ARTIFICIAL INTELLIGENCE AND FREEDOM OF CONSCIENCE OARE CON Ș TIIN Ț A MEA VISEAZĂ? Ș I DACĂ DA, NUMĂRĂ OI? Contrar părerii [613045]

CONCURS ELSA BUCHAREST

TEMA:
​
ARTIFICIAL INTELLIGENCE AND FREEDOM OF CONSCIENCE

OARE CON
Ș
TIIN
Ț
A MEA VISEAZĂ?
Ș
I DACĂ DA, NUMĂRĂ OI?

Contrar
părerii
generale,
evolu
ț
ia
umanită
ț
ii
nu
a
fost
o
linie
dreaptă,
neîntreruptă,
ci
mai

degrabă
un
copac
cu
multe
ramuri
extinse…unele
nu
au
dat
rod,
altele
au
rămas
pe
loc,
înghe
ț
ate

în
timp,
altele
s-au
uscat,
dar
cele
care
au
ajuns
în
vârf,
s-au
dezvoltat
prin
transformare.
Teoria

complexită
ț
ii
ne
spune
că
doar
sistemele
complexe
care
interac
ț
ionează
cu
mediul
lor

înconjurător
ș
i
care
se
schimbă
permanent
prin
adaptare
ș
i
transformare
au
ș
anse
să
evolueze,

spre
deosebire
de
sistemele
statice,
non-dinamice
ce
rămân
pe
loc
ș
i
nu
se
dezvoltă.
Ori
ceea
ce

ni
se
spune
constant,
este
că
dacă
nu
ne
evoluăm,
suntem
sorti
ț
i
pieirii.
Iar
natura
validează
acest

fenomen
prin
faptul
că
fiin
ț
ele
trebuie
să
se
dezvolte
permanent
ca
să
câ
ș
tige
cursa
evolu
ț
iei
ș
i
să

ajungă
în
vârf.
Poate
că
din
acest
motiv,
există
în
mai
multe
civiliza
ț
ii
umane
conceptul
de

“copac
al
vie
ț
ii”…trecân d
peste
aspectul
poetic,
este
posibil
ca
inclusiv
strămo
ș
ii
no
ș
tri
mai

primitivi să fi con
ș
tientiz at ce înseamnă a trăi
ș
i că a exista este diferit de a trăi.

În
momentul
în
care
cercetătorii
au
publicat
succesul
primei
fiin
ț
e
clonate,
au
decis
să
o

numească
într-un
mod
inofensiv,
chiar
inocent,
de
ș
i
acest
moment
a
reprezentat
o
turnură
în

evolu
ț
ia
umanită
ț
ii.
Era
evident
pentru
toată
lumea,
inclusiv
pentru
publicul
neavizat
în
probleme

de
cercetare
ș
i
medicină,
că
se
va
trece
rapid
la
discu
ț
ia
despre
clonarea
umană
ș
i
că
este
nevoie

de
crearea
unui
set
de
reguli
în
acest
sens.
Încă
o
dată,
umanitatea
a
fost
for
ț
ată
să
definească
ce

înseamnă
acest
lucru.
Ce
face
un
om
să
fie
om?
Probabil
că
primul
lucru
la
care
ne
gândim
este

codul
nostru
genetic,
adică
bagajul
primit
de
la
strămo
ș
ii
no
ș
tri
prin
evolu
ț
ia
neîntreruptă.
Apoi,

înveli
ș
ul
care
ne
permite
să
sim
ț
im
ș
i
să
trăim,
adică
trupul,
cel
ce
poartă
semnele
interac
ț
iunii
cu

mediul
nostru
înconjurător.
Apoi,
tabloul
se
completează
cu
experien
ț
ele
de
via
ț
ă
ș
i
cu
amintirile.

Desigur,
este
foarte
important
să
ne
legăm
ș
i
de
sentimente,
deoarece
acestea
sunt
legătura

directă dintre gânduri
ș
i suflet.

