Mera.Zara este o companie de produse vestimentare, o companie de vânzare cu amănuntul din La Coruña,Spania.Este o companie de vânzări en-detail care înafară de perioadele bianuale de reduceri care au loc în magazinele sale din toata lumea,Zara nu face niciun fel de publicitate.
Și totuși , anul trecut Zara a obținut 2.4 miliarde de dolari din vânzări,având mai mult de cinci sute de magazine în peste treizeci de țări. Zara deschide noi magazine,în medie, o dată pe săptămână,până acum , numai câteva au fost deschise și în Romania.
Compania Zara mai deține și alte brand-uri de haine cunoscute mondial ,și care sunt în mare voga și în România.Aceste brand-uri sunt:Massimo Dutti, Pull and Bear, Oysho, Uterqüe, Stradivarius și Bershka.
Ca și Red Bull, Zara a început lent.Treisprezece ani le-au trebuit celor de la Inditex(compania mamă de la care a pornit Zara) ca să deschida primul magazin Zara, dincolo de granițele Spaniei.Zara a beneficiat de o idee unică.A fost primul lanț de produse vestimentare de ultimă modă care a adoptat o strategie “just in time”(la timp).În loc de perioada tipică de nouă luni,de care are nevoie un astfel de brand ca să ajungă de la design la livrare,adică de a dezvolta un produs nou și să îl trimită în magazine,compania Zara a scurtcircuitat procesul de până la două săptămâni ,sau 15 zile sau chiar mai puțin,și lansează în jur de 12.000 de modele noi în fiecare 365 de zile.Mai mult Zara nu acumulează marfă în stoc,reducănd astfel necesitatea vănzărilor frecvente și masive,tipice, pentru lanțurile de magazine mari.
Productia se face în loturi mici.Dacă un articol nu se vinde,producția este oprită.În fiecare săptămână se schimbă 35% din marfa unui magazin tipic.Controlând întregul proces de manufacturare de la fabrica până la magazinul propriu zis,Zara poate să citească imediat ce se schimbă în moda, ce este în trend și ce nu, după gusturile clienților și vine mereu cu o aromă de nou , în tot ceea ce produce, astfel că, a acaparat piața Europei,și nu numai.Fashion retailerii cheltuie în medie 3.5% din venituri, pe promovarea și publicitatea produselor sale, pe când compania mamă a Zarei, Inditex,cheltuie în medie undeva de 0.3%.
Ați văzut vreodată o reclamă Zara la televizor?
Compania Zara consideră că singura metodă de publicitate de care au ei nevoie este aflată chiar în magazinele propriu-zise și anume ,ferestrele magazinelor.Filosofia aceasta se pare că funcționează,pentru că aproximativ 40% din magazinele Inditex,Zara aduce 80% din veniturile totale ale companiei mamă.Acum în lume ,există aproximativ 1300 de magazine Inditex,și unul nou se deschide în fiecare zi.Succesul companiei este dovada că, este încă posibil să se construiască un brand masiv și puternic, fără a face cu nimic mai mult,decât a satisface nevoile oamenilor.Acesta a realizat acest lucru,fără orice formă de publicitate sau de promovare și fără outsourcing de fabricație de la țări în care forța de muncă este ieftină.
Zara a rezistat trendului de mutare a producției în țările mai puțin dezvoltate. Poate că strategia sa cea mai neobișnuită a fost politica de zero publicitate, compania preferând să investească un procent din venituri, în deschiderea de noi magazine în loc. Acest lucru a dezvoltat ideea că Zara ar „copia moda” și ar face produse low cost.
Conceptul revoluționar al celor de la Zara a creat publicitate favorabilă și a atras clienți loiali.În medie,un client Zara intră într-un magazin Zara de 17 ori pe an;într-un alt magazin similar intră de 3,5 ori pe an.Unele femei din Spania nici nu mai cumpără reviste de modă,ele merg în magazinul Zara pentru a se documenta cu ce este în moda și ce nu. Amancio Ortega , întreprinzatorul singuratic ,care este proprietarul Zara,este considerat cel mai bogat om din Spania,el având un venit net de 60,6 miliarde de dolari.
Directorul de modă Daniel Piette de la Louis Vuitton,a descris compania Zara ca „posibil să fie cel mai inovator și devastator retailer din lume”. CNN a catalogat Zara ca „fiind o poveste spaniolă de succes”.
Ca și o mică concluzie, când vorbim sau scriem despre construirea unui brand, nu ne referim doar la brandurile noi.Ne referim la toate brandurile care nu beneficiază de o poziție în mintea consumatorului.De exemplu, un brand de vechime de treizeci de ani,care nu și-a creat o poziție în mintea consumatorului, nu e cu nimic diferit de un brand nou-nouț,din punct de vedere strategic.Ambele au nevoie de PR pentru a-și stabili credibilitatea.Astfel că, aceste firme, au demonstrat prin strategii, și prin ajutorul PR-ului că pot fi construite adevărate imperii fără a aloca sume gigantice publicității,și redirecționându-și astfel bugetele ,în alte scopuri favirabile lor.
3.Publicitatea VS PR
În acest capitol, se vor se vor prezenta diferețele majore între Publicitate și PR. Încep a prezenta acest capitol, cu o mică fabulă destul de renumită, și anume fabula lui Esop.Unde soarele și vântul se certau mereu, fiecare considerând că este mai puternic decât celălalt.Observând un călător care trecea pe drum,cei doi au decis să închidă subiectul astfel:cel care reusea să-l convingă pe călător să își scoată haina era cel mai puternic.Vântul a fost primul,dar cu cât bătea mai tare,cu atât își strângea călătorul haina mai tare pe el.Apoi a ieșit soarele și a început să strălucească.Nu după mult timp,călătorul a simțit căldura soarelui și și-a scos haina.Soarele a învins.Exact așa se întamplă și cu publicitatea și relațiile publice.Nu poți intra în mintea consumatorului potențial cu forța.Publicitatea este percepută ca fiind ceva impus,un fel de intrus pe care simți nevoia să îl respingi.Cu cât încerci mai mult să vinzi,cu cât vântul bate mai tare,cu atât mai puternică este rezistența pe care o opune cumpărătorul potențial mesajului de vânzare.
Oamenii de publicitate discută despre impact:spread-uri,inserturi,decupaje și reclame multicolore;acțiune frenetică,unghiuri trăsnite,și taieturi bruște în reclame pentru televiziune ;voluntar ridicat spoturile radio.Dar acestea sunt exact atributele care spun unui cumpărător potențial:nu-mi da atenție,sunt doar o reclamă.Cu cât o reclamă încearcă mai tare să se impuna cu forța în mintea consumatorului,cu atât mai puțin probabil că își va îndeplini obiectivul urmărit.Uneori cumpărătorul potențial își va lăsa garda jos și vântul va câstiga.Dar nu prea des.
PR-ul este soarele.Nu poți obliga mijloacele media să îți difuzeze mesajul.Este în întregime alegerea lor.Tot ceea ce poți face este să stai liniștit și să zâmbești și să te asiguri în întregime că materialul de publicitate este cât mai util posibil.Iar cumpărătorul potențial nu percepe niciun fel de implicare cu forța în mesajul editorial.Dimpotrivă.Cumpărătorul potențial crede că media încearcă sa fie de ajutor sfătuindu-l cu privire la un produs sau la un serviciu nou și minunat.
Publicitatea ar trebui să urmeze PR-ul în timp și ca tematică.Publicitatea este o continuare a relațiilor publice prin alte mijloace și ar trebui să înceapa numai după ce s-a rulat un program de PR.Faza de publicitate a unui program trebuie luată în considerare serios.Un program de publicitate trebuie lansat doar pentru un brand puternic și doar de către o companie puternică care își permite angajamentul necesar pentru o campanie de publicitate.Oamenii de publicitate subapreciează funcția PR-ului, considerându-l o ramură secundară,utilă doar în cazul unei crize,sau,poate ,pentru a face publictate celei mai recente campanii de publicitate.Nimic mai fals.
Pentru cele mai multe companii de astăzi,PR-ul este mult prea important pentru a lua locul din spate.În mai multe privințe,rolurile s-au inversat.PR-ul se află acum în locul șoferului,el fiind cel care ar trebui să ajungă să conducă și să indice drumul unui program de marketing.
De aceea,scopul publicității nu este acela de a construi un brand ,ci de a proteja un brand odata ce a fost construit prin alte mijloace,în special prin relații publice și susținerile altor terți.
Creearea unui brand și protejarea unui brand sunt funcții esențiale ale unui program de marketing.PR-ul creează brandul iar publicitatea protejează brandul.În mod ironic, specialiștii de publicitate au pierdut atât demult timp și atâta energie cu procesul de construire a brandurilor încât deseori ,ei nu mai au capaacitatea emoțională de a adopta o tactică defensivă în războiul de marketing.
Tocmai de aceea,scopul acestui capitol este de a ilustra principalele diferențe în acest război, între Publicitate VS PR.
Prima diferență între cele două este ca,Publicitatea este spațială, iar PR-ul este liniar,și întrebarea este Cum?
În primul și primul rând campaniile de publicitate seamănă cu campaniile militare, în sensul că, ele deobicei sunt construite în jurul unui date de lansare.Ele încep la o data precisă.Într-o campanie de publicitate vorbim despre transmisie,presă scrisă,panouri publicitare,programe de stimulare pentru echipă de vânzări,etc.Dar după ce se duce extazul provocat de lansarea inițială,de obicei se constată că nu s-a schimbat nimic.Atitudinea potențialului cumpărător este la fel că aceea de dinainte de lansare.Este aproape imposibil să pătrunzi cu forță în mintea consumatorului.
Programele de PR sunt liniare.Un pas duce la următorul pas,iar elementele se desfășoară în timp.Unul dintre avantajele sale ,este că elementele respective pot fi proiectate astfel încât să se consolideze reciproc.Problemaa cu cele mai multe campanii de publicitate este faptul că nu duc niciunde.Nu există o desfășurare de elemente,nicio construcție ,nici un punct culminant,nici o intrigă.
O altă diferență între cele două domenii ar fi că Publicitatea folosește metodă Big Bang-ului iar PR folosește construirea lentă.
Când construiești un brand nou, trebuie să realizezi mai multe lucruri deodată cum ar fi: să captezi atenția,să înscrii numele noului brand în mintea consumatorului ,și să îi atașezi cât mai multe atribute pozitive.Când lansezi un brand nou,cu un program de PR, trebuie să alegi calea construirii lente,pentru că nu poți coordona nicicum articolele apărute în presă sau media.Începi cu un start modest.rareori cu menționarea brandului în vreo publicație obscură iar apoi dacă ai noroc ajungi în emisiunile în vogă.
O a treia distincție interesantă între cele două ar fi că publicitatea este vizuală iar PR-ul este verbal.
Confucius, un guru al vremurilor antice, a citat :”O imagine valorează cât o mie de cuvinte”.Prin urmare toată publicitatea cotidiană este vizuală,iar cuvintele se mai află acolo doar că să întărească vizualul.Cuvintele au puțină credibilitate într-o campanie de publicitate. CitatulaNoi suntem cei mai buni” ,nu convinge pe nimeni, chiar dimpotrivă creează o reacție nedorită în rândul consumatorului.Începi să îți pui semne de întrebare, și să îți repeți în gând:”asta spun toti”Mintea umană gândește în cuvinte nu în imagini.Potențialii consumatori decid ce branduri să cumpere în funcție de comparațiile verbale.Este cel mai bun,este cel mai ieftin,este cel mai mare, este cel mai ușor,este cel mai nou,este cel mai inovativ,este cel mai sigur etc.
Esențialul în relațiile publice este de a ști să îți găsești cuvintele potrivite pentru a comunică brandul,în așa fel încât presă,media să fie încurajată să scrie despre acel articol,serviciu.Dacă se folosește vreo imagine,ea nu face decât să susțină cuvintele,oferind acreditările necesare pentru consolidarea mesajului.Publicitatea poate deveni mai verbală,prin focusarea de cuvinte și idei impuse dinainte în mintea consumatorului prin intermediul tehnicilor de publicitate.
O altă distincție majoră între cele două este faptul că Publicitatea ajunge la toată lumea, adică este universal valabilă iar PR-ul ajunge la cineva anume, la piață țintă mai exact.
Multe campanii de publicitate, sunt succese matematice și eșecuri de marketing.Este posibil că un client al agențiilor de publicitate să ajungă la oricine vrea să ajungă,suficient de frecvent încât să creeze plictiseală și fără să reușească, să își vândă marfă,Nu poți motiva o achiziție dacă mesajul lasă de dorit la nivel de credibilitate.
Prin PR, trebuie să renunți la luxul de a te axă pe toată lumea,în favoarea ajungerii la cei care contează:cineva care îți va transmite mesajul prietenilor ,rudelor și vecinilor sau cunoscuților.De obicei majoritatea brandurilor sunt și au fost cumpărate mai întâi pe bază unor recomandări personale și nu în funcție de menționarea numelui brandului sau chiar de campania de publicitate.În PR ,accentul nu se pune pe numărul de oameni la care se ajunge, și cu siguranță
nici pe frecvență.În PR accentul se pune pe încrederea acordată mediului de transmitere și pe calitatea acestuia.
