Articulația umărului: [601619]

Articulația umărului:
• sternoclaviculară
• acromioclaviculară
• scapulotoracică (O-grilaj toracic)
• glenohumerală
• variabil bursa seroasă sub acromiodeltoidiană
Articulația umărului:
• sternoclaviculară
• acromioclaviculară
• scapulotoracică (O-grilaj toracic)
• glenohumerală
• variabil bursa seroasă sub acromiodeltoidiană

1. Stern
2. Claviculă
3. Prima coastă
4. Ligamentul
sternoclavicular
anterior
5. Ligamentul
interclavicular
6. Ligamentul
costoclavicular
(romboid)Articulația sterno-claviculară
Articulația în șa
1. Stern
2. Claviculă
3. Prima coastă
4. Ligamentul
sternoclavicular
anterior
5. Ligamentul
interclavicular
6. Ligamentul
costoclavicular
(romboid)

Articulația sterno-claviculară
1. Stern
2. Ligamentul sterno-clavicular
anterior
3. Discul articular
4. Clavicula
5. Prima coasta
6. Ligamentul costo-clavicular
7. Cartilajul primei coaste
1. Stern
2. Ligamentul sterno-clavicular
anterior
3. Discul articular
4. Clavicula
5. Prima coasta
6. Ligamentul costo-clavicular
7. Cartilajul primei coaste
sterno-clavicular anterior
sterno-clavicular posterior
inter-clavicular
costo-clavicular sau romboid

Articulația în șa:
-3-6° mișcare liberă
– joc clavicular:
45° ridicare
5-10° coborâre
30-50° rotație posterioară
15° anteducție
15° retroducțieArticulația sterno-claviculară
Articulația în șa:
-3-6° mișcare liberă
– joc clavicular:
45° ridicare
5-10° coborâre
30-50° rotație posterioară
15° anteducție
15° retroducție
Mișcarea de ridicare a brațului este începută la nivelul
articulației sterno-claviculare și are loc până la primele
90 °ale ridicării brațului.

ARTICULAȚIA
ACROMIOCLAVICULARĂ
1. Marginea axilară a
omoplatului
2. Acromionul
4. Clavicula
3. Procesul coracoidian
5. Ligamentul trapezoid din
ligamentul coracoclavicular
6. Ligamentul conoid din
ligamentul coracoclavicular
7. Ligamentul acromio-
clavicular
8. Ligamentul coraco-acromial
9. Labrum glenoidian
10. Capsula articulației scapulo-
humerală
11. Tendonul mușchiului biceps
brahialArticulație plană
1. Marginea axilară a
omoplatului
2. Acromionul
4. Clavicula
3. Procesul coracoidian
5. Ligamentul trapezoid din
ligamentul coracoclavicular
6. Ligamentul conoid din
ligamentul coracoclavicular
7. Ligamentul acromio-
clavicular
8. Ligamentul coraco-acromial
9. Labrum glenoidian
10. Capsula articulației scapulo-
humerală
11. Tendonul mușchiului biceps
brahialLigamentele acromio-
claviculare superioare

Sindesmoza
coraco-claviculară
1. Marginea axilară a omoplatului
2. Acromionul
4. Clavicula
3. Procesul coracoidian
5. Ligamentul trapezoid din
ligamentul coracoclavicular
6. Ligamentul conoid din ligamentul
coracoclavicular
7. Ligamentul acromio-clavicular
8. Ligamentul coraco-acromial
9. Labrum glenoidian
10. Capsula articulației scapulo-
humerală
11. Tendonul mușchiului biceps
brahialArticulație tip fix
1. Marginea axilară a omoplatului
2. Acromionul
4. Clavicula
3. Procesul coracoidian
5. Ligamentul trapezoid din
ligamentul coracoclavicular
6. Ligamentul conoid din ligamentul
coracoclavicular
7. Ligamentul acromio-clavicular
8. Ligamentul coraco-acromial
9. Labrum glenoidian
10. Capsula articulației scapulo-
humerală
11. Tendonul mușchiului biceps
brahialLigamentul coraco-clavicular
ligamentul trapezoid
ligamentul conoid

Ligamentele proprii ale scapulei
8. Ligamentul coraco-acromial

Ligamentul coracoidian (transvers superior al omoplatului
trece peste incizura coracoidiană pe care o transformă într-
un orificiu pentru nervul suprascapular.)

Înmișcarea de ridicare extremitatea distală a claviculei
se ridică, în timp ce cea sternală coboară. Deplasarea în
sus a claviculei este de 3-6 cm. ceea ce corespunde unui
unghi cu orizontala de 8-10°.
Musculatura care ridicare umărul:
– fascicolul mijlociu din mușchiul trapez
– capătul clavicular din mușchiul sterno-cleido-mastoidian
– mușchiul ridicătorul omoplatului
Factorii limitativi :
– ligamentul costoclavicular – coasta I
– ligamentul sterno-clavicular anterior și posterior
– ligamentul inter-clavicularMișcările centurii scapulare
Înmișcarea de ridicare extremitatea distală a claviculei
se ridică, în timp ce cea sternală coboară. Deplasarea în
sus a claviculei este de 3-6 cm. ceea ce corespunde unui
unghi cu orizontala de 8-10°.
Musculatura care ridicare umărul:
– fascicolul mijlociu din mușchiul trapez
– capătul clavicular din mușchiul sterno-cleido-mastoidian
– mușchiul ridicătorul omoplatului
Factorii limitativi :
– ligamentul costoclavicular – coasta I
– ligamentul sterno-clavicular anterior și posterior
– ligamentul inter-clavicular

Mișcarea de coborâre se realizează prin deplasarea în jos
a extremității distale a claviculei concomitent
constatându-se și o ridicare a extremității proximale.
Clavicula poate coborî cu 2-4 cm. ceea ce corespunde unui
unghi cu orizontala de 3-4°.
Mișcarea este realizată indirect prin tracțiune pe humerus
însoțită de contracția mușchilor : mare și mic pectoral,
mare dorsal, subscapular, deltoid.
Mișcarea poate fi realizată și în sens pasiv când urmează
unei mișcări active de ridicare, prin acțiunea factorilor de
gravitaționali.
Factorii care pot limita mișcările sunt:
– ligamentul costo-clavicular,
– ligamentul sterno-clavicular anterior.
Mișcarea de coborâre se realizează prin deplasarea în jos
a extremității distale a claviculei concomitent
constatându-se și o ridicare a extremității proximale.
Clavicula poate coborî cu 2-4 cm. ceea ce corespunde unui
unghi cu orizontala de 3-4°.
Mișcarea este realizată indirect prin tracțiune pe humerus
însoțită de contracția mușchilor : mare și mic pectoral,
mare dorsal, subscapular, deltoid.
Mișcarea poate fi realizată și în sens pasiv când urmează
unei mișcări active de ridicare, prin acțiunea factorilor de
gravitaționali.
Factorii care pot limita mișcările sunt:
– ligamentul costo-clavicular,
– ligamentul sterno-clavicular anterior.

Mișcarea de proiecție înainte/înapoi are loc după un ax
anteroposterior. În proiecția anterioară cu valoare de 2-
4 cm. extremitatea distală se deplasează anterior în timp
ce cea medială se îndreaptă posterior.
Mișcarea este realizată prin participarea mușchilor :
• sterno-cleido-mastoidieni,
• mare dințat,
• mare și mic pectoral – dacă brațul participă activ la
mișcare,
• marele dorsal când ia punct fix pe inserția de origine.
Mișcarea de proiecție înainte/înapoi are loc după un ax
anteroposterior. În proiecția anterioară cu valoare de 2-
4 cm. extremitatea distală se deplasează anterior în timp
ce cea medială se îndreaptă posterior.
Mișcarea este realizată prin participarea mușchilor :
• sterno-cleido-mastoidieni,
• mare dințat,
• mare și mic pectoral – dacă brațul participă activ la
mișcare,
• marele dorsal când ia punct fix pe inserția de origine.

