Arta de a vindeca orice boal ă fără doctorii și fără operații [627819]
Arta de a vindeca orice boal ă fără doctorii și fără operații
de
Louis Kuhne
Manual de tehnici de vindecare naturist ă
după ediția a XII-a din limba german ă, 1896
2
CUPRINS
CUPRINS ………………………………………………………………………………………………………………….. 2
Prefață……………………………………………………………………………………………………………………… 10
Partea întâi ……………………………………………………………………………………………………………….. 11
Cum am ajuns la descoperirea noii științe de vindecare ……………………………………………… 11
Cum se na ște boala? Ce sunt frigurile? …………………………………………………………………….. 16
Natura, originea, scopul și vindecarea bolilor de copii și unitatea lor. Pojar, scarlatin ă,
anghina difteric ă, vărsat, tuse m ăgărească, scrofule. ………………………………………………….. 24
Scarlatina ………………………………………………………………………………………………………….. 26
Anghina difteric ă……………………………………………………………………………………………….. 27
Vărsatul ……………………………………………………………………………………………………………. 28
Tusea măgărească………………………………………………………………………………………………. 30
Scrofule ……………………………………………………………………………………………………………. 32
Reumatismul și podagra, c ăderea mușchilor, suciri, slu țiri, răceala mâinilor și a picioarelor,
fierbințeli la cap, na șterea și vindecarea lor ………………………………………………………………. 38
Căderea mușchilor ……………………………………………………………………………………………… 42
Răceala mâinilor și a picioarelor, …………………………………………………………………………. 43
Fierbințeala capului ……………………………………………………………………………………………. 43
Suciri și strâmbături…………………………………………………………………………………………… 44
Mijloacele mele de vindecare ………………………………………………………………………………….. 51
Băi de aburi, b ăi de soare, b ăi de trunchi cu fric țiuni, bă i de șezut cu fric țiuni…………… 51
Băi de aburi complete …………………………………………………………………………………………. 51
Baie de aburi pentru pântece ……………………………………………………………………………….. 53
Baia de abur pentru cap și gât ……………………………………………………………………………… 53
Băi de soare ………………………………………………………………………………………………………. 53
Băi parțiale de soare …………………………………………………………………………………………… 54
Baia de trunchi cu fric țiuni………………………………………………………………………………….. 55
Baia de ș ezut cu fric țiuni…………………………………………………………………………………….. 55
Ce trebuie s ă mâncăm? Ce trebuie s ă bem? ………………………………………………………………. 59
Pâine de Graham ……………………………………………………………………………………………….. 71
Supa de grâu uruit ……………………………………………………………………………………………… 71
Instrucțiuni pentru aleger ea unei hrane potrivit ă cu natura. ……………………………………… 71
Varză roșie cu mere ……………………………………………………………………………………………. 72
Varză albă cu pătlăgele roșii……………………………………………………………………………….. 72
Spanac cu cartofi ……………………………………………………………………………………………….. 72
Varză nemțească cu arpaca ș de ovă z…………………………………………………………………….. 72
Morcovi cu cartofi ……………………………………………………………………………………………… 72
Gulii cu cartofi ………………………………………………………………………………………………….. 72
Orez cu mere …………………………………………………………………………………………………….. 72
Mâncare simplă de orez ………………………………………………………………………………………. 72
Fasole cu pă tlăgele roșii……………………………………………………………………………………… 73
Bob cu mere ……………………………………………………………………………………………………… 73
Linte cu prune ……………………………………………………………………………………………………. 73
Mânătărci cu cartofi …………………………………………………………………………………………… 73
Salată de sfecle ro șii…………………………………………………………………………………………… 73
Salată de lăptuci ………………………………………………………………………………………………… 73
Salata de cartofi cu mere …………………………………………………………………………………….. 73
Mază re sau linte în forma cea mai u șoară de mistuit ………………………………………………. 73
Găluște de cartofi ………………………………………………………………………………………………. 74
Partea a doua ……………………………………………………………………………………………………………. 75
Bolile de nervi și bolile psihice – originea, natura și vindecarea lor. Insomnia ………………. 75
3Bolile min ții………………………………………………………………………………………………………. 78
Bolile de pl ămâni. Pneumonia. Oftica. Asthm. Pleurezia. Lupus …………………………………. 81
Pneumonia și pleurezia ……………………………………………………………………………………….. 85
Asthma …………………………………………………………………………………………………………….. 87
Oftica (înaintat ă)……………………………………………………………………………………………….. 87
Oftica oaselor și caria oaselor ……………………………………………………………………………… 88
Lupus ……………………………………………………………………………………………………………….. 89
Bolile organelor genitale ………………………………………………………………………………………… 91
Impotența………………………………………………………………………………………………………….. 95
Bolile de be șică și de rinichi. Diabetul (zaharisirea sângelui). Uremia. Ne ținerea udului.
Bolile de ficat. Piatra. G ălbinarea. Bolile de intestine. Asudeala picioarelor. Pecinginea. . 97
Piatra ………………………………………………………………………………………………………………… 98
Diabet ………………………………………………………………………………………………………………. 98
Uremia ……………………………………………………………………………………………………………… 99
Neținerea udului ………………………………………………………………………………………………… 99
Fistulele din intestine …………………………………………………………………………………………. 99
Catarul de be șică……………………………………………………………………………………………….. 99
Bolile de ficat, bolile de fiere, g ălbinarea ……………………………………………………………. 100
Asudeala picioarelor …………………………………………………………………………………………. 100
Pecingini și boli de piele …………………………………………………………………………………… 100
Bolile de inim ă și hidropizia …………………………………………………………………………………. 102
Bolile măduvei spin ării. Scurgerea mă duvei spin ării. Bolile hemoroidale …………………… 107
Bolile hemoroidale …………………………………………………………………………………………… 108
Crampe epileptice. Agorafobi a (frica de loc deschis). ………………………………………………. 110
Agorafobia ………………………………………………………………………………………………………. 111
Lipsa de sânge și Cloroza. (Fa ța palidă)…………………………………………………………………. 112
Bolile de ochi ș i de urechi. ……………………………………………………………………………………. 115
Perdeaua cenu șie……………………………………………………………………………………………… 115
Perdeaua verde ………………………………………………………………………………………………… 116
Vederea dublă ………………………………………………………………………………………………….. 116
Privirea cruci șă………………………………………………………………………………………………… 116
Boli de ochi …………………………………………………………………………………………………….. 117
Perdea cenu șie…………………………………………………………………………………………………. 117
Surzenie de partea stâng ă, scurgerea urechii, vâjâirea urechii ………………………………… 118
Auzul greu (tare de ureche) ……………………………………………………………………………….. 118
Dureri de din ți și măsele. Guturaiul. Influen ța. Dureri în gât. Gu șa……………………………. 119
Dureri de din ți și măsele……………………………………………………………………………………. 119
Guturaiul. ………………………………………………………………………………………………………… 119
Influența…………………………………………………………………………………………………………. 120
Bolile de gât ……………………………………………………………………………………………………. 120
Gușa……………………………………………………………………………………………………………….. 120
Dureri de cap. Migrene. Oftica creierului. Inflama ția creierului ………………………………… 122
Typhus. Dizenterie. Holera. Urdinare. ……………………………………………………………………. 124
Typhus ……………………………………………………………………………………………………………. 124
Holera. Dizenteria. …………………………………………………………………………………………… 124
Frigurile de clim ă și Frigurile tropicale. Malaria. Fr igurile de venin. Frigurile galbene și
Frigurile schimb ătoare. …………………………………………………………………………………………. 127
Râia oriental ă. Epidemia leprei. Leproza. ……………………………………………………………….. 130
Râia. Limbrici. Panglic ă. Parazite. Surp ătură (Hernie). …………………………………………….. 135
Surpături (Hernii) …………………………………………………………………………………………….. 136
Cancerul. Carne vie. …………………………………………………………………………………………….. 137
Cancerul …………………………………………………………………………………………………………. 137
Carne vie ………………………………………………………………………………………………………… 141
Partea a treia …………………………………………………………………………………………………………… 142
Tratarea și vindecarea r ănilor, fără doctorii și fără operații……………………………………….. 142
4Tăieturi, împuns ături, striviri și ruperi ………………………………………………………………… 144
Striviri, contuziuni și răni interne ……………………………………………………………………….. 145
Arsuri ……………………………………………………………………………………………………………… 146
Răni de arm ă de foc ………………………………………………………………………………………….. 147
Frânturi de oase ……………………………………………………………………………………………….. 149
Răni deschise …………………………………………………………………………………………………… 150
Înțepături de insecte otr ăvitoare, mu șcătură de șarpe, de câine turbat, otră virea sângelui
(septicemia) …………………………………………………………………………………………………….. 152
Înțepăturile de albin ă,……………………………………………………………………………………….. 153
Bolile de femei. …………………………………………………………………………………………………… 154
Tulburări de menstrua ție…………………………………………………………………………………… 154
Căderea mitrei, purtarea cercului ……………………………………………………………………….. 156
Întoarcerea mitrei …………………………………………………………………………………………….. 156
Sterilitate ………………………………………………………………………………………………………… 157
Întărirea ț âțelor și lipsa de lapte …………………………………………………………………………. 157
Frigurile lă uziei ……………………………………………………………………………………………….. 158
Cum se ob țin nașteri ușoare și fericite? …………………………………………………………………… 160
Tratamentul copilului în cele dintâi luni. Cre șterea copiilor. ……………………………………… 165
Creșterea copiilor …………………………………………………………………………………………….. 165
Partea a patra ………………………………………………………………………………………………………….. 167
Rapoarte de vindecare și scrisori originale de mul țumire. …………………………………………. 167
Catar de pl ămâni ……………………………………………………………………………………………… 167
Răceala picioarelor ………………………………………………………………………………………….. 167
Boală de stomac ………………………………………………………………………………………………. 167
Boală de ficat ………………………………………………………………………………………………….. 167
Catar de gât. ……………………………………………………………………………………………………. 167
Piatră în fiere (Calcule biliare) …………………………………………………………………………. 167
Inflamația cronică a intestinelor ………………………………………………………………………… 167
Nervozitate ……………………………………………………………………………………………………… 167
Insomnie …………………………………………………………………………………………………………. 167
Pecingine ………………………………………………………………………………………………………… 167
Cancer. …………………………………………………………………………………………………………… 168
Gălbinare ……………………………………………………………………………………………………….. 168
Slăbiciune ……………………………………………………………………………………………………….. 168
Dureri de cap ………………………………………………………………………………………………….. 168
Oftica oaselor ………………………………………………………………………………………………….. 168
Inflamația încheieturilor șoldurilor (Ischias) ………………………………………………………. 168
Sluțirea corpului ………………………………………………………………………………………………. 168
Paralizie …………………………………………………………………………………………………………. 168
Slăbiciune general ă………………………………………………………………………………………….. 169
Dureri în spate ………………………………………………………………………………………………… 169
Răceala mâinilor și a picioarelor ………………………………………………………………………. 169
Lipsă de sânge …………………………………………………………………………………………………. 169
Ușurarea facerii ………………………………………………………………………………………………. 169
Gâlci ………………………………………………………………………………………………………………. 169
Cancer la piept și la nas ……………………………………………………………………………………. 169
Răni deschise la picioare ………………………………………………………………………………….. 170
Boli de rinichi și de bășică………………………………………………………………………………… 170
Hidropizie ……………………………………………………………………………………………………….. 170
Boală de ficat ………………………………………………………………………………………………….. 170
Boală de inimă ………………………………………………………………………………………………… 170
Mouches volantes …………………………………………………………………………………………….. 170
Puncte negre ……………………………………………………………………………………………………. 170
Urdinare de ani întregi …………………………………………………………………………………….. 170
Dizenterie ……………………………………………………………………………………………………….. 170
5Boală de ficat ………………………………………………………………………………………………….. 170
Inflamația mațului gros …………………………………………………………………………………….. 170
Asudeala picioarelor ………………………………………………………………………………………… 170
Catar de stomac ………………………………………………………………………………………………. 170
Scurgerea m ăduvei spin ării………………………………………………………………………………. 171
Boală grea de menstrua ție………………………………………………………………………………… 171
Pierderi de sânge …………………………………………………………………………………………….. 171
Brâncă……………………………………………………………………………………………………………. 171
Umflătură de piele ……………………………………………………………………………………………. 171
Țiuitul urechii ………………………………………………………………………………………………….. 171
Pecingine ………………………………………………………………………………………………………… 172
Dureri de spate ………………………………………………………………………………………………… 172
Inflamația egipteană a ochilor …………………………………………………………………………… 172
Hidrocefalie …………………………………………………………………………………………………….. 172
Neputința bărbătească (impoten ța)…………………………………………………………………….. 172
Încuiere (constipa ție) la un copil de țâță…………………………………………………………….. 172
Gâlci ………………………………………………………………………………………………………………. 173
Naștere ușoară………………………………………………………………………………………………… 173
Ischias (coxartroz ă)………………………………………………………………………………………….. 173
Anghină difterică ……………………………………………………………………………………………… 173
Scarlatină……………………………………………………………………………………………………….. 173
Surzenie ………………………………………………………………………………………………………….. 173
Polip în nodul gâtlejului ……………………………………………………………………………………. 173
Răguș eală……………………………………………………………………………………………………….. 173
Neurastenie ……………………………………………………………………………………………………… 174
Catar de gât, cronic …………………………………………………………………………………………. 174
Dureri de obraz ……………………………………………………………………………………………….. 174
Nevralgie ………………………………………………………………………………………………………… 174
Insomnie …………………………………………………………………………………………………………. 174
Dilatarea stomacului ………………………………………………………………………………………… 174
Scrofule …………………………………………………………………………………………………………… 174
Cloroză…………………………………………………………………………………………………………… 174
Presbitism ……………………………………………………………………………………………………….. 174
Gâlci ………………………………………………………………………………………………………………. 174
Constipație și insomnie la un copil de dou ă luni ………………………………………………….. 174
Învinețeală………………………………………………………………………………………………………. 175
Vărsături periodice ………………………………………………………………………………………….. 175
Boală de plămâni …………………………………………………………………………………………….. 175
Cloroză…………………………………………………………………………………………………………… 175
Boală grea de inim ă…………………………………………………………………………………………. 175
Închegarea sângelui …………………………………………………………………………………………. 175
Insomnie …………………………………………………………………………………………………………. 175
Artera inimii ie șită afară …………………………………………………………………………………… 175
Astmă……………………………………………………………………………………………………………… 175
Anghină difterică ……………………………………………………………………………………………… 175
Pecingeni umede. …………………………………………………………………………………………….. 176
Cancer la buze …………………………………………………………………………………………………. 176
Boală de gât ……………………………………………………………………………………………………. 176
Anghină difterică ……………………………………………………………………………………………… 176
Scarlatină……………………………………………………………………………………………………….. 176
Polipi ……………………………………………………………………………………………………………… 177
Îngreunarea mistuirii ……………………………………………………………………………………….. 177
Luatul din iele ………………………………………………………………………………………………….. 177
Insomnie …………………………………………………………………………………………………………. 177
Crampe nervoase ……………………………………………………………………………………………… 177
6Poluții…………………………………………………………………………………………………………….. 177
Scurgerea m ăduvei spin ării………………………………………………………………………………. 177
Tabes dorsalis …………………………………………………………………………………………………. 177
Insomnie …………………………………………………………………………………………………………. 177
Boală de nervi …………………………………………………………………………………………………. 177
Paralizie …………………………………………………………………………………………………………. 177
Surdo-mu țenie…………………………………………………………………………………………………. 178
Năvălirea sângelui la cap …………………………………………………………………………………. 178
Constipație puternic ă……………………………………………………………………………………….. 178
Scrisori originale de mul țumire …………………………………………………………………………………. 179
Dureri de gât …………………………………………………………………………………………………… 179
Boală de rinichi și de bășică……………………………………………………………………………… 179
Bolile organelor genitale. …………………………………………………………………………………. 179
Migrenă puternic ă……………………………………………………………………………………………. 179
Reumatism ………………………………………………………………………………………………………. 179
Podagră………………………………………………………………………………………………………….. 179
Paralizie …………………………………………………………………………………………………………. 179
Ischias (coxartroz ă)………………………………………………………………………………………….. 179
Boală de ochi …………………………………………………………………………………………………… 179
Oftica plămânilor …………………………………………………………………………………………….. 180
Defect de inim ă………………………………………………………………………………………………… 180
Caria oaselor …………………………………………………………………………………………………… 180
Inflamația intestinelor ………………………………………………………………………………………. 180
Boli hemoroidale ……………………………………………………………………………………………… 180
Sângerarea rinichilor. ………………………………………………………………………………………. 180
Paralizie …………………………………………………………………………………………………………. 180
Întărirea pântecelui ………………………………………………………………………………………….. 180
Gâlci ………………………………………………………………………………………………………………. 180
Scrofule. ………………………………………………………………………………………………………….. 180
Sifilis ………………………………………………………………………………………………………………. 181
Insomnie …………………………………………………………………………………………………………. 181
Dureri de cap. …………………………………………………………………………………………………. 181
Piatră……………………………………………………………………………………………………………… 181
Inflamația rinichilor …………………………………………………………………………………………. 181
Boli hemoroidale ……………………………………………………………………………………………… 181
Hidropizie. ………………………………………………………………………………………………………. 181
Dureri de dinț i și de măsele ………………………………………………………………………………. 181
Striviri …………………………………………………………………………………………………………….. 181
Friguri climatice. …………………………………………………………………………………………….. 181
Serpengea ……………………………………………………………………………………………………….. 182
Insomnie …………………………………………………………………………………………………………. 182
Slăbirea memoriei ……………………………………………………………………………………………. 182
Grăsime la pântece …………………………………………………………………………………………… 182
Boală de plămâni …………………………………………………………………………………………….. 182
Nervozitate puternic ă……………………………………………………………………………………….. 182
Surzenie ………………………………………………………………………………………………………….. 182
Boală de gât ……………………………………………………………………………………………………. 182
Friguri violente. ………………………………………………………………………………………………. 182
Dureri de cap. …………………………………………………………………………………………………. 183
Catar de gât …………………………………………………………………………………………………….. 183
Spuzeală pe obraz. ……………………………………………………………………………………………. 183
Crampe epileptice ……………………………………………………………………………………………. 183
Leșinuri …………………………………………………………………………………………………………… 183
Lipsă de sânge. ………………………………………………………………………………………………… 183
Răceală…………………………………………………………………………………………………………… 184
7Umflătură cât pumnul, la picior. ………………………………………………………………………… 184
Cancer la mitr ă și pierderi de sânge. ………………………………………………………………….. 184
Tuse măgărească. …………………………………………………………………………………………….. 184
Neurastenie ……………………………………………………………………………………………………… 185
Nevralgie ………………………………………………………………………………………………………… 185
Epilepsie …………………………………………………………………………………………………………. 185
Auzul greu ………………………………………………………………………………………………………. 185
Dureri în spate ………………………………………………………………………………………………… 185
Tuse ……………………………………………………………………………………………………………….. 185
Crize de asfixie. ……………………………………………………………………………………………….. 185
Pierderi de sânge din mitr ă……………………………………………………………………………….. 185
Boală grea de nervi ………………………………………………………………………………………….. 186
Neurastenie ……………………………………………………………………………………………………… 186
Dureri de cap ………………………………………………………………………………………………….. 186
Boală de ochi …………………………………………………………………………………………………… 186
Lipsă de sânge …………………………………………………………………………………………………. 186
Boală de nervi …………………………………………………………………………………………………. 186
Sucirea vinelor ………………………………………………………………………………………………… 186
Slăbiciune general ă………………………………………………………………………………………….. 186
Respirație grea. ……………………………………………………………………………………………….. 186
Reumatism articular. ………………………………………………………………………………………… 187
Dureri de stomac ……………………………………………………………………………………………… 188
Lipsă de poftă de mâncare ………………………………………………………………………………… 188
Amețeli……………………………………………………………………………………………………………. 188
Defecte de inim ă………………………………………………………………………………………………. 188
Pierderi de sânge …………………………………………………………………………………………….. 188
Boală de plămâni …………………………………………………………………………………………….. 188
Slăbiciune general ă a corpului. …………………………………………………………………………. 188
Boală de ochi nevindecabil ă……………………………………………………………………………… 189
Dureri nervoase de cap …………………………………………………………………………………….. 189
Catar cronic de gât ………………………………………………………………………………………….. 189
Catar de băș ică……………………………………………………………………………………………….. 189
Dureri în spate și de amândou ă părțile………………………………………………………………. 189
Pneumonie ………………………………………………………………………………………………………. 189
Anghină difterică. …………………………………………………………………………………………….. 189
Catar cronic de stomac și de intestine ………………………………………………………………… 190
Nervozitate ……………………………………………………………………………………………………… 190
Slăbirea memoriei ……………………………………………………………………………………………. 190
Gânduri de sinucidere. ……………………………………………………………………………………… 190
Pierderea menstrua ției……………………………………………………………………………………… 190
Tuse măgărească ……………………………………………………………………………………………… 190
Reumatism ………………………………………………………………………………………………………. 191
Boală de ficat ………………………………………………………………………………………………….. 191
Hemoroizi. ………………………………………………………………………………………………………. 191
Boală de stomac, ș i de nervi ………………………………………………………………………………. 191
Constipație……………………………………………………………………………………………………… 191
Boală de nervi. ………………………………………………………………………………………………… 191
Reumatism articular. ………………………………………………………………………………………… 192
Paralizia bra țului. ……………………………………………………………………………………………. 192
Grea boal ă de pântece ……………………………………………………………………………………… 192
Poală albă. ……………………………………………………………………………………………………… 192
Tulburarea mistuirii. ………………………………………………………………………………………… 192
Podagră………………………………………………………………………………………………………….. 193
Boală cronică de gât ………………………………………………………………………………………… 193
Dureri de cap ………………………………………………………………………………………………….. 193
8Amețeli……………………………………………………………………………………………………………. 193
Dureri în gât. …………………………………………………………………………………………………… 193
Epilepsie …………………………………………………………………………………………………………. 193
Strâmbarea șirei spinării………………………………………………………………………………….. 194
Boală de nervi. ………………………………………………………………………………………………… 194
Influența…………………………………………………………………………………………………………. 194
Tulburarea min ții…………………………………………………………………………………………….. 194
Neliniște………………………………………………………………………………………………………….. 194
Insomnie. ………………………………………………………………………………………………………… 194
Neurastenie ……………………………………………………………………………………………………… 195
Bătaie de inimă ………………………………………………………………………………………………… 195
Dureri de cap ………………………………………………………………………………………………….. 195
Vâjâitul urechii ………………………………………………………………………………………………… 195
Astmă……………………………………………………………………………………………………………… 195
Melancolie ………………………………………………………………………………………………………. 195
Convulsii. ………………………………………………………………………………………………………… 195
Dureri de cap violente. ……………………………………………………………………………………… 195
Ușurarea sarcinii ș i a facerii. ……………………………………………………………………………. 196
Boală de ficat ………………………………………………………………………………………………….. 196
Piatră în fiere ………………………………………………………………………………………………….. 196
Slăbiciunea nervilor …………………………………………………………………………………………. 196
Reumatism la cap …………………………………………………………………………………………….. 196
Boală de pântece. …………………………………………………………………………………………….. 196
Astmă……………………………………………………………………………………………………………… 197
Hemoroizi ……………………………………………………………………………………………………….. 197
Inflamația gâtului. ……………………………………………………………………………………………. 197
Reumatism ………………………………………………………………………………………………………. 197
Umflătura picioarelor. ……………………………………………………………………………………… 197
Vegetație în mitră…………………………………………………………………………………………….. 197
Poală albă. ……………………………………………………………………………………………………… 197
Paralizie complectă din cauza unui picior prea scurt …………………………………………… 198
Inflamație cronică a încheieturilor ș oldurilor ……………………………………………………… 198
Melancolie. ……………………………………………………………………………………………………… 198
Reumatism ………………………………………………………………………………………………………. 198
Întărirea pântecelui ………………………………………………………………………………………….. 198
Hemoroizi ……………………………………………………………………………………………………….. 198
Friguri de nervi ……………………………………………………………………………………………….. 198
Accident de mitr ă…………………………………………………………………………………………….. 198
Tuse înecă toare ……………………………………………………………………………………………….. 198
Tuse măgărească ……………………………………………………………………………………………… 198
Scarlatină……………………………………………………………………………………………………….. 198
Piatră……………………………………………………………………………………………………………… 199
Slăbiciune general ă a corpului ………………………………………………………………………….. 200
Boală de ochi …………………………………………………………………………………………………… 200
Boală de pântece. …………………………………………………………………………………………….. 200
Grea boal ă de nervi. …………………………………………………………………………………………. 200
Îngreunarea mistuirii ……………………………………………………………………………………….. 200
Insomnie …………………………………………………………………………………………………………. 200
Constipație obișnuită………………………………………………………………………………………… 201
Hemoroizi ……………………………………………………………………………………………………….. 201
Dureri de stomac. …………………………………………………………………………………………….. 201
Răguș eală……………………………………………………………………………………………………….. 201
Insomnie …………………………………………………………………………………………………………. 201
Boală de nervi …………………………………………………………………………………………………. 201
Durere de m ăsele …………………………………………………………………………………………….. 201
9Dureri de cap ………………………………………………………………………………………………….. 201
Dureri de nervi. ……………………………………………………………………………………………….. 202
Boală de ochi. ………………………………………………………………………………………………….. 202
Stricturi …………………………………………………………………………………………………………… 202
Strâmtarea canalului udului. ……………………………………………………………………………… 202
10
Prefață
la a douăsprezecea edi ție germană
1896
Pe lângă cele unsprezece edi ții ale manualului meu, ap ărute una dup ă alta, se adaug ă acum a
două sprezecea ediț ie, cu desă vârșire prelucrat ă și îmbunătățită, izvorâtă din semnalele numero șilor
cititori, care primesc cu încredere nem ărginită învățăturile mele; edi ția de față este chemat ă să croiască
mai departe calea pentru adev ărata înțelegere a unei metode de vindecare f ără doctorii și fără operații,
și să descopere noi adep ți pe lângă cei vechi, încercând s ă ajute la răspândirea luminii ce trebuie s ă
răzbată prin întunericul ce domne ște încă asupra legilor și c ăilor nestrămutate ale naturii…; într-un șir
de teze am ănunțit, încerc s ă dovedesc c ă toate bolile, oricum s-ar num i fiecare dintre ele, s-au n ăscut
dintr-una și aceeași cauză; în aceast ă prefață dau seam ă din nou de principiul unit ății, principiu care
indică interdependen ța părților dintr-un întreg cu marele întreg însu și…;aceea ce omenirea, prin școala
medicală modernă înțelege prin conceptul de: „boli de sine st ătătoare” – nu reiese deloc în urma
cercetărilor mele…; a șa numitele boli de sine st ătătoare nu sunt altceva decât forme schimb ătoare, stări
variabile, care de și, pe dinafar ă par felurite, totu și în nici o împrejurare nu sunt independente. De aceea
eu socotesc de prisos înșirarea atâtor sute de boli. Dac ă la împărțirea acestui manual, am întocmit
anumite categorii, ale a șa numitelor boli, n-am avut în vedere, decât s ă înlesnesc onora ților cititori
priceperea tezelor pe care le tratez. Denumirile obi șnuite de boli pe care le-a introdus școala medical ă
nu pot fi pă răsite așa de lesne, de aceia care sunt obi șnuiți cu ele. Bineîn țeles, metoda mea nu vrea s ă
știe de boli deosebite ale organelor interne sau externe, nu cunoa ște latineasca școlii medicale, cu atât
mai mult se sprijin ă însă pe cunoa șterea și întrebuin țarea rațională a unei legi a naturii, pân ă aici
necunoscut ă dar veșnic nestrămutată, a unității bolilor.
O fi perfectibil ă mașina cu aburi, nu îns ă forța aburului. Tot a șa e și cu metoda mea de vindecare.
Temelia ei este nestr ămutată, cel mult forma se poate schimba. Cunoa șterea acelei legi a naturii,
necunoscut ă până acum, dar care a existat întotdeauna, a adus în sfâr șit lumină în noaptea
nenorocirilor pricinuite de boal ă. După cum un ora ș mare nu mai are nevoie, la r ăsăritul soarelui de
felurite mii de felinare, fiindc ă lumina soarelui e cu mult mai puternic ă, tot așa și acei care cunosc noua
știință de vindecare, nu mai au nevoie s ă știe nici denumirile atâtor mii de boli nici mijloacele de
vindecare ale școlii moderne. Experien ța a dovedit că un singur mijloc aduce vindecarea tuturor acelor
boli, mult mai repede și mai sigur, decât toate miile de mijloace ale școlii medicale.
Pretutindeni unde a p ătruns știința mea de vindecare – și trebuie s-o m ărturisesc cu bucurie c ă e
lumea întreag ă – pretutindeni adev ărurile ei și-au croit drum. Nu e vorb ă, a trebuit s ă înlătur multe
lucruri ce p ăreau adevăruri nediscutabile și a trebuit s ă răstorn multe temelii, care p ăreau nestrămutate.
Dar descoperirile mele au r ămas, căci au fost înt ărite zilnic, în practica mea, de numeroase dovezi și
așa s-au întemeiat atât de puternic, încât zadarnic ar încerca cineva s ă le răstoarne. Miile de oameni,
care datoreaz ă sănătatea lor aplic ării metodei mele, sunt martori. Noi dovezi de adev ărul nestrămutat al
învățăturilor mele, îmi sosesc zilnic, a șa că sunt mândru de a ști că viitorul științei mele de vindecare e
asigurat.
După cum toate descoperirile și-au gă sit la început du șmani, tot a șa n-au fost scutite de dân șii
nici învățăturile mele. Aci mai era vorba și de unul, care p ărea a fi „nechemat” pe t ărâmul științei de
vindecare, dar care totu și venea cu descoperiri noi, cu vederi noi, cu axiome noi, aruncând multe lucruri
de prisos, înl ăturând cu energie multe gre șeli înrădăcinate. Bine în țeles, acei sceptici sau potrivnici s-au
slujit de multe ori, de mijloace atât de pu țin cinstite, încât îns ăși purtarea lor i-a nimicit. Rezultatele
minunate dobândite de metoda mea, aplicat ă adeseori bolnavilor condamna ți de doctori, sunt cea mai
bună dovadă de eficacitatea ei. Dac ă aș fi așteptat, ca reprezentan ții științei medicale s ă recunoasc ă
adevărul învățămintelor mele și să confirme progresul f ăcut, în chipul acesta, pe t ărâmul științei de
vindecare n-a ș fi făcut un pas înainte toat ă viața mea. Așa, îns ă, mulțumită numeroșilor mei adepț i,
noua mea metod ă de vindecare a fost experimentat ă și recunoscut ă chiar de cur țile germane și străine.
Ea a adus atâtor mii de oameni, u șurarea suferinț elor lor și a devenit o știință nouă, care întemeiat ă pe
legile naturii, nu mai poate fi tă găduită.
A cunoaște la timp bolile corpului omenesc, a le înl ătura, a predica adev ărul legilor naturii, care
pun la îndemâna omului mijlocul ra țional de a tr ăi și a se vindeca, acesta e scopul acestui manual,
apărut până acum în 17 limbi.
Cartea aceasta are misiunea de a fi o c ălăuză, un sfătuitor pentru to ți, care caut ă scăpare și
doresc sfaturi. Fie ca scopul acesta s ă-l împlineasc ă cu prisos, spre alinarea suferinț elor oamenilor
bolnavi!
Lipsca, 1 ianuarie
1896
Flossplatz 24.
Louis Kuhne.
11
Partea întâi
Cum am ajuns la descoperirea noii ș tiințe de vindecare
Conferință de Louis Kuhne
Doamnelor și Domnilor,
E ceva caracteristic naturii omene ști, că acela care crede c ă a descoperit ceva nou și original,
simte o trebuin ță neînfrânat ă de a-și afirma descoperirile sale și de a le împ ărtăși semenilor s ăi.
Poate să fie oarecare ambi ție și vanitate în aceast ă dorință, care cu toate astea, în fond, e cu
desăvârșire îndrept ățită și curat omeneasc ă. Trebuie s ă vestești adevărul, chiar când lumea fuge de
strălucirea lui, chiar când g ăsești frământarea lumii plină de dezgust și de vanitate. Acestei legi a naturii,
mă supun eu ast ăzi, încercând să vă fac cunoscut rezultatele la care am ajuns, după o muncă
anevoioasă de douăzeci și cinci de ani. Ar fi mai prudent, fire ște, de a nu încredin ța descoperirile mele
decât hârtiei mute și de a lă sa să mă judece posteritatea. Dar în cauz a pentru care mi-am consacrat
viața mea, nu e vorba de o cuno ștință curat teoretic ă, ci de o cunoștin ță din care izvor ăsc fapte
realizabile în practic ă.
Așadar, dacă vreau să păstrez metoda mea pent ru contemporanii mei și pentru posteritate și
dacă nu vreau s ă mor cu reputa ția de „șarlatan”, sunt nevoit s ă dezvolt, s ă dovedesc, s ă fac cunoscut
prin lecții și prin demonstraț ii aplicate la modele vie țuitoare, adev ărurile, pe care le-am descoperit.
E adevărat că nu pot să înfățișez bolnavi, în aceast ă mare adunare, și va trebui s ă mă mulțumesc
de a vă explica, cum voi putea mai bine, i deile mele, numai prin viu grai. Da ți-mi voie dar, s ă vă explic în
puține cuvinte, cum am ajuns la construirea sistemului meu.
Am fost întotdeauna un mare amic al naturii, a șa că cea mai mare bucurie pentru mine, era s ă
observ la țară și în păduri fenomenele de care atârn ă izbânda și buna dezvoltare a plantelor și
animalelor, de a urm ări acțiunea naturii pe p ământ și în cer, de a recunoa ște și a stabili legile ei. Afar ă
de asta, am avut întotdeauna dorin ța de a înv ăța aceea ce descoperiser ă marii învățați, ca profesorul
Rossmaessler, și asta cu mult ă vreme înainte de a avea m ăcar gândul s ă mă consacru special științei
de vindecare. Aceea ce m-a îndemnat la aceasta, e numai nevoia, aceast ă suverană puternică , această
stăpână și educatoare a popoarelor și a inșilor.
Când eram în vârst ă de două zeci de ani, corpul meu nu mai vrea s ă funcționeze regulat, pl ămânii
și capul începeau s ă-mi pricinuiasc ă violente dureri. Am alergat întâi la medicin ă, dar fă ră succes. E
adevărat că aveam pu țină încredere în ea. Mama mea, care fusese infirm ă și bolnavă ani îndelunga ți,
ne sfătuise întotdeauna s ă n-avem încredere în doctori și ne repeta mereu, c ă numai doctorii erau
pricina stării sale nenorocite. Tat ăl meu murise de un cancer la stomac , în mâinile doctorilor. Pe vremea
aceea1, anunțul unei adun ări a amicilor artei de vi ndecare, prin natura îns ăși. Atenț ia mea fu foarte mult
ațâțată și când văzui anunțul pentru a doua oar ă mă dusei și eu la aceast ă adunare. Era un cerc de
oameni binevoitori, care se adunaser ă împrejurul regretatului nostru Meltzer. Întrebai, foarte modest, pe
una din persoanele care erau de fa ță, ce trebuie s ă fac contra durerilor și junghiurilor, ce le sim țeam
atunci în pl ămâni. Am întrebat foarte modest, c ăci excitarea mea nervoas ă era atât de puternic ă, încât
nu puteam vorbi tare înaintea mai multor persoane. Mi s-a recomandat o compres ă, care produse
numai decât un efect minunat. De atunc i m-am dus regulat la aceste adun ări. Câțiva ani mai târziu, în
1868, fratele meu c ăzu greu bolnav, f ără ca metoda natural ă, așa cum era atunci, s ă-l poată ușura.
Atunci auzir ăm noi vorbindu-se de cura plin ă de succes a lui Theodor Hahn auf der Waid. Fratele meu
se hotărî să meargă acolo și după câteva să ptămâni se întoarse cu mult mai bine. Am recunoscut eu
însumi minun ăția acestei metode naturale și de atunci m-am dedica t ei cu cea mai plin ă și mai
desăvârșită încredere.
Cu toate astea boala mea nu se oprise, germenii bolii, transmi și de părinții mei, se dezvoltaser ă
cu atât mai mult cu câ t tratamentul medical ad ăugase noi cauze de boală pe lângă suferinț ele vechi.
1 1864
12Starea mea se înr ăutățea din ce în ce și în scurt ă vreme ea ajuns insuportabil ă. Cancerul pe care-l
moștenisem atacase stomacul, pl ămânii erau nimici ți în parte, nervii capului erau atât de mult atin și, că
nu mai găseam odihn ă decât în plin aer și îmi era cu neputin ță să gândesc la un somn liniștit sau la
muncă. Astă zi pot s-o spun: dac ă atunci păream bine hr ănit și arătam bine la fa ță, totuși eram un bolnav
nenorocit. Cu toate astea f ăceam cu cea mai mare exactitate tot ce prescria metoda natural ă. Băi (de
apă și de soare), oblojeli, sp ălaturi, dușuri, dietă, pe toate le aplicam, f ără să găsesc altceva decât
ușurarea și îndulcirea durerilor mele. Atunci descoperii, prin observa țiunile mele în mijl ocul naturii, legile
pe care se întemeiază tratamentul pe care-l practic și-l predic. Am stabilit, bazându-m ă pe aceste legi,
un plan de tratament pentru mine însumi și am construit în urm ă uneltele cele mai practice, pentru acest
sfârșit2. Încercarea mea fu încoronat ă de succes. Starea mea se îmbun ătăți din zi în zi. Alte persoane,
care urmar ă sfaturile mele și se supuser ă aceluiași tratament, fur ă mulțumite. Aparatele s-au dovedit
minunate. Diagnozele bolilor existent e, prognosticurile bolilor viitoa re, pe care bolnavul nu le sim țea
încă, dar care se puteau vedea în dispozi țiile lui, se g ăseau întotdeauna drepte. Puteam s ă fiu sigur, că
descoperirile mele nu erau ni ște iluzii. Cu toate astea, când vo rbeam de ele, întimpinam o mirare
neîncrezătoare, un refuz plin de nep ăsare, o luare în râs, batjocoritoare și astea, nu numai din partea
medicilor sau partizanilor medicinii, dar chiar, și mai cu deosebire, din partea adep ților metodei naturale
și chiar din partea celor mai buni reprezentan ți ai ei. Pentru a putea face descoperirile mele folositoare
omenirii, pusesem aparatele mele la dispozi ția lor. Dar f ără să se învredniceasc ă de a face o încercare
serioasă, ei le-au declarat nefolositoare și le-au părăsit într-un col ț, ca să le umple praful și pânza de
păianjeni.
Atunci fusei încredin țat că nu e destul de a fi g ăsit teoria originii, a mersului bolii și a vindec ării ei
și de a fi făcut aparate convenabile pent ru tratarea bolnavilor; c ă nu e destul de a fi descoperit o nou ă
diagnoză și un nou prognostic, infailibile, fondate pe îns ăși natura organismului; c ă nu era destul de a
arăta la mine, la membrii familiei mele, la prietenii și la cunoștințele mele succesele noului tratament; și
atunci văzui că e neapă rată nevoie de a m ă adresa marelui public și de a întrece, prin succese pip ăite
în nenumărate cazuri, alopatia, homeopatia și metoda natural ă întrebuinț ată până atunci, pentru a
încredinț a pe mici și mari de adev ărul neîndoielnic al metodei mele și de conformitatea ei cu legile
naturii.
Această credință m-a aruncat într-o grea lupt ă. Într-adev ăr, pentru a m ă consacra practicii noii
științe de vindecare f ără doctorii și fără operații, trebuia s ă cedez altora o fabric ă, dirijată de 24 ani cu
succes și să cheltuiesc toate puterile mele pentru o nou ă profesie, care nu putea să -mi aducă la început
decât dispre ț, injurii și pagube sigure, f ără a-mi procura cel mai mic folos material. Lupta r ămase mult ă
vreme nehot ărâtă între judecata care m ă reținea și conștiința care mă îndemna s ă-mi împlinesc
vocaț iunea mea lă untrică .
Am deschis, în sfâr șit, stabilimentul meu la 10 octombrie 1883. Ideea biruise!. Dar aceea ce
prevăzusem se întâmpl ă într-o așa măsură, că întrecu toate prevederile mele cele mai pesimiste.
Stabilimentul meu nu fu apr oape de loc vizitat în cei dintâi ani, cu tot succesul care ar fi trebuit s ă atragă
atenț ia. Apoi veniră , puțin câte puțin, câteva persoane numai pentru b ăi și în urmă bolnavi din ce în ce
mai numero și, care voiau s ă urmeze un tratament. Numă rul lor spori cu vrem ea, mai ales din afar ă,
pentru că aproape to ți aceia pe care-i tratasem, ajungeau propov ăduitori și agenți voluntari. Metoda
mea curativ ă și diagnoza mea d ăduseră dovezi la mai mul ți bolnavi și am putut s ă feresc pe foarte
multe persoane, de primejdii foarte grave, prezicându-le bol i viitoare. Pe punctul acesta pun și eu cel
mai mare preț . În adevăr, numai așa ne este cu putin ță de a pregăti o genera ție cu adevărat sănătoasă.
Descoperirile mele s-au confirmat în fiecare caz particular, experien ța mea s-a îmbog ățit mult în
anii următori și propria mea s ănătate, care fusese aproape condamnat ă, s-a îmbună tățit așa de mult
prin aplicarea ra țională a noului procedeu, c ă mă simt cu des ăvârșire în stare de a suporta ostenelile
practicii mele foarte întinse. Da r lucrul acesta n-a fost cu putin ță, decât pentru c ă, la urma urmei și după
multe reflec ții, am gă sit un mod perfecț ionat de bă i de soare, a c ărui eficacitate e de a șa natură, că pot
să declar curabil ă, în toată siguranța, orice boal ă, oricum s-ar numi ea.
Am zis orice boal ă, însă nu orice bolnav. În adev ăr, acela al c ărui organism e prea d ărăpănat,
acela mai ales, care e cu des ăvârșire otrăvit printr-o prea mult ă întrebuințare de medicamente, va g ăsi,
bineînț eles, în metoda mea o u șurare și o îndulcire a suferin țelor lui, dar nu va fi pentru totdeauna
scăpat și cu desă vârșire vindecat.
2 obiectiv
13Mă înfățișez înaintea dumneavoastr ă, Doamnelor și Domnilor, cu vesela ș i mândra convingere a
unui om, care, dup ă ce a lupt at aproape dou ăzeci și cinci de ani cu ruina fizic ă, s-a scăpat pe el însu și
și a găsit, în acela și timp pentru binele omenirii, mijlocul, mult ă vreme căutat de spiritele cele mai
distinse, de a vindeca cu adev ărat bolile. Asemenea cuvinte miros poate a vanitate și a îngâmfare. Cu
toate astea experien ța a dovedit pe deplin teoria mea sub toate raporturile și în toate cazurile, chiar
când nu mi-a fost dat s ă scap pe bolnav.
Aceea ce m-a c ălăuzit în descoperirile mele , este metoda experimental ă cea mai riguroas ă
stabilită pe observa țiunile cele mai con știincioase, pe judecat ă și pe experien țe. Și dacă, totuși, sunt
numit și astăzi „șarlatan”, contestându-mi-se instrucț ia specială pentru exerci țiul profesiunii mele
actuale, eu totu și păstrez în fa ța acestor insulte lini ștea și nepăsarea cea mai perfect ă. Cei mai mari
binefăcători ai omenirii și mai ales marii inventatori au fost tot astfel, aproape f ără excepț ie, numiți
„șarlatani” și „oameni str ăini de patrie”, f ără a mai vorbi de țăranul Priessnitz , de căruțașul Schroth , de
teologul și pădurarul Francke (Rausse) și de farmacistul Hahn, care au creat prin spiritul lor luminat și
prin voința lor puternic ă o nouă și o mai bun ă știință de vindecare.
Care este raportul noii științe de vindecare cu metoda tradi țională a alopatiei3, homeopatiei4 și a
vechii metode naturale?
Nu voi critica aceste metode și nu voi descoperi gre șelile și părțile slabe, pe care ele le au ca
toate lucrurile omene ști, decât în m ăsura în care expunerea acestor metode sub adev ărata lor lumin ă
va fi trebuincioas ă pentru binele omenirii și pentru des ăvârșita pricepere a explica țiilor mele. Fiecare e
liber de a primi și de a face aceea ce crede el c ă este mai bine. Dar trebuie neap ărat să se știe, pentru
a înțelege aceea ce voi spune, în ce anume proce deul meu e conform cu vechile sisteme și în ce
anume se deosebe ște, pentru a putea statorni ci partea lui original ă ca și valoarea lui absolut ă sau
relativă.
Arta cea nou ă de vindecare f ără doctorii și fără operaț ii n-are decât un singur lucru comun cu
alopatia: corpul omenesc. Încolo, totul e cu des ăvârșire opus. Mai mult înc ă, eu consider otr ăvirea
bolnavilor, foarte des întâmplat ă în timpurile din urm ă, cu doctoriile medicinii interne, ca una din
cauzele, dac ă nu chiar cauza principal ă, că astăzi se găsesc așa de pu țini oameni cu adev ărat sănătoși
și că bolile cronice cresc într-un chip însp ăimântător. Prin aplicarea cu judecat ă și la timp a noii arte de
vindecare, chirurgia e cu des ăvârșire de prisos.
Salut homeopatia ca un valoros tovar ăș în lupta contra primejdioasei credin țe în doctorii.
Mulțumită micilor ei doze de doctorii, în care chimia nu mai poate descoperi medicamente, și mulțumită
grijii cu care ea alege dieta convenabil ă, homeopatia sluje ște de tranzi ție și de mijlocitor artei de a
vindeca fără doctorii. Îi lipse ște, cu toate astea, un principia fix și lămurit cu privire la diet ă și chiar micile
ei doze de doctorii nu sunt tocmai cu des ăvârșire nevătămătoare, după câte am putut observa.
Vechea metod ă naturală, care întrece cu mult toate celelalt e metode, este temelia noii arte de a
vindeca fără medicamente și fără operații. Cu toate astea, eu am trebuit să urmez mai de grab ă pe marii
inventatori și întemeietori ai sistemului: Priessnitz , Schroth, Rausse, Theodor Hahn, decât pe
reprezentan ții moderni. Prin mania lor de a individualiza, ace știa din urm ă cad de multe ori în subtilit ăți
și se depărtează de legile luminoase și simple ale naturii. Vechea metod ă naturală n-a văzut deloc
caracterul și natura materiei ce dă naștere bolii și n-a recunoscut de loc legea naturală , în virtutea
căreia aceast ă materie se mi șcă în corp și se depune în anume p ărți. Cu alte cuvinte, n-avea cuno ștință
de adevărata natură a bolii și, deci, a tuturor bolilor, n-avea cuno ștință de acea lege fizic ă, veche ca ș i
lumea, dar necunoscut ă până aci, pe care se întemeiaz ă descoperirile mele. Mai mult înc ă: ea se
slujește de diagnoza medicinii de și știe că n-are nevoie de o astfel de diagnoz ă „exactă”; ea stă, prin
urmare, cu un picior încă pe arena veche. Noua art ă de vindecare, stabile ște, dimpotriv ă, o diagnoz ă
deosebită, care e o urmare a naturii bolii și care se g ăsește deja afar ă, pe față și pe gât; aceasta este
știința expresiunii figurii.
Metoda natural ă dispune de foarte mult e feluri de aplicare de ap ă: oblojeli5, clistire6, dușuri,
stropituri, jumă tăți de băi, băi complete, b ăi de șezut, b ăi de aburi de tot felul. Aceste numeroase
3 Tratament medical bazat pe mijloace contrare naturii bolii.
4 Metodă de tratare a bolilor prin folosirea în doze mici a unor m edicamente, care în doze mari ar provoca la omul s ănătos
simptomele bolii respective
5 Mijloc extern de tratament, prin aplicarea unei comprese, cataplasme sau unguent (pe partea bolnav ă a corpului)
6 clisme
14mijloace curative sunt în parte de prisos și aduc mai mult ă încurcătură, când deja se cunoa ște
adevărata natură a bolii. Noua artă de vindecare simplific ă, pe cât e cu putin ță, aplicarea apei.
Pe când vechea metod ă naturală potrivea adeseori dieta oarecum nehot ărâtă și arbitrară cu
hrănirea mixtă tradițională, noua artă de vindecare a prescris o diet ă care nu a țâță, – limpede și exact
hotărâtă, care e întemeiat ă pe legea naturii.
Vedeț i dar, că deosebirile de vechea metod ă, care, o repet, a avut și are încă rezultate minunate,
sunt așa de mari încât am avut dreptate s ă dau un nume nou, teoriei mele și practicei mele, acela de
noua artă de vindecare, f ără doctorii și fără operații.
Nu pot să vă descriu fiecare din încerc ările, ce am f ăcut, pentru a alcă tui sistemul meu. Aceasta
ar fi desigur interesant, dar n-ar avea nici un folo s practic. E un mare avantaj, acesta de a merge de-a
dreptul la țintă și a fi ferit de numeroasele cotituri, ce au trebuit f ăcute înainte de a ajunge la scop.
În urma acestor observa ții preliminare, s ă trecem la subiectul nostru propriu-zis.
Chestia fundamental ă pe care trebuie s ă o examineze la început și pe care se întemeiaz ă tot
tratamentul este aceasta: „ Care corp e s ănătos? Care corp nu e s ănătos?„ Părerile ce domnesc ast ăzi
sunt foarte deosebite. Cine n-are deja experien ța asta? Unul pretinde, c ă e cu desăvârșire sănătos, dar
că are doar câteva reumatisme; altul e at ins de nervozitate, dar altminteri e s ănătatea în picioare, ca și
cum corpul s-ar compune din sec țiuni separate, cu des ăvârșire independente unele de altele, și abia
împreunate într-un tot. E ciudat, c ă această părere e încurajat ă de tratamentul obiș nuit. Într-adevă r,
medicina opereaz ă adeseori asupra unor organe separate și abia câteodat ă ține socoteal ă de organele
vecine. E v ădit, cu toate astea, c ă întregul corp omenesc este un tot, ale c ărui părți sunt în neîntrerupt ă
legătură, așa că reaua stare a unei p ărți trebuie să aibă înrâurire asupra altor p ărți. Putem observa în
toate zilele, c ă e cu adev ărat așa. Dacă ai durere de m ăsele, ești aproape incapabil de orice munc ă și
nu gă sești bună nici mâncarea nici b ăutura. O a șchie de lemn în degetul cel mic are acela și efect; o
greutate în regiunea stom acului ne ia orice poft ă de muncă materială sau intelectual ă. La început nu e
decât înrâurirea exercitat ă imediat de nervi. Vedem însă că o turburare aduce alta. Dac ă această
turburare ține mult urm ările sunt și ele durabile, pu țin importă dacă sunt totdeauna sim țite sau nu. Un
corp nu poate fi deci s ănătos, decât dacă toate părțile lui sunt în starea lor normal ă și își îndeplinesc
funcțiunea lor, f ără durere, fără apăsare și fără prea mare silin ță. Dar, aceste p ărți trebuie să aibă și ele
forma cea mai practic ă și mai corespunz ătoare ideii noastre de frumos. Dac ă forma exterioar ă nu e cum
trebuie, înseamnă că au fost influen țe care au stricat-o. Dar trebuiesc multe observaț ii pentru a
determina, în toate cazurile, formele normale, pan ă în cele mai mici am ănunțimi; trebuiesc cercetate
mai ales persoanele cu adev ărat sănătoase, pentru a se putea studia asupra lor formele normale. Dar
tocmai lucrul acesta a ajuns aproape cu neputin ță. Vorbim de persoane s ănătoase și puternice; mul ți
oameni pretind c ă sunt puternici și sănătoși, – dacă, însă, îi întrebăm mai cu de-am ănuntul, fiecare din
ei are o nimica toat ă, o durere neînsemnat ă, dureri de cap care se ivesc câteodat ă, dureri de m ăsele
care îi supă ră din când în când, sau simptome analoage, care dovedesc c ă nicăieri nu poate fi vorba de
o sănătate desăvârșită. Tocmai din pricina aceasta trebuie sc studii foarte variate pentru a înv ăța să
cunoști forma convenabil ă a corpului. Totu și, asta se poate vedea com parând bolnavii cu persoanele
aproape sănătoase și în explica țiile mele ce vor urma, se poate vedea și mai lămurit mijlocul pentru a
ajunge acolo.
Dacă v-am spus adineauri, în câteva cuvinte, c ă boala altereaz ă formele corpului, este tocmai din
cauză că vreau să vă atrag aten țiunea asupra câtorva fenomene foarte cunoscute. V ă voi reaminti, mai
întâi, persoanele atinse de gr ăsime, al căror corp ia dezvoltarea pe care o cunoa șteți destul de bine și
apoi, ca un contrast, persoanele slabe, la care nu e aproape pic ătură de grăsime. Acestea sunt f ără
îndoială fenomene morbide. V ă voi reaminti c ăderea măselelor și a dinților care alterează toată fața,
podagra (guta)7 care formeaz ă noduri la încheieturi, reumatismele articulare care umflă unele părți
întregi ale corpului. În toate cazurile astea, altera țiunile sunt așa de bă tătoare la ochi, încât chiar și omul
cel mai puț in știutor le vede numaidecât. În alte împrejur ări, aceste boli sar mai pu țin în ochi și cu toate
astea, pot s ă vă reamintesc înc ă alte oarecare experien țe. Știți că omul sănătos are ochiul limpede și
liniștit și că trăsurile feței sale nu trebuiesc s ă fie nicidecum contractate. Gr eutatea este de a statornici
limita la care fa ța a primit expresiunea adev ărată și trebuie s ă mărturisiți că unul are vederea mai
pătrunzătoare decât altul, pentru a vedea cum trebuie în aceast ă privință. Așa, întâlnim adeseori vreo
persoană , care s-a schimbat foarte mult, în ră u, de atâț ia ani de când n-am mai v ăzut-o și cu toate
7 Boală cronică provocată de dereglarea metabolismului și manifestat ă prin crize dureroase articulare
15astea ne e cu neputin ță de a hotărî (delimita) exact felul acestor altera țiuni. Și totuși aceste transform ări
care urâțesc corpul, au un în țeles adânc, asupra c ărora vom reveni mai târziu. De aci vedem c ă bolile
se dau pe fa ță prin altera țiunile corpului, mai ales la cap și la gât și că e o problem ă foarte însemnată de
a recunoaște și tălmăci aceste altera țiuni.
Nu știu dacă toată lumea va izbuti în aceasta, c ăci trebuie o mare r ăbdare și practică necontenit ă
pentru aceste observa ții. Auditorii cursului meu asupra științei expresiunii figurii , primesc instrucț iunile
trebuincioase pentru aceste observaț ii.
Vă mai atrag luarea aminte, ast ăzi, asupra unei alte pietre de încercare a s ănătății.
Dacă corpul întreg ia parte întotdeauna la orice boal ă parțială, putem cerceta starea s ănătății
asupra fiec ărui organ, în parte, dar alegem, mai de grab ă, acele organe a c ăror activitate se poate
controla foarte bine și foarte ușor și astea sunt organele mistuirii8. O bună mistuire e un semn de bun ă
sănătate și dacă ea se face în fiecare zi, f ără tulburare, corpul este f ără îndoială pe deplin s ănătos.
Aceste observa țiuni le putem face mai deslu șit asupra animalelor. Putem vedea mai bine din
excrementele care trebuiesc date afar ă fără să mânjeasc ă nicidecum corpul. Asta o pute ți observa în
toate zilele la cai și la păsările care tr ăiesc în libertate. M ă iertaț i, dacă mă întind în lă muriri mai
amănunțite în aceast ă materie delicat ă, dar când vorbe ști de sănătate și de boală , trebuie s ă-i zici
lucrului pe nume.
Mațul șezutului9 este la cap ătul de jos a șa de bine f ăcut, că excrementele care sosesc în bun ă
stare pot fi aruncate afar ă, fără greutate și fără a murdări corpul. În aceast ă privință, m-am exprimat mai
amănunțit în mica mea broșur ă: „Sunt sănătos, sau bolnav?”
Hârtia-Klosett (hârtia igienică ) este o cucerire a omenirii suferinde, dar per soanele pe deplin
sănătoase n-au nicidecum nevoie de ea. S ă nu mă înțeleagă nimeni greșit; eu nu vreau s ă spun că
acela care nu e cu adev ărat sănătos, trebuie s ă creadă că a repurtat, un triumf, dacă nu se sluje ște de
hârtia de mai sus, c ăci tocmai el are nevoie de ea pentru cur ățenia corpului. Fiecare, deci, poate vedea
din mistuirea sa dac ă e sănătos sau nu; aceast ă piatră de încercare e cât se poate de însemnat ă și nu
mă tem de a insista cu hot ărâre asupra ei, cu toate observaț iile batjocoritoare ale celor neîncrez ători.
Acela care poate vedea prin mijlocul de mai sus c ă e pe deplin s ănătos, acela e fericit! Omul
sănătos se simte întotdeauna cu des ăvârșire bine, nu știe ce e durerea sau turburarea, cât ă vreme nu-i
vine din afar ă; de altminteri nu- și simte niciodat ă corpul. Îi place munca și se bucur ă de activitatea sa
până când se simte obosit și atunci gust ă toate plă cerile unei odihne dulci. Îi este u șor de a suporta
durerea morală , împotriva c ăreia corpul s ău îi dă un balsam alină tor: lacrimile, de care nu trebuie s ă se
rușineze nici b ărbatul în asemenea împrejur ări. Un om s ănătos nu se simte îngrijorat de familie, c ăci
simte în el destul ă putere de a purta de grij ă alor săi. O mamă sănătoasă îngrijește cu bucurie de copiii
ei, căci poate s ă-i hrănească încă de mici, într-un fel potrivit cu natura, – și ce viață fericită când
copilașii sunt și ei pe deplin s ănătoși! Faț a copiilor să nătoși strălucește aproape întotdeauna de fericire;
nu se zărește acea nelini ște necontenit ă, nu se aud acele țipete și plânsete din orice lucru; într-un
cuvânt creșterea copiilor s ănătoși e o plăcere, – afar ă de asta, influen ța pedagogic ă se face mai cu
înlesnire și e mai durabil ă asupra acestor copii.
Să recapitulăm cele spuse până aci: o înclinare neînfrânat ă către cerinț ele naturale, o boal ă grea,
rău căutată10 de medicina obi șnuită, – iată ce m-a dus la metoda natural ă; dar văzând că nici ea nu
poate alina cu des ăvârșire suferin țele mele cronice, m-am aruncat în cercet ări și mai adânci; o
necontenit ă observație a naturii vie țuitoare m-a f ăcut să văd neapărata schimbare a formei exterioare a
fiecărui organ, prin boal ă; felul cum se face aceast ă schimbare și cum dispare odat ă cu boala, m-a f ăcut
să descopăr ce este boala și cum se na ște boala.
Îmi propun în viit oarea mea conferin ță, să vă expun rezultatele cercet ărilor mele și s ă vă arăt ce
este boala, dup ă natura ei, cum se na ște ea, care e scopul ei și cum trebuie vindecat ă.
═════════
8 digestiei
9 anusul – orificiu la extremitatea intestinului gr os, prin care sunt eliminate materiile fecale
10 greș it diagnosticat ă
16
Cum se na ște boala? Ce sunt frigurile?