Unul dintre cele mai semnificative diferențe între ele este faptul că Publicitatea este costisitoare iar PR-ul nu costă.
Cele mai multe companii cheltuiesc sume considerabil mai mari pentru publicitate decât pentruPR.Uneori se întrec de câteva zeci de ori sumele alocate PR-ului.Acest lucru nu face neapărat că PR-ul să pâră o investiție bună.Unii oameni care nu ar da 100 de lei pe un ceas de la Q&Q,și ar da fără probleme 800 de lei pe un ceas de la Fossil.Adesea valoarea și prețul sunt ferm legate în mintea consumatorului.Cu cât prețul este mai ridicat cu atât valoarea ar trebui să fie mai mare.
Brandurile de top din lume cum ar fi :Mc Donalds,Coca Cola,Google,Apple,Samsung ,Geico și multe altele aloca miliarde de dolari pentru campanii de publicitate, și în care au fost situații în care le-a ieșit dezastruos.Au scăzut cotă de piață, le-au scăzut vânzările,și veniturile bineînțeles,dar asta nu i-a oprit și continuă să aloce pe an ce trece sume fabuloase pentru publicitate.
În general clienții cheltuiesc prea mult pe advertising și prea puțin pe PR.ÎN particular,clienții trebuie să aloce mai mult din timpul și banii destinați PR-ului pentru dezvoltarea strategiei și pentru comunicarea brandului.
Un program de PR ar trebui să opereze pe un timp mai îndelungat,pentru că acest program nu se lansează ci se desfășoară într-o serie de păși , de-a lungul unei perioade de timp îndelungate.
O altă diferență destul de interesantă este că publicitatea este “incredibilă”(lipsită de credibilitate) iar PR-ul este credibil.
De exemplu, când vedem o reclamă drăguță și interesantă la televizor, de exemplu ,a celor de la compania Coca- Cola , cu urșii polari,ne gândim că este o reclamă incredibilă”.De aici rezultă și faptul că oricât ai încerca să camuflezi reclamă cu creativitate,miezul ei va rămâne un mesaj aproape lipsit de credibilitate.Și PR-ul de exemplu are o problemă de credibilitate, doar că diferență este că, oamenii resping doar acele informații care vin în conflict cu idei deja bine întipărite în mintea lor.De exemplu,când lansezi un brand nou, dintr-o categorie nouă.Nu există conflicte în mintea potențialului cumpărător, pentru că nu există branduri concurente.De aceea PR-ul este cel mai potrivit instrument când lansezi un brand nou,Ideile pot merge mână în mână cu mass media în mintea unui potențial cumpărător iar șansele să fie respinse sunt prea mici.Dacă nu știi nimic despre un produs sau o categorie nouă de produse,atunci vei crede tot ce vei cîți depsre subiectul respectiv,mai ales dacă informația vine dintr-o sursă credibilă și nu din extremitatea cealalata ,cea lipsită de credibilitate.
Ultima și cea mai importantă este că, publicitatea înseamnă întreținerea brandului, iar PR-ul înseamnă construirea brandului.
Închei aici miezul discordiei între cele două tabere. Oricum , publicitatea va avea un viitor strălucit ,atâta timp cât își acceptacu adevărat rolul ei,pe care o are în etapă de viață a unui brand/produs.După ce a fost construit prin tehnici de PR,un brand are nevoie de publicitate pentru a își întreține poziția.
Specific naturii umane ,este uitarea,tocmai de aceea trebuie să le reamintești ,în mod ocnstant locul pe care îl ocupă brandul tău în schema de ansamblu cum ar fi : cea mai bună băutură răcoritoare,regele berii(În România Ursus), Numărul unu în anvelope,și ce este cel mai important este de reținut faptul că , sunt ușor de folosit și îți rămân întipărite în memorie.
Pe de altă parte,PR-ul trebuie să urce pe scară brandingului.Trebuie să își asume responsabilitatea adevăratului sau rol,și funcția pe care o deține în cadrul procesului de marketing:construirea de brand.
Brandurile se nasc,trăiesc și în cele din urmă mor.Niciun brand nu va fi prezent veșnic.ÎN cele din urmă,fiecare companie se va confrunt cu aceeași problemă:cum să construiască un brand nou, pentru a înlocui unul vechi în momentul în care cel vechi se aproprie de sfârșitul sau.Unele branduri există de decenii întregi , dar nu au reușit să pătrundă în mintea consumatorului și să fie întipărite acolo.Din punctul de vedere al marketingului, acestea sunt branduri noi , care au nevoie de o doză generoasă de PR înainte să poate cere ajutor publicității.
Tocmai de aceea , trebuie respectată regulă de aur:PR aul mai întâi, iar publicitatea după.Această este cheia obținerii succesului în arenă marketingului actual.
4. Cercetare exploratorie privind gestionarea bugetului promoțional în organizații
4.1. Motivatia alegerii temei de cercetare
Motivația pentru alegerea acestei teme de cercetare este pe de-o parte subiectivă, iar pe de altă parte obiectivă.
Partea subiectivă este bazată pe faptul că domeniul PR-ului este un domeniu atât de util, necesar și totodată insuficient cercetat.
Partea obiectivă este bazată pe importanța unui studiu de asemenea natură, care poate confirma sau infirma faptul că există o manieră în întreprinderile din Romania,respectiv Cluj-Napoca ,de a își gestiona bugetele promoționale . Necesitatea prezentei cercetări constă și în completarea informațiilor în domeniu cu informații care să reflecte realitatea întreprinderilor în cauză.În prezenta cercetare au luat parte 30 de companii, cu diferite domenii de activitate. Companiile în cauză ,majoritatea sunt din Cluj Napoca , și au mai participat la această cercetare și două firme din Statele Unite ale Americii.
4.2. Investigarea preliminară
Prima etapă a demersului de cercetare este investigarea preliminară. S-au stabilit obiectivele și ipotezele cercetării selective.
Cele mai seminificative obiective ale cercetării aplicative au fost urmatoarele
Obtinerea de informatii privind maniera gestionării bugetului promoțional;
Obtinerea de informatii privind utilizarea metodelor în cadrul întreprinderilor în vederea alocării bugetului promoțional ;
Obținerea de informații privind alocarea bugetelor pe diferite instrumente promoționale;
Identificarea factorilor care influentează maniera alocării bugetului promoțional;
Obținerea de informații privind criteriile aplicate de firmele în cauză în vederea stabilirii bugetului promoțional;
Identificarea importanței alocării bugetului promoțional pe cele patru instrumente ,și anume:publicitate ,promovare,relații publice și forța de vânzare;
Identificarea tendințelor în alocarea bugetului promoțional ;
Obținerea de informații privind importantă alocării resurselor în viitor Publicității VS Relațiilor Publice ;
Obținerea de informații din partea companiilor cum ar fi domeniul de activitate, numărul angajaților și forma juridică a firmei.
În cele ce urmeazaă vor fi prezentate ipotezele care au stat la baza cercetării și implicit la baza elaborării întrebărilor din chestionarul realizat. Acestea sunt:
“peste 90% dintre companiile investigate consideră că este necesară planificarea bugetului promotional”;
“peste 30% din companiile investigate utilizează metoda obiectivelor și metoda sumei disponibile în vederea alocării bugetului promotional “;
“peste 50% dintre companiile investigate alocă bugete pe instrumente promotionale”;
“Majoritatea întreprinderilor investigate sunt influențate de factorul poziția organizației pe piață în vederea alocării bugetului promoțional”;
“Peste jumătate din companiile investigate au în vedere criteriul obiectivelor stabilite când își gestionează bugetul promoțional ”;
“Majoritatea companiilor alocă bugetele cele mai mici pe relații publice”;
“Peste 60% dintre companiile investigate au afirmat faptul că bugetele promoționale au crescut față de anul precedent”;
“30% dintre companiile investigate afirmă faptul că bugetul pe publicitate a scăzut în ultimii 3 ani”;
“50% dintre companiile investigate afirmă faptul că bugetul pe relații publice a crescut în ultimii 3 ani”;
4.3. Elaborarea programului de cercetare de marketing
În cercetare s-a utilizat metoda sondajului, iar ca instrument de lucru un chestionar complex pentru a putea răspunde multiplelor obiective ale cercetării.
Pentru chestionarul aplicat în cazul cercetării s-au utilizat următoarele tipuri de întrebări:
Întrebări deschise;
Întrebări închise:
multihotomice (da, nu , nu stiu,);
cu raspunsuri in scala:
– scala Likert („acord total”,…, „dezacord total”) etc.
întrebări de identificare (domeniu de activitate, numărul de angajați si forma juridică a firmei) .
Pretestarea chestionarului a fost efectuată pe un grup restrâns de 5 companii, care nu au fost ulterior incluse în eșantion. În urma pretestării s-au operat modificările evidențiate a fi necesare și s-a redactat chestionarul în formă finală. Pentru selecția companiilor s-a utilizat o metodă de eșantionare nealeatoare bazată pe accesibilitate. S-au investigat 30 de companii cu domenii diferite de activitate, cu un număr de angajați diferit și cu diferite forme juridice ale companiilor .
4.4. Rezultatele cercetării
În cele ce urmează se vor prezenta rezultatele obținute în urma cercetării efectuate, urmând a compara rezultatul obținut în cadrul fiecărei întrebări cu ipoteza care a stat la baza întrebării.
Ipoteza care a stat la baza primei întrebări a fost peste 90% dintre companiile investigate considera ca este necesară planificarea bugetului promotional. Conform figurii de mai sus, pot afirma că această ipoteză se afirmă,deoarece 100% adică toate companiile investigate consideră necesară planificarea bugetului de marketing.
Trecȃnd mai departe la următoarea ipoteză “Majoritatea companiilor investigate utilizează metoda obiectivelor și metoda sumei disponibile in vederea alocării bugetului promoțional “ putem afirma că aceasta se afirmă deoarece toate companiile investigate folosesc diverse metode, iar peste 40% dintre companii, folosesc atât metoda obiectivelor cât și metoda sumei disponibile. Următoarea metodă care are un procent de 36,7% este cea a metodei procentului din cifra de afaceri ,este totuși uimitor că 3% dintre companiile investigate nu știu ce metodă folosesc în vederea gestionării bugetului promoțional.
A treia întrebare a chestionarului afirmă a treia ipoteză, conform căreia “peste 50% dintre companiile investigate alocă bugete pe instrumente promoționale”;
, ceea ce reiese și din chestionar, deoarece 27 din cele 30 companii au răspuns afirmativ, având un procent de 93,1%.
Trecȃnd mai departe la următoarea ipoteză “Majoritatea întreprinderilor investigate sunt influențate de factorul poziția organizației pe piață în vederea alocării bugetului promoțional”;putem afirma că aceasta se confirmă deoarece majoritatea firmelor sunt influențate de acest factor ,iar pe locul următor cu un procent de 46,7% se află strategia de împingere către distribuitori sau de atragere a clienților finali.
Pornind de la ipoteza care stă la baza acestei întrebări “Peste jumătate din companiile investigate au în vedere criteriul obiectivelor stabilite când își gestionează bugetul promoțional ”; putem observa că, peste 85% dintre întreprinderile participante au în vedere acest criteriu, totuși un alt criteriu care are un procent de 50% ,este concurența, care ocupă pozitia a doua .
S-a notat pe o scală de la 1 la 4, unde 1 semnifică "cel mai mare buget", iar 4 cel mai mic buget. Dintre cei care au răspuns la intrebarea 6 din chestionar, putem observa faptul că promovarea este considerată a fi cea mai importantă.Astfel că ipoteza întrebării 6 din chestionar “Majoritatea companiilor alocă bugetele cele mai mici pe relații publice”;se confirmă.
Conform figurii de mai sus putem afirma faptul că ipoteza întrebării 7 din chestionar “Peste 60% dintre companiile investigate au afirmat faptul că bugetele promoționale au crescut față de anul precedent”; se confirmă deoarece 63.3% dintre întreprinderile incluse în această cercetare au afirmat că a existat o creștere a bugetului promotional.
Pornind de la ipoteza “30% dintre companiile investigate afirmă faptul că bugetul pe publicitate a scăzut in ultimii 3 ani”;putem afirma că această ipoteză se infirmă datorită procentului de 46,7% per total care susțin că bugetul pentru publicitate a crescut.
“50% dintre companiile investigate afirma faptul că bugetul pe relații publice a crescut în ultimii 3 ani”; este ipoteza care se infirmă conform figurii de mai sus, deoarece 46,7% dintre întreprinderile implicate în cercetare neagă această afirmație, este totuși interesant faptul că 4, respectiv 13,3% dintre companii au preferat să rămână indiferente.