Înproiecția posterioară cu valoare de 2-4 cm
extremitatea distală claviculară se orientează
posterior în timp ce cea sternală alunecă ușor
anterior.
Musculatura cu care se poate realiza mișcarea este
reprezentată de:
-mușchiul trapez,
– sternocleidomastoidian,
-romboid,
-mare dorsal.
Înproiecția posterioară cu valoare de 2-4 cm
extremitatea distală claviculară se orientează
posterior în timp ce cea sternală alunecă ușor
anterior.
Musculatura cu care se poate realiza mișcarea este
reprezentată de:
-mușchiul trapez,
– sternocleidomastoidian,
-romboid,
-mare dorsal.
Ligamentul sterno-clavicular anterior este factorul care
poate să limiteze mișcările de acest tip.
Distanța dintre punctul de maximă amplitudine pentru
proiecția anterioară și cea posterioară este de 7-10
(12)cm.

Mișcările omoplatului
Mișcarea de ridicare presupune îndepărtarea marginii
vertebrale a omoplatului de apofizele spinoase vertebrale.
Coborârea omoplatului presupune apropierea unghiului
inferior al omoplatului de coloana vertebrală.
Mușchii pentru mișcarea de ridicare a omoplatului sunt:
– fascicolului superior din trapez,
– ridicătorului unghiului omoplatului,
– micului și marelui romboid.
Mușchii pentru mișcarea de coborâre de la nivelul
omoplatului sunt:
– fascicolului inferior din mușchiul trapez,
– complexului mușchilor romboizi,
– marele dințat,
– marele dorsal.
Mișcarea de ridicare presupune îndepărtarea marginii
vertebrale a omoplatului de apofizele spinoase vertebrale.
Coborârea omoplatului presupune apropierea unghiului
inferior al omoplatului de coloana vertebrală.
Mușchii pentru mișcarea de ridicare a omoplatului sunt:
– fascicolului superior din trapez,
– ridicătorului unghiului omoplatului,
– micului și marelui romboid.
Mușchii pentru mișcarea de coborâre de la nivelul
omoplatului sunt:
– fascicolului inferior din mușchiul trapez,
– complexului mușchilor romboizi,
– marele dințat,
– marele dorsal.

Bascularea cu rotație este o mișcare în care unghiul
supero-extern al omoplatului se ridică și se îndreaptă
anterior concomitent cu îndepărtarea unghiului inferior
al omoplatului față de linia mediană a coloanei vertebrale.
Amplitudinea de basculare este de 45° pentru unghiul
inferior în plan frontal și concomitent de 30° în plan
oblic orientat dinăuntru în afară și dinapoi înainte.
Bascularea în afară se realizează cu 8-10 cm. la unghiul
extern și cu 5 cm. la unghiul superior și presupune
participarea mușchiului trapez și a marelui dințat.
Bascularea înăuntru are aceleași valori la unghiuri fiind
posibilă cu ajutorul mușchilor: ridicător al omoplatului,
mic pectoral, micului și marelui romboid.
Bascularea cu rotație este o mișcare în care unghiul
supero-extern al omoplatului se ridică și se îndreaptă
anterior concomitent cu îndepărtarea unghiului inferior
al omoplatului față de linia mediană a coloanei vertebrale.
Amplitudinea de basculare este de 45° pentru unghiul
inferior în plan frontal și concomitent de 30° în plan
oblic orientat dinăuntru în afară și dinapoi înainte.
Bascularea în afară se realizează cu 8-10 cm. la unghiul
extern și cu 5 cm. la unghiul superior și presupune
participarea mușchiului trapez și a marelui dințat.
Bascularea înăuntru are aceleași valori la unghiuri fiind
posibilă cu ajutorul mușchilor: ridicător al omoplatului,
mic pectoral, micului și marelui romboid.

ARTICULAȚIA
SCAPULOHUMERALĂ
1.Osul humerus
2.Capsula articulară
secționată
3.Cavitatea
articulară
4.Omoplatul
5.Tuberozitatea
supraglenoidiană
6.Acromionul
7.Gâtul chirurgical al
humerusului
8.Tendonul
mușchiului biceps
brahialArticulație sferoidală
1.Osul humerus
2.Capsula articulară
secționată
3.Cavitatea
articulară
4.Omoplatul
5.Tuberozitatea
supraglenoidiană
6.Acromionul
7.Gâtul chirurgical al
humerusului
8.Tendonul
mușchiului biceps
brahial

ARTICULAȚIA
SCAPULOHUMERALĂ 1. Omoplatul
2. Procesul coracoid
3. Acromionul
4. Marele trohanter
humeral
5. Șanțul bicipital
6. Capsula articulației
scapulo-humerale
7. Sinoviala
intertrohanteriană
8. Ligamentul coraco-
acromial
9. Tendonul mușchiului
biceps brahial
10. Ligamentul coraco-
humeral
1. Omoplatul
2. Procesul coracoid
3. Acromionul
4. Marele trohanter
humeral
5. Șanțul bicipital
6. Capsula articulației
scapulo-humerale
7. Sinoviala
intertrohanteriană
8. Ligamentul coraco-
acromial
9. Tendonul mușchiului
biceps brahial
10. Ligamentul coraco-
humeral

Ligamente :
ligamentele gleno-humerale superior ,mijlociu și inferior
dispuse pe fața anterioară a capsulei articulare, pornind de sus
în jos;
ligamentul supragleno-suprahumeral: marginea superioară
a cavității glenoidiene la gâtul anatomic;
ligamentul supragleno-prehumeral: marginii superioare a
cavității glenoidiene cu baza trohinului;
ligamentul pregleno-subhumeral: marginea anterioară a
cavității glenoidiene cu partea inferioară a gâtului
chirurgical;
ligamentul coraco-humeral: are dispoziție dinspre
anterior spre lateral-extern și ușor posterior, pornește de
la procesul coracoid și ajunge la nivelul marelui trohanter
humeral;
ligamentul humeral transvers care este o bandă fibroasă
ce transformă șanțul intertrohanterian într-un canal.
Ligamente :
ligamentele gleno-humerale superior ,mijlociu și inferior
dispuse pe fața anterioară a capsulei articulare, pornind de sus
în jos;
ligamentul supragleno-suprahumeral: marginea superioară
a cavității glenoidiene la gâtul anatomic;
ligamentul supragleno-prehumeral: marginii superioare a
cavității glenoidiene cu baza trohinului;
ligamentul pregleno-subhumeral: marginea anterioară a
cavității glenoidiene cu partea inferioară a gâtului
chirurgical;
ligamentul coraco-humeral: are dispoziție dinspre
anterior spre lateral-extern și ușor posterior, pornește de
la procesul coracoid și ajunge la nivelul marelui trohanter
humeral;
ligamentul humeral transvers care este o bandă fibroasă
ce transformă șanțul intertrohanterian într-un canal.

Articulație sferoidalăARTICULAȚIA
SCAPULOHUMERALĂ
Mobilitatea glenohumerală:
• Flexie 105°-120°
• Extensie 30°-55°
•Abducție 105°-120°
•Rotațiile externe sunt dependente de poziția brațului:
– cu brațul addus 80°
– cu brațul abdus 90°
• Rotația internă 70°
Mobilitatea glenohumerală:
• Flexie 105°-120°
• Extensie 30°-55°
•Abducție 105°-120°
•Rotațiile externe sunt dependente de poziția brațului:
– cu brațul addus 80°
– cu brațul abdus 90°
• Rotația internă 70°
Kapandji: până la 90 °mișcarea este glenohumerală,
iar între 90 °-150 °mișcarea este scapulotoracică

Biomecanica
articulației scapulo-humerală
Abducția este mișcare prin care membrul superior liber
se îndepărtează de corp.
Adducția este mișcare de sens invers.
Cele două mișcări au loc în plan frontal în jurul axului
antero-posterior ce trece prin porțiunea inferioară a
humerusului.
Abducția propriu-zisă realizată strict din articulația
scapulo-humerală este până când brațul este ridicat la
90° (orizontal) față de axul longitudinal al trunchiului.
În această poziție marele trohanter ajunge până la
partea superioară a cadrului glenoidian.
Abducția este mișcare prin care membrul superior liber
se îndepărtează de corp.
Adducția este mișcare de sens invers.
Cele două mișcări au loc în plan frontal în jurul axului
antero-posterior ce trece prin porțiunea inferioară a
humerusului.
Abducția propriu-zisă realizată strict din articulația
scapulo-humerală este până când brațul este ridicat la
90° (orizontal) față de axul longitudinal al trunchiului.
În această poziție marele trohanter ajunge până la
partea superioară a cadrului glenoidian.

