Asa cum spune si titlul lucrarii mele, am dorit sa aflu sis a aprofundez care sunt [613996]

1 Introducere
Asa cum spune si titlul lucrarii mele, am dorit sa aflu sis a aprofundez care sunt
posibilitatile de tratament in retardul neuro -psiho -motor.
Fascinatia mea pentru copii si pentru buna starea lor a fost cea care m -a impins sa aleg
aceasta tema, pentru a putea descoperi si studia in profunzime care sunt sansele ca un copil cu
retard neuro -psiho -motor sa poata sa aibe o independent functionala normal.
Din punctual meu de vedere este foarte important sa se cunoasca foa rte bine etapele
de dezvoltare ale miscarii la copil pentru a se putea face o corelatie intre varsta cronologica si
cea neuro -psiho -motorie. Cunoasterea etapeleor ajuta in formarea programului kinetic
corespunzator, astfel incat copilul sa nu sara peste ni cio parte din dezvoltarea normal.
Paralizia cerebrala este o entitate cunoscuta de foarte multa vreme . Afectiunea apare
intre 1,5 si 6 la mia de copii nascuti vii.
Boala poate sa apare la nastere sau in primii ani de viata si reprezinta o atingere
netumora la si nedegenerativa a creierului, survenind in cursul dezvoltarii sale
normale,inainte,in timpul,sau dupa nastere. Nu este boala degenerativa, dar nici una care se
vindeca. Copilul cu paralizie cerebrala va devein in cele din ura adultul cu paralizie cer ebrala.
Cel mai important lucru este acela ca noi, ca si terapeuti, impreuna cu medicii sa
reusim sa le facem o viata cat mai usoara si mai simpla.

2

Cap. I Fundamentarea teoretico -stiintifica a lucrarii
1.1 Functia nervoasa
Cea mai simpla forma de miscare este miscarea reflexa. Ea este actul reflex cel mai
bine cunoscut. Orice reactie a organismului , fie ea motorie, secretorie sau vaso -motorie, care
constituie raspunsul excitatiei sensitive, este denumita act reflex. Transmiterea de energie are
loc intr -un centru nervos, numit centru reflex. Maduva spinarii este cel mai simpu act reflex
al miscarii.
Sistemul nervos reprezintă totalitatea organelor formate predominant din țesut nervos
ce recepționează,transmite și integrează informațiile primite din mediul extern sau intern și
permite elaborarea unui răspuns adecvatmesajului primit. Recepționarea mes ajelor se
realizează prin intermediul receptorilor, specializați în transformareastimulilot – ce poartă
diferite forme de energie – în impuls nervos, ce reprezintă energia internă specifică
organismului.De la receptori, influxul nervos este transmis pe căi le nervoase aferente (care
aduc) spre centrii nervoși deintegrare de la nivelul diferitelor etaje de la nivelul sistemului
nervos central.Integrarea nervoasă reprezintă prelucrarea de către centrii nervoși, a mesajelor

3 primite și elaborarea comenzilor pen tru organele efectoare sau, aceste informații sunt stocate
ca "acte de memorie" (formarea de engrame) șireactualizate ulterior. Răspunsurile care pleacă
de la centrii sunt conduse pe căile nervoase eferente (care duc) spreefectori, cărora le va
determina i ntrarea în activitate (contracția mușchilor scheletici, contracția musculaturii
viscerale,activitatea gleandelor cu secreție internă și externă).
Sistemul nervos este împărțit în:
– sistemul nervos a l vieții de relație sau somatic ce stabilește legătura î ntre organism și
mediul extern
– sistemul nervos al vieții vegetative ce coordonează activitatea organelor interne, în
strânsă legăturăcu sistemul nervos somatic și cu sistemul endocrin (hormonii amplifică,
generalizează și prelungesc în timp, reacțiileiniț iate de sistemul nervos vegetativ).
Sistemul nervos somati c este format din:
– sistemul nervos central (S.N.C.) sau axul cerebro -spinal sau nevrax, reprezenta t de
encefal șimăduva spinării
-sistemul nervos periferic (S.N.P.) ce cuprinde ganglionii nervoș i, nervii spinali și
nervii cranieni.
Sistemul nervos vegetative este format din:
-sistemul nervos central cu centrii nervoși vegetativi situați în axul cerebrospinal
– sistemul nervos periferic cu ganglionii nervoși vegetativi și fibrelel nervoase
vegetative preganglionare și postganglionare care intră în componența nervilor spinali și
cranieni1
Sistemul nervos central uman repre zintă cea mai înaltă treaptă de organizare și
perfecționare a țesutului nervos din toată seria animală. În conflictul per manent dintre
organis m și mediul ambiant în continua modificare, sistemul nervos central s-a perfecționat
morfologic și funcțional în raport cu necesitățile sporite de adaptar e impuse de legile
evoluției și selecției natural.2
Funcțiile principale ale sistemului n ervos central, în ordinea apari ției, sunt:
1 – adaptarea la condițiile în c ontinuă schimbare ale mediului extern
2 – menține rea constantă a mediului intern
3 – memoria și inteligența, în sensul adaptării răspunsului la o situație nouă prin
raportarea

1 Anatomia Sistemului Nervos si Endocrin, Conf. dr. Raveica Gabriela, Lector univ. Maxim Gheorghe,
https://www.scribd.com/document/55231581/Anatomia -Sistemului -nervos
2 Anatomia Omului, Vol II, Mihail Stefanet, Chisinau, 2008

4 ei la experiența trecutulu i, stocată în structurile sale
4 – având la bază funcția reflexă, stabilește legătura organismului cu mediul în care
activează și se dezvoltă, real izând unitatea organism – mediu
5 – coordonează activitatea organelor și ap aratelor corpului, realizând unitatea
funcțională a organismului3
Sistemul nervos topografic se împarte în sistem nervos central și periferic. Sistemul
nervos central este format din encefal si maduva spinarii.
SNC este compus din : 75% celule, 35% neuroni, 40% celule gliale, 15% substanță
extracelulară si 10% sange și vase sangvine.
Celulele gliale (nevrogliile) sunt de 10 ori mai numeroase decat neuronii si sunt celule
metabolic active ce se pot divide. Au rol in sustinere, fagocitoza resturilor neuronale, sinteza
mielinei, troficitate, facand legatura dintre neuroni si capilare. Intervin in retinerea unor
substante din sange pentru a nu patrunde in SNC (bariera hematoencefalica), in refacerea
defectelor in caz de leziune a substantei nervoase (ci catrice gliala). La nivelul SNC s -au
evidentiat 4 tipuri de nevroglii: astrocite, oligodendrocite, celule ependimale si microglii.4
Neuronul este unitatea centrala, morfofunctiana a sistemului nervos central. În
alcătuirea unui neuron distingem corpul celu lar și una sau mai multe prelungiri. Acestea pot
fi de două tipuri: dendritele, prelungiri arboresc ente celulipete , prin care neuronul primește
impulsuri nervoase, și axonul, care funcțional este celulifug, prelungire unică a neuronului ce
transportă impul surile ne rvoase de la corpul neu ronului către alte structuri. 5
Axonul -prelungire lungă, unică, poate avea colaterale. Se termină cu butoni terminali,
în care se află mediatori chimici. Axonul este învelit de trei teci: teacă de mielină cu nodurile
Ranvie r, teacă celulelor Schwann și teacă Henle.
Dendritele sunt prelungiri citoplasmatice extrem de ramificate conținând neurofibrile
și corpusculi Nissl spre bază lor. Ele conduc influxul nervos centripe.

3 Anatomia Omului, Vol II, Mihail Stefanet, Chisinau, 2008
4 http://cis01.central.ucv.ro/educatie_fizica -kineto/pdf/studenti/cursuri%20master/note_curs_nervos.pdf
5 Anatomia Omului, Vol II, Mihail Stefanet, Chisinau, 2008

5
Fig. 1
In funcție de numărul prelungirilor, neuronii pot fi:
– unipolari (celulele cu conuri și bastonașe din retină)
– pseudounipolari – se află în ganglionii spinali, au o prelungire care se divide în “T”
dendrita se distribuie la periferie, iar axonul pătrun de în sistemul nervos centra
– bipolari – de formă rotundă, ovală sau fusiformă, cu cele două prelungiri pornind de
la polii opuși ai neuronului (neuronii ganglionului vestibular Scarpa, retină, mucoasa
olfactivă)
– multipolari – au o formă stelată, piram idală sau piriformă și prezintă numeroase
prelungiri dendritice și un axon (scoarța cerebrală, coarnele anterioare din măduva spinării)6

6
http://library.usmf.md/old/downloads/ebooks/Anatomia.Stefanet.Vol_2.2009/4.Sistemul_nervos_ce ntral.pdf

6 Fig.2

Neuronul are două proprietăți fundamentale: excitabilitatea și conductabilitatea.
Excitabilitatea reprezint ă proprietatea neuronului de a răspunde la un stimul printr -un
potențial de acțiune. Conductibilitatea este proprietatea neuronului de a propaga excitația în
lungul prelungirilor sale.7
Excitatia senzitiva se inregistreaza in organism prin receptori. Acest ia pot fi clasificati
in: exteroceptori si interoceptori. Interoceptorii se impart la randul lor in: visceroceptori si
proprioceptori.
Proprioceptorii se gasesc in musculature scheletica, tendoane, articulatii si sunt
implicate in reglarea functiei motorii .
Corpusculii Golgi sun t alcatuiti din capsule fibrose , de forma fusiforma sau
cilindrica. In timpul contractiei musculare, acestia au rolul de a detecta tensiunea fibrelor
tendonului.
Fusurile neuro -musculare sunt dispuse in tot corpul muschiului prin fibre striate . Sunt
activate de rata de variatie a lungimii fibrelor musculare.
Caile de transmitere. Senzatiile culese de receptori sunt transmise la nivelul maduvei ,
pe calea radacinil or posterioare prin fibre aferente mielinizate. Aceste fibre mielinizate se
impart in doua grupe:
– Grupa 1: – fibre mielinice sensitive primare ( I A ) cu viteza de conducere ridicata
– fibre mielinice ( I B ) provenite din corpusculii Golgii cu viteza de
conducere ridicata
-Grupa 2: -fibre mielinice secundare ( II ) de grosimi mai mici si cu viteza de
conducere mai mica.8
Sinapsa – legatura dintre neuroni se realizeaza prin sinapse. Acestea sunt formatiuni
structurale specializate, care se realizeaza intre axonul neuronului presinaptic si dendritele
sau corpul celular al neuronului postsinaptic. Legatura interneuronala se face intre segmentul
presinaptic reprezentat de butonul terminal al axonului si segmentul postsinaptic, reprezentat
de o zona mica din membrana neuronului postsinaptic pe care se aplica butonul terminal.
Cele doua segmente sinaptice sunt separate printr -un spatiu sinaptic. Deci legatura dintre

7 Anatomia Omului, Vol II, Mihail Stefanet, Chisinau, 2008
8 N. Robanescu, Reeducarea Neuro -motorie, Bucuresti 1992

7 neuroni nu se face prin contact direct, ci este mediata chimic, prin eliberarea me diatorului in
fanta sinaptica. Transmiterea impulsului nervos de la terminatiile nervoase motorii la fibrele
musculare se face printr -o formatiune similara numita placa motorie (sinapsa
neuromusculara) avand ca mediator acetilcolina.
-Reflexul miotatic de intindere (Scherrington) este monosinaptic, de tip feed -back, cu
participarea fusului neuromuscular. Fusul este excitat de intinderea muschilor, conducand in
final, asa cum s -a aratat anterior, la contractia reflexa a muschilor implicati. Reflexul miotatic
are doua componente: una dinamica si alta statica. Raspunsul dinamic este legat de excitarea
terminatiilor spiralate (primare) ale fusului neuromuscular, stimulate de modificarile de
lungime ale fusului, si consta in contractia reflexa a muschiului. Raspu nsul static este legat de
excitarea terminatiilor secundare in buchet si consta in descarcarea ritmica a impulsurilor
pentru mentinerea lungimii fusului, proportional cu gradul de intindere al fusului, astfel
explicandu -se reglarea tonusului postural. Desc arcarea ritmica se face numai pe perioada cat
lungimea fusului neuromuscular este modificata.
Reflexele miotatice se clasifica in:
a) Reflex miotatic static
b) Reflex miotatic dinamic
c) Reflex miotatic negativ – cand muschiul se scurteaza brusc dupa o alu ngire
d) Reflexul de greutate – este reflexul care asigura fixarea corpului sau a unor segmente in
anumite pozitii, iar incercarea de la misca declanseaza instantaneu contrarezistenta datorita
unei mari extinderi a transmisiei nervoase.
Reflexul de tendon este legat de organele tendinoase Golgi care percep modificari ale
starii de tensiune a muschiului. De la acest nivel informatia ajunge in maduva la un neuron
intercalar inhibitor si apoi la motoneuronul α. Inhibitia se transmite strict la muschiul de la
care a plecat informatia si nu se extinde la muschii invecinati. Paralel, pe langa efectul local
medular, exista si o transmitere superioara prin tracturi spinocerebeloase la cerebel. Acest
reflex este important prin asa numita reactie de alungire, in care alungirea muschiului duce la
cresterea tensiunii, si deci la aparitia reflexului inhibitor asupra motoneuronului α. In acest
mod in cazul unei contractii extreme se impiedica smulgerea tendonului. Mecanismul permite
controlul tensiunii musculare, astfel in cat muschiul sa dezvolte o tensiune optima, necesara
desfasurarii respectivei activitati. Tensiunea exercitata asupra organelor tendinoase Golgi
genereaza semnale aferente spre neuronul inhibitor. Prin stimularea acestuia apare un
potential inhibitor posts inaptic la nivelul neuronului α cu reducerea tensiunii musculare.

