Arta ornamental ă a tip ăriturilor române ști [603840]

82

Arta ornamental ă a tip ăriturilor române ști
din secolul al XVI-lea

Lector univ. drd Agnes Erich
Universitatea Valahia din Târgovi ște

Abstract: The Old Romanian book is a precious testimony of th e Romanian
people's culture. Once introduced in the Romanian s pace, printing could not
remove the manuscript book, often illustrated with highly artistic miniatures, the
art of miniature-painting enjoying a long life here , up to the modern times. The
emergence of printing is connected to the main cult ural centres and if, for
different reasons, especially political, one of the centres had ceased its fervent
activity of book issuing and distribution, another one would have taken its place,
another printing establishment would have flourishe d through the passionate
work of its masters, so that the continuity of the Romanian printing was never
interrupted.
Key-words: miniature, manuscript book, printing book

Cultura româneasc ă, receptiv ă fa ță de progres, a adoptat tiparul mult
înaintea altor culturi vecine europene, dovad ă stând în acest sens faptul c ă la
numai 50 de ani de la apari ția tiparului pe teritoriul ță rii noastre se tip ărea
deja prima carte.
Introducerea tiparului în spa țiul românesc nu a înl ăturat îns ă
cartea manuscris ă, adesea ilustrat ă cu miniaturi de o mare valoare
artistic ă, arta miniaturii 1 prelungindu- și la noi existen ța pân ă în epoca
modern ă.

Cartea manuscris ă în lume
Arta manuscrisului a fost cunoscut ă mai întâi în Orientul antic,
dezvoltându-se apoi în India, America precolumbian ă și în Imperiul
Bizantin. În Europa occidental ă, a înflorit în Evul Mediu și în epoca
premerg ătoare Rena șterii, secolul al XV-lea fiind considerat epoca sa de aur.

1 Miniatura reprezint ă o pictur ă de manuscris, constând din litere împodobite, moti ve
ornamentale, compozi ții figurative, realizat ă în culori de ap ă, pulbere de aur etc. și al c ărei nume
vine de la ro șu de miniu. Destina ția miniaturilor era de a împodobi manuscrisele și de a le conferi
astfel un caracter artistic deosebit.

83 Atelierele copi știlor laici și religio și devin adev ărate centre artistice
cartea c ăpătând noi elemente estetice, con ținutul ei fiind completat de
elemente grafice și picturale, iar leg ăturile din aur și argint dând c ărții un
caracter pre țios.
Arta bizantin ă, în realizarea manuscriselor, a contopit tradi țiile
elenistice cu numeroase elemente artistice ale arte i primelor secole ale erei
noastre din Egipt, Siria și Asia Mic ă. De la sirieni, arta bizantin ă și-a însu șit
preferin ța pentru un relief m ărunt, ca o broderie, și numeroase forme
iconografice cu personaje realiste, cu tipuri indiv idualizate și cu tr ăsături
dramatice.
Codexurile bizantine sunt caracterizate printr-o de cora ție policrom ă
rafinat ă și str ălucitoare, ele fiind destinate unor personalit ăți ale vremii sau
chiar împ ăratului și au un caracter de lux. De la egipteni s-a preluat gustul
pentru decora ția policrom ă, tradi ția portretului, unele elemente de decora ție
arhitectural ă și predilec ția pentru alegorie.
În privin ța miniaturilor, acestea se caracterizeaz ă prin compozi ții cu
caracter solemn, de o sintez ă rece, prin tratarea figurilor dup ă un canon antic,
plin de m ăre ție. Manuscrisele miniaturale se prezint ă într-o mare diversitate,
deosebindu-se între ele atât ca destina ție, cât și ca manier ă de execu ție.
Tipic picturii bizantine, în manuscrise personajele apar zvelte și foarte
alungite, ele deta șându-se pe fondul alb al pergamentului. Începând cu
secolele al XI-lea și al XII apar schimb ări, modelele antice fiind p ărăsite,
mergându-se mai ales pe abstrac țiuni.
Epoca romanic ă se plaseaz ă istoric din secolul al XI-lea pân ă la jum ătatea
secolului al XII-lea, și este prima perioad ă în care, dup ă c ăderea Imperiului
Roman de Apus arta se dezvolt ă cu o nou ă originalitate și for ță . Prin avântul
deosebit pe care-l cap ătă scriptoriile, epoca romanic ă este o perioad ă de aur
pentru cartea manuscris ă, c ăpătând o mare dezvoltare în Anglia, Italia, Fran ța,
Spania și în ță rile de limb ă german ă. Din secolul al XIII-lea, în ilustrarea
manuscriselor începe reducerea ornamentelor. Influe n țele occidentale sunt
marcate în lucr ările manuscrise bizantine începând cu secolele al X IV-lea și al
XV-lea.
La ță rile din apusul Europei apar ornamenta ții geometrice și
animaliere, personaje ciudate, decora țiuni în culori vii (ro șu, verde, albastru)
care fac din manuscrisele și miniaturile irlandeze adev ărate capodopere ale
genului. Ele s-au r ăspândit mult în Europa de Apus și, datorit ă valorii lor
estetice deosebite, au fost imitate, devenind adev ărate modele pentru arta
împodobirii manuscriselor de pe continent, mai ales în perioada lui Carol cel
Mare.
Cartea înluminat ă g ăse ște o dezvoltare extraordinar ă în Fran ța, care,
prin num ărul miniaturi știlor și prin valoarea lor, ocup ă un loc de frunte.

84
Cartea manuscris ă la români pân ă în secolul al XVI-lea
Despre frumuse țea și importan ța manuscriselor române ști savantul rus
A. I. Ia țimirski se exprima astfel : "În a doua jum ătate a secolului al XV-lea
și la începutul secolului al XVI-lea, stilul moldove nesc predomin ă și în
manuscrisele ruse ști, dar aici totul iese oarecum țip ător și mâzg ălit și
ornamenta țiile ruse ști stau foarte departe de modelele lor, de acele
manuscrise luxoase moldovene ști care la timpul lor au fost d ăruite vechilor
mănăstiri de domnitori și ierarhi și care acum împodobesc cele mai bune
biblioteci de manuscrise ale Europei" 2. De asemenea , Alexei Uvarov,
renumit pentru colec ționarea obiectelor de art ă, aprecia astfel manuscrisele
române ști: "Cele mai bune și mai frumoase manuscrise din arhivele noastre
au fost scrise în Moldova. Manuscrisele moldovene ști se disting întotdeauna
prin frumuse țea scrierii lor unciale și minuscule, frumoasa preg ătire a
pergamnentului sau hârtiei și elegan ța ornamentelor" 3
La rândul ei cartea manuscris ă din Ță rile Române î și g ăse ște originea
în universul culturii bizantine. În secolul al XIV- lea, în teritoriile locuite de
români se caligrafiau manuscrise bogat ornamentate și înluminate. La scriere
se folosea pergamentul, caligrafierea f ăcându-se cu chiniroz negru sau ro șu
și cu aur. Ini țialele erau bogat împodobite cu motive geometrice s au
vegetale, foarte rar apelându-se la motive zoomorfe . Ca și în codexurile
bizantine, uneori în manuscrise ap ăreau portrete sau scene religioase,
tratarea artistic ă fiind deosebit ă.
În anii 1404-1405 este transcris în Țara Româneasc ă, de c ătre
călug ărul Nicodim Tetraevanghelul , primul manuscris slavon cu dat ă sigur ă,
copiat pe teritoriul românesc. Lucrarea este execut at ă pe pergament fiind
mai târziu ferecat ă în argint. Nu are ilustra ții, dar ornamenta ția sa împrumut ă
stilul lucr ărilor bizantine de acela și gen din secolele X-XIII, fiind de tip
geometric și având la baz ă motive din codexurile de origine bizantino-
balcanic ă. Ca motiv ornamental de baz ă se utilizeaz ă o înl ănțuire de cercuri
întret ăiate de benzi dispuse în X. De asemenea, folose ște motivele cu flori și
frunze stilizate, plasate pe vrejuri în arabesc sau cu ornamente geometrice de
inspira ție elenistic ă. Sunt utilizate pe scar ă larg ă și motive zoomorfe, care
aduc oarecare înviorare rigidit ății schemei geometrice Frontispiciile sunt
încadrate într-un chenar care uneori se întrerupe, iar alteori taie desf ăș urarea

2 I. Iaimirski. “Novîi trud po staroi slaveanskoi bi bliografii” . În: Izvestia Otdelenia russkogo
iazîka i slovesnosti Imperatorskoi Akademii Nauk , V (1900), vol. 2. Apud, L.Demeny; L.A.
Demeny. Carte, tipar și societatea la romani în secolul al XVI-lea. Bucur e ști: Editura
Kriterion,1986
3 Comte Alexis Ouvaroff. Recherches sur lesantiquites de la Russie Meridiona le et des coles de la
Mer Noire . Paris, MDCCCLI, p. 144.