Urmând
firul
discu
ț
iei,
trebuie
men
ț
ionată
ș
i
abilitatea
oamenilor
de
a
crea,
fiindcă
acest

lucru
ne
este
specific
doar
nouă
din
tot
regnul
animal.
Am
putea
să
adăugăm
ș
i
sim
ț
ul
moralită
ț
ii,

de
ș
i nu întotdeauna alege m să îl exercităm, mai ales dacă ne sim
ț
im adevăra
ț
i Pygmalioni într-un

1

CONCURS ELSA BUCHAREST

TEMA:
​
ARTIFICIAL INTELLIGENCE AND FREEDOM OF CONSCIENCE

proces
de
crea
ț
ie.
Ș
i
ajungem
la
con
ș
tiin
ț
ă…ce
este
con
ș
tiin
ț
a?
Mul
ț
i
cercetători,
licen
ț
ia
ț
i
în

filozofie
ș
i
psihologie
au
încercat
să
definească
acest
termen,
dar
părerile
sunt
împăr
ț
ite.
Singurul

numitor
comun
este
dat
de
faptul
că
se
consideră
a
fi
o
formă
de
raportare
a
existen
ț
ei
personale

la
univers.
“Con
scientia”,
derivarea
termenului
din
limba
latină,
înseamnă
“cunoa
ș
tere”,
ceea
ce

denotă
că
a
ne
cunoa
ș
te
locul
în
lume
este
dat
de
o
reflec
ț
ie
asupra
lumii
interioare
ș
i
invers.
Ș
i

aici ajungem din nou, precum un uroborus, la întrebarea primordială “ce înseamnă a fi om“?

Discu
ț
ia
cu
privi re
la
ce
înseamnă
a
fi
om
a
avut
loc
ș
i
în
timpurile
care
ne-au
dat

gândirea
filosofică,
doar
că
în
ciuda
viziunii
progresiste
pe
de
o
parte,
am
primit
ș
i
privarea
de

drepturi
pentru
categoriile
de
oameni
ce
erau
considerate
unelte
sau
non-cetă
ț
eni.
Apoi
în
timpuri

moderne,
cercetătorii
au
descoperit
că
există
vietă
ț
i
care
se
recunosc
în
oglindă,
precum
delfinii,

elefan
ț
ii,
cimpanzeii
ș
i
co
ț
ofana,
ceea
ce
denotă
o
formă
de
con
ș
tiin
ț
ă
de
sine
ce
fusese
asociată

exclusiv
cu
oamenii
până
în
acel
moment.
Iar
aceste
episoade
definitorii
în
evolu
ț
ia
umanită
ț
ii

nici
nu
s-au
apropiat
de
impactul
extraordinar
pe
care
l-a
avut
ș
i
îl
are
în
continuare
tehnologia

asupra
no
ț
iunii
de
om.
Este
de-a
dreptul
evident,
de
ș
i
poate
greu
de
acceptat,
că
este
momentul
să

ne
punem
ni
ș
te
întrebăr i
inconfortabile,
deoarece
fără
transformare
continuă,
nu
poate
exista

evolu
ț
ie
ș
i
de
ș
i
nu
ș
tim
unde
vom
ajunge,
este
imperios
necesar
să
discutăm
despre
umanitatea

noastră în permanen
ț
ă.

În
ciuda
scenariilor
negativiste,
cu
cât
se
dezvoltă
mai
mult
tehnologia,
cu
atât
devenim

mai
umani
ș
i
încercăm
să
ne
definim
atributele.
Descrisă
uneori
ca
o
adevărată
cutie
a
Pandorei,

ce
va
devasta
într-un
final
umanitatea,
tehnologia
a
reu
ș
it
să
ne
aducă
atât
beneficii,
cât
ș
i

necazuri,
dar
cel
mai
important,
promisiunea
transformării.
Dacă
ar
fi
să
mergem
pe
firul

pove
ș
tii,
am
putea
să
spunem
că
speran
ț
a
din
cutia
Pandorei
este
promisiunea
evolu
ț
iei
for
ț
ate
ș
i

că
ș
i
acest
lucru
contribu ie
la
discu
ț
ia
despre
umanitate.
La
începuturile
dezvoltării
tehnologiei,

omenirea
î
ș
i
dorea
cel
mai
mult
să
rezolve
problema
termenului
de
expirare
pe
care
îl
are
orice

fiin
ț
ă
vie.
Dar
pe
măsur ă
ce
am
început
să
aflăm
mai
multe
lucruri
despre
lucrurile
care
ne

împiedică
să
trăim
ve
ș
nic,
am
început
să
ne
pregătim
temeinic
pentru
promisiunea
nemuririi.