8 Reflexul flexor In cadrul acestui reflex, stimulii senzitivi (in special cei ce produc
durerea) aplicati la nivelul unui membru au ca rezultat flexia membrului respectiv. Este un
reflex po lisinaptic cu cel putin 3 -4 neuroni intercalari, de la care excitatia se transmite la un
motoneuron α. Motoneuronul primeste succesiv informatia de la fiecare neuron intercalar,
ceea ce se poate traduce prin contractie de tip tetanic. La 0,2 -0,5 secunde se produce acelasi
tip de stimulare a muschilor extensori ai membrului opus, intarzierea datorandu -se
multitudinii de sinapse, iar efectul final fiind extensia membrului opus. Deci, un stimul
exteroceptiv determina un reflex de aparare ce se realizeaza prin contractia unei grupe
musculare agoniste simultan cu relaxarea grupei musculare antagoniste de aceeasi parte si cu
fenomene inverse de partea opusa.
In cadrul acestui grup de reflexe se descriu:
– reflexe de adaptare statica (de postura), care pot fi gen erale, intersegmentare,
segmentare si locale.
– reflexe de redres are (echilibrare) – reflexe statokinetice.
In ciuda suportului solid oferit de schelet, miscarea si echilibrul nu pot fi realizate sau
mentinute fara o coordonare reflexa a contractiei muscu lare, prin intermediul reflexelor
posturale.
Aceste reflexe intervin atat in mentinerea echilibrului si posturii corpului in repaos,
cat si in locomotie. In cadrul grupului de reflexe posturale includem:
Reflexe tonice ale gatului initiate prin intindere a muschilor gatului si stimularea
terminatiilor senzitive proprioceptive de la acest nivel. Pot fi simetrice si asimetrice. Astfel
flexia capului determina cresterea tonusului muschilor flexori ai membrelor superioare si ai
celor lombari, concomitent cu cr esterea tonusului muschilor extensori la nivelul mebrelor
inferioare (reflexe simetrice). Rasucirea capului va creste tonusul muschilor extensori de
partea mentonului (rasucirii) si relaxeaza extensorii de partea occiputului (reflexe asimetrice).
Reflexe tonice labirintice initiate in urechea interna (canalele semicirculare si
organele otolitice) datorita efectelor gravitatii sau schimbarilor de pozitie ale capului.
Reflexele oculocefalogire initiate de receptorii de la nivel ocular, semnalele fiind
trimi se spre cortexul cerebral , determinand contractia muschilor care restabilesc pozitia
capului.
Reflexele segmentare includ reflexul de extensie incrucisata.
Reflexele intersegmentare includ reactia pozitiva de sprijin care consta in extensia
membrului inferior cand exista o presiune pe talpa

9 . Reflexele locale reunesc reflexul suplimentar de extensie (de magnet) care consta in
extensia piciorului la contactul cu un excitant extern si reactia de sustinere.
Reflexele de redresare au punct de plecare in tegument, structuri articulare, muschi,
labirint; se opun fortelor dezechilibrante si mentin aliniamentul ortostatic. Acest grup
cuprinde: – reflexe de redresare labirintica – reflexe de redresare a corpului asupra capului –
reflexe de redresare corp -corp.
Reflexele statokinetice constau in adaptari ale tonusului muscular, secundare
informatiilor primite de la diversi receptori, in principal de la cei vestibulari . Au ca scop
mentinerea pozitiei corpului si segmentelor, in timpul deplasarii liniare sau unghiulare, active
si pasive, asigurand stabilitatea in miscare , adaptarea tonusului muscular si a pozitiei
membrelor .9
Maduva spinarii este situata in canalul vert ebral, rezultat prin suprapunerea gaurilor
vertebrale si este legata de periferie prin intermediul nervilor spinali cu cele doua radacini –
radacina anterioara, care transmite exclusiv impulsuri motorii si radacina posterioara care
transmite impulsuri exclu siv senzitive. Controlul impulsurilor transmise prin radacina
anterioara se face de catre motoneuronii spinali din coarnele anterioare, care la randul lor se
afla sub controlul etajelor superioare ale nevraxului. Se vorbeste de un control direct exercitat
de centrii nervosi superiori asupra motoneuronilor alfa si de un control indirect exercitat
asupra motoneuronilor gama, cei din urma cu rol in contractia fibrelor intrafusale dar
conducand in final, datorita buclei gama, la excitatia motoneuronilor alfa. P rin urmare
controlul indire ct se rasfrange tot asupra moton euronilor alfa.
Structurile nervoase superioare implicate in controlul motor sunt reprezentate de :
1. cortexul senzitivo -motor si caile motorii descendente
2. trunchiul cerebral
3. cerebelul
4. ganglionii bazali
5. caile ascendente medulare
6. sistemul limbic.

9 http://cis01.central.ucv.ro/educatie_fizica -kineto/pdf/studenti/cursuri%20master/note_curs_nervos.pdf

10

Trunchiul cerebral Este alcatuit din bulb, punte si mezencefal, structuri la nivelul
carora exista centri de coordonare a functiilor vegetative (nuclei vegetativi, legatu ra
mezencefal -diencefal) si centrii motori din mezencefal, nucleul rosu; centrii motori din bulb,
nucleii olivari, nucleii vestibulari si substanta reticulata. Acesti centrii constituie statii pe
traseul cailor descendente, pe unde trec impulsurile motorii ce au ca destinatie motoneuronii
medulari Exista urmatoarele tracturi descendente motorii cu originea in trunchiul cerebral, ce
se alatura sistemului descendent corticospinal.
Cerebelul. Stimulii proprioceptivi musculari articulari si cei exteroceptivi im preuna cu
informatiile culese de receptorii analizatorului vestibular ajung la cerebel. Desi primeste
multiple aferente, cerebelul nu reprezinta sediul nici unei eferente spre motoneuronii
medulari, constituindu -se ca un element de protectie a motoneuronil or in raport cu eferentele

11 provenite de la centrii superiori. Protectia se realizeaza prin blocarea impulsurilor senzitivo –
senzoriale care activeaza substanta reticulata.
Din punct de vedere functional cerebelul, asa cum arata studiile lui Ghez (1991), ar e 3
zone distincte de aferente si eferente :
1) Spinocerebelul – format din zonele intermediare ale emisferelor si vermis. Acestea
reprezinta locul unde ajung informatiile senzitive de la maduva – prin tracturile
spinocerebeloase (sensibilitatea propriocept iva). De la acest nivel pornesc eferente de la
nucleii cerebelosi transmise prin fibrele pedunculilor cerebelosi spre t runchiul cerebral si
maduva.
2) Cerebrocerebelul – format din zonele laterale ale emisferelor cerebeloase; primeste
aferente de la corte x, dupa ce acestea trec prin punte, si trimite eferente spre neocortexul
motor, intervenind in realizarea programelor de miscare.
3) Vestibulocerebelul – reprezentat de lobul floculo -nodular este centrul de proiectie a
impulsurilor provenite de la receptor ii vestibulari (din canalele semicirculare, utricula si
sacula din urechea interna), impulsuri transmise prin fibrele senzitive ale nervului acustico –
vestibular (VIII) si care fac sinapsa cu al II -lea neuron in nucleii vestibulari dn bulb.
De la nivelul cerebelului pornesc eferente tot spre nucleii vestibulari bulbari, eferente
ce vor contribui la controlul miscarilor ochilor si echilibrul corpului in pozitie stand si in
mers.
In 1987, Rothwell realizeaza o schema a functiei cerebelului as tfel:
1) ca '' aparat de timp'' – in care cerebelul intervine oprind miscarea , gandita si
comandata de cortex, in momentul si locul dorit.
2) ca ''aparat de invatare'' – in care cerebelul isi perfectioneaza sinapsele, datorita
repetarii in timp a aferen telor si eferentelor in care acesta este implicat, ceea ce permite
invatarea miscarii, astfel incat eferentele ce urmeaza a fi declansate au nevoie de un numar
mai mic de aferente.
3) ca ''aparat coordonator'' – care sta la baza obtinerii abilitatilor si prin care miscarile
articulare se integreaza in lanturile cinematice10

10 http://cis01.central.ucv .ro/educatie_fizica -kineto/pdf/studenti/cursuri%20master/note_curs_nervos.pdf

12
Fig.4

Sistemul limbic e ste format din cortexul orbitofrontal, hipocampul, girusul
parahipocampic, girusul cingulae, girusul dintat, corpul amigdaloid, aria septala,
hipotalamusul, unii nuclei din talamus. Sistemul limbic are influenta asupra celor patru nivele
de ierarhizare ale co mportamentului:
– nivelul 1 – starea de alerta asupra mediului extern si intern nivelul
-nivelul 2- instinctele inascute ( foamea, setea, termoreglarea, invatarea, memoria)
-nivelul 3 – concepte abstracte verbale sau ale entitatilor cantitative
-nivelul 4 – expresii ale vietii sociale, personalitate, stil de viata, opinii

13 Legat de activitatea motorie sistemul limbic intervine in programarea si strategia
miscarii, coordonarea miscarii ca intensitate, timp, secventialitate.11

1.2 Functia musculara
Muschiul este o structura organica care tranforma energia dinamica provenita din
alimente in energie fizica, devenind elemental miscarii, deoarece trece peste articulatie,
astfel realizand miscarea segmentelor osoase.
Cei aproape 430 de muschi striati ai corpului uman, reprezinta aproximativ 40% din
greutatea corpului la adult. Forma si dimensiune a muschilor sunt variate in functie de
regiune si functiune.
Din cei aproximativ 430 de muschi, 10% reprezinta musculature neteda din peretii
organelor inter ne, vaselor de sange si muschiul cardiac, iar restul reprezinta muscuatura
striata.
Un muschi striat este format din mai multe component: corpul muscular, tendon,
jonctiunea tendino -musculara, insertia muschiului, tecile sinoviale, vasele si nervii
muschi ului.12

Fig.5

11 Prof. Dr. T. Sbenche, Kinesiologie, Bucuresti 2005
12 Fiziologie Generala, Lector univ. Dr. Gabriela Ravaica, Lector univ. Gheorghe Maxim

14

Fibrele musculare sunt unite intre ele printr -un tesut conjunctiv, care este dispus in
jurul sarcolemei si care formeaza endomisiumul. La randul lor, fibrele musculare sunt
inconjurate de o teca conjunctiva numita perimisium . Corpul muschului, format din toate
fasciculele de fibre musculare, la randul lui este acoperit de un tesut conjunctiv care poarta
numele de epimisium.
Tendonul reprezinta portiunea terminal a unui muschi, alba sidefie, de o rezistenta
foarte mare, inexte nsibila, de forma cilindrica sau latita cu ajutorul caruia muschiul se insera
pe os.
Jonctiunea tendino -musculara este portiunea in care muschiul se continua cu
tendonul. Datorita faptului ca in aceasta zona fibrele musculare sunt foarte elastic, iar
tendonul foarte rezistent, in timpul unei contractii musculare puternice, aceasta jonctiune este
foarte solicitata si poate cauza frecvent intinderi si rupturi musculare.
Punctul motor este reprezentat de puntul de patrundere al nervilor in muschi. Odata
patrunsi in muschi, nervii se divid pana la nivelul fibrelor musculare. Nervii senzitiv conduc
informatii privind durerea, starea de tensiune a muschiului sau pozitia segmetelor corporale,
iar nervii motori conduc comenzi pentru miscarile voluntare sau invol untare.
Jonctiunea neuromusculara este alcatuita din ramificatiile axonului, butonii terminali
si sarcolemma fibrei musculare. Butonii terminali contin vezicule cu acetilcolina, un
mediator chimic ce ajuta la transmiterea impulsului nrvos motor. Sarcolema fibrei musculare
contine anumiti receptori specifici care ajuta la fixarea acetilcolinei precum si colinestaze,
pentru degradarea mediatorului chimic in vederea unei transmiteri sinaptice normale.
Fibra musculara striata are o lungime de la 1mm pana la 12 cm si un diametru de 10 –
100 uuu si este formata din:
-membrana fibrei musculate – cu rol in producerea potentialului de actiune si
conducerea excitatiei
-reticulul sarcoplasmic – cu rol in controlul contractiei
-sarcplasama – la nivelul careia se afla miofibrinele si mitocondriile la nivelul lor
producandu -se procesele oxidative cu eliberare de energie care se stocheaza sub forma de
ATP.
-miofibrinele – reprezentate de filament de miozina si actina , protein contractile –
miofibrinele su nt organizate in sarcomere, delimitate inte ele de membrane Z. Sarcomerul
reprezinta unitatea contractile.

15 Vascularizatia muschiului este bogata datorita metabolismului sau intens. Dispozitia
vaselor de sange de la nivelul muschiului este astfel: arterele mici sunt asezate in tesutul
conjunctiv, capilarele, arteriolele si venele mai mici sunt situate in interiorul fasciculelor
primare, in endomisiu, iar reteaua capilara fiind strans aplicata pe suprafata fibrelor
musculare, iar limfaticele sunt rarea si i nsotite de vasele de sange.
In stare de relaxare, capetele libere ale filamentului de actina se supun capetelor de
miozina, iar in contractie se suprapun complet peste filamentele de miozina, fiind trase
complet in interiorul dicului intunecat, membranele Z apropiindu -se si sarcomerul scurtandu –
se. Aceasta actiune este cauzata de forte mecanice, chimice, electrostatice, generate de
ineractiunea unor punti transversal, existente in filamentele de miozina si actina. In repaus
aceasta actiune este inhibata. Atunci cand un potential de actiune traverseaza membrane
fibrei musculare se elibereaza mari cantitati de Ca+2 in sarcoplasma, activandu -se fortele
dintre filament si incepand contractia. Ca acest proces sa continue este nevoie de o enereguie
care provin e din produsii fosfato -macroergici ATP si fosfocreatina.13
Sursa de energie chimica este procurata din procesul glicolizei musculare, desfacerea
fosfagenului, a acidului adenilic muscular si din oxidarea grasimilor. Transformarile chimice
ale acestora au ca ultim rezultat formarea de apa, bioxid de carbon, acid lactic si piruvic.
Contractia musculara nu depinde de intensitatea stimulului. Contractia musculara se
supune legii “ totul sau nimic “ , gradul fortei de contractie fiind obtinut in functie de ritmu l in
care se succed stimulii, contractia fiind mai puternica atunci cand stimuli se sumeaza prin
repetarea lor.
Legea “ totul sau nimic “ a fost enuntata de Bowdich si Bayliss astfel: “ Un soc de
inductie poate produce sau nu o contractie musculara, in f unctie de intensitatea sa, iar daca da
nastere unei contractii, atunci el da nastere unei contractii maxime, care poate fi provocata de
orice intensitate de stimul in conditia muschiului din acel moment”.14
Legea se aplica in cazul contractiei, unitatii mot orii, dar nu muschiului in totalitate.
Muschiul in totalitate, nu tine cont de aceasta lege, reusind sa realizeze miscarea gradate,
variata si modulate, prin cintractie asincrona, pe etape, a diferitelor sale unitati motorii.
Impulsurile apare in perioad e diferite, cu frecventa diferita, in unitatiile motorii ale unui
muschi.