Conferință de Louis Kuhne
Doamnelor și Domnilor,
Ce este boala? Cam se na ște ea? Cum se manifest ă ea?
Acestea sunt chestiunile pe care vi le voi l ămuri astăzi. Dacă cetiți în program cealalt ă
chestiune:”Ce sunt frigurile?”, ve ți vedea îndat ă cum va fi rezolvat ă odată cu celelalte.
Răspunsul la chestiunile de mai sus, este de însemn ătate nu numai în teorie, dar chiar și mai ales
în practică ; într-adevă r numai dup ă ce cunoa ștem limpede felul bolii, putem g ăsi tratamentul sigur și
potrivit, fără a mai dibui și a face încerc ări nefolositoare.
Calea ce urm ăm e aceea ce slujește a cunoa ște legile naturii. Lu ăm ca punct de plecare
observaț iunile noastre, tragem din ele concluzii și dovedim în sfâr șit, prin experien țe, dreptatea
concluziilor noastre.
Observaț iunile noastre trebuiesc s ă se întindă , mai întâi de toate, asupra simptomelor pe care le
vedem la bolnavi și în urmă să descoperim simptomele care se repet ă întotdeauna și care se ivesc la
fiecare bolnav.
Aceste simptome sunt esen țiale și asupra lor trebuie s ă ne întemeiem pentru a cunoa ște felul
bolii.
Am spus în precedenta mea conferin ță că la anumite boli observ ăm alterațiuni ale formei corpului,
foarte bătătoare la ochi. Tocmai aceast ă împrejurare m-a îndemnat s ă cercetez dac ă nu cumva aceast ă
alterațiune se ive ște la toți bolnavii.
Experienț a a arătat și arată că într-adevăr așa este, că mai ales faț a și gâtul se altereaz ă și că
aceste altera țiuni se observ ă mai lămurit în aceste dou ă părți ale corpului.
Am făcut studii îndelungate pentru a vedea dac ă observațiunile mele individuale erau drepte în
toate cazurile și dacă starea să nătății se schimb ă în fiecare caz o dat ă cu alterațiunea formei exterioare
și iată, întocmai a șa a și fost.
Cu acest chip se înt ări în mine credin ța că fiecare corp trebuie s ă aibă o formă normală
caracteristic ă, pe care o pă strează când se gă sește într-o stare de s ănătate deplin ă, că orice abatere
de la aceast ă formă normală e pricinuit ă de boală și că alterațiunile formei gâtului și a feț ei, dau o
imagine sigur ă și de starea s ănătății corpului de care e vorba, – și iată ce m-a condus la descoperirea și
aplicarea noii mele diagnoze, – știința expresiunii figurii de care m ă slujesc de mai bine de nou ă ani, în
practica mea întins ă.
Alterațiunile pe care le vedem la fa ță și la gât, se repet ă într-o măsură cu mult mai mare în p ărțile
corespunz ătoare ale pântecelui și ale trunchiului, pentru c ă, după cum vom vedea mai târziu, aceste
alterațiuni au plecat din pântece, a șa că numai examinarea capului și feței bolnavului ne d ă o idee
exactă de starea sa din ăuntru. Aceste altera țiuni ale gâtului și ale capului izvor ăsc la început dintr-o
creștere a volumului, când materiile morbide au p ătruns între țesuturile musculare și când corpul elastic
ca un cauciuc s-a întins în urma acestor n ăvăliri; asta e starea cea mai pu țin primejdioas ă! – pe urm ă
dintr-o prea mare întindere, adic ă prin încordarea diferitelor țesuturi. Ca s ă înțelegeț i mai ușor aceast ă
stare, să luăm ca exemplu, cârnatul. Dac ă e umplut ca de obicei, e înc ă flexibil. Dar dac ă îl umplem cât
poate să țină pielea, atunci ajunge așa de tare și de ț eapă n, că nu mai e chip de a-l îndoi f ără să crape
pielea. Întinderea corpului nu se poate face nici ea decât pân ă la anume hotar și aduce dup ă sine
încordarea țesuturilor. Încord ările se văd foarte deslu șit când bolnavul întoarce capul și gâtul. Aceast ă
stare e deja mai primejdioas ă. Dar dacă între țesuturi nu mai e loc pentru depozitul materiilor str ăine,
acest depozit se face sub form ă de noduri lâng ă țesuturile musculare și sub piele; se pot vedea foarte
deslușit la gât. Dac ă găsim aceste noduri la gât și la cap, putem încheia fă ră să ne înșelăm, că sunt
mult mai multe în p ărțile corespunz ătoare ale trunchiului. Aceste noduri de toate m ărimile se simt și se
văd cu ușurință pe abdomen. În adev ăr, nodurile gâtului nu s-au produs decât dup ă ce s-au format și s-
au depus nodurile pântecelui. În partea a doua, la capito lul bolilor de pl ămâni, se va g ăsi explicarea
exactă a felului și originei nodurilor, ce se g ăsesc în corp, fenomen ce nu s-a putut niciodat ă tălmăci,
înainte de mine. Vedem dimpotriv ă, la bolnavii prea slabi, c ă țesuturile normale ale corpului au fost cu
desăvârșire alungate de materiile morbide și că rămășițele acestor țesuturi rămân ca uscate între
materiile str ăine.
Felurite co lorațiuni anormale ale pielii s unt iarăși un mijloc s igur d e a recunoa ște bolile și acest
indiciu nu lips ește niciodată de a se da pe fa ță în anumite boli.
Alăturatele dou ă figuri, luate dup ă natură, va înfățișează un bolnav atins în același timp de o
gravă boală de in imă și de hidropizie11. Aceste dou ă imagini au fost luate, una înainte de tratarea
bolnavului de c ătre mine și alta, patru luni dup ă începerea curei. Vede ți des lușit marile schimb ări ce s-
au produs în bolnav, în tim pul acesta. Dup ă cum vede ți, bolnavul era foarte înc ărcat de materii str ăine și
cu toate astea în trei luni de tratamentul meu a putut s ă se scape de o mare parte din aceste materii,
prin organele nat urale ale secre țiunii, d upă cum se arat ă deslușit în a doua figur ă. Nu pot intra aci î n
amănuntele științei expres iunii figurii; as ta m-ar îndep ărta de subiectul meu. Am organizat cursuri de
știința expresiunii figurii, pentru a da fiec ăruia prile jul de a înv ăța această știință indispensabil ă. Aceste
cursuri nu dureaz ă mult și au loc cel pu țin o dată pe lună.
17Dar ce n e învață oare ac est fenomen al altera țiunilor formei corpului cu pr ivire la felul b olilor? Mai
întâi e n eîndoielnic, că aceste ridicături și umflături provin din oarecare ma terii ce s-au depus asupra
părților în chestiune. La înc eput nu știm dacă acestea sunt materii pe care corpul le putea întrebuin ța și
care s-au depus într-un l oc greșit sau dac ă acestea sunt materii care nu trebuie s ă se găsească
nicidecum în corp. La început nu știm iarăși dacă aceste materii pricinuiesc boala sau dac ă boala este
pricina ac estui depozit. O nou ă obs ervație ne v a apropia de adev ăr. Depozitele încep, aproape
întotdeauna, dintr-o parte a corpului și sunt mai tari decât în cealalt ă parte; depozitele încep din partea
pe care avem obiceiul s ă dormim.
Materiile str ăine se depun a șadar în partea unde greut atea corpului apas ă mai tare. Dar c um
partea asta e de asemenea întotdeauna cea mai bolnav ă, urmează ca materiile str ăine sunt cele ce
pricinuiesc boala. Altminteri boala ar înc epe simultan și în partea cealalt ă. Cetitorul va g ăsi mai la va le
alte dovezi de cele ce spun.
Afară de asta, putem trage concluz ia că aceste materii trebuie s ă fie materii str ăine, adică materii
ce nu trebuie s ă fie în corp, cel pu țin nu î n această formă a lor spec ială, căci mat eriile hrănitoare nu s e
pot depune în partea unde gr eutatea corpului apas ă mai tare, altfel am avea depozite în corpul omului
sănătos, pe dat ă ce acesta ar avea obiceiul de a dormi mereu pe una și aceeași parte.
Corpul, de altminteri, se for țează cu tot dinadinsul s ă depărteze aceste materii; se formeaz ă
abcese și răni deschise sau se produc violente sudori sau erup ții, prin care corpul vrea s ă se s cape de
aceste materii. Dac ă izbut ește, o ușurare înlocuie ște imediat nelini ștea bolii, mai ales dacă aceste
materii au fost alungate îndestul.
Cu chipul ac esta ajungem la explic area natural ă a cauzei bolii, care este: aflarea materiilor
străine în corp . E o dov adă, în afară de orice îndoial ă, de drept atea explica ției noastre. Într-adev ăr,
dacă boala trece și dacă corpul își reia î n același timp forma lui normal ă, pe dată ce materiile pe care
noi le numim morbide12 (străine), sunt dep ărtate din corp printr-un mijloc nimer it, e cea ma i bună
dovadă de adevăr.
11 Stare patologic ă constând în acumularea de lich id seros în țesuturi
12 Care ține de mo rb; refe ritor la morb; patologic; b olnăvicios
18Dar aceast ă dovadă , o avem deja înaintea ochilor și va trebui s ă vă înfățișez în viitoarele mele
conferințe, feluritele experien țe ce au loc.
Dar să cercetăm încă, ce fel sunt aceste materii str ăine și cum ajung ele în corp.
Sunt două drumuri prin care materiile pot fi introduse în corp, adic ă, prin nas în plă mâni și prin
gură în stomac. Dac ă în drumul lor sunt sant inele, acestea sunt totu și uneori înșelate și lasă câteodată
să pătrundă materii, care n-ar trebui să intre în corp. Aceste santinele sunt nasul pentru aer și limba
pentru hran ă.
Pe dată ce începem a nu ne mai supune regulat mirosului și gustului, aceste sim țuri își împlinesc
datoria lor cu mai puț in zel și lasă puțin câte puțin să pătrundă în corp materii v ătămătoare, fără să se
împotriveasc ă. Știți că se poate obi șnui cineva s ă stea în cel mai des fum de tutun și să îl respire ca și
cum ar fi un aer să nătos. Chiar limba s-a stricat și toată lumea știe că o poț i obișnui cu o hran ă, care
este împotriva naturii. Mai e de trebuin ță să vă amintesc hrana variat ă, ce ni ce pare neap ărat
trebuincioas ă, dar care era necunoscut ă veacurilor trecute și cu care pu țin câte pu țin ne-am obișnuit
așa de mult c ă ne-ar plăcea mai bine s ă ne lipsim de hrana natural ă decât de aceast ă hrană impusă de
modă? Cu toate astea, hrana pl ămânilor nu e a șa denaturat ă, în total, ca hrana stomacului,c ăci nu
putem face lux cu cea dintâi și ne place și astăzi aerul cel mai curat, pe cât ă vreme supa întrem ătoare
de făină, care dădea strămoșilor noștri sânge și putere, nu o mai gust ă decât un foarte mic num ăr de
persoane.
Pentru a vă arăta mai lă murit cum organele digestiei se stric ă pe nesimțite, dacă li se cere mai
mult decât le îng ăduie natura, o s ă vă dau un exemplu: un cal de trac țiune care trage cu ușurin ță porția
lui de 2.500 kg, va putea de asemenea s ă tragă odată, din întâmplare, o greutate mai mare, s ă zicem
4.000 kg. Dar dacă stăpânu-său, după ce a văzut că poate trage 4.000 kg, l-ar osândi s ă tragă zilnic o
greutate așa de mare, animalul va r ăbda multă vreme acest spor de greutate, dar aceast ă supra-munc ă
va aduce pe nesim țite urmările ei nenorocite. Calul va trage gr eutatea sa, din ce în ce cu mai mult ă
osteneală și în cele din urm ă nu va mai putea trage nici cele 2.500 kg cu care era obi șnuit. Toat ă lumea
va zice atunci c ă animalul acesta a fost prea înc ărcat și asta se va putea vedea deslu șit după
umflăturile tari de la încheieturile picioarelor și după alte simptome. Tot a șa e și cu organele mistuirii, la
om. Necontenit a țâțate de stimulentele de ast ăzi, ele îndeplinesc mult, foarte mult, o munc ă care întrece
funcțiunile lor naturale. Dar puterea lor descre ște din ce în ce și cu vremea nu mai fac, decât în parte,
munca ce li se cere. Trecerea de la s ănătate la boală se face aproape pe nesim țite (adeseori într-un
răstimp de câteva zeci de ani), a șa că bolnavul multă vreme nu bagă de seamă această schimbare.
E foarte greu de a hot ărî cantitatea de hran ă, pe care o mai poate îng ădui un stomac bolnav. S ă
luăm, de pildă, mărul, care e o hran ă cu desăvârșire să nătoasă pentru un bolnav. Adeseori, un singur
măr face bine bolnavului slab, pe când dou ă mere pot deja s ă-i facă rău.
Stomacul bolnav putea înc ă să mistuiască un măr, dar două mere erau deja prea mult pentru el.
Deci, tot ce e prea mult, e otrav ă pentru corp . Să nu uităm niciodată, că tot ce intră în stomac trebuie s ă
fie mistuit . Stomacul cel mai s ănătos nu poate mistui cu adev ărat decât o anume cantitate de hrană . Tot
ce e prea mult, e otrav ă pentru el și ajunge materie str ăină, dacă nu e dată afară. Cea mai mare
cumpătare la mâncare și la băutură este deci temelia unei s ănătăți trainice.
Dar ce înseamn ă aceste materii str ăine?
– Se numesc str ăine, fiindcă nu țin de corp.
– Corpul caută să se scape de ele, prin c ăile lă sate de natur ă pentru acest scop.
Materiile str ăine trec din pl ămâni direct în aerul înconjur ător, prin respira țiune. Mațul (intestinul gros) d ă
afară pe cele care au p ătruns în stomac. Dar acelea care au intrat în sânge, se dau afar ă prin sudoare,
prin ud (urin ă), sau prin aerul expirat, adic ă prin piele, prin rinichi și prin plămâni.
În felul acesta, corpul e întotdeauna gata de a îndrepta gre șelile noastre. Dar nu trebuie s ă cerem
de la el prea mult. Dacă cerem de la corpul nostru o prea mare munc ă, pentru alungarea materiilor
străine, el n-o s-o fac ă multă vreme și va fi nevoit atunci s ă găzduiască , în el însu și, materiile str ăine.
Departe de a sluji la dezvoltarea co rpului, ele mai mult îl împiedic ă, fiindcă turbură circulaț ia sângelui și,
prin urmare, hr ănirea. Ele se depun pu țin câte puțin în anume locuri; mai ales în aproprierea organelor
care scot afar ă; către care deja s-au îndrumat.
Pe dată ce a început depozitul, el face progrese repezi, dac ă nu se schimb ă imediat felul de via ță.
Atunci se dau pe fa ță cele dintâi altera țiuni ale formelor, care nu pot fi v ăzute decât de un ochi
deprins. Corpul e deja bolnav, dar boala sa e f ără durere, cronic ă, sau ascuns ă. Ea se dezvoltă așa de
încet, că bolnavul nici nu bag ă de seamă; abia după ce a trecut mult ă vreme, începe s ă simtă schimbă ri
19neplăcute. Nu mai are aceea și poftă de mâncare, corpul s ău nu mai poate îndeplini aceea și muncă, nu
mai poate lucra mult cu mintea, s au se ivesc alte simptome asem ănătoare. Aceast ă stare e înc ă
suportabilă, câtă vreme organele, care scot afar ă materiile str ăine, lucreaz ă regulat, câtă vreme ma țul,
rinichii și plămânii o duc bine și pielea produc e o sudoare cald ă. Dar pe dat ă ce munca lor sl ăbește,
bolnavul simte nemul țumiri mai mari și se plânge de starea sa.
Astfel depozitul începe în vecin ătatea organelor care scot afar ă materiile str ăine, dar în curând î și
urmează drumul către pă rțile cele mai dep ărtate, mai ales că tre părțile superioare ale corpului. La gât se
bagă de seamă mai lămurit. Altera țiunile se v ăd bine acolo unde începe gâtul și de aceea, pe dat ă ce
bolnavul întoarce capul, se produc încord ări, și așa se poate vedea din care parte a corpului s-au urcat
materiile str ăine.
Dar înainte de a vorbi mai departe asupra urm ărilor acestei îngr ămădiri de materii str ăine, trebuie
să vă atrag luarea aminte, c ă foarte rar se poate urm ări astăzi deplina dezvoltare a bolii de la începutul
ei, căci cei mai mul ți oameni se nasc înc ărcați de materii morbide și aci pot ad ăuga că, din pricina
aceasta, aproape niciun copil nu poate sc ăpa de așa numitele boli de copii, care sunt un fel de
încercare de cur ățire, fiindcă corpul se sile ște de a da afar ă în chipul acesta, materiile str ăine pe care le
are înăuntru. Voi intra în am ănunte în viitoarea mea conferin ță.
Materiile care s-au depus la început în pântece, cotropesc în cele din urm ă corpul întreg și
împiedică dezvoltarea armonioas ă a organelor.
Dacă organele scap ă câteodată, mărindu-și volumul, totu și ele nu se pot dezvolta în toat ă voia
lor, căci materiile str ăine răpesc întotdeauna locul materiilor hr ănitoare. Pe dat ă ce circulaț ia sângelui e
întreruptă, nutriția suferă cu desăvârșire și organele ajung atunci mai mici, mai ales din pricina materiilor
străine ce s-au depus în ele.
Aceste materii pot r ămâne mult ă vreme cu des ăvârșire liniștite, în stare cronică sau ascuns ă, dar
câteodată, în condiții prielnice, se face o schimbare grabnică . Sunt mai toate materii care se topesc și
care se pot preschimba, descompune sau recompune în condi ții prielnice, ba chiar trec în fermenta ție
(în dospire).
Dar tocmai fermenta ția se face cu adev ărat și mai de multe ori în corpul omului și are o deosebit ă
însemnătate negativ ă pentru el.
În orice fermenta ție (dospire) furnică mulțime de materii mici vegetale, sau mai de grab ă, materii
care sunt intrate chiar ele în fermentaț ie și care prin aceasta sufer ă o schimbare foarte mare, adic ă se
întind și-și măresc volumul.
Orice fermenta ție produce c ăldură. Cu cât fermenta ția e mai violent ă, cu atât și ridicarea
temperaturii e mai mare. Aceast ă căldură e produsă pe de o parte prin frecarea materiilor str ăine de
țesuturile normale din interiorul corpului și între ele, iar pe de alt ă parte prin actul fermenta ției și prin
prefacerile materiilor în ti mpul procesului de fermenta ție.
Orice act de fermentaț ie poate fi redus în condi ții prielnice; aș a se întâmplă cu toate prefacerile
produse de fermenta ție. Lucrul ă sta a fost de când lumea, dar n-a fost pân ă astă zi priceput cum se
cade. E destul s ă vă amintesc cum în natur ă gheaț a se topește și se face ap ă, cum apa se preface în
aburi prin c ăldură și prin vânt, și cum aceast ă apă prefăcută în aburi și nevăzută, se strânge din nou,
ajunge a fi v ăzută sub formă de nor, se face iar ăși apă sub formă de ploaie sau cade sub form ă de
zăpadă sau grindin ă pentru a umple iar ăși lacurile și râurile și ajunge iar ăși gheață printr-un frig mare. Și
toate astea nu sunt pr oduse decât de schimb ările de temperatur ă. Căldura mereu crescând ă a făcut
apa să se descompun ă și frigul mereu crescând a re compus apa la loc. Acela și lucru se petrece și cu
dezvoltarea materiilor str ăine în corp și aceleași condiții pricinuiesc retragerea sau alungarea lor afar ă
din corp. Nu vom cerceta ce sunt aceste organi sme vegetale, sau aceste materii în fermenta ție; pentru
noi e de însemnă tate să știm că ele nu se pot dezvolta decât pe un teren prielnic, unde se g ăsesc
materii care sunt gata s ă intre în stare de putrezire.
Dacă aceste materii se g ăsesc pe teren prielnic, nu mai e nevoie de nimic altceva decât de timpul
prielnic, sau de o îmboldire oarecare pentru ca fermenta ția să înceapă . În corpul omenesc aceast ă
fermentație se ivește îndată ce se găsește terenul prielnic, îndat ă ce sunt destule materii str ăine care
amenință de a se preface, sau de a se descompune și îndată ce se produce îmboldirea din afar ă
neapă rat trebuincioasă . Una din aceste pricini întâmpl ătoare este schimbarea vremii (de unde vine
răceala), apoi o hran ă predispusă a se dospi, care r ămâne în ma țul mistuitor (intestinul sub țire) mai mult
decât trebuie, apoi spaima, întristarea, emo țiile mari, o lovitură , etc.
Observațiile mele mi-au dovedit c ă fermentația începe totdeauna în pântece, adeseori ea pr oduce
urdinare (diar ee) și astfel înceteaz ă; dar uneori și mai ales când st omacul e încuiat, corpul nu izbute ște
să scape așa ușor și ferme ntația cotropește toate părțile, unde s-au depus materiile str ăine.
Același lucru se petrece în sticla de mai sus, unde fundul neav ând nic i o des chizătură, toată
masa în ferm entație caută să iasă pe sus. De aceea noi sim țim mersul acestei fermenta ții în părțile
superioare, atunci când avem dureri de cap.
Fermentația produce c ăldură și noi simțim imediat o ridica re a temperaturii în ăuntrul corpului.
Aceasta e starea cunoscut ă sub numele de friguri (febr ă).
Cele spuse pân ă aci, dau o l ămurire foarte simpl ă a frigurilor, l ămurire care are avantajul de a se
întemeia pe observa țiuni serioase și pe dovezi neîndoielnice.
20Frigurile sunt o fermenta ție care se face în corp . Deci, înțelegem mai bine simptomele
frigurilor, judecând actul fermenta ției, așa cum îl putem observa adeseori, în mod evident, din reac ția
corpului omului. Dac ă, de pildă, lăsăm să stea câteva zile o sticl ă cu bere proasp ătă, observăm în lich id
o schimbare cunoscut ă sub numele de fermenta ție. În ce prive ște felul fermenta ției, știm că ea este o
descompuner e, o prefacere sau un fel de putrezire și că se dezvolt ă mici organisme vii (vegetative)
cunoscute sub numele de bacili. Dar ac eastă dezvolt are, trebuie s ă ne-o înfățișăm în așa fel încât s ă
înțelegem că bacilii n u se d ezvoltă numai pentru c ă vin de aiurea în masa care fermenteaz ă, după cum
se crede de obicei, ci mai ales pentru c ă bacilii înco lțesc prin prefacerea masei și că, ei înșiși nu sunt
decât numai masa transformat ă sau produsul fer mentației. Actul fermenta ției sau descompunerea
schimbă forma primitiv ă a masei. Tot astfel, corpul vie țuitor al animalului, e produs de hrana și de
băuturile pref ăcute prin act ul de fermenta ție al mistuirii. Tot a șa, ajungem foarte u șor la încredin țarea că
viața acestor microorganis me nu este altc eva decât o prefacere neîntrerupt ă în condițiile d ate și că nu
ne-o putem închipui f ără fermentație. Simptomele ferm entației sunt dup ă cum urmeaz ă.
Materiile în fermenta ție, care se despart de lichid se depun pe fundul sticlei. Dac ă clătinăm sticla,
sau dacă producem o sc himbare de t emperatură, materiile dep use la fun d, se pun în mi șcare și
încearcă de a-și mări volumul; aceast ă creștere de volum se f ace de jos în sus și e c u atât mai
puternică, cu cât sunt mai multe materii în fermenta ție pe fundul sticlei.
Să căutăm un exemplu în via ța zilnică. Toată lumea știe ca berea și vinul se pun în sticle și se
așează în pivniță pentru a produce o fermenta ție cât se poate mai potolit ă; temperatura pivni ței este
aproape aceea și iarna ca și vara; ea nu se schimb ă niciodată prea repede, a șa că fermentația nu se
poate face grabnic.
Aceeași obs ervație o putem face comparând zonele tropi cale cu zonele noastre temperate.
Vedem că feluritele forme de friguri acute domnesc necontenit în miaz ăzi (emisfera sudic ă) și în țările
tropicale, pe când regiunile noastre mai r ăcoroase sunt mai mult leag ănul tuturor bolilor cronice. Acest
fenomen se l ămurește prin schimbările de temperatur ă, care sunt mai repezi și mai mari în țările ca lde,
unde sunt câteodat ă 38°C de c ăldură în timpul z ilei și 5°C de fr ig în timpul nop ții, pe câtă vreme
diferențele la noi arareori trec de 12° C. La noi frigurile se ivesc mai des prim ăvara, fiindc ă atunci
deosebir ile de temperatur ă sunt mai mari. Tot în ac elași fel s e explică de ce copiii au mai u șor boli
acute, așa numitele boli de copii , pe câtă vreme bolile în stare cronic ă domnesc într-o vârst ă mai
înaintată. Tot schimb ării de temperatur ă i se datoreaz ă și puterea de via ță, care e mai mare în
organismele t inere, și care n-are nicidec um, sau prea pu țină nevoie de o îmboldire din afar ă, pentru a
produce o puternic ă sforțare de vindecar e, adică o boală acută destinată a da afară materiile str ăine.
Putem observa în corp acelea și fenomene ca în sticl ă. Materiile în fermenta ție se depun de
asemenea, în partea de jos a trunc hiului și de aci sunt pus e în mișcare printr-o schimbare de
temperatur ă, prin zguduiri din afar ă, sau prin emo țiuni. Mișcarea se îndreapt ă deopotriv ă în sus,
21materiile în fermentaț ie încearcă să-și mărească volumul și se îngrămădesc spre piele, care închide
corpul; cât ă vreme pielea e impermeabil ă, această presiune d ă de o împotrivire. Asta pricinuie ște o
frecare care dezvolt ă căldură; așa se lămurește aprinderea atât de cunoscut ă a frigurilor.
Tot în felul ă sta ne putem l ămuri că omul care e prins de friguri are un volum ceva mai mare
decât când n-are friguri. Piel ea putându-se întinde, ea cedeaz ă presiunii materiilor în fermenta ție și cu
cât presiunea e mai puternic ă, cu atât pielea se întinde mai mult. Când pielea s-a întins pân ă în cel din
urmă grad și când ea nu mai poate ceda, c ăldura și primejdia frigurilor sunt și ele în cel mai înalt grad.
Într-adevăr, materiile în fermenta ție încercând mereu de a- și mări volumul și nemaig ăsind loc în afar ă,
își caută un loc înă untru: corpul arde în ăuntrul lui și urmarea, ce nu se poate înl ătura, este, bineîn țeles
moartea, de fiecare dat ă când pielea r ămâne impermeabilă . Îndată ce izbutești a face pielea permeabil ă
nu mai este primejdie, materiile în fermenta ție au atunci loc de ieșire și ies din corp împreun ă cu
sudoarea, corpul s-a desc ărcat înăuntrul lui, presiunea pielii și mărimea căldurii se mic șorează
numaidecât.
Bineînț eles că comparația corpului înc ărcat cu materii în fermenta ție, cu sticla plin ă cu materii în
fermentație, nu e dreapt ă sub toate raporturile. Fermenta ția din sticlă e cu desăvârșire liberă; materiile
în fermenta ție pot să se dilate libere în toate p ărțile fără nici o piedic ă, până când au atins pere ții. În
corpul omului ele întâlnesc pretuti ndeni piedici. Fiecare organ li se împotrive ște și oprește mersul lor.
Atunci ele apas ă, izbesc și freacă organul care le face piedic ă, produc căldură și apoi îl distrug, dac ă nu
găsesc vreo ie șire sau vreo abatere. Dup ă părțile pe care le atac ă în particular, aceste simptome
morbide cap ătă numele de boal ă de stomac, boal ă de plămâni, boal ă de ficat, boal ă de inimă, etc. Dar
partea special atacat ă în fiecare caz particular, atârn ă de drumul luat de materiile în fermenta ție și acest
drum atârn ă el însuși de locul și felul depozitului.
Vă voi arăta mai la vale cum se face pielea permeabil ă. Mai întâi trebuie s ă vorbesc de un alt
fenomen. Înainte de-a sim ți căldura, observ ăm cu câteva zile, s ăptămâni și chiar luni întregi, un lucru cu
desăvârșire opus în aparen ță, adică simțim că ne este frig. Cu toate astea explica ția e foarte simpl ă:
frigul se na ște îndată ce depozitul a ajuns a șa de mare, c ă sângele nu mai poate p ătrunde cu
îndestulare până la extremit ăți. Sângele se strânge atunci cu atât mai mult în p ărțile dină untru, unde se
produce o mare c ăldură.
Acest depozit dureaz ă mai mult sau mai pu țin, până când materiile îngr ămădite sunt puse în
fermentație de una din pricinile ar ătate mai sus, adic ă de o schimbare de temperatur ă, de o zguduire
din afară, sau de vreo emo ție puternic ă. Depozitul acestor materii pricinuieș te tulburări în circula ția
sângelui și în nutriție. Vasele sângelui se astup ă în parte, mai ales în ramifica țiile lor cele mai fine, a șa
că sângele nu mai poate circula pân ă la piele. De aci provine r ăceala mâinilor și a picioarelor și frig în
tot corpul. Frigul este deci, premerg ătorul căldurii febrile și ar fi o mare gre șeală dacă nu l-am ține în
seamă. Dacă întrebuință m un tratament nimerit, boala nu se poate dezvolta în întregime și poate fi
înăbușită de cum se na ște.
Vorbind mai sus de felul fermenta ției, am spus c ă în ea se dezvolt ă, de la ele înși și, niște mici
organisme vegetative numite bacili. Asta se întâmpl ă și la friguri și e o dezlegare foarte simpl ă a
chestiunii atât de controversate a bacililor. Îndat ă ce materiile depuse în pântece intr ă în fermenta ție,
bacilii se produc, ei de la ei, în corp. Bacilii sunt produsul fermentaț iei și dispar de la sine, îndat ă ce
fermentația înceteaz ă și corpul își recâștigă sănătatea, adic ă îndată ce actul fermenta ției dă îndărăt.
Nu poate fi deci, vorba de infec ție misterioas ă prin bacili, f ără să fie materii str ăine în corp. Deci
nu e vorba de a omorî ba cilii, ci mai de grab ă, de a îndepă rta pricina fermenta ției, adică materiile
străine. Atunci vor dispare de la sine și aceste mici dih ănii, care au b ăgat groaza în min țile slabe. M ă voi
întinde mai departe asupra primejdie molipsirii la paginile capitolului despre molipsire.
Câteva exemple simple v ă vor dovedi și mai bine spusele mele. Închipui ți-vă o odaie, care n-a
fost nici m ăturată, nici spălată cu săptămânile, de și murdăria s-a îngr ămădit în ea în toate zilele. Îndat ă
viermăria de tot soiul va nă văli și va da mult de lucru acelora care ar voi s-o nimiceasc ă. Dacă vrem să
gonim aceast ă viermărie cu vreo otrav ă, după cum se obi șnuiește, vom omorî f ără îndoială o mare
cantitate, dar nu vom izbuti cu des ăvârșire, căci murdăria este adev ărata produc ătoare și conservatoare
a viermăriei pe care o ajut ă în a se dezvolta. Am fi dobândit cu totul alt rezultat, dacă am fi spălat cu
îngrijire odaia și dacă am fi făcut același lucru în toate zilele, am fi r ăpit de la bun început vierm ăriei
terenul ei prielnic și am fi fost sc ăpați de ea pentru totdeauna.
Un alt exemplu: Închipui ți-vă o margine ml ăștinoasă de pădure, vara. Știți cât de supă rătoare sunt
musculiț ele în asemenea locuri. Este lucru evident c ă ar fi osteneală zadarnică, dacă am voi să le
22nimicim cu otrav ă. Am omorî f ără îndoială milioane, dar mla știna ar produce neîncetat alte milioane noi.
Așa dar, terenul prielnic acestor musculi țe nu e altul decât mla știna și singurul mijloc de a le nimici, este
s-o nimicim și pe aceasta. Putem vedea c ă pe înălțimile uscate nu tr ăiește aproape nici o musculi ță.
Dacă am încerca s ă punem o mare cantitate de musculi țe pe o înălțime uscată, pentru a le face să
rămână acolo, am vedea imedia t, cum aceste mici dih ănii aduse cu atâta osteneal ă se îndreapt ă către
mlaștina lor, pentru c ă în înălțimea uscat ă nu le priește. N-am putea aclimatiza musculi țele pe înălțimea
uscată, decât transportându-le acolo și mlaștina.
Un al treilea exemplu va l ămuri și mai bine lucrul. Știți că în ță rile tropicale, unde ar șița soarelui
produce o dezvoltare mult mai felurit ă a regnului animal, decât în zonele temperate și în zonele
friguroase, natura ajut ă propăș irea celor mai numeroase și celor mai însemnate carnivore. Oricât ai
încerca să le nimicești, locul animalelor distruse, va fi întotdeauna reluat de carnivore noi. Vedeț i dar că
aceste animale nu tr ăiesc decât în țările unde o dezvoltare mai puternic ă a vieț ii pricinuie ște o
mortalitate cu mult mai mare și unde putrezirea se face cu mult mai repede. Dac ă n-ar fi aceste
animale, care se hr ănesc cu carne și cu stârvuri, aerul ar fi îndată infectat prin putrezirea animalelor
moarte și n-ar mai putea fi respirat de vie țuitoare. În țelegeț i acum pentru ce principalele carnivore
trăiesc tocmai în țările tropicale, și nu în țările friguroase unde iarba și mușchiul abia poate îndestula pe
reni.
Nu vom izbuti deci, s ă nimicim carnivorele din țările tropicale decât nimicind condi țiile traiului lor,
adică, nemă rginita cantitate de animale, care tr ăiesc în aceste țări și atunci aceste carnivore vor dispare
de la sine. Orice alte mijloace ar fi zadarnice. Dar cu cât fiin țele sunt mai mici cu at ât e mai greu de a le
nimici de-a dreptul. A șa se întâmplă , mai ales, cu bacilii. Pentru a-i îndep ărta, nu trebuie s ă-i nimicim cu
medicamente (antibiotice), c ăci nu vom atinge scopul decât îndep ărtând pricina lor, adic ă îndepărtând
din corp materiile str ăine.
V-am arătat prin aceste exemple, cum lucrează natura pe o scar ă mare; întocmai a șa lucreaz ă și
pe o scară mică, căci legile ei sunt uniforme. Ea n-are legi excep ționale, nici chiar pentru simptomele
bolilor. Dup ă cum vierm ăria, musculi țele, carnivorele și animalele care se hr ănesc cu stârvuri nu se
găsesc, nu tr ăiesc și nu exist ă decât în ținuturile unde g ăsesc un teren prielnic și fără de care pier, tot
astfel frigurile nu sunt cu putin ța fără teren prielnic, f ără depozitul materiilor str ăine în corp, numai când
sunt astfel de materii str ăine în corp, poate s ă se produc ă dintr-o pricin ă oarecare, acel act de
fermentație, pe care-l numim friguri .
Dar dacă știm ce sunt frigurile, nu urmeaz ă că avem deja un mijloc u șor de a le vindeca. Pielea
impermeabil ă, către care se îngr ămădesc materiile în fermenta ție, trebuie s ă fie făcută mai întâi
permeabilă și asta se dobânde ște fă când corpul s ă asude.
În clipa în care se ive ște sudoarea, materiile în fermentaț ie au gă sit o ieșire și atât întinderea pielii
cât și căldura frigurilor descresc.
Dar sudoarea n-a depă rtat încă pricina bolii. Într-adev ăr, fermenta ția nu se întinde mult ă vreme
decât asupra unei p ărți din materiile depuse în corp; celelalt e materii, care nu sunt puse în mi șcare și
care au crescut prin depozite noi, alc ătuiesc astfel un focar perm anent de friguri, care n-a șteaptă decât
un prilej nimerit pentru a izbucni din nou. Este vorba, deci, de a îndep ărta aceste materii care sunt înc ă
în corp și de aceea am introdus eu băile de trunchi și de șezut cu fric țiuni, a căror descriere o voi face
mai târziu. Aceste bă i silesc corpul de a da afar ă, într-un mod natural, materiile morbide care se g ăsesc
în corp.
Numai în urma acestei îndep ărtări pricina bolii și boala îns ăși sunt nimicite.
Să recapitulăm cele ce s-au spus, pentru a trage concluziile de însemn ătate.
La toți bolnavii se v ăd alterațiuni ale formelor naturale ale corpului. Aceste altera țiuni sunt
produse de materii str ăine. Aflarea acestor materii str ăine în corp, constituie boala. Aceste materii
străine, sunt materii pe care corpul nu le poate întrebuin ța și care rămân în corp în urma unei mistuiri
neîndestulă toare. Materiile str ăine se așează, la început, în vecin ătatea organelor care scot afar ă, dar
se întind pu țin câte puțin, mai ales prin fermenta ție, în tot corpul. Cât ă vreme organele care scot afar ă
alungă mereu o parte din materiile str ăine, starea corpului este suportabil ă, dar îndat ă ce activitatea
acestor organe se mic șorează, se ivesc tulbur ări destul de mari. Totu și acest depozit de materii str ăine
nu e dureros, fiindc ă e ascuns, cronic, și fiindcă se adună multă vreme încetul cu încetul f ără să se
bage de seam ă.
23Termenii cei mai nimeri ți pentru a denumi fenomenele morbide, care izvor ăsc din aceast ă stare
de lucruri, sunt cuvintele: ascunse și fără dureri; de altfel sunt acelea și simptome, c ărora le zicem de
obicei cronice .
Materiile str ăine sunt supuse putrezirii (se pot descom pune); ele sunt terenul, pe care se poate
dezvolta o fermenta ție (bacilii). Fermenta țiunea începe în pântece, unde s-a a șezat cea mai mare parte
din materiile str ăine, dar ea se întinde cu repeziciune , urcându-se în corp. Starea morbid ă se schimbă ,
se produc dureri și apoi friguri. Aceste simptome de boal ă pot fi numite mai nimerit: dureroase sau boli
cu aprinderi ; sunt acelea și boli, care sunt cunoscute sub numele de: acute .
Din cele spuse pân ă aci tragem urm ătoarea încheiere important ă: Nu există decât o singur ă
pricină de boală și nu există, de asemenea, decât o singură boală, care se ive ște cu diferite simptome.
Vorbind riguros, nu putem face deosebire între feluri tele boli, ci numai între feluritele simptome de
boli. Adaug, cu acest prilej, c ă numai rănile directe sunt excluse, c ăci acestea nu sunt boli în în țelesul
de mai sus. M ă voi opri mai mult asupra acestui punct, când voi vorbi despre r ăni, în partea a doua.
Unitatea bolii , – iată ceea ce sus țin și propovăduiesc, întemeindu-m ă pe observaț iile ce v-am
desfășurat.
V-am arătat drumul, care m-a adus la aceast ă încredinț are, îndrăzneață în ochii multora, c ă nu
există, într-adevă r, decât o singur ă boală.
Cu ajutorul observaț iilor și al concluziilor ce am tras am stabilit o afirmare, care e de o
însemnătate fundamental ă pentru întregul tratament al bolilor, s unt eu dar în stare de a dovedi cu fapte
adevărul acestei afirm ări?
În științele naturale este oportun un anume fel de demonstra ție, care e mai bun ca oricare altul și
care e privit aproape excl usiv ca vrednic de crez ământ, acesta fiind: demonstra ția experimentală . În
cazul de față experiența nu s-ar putea face decât tratând la fel bolile cele mai deosebite și vindecându-
le la fel cu acela și succes.
Bine înțeles că e cu neputin ță de a da sfaturi și de a trata tot felu l de boli într-o a șa de mare
adunare, de a stabili aici sub ochii dumneavoastr ă schimbă rile lor, altera țiunile formelor corpului și
forțelor lor și de a auzi rapoartele lor asupra izbândei tratamentului. La sfâr șitul acestei c ărți, în
rapoartele bolnavilor, adic ă aducând fapte, voi da dovezi de cele ce sus țin, dovezi de adev ărul cărora
se poate încredin ța oricine și voi aduce aceste dovezi în studierea di feritelor boli, pe cât îmi va permite
locul.
Nu-mi rămâne acum decât a v ă prezenta în viitoarele mele conferin țe câteva din formele de boli
cele mai cunoscute, cele mai r ăspândite și cele mai de temut, a v ă arăta lămurit pricinile am ănunțite, a
vă explica mersul vindec ării și a vă da, în același timp, pe cât îmi va fi cu putin ța, exemple luate din
practica mea, pentru a v ă dovedi lă murit în fiecare caz particular, c ă orice boală nu se datoreaz ă decât
unei singure pricini uniforme.
Bolile de copil vor forma subi ectul viitoarei mele conferin țe.
═════════
Natura, originea, scopul și vindecarea bolilor de copii și unitatea
lor. Pojar, scarlatin ă, anghina difteric ă, vărsat, tuse m ăgărească,
scrofule.
Conferință de Louis Kuhne
Doamnelor și Domnilor,
Boala este aflarea materiilo r străine în corp. Acesta e marele rezultat, la care a m ajuns în urma
observațiunilor, ce v-am înf ățișat în ultim a mea conferin ță. Cu toate astea, trebuie s ă vă reamintesc, cât
se va putea mai pe scu rt, cele lalte observații și concluzii din ultima mea conf erință, fiindcă pe ele se
întemeiază tratamentul ce vi-l voi l ămuri mai la vale și fiindcă mer sul dezv oltării este aceea și la toate
bolile.
Boala este aflarea materiilo r străine în corp. Materiile str ăine se află în corp de la na ștere sau au
intrat înăuntru cu alte materii v ătămătoare. Corpul caut ă să le dea afar ă prin maț, prin plămâni, prin
rinichi și prin piele; dac ă nu izbute ște, el le depune pret utindeni. Cu chipul ăsta se schimb ă formele
corpului, lucru ce se poate vedea mai bine în partea cea mai sub țire, la gât și pe față.
Închipuiți-vă sticla cu materii în fermenta ție din figura urm ătoare.
24
Câtă vreme sticla e desc hisă, lichidul în fermenta ție nu găsește piedică. Să ne închipuim un
cauciuc pus pe gâtul sticlei și nelăsând să iasă afară gazele din sticl ă; cauc iucul, la început moale, s e
va întinde pu țin câte puțin, pe măsură ce materiile în f ermentație vor crește în volum și va atinge îndat ă
toată dezvolt area de ca re e capabil. V ă veți face o idee și mai fidelă despre corpul omului, înc hipuindu-
vă o sticlă cu pereți care s e pot întinde și prin care s e văd des lușit materiile în fermenta ție. Veți vedea
cum întinderea se simte în toat ă sticla și cum schimbarea formei acestei sticle atârn ă numai de
apăsarea materiilor în fermenta ție. Același lucru se petrece și în corpul omului, c u deosebire numai c ă
locul nu e pretutindeni liber și că pretutindeni sunt org ane prin care trebuie s ă străbată sau să le dea la
o parte și care împiedică libera dezvoltare a fermenta ției. Focarul f ermentației e în pântece, pe când în
sticlă e la fund. Încolo, schimb ările forme i se fac tot a șa ca în sticl ă.
Materiile a șezate în corp intr ă în putrezire, fermenteaz ă și sunt răspândite î n tot corpul de
fermentație. Fermenta ția produce c ăldură și ațâță tot corpul, aceast ă stare o numim friguri. Dacă
fermentația se face întâi în p ărțile dinăuntru, căldura se simte și ea mai întâi înăuntru și tocmai de
aceea se s imte frigul în afar ă. Această stare e mai primejdioas ă decât cealalt ă. Se știe că frigul e s imțit
totdeauna înaintea c ăldurii frigurilor și e lucru de mare însemn ătate de a schimba aceast ă stare de frig
într-o stare de c ăldură, adică de a scoate afar ă frigurile din ăuntru și a aduce la suprafa ță materiile î n
fermentație. Dacă lucrul acesta nu izbute ște, frigurile aduc cu ele o boal ă grea sau chiar moartea, c ăci
organele din ăuntru ard cu adev ărat sau sunt cu des ăvârșire încărcate de materii str ăine, dacă
fermentația încetează mai înainte.
Vă voi arăta astăzi o s erie de friguri în dezvoltarea și în mersul lor, adic ă bolile de cop ii. Vă voi
arăta că toate au aceea și pricină, că singurul lucru de însemn ătate e de a cunoa ște cu adev ărat natura
uniformă a acestor boli și că orice altă numire special ă e de pris os, ba, câteodat ă, chiar înșelătoare.
Aceste boli nu se pot ivi, decât atunci c ând corpul are destule materii în fermenta ție; fără îndoială că
cea mai mare parte din oameni au o provizie îndestul ătoare de cum se nasc. A șa că e aproape sigur c ă
nu e om care s ă nu fi trecut prin boli de copil. Dar am spus deja mai sus, de ce copiii au boli acute mai
des decât cei în vârst ă.
Totuși aceste boli pot fi înl ăturate. Vă voi da încă un exemplu. Pentru a feri de ruin ă orașele
noastre, nu se îng ăduie niciodat ă de a se face în mijlocu l lor magazii de praf de pu șcă sau de alte
materii exploz ibile. Se știe cu siguranță, că oricâtă pază ar fi, o scânteie ar putea s ă cadă într-o zi sau în
alta. Vă întreb, pentru ce n-am lua și noi acelea și măsuri pentru corpul nostru? Pentru ce s ă băgăm
mereu înăuntru noi materii s trăine, care vor aduce tulbur ări? Pentru ce s ă nu căutăm, mai degrab ă, de a
da afară materiile str ăine care se g ăsesc înăuntru? Aceste tulbur ări ale corpului nu sunt totdeauna a șa
de primejdioase, dar ele aduc adeseori moartea, mai ales când fermenta ția nu găsește nici o ieșire.
Să privim acum mersul bolilor de copii. Vom p ăstra numirile ce se obi șnuiesc, cu toate c ă pentru
noi n-au nici o valoare, doar pentru c ă ele arată foarte bine formele caracteristice ale bolilor de copii.
Toate bolile de copii se iv esc sub forme și sub primejdii a șa de felurite, c ă nu pare ușor, de a găsi
în fiecare caz mijlocu l nime rit de vindeca re. Voi încerca deci, a v ă face să înțelegeți aceea ce constituie
deosebirea bolilor, cum se vindec ă ele și cum simpt omele de boal ă cele mai felurite au înt otdeauna
aceleași două condiții princ ipale: „căldură îndoită sau frig”.
Pojar13. Să ne închipuim un copil atins de pojar; îl vedem nelini știt, fără somn, cu pielea usc ată și
arzătoare și zicem de obicei: „copilul ăsta are friguri”.
25Pentru a u șura acest copil atins de friguri, trebuie mai întâi s ă știm ce sunt frigurile și cum se nasc
ele. Cine a ur mărit ultima mea conferin ță, n-o să aibă multă greutate. Frigurile sunt o fermenta ție, care
se face în co rp. Fermenta ția se naște din pricin ă că s-au așezat în corp mate rii străine; pricina pentru
care s-au a șezat e o mistuire neîndestul ătoare, o hran ă prea multă, sau o nutrire neîndestul ătoare. Prin
nutrire neîndestul ătoare înțeleg și aerul nesănătos amestecat cu gaze v ătămătoare. Rămășițele hrane i
negăsind nic i o eșire, sunt nevoite s ă se așeze în vecin ătatea organelor care scot afar ă, adică în
pântece. S ă ne închipuim fermenta ția în pântec e așa cum se face în sticl ă. Materiile str ăine,
îngrămădite în pântece sunt r ăspândite în tot corpul prin fermenta ție. Ele n u se mărginesc numai la
căile circulației sângelui, c i pătrund de-a dreptul în t oate or gane le. Materiile în fermentație ocupă mai
mult loc decât înainte de fermenta ție. Astfel p ătrund în toate p ărțile corpului, de unde caut ă să iasă. Dar
dacă pielea e impermeabil ă, ea se întinde prin ap ăsarea dinăuntru, căci pielea se întinde pe cât e cu
putință. Fermenta ția, adică trecerea materiilor str ăine într-o alt ă stare, produce c ăldură. Această căldură
crește mereu, prin frecarea materiilor în fermenta ție de organe și mai ales de piele, c ăci nu e altceva
decât o frecare, care produce neap ărat căldură. Aceas tă stare izvorât ă din ferme ntație o numim friguri
De aci armeaz ă că frigurile vor fi t ăiate mai bine în felul urm ător: trebuie s ă căutăm a deschide
porii pielii; trebuie s ă facem să asude corpul și frigurile vor înceta imediat Dar trebuie în acela și timp să
ridicăm căldura prin mijlocu l unui procede u răcoritor.
Îndată ce am făcut aceasta, boala dispare în cele mai multe cazuri, f ără ca pojarul s ă
izbucneasc ă; cu alte cuvint e, materiile st răine sunt date afară sub o form ă căreia nu putem s ă-i dăm un
13 Boală contagioa să la copii, care se manifest ă prin apariția unor pete ro șii pe piele ; rujeolă; cori
26nume de boal ă specială , fiindcă materiile str ăine au fost date afar ă de către organele naturale în ud
(urină), în sudoare, prin ma ț (materiile fecale) și prin respirare. Dac ă aceasta nu se face la timp, pojarul
izbucnește și iese la iveal ă în mici broboane foarte ro șii și mari ca lintea. Cu cât broboanele sunt mai
numeroase, sau, – ceea ce e tot unu – cu cât materiile în fermenta ție sunt aduse mai cu îmbel șugare
spre piele, cu atât primejdia e mai mic ă pentru viaț a copilului; dar cu cât broboanele sunt mai pu ține, cu
atât primejdia e mai mare, din pricina c ăldurii dezvoltate în organele din ăuntru, care se istovesc u șor
prin frecarea maselor în fermenta ție. Atunci se naște foarte u șor o inflama ție de plămâni și copilul
moare, nu fiindc ă are pojar, ci fiindcă nu l-a avut îndestul .
Deci, două lucruri avem de f ăcut, pentru a vindeca pojarul.
Trebuie să căutăm a regla mistuirea și a lă sa drum liber c ăilor pielii, rinichilor și ma țului. Apăsarea
fermentației nu se va mai îndrepta în sus, ci în jos. Asta se dobânde ște cu ajutorul bă ilor de trunchi cu
fricțiuni și băilor de șezut cu fric țiuni. După aceste băi trebuie s ă facem copilul s ă asude. Asta se
dobândește foarte simplu și foarte u șor, când mama îl ia cu ea în pat și-l face să asude cu ajutorul
propriei sale c ălduri. Altfel sudoarea se cap ătă foarte des acoperind copilul cu o plapom ă de puf și cu
pături de lână într-un pat mare. Dar, în acela și timp, trebuie s ă deschidem ferestrele ziua și noaptea, ca
să fie totdeauna aer curat în odaie. Dac ă sudoarea nu se cap ătă nici cu mijlocul acesta, trebuie s ă
întrebuință m băile cu aburi. Baia de aburi se poate face mai u șor cu aparatul introdus de mine. Dar la
nevoie se poate face și altfel (vezi subcapitolul despre b ăile parțiale de soare). Dup ă fiecare baie de
aburi, trebuie să răcorim bolnavul printr-o baie de trunchi cu fric țiuni.
Dacă izbutim să facem să asude copilul, vedem numai decât o u șurare însemnat ă. Dacă frigurile
se ivesc iar ăși, trebuie s ă-l răcorim din nou printr-o baie de trunchi cu fric țiuni, sau printr-o baie de șezut
cu fricțiuni și apoi să așezăm copilul în pat ca să asude. Trebuie s ă răcorim și să reîncălzim bolnavul de
câte ori se ivesc frigurile.
Dacă apăsarea e mai puternic ă la cap, la ochi sau în alt ă parte, trebuie mai întâi s ă zădărnicim
această apăsare printr-o baie de aburi aplicat ă pe locul și pe organele cele mai înc ărcate. Îndat ă ce
pielea asud ă, partea aceea e numaidecât u șurată și nu mai e primejdie ca un organ oarecare s ă fie
nimicit prin ap ăsarea materiilor în fermenta ție. Fiecare baie local ă de aburi trebuie să fie de asemenea
urmată de o răcoreală, cu ajutorul unei b ăi de trunchi cu fric țiuni sau a unei b ăi de șezut cu fric țiuni.
Dacă rezumați cele ce v-am spus asupra pojarului, ve ți înțelege că această boală n-a putut s ă se
nască decât fiindc ă se găsea în corp o cantitate foarte mare de materii str ăine în stare potolit ă, care a
început să fermenteze dintr-o pricin ă oarecare și care a dat na ștere frigurilor și simptomului de boal ă
(pojarul). Vede ți dar, că pojarul are întocmai aceea și pricină ca frigurile în general și vă voi arăta mai la
vale că toate simptomele de boal ă pe care vi le voi expune, pot fi reduse la aceast ă singură pricină.
Vezi și raportul asupra tratamentului practic, partea a III-a, – „scr isori originale”.
Scarlatina
Copilul atins de scarlatin ă arată aproape acelea și simptome ca și copilul atins de pojar. Dar
frigurile sunt de obicei mult mai puternice și de aceea p ărinții au dreptate s ă fie mai nelini știți.
Pielea este pres ărată de pete roșii-stacojii. Aceste pete la început mici se împreun ă mai târziu și
ajung destul de mari și late, dar ro șeața nu e așa de generală ca la pojar; ea se întinde adeseori numai
pe o parte a corpului și se ive ște mai des la cap, la piept și mai ales la pântece pe când picioarele sunt
mai mult sau mai pu țin curate. De multe ori picioarele sunt reci , pe când restul corpului arde în friguri.
Capul și inima sunt cele mai mult atinse de scarlatin ă și e un simptom obi șnuit că copii atinși de acest
fel de friguri se vaet ă de dureri în urechi și în ochi. Doamnelor și domnilor, v ă va fi ușor să înțelegeț i
acest simptom: unde starea deja ar ătată mai sus, în care materiile str ăine în fermenta ție aflate în
pântece au început s ă se urce spre cap și spre gât și numai materiile a șezate în partea de sus a
corpului au intrat în fermenta ție puternic ă. Cu cât partea corpului, care caut ă să dea afară materiile
străine, prin na șterea roșeței, e mai mic ă, cu atât și primejdia e mai mare.
Lucru de c ăpetenie e s ă știm ce e de f ăcut pentru a u șura bolnavul repede și cu siguran ță. La
început trebuie s ă înlăturăm orice primejdie de nimicire a ochilor și a urechilor. Asta o putem face
deschizând repede porii pielii pr in lucrarea aburilor asupra capului. Felul cum trebuie f ăcută baia
întreagă de aburi sau b ăile parț iale de aburi se va l ămuri mai la vale. Îndat ă ce capul e cu des ăvârșire
umed și porii sunt deschi și, durerea înceteaz ă și cea dintâi primejdie a trecut. Câteodat ă e nevoie de a
repeta de mai multe ori aceste b ăi cu aburi la cap, c ăci durerile revin adeseori dup ă câtva timp. Durerile
27s-ar naște iar ăși regulat la r ăstimpuri scurte, dac ă n-am avea grij ă să depă rtăm printr-un alt mijloc
materiile în fermenta ție. Asta se face r ăcorind și fricț ionând pântecele cu ajutorul băilor mele derivative
(care trag r ăul); aceste bă i alungă materiile str ăine prin ma ț, prin rinichi și chiar prin piele. Mistuirea e
fără îndoială tulburată de la cea dintâi prindere de friguri, dar ea a fost tulburat ă și mai înainte ca p ărinții
să fi băgat sau nu de seam ă. Frigurile r ăpesc organelor mistuirii materiile lor mucoase și cleioase,
organele acestea se usuc ă și nu mai pot s ă îndeplineasc ă funcțiunea lor. De aci urmeaz ă încuierea
stomacului. R ăcoreala și fricțiunile de mai sus au o bun ă înrâurire asupra mistuirii, c ăci îndată materiile
străine sunt date afar ă, aceea ce e un semn îmbucur ător pentru mersul frigurilor scarlatinei. Dar la un
bolnav de scarlatin ă se cere mai întotdeauna timp mult și o aplica ție energică a leacurilor ar ătate mai
sus, pentru a ajunge la bun sfârșit, dovad ă că la scarlatin ă sunt mai multe materii str ăine decât la pojar.
Vedeț i că scarlatina ca și pojarul, nu s-a n ăscut decât prin fermenta ția materiilor str ăine în corp,
fermentație care a adus frigurile, dar, fiindc ă erau mai multe materii str ăine, frigurile au fost mai
puternice și fermenta ția s-a îndreptat mai ales spre partea de sus a corpului; pricina acestei boli este
deci aceea și ca la toate frigurile. V ă dau un exemplu din practica mea.
Copiii unui fabricant din ora șul nostru – o fetiță de ș apte ani și un b ăiețel de doi ani – fuseser ă
atinși de scarlatin ă și doctorul familiei declarase c ă era o boal ă foarte grea a c ărei vindecare cerea șase
până la opt săptămâni. Domnul W. care cump ărase la mine un aparat de b ăi de aburi, pentru a- și
restabili propria lui s ănătate, îmi ceru sfatul meu în privin ța copiilor, c ăci cura medical ă propusă de
doctoral său i se părea prea lung ă. După ce am examinat copiii, am putut lini ști pe părintele lor,
încredinț indu-l că boala va ține vreo opt zile, cu tratamentul meu. Tratamentul meu a fost cu des ăvârșire
acelaș i, cum l-am ar ătat mai sus: am f ăcut copiilor în fiecare zi b ăi de aburi cu aparatul meu și apoi băi
de trunchi cu fric țiuni, de 17 – 18°C. De câte ori se iveau friguri puternice repetam b ăile de trunchi cu
fricțiuni, lucru de care a fost nevoie, la început, mai la fiecare dou ă ceasuri. Bine în țeles că dieta a
trebuit să fie urmată cu cea mai mare grij ă în timpul bolii, mai ales că mâncările excitante de carne
priesc frigurilor și le împiedic ă de a dispare. Copiii ace știa nu mâncar ă, deci, decât pâine, supă de grâu
uruit, poame crude sau fierte și toate astea numai când aveau cu adev ărat foame. Dup ă cum
prevăzusem la început, copiii s-au îns ănătoșit după opt zile, spre marea bucurie a pă rinților lor și
doctorul, care la început sus ținea că o vindecare a șa de grabnic ă va fi urmat ă neapă rat de o boal ă de
rinichi, fu nevoit s ă recunoasc ă mai târziu c ă copii erau cu des ăvârșire sănătoși.