Întrebarea a 10 , este o intrebare deschisă, în care întreprinderile și-au exprimat punctul de vedere asupra importanței alocării resurselor în viitor Publicității VS importanța alocării resurselor în viitor Relatiilor Publice.Răspunsurile furnizate de ei au fost :
Vitală
Relatiile publice sunt importante dpdv eficienta si dpdv tactic.Sunt eficiente prin prisma faptului ca investitia este in general mica pentru efectele obtinute, daca subiectele prezinta interes de preluare in cascada. De asemenea, completeaza modul clasic de promovare prin includerea unor vehicule independente de companie sau prin crearea de suporteri indepenedenti care sa sustina mesajele companiei sau produselor.
In lantul nostru de restaurante publicitatea si promovarea sunt cele mai importante. fara ele firma noastra nu ar exista
Publicitatea in sectorul unde activam joaca un rol foarte important, cu cat alocam timp si buget mai mare promovarii companiei cu atat numarul de oameni informati cu referire la activitatea noastra creste. Publicitatea conteaza!
Fiind cea mai mare companie de Work And Travel din Romania, nu ne permitem luxul sa renuntam la niciuna dintre publicitate si relatii publice, ambele sunt indispensabile pentru noi
se vor aloca mai multe resurse în PR și promovare
PR este important, mai ales in perioada asta
Pentru ca am o companie care respira practic tot ceea ce publicitatea presupune, inclin sa ignor relatiile publice care nu mai au relevanta in cazul meu pentru ca sunt deja lucrate in primii ani in care stii ce fel de promovare vrei.
Pentru a patrunde in mintea "consumatorului" ne folosim de publicitate si pentru a ne face cunoscuti atat pe piata Clujeana cat si romaneasca.
ambele importante în această industrie
Publicitatea este mai importanta
Publicitatea
Alocăm mai mult buget PR-ului
Publicitatea pentru compania noastra este punctul vital.
Fiind o firma de IT,publicitatea este elementul cheie in acest domeniu
Relatiile publice ne ajuta mai mult
Este la fel importanta atat alocarea resurselor financiare pentru publicitate cat si cea a relatiilor publice.
Relatiile publice ar trebui sa fie mai importante pentru resursele companiei noastre
Nu am o otpiune de exprimat in acest caz
Publicitatea mi se pare mai importanta
PR este obiectivul nostru
Este importanta aceasta activitate, dar total dependenta de venituri/profit!
Balanța va înclina spre PR deoarece implică un raport cost-beneficiu mai bun.
Publicitatea este mai relevanta companiei noastre
ambele departamente au o mare pondere de importanta, e greu de ales care prezinta cea mai mare importanta, depinde de domeniul de activitate
Ce ne-ar putea folosi drept concluzie este faptul că majoritatea firmelor incluse în această cercetare consideră că este mult mai important să aloci bugete promoționale mai mari publicității ,decât PR-ului.
În urmă aplicării chestionarului celor 30 de firme, aceste date de identificare ne-au fost furnizate , pentru a arăta diversele domenii de activitate unde a fost aplicat acest chestionar.
Strand, spa
Recrutari personal specializat
plasare a fortelor de munca din strainatate
Reparatii de calculatoare, de articole personale si de uz gospodaresc
Productie Lumanari Decorative
Consultanță în HR
Cablaje si cutii de viteze
Dezvoltare Software
Activitati ale agentiilor de plasare a fortei de munca.
Franciza de restaurante
Tehnologii neconventionale de aschiere
Managementul resurselor umane
Aschiere si rectificare
Director al unei companii de import vinuri in Olanda, CASS De Gouden Smaak
IT
Marketing/publicitate
Constructii
servicii bancare
amenajare teritoriala
Prelucrarea lemnului – Jucării din lemn
Reparații Parbrize
COD CAEN: 2511 – fabricarea de constructii metalice si parti componente ale structurilor metalice.
–
HR
Administrare centre de afaceri
Conform figurii de mai sus,în această cercetare au participat companii cu ponderea cea mai mare, al căror număr de angajați este cuprins între 10-49 într-o pondere de 33.3% ,iar în număr de 16,7% au participat companii al căror număr de angajați este cuprins între 50-249,ceea ce a făcut ca acest chestionar să fie aplicat nu doar în companiile mici și mijlocii, ci și în multinaționale.
4.5. Concluziile cercetării
1“peste 90% dintre companiile investigate consideră că este necesară planificarea bugetului promotional”;Aceasta ipoteza se confirmă deoarece toate companiile investigate au răspuns afirmativ, că este necesară planificarea bugetului promoțional.
2“peste 30% companiilor investigate utilizează metoda obiectivelor și metoda sumei disponibile în vederea alocării bugetului promoțional “ putem afirma că aceasta se confirma deoarece peste 40% dintre companii, folosesc atât metoda obiectivelor cât și metoda sumei disponibile
3. “peste 50% dintre companiile investigate aloca bugete pe instrumente promotionale”; de specializarea absolvită”. , ceea ce reiese și din chestionar, deoarece 27 din cele 30 companii au răspuns afirmativ, având un procent de 93,1%.
4. “Majoritatea întreprinderilor investigate sunt influențate de factorul poziția organizației pe piață în vederea alocării bugetului promoțional”;putem afirma că aceasta se confirma deoarece factorul cu influență cea mai mare este reprezentată de poziția organizației pe piață ,iar pe locul următor cu un procent de 46,7% se află strategia de împingere către distribuitori sau de atragere a clienților finali.
5 “Peste jumătate din companiile investigate au în vedere criteriul obiectivelor stabilite cand isi gestioneaza bugetul promotional ”; se afirma ipoteza deoarece putem observa că peste 85% dintre întreprinderile participante au în vedere acest criteriu.
6. “Majoritatea companiilor alocă bugetele cele mai mici pe relații publice”; ipoteza aceasta se confirmă deoarece majoritatea companiilor aloca cele mai mari bugete pe promovare.
7. Ipoteza“Peste 60% dintre companiile investigate au afirmat faptul că bugetul promoțional au crescut față de anul precedent”; se confirmă deoarece 63.3% dintre întreprinderile incluse în această cercetare au afirmat că a existat o creștere a bugetului promoțional.
8. “30% dintre companiile investigate afirmă faptul că bugetul pe publicitate a scăzut în ultimii 3 ani”; putem afirma că aceasta se infirmă datorită procentului de 46,7% per total care susțin că bugetul pentru publicitate a scăzut.
9. “50% dintre companiile investigate afirmă faptul că bugetul pe relații publice a crescut în ultimii 3 ani”; este ipoteza care se infirmă, deoarece 46,7% dintre întreprinderile implicate în cercetare neagă această afirmație.
Universitatea Tehnică Din Cluj-Napoca
Facultatea Construcții De Mașini
Specializarea: Inginerie Economica Industrială
Elemente de Teoria Contactului cu Frecare.Modelarea numerica a uzurii pentru contactul sferă plan în condiții de alunecare parțială
Coordonator științific Absolvent,
Promoția 2015
Cuprins
Introducere
Mecanica Contactului și Fizica Frecării sunt discipline fundamentale,indispensabile ale științei inginerești și reprezintă un instrument puternic pentru investigarea problemelor tribologice. Ele sunt de neînlocuit în activitățile de cercetare și dezvoltare a produselor ingineriei
mecanice,și se găsesc în majoritatea aplicațiilor, cum ar fi în dezvoltarea și realizarea următoarelor produse: ambreiaje, frâne, anvelope, lagăre cu alunecare, lagăre cu rostogolire, roți dințate, contacte electrice și multe altele.
Contactele determină solicitări mecanice (șuruburile), pot transfera forțe (transmisiile mecanice și rulmenții), pot conduce electricitate sau căldură, sau pot preveni scurgerea unor materiale (garniturile).Forța de frecare reprezintă acea forța care se opune mișcării relative a suprafețelor a două corpuri în contact, sau a straturilor fluide ale unor materiale.
Lucrarea prezentată ,având și titlul sugestiv, se referă la elementele de teoria contactului hertzian, nehertzian și elemente de teoria contactului cu frecare,și este împărțită în 4 capitole și anume:
– Evoluția istorică a cercetărilor privind frecarea;
– Elemente de teoria contactului cu frecare;
– Modelarea numerică a uzurii pentru contactul sferă-plan în condiții de alunecare parțială;
– Concluzii, contribuții si direcții de cercetare viitoare.
În Capitolul 1 este prezentată istoria și evoluția cercetărilor privind frecarea, și totodată stadiul cercetărilor privind frecarea și în special privind problemele de contact cu alunecare parțială.
În capitolul 2, sunt descrise elemente teoretice de contact cu frecare ,mai exact contactul cu alunecare și începutul alunecării,alunecarea totală și parțială a unei sfere pe un plan; alunecarea totală și parțială a unui cilindru pe un plan, teoria alunecării parțiale propusă de Cattaneo [1938].
Toate aceste elemente de teorie a contactului elastic-plastic rugos cu frecare stau la baza
modelului numeric descris în capitolul următor.
În capitolul 4 este prezentat un model numeric de calcul al uzurii pentru contactul nehertzian cu frecare. Geometria considerată este reprezentată de contactul sferă-plan în condiții de alunecare parțială. În ce privește condițiile de încărcare, ansamblul este solicitat normal de o sarcină constantă și tangențial de o forța oscilatorie. Este evidențiată uzura generată în zona de alunecare atât pentru un singur ciclu de variație a forței tangențiale cât și după mai multe cicluri, precum și influența acesteia asupra distribuției de presiuni, distribuției de tensiuni tangențiale și geometriei contactului. Atât suprafețe netede cât și suprafețe rugoase sunt considerate în cadrul simulării.
În finalul lucrării sunt prezentate concluziile generale si direcțiile ce se desprind pentru
continuarea și aplicarea cercetărilor.
1.Evoluția istorică a cercetărilor privind frecarea
Frecarea este o înfrânare a mișcării reciproce (unul față de altul) a corpurilor și a particulelor interne învecinate ale corpurilor aflate în deformare. Frecarea dintre corpuri este considerată frecare externă, iar cea dintre particulele învecinate interne ale corpurilor, frecare internă. Frecarea externă ia naștere la marginile (limitele) corpurilor aflate în reciprocă mișcare, iar frecarea internă, între particule (părticele infime) interne vecine ale unor corpuri solide sau fluide, ce sunt supuse unor procese de deformare.Frecarea este un fenomen remarcabil,omniprezent în viața de zi de zi.Deși mai sunt multe de studiat despre natura frecării,despre cum se schimbă în diferite circumstanțe și cum poate fi prezisă și controlată.Efectele sale asupra mașinilor și materialelor au fost și încă sunt sursa de studiu si contemplare de sute și chiar mii de ani.
Leonardo Da Vinci (1452-1519) a fost primul savant în domeniul studiului frecării. Leonardo a fost primul care a formulat persistent și cantitativ cele două legi de frecare și a ajuns la concluzia că: – Forța de frecare este proporțională cu încărcarea normală.
– Forța de frecare este independentă de suprafața de contact.
El a fost primul care a introdus termenul de coeficient de frecare și primul care experimental i-a determinat valoarea de 0,25, și se numește valoare Bilfinger .Leonardo Da Vinci nu a publicat teoriile sale, așa că nu a primit credit pentru ideile sale. Singura dovadă a existenței lor este în vasta sa colectie de jurnale.Două secole mai târziu după descoperirea făcută de Da Vinci, fizicianul Frances Guillaume Amontons(1663-1705), a considerat din nou problema frecării, astfel a luat formă “Legea lui Amontons” care a postulat proporționalitatea dintre forța de frecare și forța normala.
Omul de știință Leonhard Euler(1707-1783), care s-a născut în Basel și mai târziu s-a mutat la Sankt Petersburg ~ este arhicunoscut pentru munca sa în domeniul matematicii. Mai puțin se știe despre contribuțiile sale importante în domeniul fizicii frecării.El a rezolvat pentru prima oară în istorie, problema frecării curelei de transmisie , (Euler [1750]) rezolvată analitic.Pe baza rezolvarii problemei de contact, el a introdus diferența dintre frecare statică și frecare dinamică, de asemenea el a pus bazele frecării uscate si datorită cercetărilor pe care le-a făcut în acest domeniu , în secolul nostru,putem utiliza simbolul µ pentru coeficientul de frecare,care are valoarea µ=tan α.
Charles Augustin Coulomb(1736-1806) a aflat despre munca făcută de Amontons și a devenit atât de interesat de fizica din viață de zi cu zi, încat a început să facă măsuratori el însuși. El a fost interesat nu numai de coeficienții de frecare, dar și de dependența de timp a forței de frecare statică pe parcursul timpului de staționare.În urma experimentului făcut de acesta, a descoperit, o creștere a forței de frecare cu durata timpului de staționare,ceea ce numim noi azi, componenta de adeziune din frecare, și a încercat să găsească o solutie matematică. Cartea sa„Theorie des machines simples” [1781] stă la baza tribologiei chiar și azi, iar aparatul de măsură “tribometru” își are originile de la Coulomb.