13 Prof. Dr. T. Sbenche, Kinesiologie, Bucuresti 2005
14 N. Robanescu – "Reeducarea neuro -motorie. Recuperare functionala si readaptare, editia a -III-a, 2001

16 Un neuron motor din coarnele anterioare ale maduvei spinarii inerveaza un numar
duferit de fibre musculare. Totalitatea fibrelor musculate inervate de un neuron motor se
contracta si se relaxeaxa in acelasi timp , acesta ansamblu numindu -se unitatea motorie.
In functie de criteria metabolice si functinale fibrele motorii pot fi casificate in doua
categorii: fibre aerobe si fibre anaerobe.
Fibrele aerbe – fibre rosii , tonice de tip I, cu secusa lenta, contin sarcoplasma cu
multa mioglobina, reserve de glycogen si triglyceride, un numar mare de mitocondrii si un
bogat continut de enzyme respiratorii. Se contracta lent, cu putere si obosesc greu.
Fibrele anaerobe – fibre albe de tip II, au cantitate mai mica de mioglobina, au
metabolism predominant anaerob, care se bazeaza pe glicoliza si producer de acid lactic. Se
contracta rapid, elibereaza prompt energia , dar obosesc repede.
Muschiul, pe langa pe langa excitabilitate, proprietate comuna cu alte sisteme ,
prezinta si anumite proprietati specifice: contractilitatea, extensibilitatea, elasticitatea si
tonicitatea..
Contractiliatea este proprietatea specifica a muschiului de a mo difica raporturile
spatiale intre miofilamente prin glisarea activa a filamentelor de actin printer cele de miozina,
dezvoltatrea unei tensiuni intramusculare si scurtarea sarcomerului. Astfel se dezvolta o
contractie, o tensiune intre capetele de origine si insertie ale muschiului.15
Contractia musculara este de trei feluri:
-Contractie izometrica – lungimea muschiului ramane neschimbata dar tensiunea din
interiorul muschiului creste foarte mult. Muschiul nu presteaza lucru mechanic, energia
chimica pierda ndu-se sub forma de caldura.
-Contractie izotonica – lungimea muschiului variaza, se scurteaza fibrele musculare,
tensiunea ramanand constanta
-Contractie auxotonica – lungimea si tensiunea muschiului variaza, este o manifestare
intermediara in care se produ ce o surtare a fibrelor musculare concomitant cu cresterea
progresiva a tensiunii intramusculare.
Extensibilitatea este proprietatea muschiului de a se alungi pasiv sub influenta unei
forte exterioare. Aceasta proprietate este posibila datorita extensibi litatii fibrelor conjunctie,
elasticitatii muschiului si organizarii fibrelor de actina si miozina.

15 Mariana Cordun, Kinetologie Medicala, 1999

17 Elasticitatea este proprietatea muschiului de as modifica forma sub influenta unei
forte externe si de a reveni la normal in mod pasiv atunci cand forta dis pare. Aceasta
proprietate fiind posibila datorita fibrelor elastic din structura perimisiumului intern.
Tonicitatea – tonusul muscular este o stare de continua semicontractie, caracteristica
muschilor care au o inervatie motorie si senzitiva intacta. Daca u n muschi este denervat,
atunci tonusul muscular dispare, fiind doar de natura reflexa. Chiar si in stare de repau, de
relaxare totala, muschiul prezinta aceasta tensiune, acest tonus muscular specific. Tonusul
muscular poate fi de repaus, cu rol in mentine rea segmentelor osoase, de postura implicat in
mentinerea segmentelor si a corpului si de sustinere cu rol in contractii sistematice si forta.16

1.3 Functia articulara
“Articulatia este un organ complex, a carui functie este aceea de a permite dep lasarea
a doua oase, unul fata de celalalt, astfel incat sa se realizeze miscarea unui segment al
corpului nostru. ” (N. Robanescu, Reeducarea neuro -motorie, Ed. Medicala, 1992)17
Structura articulatiei:
-Cartilajul articular: a copera suprafetele articulare ale oaselor. Este un cartilaj hialin,
de culoare alb -stralucitoare. Prezinta o fata aderenta la suprafata articulara a osului si o fata
libera care corespunde cavitatii articulare. In funcie de presiunea exercitata pe suprafata
articulara, grosimea cartil ajului este variabila(1 -12mm). Odata cu inaintarea in varsta
cartilajul are tendinta de a se subtia. Cartilajul nu prezinta terminatii nervoase si nici vase de
sange. Are doua proprietati importante si anume compresibilitatea si elasticitatea , datorita
carora joaca un rol de amortizor. Este compus in proportie de 50 -60% apa, deshidratarea
tesutului cartilaginous ducand la iscorarea acestuia, la scaderea elasticiitatii si constituie una

16 Prof. Dr. T. Sbenche, Kinesiologie, Bucuresti 2005
17 N. Robanescu, Reeducarea neuro -motorie, Bucuresti , 1992

18 dintre cauzele artroze. Nutritia cartilajului articular e ste asigur ata de vasele tesutului osos, de
lichidul synovial si de arterele capsule -sinoviale.
-Labrul articular sau fibrocartilajul de marire: el mareste cavitatea articulara si face
posibila o buna concordanta intre o suprafata articulara sferica si una mai putin adanca.
Uneori este constituie si un mijloc de unire.
-Discurile si meniscurile: sunt fibrocartilaje intra -articulare care se gasesc in
suprafetele articulare si au rol in a asigura o cat mai buna concordanta a acestora. Ele difera
ca forma si marime. Po ate ocupa toata articulatia formand un disc, uneori partea central a
discului lipseste si suprafetele articulare vin in contact direct la acest nive. Poate avea forma
unei semilune, denumite meniscuri. Fibrocartilajele intra -articulare adera la uan dintre
suprafetele articulare, de obiceai la cea mai mobile si o insotesc in toate miscarile acesteia.
-Capsula articulara: este o formatiune formata dintr -un strat intern, membrana
sinoviala si un strat extern, fibros. Stratul extern, fibros are forma unui man son ce se insera
prin intermediul celor doua extremitati ale sale la periferia cartilajelor articulare. Statul fibros
reprezinta o continuitate a periostului oaselor, vand o suprafata exterioara in raport cu
muschii si tendoanele periarticulare si o supraf ata interioara acoperita de membrane sinoviala.
Membrana sinoviala are forma unei foite subtiri, netede si lucioase, care adera la suprafata
interioara a stratului fibros al capsule articulare. Membran a sinoviala secreta un lichid
sinovial, de culoare galbuie, cu o consistenta vascoasa si unsuroasa cu un rol importanta in
biomecanica articulara. Membrana sinoviala herniaza sub capsula fibroasa, acoperind
tendoanele. Vascularizatia capsule articulare este asigurata de ramurile secunda re provenite
din arterele musculare, circulatia venoasa se varsa in trunchiurile venoase invecinate, iar
limfaticele se gasesc in stratul fibros si la nivelul membrane sinoviale. Inervatia este asigurata
de filetele nervoase care insotesc vasele sangvine. Capsula articulara are rol in a proteja
articulatia.
-Ligamentele: sunt niste benzi fibroase care se insera pe oasele ce se articuleaza intre
ele, avand rol in mentinerea contactului dintre suprafetele articulare. Ele sunt rezistente si
inextensibile, dar sufficient de flexibile incat sa nu impiedice executarea miscarilor.18

18 Victor Papilian, Anatomia Omului, Vol. I, Bucuresti, 2003

19

Fig. 6

Biomecanica articulara
Articulatiile se pot clasifica in functie de miscare in:
-Articulatii plane: care permit un grad foarte redus de miscare, spre exemplu
articulatiile intracraniene
-Articulatii cilindroide: care permit o miscare rotatorie, spre exemplu articulatia radio –
cubitala superioara
-Articulatii elipsoide: cu doua grade de libertate, cum este articulati a genunchiului
-Articulatii sferoidale: cu trei grade de libertate, spre exemplu articulatia umarului
Limitarea miscarilor articulare ste data de forma oaselor, de elementele articulare si
de musculature.
Principalele m iscarile intalnite la nivelul arti culatie sunt:
-Miscarea de rotatie interna sau externa: poate fi simpla, cand miscarea se face in axul
extremitatii articulare, cum este in cazul articulatiei umarului, sau cu deplasarea osului cand
osul se roteste in jurul altui os, spre esxemplu cum rad ius se roteste fata de cubituis.
-Miscarea de flexie: este miscarea prin care doua segmente se aproprie inte ele.
-Miscarea de extensie: este miscarea contrarie flexie, prin care segmentele se
indeparteaza.
-Miscarea de adductie: miscarea prin care un membru sau un segment de membru se
apropie de planul sagittal al corpului.

20 -Miscarea de abductie: este miscarea opusa adductiei, miscarea prin care un segment
de membru sau un membru de indeparteaza de planul sagittal al corpului.
-Miscarea de circum ductie: rezulta din executarea succesiva a celor patru miscari :
flexie, extensie, adductie, abductie. Cand un os face aceasta miscare, el descrie un trunchi de
con, cu varful la nivelul articulatiei.
-Miscarea de supinatie: reprezinta rotatia antebratu lui lateral, in jurul axului sau
longitudinal, pornind din pozitie intermediara.
-Miscarea de pronatie: reprezinta rotatia antebratului medial, in jurul axului sau
longitudinal, pornind din pozitie intermediara.19

1.4 Dezvoltarea miscarii
Dezvoltarea miscarii omului parcurge o lunga si complicate cale de dezvoltare. Rolul
primordial in aceasta dezvoltare ii revine scoartei cerebrale si evolutiei sale
filogenetice.Aceasta evolutie consta in dezvoltarea celor sase straturi caracteristice adul tului
si in diferentierea celulelor nervoase tipice pentru fiecare strat. Scoarta cerebrala a nou –
nascutului difera de cea a adultului nu prin numarul de celule, care nu se modifica odata cu
varsta ci prin dimensiunile si caracterul celulelor nervoase. Ce l mai important indice de
maturare il constituie mielinizarea axonilor celulelor nervoase, proces ce incepe inca din
prima luna de viata extrauterina. 20

19 Mariana Cordun, Kinetologie Medicala, 1999
20 N.Robanescu, Reeducarea neuro -psihomotorie, Bucuresti, 1992

21 Ausubel enunta ca:"individul poate sa treaca de la un stadiu de dezvoltaremotorie la
un altul numai p e baza maturarii nervoase, fara a fi experimentat fizic aspectele
stadiuluianterior".21
Scelvanov enunta:” Cu cat rolul pe care il joaca scoarta cerebrala in dezvoltarea
miscarilor este mai mare, cu atat mai neorganizate sunt miscarile nou -nascutului, cu ca t mai
prelungita este perioada de dezvoltare a lor si cu atat mai important este rezultatul final, adica
complexitatea si diversitatea miscarilor adultilor.”22
Dezvoltarea motorie e conditionata totodata de cunoasterea pe care copilul o face
asupramediului inconjurator cu ajutorul organelor de simt. O cantitate considerabila de
impulsurisenzoriale contribuie la dezvoltarea mi scarii. Toate organele de simt, toti
exteroceptorii sunt folosite: auzul si vazul, proprioceptia kinetica si simtul tactil. Copilul
invata aceasta senzatie a miscarii prin repetarea continua a miscarii. La randul sau,
dezvoltarea miscarii largeste aria cunoasterii, explorarea mediului inconjurator si totodata
posibilitatile de comunicare.23

Fig. 7

21 Ausubel D.P. – Theory and problem s of child development, Grune and Strantton, New York, 1958
22 N.Robanescu, Reeducarea neuro -psihomotorie, Bucuresti, 1992
23 N. Robanescu – "Reeducarea neuro -motorie. Recupe rare functionala si readaptare, editia a -III-a, 2001

