Artroza Membrelor Inferioare Tratament Profilactic Si Recuperator Aplicat de Asisistentul Medical de Balneofiziokinetoterapie
Artroza membrelor inferioare – tratament profilactic și recuperator aplicat de asisistentul medical de balneofiziokinetoterapie
CUPRINS
MOTIVAȚIA
INTRODUCERE
Reumatismul, boală cu o largă răspândire, cu predilecție în țările în care predomină frigul și umezeala și include indivizi frecvent de vârstă și profesiune.
Reumatismul este recunoscut din cele mai vechi timpuri, ca fiind o periculoasă afecțiune, boala respectând o importanță deosebită datorită faptului că se întâlnește frecvent în bazele noastre de tratament și pentru tratarea lor se investesc eforturi serioase.
Gravitatea acestei afecțiuni este demonstrativă; implicațiile sociale produse de ea generând invalidității deosebite, adeseori irecuperabile.
Denumirea de reumatism, vine de la cuvântul grecesc „Rheuma” care înseamnă „a curge”.Acest termen arată caracterul curgător, fluxional sau migrator al îmbolnăvirii articulației. În timp boala evoluează către o anulare parțială sau totală a mișcărilor articulare, producând imobilizarea sau anchiloza.
CAPITOLUL 1. ARTROZA – ASPECTE TEORETICE
1.1. Definiție și clasificare
Artroza (OA), cunoscutǎ și sub numele de osteoarthritis, osteoarthrosis, sau reumatism degenerativ este o artropatie non-inflamatorie progresivǎ, invalidantǎ, caracterizatǎ de degradarea pânǎ la disparție a cartilajului articular, însoțitǎ de remodelare osoasǎ marginalǎ de tip osteofite si sclerozǎ subcondralǎ (Enciclopedia Medicală Britanică).
Artroza este o boalǎ degenerativǎ ce afecteazǎ persoanele vǎrstnice, dupǎ 40 ani, caracterizatǎ de erodarea cartilajului articular, hipertrofia osului marginal (osteofite) si scleroza subcondralǎ precum și modificǎri de tip inflamator ale mebranei sinoviale si capsulei articulare.
Artoza este artropatia cu cea mai mare prevalențǎ ce afectează populația după 55 ani, iar predicția pentru etapa urmatoare de dezvoltare a societații arată o creștere semnificativă a incidenței și severității, ceea ce contureazǎ o serioasă problemă de sănătate publică.
Degradarea artrozică este proces complex ce cuprinde factori și itinerarii patologice, ce adiționează în acțiunea lor distructivă și constructivă pe cartilaj și os.
Factorii de risc pentru artrozǎ sunt numeroși și se pot clasifica în modificabili și nemodificabili. Cei mai importanți factori de risc pentru instalarea procesului degradativ sunt:
vârsta este un element favorizant însemnat, deoarece senescența reduce capacitațile morfo-funcționale ale cartilajului acționând prin mecanisme precum: scăderea hidratării tisulare, diminuarea proceselor de sinteză și creșterea celor catabolice
sexul feminin
traumatismul major dar și cel minor repetitiv are impact negativ prin microdamage – ul condrocitar și apoptoza celulară ulterioară; concomitent se distruge și rețeaua colagenică ceea ce conduce la hiperhidratare și apariția de fisuri în cartilaj și osul subcondral
suprasolicitarea prelungită a articulației ca și supraîncărcarea initiază zone de stres mecanic excesiv ce determină degradarea precoce a cartilajului.
Dintre factorii generali care favorizează apariția leziunilor artrozice sunt de reținut: tulburările endocrine (insuficiență ovariană, menopauză), tulburări metabolice (în special obezitatea care acționează atât prin alterarea cartilajului articular, cât și mecanic, prin supraâncărcarea ponderală și hiperlaxitatea ligamentară) și unii factori genetici (o fragilitate genetică a cartilajelor articulare, la care se adaugă displazii rotuliene și femuro-tibiale).
Clasificarea artrozei:
Artroza primitivă – apare după 60 ani, nu se pot identifica factori declanșatori.
Artroza secundară – apare precoce fiind generatǎ de factori identificabili.
Gonartroza constituie localizarea reumatismului degenerativ la articulația genunchiului. Ea este una din cele mai frecvente forme de reumatism degenerativ. Gonartroza este lentă, dar progresivă, cu degradarea tot mai accentuată a articulației, permanetizarea durerilor, agravarea instabilități, deformarea genunchiului și reducerea perimetrului de mers.
Durerile din artroză sunt de 2 feluri, cu proveniență diferită:
Dureri intraarticulare, de tip inflamator produse de mediatori cu inflamații sinoviale.
Dureri extraarticulare, neinflamatorii datorate stimulării receptorilor din ligamente, tendoane și mușchi.
Definită clinic prin durere cronicǎ de tip mecanic si impotență funcțională care se accentuează progresiv, artroza este mereu în atenția practicienilor, cercetărilor și organismelor europene și mondiale.
CAPITOLUL 2. ARTROZA MEMBRELOR INFERIOARE
Glezna și laba piciorului se deprind împreună deoarece formează o unitate morfofuncțională. Articulația gleznei se face între oasele gambei și primul tarsian – astragalul.
Oasele piciorului sunt în număr de 25, dispuse în 3 grupe: tarsiene, metatarsiene și falange. Tarsienele sunt 7, dispuse pe două rânduri, anterior și posterior. Metatarsienele sunt 5, metatarsianul 1 corespunzând degetului mare (halucelui), iar metatarsianul 5 degetului mic. Falangele sunt 14, 3 pentru fiecare deget cu excepția halucelui care este format din 2 falange.
Oasele gambei sunt tibia și peroneul. Partea distală a acestor oase se articulează direct cu primul os ce intră în componența piciorului și care intră între maleola tibială și peronială. Mușchii prezenți în zona gleznei sunt atât mușchii gambei cât și mușchii piciorului propriu-zis.
Mușchii gambei se împart în 3 grupe:
grupul anterior: mușchiul tibial anterior, mușchiul extensor lung al halucelui și mușchiul extensor lung al degetelor.
grupul lateral: mușchiul peronier lung și mușchiul peronier scurt.
grupul posterior: mușchi dispuși:
în plan superficial: mușchiul gastrocnemian, mușchiul solear și mușchiul plantar.
în plan profund: mușchiul popliteu, mușchiul flexor lung al degetelor, mușchiul tibial posterior și mușchiul flexor lung al halucelui.
Mușchii piciorului propriu-zis sunt:
mușchiul extensor scurt al degetelor
mușchiul extensor scurt al halucelui
mușchiul abductor al halucelui
mușchiul flexor scurt al halucelui
mușchiul adductor al halucelui
mușchiul abductor al degetului mic
mușchiul flexor scurt al degetului mic
mușchiul flexor scurt al degetelor
mușchiul pătratul plantei
mușchii interosoși.
Articulația genunchiului este articulația dintre condilii femurali, patelă și condilii tibiali. Condilul medial al femurului coboară mai jos ca cel lateral, încât femurul formează cu tibia un unghi de 1740. când unghiul este mai mic de 1500, se vorbește de deformația numită genu valgum (gamba „în X”). Opusul său este genu varum, când unghiul extern dispare, iar gambele descriu între ele un oval. Leziunile cartilaginoase sunt găsite constant, stadiile obișnuite ale fibrilației, eroziuni, și ulcerațiile fiind caracteristice. Meniscurile prezintă fisuri, pierderea cunoștinței obișnuită și rupturi, leziunile osoase fiind tipice, osteofitoză, osteoporoza prin proliferarea sclerozată cu mărirea lichidului sinovial. Articulația genunchiului este formată din articulația epifizei distale a femurului cu epifizele ale tibiei și peroneului unde au loc următoarele articulații:
Femuro-tibială
Femuro-peronieră
Tibio-peronieră
Mușchii care acoperă și activează articulația sunt:
Mușchii coapsei care formează trei grupe:
Grupul anterior: cvadricepsul femural și croitorul
Grupul medial: pectineul și adductorii: marele, mijlociul și micul adductor
Grupul posterior: bicepsul femural, semitendinosul și semimembranosul.
Mușchii gambei (prezentați anterior).
Artoza genunchului se poate prezenta clinic sub trei stadii în recuperare:
Stadiul inițial, caracterizat prin dureri în ortostatism prelungit și mers pe teren accidentat, ușoară hipotrofie și hipotonie a cvadricepsului, crepitații moderate.
Stadiul evolutiv, caracterizat prin dureri interne care apar repede în ortostatism și mers, limitarea mobilității la maxim 900, creșterea în volum a genunchiului, crepitații interne, ușor flexum, hipotrofie și hipotonie importantă a cvadricepsului și instabilitate activă.
Stadiul final, caracterizat prin dureri în repaus, mobilitate sub 900, deformarea articulației, severă insuficiență musculară, deficit motor important, flexurii, mersul cu bastonul, deviații în plan sagital sau frontal, examenul radiologic evidențiind spațiul articular mult îngustat.
CAPITOLUL 3. METODE DE TRATAMENT A ARTROZEI MEMBRELOR INFERIOARE
Ghidul EULAR 2005 si ACR 2000 subliniază că în artroză exista o abordare terapeutică modulată, non-farmacologică, farmacologică și dacă este necesar chirurgicală, managementul optim fiind rezultatul combinării acestor mijloace.
Obiectivele principale ale efortului terapeutic se dirijează spre (ACR 2000):educația pacientului,ameliorarea durerii,optimizare functionalǎ,reducere ponderală,întârziere a progresivității leziunilor, aplicarea de orteze și dispozitive pentru ambulație și ADL (activitis of daily living),terapie ocupațională.
METODE DE TRATAMENT
Tratamentul non-farmacologic
Include exerciții fizice regulate, mǎsuri educative, reducerea greutǎții corporale, purtarea de mijloace de susținere și de ambulație.
a. măsurile protective însoțesc permanent bolnavul și se referă la educarea pacientului, care trebuie să-și cunoască boala, caracterul ei evolutiv și tendința invaliditantă, factorii de risc, factorii agravanți și pe cei favorizanți;
b. tratament fizical kinetic și de recuperare
Terapia fizical-kinetică si de recuperare ocupǎ un loc important de o lungǎ perioadǎ de timp în managementul artrozei. Ea se efectueazǎ în unități profilate dar și la domiciliul bolnavului, scopurile fiind combaterea durerii, prevenirea dizabilității, menținerea și/sau refacerea funcției mioarticulare și prevenirea agravării leziunilor degenerative.Combaterea durerii reprezintă scopul principal, fiind elementul clinic dominant, cu origine multifactorială atât la nivelul structurilor intraarticulare necartilaginoase cât și la nivelul celor periarticulare. Factorii fizici, din domeniul electroterapiei, termoterapiei, vibroterapiei, masoterapiei, balneoterapiei sunt cei mai utilizați.
Tratamentul farmacologic
Combaterea durerii este principala ratiune a administrǎrii medicamentoase in artroza; a doua motivație este condroprotecția, dar aceasta rǎmâne încǎ un deziderat pentru ca produși care sǎ previnǎ sau sǎ amelioreze anomaliile structurale și biochimice din cartilajul artrozic nu s-au verificat încǎ la om. Medicația inregistratǎ ca suplimente nutritive (glucozamina, condroitina) are doar rolul de a influența modest activitatea condrocitarǎ.
Tratamentul chirurgical
De-a lungul timpului numeroase eforturi au fost făcute pentru a ajuta articulația artrozică, așa încât se cunosc o serie de tehnici cu caracter paleativ (care aplicate înregistrează procente diferite de valabilitate), osteotomii și endoprotezarea.
Principiile și obiectivele tratamentului B.F.T.inartroza membrelor inferioare
Balneofizioterapia ocupă un loc important în cadrul terapiei complexe, deoarece se adresează organismului uman cu acei factori care, în procesul dezvoltării evolutive, au avut influență favorabilă sau defavorabilă asupra acestuia condiționată de intensitatea lor și de caracterul mecanismelor speciale de adaptare.
Mecanismele balneofizioterapiei de stimulare și reglare a organismului uman sunt realizate pe 3 căi:
– calea nervoasă
– calea neuroendocrină
– calea umorală
Dintre aceste 3 căi cea mai importantă este calea nervoasă avînd la bază actul reflex.