Oare
aceasta
ar
fi
îndeplinirea
celei
mai
arzătoare
dorin
ț
e,
să
avem
mai
mult
timp
​
să
trăim
​
,
ori
ar

deveni
un
blestem?
Ș
i
în
ce
formă
am
trăi?
Am
putea
să
fim
nemuritori
în
trupurile
noastre
de
la

tinere
ț
e?
Ce
impact
ar
avea
acest
lucru
asupra
societă
ț
ii
ș
i
asupra
mediului
înconjurător,
dar
cel

mai important, ce impact ar avea asupra lumii noastre interioare? Poate că încă un lucru care ne

2

CONCURS ELSA BUCHAREST

TEMA:
​
ARTIFICIAL INTELLIGENCE AND FREEDOM OF CONSCIENCE

face
să
fim
oameni
este
chiar
faptul
că
avem
o
perioadă
finită
pentru
a
experimenta
această
lume.

În
ce
formă
ajungem
după
ce
închidem
ochii
asupra
acestei
vie
ț
i?
Sperăm
naiv
că
revenim
ca

praf de stele în matricea universului
ș
i devenim nimic sau ne întoarcem într-o formă sau alta?

În
acest
punct
al
discu
ț
iei
intervine
din
nou
tehnologia
prin
formele
sale
de
inteligen
ț
ă

artificială
ș
i
este
nevoi e
să
punem
întrebări
delicate
menite
să
schimbe
paradigma
gândirii

colective.
Dacă
am
avea
posibilitatea
să
trăim
pentru
totdeauna
într-un
spa
ț
iu
de
stocare?
Deja

există
conceptul
de
stocare
a
informa
ț
iei
într-un
sistem
de
tip
„cloud”,
iar
diver
ș
i
cercetători
ș
i-au

exprimat preocuparea de a aplica această tehnologie
ș
i la stocarea fiin
ț
elor vii. Dar doar pentru că

putem,
nu
înseamnă
că
ș
i
trebuie
să
o
facem.
Poate
că
ar
trebui
să
ne
oprim
câteva
momente
să

analizăm
dacă
ar
trebui
să
mergem
în
această
direc
ț
ie,
precum
ne
îndeamnă
un
personaj
fictiv

dintr-un
film
bine
cunoscut
cu
dinozauri
clona
ț
i.
În
cazul
în
care
tehnologia
va
evolua
suficient,

va
fi
posibil
să
ne
păstreze
con
ș
tiin
ț
a
într-un
“cloud”
ș
i
am
putea
să
ne
vizităm
mereu
amintirile

preferate,
dar
ce
îi
va
împiedica
pe
cercetători
să
se
oprească
aici
ș
i
să
nu
încerce
să
prelungească

existen
ț
a noastră con
ș
tientă pe acest pământ prin alte forme?

Efectele
inteligen
ț
ei
artificiale
asupra
umanită
ț
ii
au
fost
ș
i
ele
îndelung
dezbătute,

rezultând
aproape
de
cele
mai
multe
ori
în
scenarii
apocaliptice
conform
cărora
oamenii
vor
fi

distru
ș
i
de
propriile
crea
ț
ii,
de
ș
i
nu
ar
fi
prima
oară
când
am
asocia
anihilarea
cu
o
născocire
sau

inven
ț
ie
umană.
Să
presu punem
de
dragul
discu
ț
iei
că
această
Galatee
a
umanită
ț
ii
nu
va
avea

efecte
devastatoare,
dar
cum
ne
va
impacta
evolu
ț
ia?
În
cazul
în
care
va
avansa
atât
de
mult
încât

să
ne
depoziteze
con
ș
tiin
ț
a,
ce
va
însemna
acest
lucru
pentru
no
ț
iunea
de
om?
Con
ș
tiin
ț
a
stocată

va
fi
considerată
o
simplă
copie,
precum
o
librărie
virtuală
de
gânduri
ș
i
amintiri,
sau
va
putea
​
să

existe
​
de
sine
stătătoare?
Ș
i
ce
va
însemna
să
exi
ș
ti
fără
să
po
ț
i
interac
ț
iona
cu
persoane
sau
cu

mediul
înconjurător?
Vei
mai
putea
fi
considerat
om
dacă
nu
po
ț
i
să
îmbră
ț
i
ș
ezi
persoanele

iubite,
să
atingi
marea,
să
sim
ț
i
ploaia,
vântul,
soarele?
Până
la
urmă,
suntem
oameni
ș
i
datorită

faptului
că
apropierea
adecvată
a
planetei
fa
ț
ă
de
soare
a
permis
evolu
ț
iei
să
aibă
loc.
Ș
i
nici
nu

mai
trebuie
amintit
faptul
că
existen
ț
a
fiecăruia
dintre
noi
reprezintă
o
loterie
inimaginabilă
de