F. Philip Bowden și David Tabor (1950) au dat o explicație fizică pentru legile de frecare. Ei au stabilit că adevărata zona de contact ,este un procent foarte mic din zona de contact aparentă. Adevărata zona de contact este format din asperități(rugozități). Cum forța normală crește, mai multe rugozități intră în contact și suprafața medie a fiecarei rugozitate creste. Forța de frecare s-a dovedit a fi dependentă ,de zona de contact reala -un argument mult mai intuitiv si satisfacator,decât, ce legea lui Amontons-Coulomb permite. În 1949, Bowden și Tabor au propus un concept care sugerează că originea frecării cu alunecare dintre suprafețe metalice curate este explicată prin formarea și forfecarea unor microsuduri la rece de la nivelul suprafețelor în contact. În raport cu această nouă ipoteză, coeficientul de frecare este aproximativ egal cu raportul dintre tensiunea de forfecare critică și duritate și ar fi aproximativ 1/6 în cazul materialelor plastice și izotrope. Pentru multe perechi de mariale în contact uscat (de exemplu oțel cu oțel, oțel cu bronz, oțel cu inox, etc.), coeficientul de frecare are o valoare aproximativă µ ~ 0.16. Lucrările lui Bowden și Tabor aupornit noi direcții de cercetare în mecanica contactului cu frecare, mai ales în ce priveștesuprafețele rugoase.
Contribuțiile lui Archard (1957) trebuie să fie, de asemenea, menționate în discuție , în acest domeniu,care a dezvoltat teoria conform careia aria reală de contact dintre suprafețe rugoase elastice este aproximativ proporțională cu forța normală. Alte descoperiri importante de-a lungul timpului au fost furnizate de Greenwood și Williamson (1966),Bush (1975) și Persson (2002). Principalele concluzii ale acestor lucrări stintifice au fost că: adevărata suprafața de contact în stare brută a materialelor este în general proporțională cu forța normală, în timp ce parametrii individuali ai micro-contactelor (de exemplu, presiune, mărimea micro-contactului) depind foarte puțin de încărcarea normală.
Mecanica de contact formeaza cu siguranta fundamentul pentru înțelegerea de astăzi a fenomenelor de frecare . Mecanica de contact clasică este asociat cu Heinrich Hertz mai presus de toti ceilalti. În 1882, Hertz a rezolvat problema de contact între două corpuri elastice cu suprafete curbe. Acest rezultat clasic constituie chiar si astazi bazele mecanicii contactului. A fost nevoie de aproape un secol până Johnson, Kendall, iar Roberts a găsit o soluție similară pentru contactul adeziv (JKR-Teoria) .Acest lucru s-ar putea datora faptului că solidele nu aderă între ele. Numai după dezvoltarea micro-tehnologiei,inginerii și cercetătorii au început studiul problemelor de adeziune.
Este uimitor faptul că fenomenele de uzură, în ciuda importanței lor, au fost studiate aparent târziu. Motivul pentru această întârziere poate consta în faptul că uzuraare drept cauză interacțiunea la nivelul de micro-contact, acest lucru devenind un obiect de cercetare tribologică abia după lucrările lui Tabor și Bowden. Legea uzurii abrazive, care enunta că uzura că uzura este proporțională cu încărcarea și distanța de alunecare și invers proporțională cu duritatea solidului mai „moale” a fost descoperită de Kruschov [1956] experimental și mai târziu a fost confirmată de Archard [1966]. Studiile legii uzurii adezive, precum celei abrazive, se pot atribui lui Tabor și Rabinowicz. Cu toate că există deja aceste studii, mecanismele uzurii, în special în cazul în care uzura are loc în cantități foarte mici, sunt și astăzi nu foarte bine clarificate.
De la ultimul deceniu al secolului al XX-lea, mecanica de contact a cunoscut o renaștere. Dezvoltarea metodelor experimentale pentru investigarea proceselor suplimentare, IFRIC, pe scara atomica (microscop pentru măsurarea forțelor atomice,microscop pentru măsurarea forțelor de frecare, microbalanța quarț-cristal, dispozitiv pentru măsurarea forțelor la suprafață) și a metodelor de simulare numerice au provocat o ascensiune a numărului de activități de cercetare în domeniul frecării dintre corpuri solide. De asemenea, dezvoltarea microtehnologiei reprezintă,în esență în dezvoltarea științei mecanicii contactului cu frecare. Cercetatorilor li s-a oferit posibilitatea să examineze sisteme bine definite cu condiții foarte bine controlate, ca de exemplu controlul grosimii stratului de lubrifiant, sau controlul distanței relative dintre două suprafețe fixe chiar cu o rezoluție la nivel atomic.Există, totuși, o discrepanță între tribologie clasică și nanotribologie care probabil va fi redusă în anii de cercetare ce urmează.
1.1 Cercetări în domeniul frecării cu alunecare parțială
Frecarea, în problemele clasice de mecanica contactului este introdusă de o relație predefinită (legea de frecare) dintre tensiunile tangențiale și cele normale în zona de contact. Muskhelishvili [1949], Galin [1953], Kalandiya [1975] au realizat metoda variabilelor complexe care este în principal utilizată pentru determinarea tensiunilor în probleme de contact cu frecare 2D. Forma liniară a legii frecării este în mod normal folosită în formulările problemei.
Dacă forța tangențială T aplicată unui corp satisface inegalitatea T < µP, unde P este forța
normală și µ reprezintă coeficientul de frecare, atunci apare fenomenul de alunecare parțială;
acest fenomen este caracterizat de prezența zonelor de „stick” și „slip” în zona de contact.
Frecarea este numită și frecare statică. În zonele de „slip” este folosită relația liniară dintre
tensiunile normale (p) și cele tangențiale (τ) τ ≈ µp. În zonele de „stick” deplasările corpurilor în
contact sunt egale în fiecare punct. Probleme de contact cu alunecare parțială au fost considerate
de Mindlin [1949], Galin [1945, 1953], Lur’e [1955], Spence [1973], Keer și Goodman [1976],
Mossakovsky și Petrov [1976], Mossakovsky, Kachalovskaya și Samarsky [1986], Goldstein și
Spector [1986], etc. Soluția problemelor include determinarea pozițiilor și dimensiunilor zonelor
de „stick” și „slip” pentru condiții de încărcare date. În particular, se arată că zona de „stick”
descrește și tinde spre zero dacă T → µP.
Frecarea este la limita dintre frecare statică și dinamică și condițiile alunecării totale sunt îndeplinite,dacă T = µP. În cazul alunecării totale, frecarea se numește dinamică sau cinematică.
Probleme de contact axisimetrice cu frecare limită au fost studiate de Mindlin [1949], Lur’e
[1955], Muki [1960], Westman [1965], Hamilton și Goodman [1966], Korovchinsky [1967],
Gladwell [1980], etc. În cele mai multe cazuri a fost făcută ipoteza că tensiunile tangențiale în
zona de contact nu influențează distribuția de presiuni.
Probleme de contact 3D cu frecare limită (având în considerație influența tensiunilor tangențiale asupra tensiunilor normale în zona de contact) au fost investigate de Kravchuk [1980, 1981],Galin și Goryacheva [1983], Mossakovsky, Kachalovskaya și Samarsky [1986].
Câteva soluții ale problemelor de contact 2D și 3D cu frecare limită ce include influența tensiunilor tangențiale asupra distribuției de presiuni și asupra dimensiunii și poziției ariei de contact,au fost prezentate de Goryacheva [1998],
Legea frecării date de Amonton τ = µp, unde τ și p reprezintă tesiunile tangețiale respectiv
normale de la nivelul contactului, sunt cu precădere folosite în formularea condițiilor contactului
în zona alunecării („slip”). Din punct de vedere al teoriei frecării prezentate în partea de
introducere a acestei teze, legea lui Amonton consideră doar componenta mecanică a forței de
frecare rezultată din deformarea asperităților corpurilor rugoase în contact. Deryagin [1934],
Bowden și Tabor [1950], Kragelsky [1965] au arătat că adeziunea joacă un rol cheie în formarea
forței de frecare. Luând în considerare și adeziunea, se ajunge la legea lui Coulomb = + μ,
unde reprezintă tensiunile tangențiale corespunzătoarea componentei adezive a forței de
frecare. Goryacheva [1998] prezintă de asemenea rezultate ce derivă din soluționarea
problemelor de contact după legea lui Coulomb.
Pentru cazul contactelor hertziene, problema alunecării parțiale cu o forță normală aplicată și o
forța tangențială crescută gradual a fost mai întâi rezolvată de Cattaneo [1938]. Încărcări mai
generale aplicate geometriei hertziene au fost considerate mai târziu de Mindlin [1949], ce a
elaborat soluția elastică analitică a distribuției de tensiuni, atât la suprafață cât și în substrat. a
două sfere aflate în contact cu alunecare parțială.
Modelul Cattaneo-Mindlin pentru problemele de contact cu alunecare parțială a fost revizuit și generalizat pentru probleme de contact plan de Ciavarella [1998].
Un model analitic ce evaluează evoluția tensiunilor și geometria contactului a fost elaborat de
Goryacheva [2001] și s-a arătat că există o asimptotă pentru uzură și profilul contactului la
trecerea dintre zona de „stick” și cea de „slip”. Probleme de contact pentru cazul unui cilindru elastic în rostogolire pe un semispațiu elastic cu alunecare parțială în zona de contact au fost investigate de Carter [1926], Fromm [1927],Glagolev [1945], Poritsky [1950], Ishlinsky [1956], Johnson [1962], Mossakovsky șiMishchishin [1967], Kalker [1990], etc.
Efectul elasticității imperfecte a corpurilor în contact au fost investigate de Hunter [1961],
Morland [1962], Kalker [1991], etc. Ei au considerat contactul cu rostogolire dintre cilindru
vâscoelastic și un semispațiu vâscoelastic. Goryacheva [1998] utilizează ambele efecte simulatan, atât alunecarea în contactul cu rostogolire cât și elasticitatea imperfectă, ca afectând rezistența la rostogolire.
2.Elemente de Teoria Contactului cu Frecare
2.1Încărcarea tangențială și contactul cu alunecare
2.1.1.Alunecarea corpurilor elastice neconforme
Alunecarea reprezintă viteza periferică relativă a suprafețelor în punctul de contact, în timp ce rostogolirea implică viteza unghiulară relativă a celor două corpuri în jurul axelor paralele la
planul lor tangent. În mod cert rostogolirea și alunecarea pot apărea în mod simultan, dar în cele
ce urmează, vom elimina rostogolirea și se va prezenta contactul considerând doar cazul
alunecării rectilinii.
Acesta se poate observa în figura 2.1, corpul 2, având un profil curbat, se
deplasează de la dreapta la stânga pe o suprafață plană. Considerăm punctul de contact un punct
fix (origine), corpul 1 se deplasează prin zona de contact de la stânga la dreapta cu o viteză
constantă V. Princ convenție alegem axa x pe direcția alunecării.
Fig. 2.1 Contactul cu alunecare Johnson [1985]
P reprezintă forța normală care formează o arie de contact, care pentru cazul contactelor concentrate și în absența forțelor de frecare ar avea dimensiunile date de teoria lui Hertz. Totuși mișcarea cu alunecare, sau orice tendință de alunecare a suprafețelor reale, introduce o forță tangențială de frecare Q, ce acționează pe fiecare suprafață în direcția opusă mișcării relative.
În ceea ce urmeaza, interesul cade asupra influenței forței tangențiale Q asupra tensiunilor din contact.În capitolul 2, se consideră corpurile ca având o mișcare de alunecare constantă, și deci Q reprezintă o forță de „frecare cinetică” dintre suprafețe.Deci situația celor două corpuri și fără o viteză relativă între suprafețe, dar supuse unor forțe tangențiale ce tind a le induce alunecarea trebuie investigată. În cazul acesta, forța Q apare din „frecarea statică”; poate avea orice valoare ce nu depășește „forța limită de frecare”, la care alunecarea este aproape de a se produce.
În ce privește mărimea și forma suprafeței de contact, trebuie conturat dacă tensiunile tangențiale
ce apar în urma frecării au o influiență sau cele două elemente sunt determinate doar de distribuția normal a presiunii.
Trebuie avuta in vedere premiza fundamentală a teoriei lui Hertz pentru motive de calcul ale tensiunilor și deplasărilor elastice datorare sarcinilor tangențiale, și anume că cele două corpuri trebuie
considerate semi-spații elastice în apropierea zonei de contact. Componenta normală a deplasării la suprafață :, datorată forței tangențiale Q, este proporțională cu constanta elastică (1-2ν)/G.