Pentru continuarea mișcării de abducție la valori de peste
90° mișcarea poate fi realizată prin:
bascularea lateral-externă a unghiului inferior al
omoplatului cu 60°
concomitent cu rotația axială în articulația
acromioclaviculară cu 30° și în cea sterno-costo-
claviculară cu încă 30°
hiperlordoza lombară în cazurile de abducție
concomitentă a brațelor sau înclinarea laterală
controlaterală a coloanei vertebrale din regiunea dorso-
lombară pentru abducția unilaterală a membrului superior.
Pentru continuarea mișcării de abducție la valori de peste
90° mișcarea poate fi realizată prin:
bascularea lateral-externă a unghiului inferior al
omoplatului cu 60°
concomitent cu rotația axială în articulația
acromioclaviculară cu 30° și în cea sterno-costo-
claviculară cu încă 30°
hiperlordoza lombară în cazurile de abducție
concomitentă a brațelor sau înclinarea laterală
controlaterală a coloanei vertebrale din regiunea dorso-
lombară pentru abducția unilaterală a membrului superior.

Musculatura abductoare:
– mușchiul supraspinos
– mușchiul deltoid
– lunga porțiune din bicepsul brahial.
Musculatura adductoare:
– în principal subscapular, subspinos, mic și mare
rotund, mare pectoral, mare dorsal,
– accesori: deltoid, coracobrahial, scurta porțiune a
bicepsului brahial, lunga porțiune din tricepsul brahial.
Musculatura abductoare:
– mușchiul supraspinos
– mușchiul deltoid
– lunga porțiune din bicepsul brahial.
Musculatura adductoare:
– în principal subscapular, subspinos, mic și mare
rotund, mare pectoral, mare dorsal,
– accesori: deltoid, coracobrahial, scurta porțiune a
bicepsului brahial, lunga porțiune din tricepsul brahial.
Ligamentele gleno-humerale inferioare și superioare
sunt cele care limitează mișcarea de abducție iar,
ligamentul coracohumeral pe cea de adducție a
brațului.

Proiecția înainte (anteducția, flexia) și proiecția înapoi
(retroducția, extensia) sunt realizate în jurul axei
transversale ce trece prin centrul marelui trohanter și
prin centrul cavității glenoidiene.
Musculatura anteductoare:
– mare pectoral,
– deltoid,
– biceps brahial,
– supraspinos.
Mișcarea de anteducție este limitată de:
– mușchiului mic rotund,
– mușchiul subspinos,
– ligamentele coraco-humeral, gleno-humeral,
sternocostale,
– tensionarea părții posterioare din capsula articulare.
Proiecția înainte (anteducția, flexia) și proiecția înapoi
(retroducția, extensia) sunt realizate în jurul axei
transversale ce trece prin centrul marelui trohanter și
prin centrul cavității glenoidiene.
Musculatura anteductoare:
– mare pectoral,
– deltoid,
– biceps brahial,
– supraspinos.
Mișcarea de anteducție este limitată de:
– mușchiului mic rotund,
– mușchiul subspinos,
– ligamentele coraco-humeral, gleno-humeral,
sternocostale,
– tensionarea părții posterioare din capsula articulare.

Retroducția activă ajunge la 50-60° iar, prin mișcări
pasive la 80-90°.
În timpul mișcării are loc bascularea capului humeral spre
anterior în primele 20° apoi, are loc bascularea unghiului
inferior al omoplatului spre coloana vertebrală (basculare
medială) concomitent cu intervenția musculaturii
Musculatura retroductoare:
– fascicolele posterioare ale mușchiului deltoid,
– mare rotund, dorsal, marele pectoral.
Limitarea mișcării de retroducție este dată de:
– întinderea porțiunii anterioare a capsulei articulare,
– ligamentele scapulo-humerale superior, mijlociu,
inferior, scapulo-toracic
– masa mușchiului subscapular
Retroducția activă ajunge la 50-60° iar, prin mișcări
pasive la 80-90°.
În timpul mișcării are loc bascularea capului humeral spre
anterior în primele 20° apoi, are loc bascularea unghiului
inferior al omoplatului spre coloana vertebrală (basculare
medială) concomitent cu intervenția musculaturii
Musculatura retroductoare:
– fascicolele posterioare ale mușchiului deltoid,
– mare rotund, dorsal, marele pectoral.
Limitarea mișcării de retroducție este dată de:
– întinderea porțiunii anterioare a capsulei articulare,
– ligamentele scapulo-humerale superior, mijlociu,
inferior, scapulo-toracic
– masa mușchiului subscapular

În mișcarea de rotație internă capul humeral alunecă
dinainte spre înapoi pe cavitatea glenoidiană în timp ce cei
doi trohanteri se deplasează înainte și înăuntru.
Mișcarea de rotație internă a brațului mai este asimilată și
cu noțiunea de pronație deoarece poate să se realizeze
concomitent cu pronația antebrațului.
Valoarea rotației interne este de 80-90°.
Musculatura pentru rotația internă:
– subscapular,
– marele pectoral,
– mare rotund,
– marele dorsal,
– bicepsul brahial.
Factorii limitatori sunt:
tensionarea capsulei din porțiunea posterioară,
masa mușchilor subspinos, mic rotund, triceps brahial.
Musculatura pentru rotația internă:
– subscapular,
– marele pectoral,
– mare rotund,
– marele dorsal,
– bicepsul brahial.
Factorii limitatori sunt:
tensionarea capsulei din porțiunea posterioară,
masa mușchilor subspinos, mic rotund, triceps brahial.

Rotația externă (supinație) antrenează o alunecare
dinapoi spre înainte a capului humeral.
Mușchii rotatori externi sunt formați din:
– subspinos,
– mic rotund,
– fascicolul posterior din deltoid.
Rotația externă este limitată de:
– tensionarea anterioară a capsulei articulare,
– ligamentele scapulo-humerale
– masa marelui pectoral,
– fascicolul anterior din deltoid.
Rotația externă (supinație) antrenează o alunecare
dinapoi spre înainte a capului humeral.
Mușchii rotatori externi sunt formați din:
– subspinos,
– mic rotund,
– fascicolul posterior din deltoid.
Rotația externă este limitată de:
– tensionarea anterioară a capsulei articulare,
– ligamentele scapulo-humerale
– masa marelui pectoral,
– fascicolul anterior din deltoid.