85 motivului. Ca o caracteristic ă a miniaturii acestuia se observ ă predilec ția
pentru folosirea aurului, aducând ca o noutate în m iniatura româneasc ă
ha șurile de aur.
Un rol de mare importan ță în dezvoltarea scrierii îl ocup ă centrul de la
Neam ț, unde s-a remarcat personalitatea lui Gavriil Uric , copist, caligraf și
miniaturist. Este celebru Tetraevanghelul său din 1429, comandat artistului
de c ătre doamna Marina, so ția lui Alexandru cel Bun, pentru folosin ța ei
personal ă. Acesta marcheaz ă începuturile și direc țiile miniaturii române ști.
Din cele 12 manuscrise p ăstrate de la Gavriil, acesta este singurul împodobi t
cu miniaturi influen țate de pictura bizantin ă. Motivul de baz ă este palmeta,
interpretat ă în diferite variante dar și elemente decorative din arta popular ă
local ă pe care Uric le plasa la col țurile frontispiciilor sale producând astfel
un efect compozi țional. Frontispiciile lui Gavriil Uric reprezint ă improviza ții
pe o tem ă de origine bizantin ă: cercuri și linii întret ăiate încadrându-se din
punct de vedere al decorului, tipului geometric.
O personalitate remarcabil ă în a doua jum ătate a secolului al XVI-lea
și începutul secolului al XVII-lea a constituit-o mi tropolitul c ărturar
Anastasie Crimca. La Dragomirna, acesta va crea cel mai important centru
de caligrafiere a manuscriselor, o adev ărat ă școal ă a genului, cu specific și
stil propriu. Al ături de ornamentele geometrice, de chenarele și literele din
împletituri tradi ționale, se a șaz ă motivele florale delicat stilizate, fundaluri
cu acoperi șuri asem ănătoare celor moldovene ști, scene cu numeroase
personaje.
Ornamenta ția floral ă și frizele care împodobesc pagina sunt
transpuneri grafice din vegeta ția local ă, aducând un iz de autenticitate și de
verosimil (palmeta și acantul). În sublinierea atmosferei moldovene ști,
acestui element de origine local ă i se asociaz ă, în mod fericit, elementele
arhitecturale care sunt stilizarea turlelor biseric ilor și cet ăților
moldovene ști. 4
Meritul s ău const ă și în aceea c ă, pe lâng ă canonul iconografic
tradi țional, introduce în compozi ție o mul țime de elemente inspirate din
realitatea imediat ă, pe care le interpreteaz ă conform cocep ției sale decorativ-
ilustrative.
O dezvoltare deosebit ă cunoa ște și arta miniaturistic ă din Țara
Româneasc ă. Între cele dou ă școli de carte manuscris ă din Ță rile Române
exist ă asem ănări și deosebiri. Astfel, c ărțile moldovene ști prezint ă la
frontispicii dreptunghiuri late, compuse din dou ă sau mai multe șiruri de
cercuri legate între ele prin continuarea motivului , pe când cele muntene
prezint ă o singur ă band ă, format ă dintr-un singur șir de cercuri. Din aceast ă

4 Gh. Popescu-Valcea. Miniatura românesac ă. Bucure ști: Editura Meridiane, 1972, p.38

86 cauz ă, suprafa ța ocupat ă de motiv este întotdeauna la manuscrisele muntene
de forma unui dreptunghi alungit. De asemenea, treb uie subliniat c ă în
manuscrisele muntene lipse ște decora ția figurativ ă. Dac ă în prima parte a
secolului al XVI-lea manuscrisele muntene ști urmau unele elemente ale
școlii moldovene ști folosite de c ătre Gavriil Uric la m ănăstirea Neam ț, în a
doua jum ătate a secolului al XVI-lea manuscrisele muntene se vor îndep ărta
de tradi ția moldoveneasc ă, urmând un drum propriu.
Țara Româneasc ă este mai conservatoare în ceea ce prive ște
miniatura. Dup ă apari ția Tetraevangheliarului, voievodul Alexandru al II-
lea (Sucevi ța 23), activitatea miniaturistic ă din Țara Româneasc ă ne este
semnalat ă prin copierea unui Tetraevanghelia r în 1583 la Craiova.
Miniaturistul este preotul Ioan Sârbu, un personaj venit din localitatea
Cratova, în fosta Macedonie.
Înainte de a veni în Țara Româneasc ă, Ioan din Cratova a desf ăș urat o
activitate febril ă de copiere a manuscriselor. Miniaturile executate de el în
Țara Româneasc ă par str ăine de tradi ția miniaturistic ă româneasc ă,
portretele evangheli știlor nefiind prezentate în plin ă pagin ă, ci încadrate în
ornamentul vegetal al frontispiciului. Aceast ă modalitate de reprezentare a
evangheli știlor în frontispiciu nu era îns ă str ăin ă de arta bizantin ă.

Arta ornamental ă la Macarie
Studiul apari ției tiparului macarian din Țara Româneasc ă în contextul
tiparului chirilic european de la sfâr șitul secolului al XV-lea și începutul
secolului al XVI-lea a demonstrat c ă tiparni ța macarian ă se define ște printr-
o individualitate bine conturat ă extras ă din tradi ția c ărții manuscrise
autohtone. B. P. Ha șdeu, N. Iorga au remarcat asem ănarea dintre
Tetraevanghelul lui Macarie (1512) și Tetraevanghelele manuscrise de
origine moldoveneasc ă din perioada lui {tefan cel Mare: semiunciala
moldoveneasc ă, ini țialele ornate, vignetele și frontispiciile. Acest stil
flamboyant bizantin 5 se deosebe ște întrucâtva de stilul miniaturii cu pete de
culoare și cu spa ții geometrice mai des folosit în prima parte a domn iei lui
{tefan și în vremea lui Alexandru cel Bun. 6 Se pune întrebarea cum și în ce
împrejur ări a trecut arta miniaturi știlor din Moldova în Țara Româneasc ă,
din aceasta din urm ă având prea pu ține manuscrise cu miniaturi p ăstrate și
nu ne putem da seama dac ă miniaturi știi munteni au adoptat stilul
miniaturi știlor moldoveni.

5 Stil în care exuberan ța de ornamente se aliaz ă cu stilizarea de gen bizantin a elementelor floral e
6 Vezi diferite reproduceri de frontispicii din manu scrisele moldovene ști la S. Pu șcariu. Istoria
literaturii române. Epoca veche. Sibiu, 1930. p. 16 -25.

87 Macarie a fost creator de tradi ție autohton ă definind specificul
tiparului chirilic la români în contextul întregulu i tipar chirilic din Europa
secolului al XVI-lea. Ornamentele celor trei tip ărituri macariene dovedesc
unele influen țe bizantine, dar mai ales asem ănări cu manuscrisele
moldovene ști.
În Țara Româneasc ă, la începutul secoluluial XVI-lea, ieromonahul
Macarie a tip ărit trei c ărți: Liturghier (1508), Octoih (1510) Tetraevanghel
(1512). Sub aspectul literei și al prezent ării grafice, c ărțile tip ărite de Macarie
se deosebesc fundamental de c ărțile chirilice de la Cracovia tip ărite de
Sweipolt Fiol în 1491 și de cele din Cetinje, tip ărite de ieromonahul Macarie
între 1493 și 1496 7. Deosebirile sînt evidente mai ales în ce prive ște
frontispiciile, vignetele și ini țialele mari ornate. Acestea imprim ă tiparului
chirilic macarian o individualitate aparte definind -ul în contextul întregului
tipar chirilic din secolul al XVI-lea, ca pe un fen omen specific românesc nu
numai prin faptul c ă în frontispicii apare, în diferite variante, stema Ță rii
Române ști, ci și prin modalitatea deosebit ă de ornamentare a c ărții, preluat ă
de la cartea manuscris ă autohton ă. Transpunerea elementelor de ornare ale
cărții manuscrise locale în cartea tip ărit ă apare fireasc ă deoarece Liturghierul
și Tetraevanghelul sunt c ărțile de cult bisericesc care au fost tip ărite pentru
prima dat ă în întreg tiparul chirilic european de c ătre Macarie în Țara
Româneasc ă8. Din aceast ă cauz ă Macarie nu a avut în fa ță un model tip ărit,
trebuind s ă recurg ă la cartea manuscris ă și s ă creeze o ornamentare adecvat ă
textului. Paragrafele textului presupuneau un șir întreg de ini țiale noi, în
num ăr foarte mare mai ales la tip ărirea textului celor patru evanghelii. Toate
aceste ini țiale au fost gravate de Macarie într-o factur ă nou ă, necunoscut ă
pân ă atunci în tiparul chirilic, sub forma unor împleti turi din nuiele.
Cei care au studiat și analizat ini țialele tip ăriturilor de la Cetinje au
observat c ă acestea au o form ă foarte apropiat ă de ini țialele tiparului latin
mai ales din Vene ția secolului al XV-lea 9. Dejan Medakovic demonstreaz ă
că pentru tiparul de la Cetinje și pentru cel chirilic de la Vene ția
caracteristic ă este, folosirea ini țialelor ornate, în chenar, în unele cazuri
ornamentele constând din figuri zoomorfe. De altfel , pân ă spre sfâr șitul
deceniului al doilea în tiparul de la sud de Dun ăre și în cel chirilic de la

7 L. Demény. “L’imprimerie cqrillique de Macarios de Valachie” . În: RRH , VIII (1969), nr.3, p.
549-574.
8 Sweipolt Fiol a tip ărit la Cracovia în 1491 urm ătoarele c ărți de cult bisericesc: Octoih, Ceaslov,
Troid de post, Troid Penticostar și Plastirea . Ieromonahul Macarie a tip ărit la Cetinje între 1493
și 1496 urm ătoarele c ărți: Octoih , Psaltire și Molitvenic.
9 N. V. Varbane ț și V. I. Lukianenko atr ăgeau aten ția asupra faptului c ă ini țiala P chirilic ă din
Octoihul de la Centinje este foarte apropiat ă de aceea și ini țial ă din lucrarea: Appianus, Historia
Român ă, tip ărit ă în 1477 la Vene ția de c ătre vestitul tipograf Erhaard Ratdolz, care a activ at la
Vene ția și Augsburg.