Anghina difteric ă14
Cuvântul difterie sau difterit ă pricinuieș te tuturor p ărinților o mare frică , căci primejdia acestei
grele boli e destul de cunoscut ă. Simptomele se deosebesc pu țin din cele ară tate mai sus, totuși
frigurile joac ă și aci un rol de c ăpetenie. Câteodat ă frigurile par slabe, mai ales la copii, care zac în pat
aproape fără simțire, dar care de obicei sunt cel mai greu atin și de boală. Frigurile izbucnesc cu mai
multă furie înăuntru, pielea nu sufer ă aproape nici o reac țiune, mațul și rinichii se odihnesc aproape cu
desăvârșire și totuși materiile în fermenta ție ar voi s ă iasă afară, căci înăuntru nu mai au loc. Aceste
cazuri sunt cele mai primejdioase. Dac ă corpul ar izbuti s ă dea afară materiile str ăine, prin piele, ca la
pojar și la scarlatin ă, primejdia ar fi înl ăturată numaidecât. Dar dac ă frigurile (materiile în fermenta ție)
rămân în corp, primejdia e mare. Dac ă nu izbutim de a trage aceast ă căldură dinăuntru la suprafa ța
pielii, e pu țină nădejde de scă pare. Corpul nu mai are decât o singur ă eșire, adică gâtul, către care
materiile în fermentaț ie năvălesc cu cea mai mare furie, a șa că adeseori asfixia (în ăbușirea) amenință
bolnavul. Îndat ă ce se ive ște aceast ă primejdie, trebuie mai întâi s ă aducem o u șurare local ă și să
ușurăm gâtul chiar dac ă lucrul ă sta n-ar fi cu putin ță la început, decât pentru foarte scurtă vreme. Lucrul
acesta îl putem face foarte u șor și foarte sigur, chiar la difterie, prin aburii de ap ă, care îndulcesc
durerile și dau afar ă materiile str ăine. E adev ărat că izbânda nu e înc ă mare, dar aceast ă ușurare de
câteva clipe, ne d ă timp a cur ăți focarul principal al materiilor str ăine care trebuie c ăutat iarăși în
organele pântecelui. E curat ă minune cu ce repeziciune starea gâtului se schimb ă prin băile mele
derivate, mai ales b ăile de șezut cu fric țiuni își fac așa de bine lucrarea c ă creșterea materiilor str ăine
din gât, înceteaz ă câteodată chiar de la prima baie sau dup ă câteva băi. Dar apăsarea către gât a adus
o altă schimbare în acest organ, care s-a umflat și s-a aprins: aceast ă umflătură și această aprindere
14 Boală infecțioasă provocată de bacilul difteric care, localizându-se în faringe, formeaz ă membrane false ce împiedic ă
respirația și înghiț irea alimentelor
28sunt mult mai primejdioase decât cre șterea materiilor în gât. Înainte de a izbucni anghina difteric ă,
propriu zis ă, bolnavul s-a vă etat deja în general de dureri de încheieturi de pild ă de genunchi sau de
umeri. O umfl ătură a încheieturilor acestor p ărți poate fi mult ă vreme răbdată chiar dacă izbucnește cu
furie, dar nu e tot a șa cu umfl ătura gâtului; de aceea trebuie s ă o combatem cât se poate mai grabnic și
mai cu putere. Ar fi o mare gre șeală de a opri îndrumarea c ătre organele pântecelui, dup ă ce am
înlăturat creșterea materiilor în gât; trebuie dimpotriv ă să urmăm cu depărtarea asta cât se poate de
repede, pân ă când bolnavul are scaun bun și mistuirea se face în regul ă. Atunci numai, vom putea
spune că bolnavul e sc ăpat. După cum am l ămurit mai sus, pielea e un or gan foarte însemnat pentru
scoaterea materiilor str ăine. Ea are, mai al es, menirea de a da afar ă materiile streine, care s-au
îngrămădit la suprafa ța corpului.
Pilda următoare vă va dovedi și mai bine toate astea. Închipui ți-vă iarăși sticla cu pere ți care se
pot întinde. Cât ă vreme e închis ă, materiile în fermenta ție nu pot ie și din sticl ă și de aci urmeaz ă
întinderea și încordarea pere ților sticlei. Dar îndată ce îngă uriți cu un ac pere ții sticlei, aceste gă urele,
asemănătoare cu porii pielii, îng ăduie materiilor în fermenta ție de a ieși afară și sticla își recapătă iarăși
forma ei de la început. Întocmai a șa e și cu pielea corpului. Toat ă sudoarea nu e altceva decât materiile
străine gonite din ăuntru de fermenta ție. Dar, toat ă mistuirea e deja o fermenta ție și pielea trebuie s ă
funcționeze neîncetat ca s ă nu fie bolnav corpul. A șa, vă puteți încredința, că toți oamenii s ănătoși au
pielea cald ă și umedă. O piele uscat ă și rece e deja un semn sigur de boal ă.
La bolnavii atin și de anghina difteric ă pielea nu lucreaz ă aproape deloc și îi trebuie excitante
puternice, ca s ă poată funcționa. Chiar la anghina difterică , o mamă sănătoasă, nu trebuie să se teamă
de a lua copilul în patul ei: cu chipul ăsta ea își va scapă poate copilul. Într-adev ăr, câtă vreme copilul
bolnav n-are scaun cum trebuie, natura întrebuinț ează pielea ca principalu l organ care scoate afar ă; ba
încă se slujește de ea mai târziu, f ără întrerupere. Dac ă mama ar fi avut grija de a deschide porii pielii
înainte de a se usca și de a provoca o e șire prin ma ț și prin rinichi cu ajutorul propriei sale c ălduri, de
bună seamă că anghina difteric ă n-ar fi izbucnit.
Numai când e cu neputin ță de a produce astfel sudoarea, trebuie s ă alergă m la mijloace artificiale
și sa dăm copilului chiar b ăi întregi de aburi.
Știți acum, că anghina difteric ă are întocmai aceea și natură ca celelalte simptome de boal ă,
adică, ca frigurile și că numai semnele de afar ă se deosebesc în a șa fel că omul poate fi în șelat
crezând că aceste felurite simptome de boal ă au și pricini felurite. O dare de seam ă din practica mea v ă
va arata lucrul și mai l ămurit.
Am fost chemat în luna lui Noembr ie de o femeie S. din acest ora ș al cărei băiețel de nouă ani era
atins de o anghina difteric ă destul de furioas ă. Mai întâi s-a dat copilu lui o baie de aburi. Fiindc ă n-
aveam la îndemână un aparat din acelea pe care le fac eu, a trebuit s ă improvizăm unul în grab ă.
Așezarăm deci, băiețelul pe un scaun de paie și sub acest scaun a șezarăm o oală plină cu patru sau
cinci litri de ap ă, în clocote. Picioarele fur ă așezate pe o g ăleată pe jumătate plină cu apă fierbinte
acoperită cu două lațuri. Tot corpul fusese mai dinainte acoperit cu îngrijire cu un strai de lân ă, care
împiedeca aburii s ă scape. Bolnavul dobândind o sudoare îmbel șugată i se făcu o baie de trunchi cu
fricțiuni, de 18°C și i se spălă pântecele, pân ă când îi pieri c ăldura de la cap. Marea greutate de a
răsufla, care se sim țea la început, descrescu puț in câte pu țin, dar pentru a menț ine starea aceasta,
trebuia să i se facă la fiecare trei ceasuri o baie de trunchi cu fric țiuni, de o jum ătate de ceas și chiar și
în timpul nopț ii. Se înțelege de la sine, c ă tot timpul cât era culcat copilul, fereastra era pu țin deschisă
ziua și noaptea, pentru a avea neî ncetat aer curat. Mul țumită deselor băi de ș ezut cu fric țiuni, că ldura
frigurilor, care se r epeta mereu, putu fi t ăiată numaidecât și orice primejdie trecuse dup ă o zi de
tratament. B ăiețelul fu cu des ăvârșire restabilit în vreo cinci zile. Așa se vindec ă anghina difteric ă,
această boală atât de temut ă, împotriva c ăreia știința medicală e încă destul de oarb ă pentru a c ăuta un
leac.
Vărsatul15
Vărsatul se ive ște mai des decât se crede. E adev ărat că asta nu se poate vedea din statisticele
oficiale. Într-adev ăr, orice părinte de familie, pu țin dedat cu procedeul medicini i naturale, se va feri de a
15 Boală epidemică de natură virotică caracterizată prin erupții de vezicule (sau pete ro șii) pe suprafa ța pielii, care, uscându-
se, lasă cicatrice
29declara boala la poliț ie, căci cu chipul acesta s-ar expune zadarnic și el și familia lui la nepl ăceri.
Vărsatul, tratat cum trebuie, nu e aproape deloc primejdios, dup ă cum vom vedea. V ărsatul se ivește
sub forme foarte felurite, ca: vărsatul mic , vărsatul mare și vărsatul negru. Cel mai primejdios e f ără
îndoială vărsatul negru, c ăci frigurile sunt mai puternice, și aduc grabnic moartea, dac ă nu sunt tratate
cum trebuie. De aceea boala aceasta e a șa temută, căci lumea obișnuie ște să privească bolile, care
printr-un tratament nepotrivit s unt urmate de o moarte grabnic ă, ca fiind mai primejdioase decât acelea
la care moartea e precedat ă de o lungă infirmitate, sau care nu se pot vindeca, decât mult mai greu și în
mai mult timp, chiar printr-un tratament potrivit, dacă vindecarea e înc ă cu putință. Și tocmai fiindc ă nu
se putea trata v ărsatul, de aceea a ajuns a șa de primejdios și s-a simțit nevoia de a alerga la altoit16. Nu
s-ar fi ajuns nici o dat ă la altoit, dac ă s-ar fi tratat vă rsatul cum trebuie.
Vărsatul negru este foarte u șor de cunoscut dup ă ce s-a ivit îndestul, dar la început seam ănă cu
celelalte boli de copii, c ăci nu vedem altceva dec ât friguri puternice. Pu țin câte puțin se ivesc pete ro șii
închise și mari ca boabele de linte, petele acestea seam ănă cu pojarul. Petele se ridic ă mereu și
seamănă atunci cu niște boabe de coac ăză, având o jum ătate în corp și cealaltă jumătate năvălind
afară. În mijlocul fiec ărei bubițe se face un punct negru. V ărsatul negru se poate întinde pe tot corpul,
sau nu se ive ște de cât pe oarecare p ărți. Pricina e gr ămădirea totală sau în parte a materiilor str ăine în
corp, de care atârn ă mersul și cursul fermenta ției. Cel mai r ău lucru e când v ărsatul iese pe fa ță, căci
semnele pot s ă rămână, dacă tratamentul n-a fost bun.
Vărsatul nu atac ă numai din întâmplare diferitele p ărți ale corpului și mai ales capul, lucrul ce se
poate vedea la mulț i, care au fost bolnavi de v ărsat și care au foarte pu ține semne pe corp, pe când fa ța
le e desfigurată . Gândiți-vă încă odată la comparaț ia dată mai sus, cu sticla și cu cauciucul. Tocmai în
partea corpului unde se g ăsește cel mai mare depozit de materii str ăine, acolo se face și fermenta ția
cea mai mare și tot acolo se vor ivi și bubiț e mai multe. Dar dac ă sunt câteva mici p ărți izolate ale
corpului supraînc ărcate cu materii str ăine, părțile acestea vor fi cu deosebire garnisite de bubi țe, așa că
se poate întâmpla ca un bolnav s ă fie plin de bubi țe de la o ureche pân ă la cealalt ă pe deasupra
nasului, iar pe restul corpului s ă nu se vad ă decât foarte pu ține, semănate ici și colo. Capul este, ca să
zicem așa, cea din urm ă stație a corpului. Materiile în fermentaț ie odată puse în mi șcare, întâlnesc
totdeauna în cap o barier ă peste care nu pot trece. Dar după cum am v ăzut la sticla pe gâtul c ăreia am
pus un cauciuc, materiile în fermenta ție încearcă mereu să se urce și daca capul se împotrive ște la
libera lor dezvoltare, ele dau n ăvală tocmai asupra acestei piedici.
Îndată ce erupț ia vărsatului se face pe deplin, nu mai e aproape nici o primejdie, c ăci de obicei
mor numai bolnavii al c ăror corp n-a fost destoinic s ă dea afară materiile în fermentaț ie. Adeseori
bubițele se ivesc îndat ă după moarte, a șa că s-ar putea spune, c ă bolnavii au murit, nu fiindc ă au avut
vărsat, ci fiindcă nu l-au avut. Bolnavii mor totdeauna în frigurile cele mai puternice. Că boala aceasta
trebuie să fie neapărat însoțită de friguri furioase, e un lucru în afar ă de orice îndoial ă și găsim într-
adevăr, că cei bolnavi de v ărsat au frigurile cele mai puternice înainte de e șirea bubuliț elor. Corpul arde
ca jeraticul, bubuliț ele pricinuiesc dureri arz ătoare și mâncărimi care îndeamn ă pe bolnav s ă le scarpine
mereu. Cu chipul ăsta bubițele se sparg înainte de vreme și rămân semnele care desfigureaz ă fața.
Lucrul ăsta se știe de mult ă vreme și adeseori s-au le gat mâinile bie ților bolnavi pentru a-i împiedica de
a se scărpina. Ba încă acesta e un sfat, care chiar ast ăzi e foarte mult r ăspândit. Câte chinuri pentru
bieții bolnavi de vă rsat! Noi cunoa ștem mijloace mai bune pentru a vindeca v ărsatul, fă ră ca să lase
semne, care desfigureaz ă fața și chiar pentru a nimici orice spaim ă de aceast ă boală așa de temut ă.
Noi împiedec ăm mâncă rimile și nevoia de se sc ărpina prin acelea și mijloace simple, pe care le
întrebuință m împotriva frigurilor ar ătate mai sus. Deschidem po rii pielii pentru a face să asude bolnavul
și răcorim pântecele unde e focarul fermenta ției. Când e vorba de bere sau de vin, fiecare știe, că
fermentația se face mai greu și mai încet într-o temperatur ă scăzută. Materiile stră ine, care fermenteaz ă
în corp, se supun deopotriv ă aceleiaș i legi a naturii. Un spor de c ăldură, priește fermenta ției, pe când
frigul o împiedică , o dă îndărăt și o nimice ște cu desăvârșire.
Tocmai la boala aceasta, nu se pot lua m ăsuri destul de serioase, deoarece corpul se trude ște cu
o furie deosebit ă. Totuși tratamentul acesta înl ătură orice primejdie a bolii și putem fi siguri c ă
vindecarea va fi repede și desăvârșită, afară de câteva rare excep ții. Aceste excep ții atârnă de starea
corpului. Sunt cazuri în care corpul e atât de supraînc ărcat de materii str ăine, că ele nu pot fi date afar ă
așa de repede, cu toat ă activitatea pielii, sau corpul e prea slab, pentru a le da afar ă. Dar asta se
16 vaccinare
30întâmplă de obicei, când tratamentul începe prea târziu. De aceea nu pot decât s ă repet și iar să repet,
că frigurile trebuiesc comb ătute de la începutul lor, f ără a mai aștepta forma sub care se va ivi boala.
Vedeț i dar cum întrebuin țăm cu succes împotriva v ărsatului acela și mijloc de vindecare
întrebuinț at de noi împotriva celorlalte boli. Dar lucrul acesta nu e cu putin ță decât dacă această boală
are aceeași pricină ca și cele de mai sus, adic ă îngrămădirea materiilor str ăine în corp, – și am v ăzut
bine că așa este. Ast ăzi când pojarul și scarlatina nu se mai pun, ca alt ă dată, în același rând cu
vărsatul și când aceast ă din urmă boală pare că se ivește mai rar, ast ăzi ne putem face cu atât mai mult
o idee dreapt ă de vremea când aceast ă boală era un flagel nem ărginit și spaima str ămoșilor noștri.
Acum când cunoa ștem unitatea tuturor bolilor și tratamentul lor, gândul nostru înl ătură orice spaim ă. De
altminteri, acum suntem în stare de a cunoa ște, cu mai mul ți ani înainte, prin știința expresiunii figurii, în
care parte a corpului e o mai mare îngr ămădire de materii str ăine, care ar putea pricinui într-un prilej
nimerit o sfor țare de curățire, ca vărsatul. Vă voi povesti în privin ța asta un caz din practica mea.
În familia unui muncitor care avea cinci copii, trei copii de 7, 9 și 13 ani fur ă atinși de vărsatul
negru. Tat ăl, care avusese el însu și boala aceasta, cuno ștea bine efectele grozave și simți îndată
primejdia, în care se g ăseau copiii lui. Dar mai știa la ce neplă ceri și la ce greut ăți putea să fie expus cu
toată familia lui dac ă ar face cunoscut cazul autorit ăților. El întrebuin ță deci în tain ă tratamentul meu la
câteșitrei copii și le făcu numai b ăi de aburi și băi de trunchi cu fric țiuni. Starea copiilor era foarte
primejdioas ă. Toată pielea le era plină de bubițe. Pentru a ascunde asta de lume, el mânjise cu cenu șă
fața și mâinile copiilor, pentru a r ămâne la ad ăpostul oric ărei măsuri preventive ale igienei moderne.
Frigurile foarte puter nice ale copiilor fur ă ușurate prin patru b ăi de aburi și prin zece b ăi de trunchi cu
fricțiuni de 17°C. De aci încolo nu mai era primejdie și pielea începu a se descoji. O diet ă bună și aer
curat deter ă ajutor pentru vindecare. B ăi de aburi și băi cu fricțiuni, fă cute timp de câteva zile, îngă duiră
copiilor să se scoale și să iasă. Dar tratamentul meu dură încă o săptămână pentru a dobândi o
vindecare des ăvârșită. Aceea ce e de însemn ătate în aceste cazuri serioase de v ărsat, e că nici unul
din copii n-a p ăstrat semnele bolii. Câte șicinci copii ai acestei familii fuseser ă altoiț i de mai multe ori, și
cu toate astea, trei fur ă atinși de vărsat. De aci se poate vedea: întâi, c ă vărsatul negru, nu e deloc
primejdios când știi să-l tratezi; și al doilea c ă altoiul ferește foarte puț in de vărsat. Acela care cunoa ște
măsurile nenaturale și supărătoare pe care le ia consiliul de igien ă, îndată ce află locul, unde a izbucnit
vărsatul, poate pricepe cu atât mai pu țin măsurile acestea, în urma altoiului, care ar trebui s ă ne
ferească cu desăvârșire împotriva v ărsatului. N-am nevoie s ă vorbesc înc ă asupra pă rții rele ce o are
altoiul. Altoirea introduce artificial și de-a dreptul materii str ăine în sânge. E aproape neîn țeles, cum
oamenii au putut s ă se depărteze așa de mult de natur ă; dar când știința dă greș, crezi lesne în minuni.
Amănunte asupra altoiului se pot g ăsi în broșurica mea asupra educa ției copiilor.
Tusea m ăgărească
Tusea măgărească nu trece, ce e drept, a șa de primejdioas ă ca anghina și vărsatul, totu și mor
mulți copii de aceast ă boală și alț ii sufăr, cel puțin, grozav de accesele tuse i. Voi observa numaidecât
că orice tuse trebuie privit ă ca un semn de boal ă grea, căci omul să nătos nu trebuie nici s ă tușească
nici se lepede flegmă . Tusea nu se produce decât atunci când ap ăsarea materiilor str ăine se îndreapt ă
în sus și când e șirea natural ă de jos e oprit ă, sau că pielea func ționează rău, sau rinichii și mațul nu
merg regulat. Copii atin și de tuse m ăgărească , ne arată întocmai simptomele bine cunoscute ale
fermentației; cu alte cuvinte, au și ei friguri. Materiile str ăine vor să iasă prin gât și prin cap, cu toate c ă
corpul n-are acolo nici un organ de e șire. E de mult ă însemnătate de a ști, dacă bolnavul asud ă sau nu
în timpul tusei; în cel di ntâi caz se poate vindeca f ără nici un alt tratament. Dar dac ă nu asudă deloc în
timpul tusei, fa ța roșește și se albăstrește din ce în ce mai mult și tusea m ăgărească aduce o moarte
sigură daca nu e comb ătută. Sângele sfârșe ște adeseori prin a n ăvăli în ochi, în nas și urechi, c ăci toate
materiile str ăine ar vrea s ă scape pe c ăile acestea. Când bolnavul a aj uns în starea asta, nu mai e de
obicei, nici un mijloc de sc ăpare. Dar dac ă corpul e ajutat la timp, el biruie ște boala, chiar în cazuri
destul de grave.
Tratamentul acestei boli este acela și ca și la celelalte; nu poate s ă fie deosebit, deoarece felul
bolii este acela și. Cel dintâi lucru e s ă facem să asude repede bolnavul. Dar în acela și timp e neap ărat
trebuincios, de a îndrepta c ătre organele naturale care scot afar ă, apăsarea materiilor str ăine. Corpul
are organe anume hot ărâte care scot afar ă, și numai prin aceste organe și prin aceste c ăi se pot da
afară într-un chip natural materiile str ăine. La acest obiectiv ajungem foarte ușor prin b ăile noastre de
31șezut cu fric țiuni. Îndată ce se ivește sudoarea, tusea se lini ștește ca prin minune și dacă mistuirea se
îndrepteaz ă, ea dispare cu des ăvârșire într-un timp nehot ărât. E cu putin ță să dispară pentru totdeauna
după câteva săptămâni, sau chiar dup ă câteva zile de acest tratament. Și fac mare gre șeală aceia care
cred că ea durează neapărat două sau trei luni.
V-am arătat până aci, că tusea măgărească se naște în acela și fel ca și celelalte boli prin intrarea
în fermenta ție a materiilor str ăine în corp și prin frigurile care izvor ăsc din aceast ă fermentație. Toate
aceste lămuriri vă vor fi încredin țat că toate frigurile acute, nu sunt decât o încercare pe care o face
corpul de a se sc ăpa de materiile str ăine. Ar trebui deci, s ă salutăm cu bucurie fiecare din aceste friguri
acute, că ci am văzut că ele pot s ă fie de cel mai mare folos corpul ui, printr-un tratament potrivit,
deoarece corpul poate fi astfel sc ăpat de toate materiile str ăine. Mă veți înțelege și mai bine printr-o
nouă comparație.
Frigurile pot fi comparate cu o furtun ă. După cum înaintea frigurilor sim țim frig și tulburare, tot a șa
aerul e greu și năbușitor înaintea furtunii, dup ă cum știe fiecare din noi. Atunci zicem c ă aerul e
încărcat, că ne apasă și ne înă bușe, și simțim că scăparea noastr ă se va face printr-o furtun ă, care deja
e în aer, cum se zice. Că ldura înăbușitoare ajunge peste m ăsură de mare și atinge cel din urm ă grad cu
o clipă înaintea furtunii. Sim țim primejdia furtunii, care dureaz ă până la sfârșitul acesteia. Îndat ă ce
furtuna a trecut, se face o r ăcoare generală , toată natura se reînsufle țește. Furtuna este un act de
fermentație a materiilor str ăine ale aerului, care se sile ște de a goni aburii de ap ă, care joac ă atunci rolul
de materie strein ă și care plutesc nev ăzuți în aer, deci, e un act de cur ățire a aerului. Prin aceast ă
fermentație forma aburilor de ap ă se schimbă și ea. Nevă zuți la începui ei se strâng în nori sub
înrâurirea schimb ării de temperatur ă și cad în urm ă sub formă de ploaie sau de grindină .
Tot așa e și cu frigurile în corp. Îndat ă ce izbucnesc, corpul e în primejdie. Primejdia trece cu
frigurile, care fac loc unei noi vie ți.
Vedeț i că în amândou ă cazurile primejdia nu s-a produs decât prin furtun ă și prin friguri, care au
avut ca urmare o nou ă viață și vindecare. Aceast ă nouă viață și vindecare nu pot fi deci dobândite decât
prin primejdie; dar pricina de c ăpetenie în cel dintâi caz a fost supraînc ărcarea și greutatea aerului, iar
în cel de al doilea caz îngr ămădirea materiilor str ăine în corp. Prin acest ex emplu, uniformitatea legilor
naturii în toate fenomenele naturale vi se impune l ămurit ca o trebuin ță logică.
Iată o vindecare dobândit ă în practica mea: cam pe la jum ătatea lui Iunie 1889, b ăiețelul de patru
ani al soț ilor B. din orașul nostru fu atins de tuse m ăgărească . Boala ajunse pân ă în cel din urm ă grad
la începutul lui August și copilița de doi ani fu și ea atins ă de aceea și boală. Tusea m ăgărească se
agravează în zece zile, în care timp copilul nu lu ă nici o hran ă. Părinții, care întrebuinț ase până atunci,
cum putuse mai bine, metoda natural ă, se adresar ă la mine. M ă însărcinai cu tratamentul. Copiliț a
ajunsese într-o stare de sl ăbiciune așa de grozav ă că nu mai putea s ă umble. Prescrisei patru bă i
derivative de șezut cu fric țiuni, pe zi, și apoi o asudare în pat s au printr-o baie de soare și pe lângă toate
astea o diet ă simplă și naturală. Un timp frumos îng ăduia în toate zilele b ăile de soare, care f ăcură
adevărate minuni în leg ătură cu bă ile de șezut cu fric țiuni. După câteva săptămâni de acest tratament,
urmat cu energie, amândoi copiii erau sc ăpați de orice primejdie și după două luni erau cu des ăvârșire
vindecați. Nutrirea copili ței nu se făcea cum trebuie, că ci copilul nu vrea deloc s ă ia cremă de ovăz fără
sare, fă ră zahăr și fără untură, care i-ar fi fost mai folositoare și nu primea decât hrana obi șnuită, adică
lapte nefiert și ciocolată. De aci se vede cât de bine e s ă obișnuim copiii cu mânc ările cele mai simple.
De asemenea, era cu neputin ță de a o ține în pat cu mam ă-sa, cu toate c ă ea ar fi asudat în felul ăsta
mult mai repede. Obi șnuită să se culce singur ă în micul ei pat, ea îl cerea cu atâta st ăruință, că erai
nevoit să i-l dai. Ș i cu toate astea c ăldura corpului omenesc, e cel mai bun mijloc de a produce
sudoarea și ușurarea. Nu trebuie s ă se teamă nimeni de exhala țiuni. Animalele ne sl ujesc de model în
această privință. Ele încălzesc cu propriul lor corp pe puii lor slă buți și bolnăvicioși, care-și recapătă
astfel puterile lor. Deci copiii s ănătoși trebuiesc obi șnuiți să caute locul lor favorit pe pieptul mamei lor și
atunci nu-or s ă mai fugă de el când vor fi bolnavi. Bine în țeles că întrebuință m aci cuvintele bolnav și
sănătos în înțelesul lor obi șnuit, deoarece știm bine c ă un copil cu adev ărat sănătos și tratat într-un chip
înțelept nu poate fi deloc bolnav.
32
Scrofule17
Scrofulele n-au c ălduri și nu sunt de obicei socotite în rândul bolilor cu friguri de și în realitate ar
trebui să fie socotite. Scro fulele sunt cel pu țin tot așa de primejdioase ca și bolile numite pân ă aici, eu le
cred chiar mai primejdioase. El e fac parte din bolile ascunse și cronice, care sunt pricinuite în cea mai
mare parte de o supraînc ărcare de materii str ăine moștenite. Puterea de via ță a corpului nu ajunge
pentru a da na ștere unor friguri puternice și după cum v-am spus în ultima mea conferin ță, boala
aceasta bântuie mai ales în ț inuturile temperate, sau friguroase ale p ământului. Semnele după care se
cunoaște scrofulosul sunt urm ătoarele: capul mare, fa ța pătrată,ochii învăpăiați, pântecele umflat sau
tare, picioarele slabe, mâinile și picioarele diforme, mintea obosit ă. Aceste semne nu le întâlnim de
obicei decât unul sau dou ă deodată. Foarte rar se arat ă toate deodat ă. La acestea trebuie s ă mai
adăugăm ră ceala mâinilor și a picioarelor și un fior de frig în tot corpul. Tocmai frigul acesta face ca
boala să fie primejdioas ă. Asta dovede ște într-adev ăr, că părțile din afar ă ale corpului au pierdut o mare
parte din puterea lor de viață și de munc ă, prin încărcarea lor peste m ăsură cu materii str ăine și că
înăuntru, cu atât mai mult, domne ște un foc mistuitor.
Trebuie să ne închipuim ca p ărțile din afar ă ale corpului și, mai ales, extremit ățile cele mai sub țiri
ale vaselor sanguinare sunt astupate de materiile str ăine ca și canalurile de strad ă, când sunt astupate
de noroi, așa c ă sângele nu mai poate circula până la marginile pielii și așa se produc fiori de frig.
Această boală ne-având c ălduri, nu pricinuie ște dureri și nu se cunoa ște decât după conformația
generală a corpului. Nimenea n-a putut s ă spună până acum, de unde vine aceast ă boală, în ce const ă
ea, și mai ales, cum se poate vindeca. De obicei, se credea c ă face bine o schimbare de aer și se
trimeteau bolnavii cu dare de mân ă într-o altă climă sau cel pu țin la bă i. Dar succesul nu era niciodat ă
temeinic, chiar dac ă uneori se fă cea vreo schimbare în bine.
Experienț a ne-a dovedit că un copil scrofulos e cu des ăvârșire pă truns de materii str ăine, pe care
le-a moștenit în mare parte de la p ărinții săi. Aceste materii se îndreapt ă mai ales c ătre organele de sus
și fac să piară puțin câte puțin rotunzimea capului, care cap ătă o formă pătrată foarte bătătoare la ochi.
Închipuiț i-vă încă o dată sticla cu lichid în fermenta ție, pe gâtul că reia se afl ă un cauciuc, ca
aceea pe care v-am ar ătat-o la începutul acestei conferin țe. După cum cauciucul acesta se întinde și se
umflă sub înrâurirea materiilor în fermenta ție, așa se întinde și corpul scrofulo șilor. Știința expresiunii
figurii ne înva ță să cunoaștem chiar începutul acestei boli, dar trebuie să știm, bine în țeles, ce formă
trebuie să aibă un corp natural. Voi da am ănunte depline în aceast ă privință în cursul meu asupra
științei expresiunii figurii, c ăci nu se poate da o l ămurire adânc ă, decât cu ajutorul unor modele bune.
Deformarea mâinilor și a picioarelor are întocmai acelea și pricini. Pielea este aproape în
nelucrare și nu poate s ă dea afară materiile str ăine îngră mădite sub ea. Aceste materii tulbur ă circulaț ia
sângelui și de aceea pielea celor mai mulț i scrofuloși e rece.
Dar căldura e cu atât mai mare în organele din ăuntru și ea produce o tulburare l ăuntrică , pe care
o putem dovedi întotdeauna la scrofulo și. Asta e tocmai o stare de friguri, latent ă sau cronic ă, care ține
adeseori, ani întregi, dac ă nu e comb ătută. Dacă frigurile lăuntrice nu pier, boala trece pu țin câte puțin
într-o fază nouă, cu mult mai primejdioas ă și mai grea de vindecat decât scrofulele. Scrofulele
nevindecate sau neglijate aduc de multe ori boli de pl ămâni, așa că boala aceasta nu este – ca s ă
zicem așa – decât antemerg ătoarea altor boli l ăuntrice grele.
Ce trebuie s ă facem pentru a vindeca scrofulele? Grija noastr ă trebuie să fie de a preface starea
de friguri într-o stare de c ăldură, frigurile ascunse în fri guri acute, de a scoate afar ă frigurile din n ăuntru .
Având și aci de a face cu frigurile, tratamentul nostru e bine în țeles, acela și ca și celelalte boli cu friguri:
trebuie să deschidem o ie șire, pentru a da afar ă puțin câte pu țin materiile în fermenta ție. Operăm,
așadar, în modul cunoscut asupra ma țului, rinichilor și pielii. Aceasta din urm ă ajunge pu țin câte puțin
caldă, arzătoare poate, dar aceast ă stare nu ține decât pân ă se ivește sudoarea și atunci pielea î și reia
activitatea ei normală . Tratamentul n-aduce la început decât o îmbun ătățire de câtva timp și numai cu
multă răbdare și energie se poate c ăpăta un succes trainic. E greu de a spune cât ă vreme trebuie
pentru o vindecare des ăvârșită, dar nu poate fi vorba ni ci de zile nici de s ăptămâni; trebuiesc luni, ani
întregi poate și câteodat ă nu izbutești deloc, dac ă trupul nu mai are destul ă putere de via ță.
17 Inflamaț ie a ganglionilor limfatici la bolnavii de scrofuloz ă
33V-am arătat în a doua mea conferință că bolnavii simt frigul din aceeași pricin ă pentru care simt o
prea mare c ăldură. Această pricină sunt frigurile și ați văzut că același lucru e și la scrofulo și. Iată, deci,
două boli cu des ăvârșire deosebite în formele lor din afar ă, care au pornit din acela și izvor și care nu se
deosebesc, decât pentru că se ivesc în faze deosebite. Dup ă cum nu putem bă nui în viermele și
gogoașa de m ătase animalul pe care mai târziu îl vedem zburând ca fluture și pentru care totuși
viermele și gogoașa sunt fazele antemerg ătoare fluturelui, tot a șa e și cu deosebitele boli. V-a ți bate joc
de acela, care ar sus ține că viermele de m ătase e un animal deosebit și neavând nici o deosebire cu
fluturele, dar din nenorocire credin ța asta exist ă încă și astăzi cu privire la boli și nimănuia încă nu i-a
dat în gând de a recunoa ște și aci adev ărul unității.
Iată un exemplu de vindecare a scrofulelor: un b ăiețel de cinci ani era a șa de scrofulos de la
vârsta de doi ani, c ă nu putea înc ă să meargă la vârsta de cinci ani. Z ăcea nenorocit în c ăruciorul lui, ca
o bucată de piatră. Tată -său îl căutase fără cel mai mic succes cu doctorii cei mai renumi ți. Doctoriile
înrăutățiseră boala, așa că doctorul, care-l c ăuta, declarase c ă copilul nu va înv ăța niciodată să umble
în picioare. Doctorii, aparate de ghips, b ăi, electricitate, toate fuseser ă încercate, dar f ără nici un
succes, fiindc ă persoanele care îngrijeau copilul nu cuno șteau nicidecum natura scrofulelor. Când era
să împlineasc ă aproape cinci ani, c opilul îmi fu încredin țat mie. Mistuirea, de care nu se ținuse în destul
socoteală , în timpul tratamentului de mai înainte, era cu des ăvârșire turburat ă. Pântecele era umflat,
tare și plin de noduri. Dup ă opt zile de tratamentul meu, mistuirea se îndrept ă așa de mult, c ă începui
să nădăjduiesc o vindecare deplin ă. Bolnavul fu hr ănit din ce în ce mai bine și după șase săptămâni
putu să se ț ină singur în picioare. Pântecel e pierduse mult din volumul și din tăria lui, multe noduri
pieriseră. După șase luni capul, care era foarte mare, ajunsese mult mai mic și mai normal și copilul
putea fi privit ca vindecat, c ăci alerga și sărea ca și tovarășii lui și era vesel și bine dispus. Trebuie s ă
mai înșirăm toate celelalte boli a șa numeroase? E de ajuns s ă mai adăugăm câteva nume: parotida18
(umflătura ghindurilor), frigurile porcești, cârceii19, urdinarea (diareea) și altele. Toate se nasc din
aceeași pricină . Toate sunt însoț ite de friguri mai mult sau mai pu țin puternice și prin urmare,
vindecarea lor se face în acelaș i chip. În toate si mptomele de boală arătate mai sus, am observat
neîncetat dou ă lucruri: sau o cre ștere de căldură sau o creștere de frig. Aceste dou ă simptome sunt ale
frigurilor, dup ă cum am v ăzut, și de aceea trebuie s ă le facem s ă piară în același fel, după cum am
dovedit în mii de cazuri. În adev ăr, toate formele de boal ă se nasc din înc ărcarea corpului cu materii
străine, sau, cu alte cuvinte: nu e decât o singură boală, care se ive ște sub diferite forme și de aceea
nu e cu putin ță decât un singur mod de vindecare. Toate feluritele forme ale simptomelor de boli nu
sunt, după cum am v ăzut, decât sfor țări pe care le face corpul de a se cur ăți și de aceea nu poate fi
vorba de a le nimici, sau de a le da înd ărăt, cum face medicina, ci dimpotrivă a le da ajutor, înlesnind
corpului puterea de a biru i aceste crize, repede și fără primejdie, c ăci numai astfel corpul poate s ă-și
recapete cu adev ărat sănătatea lui. Bolile ascunse sau latente aduc pe nesim țite, dar sigur, boli mai
grave și mai grele de vindecat. Că ci materiile str ăine nu rămân niciodat ă potolite în corp. Ele sunt
supuse dimpotriv ă la schimbă ri și la prefaceri necontenite, ca toate lucrurile din lume și astfel dau
naștere neîncetat la noi boli.
Câteva cuvinte înc ă asupra dietei ce trebuie p ăstrate în toate cazurile de boli. Aceast ă dietă
trebuie așa făcută, încât corpul s ă nu mai primeasc ă noi materii str ăine și fermenta ția să nu mai fie
sporită. Corpul având destul ă muncă înăuntru, nu trebuie s ă-l mai încărcăm cu multă mistuire. Principiul
fundamental este deci, de a da bolnavului pu țină hrană și de a nu-l sili niciodat ă, câtă vreme nu cere el
însuși . Cititorii vor g ăsi amănunte asupra dietei în capitolul: „Ce trebuie s ă mâncăm? Ce trebuie s ă
bem?”
Voi adăuga aci câteva l ămuriri asupra primejdiei molipsirii de către bolnavi.
Nu ne putem închipui nici un fel de friguri acute, f ără să fi fost precedate de friguri ascunse, care
nu sunt altceva decât înc ărcarea corpului de materii str ăine. Tocmai aceast ă stare cronic ă este cea mai
primejdioas ă. Molipsirea acestei boli nu se poate face decât de la p ărinți la copii. Dar aceasta molipsire
se face totdeauna când p ărinții sunt încă rcați cu materii str ăine și atunci e o molipsire sigur ă, deși
latentă, a tuturor materiilor str ăine. Când vedem copii moștenind formele exterioare, culoarea ochilor și
chiar calitățile intelectuale ale p ărinților lor, pricepem c ă materiile str ăine au fost transmise mai ales din
18 fiecare dintre cele dou ă glande salivare, situate în regiunea urechilor (de o parte și de alta a maxilarului inferior)
19 Contracție involuntar ă a muș chilor însoțită de o durere acut ă
34partea mamei. E o dovad ă directă de aceast ă transmitere, în faptul că mai toți copiii prezint ă aceleași
forme de boal ă ca părinții.
Molipsirea20, în înțelesul obișnuit al cuvântului, nu era admis ă pân-aci decât la bolile acute și cu
toate astea v-am dovedit c ă transmiterea materiilor str ăine în stare latent ă21 de la pă rinți la copiii lor, e
întocmai acela și lucru.
Fiecare știe că fluturele nu este decât ultima faz ă a unui animal și că el nu se poate închipui decât
dacă a fost precedat de vierme și de gogoa șa de mătase: tot astfel, o boal ă acută nu se poate închipui
decât dac ă a fost precedat ă de o boal ă ascunsă sau cronic ă (încărcare de materii str ăine) și
transmiterea bolii, sau mai bine zis a materiilor str ăine în stare latent ă sau stare acut ă; este acela și
lucru și se deosebe ște numai ca viermele de fluture. O boal ă acută (vărsatul, scarlatina, anghina,
holera22, pojarul, sifilisul23, etc.) nu e, dup ă cum am spus, decât o stare de fermenta ție în corp, care se
silește astfel de a da afar ă materiile str ăine. Aceast ă fermentație a materiilor str ăine variază după felul
ei și are, prin urmare, diferite temperaturi. Materiile str ăine își schimbă formele, dup ă cum e fermenta ția,
și așa se ivesc bacili24, bacterii25, microbi26 și alte micro-organisme atât de temute, care sunt produsul
fermentației.
În timpul bolii acute ies neî ncetat din corp materii str ăine în fermenta ție. Asta se întâmpl ă mai
ales, când bolnavul î și recapătă sănătatea, cu alte cuvinte, când d ă afară materiile str ăine prin
secrețiune. De aceea primejdia de molipsi re e mai mare în convalescen ța bolnavilor. Voi încerca s ă vă
arăt printr-un fapt bine cunoscu t, cum se face molipsirea.
Știm cu toții că dacă punem să dospim pl ămădeală sau drojdie de bere și dacă adăugăm o altă
materie, care fermenteaz ă lesne, cum de pildă aluatul, laptele, etc., aceste din urmă materii intr ă ușor în
fermentație, dacă au o căldură îndestulătoare. Drojdia, care este și ea un produs al fermenta ției, dă
naștere deci, la o nou ă fermentație, dacă e pusă în aluat sau în lapte. Atunci obi șnuim să zicem că
pâinea cre ște, sau că laptele se stric ă și se acrește. Tot a șa e și cu bolile acute. Materiile str ăine în
fermentație ies afar ă în atmosfer ă prin respira ție și prin exhalarea bolnavului, sau se ridic ă din
excremente. Dac ă ele se întâmplă sa intre în corpul unul alt ins înc ărcat cu materii str ăine, și dacă ele
nu sunt date numaidecât afar ă, încep să lucreze asupra materiilor str ăine, întocmai ca drojdia în aluat,
sau ca plă mădeala în lapte, adic ă dau naștere unei fermentaț ii și așa se naște în corpul acesta aceea și
boală ca ș i în celălalt. Boala este mult ă vreme aceea și, fiindcă starea de fermenta ție (frigurile), este
specifică în fiecare boală , lucru ce se întemeiaz ă pe deosebirea bacililor, dup ă examenele
microscopice. Toat ă molipsirea asta nu e, deci, altceva decât o altoire a materiei str ăine în fermenta ție
asupra unui alt corp, prin c ăile naturale. Materia str ăină nu poate s ă dea naștere fermentaț iei, decât
dacă ea gă sește într-un alt corp o cantitate îndestul ătoare de materii str ăine în stare latent ă. Primejdia
molipsirii de o boal ă acută nu amenin ță, deci, decât pe acela care e destul de înc ărcat cu materii
străine, sau, după cum se zice de obicei, acel a care e predispus la aceast ă boală, atâta numai că nu se
știa pân-aci, în ce anume st ă această predispoziț ie. Deosebirea între aceast ă altoire natural ă cu materii
străine și între altoirea artificial ă cu aceste materii prin ajutorul lan țetei27, nu stă decât în deosebirea
materiilor altoite și în subțierea lor. Dar homeopatia ne înva ță, că toate materiile lucreaz ă mai bine, când
sunt subț iate (diluate28) și de aceea materiile morbide în fermenta ție lucrează așa de bine în sub țierea
(diluția) lor natural ă, dacă găsesc un teren prieln ic. Otrava altoit ă în doză alopatică lucrează, ca toate
leacurile alopatice, paralizând puterea de via ță a corpului, cu alte cuvinte, r ăpește corpului puterea de
care are nevoie, pentru a da afar ă materiile str ăine printr-o boal ă acută (friguri), spore ște cantitatea
acestor materii și pricinuiește o stare de boal ă cronică cu mult mai primejdioas ă, și dovadă despre asta,
e că numărul bolilor cronice a crescut mereu, de când s-a l uat obiceiul altoirii. Dar toate celelalte leacuri
împotriva frigurilor, ca chinina29, antipirina30, antifibrina, morfina31 și celelalte produc acela și efect. Ele
20 contaminare, infectare
21 Care nu se manifest ă în exterior, dar se poate manifesta oricând
22 Boală epidemică gravă, deseori mortal ă, care se manifest ă prin intoxicarea și deshidratarea puternică a organismului
23 Boală venerică cronică, cauzată de un spirochet și transmisă prin contagiune sau ereditar
24 Bacterii patogene în form ă de bastonaș e
25 Microorganisme unicelulare microscopice, de natur ă vegetală, care provoac ă unele boli infecț ioase
26 Microorganisme vegetale sau animale, care adesea sunt transmi țătoare ale unei boli
27 Instrument chirurgical constând dintr-o lam ă cu două tăișuri, folosit la vaccin ări, incizii etc.
28 A face să aibă o concentra ție mai mică cu ajutorul unui diluant. A deveni mai pu țin intens; a scă dea în intensitate; a sl ăbi;
a se atenua; a se estompa; a se amortiza.
29 Substanță albă , cu gust amar, extras ă din coajă de chinchin ă și folosită ca medicament febrifug.
35nimicesc toate sfor țările pe care le face corpul de a se cur ăți și ajută numai să dea îndărăt sau să
înceteze fermenta ția materiilor str ăine, dar niciodat ă nu pot da afar ă materiile str ăine. De aci se nasc
atâtea boli, alt ă dată așa de rare, cum e cancerul, nervozitatea acut ă, nebunia, paralizia, sifilisul,
oftica32, scrofulele, etc. Corpul e din ce în ce mai mult înc ărcat cu materii str ăine și nu mai are puterea
de a le da afar ă printr-o sfor țare ce-ar face de a se cur ăți. Încă rcarea atinge cel din urm ă grad în bolile
de mai sus și o vindecare des ăvârșită nu mai e cu putin ță în cele mai multe cazuri, fiindc ă materiile
străine au nimicit deja mai multe sau mai pu ține organe ale corpului și aceste organe nu se
preînnoiesc33 ca la amfibii. De aceea doct oriile, care au proprietatea de a în ăbuși mai repede frigurile,
ca: chinina, antipirina, antifibrina, etc., au ajuns ast ăzi leacurile cele mai pre țuite de doctori împotriva
frigurilor. Noi îns ă suntem încredin țați că tocmai aceste leacuri sunt cele mai v ătămătoare sănătății. Dar
aci e locul s ă facem altă observație.
Am vă zut cu toții că știința medicală caută în fiecare zi leacuri noi și că le întrebuinț ează, fiindcă
cele vechi nu mai lucreaz ă îndestul. Gândiț i-vă numai la entuziasmul orb pricinuit de inocula țiile cu
tuberculina lui Koch înainte chiar de a se fi îns ănătoșit vreun bolnav; ce e dr ept un astfel de spectacol
nu văzuse lumea de mult! Pricina e urm ătoarea: orice doctorie nou ă nimicește mai întâi puterea de
viață. Cu timpul, corpul se mole șește așa de mult, c ă un anume leac nu mai poate lucra asupra lui și că
trebuie să fie înlocuit cu alt leac mai tare, pentru a nimici și mai mult puterea de via ță, până când în
sfârșit fermenta ția materiilor str ăine nemaiputând fi oprit ă, nimicește viaț a. Un exemplu va l ămuri și mai
mult cele ce v ă spun.
Cine începe s ă fumeze ț igări trebuie s ă lupte mai întâi cu stomacul, pân ă când acesta din urm ă
ajunge nesim țitor față de nicotin ă. Stomacul avea la început destulă putere de via ță, pentru a se ap ăra
cu izbândă împotriva acestei otr ăvi. Dar puterea lui a fost nimicit ă prea curând și corpul s-a mole șit cu
desăvârșire. Ar trebui acum o otrav ă mai puternic ă încă, pentru ca stomacul s ă se ră zvrătească în
acelaș i chip.
Spre marea noastr ă mirare auzim pe mul ți spunând acelora care nu pot s ă suporte cele dintâi
încercări de a fuma, c ă stomacul lor e încă prea slab, c ă trebuie mai întâi s ă-l obișnuiască cu tutunul și
că de aceea nu poate suporta țigara. Tocmai dimpotriv ă: câtă vreme stomacul se r ăzvrătește împotriva
tutunului, dovedește c ă are încă destulă putere de via ță și că prin urmare e destul de tare pentru a se
scăpa cu orice pre ț de otravă. Dar îndat ă ce o ia fără să protesteze, puterea lui de via ță de altă dată e
pierdută și el a slă bit. Prin acest spor de înc ărcare latent ă (boală), corpul are de aci înainte trebuin ță de
o înrâurire din afar ă cu mult mai mare pentru a g ăsi prilej, de a da afar ă materiile str ăine, – și asta din
pricină că a slăbit. Am ar ătat deja, cum se ivesc aceste pril ejuri. În cele mai multe împrejur ări o
schimbare de temperatur ă dă acest prilej; de aceea am observat c ă mai întotdeauna epidemiile mari se
ivesc după o iarnă grea.
Vă voi da înc ă câteva exemple în aceast ă privință. Luați o sticlă cu bere și așezați-o într-o pivniță
întunecoas ă și răcoroasă; fermenta ția nu se va face u șor. Dar îndat ă ce sticla va fi a șezată la soare,
fermentația se va face numaidecât, cu toate c ă sticla va fi bine închis ă. Nici bacilii, nici microbii n-au
pricinuit aceast ă fermentație, ci numai lumina și c ăldura. În același timp berea s-a schimbat la fa ță; din
limpede a ajuns tulbure. Dac ă se găsesc încă bacili, ei s-au n ăscut din fermenta ție.
Observăm același lucru în aer. Avem ast ăzi o zi frumoas ă și senină de vară, mâine vom avea un
timp nouros. Dar oricine știe că aburii de ap ă, care plutesc nev ăzuți în aer, se prefac în nouri printr-o
schimbare de temperatur ă (răcoare, în împrejurarea de fa ță), și vedem și aici că felul răcoarei produce
feluritele forme sub care cad ace ști aburi de ap ă (rouă, ceață, ploaie, grindin ă, zăpadă) și cu toate astea
nimeni nu t ăgăduiește că toate sunt numai produsele apei.
În ținuturile ml ăștinoase ale țărilor călduroase materiile str ăine în fermenta ție ale mlaștinilor umplu
necontenit atmosfera, a șa că un om înc ărcat de materii str ăine, n-are s ă stea decât pu țină vreme acolo,
pentru a fi atins de friguri, adic ă pentru a pune în fermenta ție materiile sale str ăine. Aceste miasme
lucrează asupra materiilor str ăine ale corpului ca drojdi a asupra aluatului. Ele dau na ștere unei
fermentații (friguri). Toate apele noastre st ătătoare lucreaz ă în același fel, dar poate nu a șa de tare. N-
avem decât s ă vedem deosebirea între lacurile limpezi ale mun ților, care nu îng ăduie nici o fermenta ție
30 Medicament antipiretic ș i calmant. Despre medicamente, care coboar ă temperatura; febrifug
31 Substanță folosit ă în medicină ca narcotic, calmant ș i somnifer, dar care, utilizat ă abuziv, produce intoxicarea
organismului; morfiu
32 Tuberculoz ă pulmonară; ftizie
33 regenereaz ă
36din pricina fundului lor pietros și între celelalte b ălți tulburi din șesuri. Acestea din urmă sunt câteodat ă,
destul de limpezi, dar apele lor fermenteaz ă la fiece schimbare de temperatur ă. Această fermentație
vine din fund și tulbură toată apa, așa că se poate ști adeseori foarte exact, care e (ce con ține) fundul
apei. Apele st ătătoare cu n ămol la fund intr ă într-un fel de fermenta ție la fiece schimbare de
temperatur ă și transmit fermenta ția lor altor materii. Aceste deosebite st ări se arată foarte lămurit vara și
iarna. Chiar apele tulburi sunt destul de limpezi iarna, fiindc ă frigul oprește fermenta ția. Dar acelea și
ape sunt foarte tulburi și noroioase vara. Poporul zice atunci c ă apa înverze ște.
E vorba numai de a ști, care e pricina unei epi demii, când o molipsire direct ă pare cu neputin ță.
Vedem izbucnind aceeași boală azi ici și mâine dincolo.
Nici o epidemie nu se poate închipui f ără aflarea materiilor stră ine în corpurile oamenilor.
Observând mai de aproape, avem epidemii în to ți anii, cu toate c ă ele nu au întotdeauna aceea și
întindere ca influen ța34 din 1890. Dar, toat ă lumea știe că pojarul, scarlatina, anghina, tusea
măgărească , guturaiul35 și influența36 izbucnesc în mod epidemic, în to ți anii în anumite anotimpuri.
Oamenii ducând în general aproape acela și fel de viață , sunt aproape deopotriv ă încărcați cantitativ și
calitativ de materii str ăine. Dacă temperatura înt ărâtă deopotrivă puterea de via ță a corpului, acesta din
urmă va încerca aceea și sforțare de cur ățire (frigurile), pentru a se sc ăpa de materiile str ăine. Când
încărcarea e aceea și la un anumit num ăr de inși, aceeași pricin ă are deodat ă același efect la mai mulț i
bolnavi și așa se naște o epidemie. Cu toate astea nu trebuie s ă uităm, că în timpul epidemi ilor feluritele
cazuri de boal ă nu se ivesc niciodat ă cu desăvârșire la fel, ci se arat ă, întotdeauna deosebite și au chiar
un curs deosebit. Dacă o epidemie izbucne ște când ici, când colo, cum am v ăzut în timpul influen ței37,
asta atârnă de pricina care-i dă prilej, adic ă, de temperatur ă. Bolile acestea sunt ca și furtunile, care
izbucnesc și ele câteodat ă în mod epidemic, când ici, când în alt ă parte. Dar când epidemia a izbucnit
într-un loc, molipsirea direct ă arătată mai sus își ia sarcina de a o r ăspândi, cum s-a întâmplat cu cea
din urmă influență.
Să ne gândim, de pild ă, cum se ivesc pe corpul copiilor p ăduchii. Ei se ivesc în aparen ță într-un
chip tainic, îndat ă ce condițiile date sunt împlinite. Dar odat ă ce s-au așezat pe corp, ei se pr ăsesc cu o
repeziciune nemaipomenit ă.
Marile epidemii au ajuns în general mai rare în timpul din urm ă, dar am spus c ă pricina e c ă
știința medicală a știut prin leacuri noi s ă nimiceasc ă mult puterea de via ță a oamenilor, a șa că corpul
nu mai găsește puterea trebuincioas ă în toate crizele mari epidemice, decât atunci când are un prilej cu
deosebire puternic. Dar o stare de boal ă cronică cu mult mai primejdioas ă și mai general ă este urmarea
ce nu se poate înl ătura și nu ne îndoim, c ă o să vie vremea, când to ți vor pricepe cele ce spun.
Să tragem acum concluzii din cele spuse mai sus:
1-iu. Materiile str ăine sunt singure pric ina transmiterii bolilor în stare cronic ă (adică de la părinți la
copiii lor) . Acela dar, care vrea s ă înlăture aceast ă împrejurare, trebuie s ă caute întâi, de a înl ătura
aceste materii. Aceast ă transmitere este cea mai primejdioas ă propagare a bolilor, c ăci ea se face în
toate cazurile, pe când molipsir ea de un bolnav atins de o boal ă acută nu se face decât atunci, când
celălalt corp e predispus la această boală.
Încărcarea latent ă, mai mult sau mai pu țin mare, a corpului cu materii str ăine se cunoa ște în mod
sigur, prin știința expresiunii figurii.
2-lea . Molipsirea în bolile acute se face prin transmiterea materiilor str ăine în fermentaț ie de la
unul la altul, dar ea e pricinuit ă mai mult de aerul atmosferic. Totuși nu ne putem închipui molipsirea,
fără aflarea materiilor str ăine în celă lalt corp, c ăci boala nu se na ște decât prin fermentaț ia acestor
materii; un aer curat este deci cea dintâi condi ție pentru odaia bolnavilor. Ae rul curat nu se poate avea
decât deschizând ferestrele, sau instalând o ventila ție practică, altfel e cu neputin ță. Toate parfumurile
și dezinfect ările întrebuin țate de obicei nu gonesc materiile stră ine, ci dimpotriv ă fac aerul mai r ău și mai
puțin curat. Dar aceste dezinfectante paralizeaz ă, în același timp, sim țul mirosului, nasul, pe care-l fac
nesimțitor la exhalaț iile cele mai nes ănătoase ale bolnavilor; dezinfectantele au aceea și înrâurire ca și
medicamentele, că ci în loc să facă bine, fac mai r ău. E zadarnic ă încercarea de a nimici materiile în
34 gripă
35 Boală constând în inflamaț ia mucoasei nazale, cauzat ă de răceală sau de infec ție și manifestat ă prin strănuturi dese și
secreție nazală apoasă
36 gripa
37 gripei
37fermentație ale aerului prin otr ăvuri, căci o foarte mic ă cantitate a acestor materii ajunge pentru a a țâța
fermentația în corp. Singurul leac nimerit nu poate fi decât acela, care cur ăță corpul și dă afară materiile
străine. Leacul îl cunoa șteți, sunt băile de trunchi cu fric țiuni, băile de șezut cu fric țiuni, băile de aburi.
Tratând bolnavii, am avut adeseori prilejul, de a respira exhala țiile cele mai grele. La viitoarea
baie de șezut cu fric țiuni, pe care o luam în urm ă, am observat adeseori că răspândeam eu însumi
aceeași putoare grea, numai c ă era puțin mai slăbită. E o dovada v ădită, că corpul primea prin baie un
spor de putere de viață , care-l făcea destoinic, să dea afară numaidecât otrava bolnavilor.
3-lea . Acest mijloc a șa de simplu ne ferește și de atingerea oric ărei epidemii, c ăci el dă afară din
corp materiile str ăine și e cu neputin ță să ne închipuim o boal ă oarecare și prin urmare și o boală
epidemică, fără aceste materii str ăine.
Am arătat de asemenea, c ă transmiterea și molipsirea bolilor nu se poate face decât atunci, când
sunt materii str ăine în corp. F ără materii stră ine, nu poate fi boal ă și fără boală nu poate fi molipsire.
Orice încărcare a corpului cu materii str ăine nu e altceva decât o molipsire l ăuntrică a corpului. Acela
care știe deci, s ă-și păstreze corpul s ău curat pe din ăuntru și nu numai pe dinafar ă, nu trebuie s ă aibă
nici o team ă de molipsire. Deosebirea formelor ne face s ă ne închipuim întot deauna, deosebite pricini și
uităm cu desă vârșire, că natura ne arat ă adeseori una și aceeași ființă sub formele cele mai deosebite,
după cum v-am dovedit prin exemplul cu viermele și fluturele, prin ploaie, z ăpadă, grindină, rouă și
ceață .
Dacă privim acuma m ăsurile, pe care le ia medicina împotriva molipsirii bolilor acute, ca anghina
difterică , vărsatul, holera, suntem cuprin și de milă, văzând cu ce spaim ă oprește intrarea prin case și
răspândește pretutindeni acid fenic și alte dezinfectante nefolositoare în locuin țele bolnavilor, pentru a
distruge materiile molipsitoare. Ne revolt ăm, când citim mai la fiece moment în gazete, cum vapoarele
sunt osândite s ăptămâni și luni întregi la o carantin ă nefolositoare, pentru a îm piedica molipsirea. Acela
care a căutat bolnavii mult ă vreme, ca mine, trebuie s ă aibă o altă idee de molipsire, numai dac ă n-o fi
orb. Am vă zut copii atin și de anghin ă difterică , de scarlatin ă, de pojar și de vărsat culcându-se în
acelaș i pat cu fra ții și surorile lor, fiindc ă împrejurările nu îngă duiau altfel și totuși niciunul din ace știa din
urmă n-a fost molipsit, pentru c ă nici unul din ei nu era înc ărcat cu materii str ăine, care puteau fi terenu1
prielnic pentru dezvoltarea acestor boli. Am v ăzut dimpotriv ă, în alte familii, to ți copiii atin și unul după
altul de pojar și de vărsat, cu toate dezinfectantele școlii medicale. Am prezis chiar în aceste cazuri
multora din p ărinți, că, deși e atins de boal ă numai un copil, ceilalț i vor că dea și ei bolnavi, fiindcă erau
predispuși la asta, lucru ce puteam cunoa ște exact prin știin ța expresiunii figurii. În toate cazurile
prorocirea mea s-a adeverit. De aci se vede l ămurit, că nimica nu e mai nesocotit decât m ăsura de
siguranță, pe care o ia medicina împotriva bol ilor molipsitoare. N-avem decât să privim în natur ă, pentru
a găsi dovedirea acestui adev ăr și mai bătător la ochi. Vedem în p ădure un trunchi de copac, care se
usucă ros de viermi și de ciuperci, pe când al ături de acest trunchi un copac tân ăr ridică fruntea lui, f ără
grijă de acești du șmani și la adăpost de orice boal ă. Dacă acest copac tân ăr ar purta în el germenii de
boală, desigur că n-ar fi nici el scutit de ciuperci și de viermi, dar de vreme ce e cu des ăvârșire să nătos,
crește mândru, nici-un vierme nu-l roade, nici-o ciuperc ă nu prinde r ădăcină, căci le lipsește tuturora
terenul prielnic.