Balneofizioterapia este de fapt o ramură a medicinii generale care folosește în scop terapeutic agenți fizici naturali și artificiali,agenți care pot ridica capacitatea de apărare nespecifică a organismului.
Balneofizioterapia cuprinde următoarele ramuri:
-Hidrotermoterapia
-Electroterapia
-Balneoterapia
-Masajul și mecanoterapia
-Kinetoterapia și gimnastica medicală
-Helioterapia
-Climatoterapia
-Pneumoterapia
-Talazoterapia
-Inhalațiile
În general tratamentul cu agenți fizici are influență favorabilă asupra artrozelor primare, iar dintre formele secundare asupra celor de natură endocrină; celelalte forme secundare vor beneficia numai în îndepărtarea sectorului care le întreține.
Obiectivele tratamentului balneofizical impune combaterea proceselor iritative și reactive secundare, uneori cu caracter inflamator, îmbunătățirea metabolismului local și general, îmbunătățirea tonusului muscular periarticular cu păstrarea capacității funcționale a articulației și oprirea procesului distructiv.
Hidrotermoterapia reprezintă aplicarea de căldură locală care ameliorează circulația de aport și de întoarcere, mărește tonusul muscular ameliorând mobilitatea articulară. Sindromul dureros este combătut prin aplicații calde dar și umede ce se fac sub forma unor comprese sau împachetări. Astfel compresele sunt mai cele simple și mai rapide proceduri ale hidroterapiei, acțiunea compreselor calde fiind antispastică , analgezică, hiperemiantă și are rol rezactil.
Climatoterapia – această procedură se face bolnavilor cu artroză pe fond de climateriu, le vor fi indicate climatele sedative în regiunea de dealuri sau cea subalpină. Climatul de litoral excitant nu este suportat de această categorie de bolnavi.
Cura balneoclimaterică poate fi utilă dacă:
în alegerea stațiunilor ne vom orienta după reactivarea bolnavului și boala asociată;
în sensul acesta vom indica băile sărate , ionizante de tip Bazna și Govora , băile sulfuroase din Herculane(tratamentul balnear făcându-se toată viața);
în funcție de substanțele pe care le conțin apele minerale :Băile Felix (băi oligometalice slab mineralizate și radioionice ),Pucioasa Vulcană (băi termale și sulfuroase ), Govora ( băi sulfuroase și sărate ), Sovata, Amara și Litoral ( Eforie și Techirghiol băi sărate și nămol ).
Electroterapia reprezintă terapia prin care se folosește curentul electric în scop terapeutic. Medicina fizică modernă a adus ameliorări tehnologice remarcabile, care recurg la aparate de electroterapie computerizate, ce permit metode de stimulare a structurilor cu excitabilitate specifică cu o varietate largă de curenți electrici de joasă și medie frecvență. Pe de altă parte, au fost ameliorate bazele științifice ale electroterapiei prin care s-a mărit credibilitatea acestui domeniu clasic al terapiei fizicale. Terapia cu agenți fizici urmărește creșterea rezistenței organismului. Ea trebuieadministrată simultan sau succesiv după terapia medicamentoasă.
Printre efectele principale enumerăm:
– stimularea electrică a mușchilor cu inervație păstrată, în maniera fiziologică, cu posibilități de menținere a tonusului și forței musculare , iar în cazul unor stimulări viguroase , cu efecte de creștere a forței de contracție;
– stimulare electrică eficientă a mușchilor denervați cu scopul menținerii tonusului și metabolismului lor pe durata necesară până la realizarea procesului de reinervare eficientă și reluarea funcției;
– stimularea cu frecvențe adecvate pentru modularea durerilor acute și cronice și obținerea unor electroanalgetice;
– stimularea cu parametri adecvați a musculaturii netede vasculare sau a organelor viscerale tubulare pentru modularea funcțiilor lor (efecte vasodilatatoare, creșterea mobilității tubului digestiv).
– realizarea prin curenți unidirecționali (curent galvanic, curenți cu impulsuri de joasă frecvență sau forme redresate ale curenților alternativi), a unor efecte de pătrundere transcutanată a unor substanțe farmacologice în formă ionizată (ionoforeză).
– efecte termice obținute cu unde electromagnetice de înaltă frecvență.
Tehnica masajului
Masajul clasic cuprinde cinci manevre fundamentale care se aplică pe țesuturile moi accesibile:
– netezirile sau eflueraj;
– frământarea sau petrisajul;
– baterea sau tapotamentul;
– fricțiunile;
– vibrațiile;
Netezirea și vibrațiile au efecte predominant sedative și vibrațiile au efecte predominant sedative și relaxante musculare iar tapotamentul și fricțiunile au efecte predominant excitante.
Netezirea și fricțiunile sunt utile și pentru detectarea tonusului anormal al unor țesuturi și a zonelor sau punctelor dureroase. Manevrele de fricțiune cu presiune discontinuă asupra mușchilor au efect de pompă asupra circulației de întoarcere a sângelui și a limfei.
În masajul gleznei și a labei piciorului se începe cu netezirea. Bolnavul va sta în decubit dorsal la marginea patului; acest masaj se execută cu ambele mâini după care se face o presiune în regiunea perimaleolară și apoi începem cu fricțiunea înconjurând articulația
tibiotarsiană, această manevră începe cu tendonul lui Ahile până la
maleola externă apoi pe fața dorsală a gleznei și apoi ne întoarcem.
Masajul piciorului propriuzis cuprinde:
a. – masajul degetelor;
b. – masajul feței dorsale a piciorului;
c. – masajul plantar;
Masajul degetelor – se începe cu netezirea degetelor de jos în sos, se ia fiecare deget în parte urmat de presiuni și frământări sub formă de mîngîieturi cu două deget, se fac fricțiuni laterale și anteroposterioare a articulațiilor interfalangiene insistându-se mai ales pe haluce la nivelul articulației metatarso-falangiene.
Se trece apoi la masajul feței dorsale a piciorului prin neteziri cu palmele întinse, se merge în sus pe regiunea dorsală a piciorului și se înconjoară maleolele cu mișcări circulare de câteva ori; se mai pot face cu două degete pe tendoanele metatarsiene, între două degete luând fiecare tendon ; se execută ușoare frământări ale fiecărei teci tendinoase în parte prin mișcări laterale; peste tendoane se mai pot face fricțiuni , vibrații ușoare și încheiem cu netezirea.
Masajul plantar – bolnavul va sta în decubit ventral în ușoară flexie a gambei pe coapsă. Se ține partea dorsală a piciorului cu mâinile; se începe cu netezirea executată cu fața palmară sau cu degetele flectate (netezirea pieptene); frământările se execută cu două degete, police și index, pe bazele musculare externe și mijlocii, mai puțin pe cea internă, apoi se efectuează geluirea care este executată pe toată articulară; se execută apoi fricțiunea cu cotul degetelor și se insistă în special pe aponevroza plantară; se execută apoi tapotamentul care se face cu pumnul sau cu partea cubitală a mâinii și se încheie cu vibrații și neteziri pe întreaga regiune.
Mobilizarea articulațiilor – Kinetoterapia
Exercițiile kinetice urmăresc : – viteza, creșterea amplitudinii în articulațiile respectiv afectate și tonifierea musculaturii.
În artrozele membrelor inferioare, exercițiile libere au la bază mișcările de prehensiune, stimulii senzoriali din talpa piciorului în momentul mișcărilor au un rol foarte important în recuperare. Absența unor fenomene inflamatoare permite o gamă variată de exerciții.
În cazurile în care se prezintă dureri articulare foarte mari în cazul imobilizării articulației sau a halucelui paralel cu medicația antiinflamatoare se renunță la exerciții și se recomandă repaus la pat după care reîncep exercițiile dar la un ritm scăzut.
O atitudine similară se poate adopta în cazul în care manifestările artrozice sunt însoțite de senzații dureroase
Kinetoterapia activă este timpul principal al programului terapeutic care trebuie să asigure o reechilibrarea raporturilor forțelor musculare. Tehnica de lucru este analitică și globală și vizează următoarele aspecte importante:
tonifierea mușchiului gambier posterior și anterior, mușchiului flexor propriu al halucelui – cu rol antivalgus și de susținere a arcului intern al bolții plantare;
tonifierea mușchilor intrinseci ai plantei – mușchii interosoși și mușchiul abductor al halucelui care se opune lărgirii plantei metatarsienelor.
Tonifierea acestor mușchi se face analitic, sau global – mișcări active ce accentuează bolta plantară, efectuate din poziție de descălțare si de încălțare a piciorului.
Șansele recuperării piciorului plat țin de stadiul în care se începe programul fizical-kinetic. Dacă piciorul este încă suplu și nu există deformații osoase, sunt șanse de a obține rezultate foarte bune.
Mobilizarea articulară se face în ordine cronologică astfel:
mobilizarea activă simplă în flexie și extensie a piciorului;
mobilizarea activă contra rezistență opusă antagonștilor – cerem bolnavului să facă o flexie plantară a piciorului cu degetele în extensie maximă;
mobilizarea pasivă manuală în flexie – extensie cu conservarea amplitudinilor maxime atinse pentru câtva timp;
asocierea la aceste manevre pasive a masajului transversal profund;
posturi globale sau segmentare mobilizării gleznei – stat pe vine pentru favorizarea flexiei dorsale a piciorului, așezat pe călcâie – favorizează flexia plantară;
manipulări articulare în tracțiune sau tracțiune supinativă se fac dacă tehnicile obișnuite nu dau rezultate.
Gimnastica medicală
Exercițiile de gimnastică medicală sunt indicate în cazurile de picior și gleznă reumatismale, cu tendințe de redori articulare, în contracturi și reacții musculare precum și în mărirea unor articulații sau grupe musculare. Se recomandă bolnavului efectuarea următoarelor mișcări active: – flexie, extensie, supinație, pronație și circmducție. Mișcările se fac lent și amplu.
Mobilizările active se execută pe planul de reeducare.
– bolnavul fiind așezat în decubit dorsal sau șezînd la marginea planului cu picioarele atârnând mărind astfel dificultatea exercițiilor prin intervenția gravitației;
– din poziția șezînd execută o mișcare du-te – vino, apăsând puternic piciorul pe un cilindru de lemn;
– tot la marginea planului, picioarele lăsate în jos, se fac exerciții de apucare a vergelelor de lemn cu degetele picioarelor;
– în decubit se fac exerciții de mers, vârf – călcâi alternând sau simultan cu exerciții de sărituri de pe un picior pe altul cu întreaga talpă pe sol sau numai pe vârfuri ; sărituri cu amândouă picioarele.
Toate aceste exerciții executate ritmic și în timp îndelungat duc la îndepărtarea anchilozei, la refacerea tonusului muscular precum și la recuperarea mersului în articulația gleznei și labei piciorului.
Tratamentul prin masaj. prin masaj se înțelege o serie de manevre manuale variate sau cu ajutorul unor echipamente mecanice, aplicate sistematic la suprafața organismului, in special asupra țesuturilor moi, în scop terapeutic.
Masajul manual clasic , care își păstrează pe deplin valoarea și indicațiile sale largi în domeniu profilaxiei ,terapiei și recuperării bolilor reumatice, i s-a adăugat în ultimele decenii forme de masaj cu adresabilitate specifică pentru țesutul conjunctiv, pentru anumite zone (masajul segmentar, sau masajul periostal) sau aplicații de presiuni punctiforme pe punctele nervoase ori pe punctele tradiționale chinezești (presopunctură sau acupunctură, reflexologie, auriculopatie).