88 Vene ția este folosit în exclusivitate acest unic tip de ini țial ă ornat ă, tipul de
ini țial ă împletit ă din nuiele neap ărând în nici o tip ăritur ă sud-dun ărean ă pîn ă
în 1519.
Liturghierul macarian din 1508 este tip ărit în negru și ro șu, cu câte 15
rânduri pe pagina plin ă, pe hârtie groas ă, care poart ă trei m ărci de fabric ă
deosebit ă: o cump ănă într-un cerc, o anfor ă într-un cerc cu o stea deasupra și
o p ălărie de cardinal 10 . Prezen ța celor trei tipuri de hârtie diferit ă se explică
prin faptul c ă hârtia tipografic ă, de origine italian ă sau german ă, fiind destul
de scump ă pentru acea perioad ă, era cump ărat ă în topuri mici de la
negustorii din Sibiu, cu care Țara Româneasc ă avea leg ături comerciale.
În Liturghier întâlnim trei frontispicii cu ornamente împletite, unul
reprodus de trei ori, altul de dou ă ori și al treilea cu stema Ță rii Române ști.
La data apari ției Liturghierului lui Macarie, stema statului muntean se g ăsea
în fa ța unor transform ări privind atât pozi ția, cât și specia p ăsării heraldice.
Zbur ătoarea reprezentat ă pe frontispiciul Liturghierului din 1508 înf ățișeaz ă
o specie hibrid ă, între acvil ă și șoim 11 . Penajul p ăsării e marcat distinct,
prezint ă zborul în sus, și ține în cioc de la mijlocul ei, o cruce latin ă, cu
extremit ățile bra țelor trilobate fiind înso țit ă la baz ă și pe flancuri de o
ramur ă cu flori și frunze. În registrul superior al compozi ției heraldice,
flancând crucea, se afl ă la dextra un soare figurat cu opt raze, iar la sen estra
o semilun ă întoars ă, de asemeni figurat ă12 .
În Octoih , litera macarian ă din ini țialele, titluri și text, imprimat ă cu
ro șu și negru, subliniaz ă capacitatea artistic ă și tehnic ă deosebit ă a
me șterului tipograf. Al ături de xilogravurile frontispiciilor, pentru prima
oar ă în cartea româneasc ă apar figuri umane. Este vorba de o plan șă
ilustrat ă, singura în toate tip ăriturile lui Macarie, reprezentându-i pe Sfin ții
Iosif, Teofan și Ioan Damaschinul, în prim plan. În plan secund es te
reprezentat ă o biseric ă cu clopotni ță , care dup ă p ărerea istoricului sârb G.
Radojicic, ar fi m ănăstirea unde a fost instalat ă tipografia. 13
Aceast ă xilogravur ă a generat numeroase controverse între speciali ști.
P.P. Panaitescu afirma c ă m ănăstirea Dealu având trei turle, iar cea din
gravur ă doar una, nu poate s ă fie vorba de aceasta. 14 Îns ă, în ciuda faptului
că num ărul turlelor nu coincide, totu și ambele biserici au sâni de piatr ă, turla
este identic ă, intrarea în biseric ă este decorat ă și asem ănătoare ca arhitectur ă

10 I.Bianu; N.Hodo ș. Bibliografie româneasc ă veche , vol.I., Bucure ști,1903, p.1.
11 Dan Cernovodeanu. “Reprezent ări heraldice din vehi tip ărituri și manuscrise române ști (sec.
XVI)”. În: Târgovi ștea – cetatea culturii române ști . Bucure ști, 1974, p.136.
12 Ibidem.
13 C. Manolescu. “Târgovi ștea și începuturile xilogravurii române ști”. În: Biblioteca Valachica ,
nr.7, Târgovi ște, 1975, p. 303.
14 P.P.Panaitescu . Contribu ții la istoria culturii române ști . Bucure ști, 1971, p. 327

89 celei de la M ănăstirea Dealu. Un detaliu nesesizat de P.P.Panaitesc u îl
reprezint ă fundalul decorat cu motive reprezentând struguri ( M ănăstirea
Dealu numindu-se și Sfântul Nicolae din Vii ). Este posibil ca
nereprezentarea celorlalte turle s ă se datoreze dificult ăților artistice și
materiale (slabele cuno știn țe de perspectiv ă sau spa țiul mic al pl ăcii pentru
gravur ă). 15 De asemenea, E. H. Gombrich în studiul s ău de psihologie a
reprezent ării picturale 16 demonstreaz ă c ă materialul informativ pe care
publicul îl a șteapt ă din partea reprezent ărilor grafice a diferit de la o epoc ă la
alta; în evul mediu, de exemplu, imaginile erau mai rare și posibilit ățile
publicului de a le verifica mai reduse. Astfel, Cro nica de la Nuremberg
(1493) a lui Hartman Schedel, cu gravuri în lemn da torate lui Wogelmut,
prezint ă aceea și imagine de cetate, de mai multe ori, cu legende d iferite:
Damasc, Ferrara, Milano, Mantua. De aici rezult ă c ă gravorii epocii nu- și
puneau problema reprezent ării exacte a imaginii realit ății. Putem trage
concluzia c ă în mintea xilogravorului m ănăstirii noastre a avut loc un proces
de alegere a cli șeului potrivit, c ăruia i-a încorporat detalii specifice.
În cea de-a treia tip ăritur ă macarian ă sunt reproduse 13 frontispicii cu
patru gravuri în lemn. Motivul central îl reprezint ă stema Ță rii Române ști
reprezentat ă sub o form ă care marcheaz ă oarecum o tradi ție între aspectul
reprezent ărilor sigilare anterioare ale p ăsării heraldice a principatului
muntean și tipul hibrid de pe frontispiciul Liturghierului din 1508. 17 Astfel,
zbur ătoarea încoronat ă, cu capul conturat și înf ățișat ă în negru, ține în cioc o
cruce latin ă, plasat ă în baz ă și prezint ă zborul semideschis, având un aspect
mixt, dintre acvil ă și corb.
Cele dou ă astre dispar iar ca un element caracteristic în ac east ă
reprezentare remarc ăm crucea lung ă, mergând pân ă în teras ă. De asemenea,
observ ăm prezen ța unui element nou, constând în apari ția a doi arbori cu
trunchi sub țire și coroan ă de frunzi ș triunghiular (cel de al senestra având și
un buchet mai mic de frunze pe o ramur ă, pornind din por țiunea inferioar ă a
tulpinii), ce flancheaz ă pas ărea. 18

B.P. Ha șdeu a fost cel dintâi care a c ăutat s ă rezolve problema
originilor, a modeleleor, ornamentelor din c ărțile macariene. Conform
afirama țiilor sale ini țialele și frontispiciile acestora nu pot deriva din stilul
apusean, italian, ci din ornamentarea manuscriselor slave din ță rile noastre
(școala miniaturi știlor moldoveni). El remarc ă asem ănările izbitoare ale
frontispiciilor și ini țialelor ornate din Liturghierul și Tetraevanghelul lui

15 C. Manolescu, Op. cit ., p.303.
16 E. H. Gombrich. Art ă și iluzie . Bucure ști, Editura Meridiane, 1973, p. 102.
17 D. Cernovodeanu, Op. cit. , p. 136.
18 Ibidem. p. 137.