Fie ca tot ce am spus asupra primejdiei molipsirii, s ă fie înțeles și prețuit de cercurile cele mai
întinse ale popula ției, pentru a pune, în sfâr șit, capăt superstițiilor și părerilor greșite ale medicinii. Omul
nu-și va mai pierde capul a șa de ușor în timpul epidemiilor și se va căuta liniștit și cu judecat ă.
═════════
38
Reumatismul ș i podagra, că derea mu șchilor, suciri, slu țiri, răceala
mâinilor și a picioarelor, fierbin țeli la cap, na șterea ș i vindecarea lor
Conferință de Louis Kuhne
Doamnelor și Domnilor,
Reumatismele sau durerile mușchilor și încheieturilor sunt o boal ă așa de răspândită, că veți fi,
fără îndoială , doritori de a cunoa ște progresele, ce le-am f ăcut în vindecarea acestor boli. Altă dată
aproape numai persoanele în vârst ă și mai ales b ărbații erau chinui ți de reumatism, dar ast ăzi, ele nu
mai țin socoteală nici de vârst ă nici de sex și, chiar, din copii sunt mul ți atinși. Putem spune, în
cunoștință de cauză, că, cu toate feluritele leacuri întrebuinț ate împotriva acestei boli, ea se întinde
totuși din ce în ce mai mult. Fiecare parte a corpului poate fi atins ă de aceast ă boală. Aproape nu e om
pe lume, care să nu fi simțit cel puțin o dată chinurile ce le pricinuie ște aceast ă boală în picioare, în
mâini, în umeri, în cap, sau în din ți. Dar reumatismele cele mai grozave sunt f ără îndoială ; reumatismele
articulare (la încheieturi).
Se dă puțină osteneală , pentru a se descoperi pric ina acestei boli. Se spune și se repet ă, că ea
nu se datore ște decât răcelii și trebuie într-adev ăr să ne mirăm, că veacul nostru, a șa de tare în inven ții,
n-a încercat înc ă să fabrice o vreme, care s ă n-aibă proasta proprietate, de a face pe oameni s ă
răcească. Dar răceala aceasta e un lucru ciudat. Dac ă de pildă trimitem la preumblare în plin aer pe o
vreme rece și umedă un regiment, care se alc ătuiește, cel pu țin după cât se crede, din oameni aleși,
aproape de o potriv ă sănătoși și aproape de aceea și vârstă, acțiunea vremii și rezultatul acestei ac țiuni
asupra solda ților din regiment, vor fi cu toate astea deosebite la reîntoarcere. Câț iva se vor alege cu
tuse sau cu guturai, alț ii vor avea poate dureri de m ăsele sau alte dureri reumatismale, dar cea mai
mare parte din ei se vor sim ți destul de bine, sau vor fi chiar sc ăpați de vreo mic ă tulburare, ca durerile
de cap. De toate lucrur ile acestea e învinuit ă vremea și aceia care sus țin părerea asta au dreptate în
aparență, căci schimbarea produsă în corpul acestor oameni e într-adev ăr efectul vremii; s-a c ăutat însă
pricina, acolo unde nu poate s ă fie și n-a fost niciodat ă vreo încheiere mai fals ă și vreo gre șeală mai
nenorocită decât aceea, prin care vremea poate dintr-o dat ă să facă pe un om bolnav și pe altul
sănătos.
O teorie, care nu poate să iasă din astfel de contraziceri, n-a putut aduce în realitate, decât foarte
puține foloase omenirii suferinde, de at âtea veacuri de când e în vigoare și bolile reumatismale s-au
răspândit dimpotriv ă pretutindeni cu o repeziciune nemaipomenit ă.
Vedem, adeseori, reumatismele atingând numai o parte a corpului, un picior, o mân ă, sau un
umăr și cred că fenomenul acesta ar fi de ajuns, s ă dovedeasc ă deja, că vremea nu e pricina propriu
zisă, căci nu se poate închipui, ca reumatismele s ă nu atingă, decât numai un picior sau numai o mân ă,
pe câtă vreme amândou ă picioarele și amândou ă mâinile au fost expuse acelora și influențe. Se
întâmplă adeseori, c ă o persoan ă așezată la fereastra de par tea mâinii drepte, s ă capete reumatisme la
mâna stâng ă, care era mai depă rtată decât mâna dreapt ă și mai ferit ă de curent. Deci dac ă vrem să
lecuim cu succes reumatismele, trebuie s ă cercetăm mai serios pricina lor.
Să vedem acum ce asem ănare are aceast ă boală cu celelalte boli. Dac ă examinăm serios un
bolnav, care sufer ă de reumatism, g ăsim că și el are friguri și că părțile ce-i pricinuiesc dureri sunt
umflate, iar mistuirea e și ea tulburat ă. Găsim apoi, c ă umflătura se ivește întotdeauna la acelea și părți,
mai ales la reumatismele articulare. Mulț umită acestor simptome, ne vom apropia de pricina bolii, vom
ține socoteal ă la început de cele trei simptome de c ăpetenie ale frigurilor, de inflama ție și de tulbur ările
mistuirii și vom cerceta felul cum se produc. Am spus c ă durerile se ivesc la r eumatismele articulare
totdeauna în acelea și locuri. E ciudat c ă în practica mea foarte întins ă, n-am găsit încă un singur caz de
reumatism, la care sediul principal al durerilor, s ă nu fi fost în fața încheieturii, adic ă deasupra
genunchiului, de pild ă, și nici odat ă dedesubt. Asta nu poate s ă fie o întâmplare, ci î și are și ea
lămurirea ei. S ă vedem ce se întâmpl ă.
Cine a urm ărit ultima mea conferin ță, își va aduce aminte, c ă boala nu e altceva, decât aflarea
materiilor stră ine, care se depun în corp în urma unei mistuiri neîndestul ătoare. Aceste materii se depun
la început în pântece, dar fermenta ția le răspândește în urmă în tot corpul. Orice schim bare de
temperatur ă, orice înt ărâtare, orice sup ărare, orice lovitur ă poate să mute din loc și să pună în
fermentație materiile str ăine din corp. Îns ăși viața noastră întreagă nu e decât o necontenit ă mișcare a
tuturor materiilor. Dac ă sunt îndestule materii str ăine în corp, acesta din urm ă e încărcat cu des ăvârșire.
Această stare nu se sfâr șește întotdeauna prin sfor țări furioase de cur ățire, sau prin boli acut e, pe care
le-am studiat în ultima mea conferin ță. Asta se întâmpl ă chiar foarte rar la cei în vârst ă. Vă voi aminti
numai faptul men ționat în a doua mea conferin ță, că tocmai țările călduroas e sunt mai mult leag ănul
frigurilor acute, pe cât ă vreme bolile cr onice domnesc mai mult în zona noastr ă mai răcoroasă. Pricina
este în schimbarea mai mult sau mai pu țin mare de temperatur ă. Observăm aproape acela și lucru la
persoanele tinere și la persoanele înaintate în vârst ă, cei dintâi sunt mai mult supu și frigurilor acute
decât cei de-al doilea, fiind că puterea de via ță e mai energic ă la per soanele tiner e, decât la persoanele
în vârstă. Aceeași schimbare de temperatur ă, care ajungea, pentru a face s ă izbucneasc ă la cei dintâ i
frigurile acute, nu mai poat e să întărâte puterea de via ță a celor de pe urm ă, așa ca să provoace o
sforțare de curățire a corpului.
Când o schimbare grabnic ă de temperatur ă răcorește corpul, materiile str ăine înc ep să se retragă
către punctul lor de plec are. Știm că, căldura întinde corpul și că frigul îl strânge. Aceast ă lege
neschimbătoare a naturii s e găsește cu totul dovedit ă și în corpul omului. În timpul c ăldurii frigurilor
observăm foarte deslu șit o întindere a pielii și vice-ver sa, o contractare în tim pul frigului, mai ales a pielii
acoperite de î ncălțăminte și de mănuși. Contractarea membrelor apas ă asupra m ateriilor străine, ce se
găsesc depuse. Aceast ă presiune le pune în mi șcare și le face s ă dea îndărăt către punctul lor de
plecare, către pântece. Atunci materiile str ăine se grămădesc la î ncheieturi, c ăci drumul nu e liber și
încheieturile se împotrivesc la circularea acestor materii. Ap ăsând asupra acestor piedici, materiile
străine produc inflama ții și dureri violente. Mi șcarea materiilor str ăine făcându-se atunci înd ărăt,
umflăturile și durerile se pr oduc totdeauna în fa ța încheieturilor, adic ă deasupra genunchiului, deasupra
încheieturii umerilor, etc.
39N-avem decât sa ne întoarcem la exemplul solda ților și vom fi încredin țați, că pricina propriu zis ă
a bolii trebuia să se găsească în însuși corpul omului, pe cât ă vreme temperatura a dat numai prilejul
unor sforțări de curățire ale corpului, cu alte cuvinte a schimbat starea de boal ă ascunsă și cronică într-o
stare de boal ă acută. Fenomenele de boal ă nu se ivesc deci, decât în corpurile, sau în p ărțile corpului,
care au o cantitate îndestul ătoare de materii str ăine.
Pentru a vindeca un bolnav atins de reumatism, ar fi o mare gre șeală, de a supune p ărțile
bolnave unui tratament numai și numai local. Nu se poate da o baie local ă de aburi, decât pentru a
îndulci d urerile, pentru a pref ace materiile în stare lich idă și pentru a îmbun ătăți căile destinate la
depărtarea materiilor str ăine. Toate aces te materii str ăine trebuiesc aduse pu țin câte puțin în organele
naturale, care trebuie s ă le scoată afară.
Știm acum destul de bine cum se produc reumatismele articulare. Tot a șa se întâmplă și cu
celelalte reumatisme. Ori unde s-ar iv i ele, la umeri, în spinare, în c oaste, la gât, sau la încheieturi,
totdeauna sunt produse de frecare; e o piedic ă, o împotrivire, ce întâlnesc materiile str ăine. Materiile în
fermentație întâlnesc piedic i în drumul lor, pentru c ă fermentația nu se poate face slobod ca în sticl ă
(vezi ilustra ția) și pentru că e oprită de
felurite organe ca rinich ii, stomacul, inima, pl ămânii și încheietur ile, așa că pretutindeni e frecare.
Această frecare produce durerile, mai ales când mi șcarea materiilor e vio lentă. Dar de vreme ce
40materiile str ăine se freac ă, se așează și se fixeaz ă pe organe, bineîn țeles că acele organe trebuie s ă se
bolnăvească .
Orice durere, orice reum atism, oricum s-ar numi el, orice durere în țepătoare sau arz ătoare, orice
apăsare, toate nu sunt produse decât prin freca re, iar frecarea nu s-a produs decât prin mi șcare.
Iată ce aveam s ă vă spun la început asupra originii reumatismelor.
Pentru a v ă dovedi adev ărul spuselor mele, v ă voi descrie câteva di n numeroasele cazuri, pe
care le-am observat adeseori în practica mea și astfel v ă voi lă muri modul de vindecare al
reumatismelor.
La începutul anului acesta, am fost chemat lâng ă o femeie, care, dup ă cum mi se spusese, avea
reumatisme violente mai ales în piciorul dr ept, apoi mai sus la încheieturi, în spate și la gât. „Ce ave ți de
gând să faceț i, domnule Kuhne?” Aceasta fu întrebarea ce-mi adres ă femeia. Cu mai multe s ăptămâni
înainte se c ăutase fără nici un succes. Sunt obi șnuit de mult ă vreme cu asemenea cercet ări și nu mi-a
fost greu s ă îndur și pe aceasta. Îi spusei și-i lămurii la început, cum s-au produs aceste dureri. „Dup ă
experiența mea e mare gre șeală de a încerca un tratament oarecare la picioare, la gât, la spate și la
șolduri (înf ășurări cu vată sau altceva). Toate dur erile de care te vae ți sunt niște friguri lăuntrice. Nu
trebuie deci, s ă ne împotrivim bolii cu c ăldură, ci să începem a o trata de acolo de unde s-a n ăscut,
trăgând afară prea marea c ăldură dinăuntru. O să vezi numaidecât leacul acestei metode”. Cum femeia
aceasta nu putea s ă se îngrijească ea însăși, așezai baia lâng ă pat. Trei persoane abia putur ă să pună
în baie pe biata femeie, care țipa la fiece mișcare. D ădui sarcina unei îngrijitoare de a face fric țiuni.
După 15 minute abia, dup ă câte mi-aduc aminte, femeia aceasta, care gemea necontenit la început, se
liniști. „Ei bine!…” îi zisei „…iat ă-te liniștită”. ”Durerile s-au mic șorat” îmi r ăspunse ea. Vede ți dar, că
tratamentul era cât se poate de nimerit. Durerile din spinare, din șolduri și din gât, se n ăscuseră după
cum spusesem și nu puteau fi dep ărtate, decât cum am ar ătat mai sus. Dup ă câteva zile, femeia
aceasta era în stare s ă se dea singur ă jos din pat și să-și facă ea însăși băile. După câteva săptămâni
ea putu să-și reia lucrul.
Un om de oarecare vârst ă, care fusese luni întregi tratat f ără succes pentru reumatismele sale
articulare, m ă chemă într-o zi și m ă întrebă dacă pot să -i viu în ajutor. Dup ă ce l-am examinat din
punctul de vedere al științei expresiunii figurii, îi declarai, c ă boala lui se putea înc ă vindeca. Durerile se
iviseră în piciorul stâng. Prescrisei acela și tratament ca mai sus și două băi fură îndeajuns, pentru ca
omul acesta s ă poată pleca pe jos dup ă ce venise în tr ăsură. Dar de ce fusese atins piciorul stâng și nu
piciorul drept?
Aceasta vă voi lămuri prin faptele urmă toare.
În conferin ța mea asupra frigurilor v-am explicat deja, îngr ămădirea materiilor str ăine într-o
singură parte prin acelea și fapte, ce se petrec în sticl ă; vă voi înfățișa din nou aceste încerc ări. Dar
acum e în afar ă de orice îndoial ă, că boala atingând numai o parte a corpului, trebuie s ă se nască din
grămădirea materiilor str ăine într-o singur ă parte. O s ă mă întrebați poate, de unde vine aceast ă
îngrămădire numai într-o parte?. S-ar crede c ă, corpul trebuie s ă împartă materiile, cât se poate mai de-
o potrivă, pentru că astfel câștigă mai mult loc, ca s ă le găzduiască . Ei bine, depozitele nu se fac
totdeauna numai într-o parte, dar încep aproape întotdeauna într-o singur ă parte, unde se strâng, pân ă
când se gr ămădește o cantitate mai mare, care împinge mai mult sau mai pu țin, materiile c ătre cealaltă
parte a corpului. Dar o parte r ămâne mult ă vreme mai înc ărcată decât cealalt ă. Pricina acestui depozit
într-o singur ă parte, este curat mecanic ă, adică materiile str ăine se supun legii greut ății. Câteva
încercări foarte simple v ă vor lămuri și mai bine. Lu ăm două sticle și le umplem mai întâi cu ap ă curată;
le astupă m și le lăsăm astfel o noapte întreag ă. Dacă ne uităm la ele a doua zi de diminea ță, nu
observăm nici o schimbare și nu vedem cum s-au a șezat. Să introducem acum pentru noaptea viitoare
puțin noroi în apa fiec ărei sticle și să le lăsăm toată noaptea în aceea și poziț ie; acum tabloul va fi cu
totul deosebit. Îndat ă ce luăm aceste sticle cu b ăgare de seam ă, vedem numaidecât, în ce pozi ție au
petrecut ele noaptea, că ci noroiul s-a a șezat de partea pe care erau culcate sticlele și apa a rămas
oarecum limpede, deasupra acestui depozit. Dac ă pentru a treia noapte punem pe lâng ă noroi o
materie care fermenteaz ă lesne, tabloul va fi la început acela și a doua zi de dimineață , dar dacă
deschidem sticla și o așezăm la căldură, fermenta ția va începe în ăuntrul masei noroioase. Masa în
fermentație iese din sticl ă de partea pe care a fost culcat ă (fig. A și fig. B).
Așadar, nu din întâmplare materiile str ăine sunt date afar ă din sticlă prin fermenta ție, dar ele ies
neîncetat de partea, pe care masele s-au îngr ămădit și s-au așezat în sticl ă.
De altminteri fermenta ția s-ar fi făcut în noroi chiar f ără adăugarea unei materii speciale supus ă
lesne dos pirii, dar atunci fermenta ția ar fi atârnat de totalitatea condi țiilor temperaturii și am fi av ut poate
prea mult de a șteptat. Veți avea un tablou și mai exact al corpului închipuindu-v ă masele în fermenta ție
într-o sticlă hermetic închis ă, cu pereți care se pot întinde. Materiile în fermenta ție au nevoie de loc și
ele și-l fac întinzând pere ții, fiindcă sticla e închis ă.
Aceste fapte foarte simple, ne fac s ă vedem ce se petrece în corp; materiile se d epun în părțile de
jos și ele se îndreapt ă către partea pe care ne culc ăm în timpul nop ții.
Nu se poate vedea la un om cu des ăvârșire sănătos pe care parte are obiceiul s ă doarmă, căci
doarme și pe o parte și pe alta, dar c ând corpul e plin de materii s trăine, se vede numaidecât pe c are
parte doarme de obicei, c ăci cu noua mea diagnoz ă e foarte u șor de a determina înc ărcarea mai mult
sau mai pu țin mare a corpului dintr-o parte sau alta. Dar dac ă materiile str ăine se r idică prea mult în sus
împărțirea lor e mai uniform ă și persoana e într-o a șa stare, că nu poate dormi în lini ște pe o parte și se
întoarce când pe o parte, când pe alta, într-un somn nelini știt.
41Așadar, când o parte a corpului e înc ărcată cu deosebire, partea aceasta se îmboln ăvește și ea
mai întotdeauna. Asta v ă lămurește pentru ce o persoan ă, care a stat la fereastr ă de partea dreapt ă,
capătă câteodată reumatisme în partea stâng ă, în urma unui curent.
E adevărat, că depoz itul într-o singur ă parte nu se face a șa ușor în om ca în sticlă; trebuie s ă
treacă mai multă vreme pentru asta, cu toate c ă se întâmpl ă adeseori, ca unii copii s ă se nască
încărcați numai într-o parte, din pric ină că mama s-a culcat pe o par te în timpul s arcinii, sau din pricina
pozițiunii pe c are a avut-o copilul înl ăuntrul mamei sale .
Veți înțelege acum, pentru ce printre solda ții pomeniți la începutul acestei conferin țe, unul n-avea
dureri de m ăsele decât într-o parte, etc. În țelegeți iarăși, fără greutate, pentru ce bolnavul m eu n-avea
reumatisme decât în picior ul stâng, el dormise ani întregi pe partea stâng ă, de aci vine înc ărcarea unei
singure părți.
Câtva timp în urma acestui caz, fusei c hemat la Magdeburg pentru un reumatism extraordinar.
Mă dusei și găsii, că nu era nicidec um un caz extraordinar, dar c ă simptomele se d ădeau pe fa ță cu o
furie nemaipomenit ă. Încheieturile de la genunchi și de la picioare erau foarte umflate și cășunau durer i
grozave: bolnavul nu mai putea s ă miște piciorul. Încheieturile de dedes ubtul piciorului erau foarte
umflate, dar în acela și timp, deasupra genunchiului era o umfl ătură așa de mare c ă nu putea s ă întindă
piciorul. Îmi spuse c ă suferise mult în via ță, că boala asta îl izbise î n fiecare an, dar c ă ea se agravase
din ce în ce. Omul acesta era cu des ăvârșire încărcat cu materii str ăine. No ile materii str ăine înaintau
către genunchi, cele vechi voiau s ă dea îndărăt. N-ar fi trecut mult și ele s-ar fi împietrit, aducând astfel
podagra38. Asta venea de acolo, c ă boala fusese totdeauna supus ă unui tratament local prin c ăldură. E
adevărat că tratamentul acesta schimbase starea și bolnavul p ărea uneori c ă se îndreapt ă, dar în
realitate boala ajunses e cronică. Materiile str ăine se odihneau pentru a reîncepe o mi șcare mai
furioasă, la fiece fermenta ție nouă.
Părțile bolnave fur ă, la început, muiate și băile de șezut cu fricțiuni se prelungir ă foarte mult.
Succesul cel mai str ălucit încoron ă aces te sforțări după câteva zile.
38 Boală cronică cauzată de dereglarea metabolismului și man ifestată prin crize articulare dureroase; gută
42O femeie, care suferea grozav de podagr ă la mâini și la picioare, veni s ă mă consulte. Ea îmi
spuse că toate leacurile întrebuin țate până atunci, nu-i folosiser ă nimic. Încercai s ă dovedesc și acestei
femei, că durerile ei nu erau pricinuite, decât de o mistuire neîndestul ătoare și că ușurarea ei n-ar fi cu
putință, decât dacă mistuirea s-ar îndrepta, dac ă ar putea s ă iese mai mult la scaun și dacă ar putea s ă
asude. O sf ătuii să ia trei băi de șezut cu fric țiuni și să urmeze o diet ă potrivită, pentru a nu l ăsa să
pătrundă materii str ăine noi în corpul ei. Dup ă câteva să ptămâni încheieturile nu mai erau reci ca mai
înainte, ci aveau o c ăldură, care se sim țea deslușit la o mic ă distanță. Băile reci, departe de a r ăci
corpul, produseser ă, dimpotriv ă, căldură, ele dau afar ă cu chipul acesta materiile str ăine și aduc o
circulaț ie mai activă a sângelui, a șa că restabilesc circulaț ia normală și căldura normal ă. După câtva
timp, căldura nem ăsurată dispăru și ea din încheieturi și fu înlocuit ă printr-o că ldură normală,
vindecarea era des ăvârșită.
Încă un caz de podagr ă.
Într-o familie, unde c ăutam cu succes copii de câteva s ăptămâni, fusei chemat într-o od ăiță
locuită de bunica, care dorea foarte mult s ă-mi vorbeasc ă: „Văd cu ce succes cau ți pe nepoții mei, n-ai
putea să mă vindeci și pe mine? Suf ăr mult și dau mult de lucru celor care m ă înconjoară. Nu mai
părăsesc patul de trei ani”. Acestea fur ă cuvintele ei. Îi r ăspunsei: „Se poate, dacă ai vrea să împlinești
trei condiții. Iată-le: ieșiri afară mai îmbel șugate prin ma ț, prin rinichi, și prin piele. Boala dumitale vine
dintr-o lips ă de-scoatere afar ă”. Poate să ai dreptate, domnule Kuhne, nu mai asudez de ani de zile și
sunt mulțumită de asta, alta dat ă asudam… Acela și lucru e cu scaunul: la câte patru, cinci și chiar șase
zile odată, altă dată aveam o bun ă mistuire.” Auz, ades eori, pe unii spunând c ă stomacul și mistuirea
sunt minunate, dar c ă suferă numai de încuiere39. Asta e un semn trist de proasta idee ce- și fac oamenii
de o bună mistuire. „Da, astea intr ă în corp, dar nu ies regulat. Ce se vor face aceste materii introduse
în corp? – Podagra nu e altceva decât o urmare a mistuirii neîndestul ătoare”. Această damă de
șaptezeci de ani p ăru că mă înțelege și mă rugă să încep numaidecât tratamentul. Îi trimesei c ădița
mea și îi lă murii cum trebuia s ă ia băile. Bolnava trebui se fac ă trei băi de șezut cu fric țiuni pe zi și să fie
apoi așezată în pat pentru a asuda, dac ă era cu putin ță. Sudoarea se produse cu o repeziciune
uimitoare. Ea asud ă așa de mult dup ă fiecare baie, că trebuia s-o schimbe de dou ă ori pe noapte.
Câteva săptămâni fură de ajuns, pentru ca aceast ă femeie să se poată scula fără dureri și să umble
prin odăița ei.
Această femeie avea podagr ă. Boala aceasta se n ăscuse în primul rând, în urma unei proaste
mistuiri și reumatismul fusese una din cele dintâi urm ări, ale acestei mistuiri neîndestul ătoare. „Cât ăva
vreme eram ocupat ă cu afacerile mele, aveam totdeauna mult de lucru și n-am ținut socoteală de
durerile mele reumatismale”, îmi zise într-o zi bolnava, „de când m-am retras din afaceri am podagr ă”.
Vedeț i dar, că podagra provenea din cauz ă, că reumatismul nu fusese nici c ăutat, nici vindecat.
Căderea mu șchilor
Căderea mușchilor nu e altceva decât o umfl ătură a încheieturilor și șoldurilor, ea se na ște în
acelaș i fel ca reumatismele și dispare în acela și fel. Să ascultăm ce mi-a scris un bolnav recunosc ător
de vindecarea sa.
„Vă mulțumesc din adâncul inimii, c ă m-ați vindecat de durerile mele, ce nu se pot descrie.
În toamna anului 1885 fuse i atins pentru întâia-oar ă de violente dureri și de înțepenire în șoldul
stâng, apoi în șoldul drept și în rinichi și, în cele din urm ă, o stare de în țepenire general ă. Doctorul
căruia mă adresai îmi spuse c ă aveam căderea mușchilor. În cursul tratamentului se mai ivi și o
puternică fotofobie (groaz ă de lumină), un tremurat de pleoape, dureri în tot obrazul, greutate în cap,
zvâcnituri grozave în mâna stâng ă și în piciorul stâng și o slă biciune, că nu puteam s ă-mi încalț nici
pantofii, nici ciorapii și nu mă puteam culca în pat f ără să fiu sprijinit. Aceste grozave dureri m ă cărunțiră
în scurtă vreme.
Fusei tratat f ără succes de vreo 12 profesori celebri și doctori din acest ora ș și fusei înf ățișat
studenț ilor de câțiva profesori de universitate ca un subiect foarte remarcabil. Un tân ăr medic și-a făcut
asupra mea teza sa de doct orat. Am fost în mai multe rânduri lu ni întregi în spitalul municipal și în
clinica universit ății. În sfârșit, un profesor și un doctor de la policlinica universit ății mă sfătuiră, în
39 constipaț ie
43ianuarie 1889, să consult pe domnul Louis Kuhne, care ț inea tocmai atunci conferinț ele sale publice.
Urmai sfatul lor la 23 Ianuarie 1889.
Făcui cele dintâi b ăi la 24 Ianuarie 1889. Cantit ăți foarte mari de ap ă dispă rură la cea dintâi baie.
Pântecele se trase. Capul se f ăcu mai ușor și putui să merg fără cârje, pentru întâia oar ă, de atâția ani.
În aceeași zi mă înfățișai domnilor profesori de la policlinica universit ății, potrivit dorin ței lor, și to ți
constatară îmbunătățirea minunat ă a stării mele.
După ce am urmat con știincios, timp de trei să ptămâni, metoda prescris ă de dumneavoastr ă, am
putut să declar la 13 Februarie 1889, într-o consultaț ie publică dată de dumneavoastr ă la 20 – 30 din
elevii dumneavoastr ă, că eram cu des ăvârșire vindecat și le-am dat dovad ă, făcând în acela și timp tot
felul de mișcări.
De atunci sunt s ănătos și destoinic de munc ă. Pot să țin 50 de kilograme în fiecare mân ă, pe
când înainte vreme, nu puteam nici s ă o mișc și eram incapabil de a munci sau de-a duce cea mai mic ă
greutate. Din t oamna anului 1885, pân ă la 23 Ianuarie 1889 am fost c ăutat de cei dintâi doctori din
Lipsca și starea mea s-a înr ăutățit. De la 23 ianuarie 1889 pân ă la 13 februarie 1889, prin noua
dumneavoastr ă metodă, mi-ați redat să nătatea și puterea de a munci.”
Lipsca, 16 Iunie 1890. Heinrich K.
Răceala mâinilor și a picioarelor,
Fierbințeala capului
Să trecem acum la r ăceala mâinilor și a picioarelor și la fierbin țeala capului. Știm că tocmai capul
ar trebui să fie rece, iar mâinile și picioarele calde, totu și adeseori vedem contrariul. Să cercetăm cum s-
au produs aceste fenomene de boal ă. Am spus întruna din precedentele mele conferin țe, că nu e boală
fără friguri și nu sunt friguri f ără boală. Trebuie deci, ca și starea asta s ă fie o stare de friguri. Nu ne
îndoim de lucrul acesta, întrucât e vorba de c ălduri la cap. Dar, de obicei, nu putem pricepe cum mâinile
și picioarele reci pot fi o stare febril ă. Eu susțin, că amândou ă aceste stări: călduri la cap și răceala
mâinilor și a picioarelor provin dintr-una și aceeași cauză . Ce se întâmpl ă? Orice boal ă are ca condiț ie
neapă rată aflarea materiilor str ăine în corp. Prin friguri și prin fermenta ție aceste materii sunt r ăspândite
în părțile cele mai dep ărtate ale corpului, din pântece, punctul lor de plecare. Se formeaz ă depozite în
locurile cele mai dep ărtate, adică în mâini, în picioare și în cap. Materiile în fermenta ție pătrunzând în
mâini și în picioare nu întâlnesc decât o foarte mic ă împotrivire. Materiile str ăine se depun la început în
degetele picioarelor, apoi în picioare și se ridică puțin câte puțin în sus, împiedicând circula ția sângelui
și încălzirea picioarelor. Tot așa e și cu r ăceala mâinilor. Mul ți nu simt la început frig decât în vârful
degetelor, al ții nu simt frig decât la un singur picior, mai târziu, dup ă câțiva ani, se plâng și de picioare,
care sunt reci pân ă la genunchi. Unii încal ță atunci ciorapi gro și, dar asta nu le ajut ă la nimic, al ții încalță
pantofi de pâsl ă, dar aceștia nu fac bine decât pentru scurt ă vreme și iarăși nu mai sunt de folos. Atunci
picioarele nu se mai pot înc ălzi. De aci urmeaz ă î n c h i p v ădit, și dumneavoastr ă știți bine, că nu
veșmintele înc ălzesc corpul, ci corpul înc ălzește veș mintele. Și dacă veșmintele mai groase p ăzesc
corpul la început de frig, e numai din cauz ă că corpul are întotdeauna o anumit ă căldură în membrele lui
și că rămășița aceasta de c ăldură se comunic ă veșmintelor, care n-o lasă să iese afară. Dar aceast ă
apărare a veșmintelor groase nu ține mult. Îndat ă ce pielea nu mai func ționează regulat ș i circulația
normală a sângelui înceteaz ă din ce în ce mai mult, cele mai groase ve șminte nu mai slujesc la nimic.
Dar cu totul altfel e la cap. Creierul boga t în sânge e mai în stare chiar, decât mâinile și picioarele,
de a se împotrivi materiilor str ăine, care urc ă spre cap. Aceast ă împotrivire produce frecare și căldură.
Avem deci, dezlegarea enigmei: sunt cu des ăvârșire acelea și substanțe, care răcesc mâinile și
picioarele și care încălzesc mai întâi capul. Dar c ăldurile capului au și ele un sfâr șit. Am întâlnit în
practica mea destui bolnavi, la care capul era deja cu des ăvârșire rece. Prin urmare și aci e un anume
hotar. Dac ă materiile str ăine pă trund în prea mare cantitate în cap, împotrivirea sfâr șește și ea prin a
cădea și capul se r ăcește și el. Dovad ă de cele ce spun, nu se poate avea decât prin vindecarea, care
reiese dintr-un tratament potrivit cu aces t mod de a vedea lucrurile. Pentru a înl ătura răceala mâinilor și
a picioarelor și fierbințeala capului, trebuie s ă începem tratamentul de la punctul de plecare al
fermentației, adică de la pântece. Trebuie s ă regulăm mistuirea și atunci neap ărat mâinile și picioarele
se vor încălzi și capul se va r ăcori. Capul rece se va face mai întâi cald și apoi răcorit ca de obicei.
44Toate aceste simptome au fost observate în mii de cazuri și le observ zilnic în cazurile noi din
practica mea. Trebuie s ă mai adaug, c ă acei care au mâinile și picioarele reci sunt totdeauna în
primejdie de a c ăpăta reumatism.
Suciri și strâmb ături
Să trecem acum la suciri și strâmbă turi.
Ați văzut prin explica țiunile mele, c ă toate bolile ce v-am înf ățișat până acum, au una și aceea și
pricină. Dar veți fi poate mira ți, văzând că imediat dup ă podagră și reumatisme, în șir și celelalte boli ale
corpului, pomenite la în ceputul acestei conferin țe, cum ar fi: umerii prea ieși ți înafară, spinarea
încovoiată, strâmbarea șirei spinării, suciri și altele. Ele au totuși aceea și cauză ca și bolile ar ătate mai
sus, adică o grămădire de materii str ăine în corp și un depozit îmbel șugat de aceste materii în anume
părți ale corpului. Aceste boli se ivesc adeseori împreun ă. Dacă vi se cere cauza simptomelor de boli,
însăși dumneavoastr ă veți răspunde: altera țiunile nu pot fi produse dec ât prin depozitul materiilor
străine, care sunt, ca s ă zicem așa, o stare podagroas ă, pe o scar ă mare. Vorbind astfel, a ți spus
adevărul. Dar vă voi dovedi, cu ajutorul câtorva figuri, cum s-a f ăcut depozitul și cum el s-a îndrumat
puțin câte pu țin către o anume parte a corpului. Experien ța dovedește, că trebuie să treacă multă
vreme, pentru ca materiile str ăine să poată produce schimb ări mari în corp, tr ebuiesc ani. Corpul se
ușurează câteodată prin bolile acute și dă, atunci, afar ă destule materii str ăine, pentru a face s ă piară
câtăva vreme schimb ările și deformările corpului, a șa că pot să treacă zeci de ani, pân ă când corpul s ă-
și piardă cu desăvârșire forma. Acelea și materii str ăine, care produc la unul v ărsatul, la altul tifosul40, la
un al treilea anghina difteric ă, etc., pricinuiesc suciri și sluțiri, îndată ce corpul nu mai are destul ă putere
de viață , pentru a se sc ăpa de ele prin frigurile acute. Materiile str ăine alcătuiesc anumite depozite
adună toare, mai ales, în p ărțile unde ele împiedic ă mai puțin organismul și unde sunt mai dep ărtate de
mișcarea necontenit ă. De aceea, când depozitele se fac într-o parte a corpului, unde nu se g ăsesc
organe importante, îns ăși boala e foarte pu țin supărătoare.
Schimbările formei corpului încep s ă se bage de seam ă puțin câte puțin și se caută tot soiul de
explicații. De cele mai multe ori, vina cade pe profesi unea bolnavului, care e nevoit de a lucra numai, cu
o parte a corpului, sau care- și face obicei de a ș edea de-a curmezi șul. Firește că lucrul acesta
înseamnă ceva, dar el nu face decât s ă croiască drumul materiilor str ăine și să hotărască numai forma
schimbă rii. Persoanele cu des ăvârșire sănătoase nu pot pierde niciodat ă forma corpului prin pozi ții
unilaterale, dac ă dau corpului timpul de a se od ihni, când oboseala începe a fi sim țită. Am observat,
adeseori, c ă locuitorii de la ț ară încovoiați toată ziua cu munca p ământului, rec ăpătau o frumoasă
poziție cu desăvârșire dreapt ă, îndată ce aveau prilejul de a se ridica. Dac ă acești oameni n-ar fi fost
sănătoși, atitudinea lor s-ar fi schimbat f ără îndoială prin influenț a materiilor str ăine. Lumea caut ă de
obicei, să ascundă la început p ărțile schimb ătoare prin me șteșugul croitorului sau al croitoresei, dar
asta nu duce mult ă vreme.
Formele pă rților schimonosite pot fi foarte deosebite și aceste deosebiri î și au pricina lor în
ocupaț iunile, în obiceiurile, în pozi ția din timpul somnului și, în mare parte, în dispozi țiile înnă scute. Nu
se vor găsi, poate, dou ă forme, care s ă fie absolut asem ănătoare, dar se pot vedea anume forme
fundamentale, pe care vi le voi înf ățișa în figurile de mai la vale.
40 Boală epidemică febrilă , cauzată de o infec ție parazitar ă
Figura A, v ă înfățișează un om construit aproape normal și armonia membrelor sale bate la ochi.
N-are nimic prea lung, nimi c prea scurt nimic prea mare, nimic prea mic, toate membrele sunt bine
proporționate.
45Figura B, v ă înfățișează un alt tablou. Vede ți numaidecât schimb ările de partea stâng ă: în partea
de jos o prelungire, în partea de sus o ridic ătură a trunchiului corpul ui; prelungirea e, f ără îndoială,
anterioară ridicăturii, căci materiile str ăine au punctul lor de plecare î n pântece, unde se face totdeauna,
cea dintâi sc himbare și au trebuit, desigur, ani pentru a produce ridic ătura umărului. Dacă părinții ar fi
văzut la timp prelungirea de jos și dacă ar fi cunoscut urm ările, desigur, c ă n-ar fi pregetat de a face un
tratament potrivit. E adev ărat, că nu poate fi nimeni învinuit, c ăci metodele obi șnuite până aci nu erau
câtuși de puțin în stare de a v indec a aceste boli, pe care , de altminteri, în ma re parte nici nu le
recunoștea de boli. Acest e persoane as tfel schimonosite, erau schimonosi ți și atâta tot. Dar cum
fuseseră produse aceste schimonosiri, c are erau pricina lor, nimenea pân ă acum n-a putut s-o spun ă.
Noua mea m etodă nu mai e a șa de nedumerit ă ca ce lelalte în fața acestor boli, dovad ă e vindecarea ce
a obținut în cazurile cele mai deosebite. To tdeauna am tras teoria din practica mea.
Materiile str ăine se așezas eră mai cu deosebire în partea stâng ă a corpului. Dilat area (întinderea)
se făcuse și aci întocmai ca în sticla cu p ăreți care se întind și în care masa în fermenta ție nu se
așezase dec ât de partea stâng ă. Acest e materii cer un loc mai m are și cum ele n-au alt ă ieșire, întind
puțin câte pu țin pereții asupra cărora ele apas ă neîncetat. Dac ă masa în fermenta ție nu e decât în
partea stâng ă, cum e cazul de fa ță, numai aceast ă parte se întinde mai mult.
Prin noua mea diagnoz ă, știința expresiunii figur ii, ar fi fost u șor de a stabili aceast ă boală încă de
la început și de a întrebuin ța mijloace le potrivite, pentru a goni din corp materiile str ăine, pricina acestei
supraîncărcări din partea stâng ă. Cu mulți ani, înaintea acestei prelungiri a trunc hiului de jos, se putea
deja constata un spor de înc ărcare în partea stâng ă a gâtului, și acum când cunoa ștem unitatea tuturor
bolilor și când știm că această sluțire nu fusese pr odusă dec ât de acelea și materii str ăine, care
pricinuiesc la alte persoane tifosul, anghina difteric ă, etc., e ușor de a preveni și de a vindeca aceste
schimonosiri.
Ați aflat astăzi pentru întâia dat ă, cum se produc slu țirile și strâmbăturile. Vă voi arăta prin alte
cazuri, cum toate aceste forme au aceea și pricină.
Fig. C. vă arată un corp al c ărui trunchi e dilatat de amândou ă părțile. Nu v eți avea, poat e la
început, decât o b ănuială nelămurită, că acest corp nu mai are adev ăratele propor ții. Dar, comparându-l
cu fig. A ve ți vedea numaidecât, c ă trunchiul întreg e foarte dilatat. Mai ales partea de jos a tr unchiului
s-a lungit foarte mult, scurtând picioarele și gâtul. Gâtul a intrat aproape în umeri. În cazul acesta n-a
fost numai o înc ărcare într-o parte a trunchiului, ci am ândouă părțile au fost la fel încărcate de materii
străine și această încărcare s-a întins în tot trunchiul. Câteodat ă materiile str ăine pătrund în cap și
atunci se ives c acele schim onosiri, pe care ave ți prileju l să le vedeți adeseori. V ă voi aminti aci exemplul
sticlei, pe gât ul căreia pus esem un cauciuc. Schimb ările formei c apului, s-au produs întocmai ca î n
această sticlă.
Dar ați mai avut, adeseori, prilejul de a observa simptomul opus, adic ă, picioare prea lungi, mâini
prea lungi și un trunchi relativ prea scur t. Pricina e ac eeași, numai că materiile st răine au luat din vreme
drumul acestor extremit ăți și au împiedecat dezvoltarea trunchiului, de a se face tot a șa ca a celorlalte
membre.
46Nimeni nu va b ănui, că metoda noastr ă, așa de simpl ă, poate da membrelor în toate aceste
cazuri, propor țiunile lor normale. Pentru acest sfâr șit e trebuin ță, ce e drept, de o aplicare energic ă a
tratamentului meu ani întregi, pân ă când aceste st ări cronice se c ompenseaz ă, iar când organismul e
prea bătrân și nu mai are puterea de via ță neapărat trebuincioas ă, o vindec are desăvârșită nu mai
poate avea loc…
Fig. D, ne arat ă o formă, pe care, din nenorocire, o întâlnim foarte des în zilele noastre.
Depozitele au produs o ridicare a s pinării, care împiedec ă în același timp, dezvoltarea normal ă a
pieptului, car e s-a tras foarte mult. S-ar putea zice c ă, ce are prea mult spinarea, lipse ște pieptului.
Acesta din urm ă își mărește volumul înd ată ce spatele e sc ăpat de s arcina lui. Se în țelege de la sine, c ă
trunchiul era foarte înc ărcat multă vreme înainte și că simptomul acesta e totdeauna îns oțit de un
pântece prea mare sau prea umflat. Aceast ă încărcare se trage, câteodat ă, din c opilăria bolnavului, sau
se produce c hiar înainte de na ștere; de aceea vedem copii de 4 – 5 ani, care au spatele adus și pieptul
tras. La vârsta asta se poate da ajutor mai repede și mai ușor. După metoda mea, un corp tân ăr face
mai multe pro grese într-o lun ă de tratament, decât un corp b ătrân într-un an. Pricina trebuie c ăutată în
puterea de via ță, care e mai mare în tinere țe. Dar, v-am spus dej a, cum poate cinev a să bage de
seamă, încă de la început, aceste schimonosiri: lucrul acesta nu e cu putin ță decât cu ajutorul științei
expresiun ii figurii.
Materiile str ăine pot lua, câteodat ă, un drum foarte neregulat, s ă treacă dintr-o parte într-alta și
apoi să dea îndărăt. Vedem aceasta în Fig. E. Principal ele depozit e ale acestor materii s-au f ăcut, mai
ales, în partea stâng ă, dar în urm ă drumul liber le-a fost oprit la mijloc de unul din organ e, ce se găsea
acolo și a fos t împins în partea dreapt ă, dar a trecut în urm ă iarăși în partea stâng ă. Vedeți deslușit
dilatarea în partea stâng ă și în sus, și în jos, și zăriți la mijloc direc ția spre dreapta. Aci șira spinării și-a
schimbat deja pozi ția. E o înc ărcare, desigur, mo ștenită. Dacă ar vrea cineva s ă rest abilească
proporțiile normale prin a plicarea ban dajelor mecanice sau altor aparate, pent ru a ține bolnavul în
poziția dreaptă, n-ar face decât s ă chinuiască bolnavul, f ără să ajungă vreodată la vindec are. Materiilor
străine le trebuie loc și mi s -a întâmplat adeseori în practica mea, s ă văd că dacă se îndreapt ă cu forța
un spate adus, materiile str ăine se așezau, într-o bun ă zi, în piept. Materiile str ăine fuseser ă gonite din
spate, dar ele se iviser ă în față. Nu s-a putut înl ătura materiile str ăine locul ce le tr ebuia, nu s-a putut
decât schimba locul depozitului lor.
47
Fig. F, ne arat ă o persoan ă, la care materiile str ăine s-au a șezat în mijloc ul spatelui, și care au
încovoiat cu des ăvârșire c orpul. Acest simptom e mai rar, c ăci materiile p ătrund de obicei pân ă la
extremități. Vă voi înfățișa mai la vale un exemplu foarte b ătător la ochi, cules din pr actica mea, în fig.
G. și H.
Vă veți gândi cu prilejul acesta, la bie ții cocoșați, care sunt cu des ăvârșire desfigura ți prin sluțirea
lor. La cea mai mare parte din coc oșați s-a cârmit cu d esăvârșire șira spinării. Aproape în toate cazurile
acestea e numai o înc ărcare moștenită. Dar înainte de a trece la diferitele cazuri de boal ă, vă voi arăta
încă o diformitate particular ă.
Se întâmpl ă adeseori, c ă, materiile str ăine trec prin gât și se așează în cap. Am explic at deja,
cum din cauz a aceasta av em răceala c apului. Aceas ta aduce cu s ine foarte u șor la copi i o dezvol tare
neobișnuită a capului. Un cap peste m ăsură de mare e totdeauna un semn de grea boal ă cronică.
Această dezv oltare peste fire a capului se produce, adeseori, înainte de na ștere și cea dintâi urmare a
ei este o na ștere grea. Dar poporul a observat el însu și că toți copiii cu ca pul mare mor mai curând
decât ceilal ți. Ați aflat astăzi cauza, pe care n-a ți fi afl at-o, de bun ă seamă, de la nimeni. V-am explicat
deja aceast ă încărcare prin sticla cu cauciuc.
Dovada s puselor mele nu se poate avea decât prin v indecarea înt emeiată pe aceste teorii . V-am
spus deja c ă, toate teoriile mele au fost trase din pract ică și că toate se întemeiaz ă pe practic a mea și
pe numeroasele mele obs ervațiuni. O sum ă de vindec ări s-au săvârșit cu adevărat sub direc ția mea.
Tratamentul a fost acela și ca în toate simptomele de boal ă pomenite mai sus . Și, s-ar părea ciudat,
auzindu-m ă spunând, c ă vindec un spate adus tot a șa ca un catar41 sau guturai: dar ce e de f ăcut
41 Inflamație a mucoasei unui orga n, însoțită de se creție abundent ă
altceva, dac ă pricina de boal ă este aceea și? Faptele au dovedit c ă, am dreptate, c ăci toate simptomele
de boală dispar printr-o cur ă stăruitoare. Totdeauna și, în toate cazurile, se cere corpului condi ția
neapărată, ca să aibă încă destulă putere de via ță și că, nicăieri comunica ția nervilor s ă nu fie
întreruptă, încolo, repet ce am spus: toate bolile (sau, mai bine zis, boala în toate formele ei) sunt
vindecabile f ără excepție.
Vă voi arăta acum câteva vindec ări ale ac estor cazuri dobândite în practica mea.
48În 1889 o femeie îmi aduse într-un c ărucior de copii pe fiul ei de 13 ani, pe spinarea c ăruia se
formase o cocoa șă destul de pronun țată în urma unei cârniri dureroase, dup ă cum vede ți în fig. G. (fig.
G. și H. au fost luate dup ă natură). Aces t băiat nu putea umbla dec ât cu mare osteneal ă, sprijinindu-se
pe două bast oane și trebuia să fie trans portat mai mu lt în cărucior. Întrebai femeia ce f ăcuse împotriva
acestei boli. Ea îmi spuse atunci c ă ceruse sfatul medicilor, fiindc ă băiatul nu mai putea r ăbda durerile,
de mai bine de doi ani. Un profesor din acest ora ș operase copilul și-l chinuise îngrozitor într-un pat pe
care-l întindea, cu apar ate ortopedice de fier și cu a lte mijloa ce silnice, dar toate astea f ără cel mai mic
succes. Femeia H. sfâr șise prin a s e încredința că, chirurgia și medicina erau neputincioase, a veni în
ajutorul fiului ei, a șa că-l căutase ea îns ăși cu leac uri de casă, până când veni la mine. Îi explicai c ă
materiile str ăine se așezaseră în cocoașa fiului ei și că aceste materii trebuiau s ă fie date afar ă, pentru
ca boala s ă fie tămăduită. Ea mă înțelese și mă rugă să încep chiar din ziua aceea tratamentul meu.
Copilul luă trei băi de șezut cu fricțiuni pe zi , de câte o j umătate de c eas fiecare. Nutrimentul s ău (hrana
sa) era absolut f ără excitante și copilul își petrecea cea mai mare parte a zilei î n aer curat, afar ă din
oraș. Materiile str ăine dădură înapoi cu o repeziciune uimitoare în acest corp tân ăr și succesul întrecu
toate așteptările. După opt zile, copilul n u mai avea n evoie de cărucior și putea să meargă numai cu
ajutorul celor dou ă bastoane. Cincis prezece zile mai târziu bastoanele nu mai erau de nici-un folos și
poziția corpului era aproape dreapt ă. După alte două săptămâni de tratament, copilul putu s ă se ducă la
școala, pe c are trebuise s ă o părăsească de multă vreme. Tratamentul ținu șase luni și cop ilul fu așa de
bine restabilit c ă poate merge drept, cum îl arat ă fig. H.
Dacă pretind că materiile str ăine, care au produs aceast ă boală, sunt la fel cu acelea care au
produs la alte persoane v ărsatul, pojarul, anghina difteric ă, etc., trebuie ca ele s ă fie date afar ă prin
aceeași meto dă și corpul să fie vindecat în acela și fel, lucru ce am dovedit p ărinților prin fiii lor.
În aceeași zi, în care b ăiatul acesta venise s ă-mi ceară sfatul, av eam la mine o femeie, car e
suferea de pierderi de s ânge enorme și o fetiță de nouă ani, care avea o pec ingine42 îngrozit oare.
Aceste dou ă persoane încercaser ă toate celelalte metode, f ără cel mai mic succes. Ele f ăcură același
tratament ca b ăiatul și fură vindecate c a și el. Dar aceast ă vindecare nu era cu putin ță decât dac ă
pricina acestor trei boli era aceea și, ceea ce s-a dovedit de fapt.
Într-un alt caz, un om de 50 ani izbuti, dup ă un tratament st ăruitor de patru ani s ă potriveasc ă
trunchiul corpului s ău prea lung, gâtul și picioarele sale prea scurte. Din șase în șase luni, pantalonii s ăi
42 Boală contagioa să a pielii manife stată prin erupții, care, uscându-se, provoac ă mâncărime și formează o crustă, care apoi
se cojește, lăsând pete albicioa se.
49erau tot mai scur ți, pe când umerii de la hain ă rămâneau tot mai sus. El era nevoit mereu s ă-și
potrivească aceste haine la croitorul s ău, până ce corpul s ău ajunse aproape normal.
Sper că în urma acestor l ămuriri ați înțeles unitatea bolilor, adic ă pricina uniform ă a tuturor bolilor.
Puteți avea zilnic dovadă în practica mea întins ă.
Dar înainte de a sfârși, v ă voi vorbi de noua mea diagnoz ă, știința expresiunei figurei, fiindc ă e
adeseori r ău pricepută , cu toate că e tot așa de simplă și tot așa de natural ă ca toate celelalte
descoperiri ale mele.
Faptul că mulți din bolnavii mei nu alerg la mine decât ca la cea din urm ă ancoră de scăpare,
după ce au încercat în zadar toate ce lelalte metode, mi -a dat prilejul s ă arunc asupra diagnozei,
domnilor înv ățați, o privire mai adânc ă decât cum s-ar crede. Iată câteva exemple. În orele mele de
consultare, veni la mine într-o zi un om mare și voinic pe care toată lumea l-ar fi crezut foarte s ănătos, și
mi se plânse c ă e cu desăvârșire incapabil de a munci. To ți doctorii (și erau mul ți, pe care-i consultase)
îl cercetaser ă cu de-amănuntul, îl pip ăiseră și-l ascultaser ă cu atenț ie și toți îi declaraser ă la sfârșit ca e
cu desăvârșire sănătos, că nu puteau g ăsi nici o boal ă în el, că e un bolnav închipuit. N-avea decât s ă
facă o călătorie, ca să gonească gândurile acestea și n-o să mai bage de seam ă boala sa. Zis și făcut.
Dar mijlocul acesta nu-i slujise la nimic și așa veni la mine. O privire asupra gâtului și asupra capului
său, și observa ția gâtului, când întorcea capul la dreapta și la stâng ă, îmi arătară deslușit marea
grămădire de materii str ăine în corpul s ău, care era cu des ăvârșire pă truns pretutindeni. Ordonai
tratamentul meu obi șnuit și după șase săptămâni dă duse afară atâtea materii str ăine, că-mi spuse cu
bucurie, că putea deja s ă munceasc ă toată ziua, fără să se opreasc ă. Vedeți, care diagnoz ă a fost mai
dreaptă! În practica mea se ivesc aproape zilnic cazuri de acestea, în care bolnavii sunt privi ți de toată
lumea, ca fiind s ănătatea în picioare, cu toate c ă ei înșiși se simt greu bolnavi și se hotărăsc cu greu de
a consulta un doctor, de team ă să nu fie luați încă odată de bolnavi închipui ți. Am avut adeseori prilejul,
să cunosc defectele diagnozelor întrebuin țate până aci.
Altă dată veni la mine o fat ă de optsprezece ani atins ă de cloroz ă43 (fața palidă). Doctorii îi
spuseră că avea puțină cloroză, dar că altminteri era cât se poate de s ănătoasă și n-avea decât s ă ia
fier pentru a-i pieri indispozi ția. Ea luase fier, dar cloroza nu pierise. Prin știin ța expresiunei figurei
stabilii, că nu putea fi vorba nicidecum de o s ănătate desăvârșită, pe câtă vreme fața era palid ă, căci
corpul acestei tinere fete era foarte înc ărcat de materii str ăine. Toate vasele sanguinare cele mai
delicate, care trebuie s ă aducă sângele pân ă la suprafa ța pielii, erau cu des ăvârșire astupate de aceste
materii, așa că sângele nu putea circula până la piele, care era g ălbinicioasă, palidă și ofilită. Pricina
acestei boli era o mistuire neîndestul ătoare de mai mul ți ani, chiar dup ă spusele bolnavei. V ă voi atrage
luarea aminte, în trecere, c ă cei mai mul ți oameni n-au habar, de ce va s ă zică o mistuire normal ă și că
aproape nimeni nu știe să prețuiască valoarea unei bune mistui ri. Fac zilnic aceast ă experiență în
practica mea. Prescrisei acestei domni șoare același tratament ca și bolnavului de mai sus. Dup ă câteva
luni boala era înl ăturată și fața tinerei fete era cu totul alta. Vede ți dar, că și în acest caz diagnoza
medicinei n-a fost destoinic ă de a recunoa ște adevărata stare de boal ă. Fața palidă nu era decât un
simptom extern al bolii, iar boala fusese produs ă de materiile str ăine râmase în corp, în urma unei
mistuiri neîndestulă toare. Printr-o singur ă privire a gâtului și capului bolnavei am putut vedea toate câte
scăpaseră istețimei domnilor reprezentan ți ai medicinei.
Iată un alt caz. O dam ă din New-York, care sufe rea de o grea nemistuire44, veni să-mi ceară
sfatul. Nici un leac nu mai putea lucra și doctorul îi spusese, c ă trebuie să se lase așa, c ă multe
persoane s ănătoase sufer ă de încuierea stomacului45 și că boala asta se vindec ă de la sine. Constatai
că dama aceasta era foarte înc ărcată de materii str ăine, care produceau, mai ales în pântece, o c ăldură
violentă de friguri cronice, care usca toate secre țiunile mucoase din intestine și care consuma
excrementele, ce r ămâneau uscate în maț . Prescrisei tratamentul meu și de la cele dintâi b ăi, căldura
dinăuntru fu tras ă către părțile din afar ă și bolnava începu s ă aibă scaun. Vede ți, dar, și din acest caz,
cât de neputincioas ă e vechia diagnoz ă. Am curajul de a sus ține, că nu e pă rere mai gre șită și mai
răspândită decât aceea, că o persoan ă cu desăvârșire să nătoasă poate suferi de constipa ție (încuierea
stomacului). Ce departe e de adevă r, această departe determinare a bolii, atât de departe, încât nu
43 Stare de slă bire a organismului provocat ă de schimbarea cantitativ ă sau calitativ ă a globulelor ro șii din sânge; anemie
44 Indispoziție cauzată de tulburarea digestiei ( și manifestat ă mai ales prin dureri de cap, grea ță, vomă).
45 Constipaț ie – stare patologic ă caracterizat ă prin dificultatea sau imposibilitatea de eliminare a materialelor fecale
50vede aceea ce și un copil poate vedea, adic ă simptomele externe, al c ăror înțeles nu-l cunoa ște! Cât
pentru mine, sus țin că turburările mistuirei sunt pricina tuturor bolilor.
Un doctor serios îmi spuse într-o zi c ă adeseori î și bătuse capul la exam enul anatomic al
cadavrelor, pentru a în țelege cum putuse r ăposatul să moară de cutare sau cutare boal ă. Toate părțile
și toate organele corpul ui erau în cea mai bun ă regulă, fără nici o schimbare în ăuntru și nu se vedea
nici urmă de boală . Îi respunsei, c ă deosebirea între diagnoza sa și a mea era tocmai în faptul, c ă
doctorii se silesc a studia boala prin disec ția cadavrelor, pe când știința mea nu se ocup ă decât de
fapte, ce se petrec în corpul vie țuitor, ale c ărui turburări și pricini le studiaz ă; toate observa țiile făcute
asupra cadavrelor sunt pentru mine f ără temei. Pentru a-l face s ă înțeleagă și mai bine aceasta îi dedei
următorul exemplu.
Cineva se duce s ă cumpere o ma șină de cusut. Persoana aceasta vede foarte multe ma șini
frumoase și alege din ele, una. Nu vede la ea nici un defect. Totul e lucrat de minune pân ă în cele mai
mici amănunte. Dar un prieten îi atrage aten ția, că oricât de frumoas ă ar fi mașina când st ă, totuși cel
mai mic defect se va da pe fa ță, când va fi pus ă în mișcare. Atunci într-adev ăr, un defect ce nu putea fi
văzut înainte, ajunge pentru a face ma șina cu des ăvârșire nefolositoare și fără preț, de aceea e mai
bine să se încerce ma șina, punând-o în mi șcare. Tot a șa e și cu cuno ștința de ceea ce se petrece în
corpul omului. Dac ă corpul e nemișcat, sau în cazul de fa ță mort, nu se pot vedea câtu și de puțin
defectele ce le are. Dar orice neregularitate se simte numaidecât în corpul vie țuitor. Deci, pentru a
studia aceste neregularit ăți (boala, sub toate formele ei și diagnoza), nu trebuie s ă disecăm cadavre, ci
să facem studii asupra corpului vie țuitor. Știința expresiunii figurii se întemeiaz ă pe acest studiu.