ARTICULAȚIA COTULUI
– humero-ulnara: trochleartroză
– humero-radială: elipsoisă
– radio-ulnară proximală: trohoidă
ARTICULAȚIA COTULUI
– humero-ulnara: trochleartroză
– humero-radială: elipsoisă
– radio-ulnară proximală: trohoidă

1. Epifiza inferioară a humerusului
2. Capsula articulară
3. Epitrohleea humerală
4. Trohleea
5. Capitul humeral
6. Cupușoara radială
7. Radiusul
8. Apofiza stiloidă radială
9. Cubitusul
10. Ligamentul radio-ulnar distal
11. Membrana interosoasă
12. Coarda oblică Weitbrecht
13. Tendonul mușchiului biceps
brahial
14. Gaura nutritivăARTICULAȚIA COTULUI
1. Epifiza inferioară a humerusului
2. Capsula articulară
3. Epitrohleea humerală
4. Trohleea
5. Capitul humeral
6. Cupușoara radială
7. Radiusul
8. Apofiza stiloidă radială
9. Cubitusul
10. Ligamentul radio-ulnar distal
11. Membrana interosoasă
12. Coarda oblică Weitbrecht
13. Tendonul mușchiului biceps
brahial
14. Gaura nutritivă

1. Humerusul
2. Cubitusul
3. Tendonul secționat al
mușchiului biceps brahial
4. Ligamentul colateral
ulnar
5. Ligamentul colateral
radial
6. Ligamentul inelar
7. Ligamentul anterior
8. Capsula articulară
9. Ligamentul Weitbrecht
10. Membrana
interosoasă
11. Orificiul nutritiv
1. Humerusul
2. Cubitusul
3. Tendonul secționat al
mușchiului biceps brahial
4. Ligamentul colateral
ulnar
5. Ligamentul colateral
radial
6. Ligamentul inelar
7. Ligamentul anterior
8. Capsula articulară
9. Ligamentul Weitbrecht
10. Membrana
interosoasă
11. Orificiul nutritiv

1. Humerus
2. Epitrohlee
3. Epicondilul lateral
4. Olecran
5. Capsula articulară
6. Ligamentul colateral cubital
7. Ligamentul colateral radial
8. Fosa olecraniană humerală
Ligamentul posterior este format din
fibre:
humero-humerale dispuse în punte
între marginele medială și laterală a
cavității olecraniene;
humero-olecraniene ce unesc marginea
cavității olecraniene cu marginea
olecranului

Ligamentul colateral cubital (ulnar):
fascicul anterior – humero-coronoidian – care unește epitrohleea
cu marginea internă a apofizei coronoide
fasciculul posterior – ligamentul Bardinet humero-olecranian ce
unește epitrohleea cu marginea internă a olecranului. Dintre cele
două fascicule pornește de pe epitrohlee oblic în jos, în afară banda
oblică
fascicul mijlociu – ligamentul Poirier-

Ligamentul colateral radial este un ligament puternic
care pornește de la epicondilul lateral humeral și se
împarte în două fascicule divergente: unul anterior și
altul posterior ambele orientate spre capul radial.
Fibrele acestui ligament au raporturi intime cu cele ale
ligamentului inelar radial.

Ligamentul anterior este subțire și
are originea în apropierea fosei
coronoide și se dirijează prin trei
fascicule:
superficial spre ligamentul
orbicular, inelar;
mijlociu vertical spre apofiza
coronoidiană;
transvers perpendicular pe
primele două.
Ligamentul anterior este subțire și
are originea în apropierea fosei
coronoide și se dirijează prin trei
fascicule:
superficial spre ligamentul
orbicular, inelar;
mijlociu vertical spre apofiza
coronoidiană;
transvers perpendicular pe
primele două.
Ligamentul inelar unește marginea
anterioară cu cea posterioară a
incizurii radiale menținând astfel un
contact permanent între cele două
oase.

1. Vârful olecranului
2. Foseta coronoidă
3. Apofiza coronoidă
4. Cupușoara radială
5. Tuberozitatea bicipitală
6. Cubitusul
7. Ligamentul pătrat
8. Ligamentul inelar secționatARTICULAȚIA
RADIO-CUBITALĂ
SUPERIOARA
Articulație de tip trohoid
1. Vârful olecranului
2. Foseta coronoidă
3. Apofiza coronoidă
4. Cupușoara radială
5. Tuberozitatea bicipitală
6. Cubitusul
7. Ligamentul pătrat
8. Ligamentul inelar secționat

Ligamentul inelar o formațiune
fibroasă care pornește de la
extremitatea anterioară a incizurii
radiale, rulează spre posterior prin
lateral extern față de capul radial.
Este mai puțin vizibil fiind acoperit
în cea mai mare parte de porțiunea
lateral externă a ligamentului
colateral radial al cotului.
Ligamentul pătrat este sub
forma unei benzi fibroase, pătrate
între marginea inferioară a micii
cavități sigmoidiene cubitale până la
fața internă a colului radial. În
poziție intermediară a antebrațului
ligamentul este destins în timp ce în
timpul supinației sau a pronației
ligamentul se tensionează limitând
mișcările.
Ligamentul inelar o formațiune
fibroasă care pornește de la
extremitatea anterioară a incizurii
radiale, rulează spre posterior prin
lateral extern față de capul radial.
Este mai puțin vizibil fiind acoperit
în cea mai mare parte de porțiunea
lateral externă a ligamentului
colateral radial al cotului.
Ligamentul pătrat este sub
forma unei benzi fibroase, pătrate
între marginea inferioară a micii
cavități sigmoidiene cubitale până la
fața internă a colului radial. În
poziție intermediară a antebrațului
ligamentul este destins în timp ce în
timpul supinației sau a pronației
ligamentul se tensionează limitând
mișcările.

Articulația humero-radială
și humero-cubitală
Mișcarea de flexie-extensie se realizează după o axă
aproximativ transversală ce trece prin mijlocul trohleei și a
capitului.
Axul este orientat din afară înăuntru, dinainte înapoi, de sus
în jos unind epitrohleea cu condilul lateral extern.
Cubitusul este principalul pivot după care are loc mișcarea
de flexie – extensie.
Radiusul nu realizează decât o mișcare de însoțire.
În mișcarea de flexie cubitusul realizează concomitent și o
ușoară supinație în timp ce în extensie suferă o ușoară
pronație.
Mișcarea de flexie-extensie se realizează după o axă
aproximativ transversală ce trece prin mijlocul trohleei și a
capitului.
Axul este orientat din afară înăuntru, dinainte înapoi, de sus
în jos unind epitrohleea cu condilul lateral extern.
Cubitusul este principalul pivot după care are loc mișcarea
de flexie – extensie.
Radiusul nu realizează decât o mișcare de însoțire.
În mișcarea de flexie cubitusul realizează concomitent și o
ușoară supinație în timp ce în extensie suferă o ușoară
pronație.

Musculatura flexoare este alcătuită din:
– mușchiul biceps brahial: în special pentru flexia cu
antebrațul în pronație,
– mușchiul brahial anterior;
– mușchiul brahioradialis în special pentru flexia cu
antebrațul în supinație;
– mușchii epitrohleeni: rotund pronator, mare și mic
palmar, cubital anterior, flexor comun superficial și
profund al degetelor de la 2 la 5, flexor propriu al
policelui.
Musculatura flexoare este alcătuită din:
– mușchiul biceps brahial: în special pentru flexia cu
antebrațul în pronație,
– mușchiul brahial anterior;
– mușchiul brahioradialis în special pentru flexia cu
antebrațul în supinație;
– mușchii epitrohleeni: rotund pronator, mare și mic
palmar, cubital anterior, flexor comun superficial și
profund al degetelor de la 2 la 5, flexor propriu al
policelui.
Limitarea mișcării se realizează prin:
– tensionarea posterioare a capsulei articulare a cotului,
– întinderea inserției terminală a mușchiului triceps brahial,
– pătrunderea apofizei coronoide cubitale în fosa coronoidiană
humerală,
– prezența ligamentului colateral ulnar.