Tensiunile tangențiale ce acționează pe fiecare suprafață la nivelul contactului sunt opuse ca direcție, și egale ca mărime și anume:
(2.1)
În felul acesta, deplasările normale datorate acestor tensiuni sunt proporționale respectivelor valori (1-2ν)/G ale fiecărui corp și opuse ca semn:
(2.2)
Din ecuația precedentă reiese că, orice solicitare tangențială transmisă între ele dă naștere la deplasări normale și opuse în fiecare punct din suprafața de contact, dacă cele două solide au aceleași constante elastice. Astfel, deformarea unei suprafețe de contact este identică cu deformația celeilalte și nu apar modificări asupra distribuția presiunii normale de contact. Forma și dimensiunea ariei de contact sunt independente de forța tangențială .Pe mai departe, în analiza problemelor ce implică eforturi tangențiale, se va neglija această interacțiune și se va asuma că tensiunile și deformația datorate presiunii normale și efortului tangențial sunt independente una de acealaltă, și pot fi suprapuse pentru a se obține tensiunea rezultantă. În ce privește relația dintre tensiunea tangențială si presiunea normală în contactul cu alunecare,
în mod obișnuit se poate considera că legea lui Amontons pentru frecarea cu alunecare se aplică
pe fiecare suprafață elementară a zonei de contact. Astfel:
(2.3)
Unde, µ este un coeficient constant al frecării cinetice, a cărui valoare este determinată din
caracteristicile de material și din condițiile fizice ale suprafeței. Relația de mai sus, poate fi
considerată validă și în cazul alunecării suprafețelor neconforme separate printr-un film subțire
de lubrifiant, Johnson [1985].
2.1.2Alunecarea cilindrului pe direcție perpendiculară axei sale (2D)
Dacă cilindrul și planul pe care alunecă au aceleași proprietăți elastice, se cunoaște că lățimea
zonei de contact este 2a și distribuția normală a presiunii este data de teoria lui Hertz:
(2.4)
Unde P este forța normală pe unitatea de lungime axială, ce apasă cilindrul în contact cu
suprafața plană. Apoi, considerând legea lui Amontons privind frecarea, tensiunea tangențială
este:
(2.5)
unde semnul negativ este asociat cu viteza pozitivă V (figura 2.1). Componentele tensiunii în cilindru și plan sunt date de ecuațiile, Johnson [1985]:
– (2.6)
– (2.7)
– (2.8)
Din aceste ecuații, atât timp cât q(x) și p(x) proporționale:
(2.9)
Și
(2.10)
unde q0=µp0 este efortul tangențial la x=0 și sufixele p și q se referă la componentele tensiunii datorate presiunii normale și tensiunilor tangețiale ce acționează separat. (σz)q și (τxz)q pot fi obținute direct din expresiile (Johnson [1985]):
(2.11)
(2.12)
(2.13)
Unde:
(2.14)
(2.15)
Tensiunea normală, (σx)q, paralelă suprafeței, trebuie evaluată independent. În notația ecuațiilor
de mai sus se poate arăta că:
(2.16)
La suprafață z=0 expresia tensiunii normale
=, (2.17)
Tensiunile la suprafață în planul ce se deplasează (fig. 1.1) se pot observa în fig. 1.2. Tensiunile
tangențiale ce acționează în acest plan este negativ și deci tensiunea normal atinge un maxim de tensiune de compresiune -2la poziția de minim și o tensiune maxima la poziția de maxim x=a.
Pe suprafața de contact presiunea normală dă naștere la o tensiune de compresiune egală cu
valoarea presiunii din acel punct: (σx)p=-p(x).
Fig. 2.2 Tensiunile superficiale generate de frecare q=q0(1-x2/a2)1/2 Johnson [1985]
Folosind criteriul Tresca curgerea plastică în contactul cu alunecare va fi guvernată
de valoarea maximă a tensiunii tangențiale maxime .
Distribuțiile în semispațiul elastic a tensiunilor normale, a tensiunii tangențiale și a valorii
maxime sunt explicitate în figura 2.3.
Fig. 2.3. Contactul dintre cilindri: (a) tensiuni sub suprafață de-a lungul axei de simetrie, (b) conturul tensiunii de forfecare principale Johnson
Valoarea maximă este 0.30p0 după axa z la adâncimea 0.78a. Liniile de egală valoare ale
tensiunii tangentiale maxime determinate de o încărcare combinată (sarcină normală si
sarcină tangențială corespunzătoare unui coeficient de frecare µ=0.2,) sunt trasate, pentru planul
x-O-z, în figura 1.4.
Fig. 2.4. Liniile de egală valoare ale tensiunii tangențiale maxime pentru cazul încărcării combinate , Johnson
Se poate observa cum prezența solicitării de frecare mută către suprafață punctul în care se atinge maximul maximorum pentru tensiunea tangențială responsabilă de inițierea procesului de
curgere plastică. Pentru a găsi presiunea de contact p0 corespunzătoare inițierii curgerii (criteriul
de curgere Tresca), poziția și amplitudinea tensiunii tangențiale maxime se exprimă folosind
tensiunea de curgere k la forfecare. Astfel creștererea valorilor coeficientului de frecare µ
determină evoluția prezentată în figura 2.5.
Fig. 2.5. Efectul frecării asupra presiunii de contact pentru prima curgere și apoi adaptabilitate.Linia mare punctată-linie de contact,prima curgere(Tresca). Linia lanț-linie de contact,prim curgere(Von Mises). Linia plina-linie de contact,adaptabilitate(Tresca). Linia mică punctată-punctul de contact,prima curgere (Von Mises) ,Johnson
În figura 2.6 este prezentată dependența limitei de adaptabilitate de valoarea coeficientului de frecare; curba A corespunde limitei elastice, respectiv atingerii limitei de plasticizare la prima încărcare.
În cazul solicitărilor repetate de contact cu frecare procesul de adaptabilitate se produce de asemenea. Acest poate fi studiat utilizând starea de tensiuni determinată de solicitarea compusă normală și tangențială în determinarea unei stări corespondente de tensiuni remanente, (Crețu[2009]).
Valorile critice ale intensității solicitării, corespunzătoare limitei de adaptabilitate sunt prezentate în figura 3.6 prin linia punct notată cu B.
Pentru materialele elastic-perfect plastice intervalul cuprins între liniile A și B reprezintă câștigul
posibil de sarcină determinat de procesul de adaptabilitate.Studii amănunțite sunt prezentate de Johnson [1992].Johnson determină limitele de adaptabilitate la solicitarea de contact cu frecare a materialelor cu ecruisare cinematică, limite care în figura 3.6 sunt corespunzătoare liniei pline notate cu C.
Fig. 2.6. Dependența limitei de adaptabilitate de valoarea coeficientului de frecare,(Crețu,2009)
Analizând diagramele din figura 2.6 se pot formula următoarele observații generale asupra procesului de adaptabilitate la contactele liniare concentrate cu frecare (Crețu [2009]):
– Dacă punctul corespunzător solicitării critice se află în zona cuprinsă între axe și linia A atunci în niciun punct din material nu se atinge limita de plasticizare, respectivsolicitarea se află de la început în domeniul elastic;
– Dacă pentru un material având comportament elastic-perfect plastic, punctul de solicitare critic se află în zona cuprinsă între punctele A și B atunci materialul va curge inițial, dar după un număr de cicluri de solicitare va intra într-o stare elastică ca urmare a procesului de adaptabilitate elastică; distanța în lungul ordonatei dintre curbele A și B indică contribuția tensiunilor remanente în procesul de adaptabilitate;
– Dacă solicitarea critică conduce la un punct situat în zona dintre curbele B și C, se va manifesta efectul de adaptabilitate numai dacă materialul este capabil să suporte un proces de ecruisare cinematică, iar distanța măsurată în lungul ordonatei între cele două curbe B și C reprezintă contribuția acestei forme de ecruisare la procesul de adaptabilitate.
– Dacă solicitarea de contact este astfel încât punctul critic se află deasupra curbei C atunci deformarea plastică se va produce la fiecare ciclu de solicitare, putându-se distinge două moduri de evoluție:
i. Materialele cu ecruisare cinematică liniară vor avea un proces de deformare plastică cu buclă închisă, numit adaptabilitate plastică sau adaptabilitate ciclică;
ii. Materiale cu ecruisare neliniară vor realiza un proces continuu de deformare plastică de tip colaps incremental, („ratchetting”).
Forța de frecare introduce tensiuni tangențiale pe suprafața de contact ajungându-se chiar la curgere dacă coeficientul de frecare µ este suficient de mare. Pe suprafața de contact starea de tensiuni, indusă de solicitarea combinată este caracterizată prin tensiunile normale și tensiunea tangențială :
(2.18)
(2.19)
(2.20)
(2.21)
Tensiunea principală de forfecare este:
(2.22)
Acest rezultat arată că materialul în întreaga lățime a suprafeței de contact va curge când: p0/k=1/µ.
Curgerea mai poate să apară prin „răspândirea” materialului în direcția axială deși o astfel de curgere trebuie sa fie mică prin restrângere planului de deformație.
Calculele presiunii de contact pentru inițierea curgerii la contactul cu alunecare au fost făcute de Johnson și Jefferis [1963], folosind ambele criterii de curgere Tresca și Von Mises, rezultatele putând fi observate în figura 3.4.
Pentru valori mici ale coeficientului de frecare (µ<0.25 pentru Tresca și µ<0.3 pentru Von Mises) punctul de curgere este mai întâi atins la un punct în material sub suprafața de contact. Pentru valori mari ale lui µ curgerea apare mai întâi pe suprafața de contact.Criteriul Tresca prezice curgere laterală pentru 0.25<µ<0.44, dar pentru µ>0.44 începutul curgerii este dat de ecuația tensiunii principale de forfecare de mai sus. În paragrafele de mai sus s-a asumat că tensiunea tangențială nu are nici un efect asupra distribuției normale a presiunii. Acest lucru este adevărat atunci când constantele elastice ale celor două corpuri sunt identice. Influența diferenței constantelor elastice a fost deja analizată de 67 diverși autori, Bufler [1959]. Condiția limită q(x)=µp(x) conduce la o singură ecuație integral de ordinul 2.
(2.23)
Unde F(X) ,G(X) și λ pot fi reale și complexe.
Rezolvând ecuația ,tensiunea la nivel de suprafață în zona de contact este :
(2.24)
Unde β este o măsură a diferenței constantelor elastice și,
(2.25)
Semi-lățimea este dată de :
(2.26)
Aria de contact nu mai este plasată simetric și centrul ei este deplasat față de axa de simetrie cu distanța x0=2ya. Bufler găsește și distribuția tensiunii directe σx în suprafață. Când constantele elastice ale celor
două corpuri sunt egale, β este 0 și deci y dispare. Aria de contact este atunci simetrică și de mărimea dată de teoria lui Hertz iar distribuția presiunii se reduce și ea la cea dată de teoria lui Hertz. Valori ale lui β pentru diferite combinații de materiale sunt date în tabelul 1.1. Valorile nu sunt mai mari de 0.21. Atât timp cat coeficienții de frecare rar depășesc 1.0, valoarea maximă preferată a lui |y| este 0.6. Distribuția eforturilor la nivel de suprafață și zonă de contact au fost calculate cu ecuațiile date mai sus, luând y=0.6,
pentru modelul arătat în figura 1.1 în care s-a asumat că suprafața de jos este mai elastică.
Tabelul 1.1
Resultatele se pot vedea în figura 2.7. Efectul tensiunii tangențiale este de a deplasa central regiunii de contact cu o distanță x0=0.12a față de muchie; lățimea contactului este mărită cu 0.8% și centrul presiunii se deplasează de asemenea față de muchie. Totuși comparația cu distribuția presiunii dată de Hertz arată că efectul este nesemnificativ chiar și pentru o valoare extremă a produsului βµ. Pentru valori mai reprezentative ale produsului βµ, influența forței de frecare asupra ariei de contact și a distribuției presiunii este neglijabil.
2.2.Alunecarea unei sfere pe plan
Vom considera în continuare o sferă, asupra căreia acționeaza o forță P, care alunecă pe o suprafață plană într-o direcție aleasă paralelă cu axa x. Neglijând orice interacțiune dintre presiunea normală și tensiunea tangențială apărută din diferența constantelor elastice ale celor două solide, mărimea ariei de contact circulare și a distribuției presiunii sunt date de teoria lui Hertz. Legea frecării lui Amontons specifică tensiunea tangențială prin relația:
(2.27)
Tensiunea tangențială acționează paralel la axa x oriunde în aria de contact.
In interiorul solidului componentele tensorului tensiune produse la suprafață pot fi determinate
folosind:
i. formulele lui Cerruti din teoria semispațiului elastic încărcat pe frontieră cu o sarcină tangențială distribuită, (Crețu 2009, p.109), sau
ii. relațiile derivate din teoria semispațiului elastic încărcat pe frontieră cu o sarcină tangențială concentrată., (Crețu 2009, p.113),
Fig. 2.7. Influența unei diferențe a constantelor elastice asupra distribuției presiunii și efortului tangențial în contactul cu alunecare, pentru
A fost folosit criteriul Von Mises pentru a calcula punctul de inițiere a curgerii plastice. Ca și în cazul contactului concentrat bidimensional, pe măsura coeficientul de frecare crește punctual corespunzător inițierii curgerii se deplasează către suprafață. Curgerea se inițiază la suprafață atunci când coeficientul de frecare µ depășește valoarea 0.3.
Contactul normal al sferelor elastice introduce o tensiune radială la r=a de mărime (1-2ν)/3=0.13p0.(unde r reprezintă raza sferei iar a raza ariei de contact).