Efectele masajului sunt numeroase, cu fundamentare științifică diferită, dificil de selecționat după criterii mai riguroase.Efectele fiziologice se referă la diferite sisteme asupra cărora se exercită acțiunile mecanice ale masajului și mecanismele reflexe produse prin stimulii respectivi:
– stimularea circulației periferice la nivel anterior , cu efecte hiperemice cutanate (prin stimularea mecanică a mastocitelor, care eliberează substanțe de tip histaminic ce produc vasodilatație în arteriolele superioare). În mușchiul cu contracturi reflexe la durere sau după efort sunt dovedite efecte favorabile după manevre sedative și analgetice.
efectele asupra țesutului conjunctiv în condiții patologice (fascii, aderențe musculare, zone indurate, cicatrice posttraumatice) sunt remarcate de numeroși autori, mai ales după tehnici viguroase de masaj (fricțiune).
efectele antialgice ale masajului clasic și reflex sunt menționate atât de bolnavi, cât și de studii controlate. Au fost invocate mecanisme reflexe, mecanisme de control al porții la nivel medular dar și modulări ale durerii prin sistemul endorfinic.
efectele psihologice ale masajului nu pot fi neglijate, aprecierile subiective ale bolnavilor fiind de obicei deosebit de favorabile.
Acțiunile masajului pot fi locale(acțiune sedativă, acțiune hiperemiantă locală –înroșirea tegumentului – și înlăturarea lichidelor interstițiale cu accelerarea proceselor de resorbție în regiunea masată), sau generale (stimularea funcțiilor aparatului circulator și respirator, creșterea metabolismului, efecte favorabile asupra stării generale a bolnavului cu îmbunătățirea somnului, înlăturarea oboselii musculare și efectul reflex al organismului.
Contraindicațiile procedurilor prezentate anterior sunt constituite din următoarele boli:boli infecțioase, tuberculoase, hipotermitele parazitare, boli vasculare (osteoscleroza, tromboflebitele), deasemeni inflamațiile acute ale organelor abdominale(ulcerul gastric și cancerul abdominal).
1. Principiile și obiectivele tratamentului BFT.
Obiectivele tratamentului balneofizioterapeutic sunt:
a). Reducerea durerii, care este factorul determinant în cadrul recuperării; deoarece genulgia îngreunează sau face imposibilă aplicarea programului recuperator;
b). Obținerea stabilității, care este de fapt principala funcție a genunchiului;
c). Obținerea mobilității;
d). Coordonarea mișcărilor membrului inferior.
Remobilizarea articulară reprezintă obiectivul principal al recuperării sechelelor articulare posttraumatice și postoperatorii. Mobilizarea articulară se realizează prin mișcări active și pasive.Rolul principal al mobilizării articulare este de a dezvolta abilitatea mișcărilor. Stabilitatea se obține prin tonifierea musculaturii.
Pentru tonifierea musculaturii se execută exerciții izometrice, mișcări de rezistență și se aplică diverse metode ortopedice.
Stabilitatea articulară înseamnă de fapt:
Indoloritate (reducerea durerii),carebse obține prin:
Administarea unei medicații antiinflamatoare și antialgice generale;
Crioterapia sau termoterapia (după caz);
Electroterapia;
Röentgenterapia;
Repaus articular;
Intervenții chirurgicale.
2. Stabilitatea genunchiului, care implica două aspecte:
Stabilitatea pasivă N, stabilitatea ortostatică;
Stabilitatea activă N, stabilitatea în mers.
Stabilitatea pasivă, mai ales în cazul genunchiului operat fără succes, poate fi obținută cel puțin parțial prin:
Tonifierea musculaturii, stabilizarea genunchiului;
Creșterea rezistenței ligamentare;
Evitarea cauzelor care afectează genunchiul ca: obezitatea, ortostatism și mers prelungit, mers pe teren accidentat, flexie N, extensie liberă, în momentul trecerii de la o poziție de repaus la ortostatism.
Aplicarea unor atele care să preia stabilitatea laterală sau posterioară a genunchiului.
Stabilitatea activă se realizează prin tonifierea mușchilor interesați respectiv:
Mușchiul cvadriceps, care slăbește semnificativ chiar după o imobilizare de 48h.
Pentru tonifierea cvadricepsului se execută contracții izometrice și exerciții cu contrarezistență.
Mușchiul tensor al fasciei lata se tonifică prin flexii și extensii ale șoldului, din decubit lateral.
3. Mobilitatea genunchiului operat, este limitată. Pentru redarea mobilității genunchiului operat se urmărește:
Reducerea flexum-lui,
Creșterea amplitudinii flexiei.
În timpul imobilizării genunchiului după operație, se pot face mobilizări pasive constând dintr-un complex de procedee terapeutice, care se schimbă alternativ ca:
Tracțiuni continue sau extensii continue, utilizate pentru corectarea unei poziții vicioase articulare asociate cu căldură, pentru a ușura durerea rebelă articulară pentru scăderea presiuni intertarticulare;
Tracțiunii discontinue, care se aplică în timpul nopții sau în perioada de repaus;
Mobilizarea pasivă asistată, care se execută în relaxareparțială sau totală de care kinetoterapeut în toate sensurile, cu mișcări ample articulare;
Mobilizării autopasive, care sunt o combinație de exerciții pasive foarte des utilizate, deoarece pacientul are posibilitatea să le repete de mai multe ori pe zi.
Mobilizarea activă executată de pacient, care constituie baza kinetoterapiei recuperatorii pentru redorile articulare posttraumatice.Mobilitatea activă se face în scopul creșterii treptate a amplitudinii mișcări și în toate planurile de mobilitate a articulației. Se execută mișcări ritmice de flexie N și extensie ale piciorului și exerciții gestice, uzuale pentru reducerea funcțională a genunchiului. Se mai execută și mecanoterapia și scripetoterapia.
4. Coordonarea.
Recuperarea integrală a bolnavilor operați de gonartroză se bazează pe un program recuperator bine condus.Postoperator genunchiul este menținut în extensie 10 zile cu o atelă gipsată.
Recuperarea începe a doua zi după intervenție și constă în:
Contracții izometrice cvadricepsului, din oră în oră;
Imobilizării ale piciorului;
Ridicări pasive ale piciorului și genunchiului întins, începând după 3-4 zile de la operație;
Exerciții de flexie ale genunchiului la marginea patului, după scoaterea bandajelor;
Mers cu baston din a zecea zi de la operație;
Recuperarea se continuă cu:
Electroterapie antalgică și antiinflamatoare;
Tonifierea cvadricepsului;
Masajul coapsă-gambă, cu evitarea genunchiului;
Mobilizarea articulației;
Crioterapia.
Din săptămâna a 3-a se începe urcatul și coborâtul scărilor.
2. Tratamentul prin hidro-termoterapie.
Hidroterapia – prin hidroterapie se înțelege aplicarea în scop profilactic și curativ unui număr variat de proceduri, care au la bază apă la diferite temperaturi și sub diferite stări de agregare, ca și unele tehnici strâns legate de aceasta.
Dușul cu aburi.
Este proiectarea vaporilor supraâncălziți asupra unor regiuni limitate.
Tehnicianul trebuie să fie atent ca nu cumva să stropească bolnavului cu picături de apă fierbinte, provenite din condensarea vaporilor pe furtun și pe porțiunea metalică a dușului.
Este nevoie ca instalația pentru dușul cu aburi să fie prevăzută cu dispozitive de separare a apei de condensare și cu supraâncălzitoare pentru aburi.
Înainte de a aplica jetul de vapori asupra bolnavului, tehnicianul și-l proectează pe palmă pentru a se asigura de lipsa picăturilor de apă fierbinte.
Durata este de 3-6 min. Poate fi o procedură de sine stătătoare, poate să preceadă o baie generală sau se poate asocia cu masaj.
La sfârșit se aplică o procedură de răcire, spălare, sau un duș la temp. de 18-200 C.
Mod de acțiune:acțiune puternică asupra circulatiei cu hiperemie și rezorbție locală.
Dușul masaj.
Reprezintă aplicarea mai multor dușuri rozetă cu apă la temperatura de 38-400 C, concomitent aplicându-se cu masaj, conform tehnicii obișnuite.
Pentru aplicarea lui există instalații speciale cu 4-6 dușuri verticale, în rozetă, situate unul lângă altul, care se pun simultan sau separat. În lipsa unei instalații speciale, se poate efectua și cu un duș mobil, la capătul căruia se aplică o rozetă.
Durata masajului este de 8-15 min. Bolnavul este culcat, dezbrăcat complet pe un pat special din lemn. Se deschid dușurile, în timp ce apa curge pe corp, tehnicianul execută masajul conform tehnici cunoscute.
Modul de acțiune:
Dușul masaj provoacă o hiperemie importantă, mai ales în regiunea tratată;
Are un important efect rezorbtiv și tonifiant.
Baia kinetoterapeutică.
Este o baie caldă la care se asociază mișcări în toate articulațiile bolnavului.
Se efectuează într-o cadă mai mare ca cele obișnuite, care se umple trei sferturi cu apă la temperatura de 36-370 C mai rar 380 C. Bolnavul este invitat să intre în cadă și este lăsat 5 minute liniștit după care tehnicianul execută sub apă, toate mișcările posibile la fiecare articulație.
Tehnicianul stă în partea dreaptă a bolnavului. După care pacientul este lăsat puțin în repaus după care este invitat să repete singur mișcările arătate de tehnician.Duratabăi este de 20-30 min. după care bolnavul este șters și lăsat să se odihnească.
Mobilizarea în apă este mai puțin dureroasă datorită relaxării musculare ce se produce sub influența apei calde și a reducerii greutății corpului, conform legii lui Arhimede.
Termoterapia:
Compresele cu aburi.
Avem nevoie de : două bucăți de flanelă, o bucată de pânză simplă sau un prosop, o pânză impermeabilă, o găleată cu apă la temperatura de 60-700C.
Pe regiunea interesată se plasează o flanelă uscată, peste care se aplică o bucată de pânză sau prosopul muiat în apă fierbinte și bine stors, iar peste aceasta se aplică cealaltă flanelă. Totul se acoperă cu o bluză impermeabilă sau se aplică un termofor.
Durata totală a proceduri este de minim 20 de minute și maxim 60 de minute.Modul de acțiune – are o importantă acțiune vasodilatatoare și rezorbtivă pe lângă efectul analgezic și antispasmotic.
Împachetarea cu parafină.
Se ia o cantitate potrivită de parafină (≈ 150-200g) și se topește într-un vas la temperatura de 65-700, în așa fel incât să mai rămână câteva bucăți netopite, în scopul evitării supraâncălzirii.
Cu ajutorul unei pensule late (8 cm) se pensulează repede regiunea interesată. Grosimea stratului de parafină este de 0,5-1. Peste stratul de parfină se aplică bucăți de vată sau flanelă și apoi se acoperă regiunea cu pătura.
Durata este de 20-25 min. Înlăturarea parafinei se face cu ușurință din cauza transpirației care are loc sub stratul de parafină. Procedura se termină cu o spălare la 20-220C.
Împachetarea cuparafina are o acțiune locală și provoacă o încălzire profundă și uniformă a țesuturilor,
În timpul procedurii, suprafața pielii se încălzește până la 38-400C. La locul de aplicare se produce o hiperemie puternică și o transpirație locală abundentă.
Ungerile cu nămol.
Bolnavul complet dezbrăcat stă câteva minute la soare până i se încălzește pielea, apoi se unge cu nămol proaspăt complet sau parțial. Se expune din nou la soare timp de 20-60 minute, până când nămolul începe să se usuce. În acest interval de timp va purta o compresă rece pe frunte iar capul îi va fi apărat de soare cu o pălărie sau umbrelă.
După aceasta se va face o scurtă bai în lac sau în mare, se va șterge, se va îmbrăca și se va odihni la umbră sau într-o cameră, aproximativ o oră.
Modul de acțiune -ungerile cu nămol își bazează acțiunea pe elementul termic alternant, rece la început, apoi cald, datorită încălzirii nămolului la soare și din nou rece, datorită băi din lac și reacției vasculare la aceasta; al doilea element este reprezentat de acțiunea specifică a substanțelor resorbite în organiasm.
1. Tratamentul prin electroterapie.
Electroterapia este acea parte care studiază utilizarea, acțiuni diverselor forme de energie electrică asupra organismului uman, cu scop curativ sau profilactic.
Ultrasunetele.
Ultrasunetele terapeutice au o frecvență cuprinsă între 800-1000KHz.
Tehnica de aplicare – vom urmări manipularea câmpului emițător și manevrarea aparatului. Undele ultrasonice sunt proiectate din capul emițător în linie dreaptă sub forma unui fascicul perpendicular pe suprafața de emisie a localizatorului.