Extensia este mișcarea de îndepărtare a celor două fețe
anterioare ale brațului și antebrațului una față de alta,
ajungând ca brațul și antebrațul să fie unul în prelungirea
celuilalt.
În extensia totală axa longitudinală a antebrațului
formează cu cea a brațului un unghi cu deschiderea în afară
de 170° tot ca urmare a constituției anatomice a trohleei.
Musculatura extensoare :
– tricepsul brahial, în principal,
– secundar: de mușchiul anconeu și de musculatura
epicondiliană: extensor comun al degetelor, extensor propriu
al degetului mic, cubitalul posterior, al doilea radial ex tern.
În afara musculaturii care intervine în producerea
mișcării un rol important îl are și factorul gravitațional.
Extensia este mișcarea de îndepărtare a celor două fețe
anterioare ale brațului și antebrațului una față de alta,
ajungând ca brațul și antebrațul să fie unul în prelungirea
celuilalt.
În extensia totală axa longitudinală a antebrațului
formează cu cea a brațului un unghi cu deschiderea în afară
de 170° tot ca urmare a constituției anatomice a trohleei.
Musculatura extensoare :
– tricepsul brahial, în principal,
– secundar: de mușchiul anconeu și de musculatura
epicondiliană: extensor comun al degetelor, extensor propriu
al degetului mic, cubitalul posterior, al doilea radial ex tern.
În afara musculaturii care intervine în producerea
mișcării un rol important îl are și factorul gravitațional.

Factorii care pot limita mișcarea de extensie sunt:
– pătrunderea olecranului în fosa cu aceeași denumire,
– tensionarea ligamentelor și a capsulei articulare în
porțiunea anterioară,
– masa musculară din loja anterioară a antebrațului,
– fasciculul anterior din ligamentul colateral cubital.
Factorii care pot limita mișcarea de extensie sunt:
– pătrunderea olecranului în fosa cu aceeași denumire,
– tensionarea ligamentelor și a capsulei articulare în
porțiunea anterioară,
– masa musculară din loja anterioară a antebrațului,
– fasciculul anterior din ligamentul colateral cubital.

1. Epifiza inferioară a humerusului
2. Capsula articulară
3. Epitrohleea humerală
4. Trohleea
5. Capitul humeral
6. Cupușoara radială
7. Radiusul
8. Apofiza stiloidă radială
9. Cubitusul
10. Ligamentul radio-ulnar distal
11. Membrana interosoasă –
sindesmoză
12. Coarda oblică Weitbrecht
13. Tendonul mușchiului biceps brahial
14. Gaura nutritivă
Articulația radio-cubitală inferioară:
trohoidă
1. Epifiza inferioară a humerusului
2. Capsula articulară
3. Epitrohleea humerală
4. Trohleea
5. Capitul humeral
6. Cupușoara radială
7. Radiusul
8. Apofiza stiloidă radială
9. Cubitusul
10. Ligamentul radio-ulnar distal
11. Membrana interosoasă –
sindesmoză
12. Coarda oblică Weitbrecht
13. Tendonul mușchiului biceps brahial
14. Gaura nutritivă
Articulația radio-cubitală inferioară:
trohoidă

Articulația radio-cubitală mijlocie
Membrana interosoasa
Ligamentul oblic sau ligamentul rotund
(coarda oblică) este un mic fascicul cu
direcție oblică ce pornește de la
procesul coronoid cubital și se dirijează
în jos oblic până la tuberozitatea radială.
Dispoziția fibrelor din ligament este de
sens invers celor din membrana
interosoasă.
Articulația radio-cubitală mijlocie
Membrana interosoasa
Ligamentul oblic sau ligamentul rotund
(coarda oblică) este un mic fascicul cu
direcție oblică ce pornește de la
procesul coronoid cubital și se dirijează
în jos oblic până la tuberozitatea radială.
Dispoziția fibrelor din ligament este de
sens invers celor din membrana
interosoasă.
Articulația radio-cubitală inferioară :
•ligamentul anterior: se inseră de la
marginea anterioară a cavității mici
sigmoidiene radiale la capul cubital,
•ligamentul radio-ulnar posterior care
solidarizează posterior cele 2 oase ale
antebrațului.

Biomecanica articulațiilor radio-cubitale
Mișcările din articulația cotului sunt de pronație-
supinație executate în axul longitudinal al antebrațului.
În timpul pronației are loc încrucișarea anterioară între
radius și cubitus astfel încât radiusul să ajungă median.
Mișcarea este posibilă și datorită relaxării fibrelor din
membrana interosoasă.
Concomitent cu mișcările radiusului și cubitusului au loc
și mișcări ale humerusului care suferă o ușoară mișcare
de rotație externă.
Mișcările din articulația cotului sunt de pronație-
supinație executate în axul longitudinal al antebrațului.
În timpul pronației are loc încrucișarea anterioară între
radius și cubitus astfel încât radiusul să ajungă median.
Mișcarea este posibilă și datorită relaxării fibrelor din
membrana interosoasă.
Concomitent cu mișcările radiusului și cubitusului au loc
și mișcări ale humerusului care suferă o ușoară mișcare
de rotație externă.

Musculatura pronatoare:
– în principal: rotundul pronator care acționează la
începutul mișcării de pronație,
– accesori:
mușchiul primul radial extern,
mare palmar,
brahioradialis (când antebrațul se află în supinație
maximă și se realizează pronația până la poziția
intermediară),
anconeu.
Musculatura pronatoare:
– în principal: rotundul pronator care acționează la
începutul mișcării de pronație,
– accesori:
mușchiul primul radial extern,
mare palmar,
brahioradialis (când antebrațul se află în supinație
maximă și se realizează pronația până la poziția
intermediară),
anconeu.

Factorii limitatori ai pronației :
– tonusul mușchilor supinatori,
– punerea în tensiune a țesuturilor moi,
– tensionarea ligamentului pătrat,
– tensionarea fasciculului posterior din ligamentul
triunghiular,
– interpunerea între radius și cubitus a musculaturii
flexoare profunde.
Factorii limitatori ai pronației :
– tonusul mușchilor supinatori,
– punerea în tensiune a țesuturilor moi,
– tensionarea ligamentului pătrat,
– tensionarea fasciculului posterior din ligamentul
triunghiular,
– interpunerea între radius și cubitus a musculaturii
flexoare profunde.

Mișcarea de supinație este mișcarea prin care are loc
orientarea palmei spre în afară.
Concomitent cu supinația antebrațului are loc și o
rotație externă a humerusului.
Spre deosebire de pronație care poate fi compensată
parțial de mișcarea umărului, supinația nu poate fi
înlocuită prin alte tipuri de mișcări.
Mișcarea de supinație este mișcarea prin care are loc
orientarea palmei spre în afară.
Concomitent cu supinația antebrațului are loc și o
rotație externă a humerusului.
Spre deosebire de pronație care poate fi compensată
parțial de mișcarea umărului, supinația nu poate fi
înlocuită prin alte tipuri de mișcări.

Musculatura supinatoare
– scurt supinator cu acționează cu forță maximă
când antebrațul este în extensie față de braț,
brahioradialis,
– extensor propriu al indexului,
– biceps brahial care acționează în principal când
între antebraț și braț există un unghi de 90°,
– lung extensor al policelui.
– scurt supinator cu acționează cu forță maximă
când antebrațul este în extensie față de braț,
brahioradialis,
– extensor propriu al indexului,
– biceps brahial care acționează în principal când
între antebraț și braț există un unghi de 90°,
– lung extensor al policelui.

Factorii care limitează supinația:
– tonusul musculaturii pronatoare,
– tensionarea părților moi,
– tensionarea părții anterioare a ligamentului pătrat,
– tensionarea fasciculului anterior al ligamentului triunghiular,
– tensionarea coardei oblice .
Factorii care limitează supinația:
– tonusul musculaturii pronatoare,
– tensionarea părților moi,
– tensionarea părții anterioare a ligamentului pătrat,
– tensionarea fasciculului anterior al ligamentului triunghiular,
– tensionarea coardei oblice .