ș
anse, astfel încât să ajun gem să ne na
ș
tem.

Luând
în
considerare
toate
expunerile
de
mai
sus,
ce
înseamnă
pentru
umanitate
faptul
că

înlăturăm
o
piesă
din
acest
puzzle
dinamic
ce
se
nume
ș
te
“
o
via
ț
ă
de
om”?
Chiar
ș
i
cutia

Pandorei a început ca un vis frumos ce s-a transformat într-un co
ș
mar, dar ne-a făcut mult mai

3

CONCURS ELSA BUCHAREST

TEMA:
​
ARTIFICIAL INTELLIGENCE AND FREEDOM OF CONSCIENCE

umani,
deoarece
fără
suferin
ț
ă,
adică
fără
a
fi
pu
ș
i
permanent
în
situa
ț
ia
de
a
ne
adapta
ș
i
de
a
ne

dezvolta
ș
i
de
a
evolua ,
nu
am
fi
oameni.
Ce
fel
de
mediu
ar
fi
acela
în
care
ni
s-ar
stoca

con
ș
tiin
ț
a?
Având
în
vedere
ț
esătura
delicată
a
fiecăruia
dintre
noi,
nu
cumva
acest
lucru
ar

însemna
un
prizonierat?
Spiritul
sau
existen
ț
a
noastră
după
moarte,
ne-ar
permite
să
trăim
într-un

spa
ț
iu
de
stocare
ca
o
continuare
a
con
ș
tiin
ț
ei?
Dacă
acest
lucru
nu
ne-ar
permite
să
gândim,
ar

mai
reprezenta
o
formă
de
con
ș
tiin
ț
ă
sau
ar
fi
o
simplă
librărie
de
experien
ț
e
de
via
ț
ă
care
s-ar

opri la finalul vie
ț
ii, fără să mai sufere orice fel de evolu
ț
ie?

Cogito, ergo sum! (Cuget, deci exist).

Dacă exist, pot să cuget?

A exista înseamnă a trăi?

Ș
i cel mai importa nt, trebuie să trăiesc ca să exist?

Stocarea
con
ș
tiin
ț
ei
va
avea
un
impact
fundamental
asupr a
omenirii,
deoarece
va
afecta
ș
i

func
ț
ionarea
societă
ț
ii
ș
i
a
rela
ț
iilor
umane,
dar
va
ș
i
deschide
o
nouă
discu
ț
ie
despre
ce
drepturi

au
formele
moderne
de
existen
ț
ă
umană,
în
special
libertatea
de
con
ș
tiin
ț
ă.
Va
fi
ea
considerată
o

extensie
a
omului
sau
va
redusă
la
o
simplă
stocare
de
informa
ț
ie?
Cum
ne
vom
sim
ț
i
dacă
o

parte
din
noi
va
deveni
precum
un
stick
de
memorie?
Am
mai
fi
considera
ț
i
oameni
întregi
dacă

ne-am
stoca
con
ș
tiin
ț
a
în
timpul
vie
ț
ii?
Dar
dacă
am
face
acest
lucru
după
moarte?
Am

con
ș
tientiza
că
existăm
într-o
formă
tehnologizată
sau
ceea
ce
ne
face
să
fim
oameni
va
muri
cu

noi
ș
i
în
urma
noastră
va
rămâne
doar
un
album
digital
de
amintiri?
Există
deja
exerci
ț
ii
de

imagina
ț
ie
sub
forma
unor
crea
ț
ii
literare
sau
televizate
cu
privire
la
ce
se
poate
întâmpla
cu

stocarea
con
ș
tiin
ț
ei
ș
i
acest
lucru
ne
obligă
să
redefinim
din
nou
conceptul
de
om.
Cum
am
mai

spus
ș
i
înainte,
întrebăril e
inconfortabile
despre
ce
putem
să
facem
ș
i
unde
putem
să
ajungem,

construiesc mai multe fa
ț
ete ale aceleia
ș
i probleme: ce înseamnă a fi om?