Pentru ca transmiterea undelor la bolnavi să fie continuă este nevoie de un contact perfect între suprafața emițătoare și tegument care se realizează folosindu-se un strat de gel, ulei sau apă.
Ședințele au o durată variabilă cuprinsă între 15-30 minute și se reco-mandă zilnic sau la 2 zile.
Efecte:
Antiinflamatorii;
Termice locale;
Fibrolitice.
Curentul galvanic:
Este un mijloc clasic și fidel de sedare a durerilor. Electrodul pozitiv are o acțiune sedativă locală, ca și curenții descendenți și curenți ascendenți aplicați contralateral duc la o creștere a pragului de sensibilitate.
Galvanizarea poate să utilizeze concomitent și introducerea de ioni cu acțiune antalgică (ionoforeză transversală cu novocaină, aconidină sau revulsiv cu histamină).
Aplicarea electrozilor la pacient se face transeversal electrozii sunt situați de o parte și de alta a genunchiului. În mod obligatoriu trebuie să folosim un strat hidrofil între electrod și tegument, ce trebuie spălat după fiecare utilizare. Intensitatea curentului este strâns legată de sensibilitatea și de toleranța pacientului (30-50 mA).
Durata este aproximativ de 30-40 minute. Numărul și ritmul ședințelor este de 18 – 20 sedințe în ritm zilnic. Influențează durerea și provoacă vasodilatație.
Ionizarea.
Ionizare cu novocaină sau calciu are efect analgezice datorită scăderii excitabilității polului pozitiv la care se adaugă efectul substanței introduse (Novocaină, Calciu).
Durata procedurii —este de aproximativ 15 min. La efectul farmaco-dinamic al soluției medicamentoase se adaugă și efectul analgezic al curentului continuu. Efect de depozit—realizat de acumularea substanțelor farmacologice introduse la nivelul electozilor. Efectul de patrunderepâna la stratul cutanat profund—are o actiune reflexă cutii viscerale la nivelul dermatoamelor.
Undele scurte.
A căror tehnică de aplicare constă în:
Aplicarea în câmp condensator – introducerea bolnavului direct în câmpul rezonator între cele 2 plăci ale armăturilor condensatorului.
Armăturile condensatorilor sunt izolate în capsule de sticlă sau cauciuc constituind de fapt electrozi.
Acești electrozi sunt formați dintr-un disc metalic de 1mm, grosime și cu mărimi diferite în diametru fiind variabili.Electrozi se fizează la niște brațe sau suporturi ce le oferă posibilitatea aplicări lor la distanță de tegument (circa 3 cm).
Aplicarea în câmp inductor-folosește electrozi flexibili. Pot avea aspectul unei plase și cordon flexibilconstituit din sârme de cupru. Ședințele au o durată de 10-15 minute, se aplică zilnic sau la 2 zile, se recomandă maximum 10 ședințe.
Efecteleundelor scurte:
Termic, reprezintă prncipalul factor terapeutic;
Vasodilatator și metabolic;
Antialgic.
Aici trebuie să ținem seama de deficitul endocrin și tulburării vegetative, atunci când este cazul.
Razele infraroșii
Se pot aplica prin două metode: lămpile de tip Solux și băile de lumină.
În afară de lumina solară, care este deosebit de bogată în radiații inflaroșii și care este utilizată în terapeutia sub forma așa–numitei helioterapii.
Aplicațiile de radiații inflaroșii în terapeutia se pot face în două moduri: în spațiul închis, sub forma așa-numitelor băi de lumina proceduri intense termoterapice sau în spațiu deschis, în aer liber, sub forma așa-numitelor aplicații de sollux.
În băile de lumina se realizează o încălzirea aerului până la temperaturi ridicate (60-70-80°C).
În funcție de scopul urmarit, bolnavul va sta în baia de lumina între 5-20 minute. După expirarea timpului prescris se aplică bolnavului o procedură de răcire parțială.
Efectul principal al acestor raze se bazează pe căldura pe care o produc. Ele străbat pînă la cîțiva centimetri în profunzime, acționîndatît asupra țesutului conjunctiv, cît și asupra glandelor și metabolismului general. Ele provoacă totodată și o vasodialatație la nivelul plexului venos.
Curentul diadinamic
Se prescrie în aplicații transversale sau longitudinale: o perioadă lungă, de 4 minute (are efect sedativ), difazat fix 4 minute ambele, 1 dată pe zi. Se recomandă 10-14 ședințe.
Diatermia acționează asupra țesuturilor în profunzime, prin căldura pe care o produc curenții de înaltă frecvență, ca urmare a rezistenței pe care o opun țesuturile la trecerea energiei electrice. Căldura astfel produsă are un efect analgetic.
Curentul faradic
Se indică faradizarea cu periuța sau cu ruloul, plimbate pe regiunea dureroasă pudrată cu talc, legate de electrodul negativ, curentul fiind tetanizat.
Aceste proceduri sunt bine receptate și tolerate de pacienți pentru starea de bine pe care o degajă și modul în care, corectând dezechilibrul, se îmbunătățește funcționalitatea.
2. Tratamentul prin masaj.
Efectele fiziologice ale masajului.
Acțiunile masajului sunt împărțite în 2 grupuri:
1. Locale:
Masajul are acțiune sedativă asupra durerilor de tip nevralgic, muscular sau articular;
Acțiunea hiperemiantă a regiuni masate. Se produce o vasodilatație a vaselor capilare din tegument cu acțiunea circulației sângelui. Odată cu hiperemia apare și încălzirea tegumentului;
Acțiunea înlăturări lichidelor interstițiale cu accelerarea proceselor de rezorbție în regiunea masată.
2. Generale:
Odată cu activarea circulației locale prin masaj se activează și circulația generală a sângelui și odată cu ea se stimulează și funcțiile aparatului respirator.
Are acțiune favorabilă asupra stări generale a pacientului, îmbunătățirea somnului și cu îndepărtarea oboseli musculare.
Are acțiune reflexogenă asupra organelor interne în suferință care este explicată prin mecanismul reflex. Prin execuția manevrelor de masaj se produce niște stimuli ai exteroceptorilor dn tegument și proprioceptorilor din: mușchii, tendoane, ligamente care sunt de diferite intensități și pornesc pe calea neuronilor către SNC care de acolo transmit reflex către organele în suferință. Pe tegumentul fiecărui organ intern, corespunde un punct reflexogen (puncte metamerice sau zone Head). Cele mai multe puncte reflexogene sunt în talpă și palmă.
Masajul are acțiune mecanică care rezultă din execuția manevrelor de frământat, în special cipitul și contratimpul care duc la formarea în centrul metabolismului a unor substanțe metabolice ce trec în circulația generală a sângelui (Hde tipul histaminei) care stimulează peristaltismul vaselor și duce la resorbția substanței nocivedin lichidele interstițiale care sunt în exces în fibrele țesutuluiconjunctiv de unde se duce la organele excretoare.
Masajul se mai face și în scop igienic, de inițiere și se folosește și la sportivi (are un avantaj al antrenamentului zilnic).
Tehnica masajului
Bolnavul este așezat cu fața în sus, fiind descoperite membrele inferioare, se începe masajul mai întâi pe partea opusă maseorului cu netezirea sau efluerajul pornind de la treimea superioară a gambei până la treimea inferioară a coapsei cu ambele mâini făcând o acomodare a mâini noastre cu tegumentul bolnavului, dar în același timp face o încălzire a musculaturii, care acționează asupra articulației genunchiului (aceștia fiind mușchii gambei și coapsei).
După netezire urmează ușoare frământări cu o mână, cu două și contratimp pe aceleași direcții.
Cea mai importantă manevră este fricțiunea cu care insistăm mai mult și se fac în felul următor: pentru acest lucru flectăm ușor gamba pe coapsă după care facem netezirea așezând cele 4 degete ale mâinilor la spațiul popliteu iar policele pornind de la partea superioară a rotulei cu netezirea cu partea lor cubitală alunecând până la partea inferioară a rotulei după care ne întorcem ocolind condilii externi femurali către spațiul popliteu.
După care face fricțiunea pe aceleași direcții ca la netezire după care lucrăm cu cealaltă parte a rotulei (5-6 ori).
Se fac fricțiuni cu vibrații. Apoi facem vibrația pe toată suprafața și netezirea de încheiere.
Lucrăm articulația și celuilalt picior pe aceleași direcții după care spunem bolnavului să se așeze cu fața în jos și lucrăm părțile posterioare ale genunchiului.
Începem mai întâi cu genunchiul opus nouă, cu netezirea și frământatul, deci încăltirea regiuni de la treimea superioară a gambei până la treimea inferioară a coapsei cu toate formele de frământare.
După care facem fricțiunea la spațiul popliteu care se va face mai ușor decât la partea anterioară datorită faptului că aici există un pachet vasculo-nervos.
Pentru acest lucru flectăm ușor gamba pe coapsă sprijinind pe mâna noastră și facem netezirea cu cele 2 police pornind de la mijlocul articulției către condilii externi femurali. Apoi facem fricțiunea deget peste deget pe aceleași direcții (5-6 ori). După care facem vibrația cu palma întreagă. Încheiem cu netezirea.
3. Mobilizarea articulațiilor (kinetoterapia).
Din articulația genunchiului putm efectua următoarele mișcării efectuate în plan transversal și sagiatal:
Flexie;
Extensie;
Lateralitate.
Pentru flexie ținem contrapriză pe partea posterioară a gambei. Pentru extensie ținem contrapriză pe partea anterioară a gambei.
În prima săptămână se efectuează 6 ședințe.
Prima zise efectuează contracții izometrice ale cvadricepsului și fesierilor, flexie, extensie șin articulația gleznei.
Flexie din CF (45%), cu genunchiul întins;
Abducție din CF (20%) cu genunchiul întins;
Circumducție cu genunchiul întins (3 serii), 5 săptămâni, mișcarea este pasivo-activă.
A doua zi – aceleași exerciții din poziția culcat la care se adaugă cele din poziția stând (pacientul își asigură stabilitatea, ținându-se de scaun).
Flexie din CF, abducții din CF, extensii din CF, toate aceste mișcării se execută cu genunchiul întins (3 serii, 5 repetării), mișcării active.
A treia zi – aceleași exerciții, aceleași poziții, cărora li se mai adaugă:
Din așezat la marginea patului, kinetoterapeutul mobilizează cu multă atenție articulația genunchiului până la punctul în care apare durerea (se pornește de la o flexie de 350);
Mișcarea pasivă (3 serii-10 repetării), cu pauză un minut între ele;
Din culcat costal pe partea sănătoasă, abducții din CF, cu genunchiul întins;
Din decubit dorsal flexia genunchiului cu alunecarea călcâiului pe planul patului.
În primele 2 zile se mai practică și mișcările pasive.
Mers cu ajutorul unui baston canadian.
A patra zi – pacientul este dus la sala de gimnastică.
În a patra săptămână sunt cinci ședințe.Toate exercițiile devin active, dar nu se introduce încă rezistența deoarece musculatura pacientului nu s-a refăcut suficient.
Din decubit dorsal: aceleași exerciții, accentul punându-se pe mișcarea activă de flexie a gambei pe coapsă (5 serii a câte 8 repetării);
Din așezat la marginea banchetei: mișcare activă, a flexiei, a gambei pe coapsă și revenire prin alunecare (patine), înainte-înapoi;
Stând la spalier: cu fața: ridicării ușoare cu vârfurile, sprijin mai mult pe piciorul sănătos, ridicarea piciorului pe prima treaptă și flexia gambei pe coapsă; cu spatele: flexia CF (trei 3 serii, 6 săptămâni).
4.Gimnastica medicală.
Din decubit dorsal:
Contracții izometrice de cvadriceps și fesieri (30 mișcării pe oră – contracția este de 6 sec. relaxare 3 sec.);
Flexie-extensie din articulația gleznei (4 serii a câte 10 repetării);
Flexie și abducție din CF (4 serii a 10 repetării).
Se efectuează exerciții cu toate articulațiile membrului sănătos.