Efectul tangențial este de a adăuga tensiunii într-o parte a contactului și de a lua din cealalată
parte. Tensiunea maximă, care apare la punctul de suprafață (-a,0), este:
– σmax=0.5p0 pentru µ=0.25;
– σmax=1.0p0 pentru µ=0.50.
2.3. Inițializarea alunecării la corpurile elastice
Considerăm două corpuri în contact și supuse la o forță normală. O forță tangențială, având o amplitudine mai mică decât forța care limitează alunecarea, va determina tensiuni tangențiale pe suprafața de contact, deși evident alunecare nu există.
În continuare se vor examina tensiunile tangențiale la suprafață care apar din combinarea forțelor normale și tangențiale ce nu produc alunecarea corpurilor unul față de celălalt. Acest problemă este prezentată în figura 3.8. Forța normală P dă naștere la o arie de contact și o distribuție a presiunii, despre care putem asuma că nu este influențată de existența forței tangențiale Q, și deci este dată de teoria lui Hertz.
Efectul forței tangențiale Q este de a cauza corpurilor o deformație prin forfecare, după cum este indicat prin linia de centru distorsionată în figura 3.8. Punctele de pe pe suprafața de contact vor suporta deplasări tangențiale ux și uy fața de punctele de la distanță T1 și T2 în regiunea nedeformată a fiecărui corp. În mod clar, dacă nu există mișcare cu alunecare dintre cele două corpuri, trebuie să existe măcar un punct la nivel de interfață unde suprafețele se deformează fără mișcare relativă; dar aceasta nu înseamnă că nu există alunecare în cadrul ariei de contact. Defapt se va observa că efectul unei forței tangențiale, cu amplitudinea mai mică decât forța limită de frecare (Q<µP) este de a cauza o mișcare relativă mică, referindu-se la fenomenul de „slip” sau „micro-slip”, ce apare la nivel de suprafață. Restul interfeței se deformează fără mișcare relativă și în astfel de regiuni există aderență sau „stick”.
Pentru a putea analiza trebuie considerate condițiile care guvernează fenomenele „stick” și „slip”. În figura 1.8. semnifică două puncte la nivel de suprafață care erau coincidente înainte de aplicarea forței tangențiale .Sub acțiunea forței ,punctele ,la distanță față de interfață ,se deplasează efectiv prin deplasări rigide în timp ce punctele suportă deplasările elastic, relative la punctele . Dacă deplasările absolute ale lui (relative la O) sunt notate cu ,atunci componentele alunecării dintre pot fi scrise:
(2.28)
O relație similară guvernează și deplasările tangențiale pe direcția y. Daca punctele sunt localizate într-o zonă de „stick” ,alunecările slip vor fi 0,deci:
Fig. 1.8. Inițierea alunecării [Johnson,1985]
Se poate observa că partea dreaptă a ecuațiilor anterioare indică deplasările tangențiale relative dintre cele două corpuri ca un întreg sub acțiunea forței tangențiale. Astfel δx și δy sunt constante, independente de poziția lui A1 și A2 în cadrul regiunii de „stick”. Dacă cele două corpuri au aceleași module de elasticitate, sunt supuse pe suprafața de contact la tensiuni tangențiale egale în modul dar de semne contrare, avem: ux2=-ux1 și uy2=-uy1.
Condiția fără alunecare poate fi declarată astfel: toate punctele de pe suprafață din cadrul
regiunii de „stick” suportă același efort tangențial. Acest lucru este de asemenea adevărat când constantele elastice sunt diferite dar deplasările relative globale δx și δy sunt atunci divizate inegal între cele două corpuri, Johnson [1985]. În punctele din cadrul regiunii de „stick” tensiunea tangențială nu poate excede valoarea sa limită. Considerând legea frecării lui Amontons și un coeficient de frecare cu valoare constant µ, această restricție poate fi declarată prin inegalitatea:
|q(x,y)| ≤ µ|p(x,y)| (2.29)
În regiunile unde suprafețele alunecă, condițiile amintite din această inegalitate sunt încălcate, iartensiunile tangențiale sunt legate direct de distribuția de presiuni:
|q(x,y)| = µ|p(x,y)| (2.30)
Direcția tensiunilor de frecare q, trebuie să se opună sensului mișcării de alunecare. Astfel:
(2.31)
Ecuațiile de mai sus, dau condițiile limită care trebuie respectate de tensiunile și deplasările de pe suprafața comună de contact.
Dificultatea apare în ce privește soluția acestor probleme, deoarece separarea zonei de contact în
„stick” și „slip” nu este cunoscută de la început și trebuie găsită prin încercări. În aceste circumstanțe un prim pas este de a considera că nu apare fenomenul de „slip” nicăieri în zona de contact.
In pasul următor se admite că mișcarea de slip se produce numai în acele regiuni unde tensiunea tangențială, determinată în pasul anterior, depășește valoarea limită.
2.2.1.Problema lui Cattaneo (alunecare parțială generalizată pentru contactul conform plan)
Problema lui Cattaneo consideră contactul conform plan dintre materiale elastice similare, supuse la o încărcare normală constantă și încărcare tangențială având o creștere monotonă,pornind de la zero, Ciavarella [1998].În locul argumentului clasic al lui Cattaneo referitor la câmpul deplasării în zona de contact,Michelle Ciavarella [1998] rezolvă aceasta problemă prin utilizarea ecuațiilor integrale pentru zonele de stick. După rezolvarea completă a cazului cu stick, acesta continuă problema spre
zonele de slip. M. Ciavarella arată că, la izolarea completă a efectului de slip, egalitățile și inegalitățile ce guvernează soluția pentru tensiunile corective de forfecare în zona de stick sunt exact aceleași ca și cele de la soluția problemei contactului normal, doar având o încărcare mai mică.Pe baza acestei analogii, Ciavarella deduce mai multe proprietăți generale și dă proceduri de rezolvare a problemei de „partial slip” a lui Cattaneo.
Apoi acesta dă soluțiile generale pentru contactele periodice simple (o singură arie de contact)sau multiple (mai multe arii de contact dintre cele două solide, figura 1.9).
Fig. 2.9 Contact general plan multiplu conectat (Ciavarella [1998])
2.3 Contactul elastic dintre două sfere – alunecare parțială
Tehnica lui Cattaneo se aplică și în cazul sferelor în contact. Simetria amintită mai sus, sugerează ca zona de „stick” în acest caz poate fi circulară și concentrică cu cercul de contact. În punctul de alunecare unde doar două puncte în contact sunt blocate, distribuția forțelor tangențiale este:
(2.32)
Deplasările tangențiale în cercul de contact, r ≤ a, sunt date de:
(2.33)
și
(2.34)
Dacă acum considerăm distribuția forțelor tangențiale
(2.35)
acționând asupra ariei circulare U ≤ 4, prin analogie, deplasările în această zonă circulară sunt:
(2.36)
și
(2.37)
Deplasările rezultante în cercul r ≤ c, sunt date de:
(2.38)
și
(2.39)
Se poate observa că aceste deplasări satisfac condiția de nealunecare în cercul U ≤ 4, și rezultă:
(2.40)
Astfel regiunea de „stick” este cercul de rază c a cărui valoarea poate fin extrasă cu ajutorul
magnitudinii forței tangențiale:
(2.41)
De unde :
Forțele tangențiale acționează paralel cu axa X și sunt reprezentate de q’ în zona c ≤ r ≤ a, și de rezultanta lui q’ și q’’ în cercul central r ≤ c.
Pentru a confirma condițiile de slip în zona c ≤ r ≤ a, deplasările datorate acțiunii tensiunii q’’sunt necesare.
Alunecarea relativă în orice punct al acestei zone este dată de ecuația:
(2.42)
(2.43)
unde toate aceste elemente sunt prezentate anterior. Valoarea lui sy nu este zero, dar pe de altă parte vectorul q’ al forțelor tangențiale de frecare în zona de alunecare, este asumat a fi peste tot paralel cu axa X, și deci condiția ca alunecarea să fie în direcția forțelor de frecare nu este în
mod precis satisfăcută. Totuși raportul dintre sx și sy este: și deci înclinarea direcției alunecării rezultante față de axa X nu poate fi mai mult decât câteva grade.
Putem concluziona, că distribuția tensiunilor tangențiale, ca vectori paraleli cu forța tangențială, este o bună aproximare față de soluția exactă.Păstrând forța normală constantă și crescând forța tangențială de la zero se obține diminuarea corespunzatoare a zonei de stick. Concomitent cu micșorarea zonei de stick zona de „slip” avansează de pe margine până cand Qx=μP. În această situație zona de „stick” devine un punct în origine și corpurile sunt pe punctul de a aluneca.
La o rază r , în zona c ≤ r ≤ a , valoarea alunecării este dată de ecuația:
(2.44)
Termenii de ordinul ν/(4-2ν) au fost neglijați.
Valoarea maximă a microslipului apare la marginea contactului.
Deplasarea tangențială relativă a celor două corpuri este astfel dată:
(2.45)
Această expresie nonliniară a fost trasată în figura 2.10.
Pentru valori foarte mici ale forței tangențiale, când zona de slip este foarte mică, se aplică
relațiile liniare de la contactul fără alunecare. Cu cât amplitudinea forței tangențiale Q se apropie de amplitudinea forței de frecare μP deplasarea pornește de la soluția fără alunecare până când punctul de alunecare este atins.În punctul de alunecare deplasarea totală δx este doar dublul alunecării relative sx pe marginea contactului.
3.MODELAREA NUMERICĂ A UZURII PENTRU CONTACTUL SFERĂ-PLAN ÎN CONDIȚII DE ALUNECARE PARȚIALĂ
3.1 Introducere
Pentru problema de contact cu alunecare parțială, am pus în aplicare modelul întrebuințat de Cattaneo-Mindlin care a fost verificată și căreia i-au fost aduse îmbunătățiri de Ciavarella [1998], Jager [1998] și aplicând legea uzurii lui Archard s-a putut determina uzura generată de fenomenul de fretting. În majoritatea aplicațiilor ingineriei mecanice forța normală la corpurile în contact rămâne cvasiconstantă în funcție de timp, în timp ce forța tangențială variază ciclic. Fenomenul de„fretting” apare atunci când există o asemenea încărcare asupra corpurilor în contact și forța tangențială oscilatorie este insuficientă pentru a genera alunecare totală.Alunecarea parțială ia naștere la piesele mecanice în condiții de vibrații de mică amplitudine, și în toate cazurile, regiuni de microalunecare se formează la limita contactului. Alunecarea parțială este definită de existența celor două zone de stick, și respectiv de slip. Pentru a se realiza alunecare parțială,trebuie îndeplinită condiția Q ≤ μP, unde în cazul de față Q și P reprezintă forța tangențială, respectiv normală aplicată contactului, și μ reprezintă coeficientul de frecare.
Uzura determină o modificare a geometriei de contact a suprafețelor și corespunzător o modificare la nivelul distribuției de presiuni din contact. La momentul ei,evoluția uzurii va fi influențată de noua distribuție de.In 1994 Johansson a demonstrat ca există un efect vizibil în timp determinat de o evoluție a geometriei de contact a celor două suprafețe implicate și că presiunea de contact va fi în mod cert distinctivă decât cea obținută cu teoria hertziană atunci când se folosește un algoritm considerând evoluția profilului de contact și evoluția uzurii.
Problema alunecării parțiale a fost mai întâi rezolvată de Cattaneo [1938], pentru cazul contactelor hertziene, cu o forța normală aplicată și o forța tangențială crescută gradual, după cum a fost descris în capitolul doi. Condiții mai generale de încărcare, au fost mai târziu considerate de Mindlin [1949], aplicate geometriei hertziene, ce a formulat soluții elastice analitice a distribuției de tensiuni la suprafață și în substrat pentru contactul a două sfere supuse la o încărcare combinată.
Folosind anumite soluții analitice deja actuale în literatura de specialitate în acest capitol se creează un model numeric de apreciere a evoluției uzuri, geometriei de contact și distribuției de presiuni dintr-un contact concentrat de tip sferă-plan aflat în condiții de alunecare parțială.
Atât pentru cazul suprafețelor netede cât și celor rugoase, materialele celor două corpuri putând avea un comportament pur elastic sau elastic-plastic, modelul dezvoltat este aplicat va putea fi aplicat.
3.2 Ipotezele modelului numeric
Se consideră două corpuri elastice în contact asupra cărora acționează, în planul XZ, o forță normală P și o forță tangențială Q(t).
Pentru a nu avea parte de alunecarea totală și a rămâne în domeniul alunecării parțiale, se consider îndeplinită condiția Q(t) ≤ μP, unde μ reprezintă coeficientul de frecare și este admis constant pe parcursul simulării.
Analiza numerică a evoluției presiunilor din contact la interfața dintre sferă și semispațiul elastic în timpul fenomenului de fretting, se realizează considerând că particulele de uzură sunt
înlăturate de la nivelul contactului. Materialul uzat, eliminat, nu are un alt efect decât acela de a modifica geometria de contact. Analiza ilustrează că presiunea diferă considerabil de cea definită de Hertz după efectuarea mai multor cicluri de uzură.