Acum când socotesc, c ă v-am dovedit unitatea formelor de boal ă, se înțelege de la sine, c ă
diagnoza numirilor de boli, a șa cum o face medicina modern ă, este cu desă vârșire de prisos și fără nici
un folos pentru vindecare și că ea poate duce u șor la greșeli. Chestiunea este de a stabili, dac ă un corp
e sănătos sau bolnav, adic ă dacă e liber sau înc ărcat cu materii str ăine, cam s-au strâns aceste materii
și de cât timp s-au strâns, pent ru a putea stabili cu aproxima ție timpul trebuincios pentru vindecare. Într-
adevăr, îndată ce știm c ă corpul e bolnav, știm și ce e de f ăcut pentru a-l îns ănătoși: așa că orice
greșeală în tratamentul unui bolnav e cu des ăvârșire înlăturată, încă de la început.
═════════
Mijloacele mele de vindecare
Băi de aburi, b ăi de soar e, băi de trunchi cu fric țiuni, băi de șezut cu
fricțiuni
Conferință de Louis Kuhne
Doamnelor și Domnilor,
După ce ați aflat prin deducerile precedente, un num ăr de simptome de boal ă și cauza na șterii
lor, e de neap ărată trebuință, să cunoașteți și mijlo acele de vindecare a acelor boli, ce bântuie
omenirea. Aceste mijloace nu pot s ă fie iarăși decât simple și uniforme, dat ă fiind pricina uniform ă a
tuturor simptomelor de boal ă.
Întâi vin băile de aburi , ce-sunt întrebuin țate în diferite feluri . Baia d e aburi este mijlocu l cel mai
sigur, pentru a restabili ac tivitatea regulat ă a pielii. Aceast ă activ itate a pielii e o lege nes trămutată
pentru toți, care vor să-și păstreze sau s ă-și recapete s ănătatea.
Băi de aburi complete
Am căutat, multă vreme, un aparat simplu și practic, c are să poată fi întrebuin țat în fiecare familie
și, chiar, în c azurile de b oală cele mai grave. Aceste cercet ări m-au condus la construirea unui „ aparat
care se poate face și desface, pentru b ăi de aburi ”. Aparatul când e închis, ocup ă abia atâta loc cât un
scaun obișnuit și întrebuințarea lui nu cere vreo îndemânare deosebit ă.
51Obiectele neap ărat trebuincioase sunt: un strai mare, câteva oale și o mică baie (baie – v ăniță,
cădiță, pentru trunchiul cor pului) sau o putin ă. Cu aparatul acesta s e pot face b ăi de aburi pe t ot corpul
sau pentru fiecare parte a corpului separat, – și asta e tocmai de mare folos.
Aparatul o data instalat ca î n fig. A., se fierbe ap ă în trei sau patru oale, pe o ma șină de bucătărie
obișnuită, sau, și mai bine, se întrebuin țează oalele și rezervoarele de ap ă construite de mine, pentru a
produce abur i prin încălzirea la sp irt. Pentru o baie complet ă de aburi ajung trei asemenea oale cu
aburi. Orice alt serviciu e de prisos.
Pentru mai mult ă îndemânare oalele nu se umplu cu ap ă, până sus.
Îndată ce apa fierbe, bolnavul se culc ă, dezbrăcat cu des ăvârșire, pe aparat, la început pe spate,
și se acoper ă cu un strai d e lână, care trebuie s ă cadă de amândou ă părțile așa ca aburii s ă nu poată
scăpa afară. La începutul b ăii e bine să se ție și capul sub strai. O a doua per soană așează oalele sub
bancă, ridic ând puțin straiul, c ăldura s e regulează după trebuință, deschizâ nd mai mult sau mai puțin
capacele oalelor, pentru a ie și aburii. Pentru persoanele în vârst ă, se așează trei oale, pentru cele mai
tinere două, pentru copii ajunge una. O oal ă rămâne de rezerv ă pe mașină. Cea dintâi oal ă, sau singur a
oală pentru c opiii mici, s e așează în cea dintâi desp ărțitură, în dreptul șalelor, a doua se a șează sub
picioare și a treia, în caz de trebuin ță, înaintea celei dintâi, în dreptul spatelui.
Îndată ce puterea aburului descre ște (după vreo zece minate), oala de rezerv ă, care e pe ma șină,
se așează în locul celei dintâi, iar aceast a se pune iar ăși pe mașină. De obicei nu e de trebuin ță să se
52schim
ug și
capul
i,
asudă
ti bolnav i sunt ușurați într-un mod sigur, prin b ăile mele derivative de șezut și de trunchi cu
fricțiu
risă și înfățișată pest e câteva
pagin
la persoanele
slabe
ă
cantit
și se
acopebe oala, care e sub picioare. Prin întrebuin țarea oalelor cu aburi, construite special, nu mai e
nevoie de toate aceste prescrip ții. Nu m ai nevoie atunci de a schimba oalele și toate amănuntele sunt
cuprinse în instruc țiunile făcute cu cea mai mare îngrijire și care îns oțesc de regul ă fiecare aparat.
După zece s au cincisprez ece minute, cel care face baia se poate întoarce, a șa ca pieptul și
pântecele s ă fie energic înc ălzite. Dacă sudoarea nu s-a ivit pân ă aci, ea se produce atunci în bel ș
și picioarele încep s ă asude în acela și timp. De multe ori, pentru copii, nici nu e nevoie s ă se
schimbe oalele. Aceia care asud ă cu greutate pot s ă ție capul sub strai, asta n-o s ă le fie așa de greu.
Se poate asuda dup ă plăcere, un sfert sau o jum ătate de ceas și se pot schim ba sau nu oalele,
după dorința celui care fac e baia. Părțile corpului, care sunt mai bogate în materi ile supuse fermenta ție
cu anevoie și însuși bolnavul cere mai mult ă căldură în aceste p ărți. Această dorință trebuie
totdeauna împlinit ă, căci numai a șa băile acestea de aburi pot da re zultate de vindecare, a șa de
minunate.
Persoanele slabe și greu bolnave, precum și cei bolnavi de nervi, nu trebuie nic iodată să ia băi de
aburi. Aceș
ni, în legătură cu băile de soare, pe care le voi descrie mai la vale. Persoanele care as udă de la
sine cu ușurință, pot să se lipseasc ă de băi de aburi. Mai mult de dou ă băi de aburi pe s ăptămână, chiar
la bolile ușoare, nu se pot l ua decât sub supravegherea unui cunosc ător.
Imediat dup ă baia de aburi, trebuie s ă răcorim corpul, luând o baie de trunchi cu fric țiuni de 20-
25°C. Aceast ă baie de trunchi cu fric țiuni se face întocmai cum e desc
i, la fig. D. Dar, pe când se spal ă pântecele, trebuie s ă se spele repede și cele lalte părți ale
corpului, adic ă pieptul, bra țele, pulpele, picioarele, capul și gâtul, la începutul și la sfârșitul băii, pentr u
ca și ele să fie răcorite și spălate, după baia de aburi. Cu cât corpul e mai cald, cu atât simte mai pu țin
frigul. Când c orpul asudă, el nu e deloc întărâtat, numai pielea e adânc înc ălzită; de aceea nu trebuie s ă
ne temem de baie. Dup ă cum oțelul roșit în foc, trebuie muiat în apa rece, pentru a c ăpăta tăria
trebuincioas ă și pentru a nu ajunge moale și nefolositor, tot a șa e și cu corpul omenesc.
După baia de trunchi cu fric țiuni, trebuie s ă încălzim iarăși corpu l și să-l facem să asude, pe c ât e
cu putință; la bolnav ii cu putere, prin mi șcare în aer liber, adic ă prin soare, iar
,întrucât ele pot lua băi de aburi, printr-o înf ășurare caldă în pat, lăsând fereastra pu țin deschisă.
E lucru știut, că aburii se produc îndat ă ce apa e înc ălzită la 100°C. Aburii care s e ridică din oale,
sunt tot așa ca aceia, care se produc în cazanele ma șinilor cu aburi. Singura chestiune e de a ști, dac
atea de aburi e îndestulătoare și fiecare se poate încredin ța de aceasta, f ăcând o încercare.
Dacă cinev a n-are la îndemân ă nici aparatul de b ăi inventat de mine, nici o banc ă de trestie, cu
care să poată înlocui la n evoie, să ia un scaun de trestie . Bolnavul se a șează pe acest s caun
ră peste tot cu straiul. Se așează sub scaun o oal ă cu apă în clocote, iar picioarele se a șează pe
o găleată, plină pe jumătate cu apă în clocote și acoperită cu două stinghii.
Marele avant aj al aparatului de b ăi cu aburi, st ă în faptul c ă se poate întrebuin ța, după cum am
spus mai sus, deosebit pentru fiecare parte a corpului.
Baie de a buri pentr u pânt ece
Figura B. înf ățișează o baie de aburi p entru pântece, care se poate întrebuin ța cu succes, mai
ales în contra bolilor grele de pântec e și în special în contra clorozei (fa ța palidă), menstrua ției
neregulate și a altor boli de femei. Întrebuin țarea aces tui aparat se vede,deslu șit, din ilustra ție. Se poate
așeza jos numai o oal ă, care se poate schimba dup ă dorința bolnavului. De vr eme ce și celelalte părți
ale corpului s unt de o potriv ă încălzite, trebuie s ă răcorim trunchiul corpului, întocmai ca dup ă baia
completă de aburi. De altminteri, tot procedeul este acela și ca mai sus. Pentru multe cazuri, mai ales
pentru bolile de femei, e recomandabil ă o baie de șezut cu fricțiuni, după această baie de aburi. Baia de
șezut cu fric țiuni și baia de trunchi cu fric țiuni, trebuie s ă înceteze în dată ce începe s ă se simtă frigul.
Cine va întrebuin ța întocmai aceste b ăi de aburi, se va minuna de bunele lor efecte.
Baia de a bur pe ntru ca p și gât
53E înfățișată prin figura C.. Se a șează oala sub scândura a șezată pe o banc ă și se aplică aburii la
cap și la gât, pân ă când încep s ă asude cu bel șug. Durerile înceteaz ă din ce în ce, odat ă cu sudoarea,
mai ales la d urerile de m ăsele. În urm ă trebuie de asemenea s ă se spele repede cu ap ă rece capul și
pieptul și să se ia numaidecât o baie de trunchi cu fric țiuni, sau o baie de șezut cu fric țiuni. Dacă
durerile revin dup ă câtva timp, s ă se ia una dup ă alta o baie complet ă de aburi, în timpul c ăreia să se
aburească foarte mult, mai ales pântecele și o baie de aburi pentru gât, c ăci acolo e r ăul cel mai adânc.
Aceste băi parțiale de aburi, sunt foarte însemnate și potolesc foarte repede durerile bolilor de
urechi, de ochi, de nas, de gât. de m ăsele, abcese și umflături.
Pentru a fac e aceste băi parțiale se poate alerga și la alt mijloc, deși nu atât de lesnic ios ca
aparatul meu. Baia de aburi pentru pântece se poate lua pe un scaun de tr estie; pentru baia de aburi la
cap, se poate lua o banc ă, de bucătărie, pe care se a șează oala cu aburi și înaintea c ăreia se pune un
scaun, pentru a sluji bra țelor de reaz ăm.
Băi de soare
Baia de s oare se face, bine în țeles, numai în zilele senine și foarte călduroase ale verei, dup ă
cum urmeaz ă: bolnavul se culc ă la soare îmbr ăcat ușor, într-un loc pe cât se poate ferit de vânt, pe un
straiu sau pe o scoar ță. Ghetele și ciorapii trebuiesc scoase, iar femeile și fetele trebuie s ă lapede
corsetul. Capul și fața să fie ferite de razele soarelui, acoperindu-se cu foi verzi sau cu alt ă verdeață.
Tot așa trebuie acoperit și pântecele gol. În lips ă de ver deață, se poate acoperi cu o pânz ă umedă.
Durata băii de soare este de ½ – 1½ ceasuri; bolnavul care asud ă anevoie poate s ă stea și mai
mult, câta vreme nu simte o oboseal ă prea mare. În zilele prea c ălduroase baia de soare nu tr ebuie să
ție mult.
Toți aceia cărora baia de s oare le pric inuiește la început dureri de cap sau greutate în cap, nu
trebuie să prelungeas că prea mult cele dintâi b ăi. Acest neajuns s e observă mai des la bo lnavii, care nu
asudă deloc, sau asud ă anevoie.
54După baia de soare trebuie s ă urmeze neap ărat o baie derivativ ă cu fricțiuni, sau o baie de șezut
cu fricț iuni, pentru scoaterea materiilor stră ine. Acei bolnavi, care se înc ălzesc anevoie dup ă băile
derivative, se a șează cu capul acoperit înc ă o dată la soare, sau se plimb ă prin soare. E de mult ă
însemnătate pentru bolnavii care sunt prea slabi, sau care nu pot deloc s ă meargă , ca să facă plimbă ri
după băile derivative cu fricț iuni.
Cel mai prielnic timp pent ru baia de soare este diminea ța, de la 10 pân ă după amiază la 3
ceasuri. Se poate lua chiar imediat dup ă masă , deși atunci trebuie s ă treacă o jumătate sau chiar un
ceas, până la băile ră coritoare, ce urmeaz ă după baia de soare.
Băi parțiale de soare
În anumite cazuri de boal ă, precum sunt forma țiunea nodurilor la încheieturi, r ăni deschise,
învârtoșări, formațiuni noi înăuntru, dureri în anumite locuri, și altele, am întrebuin țat băile parțiale de
soare, cu foarte mare succes. B ăile parțiale de soare se fac întocmai ca b ăile întregi de soare, numai c ă
se descoper ă acea parte a corpului care trebuie s ă primească baia parț ială de soare, acoperind-o îns ă
cu frunze, pentru a o feri de raze le soarelui. Nu e, deci, decât un tratament special al diferitelor p ărți ale
corpului, prin întrebuin țarea bă ii de soare obi șnuite.
Asupra însemn ătății băilor de soare în general, sunt de observat urm ătoarele: pe lâng ă apă și
dietă, soarele este mijlocul nostru de vindecare cel mai însemnat și efectul lui nu se poate înlocui prin
altceva. Pentru bolil e cronice aproape nu exist ă un mijloc mai potrivit și totuși așa de blând, pentru
întărâtarea și scoaterea afar ă a materiilor str ăine, decât aceste b ăi de soare. O compara ție va lămuri și
mai mult onora ților cititori, cele ce spun. E lucru cunoscut, c ă rufele murdare întinse la soare, p ăstrează
murdăria și mai adânc, uscate. Dac ă punem îns ă acele rufe când la soare, când în ap ă, soarele trage
afară, mai mult sau mai pu țin, toată murdăria și toate materiile str ăine necurate, cur ăță rufele, le albe ște.
După cum plantele și arborii nu pot s ă propăș ească decât dacă au soare, ap ă, aer și pământ, în
proporții potrivite și se ofilesc îndat ă ce le lipsește în parte sau în întregime unul din ace ști factori de
viață, tot așa e și cu celelalte fiin țe vieț uitoare, tot a șa e și cu omul. Din nefericire îns ă, cea mai mare
parte din generaț ia noastră actuală, se ferește prea mult de soare și de apă. Din pricina asta corpurile
se moleșesc și capătă predispoziț ii de boli. Un corp s ănătos suportă căldura soarelui f ără greutate și
fără vreun neajuns; un corp bolnav îns ă, ocolește din instinct soarele, fiindc ă îi pricinuiește neajunsuri,
numai prin faptul ca soarele îndeamn ă corpul să facă mișcări puternice, pentru a da afar ă materiile
străine, ce se gă sesc înăuntrul lui. Dureri de cap, greutate în cap, oboseal ă și greutate în tot corpul, ne
dovedesc, în cazul când organele de secre țiune sunt înc ă slabe, că acțiunea soarelui a desf ăcut
materiile str ăine în corp. Numai aceste revolu ții produc acele simptome trec ătoare, ce se observă des la
început. Baia de soare singur ă, n-ar putea niciodat ă să aducă efectul dorit, dac ă n-am aduce imediat o
schimbare a efectului prin ap ă; prin asta cre ște totodat ă puterea de via ță a corpului, a c ărei ridicare
trebuie să fie cea dintâi țintă a noastră. Vedem c ă însele plantele nu prop ășesc decât sub ac țiunea
reciprocă a soarelui și a apei și că ele se ofilesc și pier, pe dat ă ce nu mai au soare. Dac ă pricepem
exemplul naturii, nu ne mai putem îndoi o clip ă de a precump ăni numaidecât, prin b ăile derivative de
apă, efectele folositoare și deocamdat ă turburătoare ale b ăilor de soare, la bolnavi. Tocmai b ăile mele
derivative, în leg ătură cu băile de soare lucreaz ă cât se poate de bine.
S-ar putea crede, c ă acțiunea soarelui asupra cor pului gol e mai puternic ă decât asupra unui corp
acoperit, îmbr ăcat. Asta e o mare gre șeală. O privire în natur ă ajunge pentru a ne încredinț a de aceast ă
falsă încheiere. Nu vedem noi, că strugurii din vie se pun totdeauna la ad ăpostul razelor de soare, sub
foile de viță ? Strugurii se coc mai bi ne, când sunt de toate p ărțile apărați de foi (frunze) și rămân acri și
se zbârcesc, când sunt expu și de-a dreptul soarelui. Observ ăm același lucru la cire și, când omizile au
mâncat toate foile în timpul pârguirii cire șelor. Atunci toate cire șele sunt expuse de-a dreptul soarelui,
dar ar fi o mare greșeal ă de a crede, c ă se vor coace mai bine ca înainte. Se întâmpl ă tocmai
dimpotrivă, toate cire șele se zbârcesc și se usucă, fără să mai atingă deplina lor dezvoltare. Pentru a se
coace, fiecare poam ă are nevoie de ad ăpostul foilor. Aceste exemple, luate din natur ă, ne arată destul
de lămurit ce variat ă e acțiunea soarelui, când cade direct s au indirect asupra lucrurilor.
Influența soarelui asupra corpului gol e nepriincioas ă, căci pot izvorî din ea tot felul de îngreun ări
directe. Dac ă acoperim corpul cu hainele noastre, pielea î și deschide por ii repede și ușor, ajunge cald ă-
umedă și începe s ă asude. Efectul acesta va fi și mai mare, dac ă vom acoperi corpul gol cu lucruri, ce
cuprind în ele cât mai mult ă apă. Cel mai bun ac operământ, în felul acest a, sunt frunzele verzi,
proaspete.
Fiecare știe, că acțiunea s oarelui asupra unei haine negre e cu totul deosebit ă, decât asupra unei
haine albe. Deosebirea e t ot așa de mare, când l ăsăm să treacă razele soarelui prin ve șminte, sau prin
frunze proaspete. Îndelungate observa țiuni în stabilimentul meu mi -au format convingerea, c ă prin
întrebuințarea frunzelor proaspet e, soarele are o ac țiune foarte hot ărâtoare asupra lichidelor stricate din
corp.
Astfel nodurile din pântec e, pe care nu le poate nim ici nic i un alt tratament, pier adeseori cu o
repeziciu ne uimitoare, prin mijlocu l băilor de soare, în leg ătură cu băile mele derivative cu fric țiuni. Tot
atât de minunat e efectul b ăilor de soare și la alte boli, cum ar fi cloroza (fa ța palidă), lips a de sânge,
scrofule și podagra.
Nu pot recomanda în destul baia de soare, de și e un minunat mijloc de vi ndecare numai pentru
sezonul călduros.
Baia de tr unchi cu fric țiuni
55Aceasta se face în felul urm ător: baia pentru trunchiul corpului, a c ărei formă se vede în fig. D, se
umple cu ap ă până când apa ajunge la șolduri sau la buric. Se întrebuin țează apă de 28 – 20°C și se ia
în baie o pozi ție jumătate șezând și jumătate culcat, se spal ă și se freacă într-una cu putere, cu o pânz ă
aspră (iută, pânză ordinară) tot pântecele de la buric în jos și de amândou ă părțile. Aceast ă spălătură
durează până la o răcorire desăvârșită. La început ajung 10 – 15 minate. Mai târziu se pot prelungi b ăile
și ceva mai mult. Dar, câteva mi nute ajung pentru oamenii prea slabi și pentru copii. E de mult ă
însemnătate de a nu r ăcori în acela și timp pulpele, picioarele și părțile de sus ale corpului , căci aceste
părți sufăr de obicei, de lips ă de s ânge, de aceea e bine s ă fie înfășurate într-un strai de lân ă. După
baia de trunchi cu fric țiuni trebuie s ă reîncălzim corpul și asta se poate face cu u șurință, făcând mișcări
prin aer curat; cei care sunt greu bolnavi și prea slabi, pot s ă se încălzească în pat, acoperindu-se bine.
Dacă nu se încălzesc repede, se poate purta o cing ătoare de pântece.
Astfel de b ăi de trunchi cu fric țiuni se pot lua zilnic: o dat ă, de două și chiar de trei ori, dup ă starea
bolnavului. În multe cazuri trebuiesc înloc uite sau legat e cu băile de șezut cu fric țiuni.
Baia de șezut cu fric țiuni
Baia de șezut cu fric țiuni, care e de mult ă însemnătate mai ales pentru femei, se face în modul
următor: în a ceeași baie, ce sluje ște pentru b ăi de t runchi cu fric țiuni, s e introduce un sc ăunel sau o
garnitură de stinghii, construit ă de mine. Baia se umple îns ă cu apă, numai pân ă când apa ajunge la
marginea de sus a sc ăunelului sau a g arniturii, fără însă să treacă peste scăunel. Femeia care fac e
baie se așează atunci pe scândura de sus, cu des ăvârșire uscată, a scăunelului sau a garniturii, moaie
o pânză ordinară (iută sau pânză groasă) în apa ce se g ăsește dedesubt și începe a sp ăla ușor părțile
sexuale, luând cu pânza c ât mai multă apă. Nici o altă parte a corpului nu trebuie s ă fie în atingere cu
apa. Femeia s ă bage bine de seam ă să nu spele p ărțile rușinoase pe din ăuntru, ci numai pe dinafar ă și
să nu frece prea tare, ci s ă le spele foarte u șor, cu c ât mai multă apă. Se poate ca femeia s ă se ude
mai mult de cât trebuie, dar s ă nu se sperie, c ăci asta nu face nici un r ău. Femeile și fetele tinere nu
trebuie să facă băi de șezut cu fric țiuni î n timpul menstrua ției (ciclului periodic). Dar când „per iodul” ține
prea mult, sunt prescrip țiuni spec iale pentru b ăi, chiar în timpul „periodului ”, dar îmi rezerv dreptul de a
le ordona eu, în fiecare caz particular. Periodul normal ține 2 – 3, cel mult patru zile, o durat ă mai lungă
56e anormală. Temperatura apei pentru b ăile de șezut cu fric țiuni să fie rece, așa cum ne-o dă natura.(10
– 14°C.). Dar, în anumite cazuri, se poate întrebuin ța și puțin mai că lduță, până la 18°C.
Durata fiec ărei băi este de 10 – 60 minute, dup ă vârsta și puterea bolnavului. Odaia, în care se
iau aceste b ăi trebuie să fie, mai ales iarna, bine înc ălzită. Cu cât apa pentru baia de șezut e mai rece,
cu atât și efectul acestor b ăi e mai bun; cu toate astea, apa trebuie s ă aibă totdeauna o temperatur ă, pe
care mâinile s ă o poată suporta în bun ăvoie. În țările călduroase nu e cu putin ță de a avea apa a șa de
rece ca la noi. Acolo se întrebuin țează așa cum se g ăsește, căci raportul apei acestor țări cu aerul
temperaturii este acela și ca la noi, a șa că folosul acestor bă i este acela și ca la noi. Multe raporturi, ce
am primit din țările tropicale, dovedesc asta în toate privin țele.
Cine n-are la îndemân ă o baie pentru b ăi de trunchi, poate întrebuin ța pentru b ăile de șezut cu
fricțiuni orice vas, care s ă fie atât de mare, ca s ă poată încăpea înăuntru un sc ăunel comod și cel puțin
25 – 40 litri de ap ă socotite pân ă la marginea de sus a sc ăunelului. Dac ă se întrebuin țează prea puțină
apă la aceste b ăi, apa se înc ălzește prea repede și baia pierde din efectul ei.
Apa dulce e mai bun ă decât apa proasp ătă de fântână. Când n-avem la îndemână decât apă de
fântână, o lăsăm să stea câtva timp, f ără să se prea înc ălzească.
Mai toate familiile bune, întrebuin țează asemenea sp ălături pe bidet, numai pentru cur ățire, deș i
ele nu se fac cu ap ă așa de rece, nu dureaz ă așa mult și se fac altfel decât b ăile mele de șezut cu
fricțiuni.
Aranjamentul b ăii este acela și pentru b ărbați; bărbații își spală , sub apă, marginea extrem ă sau
vârful prepuț ului. Mijlocul cel mai bun este s ă ție cu degetul cel mare și cu arătătorul, sau cu degetul
mijlociu și cu arătătorul de la mâna stâng ă, pielea trasă peste vârful capului, care s ă fie cu des ăvârșire
învălit, – și cu o pânz ă de iută sau cu alt ă pânză de mărimea unei batiste, care se ține cu mâna dreapt ă
sub apă, se spală ușor și necontenit, sub apă rece , marginea din afar ă a pielii tras ă peste cap.
Baia asta este a șa de simplă că abia poți pricepe, cum poate fi adeseori a șa de rău făcută, cu
toată exactitatea acestei descrieri. Bineîn țeles, că în cazul acesta, bă ile de șezut cu fricț iuni nu mai au
efectul lor a șa de minunat. De aceea, sf ătuiesc pe cei care nu sunt sigur i de a le face întocmai, s ă se
adreseze mai bine la un expert sau la mine, în loc de a- și pierde în zadar timpul și osteneala lor.
La bolnavii, care au p ărți inflamate sau cangrenizate în ăuntrul corpului și a căror boală cronică și
ascunsă se preface într-o boal ă acută, inflamația dinăuntru se coboar ă foarte repede, adeseori dup ă
cea dintâi baie și se înf ățișează în partea unde se face fric țiunea sau cel pu țin în vecină tatea ei cea mai
apropiată. Acesta e un simptom îmbucur ător, despre care voi vorbi ma i pe larg în partea a doua la
capitolul asupra bolilor de cancer. Nimeni nu trebuie să se sperie de acest simptom și să urmeze cu
băile înainte, chiar dac ă ar întrebuin ța, în treacăt, o pânză ceva mai moale.
Unii vor fi poate nedumeri ți de ce s-a ales tocmai aceast ă parte a corpului și nu alta pentru
aplicarea acestor b ăi. Pricina e foarte simpl ă. Efectul bă ilor de șezut cu fric țiuni este îndoit:, la început
curat mecanic, fiindc ă interiorul corpului, în care mai toate bolile produc o c ăldură foarte mare, e astfel
răcorit într-un chip deosebit, cu des ăvârșire necunoscut înainte de mine. Interiorul corpului e r ăcorit în
chip normal, f ără a se mai r ăcori degeaba restul corpului.
Afară de asta b ăile de șezut cu fricț iuni împuternicesc nervii și cu ei înșiși puterea de via ță a
corpului întreg, într-un grad necunoscut pân ă aci. În nici-o alt ă parte a corpului nu se întâlnesc atâ ția
nervi însemna ți, ca în locul în care se aplic ă băile mele de șezut cu fric țiuni. Aci se întâlnesc, mai ales,
extremitățile unui mare num ăr de nervi ai șirei spinării și ai sistemului nervos ve getativ simpatic (nervus
simpatichus), care alc ătuiesc nervii princi pali ai pântecelui și care, prin leg ătura lor cu creierul au astfel
înrâurire46 asupra întregului sistem nervos al corpului. Numai în p ărțile genitale ale omului, întregul
sistem nervos al organismului, poate fi supus unei înrâuriri. Aici e oarecum r ădăcina întregului arbore al
vieții. Spălăturile cu ap ă rece fortific ă nervii, iar puterea de viață a corpului întreg e astfel reînnoit ă, până
în cele mai mici p ărticele. Nu poate fi excep ție decât atunci, când leg ătura nervilor este întrerupt ă.
Omul cu judecat ă, care n-a pregetat de a face o încercare practic ă, va mă rturisi că baia de șezut
cu fricțiuni, care a adus deja mii de foloase, îndepline ște în forma prescris ă de mine toate condi țiunile
pentru restabilirea unei armonioase func ționări a corpului.
E de observat îns ă, în primul rând, că baia de șezut cu fricț iuni e bună numai pentru bolnavi .
Acela care știe cât de nepl ăcut și de chinuitor e îndopat co rpul omenesc bolnav, de c ătre școala
medicală, va judeca cu totul altfel întrebuinț area simplă și totuși așa de folositoare a b ăii de ș ezut cu
46 influență
57fricțiuni. Vorbind de baia de șezut cu fric țiuni, avem în vedere numai bolnavii, pentru a c ăror venire în
ajutor, baia aceasta este o binefacere.
În natură avem pururea dovad ă de tendința de egalizare, care nu se manifest ă, cum se crede de
multe ori gre șit, numai și numai în întâmpl ări fizice, ci și într-o schimbare de temperatur ă a corpului, în
raport cu cele ce înconjoar ă pe oameni. Ș i nu degeaba, s-a numit curent electric acea trecere de
temperatur ă dinăuntru în afar ă, din afară înăuntru. Cu cât curentul acesta se urc ă, cum e de pild ă într-
un corp prins de friguri, cu atât și starea omului ajunge mai netihnit ă47 și cu atât simptomul de boal ă
iese mai intens la iveal ă. Întocmai ca ap ăsarea înăbușitoare a unor nouri furtuno și, tot așa este și
încărcarea în corpul omenesc. Ce poate fi mai natural, și mai simplu, decât a aduce o cump ănire48
rațională? Trebuie provocat ă trecerea temperaturii ur cate, într-o alta mai sc ăzută, dând înapoi
prisosul49, până la nivelul potrivit. Pentru a ajunge aci, b ăile mele de șezut cu fric țiuni, pe lângă celelalte
mijloace de vindecare ale mele, alc ătuiesc puntea de trecere – și de aceea, în urma deslu șirilor de mai
sus, ele trebuie f ăcute numai cu ap ă rece .
Efectul lor e cât se poate de bun și ele aduc vindecarea în nenum ărate cazuri. Unde nu mai pot fi
de ajutor, acolo și-a pierdut și corpul puterea lui de via ță.
Când corpul e înc ărcat înăuntru cu materii str ăine, așa că poate fi asem ănat cu o ma șină ruginită,
mistuirea lui tulburat ă, nu mai poate s ă tragă destulă putere de via ță din cantitatea obi șnuită de hrană,
pentru a păstra corpul tot a șa de bine dispus ca mai înainte. Trebuiesc cantit ăți mai mari de hran ă și de
multe ori excitante puternice, pentru a pă stra corpului toat ă vigoarea sa. Bineînț eles, că asta nu se
poate face decât pe socoteala puter ii de mistuire. O mistuire normal ă va fi, de aci înainte, din ce în ce
mai cu neputin ță.
Pentru a ridica acum puterea de via ță a corpului, trebuie că utat neapă rat un mijloc, care să
îndrepte mistuirea. Dar cel mai bun mijloc, pe care-l cunosc, afar ă de hrana potrivit ă naturii, e baia de
șezut cu fric țiuni, care îndreapt ă chiar cea mai stricat ă mistuire, cât ă vreme mai poate fi vindecat ă, și
asta în cel mai scurt timp și într-un mod cu totul natural. Cea ma i grea mistuire de stomac, care s-a
împotrivit ani întregi la toate leacurile, se vindec ă adeseori, în câteva zile, prin b ăile de șezut cu fricț iuni,
care produc și păstrează un scaun normal. Afar ă de asta, b ăile acestea coboar ă la nivelul normal
temperatura din ăuntru a frigurilor, pricinuit ă prin frecarea materiilor str ăine și înlă tură cu acest chip
dezvoltarea oric ărei boli. Pentru a lua un exemplu din via ța de toate zilele, n-am putea readuce în forma
ei naturală, apa pref ăcută în aburi prin fierbere, decât coborând temperatura. Acela și lucru e și cu
materiile str ăine sau cu orice boal ă a corpului. Ea s-a n ăscut în urma unei temperaturi urcate și nu
poate pieri, decât dac ă se găsește în condiț ii contrarii, adic ă dacă intervine o r ăcorire și o scădere a
temperaturii urcate a corpului.
După cum o ma șină nu se poate pune în mi șcare, decât dintr-un singur punct, tot a șa și puterea
de viață a corpului nu se poate influen ța cu succes decât din punctul pe care l-am ales pentru aplicarea
băilor de șezut cu fric țiuni.
Aceste lămuriri ne îng ăduie de a privi baia de șezut cu fric țiuni dintr-un punct de vedere cu totul
particular. Toat ă lumea va în țelege acum, cum se face că vindec bolile de ochi și de urechi, în acela și
fel ca scarlatina, v ărsatul, holera, etc. Puterea de viață a corpului întreg se rede șteaptă și e cu
neputință, ca un membru s ă fie întărâtat mai mult decât celă lalt, afară numai când leg ătura nervilor va fi
întreruptă. Dar, cei mai mul ți nu știu îndestul de bine cum se manifest ă redeșteptarea puterii de via ță,
căci, adeseori, se ivesc simptome la care bolnavul nici nu se a ștepta. Se întâmpl ă, că fumătorii nu mai
pot suporta țigara după baie și unii cred c ă plămânii li s-a sl ăbit, pe când lucrul e cu totul dimpotriv ă.
Înainte vreme pl ămânii lor nu mai avea puterea de a se revolta împotriva nicotinei, pe când acum și-a
câștigat aceast ă putere. Și câte alte exemple de felul acestuia. Ori de câte ori nervii pot fi înt ăriți prin
aceste bă i, corpul primește întotdeauna prin ele puterea de a alunga, prin organele naturale de
secrețiune, toate materiile str ăine, ce s-au a șezat înăuntru.
Totuși, nu trebuie s ă se creadă, că toate bolile urmeaz ă a fi neapă rat vindecate prin acest mijloc .
Am spus ș i o mai repet: pot vindeca toat e bolile, dar nu pot vindeca to ți bolnavii. Când puterea de via ță
și cu ea puterea de mistuire a corpului sunt deja nimicite , când anume organe sunt în mare parte deja
distruse, mijlocul acesta reduce durerile mai mult ca oricare altul, dar o vindecare des ăvârșită nu e cu
putință.
47 obosită
48 echilibrare
49 eliminând excesul
58Afară de asta, sunt cazuri de boli grele, la care nu trebuie s ă se facă abuz de aceste b ăi. Uneori e
bine să se întrerupă chiar pentru cât ăva vreme. În asemenea ca zuri grele, e bine s ă nu se întemeieze
cineva numai pe aceste l ămuriri, fă ră o cunoștință mai adânc ă. În asemenea împrejur ări, e mai bine s ă
se caute sfaturi în aceast ă carte, în capitolul care cuprinde scrisori de mul țumire sau la persoane care
au practicat aceste metode și au cuno ștință despre mai mul ți pacienți la care rezultatele au fost pe
măsura așteptărilor.
Nu cred să se poată găsi o altă parte a corpului, de unde s ă se poată influenț a tot organismul în
felul acesta. Dup ă cum nimeni nu poate schimba acest fapt nestr ămutat, că toată viața atârnă de
acțiunea reciproc ă a soarelui, a aerului și a apei, tot astfel nimeni nu poate schimba nimic în acest
aranjament. Soarele influen țează tot pământul într-un singur și același fel, dar fenomenele acestei
înrâuriri se deosebesc dup ă clime. Acolo unde ac țiunea soarelui e mai intensiv ă, în țările tropicale,
dezvoltarea vie ții e mai mare și mai felurit ă; dar vegeta ția și lumea animalelor descresc cu cât înaint ăm
spre nord. Tot astfel efectul b ăilor de șezut cu fric țiuni variază după indivizi și după puterea de via ță, pe
care o mai au înc ă bolnavii. Dar, aceste b ăi alcătuiesc cel mai bun mijloc pe care-l cunosc, pentru a
redeștepta și pentru a înt ări întregul organism, în chip durabil.
═════════
59
Ce trebuie să mâncăm? Ce trebuie s ă bem?
Conferință de Louis Kuhne
Doamnelor și Domnilor,
Lămuririle asupra efectelor bă ilor de șezut cu fric țiuni și asupra puterii de viață a corpului,
pregă tesc deja r ăspunsul la aceste întreb ări. Am văzut deja, c ă boala nu se poate na ște, decât în urma
unui prisos de hran ă sau a unei hrane nepotrivite, c ăci numai astfel mistuirea se stric ă și materiile
străine sau materiile morbide se formeaz ă în corp. Chestiunea de a ști „ce trebuie s ă mâncăm și să
bem, pentru a înlă tura orice prisos de hran ă” e deja cu mult mai arză toare.
Știm foarte bine că , pentru a produce o for ță electrică sau un curent continuu (neschimb ător),
bateria galvanic ă trebuie să aibă elemente alc ătuite într-un fel bine hot ărât, cum de pildă o placă de zinc
și o placă de cărbune, într-un vas plin cu acid. Descompunerea sau transformarea pl ăcii de zinc și a
plăcii de cărbune, degajeaz ă forța, ce slujea mai înainte de a p ăstra în structura lor primitiv ă, placa de
zinc și placa de c ărbune. Aceast ă forță se îndrumeaz ă mai întâi printr-un fir pozitiv și printr-un fir negativ
și apoi împreunarea acestor fire d ă electricitatea. Dacă am vrea s ă înlocuim aceste elemente (zinc și
cărbune) prin alte elemente asem ănătoare, care să fie compuse din p ărți analoage sau care s ă
cuprindă tot zinc și cărbune, dar sub o alt ă formă , în praf sau ca vitriol50, am vedea numaidecât, că nu
s-ar mai face nici o degajare de for ță electrică, sau cel puț in această forță ar fi foarte deosebit ă și cu
mult mai mic ă, deși aceste elemente ar fi f ăcute absolut în acelea și condiții, ca placa de zinc și placa de
cărbune. Tot astfel, este și cu formarea puterii de viață în corp, care e mai mult sau mai pu țin mare,
după alegerea elementel or sau a hranei. Știm cu toți, că anume hran ă priește corpului și alta nu. Dar,
acest fenomen se manifest ă în chip și mai vădit în alegerea principalei noas tre hrane, aerul atmosferic.
Dacă luăm unui om aerul s ău atmosferic obi șnuit și-l introducem într-un alt gaz, numai pentru câteva
minute, îl vom vedea pierind neap ărat, fiindcă acest nou element nu-i poate da puterea de via ță, de
care are nevoie.
Neajunsurile unei hrane ne potrivite vin mai încet și sunt mai pu țin bătătoare la ochi. Hotarele între
hrana potrivit ă naturii și otrava d ătătoare de moarte sunt foarte în tinse, iar trecerea de la o hran ă
potrivită cu natura la o hran ă împotriva naturii e adeseori a șa de mică, că abia se poate deosebi. Dar
dacă știm că materiile str ăine nu pot ajunge în corp decât printr-un prisos de hran ă, adică printr-o rea
mistuire, ne va fi u șor să împiedicăm prisosul de hran ă sau reaua mistuire.
Pentru a lămuri și mai bine no țiunea de hrană falsă sau de rea mistuire , vă voi da câteva exemple
din practica mea de toate zilele. Iat ă o persoan ă bine făcută, care ne asigur ă că mănâncă și bea foarte
puțin și care totuși se plânge c ă se îngrașă mereu, acea persoan ă suferă de supra-hr ănire. O alt ă
persoană prezintă simptome cu des ăvârșire opuse. E slab ă, uscată, cu toate că bea și mănâncă foarte
mult, alimente pe care le crede foarte hr ănitoare. Judecând dup ă cantitatea pe care o consum ă zilnic,
persoana aceasta ar trebui s ă fie cu totul într-o alt ă stare. Într-adev ăr, hrana trece prin corpul acestei
persoane, dar corpul nu e vrednic de a se folosi de hran ă. De aceea, o mare parte din hran ă părăsește
corpul înainte de a fi destul de întrebuin țată. Asta ne dovede ște că simpla trecere a hranei și a băuturii
prin corp, n-are a face cu o mistuire normal ă, după cum cred, din nenorocire, atâ ția oameni și mai ales
foarte mulți doctori.
Cele două persoane ne înf ățișează un contrast izbitor: Cea dintâi ne arat ă că omul se poate
îngrășa chiar când m ănâncă și bea foarte pu țin, cea de a doua ne dovede ște că omul poate slă bi chiar
când bea și mănâncă mult. Cu toat ă această deosebire aparent ă, pricina bolii este aceea și în
amândouă cazurile: rea mistuire sau hran ă falsă. Înțelegem acum, pentru ce un bolnav de pl ămâni
poate mânca alimentele, dup ă părerea lui, cele mai hr ănitoare și dătătoare de putere, f ără ca corpul lui
să tragă vreun folos din ele și nu ne mai mir ăm de lipsa de poft ă de mâncare a oamenilor voinici în
aparență, dar nervo și.
50 Acid sulfuric
60Cele ce am aflat în articolul asupra puterii de via ță, ne vor ar ăta acum drumul, ce trebuie s ă
urmăm pentru a ne feri de hrana falsă . Suntem deja încredin țați, că nici ouăle, nici carnea, nici vinul, nici
berea, nici extractele de carne, nici cafeaua, nici ceaiul, nu sunt alimentele cele mai hr ănitoare ale
corpului, dar c ă cele mai hr ănitoare și cele mai potrivite sunt acelea, care se mistuiesc mai repede și
mai ușor. Cu cât corpul nostru pr eface mai repede hrana ce o prime ște, cu atât mai mult se va folosi de
ea, cu atât mai mult va putea s ă producă puterea de via ță. Această putere de via ță atârnă așadar,
numai de gradul de mistuire al hranei.
Dacă o hrană e grea de mistuit, munc a pe care o întrebuin țează corpul pentru mistuirea ei,
durează mai mult. Cine obișnuie ște o hran ă grea de mistuit, trebuie s ă aștepte mai întâi, pân ă când
hrana e destul de mistuit ă și apoi să introducă alimente noi în corp, altfel î și strică stomacul. Din
nefericire, rareori se observ ă această regulă în zilele noastre, c ăci nu suntem obi șnuiți cu postirea. De
altminteri, astă zi nu se mai cunoa ște adevărata însemn ătate a postirii. În natur ă găsim pretutindeni
obiceiul postirii, de care totu și omul nu vrea s ă ție seamă. Dimpotriv ă, îl vedem iarna, când are mai
multă vreme decât vara, pr ăznuind la mese mai bogate și mai înc ărcate decât vara și găsim chiar
înrădăcinat în mintea multora, p ărerea greșită, că iarna trebuie s ă mănânce mult și bine, ca s ă se
îngrașe și să poată duce mai mult la frig. Bine în țeles, aceast ă părere se bate cap în cap cu toate legile
naturii. Nu rareori am putut observa neajunsurile pricinui te de prea multa mâncare și băutură în timpul
iernii. Pretutindeni în natur ă vedem domnind o vreme anumit ă pentru post. Șerpii postesc adeseori
săptămâni întregi, după ce au avut o hran ă îmbelșugată. Căprioarele și iepurii se mul țumesc adeseori
săptămâni și luni întregi, cu foarte pu țină hrană și totuși sunt în stare s ă îndure ostenelile unei ierni
grele. Dacă aceste animale ar avea prilejul s ă mănânce iarna tot atât de mult cât m ănâncă vara, fă ră
îndoială s-ar îmboln ăvi și n-ar mai putea s ă îndure greut ățile iernii. După cum se știe, frigul împiedic ă
orice act de fermentaț ie, prin urmare și mistuirea, a șa că, cantitatea de hran ă, ce se mistuie ște lesne în
căldura verii, s-ar mistui mai greu în frigul p ătrunzător al iernii. A șa se lă murește și faptul că animalele
noastre domestice, hr ănite mai mult în grajduri și suferind mai toate de supra-hr ănire, nu mai pot s ă
îndure, când sunt scoase afar ă, temperatura aspr ă și rece a iernii, pe când animalele s ălbatice, care
trăiesc în libertate, îndur ă cele mai mari schimb ări de temperatur ă. Această împotrivire se l ămurește
prin puterea corpului, care ast ăzi, din nenorocire, e prea pu țin prețuită.
Cele spuse mai sus, ne-au l ămurit îndestul, c ă boala se na ște numai dintr-un prisos de hran ă, și
așa ajungem la încredin țarea, că e de multă însemnătate pentru noi de a ști ce mâncăm, sub ce form ă
luăm hrana și unde o luă m.
Pentru o mai bun ă pricepere, v ă voi da iarăși câteva exemple.
Dacă mâncăm o supă de apă fără verdețuri, sau dac ă bem apă fiartă, fiecare din noi va g ăsi
hrana proast ă și fără gust. Dimpotriv ă, un pahar cu ap ă proaspă tă, sau un m ăr ne răcorește și ne face
bine. Observ ăm același lucru cu aerul ce respir ăm. Aerul stricat și respirat de mai multe ori în od ăile, în
care locuiesc mai ales multe persoane la un loc, e în ăbușitor și pricinuie ște unora chiar dureri de cap.
Fiecare dore ște să respire aerul curat de afară .
Locul unde mânc ăm este iar ăși de multă însemnătate. Aceea ce mânc ăm în plin aer se
mistuiește întotdeauna mai u șor decât aceea ce mânc ăm în odaie, c ăci la mestecat, amestec ăm
întotdeauna mâncarea cu aerul, – și aerul curat influenț ează cu totul altfel asupra mistuirii, decât aerul
stricat al od ăii.
După cum am spus mai sus, alimentele cele mai u șoare de mistuit, sunt cele mai folositoare
corpului. Supra-hr ănirea sau reaua mistuire se produc foarte greu în urma unei hrane u șoare de mistuit.
Chestiunea e deci, de a hot ărî mai întâi care e hrana cea mai u șoară de mistuit, și care, prin urmare ne
dă mai multă putere de via ță. Răspunsul la aceast ă întrebare, atât de întins ă și atât de controversat ă, e
așa de simplu pe cât de natural și se poate rezuma în cele ce urmeaz ă.
Toate alimentele, pe care le g ăsim bune și care ne fac poft ă de mâncare în starea lor natural ă,
sunt totdeauna cele mai u șoare de mistuit și cele care ne dau mai mult ă putere de via ță. Toate
alimentele, care și-au pierdut starea lor naturală , adică alimentele fierte, afumate , sărate, sau puse în
oțet, nu mai sunt a șa ușoare de mistuit și nu ne mai dau aceea și putere de via ță ca hrana naturală ,
chiar dacă aceste prepar ări fac ca mânc ărurile să nu fie supuse repede stric ăciunii. Din toate alimentele
preparate și fierte , cele mai u șoare de mistuit sunt acelea, care sunt preparate sau fierte cât se poate
de simplu , cât mai puț in sărate și cât mai lipsite de mirodenii. Alimentele lichide , de pildă supa sau
băuturi, ca berea, vinul, cacao și altele, sunt cu mult mai grele de mistuit , decât alimentele naturale
61solide, care trebuie mestecate; de aceea prea marea întrebuin țare de alimente lichide aduce, în cele din
urmă, o dilatare a stomacului și tulburarea mistuirii.
Toate alimentele care ne dezgust ă în forma lor natural ă, ne fac întotdeauna r ău, chiar dac ă ar fi
gustoase în starea lor fiart ă sau preparat ă. În prima linie, carnea intr ă în rândul acestor alimente.
Nimănuia nu i-ar trece prin gând s ă muște dintr-un bou viu sau s ă mănânce came crud ă de oaie.
Prepararea c ărnii înșeală numai instinctul nostru și simțul nostru natural, dar niciodat ă nu vom putea
face folositoare materiile care dezgustau mai înainte instinctul, mirosul și gustul nostru.
Voi adăuga observa țiunile următoare la aceste prin cipii fundamentale ale hr ănirii potrivit ă naturii:
Toate alimentele sunt mai u șoare de mistuit și mai dătătoare de putere în starea lor crud ă, decât
în starea lor coapt ă. Instinctul natural și nestricat nu se în șeală în privința asta niciodat ă. E destul s ă
observăm ființele viețuitoare, al c ăror instinct nu e stricat, și vom vedea c ă ele mănâncă mai bucuros
lucrurile necoapte, decât cele coapte. Vedem animalele c ăutând prin livezi iarba cea mai fraged ă și mai
puțin coaptă și nepăscând iarba trecut ă decât atunci când n-au alta. Noi în șine mânc ăm mai bucuros
legumele fragede, decât cele trecute. Tot astfel poamele sunt mai u șoare de mistuit când sunt crude
sau pe jum ătate coapte, decât când sunt coapte cu des ăvârșire. Cine a avut prilejul s ă observe pe
adevărații prieteni ai naturii, care se hr ănesc mai mult cu poame, a putut vedea, c ă ei aleg mai mult
poamele pe jum ătate coapte.
Din nenorocire, p ărerea general ă e că poama crud ă e vătămătoare sănătății, fiindcă produce
urdinare51, colici și dizenterie. Asta e o mare gre șeală. Fără îndoială , că acela care e obi șnuit să
mănânce carne și care din întâmplare m ănâncă poame verzi sau alte poame necoapte, cap ătă ușor
urdinare. Dar aceasta nu e decât o dovad ă sigură de mistuirea extraordinar de u șoară a poamelor
crude. Într-adevă r, orice hran ă, care se poate mistui repede și ușor, e mai repede pref ăcută prin actul
de fermenta ție al mistuirii, decât orice alt ă hrană mai grea de mistuit. Dac ă în organele mistuitoare se
găsesc alimente mai grele de pref ăcut sau de fermentat, ele sunt așa de mult influen țate de actul de
fermentație grabnică a poamelor crude, c ă intră și ele mai repede în descompunere și în fermenta ție.
Cu acest chip se naște urdinarea, de care lumea se sperie pe nedrept. O astfel de urdinare, scapă
adeseori corpul de o mare parte din materiile str ăine și asta e o adev ărată binefacere pentru organism.
(Vezi alte am ănunte în aceast ă privință la capitolul bolilor de stomac).
Vedem de asemenea, cum câinii îngr ășați de stăpânii lor printr-o prea mult ă hrană , mă nâncă,
adeseori, iarb ă, un aliment care n-a fost lă sat carnivorului de c ătre natură. Dar dacă întrebă m pentru ce
câinele mănâncă iarbă, un singur r ăspuns e cu putin ță, acela că instinctul s ău îi spune c ă iarba foarte
ușoară de mistuit poate s ă grăbească mistuirea lui tulburat ă, printr-o prea multă hrană.
Dacă întâlnim bolnavi, care sufer ă de stomac sau a c ăror mistuire nu vrea s ă se îndrepte, n-avem
decât să-i sfătuim să mănânce poame crude în loc de coapte, pân ă când stomacul se va împuternici
iarăși, pentru a putea mistui poamele coapte.
Ca și poamele, tot așa și cerealele sunt foarte u șoare de mistuit; asta atârn ă însă de modelul de
preparare și de felul în care le mânc ăm. Ele sunt mai u șoare de mistuit în stare natural ă, adică în
grăunțe întregi. Din ții au atunci o munc ă mai mare, pentru a le sf ărâma și tocmai saliva ția îmbelșugat ă
este condiț ia cea mai însemnat ă pentru mistuirea lor. Dar cerealele pot fi mâncate în starea lor natural ă
numai de un om, care are dantura complet ă. Toți aceia, care nu mai au dantura complet ă – și aceștia
sunt desigur cei mai mul ți – nu pot îndeplini aceast ă muncă, căci dantura nu-i ajut ă, dar pot foarte bine
să mestece gr ăunțele uruite. Grâul uruit este deci, un alim ent foarte însemnat pentru cei greu bolnavi și
trebuie să se dea întotdeauna ca hran ă bolnavilor, care nu pot suporta înc ă pâinea de grâu uruit. În
cazul acesta, f ăina de grâu uruit, împreun ă cu poamele crude, aduce servicii minunate și dacă starea
bolnavului se poate înc ă îmbună tăți, întrebuinț area acestor alimente îl va face curând s ănătos. Sub
forma pâinii de grâu uruit (pâine de Graham), cerealele nu mai sunt a șa uș oare de mistuit ca sub
celelalte forme de mai sus. Dar, din toate felurile de pâine, pâ inea de Graham (vezi re țeta mai la vale) e
cea mai ușoară de mistuit. Pentru cele mai mult e soiuri de pâine nu se întrebuin țează decât miezul alb
și făinos al bobului de grâu, pe când cojile slujesc mai întotdeauna pentru alte trebuin țe. Această
preparare a grâului d ă o făina foarte fină , dar orice pâine preparat ă astfel, e deja cu mult mai grea de
mistuit, decât pâinea de Graham, c ăci prin lipsa de t ărâțe stomacul se încuie, de aceea tocmai t ărâțele
fac pâinea de Graham a șa de ușoar ă.
51 diaree
62Dar, vă voi aduce înc ă un exemplu luat din natur ă. Știm cu toții, că ovăzul este o minunat ă hrană
pentru cai. Dar, câteva încerc ări ne vor ar ăta însemnătatea formei sub care trebuie dat ov ăzul calului,
pentru a-i fi de folos. Dac ă dăm calului ov ăz amestecat cu paie t ăiate, forma aceasta e cea mai u șoară
de mistuit și cea mai hr ănitoare. Dar dac ă dăm calului ov ăz curat fără paie tăiate, hrana aceasta e prea
grasă. Dacă-i dăm acum alte cereale, de pild ă grâu sau secar ă, fără a mai adaug ă paie tăiate, mistuirea
va arăta numaidecât, c ă această hrană e și mai gras ă decât ovăzul curat. Dar, greutatea mistuirii se
dovedește și mai lămurit, dacă dăm calului ov ăz curățit de coji. Calul se îngra șă repede, se lenevește și
suferă de încuiere de stomac.
Tocmai cojile sau t ărâțele grânelor u șurează mistuirea. Cu cât bobul are mai mult ă coji, cu atât e
mai ușor de mistuit. Dintre toate grânele, ov ăzul are mai multe coji, de aceea prie ște cailor mai mult
decât grâul sau secara, care au mai pu ține coji. Cojile sau t ărâțele fac bolul, ca s ă zicem așa, mai slab.
Ovăzul, amestecat cu paie t ăiate, e mai ușor de mistuit fiindc ă paiele au aproape acelea și proprietăți ca
tărâțele, adică ajută să micșoreze grăsimea bolului. În balega cailor g ăsim părți de coji sau de paie
tăiate, fă ră nici o schimbare aparent ă. Să nu credem prin aceasta, cum din nenorocire fac mulț i
adeseori, c ă paiele sunt o sarcin ă zadarnică pentru mistuirea calului, pe care ar fi mai bine s ă i-o luăm.
Asta ar fi o mare gre șeală, care ar v ătăma mistuirea și sănătatea calului. Calul are nevoie tocmai de
sarcina asta aparent ă, pentru mistuirea lui normal ă. Cojile sau t ărâțele sunt tot atât de trebuincioase ca
și miezul bobului. Mistuirea normală e cu neputin ță, fără aflarea acestor dou ă elemente. Cea mai
priincioasă formă pentru mistuire este tocmai aceea sub care natura ne prezint ă bobul și numai o minte
slabă nu poate vedea lucrul acesta și se apuc ă să perfecț ioneze și să îndrepteze natura. Din
nenorocire, natura nu e de fel susceptibil ă la perfecționări. Ori de câte ori omul vrea s ă o corijeze,
lucrează în paguba lui.
Tot ce e adevă rat pentru cal, e adev ărat pentru toate celelalte fiin țe vieț uitoare, ca și pentru om.
Forma sub care omul ia hrana sa, este deci foarte însemnat ă. Auzi pe unii spunând adeseori: „Nu pot
să mistuiesc legumele, c ăci îmi pricinuiesc prea multe vânturi, etc.”. Asta atârn ă foarte puț in de legume,
dar în mare parte numai de modul de preparare. Sub forma strivit ă sau sub forma de sup ă, cum se
mănâncă astăzi mai pretutindeni, legumele sunt foarte grele de mistuit și nu trebuie s ă se mire nimeni,
că ele turbură mistuirea. Mai ales sub forma de sup ă, ele fac foarte r ău, căci ajung în stomac fă ră să fie
mestecate îndestul și deci nu mai pot fi mistuite. Dac ă, dimpotriv ă, luăm aceeași cantitate de maz ăre,
pe care am fi mâncat-o mai înainte la o mâncare sub form ă de supă și dacă o fierbem sub o alt ă formă ,
cu foarte pu țină apă, așa ca maz ărea fiartă să nu mai aib ă apă și să păstreze forma boabelor naturale,
vom mânca abia a treia parte din ce ar fi trebuit s ă înghițim sub form ă de supă și vom vedea c ă această
mică cantitate, de și mâncată cu coji cu tot, nu ne cade greu și ne întărește mai mult decât supa. Dar
cantitatea, pe care am putea-o mânca, ar fi și mai mică , dacă am încerca s ă mâncăm legumele cu coji,
în stare crud ă. Sub aceast ă formă , a treia parte din cantitatea de mai sus, ne-ar aduce cu prisos acela și
folos.
Am cunoscut un muncitor, care, silit de împrejur ări, nu mâncase timp de aproape trei luni, decât
un pumn de maz ăre crudă , pe zi. Omul acesta îmi vorbea cu o adev ărată plăcere de aceast ă parte a
vieții și stăruia mai ales asupra împrejur ării, că -i trebuiau adeseori ceasuri întregi, pentru a muia
boabele de maz ăre în gură, ca să le poată mesteca. Cu toat ă această hrană foarte săracă, el rămăsese
tot așa de sănătos, ca în orice alt ă împrejurare a vie ții sale. De aci se vede lă murit, că alimentele în
starea lor natural ă sunt cele mai hr ănitoare. De aci mai vedem, c ă marele principiu al naturii: „a produce
cele mai mari efecte prin mijloacele cele mai simple și mai mici”, se înf ățișează și în chestiunea hranei,
în chipul cel mai v ădit
Fiecare va putea deci, de acum înainte, de a-se feri de supra-hr ănire. Bine în țeles, că nu e cu
putință de a hotărî într-un mod uniform pentru to ți oamenii și pentru to ți bolnavii, ce trebuie s ă mănânce
și cât să mănânce, pentru a împiedica supra-hr ănirea. Nu se gă sesc doi bolnavi, la care mistuirea s ă fie
cu desăvârșire de o potriv ă, așa că niciodată nu se poate hot ărî de mai înainte cantitatea și forma
hranei. Fiecare trebuie s ă-și aleagă singur, ce-i prie ște mai bine. E de ajuns s ă afle numai diferitele
grade de mistuire ale alimentelor.
Nici asupra procesului de mistuire nu ne d ă școala medical ă modernă un punct sigur de reaz ăm.
Chiar cele mai minunate desc operiri ale chimiei, care și-au luat drumul lor prin retorte, prin cumpene și
prin alte aparate, sunt pentru noua știință de vindecare absolut fă ră nici o însemn ătate.
Mistuirea este ea îns ăși un act de fermenta ție în corp. Prin aceast ă fermentație, mâncărurile ce
intră în corpul vie țuitor se prefac în alte materii cu totul deosebite. Din ele corpul î și însușește atât cât se
63poate însu și. Toate mânc ărurile, care prin prepararea noastră sunt influen țate în fermenta ția lor, sau a
căror fermenta ție o împiedic ăm noi fie prin să rat, zaharisire sau fierbere, ajung mai grele de mistuit,
adică pot fi însușite mai greu de corp. Împiedicate în însu șirea lor de a fermenta, ele au nevoie atunci
de mai mult ă vreme, pentru a intra în fermenta ția neapărat trebuincioasă mistuirii. Cu alte cuvinte, ele
stau în canalul de mistuire mai mu lt decât ar trebui, de unde se na ște în corp o stare de fermenta ție mai
urcată și prin urmare o temperatur ă mai ridicat ă. Marea căldură, ce se na ște prin aceast ă împrejurare
înăuntrul corpului, înt ărește și înnegrește în cele din urm ă mâncarea m ăcinată în maț e.