Din stând sprijinit pe pe spătarul patului: mișcarea activo-pasivă de flexie, abducții, extensie, circumducții din CF (din fiecare 2 serii a câte 10 repetării).
Mersul se execută cu ajutorul a două bastoane canadiene, fără sprijin pe piciorul afectat.
După îndepărtarea gipsului pacientul va purta o fașă elastică numai la deplasare și noaptea, pentru a stabiliza genunchiul și a îl feri de mișcări nedorite.
Programul de recuperare se întinde pe durata a patru săptămâni.
În prima săptămână sunt cinci ședințe și se efetuează următoarele exerciții:
Din decubit dorsal: contracții izometrice de cvadriceps și fesieri; flexii și abducții din CF (mișcare activă); ușoare flexi ale articulației genunchiului.
Profesorul introduce ambele mâini sub zona poplitee și execută cu multă atenție această mișcare la circa 300, având grijă ca talpa pacientului să rămână permanent pe planul patului.
Din decubit lateral: mișcarea activo-pasivă de abducție din CF cu genunchiul întins (3 serii a câte 10 repetării).
Din stând la spalier: mișcării active din CF cu genunchiul întins (3 serii a câte 8 repetării); cu spatele, flexie, lateralitate, abducții și cu fața extensii.
În a doua săptămână pacientul va contacta solul cu planta piciorului operat cu sprijin de 30%.
Din decubit dorsal: „pompaje” pe minge, fără a forța flexia; flexia gambei pe coapsă (în lanț kinetic închis); flexii și abducții din CF (3 serii a câte 12 repetării).
Din așezat la marginea banchetei: flexia gambei pe coapsă, mișcare condusă și controlată de profesor.
Timp de două luni sunt interzise exercițiile ce implică un lanț kinetic deschis.
Din stând la spalier – la exercițiile cunoscute se mai execută: ridicării pe vârfuri, cu sprijin mai mare pe piciorul sănătos; ridicarea piciorului pe prima treaptă și flexia gambei pe coapsă cu ușoară presiune pe talpă (2 serii a câte 10 repetări), lucrând fără durere; mersul se face cu sprijin ușor (circa 30%) pe piciorul operat.
În a treia săptămână – sunt cinci ședințe; toate exercițiile devin active, iar pentru mișcările din CF se introduce lestul de 500g.
Din decubit dorsal: contracții izometrice de cvadriceps, fesieri și ischiogambieri; flexii, extensii ale articulației gleznei și degetelor (metatarsiene, falange și interfalangiene); flexia gambei pe coapsă din alunecare (4 serii a câte 15 repetări); flexi, abducții, circumducții CF cu genunchiul întins (mișcare activo-rezistivă cu lest).
Din decubit lateral: mișcarea activă liberă de abducție din CF a membrului operat (3 serii a câte 10 repetări).
Dn așezat la marginea banchetei: flexia și extensia gambei pe coapsă (3 serii a câte 15 repetări); flexia și extensia articulației genunchiului cu ajutorul unei patine pe care este așezată planta membrului operat.
Din stând la spalier: 3 serii a câte 10 repetări pentru fiecare mișcare din CF activă cu rezistență cu last de 500g; ridicări pe vârfuri, piciorul operat în sprijin 60%; joc de gleznă cu sprijin circa 60%; ridicarea piciorului pe prima treaptă și flexia gambei pe coapsădin exercitarea unei ușoare presiuni pe suprafața plantară.
În a patra săptămână – sunt cinci ședințe în care continuă exercițiile mai sus menționate, la care se adaugă:
Din decubit ventral – (se pune un rulou sub treimea inferioară a feței anterioare a coapsei): mișcarea activă de flexie a gambei pe coapsă cu tensiuni finalerealizate de către profesor.
Mișcările din așezat: ale articulației genunchiului devin rezistive prin introducerea lestului.
La sfârșitul acestei săptămâni pacientul se sprijină aproape în totalitate pe picior operat.
5. Terapia ocupațională.
Este o metodă de reeducare activă care completează kinetoterapia folosind diverse activități adaptate la tipul de deficiențe motorii ale individului cu scop recreativ și terapeutic, ajutând bolnavul să folosescă mai bine mușchii rămași indemni și recuperând funcția celor afectați de boală, contribuind astfel la readaptarea funcțională la gesturile vieții curente.
Principalele efecte pe care le urmărim prin aplicarea terapiei ocupaționale sunt:
Mobilizarea unor articulații și creșterea amplitudinii lor;
Dezvoltarea forței musculare;
Restabilirea echilibrului psihic.
Bolnavul poate executa unele exerciții cum ar fi:
Pedalat la mașina de cusut;
Roata olarului;
Săritul cu coarda;
Mersul pe plan ascendent;
Mers pe bandă sau pe scară rulantă.
Rezultatele depind de gradul de stabilizare a evoluției bolii și de încadrarea rațională a ergoterapiei în complexele de recuperare și readaptare funcțională.
6. Tratamentul balneologiC(ape minerale, nămoluri).
Tratamentul balnear vizează următoarele obiective:
Încetinirea procesului degenerativ
Combaterea manifestărilor ce actualizează sau reactivează artroza
Îmbunătățirea circulației locale si generale
Ameliorarea sau menținerea mobilității articulare și forței musculare periarticulare.
CAPITOLUL 4. METODOLOGIA CERCETĂRII
Experimentul s-a realizat pe un lot de 10 pacienți internați în secția de reumatologie a Spitalului Județean Rm. Vâlcea, în perioada noiembrie 2005 – mai 2005. S-a luat în considerare fișa de internare, s-a facut o anamneză, un bilanț articular și muscular, s-au luat în considerare date ale radiografiilor și s-au facut observații în urma examinării clinice. Examenul obiectiv al genunchiului bolnav se face comparativ cu genunchiul sanătos,din ortostatism și decubit.
LA INSPECțIA GENUNCHIULUIapreciem reliefurile tendoanelor, proeminențele musculare, fundurile de sac sinoviale, tumefacțiile, deviațiile axului membrului inferior genu-varum, genu-valgum; din profil se apreciaza deviațiile de tip genu recurvatum și cu 4 timpi ai mersului; troficitatea musculaturii posterioare a coapsei și gambei;
LA PALPAREurmarim temperatura locală;prezența șocului rotulian (se comprima simultan fundurile de sac sinoviale prin apăsarea palmelor pe acestea deasupra și sub genunchi, verificam cu indexul dacă rotula plutește; modificarea pasiva cronico-caudală și laterală a rotulei; interlinia articulara femurotibială;traiectele ligamentelor laterale; zona de inserție a tendoanelor mușchilor „labei de gâsca”; tonusul mușchilor cvadriceps și ischiogambieri; zona poplitee (cu pacientul în decubit ventral); se verifica reflexul rotulian; la nivel supra și subrotulian se fac masurători comparative ale circumferinței coapsei și gambei; se efectueaza bilanțul muscular și articular (flexia, extensia); bilanțul funcțional al mersului, pe teren plat, urcatul (fiind necesar un unghi minim de flexie al genunchiului de 80o -90o) și coborâtul scarilor; verificam prezența hidrartrozei și hemartrozei. În cadrul bilanțului articular se pot evidenția mișcari anormale și lateralitate („de sertar”), când sunt afectate structurile ligamentelor învecinate. Acest examen îl completam cu rezultatele obținute pe baza radiografiilor. După ce am luat la cunoștința diagnosticul, am realizat un program de recuperare care a urmarit atingerea obiectivelor care stau la baza recuperarii gonartrozei, ținând cont de caracteristicilefiecarui pacient în parte, în funcție de vârstă, sex, tipul de leziune care a indus gonartroza,afecțiunile asociate (cardio-vasculare, respiratorii), de localizare (bilaterala sau unilaterală). Toți pacienții au acuzat un genunchi dureros, instabil, mobilitate diminuata, iar unii chiar un genunchi deformatprin prezența hidrartrozei și hemartrozei. De aceea programul de recuperare s-a adresat acestui sindrom.
Programul de recuperare a genunchiului cu gonartroza post-traumatică a lotului cercetat cuprinde:
1.Posturari ale genunchiului: posturări liber și laber ajutate. Membrul inferior se așează extins pe orizontala, cu un mic suport sub călcâie, iar pe genunchi se așează un săculeț de nisip.
2.Tonifierea mușchilor cvadriceps și ischiogambieri prin tehnici de: contracție repetata; contracții relaxare – opunere; tehnici de secvențialitate de întarire la 20 ˘ o , 10o , 0o extensie;
3.Se fac mobilizari ale articulației genunchiului: stretching al mușchilor cvadriceps;stretching al mușchilor ischiogambieri; stretching al mușchilor triceps sural. Înainte de a face mobilizari, se face un masaj de circa 15 minute, pentru a încălzi articulația genunchiului. Dupaopauză de 2 – 3 ore, s-au început timp de 30 minuteexercițiile fizice terapeutice pentru pacienții care nu au avut boli cardiovasculare și doar 25 min. (cu o intensitate a efortului scazută) pentru cei cu cardiopatie ischemică cronică. Exercițiile fizice care s-au realizat în cadrul acestui program sunt:
Exercițiul 1. Pacientul în decubit ventral. Membrul inferior întins, piciorul în flexie dorsala, vârful sprijinit pe pat. Pacientul executa extensia totală a genunchiului până la0 ˘ o.
Exercițiul 2. Pacientul în decubit ventral, membrele inferioare întinse, gamba în afara suprafeței de sprijin. Pacientul executa extensia genunchiului până la maximum, prin atârnarealibera a gambei la marginea patului obligând genunchiul la maximum de extensie.
Exercițiul 3. Pacientul în decubit dorsal, gamba atârna la marginea patului. Se executa flexii și extensii ale gambei cu propria greutate.
Exercițiul 4. Pacientul în decubit dorsal, gamba atârna la marginea patului. Se executăflexii și extensii ale gambei cu greutatea fixata pe fața dorsală a labei piciorului sau cu rezistența opusă de kinetoterapeut în treimea inferioară a gambei.
Exercițiul 5. Pacientul în patrupedie. Sprijin pe vârfurile picioarelor și ridicarea genunchilor de pe suprafața patului pâna la extensia lor completă, șezutul se ridică mult, apoi revenire.
Exercițiul 6. Pacientul sta cu fața spre scara fixă. Se ridica pe vârful picioarelor cu extensia maximă a genunchilor. Apoi se face coborâre pe calcâie, vârfurile în sus, menținând extensia genunchilor.
Exercițiul 7. Pacientul sta cu fața spre scara fixă. Îndoaie genunchii în semiflexiune,iar apoi revine cu ridicare pe vârfuri.
Exercițiul 8. Pacientul în decubit ventral. Executa exerciții într-un montaj cu scripeți. Se vor face extensii urmate de flexii.
Exercițiul 9. Pacientul în decubit dorsal, cu membrul inferior afectat ridicat în sus la verticala, întins. Pacientul execută flexia și extensia membrului inferior afectat din genunchi. Exercițiul continua și cu celălalt membru inferior la fel.
Exercițiul 10. Pacientul executa semifandări cu membrul inferior afectat așezat înainte și revenire în stând cu ridicare pe vârfuri. Exercițiul continua, schimbând poziția picioarelor.
FIșA GENERALA A PROGRAMULUI DE RECUPERAREKINETICA A PACIENTULUI CU GONARTROZă
1. DATE PERSONALE: sex,vârsta,înalțime, greutate.
2. ANTECEDENTE PATOLOGICE: producerea traumatismului.
3. STAREA DE SANăTATE ACTUALă: diagnostic de afecțiune artromiokinetic,recomandare de kinetoterapie,alte boli asociate: CI, IM, HTA, dureri intense la nivel segment afectat ï CI ședința de kinetoterapie;
4. MOTIVE INTERNARE: 1. durere de tip mecanic; 2. redoare matinala; 3. dificultați la urcatul scărilor și mers; 4. mobilitate articulara redusă.