22 Dupa cum au fost descries de catre N. Ro banescu in car tea sa, cu ajutorul mai multor
autori, spre exemplu: Bobath Berta, Bohmann Isabela, Doman J.R., Tardieu G, vom descrie
mai jos stadiile de dezvoltare ale copilului.
Stadiul I: 0 -3 luni , Stadiul miscarilor neorganizateStadiul primului mod el de flexie
(Vojta)
Acest stadiu e caracterizat prin producrerea unor miscari fara scop si fara un efect
anumit, fiind puternic subordonate reflexelor tonice de postura.Sa subliniem ca sunt prezente
reflexele tonice asimetrice, in timp ce reflexele tonice simetricenu sunt evidente decat in
cazurile patologice.Copilul prezinta o postura simetrica, predominand tonusul flexorilor. E ca
si cum postura fetala,de ghemuire, s -ar prelungi in afara vietii extrauterine. Copilul nu poate
sa-si extinda completmembrele , dar poate sa faca miscari alterne cu membrele inferioare.In
primele saptamani, copilul nu are control asupra extremitatii cefalice. Tinut in brate, copilul
isi balangane capul in fata, intr -o parte sau alta.Abia catre sfarsitul lunii a doua incepe sa
mentina capul in pozitie ridicata, la inceput unmoment, apoi din ce in ce mai mult.In luna a
treia, odata cu stergerea reflexelor tonice primitive, copilul incepe sa -si controleze pozitia
ridicata a capului, iar la sfarsitul lunii, asezat pe burta, e capabil sa urmareasca ce se intampla
in jurul lui, cu capul in extensie, rotindu -l. Aceasta nu inseamna ca sugarul nu e capabilinca
din prima luna sa roteasca capul si sa urmareasca ce se intampla in camera (atunci cand e
treaz,ceea ce nu i se intampla prea des).I n toata aceasta perioada, urmarim cum sugarul,
obisnuit cu ghemuirea, isi castiga treptattonusul de extensie. Isi extinde capul si corpul si,
eliberat de reflexul tonic cervical asimetric, sesprijina pe antebrate si coate, cu palmele si
degetele extinse. A cest moment reprezinta indezvoltarea motorie un punct de referinta: e ceea
ce numim, dupa Bobath, postura papusii. La aceasta epoca, in aceasta pozitie, s -ar putea ca
membrele inferioare sa fie inca usor flecatate si rotatein afara, incercand sa aiba o ba za mai
mare de sprijin.Cu aceasta, copilul trece in primul stadiu de extensie al lui Vojta.Tocmai
graba de obtinere a acestei extensii determina altadata infasarea stransa a sugarului.Astazi se
stie ca procedeul e inutil, dezvoltarea tonusului extensor efe ctuandu -se spontan,
gradat,incepand cu capul, apoi coloana si apoi soldurile.Pe masura ce se dezvolta tonusul
extensorilor, miscarile capului in spatiu se amplifica si scadeinfluenta RTC, ceea ce face
posibila rostogolirea.24
La nou -nascut miscarile sunt fa ra scop si fara efect precis, sunt subordonate puternic
reflexelo r tonice primitive de postura. Copilul prezinta o postura simetrica, predominand

24 N. Robanescu – "Reeducarea ne uro-motorie. Recuperare functionala si readaptare, editia a -III-a, 2001

23 tonusul flexorilor .Copilul nu poate sa -si intinda complet membrele, pumnii sunt stransi, dar
poate face miscar i alterne cu membrele inferioare . In decubit ventral se pastreaza modelul de
flexiune, poate insa sa intoarca capul intr -o parte .Reactioneaza inca din prima saptamana la
sunetul clopotelului.
La 1 luna urmareste un obiect di ntr-o parte a pozitiei mediane, reactioneaza la sunetul
clopotuluI. D in decubit dorsal se intoarce partial pe o parte, membrele sale luand pozitii
conforme cu actiu nea reflexelor tonice cervicale. I n functie de pozitia capului , mobilize aza
membrele inferioare unitar. In decubit ventral ridica pentru cateva momente capul la cateva
grade si poate sa -l intoarca. Gambele fac miscari de tarare, in general membrele infer ioare
sunt mai putin flectate. D aca e sustinut in ortostatis m apare reflexul de pasire. D aca in aceasta
pozitie e inclinat i ntr-o parte, membrul inferior de partea unde se inclina se extinde, incercand
sa sesprijine pe varful piciorului, in echin. La o varsta mai mare acesta este un semn descris
deVojta pt sindromul pyramidal. Controlul capului e absent, acesta cade in f ata, intr-o parte
sau in spate.A pare reflexul de p rindere, strange degetul care se introduce in palma sa . Poate
fixeaza chipul adultului si inceteaza sa planga cand i se vorbeste.
La 2 luni urmareste un obiect in directie orizontala dintr -un ca pat in altul , distinge
sunete calitati v diferite (clopotel, sonerie), distinge inconstant doua mirosuri, distin ge apa
simpla de apa indulcita, surade. E xtensia membrelor inferioare e mai buna, dar nu se poate
sprijini pe membrele superioare, care ram an flectate in decubit ventral. P rinde cu mainile
pentru scurt timp. RTC joaca inca un rol important, controlul capului e imbunatatit, ridicat de
pe pat isi mentine singur capul .
La 3 luni senzorial, apare un salt important: distinge doua culori (verde si rosu), o
octava, gustu l sarat, dulce, acru. Incepe sa gangureasca , intinde mainile dupa obiecte, dar nu
intotdeauna le ajunge. S e agata cu reflex de prindere de parul mamei, de cravata tatalui si
prinde obi ectele care sunt aproape de el. S ta in decubit ventral cu bazinul pe p lanul de sprijin,
se sustine pe antebrate – postura papusii – (chiar daca pumnii sunt inca inchis i) si isi mentine
capul ridicat. P ostura papusiireprezinta primul punct de referinta important in dezvoltarea
motorie a copilului . Sustinut in picioare poate l asa greutatea corpului pe un membru inferior,
fara sa mai calce pe varf. Poate prinde mai ales obiecte mai mari , in mod grosolan, cu priza
totala . Poate sa -si intinda mainile complet iar catre sfarsitul perioadei isi examineaza mainile
cu interes, ca si p icioarele,combinand observatia cu miscarea lor . Poate face deosebirea intre
obiectele apropiate si cele departate,motiv pentru care si performantele sale de atinger e a
obiectelor sunt mai bune. S e obisnuieste cu anumite imagini, ceea ce inseamna ca incepe sa
aiba memorie , recunoaste persoanele din familie, le deosebeste si isi arata preferintele , ca si

24 pentru anumite obiecte. I n mod sigur prefera imaginile tridimensionale celor bidimensionale,
obiectele si persoanele mai degraba decat fotografiile sau dese nele. In decursul acestui stadiu
se observa dezvoltarea treptata a tonusului muschilor extensori, copilul invingand treptat forta
gravitationala. E xtensia incepe cu capul,cuprinde coloana, apoi soldurile, pe masura ce se
dezvolta tonusul extensorilor, scade influenta RTC iar disparitia RTC face posibila
rostogolirea .
Stadiul II: 4 -6 luni -Stadiul miscarilor necoordonate (Denhoff) -Primul stadiu de
extensie (Vojta)
La 4 luni (dupa Kasatkin) distinge 2 sunete care se deosebe sc ca inaltime cu 5,5 -4
tonuri, face deosebirea intre un sunet de 235 Hz si 2232 Hz. Se intoarce pentru a privi spre
cel care -l striga, distinge cateva mirosuri, deosebeste solutia de NaCl 0,4% de solutia 2%,
solutia de zahar 1% de cea de2% . In ceea ce priveste senzatia de acru deosebeste solutia care
contine 20 de picaturi de lamaie in 100 ml apa, de solu tia care contine 16 picaturi. Se intoarce
jumatate pe burta, tine capul ridicat, intoarce capul in ambele sensuri (disparitia RTC) .
Incep e sa deschida mana (in postura papusii se sprijina pe palme), cu opozitia completa a
policelui , ridica mainile a proape de fata si le priveste, rade.
La 5 luni culcat p e spate face miscari dirijate pentru a se debarasa de un prosop pus pe
cap. Se dezveleste prin mi scari de pedalare, isi prinde coapsa, eventual piciorul, incepe s a
poata fi sprijinit in sezand. C ontrolul capului este foarte bun , miscarile membrelor inferioare
au inca un caracter primitive.C resterea tonusului extensor determ ina aparitia reflexu lui
Landau, inhibarea RTCA duce la dezvoltarea misca rilor simetrice controlaterale, reflexul
Moro descre ste in intensitate si dispare.L a sfarsitul acestei perioade apar primele reactii de
echilibru in pozitiile culcat pe burta si pe spate.
La 6 luni se rostogol este complet, de mai multe ori, asezat pe spate aduce un
genunchi flectat langa trunchi, se taraste in toate sensurile si in toate modurile, poate fi asezat
in sezand si in aceasta pozitie isi tin e capul ridicat si il roteaza.E xtinde cotul si se po ate
sprijini in decubit ventral pe bratele extinse, prinde obiectele in mod precar cu grifa palmara
cubitala s i opozitia partiala a policelui.
La 18 luni (1an si 6luni): – copilul sta si merge singur, merge lateral, trage juca rii dupa
el mergand cu spatele, urca sca rile tindansu -se de balustrade, poate merge cu papusa in brate.
Cand alearga are tendinta sa tina genunchii tepeni si uneo ri alearga pe varfuri. S e alimenteaza
singur, dar nu fara sa se murdareasca.
La 20 de luni (1an si 8 luni), sta pe un singur picior cu asistenta.

25 La 21 de luni (1an si 9 luni), mototol este hartia dupa demonstratie, construieste
turnuri suprapunand 5 -6 cuburi.
La 24 de luni (2 ani), copilul alearga bine fara sa cada, de fapt alearga mai degraba
decat merge, urca si coboara scar ile singur, dar daca sunt ceva mai inalte aduce amandoua
picioarele pe aceeasi treapta, suind s au coborand cu acelasi picior.R idica obiec tele de pe
podea fara sa cada, merge ruland piciorul calcai -degete. I ncepe sa -si intoarca lingura in gura
pentru a o cur ata de dulceata .
La 30 de luni (2 ani si 6 luni), merge pe varful degetelor pe o l inie trasata, dupa
demonstratie, sare de la o inaltime de 20 -30 cm cu picioa rele lipite, arunca mingea (fara
directie) mentinandu -si echilibrul, construieste un turn cu 8 cub uri.

Stadiul V Stadiul controlului complet al corpului (Denhoff)
La 36 de luni (3 ani), urca scaraile sprijinindu -se de balustrada, cu alternarea
picioarelor, dar coboara cuamandoua picioarele pe o treapta si urca la fel, daca nu se
tine,merge urmarind c u aproximatie o linie dreapt a, facand 1 -3 greseli in 30 m. S are de pe
ultima treapta a scarii (25 cm) cu amandoua picioarele lipite,mentinandu -si echilibru l, isi
pune singur ghetele, dar de obicei pe dos (gheata dreapta pe piciorul stang )
La 42 de luni (3 ani si 6 luni), sta pe varfuri, sta pe un s ingur picior (minim 2
secunde), merge cu tricicleta.
La 48 de luni (4 ani), coboara sc ara cu alternarea picioarelor, sare de 2 -3 ori pe un
picio r, parcurgand aproximativ 2 m, sta cu echilibru intr -un pic ior 4 -8 secunde, sare in
lungime cu a mbele picioare lipite 60 -85 cm, arunca 10 margele i ntr-o sticla in 25 de secunde,
deseneaza un romb cu 3 greseli, se spala singur pe maini si pe fata, dar nu prea bine.
La 5 ani , copilul poate sta singur pe un pici or minimum 8 secunde, merge pe varfuri
distante lungi, arunca 10 margele intr-o sticla in 20 de secunde, deseneaza o cruce fara
greseala, un patrat cu 1 -2 greseli, un cerc nu prea regulat.
La 5 ani copilul e gata sa invete sa -si foloseasca si sa -si dezvolt e caile motorii
pentruactiuni mai delicate: sa scrie, sa deseneze, sa coasa, sa cant e la un instrument, sa
danseze. Dezvoltarea motorie a copilului a atins un nivel inalt. La aceasta varsta
dezvoltareamorfo -functionala, mai bine zis capacitatea de a invata miscarea se considera
maturata.Dezvoltarea cailor neuro -motorii nu se opreste bineinteles aici. Automatizarea
actelor obisnuite, cresterea vitezei de reactie si a preciziei ei mai necesita timp. Intre actele
simple:mers, hranire, imbracare si rutina zilni ca si dezvoltarea miscarilor necesare in munca,
arta,sport, este o cale lunga si grea, in care fiecare act se perfectioneaza pana la desavarsire cu

26 pretul unui efort, al un ei munci dirijate si sustinute. Aceste date schematice trebuie privite in
mod relati v. De la un caz la altul exista multediferente si deosebirile de o luna sau doua nu
sunt motive de alarmare. In toate statisticilese subliniaza caracterul neprecis al limitelor
dedezvoltare. Unii copii se ridica in picioare la8 luni, altii la 18 luni, unii copii nu me rg
niciodata in patru labe etc. Sa mai subliniem si faptul ca desavarsirea dezvoltarii motorii se
intampla rareori la 5ani. Copilul normal prezinta inca la 6 -7 ani in aproape 60% din cazuri
deficiente decoordonare, prezente ale sincineziilor, l ipsa consecutiva de control a a posturii25
Pe langa stadiile mai sus descries, in continuare vom descrie o serie de reflexe de
redresare si reactii primare, necesare cunoasterii dezvoltarii neuro -motorii.
Reflexul de parasuta, reprezinta un reflex de aparar ea, prin care copilul isi extinde
mainile si degetele atunci cand corpul este pe puntul de a cadea in fata. Pentru a putea fi
evidentiat acest reflex, copilul se tine in piciare sau se ia in brate si se apleaca brusc in fata.
Acest reflex este present toa ta viata, fiind un reflex de aparare.26
Reflexul Landau reprezinta o combinatie de reflexe de redresare si de reflexe tonice
cervicale. Daca coplilul este ridicat pe antebrat, cu sprijin pe torace sau abdomen, isi va
extinde coloana si isi va ridica extre mitatea cefalica. Daca din aceasta pozitie se va apasa pe
cap, in jos, tonusul de extensie dispare si copilul se inmaie.27
Reactia de ortostatism este prezenta atunci cand nou -nascutul este tinut de torace in
pozitie ortostatica, acesta isi extinde membrele inferioare.
Mersul automat este prezzent la nou -nascutul tinut in ortostatism, cu picioarele pe sol,
daca este propulsat va face pasi.
Reflexul de pasire peste obstacole este present la sugar, atunci cand este tinut in
orostatism, daca partea dorsala a unui picior intalneste un obstacol, acesta va flecta picirul si
va trece peste.
Reflexul Moro – un stimul brusc (percuția abdomenului, un zgomot put ernic, suflarea
bruscă pe fața copilului, tragerea scutecelor) determină o mișcare de abducție și de extensie a
celor patru membre, urmată adesea de o mișcare inversă mai lentă. Reflexul Moro –
Freudemberg, prezent de la naștere, dispare de obicei în jurul vârstei de 4 luni, însă poate
persista până la 6 luni. Persistența acestui reflex peste vârsta de 6 luni poate fi dovada unei

25 N. Robanescu – "Reeducarea neuro -motorie. Recuperare functionala si readaptare, editia a -III-a, 2001
26N.Robanescu, Reeducarea neuro -psihomotorie, Bucuresti, 1992
27 N.Robanescu, Reed ucarea neuro -psihomotorie, Bucuresti, 1992

27 suferințe cerebrale cronice. Mișcările asimetrice ale membrelor superioare într -un reflex
Moro poate sugera o paralizie de plex b rahial sau o fractură de claviculă.28

1.5 Miscarea automata
“Miscarea automata este miscarea involuntara preconizata de fiziologia idealista,
miscarea care se executa fara participarea constiintei.”( N.Robanescu, 1992)29
Mersul este definit ca deprinderea motrica prin care se realizeaza in mod obisnuit
locomotia corpului omenesc.Este o acttivitate motorie initial voluntara initial, care devine
prin exercitiu involuntar, automat, stereotip.30
Mecanismul mersului consta in miscarea tut uror segmentelor corporale: cap, trunchi,
umeri, member, bazin. In timpul mersului normal, membrele inferioare se deplaseaza
alternative si constant, realizand functia de sprijin si propulsive.31
In timpul mersului corpul se sprijina pe sol in permanenta cu un picior, sprijin
unilateral sau cu ambele, sprijin bilateral. Cand sprijinul se face doar pe un picior , membrul
care suporta greutatea corporala se numeste de sprijin, iar celalat se numeste pendulant.