Corpurile în contact sunt modelate folosind ipotezele semispațiului elastic, prezentate în
capitolul 2. În ce privește rugozitatea, pentru a simplifica modelul, aceasta este aplicată unui singur corp solid dintre cele două în contact. La începutul simulării, rugozitatea este suprapusă peste funcția de separație a celor două corpuri în contact.
Fig. 3.1 Geometria contactului
Conform modelulului numeric se consideră și suprafețe rugoase în contact cu un număr mare de rugozități, presiunea de contact depășește limita elastică a multor materiale. Pentru a evita aceste vârfuri de presiune s-a asumat folosirea unui material elastic-perfect plastic. Presiunea este limitată la o valoare predeterminată de 4500MPa. Această valoare este calculată ca fiind de 3 ori limita de curgere a unei largi categorii de oțeluri utilizate în confecționarea organelor de mașini care funcționează sub solicitări de contact concentrat.
Un scop al simulării numerice este acela de a arăta impactul folosirii unui coeficient de
frecare variabil în zona de slip asupra evoluției uzurii.
Wang [2007] demonstreaza că datorită alunecării din zona de slip coeficientul de frecare variază. Se face ipoteza unui coeficient de frecare static în zona de stick și unul variabil în zona de slip. Mai mulți autori (Nishioka [1969], Nix [1988], Jin [2004]) au contribuit la finalizarea concluziei de creșterii acoeficientului de frecare cu amplitudinea alunecării în zona de slip acesta atingând o valoare limită în momentul alunecării totale.
Au fost nominalizate următoarele relații (Wang [2007]):
dacă x ≤ c (3.1)
dacă c ≤ x ≤ a (3.2)
Unde, este coeficientul de frecare în zona de stick,iar reprezintă coeficientul de frecare la marginea contactului, a raza ariei de contact și c raza zonei de stick. Folosind relațiile de mai sus, s-a observat numeric o creștere de 10% a ariei de contact păstrând restul condițiilor limită identice.
Pentru a avea o trecere ușoară de la zona de stick la cea de slip s-a propus următoare relație:
dacă x ≤ c (3.3)
, dacă c ≤ x ≤ a (3.4)
unde A definește parametrul ce definește raza curburii funcției coeficientului de frecare în
zona de slip.
În figura 3.2 sunt aratate graficele celor două funcții folosite pentru a descrie coeficientul de frecare variabil în zona de slip. Punând în aplicare a doua relație, creșterea de 10% a ariei de contact este redusă, sau chiar eliminată în funcție de valoarea parametrului A.
Fig. 3.2 Modelele analitice folosite pentru variația coeficientului de frecare în zona de slip
(variația este dată pentru de la 0.5 la 0.8 la extremitatea contactului)
3.3 Calculul distribuției de presiuni normale și tensiuni tangențiale
Pentru că folosind ipotezele semispațiului elastic curburile celor două corpuri pot fi
reprezentate printr-un indentor echivalent și un semispațiu elastic. Ecuațiile analitice pentru rezolvarea problemei distribuției de presiuni normale sunt date de Crețu [2009]. Ecuația geometrică, ecuația integrală a contactului cât și ecuația de echilibru au fost deja enunțate anterior. Problema tensiunilor tangențiale a fost rezolvată folosind modelul Cattaneo-Mindlin, dezvoltată pentru cazul a două corpuri elastice în contact și solicitate simultan de forța normală P și forța tangențială și cu respectarea condiției Condiția anterioară asigură echilibrul static și lipsa alunecării totale.
Datorită lui Cattaneo [1938] și Mindlin [1949], soluția problemei tangențiale ,au demonstrate pentru geometriile hertziene ,cu adeziune prezintă o singularitate la marginea contactului ce duce tensiuni de forfecare ce tind către valori infinite .Alunecarea în mod invariabil pornește la marginea contactului, și după Cattaneo [1938], tensiunile tangențiale sunt considerate ca fiind o suprapunere a unei componente cu alunecare totală și o parte corectivă, diferită de zero doar în zona de stick.
Fig. 3.3 Schematic – aria de contact sferă-plan
Componenta tensiunilor tangențiale pentru cazul alunecării totale este dată de Johnson [1985]:
(3.5)
Tensiunile tangențiale pentru alunecarea parțială sunt calculate introducând termenul
corectiv q*(x):
, unde (3.6)
(3.7)
Considerând q*(x), ca fiind tensiunile tangențiale în zona de slip și q”(x), ca fiind tensiunile tangențiale în zona de stick și folosind relațiile lui Hertz pentru distribuția de presiuni normal obținem:
, (3.8)
, (3.9)
(3.10)
Unde:
(3.11)
Pentru un contact circular neted, zona de stick este localizată în centrul contactului hertzian. Pentru un identor sferic pe un semispațiu elastic zona de stick de rază c poate fi obținută cu relația (Johnson [1985]):
(3.12)
Sunt date de asemenea și expresiile alunecării. Datorită tensiunilor tangențiale apare și o microalunecarepe direcția Y, care poate fi neglijată, (Johnson [1985]).Pentru aprecierea alunecărilor au fost considerate relațiile:
(3.13)
(3.14)
Validarea modelului numeric pentru calculul presiunilor normale și tensiunilor tangențiale a fost făcută folosind un material propus de Kasarekar [2008] pentru ambele corpuri în contact și
rezultatele obținute sunt identice.
Materialul propus este un aliaj din aluminiu Al2024 având proprietățile elastice:
E=72.4 Gpa și ν=0.3.
Raza bilei este R=800mm și forțele aplicate sunt P=7000N și _P=3063N.
Presiunea maximă hertziană este pH=150MPa și raza contactului =4.72mm.
Valori similare au fost obținute folosind programul numeric =149.62MPa și a=4.694mm.
În figurile următoare se prezintă distribuția de presiuni normală și cea a tensiunilor tangențiale, precum și separația inițială, fără uzură, dintre cele două corpuri în contact.
Fig. 3.4 Distribuția de presiuni (3D)
Fig. 3.5 Distribuția tensiunilor tangențiale (3D)
Fig. 3.6 Distribuția de presiuni și tensiuni tangențiale (2D)
3.4 Generarea suprafeței
Calculele numerice au fost realizate folosind atât suprafețe netede cât și rugoase ale celor două corpuri în contact. Într-o primă situație rugozitatea suprafeței a fost introdusă folosind o soluție analitică, o combinație de funcții sinus și cosinus descrise de Crețu [2005, 2006, 2009].
Frecvența acestor funcții poate fi diferită în funcție de direcția X sau Y. A fost folosită
următoarea relație:
(3.15)
După cum a fost deja menționat, rugozitatea a fost suprapusă unui singur corp și celălalt a fost considerat ca fiind neted. Parametrii considerați în ecuația 4.11 au următoarele valori:
aplitudinea considerând axa x – O – x și = 1° considerând axa y – O – y.De asemenea a fost introdusă în simularea numerică și o suprafață generată aleatoriu, de tip Gaussian descrisă de Urzică [2010]. Metoda folosește un generator de numere pentru a crea o matrice de intrare ca o primă reprezentare a rugozității Gaussiene cu media zero și deviația standard unitară. Funcția de autocorelație a fost asumată a avea o formă exponențială. Matricea ce conține înălțimile rugozității a fost obținută prin transformarea liniară a matricei de intrare. În ce privește dimensiune rugozității folosite, această a fost impusă ca rugozitate med
Ra=0.01μm. În figurile 3.6 și 3.7 se pot vedea comparativ distribuțiile de presiuni și de tensiuni tangențiale pentru suprafețe netede și suprafețe rugoase.
Fig. 3.7 Distribuția de presiuni și tensiuni tangențiale – suprafață netedă
Fig. 3.8 Distribuția de presiuni și tensiuni tangențiale – suprafață rugoasă, distribuție simulată
prin funcții trigonometrice
Fig. 3.9 Distribuția de presiuni și tensiuni tangențiale – suprafață rugoasă, distribuție aleatorie Gaussiană
3.5 Evoluția uzurii
După evaluarea distribuției de presiuni și tensiuni tangențiale uzura este calculată cu ajutorul metodei propuse de Goryacheva [2001]. În continuare este prezentată această metodă analitică ce a fost folosită în dezvoltarea modelului numeric.
A fost deja menționat că forța normală P este menținută constantă iar forța tangențială oscilează Q(t) și satisface condiția:
(3.16)
La baza mecanismelor de uzură s-a considerat legea lui Archard [1953] și exprimată analitic prin următoare relație dintre rata liniară de uzură, presiunea de contact p(x,t) și rata alunecării V(x,t):
(3.17)
unde k reprezintă coeficientul de uzură ce depinde de proprietățile corpurilor în contact,
temperatură, etc.
În relația (4.17): unde alunecarea relativă s(x,t) în punctul x la momentul t este:
(3.18)
În relația (3.18):
– Mărimile și reprezintă deplasările tangențiale ale suprafețelor în contact în
punctul x;
– este deplasarea tangențială relativă a celor două solide;
– c(t) reprezintă dimensiunea zonei de stick la momentul t;
– a(t) semilățimea ariei de contact.
Ecuația (3.17) poate fi scrisă:
(3.19)
Schimarea formei suprafeței datorită uzurii generează o redistribuire a tensiunilor în contact. Trebuie considerat faptul că într-un singur ciclu de variația a forței tangențiale _!^$, tensiunile tangențiale se schimbă considerabil, ca și alunecarea relativă dintre cele două suprafețe și dimensiunea zonei de slip; în același timp, presiunea normală din contact cât și dimensiunea ariei de contact se schimbă foarte puțin. În cazul corpurilor în contact din același material, distribuția tensiunilor tangențiale nu are nicio influența asupra distribuției de presiuni și nici asupra ariei decontact.
Important este faptul că în modelul prezentat de Goryacheva [2001] există două scări de timp. Prima este conectată cu timpul unui singur ciclu. În timpul unui singur ciclu redistribuția
tensiunilor tangențiale și variația zonei de stick au loc ca un răspuns al variației forței tangențiale Q(t). După un singur ciclu modificarea formei suprafeței de contact este extrem de redusă și de aceea schimbările presiunii de contact și ale lățimii ariei contactului sunt de asemenea nesemnificative. Schimbările acestora din urmă sunt legate de a doua scară de timp ce reprezintă numărul de cicluri.În relațiile următoare este introdus N ca fiind numărul de cicluri și la fiecare al N-lea ciclu vomavea p(x,N) și a(N).
Pe durata unui singur ciclu dimensiunea zonei de slip (c(t), a(t)) unde apare uzura suprafeței se modifică în intervalul c*(N)unde c*(N)$ reprezintă jumătate din zona de stick la al N-lea ciclu corespunzând încărcării tangențiale limită Q=Q*
Valoarea lui c(t) este determinată de valoarea forței tangențiale Q(t)<Q*
Condiția de echilibru este de asemena satisfăcută:
(3.20)
Valoarea alunecării relative 6. la al N-lea ciclu într-un anumit punct x și la un anumit moment t depinde de funcția c(t) și deci
Considerând ecuația (4.19) se poate scrie:
(3.21)
Integrând ecuația (3.21) pe intervalul de timp Δt, ce corespunde unui ciclu de variația a forței tangențiale și folosind teorema valorii medii s-a obținut:
(3.22)
Ecuația (3.22) satisface condiția:
(3.23)
După cum se poate observa în relația de mai sus, petru a determina incrementul de uzură pentru ciclul N, este necesar a calcula alunecarea relativă ce corespunde valorii maxime a forței tangențiale Q*.
Valoarea reprezintă incremetul de uzură al celor două corpuri pentru un ciclu N. Astfel uzura totală dupa al N-lea ciclu este dată de relația:
(3.24)
Separația dintre cele două corpuri în contact este afectată la fiecare al N-lea ciclu de cantitatea de uzură din acel ciclu.
După cum a fost arătat anterior cantitatea de uzură depinde direct de valoarea presiunii și de valoarea alunecării din fiecare punct în parte.
Dacă separația se notează H(x,N) atunci, după fiecare ciclu, ecuația separației este dată de
relația:
(3.25)
Pentru modelul numeric a fost elaborat un algoritm pentru studiul evoluției profilului suprafeței și al presiunii. Figura 3.10 prezintă acest algoritm.
i. Inițial este calculată distribuția de presiuni considerând constantele elastice ale
materialului și geometria de proiect sau măsurată a profilului.
ii. Folosind datele din i. sunt determinate tensiunile tangențiale și alunecările în zona de slip.
iii. Valorile alunecărilor din ii. sunt folosite pentru a calcula uzura locală la un singur ciclu.
iv. Uzura locală este apoi suprapusă separației inițiale și presiunea de contact esterecalculată.
Acest ciclu se repetă până se ajunge la valoarea numărului de cicluri deja predefinită.
Fig. 3.10 Algoritmul de calcul al evoluției a uzurii
3.6 .Rezultate numerice
Rezultatele care urmează au fost obținute pe baza următoarelor date de intrare:
P = 50N (forța normală);
Q_ = 20N (forța tangențială);
= 0.5 (coeficient de frecare);
E = 208 GPa (modulul lui Young);
= 0.3 (coeficietul lui Poisson).