Vom
vedea…vom
încerca
ș
i
vom
vedea
unde
vom
ajunge.
Ș
tim
deja
din
conceptul

observatorului
că
martorii
unui
fenomen
îi
pot
influen
ț
a
evolu
ț
ia
în
func
ț
ie
de
propriile
a
ș
teptări,

astfel
că
devine
evident
că
indiferent
cât
vom
analiza
această
problemă,
rezultatul
va
fi
diferit

pentru
fiecare
dintre
noi;
este
posibil
ca
ș
i
con
ș
tiin
ț
a
stocată
să
se
poarte
la
fel.
De
unde
vom

avea certitudinea că aceasta se va purta normal când va fi observată? Oricum nu vom avea

4

CONCURS ELSA BUCHAREST

TEMA:
​
ARTIFICIAL INTELLIGENCE AND FREEDOM OF CONSCIENCE

referin
ț
ă
ca
să
ș
tim
cu
siguran
ț
ă,
vom
afla
doar
prin
încercare.
Ce
putem
spune
cu
certitudine
este

că
suntem
rezultatul
a
tot
ș
i
a
to
ț
i
ce
au
fost
înaintea
noastră
ș
i
că
inclusiv
acest
lucru
ne
clăde
ș
te

evolu
ț
ia.
În
contextul
dat,
este
reconfortant
să
ș
tim
că
ne
bazăm
pe
experien
ț
a
umanită
ț
ii

acumulată
până
acum
ș
i
la
cutezan
ț
a
sa
sfidătoare
pentru
a
răspunde
la
întrebările
din
timpurile

moderne.
Poate
că
unele
voci
vor
argumenta
că
nu
am
ajuns
atât
de
bine
astfel
încât
să
ne
bazăm

pe
trecut,
dar
voi
argumenta
că
​
am
ajuns
aici
​
ș
i
că
nu
ne
vom
opri
să
evoluăm.
Desigur
că
vom

pune
întrebările
necesare,
poate
uneori
inconfortabile,
dar
având
în
vedere
cum
am
ajuns
în
acest

punct
al
istoriei
noastre,
este
foarte
clar
ș
i
că
nu
ne
vom
opri
din
a
face
alegerile
pe
care
noi
le

considerăm
cruciale
ș
i
doar
timpul
ne
va
arăta
dacă
vom
continua
să
ne
înăl
ț
ăm
ca
ramură
în

copacul vie
ț
ii, ori vom aj unge la un capăt de drum în evolu
ț
ie.

Într-un
final,
nu
îmi
rămâne
decât
să
spun
că
nu
putem
să
anticipăm
cu
certitudine
efectele

inteligen
ț
ei
artificiale
–
până
la
urmă,
nici
exerci
ț
iul
de
imagina
ț
ie
al
lui
Jules
Vernes
nu
a
fost

transpus
complet
în
realitate
–
ș
i
că
vom
putea
să
răspundem
la
întrebările
legate
de
impactul

stocării
con
ș
tiin
ț
ei
doar
după
ce
vom
defini
mai
bine
ce
înseamn ă
a
fi
om
în
timpuri
moderne.
Ș
i

după
ce
vom
trece
stocarea
con
ș
tiin
ț
ei
prin
purgatoriul
dezbater ii
publice
ș
i
ne
vom
obi
ș
nui
cu

existen
ț
a
sa
în
via
ț
a
de
zi
cu
zi,
probabil
că
următoarea
discu
ț
ie
va
fi
legată
de
drepturile

androizilor.
Oare
androizii
vor
putea
să
viseze?
Ș
i
dacă
da,
vor
visa
oi
electrice
sau
clonate?
Până

atunci,
având
în
vedere
că
va
necesar
pentru
problematica
stocării,
poate
vom
reu
ș
i
să
aflăm
dacă

visează
con
ș
tiin
ț
a
noastră?
Ș
i
în
cazul
în
care
răspunsul
este
da,
dacă
numără
ș
i
ea
oi
pentru
a

adormi? Numai timpul ne va spune…

5