28 http://www.bendo.ro/reflexele -primare -arhaice -ale-nou-nascutului/
29 N.Robanescu, Reeducarea neuro -psihomotorie, Bucuresti, 1992
30 Mariana Cordun, Kinetologie Medicala, 1999
31 Mariana Cordun, Kinetologie Medicala, 1999

28 Mersul este de fapt o succesiune de pasi, iar pasu l este o miscare in care un picior trece in fata
celuilalt.32
Fazele mersului: Ciclul complet al unui pas este format din dou ă faze fundamentale:
sprijinul ș i balansul. În cadrul acestor faze avem o serie de subdiviziuni: (Sbenghe T., 1987)33
a.atacul cu talonul
b. poziția medie
c.desprinderea
d. balansarea
“Prehensiunea este un act de o mai mare finite si complexitate decat mersul, un act
motor achizitionat mai recent in ontologies i, bineinteles, mai legat de dezvoltarea ariei
motorii si a encefalului in general.” (N. Robanescu, Reeducarrea Neuro -motorie, 1992)
Dupa Littler, mana este divizata in trei elemente de miscare:
-raza 1, policele
-raza2, indexul
-raza 3, degetele III -V34
Tipuri de prehensiune:
Prehensiunea terminala, se realizeaza intre extremitatea pulpei policelui , aproape de
unghie si extremitatea fiecarui deget.
Prehensiunea subterminala se realizeaza intre pulpa policelui si pulpa altui deget,
cand este bidigitala, sau pulpele a doua degete, cand este tridigitala.
Prehensiunea subtermino -laterala se realizeaza intre pulpa policelui si fata laterala a
unui dege t.
Prehensiunea palmara, este o prehensiune de forta, realizata intre palma, ultimele
patru degete si police, in jurul unor obiecte.
Prehensiunea prin opozitie digito -palmara, opune palmei ultimele patru degete si
permite sesizarea unor obiecte mai mici.
Prehensiunea latero -laterala se realizeaza interdigital, intre fetele laterale si mediale a
doua degete.35

32 Silviu Gabriel Cioroiu, Esential in anatomies si biomecanica, Brasov, 2006
33 Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare Tudor Sbenghe ; Bucuresti 1987
34 Mariana Cordun, Kinetologie Medicala, 1999
35 Mariana Cordun, Kinetologie Medicala, 1999

29

Fig. 8

Cap. III Paralizia Cerebrala

2.1 Notiuni generale despre Paralizia Cerebrala
Paralizia cerebrala este o entitate cunoscuta de foarte multa vreme. Little a fost cel
care a descries acum mult timp aspectul clinic al bolii. Desi termenul folosit pentru a descrie
aceasta boala era “paralizie”, dupa Bobath, Tardieu introduce termenul de “infirmitate
motorie ce rebrala”. Indiferent de denumirea folosita, cert este faptul ca ele reprezinta o
leziune a sistemului nervos central, tulburare care nu evolueaza, dar care se manifesta diferit
in timpul stadiilor precoce de dezvoltare a creierului. Reprezinta o tulburare de postura si de
miscare.
Afectiunea apare intre 1,5 si 6 la mia de copii nascuti vii.36
Boala poate sa apare la nastere sau in primii ani de viata si reprezinta o atingere
netumorala si nedegenerativa a creierului, survenind in cursul dezvoltarii sale
norm ale,inainte,in timpul,sau dupa nastere.

36 N. Robanescu, Reeducarea Neuro -Motorie, Bucureti, 1992

30

Leziunea cerebrala insa nu are efecte numai asupra motricitatii ci si asupra
intelectului,expresiei caracteriale si senzorialitatii.Deci deficientele asociate paraliziilor
cerebrale pot fi sub forma de:
– Deficit intelectual 70%
– Deficit vizual 15 -45%
– Deficit auditiv 3 -22%
– Deficit de vorbire 60 -70%
– Deficit de sensibilitate sau perceptie 40 -45%
Factori de risc : infectiile pre, peri si postnatale, encefalopatiile postnatale, AVC,
toxine, corioamniotite, hemor agia cerebrala, asfixia la nastere,boli tiroidiene,
hiperbilirubinemia, traumatismele ,incompatibilitate Rh mama -copil.
Cauzele sunt:
– Primare (prenatale): incidente sau afectiuni ale sacrcinii, dar si cause genetice.
– Inra-partum: travaliu prelungit, dif icil, asfixiere prin rasucirea pe gat a cordonului ombilical.
– Post-partum: icter prelungit, cu bilirubinemie libera crescuta.
– Secundare: encefalite, prin factori infectiosi sau toxici, leziuni cerebrale traumatice.37
2.2 Clasificare si diagnosticare
In functie de sindromul neurologic dominant:

-spastica -sindrom piramidal, pacientul prezinta impulsuri neuronale superioare motorii cum
ar fi: slabiciune, hipertonicitate, hiperreflexie, clonus, reflexe patologice si tendinte de
incordare
-diskinetica – sindrom extrapiramidal, include miscari lente necontrolate. In acest caz sunt
afectate mainile, bratele, talpile, picioarele si cateodata poate chiar sa afecteze fata si limba
cauzand dizartie (tulburare a vorbirii caracterizata printr -un ritm neregulat) .
-ataxica – sindrom cerebelos,se intilneste mai rar, afecteaza echilibrul si perceptia pacientului
asupra adancimii.
-hipotona – sindrom hipoton,
-mixta.
Alta clasificare este dupa deficitul motor:

37 N. Robanescu, Reeducarea Neuro -motorie, Bucuresti, 1992

31 -spastica – hemiplegie /hemipareza, diplegie /dipareza, tetraplegie /tetrapareza
-diskinetica – hiperkinetica si distonica.
Diagnosticul de paralizie cerebrală se face pe baza:
-întârzierilor în dezvoltarea neuro -motorie, persistenta reflexelor primitive dupa 6 luni,
neindemana rea/ esecul de a folosi mainile sau de a pasi,
-semnelor neurologice anormale ce indică fie o leziune de neuron motor superior sau o
tulburare de mișcare, sau ambele, deobicei cu persistența reflexelor primitive și
-excluderea unei afecțiuni neurologice t ranzitorii sau progresive
În bilanțul bolnavilor cu PC trebuie incluse:
– radiografia de bazin (datorită frecvenței mari a luxației de șold);
– examenul oftalmologic;
– testarea nivelului de dezvoltare intelectuală (QI și QD);
– EEG;
– angiografia (în suspiciune de malformație vasculară).

Cap.III Tratamentul de recuperare in retardul neuro -psihomotor al copilului
3.1 Tratament ortopedic
Consta din utilzarea de orteze (aparate gipsate, aparate ortopedice), care sunt adecvate
cazului . De asemena se mai pot utiliza aparate ortopedice pentru piciorul equin, pentru genu
recurvatum, pentru membrele superioare pen tru a mentine extensia pumnului si pentru
corectarea posturii coloanei.
De asemenea se pot folosi mijloace de locomotie adaptate varstei (carucioare, triciclete
speciale, fotoliul rulant, adaptari de mobilier).

32

Fig. 9

3.2 Toxina botulimica
Toxina botulimica este folosita in spasticitate. Are ca si efect relaxarea temporara a
muschiului si scaderea fortei musculare , daca este nevoie, readucand membrul in pozitia
anatomica normal. Dupa tratamentul cu toxina botulimica, tratamentul kinetic trrebuie
continuat cu un program de stretching, pentru rezultate cat mai eficiente.
3.3 Electroterapie
Electroterapia are un rol foarte important in recuperarea medicala avand ca prim scop
reducerea contracturilor prin incalzirea profunda a zonei vizate. Efecte electroterapiei su nt:
stimularea nervilor, diminuarea durerii, stimularea musculaturii si relaxarea ei.

3.4 Terapia ocupationala
Terapeutul incearca sa -l ajute pe pacient sa dobandeasca aptitudinile fizice de care
acesta are nevoie pentru a functiona si pentru a devein in dependent pe cat posibil in viata de
zi cu zi. De exemplu sa se poata hrani, ingriji si imbraca.

3.5 Kinetoterapia
– prevenirea contracturilor si diformitatilor la copiii mici sau ameliorarea lor la copiii mari
– inhibitia sau suprimarea activitatii tonice reflexe, cu rezultatul reducerii si reglarii
tonusului muscular

33 – schimbarea posturii anormale a copilului, deprinderea sa de a se relaxa in pozitii oarecum
comode
– reducerea hipertoniei sau a spasmelor intermitante,astfel incat miscarea sa se fac a fara un
efort deosebit
– reeducarea sensibilitatii si a proprioceptiei
– facilitatea integrarii reactiilor superioare de ridicare si echilibru, in secventa dezvoltarii lor
adecvat,urmata de un progres in activitatile elementare; tratamentul se bazeaza deci pe
reeducarea „modalitatilor de miscare”
– dezvoltarea motricitatii in secventele sale normale de evolutie
– reeducarea echilibrului in toate pozitiile si activitatile; schema de tratament trebuie sa
urmareasca trecerea de la un grup de activitati la un altul mai complex conform legilor
progresiunii si dezvoltarii psihomotorii normale

Cap. IV Organizarea si desfasurarea cercetarii
4.1 Locul si durata cercetarii
Studiul a fost realizat in cadrul Centrului National Medical de Recuperare neuro –
psiho -motorie pentru copii ,, Dr. Nicolae Robanescu ” in perioada octombrie 2015 -august
2016, lotul studiat fiind format din 10 pacienti de ambele sexe, cu varsta cuprinsa inre 0-1 an.
Lotul a fost format din 10 pacienti din mediul rural si urban si au fost supusi unui
program complex de recuperare.
Tabel I
NR. CRT PACIENT SEX VARSTA MEDIU DE

34 CRONOLOGICA PROVENIENTA
1 L.A F 6 LUNI URBAN
2 P.C.I F 11 LUNI RURAL
3 M.R F 7 LUNI RURAL
4 D.C M 10 LUNI RURAL
5 C.E.M F 6 LUNI RURAL
6 S.D F 11 LUNI RURAL
7 D.A.M M 12 LUNI URBAN
8 A.E M 5 LUNI RURAL
9 H.V F 4 LUNI URBAN
10 C.G M 10 LUNI RURAL
Metodele de cercetare utilizate au fost documentarea teoretica si metoda observatiei
participative.
Pentru realizarea lucrarii a fost necesara respectarea unui plan de lucru stabilit in
prealabil sub atenta indrumare a doamnei Conf. Dr. Liliana Padure avand in vedere
studierea literaturii de specialitate pentru reamintirea si s istematizarea datelor
teoretice generale si a metodologiei de lucru cu pacientii.

4.2 Metode si tehnici de kinetoterapie utilizate
Paralizia Cerebrala este o este o entitate clinica care din punct de vedere motor este o
tulburare posturala si de miscare care tine de leziunea sistemului nervos central, neevolutiva
si care se evidentiaza in timpul stadiilor precoce de dezvoltare ale creierului.
In functie de tipul de deficit motot, de tipul de paralizie cerebrala, spastica sau
diskinetica se va urma ri un program de recuperare bine stabilit anterior.
Tratamentul copiilor cu retard neuro -psiho -motor trebuie sa fie:
– precoce – presupunand diagnosticarea la varste cat mai mici si a deficitului motor si este
bine daca se depisteaza inainte de varsta de 10 -12 luni.

35 – adecvat cazului – adica relizat prin mijloace tehnice justificabile simptomatologiei
respective.
– perseverent – executat zilnic macar 1 -2 ori pe zi.
– complex – necesita colaborare multidisciplinara
– progresiv – adica dozarea si gradar ea efortului sunt obligatorii si decisive in actul
recuperator.
Obiectivele tratamentului kinetic in cazul copiilor care prezinta un deficit neuro –
psiho -motor sunt urmatoarele:
– prevenirea contracturilor si deformarilor musculare
– inhibitia sau suprim area activitatii tonice reflexe, cu rezultatul reducerii si reglarii tonusului
muscular
– schimbarea posturii anormale a copilului
– reducerea hipertoniei sau a spasmelor intermitante
– reeducarea sensibilitatii si a proprioceptiei
– facilitatea integra rii reactiilor superioare de ridicare si echilibru, in secventa dezvoltarii lor
adecvat, tratamentul se bazeaza pe reedu carea miscari dezvoltarea miscarilor importante:
controlul capului, intoarcerea de pe o parte pe alta, sederea, ingenuncherea, ortostatismul si
mersul
– reeducarea echilibrului in toate pozitiile si activitatile; schema de tratament trebuie sa
urmareasca trecerea de la un grup de activitati la un altul mai complex, fara a se trece peste
etapele normale de dezvoltare a miscarii.
– invatarea miscarilor obisnuite vietii de zi cu zi .