90 Macarie cu acelea din Tetraevanghelul manuscris slav al lui {tefan cel
Mare. 19 O compara ție a acestor ornamente, în special a frontispiciilo r, a
demonstrat c ă în manuscrisul slav scris la Neam ț în 1475 20 , se afl ă
frontispicii aproape identice ca desen: aceea și form ă dreptunghiular ă a
frontispiciului, acelea și vrejuri împletite și stilizate, formând cercuri
întret ăiate și acelea și ramuri de o parte și de alta a dreptunghiului, f ără
coroane (la manuscris). Acest tip de frontispiciu v a fi întâlnit ulterior la
Anastasie Crimca.
N. Iorga, studiind ornamenta ția vechilor c ărți române ști, recunoa ște
pentru epoca tipografiei lui Macarie, influen ța artei miniaturilor de
manuscrise slavone interne de la sfâr șitul veacului al XV-lea, dar adaug ă și
posibilitatea unei influen țe vene țiene. 21
În concluzie, frontispiciile lui Macarie sunt a șezate la începutul
început mai important al c ărții având trei forme care se repet ă: cel din
fruntea c ărții, un dreptunghi cu vrejuri împletite și cu câte o coroan ă de o
parte și alta, cel de la începutul caietului A, în care vr ejurile de plante
al ătuiesc dou ă cercuri care se întretaie, iar coroanele sunt la l ocul lor pe cele
dou ă p ărți, și al treilea care cuprinde stema ță rii, vulturul cu crucea în cioc,
într-un p ătrat lat alc ătuit tot dup ă stilul vrejurilor de plante împletite stilizate.
Acelea și frontispicii cu variante se reg ăsesc și în celelalte c ărți tip ărite în
tipografia lui Macarie, Octoih-ul din 1510 și Tetraevanghelul, 1512. În
aceste c ărți tip ărite ulterior apar și alte frontispicii, unul compus din patru
cercuri care se întretaie într-o compozi ție de vrejuri stilizate într-un
dreptunghi cu chenar și cu cele dou ă coroane și în alt ă variant ă a
ornamentului dreptunghiular, f ără coroane laterale. Cea mai deosebit ă
inova ție este constituit ă de un frontispiciu foarte complicat care se afl ă atât
în Octoih cât și în Tetraevanghel: stema ță rii mic ă de tot într-un cerc de
vrejuri împletite înscris la rândul s ău într-un p ătrat. Toate aceste frontispicii
sunt lucrate în acela și stil, în care predomin ă împletirea sub diferite forme a
vrejurilor de plante stilizate, împletire strâns ă și foarte abundent ă. Mai este
de remarcat în Octoih și în Liturghier un chenar simplu, strâmt, negru și alb
într-un dreptunghi lung cu vrejurile mai stilizate ajungând la forme aproape
pur geometrice.
Al ături de frontispicii și ini țialele ornate sunt un exemplu gr ăitor al
artei decorative macariene: litere mari realizate p rin împletire de vrejuri
florale și de plante, precum și alt ă serie în negru plin imitând unciala gotic ă.

19 B.P. Ha șdeu. “Un tezaur de tipo-xilografie”. În: Traian , t 1, 1869, p. 92.
20 E. Turdeanu. “Manuscrisele lui Ștefan cel Mare”. În: Cercet ări literare , 5, 1943, plansa II
21 N. Iorga. “L’ornementation du vieux livre roumain” . În: Proces verbaux du Congres
international des bibliothecaires . Paris, 1923, 12 p.

91 Literele ornate din Liturghier au fost îmbog ățite cu alte forme de litere în
cele dou ă c ărți ce au urmat, în special un O cu coroan ă în interior.

Arta grafic ă la Dimitrie Liubavici
Dimitrie Liubavici încearc ă reîmp ământenirea artei tipografice, de
vreme ce creeaz ă o echip ă cu care lucreaz ă: “am muncit cu ucenicii mei
Oprea și Petre” 22 .
Molitvenicul slavon (1545) a fost tip ărit dup ă specifica formul ă de
devo țiune și umilire cre știn ă, caracteristic ă manifest ărilor literare ale evului
mediu și ale cancelariei medievale, de c ătre “ păcătosul și mai micul dintre
sfin ții c ălug ări Moisi ” din “porunca domnului ”. Dup ă cum afirm ă Ernst
Robert Curtius sunt nenum ăra ți autorii medievali care afirm ă c ă scriu din
porunc ă. Totu și f ăcând abstrac ție de aceste lucruri trebuie s ă vedem în
călug ărul Moisi o personalitate întreprinz ătoare care a tip ărit Molitvenicul
cu “ matricele lui Dimitrie Liubavici ”23 . Lucrarea are format in-40, tip ărit ă cu
negru și ro șu, având dou ă frontispicii ornate, unul simplu la începutul
prefe ței iar altul la începutul textului. Ini țialele sunt pu țin împodobite, în
dou ă locuri ini țiala P (R chirilic) având deasupra o coroni ță cu 5 raze
(ornament obi șnuit în c ărțile slavone tip ărite la Vene ția) 24 .
Molitvenicul și Apostolul lui Dimitrie Liubavici sunt cu totul noi sub
aspectul artei grafice, fa ță de tip ăriturile lui Macarie. În paginile Apostolului
(1547) întâlnim doar dou ă litere ornate, în schimb revin frontispiciile lui
Macarie. Este firesc ca ini țialele ornate simple care apar în tip ăriturile lui
Dimitrie Liubavici din Târgovi ște (mijlocul secolului al XVI-lea) s ă prezinte
asem ănări cu cele din tip ăriturile chirilice ale lui Bozidar Vukovic din
Vene ția. De remarcat mai ales Molitvenicul-1545, în care g ăsim 29 de
asemenea cli șee de ini țiale reproduse 25 .
Noutatea o constituie cele dou ă frontispicii din Molitvenic și Apostol,
tirajul pentru Moldova. În Apostolul comandat de c ătre Ilie ș, domnul
Moldovei, apare bourul desenat cu negru, pe fond al b, într-un cartu ș plasat
în centrul frontispiciului p ătrat construit din antrelacuri. De asemenea, nou
este și frontispiciul din Molitvenic format din dou ă benzi suprapuse: pe un
suport de antrelacuri apare un frunzi ș bogat de semipalmete din care se
desprind dou ă lebede cu capul în jos.

22 Ana Andreescu. Arta c ărții: cartea româneasc ă veche: 1508-1700 . Bucure ști: Editura Univers
Enciclopedic, p.21.
23 I. Bianu; N. Hodo ș. Bibliografia româneasc ă veche . Vol. I, p.27.
24 Dejan Medacovic. Grafica srpskih stampanih kniga . Belgrad, 1958.
25 Demeny, Lajos; Demeny, Lidia. “Tip ărituri române ști din secolul al XVI-lea în bibliotecile și
muzeele din Moscova și din Leningrad.” In: Carte, tipar și societatea în sec al XVI-lea , p. 167-184.

92 Interesant de semnalat este faptul c ă textele referitoare la autorii
tip ăriturilor sunt puse în pagin ă imitând forma grafic ă a unui potir.
Importan ța tiparni ței lui Dimitrie Liubavici în istoria tiparului chir ilic
românesc nu se reduce îns ă la tip ărirea la Târgovi ște a Molitvenicului din
1545 și a Apostolului 1547. Litera de rând a lui Liubavici a avut o lung ă
existen ță în tiparul românesc. Cu acestea a fost imprimat la Bra șov de c ătre
Oprea și diaconul Coresi în 1557, Octoihul mic slavonesc . Dup ă o scurt ă
folosire la Bra șov, aceea și liter ă de rând reapare în Triodul Penticostar
(1558), tip ărit la Târgovi ște de c ătre Coresi. Al ături de tipul de liter ă mare,
creat ă de Coresi dup ă stabilirea sa definitiv ă la Bra șov și cel care apare în
unele c ărți coresiene din a doua jum ătate a deceniului al 8-lea, tipul de liter ă
de rând adus de Liubavici în Țara Româneasc ă26 a fost folosit în multe
tip ărituri chirilice române ști din a doua jum ătate a secolului al XVI-lea. Ca
aspect artistic aceast ă liter ă nu era din rândul celor mai frumoase, dar nici
"urât ă și înghesuit ă", cum spune N. Iorga, nu a fost pentru timpul s ău. Din
cele de mai sus rezult ă c ă acest tip de liter ă a fost folosit în Țara
Româneasc ă și Transilvania în secolul al XVI-lea, contribuind a stfel la
definirea tr ăsăturilor caracteristice ale tiparului românesc din a cea epoc ă.