Amplitudinea dintre supinația maximă și pronația maximă
este de 180°.
Există variații de amplitudine ce privesc sexul, vârsta,
tipul de activitate.
Valorile superioare se înregistrează la copii și femei.
Prin progresia în vârstă se reduc și valorile de
amplitudinea (la peste 60 ani la bărbați pot fi înregistrate
valori de până la 105°.
Mișcările de pronație-supinație pot atinge valori de
aproximativ 360° atunci când la mișcările din articulația
radio-cubitală se asociază mișcări în articulația scapulo-
humerală de rotație internă (150°) și externă (30°).
Amplitudinea dintre supinația maximă și pronația maximă
este de 180°.
Există variații de amplitudine ce privesc sexul, vârsta,
tipul de activitate.
Valorile superioare se înregistrează la copii și femei.
Prin progresia în vârstă se reduc și valorile de
amplitudinea (la peste 60 ani la bărbați pot fi înregistrate
valori de până la 105°.
Mișcările de pronație-supinație pot atinge valori de
aproximativ 360° atunci când la mișcările din articulația
radio-cubitală se asociază mișcări în articulația scapulo-
humerală de rotație internă (150°) și externă (30°).

Articulațiile mâinii:
– radio-carpiană: elipsoidală
– intercarpiene: rândul I și II: plane
– carpometacarpiene: police: șa,
celelalte degete: plane
– intermetacarpiene: plane – pentru MII, MIII, MIV, MV
Articulațiile mâinii:
– radio-carpiană: elipsoidală
– intercarpiene: rândul I și II: plane
– carpometacarpiene: police: șa,
celelalte degete: plane
– intermetacarpiene: plane – pentru MII, MIII, MIV, MV

Articulațiile mâinii – anterior
1. Cubitus
2. Radius
3. Scafoidul
4. Semilunarul
5. Pisiformul
6. Osul cu cârlig
7. Trapezul
8. Osul mare
9. Metacarpiene
10. Ligamentul radio-carpian
palmar
11. Ligamentul piso-hamat
12. Ligamentul transversal al
carpului (secționat)
1. Cubitus
2. Radius
3. Scafoidul
4. Semilunarul
5. Pisiformul
6. Osul cu cârlig
7. Trapezul
8. Osul mare
9. Metacarpiene
10. Ligamentul radio-carpian
palmar
11. Ligamentul piso-hamat
12. Ligamentul transversal al
carpului (secționat)

Mijloacele de întărire ale capsulei articulare
sunt reprezentate de ligamentele :
•colateral radial al carpului: apofiza
stiloidă radială la fața antero-laterală a
scafoidului; se pot desprinde fibre care se
direcționează spre trapez și ligamentul
inelar al carpului;
•colateral ulnar al carpului : apofizei
stiloide cubitale dirijându-se spre piramidal,
piziform și prin câteva fibre ajunge la
ligamentul inelar ala carpului;
•anterior este format din 2 fascicule:
– unul radiocarpian, lung
– altul cubito-carpian, scurt
•dorsal mai puțin puternic decât cel anterior
se inseră în partea superioară pe marginea
posterioară a feței articulare radiale, iar
inferior pe semilunar, piramidal.
Mijloacele de întărire ale capsulei articulare
sunt reprezentate de ligamentele :
•colateral radial al carpului: apofiza
stiloidă radială la fața antero-laterală a
scafoidului; se pot desprinde fibre care se
direcționează spre trapez și ligamentul
inelar al carpului;
•colateral ulnar al carpului : apofizei
stiloide cubitale dirijându-se spre piramidal,
piziform și prin câteva fibre ajunge la
ligamentul inelar ala carpului;
•anterior este format din 2 fascicule:
– unul radiocarpian, lung
– altul cubito-carpian, scurt
•dorsal mai puțin puternic decât cel anterior
se inseră în partea superioară pe marginea
posterioară a feței articulare radiale, iar
inferior pe semilunar, piramidal.

1. Cubitusul
2. Radiusul
3. Scafoidul
4. Trapezul
5. Trapezoidul
6. Osul capitat
7. Osul cu cârlig
8. Piramidalul
9. Semilunarul
10. Ligament dorsal
11. Ligamentul radio-cubital
posterior
12. Ligamentul cubital
posterior
13. Membrana interosoasă
1. Cubitusul
2. Radiusul
3. Scafoidul
4. Trapezul
5. Trapezoidul
6. Osul capitat
7. Osul cu cârlig
8. Piramidalul
9. Semilunarul
10. Ligament dorsal
11. Ligamentul radio-cubital
posterior
12. Ligamentul cubital
posterior
13. Membrana interosoasă

ARTICULAȚIILE INTERCARPIENE
Cele 8 oase carpiene așezate pe două rânduri
determină formarea următoarelor articulații:
1. articulațiile proximale ale primului rând de oase
carpiene,
2. articulațiile distale ale celui de al doilea rând de
oase carpiene,
3. articulații între oasele carpiene între ele
(articulațiile mediocarpiene).
ARTICULAȚIILE INTERCARPIENE
Cele 8 oase carpiene așezate pe două rânduri
determină formarea următoarelor articulații:
1. articulațiile proximale ale primului rând de oase
carpiene,
2. articulațiile distale ale celui de al doilea rând de
oase carpiene,
3. articulații între oasele carpiene între ele
(articulațiile mediocarpiene).

1.Articulațiile proximale ale primului rând de oase carpiene
1. palmare, în număr de două, unesc
articulațiile scafoid-semilunar, respectiv
semilunar-piramidal și sunt plasate sub
ligamentele anterioare ale articulației
radiocarpiene;
2. dorsale , tot în număr de două, sunt
plasate transversal peste scafoid,
semilunar, piramidal unindu-le între ele;
3. interosoase sunt așezate între scafoid-
semilunar, semilunar-piramidal;
4. proprii: ligamentul pizo-hamat ce se
întinde de la piziform la cârligul osului
hamat;
5. pizo-metacarpian ce unește piziformul
cu baza mecarpianului V
1. palmare, în număr de două, unesc
articulațiile scafoid-semilunar, respectiv
semilunar-piramidal și sunt plasate sub
ligamentele anterioare ale articulației
radiocarpiene;
2. dorsale , tot în număr de două, sunt
plasate transversal peste scafoid,
semilunar, piramidal unindu-le între ele;
3. interosoase sunt așezate între scafoid-
semilunar, semilunar-piramidal;
4. proprii: ligamentul pizo-hamat ce se
întinde de la piziform la cârligul osului
hamat;
5. pizo-metacarpian ce unește piziformul
cu baza mecarpianului V

2. Articulațiile distale ale celui de al doilea rând
de oase carpiene
Ligamentele care întăresc capsula articulară sunt:
•3 ligamente dorsale dispuse pe fața posterioară,
realizează unirea a câte 2 oase între ele: trapez-
trapezoid, trapezoid-osul mare, osul mare- osul cu cârlig;
•3 ligamente palmare dispuse pe fața anterioară și cu
dispoziție asemănătoare cu cea a ligamentelor
anterioare,
•2 ligamente interosoase plasate unul pe fața lateral
externă a osului mare spre osul trapezoid și altul pe faț a
internă a osului mare spre osul cu cârlig
Ligamentele care întăresc capsula articulară sunt:
•3 ligamente dorsale dispuse pe fața posterioară,
realizează unirea a câte 2 oase între ele: trapez-
trapezoid, trapezoid-osul mare, osul mare- osul cu cârlig;
•3 ligamente palmare dispuse pe fața anterioară și cu
dispoziție asemănătoare cu cea a ligamentelor
anterioare,
•2 ligamente interosoase plasate unul pe fața lateral
externă a osului mare spre osul trapezoid și altul pe faț a
internă a osului mare spre osul cu cârlig

3. Articulația mediocarpiană
Ligamentele care participă la menținerea poziției
oaselor sunt dispuse anterior, posterior, lateral-extern,
lateral-intern:
1.palmar sau radial al carpului în formă de "V" unește
osul mare cu scafoidul ( extern) și piramidalul (intern),
2.dorsal mai slab dezvoltat se dispune de la piramidal la
scafoid (un fascicul), trapez și trapezoid (al doilea
fascicul),
3.lateral extern se găsește între scafoid și trapez,
4.lateral intern solidarizează piramidalul de osul cu
cârlig.
Ligamentele care participă la menținerea poziției
oaselor sunt dispuse anterior, posterior, lateral-extern,
lateral-intern:
1.palmar sau radial al carpului în formă de "V" unește
osul mare cu scafoidul ( extern) și piramidalul (intern),
2.dorsal mai slab dezvoltat se dispune de la piramidal la
scafoid (un fascicul), trapez și trapezoid (al doilea
fascicul),
3.lateral extern se găsește între scafoid și trapez,
4.lateral intern solidarizează piramidalul de osul cu
cârlig.