Pentru a simplifica modelul, în cadrul acestei investigații, coeficientul de uzură (Stowers [1973]) a fost menținut constant.
Analizele numerice s-au efectuat considerând trei tipuri de suprafețe:
i. Suprafețe netede;
ii. Suprafețe rugoase simulate prin funcții trigonometrice;
iii. Suprafețe rugoase simulate aleatoriu, de tip Gaussian.
Evoluțiile rezultate pentru distribuțiile de presiuni de contact și tensiuni tangențiale sunt arătate în figurile 3.11-3.13.
Aceste rezultate indică faptul că presiunea de contact se schimbă în mod esențial datorită uzurii. Există o creștere în zona de stick și o descreștere în zona de slip acolo unde alunecarea și uzura apar. Cel mai mare vârf de presiune în cazul suprafețelor netede apare la limita zonei de stick după terminarea numarului maxim de cicluri impus inițial, 30000. Un comportament similar s-a putut observa și în cazul distribuției tensiunilor tangențiale.
Fig. 3.11 Evoluția distribuției de presiuni și tensiuni tangențiale datorită uzurii (suprafețe netede)
Fig. 3.12 Evoluția distribuției de presiuni și tensiuni tangențiale urmare uzurii (suprafețe rugoase
simulate cu funcții trigonometrice)
Fig. 3.13 Evoluția distribuției de presiuni și tensiuni tangențiale urmare uzurii (suprafețe rugoase Gaussiene)
Simulările pentru cazul suprafețelor rugoase au fost făcute pâna la 7000 de cicluri.
După acest număr presiunea și alunecarea se mențin la valori aproape identice și conduc la o comportare similară cu cel al suprafețelor netede.
În figurile 3.14 – 3.16 este prezentată evoluția separației celor doua suprafețe în contact.
După cum se poate observa, valori maxime ale uzurii au loc aproximativ la mijlocul zonei de slip pentru ambele tipuri de suprafețe, atât rugoase cât și netede.
Fig. 3.15 Evoluția separației datorită uzurii la suprafețe rugoase Gaussiene distribuite aleatori
Fig. 3.16 Evoluția separației datorită uzurii la suprafețe rugoase simulate prin funcții
Trigonometrice
Uzura la un singur ciclu este direct proporțională cu presiunea normală și cu alunecarea. Aceast lucru conduce la faptul că valoarea maximă a uzurii se află la mijlocul zonei de slip. Această zona este cea care suportă rata cea mai mare de uzura la începutul ciclului. Acest fapt este valid pentru suprafețele netede. În cazul suprafețelor rugoase uzura are loc mai întâi pe asperități acolo unde sunt localizate vârfurile maxime de presiune. După un anumit număr de cicluri (în cazul de față 7000), asperitățile în zona de slip sunt uzate și materialul este înlăturat. Pentru alte noi cicluri, adică peste 7000, comportamentul este similar între suprafețele netede și cele rugoase.După un anumit număr de ciclu, rata uzurii începe să devină constantă aproape în orice punct din zona de slip. Graficele evoluției ratei uzurii se pot observa în figurile 3.17 – 3.19, pentru toatecele 3 situații simulate.
Fig. 3.17 Evoluția ratei uzurii la suprafețele netede
Fig. 3.18 Evoluția ratei uzurii la suprafețele rugoase Gaussiene distribuite aleatoriu
O alta observație importantă legată de diferența dintre o suprafața rugoasă și una neteda se referă la evoluția ariei de contact. Aria de contact pentru ambele tipuri de suprafețe suferă o creștere datorită uzurii. În cazul suprafețelor rugoase, această creștere este mult mai abruptă, dar după un anumit număr de cicluri ajunge la o stabilitate similară suprafețelor netede. Acest lucru se poate observa în figura. 3.20.
Fig. 3.19 Evoluția ratei uzurii la suprafețele rugoase simulate cu funcții trigonometrice
Fig. 3.20 Evoluția razei ariei de contact datorită uzurii
Aceeași simulare a fost efectuată pentru cazul suprafețelor netede, folosind un coeficient de frecare variabil liniar având o valoare constantă de 0.5 în zona de stick și crescând liniar în zona de slip până la o valoare de 0.8 la marginea ariei de contact. După cum se poate observa în
figurile 3.21-3.24 există niște mici diferențe, dar care după un anumit număr de cicluri devin nesemnificative.
O contribuție mai mare a coeficientului de frecare variabil poate fi observată la începul simulării când are loc o creștere a ratei de uzură. Această nouă condiție limită afectează mai întâi valorile alunecării și apoi cele ale uzurii în zona de slip.
Mai multe observații au fost făcute făcute:
a. Vârfurile de presiune sunt mai mai mari la limita dintre stick și slip;
b. Presiunea crește mai mult în zona de stick și scade mai mult în zona de slip;
c. S-a putut observa și o schimbare mai mare a separației dintre cele două corpuri în
contact;
d. De asemenea, o diferență prea mare între cele două valori extreme ale coeficientului de
frecare duce la o linearizare a valorilor alunecării.
Fig. 3.21 Distribuția de presiuni – comparație considerând un coeficient de frecare μ variabil
Fig. 3.22 Distribuția de tensiuni tangențiale – comparație considerând un coeficient de frecare μ variabil
variabil
Fig. 3.23 Evoluția ratei uzurii – comparație considerând un coeficient de frecare μ variabil
Fig. 3.24 Evoluția separației – comparație considerând un coeficient de frecare μ variabil
Goryacheva [2001] nu descrie nicio schimbare a dimensiunii zonei de stick odată cu creșterea numărului de cicluri. Dar în realitate, după cum poate fi observat în figurile 3.25 – 3.26, datorită deformărilor plastice zona de stick se mărește. Acest lucru se datorează vârfurilor de presiune de la trecerea dintre zona de stick și cea de slip. Acest aspect este menționat și de Kasarekar[2007].
Fig. 3.25 Evoluția distribuției de presiuni datorită uzurii pentru o suprafață netedă și una rugoasă
considerând un material elastic-perfect plastic
Fig. 3.26 Evoluția disitribuției de presiuni pentru o suprafață rugoasă – grafic comparativ pentru
un material elastic/elastic-perfect plastic
3.7 Concluzii
1. În cadrul acestui capitol s-a prezentat un model numeric pentru calculul uzurii în condiții de alunecare parțială pentru contactul sferă-plan introducând atât suprafețe nedete cât și
suprafețe rugoase.
2. S-a scos în evidență influența presiunii asupra uzurii și efectele acesteia asupra:
distribuției de presiuni, distribuției de tensiuni tangențiale, ratei de uzură, separației dintre
cele două solide și ariei de contact obținute după un număr N de cicluri oscilatorii ale
forței tangențiale.
3. S-au evidențiat mai multe aspecte referitoare la influența rugozității (simulate prin funcții trigonometrice dar și distribuite aleatoriu Gaussian) asupra uzurii în condiții de alunecare
parțială, de remarcat fiind:
– uzura are loc pe vârful asperităților în cazul suprafețelor rugoase datorită presiunii
ridicate pe aceste vârfuri în comparație cu suprafețele netede unde uzura are loc la
mijlocul zonei de slip;
– aria de contact crește mult mai rapid în cazul suprafețelor rugoase dar după un anumit
număr de cicluri se stabilizează și comportamentul este similar cu cel al suprafețelor
netede;
4. S-a evidențiat influența comportamentului elastic-perfect plastic asupra dimensiunii zonei de stick.
5. A fost propusă o soluție analitică pentru un coeficient de frecare variabil în zona de slip și folosind modelul numeric s-au scos în evidență influențele acestuia asupra uzurii.
CAPITOLUL 4. CONCLUZII, CONTRIBUȚII PERSONALE ȘI DIRECȚII VIITOARE DE CERCETARE
4.1. Concluzii
Lucrarea de diplomă este rezultatul unei activități de documentare și cercetare
științifică ce a avut ca scop dezvoltarea unui instrument numeric de calcul al uzurii la contactele cu frecare în condiții de alunecare parțială. Totodată, un alt scop a fost acela de a dezvolta un instrument practic de cuantificare a fenomenului de stick-slip și de a scoate în evidență factorii ce influențează riscul apariției acestui fenomen.Din elaborarea lucrării de diplomă s-au desprins mai multe concluzii structurate în continuare pe fiecare capitol în parte.
Capitolul 1, cuprinde un studiu de sinteză al elementelor teoretice al contactului
concentrat elastic-plastic, pentru contactul concentrat clasic de tip hertzian cât și evoluția istorică a cercetărilor privind frecarea.Toate aceste elemente teoretice reprezintă fundamentul modelelor numerice dezvoltate și prezentate în actuala lucrare de licență.
Capitolul doi, face o sinteză teoretică a contactelor cu alunecare totală și parțială, necesare
și utilizate în capitolul 3 , de modelare numerică a uzurii generate de aceste alunecări, astfel:
– Alunecarea pentru cazul corpurilor elastice neconforme;
– Începutul alunecării la corpurile elastice;
– Alunecarea cilindrului pe direcția perpendiculară axei sale pentru cazul 2D;
– Alunecarea unei sfere atât pentru cazul alunecării totale cât și pentru cel al alunecării
parțiale;
– Generalizarea modelului Cattaneo-Mindlin propusă de Ciavarella [1998], și Jager [1999].
În Capitolul 3 s-au realizat și evidențiat următoarele rezultate:
– S-a prezentat un model numeric pentru calculul uzurii în condiții de alunecare parțială
pentru contactul sferă-plan.
– S-a scos în evidență influența presiunii asupra uzurii și efectele acesteia asupra:
distribuției de presiuni, distribuției de tensiuni tangențiale, ratei de uzură, separației dintre
cele două solide și ariei de contact, obținute după un număr N de cicluri oscilatorii ale
forței tangențiale.
– S-au evidențiat mai multe aspecte referitoare la influența rugozității (simulate prin funcții
trigonometrice dar și distribuite aleatoriu Gaussian) asupra uzurii în condiții de alunecare
parțială.
– S-a evidențiat influența comportamentului elastic-perfect plastic asupra dimensiunii zonei
de stick.
– O soluție analitică a fost propusă pentru un coeficient de frecare variabil în zona de slip și folosind modelul numeric s-au scos în evidență influențele acestuia asupra uzurii.
4.2.Contribuții originale teoretice
În cadrul prezentei lucrări am realizat o serie de sinteze bibliografice esențiale soluționării direcțiilor de cercetare menționate deja în capitolul 1.
1. Studiul de sinteză bibliografică privind: teoria contactului concentrat Hertzian;
modelarea contactului concentrat elastic-plastic nehertzian, ecuațiile fundamentale ce stau la baza rezolvării acestui tip de contact și metodologia de soluționare numerică a acestora.
2. Studiile de sinteză bibliografică privind metodele de rezolvare analitică și numerică a
problemei tangențiale pentru cazul contactelor cu alunecare parțială, cu și fără rostogolire:
delimitarea zonelor de stick și slip, calculul tensiunilor tangențiale, distanței de alunecare și vitezei de alunecare pentru zona de slip.
3. Metode de calcul a uzurii generate de alunecarea în zona de slip pentru contactele
concentrate, cu și fără rostogolire.
4. Aplicarea modelului de calcul al uzurii generate de alunecarea în zona de slip la contactul sferă – plan
4.3 Contribuții la modelarea numerică
Am folosit instrumentul de investigare programul Oofelie Technology, care se află și în cadrul Universității Tehnice din Cluj-Napoca,în care am învățat sa lucrez, si să dezvolt programul necesar pentru a îmi termina cercetarea.
S-a realizat un cod de calculator în limbajul de programare C++ pentru rezolvarea problemei tangențiale și calculul uzurii în condiții de alunecare parțială, astfel:
Program pentru calculul uzurii la contactul sferă-plan în condiții de alunecare parțială, fără mișcare relativă între cele două solide, și s-a scos în evidență:influența uzurii din zona de slip asupra distribuției de presiuni și tensiuni tangențiale și asupra zonelor de stick și slip; influența rugozității asupra ratei de uzură și asupra creșterii dimensiunii ariei de contact; influența comportamentului elastic-perfect plastic asupra dimensiunii zonei de stick;
4.3. Direcții viitoare de cercetare
Partea experimentală prezentată în lucrare prezintă o bază consistentă pentru etapa următoare de a continua experimentele cu condiții limită diferite și de a scoate în evidență factori noi ce influențează fenomenul de stick-slip (încărcări mai mari,, alte condiții de mediu de testare, ca de exemplu temperatură, umiditate, etc.).
Cercetările viitoare necesare trebuie sa fie orientate și către găsirea a unor metode noi de
reducere a fenomenului de stick-slip atunci când acestă are un impact negativ și de asemenea găsirea de soluții pentru exploatarea lui benefică.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Ascensiunea Pr Ului Si Caderea Publicitatii In Lume Si In Romania (ID: 106040)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.