Arta ornamental ă la Coresi
Triod Penticostarul slavonesc, tip ărit de diaconul Coresi și de cei 10
ucenici ai s ăi de la Târgovi ște (1558), este cartea în care ini țialele ornate
mari a șezate în chenar se întâlnesc cel mai frecvent în to at ă istoria tiparului
românesc și în istoria tiparului chirilic european din secolu l al XVI-lea.
Literele și ini țialele sunt m ărunte, împodobite cu ornamenta ții florale foarte
fine și rânduite simetric. Totul este încadrat într-un pa trulater, pe fond negru,
sugerând de aproape modelul acestor ini țiale în arta Rena șterii italiene.
Triodul lui Coresi reproduce frontispiciile dup ă Evangheliarul
slavonesc macarian. Se observ ă totu și și îmbog ățirea gamei de frontispicii cu
motive inspirate din tradi țiile miniaturii muntene ști și înviorarea
frontispiciilor macariene cu elemente vegetale.
Pân ă în a doua jum ătate a secolului al XVI-lea singurul sistem de
ilustrare a tetraevangheliarelor întrebuin țat în miniaturistica româneasc ă a
fost reprezentarea celor 4 evangheli ști împreun ă cu decorul ornamental
format din frontispicii, vignete și litere ini țiale. Reprezent ările sunt
bidimensionale, personajele ap ărând grupate și distribuite simetric fa ță de un
ax vertical plasat în centrul compozi ției.
Cercetând gravura din Triodul Penticostar de la Târgovi ște (1558) se
observ ă c ă se continu ă vechea tradi ție româneasc ă cu frotispicii florale și
vignete, ad ăugând și ornamenta ții lineare (încadr ări în pagin ă) de compozi ție

26 Ferenk Hervay. L’imprimerie du ma`tre Philippe de Nacyszeben et le s premiers livres en
langue roumaine . Budapesta, 1965, p. 121.

93 tipografic ă. În aceast ă tip ăritur ă apar pentru prima dat ă gravurile în ciclu .
Este vorba de 11 gravuri s ăpate în lemn, fiecare umplând o pagin ă întreag ă
reprezentând scene din via ța și patimile Mântuitorului. Decorul îl formeaz ă
mun ți înal ți a șeza ți în terase, ca în picturile medievale italiene. Al teori,
casele și palatele au o arhitectur ă oriental ă ciudat ă. Xilogravurile reprezint ă
imagini ale ciclului cristologic, permi țând intuirea a doi autori, dintre care
unul mai pu țin experimentat, întregul set fiind influen țat de pictura
bisericeasc ă de canoane.
Ha șdeu argumenta c ă gravorul a fost român pentru c ă nu știa bine
slavone ște și pentru c ă în gravura "Ar ătarea lui Hristos înaintea Mariei"
gardul de nuiele era românesc. V. Molin combate ace ast ă teorie și adaug ă c ă
dac ă gravorul ar fi fost român, nu putea fi decât un mo nah, unul care și-a
desf ăș urat activitatea la una din mân ăstirile noastre și care e greu de crezut
că n-ar fi știut slavone ște. În mod cu totul contrar, dac ă gravura a fost f ăcut ă
de un laic str ăin era firesc ca acesta s ă nu cunoasc ă slavona. În ceea ce
prive ște gardul de nuiele specific românesc, argumentul n u este acceptat de
al ți autori pentru motivul c ă acesta este identic cu elemente din gravura
german ă ( Historia destructionis Troiae , edi ția german ă, Augsburg-1488).
Cărțile tip ărite de c ătre Coresi la Bra șov îmbog ățesc repertoriul
ornamental al graficii c ărții române ști, locul viziunii geometrizante luându-l
viziunea vegetal ă: lujeri cu rozete, flori stilizate, elemente figur ative etc.
Aceste elemente ornamentale apar în vignete care su nt plaste la sfâr șitul
textului.
Tot ca o noutate în Evanghelia cu înv ăță tur ă apare în cartea
româneasc ă foaia de titlu. În cadrul arhitectonic format din coloane cu
capiteluri ornate este amplasat ă emblema lui Hirscher: cerbul a șezat pe un
scut peste care apare un alt cerb s ăgetat, totul fiind înconjurat de palmete
dispuse în volute largi.

Arta ornamental ă la Lavren ție
Influen ța vene țian ă poate fi urm ărit ă în dezvoltarea tiparului românesc
din secolul al XVI-lea nu numai în ornamentarea c ărții coresiene. Ea s-a
manifestat și la al ți tipografi români, printre care trebuie amintit
ieromonahul Lavrentie. În Tetraevanghelele slavone ale lui Lavren ție s-a
constatat prezen ța unui frontispiciu care apare prima dat ă în istoria tiparului
chirilic european în Mineiul de praznice , tip ărit de Bozdiar Vukovic la 1538
și Triodul de post din 1561, tip ărit de Vichentie Vukovic.
El const ă dintr-un ornament de înflorituri având la margine dou ă
decora ții împletite. Exist ă apoi un cerc mai mare în care este a șezat ă o
emblem ă. Spre deosebire de frontispiciul din Mineiul de praznice , cel al lui
Lavren ție nu are decora ția complet ă, iar cercul din mijloc, în emblem ă,
apare o sintagm ă: edlmona Lavrentie . De asemenea, imaginea este inversat ă.
Acest fapt se explic ă prin aceea c ă imaginea a fost desenat ă de Lavrentie

94 dup ă cele de pe originalul vene țian, transpus ă pe lemn și s ăpat ă, ceea ce la
tipar a dat o imagine invers ă.
Întâlnim la Lavren ție acelea și frontispicii și vignete, deosebirile mai
însemnate observându-se la ini țiale. Acestea sunt rudimentare având aspect
xilografic, deosebit de cele ale ini țialelor întâlnite în Tetraevanghelul din
1582. Literele au m ărimea și înf ățișarea unora prezente în tip ăriturile lui
Coresi (Întrebarea cre știneasc ă, Apostolul, Evanghelia româneasc ă, Psaltirile)

Arta ornamental ă la Filip Moldoveanul
Ca aspect artistic, în xilogravurile lui Filip Mold oveanul se observ ă
influen ța artei bizantine, preluat ă din manuscrisele autohtone și din Arta
Rena șterii.
Elementul nou pe care îl aduce Tetraevanghelul lui Filip Moldoveanul
(1546) fa ță de cel al lui Macarie sunt xilogravurile reprezent ând figurile
omene ști. La sfâr șitul evangheliilor dup ă Matei, Luca și Ioan se afl ă, pe o
pagin ă întreag ă, chipul lui Hristos. În toate cele trei xilogravur i mari, jos,
lâng ă piciorul drept al portretului se afl ă monograma lui Filip Moldoveanu.
De asemenea, la sfâr șitul Evangheliei dup ă Matei portretul este reprezentat în
plin ă pagin ă, iar la sfâr șitul Evangheliei dup ă Luca, sub xilogravura mare, este
așezat simbolul evanghelistului Luca, iar la începutu l Evangheliei dup ă Matei
stema Sibiului.
Este de remarcate în cadrul textului prezen ța unei letrine reprezentat ă
în stil baroc, un I latin, construit ca un sfe șnic cu dou ă picioare, având corpul
acoperit de frunze mici. Se presupune c ă aceast ă letrin ă provenea din
tiparni ța de la Sibiu deoarece nu a mai revenit în tip ăriturile române ști.
Nu este înc ă cunoscut modelul gravurilor lui Filip Moldoveanu, dar se
pare c ă le-ar fi realizat el însu și. În favoarea acestei afirma ții vine
constatarea prezen ței monogramei me șterului pe xilogravuri. Gravurile sunt
înso țite de texte în limba slavon ă scrise cu litere chirilice care au fost gravate
în lemn împreun ă cu imaginea. Prin urmare este exclus ă eventualitatea
folosirii vreunui cli șeu de la vreo tip ăritur ă cu caractere latine. În urma
cercet ărilor întreprinse de L. Demeny și Lidia Demeny la bibliotecile din
Leningrad s-a dovedit inexisten ța unor astfel de xilogravuri nici la
tip ăriturile chirilice.

Prezen ța elementelor ornamentale vene țiene în tiparul românesc din
secolul al XVI-lea.
Datorit ă condi țiilor grele în care tr ăiau popoarele din Balcani, c ărturarii
balcanici au luat drumul pribegiei, stabilindu-se î n diferite centre europene,
dar mai ales în ora șele italiene, printre care Vene ția ocupa un loc frunta ș, sau
în statele ortodoxe: Țara Româneasc ă și Moldova ocup ă un loc de frunte. Atât