Terapia kinetica va include:
a. Inhibitia
b. Mobilizari articulare
c. Metode de reeducare neuro -motorie (Bobath, Vojta)
a. O prima etapa obligatore a tratamentului kinetic este aceea a obtinerii maximului de
inhibitie posibila a fenomenului spasticitatii. Aceasta inhibitie va fi obtinuta la inceput prin
cale pasiva, apoi active.

36 b. Mobilizarie articulare se fac de la distal la proximal, urmarindu -se miscarile obisnite
pentru ar ticulatia respective. Se fac miscari de flexie si extensie, abductie si adductie, rotatie
interna si rota tie externa.

Fig. 10 Arhiva personala -Mobilizari picior

Fig.11 Arhiva personala Mobilizari pasive antebrat

c. Metode de reeducare neuro -motorie
Metoda Bobath reprezinta o metoda esentiala in tratamentul kinetic, fiind folosita in
recuperarea pacientilor care sufera de leziuni ale sistemului nervos central, cu deficit de
tonus muscular. Metoda se bazeaza pe reactiile de redresare ale capului si corpului,
urmarind imbunatatirea tonusului muscular.

37 Metoda Bobath reprezinta o modalitate de a aborda problema, de a observa si de a interpret
ace face pacientul pentru a aputea stabili ce trebuie si ce se poate recupera.
Conceptul Bobath are la baza facilitarea miscarii de catre kinetoterapeut, acest lucru fiind
posibil prin alungirea muschilor scurti, prin mobilizarea articulatiilor rigide si prin intarirea
muschilor slabiti..
Scopul metodei consta in reeducarea pacientului, fizic cat si psih ic, astfel incat acesta sa se
poata misca cat mai usor si sa -si imbunatateasca abilitatile locomotorii.
Factorii care contribuie la pierderea controlului motor sunt:
– Tulburarile senzoriale de grade diferite
– Spasticitatea
– Dezvoltarea mecanismului postural r eflex
– Lipsa modalitatilor de miscare selective
Metoda Bobath are la ba za sa 3 principii fundamentale:
1.Inhibarea sau suprimarea activității tonice reflexe, cu rezultatul reducerii și reglării
tonusului muscular – se face prin gasirea pentru pacient a unor pozitii reflexe -inhibatoare prin
intermediul cărora fluxul impulsurilor nervoase în canalele stabilite de bolnav să fie blocat, în
timpce se deschid noi căi pentru o activitate diferită și normală.
Pozitiile inhibatoare sunt de cele mai multe ori pozitii o puse posturii anormale, initiale a
pacientului. Kinetoterapeutul va incepe prin pozitionarea capului si a gatului, trecand mai
apoi la trunchi, umeri si solduri , pentru a obține redistribuirea tonusului muscular cât mai
apropiată de normal .
Exercitii:
-Copilul care prezinta o tendinta de ghemuire , situatie in care reflexul Moro este inca prezent,
se ia copilul de palme și se va ridica în sus, obținându -se astfel extensia capului și a
membrelor, această poziție fiind una inhibitoare reflexă, iar membrele po t fi mișcate mai
ușor.
-Pentru realizarea relaxării musculaturii extensoare a gâtului, trunchilui și membrelor, se va
adopta poziția fetală.
-Prin stimularea reflexului Landau (acolo unde vârsta neuro -motorie îi permite), se poate
obține o alta poziție de relaxare a trunchiului și membrelor inferioare. Copilul trebuie ținut în
decubit ventral, cu o mână sub burta, iar cu cealaltă se va realiza ridicarea capului, obținându –
se astfel și extinderea trunchiului și a membrelor inferioare. Aceeași procedură repet ându -se
și la mișcarea de flexie.

38 -Pentru realizarea flexiei sau extensiei membrelor, poziționarea capului ajută foarte mult,
deoarece activează reflexele tonice ale capului și gătului. Așezând capul de partea membrului
interesat, se va obține fie relaxare a tonusului flexor al bicepsului hiperton, fie întorcând capul
de partea opusă, se va facilita mobilizarea celuilalt membru.
-Pentru relaxarea membrelor inferioare, din decubit dorsal, se va realiza flexia puternică a
capului și gâtului, cu membrele încruc ișate superioare încrucișate la piept. Se va activa astfel
reflexul tonic labirintic, mișcare membrelor inferioare devenind liberă, fara urmă de
contracție spastică.
-Din decubit dorsal, prin flexia membrelor inferioare, cu tălpile sprijinite pe terapeut, se va
realiza relaxarea membrelor superioare, acestea putând fi mobilizate.

Fig 12. Pozitia fetala
http://snpcar.ro/articole/2010/3/5.01.jpg

2.Facilitatea integrării reacțiilor superioare de ridicare și echilibru – se realizează, prin
stimularea tuturor mijloacelor, a reacțiilor de echilibru ale copilului, provocându -le și
întărindu -le prin repetare.
-Trecerea prin toate stadiile de dezvolare, de la rostogo lire, târâre, ridicare în șezând, mers în
patru labe, mers pe genunchi și până la stat în ortostatism și mers independent.
-Din poziția șezând, se vor aplica scurte și ușoare presiuni pe un umăr al copilului,
împingându -l în toate părțile, astfel acesta va reacționa prin ridicarea brațului de parte înspre
care va fi împins.

39 -Din ortostatism, copilul va fi ușor împins din spate, fiind învățat să înainteze cu un membru
inferior pentru sprijin. Această reacție de echilibru este una normală, ce este indispensa bilă
mersului normal.
-Observarea dezvoltării neuromotorii normale a copilului – este forte importantă deoarece se
vor fixa obiectivele recuperării și etapele pe care trebuie sa le urmeze pacientul. Astfel, de
exemplu, un copil cu vârsta neuro -motorie mai mică de 3 luni, nu poate fi poziționat în „patru
labe” sau șezând, deoarece vor fi „sărite” alte 2 -3 etape, lucru ce trebuie evitat. 38

Fig.13 Arhiva personala -Postura papusii

-Metoda Vojta este un instrument medical foarte important, fiind folosita inca de la
nasterea copilului pentru evaluarea dezvoltarii acestuia. Această metodă poate fi folosită atât
ca tratament propriu -zis, dar și ca tratament profilactic. Raționamentul are la bază conceptu l
de locomoție reflexă, contribuind la: a. Modificarea activității reflexe a copilului, dar și la
orientarea într -o direcție fiziologică a dezvoltării neuromotorii b. Modificarea automatismelor
spinale în leziuni ale măduvei spinării c. Controlul respirați ei d. Controlul reacțiilor
neurovegetative e. Prevenirea degradării ortopedice, aceasta fiind des întâlnită în cazurile
patologice severe.
Terapia Voijta propune trei aspecte metodologice pentru evaluarea clinică a
dezvoltării copiilor:

38 http://snpcar.ro/articole/2010/3/5.01.jpg

40 1. Stadiul postural reflex (autonom) – testarea reacțiilor globale la schimbările bruște
de poziție ale corpului (de la 7 la 11 reacții) favorizează depistarea problemelor de țin de
managementul reacțiilor autonome ale sistemului nervos central. În primul an de viață,
schimbările acestor reacții, în contextul unei dezvoltări neuromotorii normale, sunt clar
stabilite. Așadar, examinarea acestora permite atât depistarea principalelor anomalii
funcționale de origine centrală sau periferică, cât și precizarea n ivelului de dezvoltare atins în
momentul examinării.
2. Analiza kinesiologică a funcției motorii spontane – fiecare etapă a dezvoltării
neuromotorii normale este caracterizată prin componente ce conduc la finalități precise:
orientarea, locomoția, echilib rul, etc. Toate acestea stimuleazăimplementarea unor strategii
locomotorii ce sunt adaptate automat la contextul postural din momentul respectiv.
3. Reflexoterapia – include o serie de reflexe ale căror moduri de stimulare,
răspunsuri și interpretare se șt iu cu precizie, completând schema de examinare pentru o
diagnosticare corectă.
Vojta descrie 4 puncte principale de stimulare si 4 auxiliare:
1) La membrul superior:
a) Puncte principale: condil humeral intern și apofiza stiloidă a radiusului;
b) Puncte auxiliare: marginea anterioară a acromionului și latura medială a
omoplatului
2) La membrul inferior:
a) Puncte principale: condil femural intern și calcaneu
b) Puncte auxiliare: capul femural în plica inghinală și marginea posterioară a
trohanterului mare.

41
Fig. 14 http://sr -vojta.ro/terapia.php

Fig. 15 Arhiva personala Punctul principal, condilul humeral intern, Vojta

Deplasarea sau locomoția reflexă dupa Vojta este activată din cele trei poziții de bază:
decubil dorsal, ventral și lateral. Pentru declanșarea modelelor de mișcare, ne stau la
dispoziție diverse zone localizate pe corp, după cum am amintit mai sus, cele 8 puncte de
stimulare, astfel că, prin combinarea lor și prin schimbarea de presiune și directie, se vor
activa atât rostogolirea reflexă, cât și târârea reflexă. Un rol foarte important îl joacă și
pozițiile optime ale articulațiilor extremităților, dar și „rezintențele”. Așadar, kinetoterapeutul

42 exerci tă o rezintență în desfășurarea modelelor parțiale ale respectivului model de mișcare.
Atunci când există tendința de întoarcere a capului la târârea reflexă, aceasta va fi frânată și
menținută, astfel că musculatura din regiunea respectivă dezvolta o creș tere a tensiunii fără
scurtare (izometrie). De asemenea, vor fi întărite și alte musculaturi ale corpului, precum cele
din zona abdomenului, spatelui, bratelor și picioarelor.
Târârea reflexă reprezintă un complex de mișcări, ce inglobează toate componente le
esențiale ale deplasării: 1. Coordonarea posturală sigură 2. Redresarea ămpotriva gravitației
3. Mișcări de pășire „țintite” ale membrelor superioare și inferioare Poziția de start este din
decubit ventral, capul fiind întors lateral, acesta reprezentâ nd modelul de bază al deplasării
umane. Mișcarea se desfășoară într -un model încrucișat, astfel că, membrul inferior drept și
respectiv membrul superior stâng se mișcă concomitent în sens contrar. Kinetoterapeutul
extinte ceafa pacientului și opune o rezi ntență adecvată, amplificând astfel activarea întregii
musculaturi a copului. Rostogolirea reflexă are poziția de start din decubit dorsal, trece prin
decubit lateral, ventral la mersul în patrupedie. La un sugar sănătos, o parte din această
mișcare se rea lizează spontan, fiind observat în a 6 -a lună de viață și o altă parte în lunile 8 -9.
I. Faza 1 – din decubit dorsal, cu brațele și picioarele extinse, se stimulează zona
pieptului în spațiul intercostal (coastele 7 -8), obținându -se o rostogolire pe o parte .
Când se realizează tendința de rotație a capului, aceasta este frânată de câtre
terapeut .

Fig. 16

43

Fig. 17
http://vojta.es/principio -vojta/terapia -vojta/volteo -reflejo/
Reacțiile obținute:
a. Extensia coloanei vertebrale
b. Tripla flexie: șold, genunchi, gleznă
c. Pregătirea membrelor superioare pentru funcția de sprijin din etapa următoare
d. Mișcări laterale ale globilor oculari
e. Activarea coordonată și diferențiată a musculaturii abdominale
II. Faza a 2 -a – din de cubit lateral. Membrul superior și inferior de jos, sprijină corpul,
deplasându -l împotriva gravitației înspre în sus și înainte. Se stimulează punctele din
marginea medială a scapulei și din zona spinei iliace antero -superioare. Drept urmare, pe
membrul s uperior de pe planul de sprijin activitatea musculară se deplasează dinspre umăr
spre cot, iar în final spre mână, ajungându -se la sprijin pe palmă. Miscarea se consideră
ajunsă la final în momentul în care procesul de rostogolire sfârșește în mersul în p atrupedie.