Se știe că mistuirea începe deja în gur ă, o dată cu scuipatul, cu care se amestecă mâncarea. În
urmă, mâncă rurile ajung în stomac, unde amestecate cu zemurile stomacului, sunt fră mântate cu
desăvârșire. Cu acest chip ele intră deja în fermenta ția care le schimbă cu desăvârșire. În ma țe,
această fermentație crește din ce în ce, prin amestecarea mai departe cu alte zemuri mistuitoare ale
stomacului.
Aceea ce nu e trebuincios corpului se d ă iarăși afară prin maț și prin rinichi. Nu rareori observ ăm,
că animalele mistuiesc în scurt ă vreme o hran ă ce ni s-ar p ărea cu neputin ță de mistuit, oase, pietricele
sau bucățele de moloz (cum se g ăsesc de obicei în pipota g ăinilor). Dac ă cercetăm excrementele
acestor animale, nu g ăsim nici urm ă de pietricele sau de oase. În schimb, îns ă, observăm adeseori la
oameni, că mâncărurile rămân uneori în canalul de mistuire opt zile și mai mult. Asta dă prilej unei st ări
de fermenta ție neobișnuită. Gazele, ce se dezvolt ă din aceast ă fermentație și care n-au întru nimic de a
face cu construc ția corpului, sunt împinse spre piele, prin care ies sub form ă de sudoare sau prin alt ă
parte sub form ă de vânturi. Aceste vânturi nu trebuie s ă le împiedic ăm, în nici un caz, dac ă nu vrem să
aducem vătămare corpului.
Normală e mistuirea atunci când excrementele apar ca o mas ă moale, cafenie deschis ă, care,
acoperită cu un strat cleios arat ă și mai lămurit alunecu șul feluritelor zemuri cleioase ale corpului.
Excrementele trebuie s ă părăsească corpul în forma cârnatului, f ără să murdărească câtuși de puțin
corpul. Acest lucru îl observ ăm la toate animalele să nătoase. Tot a șa trebuie s ă fie și la omul s ănătos.
Mațul șezutului este a șa de bine construit la cap ăt că poate da afar ă excrementele unei mistuiri
normale, fă ră a murdări corpul. Hârtia Klossett (hârtia higienic ă) este o cucerire a omenirii suferinde .
Oamenii sănătoși n-au nevoie de ea. Pe urm ă, excrementele nu trebuie s ă aibă niciodată un miros
greu, neplăcut și respingător. În cazul acesta, trebuie să se fi petrecut în corp o fermenta ție mai mult
sau mai pu țin neobișnuită.
În urma acestor l ămuriri, pricepem acea stare, pe care o numim încuierea stomacului, constipa ție;
mâncărurile mă cinate rămân uscate și tari în ma țele uscate și nu pot să meargă nici încoace, nici încolo.
Fermentația însă, merge nemic șorată înainte. Ea las ă masa măcinată și uscată să-și schimbe forma și
înlesnește o dezvoltare foarte mare de gaze, din care pricin ă gazele încep s ă umble prin corp.
Apăsarea dinăuntru, încordarea pricinuit ă de fermenta ție le împinge afar ă, către extremit ăți și către
piele. Dac ă cea din urm ă nu mai func ționează regulat, materiile str ăine, sub form ă de gaze, nu mai
găsesc nici o ie șire și încep să se așeze sub piele. În sfâr șit, pielea funcț ionează și mai neregulat. Ea
dobândește o temperatur ă mai rece ca de obicei. Apoi vasele s anguinare, cele mai fi ne, sunt atât de
apăsate și astupate cu materii str ăine, că sângele s ănătos, care singur înc ălzește pielea, nu mai poate
ajunge pân ă la periferia din afar ă a corpului. De aci urmeaz ă, că pielea capă tă o culoare palid ă. De
obicei, pielea cap ătă culoarea a șa numită: „de cadavru” (vezi am ănunte asupra clorozei, la capitolul
respectiv), dar asta atârn ă și de calitatea materiilor str ăine și a sângelui. Cantit ăți mari de materii
urinare, în sânge, înro șesc pielea, pe când ea de obicei î și arată starea boln ăvicioasă prin culoarea
galbenă, cafenie sau vân ătă. Temperatura de afar ă mai rece, în opozi ție cu căldura dinăuntru, ajut ă
întărirea materiilor str ăine adunate sub form ă de gaze, care prin ap ăsarea dinăuntru și răceala din afar ă
sunt strânse și apăsate și umplu astfel partea din afar ă a corpului. Astfel, se na ște acea stare, care
schimbă formele corpului, și pe care noi o numim încărcarea cu materii str ăine. Gradul ei se poate
cunoaște numai prin noua mea diagnoz ă, adică prin știința expresiunii figurii. În acela și fel se nasc toate
durerile de cap, de ochi, de urechi, bolile de creier, bolile min ții și altele. Prin cunoașterea acestui fapt
sigur se dezleag ă deodată o grea problem ă în tratarea omenirii suferinde și cu ea se dovede ște
zădărnicia și neputința acelei direc țiuni medicale, care, în vi ndecarea bolilor se întemeiaz ă numai pe
tratamentul local. Dac ă pielea func ționează încă bine și dac ă materiile str ăine, ce se gr ămădesc spre
ea, pot fi încă date afară, nemistuirea poate fi înc ă multă vreme îndurat ă.
E vrednic de remarcat aceea ce lumea în țelege astăzi prin mistuirea normal ă. Adeseori ne e dat
să auzim: „mistuirea mea e cât se poate de bun ă, pot să mănânc atâtea mu șchiuri, pot s ă beau atâtea
64pahare cu vin, f ără ca mistuirea s ă se turbure câtu și de puțin. Toate îmi plac de minune, am o poftă de
mâncare zdrav ănă”. Toate astea pot fi adev ărate, dar tot în felul ăsta auzi pe unul spunând, c ă fumatul
a zece țigări pe zi nu-l vat ămă, că-i priesc de minune. Tot a șa se întâmplă și cu celelalte pofte pomenite
mai sus. Tutunul este și rămâne o otrav ă pentru corp, oricât de mult acesta ar îndura nicotin ă. La
început, stomacul s ănătos se revolteaz ă întotdeauna împotriva fumatului. Abia mai târziu, dup ă ce
printr-o maltratare zilnic ă s-a slă bit și s-a mole șit, nu se mai împotrive ște fumatului. Corpul c ăznit
neîncetat, cu alungarea nicotinei, e v ătămat, bine în țeles, în mistuirea lui normal ă. Tot așa e ș i cu
mâncarea și cu beutura. Un stomac cu des ăvârșire sănătos nu îndur ă cea mai mic ă hrană nepotrivită.
Prin râgâire, îngreunare, arsur ă în gât, și altele, ne arat ă, că i se pretinde prea mult. Un stomac mai
slăbit, îndură în aparență tot, adică nu mai are putere de a se împotrivi unei hrane nepriinci oase. Cu alte
cuvinte, el și-a pierdut sim țul natural, instinctul natural. În sfâr șit mâncărurile pă răsesc corpul f ără să fie
mistuite îndeajuns și fără ca corpul s ă tragă vreun folos din ele.
Gradul de hr ănire al feluritelor alimente se poate dovedi numai și numai dup ă plăcerea de
mistuire a stomacului și după felul cum sunt însușite de corp , iar nu dup ă materiile hr ănitoare ce con țin.
Pâinea de Graham, poame crude, legume și prăjituri de fain ă, preparate numai cu apă , fără grăsime,
zahă r și sare, cuprind, dup ă cum se știe, mult mai multe materii hr ănitoare și mai asimilabile pentru corp
decât cel mai bun vin, cea mai scump ă carne, ouă sau brânz ă. Aceste din urm ă alimente sunt alc ătuite,
după analizele chimice, din acelea și materii, din care se compune, în aparen ță, corpul omenesc. Dar
pot oare chimiștii no ștri, cu mijloacele lor înc ă neîndestulă toare, să măsoare și să taxeze puterea de
asimilare a organelor noastre de mistuire, sau pot ei s ă hotărască gradul de mistuire al fiec ărui aliment
pentru corpul fiec ăruia din noi? Sunt ei mai ales în stare, a șa cum sunt, lipsi ți de orice mijloace de
observare, s ă-și închipuiasc ă actul de fermenta ție al mistuirii, într-un corp viu și sănătos?
Corpul omenesc e în stare s ă-și fabrice singur, din alimentele cele mai simple, cum sunt
cerealele, toate acele mater ii pe care chimia le prive ște ca neap ărat trebuincioase pentru construc ția lui.
Se poate spune, cu drept cuvânt, c ă atâta vreme cât mistuirea e normal ă, corpul are și el în ăuntrul lui o
întreagă grupă de ramuri de fabrica ție, pentru prefacerea produselor sa le de mistuire, precum o fabric ă
de oț et, o fabric ă de alcool, o fabric ă de zahă r, o fabrică de materii colorate, și altele, și toate într-un
mod așa de perfect ca nic ăieri aiurea. Știm, de pild ă, cum grăunțele de cereale, pe care le mânc ăm în
pâinea de Graham, dup ă ce sunt înmuiate de scuipat și mestecate, se acresc imediat, pe dat ă ce ajung
în stomac. Prin procesul mistuirii, alcoolul, zah ărul și așa mai departe, se prefac, producând toate
materiile hr ănitore trebuincioase corpului, dar care nu pot fi adev ărate și asimilabile pentru corp, decât
numai atunci, când acesta și le fabric ă singur, prin gr ăunțele de cereale . Acele părți ale grăuntelui care
nu pot fi însu șite de corp, sunt date afar ă într-o form ă și într-o culoare hot ărâtă.
Deși mulți nu vor să creadă dovezile, pe care le aduc eu, totu și, numărul din ce în ce mai mare al
bolilor, nu pledeaz ă în favorul progresului științei medicale. Aceasta ne d ă și măsura pentru dreapta
judecare a școlii medicale. Câț i nu s-au lăsat să fie înșelați de învățăturile false ale școlii medicale, câ ți
n-au călcat, în buna lor credin ță, legile naturii? C ălcarea acestor legi e însă pedepsită! Urmarea natural ă
e boala și suferin ța de tot felul.
Nu pot să nu atrag aten ția cititorilor asupra unui fragment di ntr-o scrisoare, pe care am primit-o
dintr-o țară depă rtată, din Honolulu, de la un misionar entuziast. Iat ă ce-mi scrie el, cuvânt cu cuvânt:
„Înainte de a face cuno ștința Albilor, indigenii se hr ăneau numai cu Poi (mâncare na țională din
Honolulu, r ădăcină de Taro, care e foarte hr ănitoare, amestecat ă cu apă și făcută terci), apoi cu banane
și alte fructe și luau ca b ăutură numai apă curată. Ei trăiau, așadar, potrivit cu natura și erau adev ărați
uriași, plini de putere și de sănătate. Atunci (a șa continu ă el în scrisoarea sa), venir ă Albii în țară și
învățară pe indigeni, c ă numai carnea d ă putere și numai b ăuturile alcoolice, mai ales rachiul, înt ăresc
corpul. Nu trecu mult și cea dintâi vit ă fu tăiată, iar vânzarea rachiului î și răspândi „binefacerile” ei. În
tabela istoric ă Havaieză se pomene ște chiar care era că petenia Havaiez ă, care la 18 Mai 1819 s-a
despă rțit pe față de felul de via ță de mai înainte. În cele din urm ă mâncarea de porc a ajuns mâncare
națională și rachiul, b ăutură națională , dar cu ce urm ări! Cei mai mulț i indigeni (Ka-naki) sufer ă de
spuzeală de piele precum și de astm ă și chiar bolile de sex s-au r ăspândit foarte mult printre ei, au
predispoziț ii către lepră, care deja a secerat mul ți până acum”.
Vedem așadar, cum indigenii s-au îmboln ăvit o dată cu schimbarea felului de via ță, pe care le-o
adusese civiliza ția, atât de mult l ăudată. Și acesta e un punct, care r ămâne un semn de întrebare, fa ță
cu teoriile de hr ănire ale școlii medicale moderne. Clima c ălduroasă a țărilor tropicale a priit foarte mult
bolii, care a ajuns numaidecât acut ă, pe când în clima noastr ă rece ea se ive ște mai încet, dar cronic ă.
65Reproduc aici o conferin ță a domnului E. Hering, pre ședintele societ ății vegetarienilor din Lipsca,
conferință în care acest orator aduce această dovadă într-un chip remarcabil.
Prin două organe introducem noi materiile în corpul nostru: prin pl ămâni și prin stomac52. Natura
așează o sentinel ă înaintea fiec ărui din aceste organe, nasul pentru pl ămâni, limba pentru stomac. Din
nenorocire, experien ța ne dovede ște, că aceste sentinele pot fi în șelate. Fără îndoială, aerul de munte e
cea mai bun ă hrană pentru plămânii noștri și mirosul nostru e cu des ăvârșire mulțumit când respir ăm
acest aer. Acela care se mi șcă totdeauna în acest aer curat, nu poate r ămâne nici o dat ă ceasuri întregi
într-o odaie plin ă de fum, c ăci mirosul s ău îl previne la fiece respirare. Dar dac ă șederea într-un
asemenea loc se prelunge ște, mirosul se slă bește din ce în ce mai mult și sfârșește prin a nu se mai
împotrivi. Mirosul se obi șnuiește așa de mult cu fumul, încât ajunge s ă-i placă. El se stric ă, și-i trebuie
câtăva vreme, pentru a se dezb ăra de poftele lui ispititoare.
Dar fiindcă noi respir ăm de 16 – 20 ori pe minut, urm ările supărătoare ale introducerii directe a
materiilor str ăine se simt foarte repede și judecata trebuie numaidecât s ă intervie, când mirosul ne
trădează.
Lucrul stă și mai rău cu limba, pe care din nenorocire avem obiceiul s ă o corupem înc ă din
copilărie și de care nu mai suntem siguri la urm ă. Știm cu toții, cum se poate strica gustul prin obiceiurile
noastre. Totu și e de mult ă însemnătate de a nu introduce în corp decât o hran ă potrivită, căci orice
aliment împotriva naturii cupri nde materii, care nu trebuie s ă intre în corp și aduce germenii bine
cunoscuț i ai tuturor bolilor. Regimul potrivit cu natura formeaz ă deci una din p ărțile esențiale ale noii
științe de vindecare, f ără doctorii și fără operații.
Să studiem deci aceast ă chestiune: „Care e dieta potrivit ă naturii?”
De vreme ce nu ne mai încredem în limba noastr ă și în mirosul nostru, trebuie s ă dobândim o
siguranță în această privință, prin ajutorul observa țiilor și concluziilor exacte.
Această chestiune, în toat ă întinderea ei, ț ine de știin țele naturale și o putem dezlega numai prin
metoda de induc ție, singura admis ă de științele naturale, adic ă prin judecata de la un lucru particular la
altul general. Pentru asta se cere s ă îndeplinim trei condi ții principale:
1. să adunăm observa ții,
2. să tragem din ele concluzii,
3. să facem încerc ări.
Domeniul de observa ție este enorm și nimeni nu poate s ă-l studieze în toate p ărțile lui. Ne vom
mulțumi deci, cu câteva excursiuni, a șa cum am face, de pild ă, să cunoaștem flora Germaniei.
Domeniul în chestiune, pentru dovedirea unei forme oarecare a hr ănirii, este așa de vast c ă
trebuie să ne restrângem, pe cât e cu putință , încă de la început, altfel ar trebui s ă ne ocupăm cu modul
de hrănire al tuturor fiin țelor organice. Pentru a trage concluzii și pentru a dobândi dovezi
convingătoare, ne va fi de ajuns s ă ne ocupăm mai ales, de lumea animalelor superioare, care ne
intereseaz ă mai de aproape. Îmi închipuiesc c ă, sunt cunoscute toate principiile, asupra că ror suntem
deja înțeleși și care reies limpede din experien ță sau care sunt dovedite în ch ip sigur. Cea dintâi privire
aruncată asupra fiin țelor vieț uitoare, ne arat ă că ele trebuie neap ărat să se hrănească, dar că sunt
mărginite în alegerea hranei. Planta, care cre ște pe pământul sărat de pe malul m ării, se ofilește și piere
înăuntrul țării, planta care crește și se dezvolt ă pe un pă mânt uscat și nisipos, se usuc ă în pământul din
grădină, planta, care cre ște în pământul bogat în hum ă, se usucă într-un pământ nisipos.
Găsim același fenomen, foarte b ătător la ochi, în regnul animal. An imalele se pot clasa chiar dup ă
modul lor de hr ănire. Orice om știe să împartă mamiferele în carnivore și în ierbivore. Dar aceast ă
împărțire e așa de superficial ă, că nu ne poate mulț umi. Privind lucrul mai de aproape, vedem
numaidecât, c ă trebuie să despă rțim insectivorele, de carnivorele propriu zise și că ierbivorele se împart
în ierbivore propriu zise, și în frugivore. G ăsim apoi printre ele un mic num ăr de omnivore. Observa ția
trebuie să se întindă în diferite clase, asupra organelor care slujesc la hr ănire. Aceste organe arată felul
de hrănire în chip a șa de sigur, c ă se poate cunoa ște chiar dup ă scheletul animalului. Vom studia mai
întâi dinții, canalul mistui tor, organele sim țurilor , care cârmuiesc animalul în hr ănirea sa și în sfârșit
hrănirea prăsilei. Vom întreprinde deci aceste patru excursiuni în domeniul deja îngr ădit și vom alătura
observaț iunile noastre.
Sunt trei feluri de din ți: câineștii, tăietorii și măselarii .
52 Introducerea materiilor prin vaccinarea lichidelor este cu des ăvârșire împotriva naturii, de aceea are mai întotdeauna
urmări supă rătoare
66Dinții tăietori (incisivi) ai animalelor s ălbatice sunt foarte pu țin dezvolta ți și nu slujesc aproape la
nimic, pe când câine știi sunt foarte lungi. Ei întrec cu mult ceilal ți dinți și le trebuie un loc special, în
rândul dinț ilor opuși, pentru a înc ăpea. Ei sunt ascu țiți, netezi și puțini aduși. Ei nu sunt buni de
mestecat, dar slujesc foarte mult, pentru a apuca și a ține prada. La animalele s ălbatice îi cunoa ștem
sub numele de din ți de pradă – și vedem c ă animalele se slujesc de ei tocmai pentru scopul ăsta. Dar,
pentru a m ăcina carnea, ele se slujesc de m ăselari, care sunt to ți ascuțiți. Vârfurile lor nu se întâlnesc
deloc, dar sunt a șezaț i foarte aproape unu l de altui, a șa că nu sunt desp ărțiți decât prin fibrele
mușchiulare. Mi șcarea laterală a fălcilor de jos ar fi sup ărătoare și de aceea nici nu e cu putin ță la
animalele feroce. De aci urmeaz ă, că nu pot executa mi șcarea de mestecare și putem vedea zilnic, ce
greu le e câinilor să fărâme bucățelele de pâine, pe care le înghit aproape f ără a le mesteca.
La ierbivore, din ții tăietori sunt foarte dezvolta ți. Ei le slujesc s ă taie iarba și plantele. Câine știi
sunt de obicei strica ți și uneori dezvolta ți pentru a sluji de arme, ca la elefan ți. Măselarii sunt la ți în
partea de sus și smălțuiți numai de o parte. Ei sunt foarte potrivi ți pentru zdrobirea și măcinarea
alimentelor.
Nu sunt multe frugivore, cele mai însemnate pentru noi sunt maimu țele, a căror conforma ție se
apropie de aceea a omului. Dantura cea mai uniform ă o gă sim, la frugivore. Din ții au aproape aceea și
înălțime, numai câine știi întrec puț in pe ceilalț i, dar totu și prea pu țin pentru a sluji la aceea și
întrebuinț are ca la animalele s ălbatice. Ei au forma conic ă, dar trunchiat ă sus, așa că nu pot să
slujească de pradă. Ei sunt fă ră îndoială, destinați pentru o mare munc ă și se știe c ă maimuțele fac
gimnastică uimitoare cu ace ști dinț i. Măselarii acestor animale sunt acoperi ți în partea de sus, cu dungi
smălțuite și fiindcă falca de jos se poate mi șca foarte mult într-o parte și într-alta, activitatea din ților se
aseamănă cu aceea a m ăcinatului. E de mult ă însemnătate de a observa c ă nici un m ăselar nu e
ascuț it în partea de sus și că nici unul, prin urmare, nu e potrivit pentru mestecarea c ărnii. Asta e cu atât
mai vrednic de observat, cu cât omnivorele, în rândul c ărora nu pot fi trecuț i cu adevărat decât ur șii, au
măselari ascu țiți și măselari lați. Omnivorele ca și animalele s ălbatice au din ții câinești încovoia ți, fără
de care n-ar putea apuca hrana lor animal ă, dar dinții lor tăietori se aseam ănă cu aceia ai frugivorelor.
Cu care din aceste danturi se aseam ănă dantura omului? Se poate vedea numaidecât și fără
osteneală , că ea se potrive ște cu aceea a frugivorelor. Din ții câinești ai omului nu ating nici o dat ă
înălțimea dinț ilor câinești ai frugivorelor și întrec foarte pu țin sau deloc ceilal ți dar asta nu e o deosebire
esențială. Adeseori s-a tras încheiere din singura aflare a din ților câinești, că și omul e f ăcut pentru
hrana animal ă, dar aceast ă încheiere n-ar fi dreapt ă decât dac ă dinții câinești ai omului ar putea s ă
îndeplineasc ă același scop ca ai animalelor s ălbatice și dacă am avea cel pu țin, ca urșii, câțiva măselari
potriviți pentru spintecarea c ărnii.
Iată încheierile ce trebuie s ă tragem, din observa țiunile noastre:
1-iu – dantura omului nu se aseam ănă deloc cu aceea a carnivorelor, prin urmare omul nu e
carnivor;
2-lea – dantura omului nu se potrive ște cu aceea a ierbivorelor, prin urmare omul nu e ierbivor;
3-lea – dantura omului nu se potrive ște cu aceea a omnivorelor, prin urmare nu e omnivor;
4-lea – dantura omului se aseam ănă aproape cu des ăvârșire cu aceea a frugivorelor, care se
apropie de om, prin urmare omul este frugivor.
Concluzia fals ă pomenită mai sus, se trage adeseori și sub forma urm ătoare: „După dantura lui,
omul nu e nici carnivor nici erbivor, el ține linia de mijloc, deci e și carnivor și ierbivor”. Nici nu merit ă să
ne dă m osteneala cu aceast ă încheiere, c ăci ea cade înaintea logicei. No țiunea de: „linie de mijloc” e
foarte general ă și nehotărâtă, pentru a fi întrebuin țată într-o demonstra ție științifică; nu ne putem face o
idee hotărâtă de aceast ă noțiune, decât în matematic ă.
Să facem acuma a doua excursiune în bogatul nostru domeniu de observa ții și să îndreptăm
atenț iunea noastr ă asupra canalului mistuitor al animalelor. Animalele s ălbatice au stomacul mic și
aproape rotund; canalul lor intestinal e de 3–5 ori mai lung decât corpul lor, socotind lungimea corpului
de la deschiz ătura gurii și până la locul unde începe coada. Ierbiv orele, mai ales cele rumeg ătoare, au
stomacul foarte întins și compus: canalul intestinal, e de 20 – 28 de ori mai lung decât corpul. Stomacul
frugivorelor este pu țin mai larg decât acela al carnivorelor și are un apendice care se poate numi un al
doilea stomac. Canalul intestinal al frugivorelor e de 10 – 12 ori mai lung decât corpul. În lucr ările
anatomice întâlnim adeseori p ărerea că mațul omului e de 3 – 5 ori mai lung decât corpul și că prin
urmare, e f ăcut mai ales pentru hrana animală . Asta ar însemna s ă învinovățim natura de o contradic ție
grosolană, fiindcă a făcut pe om omnivor, judecând dup ă dinți și după părerea general ă și apoi carnivor,
judecând dup ă conformația canalului s ău mistuitor. Dar aceast ă contrazicere aparent ă se lămurește în
chipul cel mai sigur. S-a socotit lungimea corpului omului, distan ța între vârful canalului și vârful
picioarelor, dar nu s-a ținut în seam ă că pentru a fi drept în toate cazurile de compara ții, trebuia s ă se
67măsoare numai distan ța între deschiz ătura gurii și locul unde sfâr șește șira spinării. Încheierea
anatomiștilor este deci o încheiere fals ă. Lungimea canalului inte stinal al omului es te de 5 – 8 metri, 50
centimetri, dup ă mărimea insului, iar distan ța între deschiz ătura gurii și extremitatea șirei spinării este
de 50 – 80 centimetri, a șa că împărțind, gă sim canalul intestinal apr oape de zece ori mai lung decât
corpul. Așa că, pentru a doua oară , ajungem la încheierea c ă omul e un frugivor.
Să facem acum a treia excursiune și să studiem sim țurile, care ne îndreapt ă spre alimentele
noastre. Animalele sunt cârmuite în hr ănirea lor mai ales de miros și de văz, care întărâtă în ele dorin ța
de hrană. Dacă animalul s ălbatec gă sește urma vreunui vânat, ochii lui scânteiaz ă, îi ia urma, apuc ă
prada dintr-o s ăritură îndrăzneață și linge cu l ăcomie sângele care ț âșnește, toate astea îl mul țumesc,
fără îndoială; ierbivorul trece lini știt pe lângă celelalte creaturi și dacă împrejurări extraordinare îl silesc
să atace o alt ă creatură, nu e nici o dat ă întărâtat de mirosul lui ca s ă mănânce carne și nici nu atinge
hrana lui, când e p ătată de sânge. Mirosul și văzul îl îndreapt ă spre plante și spre iarbă , care se
potrivesc cu gustul lui. Observ ăm cu desă vârșire același lucru la frugivore, care sunt îndreptate de
simțurile lor către fructele copacilor sau ale câmpurilor.
Cum se poart ă simțurile omului? Mirosul și văzul nostru ne poftesc vreodat ă să omorâm un bou?
Copilul, care n-a auzit nici odat ă de tăierea vitelor, dar care a mâncat deja carne, se gânde ște el
vreodată, văzând un bou gras: „Ce mai bucat ă pentru mine?”. Numai stabilind în spiritul nostru sau în
mintea noastr ă o împreunare de idei între animalele vie țuitoare și friptura ce ni se aduce la mas ă, putem
avea asemenea gânduri, dar natura nu le-a pus în mintea noastr ă.
Simțurile noastre au adev ărată groază de tăierea vitelor și carnea proasp ătă nu place nici
gustului, nici v ăzului. De ce se zide sc întotdeauna abatoarele afar ă din oraș? De ce e oprit în multe
orașe de a transporta carnea în c ăruțe descoperite? Poate fi numit ă carnea o hran ă potrivită naturii,
dacă văzul și mirosul nostru au groaz ă de ea? Înainte de a o mânca, trebuie s ă o facem plă cută
mirosului și chiar gustului, preparând-o în felurite chipuri, afar ă numai dac ă simțurile nu sunt prea mult
stricate. Mirosul fructelor e dimpotriv ă foarte plăcut și nu e numai o întâmplare, că raportorii expozi țiilor
de fructe î și exprimă regulat senza ția lor, prin aceast ă frază stereotipă: „Îți lasă gura apă, la vederea
acestor fructe!”. Pot ad ăuga aici, că cerealele au și ele un miros pl ăcut, deși slab, și c ă sunt bune chiar
crude. Toat ă producerea și preparația lor n-are nimic resping ător și nu degeaba s-a numit „fericit” omul
de câmp. A șa tragem a treia încheiere, c ă omul prin natura lui e f ără îndoială frugivor.
Dacă în a patra noastr ă excursiune avem în vedere m ăsurile, pe care le-a luat natura pentru
conservarea speciei, observa țiile sunt cu mult mai grele. Toate creaturile primesc, odat ă cu intrarea lor
în viață , o hrană, care înlesne ște grabnica lor dezvoltar e. Laptele mamei este, f ără îndoială, singurul
aliment natural, pentru copilul care se na ște. Dar, observ ăm că foarte multe mame nu pot s ă-și
împlineasc ă datoriile lor cele mai sfinte, fiindc ă organismul lor nu mai e în stare de a produce hrana
copilului. Asta e foarte r ău, fiindcă copiii pierd, înc ă din primele lor zile, adev ărata măsură a impresiunii
simțurilor, că ci hrana artificial ă nu poate s ă înlocuiasc ă niciodată cu desăvârșire hrana natural ă.
Observaț iunile noastre ne arat ă, că femeile avute, care se hr ănesc mai ales cu carne, suf ăr mai
adeseori de aceast ă lipsă de hrană naturală și de aceea sunt de multe ori nevoite s ă ia doici de la țară,
unde se m ănâncă foarte puț ină carne. De obicei, aceste doici m ănâncă atunci din masa familiei și ele
pierd adeseori dup ă câtă-va vreme condi țiile trebuincioase pentru a înlo cui pe mama copilului. Pe
vapoare se d ă mamelor, care ală ptează copiii lor, crem ă de ovăz, căci țâțele lor s-ar înt ări, dacă ar
mânca hrana animal ă, ce se obișnuiește pe vapor.
Din aceste observa țiuni putem trage încheierea, c ă, carnea nu ajut ă decât foarte pu țin sau chiar
deloc, pentru producerea laptelui mamei53. În felul acesta ajungem pentru a patra oar ă, la încheierea că
omul e lăsat de natur ă să se hrănească cu fructe.
Dacă încheierea noastr ă e dreaptă, urmează neapă rat, că cei mai mul ți oameni s-au dep ărtat mai
mult sau mai pu țin de hrana lor natural ă. Creaturile s-au dep ărtat de hrana lor natural ă! Asta pare
aproape monstruos și cere înc ă o confirmare. E cu putin ță ca alte creaturi s ă se abată tot astfel de la
hrana lor natural ă și care sunt urm ările? Trebuie s ă rezolvăm această chestie intermediar ă, înainte de a
urma drumul nostru.
Știm bine c ă pisicile și câinii se obi șnuiesc cu hrana vegetal ă, dar mai putem da exemple de
animale, care se obi șnuiesc cu hrana animal ă. Am avut prilejul de a observa un caz foarte interesant: o
53 Prin asta nu vrem s ă pretindem ca orice mam ă vegetariană poate alăpta copilul ei: pentru asta trebuie un anume grad de
sănătate, ce nu se poate c ăpăta de azi pe mâine.
68familie crescuse o tân ără căprioara, care se împrietenise numaidecât cu câinele de cas ă. Căprioara
vedea adeseori pe câine, lip ăind supa lui gras ă și încercă îndată să-i ție tovărășie. La început întorcea
cu dezgust capul, ori de câte ori b ăga limba în sup ă, dar tot încercând, se deprinse, și după câteva
săptămâni, lipăia cu plăcere supa tovar ășului ei. Dup ă câteva alte s ăptămâni putea deja s ă mănânce
carne și în cele din urm ă îi plăcea carnea mai mult decât hrana ei naturală . Urmă rile nu întârziar ă de a
se arăta, căprioara căzu bolnavă și muri înainte de a atinge vârsta de un an. Voi ad ăuga că această
căprioară nu era ținută închisă și că putea să umble prin gră dină și prin pădure.
Știm iarăș i că maimuțele în captivitate se obi șnuiesc ușor cu hrana animală , dar că mor de oftică ,
de obicei dup ă un an sau doi. Aceasta se atribuie de obice i climei, dar, deoarece ce lelalte animale ale
țărilor tropicale se aclimatizeaz ă foarte ușor la noi, putem admite c ă numai hrana împotriva naturii este
cea dintâi pricin ă a acestei mor ți înainte de vreme, aceea ce s-a dovedit prin încerc ările cele mai
recente.
E lucru deci sigur, c ă animalele pot s ă se abată de la hrana lor naturală , și părerea că o mare
parte a omenirii a renunț at și ea la hra na ei natural ă, câștigă mult în probabilitate. Dar dac ă e așa,
urmările trebuie s ă fie văzute și pentru noi și trebuie s ă se ivească sau să se fi ivit deja boli din pricina
asta.
Dacă întrebăm pe oameni să ne spună, în conștiința lor, câți dintre ei n-au avut niciodat ă nevoie
de un doctor, cred c ă n-o să găsim decât un num ăr foarte mic. Și, câți sunt care mor de b ătrâneț e?
Cazurile sunt a șa de rare, c ă jurnalele se gră besc întotdeauna s ă le anunț e. Într-adev ăr se găsesc
foarte puț ini oameni, care s ă n-aibă deloc materii str ăine în corpul lor. În general popula ția de la țară,
mai mult frugivor ă, dar netrăind încă într-un fel cu totul potrivit naturii, e mult mai fericit ă în aceasta
privință; dacă aerul curat joacă un mare rol, hrana îns ă joacă rolul de că petenie. Fără îndoială, că reaua
stare sanitar ă a omului atârn ă și de alte condi ții, dar putem recunoa ște că hrana este cea dintâi condi ție
printr-un exemplu luat din lumea ani malelor. Animalele din grajduri tr ăiesc în condi țiile higienice cele mai
detestabile, ce se pot înch ipui. Ele sunt nevoite să respire necontenit gazele, ce se ridic ă din
excrementele lor și sunt împiedicate mai întotdeauna de a se mi șca în libertate. Trebuie neapă rat ca ele
să fie bolnave și se poate spune c ă vita tăiată nu e niciodat ă cu desăvârșire sănătoasă; dar, cu toate
aceste condiț ii higienice detestabile, nu sunt atâtea boli printre aceste animale, câte sunt printre
oameni, de și aceștia se pot îngriji cu mult mai bine, în toate privin țele. Pricina de c ăpetenie este deci,
hrana.
Am ajuns în sfâr șit, la ultima încheiere, aceea de a dovedi prin experiențe soliditatea concluziilor
noastre. Sunt mai ales dou ă obiecțiuni a căror valoare trebuie s ă o studiem, în acela și timp. Cea dintâi
este că omul, a cărui organiza ție este superioar ă, nu trebuie să fie supus acelora și condiții ca celelalte
creaturi, care-i sunt inferioare, și a doua obiec ție este că printr-o îndelungat ă întrebuinț are a hranei
animale, corpul s-a adaptat acestei hrane, aproape în în țelesul teoriei lui Darwin. Aceast ă a doua
obiecție se subîmparte în dou ă afirmări: mai întâi, că genul omenesc a trecut dej a prin acest proces de
adaptare și apoi că adulții, cel puț in, n-ar putea s ă se abată fără primejdie.
Toate aceste chestiuni nu pot fi limpezite decât prin experien țe și anume prin experien țe făcute
asupra copiilor și asupra adul ților. Dar asemenea, încerc ări au fost deja f ăcute în mare num ăr și vă voi
înfățișa în linii generale rezult atele. Copiii unei mari serii de familii au fost hr ăniți fără carne și
întotdeauna mi-am f ăcut o datorie de a observa dezvoltarea acestor copii. Pot afirma în con știință, că
aceste încerc ări au dat rezultate cu des ăvârșire favorabile regimului vegetarian. Ace ști copii se dezvolt ă
minunat de bine la fizic și la moral, aproape f ără excepție, dezvoltarea moral ă e minunat ă din punctul de
vedere al inteligenț ei, al voinței și al inimii.
Asta mă îndeamnă să mai adaug câteva cuvinte asupra educ ării morale. Aceast ă chestiune e
într-adevăr plină de actualitate și zilnic se aud plângeri asupra imoralit ății tinerimii. Dar, care e
principalul du șman al moralei? Întreba ți pe preoții tuturor religiilor, pe to ți filozofii și pe toți moraliștii.
Răspunsul e acela și: „Patimile senzuale”. S-a dat mult ă osteneală pentru a le în ăbuși, dar s-au
întrebuinț at multă vreme mijloace împotriva naturii, cum ar fi posturile exagerate, sechestrarea în
mănăstiri și altele, dar toate astea f ără succes îndestul ător. Pedagogul trebuie s ă lucreze ca și
generalul, care biruiește mai repede și mai sigur du șmanul, împiedicându-l de a- și așeza armata în
ordine de b ătaie. Îndată ce pedagogul izbute ște să împiedice dezvoltarea pat imilor senzuale, a înl ăturat
deja dușmanul principal al moralei. Un puternic mijloc, pentru acest sfâr șit, este o hrană neexcitant ă,
sau vegetarian ă. Experiențele au dovedit adev ărul acestor afirm ări și faptul acesta e a șa de însemnat,
că nu se poate stă rui îndestul asupra lui.
69Potolirea patimilor senzuale și liniștea sufleteasc ă care izvor ăsc de aci, sunt temelia sigur ă a unei
minunate culturi intelectuale. Orice psiholog știe, că mulțumirea e, f ără îndoială, cea mai priincioas ă
pentru munca intelectual ă, pentru limpezimea min ții și a judecatei. Ori, aceast ă stare nu poate fi adus ă
în nici un fel a șa de bine, ca prin hr ănirea vegetariană .
Cu toată plăcerea ce a ș avea de a urma înainte cu aceste cuget ări, trebuie s ă mă opresc pentru a
nu abuza prea mult de atenț ia dumneavoastr ă. Trebuie s ă aruncăm încă o privire asupra experienț elor
făcute la adul ți. Sunt foarte mulț i dintre ace știa și chiar noi aceștia, reprezentan ții regimului potrivit cu
natura, suntem subiectele acestor experien țe. Rezultatele dobândi te de noi le exprim ăm cât se poate de
lămurit, ră mânând credincio și partizani ai acestui regim. Nu trebuie s ă pierdem din vedere, în acela și
timp, că cei mai mul ți vegetarieni n-au îmbr ățișat acest sistem decât siliț i de boli grele . Dar, dacă acești
vegetarieni sunt fericiț i de a-și fi recâștigat sănătatea lor prin acest regim, nu se poate cere ca ei s ă
poată fi să nătatea în picioare, mul ți izbutesc, al ții însă nu. Dacă un Teodor Hahn, a fost pe marginea
mormântului, pe când era de 29 de ani și doctorii îi declaraser ă că orice vindecare era cu neputin ță și
dacă el s-a întremat destul de bine pr intr-un regim potrivit cu natura și a putut tră i încă 30 de ani,
experienț a a dovedit, desigur, foloasele acestui regim. E ști foarte ciudat impres ionat când adversarii î ți
strigă atunci cu un glas triumf ător: „Uite, n-a tr ăit decât 59 de ani!”. În mica sa broșur ă întitulată: „Lucruri
vechi și noi asupra regimului v egetarian”, Alfred von S eefeld a adunat un mare num ăr de cazuri
interesante, în care doctorii nevegetarieni și prin urmare nepartizani ai sistemului, au vindecat și vindecă
bolile prin regimul vegetarian.
Noua știință de vindecare, f ără doctorii și fără operații, a gă sit că hrana neexcitant ă și potrivită
naturii e absolut trebuincioas ă pentru orice vindecare radical ă. Experien ța a dovedit neîncetat c ă
succesele sunt totdeauna mai gr abnice, când bolnavul urmeaz ă regimul neexcitant cel mai riguros. To ți
aceia, care nu se pot hot ărî să renunț e la fierturi și la spirtoase, ob țin succese cu mult mai încet, pentru
că introduc mereu noi materii str ăine în corp, pe care trebuie s ă le dea afar ă din nou. Aceste persoane
nu se vor sc ăpa niciodat ă de predispozi ția lor către boală.
Persoanele aproape s ănătoase sunt mai curând în stare de a înc ărca corpul lor cu aceast ă
muncă, cu toate c ă asta nu e niciodată în folosul lor, dar aceia care voiesc s ă ajungă sănătoși au nevoie
de toată puterea lor de via ță pentru a da afar ă materiile morbide.
Hrana mixt ă, ce se obi șnuiește în zilele noastre, ne explic ă de altminteri, de ce bolile și
infirmitățile se ivesc pretutindeni.
Dar acum, o s ă mă întrebaț i cu mai mult ă stăruință: „Ce trebuie să mâncăm, ce trebuie s ă bem?”.
În ce privește b ăutura trebuie s ă revenim la domeniile noastre de observa ții. Nu exist ă nici o altă ființă
ca omul, care s ă caute prin instinct un al t lichid decât apa, pentru a- și potoli setea. E de observat c ă
animalele beau mai bucu ros întotdeauna apa curgă tore a râurilor și a pâraielor decât apa izvoarelor sau
apa care izvor ăște din stânci; – și, într-adev ăr, apa care a fost expus ă la soare și care curge pe
pietricele e mai bun ă decât apa proasp ătă de izvor. Animalele care m ănâncă o hrană apoasă, beau de
altminteri foarte pu țin, și însuși omul are rareori sete când se hr ănește cu fructe; dar, când are nevoie
de bă ut, tot apa e și pentru el singura b ăutură cu adevărat potrivită naturii. Apele amestecate cu siropuri
de fructe îl invit ă să bea mai mult decât trebuie, cel pu țin atunci când sunt foarte zaharisite. Cine vrea,
deci, să se vindece, trebuie s ă se mărginească numai și numai la b ăutura ce ne-a fost h ărăzită de
natură și să nu-și potoleasc ă setea decât cu ap ă.
Dar, ce trebuie s ă mâncăm? Natura ne-a indicat fructele, deci, aceast ă hrană e potrivită cu
natura. Toate fructele arborilor, toate cerealele, toate boabele și toate legumele, care nu dezgusteaz ă
nici vederea, nici gustul no stru, dar care, dimpotriv ă, măgulesc aceste sim țuri, pot să ne slujeasc ă de
hrană . Aceste produse ale naturii le g ăsim în cantitate îndestulă toare în toate ținuturile și în toate
zonele, cel mult dac ă lipsesc în regiunile de ghea ță. Dar aceste regiuni nu sunt deloc l ăsate pentru a fi
locuite de oameni, de aceea locuitor ii acestor regiuni sunt degenera ți la fizic și la moral.
Aceste daruri ale naturii trebuie s ă le mâncăm în starea lor natural ă, pe cât e cu putin ță, lucru ce
nu putem face întotdeauna, din cauza numeroaselor degener ări (mai ales a din ților) la care am fost
supuși. Dar, trebuie s ă ne ferim, pe cât e cu putin ță, de toate suplimentele și de toate extractele
artificiale, c ăci orice hran ă concentrat ă e împotriva naturii, de oarece natura nu ne-o arat ă nicăieri.
Trebuie de asemenea, s ă ne ferim de sosurile picante și chiar de zahă r și de sare, pe cât e cu putin ță.
Fierberea alimentelor se face ast ăzi, mai întotdeauna în mod gre șit. Se arunc ă de obicei apa,
care a servit la fiertul legumelor și care cuprinde o mare cantitate de materii hr ănitoare și apoi se
mănâncă legumele care au pierdut t ăria lor principal ă. Acesta e un procedeu cu des ăvârșire greșit
70Trebuie să fierbem legumele cu cât se poate mai pu țină apă, sau într-o oal ă cu aburi, l ăsând înăuntru
toată apa cu care a fiert. Pute ți găsi toate mânc ărurile acestei diete în că rțile de bucătărie vegetarian ă.
Dar, ar fi o gre șeală de a crede c ă fiecare din alimentele, care sunt în aceste c ărți, pot fi
recomandate bolnavilor. Acela care are o mân ă bolnavă nu poate lucra în chip normal, tot astfel,
stomacul bolnav nu poate s ă mistuiască în chip normal. Ne arat ă el însuși ce poate face. Îndat ă ce se
ivesc râgâieli, îngreun ări, vânturi, acrimi sau o neregu laritate oarecare, e semn c ă bolnavul a mâncat
prea mult sau a mâncat ceva care nu trebuia s ă mănânce. Bolnavul va g ăsi numaidecât aceea ce-i face
bine, dacă se observă cu de-am ănuntul. Dac ă o mestecă bine, pâinea de grâu uruit va fi pentru el, la
început, tot ce poate fi mai bun, dac ă nu o va mai putea suporta, va putea s ă mănânce chiar cu mult ă
înlesnire grâu uruit, că ci el nu se poate înghi ți decât atunci când e înmuiat cu des ăvârșire de scuipat,
așa că bolnavul nu se poate teme, c ă va mânca prea mult. Chibzuiala în mâncare este de cea mai mare
însemnătate pentru bolnavi, dup ă alegerea alimentelor potrivi te. Hrana cea mai potrivit ă e vătămătoare,
dacă se mănâncă mai mult decât trebuie!!…
Vom înșira aci ca aliment pentru bolnavi arpacașul de ov ăz, pe cât se poate nepreparat, sau
preparat foarte îngroșat, cu cât mai puț ină sare și lapte proasp ăt nefiert. De altminte ri, laptele nu trebuie
să se ia decât proasp ăt, iar nu fiert. Dar, trebuie s ă ne încredin țăm mai întâi c ă n-are miros resping ător,
că nu e ră u la gust și că nu pricinuiește nepl ăceri. Dacă are aceste defecte, nu e bun pentru hr ănire. Să
nu se cread ă, că laptele se face mai bun prin fierbere. Lapt ele fiert e cu mult mai greu de mistuit, c ăci
fermenteaz ă mai cu greu și materiile nes ănătoase nu sunt nimicite pr in fierbere, ci ele r ămân dimpotriv ă
în lapte ca și mai înainte. Lapt ele fiert nu ajut ă decât foarte pu țin la hrănire și cel mult îngra șă pe om,
dar el nu poate înt ări bolnavul. Se pot m ânca fructe proaspete dup ă masă . Pentru a varia pu țin hrana,
cu toate că asta nu e de trebuin ță, vom înșira: orezul, arpaca șul, grișul, etc., care se pot prepara mai
bine, adăugând legume verzi, conopide, anghinare sau fructe uscate în cuptor, care le d ă un gust
plăcut. Omul s ănătos, sau aproape s ănătos, poate alege multe alimente și se va încredin ța de asta
frunzărind chiar și doar una din c ărțile de bucătărie vegetarian ă.
Dar, pentru a înl ătura orice neînț elegere, vă voi mai reaminti c ă cei greu bolnavi și, mai ales cei
care mistuiesc cu greu, nu trebuie s ă mănânce decât hrana cea mai simpl ă, aceea pe care trebuie s-o
mestece, adic ă grâu uruit și fructe. Nu e îng ăduit de a ț ine socoteal ă de gustul limbii, decât numai dup ă
ce sănătatea s-a îndreptat.
„Dar, ce lucru e bun?”, o s ă mă întrebați. De unde vine pl ăcerea mânc ării? Ea izvor ăște din
farmecul, pe care alimentele îl exercit ă asupra nervilor limbii. Acest farmec se aseam ănă cu farmecul
obișnuit și ne place, dacă se potrive ște cu acest farmec cunoscut.
Acest farmec poate fi pu țin mai mare, prin excepț ie, și atunci ne d ă o plăcere deosebit ă. Dar dacă
acest farmec mai mare se ive ște adeseori, sfâr șim prin a ne obi șnui cu el și farmecul deosebit dispare.
De aceea, îndat ă ce ne am obi șnuit cu plăcerile rafinate, ele ne dau întocmai atâta pl ăcere, ca pl ăcerile
simple și ieftine de alt ă dată, care mai aveau avantajul de a nu zgudui nervii cu o furie nefolositoare,
pentru a le face o impresie pl ăcută.
Să vă mai reamintesc înc ă urmările pomenite la începutul acestei conferin țe? O hran ă împotriva
naturii a înc ărcat corpul omenesc cu materii str ăine, hrana potrivit ă naturii n-aduce asemenea materii în
corp, cel puț in atunci când e bine mistuit ă și când nu e luat ă peste măsură. Dacă izbutim a da afar ă
materiile str ăine, regimul potrivit naturii ne d ă garanț ia că vom putea tră i sănătoși, dacă nu vom neglija
cu desăvârșire și celelalte condi ții higienice.
Sfârșesc exprimând dorin ța ca, conferin ța de astăzi,să invite pe fiecare a cerceta și a încerca, ca
să se poată cunoaște din ce în ce ma i mult, în popor, ce mare binefac ere e un regim potrivit naturii,
pentru fiecare om în par ticular, pentru familia și pentru na țiunea întreagă .
71
Pâine de Graham
Instrucț iuni pentru a prepara o pâine bun ă de grâu uruit – pâine de Graham54.
Probată de Louis Kuhne de la 1868.
Pentru a face dou ă pâini mijlocii, se ia 1 ¼ kg de grâu uruit sau orice alte gr ăunțe uruite (în țările
tropicale, porumb uruit cu f ăină de grâu, sau orez uruit și altele) și se pune într-o strachin ă, vărsându-se
¾ litri apă rece și amestecându-se amândou ă bine. Apa rece o socotesc mai folositoare decât cea
caldă, căci experien ța dovedește, că apa caldă face pâinea s ă fermenteze mai u șor decât apa rece și
pâinea ajungând astfel pu țin mai ușoară, pierde din gust și din puterea ei de hr ănire.
Aluatul se împarte dup ă aceea în dou ă părți de o potriv ă55, se formează din fiecare o pâine
lungueață , se așează fiecare pe o lespede de țiglă uscată și presărată cu făina de grâu uruit, apoi se
potrivește bine suprafa ța pâinii cu ap ă și se așează fiecare pâine cu lespedea ei pe un ghiveci de flori,
în cuptorul bine înc ălzit.
În cuptor nu mai trebuie s ă fie altceva decât pâinea, în timpul cât se coace.
Căldura cuptorului trebuie s ă fie întreținută egală, printr-un foc bun, dar nu prea tare.
După o jumătate de ceas, în care timp nu trebuie s ă se deschid ă cuptorul, se întorc pâinile cu fa ța
spre fundul cuptorului.
După o altă jumătate de ceas se observ ă, dacă coaja de deasupra e deja destul de tare și atunci
se întorc pâinile cu partea de jos în sus, c ăci de obicei sunt încă moi dedesubt.
Pâinile trebuie s ă se coacă, până când sună a gol, când love ști cu degetul în mijloc. De obicei
mai trebuie înc ă o jumătate de ceas.
Atunci se poate ști cu siguran ță, că pâinea e destul de coapt ă și coaja nu e prea tare.
Supa de grâu uruit
Instrucț iuni pentru prepararea supei de grâu uruit.
Într-o farfurie de sup ă se amestec ă, în puțină apă rece, o lingură plină de grâu uruit, pân ă când se
face ca un fel de terci. Se vars ă acest terci în apa care fierbe și se lasă să fiarbă încă câteva minute,
amestecând-o neîncetat. Sare și unt pu țin, sau chiar deloc. Supa ac easta are un gust minunat, dacă e
presărata cu stafide m ărunte.
Instrucțiuni pentru alegerea unei hrane potrivit ă cu natura.
Dimineaț a: pâine de grâu uruit și fructe, sau sup ă de grâu uruit cu pâine, sau arpaca ș de ovăz cu
fructe și pâine. Lapte, numai nefiert.
La prânz: dacă se ia supă, să fie bine îngro șată, sau mânc ări făinoase, fierte pân ă s-au îngro șat,
de orez, arpaca ș, griș, arpacaș de ovăz numai cu ap ă și ceva unt, poate și cu puține fructe, sau/ și
legume: maz ăre, bob, linte, toate proaspete și fierte numai cu pu țină apă până se îngroașe și cu puțină
caprilemă și maghiran, sau orice alt ă legumă, după țară și după sezon; compot sau fructe proaspete,
pâine de grâu uruit.
Seara: pâine de grâu uruit și poame (crude sau coapte), sau sup ă îngroșată de făină sau de grâu
uruit, cu pâine și fructe.
Câteva rețete simple de buc ătărie
54 Toți aceea care sunt f ără familie și care n-au bucă tărie, se pot sluji de aparatul ce l-am construit de curând, cu ajutorul
căruia oricine î și poate coace pâinea lui de Graham, că ci aparatul acesta se înc ălzește numai cu spirt ca ș i oalele aparatului
meu de băi de aburi. Pâinea se coace în acest aparat în trei sferturi de ceas și e de calitate minunat ă.
55 egale
72Varză roșie cu mere
Se taie în felii subț iri și lungi, o că pățână măricică de varză roșie și se opărește pe jum ătate, cu
puțină apă fiartă (ca la o cea șcă); pe urmă se adaugă 4 – 6 mere acre, t ăiate în felii rotunde mici, pu țină
sare și puțin unt. Apoi se op ăresc toate acoperite, pân ă când nu mai r ămâne apă (chiar fără sare și unt
sunt gustoase). Pentru trei persoane.
Varză albă cu pătlăgele roșii
Se taie și se fierbe, pe jum ătate, o varz ă albă în același fel ca varza ro șie, apoi se adaug ă o
jumătate de cea șcă de bulion de p ătlăgele roșii, sau 4 – 10 p ătlăgele roșii, după mărime, trecute prin
sită, ceva sare și unt, precum și 6 – 8 cartofi cruzi, cur ățați de coji, t ăiați numai în dou ă, așezaț i
deasupra și opăriți, fără a se amesteca mai departe.
Această mâncare e, de asemenea, gustoas ă chiar fără unt și fără sare. Cine n-are p ătlăgele roșii
să ia caprilem ă. Rețetă pentru 3 persoane.
Spanac cu cartofi
Spanacul se cur ăță și se spală de mai multe ori, se toac ă și se opă rește cu foarte pu țină apă,
ceva unt și sare și câțiva cartofi cruzi. Dac ă mai rămâne puțin sos, se mai adaug ă o lingură de grâu
uruit.
Varză nemțească cu arpaca ș de ovăz
Varza se cur ăță și se taie în buc ățele, se spală și se pune la foc cu ap ă, cam la dou ă cești. Îndată
ce e puțin moale, se amestec ă ceva sare și unt și o jumătate de cea șcă de arpaca ș de ovăz, apoi se
fierbe, pân ă când arpaca șul se umfl ă.
Morcovi cu cartofi
5 – 8 morcovi (dup ă mărime) se taie în buc ățele și se opăresc, cam cu o cea șcă de apă , apoi se
așează deasupra 6 – 8 cartofi cruzi, cur ățați de coji și tăiați în două și se fierbe cu ceva sare și unt. Are
gust chiar f ără sare și unt. Reț etă pentru 3 persoane.
Gulii cu cartofi
O gulie galben ă mai mare se taie felii, se op ărește cu 1 – 1½ cea șcă apă, se adaug ă ceva sare și
unt și apoi se op ărește bine, împreun ă cu 6 – 8 cartofi cruzi cur ățați Are gust chiar și fără sare și unt
(trei persoane). Mâncarea aceasta și cea precedent ă, pot fi fierte la un loc și atunci cap ătă un gust
minunat.
Orez cu mere
Se pisează 1/4 de kg. orez și 4 – 8 mere t ăiate felii, peste care se adaug ă 4 ceșcuțe cu apă. Se
obține astfel un terci gustos. Ceva sare și unt se poate ad ăuga, cu toate c ă nu e nevoie; (trei persoane).
Mâncare simpl ă de orez
Terciul de orez de mai sus se amestec ă cu 125 g stafide m ărunte și se coc toate la un loc, într-un
vas presărat cu unt și cu coji de pâine pisat ă.
73Fasole cu p ătlăgele roșii
Cu o seară mai înainte, se pune în ap ă rece, ca s ă se moaie, un sfert de kg fasole și dimineața se
așează la foc cu atâta ap ă, cât trebuie s ă acopere boabele. Îndat ă ce s-au înmuiat, se adaugă ca la 1/2
ceașcă bulion de p ătlăgele roșii sau 5 – 10 p ătlăgele roșii trecute prin sit ă, ceva unt și sare (cu toate c ă
e gustoasă și fără acestea) și se lasă să stea în cuptorul cald al ma șinii, 1–2 ceasuri. Dac ă va mai avea
zeamă, se adaug ă încă o lingură de grâu uruit, ca să se îngroa șe. Cui nu-i plac p ătlăgele roșii, să ia
maghiran. (Ajunge pentru dou ă persoane)
Bob cu mere
Se scot ațele de la bob, se fă râmă fiecare bob, se fierbe în ap ă, apoi se adaug ă mere acre sau
crude, tăiate felii, pă trunjel tăiat sau ceap ă, precum și ceva sare și unt. Dacă mâncarea e înc ă
zemoasă, se mai pune și grâu uruit, pentru îngroșare.
Linte cu prune
Un sfert de kg de linte se pune de cu seara în ap ă, apoi se fierbe cu vreo 30 de prune în pu țină
apă, până când seac ă de tot. Se poate ad ăuga și ceva sare și unt, cu toate c ă nu e nevoie; (trei
persoane).
Mânătărci cu cartofi
Mânătărcile se taie în buc ățele, se spală și se opăresc, adă ogându-se p ătrunjel sau pu țină ceapă
tăiată. Se adaug ă ceva sare și unt și sosul se îngroa șe cu două linguri de grâu uruit. Cartofii se coc cu
coajă , se curăță, se taie în buc ățele și se amestec ă cu sosul. Apoi se coace înc ă odată totul la un loc ș i
se mai lasă să stea cald, câtă va vreme.
Salată de sfecle ro șii
Sfeclele ro șii se spală și se coc în cuptorul ma șinii, pe o lespede de țiglă. Apoi se cur ăță, se taie
în bucățele și se prepar ă cu zeamă de lămâie.
Salată de lă ptuci
Salata de l ăptuci se cur ăță, se spală și se prepar ă cu ceva untdelemn, zeam ă de lămâie (nu
esență) și cu puțin zahăr, după plăcere.
Salata de cartofi cu mere
Câțiva cartofi cop ți cu coajă se curăță și se taie în felii. Apoi se taie iar ăși în felii sub țiri câteva
mere acrișoare și se amestecă toate la un loc, cu ceva untdelemn și zeamă de lămâie.
Mazăre sau linte în forma cea mai u șoară de mistuit
Se pune de cu seara în ap ă, mazărea sau lintea necur ățată. A doua zi, se vars ă într-o oală , dar
așa ca apa s ă nu treacă mult peste boabe. Se fierbe cu ceva sare (cât se poate mai pu țină) și
maghiran. Maz ărea sau lintea se fierbe apoi pân ă seacă de tot. În felul acesta maz ărea și lintea își
păstrează forma lor potrivit ă și sunt mai hr ănitoare și mai ușoare de mistuit decât dac ă s-ar slei sau s-ar
adăuga untură.
74Găluște de cartofi
Se fierbe un kg de cartofi de Bra șov (fă inoși), apoi se las ă să se răcească, în urmă se rade pe
răzătoare. Dou ă franzeluț e se taie în buc ățele și se prăjesc în unt apoi se amestec ă cu un ou, cu cartofi
rași pe răzătoare și cu ceva f ăină de grâu uruit sau alt ă făină. În urmă se formeaz ă cu mâna g ăluște
rotunde de m ărimea unui m ăr. Apoi se t ăvălesc prin făină (de grâu uruit sau alt ă făină) și se fierb vreo
10 minute în ap ă în clocote. Dar, s ă se bage de seam ă, să nu se topeasc ă găluștele. În urmă se
adaugă orice sos de fructe, chiar sos de ceap ă sau de unt. Pentru 2 persoane.