95 prin a șezarea lor geografic ă cât și prin contactul lor mai vechi cu cultura
greac ă și slav ă, acestea ofereau un refugiu ospitalier în l ăca șurile de cult.
Din cauza constrângerilor materiale centrul tiparul ui chirilic s-a mutat,
pentru popoarele sud-slave, în secolul al XVI-lea l a Vene ția. Rolul deosebit
al Vene ției în dezvoltarea tiparului în general și a celui chirilic în particular
explic ă și contactele care au existat între acest centru și tiparni țele chirilice
române ști din secolul al XVI-lea. Men țion ăm îns ă c ă acest contact nu a fost
întotdeauna direct, ci s-a realizat în unele cazuri prin mijlocirea tipografilor
și tiparni țelor din Serbia sau Muntenegru.
Tipografii români au folosit imaginile unor frontis picii, ini țiale ornate
ori simple drept model pentru tip ăriturile lor.
Tradi ția chirilic ă vene țian ă s-a manifestat îns ă în tiparul românesc din
secolul al XVI-lea nu atât în ce prive ște textul, con ținutul c ărților publicate,
cât mai ales în domeniul prezent ării grafice. Cli șeele s ăpate în lemn pentru
unele ini țiale simple sau ornate, pentru unele vignete și chiar frontispicii au
fost realizate dup ă modelul din tip ăriturile chirilice vene țiene ale lui Bozidar
Vukovic.
Constat ăm acest lucru și în Sbornicul slavonesc tip ărit de diaconul
Coresi în 1580 27 . Ghenadie, mitropolitul Ardealului, care s-a îngri jit de
con ținutul c ărții, m ărturise ște c ă a avut la îndemân ă cartea lui Bojidar
Vukovic dup ă care s-a ghidat în preg ătirea pentru tipar a Sbornicului.
Concludent este în acest sens epilogul c ărții din 1580: "A șadar, cu voia
marelui domn Dumnezeului și mântuitorului nostru Isus Cristos și
binecuvântarea darului Sf. Duh, eu sfin țitul mitropolit Kir Ghenadie al
Ardealului, v ăzând în timpurile din urm ă din partea popoarelor de alt ă
credin ță mare stric ăciune și c ădere, a sfintelor bisericii, precum și
împu ținarea c ărților dumnezee ști, știind c ă toate bucuriile vie ții acesteia
sunt de șarte și în scurt ă vreme trec ătoare, am adunat câte am putut s ă
cuprind cu mintea mea, ca s ă fie spre luminarea și str ălucirea sfintelor
biserici, ajutându-m ă Dumnezeu în dorin ța mea, am compus și am scris
aceast ă dumnezeiasc ă și prea însemnat ă carte numit ă Sbornic în care am
pus și slujbele sfin ților s ărb ători alese, din luna lui Septembrie pân ă în luna
lui August, câte le-am aflat în edi ția lui Bozidar" .28 Am men ționat mai sus
că diaconul Coresi a avut drept model la tip ărirea c ărții sale din 1580,
Mineiul de praznice imprimat la comanda lui Bojidar Vukovic de c ătre
ierodiaconul Moise la Vene ția în 1538. În toat ă istoria tiparului chirilic
european acest minei reprezint ă cartea cea mai bogat ilustrat ă, cu peste 30 de
ilustra ții. Din acest exemplar diaconul Coresi a copiat 5 i lustra ții, executând
cli șee noi din lemn, de pe care a tip ărit imaginile ce apar în Sbornicul
slavon , Sebe ș, 1580.

27 I. Bianu; N. Hodo ș. Bibliografia românesc ă veche . Vol. I, p. 84.
28 Ibidem .

96 Gravurile reprezint ă figuri de sfin ți (Sfântul Nicolae, Evanghelistul
Ioan, Cuvioasa Paraschiva) și unele s ărb ători ortodoxe cum ar fi Na șterea
Domnului, Duminica Tomii, Ziua Crucii. De exemplu p entru cea din urm ă
reprezentarea este o cruce cu trei bra țe orizontale, dintre care cel din mijloc
înclinat ( o înf ățișare slav ă din Balcani ); în dreapta se afl ă buretele iar în
stânga suli ța cu care a fost împuns Christos.
Motivele decorative sunt doar câteva vignete îngust e, un fel de palmet ă
stilizat ă sau combina ții cu motive de împletituri. La gravuri cadrul este
simplu, în cazul gravurii crucii cadrul fiind forma t dintr-un șir de dou ă
mărgele sferice și alta elipsoidal ă. Acest motivul cu m ărgele este un element
caracteristic roman (îl g ăsim și pe câteva metope de pe monumentul
Tropheum Traiani de la Adamclisi) și care poate fi urm ărit în arta grafic ă
româneasc ă pân ă în secolul al XVIII-lea, precum și în motivele tipografice din
Lwov și Lotse (Slovecia). Motivul îl introduce Dosoftei î n Vie țile sfin ților
(1683-1686), la Psaltirea în versuri (1673) și în Paremii (1683). De
asemenea, este folosit de Popa Ioan Zoba din Vinti în Sicriul de aur (1683),
Rânduiala diaconstvelor (1687) și Molitvenic (1689). În secolul al XVIII-lea
este întâlnit în Evanghelia de la Bucure ști (1683), Biblia lui Șerban (1688) și
Chiriacodromion de la B ălgrad (1699).
Urm ărind circula ția motivului cu m ărgelele semnal ăm urm ătoarele
centre tipografice care le-au întrebuin țat la împodobirea grafic ă a
tip ăriturilor lor: Bucure ști (Evanghelie-1742, Liturghier-1743, Carte de
rug ăciuni- 1747, Pravoslavnica m ărturisire-1745, Cazanie-1768); Râmnic
(Psaltire-1743); Ia și (Evhologhion-1747, Psaltire-1743); Buz ău (Catavasier-
1768); R ădăuți (Ceaslov-1745); Blaj (Floarea adev ărului-1756, Strastnic-
1753, Liturghii-1756, Octoih-1760); Buda (Acatist-1 807)
În compara ție cu tip ăritura lui Coresi, Sbornicul vene țian are linia mai
fin ă, desenul mai clar, gravarea (în lemn) mai îngrijit f ăcut ă. Dimensiunile
sunt acelea și, la cel din 1536 motivul fiind dispus pe l ățimea coloanei, iar la
cel din 1580 în mijlocul paginii, având pe cele dou ă laturi, flori stilizate și
frunze de acant și de stejar, iar la baz ă, vigneta îngust ă, care este plasat ă în
mai multe locuri în cadrul tip ăriturii-fie la baza gravurii fie la începutul unei
slujbe a unei zile din calendar.
Ornamentarea c ărții române ști din acest secol cunoa ște dou ă tipuri de
ini țiale mari ornate. Primul a fost în nuiele, care s-a statornicit odat ă cu
apari ția tiparului macarian în Țara Româneasc ă. La mijlocul secolului al XVI-
lea p ătrunde cel de-al doilea tip de ini țial ă ornat ă și anume ini țiala mare în
chenar de tip vene țian. Le întâlnim și în Triodul Penticostar din 1558. 29
Găsim asem ănări și între ini țialele simple ce apar în Apostolul slavonesc de la

29 L. Demeny; Lidia Demeny. “Tip ărituri române ști din secolul al XVI-lea în bibliotecile și
muzeele din Moscova și Leningrad”. În: Carte, tipar și societatela romani în secolul al XVI-lea ,
p. 167-184.

97 1547 tip ărit de Liubavici și acelea și ini țiale simple din tip ăriturile vene țiene
sau de la Gorazde.
În dezvoltarea tiparului chirilic european ea carac terizeaz ă c ărțile
imprimate de Macarie la Cetinje între 1494-1496, pr ovenien ța ei fiind de
fapt vene țian ă. O serie de ini țiale latine ca B, K, O, P, N și altele puteau fi
folosite și în tiparul chirilic, iar altele au fost create du p ă modelul ini țialelor
latine în chenar. În tiparul românesc apare pentru prima dat ă o asemenea
ini țial ă ornat ă în chenar în Octoihul lui Macarie din 1510 și apoi în
Apostolul slavonesc al lui Dimitrie Liubavici din 1547, tip ărit ă în ro șu.
Dimensiunile acestei ini țiale, care este un B, sunt de 43 x 34 mm, ca și în
cazul unor ini țiale din tip ăriturile de la Cetinje. De fapt, în tiparul chirili c
vene țian propriu-zis acest tip de ini țiale mari ornate în chenar nu sunt
folosite. Exist ă, în schimb, o serie de alte tip ărituri sârbe, printre care și
Tetraevanghelul slavon din 1552 de la Belgrad, în care ele apar destul de
frecvent. Ini țialele mari ornate în chenar p ătrund deci în tiparul românesc
din secolul al XVI-lea prin intermediul tiparului m untenegrean și sârbesc.
Nu exist ă nici o carte chirilic ă transilv ănean ă din secolul al XVI-lea în care
să întâlnim un asemenea tip de ini țiale.
Influen ța vene țian ă s-a manifestat și în ornamentarea altor c ărți
tip ărite de Coresi în secolul al XVI-lea la Târgovi ște. În dou ă din tip ăriturile
coresiene: Liturghierul slavon -1588? și în Psaltirea slavon ă, 1568-1570,
apare o vignet ă care este foarte apropiat ă de cea care figureaz ă în mai multe
tip ărituri vene țiene ale lui Bozidar Vukovic. Autorii Bibliografiei române ști
vechi au ar ătat c ă: "Între elementele decorative ale volumului se afl ă un
frontispiciu care are la mijloc un scut împ ărțit în dou ă, având sus o cruce
simpl ă, iar jos literele BOJ. Acest cuvânt este prescurta rea numelui Bozidar,
din ordinul c ăruia se tip ăriser ă mai multe c ărți biserice ști în Vene ția, în
prima jum ătate a secolului al XVI-lea, și în care se v ăd adesea aceste litere
printre frontispiciile ornate 30 (Liturghierul slavon-Vene ția, 1554)
Coresi, care folose ște în tiparul românesc acest frontispiciu, a avut î n
fa ța lui aceast ă ultim ă carte, din care l-a copiat, executând un nou cli șeu
asem ănător cu originalul. Indiferent de semnifica ția literelor BOJ, vedem
prin urmare c ă frontispiciul în discu ție apare mai întâi în tip ăriturile lui
Bojidar Vukovic la Vene ția, de unde a p ătruns, ca simplu element
ornamental, în tiparul românesc și chiar în cel rusesc, reflectând astfel unul
din elementele tradi ției vene țiene în tiparul chirilic european din secolul al
XVI-lea și din prima jum ătate a secolului al XVII-lea.