ARTICULAȚIILE CARPO-METACARPIENE
1.4 carpometacarpiene palmare
– unul este dispus între trapez și metacarpianul III,
– celelalte trei de la capitat la bazele metacarpienelor
II, III, IV);
2. ligamentele carpometacarpiene dorsale unesc:
• trapezul cu metacarpianul II,
• trapezoidul cu metacarpianul III,
• capitatul cu metacarpianul III,
• osul hamat cu metacarpienele IV și V.
1.4 carpometacarpiene palmare
– unul este dispus între trapez și metacarpianul III,
– celelalte trei de la capitat la bazele metacarpienelor
II, III, IV);
2. ligamentele carpometacarpiene dorsale unesc:
• trapezul cu metacarpianul II,
• trapezoidul cu metacarpianul III,
• capitatul cu metacarpianul III,
• osul hamat cu metacarpienele IV și V.

ARTICULAȚIILE INTERMETACARPIENE II-V
Capsulele articulare sunt întărite de ligamentele metacarpiene:
interosoase,
•dorsale,
•palmare.
ARTICULAȚIILE INTERMETACARPIENE II-V
Capsulele articulare sunt întărite de ligamentele metacarpiene:
interosoase,
•dorsale,
•palmare.

Articulațiile metacarpo-falangiene
Capsulele articulare sunt laxe și întărite de ligamente:
1.colaterale câte 2 pentru fiecare deget , inserate pe
fețele colaterale ale capetelor carpienelor și pe baza
falangelor proximale;
2.transvers profund care se întinde de la metacarpianul
II la V pe fața anterioară a capului metacarpienelor
inserându-se la baza falangelor proximale.
Capsulele articulare sunt laxe și întărite de ligamente:
1.colaterale câte 2 pentru fiecare deget , inserate pe
fețele colaterale ale capetelor carpienelor și pe baza
falangelor proximale;
2.transvers profund care se întinde de la metacarpianul
II la V pe fața anterioară a capului metacarpienelor
inserându-se la baza falangelor proximale.

Articulațiile interfalangiene
Policele prezintă numai două falange în timp ce celelalte
patru degete au câte trei falange.
Articulațiile dintre falangele unui deget se realizează
între bazele și capetele falangelor.
Fiecare capsulă articulară în parte este întărită de câte
douăligamente colaterale și palmare.
Articulațiile interfalangiene
Policele prezintă numai două falange în timp ce celelalte
patru degete au câte trei falange.
Articulațiile dintre falangele unui deget se realizează
între bazele și capetele falangelor.
Fiecare capsulă articulară în parte este întărită de câte
douăligamente colaterale și palmare.

Înarticulația radiocarpiană mișcările care se pot realiza
sunt de:
flexie-extensie,
abducție-adducție,
circumducție .
Pentru a fi posibile aceste mișcări este necesară și
participarea articulațiilor mediocarpiană și intercarpiană,
în așa fel încât în flexie
oasele din rândul distal să alunece pe cel proximal iar
acesta pe antebraț.
Între oasele carpului se realizează mișcări de amplitudine
redusă, dar care prin sumare să permită o mare
diversitate, variabilitate.
Înarticulația radiocarpiană mișcările care se pot realiza
sunt de:
flexie-extensie,
abducție-adducție,
circumducție .
Pentru a fi posibile aceste mișcări este necesară și
participarea articulațiilor mediocarpiană și intercarpiană,
în așa fel încât în flexie
oasele din rândul distal să alunece pe cel proximal iar
acesta pe antebraț.
Între oasele carpului se realizează mișcări de amplitudine
redusă, dar care prin sumare să permită o mare
diversitate, variabilitate.

Axul flexiei-extensiei trece este transversal:
• pentru rândul proximal carpian prin apofizele stiloide
• pentru rândul distal prin capul osului mare.
Mișcarea are loc simultan în jurul celor două axe.
Rândul proximal participă în special la flexie în timp ce
cel distal în special la extensie.
Axul flexiei-extensiei trece este transversal:
• pentru rândul proximal carpian prin apofizele stiloide
• pentru rândul distal prin capul osului mare.
Mișcarea are loc simultan în jurul celor două axe.
Rândul proximal participă în special la flexie în timp ce
cel distal în special la extensie.

Mișcarea de flexia este realizată cu mușchii:
– flexori ai carpului și degetelor, în principal,
– auxiliar, cu lungul abductor al policelui
Flexia este limitată:
– de ligamentul radiocarpian posterior
– de tendoanele musculaturii extensoare
Mișcarea de flexia este realizată cu mușchii:
– flexori ai carpului și degetelor, în principal,
– auxiliar, cu lungul abductor al policelui
Flexia este limitată:
– de ligamentul radiocarpian posterior
– de tendoanele musculaturii extensoare

Extensia este efectuată cu mușchii extensori ai
carpului și ai degetelor.
Mișcarea de extensie este limitată de ligamentul
radiocarpian anterior și de tendoanele musculaturii
flexoare.
Extensia este efectuată cu mușchii extensori ai
carpului și ai degetelor.
Mișcarea de extensie este limitată de ligamentul
radiocarpian anterior și de tendoanele musculaturii
flexoare.

Abducția-adducția au loc în articulația radiocarpiană și în
cea mediocarpiană după un ax sagital care trece prin
centrul osului capitat.
Înabducție: scafoidul se deplasează medial,
– piramidalul va aluneca în jos;
– mișcarea este limitată d e ligamentul colateral ulnar al
carpului
-mișcarea implică intrarea în acțiune a musculaturii
flexoare și extensoare radială a carpului. .
Înadducție mișcarea limitarea fiind realizată de
ligamentul colateral radial al carpului și de apofiza stiloid ă
radială.
Mișcarea presupune contracția concomitentă a flexorului
și extensorului ulnar al carpului
Abducția-adducția au loc în articulația radiocarpiană și în
cea mediocarpiană după un ax sagital care trece prin
centrul osului capitat.
Înabducție: scafoidul se deplasează medial,
– piramidalul va aluneca în jos;
– mișcarea este limitată d e ligamentul colateral ulnar al
carpului
-mișcarea implică intrarea în acțiune a musculaturii
flexoare și extensoare radială a carpului. .
Înadducție mișcarea limitarea fiind realizată de
ligamentul colateral radial al carpului și de apofiza stiloid ă
radială.
Mișcarea presupune contracția concomitentă a flexorului
și extensorului ulnar al carpului

Datorită amplitudinii mai mari a mișcării de flexie
comparativ cu cea de extensie mișcarea de
circumducție descrie o traiectorie circulară.
Datorită amplitudinii mai mari a mișcării de flexie
comparativ cu cea de extensie mișcarea de
circumducție descrie o traiectorie circulară.

Înarticulațiile carpometacarpiene se realizează mișcări
de alunecare care sunt mai ample la ultimele două
metacarpiene.
Articulația carpometacarpiană a policelui este o
diartroză biaxială de tip articulație în șa. Spre deosebire
de celelalte degete, policele execută mișcări mai ample și
mai variate.
Abducția și adducția sunt realizate în jurul unui ax
sagital care trece prin baza metacarpianului I. Planul
acestui ax ca și al celuia de flexie-extensie, face un
unghi de 45° cu planul frontal ceea ce explică de ce
mișcările policelui nu se produc în plan frontal sau
sagital, ci într-un plan oblic, fapt semnificativ în
realizarea prehensiunii.
Înarticulațiile carpometacarpiene se realizează mișcări
de alunecare care sunt mai ample la ultimele două
metacarpiene.
Articulația carpometacarpiană a policelui este o
diartroză biaxială de tip articulație în șa. Spre deosebire
de celelalte degete, policele execută mișcări mai ample și
mai variate.
Abducția și adducția sunt realizate în jurul unui ax
sagital care trece prin baza metacarpianului I. Planul
acestui ax ca și al celuia de flexie-extensie, face un
unghi de 45° cu planul frontal ceea ce explică de ce
mișcările policelui nu se produc în plan frontal sau
sagital, ci într-un plan oblic, fapt semnificativ în
realizarea prehensiunii.