5. EVALUAREA MOBILITAțII SEGMENTULUI AFECTAT: BILANț ARTICULAR: stabilirea valorilor unghiurilor la masurătoarea cu goniometrul, mișcarea de flexie-extensie.BILANț MUSCULAR: testare musculara:˘ [1.] forța mm-ara în flexie: forța mm-are în extensie:
6. STABILIREA OBIECTIVELOR DE RECUPERARE: 1. reducerea durerii și redorii prin fizioterapie; 2. pregatirea psihologică a pacientului pentru ședința de kinetoterapie prin: explicații despre tehnici și modalitați de lucru; câștigarea încrederii pacientului; inducerea autosugestiei; 3. pregatirea segmentului de corp afectat pentru efectuarea exercițiilor fizice de recuperare: masajde netezire și fricțiune pe gamba, coapsă, rotulă,fiindcontraindicate framântările și taponamentul; 4. creșterea mobilitații articulare: acțiune pe articulație: MOBILIZARI: telescopare + întindere capsulară; acțiune pe musculatura:STRETCH- ing pe mm. Cvadriceps, ischigambier,. . . : contracție izotonica până în punctul deămplitudine maxima + forțarea în sens invers a segmentului mobilizat; 5. tonifierea musculaturii: IZOMETRIE · contracții: repetate; repetate + relaxare; repetate + relaxare + opunere; · inhibiție active: = acțiune (contracție puternica) pe antagonisti efect (relaxare) agonist; 6. creșterea vitezei de secvențialitate prin inversare antaganista.
7. EVALUARE REZULTATE LA FINAL DE șEDIN țA˘ .
8. EVALUARE FINALA
SUBIECTUL I: Barbat, 56 ani, 89 kg, 173 cm, 130/85 mmHg;
1984 Dg: fractura cominutivă de rotulădr. post traumatism forte al genunchiului; în 2005 Dg: GONARTROZA DR. FăRăCOMPLICAțII ˘ [1.] durere de tip mecanic; 1.2• redoare matinala;˘ • dificultate la urcatul scarilor; ˘ • mobilitate articulara scăzută;˘ [1.] nu prezinta afecțiuni medicale asociate; nu există alte afecțiuni articulare supraadăugate; ˘ bilanț articular: 1.2• bilanț articular: · flexie: 90o · extensie: deficit 5o bilanț muscular; • Fischiogambieri = +3 • Fcvadriceps = -4; [1.] fizioterapie: 1.• Curenți diadinamici: 15 min; • Ultrasunete: 20 min/ședința;˘ • Ultrascurte: 15 min/ședința;˘ • Ionizari: 20 min/ședință;˘ [1.] psihoterapie: 10 min/ședința; masaj timp de 10 min/ședință (neteziri, fricțiuni); ˘ 1.23• mobilizari ale articulației genunchiului (telescvopare+întind ˘ ere =5 min/ședința;˘ 64 • stretch-ing mmcvadriceps = 15 min/ședința;˘ • stretch-ing mmischiogambieri = 10 min/ședința;˘ • tonifiere (izometrie): • repetate: 5 min/ședința;˘ • cu opunere: 5 min/ședința;˘ • inversare antagoniști: 5 min/ședința˘ [1.] pauza 3 ore; exerciții fizice terapeutice 30 min/ședință; după 8 ședințe zilnice a 90 ˘ min/ședința (total = 720 min): ˘ 1.23• scade redoare matinala;˘ • durerea diminueaza în intensitate și frecvență a crizelor; ˘ • mobilitatea articulara crește: ˘ – flexia: 90o ï 105o ; – extensia: 5o ï 0o ; Fcvadriceps = -4 ï 4; • Fischiogambieri = +3 ï 4; [1.] concluzii: 1.• Pacientul a fost monitorizat pe întreaga durata a internării; ˘ • TA a fost constanta;˘ • Nu s-au înregistrat incidente de natura medicală;˘ [1.] recomandari la externarea din spital: ˘ 65 1.• se recomanda păstrarea regulilor de igienă a articulației genunchiului; ˘ • scaderea ponderală;˘ • gimnastica de întreținere zilnică;˘ • mers pe jos zilnic 4 – 5 km.;
SUBIECTUL II [1.] Barbat, 50 ani, 78 kg, 1,75 cm, TA =120/80 mmHg. ˘ în 1980: Dg ruptura de menisc intern al genunchiului drept post traumatism dir ˘ ect; în 2005 Dg: Gonartroza dreaptă cu hemartroză, în fază acut㢠[1.] 1.2 • durere la efort fizic minim; • dureri la frig și umezeala;˘ • redoare matinala;˘ • mobilitate articulara scăzută;˘ 4. nu prezinta afecțiuni medicale asociate ˘ 5. bilanț muscular: Fischiogambierilor =4 F cvadricepsului =+3 bilanț articular: flexie =75o extensie: deficit 7o – 10o ; [1.] fizioterapie: 1.• curenți diadinamici 15 min/ședința˘ • ultrasunete 10 min/ședința˘ • ultrascurte 5 min/ședința˘ 66 • bai galvanice 20 min ˘ [1.] psihoterapie : 5 – 8 min/ședința˘ [1.] masaj timp de 10 min, cu efect asupra creșterii circulației sângelui și limfei, creșterea schimburilor metabolice tisulare și prin aceasta îmbunatățește funcțiile musculare. Masajul îl facem ˘ zilnic, pentru încalzire, în vederea executării exercițiilor fizice. șe face numai dupa ce hemartroza diminuă ca valum ˘ [1.] mobilizari ale articulației genunchiului (telescopare + întinde ˘ re) 3 – 4 min/ședința.˘ 1.• strech-ing mm cvadriceps 10 min/ședința;˘ • strech-ing ischiogambieri 10 min/ședința;˘ • tonifiere (izometrie): [a.] contracții repetate (se executa activ mișcarea împotriva unei rezistențe, izotonic ˘ concentric, pâna în punctul în care forța musculară începe să scadă); ˘ în acest punct, se efectueaza : ˘ [a.] contracții izometrice la comanda „menține (rezista)” contractor („hold”) – 5 ˘ min/ședința.˘ [a.] mișcare activa de relaxare – opunere ˘ – 5 min/ședința˘ tehnici de inversare a antagoniștilor (I.L.; I.L.O.) prin opunerea de rezistența unei con- ˘ tracții izotonice sau izometrice a antagoniștilor se stimuleaza agoniștii – 5 min/ședinț㢠10. pauza 2 – 3 ore ˘ 11. exerciții fizice terapeutice 30 min/ședința˘ 12. dupa 8 ședințe zilnice a aproximativ 90 minute/ședință;˘ 1.(a)• scade în intensitate redoarea matinala;˘ • scade durerea din articulație în intensitate; • crește mobilitatea articulara;˘ 67 Flexia: 75o ï 90o Extensia: recupereaza deficitul ˘ F. cvadricepsului +3 ï 3 F. ischiogambierilor 4 ï +4 13. concluzii: pacientul a fost monitorizat pe întreaga durata a internării; ˘ TA nu a suferit modificari în timpul ședințelor de recuperare; ˘ 14. recomandari la externarea din spital: ˘ • sa evite frigul și umezeala; ˘ • sa nu solicite genunchiul prin ortostatism prelungit; ˘ • sa nu întrerupă tratamentul medicamentos (antiinflamatoare nesteroidie ˘ ne, acetilglucozamina); ˘ • gimnastica de întreținere zilnică;
șUBIECTUL III [1.] Barbat, 59 ani, 1,65 cm, G= 75 kg, TA = 140/90 mmHg. ˘ 1998 Dg: traumatism forte la nivelul genunchiului dr. ligament încrucișat anterior rupt – operat; în 2005 Dg: Gonartroza dreaptă cu hidrartroz㢠[1.] 1.2 • durere de tip mecanic; • redoare matinala;˘ • urcarea scarilor se poate face doar ajutat de însoțitor; ˘ • nu poate face genuflexiuni; • mobilitate articulara scăzută; genunchi instabil ˘ • prezinta hipertensiune arterială de gr. I ˘ 5. se evidențiaza mișcări antero.posterioare „de sertar” ˘ BILAN ț ARTICULAR: • flexie 65o 68 • deficit extensie 10o BILAN ț MUSCULAr: • F. ischiogambierilor – 3; • F. cvadricepsului 3; 6. fizioterapie • C. O. D. – 8 min • bai galvanice – 20 min ˘ • parafina 30 min. ˘ 7. Psihoterapie 10 min/ședința (doar în primele două zile) ˘ 8. masaj timp de 10 min; 9.mobilizari ale articulației genunchiului (telescopare + intinde ˘ re) 5 min/ședința;˘ – strech-ing mușchiul cvadriceps 10 min/ședința˘ – strech-ing mușchiul ischiogambieri 10 min/ședința˘ – tonifiere: – prin contracții repetate – prin mișcare activa de relaxare-opunere ˘ – tehnici de inversare a antagoniștilor 10. se face o pauza de o oră/ședinț㢠11. se fac exerciții fizice terapeutice 5 – 10 min (în primele zile) și 25 min în urmatoarele zile. Nu se va depăși durata de 30 min/ședinț㢠12. durata scade în intensitate alternând perioade fară durere ˘ • crește mobilitatea articulara de la 65 ˘ o ï 120o • extensia e buna;˘ • F. cvadricepsului 3 ï -4 • F. ischiogambierilor -3 ï 4 13. concluzii: pacientul a fost monitorizat pe întreaga durata a internării. Hiperten- șiunea arteriala nu a crescut la valori mai mari, este în continuare de gr.I. ˘ 14. recomandari la externarea din spital: ˘ 69 • sa nu întrerupă tratamentul medicamentos; ˘ • mers pe jos 1h/zi; • exerciții fizice zilnice fară a solicita prea mult articulația genunchiului; ˘ • igiena ortopedica a genunchiului; ˘ • a se evita mersul pe teren accidentat.