30 I. Bianu; N. Hodo ș. Bibliografia românesc ă veche . Vol. I, p. 102, nr. 34

98 Influen ța tiparului macarian din Țara Româneasc ă în tiparul sud slav
din sec al XVI-lea
S-a studiat mai în detaliu problema influen ței tiparului sud-slav și
vene țian asupra tiparului macarian din Țara Româneasc ă. A fost îns ă
neglijat ă cu totul o alt ă31 latur ă a leg ăturilor tiparului chirilic românesc cu
cel sud-dun ărean, anume influen ța foarte mare pe care a exercitat-o de la
începutul secolului al XVI-lea, tiparul macarian di n Țara Româneasc ă
asupra întregului tipar chirilic sud-est european – românesc și sud-slav – din
acel secol. Nu a fost abordat ă nici problema influen ței c ărții macariene
tip ărite asupra c ărții manuscrise, de și pentru to ți cei care au studiat
manuscrisele chirilice de tetraevanghele din secolu l al XVI-lea aceast ă
influen ță apare extrem de evident ă.
La 1519 în Her țegovina, în localitatea Gorajde, apare o nou ă
tipografie chirilic ă, stare țul m ănăstirii din Gorajde, Bojidar din Gorajde,
fiind acela care a luat ini țiativa înfiin ță rii aici a tiparni ței. Unul din cei doi
tineri trimi și la Vene ția s ă înve țe arta tiparului, Fjodor Ljubavici, s-a întors
la Gorazde cu o pres ă tipografic ă și cu literele necesare, organizînd în 1518
tiparnița din localitate și tip ărind trei c ărți: Liturghierul 32 ( 1519), Psaltirea 33
((1521) și Molitvenicul 34 (în jurul anului 1523). Fiul lui Fjodor Ljubavic,
Dimitrie Liubavici, va duce presa și literele la Târgovi ște, unde va înfiin ța în
1544 cea de-a doua tipografie chirilic ă din secolul al XVI-lea.
Trebuie s ă ne oprim pu țin asupra tiparni ței de la Gorajde, deoarece ea
este prima în care g ăsim elemente de ornamentare a c ărții ce reflect ă
indiscutabil tradi ția tiparului macarian din Țara Româneasc ă de la începutul
secolului al XVI-lea. Ele apar foarte evidente la u n grup însemnat de ini țiale
și la un frontispiciu folosit în tip ăriturile de la Gorajde.
Examinând vigneta, care apare pentru prima dat ă în tiparul chirilic
european în Liturghierul din 1508, tip ărit de Macarie în Țara Româneasc ă,
precum și în Tetraevanghelul macarian din 1512, pe mai multe file, apare
asem ănarea cu Psaltirea din 1521 de la Gorazde. Tipograful Ljubavici din
Gorajde a copiat din cartea tip ărit ă a lui Macarie imaginea, apoi a transpus-o
pe lemn și a s ăpat un nou cli șeu, de pe care a tip ărit vigneta respectiv ă în
cartea sa. Diferen țele sunt foarte mici, de ordinul zecimilor de mm, c eea ce
exclude, presupunerea c ă amândoi tipografii ar fi folosit ca izvor de
inspira ție, acela și manuscris sîrbesc 35 . O apropiere atât de izbitoare nu poate

31 Cf. L.Demény; D. Simonescu. “Un capitol important din vechea cultur ă româneasc ă
(Tetraevanghelul, Sibiu, 1546) ” . În: SCDB . Supliment la nr. 1 pe anul 1965..
32 Babalic – 1959, p. 35, nr. 22.
33 Ibidem , nr. 39, nr. 26.
34 Medakovic – 1958, p.. 31, 45, 70, 86.
35 Aceast ă presupunere este formulat ă în cartea profesorului Madakovicv – 1968, p. 112.

99 fi explicat ă altfel decât prin copierea vignetei dintr-o tip ăritur ă mai veche
cronologic de c ătre tipograful care a tip ărit cartea sa mai tîrziu.
Tot atât de mare este și asem ănarea dintre unele ini țiale din Psaltirea
lui Fjodor Liubavic și ini țialele din Liturghierul lui Macarie. În cazul de fa ță
se poate afirma c ă tipograful de la Gorazde s-a folosit de modelul ma carian,
copiindu-i ini țialele cu destul ă precizie. Argumentele de mai sus sunt
suficiente pentru a sus ține c ă tradi ția tiparului macarian din Țara
Româneasc ă cunoa ște o p ătrundere destul de pronun țat ă în tiparul de la
sudul Dun ării.
Influen ța tiparului macarian din Țara Româneasc ă nu se limiteaz ă îns ă
numai la tip ăriturile din Gorajde. Ea se manifest ă și mai accentuat la
tip ărirea textului celor patru evanghelii. În tot cursu l secolului al XVI-lea nu
s-a editat nici un Tetraevanghel slavon în care s ă nu fie evident ă influen ța lui
Macarie.
S-a constatat acest lucru la Tetraevanghelul din 1546 tip ărit de Filip
Moldoveanul, la Tetraevanghelele slavone coresiene din 1652, 1579 și 1583,
la Tetraevanghelul slavon tip ărit la Bra șov în 1565 de c ătre C ălin sau la cel
al lui Lorin ț de la Alba Iulia.
În ceea ce prive ște istoria c ărții chirilice din sudul Dun ării și de la
Vene ția, textul celor patru evanghelii a fost imprimat p entru prima dat ă în
1537 la m ănăstirea din Rujan, unde la acea dat ă func ționa o tip ărini ță .
Tetraevangherul din 1537 de la Rujan, tip ărit de c ălug ărul Theodosie și de
cei opt “fra ți” c ălug ări ai m ănăstirii, este o carte extrem de rar ă. Judecând
dup ă literatura de specialitate, ea s-a p ăstrat doar în trei exemplare.
La tip ărirea Tetraevanghelului din 1537 s-a folosit ca model tot
Tetraevanghelul din 1512 a lui Macarie. Acest lucru apare foarte eviden t
dac ă ne referim la faptul c ă litera de rând, mai ales la tip ărirea textului
Evangheliei dup ă Matei, este neobi șnuit de mare fa ță de litera chirilic ă de tip
vene țian, larg r ăspândit ă în tiparul slav din sudul Dun ării. Ea este, ca
dimensiuni, foarte apropiat ă de dimensiunile literei folosite de Macarie în
Țara Româneasc ă. Cel mai clar apare influen ța tiparului macarian și în acest
caz la elementele de ornare a c ărții, la frontispicii, vignete și ini țiale mari
ornate. Astfel, la începutul Evangheliei dup ă Matei, în Tetraevanghelul din
1537 de la Rujan se afl ă frontispiciul din Tetraevanghelul macarian de la
1512. Este vorba anume de frontispiciul bogat ornat și mare, în mijlocul
căruia se g ăse ște stema Țarii Române ști sub forma unui vultur mic ținând
crucea în cioc. Cli șeul de la Rujan a fost realizat mai rudimentar și imaginea
apare inversat ă fa șă de imaginea din tiparul macarian, dar prezen ța stemei
Ță rii Române ști în mijlocul frontispiciului Tetraevangherului de la 1537 nu
poate fi explicat ă decât prin folosirea drept model a frontispiciului macarian.
În acest caz cu atât mai pu țin verosimil ă apare presupunerea privind

100 existen ța unui izvor de inspira ție comun – un manuscris sârbesc care s ă fi
stat la baza ambelor tip ărituri.
În a doua jum ătate a secolului al XVI-lea, de sub tiparni țele sud-
dun ărene au ie șit înc ă dou ă tetraevanghele. Ambele au fost tip ărite de
acela și tipograf, ieromonahul Mardarie de la m ănăstirea Mrksina, aflat ă în
apropierea Muntenegrului. Prima carte, Tetraevanghelul din 1552 a fost
tip ărit ă de Mardarie la Belgrad, când “ță rile r ăsăritene au fost st ăpânite de
marele Amurat sultan Suleiman ” – cum scrie în epilog. Dintre toate
tetraevanghelele sud-slave din secolul al XVI-lea, acesta este cel mai
apropiat de Tetraevanghelul slavon al lui Macarie din 1512. În toat ă
literatura de specialitate român ă sau str ăin ă referitoare la tem ă se recunoa ște
influen ța incontestabil ă a tip ăriturii macariene asupra celei de la Belgrad. În
acest sens evident ă apare folosirea în tiparul de la Belgrad a literei M, într-o
form ă care în literatura româneasc ă de specialitate a primit denumirea de “M
cu poale”, adic ă un M a c ărui parte de mijloc, având o form ă rotund ă și nu
ascu țit ă, dep ăș ește în jos nivelul rândului cu 2 sau chiar 3 mm. Ace st M
apare într-o form ă mai ascu țit ă la mijloc înc ă în tiparul chirilic de la
Cracovia, dar este foarte caracteristic tiparul mac arian din Țara Româneasc ă.
De asemenea, se remarc ă copierea de c ătre ieromonahul Mardarie a
frontispiciilor macariene de la începutul evangheli ilor sau dinaintea
precuvânt ării lui Theofilact. Vom men ționa înainte de toate frontispiciului
având în mijloc stema Ță rii Române ști cu vulturul ținând în cioc crucea,
încadrat în stânga și în dreapta de doi pomi. În cele mai multe cazuri în
Tetraevanghelul de la Belgrad frontispiciul este reprodus cu toate aceste
elemente, având deci în mijloc stema Ță rii Române ști.