Fig. 18 http://www.vojta.com/ro/principiul -vojta/terapia -vojta/baze

44
Efectele metodei Vojta:
a. Coloana vertebrală este extinsă segmental, rotată și mai mobilă funcțional; b. Capul poate
fi mișcat mai liber;
c. Posturile vicioase regreseaz ă;
d. Mai multă precizie a membrelor superioare și inferioare în funcția de prindere și sprijin;
e. Mișcările de sugere, masticație și înghițire sunt mai ușurate;
f. Ochii se pot mișca independent de cap, cu mai multă precizie;
g. Vocea devine mai puternică, iar pronunția mai inteligibilă;
h. Extinderea cutiei toracice;
i. Îmbunătățirea respirației;
j. Vascularizarea mai bună a pielii;
k. Îmbunătățirea ritmului somn -veghe:
l. Activarea funcțiilor regulatoare ale vezicii și i ntestinului;
m. Îmbunătățirea reacției de echilibru și a orientării în spațiu;
n. Accentuarea senzațiilor rece, cald, ascuțit, bont;
o. Percepția propriului corp devine mai clară;
p. Îmbunătățirea recunoașterii formelor și structurilor, exclusiv prin palpare; q. Îmbunătățirea
capacității de concentrare.
Chiar și după încetarea terapiei, programul de mișcare rămâne activ în creierul
pacientului, pe o perioadă mai lungă sau mai scurt ă. Astfel, posibilitatea copilului de a accesa
modelele de mișcare persistă de -a lungul zilei, realizându -se o îmbunătățire de durată a
posturii, percepției și mișcării. Fiecare pacient este tratat individual, corespunzător patologiei
prezente, iar datorit ă spectrului larg al efectelor metodei Vojta, se poate adapta la vaste
afecțiuni precum: pareze cerebrale, scolioze sau luxații de șold.
Pentru a avea un efect mai eficient, metoda Vojta trebuie efectuată de până la 4 ori pe
zi, o ședință durând între 5 -20 minute. După indicația de tratament prin terapia Vojta,
prescrisă de medicul curent, terapeutul stabilește un program personalizat, împreună cu
pacientul, respectiv părinții/aparținătorii, întrucât aceștia din urmă joacă un rol semnificativ
în recuperare a fizică. Programul terapeutic, dojazul, cât și pauzele vor fi adaptate conform
dezvoltării copilului .39

39 http://www.vojta.com/ro/principiul -vojta/terapia -vojta/baze

45 4.3 Metode de evaluare
Pentru a putea stabili cu exactitate varsta neuro -psihomotorie a copilului avem nevoie
de anumite scale, fise si probe. Mai jos vom prezenta cateva din testele necesare evaluarii.
Evaluarea amplitudinii articulare, bilantul articular, consta in aprecierea gradului de
mobilitate intr -o articulatie, prin masurarea analitica a unghiurilor de miscare. Metoda
folosita in masurarea gra delor de mobilitate este goniometria. Goniometrul este compus din
doua brate , unul fix si unul mobil. Valorile obtinute, se exprima in grade de la 0 la 180.40
Pozitiile functionale pentru articulatii sunt:41
-umar: 45o flexie, 60o abductie, 0o rotatie
-cot: 90 -100o flexie, cu mana in semipronatie
-pumn 30 -35o extensie, 15o abductie, 30 -45o semipronatie
-sold: 15o flexie, 5o abductie
-genunchi : anatomica zero (0)
-glezna: 90o picior, sau in usoara extensie
Evaluarea musculara “Testing -ul muscular” – se foloseste o sacla numerica,
universal a, Scala MRC(Medical Research Council) adoptata de National Foundation for
Infantile Paralysis:
-0 (zero) exprima paralizia completa a muschiului
-1 (schita) exprima o contractie musculara sl aba, palpabila, dar ineficace pentru
miscarea urmarita
-2 (slab )muschiul produce o miscare complete pe toata amplitudinea de miscare, dar
in fata forta gravitationala
-3 (satisfacator) miscarea complete se poate realiza impotriva gravitatiei
-4 (bun ) muschiul realizeaza o miscare impotriva gravitatiei, dar poate invinge si o
rezistenta moderata, exercitata de mana examinatorului
-5 ( normal) exprima forta unui muschi normal42
Asa cum a fost descries si anterior in capitolul ,,1 .4 Dezvoltarea miscarii ” este foarte
important sa se cunoasca stadiile de dezvoltare ale copilului pentru a se putea evalua cat mai
corect varsta neuro -psiho -motorie. Pe durata perioadei de tratament se urmareste stabilirea
unei varste neuro -psiho -motorii cat mai aproape de vars ta cronologica a copilului. Se

40 Mariana Cordun, Kinetologie Medicala, 1999
41 Mariana Cordun, Kinetologie Medicala, 1999
42 Conf.univ.dr. Elena –Luminita Sidenco, Ghid Practic de Evaluare Articulara si Musculara in Kinetoterapie,
Bucuresti, 2005

46 urmareste ca pacientul sa treaca prin toate momentele dezvoltarii fara a sari peste o anumita
etapa indif erent de varsta cronologica a acestuia.
– În primele săptămâni de viață – copilul nu are control asupra extremității cef alice,
neputând să susțină capul atunci când este ținut în brațe; menține o postură de triplă flexie
simetrică;
-1 lună – strânge puternic cu mâinile, fixează cu privirea pentru câteva secunte obiectele
strălucitoare, mișcările ochilor devenind coordonate, reacționează la zgomote puternice, când
este ținut în brațe își ridică din când în când
– 2 luni – spre sfârșitul lun ii a doua începe să își mențină capul;
– 3 luni – încep să dispară reflexele tonice primitive, copilul începând să -și controleze din ce
în ce mai bine poziția ridicată a capului. Spre sfârșitul lunii, din decubit ventral, poată urmări
cu privirea lucrur ile din jur.
– 4 luni – se întoarce jumătate pe burtă, ține capul ridicat și îl rotește, începe să deschidă
pumnii, în postura păpușii se sprijină pe palme, agață obiectele; apare coordonarea ochi –
mână -gură;
– 5 luni – în decubit dorsal își prinde coap sa, eventual piciorul, începe să se sprijine în
șezând, își controlează foarte bine capul, apare reflexul Landau, începe să dispară reflexul
Moro; din poziția „patru labe” se poate așeza pe genunchi, se poate târî pe burtă;
– 6 luni – păstrează poziția șe zând, cu spatele drept, soldul flectat și genunchii extinși (în
perioada anterioară cădea în flexie sau în extensie tot corpul); se rostogolește complet; abia
acum se poate sprijini în decubit ventral pe brațe, cu coatele extinse;
– 7 luni – se poate ridi ca din decubit dorsal în șezând; sprijinit, își poate susține cea mai mare
parte a greutății corpului pe membrele inferioare extinse;
– 8 luni – se poate rostogoli cu alternarea coordonată a flexiei și extensiei brațelor și
gambelor; cu sprijin și cu mem brele inferioare în ușoară flexie, se poate ridica în picioare;
spre sfârșitul lunii apare reflexul „pregătire pentru parașută” sau „extensia protectoare a
brațelor” – reacție ce persistă toată viața, reprezentând un reflex de apărare;
– 9 luni – se poate ridica în 4 labe; din poziția „patru labe” se ridică în postura „cavaler” și se
ridică în ortostatism; se mai poate ridica în ortostatism din poziția „patru labe” cu membrele
superioare și inferioare extinse; se deplasează în picioare, ajutându -se de obie ctele din jur;
– 10 luni – sta singur în sezând, cu o bună coordonare și se poate roti fără să își piardă
echilibrul; se rostogolește, se târăște și se ridică din nou în șezând;merge în patru labe;
– 11 luni – face pași, în picioare, cu ușor sprijin; sta singur câteva secunde în ortostatism;
-12 luni – merge lateral ținut de o singură mână, cu bază largă de sprijin;

47 – 13-15 luni – începe să îșă sprijine greutatea pe câte un singur membru, stă în picioare fără
sprijin.
– 18 luni (1 an și 6 luni) – stă în ortostatism și merge singur, merge lateral, urcă scările
ținându -se de balustradă, aleargă
-2 ani – aleargă bine, fără să cadă; urcă scările singur, cu ambele picioare pe o treaptă;
– 30 luni (2 ani și 6 luni) – grad înalt de autocontrol, cu mobilitate mai echilibrată; merge pe
vârful degetelor;
– 36 luni (3 ani) – urcă scările, cu alternarea picioarelor, sprijinindu -se de balustradă; sare de
pe ultima treapă a scării, cu tălpile lipite;
– 42 luni (3 ani și 6 ani) – stă pe vârfuri, pe un singur picior ;
– 48 luni (4 ani) – coboară scările cu alternarea picioarelor; își poate încheia singur nasturii de
la haină; se îmbracă cu ajutor și se dezbracă singur;
– 5 ani – înțelege și execută singur diferite cerințe; merge singur pe vârfuri pe distanțe mai
lungi; se îmbracă și se dezbracă singur; folosește singur toaleta; folosește singur lingura,
furculița, cuțitul.

Aprecierea nivelului functional motor ( dupa Ta rdiu) – table preluat din N.Robanescu,
Reeducarea Neuro -psiohomotorie, 1992
Tabel II
Varsta Statiune -Locomotie Jocuri Imbracare -Hranire
12 saptamani Asezat isi mentine
capul
20 saptamani Poate fi tras in sezand,
mentine capul stabil Prinde cu mana dreapta si
stanga
24 saptamani Idem, trunchiul drept Tine ferm jucaria Duce obiecte la gura
28 saptamani Culcat, ridica capul Muta cubul dintr -o mana
in alta
30 saptamani Se rostogoleste pe burta
si pe spate
36 saptamani Sade pe sol cu
membrele inferioare
extinse. Sta pe Mananca singur un biscuit

48 genunchi cu mainile pe
un scaun
10 luni Se taraste. Sade la
marginea mesei. Se
ridica in picioare cu
sprijin. Merge cu
ajutorul unui scaun Prinde si arunca cuburi.
Prinde o pastil a cu mana
stanga si apoi cu dreapta
11 luni Trece din culcat in
sezand. Merge tinut de
doua maini.
12 luni Merge tinut sau
sprijinit de maini.
Merge in “patru labe: Mananca cu degetele.
13 luni Sta in picioare cateva
secunde fara sprijin Atinge totul
15 luni Face cativa pasi fara
sprijin Construieste un turn cu
doua cuburi Intinde mainile pentru a ajuta
la imbracat
16 luni Aseaza o pastila intr -o
sticla. Ia o moneda in
mana dreapta apoi in
mana stanga
18 luni Cade rareori, poate face
doi pasi inapoi. Se
opreste la comanda. Se
ridica singur depe
podea. Alearga. Urca
scara tinut de o mana.
Se catara. Se suie si
coboara din pat. Intoarce 2 -3 pagini. Face
un turn din 3 -4 cuburi. Isi scoate boneta. Deschide
fermoarul. Tine ceasca in doua
maini. Mananca supa si paine
murdarindu -se.
21 luni Coboara scara tinut de
o mana. Suie tinandu –
se de balustrada. Construieste un turn cu 5 –
6 cuburi.
2 ani Alearga. Suie si Construieste un turn cu 6 -Isi scoate pantofii, mana din

49 coboar a singur scari.
Stie sa cada co rect pe
spate. 7 cuburi. Insira perle mari.
Intoarce paginile, una cate
una. Umple recipient. maneca. Incearca sa se splele
pe maini si sa le usuce. Tine o
carticioara in doua maini.
2,5 ani Coboara trotuarul. Sare
cu piciorele lipite. Deseneaza, trage linii
orizontale, face un turn cu
8 cuburi Se dezbraca, isi pune ciorapii,
camasa. Tine furculita si
mananca bine.
3 ani Coloreaza cu pensula,
modeeaza in plastilina Inchide nasturi mari, isi
desface sireturi, scoate ghetele,
imbraca pap usa
3,5 ani Incheie nasturi mijlocii
4 ani Sade uniped cateva
secunde Deseneza un patrat,
modeleaza in plastelina,
taie cu foarfeca in linie
dreapta Inchide nasturi mici, isi pune
pantofii, se imbraca aproape
singur, se spala pe dinti
4,5 ani Aseaza cuburi sau figure
intr-o cutie Tine o carte intr -o mana, trage
prin pai, isi pune cizmele
5 ani Sare intr -un picior,
traverseaza o strada
putin frecventata Deseneaza un triunghi Inchide nasturi pe el, taie
mancare
6ani Se suie singur in
autobuz Bate un cui cu ciocanul,
foloseste fierastraul Incepe sa se pieptene, face
noduri simple, isi sulfa nasul
7 ani Coboara singur din
autobuz Deseneaza un romb Face un nod cu bucla dubla
8 ani Traverseaza o strada
frecventata
9 ani Face baie singur

50 4.4 Prezentarea pacientilor si masuratorile efectuate
Toti pacientii au fost internati si evaluati in cadrul Centrului National Medical de
Recuperare neuro -psiho -motorie pentru copii ,,Dr. Nicolae Robanescu” in perioada octombrie
2015 -august 2016 . Pacientii s -au prezentat in cadrul centrului, cu diferite problem de
dezvoltare neuro -psiho -motorie caracteristica varstei cronologice. La internare pacientii au
primit diagnosticul de intarziere neuro -psiho -motorie, iar medical impreuna cu
kinetoterapeutul au presta bilit un plan bine organizat de tratament in vederea apropierii
varstei neuro -psiho -motorii cu ce cronologica.

Nume: L.A
Varsta cronologica: 6 luni ( prima internare)
11 luni ( a doua internare)
Sex: F
Mediu de provenienta: urban

ACTUL MOTOR EVALUAREA
INITIALA 1 EVALUAREA
FINALA 1 EVALUARE
INITIALA 2 EVALUARE
FINALA 2
MENTINE
CAPUL + ++ +++ +++
POSTURA
PAPUSII + ++ ++ +++
SE
ROSTOGOLESTE + + ++ +++
SE TARAIE + ++ ++ +++
STA IN SEZUT + + ++ ++
STA IN PATRU
LABE + + ++ ++
MERGE IN
PATRU LABE + + + +
STA PE
GENUNCHI + + + +
STA IN + + + +

51 ORTOSTATISM
SPRIJINIT
STA IN
ORTOSTATISM
SINGUR + + + +
FACE PASI
AJUTAT + + + +
FACE PASI
SINGUR + + + +
Legenda tabel: + = nu mentine
++ = mentine cu dificultate
+++ = mentine cu usurinta

Nume: P.C.I
Varsta cronologica: 11 luni (prima internare)
15 luni (a doua internare)
Sex: F
Mediu de provenienta: rural

ACTUL MOTOR EVALUAREA
INITIALA 1 EVALUAREA
FINALA 1 EVALUARE
INITIALA 2 EVALUARE
FINALA 2
MENTINE
CAPUL +++ +++ +++ +++
POSTURA
PAPUSII +++ +++ +++ +++
SE
ROSTOGOLESTE ++ +++ +++ +++
SE TARAIE ++ +++ +++ +++
STA IN SEZUT ++ +++ +++ +++
STA IN PATRU ++ ++ ++ +++

52 LABE
MERGE IN
PATRU LABE + + ++ ++
STA PE
GENUNCHI + + + ++
STA IN
ORTOSTATISM
SPRIJINIT ++ ++ ++ +++
STA IN
ORTOSTATISM
SINGUR + + + +++
FACE PASI
AJUTAT + + + ++
FACE PASI
SINGUR + + + +

Legenda tabel: + = nu mentine
++ = mentine cu dificultate
+++ = mentine cu usurinta
Nume: L.A
Varsta cronologica: 7 luni (prima internare)
12 luni (a doua internare)
Sex: F
Mediu de provenienta: rura