═════════
75
Partea a doua
Bolile de nervi și bolile psihice – originea, natura și vindecarea lor.
Insomnia
Pricina uniform ă a tuturor bolilor ne d ă și pentru bolile de nervi, ca și pentru bolile min ții, temelia
nestră mutată. În veacul nostru, veacul al nou ăsprezecelea, care nu s-a num it pe nedrept veacul bolilor
nervoase, acestea din urm ă se ivesc sub mii de forme. Lumea î și bate capul cu numirile lor, cerceteaz ă
natura, caut ă să cunoască pricina na șterii tuturor acestor boli, pentru c ă în cele din urm ă să poată
ajunge la un tratament, pe cât e cu putin ța mai nimerit.
Nervozitatea, neurastenia, nevralgia, hipochondria, histeria , nebunia, bolile min ții și paralizia au
ajuns în timpul nostru cuvi nte la ordinea zilei, afar ă de multe alte simptome nervoase, care întemeindu-
se pe aceea și temelie, pot fi al ăturate pe lângă bolile de mai sus.
Odată cu apariția acestor simptome nervoase, care dau f oarte mult de gândit, se ivesc mereu alte
forme exterioare noi. Aceste forme exterioare nu alc ătuiesc însă, în orice caz, un punct singur de
reazăm pentru adevă rata cunoa ștere a naturii tuturor bolilor acestea. Dac ă examinăm însă, starea
lăuntrică a celor p ătimași (suferinzi) de aceste boli, g ăsim întotdeauna o nemulț umire lăuntrică , o
tulburare lă untrică ; bolnavii de nervi simt inconștient și nehotărât boala, f ără a putea găsi pricina ei, f ără
a voi să mărturisească chiar boala.
Vedem, de pildă , că unul e peste fire de vorb ăreț, pe când altul se deosebe ște printr-un mutism
exagerat sau printr-o t ăcere particular ă. Mulți suferă de insomnie, al ții dau dovezi de o activitate febril ă
și neobosit ă, sau dimpotrivă , de o lenevire nest ăpânită.
Unul e chinuit neîncetat de gânduri de sinuc idere, fiindc ă se crede de prisos și e dezgustat de
toată lumea; colo vedem un milionar, care e chinuit zilnic de grija traiului și e pretutindeni urm ărit de
acest gând. Unora le tremur ă tot corpul, al ții sunt – dimpotriv ă, paralizați de tot corpul, sau numai de
partea asta sau cealalt ă, ori de cutare sau cutare membru. Aci se adaug ă manifestaț iile nesfârșit de
felurite și, adeseori, contrazic ătoare ale maniei și ale nebuniei, a c ăror formă cea mai primejdioas ă e
paralizia56. Vedem apoi, c ă aceste boli împiedec ă pe oameni, mai mult sau mai pu țin, în exerci țiul
normal al func țiunii lor. Unul e adus de bolile nervoase în a șa hal, că nu mai poate fi st ăpân pe
membrele lui, pe când altul nu mai poate fi st ăpân pe gândurile lui, pe manifest ările voinței și ale
gândurilor lui. Dac ă vom observa sutele de bolnavi de nervi, abia vom gă si doi, ale c ăror simptome
exterioare s ă fie cu des ăvârșire acelea și, așa de felurit se manifest ă aceste boli. Nu e deci, de mirare,
dacă aceste simptome a șa de felurite n-au putut da școlii medicale moderne un punct de reaz ăm sigur,
pentru adev ărata cunoa ștere, pentru adevă rata numire și vindecare a bolilor de nervi. Administrarea
doctoriilor n-a putut aduce în toate bolile acestea nici u șurare, nici vi ndecare, chiar dacă s-a obținut o
paralizie (lini știre) trecătoare a nervilor.
E foarte mare gre șeală, aceea de a crede c ă însăși doctoria lucrează , nu e doctoria, ci corpul
care lucreaz ă într-un fel sau altul și care caut ă să se scape de materiile str ăine vătămătoare.
În anume caz î și manifest ă printr-un spor de activitate inten ția vădită de a se sc ăpa cu forța de
otrava ce e v ătămătoare, asta se întâmpl ă ori de câte ori doctoriile sunt administrate în doze a șa de
mici, că nu pot paraliza înc ă organismul. Dar, la luarea doz elor mari (alopatice) a otră vurilor doctoricești,
se arătă urmele lă murite ale paraliziei. Cu acest chip se paralizeaz ă și sforțările de vindecare ale
corpului (boli acute) și semnele exterioare al e bolilor lui cronice. A șa se lămurește cum aceste boli
dispar pentru cât ăva vreme și reapar iar ăși mai târziu, dac ă sunt tratate în mod alopatic. La început sunt
năbușite prin paralizia nervilor, în urm ă, după ce slăbiciunea corpului a trecut, reapar iar ăși. Otrăvuri
medicale tari, luate în doze mari, paralizeaz ă corpul așa de mult, c ă moare, în doze mai mici paralizia
aceasta n-aduce moartea, ci doar o v ătămare a întregului organism.
56 catatonia
76De aceea eu sus țin, că multe boli de nervi sunt provocate ch iar de medicamente, care la început
au fost întrebuin țate pentru vindecarea unei boli u șoare. Când medicamentele su nt administrate în doze
și mai mici, paralizia corpului se transform ă, în aparen ța, într-o stare contrarie.
Printr-o sfor țare grabnic ă, corpul caut ă să se scape de otrav ă și luptă cu o stăruință disperată,
pentru înlăturarea acesteia. Dar asta nu e decât un început al paraliziei lui și nimic mai mult.
Întrucât prive ște vindecarea acestor boli de nervi, știin ța, atât de lă udată a școlii medicale
moderne, st ă cu mâinile în sân și aproape nu știe ce să facă în fața lor. Odat ă sfătuiește schimbarea
aerului, alt ă dată distracții prin călătorii sau alte asemenea parigorii57 nevătămătoare. Chiar dac ă aceste
mijloace ar fi de vreun ajutor trec ător, de fapt, îns ă, ele dovedesc și mai lămurit că școala medical ă de
astăzi cunoaște încă foarte puțin pricinile și natura acestor boli. Dar, neputinț a acestei școli se arat ă la
lumina zilei, când e vorba de tratamentul acestor boli, că ci adeseori m ărturisește că nu poate face
nimic. Aceast ă mărturisire cinstit ă a celor mai ilu ștri reprezentan ți ai ei, e f ăcută de nevoie; aceasta
însă, nu ajută, în orice caz, pentru a ridica în ochii lumii aceast ă metodă de vindecare. Aceea ce era
nepriceput și cu neputin ță școlii medicale și reprezentan ților ei, s-a l ămurit și s-a făcut cu putin ță prin
noua metod ă, fără doctorii. Rapoartele mele asupra vindec ărilor, precum și scrisorile originale de
mulțumire și de recuno ștință ale unui mic num ăr din bolnavii mei vorbesc mai l ămurit și mai doveditor
decât orice alte demonstra ții științifice și teoretice. S ă-mi fie deci, îng ăduit de a m ă mărgini aici asupra
câtorva puncte esen țiale.
Fiecare știe, că sunt două feluri de nervi în corpul omenesc, unii care sunt supu și voinței noastre,
alții care, independent de voin ța noastră, întrețin activitatea respira ției, mistuirii, și circulației sângelui.
Dacă pretind acum, c ă toate bolile, pricinuite prin înc ărcarea corpului cu materii str ăine, sunt și boli
nervoase, o s ă li se pară multora ciudat în primul moment. Lucrul st ă astfel: orice boal ă, care s-a
dezvoltat, nu se bag ă de seamă decât atunci, când stânjene ște într-un fel oarecare corpul și mintea
noastră , în funcțiunile lor normale sau când le pricinuiește dureri. Dar asta presupune întotdeauna o
stare de boal ă destul de înaintat ă, care acum – din feri cire – se poate cunoa ște ușor și lămurit prin
ajutorul științei expresiunii figurii. Știm iarăși, că nu se poate închipui o boal ă, fără aflarea materiilor
străine în corp. Dar, orice gr ămădire de materii str ăine în corp nimice ște nu numai diferitele organe, dar
tot așa de mult și nervii, care sunt lega ți cu organele sau cu p ărțile corpului înc ărcate, sau cu nervii,
care între țin funcțiunea lor regulat ă. Tocmai prin faptul, c ă aceste conduc ătoare de nervi se
îmbolnă vesc, simțim și noi boala. Observatorul superficial e cârm uit în judecata lui numai de nervii, care
sunt supuși voinței insului și de bolile care ating numai organele, ce stau sub controlul permanent al
nervilor supu și voinței noastre.
Și, pentru a vorbi de ac ele boli, care împiedec ă respirarea, circula ția sângelui și mistuirea
noastră , trebuie s ă spunem c ă ele se bag ă de seamă cu mult mai greu și mai încet. Și la aceste boli
sunt tot nervii atin și de boală, care ne fac s ă simțim aceste suferin țe. Acești nervi nu sunt supu și voinței
noastre, totu și de activitatea lor normala atârn ă și funcționarea regulat ă a organelor nesupuse voin ței
noastre, precum plă mânii, inima, stomacul, rinichii, intestinele, be șica58. Niciodată nu vom putea sim ți o
tulburare de mistuire, o boal ă de rinichi, de be șică, de inimă, de plămâni și de stomac, înainte ca nervii
corespunz ători să fie și ei așa de mult înc ărcați cu materii str ăine, că activitatea lor regulat ă nu mai e cu
putință. Fiecare din bolile de mai sus cuprinde deci, totdeauna, în sine, aceea și boală de nervi, a șa că o
tulburare a mistuirii e cu neputin ță fără o tulburare a nervilor mistuirii.
După cum v-am apus mai înainte, mistuirea normal ă este cea dintâi condi ție pentru pă strarea
sănătății corpului, c ăci ați văzut doară, că toate materiile str ăine nemoștenite nu ajung în corp, decât
printr-o mistuire neîndestul ătoare. Orice boal ă și cu ea orice boal ă de nervi, trebuie deci, atribuit ă unei
mistuiri turburate, sau moștenirii genetice. Dar, asta e și pricina comună a tuturor bolilor. Când corpul
are destulă putere de via ță, încearcă printr-o boal ă acută (criză de vindecare) a se sc ăpa de materiile
străine. Când, îns ă, corpul nu mai are atâta putere de via ță, se ivesc acele cazuri de boli cronice
(latente), care nu se sfâr șesc niciodat ă, ci, cel mult, î și schimbă forma și care, în cele din urm ă, ating
ultima lor dezvoltare trist ă în bolile de nervi și bolile min ții. Bolile nervoase nu sunt altceva decât
suferinț ele cronice (latente) ale corpului, oricare ar fi simptomele lor.
57 Mângâiere, consolare
58 vezica urinar ă
77În toate bolile nervoase, ca și în toate celelalte boli, observ ăm, ca un semn b ătător la ochi, sau
ivirea frigului, sau o c ăldură ridicată. Dar, din conferinț ele mele precedente rezult ă că acest frig și
această căldură nu sunt decât urm ările unor friguri l ăuntrice.
După toate acestea, ajungem la încheierea însemnat ă, că orice boal ă nervoasă nu e și ea decât
tot o stare cronică (latentă) de friguri în ăuntrul corpului. Dac ă pretind acum, ca bolile nervoase au
aceeași pricin ă ca vărsatul, pojarul, scarlatina, anghina difteric ă, sifilisul și altele, trebuie, prin urmare,
ca același mijloc prin care trat ăm cu succes aceste boli s ă vindece și bolile nervoase. Și, de fapt, am
dovedit aceasta în practica mea, în sute și mii de cazuri, certificate de rapoartele de vind ecare cuprinse
în ultima parte a acestei c ărți.
Această expunere ne d ă acum un punct de reaz ăm sigur și solid pentru a determina natura,
origina și vindecarea tuturor bolilor nervoase și nu mai st ăm nepricepu ți și neștiind ce s ă facem, ca
școala medicală modernă în fața acestor boli.
Acela, care se pune din punctul meu de vedere, care arunc ă o privire asupra nenum ăratelor boli
și trece în revist ă împărțirile și secțiunile lor, va în țelege că numai acela poate cuprinde cu o singură
privire întregul șir de boli, care le prive ște dintr-un punct de vedere nime rit. Dar, acela care vrea să lupte
împotriva lor, f ără a le cunoa ște natura și fără a avea acea privire ager ă, care e cea dintâi condi ție, pe
care trebuie s-o aib ă orice general, nu va avea, desigur, nici un succes. Dar, ac ela care ar voi s ă
învingă cu aceast ă armată, numind pentru fiecare divi zie un general, care s ă lupte în voia lui, f ără a
cunoaște și fără a vedea mersul opera țiunilor, ar fi sigur că va fi biruit. Tot a șa e și cu speciali știi școlii
medicale moderne. Speciali știi științei medicale trebuie neap ărat să conducă această știință spre ruină
și spre o discreditare din ce în ce mai mare. Într-adev ăr, cum ar putea un specialist s ă contribuie la
progresele unei științe, când, nesocotind cea dintâi condi ție pentru cunoa șterea naturii și a legilor ei, nu
studiază și nu trateaz ă decât o parte din marele tot, f ără să ție socoteală de legă tura fiecărei părți cu
acel tot?
Pentru noi, to ți specialiștii științei medicale și-au trăit traiul. Numai acela care în țelege bine natura,
ca un mare tot uniform și indivizibil, numai acela poate judeca, cum trebuie, toate simptomele ei, numai
acela se poate folosi de legile ei. De câte ori natura ne arat ă una și aceea și materie, sub formele cele
mai felurite și cele mai deosebite, care sunt numai rezultatul diferitelor temperaturi! V ă voi observa
numai, cum avem prilejul de a vedea aproape zilnic, apa sub formele cele mai deosebite, precum:
gheaț a, zăpada, grindina, apa lichid ă, ceața, aburii, norii, – și cum aceast ă diversitate de forme atârn ă
numai de temperatur ă. Vedem și la boli, cum cele mai felurite forme ies dintr-o materie uniform ă. Astfel,
natura ne arat ă adeseori fenomene formate în chip deosebit, cu toate c ă ele au ieșit toate dintr-una și
aceeași materie. Leg ătura uniformă a acestor fenomene ne ră mâne ascuns ă, fiindcă avem vederea
prea scurtă și nu putem pricepe ac țiunea uniform ă sau unitatea naturii.
După cum știința medicală stă cu mâinile în sân în fa ța bolilor nervoase, tot astfel diagnoza ei e
neîndestul ătoare în fa ța acestor boli. În multe cazuri, școala medical ă nu e măcar în stare de a
cunoaște bolile nervoase. Câ ți bolnavi n-am tratat eu, care c ăutaseră pretutindeni aiurea sc ăparea lor,
înainte de a veni s ă-mi ceară sfatul, ca la cea din urm ă scăpare a lor. To ți bolnavii ace știa erau dovezi
vorbitoare și vii de nedestoinicia școlii medicale în acest domeniu. Mulț i bolnavi fuseser ă declarați cu
desăvârșire sănătoși de doctori, boal a lor nu trebuia s ă fie decât închipuit ă, pe când eu puteam dovedi
numaidecât, ca ajutorul noii mele diagnoze, știința expresiunii fi gurii, marea îngr ămădire de materii
străine în ace ști bolnavi. To ți bolnavii nervo și, tratați de mine, au remarcat și mi-au comunicat cu ce
repeziciune nea șteptată se făcuseră bine prin tratamentul meu, și că îmbună tățirea stării lor se sim țea
în același timp cu alungarea materiilor str ăine. În metoda mea, orice bolnav vede deslu șit, în fiecare zi,
roadele muncii sale prin alungarea zilnic ă a materiilor str ăine. Cine a constatat aceste alung ări și s-a
simțit mai bine, nu se mai îndoiește o clip ă, că aplicarea acestui tratament e de cel mai mare folos
pentru corp.
Dar, diagnoza mea asigur ă pentru totdeauna reprezentan ților procedeului meu, un loc de frunte în
știința de vindecare, c ăci numai prin aceast ă diagnoză se poate determina cu siguran ța orice boala
nervoasă, și se poate observa în acela și timp, vreme de ani de zile, dezvoltarea tuturor acestor boli, cu
multă vreme înainte ca bolnavul însuși s ă aibă cea mai mic ă idee.
78
Bolile min ții
Tot ce am spus mai sus, se aplic ă și la bolile min ții așa de temute.
Școala modern ă medicală nu cunoaște nici natura lor. Aliena ția mintală nu izvorăște din cauzele
pe care le admite ea, ci numai și numai din îngr ămădirea materiilor str ăine de ani de zile, care atinge în
bolile minții și în paralizia progresivă un grad ce nu mai poate fi vindecat, în cele mai multe cazuri. Dup ă
cum am spus mai înainte, aceast ă încărcare latent ă nu s-a produs decât pr in tulburarea progresiv ă a
mistuirii, în urma unui regim îm potriva naturii, sau, cu alte cu vinte, în urma felului de via ță, îndepărtat din
ce în ce mai mult de natur ă. Dacă nu toți oamenii sunt lovi ți de bolile mintale, în urma unui regim
împotriva naturii, asta e din pricin ă, că încărcarea cu materii str ăine se face în felurite chipuri la to ți
oamenii, și că boala mintal ă nu e pricinuit ă, decât de anumite înc ărcări cu totul hot ărâte, afară numai,
dacă materiile str ăine nu sunt date afar ă cu vremea, pe când celelalte st ări de boală latente, care se
deosebesc de aceste înc ărcări, dar care sunt de o potriv ă de grave, aduc la urma urmei alte stadii de
boală hotărâtoare. Progresele neîncetate ale civiliza ției n-au alt ă vină, în aceste împrejur ări, decât că
silesc pe oameni de a se dep ărta de natur ă și de a lucra împotriva legilor ei nestr ămutate. Dar cea mai
mare vină cade asupra m ăsurilor higienice opuse legilor naturii și recomandate de școala medical ă
modernă, precum și asupra p ărerilor ei gre șite. Școala medicală modernă e de vină, că astăzi se evită
apa, ca vătămătoare sănătății și se înlocuie ște cu: bere, cu vin și cu ape alcoolice, gazoase sau
minerale. În felul ăsta, mulți fumători au ajuns adev ărate coșuri de fabrici și mulț i băutori adevărate
butoaie cu bere. Ce rezult ă de aci? Mole șeala corpului și somnolen ța. Nu e de deci, de mirare, c ă nervii
adormiți trebuiesc mereu înt ărâtați prin excitante noi. Pe lâng ă asta, trebuie adă ugată în cele mai multe
cazuri și șederea nes ănătoasă în locuințe închise sau în fabrici prea pline.
E lucru cunoscut c ă, la țară, unde popula ția tră iește încă în cea mai strâns ă legătură cu natura și
muncește totdeauna în aer liber, unde toate vi țiurile civiliza ției și măsurile higienice absurde ale școlii
medicale moderne n-au p ătruns încă de tot, bolile min ții sunt aproape necunoscute. Ele se ivesc cel
mult la copiii de be țivi, care au fost procrea ți în stare de be ție sau într-o stare de veselie provenit ă din
beție. Copilul procreat într-una din aceste st ări, moștenește o încărcare ce provoac ă mai târziu o boal ă
de minte sau o alt ă boală grea, deoarece copilul e întotdeauna o copie credincioas ă a alcătuirii trupești
a părinților lui. Prin multele b ăuturi alcoolice se pune în sarcina corpului atâta munc ă de mistuire, încât
nu-i mai rămâne nici o putere pentru alt ă activitate. Aceasta l ămurește cu prisos, acea oboseal ă peste
măsură de mare și acel somn adeseori nenatural în care cad toț i bețivii, câtă vreme stomacul lor se
muncește încă cu mistuirea b ăuturilor împotriva naturii. Ap ăsarea asupra creierului și gazele, ce se
dezvoltă în corp, în timpul acestui proces de mistuire și de fermenta ție, pricinuie ște tulburarea min ții la
bețivi. Copilul procreat în stare de beț ie sau de chercheleal ă, e aproape întotdeauna atins mai târziu de
o boală mintală, afară numai dac ă nu moare înainte, ca nedestoinic de via ță.
Oricum s-ar manifesta boala mintal ă, fie că ar izvorî dintr-o încă rcare de materii str ăine moștenite
sau dobândite, întotdeauna va avea aceea și pricină, adică o mistuire anormală . Orice boal ă mintală
izvorăște deci, din pântece. Cu cât omul tr ăiește mai simplu și mai natural, cu atât se simte mai s ănătos
și mai fericit. A șa se explic ă, de ce negrii în timpul robiei lor, care îi silea s ă trăiască simplu și cumpă tat
și să munceasc ă mult, erau scuti ți de boli mintale. Aceste boli s-au ivit printre ei, îndat ă ce au primit, prin
liberarea lor, odat ă cu foloasele libertăț ii și otrava civilizaț iei moderne.
E cunoscut că femeile suf ăr mai puț in ca bărbații de boli mintale. Pricina trebuie c ăutată în faptul,
că ele trăiesc, în general, mai cump ătat decât b ărbații și că de obicei nu se dedau nici la fumat, nici la
băuturi alcoolice. La femeile alienate e, mai în toate cazurile, o înc ărcare de materii str ăine, moștenită,
care a adus boala mintal ă.
Observăm la mulți alienați că boala mintal ă e adeseori precedat ă sau însoțită de un spor de
activitate intelectual ă sau fizică, sau de aptitudini cu totul speciale, – lucruri ce r ămân pentru școala
medicală modernă, adevărate enigme. Înc ărcarea progresiv ă a corpului și în special a creierului,
exercită ani de zile o presiune tot mai mare asupra creierului și deci asupra centrelor nervoase, din care
izvorăște, în primul rând, un spor anormal de activitate a acestor organe. Aceast ă activitate se
manifestă în felurite chipuri, cum am ar ătat deja la bolile de nervi. Corpul și mintea trec neîncetat de la o
ocupaț ie la alta, f ără a gă si vreodată o stare de liniște și de mulțumire. Aceast ă activitate anormală se
manifestă adeseori, ca aptitudine special ă în timpul școlii și încetează îndată ce copilul a ajuns la
maturitate. De aceea copiii precoci sfâr șesc adeseori a șa de rău.
79Dispoziția către boli mintale se observ ă la toți aceia, care au, mai ales, o înc ărcare de materii
străine în spate, înc ărcare ce atac ă foarte mult nervii abdomenului, șira spinării și nervus simpathicus.
Dacă aceste materii str ăine nu sunt date afar ă prin boli acute, aceste friguri ascunse pot produce o
stare de boal ă cronică, care atinge cel mai î nalt grad în boala mintală . Nu trebuie să uităm că și bolile
acute au tulbur ări de spirit, adică o necunoștință însoț ită de delir, care se ivește deodat ă și dispare tot
astfel după cum apăsarea dinăuntru a materiilor str ăine e mai mult sau mai pu țin mare. De altminteri,
observăm adeseori și la aliena ți momente de luciditate perfect ă mai mult sau mai pu țin lungă, când
apăsarea materiilor str ăine e pentru câtva timp mai mic ă. Momentele lucide dispar îndat ă ce apăsarea
materiilor stră ine e mai puternic ă.
Paralizia progresiv ă59 e un grad și mai înaintat al bolii mintale. Dac ă presa, în calitate de organ al
școlii medicale moderne, spune c ă paralizia progresiv ă lovește mai cu seam ă oamenii „cei mai
sănătoși” și „cei mai puternici”, asta dovede ște într-un chip str ălucit cât de pu țin e în stare școala
modernă de a cunoa ște adevărata sănătate. Noi am f ăcut deja un pas înainte, c ăci știm că o boală așa
de gravă ca paralizia progresiv ă, nu se poate ivi a șa deodată, că diferitele ei grade pot fi observate, cu
multă vreme înainte, de c ătre inițiații științei expresiunii figurii și că, prin urmare, nu poate fi niciodat ă
vorba, că oamenii cei mai s ănătoși să poată fi loviți de alienație mintală.
Pentru a vindeca bolile mintale, trebuie a înl ătura numaidecât înc ărcarea de materii str ăine. Am
izbutit a vindeca, prin metoda mea, un anumit num ăr de aliena ți și am dat astfel dovada victorioas ă de
adevărul afirmărilor mele. Iat ă urmă torul raport cules din practica mea.
Însoț ită de pă rinții ei, mă vizită într-o zi, în orele de consultare, o fat ă de vreo 23 ani, care suferea
de mulți ani de aliena ție desăvârșită și care pricinuia p ărinților ei o necontenit ă grijă și mâhnire.
Îngrămădirea materiilor str ăine la aceast ă fată era favorabil ă, așa că putui a încuraja pe p ărinții ei să
facă cel puțin o încercare cu tratamentul meu. Bolnava era într-o a șa stare, că nu putea s ă facă singură
baie și că mai mult mam ă-sa era nevoit ă să-și ia aceast ă sarcină. Abia dup ă 4 săptămâni, starea ei se
îmbună tățise așa de mult, c ă nu numai c ă putea să facă singură băile, dar nici nu se murd ărea. După o
jumătate de an, ea putea fi num ărată printre persoanele s ănătoase ale familiei ei.
Această vindecare a șa de grabnic ă fusese cu putință numai fiindc ă bolnava era destul de
favorabil înc ărcată de materii str ăine și mistuirea ei putu s ă se îndrepteze încetul cu încetul și apoi
fiindcă bolnava nu era furioas ă, ci destul de apatic ă și reculeas ă, ceea ce permise aplicarea
tratamentului meu.
În multe cazuri, unde îngr ămădirea materiilor str ăine nu este a șa de favorabil ă și unde starea
bolnavilor nu îng ăduie nicidecum aplicarea metodei mele, boala mintal ă nu se mai poate vindeca. Nu
rareori mi s-a întâmplat s ă văd alienați, care nici nu voiau s ă audă de vreun fel de baie. Boala mintal ă
fiind o perioad ă finală, ca oftica, trebuie s ă înlăturăm boala cât mai e timp. Aceasta era cu neputin ță altă
dată, fiindcă nu se cuno șteau mijloacele potrivite și se vedea boala prea târziu pentru a mai putea fi
vindecată, dar astăzi când știința expresiunii figurii îng ăduie de a observa, cu ani de zile înainte,
aproprierea bolii mintale și când metoda mea este mijlocul cel mai sigur de a dep ărta aceste dispoziț iuni
de boală , putem privi f ără neliniște bolile mintale cele mai temute.
Dar, deoarece bolile mint ale sunt privite pân ă astăzi ca nevindecabile, v ă voi cita înc ă un caz de
interes general, fiindc ă și astăzi sunt probabil multe persoane în aceea și stare.
E vorba de un caz foarte gr av de paralizie progresiv ă, cu bază sifilitică. Bolnavul mistuia r ău de
mai mulț i ani. Mistuirea lui se strica din zi în zi, în urma ocupaț iunilor obositoare pentru mintea lui. Nici
un leac nu putea s ă-l vindece de aci înainte. Dup ă sfatul mai multor doctori se duse în Iulie 1892 la b ăile
din W., unde b ău o apă minerală foarte tare. Dar apa aceasta îl obosi a șa de mult, că starea lui deveni
îngrijitoare, că ci nu mai știa ce spune. Patru doctori, cei mai celebri din B., ordonar ă, după o lungă
consultațiune, fricț iuni cu mercur, care nu fur ă făcute decât de două ori. Bolnavul era într-o a șa stare că
repeta numai întreb ările medicilor, f ără a putea s ă răspundă la ele. Orice n ădejde de vindecare fiind
pierdută bolnavul fu trimes la Viena, în cercetar ea vestitului alienist M. Acest doctor declar ă că bolnavul
era atins de atrofia creierului cu baz ă contagioas ă și de paralizie progresiv ă și că va trebui dus în
curând la balamuc. Desperând cu des ăvârșire de bolnav, el ordon ă iodul, de care îns ă bolnavul nu f ăcu
uz. După sfatul unul prieten, pă rinții aduseră fără întârziere pe bolnav la Lipsca, pentru a-l supune
tratamentului meu. Bolnavul nu scotea o vorb ă, la începutul curei era cu des ăvârșire apatic și părea că
n-aude întreb ările ce i se adresau. Nu mai putea s ă-și facă trebuințele naturale ca celelalte persoane.
59 boala Alzheimer
80Corpul func ționa fără a fi supus câtuși de pu țin voinței. Băile derivative cu fric țiuni și regimul natural,
aduseră o îmbunătățire foarte grabnic ă. Mistuirea se îndrept ă după 3 zile. Dup ă 8 zile, bolnavul î și
venise în sim țire și-și recâștigase graiul. Din acest moment starea bolnavului se îndrept ă din zi în zi și
vindecarea des ăvârșită fu dobândit ă după 8 săptămâni, fă ră să lase urmă de paralizie progresiv ă.
Aceste dou ă rapoarte de vindecare, dovedesc într-un chip str ălucit pricina uniform ă a tuturor
bolilor. Dac ă boala mintal ă n-ar fi avut aceea și pricină ca simptomele de boal ă deja menționate, ea n-ar
fi putut fi niciodat ă vindecată prin acela și mijloc, cu care se pot vindeca și toate celelalte boli.
═════════
81
Bolile de plă mâni. Pneumonia60. Oftica61. Asthm62. Pleurezia63.
Lupus64
Acel caliu îngrozitor, care bântuie ast ăzi omenirea cu atâta furie și secer ă oameni de toate
vârstele și de toate meseriile, boala de pl ămâni, oftica65, dă încă mult de lucru științei medicale.
Nici o boal ă nu e mai r ăspândită astăzi ca bolile de pl ămâni și, mai ales oftica, în diferitele ei st ări
și simptome. Formele acestor boli a șa de grozave sunt a șa de felurite, c ă nu se gă sesc două , care să
semene una cu alta. Unul se vaet ă de respira ție greoaie, asthma66; altul se vaet ă de dureri de cap, un
al treilea de rea mistuire, un al patrulea nu simte nimic, pân ă când cu 14 zile înai nte de a fi dus la
cimitir, e lovit deodat ă de pneumonie, un al cincilea nu observă iarăși nimic, pân ă în clipa, când îl
lovește un atac galopant și e dus la groapă după câteva zile. Un al șaselea sufer ă, după părerea lui, de
caria oaselor, pe când el în realitate e bolnav de oftic ă67. Mulți bolnavi de pl ămâni simt dureri în umeri;
alții au dureri de ochi și de urechi, care ascund adev ărata pricină a bolii, la mul ți bolnavi, bolile gâtului,
catarurile68 de bronșită, guturaiul înfundat și altele, ascund bolile de pl ămâni; la al ții se ivesc dureri
necontenite de picioare, r ăni deschise la picioare sau sub șolduri, lupus69 și pecingine70, care înșeală
pe cei neini țiați în știința expresiunii figurii, asupra adev ăratului sediu al acestor boli.
Ceea ce e caracteristic la cea mai mare parte din bolnavii de pl ămâni, e gura mai mult sau mai
puțin deschis ă, atât ziua cât și noaptea în timpul somnului, pentru a respira mai repede. Aceasta se
lămurește prin faptul c ă prea marea că ldură dinăuntru cere necontenit aer curat, pentru a r ăcori corpul.
Plămânii au func țiunea de a cur ăți neîncetat sângele corpului, pr in introducerea aerului curat.
Dacă îngrămădirea materiilor str ăine în plămâni nu mai îng ăduie acestor organe de a cur ăți îndeajuns
sângele, materiile acestea str ăine, în loc de a fi date afar ă, rămân, la început în cantitate mic ă, apoi se
strâng din ce în ce mai multe și se adaug ă la celelalte materii str ăine din corp, dar, lucrul acesta
petrecându-se în pl ămâni, bineîn țeles că organul acesta e cel mai înc ărcat de materii str ăine. Urmarea
e că, toată masa sângelui ajunge anormal ă și că se naște o căldură mistuitoare în ăuntrul corpului.
Această prea mare că ldură dinăuntru pune pl ămânii într-o stare de inflama ție cronică cangrenoas ă.
Părțile cangrenizate se prefac în țesuturi inerte, care sunt date afar ă prin tuse.
Cu drept cuvânt domne ște astăzi o spaim ă nemărginită pentru bolile de pl ămâni, căci școala
medicală modernă nu poate s ă le cunoasc ă, decât dup ă ce ele au atins deja un stadiu, la care interiorul
plămânilor e deja devastat, ea le cunoa ște atunci prin mijlocul ausculta ției, dar diagnoza aceasta e
neîndestul ătoare și puțin sigură, atunci când vindecarea aproape nu mai e cu putin ță. Din nenorocire,
stadiile anterioare ale bolilor de pl ămâni sunt necunoscute pân ă acum școlii medicale moderne, fiindc ă
diagnoza ei imperfect ă nu e de ajuns pentru cunoa șterea lor.
E, de asemenea, cu neputin ță de a restabili un pl ămân distrus prin „vestita” tuberculin ă și tot
astfel chirurgia va da „chics” în încerc ările ei, de a dep ărta cavernele pl ămânilor. Nu e absolut nici un
mijloc de a cump ăni cu desăvârșire procesul de distrugere al plă mânilor, afar ă, numai dacă nu vom da
îndărăt pe același drum, actul acesta de distrugere, care s-a alc ătuit puț in câte puțin, de ani întregi. Prin
procedeul meu s-a izbutit, în sfâr șit, de a da îndă răt procesul bolii. Lucrul cel mai însemnat la tratarea
tuturor bolilor de pl ămâni, este cunoa șterea din vreme a stadiilor anteri oare acestor boli, ce se pot
vedea cu ani de zile înainte și chiar din copil ărie, prin știința expresiunii figurii. De aceea, aceast ă nouă
60 Boală provocată de o infec ție virotică sau bacterian ă, care se manifest ă prin inflamarea țesutului pulmonar
61 Tuberculoz ă pulmonară; ftizie
62 astmă – boală caracterizat ă prin accese repetate de sufocare, prin respira ție grea și prin nevoia intens ă de aer
63 Stare patologic ă constând în inflamarea pleurei, înso țită de secreție abundent ă de lichid
64 Boală de piele manifestat ă prin leziuni care distrug țesuturile; tuberculoză a pielii
65 Tuberculoz ă pulmonară; ftizie
66 Boală caracterizată prin accese repetate de sufocare, prin respira ție grea și prin nevoia intens ă de aer
67 Tuberculoz ă pulmonară; ftizie
68 Inflamaț ie a mucoasei unui organ, înso țită de secreție abundent ă
69 Boală de piele manifestat ă prin leziuni care distrug țesuturile; tuberculoză a pielii
70 Boală contagioas ă a pielii manifestată prin erupții, care, uscându-se, provoacă mâncărime ș i formează o crustă, care apoi
se cojește, lăsând pete albicioase
82diagnoză e nepreț uită pentru cunoașterea bolilor de pl ămâni. Firește, aceast ă cunoaștere din vreme a
bolilor de pl ămâni e destul de indiferent ă școlii medicale, fiindc ă nu poate înc ă vindeca sau împiedica
stadiile posterioare al ofticei. Cele dintâi stadii al e bolii sunt st ări, de care bolnavul n-are înc ă cea mai
mică idee. De aceea, e de multe ori greu de a convinge asemenea bolnavi asupra primelor faze ale bolii
de plămâni. Așa mi s-a întâmplat o dat ă, când am prevestit dintr-un sim țământ de caritate, pe o tân ără
fată frumușică și în aparen ță foarte sănătoasă, care se g ăsea în serviciu la mine, spunându-i c ă e greu
bolnavă de plămâni și că trebuie să se supună tratamentului meu, altfel va muri probabil într-un an.
Servitoarea aceasta se sup ără, asigurându-mă , că era sănătoasă tun și că n-are nevoie de cura mea.
Tăcui și îi repetai cu 4 luni înaintea mor ții ei încă o dată același avertisment, îns ă toate ostenelile mele
fură zadarnice. Trei luni mai târziu, ea c ăzu la pat și după 4 săptămâni fu secerat ă de atacul galopant.
Această întâmplare și multe altele m-au f ăcut să văd, că nu e întotdeauna bine de a atrage luarea
aminte a oamenilor asupra dispozi țiilor lor că tre anumite boli și c ă e mai bine să așteptăm până ni se
cer sfaturi, c ăci știința expresiunii figurii e înc ă prea nouă și mulți încă nu pot pricepe adev ărul ei. Prin
această știință fiecare e în stare de a înl ătura din vreme toate bolile, așa c ă rareori va putea fi lovit de o
boală așa de secer ătoare ca oftica.
După aceste explica ții generale, s ă trecem la originea și la pricina tuturor bolilor de pl ămâni.
Aceste boli sunt toate, fazele extreme ale altor simptome de boal ă anterioare, mai ales ale bolilor
organelor genitale, sau în linie direct ă, adică într-unul și același individ, care a suferit la început de vreo
boală de organe genitale sau de o alt ă boală, înainte de a fi atins la pl ămâni, sau chiar în linie indirect ă,
adică printr-o dispozi ție transmisă prin moștenire copiilor. Aceasta se întâmpl ă când pă rinții au fost
atinși vreodată de bolile organelor genitale sau de alte boli, care n-au fost vindecate cu adev ărat, ci
numai înăbușite în corp de medicamente și care se g ăsesc în stare cronic ă și ascunsă în tată, sau în
mamă, sau chiar numai într-unul din p ărinți și care s-au transmis genera ției noi, ivindu-se la copil ca
dispoziț ii către scrofule71 sau oftică, căci produsele genera ției sunt totdeauna rezultatele întregului
organism, adic ă, o chintesen ță72, care are exact acelea și proprietăți, ca subiectul în chestie și care
transmite aceste propriet ăți. Am observat, mai ales, c ă scrofulele se prefac totdeauna mai târziu în
oftică și că scrofulele sunt totdeauna o faz ă anterioară a ofticei. Se poate vedea deslu șit, că tânărul
corp scrofulos are destulă putere pentru a da afar ă materiile str ăine și pentru a le ține depărtate de
organele cele mai nobile, dar, aceast ă putere de via ță se pierde încetul cu încetul și apoi, în oftic ă, e
incapabilă de a vindeca descompuner ea organelor interne de c ătre materiile str ăine. E absolut cu
neputință, că oameni cu adev ărat sănătoși să poată fi atinși de orice fel de oftică , îndată ce sunt
încărcați de materii str ăine, chiar dacă au inspirat oricât de mul ți bacili de oftic ă. Cine e ini țiat în teoria
mea asupra înc ărcării și fermenta ției, știe că trebuiesc temperaturi l ăuntrice foarte ridicate, pentru
dezvoltarea ofticei, fiindc ă bacilii de oftic ă nu se pot dezvolta decât la temperaturi ridicate, aceea ce a
dovedit școala modern ă după mari osteneli. Dar aceste temperaturi l ăuntrice, ridicate la un grad
anormal, nu sunt cu putin ță decât în st ările de încă rcare moștenită de la mai multe genera ții, sau când
omul trăiește așa de mult împotriva naturii, c ă organismul întreg se ruineaz ă în scurtă vreme.
Lucrul de c ăpetenie, e de a l ămuri, că toate bolile de pl ămâni, ca și toate celelalte boli, izvorăsc
din pântece , adică dintr-o mistuire foarte sl ăbită. Dacă, într-adevă r, e o pricin ă ereditară în cele mai
multe cazuri de oftic ă, nu trebuie să ne închipuim, c ă distrugerea direct ă a plămânilor a început odat ă
cu intrarea materiilor str ăine, ci numai ca o dezvoltare foarte slab ă, foarte delicat ă, și foarte pu țin
rezistentă a plămânilor în raport cu ce lelalte organe, stare produs ă prin moștenire la urma și și care face
din acest organ sl ăbit sediul special al materiilor str ăine. Apăsarea din l ăuntru face ca s ă se depun ă
materiile produse în corp, în urma mistuirii neîndestul ătoare, materiile str ăine se așează, mai ales pe
organele care se împotrivesc mai pu țin și aceștia sunt plă mânii. Este deci de cea mai mare însemn ătate
pentru toți aceia, care sunt dispu și prin mo ștenire către bolile de pl ămâni, de a putea să înlăture, în
urmă, orice încă rcare de materii str ăine. Ați văzut, în dezvoltarea teoriei frigurilor, c ă pricina tuturor
bolilor trebuie căutată în pântece, mai ales în cazurile de boal ă care sunt, ca sa zicem a șa, faza
extremă a bolilor acute și latente. Dac ă acest fapt e încă puțin priceput de mul ți, aceasta vine,
bineînț eles, de acolo, c ă aproape nimeni nu cunoa ște adevărata valoare a unei mistuiri normale și mai
ales fiindcă cei mai mul ți oameni nu știu să deosebeasc ă mistuirea normală de mistuirea anormală . Cei
mai mulț i cred, că dacă alimentele introduse în stomac trec prin corp f ără piedecă, e deja o mistuire
71 Inflamaț ie a ganglionilor limfatici la bolnavii de scrofuloz ă
72 Parte care constituie esen țialul a ceva
83normală, dar puțini știu, că actul mistuirii este un act de fermenta ție, care se face în condi ții și în
temperaturi foarte deosebite, c ă o singur ă temperatur ă bine hot ărâtă poate aduce o mistuire
desăvârșită, pentru organismul de care e vorba, și că orice abatere de la aceast ă temperatur ă
pricinuiește tulburări. Însăși școala modern ă nu cunoaște decât foarte pu țin acest domeniu cu deosebire
însemnat.
Cu cât actul de fermenta ție al mistuirii e mai normal, cu atât și hrănirea insului în chestie e mai
desăvârșită. Așa se lămurește de ce unii oameni s ănătoși, n-au nevoie decât de foarte puț ine alimente
simple și găsesc în ele destul ă putere și stimulent de putere de via ță, pentru a putea tr ăi – pe când alte
persoane atinse de boli iau adeseori por ții enorme de bucate delicate, f ără a trage din ele vreun folos
deosebit pentru corpul lor, pe care, astfel, îl silesc s ă lucreze a șa de mult, c ă cea mai mare parte a
timpului e nedestoinic de orice altă muncă, mai ales de o munc ă care cere st ăruință. Sunt astăzi foarte
mulți oameni, care mor de foame fizice ște și intelectualice ște, cu tot felul de hră nire cât mai îngrijit ă pe
care cred ei c ă îl practică. Toată lumea se mir ă atunci și zice de o astfel de persoan ă că: „nimic nu-i
priește”. Așa mi se întâmplă zilnic, să văd persoane, care mâncau de trei or i mai mult înainte, decât
după tratamentul meu și care cu toat ă hrana așa zisă, cea mai dă tătoare de putere (car ne, vin, bere,
ouă, etc.) ajungeau din ce în ce mai incapabile de munc ă, pe când după o întrebuin țare destul de lung ă
a tratamentului meu, când mistuirea lor se îmbun ătățise mult, ei mâncau de trei ori mai pu țin ca înainte
și nu luau decât hran ă neexcitant ă și ușoară de mistuit, care le înt ărea trupul și mintea lor. Mii de
bolnavi, care au încercat asupra lor în șiși, această primenire a s ănătății lor, sunt și rămân pentru
totdeauna m ărturii vii de falsitatea prescrip țiilor școlii medicale moder ne, care se ocup ă cu deosebire de
consumarea c ărnurilor și a altor alimente și băuturi, întărâtând organele și ajutând astfel într-un chip
nemaiauzit la îmboln ăvirea organelor mistuirii.
Aceeași pricin ă, care face s ă moară așa de repede de oftic ă maimuțele din grădinile noastre
zoologice, fiindc ă nu mai au aceea și hrană ca în ță rile tropicale, aceeași pricin ă le îmbolnăvește imediat
de oftică. Frigul, ce s-a învinuit pân ă acum, nu ajut ă această boală, decât atât c ă actul de fermenta ție al
mistuirii se face mai încet și mai greu în temperaturile sc ăzute și mai cu deosebire, când animalele nu
pot să primească nici hrana, ce le-a fost hă răzită de natură. Atunci influen țează î n c h i p v ătămător
asupra sănătății lor, doi factori deodat ă. Am avut adeseori prile jul de a observa maimu țele în diferitele
faze ale s ănătății lor, după ce sosiser ă la noi și am putut stabili cu ajutor ul noii mele diagnoze, c ă
mistuirea se strica înainte de a se ivi alte boli. Acela și lucru e și cu noi oamenii, cu singura deosebire, c ă
împrejurările ne sunt mai favorabile nou ă, fiindcă ne-am aclimatizat și că nu lucrăm împotriva mistuirii
noastre, decât printr-o hran ă nepotrivită și un fel de via ță absurd.
Vedem adesea, la bolnavii de pl ămâni, că, corpul nu se mai poate hr ăni, cu toate mânc ărurile
cele mai alese și că, dimpotriv ă, se usucă printr-o prea mare c ăldură din lă untru. Valoarea hr ănitoare nu
atârnă atât de mult de compozi ția alimentelor; ea nu st ă atât de mult nici în faptul c ă alimentele con țin
sub formă de extract tot felul de materii hr ănitoare; aceast ă valoare atârn ă în primul rând de gradul de
mistuire a alimentelor . Dar, cine are de a face cu bolnavii, știe foarte bine ce deosebit ă e puterea de
mistuire a in șilor și mai ales a bolnavilor. Când co rpul e deja foarte mult înc ărcat de materii str ăine,
plămânii sunt cu deosebire în pr imejdie, din pricina întinderii și volumului lor, c ăci materiile, care se
îngrămădesc spre cap, sunt adeseori nevoite s ă-și croiască drum prin pl ămâni. Aceștia din urmă odată
încărcați, ajung adeseori depozitul de c ăpetenie al materiilor str ăine, care nu mai încearc ă să ia drumul
spre cap, ci r ămân în plămâni.
Când actul de descompunere al pl ămânilor se ive ște, cele dintâi p ărți care sunt distruse, sunt
vârfurile pl ămânilor. Asta vine de acolo, c ă materiile str ăine ale corpului încearc ă, în prefacerea sau
fermentația lor, să se ridice mereu în sus. Se știe, că vârfurile plă mânilor se sfâr șesc la umeri; în timpul
fermentației, materiile se r ăspândesc în sus, în cele mai dep ărtate vârfuri ale pl ămânilor și, cum ele nu
pot merge mai departe din pricina umerilor, ce le stau în drum, tocmai aceste vârfuri sunt expuse
faptelor celor mai dezastruoase ale acestei fermenta ții și multor frec ări. Așa se lă murește pricina acelor
dureri de umeri și acelor junghiuri, pe care bolnavii de pl ămâni le simt adeseori, cu mult înainte de a fi
plămânii distruși.
După aceste lămuriri, să trecem acum la origina nodurilor tuberculoase. Alc ătuirea și origina
nodurilor tuberculoase, sunt absolut acelea și ca ale nodurilor hemoroidale și canceroase și ca ale
tuturor celorlalte noduri ale corpului, pân ă la bubițele cele mai neînsemnate. Pentru descrierea mai
amănunțită a pricinilor care produc aceste noduri, trebuie s ă o luăm mai de departe.
84Am spus deja, mai înainte, c ă un corp sănătos are pielea cald ă și umedă, pe când bolnavii cronici
au adeseori pielea uscat ă și moartă, în tot corpul, sau în anume locuri. În cel dintâi caz, corpul are înc ă
destulă putere de via ță pentru a da afar ă toate materiile v ătămătoare, în cel de-al doilea caz el a pierdut
această putere. Multe din materiile destinate pentru a fi date afar ă, rămân atunci în ăuntrul corpului și
alcătuiesc astfel dispoziț ia către boli. Mul ți vor fi băgat de seam ă, că anumite persoane au, la anumite
timpuri ale anului, în ch ip periodic, abcese la ș ezut, la gât, sau pe bra țe. Persoana în chestie sim țise
multă vreme înainte o greutate în tot corpul, care disp ărea îndată ce spărgea abcesul, c ăci după ce
trecea aceast ă criză, bolnavul se sim țea iarăși ca nou n ăscut și mult mai bine dispus ca înainte. S ă
studiem acest fapt mai de aproape și să urmărim originea acestui abces. Observă m mai întâi pe locul
unde se formeaz ă abcesul, c ă pielea se înt ărește și se roșește puțin câte puțin, cu zile și săptămâni
înainte. Locul tare se întinde în urm ă, se ridică din ce în ce mai mult și formeaz ă, în sfârșit, în piele, un
nod gros și tare, care se ro șește și se umflă din ce în ce mai mult, pricin uind dureri foarte mari. Pielea
se trage de toate p ărțile împrejurul nodului și produce dureri, mai ales în mi șcări. Îndată ce abcesul a
atins cel mai înalt grad, se înmoaie pu țin câte puțin, în urmă se sparge și se golește. Materia morbid ă
trebuincioas ă pentru formarea acestui abces e astfel, dat ă afară din corp. Acest fapt nu e deci, altceva,
decât o alungare a materiilor str ăine din corp. Dar, dacă observăm aceste fenomene asupra unor
anumite persoane, e nevoie s ă știm de ce nu le vedem la toat ă lumea. Am spus deja, c ă același lucru îl
observam în privinț a sudoarei, pe care unii o au cu bel șug, iar alții deloc. Am ar ătat deja, că asta atârn ă
de gradul de putere de via ță al diferitelor persoane. Tot a șa e și cu abcesul. Când corpul dispune înc ă
de o mare cantitate de putere de via ță, el dă afară, sub formă de abcese, materiile str ăine, pe care nu le
poate da cu des ăvârșire afară prin organele lui de secre ție. Dar, când corpul nu mai dispune de o a șa
mare putere de via ță pentru a provoca și îndura asemenea crize, fie din cauza unei sl ăbiciuni produse
de medicamente, fie din cauza unei sl ăbiciuni ivite în timpul crizei, fie în sfâr șit, din cauza unui fel de
viață împotriva naturii, ce se întâmpl ă atunci cu materiile str ăine destinate pentru a provoca abcese?
Contractările și îngrămădirile au loc atunci ca și la abcese, dar corpul nu mai are destulă putere de via ță
pentru a împinge aceste contract ări până la piele și pentru a le da afar ă printr-un abces. Se formeaz ă
atunci, acele locuri tari, care înso țesc întotdeauna aceste contract ări, dar ele sunt f ără dureri și se
prefac în urm ă în noduri tari sau moi; dar, puterea de via ță ne mai fiind îndestul ătoare pentru a ispr ăvi
acest act, el r ămâne neispr ăvit și de aci înainte avem un nod în locul unui abces. Aceste noduri nu sunt
deci, altceva, decât abcese nedezvoltate, adic ă materii str ăine îngrămădite, pe care însuși corpul le
strânge la un loc, în anumite cazuri. Când corpul are înc ă multă putere de via ță, el împinge aceste
noduri pân ă sub piele și atunci le putem sim ți și vedea la gât și chiar pretutindeni aiurea, c ăci ele se
ivesc adeseori în num ăr mare. Dar, când puterea de via ță e neîndestul ătoare, pentru a aduce aceste
noduri pân ă la piele, nodurile se formeaz ă chiar înăuntrul corpului și le găsim în pântece sub numele de
noduri hemoroidale, tuberculoase și canceroase. Diferitele noduri se alc ătuiesc în corp, într-un fel
necunoscut pân ă a c i . S – a u f ăcut mereu până aci încerc ări zadarnice de a l ămuri originea acestor
noduri. Dovada acestor afirm ări nu se poate avea decât în practic ă. Dacă vom izbuti prin vreun mijloc
oarecare s ă ridicăm puterea de via ță a corpului, vom observa numaidecât o schimbare a no durilor. Deja
de mai înainte s-au observat asemenea alc ătuiri de abcese în timp ul tratamentului cu ap ă. Puterea de
viață a corpului e îndestul de ridicat ă prin acest tratament, dup ă cum s-a dovedit și de vechea metod ă
naturală, pentru a îngă dui corpului s ă isprăvească actul nedezvoltat al alc ătuirii abceselor, din care
rezultă nodurile. Aceasta este l ămurirea form ărilor critice ale abceselor și bubiț elor, care se ivesc în cura
cu apă; dar, dacă izbutim de a influen ța și de a ridica mai mult ca aceste metode, puterea de via ță a
corpului, putem izbuti să sfărâmăm și să nimicim toate aceste noduri. Dac ă vom da atunci afar ă, repede
și cu îndestulare toate aceste materii sf ărâmate, lucru ce se poate ob ține prin băile mele derivative, și
dacă nu vom mai introduce printr-o hran ă nepotrivită alte materii str ăine noi, orice formare de abcese e
cu neputin ță și nodurile se sf ărâmă și pier înăuntru tot a șa cum s-au n ăscut. Vechiul tratament cu ap ă
izbutea și el, cum am spus mai sus, s ă nimiceasc ă aceste noduri, dar nu putea da afar ă materiile
străine și nu se formau abcese și bubițe decât atunci, când corpul avea înc ă destulă putere de via ță, pe
când tratamentul meu înl ătură aproape orice abces și bubiță, deoarece am izbutit s ă dau afară materiile
străine într-un chip cu mult mai natural și mai repede. Am v ăzut că nodurile tuberculoase, nu sunt
altceva decât abcese nedezvoltate, care au aceea și pricină ca toate celelalte form ări de noduri în corp.
Feluritele moduri, în care se ivesc nodurile, atârn ă numai de feluritele grade de înc ărcare ale omului cu
materii străine. Acum, când cunoa ștem adevă rata origine și adevărata natură a tuturor modurilor ca și a
nodurilor tuberculoase, cunoa ștem și drumul, ce trebuie s ă urmăm pentru vindecarea lor. De aci înainte
85vom spune noi în șine, că operația nodurilor canceroase practicat ă de școala medicală modernă, este
mijlocul cel mai nepotrivit pentru vindecarea lor, c ăci ea nu înlă tură decât fenomenul din afar ă, niciodată
însă pricina nodurilor. Sing urul mijloc de a vindeca aceste noduri este de a ridica puterea de via ță și de
a da corpului put erea de a da afar ă nodurile. Mul țumită proprietății caracteristice a puterii de via ță a
corpului și mulț umită condițiilor vieț ii, aceste noduri chiar în stare pietrificat ă, pot da înd ărăt pe drumul
ce l-au urmat la formarea lor, și pot fi date cu des ăvârșire afară din corp, aplicând, bine în țeles,
tratamentul meu, adeseori ani întregi. C ăile pe care le urmeaz ă fermentația materiilor str ăine în corp,
pentru a ajunge pân ă la cap nu sunt niciodat ă aceleași, a șa se întâmplă că, la unul, vârfurile pl ămânilor
sunt atacate mai întâi, pe când masele în fermenta ție se ridic ă mai mult spre mijloc, sau în fa ța
plămânilor la un altul, ceea ce pricinuie ște asthma, catarurile și inflama țiile de tot felul ale că ilor
respiratoare. Dealtminteri, se ive ște la cei mai mul ți ofticoși o inflama ție a căilor respiratoare, cu toate c ă
această inflamaț ie e adeseori într-o stare latent ă. Aceste împrejur ări lămuresc varietatea bolilor de
plămâni.
Feluritele st ări de încărcare latent ă a plămânilor aduc inflama țiile acute, precum: pneumonia și
pleurezia.
Pneumonia și pleurezia
Corpul încearc ă de a se sc ăpa de materiile str ăine iarăși prin crize acute de cur ățire, care aduc cu
ușurință moartea, când nu sunt tr atate cum trebuie. Aceste boli febrile acute sunt totu și cu desăvârșire
neprimejdioase dac ă sunt tratate din timp prin b ăile mele derivative. În chipul acesta boala acut ă e cu
desăvârșire în puterea noastr ă, și ea nu se poate niciodat ă dezvolta, așa ca s ă pună organismul în
primejdie. Vindecarea tuturor aces tor crize acute se face de obicei cu o repeziciune uimitoare.
Pentru mai bun ă pricepere voi cita, iar ăși, un raport de vindecare l uat din practica mea. C ătre
sfârșitul anului 1890 am fost chemat într-o familie în care o feti ță de 9 ani era atins ă de o grav ă
pneumonie. Doctorul alopat tr atase copilul, timp de dou ă luni, fă ră succes, cu creozot ă73 și această
otravă dărăpănase așa de mult mistuirea bolnavei, c ă părinții aștepta s-o vad ă murind în scurt ă vreme.
Atunci am fost chemat în ultimul moment. Am spus p ărinților că starea bolnavei se va îmbun ătății
numaidecât, dacă vor voi să renunț e la ordonan țele74 doctorilor și să urmeze orbe ște pe ale mele. Zis și
făcut. După două zile de tratament, r ăul dete înapoi și îmbunătățirea merse crescând din zi în zi, a șa că
orice primejdie de moarte era înl ăturată după opt zile, iar dup ă câteva săptămâni, copilul putea s ă
alerge în aer liber. Dac ă tratamentul meu ar fi fost aplicat de la înc eputul acestui caz grav și dacă
bolnavul n-ar fi urmat timp de două luni tratamentul medical, cu des ăvârșire împotriva naturii,
vindecarea s-ar fi putut dobândi în câteva zile tot a șa de bine, ca mai pe urm ă în câteva să ptămâni.
Temperaturile cu deosebire ridicate, ce domnesc în ăuntrul plămânilor, la to ți bolnavii de piept, se
lămuresc într-un chip cât se poate de natural. E un act de descompunere foarte repede al aerului
atmosferic în pl ămâni, la inspirare și la expirare. În clipa în care inspir ăm sau în care expir ăm, plămânii
noștri au descompus aerul în elementele lui (oxigen și azot), oxigenul r ămâne în corp și azotul e dat
afară, în combina ție cu alte gaze ale corpul ui. Astfel se produce în pl ămâni un act necontenit de ardere
și de descompunere, care a dat mult de lucru chimiei și care produce deja prin el însu și temperaturi
urcate, care se ridic ă și mai mult și ajung și mai anormale îndat ă ce înăuntrul plămânilor e o stare de
încărcare sau de fermenta ție a materiilor str ăine.
Am explicat deja c ă bacilii nu sunt decât produsul fermenta ției materiilor str ăine în corp și că
dezvoltarea lor atârn ă totdeauna de diferite temperaturi, dup ă varietatea lor. O ftica fiind totdeauna
însoț ită de temperaturi foarte ridicate, dezvoltarea bacilului tuberculos atârn ă de aceste temperaturi
ridicate, lucru ce știe și școala medical ă modernă. Din nenorocire, ea nu se poate ajuta cu aceast ă
știință și caută mari leacuri împotriva bacililor, a c ăror natură n-o cunoa ște deloc.
Pentru acela care a priceput explica țiile mele, vindecarea e a șa de natural ă și de simpl ă, că nu se
poate închipui, cum de a fost c ăutată în alt chip, în loc de a regul a neîncetat aceste temperaturi
anormale din ăuntrul corpului, ridicând și întărâtând75, totodată, puterea de viață , până când stările
anormale ale corpului sunt reduse cu des ăvârșire. Băile mele derivative, în legă tură cu măsurile mele în
73 Produs uleios obț inut prin distilarea gudroanelor de lemn și folosit în industrie și medicină
74 sfaturi, indica ții
75 stimulând
86privința dietei și altele, ne îngă duie să ajungem foarte u șor la acest sfâr șit. Cel mai greu lucru e de a
face băile la timp. Temperaturile foarte ridicate ale corpului nu se pot coborî la început într-un chip
durabil și de aceea durata și repetarea b ăilor trebuiesc reglate dup ă starea bolnavului, lucru ce se poate
face sub supravegherea mea sau sub aceea a elevilor mei, c ăci de obicei nu e priceput ă deloc aceast ă
parte însemnat ă a tratamentului. Un aer curat și lumina soarelui precum și o ședere prelungit ă într-un
asemenea aer sunt ajutoare foarte pre țioase ce nu trebuiesc nici odat ă neglijate. B ăile de soare mai
ales, au o însemn ătate deosebit ă pentru to ți bolnavii de piept. Eficacitatea b ăilor mele derivative e
sporită foarte mult prin aceste b ăi de soare. Ele trebuiesc aplicate dup ă cum au fost descrise mai sus.