Este interesant faptul c ă, în a doua parte a c ărții sale, tipograful,
remarcând probabil neconcrdan ța dintre prezen ța stemei Ță rii Române ști și
locul de tip ărire a c ărții, a renun țat la ea, spa țiul respectiv din frontispiciu
rămânând gol. În Tetraevanghelul de la Belgrad apare și acel frontispiciu
discutat mai devreme în cadrul analizei tip ăriturii de la Rujan, în care stema
Ță rii Române ști are dimensiuni mai mici. De aceast ă dat ă îns ă stema este
înlocuit ă cu o cruce în mijloc.
Asem ănarea dintre Tetraevanghelul din 1512 și cel din 1552 este atât
de mare încât textul de pe pagina celui dintâi este reprodus de multe ori
aidoma în cel de al doilea. Oglinda za țului este deci din acest punct de
vedere identic ă: acela și frontispiciu, aceea și ini țial ă, acela și rând de
majuscule și exact acela și text.
Tetraevanghelul din 1552 are dou ă tipuri de ini țiale ornate, atât ini țiale
în chenar, denumite de origine vene țian ă, cât și ini țiale împletite cu nuiele. În
aceast ă privin ță Mardarie a recurs atât la modelul sud-slav cât și la cel

101 macarian din Țara Româneasc ă. Din num ărul foarte mare de ini țiale ornate
care se g ăsesc în Tetraevanghelul lui Macarie din 1512 și în tip ăritura lui
Mardarie din 1552, întâlnim trei variante din ini țiala R, și din ini țialele K și P.
Cea de-a doua tip ăritur ă realizat ă de ieromonahul Mardarie este
Tetraevanghelul din 1562. Din epilog afl ăm c ă literele pentru aceast ă carte
au fost executate “cu mare greutate” de mâna ieromo nahul Mardarie “din
fier și din aram ă”. Tip ărirea s-a terminat la 24 iunie 1562 la m ănăstirea
“unde este hramul Sfintei În ălță ri, care este biserica din Mrksina”. Este
interesant c ă, de și Tetraevanghelul din 1552 cât și cel din 1562 au fost
tip ărite de acela și ieromonah Mardarie, cli șeele de la tiparni ța din Belgrad
nu au fost folosite la cea din Mrksina. Tipograful a gravat cli șee noi pentru
ini țiale, vignete și frontispicii și a turnat și o alt ă liter ă de rând. Desenul a
fost f ăcut liber dup ă modelul tip ăriturii sale din 1552, la baza c ăreia a stat
Tetraevanghelul lui Macarie.

Altfel se prezint ă lucrurile în privin ța frontispiciului mare, care în
tip ăritura macarian ă și în cea din 1552 cuprindea stema Ță rii Române ști. În
Tetraevanghelul lui Mardarie din 1562 stema din mijloc a fost înlo cuit ă cu o
cruce încadrat ă între doi arbori, unul în dreapta și altul în stânga. {i vigneta
de la începutul Evangheliei dup ă Marcu este mai îndep ărtat ă de originalul
macarian decât de cea din Tetraevanghelul din 1537 de la Rujan. În schimb
ini țialele ornate, de și unele din ele au defecte (poate chiar din cauza u zurii
cli șeului), cum ar fi cele dou ă ini țiale R, sunt mult mai apropiate de cele
întâlnite în Tetraevanghelul din 1552, cu diferen ța c ă ele apar mai mari și
mai grosolane.
Acestea sunt principalele aspecte ale prelu ări și continu ării tradi ției
tiparului macarian din Țara Româneasc ă în tiparul sud-dun ărean din secolul
al XVI-lea. Constat ăm c ă influen ța macarian ă s-a manifestat sub aspect
ornamental asupra tiparni țelor din Gorajde, Rujan, Belgrad și Mrksina, care
erau tipografii m ănăstire ști. Tiparul chirilic de la Vene ția, de și apare la 1512
(an de când dateaz ă prima carte tip ărit ă aici cu caractere chirilice cunoscut ă
pân ă azi), nu ne furnizeaz ă nici un indiciu din care s ă putem constata
influen ța elementelor ornamentale din c ărțile tip ărite de Macarie în Țara
Româneasc ă între 1508-1512. Nu se întâlnesc asemenea elemente nici în
tip ăriturile lui Francisk Skorina din Praga, ori în Bie lorusia, nici în tiparul
rusesc din a doua jum ătate a secolului al XVI-lea.
În concluzie putem afirma c ă tiparul chirilic din secolul al XVI-lea a
exercitat o anumit ă influen ță nu numai asupra tiparului sud slav, ci și asupra
celui chirilic din Țara Româneasc ă și Transilvania. Tradi ția vene țian ă și cea
sud-slav ă a l ăsat puternice urme în ornamentarea c ărții chirilice române ști,
urme ce s-au resim țit și în tip ăriturile lui Lorin ț, Coresi, Lavrentie și Șerban
Coresi.

102 IZVOARE

1. Liturghier (Târgovi ște), 7016 (10 noiembrie 1508).
B.R.V., I, 1-8, 513.
2. Osmoglasnic sau Octoih, (Târgovi ște), 7018 (26 august 1510).
B.R.V., I, 9, 513; IV, 165-167. P.P. Panaitescu. Oc toihul lui Macarie (1510).
3. Tetraevanghelie, (Târgovi ște), 7020 (25 iunie 1512).
B.R.V., I, 9-21; IV, 167.
4. Molitvenic, Târgovi ște, 7053 (10 ianuarie 1545).
B.R.V., I, 23-29, 513
5. Apostol, Târgovi ște, 7055 (18 august 1546-13 martie 1547).
B.R.V., I, 31; IV, 167.
6. Triod-Penticostar slavonesc, – (Târgovi ște : s.n., 1550-datat gre șit
B.R.V., I, 9.
7. Sbornic, partea II, sau Minei de praznice, (Târgovi ște?) 7077 (12 iulie –
decembrie 1569).
B.R.V. I, 53-54 (gre șit datat 1568); IV, 171.
8. Psaltire, (Târgovi ște? 1574)
B.R.V., I, 526-529.
Octoih, (glasurile 1-5), Târgovi ște, 7082(12 mai -20 octombrie 1574).
B.R.V., I, 56-60.
9. Octoih, (glasurile 5-8), Târgovi ște,7083 (26ianuarie -23 august 1575).
B.R.V., I, 60-63
10. Psaltire, (Târgovi ște? 1576).
B.R.V., I, 529.
Psaltire, (Târgovi ște? 7085) 1577.
B.R.V., I, 68.
11. Triod, (Târgovi ște?), 7086 (24 august 1577-26 martie 1578).
B.R.V., I, 68; IV, 172.
12. Tetraevangheliar, (Târgovi ște?), 7091(1583).
B.R.V., I, 99.

BIBLIOGRAFIE

ANDREESCU, Ana. Arta c ărții: cartea româneasc ă veche: 1508-1700. Bucure ști:
Editura Univers Enciclopedic, 2002, 354p.
BERCIU-DRAGHICESCU, Adina. Opuscula bibliologica genealogica, numismatica:
caietul seminarului special de știin țe auxiliare ale istoriei. Bucure ști, 1992, 283p.
BIANU, Ion; HODOS, Nerva; SIMONESCU, Dan. Bibliografia româneasc ă veche,
vol. I -IV. Bucure ști, 1902-1944.
BIBLIOGRAFIA de referin ța a c ărții vechi: manuscris ă și tiparit ă/ CIMEC- Institutul
de memorie culturala. Bucuresti: CIMEC, 1999, 458 p .
DEMENY, Lajos; DEMENY, Lidia. Carte, tipar și societate la români în secolul al
XVI-lea: studii, articole și comunic ări . Bucure ști: Kriterion, 1986, 351p.
SIMONESCU, D.; BULU ȚA, Gh. Pagini din istoria c ărții române ști. Bucure ști:
Editura Demiurg, 1994, 126p.