Flexia-extensia se realizează în jurul unui ax
transversal care trece prin trapez.
Din combinarea mișcării rezultă posibilitatea ca policele
să fie poziționat divers.
Mișcarea complexă pe care o execută policele în
prehensiune este denumită opozabilitate fiind posibilă
datorită suprafețelor articulare în șa precum și laxității
capsulei articulare.
Deplasarea policelui în opozabilitate este posibilă prin
participarea mușchilor: adductor al policelui, opozant,
lung și scurt flexor al policelui .
Flexia-extensia se realizează în jurul unui ax
transversal care trece prin trapez.
Din combinarea mișcării rezultă posibilitatea ca policele
să fie poziționat divers.
Mișcarea complexă pe care o execută policele în
prehensiune este denumită opozabilitate fiind posibilă
datorită suprafețelor articulare în șa precum și laxității
capsulei articulare.
Deplasarea policelui în opozabilitate este posibilă prin
participarea mușchilor: adductor al policelui, opozant,
lung și scurt flexor al policelui .

Articulațiile metacarpofalangiene sunt de tip condilian
permițând mișcări de flexie-extensie, răsfirarea-
apropierea degetelor. Flexia-extensia sunt realizate în
jurul axului transversal care trece prin capetele
metacarpienelor.
Flexia falangei proximale pe metacarpianul corespunzător
este mai amplă față de extensie și este realizată cu
ajutorul musculaturii flexoare a degetelor, a lombricalilo r
și a interosoșilor.
Răsfirarea-apropierea degetelor se produce într-un ax
sagital care trece prin capul metacarpienelor.
Degetele sunt depărtate de axul mâinii care trece prin
medius de mușchii interosoși; apropierea este realizată pe
seama musculaturii interosoșilor palmari.
Articulațiile metacarpofalangiene sunt de tip condilian
permițând mișcări de flexie-extensie, răsfirarea-
apropierea degetelor. Flexia-extensia sunt realizate în
jurul axului transversal care trece prin capetele
metacarpienelor.
Flexia falangei proximale pe metacarpianul corespunzător
este mai amplă față de extensie și este realizată cu
ajutorul musculaturii flexoare a degetelor, a lombricalilo r
și a interosoșilor.
Răsfirarea-apropierea degetelor se produce într-un ax
sagital care trece prin capul metacarpienelor.
Degetele sunt depărtate de axul mâinii care trece prin
medius de mușchii interosoși; apropierea este realizată pe
seama musculaturii interosoșilor palmari.

Articulațiile interfalangiene sunt trohleartroze la nivelul
cărora se execută mișcări de flexie-extensie în jurul unui
ax transversal care trece prin trohleea falangelor.
Flexia falangei mijlocii este mai amplă comparativ cu cea
distală.
Flexia este de amplitudine mai mare față de extensie
fiind realizată prin contracția musculaturii flexoare a
degetelor (mușchiul flexor comun profund al degetelor).
Extensia este realizată pe seama musculaturii
interosoșilor și lombricalilor.
Articulațiile interfalangiene sunt trohleartroze la nivelul
cărora se execută mișcări de flexie-extensie în jurul unui
ax transversal care trece prin trohleea falangelor.
Flexia falangei mijlocii este mai amplă comparativ cu cea
distală.
Flexia este de amplitudine mai mare față de extensie
fiind realizată prin contracția musculaturii flexoare a
degetelor (mușchiul flexor comun profund al degetelor).
Extensia este realizată pe seama musculaturii
interosoșilor și lombricalilor.

Unitatea fixă formată din rândul distal carpian,
metacarpienele II și III și ligamentele
carpometacarpiene, care formează un jgheab prin care
alunecă tendoanele flexorilor.
Musculatura flexoare-extensoare este stabilizatoarea
acestei piese.
Piesa cea mai mobilă este alcătuită din trapez,
metacarpianul I și falangele policelui. Mișcările policelui se
realizează în toate articulațiile care leagă aceste oase,
asigurând ca valoarea policelui în presiune să fie de 50%.
Piesa de mică mobilitate corespunde degetelor IV, V
și ultimelor două metacarpiene. Prin adaptarea mușchilor
intriseci și hipotenari acest segment are un rol în
formarea prehensiunii, în mularea mâinii în prehensiunea
sferică și în cea cilindrică.
Unitatea fixă formată din rândul distal carpian,
metacarpienele II și III și ligamentele
carpometacarpiene, care formează un jgheab prin care
alunecă tendoanele flexorilor.
Musculatura flexoare-extensoare este stabilizatoarea
acestei piese.
Piesa cea mai mobilă este alcătuită din trapez,
metacarpianul I și falangele policelui. Mișcările policelui se
realizează în toate articulațiile care leagă aceste oase,
asigurând ca valoarea policelui în presiune să fie de 50%.
Piesa de mică mobilitate corespunde degetelor IV, V
și ultimelor două metacarpiene. Prin adaptarea mușchilor
intriseci și hipotenari acest segment are un rol în
formarea prehensiunii, în mularea mâinii în prehensiunea
sferică și în cea cilindrică.

Piesa mobilă independentă a indexului , cu mobilitate în
toate direcțiile este singura capabilă de circumducție în
articulația metacarpo-falangiană.
Are un rol important în mișcările de finețe.

Fiecare dintre degetele de la membrele superioare are
contribuția sa în funcționalitatea mâinii.
Policele este cel mai important: circa 60% din
funcționalitatea mâinii este asigurată de către acesta
fapt demonstrat în cazurile în care acesta a fost
amputat.
Indexul este unul dintre principalii stabilizatori ai
prehensiunii fiind în același timp și degetul direcțional
al apucării obiectelor. Indexul are cea mai mare
sensibilitate mai ales pe marginea laterală a falangei
distale.
Fiecare dintre degetele de la membrele superioare are
contribuția sa în funcționalitatea mâinii.
Policele este cel mai important: circa 60% din
funcționalitatea mâinii este asigurată de către acesta
fapt demonstrat în cazurile în care acesta a fost
amputat.
Indexul este unul dintre principalii stabilizatori ai
prehensiunii fiind în același timp și degetul direcțional
al apucării obiectelor. Indexul are cea mai mare
sensibilitate mai ales pe marginea laterală a falangei
distale.

Mediusul este implicat în prehensiune mai ales dacă
este situația unor obiecte cu greutate mare sau în
situațiile în care se schimbă punctul de sprijin (poziția
de atârnat). Acest aspect este datorat situării pe care
o are, mai aproape de linia mediană.
Inelarul este adjuvant al mediusului în actele motorii și
al indexului în situația sensibilității senzitive. Tot odată
posedă cea mai mare sensibilitate la proprioceptori.
Auricularul participă la mișcările de prehensiune, este
adjuvant al indexului în direcționarea obiectelor
apucate.
Mediusul este implicat în prehensiune mai ales dacă
este situația unor obiecte cu greutate mare sau în
situațiile în care se schimbă punctul de sprijin (poziția
de atârnat). Acest aspect este datorat situării pe care
o are, mai aproape de linia mediană.
Inelarul este adjuvant al mediusului în actele motorii și
al indexului în situația sensibilității senzitive. Tot odată
posedă cea mai mare sensibilitate la proprioceptori.
Auricularul participă la mișcările de prehensiune, este
adjuvant al indexului în direcționarea obiectelor
apucate.