SUBIECTUL IV 1.sex feminin, 70 ani, 1,70 cm, 90 kg, TA = 140/90 mmHg. 2. în 1976 Dg. fractura condiliană femur stg. – operată.˘ În 2005 Dg.Gonartroza bilaterală, fără complicații ˘ 3. durere de tip mecanic • redoare matinala;˘ • dificultate la mers; • mobilitatea articulara scăzută.; ˘ [1.] nu prezinta afecțiuni cardiovasculare și respiratorii ˘ BILAN ț ARTICULAR: 1.2• flexie 100o • extensie, deficit de 8o; BILAN ț MUSCULAR: • F.ischiogambierilor = +3; • F. cvadricepsului = +3; 6. fizioterapie: • Curenți diadinamici 15 min/ședința˘ • Ultrasunete 20 min/ședința˘ 70 • Ionizari 20 min/ședinț㢠7.masaj timp de 15 min (se insista pe gambă)˘ 8. mobilizari ale articulației genunchiului 5 min/ședinț㢠• strech-ing al mm ischiogambieri – 10 min/ședința;˘ • strech-ing al trricepsului-sural – 10 min/ședința;˘ • strech-ing al ischiogambierilor – 10 min/ședința.˘ Tonifiere prin: • contracții repetate – 5 min/ședința;˘ • mișcare de relaxare – opunere – 5 min/ședința;˘ • tehnici de inversare a antagoniștilor (I.L.; I.L.O.) – 5 min/ședința.˘ 9. pauza 3h ˘ 10. exerciții fizice terapeutice 20 min/ședința (datorită obezității și adaptării deficitare la efort intens). ˘ *dupa 10 zile de ședințe zilnice de hidroterapie am obținut: ˘ ∗ ameliorarea redorii matinale (dureaza mai puțin); ˘ ∗ recuperarea instabilitații genunchiului; ˘ ∗ poate sa urce și să coboare scările fără dureri. ˘ Flexia 100ï 120o Extensia are un deficit pe ultimele 3o F. cvadricepsului: +3 ï -4 F. ischiogambierilor: +3 ï +4 12. Concluzii: pacientul nu a suferit alte modificari ale aparatului locomotor pe timpul exer- ˘ cițiilor fizice terapeutice (luxații, subluxații, crize de cardiopatie ischemica datorită efortului, etc) ˘ 13. Recomandari: ˘ • un regim alimentar adecvat, în vederea scaderii ponderale; ˘ • mers 2 – 3 km zilnic; 71 • evitarea statului în picioare timp îndelungat; • se recomanda de asemenea mers în stațiuni cu profil antireumatic în vede ˘ rea folosirii namoloter-ăpiei și hidrokinetoterapiei;
SUBIECTUL V [1.] Barbat, 54 ani, 1,70 cm, 70 kg, TA =140/90 mmHg ˘ Diagnostic: în 1986: Dg:Traumatism prin ligament încrucișat rupt la nivelul genunchiului stâng – operat. în 2005: Dg.: Gonartroza stângă.˘ [1.] dureri de tip mecanic: 1.2• instabilitate a genunchiului; • mobilitate articulara scăzută;˘ [1.] nu prezinta alte afecțiuni bilanț articular: – flexie 90 ˘ o – deficit de extensie 7o bilanț muscular: – F. ischiogambierilor= +3 [A.] cvadricepsului = 3 6. fizioterapie: 1.2– curenți diadinamici 15 min. – bai galvanice 20 min ˘ – parafina 30 min ˘ 7. Psihoterapie 10 min/ședința˘ 8. masaj timp de 10 minute 9. mobilizari ale articulației genunchiului (întindere) 5 min/șed ˘ ința˘ – strech-ing mm cvadriceps 10 min/ședința;˘ 72 – strech-ing mm ischiogambieri 5 min/ședința;˘ – strech-ing mm triceps sural 5 min/ședințașe va face tonifiere a mușchilor prin: – contracții repetate; – mișcare activa de relaxare-opunere; ˘ – tehnici de inversare a antagoniștilor. Se va face o pauza de 2 h pentru relaxare. ˘ • Se fac exerciții fizice terapeutice 30 min/zilnic; • se va obține: • o scadere a durerii în intensitate; ˘ • crește mobilitatea articulara de la 90 – 130 ˘ o • extensia are doar un deficit de 4o F. cvadricepsului +3 ï +4; F. ischiogambierilor 3 ï +4; 13. Pacientul nu a suferit crize cardio-respiratorii și nici alte leziuni pe parcursul efectuarii exercițiilor. ˘ 14. Recomandari al externarea din spital: ˘ • sa păstreze instrucțiunile legate de igiena genunchiului (ev ˘ itarea ortostatismului și mersului prelungit); • sa evite păstrarea aceleiași poziții a genunchiului timp îndelungăt; • sa continue exercițiile fizice terapeutice și la domiciliu ˘ timp de 45 min/zi; 73
PREZENTAREA LOTULUI MARTOR
SUBIECTUL I [1.] Sex masculin, 70 ani, 1,70 cm, 70 kg, TA = 160/110 mmHg. Diagnostic: Gonartroza˘ bilaterala compensată, cu tulburări funcționale. Internare 11 zile. prezintă hipertensiune arterialăștadiul II, (TA 160/110 mmHg) BILAN ț ARTICULAR: flexie 95o extensie deficit 10o BILAN ț MUSCULAR: forța cvadricepsului = -3; forța ischiogambierilor= +4; 5. Fizioterapie: 1.234• ionizari – 200 min, ˘ • C.D.D. 80 min, ultrasunete 200 min, masaj 100 min/11 zile. – tratament medicamentos: Ketanol, Mydocalm, Piafen pentru înlaturarea durerii. Se folosesc ˘ medicamente hipotensoare, betablocante. – tratament prin kinetoterapie; 6. Dupa cele 11 zile de tratament scade: redoarea matinală și durerea diminuă în intensitate ˘ și frecvența a crizelor, dar forța mușchilor cvadriceps și a is-chio ˘ gambierilor se îmbunatățește: ˘ – cvadriceps= +4; – ischiogambierii =+4; Deficitul de flexie extensie se recupereaza:˘ – flexia 130o – extensia 2o TA ramâne tot în stadiul II, însă nu suferă creșteri ale valorilor datorită medicamentației adecvate. ˘ 7. recomandari: ˘ • pacientul trebuie sa continue medicamentația; ˘ • se recomanda mersul zilnic sau de 3 ori/săptămână cu o durată de 20 min.; ˘ • bicicleta ergonomica sau covorul rulant (dacă se mai află în centrul de reumatologie); ˘ • evitarea frigului și a umezelii; 74
SUBIECTUL II 1. Sex feminin, 59 ani, 1,60 cm, 80 kg, TA 120/90 mmHg. 2. Diagnostic: Gonartroza bilaterală, cu tulburări funcționale ˘ 3. Boli asociate: – coxartroza stângă decompensată, obezitate gradul II ˘ 4. Bilanț articular: flexie 65o extensie 10o Bilanț muscular Forța cvadricepsului 3; Forța ischiogambierilor -3; – 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData – 5. Fizioterapie – Ionizare 200 min – Curenți diadinamici 80 min – Ultrasunete 120 min pe o durata de ˘ – masaj 100 min 12 zile (internare) Tratament medicamentos: antiinflamatoare, antialgice, miorelaxante: Indometacin, Piafen, Diclofenac, Famotidina.˘ -Forța cvadricepsului -4; -Ischiogambieri +4; -Flexia 105o -Extensia 1o Tratament kinetoterapeutic 6. Concluzii: • Durerea și redoarea matinala scad în intensitate și frecvență, instabi-litatea enunchiului nu este ˘ recuperata;˘ • Greutatea corporala a scăzut cu 4 kg, dar obezitatea este prezentă în continuare, șchiopătarea mem- ˘ brului inferior afectat de coxartroza și gonartroză nu este diminuată;˘ 7. Recomandari: ˘ · continuarea tratamentului medicamentos; · igiena genunchiului; · evitarea pantofilor cu toc; 75 · scaderea în greutate; ˘ · evitarea statului în picioare timp îndelungat; · evitarea mersului pe teren accidentat;
SUBIECTUL III [1.] Sex masculin, 52 ani, 1,74 cm, 70 kg, TA = 130/85 mmHg. Diagnostic: Gonartroza bilaterală, de cauză reumatismală, internare 14 zile. ˘ [1.] prezinta cardiopatie ischemică cronică dureroas㢠BILAN ț ARTICULAR: -flexie 10o -extensie deficit de 10o BILAN ț MUSCULAR: -Forța cvadricepsului +3 -Forța ischiogambierilor +3 – 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData –5. fizioterapie: infiltrații paravertebrale lombare (L2) 1.2· CDS – 160 min · bai galvanice – 200 min. ˘ · Ultrasunete – 60 min pe durata o durat㢠· parafina – 200 min ˘ de 14 zile · MDE – 160 min · masaj – 100 min Tratament medicamentos: papaverina, Dexametazonă, Distonocalm ˘ Tratament Kinetoterapeutic [1.] Concluzii: 1.– durerea este puțin ameliorata;˘ – mobilitate articulara scăzută;˘ – se indica tratament medicamentos în continuare; ˘ 76 – forța cvadricepsului +4; – forța ischiogambierilor -4; – flexia 120o – extensia 0o 7. Recomandari: ˘ • respectarea unui regim alimentar pentru a evita creșterea în greutate; • abandonarea fumatului (pentru cardiopatie ischemica cronică); ˘ • mersul pe jos 2 – 3 km/zilnic; nu se recomanda alergări și urcarea scărilor (acolo unde sunt multe ˘ etaje) datorita pre-zenței gonartrozei; ˘ • se recomanda examenul clinic și funcțional periodic, inclusiv EKG,dătorita prezenței cardiopatiei ˘ ischemice.
SUBIECTUL IV [1.] Sex feminin, vârsta 69 ani, 1,80 cm, 85 kg, TA 140/90 mm Hg. Diagnostic: gonartrozaștânga. Boli asociate: spondiloză lombară. – prezintă dureri la nivelul coloanei dorso-lombare; ˘ – prezinta dureri de tip mecanic la nivelul genunchiului, cu limitareă dureroasa a flexiei. ˘ ï· BILAN ț ARTICULAR: limitarea flexiei 90o ï· BILAN ț MUSCULAR: Forța cvadricepsului +3; Forța ischiogambierilor +3; – 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData –5. fizioterapie: – Ionizari – 200 min. ˘ – Unde scurte – 200 min durata = 10 zile, zilnic – Ultrasunete – 90 min – masaj – 100 min Tratament medicamentos: antialgice și antiinflamatoare: Piafen, Famotidina,Clorzonazona, Mydocalm. ˘ Tratament kinetoterapeutic 6. Concluzii: În urma tratamentului se amelioreaza durerile la nivelul coloanei ˘ lombare și la nivelul genunchiului (la nivelul coloanei nu mai are dureri noaptea), flexia se amelioreaza doar cu 10 ˘ o . forța mușchilor extensori și flexori este de 4 7. Recomandari: ˘ 77 1.234• tratamentul medicamentos se continua;˘ • evitarea efortului fizic; • sa se evite cărarea greutăților mari, pentru a nu solicita articulația genunchiul ˘ ui, dar nici articulațiile coloanei; • evitarea frigului și umezelii; • regim alimentar, pentru înlaturarea instalării obezității; ˘ • evitarea statului în ortostatism timp îndelungat.