ACTUL MOTOR EVALUAREA
INITIALA 1 EVALUAREA
FINALA 1 EVALUARE
INITIALA 2 EVALUARE
FINALA 2
MENTINE
CAPUL ++ +++ +++ +++
POSTURA
PAPUSII ++ +++ +++ +++
SE + ++ ++ +++

53 ROSTOGOLESTE
SE TARAIE + + + ++
STA IN SEZUT + ++ ++ +++
STA IN PATRU
LABE + + ++ ++
MERGE IN
PATRU LABE + + + +
STA PE
GENUNCHI + + + +
STA IN
ORTOSTATISM
SPRIJINIT + + + +
STA IN
ORTOSTATISM
SINGUR + + + +
FACE PASI
AJUTAT + + + +
FACE PASI
SINGUR + + + +

Legenda tabel: + = nu mentine
++ = mentine cu dificultate
+++ = mentine cu usurinta
Nume: D.C
Varsta cronologica: 10 luni
Sex: F
Mediu de provenienta: rural

ACTUL MOTOR EVALUAREA
INITIALA 1 EVALUAREA
FINALA 1
MENTINE
CAPUL +++ +++

54 POSTURA
PAPUSII ++ +++
SE
ROSTOGOLESTE ++ +++
SE TARAIE ++ ++
STA IN SEZUT + ++
STA IN PATRU
LABE + ++
MERGE IN
PATRU LABE + +
STA PE
GENUNCHI + +
STA IN
ORTOSTATISM
SPRIJINIT + +
STA IN
ORTOSTATISM
SINGUR + +
FACE PASI
AJUTAT + +
FACE PASI
SINGUR + +

Legenda tabel: + = nu mentine
++ = mentine cu dificultate
+++ = mentine cu usurinta

Nume: C.E.M
Varsta cronologica: 6 luni (prima internare)
9 luni (a doua internare)
Sex: F
Mediu de provenienta: rural

55

ACTUL MOTOR EVALUAREA
INITIALA 1 EVALUAREA
FINALA 1 EVALUARE
INITIALA 2 EVALUARE
FINALA 2
MENTINE
CAPUL ++ +++ +++ +++
POSTURA
PAPUSII ++ ++ ++ +++
SE
ROSTOGOLESTE + + + ++
SE TARAIE + + + ++
STA IN SEZUT + + + ++
STA IN PATRU
LABE + + + +
MERGE IN
PATRU LABE + + + +
STA PE
GENUNCHI + + + +
STA IN
ORTOSTATISM
SPRIJINIT + + + +
STA IN
ORTOSTATISM
SINGUR + + + +
FACE PASI
AJUTAT + + + +
FACE PASI
SINGUR + + + +

Legenda tabel: + = nu mentine
++ = mentine cu dificultate
+++ = mentine cu usurinta

56 Nume: S.D
Varsta cronologica: 11 luni( prima internare)
Sex: F
Mediu de provenienta: rural

ACTUL MOTOR EVALUAREA
INITIALA 1 EVALUAREA
FINALA 1
MENTINE
CAPUL +++ +++
POSTURA
PAPUSII ++ +++
SE
ROSTOGOLESTE ++ ++
SE TARAIE ++ +++
STA IN SEZUT + ++
STA IN PATRU
LABE + +
MERGE IN
PATRU LABE + +
STA PE
GENUNCHI + +
STA IN
ORTOSTATISM
SPRIJINIT + +
STA IN
ORTOSTATISM
SINGUR + +
FACE PASI
AJUTAT + +
FACE PASI
SINGUR + +

57 Legenda tabel: + = nu mentine
++ = mentine cu dificultate
+++ = mentine cu usurinta

Nume: D.A.M
Varsta cronologica: 12 luni
Sex: M
Mediu de provenienta: urban

ACTUL MOTOR EVALUAREA
INITIALA 1 EVALUAREA
FINALA 1
MENTINE
CAPUL +++ +++
POSTURA
PAPUSII +++ +++
SE
ROSTOGOLESTE +++ +++
SE TARAIE ++ +++
STA IN SEZUT ++ +++
STA IN PATRU
LABE ++ +++
MERGE IN
PATRU LABE + ++
STA PE
GENUNCHI ++ ++
STA IN
ORTOSTATISM
SPRIJINIT + +
STA IN
ORTOSTATISM
SINGUR + +

58 FACE PASI
AJUTAT + +
FACE PASI
SINGUR + +

Legenda tabel: + = nu mentine
++ = mentine cu dificultate
+++ = mentine cu usurinta

Nume: A.E
Varsta cronologica: 5 luni (prima internare)
8 luni (a doua internare)
Sex: M
Mediu de provenienta: rural

ACTUL MOTOR EVALUAREA
INITIALA 1 EVALUAREA
FINALA 1 EVALUARE
INITIALA 2 EVALUARE
FINALA 2
MENTINE
CAPUL + ++ ++ +++
POSTURA
PAPUSII + + ++ ++
SE
ROSTOGOLESTE + + + +
SE TARAIE + + + ++
STA IN SEZUT + + + +
STA IN PATRU
LABE + + + ++
MERGE IN
PATRU LABE + + + +
STA PE
GENUNCHI + + + +

59 STA IN
ORTOSTATISM
SPRIJINIT + + + +
STA IN
ORTOSTATISM
SINGUR + + + +
FACE PASI
AJUTAT + + + +
FACE PASI
SINGUR + + + +

Legenda tabel: + = nu mentine
++ = mentine cu dificultate
+++ = mentine cu usurinta

Nume: H.V
Varsta cronologica: 4 luni
Sex: F
Mediu de provenienta: urban

ACTUL MOTOR EVALUAREA
INITIALA 1 EVALUAREA
FINALA 1
MENTINE
CAPUL +++ +++
POSTURA
PAPUSII ++ +++
SE
ROSTOGOLESTE + ++
SE TARAIE + +
STA IN SEZUT + +
STA IN PATRU
LABE + +

60 MERGE IN
PATRU LABE + +
STA PE
GENUNCHI + +
STA IN
ORTOSTATISM
SPRIJINIT + +
STA IN
ORTOSTATISM
SINGUR + +
FACE PASI
AJUTAT + +
FACE PASI
SINGUR + +

Legenda tabel: + = nu mentine
++ = mentine cu dificultate
+++ = mentine cu usurinta

Nume: C.G
Varsta cronologica: 10 luni
Sex: M
Mediu de provenienta: rural

ACTUL MOTOR EVALUAREA
INITIALA 1 EVALUAREA
FINALA 1
MENTINE
CAPUL +++ +++
POSTURA
PAPUSII ++ +++
SE + ++

61 ROSTOGOLESTE
SE TARAIE + ++
STA IN SEZUT + ++
STA IN PATRU
LABE + ++
MERGE IN
PATRU LABE + ++
STA PE
GENUNCHI + +
STA IN
ORTOSTATISM
SPRIJINIT + +
STA IN
ORTOSTATISM
SINGUR + +
FACE PASI
AJUTAT + +
FACE PASI
SINGUR + +

Legenda tabel: + = nu mentine
++ = mentine cu dificultate
+++ = mentine cu usurinta

62 Cap. V Rezultatele cercetarii

5.1 Interpretarea statistica a rezultatelor cercetarii

30%
70%Mediul de provenienta
Rural
Urban
60%40%Sexul
Feminin
Masculin

63

02468101214
Pacient
1Pacient
2Pacient
3Pacient
4Pacient
5Pacient
6Pacient
7Pacient
8Pacient
9Pacient
10Varsta (luni)
Varsta (luni)
012345678910
Varsta neuro-psiho-motorie inainte
de tratament
Varsta neuro-psiho-motorie dupa
tratament

64 5.2 Analiza rezultatelor initiale si finale
In cadrul studiului realizat pe un lot de 10 pacienti, in cadrul Centrului National
Medical de Recuperare neuro -psiho -motorie pentru copii ,,Dr. Nicolae Robanescu” , reise din
inerpretarea grafica ca 70% dinte pacienti proveneau din mediul rural, iar 30% din mediul
urban. Dintre cei 10 pacienti, 6 sunt de sex feminine si 4 de sex masculin.
Pacientii prezentati in cadrul acestui studio au o varsta motorie cuprinsa intre 4 si 12
luni. Varsta neuro -psiho -motorie diferit a pentru fiacre pacient de cea cronologica.
Toti pacientii care au beneficiat de tratamentul kinetic au avut o evolutie pozitiva si au
dobandit anumite etape in dezvoltarea neuro -motorie. Unii dintre pacientii care aveau o
varsta cronologica mai mica au reusit sa evolueze mult mai rapid sis a dobandeasca mai
repede etapele de dezvoltare neuro -motorie corespunzatoare varstei.

65 Concluzii si propuneri:

,,Lucrurile pe care le facem din când în când nu ne conturează viața, ci lucrurile pe
care le facem în mod constant. ” – Anthony Robbins
Rezultatele cele mai bune se obtin acolo unde tratamentul kinetic s -a inceput cat mai
precoce, unde se lucreaza in afara internarilor si unde numarul internarilor este mai mare.
Rezultatele recuperarii sunt importante si vizibile daca aceasta se face din timp si cu
incredere, dar aceste rezultate se pot pierde cu usurinta daca eforturile nu sunt continuate si la
domiciliu. In cazul copiilor, parintii sunt cei care sunt responsabil ca ceea ce s -a realizat cu
ajutorul medicilor si kinetoterapeutilor pe perio ada internarii sa se pastreze si sa se
imbunatateasca.
Este important ca diagnosticul sa se puna din timp, parintii sa fie atenti la miscarile pe
care le face copilul, sa cunoasca cat de cat etapele dezvoltarii neuro -motorii, iar tratamentul
kinetic sa fie inceput cat mai repede pentru a avea o eficacitate cat mai mare.
Desi kinetoterapia sta la baza dezvoltarii neuro -psiho -motorii, nu tebuie sa se omita
celalalte tratamente, precum terapia ocupationala, tratamentul cu toxina sau mijloacele de
ortezare.
Propuneri:
– Diagnosticul sa fie pus cat mai precoce pentru ca varsta neuro -psiho -motorie sa nu fie
mult prea diferita de ce cronologica
– Tratamentul sa fie bine stabilit de catre medic si kinetoterapeut
– Tratamentul kinetic sa inceapa cate mai repede, internaril e sa fie cat mai dese
– Respectarea tratamentului kinetic pe cat posibil si la domiciliu
– Pauzele intre tratemente sa nu fie prea lungi
– Testarile sa fie periodice
– Ergoterapia sa fie folosita sub forma de joaca pentru a captiva atentia copilului

66 Bibliografie:
1. Conf. Univ. Dr.Liliana Pădure – Bilanț Clinic în recuperarea pediatrică, Editura
Universitară Carol Davila, 2007
2. Mariana Cordun, Kinetologie Medicala, 1999
3. Conf.univ.dr. Elena –Luminita Sidenco, Ghid Practic de Evaluare Articulara si
Musculara in Kinetoterapie, Bucuresti, 2005
4. Anatomia Sistemului Nervos si Endocrin, Conf. dr. Raveica Gabriela, Lector univ.
Maxim Gheorghe,
5. Anatomia Omului, Vol II, Mihail Stefanet, Chisinau, 2008
6. N. Robanescu, Reeducarea Neuro -motorie, Bucuresti 1992
7. Constantin Florin Drăgan, Liliana Pădure, Metodologie și tehnici de kinetoterapie,
Editura NATIONAL, București, 2014
8. Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare Tudor Sbenghe ; Bucuresti 1987
9. Prof. Dr. T. Sbenche, Kinesiologie, Bucuresti 2005
10. Maria na Cordun, Kinetologie Medicala, 1999
11. N. Robanescu – "Reeducarea neuro -motorie. Recuperare functionala si readaptare,
editia a -III-a, 2001
12. Conf. Dr. Daniel Popescu, Anatomia omului. Lucrări practice, Editura Universitară
„Carol Davila”, București, 2005
13. Victor Papilian, Anatomia Omului, Vol. I, Bucuresti, 2003
14. Fiziologie Generala, Lector univ. Dr. Gabriela Ravaica, Lector univ. Gheorghe
Maxim
15. Ausubel D.P. – Theory and problems of child development, Grune and Strantton, New
York, 1958
16. Silviu Gabriel Cioroiu, Esential in anatomies si biomecanica, Brasov, 2006
17. Ion Petrovanu, Dan Ștefan Antohe, Horațiu Varlam, Neuroanatomie clinică. Sistem
nervos central. Volumul I, Editura POLIROM, Iași, 1996
18. Prof.Dr.Valeriu Popescu, Neurologie pediatrică Volumul I, Editura Teo ra, București,
2001
19. http://library.usmf.md/old/downloads/ebooks/Anatomia.Stefanet.Vol_2.2009/4.Sistem
ul_nervos_central.pdf
20. http://cis01.central.ucv.ro/educatie_fizicakineto/pdf/studenti/cursuri%20master/note_
curs_nervos.pdf
21. http://www.bendo.ro/reflexele -primare -arhaice -ale-nou-nascutului/
22. http://snpcar.ro/articole/2010/3/5.01.jpg

67 23. http://snpcar.ro/articole/2010/3/5.01.jpg
24. http://www.vojta.com/ro/principiul -vojta/terapia -vojta/baze

68

D E C L A R A Ț I E

Prin prezenta declar că Lucrarea de licență cu titlul__________________
______________________________________________________________
este scrisă de mine si nu a mai fost prezentată niciodata la o altă facultate sau
instituție de învățământ superior din țară sau străinătate. De asemenea, de clar că
toate sursele urilizate, inclusiv cele de pe internet, sunt indicate în lucrare, cu
respectarea regulilor de evitare a plagiatului:
 toate fragmentele de text reproduse exact, chiar și în traducere proprie din
altă limbă, sunt scrise între ghilimele și dețin referința precisă a sursei;
 reformularea în cuvinte proprii a textelor scrise de către alți autori deține
referința precisă;
 rezumarea ideilor altor autori deține referința precisă la textul original.

Absolvent,
__________________________

Data: ______________________

69