SUBIECTUL V [1.] Sex masculin, 55 ani, 1,80 cm, 90 kg, TA 130/80 mmHg. Diagnostic: gonartroza stângă,˘ prezinta tulburări de statică și mers. Boli asociate: cardiopatie ischemică cronică dureroasă;˘ BILAN ț ARTICULAR: limitarea flexiei la 95o limitarea extensiei la 8o BILAN ț MUSCULAR: – Forța cvadricepsului = 3; – Forța ischiogambierilor = 3; – 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData –5.Fizioterapie: ïCurenți diadinamici – 160 min ïBai galvanice – 200 min ˘ ïUltrascurte – 60 min timp de 11 zile ïUltrasunete – 100 min consecutiv ïMDF – 160 min ïMasaj – 100 min Tratament medicamentos: Zymogen, Piracetam. Tratament kinetoterapeutic 6. Concluzii: Durerile în zona genunchiului sunt mai puțin frecvente, instabilitatea genunchiului prezinta ameliorări, mersul este în continuare afectat; TA nu crește pe timp ˘ ul celor 11 zile – Forța cvadricepsului crește -4 – Forța ischiogambierilor crește +4 7. Recomandari: ˘ 78 1.234• mers pe jos zilnic 4 – 5 km; • se recomanda păstrarea regulilor de igienă a articulației genunchiului; ˘ • sa se evite fumatul; ˘ • regim alimentar și sa se evite sarea; ˘ • se recomanda control, TA odată pe an; ˘ • dozarea efortului fizic; • dimineața, la trezire se recomanda câteva exerciții de flexie-extensie a genunchiului, pent ˘ ru a combate redoarea matinala.˘
PROGRAMUL DE RECUPERARE AL LOTULUI MARTOR Acest program a urmarit aceleași etape ca și la lotul de cercetat, adică întâi s-a făcut diagnosticare (date clinice și paraclinice), s-au stabilit obiectivele de recuperat în gonartroza și în funcție de aceste date s-a constituit un tratament kinetoterapeutic adecvat. Tratamentul medicamentos a constat în antiinflamatoare nesteroodiene, corticosteroizi și antialgic. S-a folosit: Aspirina, Paduden, Indometacin, Voltaren, Fenilbutazonă, Panadol, Eferalgan, Algocalmin, Analgin, Piroxicam, Cortizon, Hidrocortizon, Prednisolon. Tratamentul medicamentos va dura 2 – 3 saptămâni, se vor administra 2 – 4 tablete pe zi. Nu se recomanda utilizarea concomitentă a mai multor produse. Efecte adverse sistemice sunt rar întâlnite. Se vor utiliza de asemenea și miorelaxante cu ajutorul carora se obține relaxarea musculară.șe utilizeaza: Cloraxazon,(1-2 comprimate de 3 – 4 ori/zi) asociat cu Paracetamol sau Aspirina; Mydocalm (1 drajeu de 3 ori/zi), se începe cu doză mică.În urmatorul tabel va fi prezentat tratamentul prin electroterapie și forma de energie electrica utilizate: Tip de energie Modalitate de aplicare Indicații Durata / nr. aplicațiilor 1. Curent galvanic (curent continuu) -galvanizare simpla-bai galvanice bicelulare, celulare -galvanizare cu soluții electrolitice • afecțiuni reumatismale; -afecțiuni acute 30 min (8-10 șed/zi) -afectiuni cronice 10- 15-20 min/zi 79 2. Curenți de joasa frecvența (curent alternativ) -curenți diadinamici (CMF, DF, PPL, PS, RS) • întinderi musculare; • redori articulare; • artrite; • anchiloze. 4-8 min, 2 ore/zi, 6-10 ședințe, pauza 10 zile, in afecțiuni acute 3. Curenți de frecvența medie – curenți interferențiali • stari postraumatice; • artrite; • artroze; 15-20 min, 6-8 ședințe/zilnic 4. Curenți de înaltafrecvența-unde scurte -microunde -ultrasunete • afecțiuni reumatismale degenerative; 3-5 min zilnic în afecțiuni acute. 20-30 min zilnic, în afecțiuni cronice. 5. Radiații infraroșii -lampa Solux • afecțiuni reumatismale degenerative; 4-10 min/zi, 10-12 ședințe 80 6. Raze ultraviolete • artroze; • afecțiuni in- flamatorii și posttraumatice; 4-6 min/zi, 10-12 ședințe Programul de recuperare kinetic care s-a facut concomitent cu tratamentul medicamentos și electroterapeutic a avut loc zilnic (5 zile/saptămână) șiaînceput prin masaj pentru a pregati structurile moi periatriculare pentru diferitele tipuri de exerciții. S-a continuat cu mobilizari pasive și apoi mobilizări active ale articulației genunchiului,s-au facut exerciții de TONIFIERE MUSCULARA(în special pentru mm.cvadriceps). Prin contracție izometrica:Pacientul în decubit dorsal sau șezând, piciorul este în flexie dorsala, iar călcâiul apasă puternic, ca și cum ar împinge un zid imaginar aflate sub plante, ceea ce determina o contracție izometrică a mușchiului cvadriceps; se menține aceasta stare de contracție 6 secunde, apoi se relaxează 3 minute. Exercițiul se va repeta de 5 ori. Genunchiul va fi flectat la diferite unghiuri de flexie (pâna la 50 o) în faza de pornire. – stretchingul mușchilor ischiogambieri. Este indicat un stretching static prelugit și mobilizari poșive la care se adauga și alte tehnici de facilitare pro-prioceptivă (inhibiția reciprocă a antagoniștilor); -Pacientul în decubit ventral, cu glezna sprijinita pe un săculeț, astfel încât genunchiul sa fie flectat la 15-20o , încearca să extindă genunchiul contra unei rezistențe opuse de mâna kinetoterapeutului plasata în fosa poplitee. – stretchingul mușchilor gastroenemieni (din tricepsul sural) se executa prin solicitarea ridicarii pe vârfuri și păstrarea acestei poziții 5-6 secunde, cu revenire lenta. Aceste exerciții au fost completate de exercițiile în lanț cinematic închis: -Pacientul în poziție ortostatica de mers, cu piciorul sanătos anterior celuilalt, cel bolnav flectat la 30o, i se solicita pacientului să contracte cvadriceps-ul și să mențină starea de contracție timp de 8-10 secunde, timp în care piciorul este deplasat în supinație (inversie) lenta cu revenire în pronație (revenire poziția de start). Exercițiul se repeta de 5 ori, fară a ridica piciorul de pe sol , apoi întinde genunchiul, repetând de 3 ori exercițiul. – Exerciții de coborâre a scarilor; coborârea se începe cu piciorul sanătos, cel afectat ramânând în sprijin pe treapta superioară, apoi înclină ușor trunchiul posterior, timp în care se realizeaza controlul excentric/concentric al mușchiului cvadricepsului membrului afectat; aduce piciorul lânga cel sănătos; după mai multe repetări, se va exersa coborârea treapta cu treaptă, inițierea făcându-se tot cu membrul inferior sănătos. – Exerciții pentru mușchii ischiogambieri. Pacientul în ortostatism, cu genunchii extinși. I se cere pacientului sa facă genuflexiuni cu flexie de 30o . Apoi i se cere safaca genuflexiuni cu flexie de 30o dar din poziția ortostatism cu genunchii flectați la 90o . În faza finala a programului de recuperare se vor face exerciții globale de reeducare a abilitații și coordonării la mers; exerciții de mers cu supravegherea permanenta a fazelor de mers și a poziției genunchiului în cursul acestora. ședința de recuperare a durat 40 minute, în cadrul careia fiecare set de exerciții s-a făcut de 5 ori. Exercițiile au fost intercalate cu pauze de relaxare de 10 minute. Exercițiile s-au facut din decubit ventral, decubit dorsal, din stând cu fața la scara fixa, din șezând. Eleau constat fie din flexii ale genunchiului în (faza inițiala) și să se ajungă la extensia acestora în (flexia finala),fie s-a plecat din poziția cu genunchii extinși și s-a ajuns la executarea flexiei genunchilor la diferite grade de flexie. La acestea s-au adaugat rotiri ample cu picioarele într-un sens și în sens opus. ședința se va termina cu exerciții de relaxare musculara și masaj.
ăSPECTE CLINICE ALE BOLNAVILOR LUAțI ÎN STUDIU Nr. de cazuri 50-59 ani 60-70 ani Forța mușchi cvadriceps 5B, 3F, F = +3 1B, F = -3 1B, F = -4 6B, 1F 2F, 1B Forța mușchi ischiogambieri 3B, 2F, F = +3 2B, F = -3 2B, F = +4 6B, 1F 2F, 1B Nr. de cazuri Tipul gonartrozei 82 Gonartroza pri- ˘ mara˘ 3B, 2F Bilateral 2B, 1F Unilaterala 1B, 1F ˘ Gonartroza secun- ˘ dara˘ 4B, 1F Bilaterala 1F ˘ Unilaterala 4B ˘ Total 7B, 3F Bilaterala 2B, 2F ˘ Unilaterala 5B, 1F ˘ Nr. de cazuri Vârsta 50-59 ani 60-70 ani Barbați ˘ 7B 6B 1B Femei 3F 1F 2F Total 10 subiecți 7 subiecți 3 subiecți – 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData – Gonartroza primara˘ Forța musculară Valorile de flexie, extensie șubiect 1 Faza inițiala˘ Faza finala˘ Faza inițiala Faza final㢠mm cvadriceps -3 +4 extensie, deficit 10o Deficit dorsal de 2o 83 mm ischiogambieri +4 +4 flexie 95o 130o Subiect 2 mm cvadriceps 3 -4 extensie, deficit 10o Deficit dorsal 1o mm ischiogambieri -3 +4 flexie 65o 105o Subiect 3 mm cvadriceps +3 +4 extensie, deficit 10o 0 o mm ischiogambieri +3 +4 flexie 100o 120o Subiect 4 mm cvadriceps +3 4 extensie, deficit 4o Deficit ext. 1o mm ischiogambieri +3 4 flexie 90o 100o Subiect 5 mm cvadriceps 3 -4 extensie, deficit 8o Deficit 2o mm ischiogambieri 3 -4 flexie 90o 120o Gonartroza secundara˘ Forța musculară Valorile de flexie, extensie șubiect 1 Faza inițiala˘ Faza finala˘ Faza inițiala Faza final㢠mm cvadriceps -4 4 extensie, deficit 5o 0 o mm ischiogambieri +3 4 flexie 90o 105o Subiect 2 mm cvadriceps -3 3 extensie, deficit7-10o 0 o mm ischiogambieri 4 +4 flexie 75o 90o Subiect 3 mm cvadriceps +3 -4 Extensie, deficit 10o 0 o mm ischiogambieri -3 +4 flexie 65o 120o 84 Subiect 4 mm cvadriceps +3 -4 extensie, deficit 8o Deficit de 3o mm ischiogambieri +3 +4 flexie 100o 120o Subiect 5 mm cvadriceps + 3 +4 extensie, deficit 7o Deficit 4o mm ischiogambieri 3 +4 flexie 90o 130o
REZULTATE șI DISCUțII
În urma studiului efectuat am încercat să obțin o recuperare cât mai rapida a mobilității articulare, a mersului. știm ca mersul dureros are perturbat mai ales ritmul decât aspectul. Aceasta perturbare este dată de transferul rapid al greutații corpului de pe membrul inferior dureros pe cel sănătos. Dacă durerea este foarte mare se merge cu șoldul, genunchiul și piciorul flectate, se pune ușor piciorul pe pamânt și se țopăie repede pe celălalt picior. În general mersul patologic se datoreaza inegalității membrelor inferioare, limitării mobilității articulare și instabilității articulare. Deci recuperarea a urmarit în primul rând ameliorarea limitării mobilității și instabilitații articulare. Deși programul de kinetoterapie s-a făcut zilnic și a fost completat detratament medicamentos, electroterapie, masaj și terapie ocupaționala, în final, cea mai mare parte a pacienților ramân în continuare sub tratament kinetoterapeutic recuperător. Durata ședinței de recuperare a crescut progresiv, de la 10-15 min, la 30 min și chiar o ora. Durata ședinței de recuperare a ținut cont și de solicitarea aparatului respirator și de bolnavii sedentari. ședința de kinetoterapie a fost facută cu intervale de pauză pentru a fi mai bine tolerată de bolnav. Frecvența antrenamentului a fost de 5 ședințe pe saptămână.ăm demonstrat ca intervalele de odihnă de 2-3 minute între exercițiile fizice terapeutice scade semnificativ oboseala musculara și crește aderența bolnavului la antrenament. De asemenea face sa dispară teama bolnavului de eventualele complicații, teamăderivata din apariția senzației de epuizare, frecventă în cazul efortului continuu.ăm constatat ca exercițiile din timpul programului de kinetoterapie ca și metodologia antrenamentului trebuie schimbate la o perioada de timp, deoarece folosirea unui anumit tip deăntrenament obosește bolnavul, prin monotonie, face sa scadă interesul și aderența acestuia la antrenament,ca și starea de bine pe care acesta trebuie sa o producă bolnavului.ăm utiliza efort izotonic în faza de încalzire și faza de revenire în cadrul ședinței de kinetoterapie, iar în cursul acesteia am folosit efort izometric care crește capacitatea de efort a bolnavului. Exercițiile au avut ca scop în primul rând dezvoltarea mobilitații articulare și dezvoltarea forței musculare a mușchilor hipotrofiați. S-a aratat că contracțiile de minimum 1/3 din forța maxima și o durată de 6 secunde duc la mărirea forței musculare. Menținerea îndelungata a tensiunii în mușchi este factorul care stimulează cel mai mult dezvoltarea forței. Rezultate optime se obțin cu o intensitate a contracției de minimum 75% din forța maximași o durata de 6-12 secunde. Este important ca executarea diferitelor exerciții și îndeosebi a celor pentru dezvoltarea forței, sa fie coordonată cu respirația, evitându-se blocarea acesteia.ălaturi de dezvoltarea forței musculare este necesar să se antreneze și rezistența grupelor musculare care vor fi mai mult solicitate în efortul profesional al unor bolnavi, prin contracții musculare repetate timp îndelungat. Antrenarea rezistenței musculare se poate face prin contracții musculare dinamice, ritmice, cu intensitate moderata și număr mare de repetări; 20-50-100 repetări consecutive.ălegerea exercițiilor de gimnastica medicală trebuie să țină seama de pregătirea bolnavului pentru efortul profesional și de prezența eventuala a altor afecțiuni asociate.
BIBLIOGRAFIE:
Dumitru Dumitru – Ghid de reeducare funcțională, Ed. Sport-Turism, 1981
Dinculescu Traian – Balneokinetoterapie, Ed. Medicală, 1963
Marcu Vasile – Masaj și kinetoterapie, Ed. Sport-Turism, 1983
Popescu Eugen – Compendiu de reumatologie, Ed. Medicală
Sbenghe Tudor – Recuperarea medicală a sechelelor posttraumatice ale membrelor, Ed. Medicală, 1981
Stroiescu Ion – Recuperare funcțională în practica reumatologică, Ed. Medicală, 1979.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Artroza Membrelor Inferioare Tratament Profilactic Si Recuperator Aplicat de Asisistentul Medical de Balneofiziokinetoterapie (ID: 156080)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.