Cât pentru vaccina lui Koch împotriva ofti cei, cititorii mei nu vor fi deloc miraț i, dacă o înlătur, cu
tot entuziasmul general, cu care a fost primit ă la sfârșitul anului 1890. Efectul ei se l ămurește foarte
simplu. Materia veninoas ă inoculată la tuberculo și, lucrează câteodată asupra materiilor str ăine, ca și
drojdia asupra aluatului, producând o fermenta ție (friguri), schim bând starea primitiv ă a fermentaț iei
materiilor stră ine, care atârnă bine înțeles de alte temperaturi l ăuntrice și care pot avea ca urmare, c ă
bacilul tuberculos, ce se putea dezvolta numai în te mperatura lui de mai înainte, trece într-o alt ă fază,
ce a fost privit ă până aci ca nimicitoarea lui. Dar, desigur, materiile str ăine nu sunt niciodat ă date afară
și nu e nici o dep ărtare absolut ă de pricina fundamental ă a bolii. Zic ă oricine ce-o vrea, vaccina este și
rămâne o simplă parigorie76, ale cărei efecte primejdioase se ivesc, desigur, la lumina zilei, chiar dacă
întârziază mai mult. Marele entuziasm pr icinuit de metoda lui Koch, a f ăcut loc unei deziluzii amare
după câteva luni. Din toate p ărțile nu se aud decât rapoarte defavor abile, ce pornesc de la persoane
bine informate și, mai ales, de la medicii școlii moderne, care judec ă într-un chip independent. Moare în
fiecare zi un anumit num ăr de persoane vaccinate cu tuberculin ă și speranțele exagerate se sting din ce
în ce mai mult. Asta a fost o nou ă confirmare a proverbului: „Pod mare și apă nicidecum”. Ast ăzi, când
ediția de față e lansată în public, vaccina lui Koch pare a fi deja aproape uitat ă. Afirmă rile noastre au
fost dovedite pretutindeni. Vaccina este și rămâne cea mai mare șarlatanie din lume.
O adevărată vindecare a bolilor de pl ămâni înaintate , nu se poate dobândi decât printr-o
întrebuinț are de ani întregi a tratamentului meu. Școala medical ă modernă caută să explice de obicei
fiecare boală prin aflarea unui bacil special, dar ea uit ă cu desăvârșire, că după cum una și aceeași
plantă se dezvolt ă în felurite chipuri și sub felurite feț e, potrivit climei și după cum zburătoarele uneia și
aceleași spețe ajung felurite, în felurite clime, de și au toate aceea și origine comun ă, tot astfel bacilii n-
au decât una și aceeași origine, ca produse ale fermenta ției materiilor putrede, dar forma lor, structura
lor și natura lor, atârn ă de feluritele temperaturi (clime). La bolile de pl ămâni prea înaintate, nu se mai
poate dobândi de altminteri nici-o vindecare, dar starea bolnavului poate fi f ăcută suportabil ă până în
cele din urm ă momente. Vindecarea bolilor de pl ămâni atârnă , așadar, numai de puterea de viață a
bolnavului și de faptul dac ă mistuirea se poate îndrepta. Dac ă izbutim a îmbună tăți mistuirea și a o face
mai normal ă, vindecarea vine uimitor de repede, dac ă nu izbutim a îndrepta mi stuirea, vindecarea în
cele mai multe cazuri, e absolut cu neputin ță. Am tratat foarte mul ți bolnavi, care au fost vindeca ți de
bolile lor de pl ămâni cu o repeziciune uimitoare, fiindc ă izbutisem a îndrepta repede mistuirea lor. Am
observat dimpotriv ă, la alți bolnavi, care aveau deja nodur i tuberculoase tari în pl ămâni, că treceau ani,
până când nodurile acestea d ădeau îndă răt și că, de câte ori se nimicea un astfel de nod, se ivea o
criză violentă, care deși nu era primejdioas ă, nu era îns ă mai puțin dureroas ă. Metoda mea se ocup ă
numaidecât cu reglarea temperaturilor l ăuntrice și, prin o aplicare nimerit ă, face să dea îndărăt toate
materiile str ăine, până când se dobânde ște o vindecare deplin ă.
Cu prilejul acesta, vreau s ă mă opresc asupra unui punct ce merit ă atenț ia generală. Acolo unde
e vorba de bolnavi, al c ăror stadiu de boală e foarte înaintat, fie c ă ar suferi de oftică sau de orice alt ă
boală, să nu se cread ă că în toate cazurile se poate dobândi o vindecare. Ades eori, puterea de via ță și
puterea de reac ție a corpului, nu mai sunt îndestul ătoare și, în asemenea cazuri, e mai bine s ă nu se
încerce nici-o cur ă. Oricum, îns ă, se poate cerceta puterea de reac ție a corpului. Dac ă mistuirea se mai
poate îndrepta, se poate urma înainte cu tratamentul f ără cea mai mic ă grijă , dacă însă, mistuirea nu
mai poate fi îndreptat ă, e mai bine s ă se întrerup ă cura. În privinț a aceasta, vă atrag luarea aminte
asupra urm ătorului exemplu, cules din pr actica mea. Acum vreo jum ătate de an, o fat ă de 20 ani, foarte
bolnavă de piept, a fost adus ă la mine de c ătre pă rinții ei. Cura s-a început și a fost făcută de bolnav ă
cu cea mai mare îngrijire. Abia dup ă câteva săptămâni am putut vedea, c ă mistuirea foarte tulburat ă nu
voia să se îndrepte cu nici un chip. Atunci sf ătuii pe bolnav ă, să întrerupă mai bine cura, c ăci astfel
76 mângâiere, consolare
87corpul se scap ă de orice muncă de reacție care-l împov ărează degeaba, f ără să-l fi putut vindeca
vreodată.
Fie-mi îngă duit, acum s ă înșir aici, câteva cazuri de vindecare a feluritelor boli de pl ămâni, culese
din practica mea.
Asthma
Pe o dam ă de 65 de ani, care era a șa de astmatic ă și cu respirarea atât de îngreunat ă, că
doctorul care îi d ăduse hapuri de creozot ă77 și câte alte prafuri, nu f ăcuse decât s ă înrăutățească și mai
mult starea și, mai ales, mistuirea bolnavei, acela și doctor o sf ătui, ca cel din urmă mijloc de sc ăpare, să
se ducă în vreo țară din miazăzi, deoarece nu mai era nici-o vindecare pentru o asthm ă așa de
înaintată. Nici zece pa și nu putea face în clima aceasta, a șa de rău era chinuit ă de asthmă. Dar, acela
care cunoa ște leacurile școlii medicale moderne, știe că trimeterea bolnavilor într-o țară mai că lduroasă,
e tot una cu condamnarea. Asta e ca și cum doctorii ar zice bolnavilor: „Nu mai e nimic de f ăcut; pentru
noi sunteți pierduți. Încercaț i cu natura, poate o s ă vă ajute ea!”. Bolnava pricepu toate astea și de
aceea se adres ă la mine, cu recomanda ția uneia din prietenele sale, dup ă ce-i spusese doctorului c ă
mai bine vrea s ă moară aici, decât s ă se ducă să moară între străini, și astfel, începu cura mea, pe la
începutul lui Decembrie, pe un timp urât și plin de cea ță. Apăsarea materiilor str ăine în sus, era foarte
însemnată la ea. Bolnava urmă conștiincios toate prescrip țiile mele și apăsarea încet ă, iar mistuirea nu
întârzie de a se îndrepta într-un chip foarte îmbucur ător. Materiile str ăine fură date afar ă cu
îmbelșugare, prin sudoare și prin secre țiune. În fiecare zi lua trei b ăi derivative, de câte o jum ătate de
ceas fiecare și în fiecare s ăptămână o baie de aburi. În pu ține luni, boala dă du îndărăt, pe acela și drum
pe care venise. Toate simptomele ce însoț iseră dezvoltarea bolii, se iveau și acum, numai că boala
dădu înapoi ca de vreo dou ăsprezece ori mai repede de cum venise. În fiecare lun ă de cură, ea dă du
afară o încărcare de materii str ăine, de dou ăsprezece luni, a șa că în trei luni, fu cu desă vârșire scăpată
de asthma ei.
Încă un caz interesant, de asthm ă. E vorba de un domn, de vreo 60 de ani, care suferea de
această boală, de mai mul ți ani și pe care doctorii îl p ărăsiseră cu desăvârșire. În urma medicamentelor
întrebuinț ate ani întregi, puterea de via ță a corpului s ău era așa de zdruncinat ă, că nici nu vrusei s ă-l
primesc în c ăutarea mea, deoarece îi dam pu țină speranță de scăpare; în cele din urm ă însă mă
hotărâi. Cele dintâi b ăi aduseră deja multă ușurare bolnavului, așa c ă urmă cura mea cu o st ăruință și o
încordare, ce întreceau cu mult prescrie rile mele. Numai frica de moarte îl f ăcea așa de zelos. Fiecare
baie ușura frigurile lui puternice din ăuntru și îl scăpa de apăsarea materiilor str ăine către pă rțile
superioare. Și cum aceast ă ușurare nu se producea la început, decât în timpul bă ii și nu dura decât
foarte puț in timp dup ă baie, bolnavul f ăcea bă i foarte des, deși eu nu-i prescrisesem decât 3 b ăi pe zi.
El făcea baie chiar și noaptea, c ăci tusea nu-l l ăsa să doarmă. După fiecare baie de jum ătate de ceas
putea să doarmă un ceas întreg, apoi frigurile, înt ărâtând tusea și făcându-i somnul cu neputin ță, făcea
iarăși baie. Fiecare baie d ădea destulă putere de via ță corpului s ău, pentru a da afar ă flegma, lucru ce-l
ușura foarte mult. Din lun ă în lună acest cadavru ambulant î și recăpăta puterea sa, vioiciunea sa și
dragostea sa de via ță, așa că astăzi omul acesta, care era un candidat al mor ții când a venit la mine, a
obținut o cură minunată printr-un tratament de 15 luni. A trecut un an de când am scris acest raport de
vindecare. Cu toat ă vârsta lui înaintat ă, bolnavul meu o duce de minune. Aceea ce e caracteristic,
pentru progresele necontenite ale s ănătății sale, e că bătrânul, altădată cu desăvârșire pleș uv, a
început să capete de vreo 8 luni un p ăr cărunt foarte bogat.
Oftica (înaintat ă)
În ceasurile mele de consultare, m-a vizitat o dat ă o femeie de vreo 30 de ani, care suferea de
oftică înaintată. Ea respira aproape întotdeauna cu gura deschis ă, mai ales în timpul somnului. Mama ei
murise de oftică în vârsta de 45 de ani și această dispoziț ie de boală o transmisese tuturor copiilor ei. În
copilărie bolnava mea, ca și surorile ei, fusese foarte scrofuloas ă. Ca fată de 20 de ani avea o fa ță plină
și obrajii foarte colora ți, care se învine țeau iarna și era deja corpolent ă, frumușică și bine făcută. În anii
următori ea pierdu corpolen ța și coloarea obrajilor și formele ei ajunser ă iarăși normale. Dar oftica
77 Produs uleios obț inut prin distilarea gudroanelor de lemn și folosit în industrie și medicină
88ereditară se simțea din ce în ce mai mult, cu cât se apropia de 30 de ani. Mist uirea ei era neregulat ă.
Avea când constipare, când diaree. Culoarea și mirosul excrementelor ar ătau deslușit cât de neregulat
și anormal se f ăcea actul de fermenta ție al mistuirii în corpul acesta. Afar ă de dese dureri de m ăsele și
de cap se iveau câteodat ă dureri fulger ătoare în piept și în umeri. Aceste durer i nu se simt decât în
timpul actului de descompunere. Îndat ă ce pă rțile plămânilor s-au descompus deja, durerile acestea
încetează numaidecât. Menstrua ția acestei femei era întotdeauna foarte dureroas ă și foarte neregulat ă,
înceta câteodat ă luni întregi și apoi revenea foarte des . Toate astea erau înso țite de o sl ăbiciune
generală, de o mare oboseal ă după orice munc ă corporală , de un sim țământ și de o nemul țumire foarte
mare. Pentru acela care nu cunoaște deloc știința expresiunii figurii, femeia aceasta trebuia s ă fie un
model de s ănătate, când a venit s ă urmeze tratamentul meu. Obrajii frumo și și roșii și formele pline și
rotunde înșelau pe orice profan asupra stă rii critice a acestei bolnave, stare ce pentru mine îns ă nu era
ascunsă. Femeia aceasta începu tr atamentul meu, în plin ă cunoștință de starea ei primejdioas ă. Îi
prescrisei două sau trei b ăi de șezut cu fric țiuni pe zi și una sau două băi de aburi pe s ăptămână. O
dietă absolut fără excitante, mult ă ședere la aer curat și ferestrele deschise în timpul nop ții. Starea ei
generală se îmbun ătăți așa de mult în șase luni de tratament, că nu mai sim țea oboseală , când urca
scara sau umbla mult, aceea ce alt ădată o dobora cu des ăvârșire. Mistuirea ei se îndreptase și
mâhnirea f ăcuse loc mul țămirii, toate durerile de cap disp ăruseră cu desăvârșire de la începutul curei.
Se putea vedea deslu șit, că materiile str ăine începuser ă a da înapoi spre pântece. În cel dintâi an al
curei se ivir ă două crize foarte violente, când se nimicir ă nodurile plă mânilor. În timpul acestor crize,
care durau dou ă sau trei s ăptămâni, bolnava sim țea o slăbiciune adeseori trec ătoare, simptom ce
adeverește teoria asupra bolii, și care-și găsește o dezlegare natural ă prin prefacerile ce se opereaz ă în
corp în timpul curei.
În timpul celui de al doilea an de cur ă starea bolnavei s-a îmbun ătățit iarăși în mod sim țitor, mai
cu deosebire starea ei general ă. În acest an s-au ivit numai dou ă crize. Dac ă după doi ani de cur ă nu
pot privi înc ă pe aceast ă femeie ca vindecat ă pe deplin, cel puț in greaua ei boal ă de plămâni a disp ărut
cu desăvârșire și se poate spera o vindecare complet ă. Cine nu cunoa ște cu de-am ănuntul știința
expresiunii figurii, crede c ă femeia aceasta e acum s ănătatea în picioare și nici nu b ănuiește că acum
trei ani mergea cu siguran ță către sfârșit, dacă n-ar fi început cura mea.
Iată un alt raport de vindecare tot a șa de însemnat. E vorba de un domn de vreo 40 de ani,
bolnav de oftic ă, după spusa celor mai renumi ți doctori, care îl sf ătuiseră să șadă multă vreme în sudul
Italiei. Cercetai pe bolnav și stabilii prin știința expresiunii figurii, c ă boala lui de pl ămâni era foarte
cronică și că șederea lui într-o clim ă caldă, l-ar fi dat gata cel mult într-un an. L-am pus s ă înceapă
numaidecât cura mea. În timpul acesteia se ivi, deja dup ă 4 săptămâni, pe lâng ă treptata îmbun ătățire a
stării generale, un catar de be șică și de intestine, de care suferise foarte mult cu nou ă ani înainte.
Catarul se ivi însă , de rândul acesta mult mai slab și dispă ru după vreo 14 zile prin metoda mea.
Aceasta dovede ște, că prin întrebuinț area medicamentelor, amândou ă bolile nu fuseser ă vindecate, ci
numai înăbușite și transformate într-o stare latent ă. O dată cu ridicarea puterii de via ță, amândou ă bolile
deveniseră iarăși acute. Ceva mai târziu se ivi chiar un sculament trec ător, de care bolnavul suferise de
repetate ori, când era de 20 de ani, dar care fusese în ăbușit prin medicamente. După ce fu înlăturat și
acesta în dou ă săptămâni, boala de pl ămâni luase o form ă cu desăvârșire schimbat ă, așa că bolnavul
credea că e pe deplin s ănătos. După sfatul meu îns ă, el mai continu ă câtăva vreme cura și, după un an
și jumătate era cu des ăvârșire vindecat.
Oftica oaselor și caria oaselor
Foarte mul ți bolnavi de ace știa am avut în tratamentul meu și am dobândit rezultate foarte
mulțămitoare. Mai în toate cazuri le, bolnavii aceia suferiser ă în copilăria lor de boala englezeasc ă
(rachitism78), întrucâtva numai ca un stadiu pr eliminar al bolilor lor de mai târziu. Oasele erau deja de la
naștere moi, fragile, ca zgârciurile, aceea ce se putea stabili cu siguran ță în cele mai multe cazuri. La
vârsta pubert ății sau chiar și mai de timpuriu, caria oaselor se ivea și oasele picioarelor sau ale bra țelor
începeau s ă coacă în parte și se întindeau ca un burete, pe când înc heieturile se umflau foarte mult.
Extremitățile, brațele și picioarele, fuseser ă de multe ori amputate de reprezentan ții școlii medicale
moderne. Cei mai mul ți bolnavi treceau de nevindecab ili înainte de a veni în tratamentul meu. Odat ă cu
78 Stare patologic ă cauzată de insuficien ța vitaminei D în organism, caracterizat ă prin deforma ții ale sistemului osos
89cura mea începu și procesul bolii s ă dea îndă răt. Membrele amputate: nu se mai pot pune la loc și de
aceea opera țiunile în toate cazurile de boal ă sunt, dup ă părerea mea, cel mai nepotrivit mijloc pentru
vindecarea lor. Eu sus țin chiar, c ă aceste manipula ții împotriva naturii, n-au adus nici o dat ă vreo
singură vindecare adev ărată în cazuri de a șa fel. Aceste boli nu pot fi vindecate, decât atunci când știi
să le dai înapoi, pe acela și drum pe care au venit.
Așa, îmi aduc aminte de un copil, pe care l-am avut în tratamentul meu, la care, amândou ă
fluierele picioarelor, de la genunche pân ă la gleznă, erau cu des ăvârșire deschise și coapte pe
jumătate. Doctorii voiau s ă amputeze amândou ă picioarele și atunci părinții veniră cu copilul la mine.
Procedeul meu legat cu b ăile derivative și cu o diet ă neexcitant ă fu început și deja dup ă 4 săptămâni,
rănile începur ă să se închidă dinăuntru în afar ă. Pielea crescu pe r ănile lungi de 8 ț oli, întocmai cum
crește coaja copacului peste locul lovit de secure. Dup ă șase luni amândou ă picioarele erau vindecate
și nu mai r ămâneau decât dou ă coji mici neînsemnate, care disp ărură după alte două luni. În acela și
timp, starea general ă a copilului se schimb ă cu totul și melancolia lui disperat ă făcu loc unei adev ărate
veselii de copil.
Un alt caz: e vorba de un copil de zece ani, ca re avea un genunchi tuberculos, pe care doctorii
iarăși voiau să-l amputeze. Aici dur ă peste nou ă luni, până când materiile de boal ă se traser ă din
încheietura genunchiului c ătre focarul bolii, adic ă pântecele, și fură date afară printr-o ran ă a osului de
la șold, care se coapse și se sparse timp de trei luni, pân ă când bă iatul putu s ă umble și să alerge ca și
tovarășii lui.
Lupus79
Numeroasele succese de vindecare dobândite și la boala lupus prin metoda mea, dovedesc
destul de l ămurit că teoria unit ății se poate aplica și la aceste simptome de boală . Într-adevă r, acela
care cunoaște numai câteva din aceste succese, acela nu va putea pricepe, cum metoda mea, care era
cunoscută cu multă vreme înaintea vaccinei cu tuberculin ă, a fost așa de puțin luată în seamă în
anumite locuri. Fire ște, aci e vorba și de aten ția autorităților medicale, și nu mai încape îndoial ă, că
aceste autorit ăți nu văd cu ochi buni un lucru, ce e cu totul împotriva înv ățăturilor lor. Dar, va veni odat ă
vremea, când școala medicală va fi silită, de nevoie, s ă dea îndărăt odată cu luminarea marelui public.
Iată un caz de lupus, care înf ățișează un interes general.
Bolnava era în vârst ă de 41 de ani. Fusese s ănătoasă până la vârsta de doi ani, când a fost
vaccinată și de când data și boala ei. Dup ă vaccinare se ivise o strașnic ă erupț ie de piele, care se
transformă în lupus, când bolnava atinse vârsta de zece ani. Vreme de 30 de ani, aceast ă biată femeie
suferise de aceast ă grea și dureroasă boală, fără a găsi cea mai mic ă ușurare, deși consultase un mare
număr de doctori vestiț i. Figura ei era îngrozitoare și nu putea să iasă nicăieri, fă ră să îngrozeasc ă pe
cei ce o vedeau. Într-aceast ă stare disperat ă veni la mine, dup ă ce toț i doctorii îi declaraser ă, că boala
ei nu se poate vindeca. Dup ă ce o examinai, putui s ă-i făgăduiesc o vindecare foarte grabnic ă, fiindcă
încărcarea ei era foarte avantajoas ă pentru tratamentul meu. Cura adeveri cele ce spusesem. Dup ă 15
zile, lupusul avea deja o alt ă înfățișare și aproape nu mai desfigura bolnava . Dar mistuirea ei, cu
desăvârșire neglijat ă în celelalte tratamente, fu îndreptat ă de minune într-un timp a șa de scurt. De aci
urmară ieșiri afară enorme, care d ădură afară toate zemurile bolnave. În șapte săptămâni bolnava
căpătase culoarea pielii normale.
Acest succes de o repeziciune a șa de uimitoare, împotriva unui r ău așa de înr ădăcinat, fusese cu
putință numai fiindc ă bolnava avea o înc ărcare anterioar ă (în față). Toț i aceia, care cunosc uvrajul
asupra noii mele diagnoze, știința expresiunii figurii80, pot să-și lămurească lucrul acesta.
Am tratat, dimpotriv ă, alte cazuri de lupus, care erau mai pu țin înrădăcinate, dar care au cerut
mult mai mult ă vreme. Cazurile, a că ror vindecare cere mai mult ă vreme, sunt acelea care au o mai
multă încărcare de materii str ăine în spate sau de partea stâng ă.
Mulți din acești bolnavi au întrerupt cura după câteva săptămâni, fiindcă n-au putut vedea o
schimbare deosebit ă, ci cel mult o îndreptare a mistuirii. Bineîn țeles, mulți din aceștia n-aveau r ăbdarea
de a aștepta timpul trebuincios pe ntru vindecarea bolilor lor. Multora li se pare nel ămurit, de ce unul
79 Boală de piele manifestat ă prin leziuni care distrug țesuturile; tuberculoză a pielii
80 Louis Kuhne. Manualul științei expresiunii figurii, cu numeroase ilustra țiuni. Editura Louis Kuhne, Lipsca
90izbutește s ă se vindece mai repede decât altul și totuși lucrul e foarte natural. Orice cunosc ător al
științei expresiunii figurii îl va în țelege.
Încă o dovadă de eficacitatea metodei me le de vindecare a fost dat ă de o femeie din Stettin.
Aceasta suferea de 19 ani de lupus la figur ă și nu se mai putea ar ăta nicăieri. Mergea întotdeauna cu
voal și ascundea cu cea mai mare grij ă trăsăturile ei desfigurate. Domni șoara Sch. încercase zadarnic
toate leacurile de care dispunea știința medicală modernă. Metoda mea o ușur ă și o vindec ă
numaidecât. Aceasta d ădu prilej domni șoarei Sch. s ă-mi adreseze la 29 Ianuarie 1891 urm ătoarea
scrisoare de mul țumire:
„Stimate Domnule Kuhne! Starea mea de ast ăzi îmi impune datoria de a v ă exprima mul țumirile
mele cele mai c ălduroase, pentru efectul minunat al metodei d-voastr ă împotriva grelei mele boli. Urmez
tratamentul d-voastr ă cu cel mai mare succes; m ă simt acum s ănătoasă și cu putere și pot munci, f ără
să obosesc. Sunt cu atât mai fericit ă, cu cât toți doctorii, consulta ți timp de 19 ani, n-au putut nici s ă mă
vindece nici s ă mă ușureze.
Recomand dar, tuturor bolnavilor de orice fel, s ă urmeze metoda d-voastr ă, căci sunt adânc
încredinț ată că vor fi ușurați.
Vă rog, scumpe domnule Kuhne, de a publica aceast ă scrisoare, în interesul cauzei
dumneavoastr ă și în acela al omenirii suferinde.
Semnez cu cea mai mare stim ă și mulțumire sincer ă, devotată.”
A. von Stettin.
═════════
91
Bolile organelor genitale
În lături cu fățărnicia, în lături cu rușinea falsă, care acoper ă orbirea fatal ă și îngăduie răului să se
întindă pe ascuns: în l ături cu fățărnicia, care nu poate sta în lumina cuno știnței, în raza judecatei curate
și naturale! Deschis și fără rușine trebuie s ă se vorbeasc ă de răul ascuns al omenirii, de bolile ei ținute
în ascuns. R ăul pricinuit omenirii prin bo lile organelor genitale e a șa de răspândit și așa de mare, c ă aș
săvârși un adev ărat păcat, dacă n-aș proclama rezultatele metodei me le, care m-au pus în stare de a
vindeca bolile acestea cu o siguranță necunoscut ă până aci. Necuno ștința generală a naturii acestor
boli și, mai ales, tratarea lor prin medicamente au pricinuit atâta r ău, că tocmai din aceast ă cauză e de
neapă rată nevoie, de a lumina omenirea, printr-un limbaj plin de sincerit ate. Faptul foarte trist, c ă aceste
boli sunt ast ăzi mai răspândite ca întotdeauna și că tocmai sifilisul face în fiecare an mii de victime, pe
care le arunc ă în mizerie, e întemeiat pe cauze adânci, dup ă cum voi ar ăta mai la vale.
Toate metodele întrebuin țate până aci, afară de metoda natural ă, sunt neputincioase împotriva
sifilisului. Ele nu izbutesc decât a reduce vremelnic aceast ă boală la o stare latent ă prin ajutorul
fricțiunilor cu mercur, etc. și de a provoca astfel o stagnare a bolii, care, din nenorocire, e privit ă de
bolnavi ca o vindecare. Dar, tocmai aceast ă neștiință a pricinuit un r ău enorm. Multe din aceste
persoane vindecate în aparen ță, s-au însurat dup ă sfatul doctorilor lor și au aflat îndat ă prin tristele
urmări ale acestor c ăsătorii, cât de ră u au fost sf ătuite. Multă vreme să nătatea și viața femeii sunt în cea
mai mare primejdie, când b ărbatul are sifilis în stare latent ă. Relațiile trupești sunt destinate a
compensa, ca s ă zicem așa, cele două corpuri, într-un anume grad, de aceea sifilisul latent se
comunică numaidecât femeii, f ăcând-o să moară de aceast ă boală, sau de o alt ă boală oarecare. Copiii
născuți din aceste c ăsătorii sunt totdeauna nedestoinici de via ță, fiindcă niciodată nu se pot dezvolta în
chip normal. De aceea am dreptate când sus țin, că starea latent ă a sifilisului e cu mult mai
primejdioas ă, decât starea acut ă, căci în aceste din urm ă cazuri are cel pu țin asupra lui un semn, în
privința căruia e cu neputin ță de a se în șela.
Școala medicală modernă recunoaște deja, stadiul latent al sifilisului, cu toate c ă nu e capabilă de
a-l determina, decât atunci, când bolnav ul e lovit din nou de sifilis acut, dup ă o perioadă de sifilis latent,
care a durat ani de zile. Aceast ă școală, care nu știe mare lucru, spune atunci c ă boala a stat ascuns ă
multă vreme în corpul sifiliticului. Dac ă faptele n-ar vorbi de la sine, știința modernă nici n-ar voi s ă audă
de o stare latent ă sau cronic ă și ar fi în stare s ă pretindă, că acest studiu e și el o vindecare ca toate
celelalte vindec ări.
Prin știința expresiunii figurii, stadiul latent al sifilisului nu r ămâne ascuns, chiar dacă nu s-au ivit
încă asemenea st ări acute. Dar, prin aceast ă știință suntem tot deodat ă în stare, de a cunoa ște mai
dinainte dispozi țiile către toate bolile or ganelor genitale, a șa că fiecare se poate feri astfel de r ăul
primejdios. Nu m ă voi ocupa în particular de fiecare di n bolile organelor genitale, precum: poala albă81,
sculamentul82, șangă rul83, baboanele, negii84, sifilisul85, poluțiile86 și altele; v ă voi observa numai, c ă
numirile acestor diferite boli sunt cu des ăvârșire nefolositoare pentru noi, dac ă știm, că toate aceste boli
au una și aceea și pricină și că varietatea formelor lor atârnă numai de varietatea dispozi ției, adică de
felul cum e înc ărcat omul cu materii str ăine, sau de starea lui de boal ă latentă și cronică.
Nu e o întâmplare, c ă natura a așezat în aceea și parte organele genitale împreun ă cu organele
de secreție. Organismul se sile ște neîncetat, de a îndruma c ătre aceste ie șiri toate produsele secre ției,
de aceea aceste organe devin sediul par ticular al tuturor materiilor str ăine și al tuturor depozitelor
formate de produsele secre țiunii, lucru ce se observ ă, mai ales, foarte deslușit, la femeie, și e de mult ă
însemnătate în rela țiile sexuale, în timpul c ărora aceste substan țe foarte tari trec neap ărat în celălalt ins
81 Leucoree – scurgere vaginal ă de lichid albicios, uneori purulent
82 blenoragie – boal ă venerică contagioas ă, caracterizat ă prin inflamarea organelor genitale, înso țită de scurgeri purulente;
gonoree
83 Ulcerație a mucoasei sau a pielii, format ă în urma pătrunderii în organism a unei infec ții
84 mici excrescenț e pe piele
85 Boală venerică cronică, cauzată de un spirochet și transmisă prin contagiune sau ereditar
86 Proces de eliminare involuntar ă a spermei (de obicei în timpul somnului)
92ca o unsoare, din cauza permeabilit ății pielii. Așa se transmit materiile cele mai rele de la femeie la
bărbat și vice-versa, când b ărbatul e mai înc ărcat decât femeia, produsul generator alc ătuit din zemurile
lui se încorporeaz ă în femeie, influen țează asupra ei și o îmboln ăvesc.
Dar, mai e și o altă împrejurare pentru a c ărui lă murire se cere s-o iau mai de departe. Instinctul
sexual e un fapt cunoscut de toată lumea, totu și el e destul de obscur și n-a fost nici o dat ă destul de
limpede explicat. Ș coala medicală modernă spune puțin lucru despre natura lui, spune și mai puț in de
aceea ce-l face normal și tace cu des ăvârșire asupra pricinilor ce-l fac anormal. Cu toate astea, în toate
manualele acestea, g ăsim că după instinctul de conservare , instinctul de propagare87 e cel mai puternic
în corp. E de necrezut și de mirare, cum se batjocore ște astăzi acest al doilea factor, al vie ții noastre,
încât e privit ca ceva ce e împotriva naturii și chiar ca un lucru pu țin estetic și necuviincios în cel din
urmă grad. Întocmai ca și celelalte instincte, instin ctul sexual are stadiul s ău normal, sau are un caracter
anormal și morbid pricinuit de o stare de boal ă, adică de o simpl ă încărcare a corpului cu materii str ăine.
Tocmai în instinctul sexual poate avea cineva un termometru foarte ex act pentru propria-i s ănătate, mai
ales pentru stadiul cronic și latent al bolilor și pentru efectul regimului as upra organismului. Instinctul
sexual nu devine anormal decât printr-o îndoit ă apăsare a materiilor str ăine către căile lor naturale de
secreție, adică, printr-o îndoit ă întărâtare nervoas ă pricinuită de încărcarea corpului cu materii str ăine.
Aceeași ap ăsare se exercit ă și asupra organelor genitale, aceea ce se manifest ă la început printr-un
spor al instinctului sexual, înso țit de o descre ștere progresiv ă a puterii generatrice. Un instinct sexual
normal las ă pe om cu des ăvârșire liber de orice tulbur ări de minte și de simțuri. Normal este acest
instinct numai la in șii sănătoși, și normal nu se poate p ăstra decât printr-o diet ă neexcitant ă și printr-un
fel de viață potrivit cu natura; în sfâr șit, anormal e instinctul, îndat ă ce corpul e înc ărcat cu materii
străine sau se g ăsește într-o stare de boal ă latentă și cronică.
Bolnav de organele genitale poate fi deci, numai acela al c ărui corp e deja înc ărcat cu materii
străine. Așa se lă murește de ce unii se îmboln ăvesc de sculament, șangă r și sifilis, prin transmiterea
virusului acestei boli, pe când al ții rămân neatin și. Cunosc cazuri în care doi oameni au fost expu și la
aceeași primejdie de infec ție și unul din ei s-a îmboln ăvit, pe când cel ălalt a rămas neatins.
Mi s-au întâmplat adeseori cazuri, cu totul contrarii. Mi-aduc aminte de un astfel de caz, în care o
femeie avusese mult ă vreme raporturi sexuale cu un singur om, care iar ăși n-avusese rela ții sexuale
decât cu aceast ă femeie. Când omul acesta trebui să se ducă în altă parte, urma șul său luă această
femeie. De și s-a dovedit c ă nici unul, nici altul nu fusese bolnav, și deși nici unul, nici altul nu avusese
alte relații sexuale, cel din urm ă fu atins în scurt ă vreme de sifilis, pe când femeia r ămase cu
desăvârșire curată.
Materiile str ăine așezate în organele genitale sunt direct transmise prin rela țiile sexuale și
lucrează asupra materiilor str ăine din cealalt ă persoană, ca drojdia asupra aluatului, producând o
fermentație, mai ales când se ține socoteal ă și de acț iunea liniștitoare, pe care compensarea
magnetismului reciproc o exercit ă în același timp asupra corpului. Aceast ă acțiune dă corpului o putere
de viață , care-l pune în stare, de a se sili s ă dea afară printr-o criz ă de curățire, precum sculamentul,
șangă rul, și sifilisul, materiile str ăine ce se g ăsesc în corp. Aceste fapte explic ă iarăși cazurile ce se
întâmplă așa de des, când un b ărbat, care a avut mult ă vreme rela țiuni sexuale regulate cu femeia lui
se îmbolnă vește de sifilis, după ce a avut o singur ă dată contact cu alt ă femeie care trecea de
sănătoasă. Relațiile sexuale ale so ților n-aveau aceast ă acțiune, deoarece corpurile lor se
compensaser ă deja, dar noile rela ții având o compensa ție cu totul deosebit ă, au produs alt efect. Am
indicat aceste cazuri numai pentru a dovedi în ce fel se nasc bolile organelor genitale și care e rolul
transmiterii directe, a materiilor infec țioase. Mă voi feri de a atinge, într-un fel sau altul, partea moral ă
sau imorală a relațiilor sexuale în afar ă de căsătorii, că ci nu mă voi ocupa aci decât de boala, natura,
originea și vindecarea ei ș i nu voi atinge rela țiunile sexuale în afar ă de căsătorii, decât dac ă va fi de
trebuință pentru demonstra țiile mele.
Astfel ajungem în sfâr șit la încheierea c ă, bolile organelor genitale nu sunt altceva decât crize de
vindecare ale corpului , prin care acesta se sile ște de a da afar ă materiile str ăine. Dacă vrem, deci, s ă le
vindecăm, trebuie să depă rtăm pricina de boal ă, încărcarea corpului cu materii str ăine, după care
celelalte simptome vor di spare de la sine. Trebuie s ă ne ferim de a c ădea în greșeala, în care cade
școala medicală modernă, care se sile ște de a înă buși această încercare de vindecar e a corpului prin
injecții, medicamente (otră vuri nemaipomenite, precum mercurul în feluritele lui forme, iodul, iodura de
87 înmulțire
93potasiu, etc.). Toate acestea nu se fac decât pe socoteala puterii de via ță a corpului, care era înainte
destul de puternic ă, pentru a duce singur ă la bun cap ăt această criză de vindecare. Acum, după
încorporarea otr ăvurilor, puterea de viață trebuie s ă lucreze a neutraliza otrava, pentru a pă stra
organismul și astfel e împiedicat ă în silințele ei de vindecare.
Aceea ce școala modern ă numește vindecare, nu este decât o grea v ătămare a corpului, care
întrece cu mult starea de boal ă. Firește, ea îmbrac ă o haină înșelătoare și fără dureri, care ascunde
adevărata stare, dar care, fiind cronic ă și latentă, nu mai arat ă simptomele bolilor organelor genitale de
mai înainte și trece în ochii unora drept vindecare.
Am curajul de a respinge asemenea grave gre șeli ale mult l ăudatei școli medicale și, chiar dacă
îmi voi face-du șmani neîmp ăcați, voi merge înainte, întemeiat pe dovezi nestr ămutate. Să vedem acum
aceste dovezi.
Am spus mai sus, c ă toate bolile organelor genita le nu sunt deloc vindecat e prin medicamente, ci
numai înăbușite și înrădăcinate și mai adânc în corp și c ă această vindecare aparent ă nu e decât
înrăutățirea stării bolnavului, lucru ce se manifest ă și mai deslu șit prin înrăutățirea stării generale și prin
descreșterea puterii de via ță. Dacă izbutim mai curând sau mai târziu, poate chiar dup ă câțiva ani, să
ridicăm iarăș i puterea de viață , nu e cu neputin ță, să iasă iarăși la iveală toate simptomele de boli
înăbușite, deși într-o form ă mai blânda și mai trec ătoare. Aceasta s-a dovedit cu prisos în sutele de
cazuri din practica mea. B ăile mele derivative îng ăduie însă de a înfrâna a șa de mult aceste boli, c ă ele
pierd cu des ăvârșire caracterul lor primejdios și tulbur ător, că putem umbla cu ele întocmai ca și cu
niște dușmani învin și, în fața cărora suntem superiori. Din nenorocire îns ă, acest simptom a dat prilejul
multora din bolnavi, s ă părăsească înspăimântaț i cura mea. Din cine știe ce considera țiuni nebune și
fricoase, ei credeau de cuviin ță să-și jertfeasc ă mai bine s ănătatea lor, decât s ă treacă iarăși prin toate
bolile lor vechi, fiindc ă nu cunoșteau nici cursul lo r, nici forma blând ă sub care se întorc. Puterea de
viață, natura și condițiile ei, precum și mijloacele naturale pentru ridicarea și întărirea ei au r ămas din
nefericire o enigma pentru școala medicală modernă. Abia prin aplicarea apei, soarelui și dietei naturale
de către oameni str ăini de medicin ă și, în sfârșit, prin aplicarea b ăilor de trunchi cu fric țiuni, de șezut cu
fricțiuni și prin băile de aburi s-a g ăsit mijlocul de a ridica și înt ări iarăși puterea de via ță a corpului, în
felul cel mai potrivit cu natura.
Metoda mea caracteristic ă a ajuns, f ără voia mea, martoru l neîndoielnic al neputin ței școlii
medicale. Am avut la mine sute și mii de ace ști bolnavi, care dup ă ce au alergat f ără succes la toate
metodele școlii medicale moderne, s-au adres at la mine în ultimul moment și au ajuns astfel, după
vindecarea lor, dovezi neîndoielnice de adev ărul metodei mele. Astfel întemeiat pe dovezi
nestră mutate, dup ă o practică obositoare de ani îndelunga ți și în urma unor studii necontenite, am putut
nu numai s ă arăt greșelile în care cade școala medicală modernă, ci să fac cunoscut și lumii o nou ă și
mai bună metodă de vindecare, a c ărei eficacitate o poate proba oricine, în cazurile de boal ă.
Metoda mea face s ă piardă exteriorul însp ăimântător al mai tuturor bolilor de organe genitale și
mai ales al sifilisului, de care toț i se tem, cu drept cuvânt. Pot pretinde f ără vanitate, c ă această boală,
incurabilă pentru școala medical ă, poate fi vindecată cu desăvârșire prin metoda mea, ca orice alt ă
boală, așa că nu mai poate fi temere de urm ările supă rătoare de orice fel, ce le-ar putea avea asupra
urmașilor. Totuși nu pretind, c ă în toate cazurile, adică orice sifilitic poate fi vindecat, dar pretind c ă
sifilisul se poate cu des ăvârșire vindeca, în toate cazurile în care mistuirea bolnavului se poate îndrepta,
chiar dacă pentru acest tratament ar trebui ani de zile. Știu că sunt cazuri de sifilis a șa de disperate, c ă
puterea de via ță a bolnavilor e departe de a ajunge pentru o vindecare radical ă. Dar, în acest caz
nevindecarea atârn ă numai de lipsa puterii de via ță, adică numai de bolnavi.
Toate bolile organelor genitale sunt, înc ă de la apari ția lor, un semn neî ndoielnic de o mare
încărcare a corpului cu materii str ăine, sau, cu alte cuvinte, ale un ei boli, care doarme în corp. Toate
bolile organelor genitale ne vindecate nu sunt decât stă ri preliminare ale altor boli cronice și mai grele,
care, de obicei, sunt cunoscute s ub numele de asthma, bolile de plă mâni, oftica, cancerul, bolile de
inimă, hidropizia88, podagra și altele. Dac ă aceste boli nu lovesc întotdeauna pe bolnavul însu și, ele se
răzbună de tratamentul fals, din nenorocire, adeseori asupra urma șilor. Multe mame cu des ăvârșire
nevinovate, se vaet ă deznădăjduite de bolile copiilor lor, mai ales de bolile a șa de răspândite de piept,
oftica, scrofule, rachitism, dar nu știu adev ărata pricină a acestor boli, fiindc ă ele nu se simt vinovate, nu
știu nimic de bolile secrete ale p ărintelui și nu cunosc deloc înrâurirea acestor boli asupra urma șilor. „Au
88 Stare patologic ă constând în acumularea de lichid seros în țesuturi
94mâncat agurid ă părinții și copiilor li s-au sterpezit din ții”, zice poporul, cu drept cuvânt, c ăci acei urma și
bolnavi și slăbănogi sunt o oglind ă, în care mul țămită noilor mele principii, putem cunoa ște și judeca
exact starea de s ănătate a părinților, în timpul procre ării.
Dacă considerăm mersul bolilor celor mai r ăspândite ale organelor genitale, precum poala alb ă și
sculamentul, vedem în simptomele lor dovada nestr ămutată a teoriilor mele asupra materiilor de boală .
Corpul dă afară materiile morbide în fermentaț ie, numite scurgeri, prin ajutorul st ării febrile de inflama ție
locală. Prin acest procedeu de friguri și de fermenta ție, organele din ăuntru sunt direct atacate și
umflate, cât ă vreme nu se iau m ăsuri de a face acest proces nev ătămător pentru organism. Atunci
acest proces va fi, în adev ăratul înț eles al cuvântului, o criz ă de vindecare pentru corp. Cu cât el d ă
afară mai multe materii, cu atât organismul se cur ăță. Înainte de toate, trebuie s ă înlesnim acest proces
de depă rtare al materiilor str ăine, făcându-l să fie fără durere, adic ă să nu turbure corpul, și în acela și
timp să se îndeplineasc ă cât se poate mai bine. Prin b ăile mele derivative, mai ales b ăile de șezut cu
fricțiuni, se poate ajunge la acest sfâr șit, în modul cel mai sigur; bineîn țeles că durata vindec ării atârnă
de starea de înc ărcare a bolnavului cu materii str ăine.
E locul să ne amintim înc ă odată „mijloacele de vindecare” întrebuin țate de știința medicală
împotriva bolilor organelor genitale: injec ții corozive în canal, cu solu ții de plumb, de zinc și de iodoform,
pentru a în ăbuși cu for ța această acțiune așa de binef ăcătoare a naturii. Asta e de ajuns pentru a ne
dovedi toat ă absurditatea acestor leacuri și toate gre șelile în care cade școala medical ă. E de mirare,
că nimeni nu și-a pus înc ă întrebarea, unde poate ră mâne materia dup ă înăbușirea scurgerii prin
medicamente și care e adev ăratul ei scop. Se știe, că natura nu face nimic f ără cauze și scopuri bine
hotărâte. Actele naturale nu se pot sprijini, decât numai prin condi țiile de viață potrivite cu natura, iar nu
prin mijloace împotriva naturii.
Nu e o întâmplare, c ă ospiciile de nebuni ș i casele de s ănătate, clinicile și spitalele r ăsar ca
ciupercile. Orice om cu judecat ă nu poate vedea decât o trist ă decădere și o nenorocit ă incapacitate a
științei medicale, în cre șterea num ărului acestor închisori de bolnavi. Dac ă școala medical ă ar avea cu
adevărat succes și ar r ăspândi sănătatea printre oameni, cea dintâi urmare, ar trebui s ă fie o
descreștere treptat ă a acestor institu ții.
Înainte de a încheia acest capitol, v ă voi cita câteva cazuri culese din practica mea. În primul rând
e vorba de un om de vreo 50 de ani, care m-a consultat pentru o boal ă de inimă. După ce i-am dat
sfaturile respective și după ce a întrebuin țat cura mea timp de 14 zile, s-a dat pe fa ță o boală de rinichi,
pe care o avusese înainte, și după ce s-a vindecat și aceasta, dup ă alte 14 zile, s-a ivit un sculament de
care suferise cu 18 ani înainte. Amândou ă bolile se iviser ă de rândul ăsta într-o form ă cu mult mai
blândă ca înainte; în timp de 8 zile a fost înl ăturat și sculamentul, ș i starea general ă a acestui domn s-a
îmbună tățit în chip uimitor. În acela și timp, i-a disp ărut cu desă vârșire și boala lui de inim ă. În cursul
tratamentului, mi-a istorisit bolnavul cum suferise înainte vreme mai întâi de sculament și cum pentru
vindecarea lui consultase pe cei mai celebri profesori. Mijloacele lor, spunea el n-au r ămas fără efect,
căci au înlăturat toate simptomele sculamentului. În urm ă, după câțiva ani, a avut înc ă o dată
sculament, dar s-a sc ăpat iarăși repede de el prin m edicamente. Abia dup ă alți doi ani a fost lovit de o
boală de rinichi care i-a dat mult de lucru, până când, în sfâr șit, prin consultarea a 8 doctori vesti ți, a
putut fi în ăbușită prin medicamente, cel pu țin atât că nu s-au mai putut manifesta simptomele
turburătoare. Nu mult dup ă aceea, începu boala lui de inim ă, pentru care nu putuse s ă găsească nici-un
leac și care amenin ța să dea în hidropizie89. I-am explicat atunci, cum sculamentul lui nu fusese
vindecat, ci numai în ăbușit în corp și cum el devenise astfel o stare preliminar ă a bolii lui de rinichi de
mai târziu și cum aceasta din urm ă fiind iarăși înăbușită în corp, provocase boala lui de inim ă, care fă ră
cura mea ar fi sfâr șit în hidropizie. De înl ănțuirea acestor simptome s-a încredin țat și el pe deplin, prin
cura ce-a f ăcut-o. Dup ă un tratament de 4 luni, bolnavul a fost cu des ăvârșire vindecat.
Voi cita încă un caz de sifilis.
Domnul baron de E., în vârst ă de 47 ani, m-a vizitat acum câ țiva ani în orele mele de consultare
și mi-a comunicat, c ă suferă foarte mult de sifilis deja de vreo 10 ani. Mi-a spus c ă a făcut deja de 4 ori
cura de unsoare cu mercur, sf ătuit de cei mai celebri doctori, c ă băuse chiar iodur ă de potasiu, dar că
totuși se iveau iar ăși simptome sifilitice, mai ales r ăni deschise, în gur ă și pe picioare. Astfel a pierdut
orice încredere în alopatie , cu atât mai mult c ă starea lui general ă, după tratamentul cu mercur, nu mai
era nici pe jum ătate așa de bună ca înainte; că din vremea aceea simte o necontenit ă greutate în cap și
89 Stare patologic ă constând în acumularea de lichid seros în țesuturi
95că nu mai are memoria limpede de mai înainte. Prin știința expresiunii figurii stabilii cu siguran ță, că
sifilisul de mai înainte r ămăsese neschimbat în corp și că fusese trecut numai într-o stare latent ă, prin
întrebuinț area mercurului, c ă apoi bolnavul sufer ă deja foarte mult de otr ăvire cronic ă prin
medicamente. I-am prescris în fi ecare zi o baie de trunchi cu fric țiuni și două băi de șezut cu fric țiuni,
împreună cu o hrană simplă, potrivită cu natura. Succesul a fost minunat, c ăci deja dup ă o jumătate de
an bolnavul se schimbase cu des ăvârșire. În prima linie, mistui rea lui se îndreptase mult, și înfățișarea
lui era iarăși sănătoasă. Odată cu înlăturarea pricinilor dispă ruse orice urm ă de sifilis, care de acum
înainte nu se va mai întoarce niciodat ă. Vezi alte rapoarte de vindecare, în partea a IV-a a acestei c ărți.
Impoten ța90
Neputința omului. (Impoten ța). Această boală, care se propag ă astăzi așa de mult, caracterizeaz ă
într-un chip b ătător la ochi degenerarea crescând ă a generaț iei noastre. Știința medicală n-a fost în
stare până astă zi să vindece aceast ă boală: în fața impotenței ea stă c u m â i n i l e î n s â n , f i i n d c ă nu
cunoaște adevă rata ei natur ă. Ea nu știe că orice impoten ță e numai o stare de boal ă cronică a omului,
provocată numai și numai de înc ărcarea corpului cu materii str ăine, sau cu materii de boal ă. Orice
impotență se poate iar ăși vindeca îndat ă ce izbutim a libera corpul de acea înc ărcare. Astă zi suntem în
fericita poziț ie, întemeiaț i pe experien țele și pe succesele metodei mele de vindecare, nu numai s ă
ajungem acest scop, ci putem spune cu con știința liniștită, că am izbutit deja în foarte multe cazuri și că
vom izbuti și de aci înainte, întrucât tratamentul nostru va fi aplicat cu pricepere dreapt ă și cu o energie
de fier. Prin înl ăturarea cauzei acestei boli se vindec ă toate neregularit ățile funcțiunii organelor genitale
și prin aceasta câ știgă și instinctul sexual puterea lui normal ă, așa că cei vindeca ți sunt puși în stare, de
a duce via ța lor sexual ă potrivit cu natura. Știm că principiile morale, cele mai solid stabilite, sunt
adeseori neputincioase, pentru a înl ătura neorânduielile sexuale cele mai nenaturale și am mângâierea,
de a fi primit deja mul țumirile cele mai c ălduroase din partea tinerilor și a oamenilor cu principii morale
solide, fiindc ă tratamentul meu i-a f ăcut să rupă cu obiceiurile lor nenorocite. (Vezi în privin ța asta:
raporturile de vindecare în partea a IV-a a acestei c ărți.)
Impotența la femei, în în țelesul sterilit ății, nu exist ă numai din cauza deform ărilor organelor
genitale interne, ci se ive ște la ele și o totală lipsă de simț a acelor organe. Am ănunte asupra sterilit ății
se găsesc în partea a III-a, în c apitolul: „bolile de femei”.
Fiindcă instinctul sexual la b ărbați este cu totul altfel decât la femei, impoten ța se manifest ă la ei
în chip deosebit. Dar întotdeauna sunt semne anume hot ărâte, pe care le observă m cu ani de zile
înainte: Un instinct sexual anormal, urcat și nervos, e provocat numai printr-o boal ă cronică. La copii și
la persoanele de sex masculin înc ă nevârstnice, instinctul sexual se manifest ă printr-o mare iritare, ca o
consecință a unei inflama ții cronice, latente, a or ganelor genitale, de unde izvor ăște astăzi înclinarea
așa de mare și patima a șa de ră spândită a onaniei. La cei vârstnici acea iritare se manifest ă printr-un
instinct sexual dus pân ă la exces. În acela și timp observ ăm o tulburare mai mult sau mai pu țin mare a
spiritului, deoarece gândurile celui în chestie se fr ământă într-un chip cu totul nenatural cu sim țuri
erotice. În tinere țe se ivește adeseori o anume jen ă în fața femeilor și a fetelor, care poate degenera, în
anumite cazuri, chiar pân ă la o adevărată spaimă. Ea e legat ă atunci cu impoten ța, și, de fapt, vedem
astăzi foarte mul ți bărbați bine situa ți, care nu se însoar ă, din pricin ă, că au o anumit ă jenă în fața
femeii, jenă care nu izvor ăște decât din impoten ța lor. Câți tineri ajun și în vârsta maturit ății nu sunt
incapabili de a îndeplini actul sexual într-un chip normal, din cauz ă că au devenit impotenț i în urma
onaniei! Câte sinucideri și câte încerc ări de sinucidere se datoreaz ă impotenței! Ca încheiere voi cita
următorul caz de un interes general, luat din practica mea.
Acum câț iva ani m-a vizitat un tân ăr domn de vreo 23 de ani, mo ștenitorul unei mari averi, care
făcea onanie din vârsta de 12 ani și care voia s ă facă o încercare cu metoda mea, ce-i fusese
recomandat ă cu stăruință, spre a-și înfrâna patima lui. Zi și noapte îl chinuia gândul acesta. Ajunsese
aproape incapabil de a înv ăța vreun lucru bun și se lăsase onaniei, cu toate c ă se împotrivise din toate
puterile lui.
Nu gă sise până aci nici un mijloc de a-l sc ăpa de aceast ă boală; dar, nici voinț a lui nu mai avea
atâta putere. De câteva ori izbutise, cu sfor țări extraordinare, s ă biruiască pentru câteva luni patima, dar
în urmă îmboldit de o ap ăsare insuportabilă , se dăduse ei cu mai mult ă furie. Sim țea înăuntrul lui o
90 despre bărbați – care nu este apt de a s ăvârși un act sexual
96adâncă nemulțumire, se socotea de pr isos pe lumea aceasta și hrănea gânduri de sinucidere. Acum
trebuia să contracteze o c ăsătorie dorită de pă rinții săi, dar n-avea absolut nici o tragere de inim ă, căci
se simțea impotent, în cel din urm ă grad. Își pusese ultima n ădejde în metoda mea de vindecare, altfel
se socotea pierdut pentru totdeauna.
Cercetarea st ării sale, prin știința expresiunii figurii, m ă făcu să văd, că impotența sa se datora
unei boli cronice de mistuire și, deci, cea dintâi grij ă, trebuia să fie îndreptarea mistuirii. Deoarece corpul
său, într-o vârst ă așa de tână ră, putea să-și recapete prin cur ă puterea lui de via ță, i-am dat cele mai
bune speran țe. Conștiincios și cu energie a întrebuin țat tratamentul meu și deja dup ă câteva luni greaua
lui stare s-a îmbun ătățit mult. Teoria mea a fost dovedit ă și aci într-un chip str ălucit, băile de trunchi cu
fricțiuni și băile de șezut cu fric țiuni, ajutate de o diet ă neexcitant ă și potrivită cu natura și-au făcut
efectul lor.
După o cură de 13 luni, impotența și patima onaniei erau vindecate întocmai pe acela și drum
simplu, pe care au fost vindecate și alte atâtea boli.
97
Bolile de be șică și de rinichi. Diabetul (zaharisirea sângelui).
Uremia. Ne ținerea udului. Bolile de ficat. Piatra. G ălbinarea. Bolile
de intestine. Asudeala picioarelor. Pecinginea.
S-ar părea nesistematic ă și nemetodic ă înșirarea atâtor boli și simptome de boli, care n-au pentru
profan, la cea dintâi pr ivire, nici cea mai mic ă legătură. Aceasta, îns ă, e numai în aparen ță. În ochii
școlii medicale ele sunt, bine în țeles, boli cu des ăvârșire separate, care se trateaz ă, bine înțeles, iarăș i
separat, îns ă sub lupa scrut ătoare a noii mele metode de vindecar e, toate sunt contopite într-una și
aceeași pricin ă, adică toate nu sunt decât consecin țele acestei cauze, numai c ă îmbracă o formă
corespunz ătoare fiecărui caz.
Originea lor se l ămurește iarăși, prin îngr ămădirea materiilor str ăine și, anume, a acelor materii,
care împiedic ă funcționarea normal ă a rinichilor și a pielii, dou ă organe așa de însemnate pentru
alungarea materiilor netrebuincioase corpului. Aci e la locul lui și capitolul despre na șterea gazelor, ce
se ivesc în timpul mistuirii.
Prin actul de fermenta ție al mistuirii se formeaz ă o mare cantitate de gaze, și aceste gaze
concureaz ă cu mișcările vermiforme ale intestinului, ca s ă transporte, prin încordarea lor, alimentele în
canalul de mistuire. Încordarea acestor gaze le îng ăduie asemenea de a trece de-a dreptul în întregul
corp și în sânge, p ătrunzând prin pereț ii canalului de mistuire. Voi l ămuri lucrul acesta printr-un
exemplu. Apa de pe p ământ este restrâns ă în anumite m ări, bine delimitate, în lacuri, b ălți și râuri, care
cutreieră țările ca și vinele corpului și care sunt restrânse în domeniul lor ca și sângele și materiile
mistuirii – și totuși apa, de și sub form ă de gaz, umple întreaga atmosfer ă și toate părțile pământului.
Acelaș i lucru se petrece cu alimentele și băuturile în corp; ele sunt destinate în aparen ță pentru anumite
căi și organe, totuși parte din ele, sub form ă de gaze, umplu întregul corp. De aceea, alcoolul (berea,
vinul, cognacul), se simte numaidecât în întregul corp, mai ales în cap, de și printr-o normal ă activitate a
pielii, parte din gaze sunt date afar ă iarăși sub form ă de sudoare sau exhala ții. Ele ies afar ă fără
sudoare și în sudoare. Aproape la fiecare om, sudoarea aceasta miroase altfel. Îndat ă ce e încărcată cu
materii străine vechi, miroase r ău, altfel o sudoare normal ă nu e așa de neplă cută nasului. În ăuntrul
corpului, gazele sunt, de asemenea, date afar ă prin rinichi, care le aduce sub o form ă lichidă în beșica
udului. Sudoarea și udul sunt deci dou ă secrețiuni de aproape aceea și valoare și același fel. Îndat ă ce
beșica udului e destul de plin ă, se simte nevoia de a da afar ă apa și aceast ă nevoie trebuie satisf ăcută
numaidecât , dacă nu vrem s ă aducem v ătămare corpului. Acest punct e a șa de însemnat, încât merit ă
o cercetare mai de aproape. Fire ște că în această privință se păcătuiește astăzi foarte mult, mai ales
acolo unde moravurile moderne nu îng ăduie satisfacerea imediat ă a acestei nevoi și de aceea nu e de
mirare, că bolile de rinichi și de beșica udului sunt mai curând sau mai târziu consecin țele naturale. E o
datorie pentru to ți părinții și învățătorii să atragă luarea aminte a copiilor asupra consecin țelor
vătămătoare, ce izvor ăsc din ținerea udului și a scaunului. În nici un chip nu trebuie s ă îngăduim celor
mici să-și stăpânească aceste trebuin țe, dacă nu vrem s ă provocăm la marea lor putere de via ță,
consecințe vătămătoare și foarte primejdioase pentru toat ă viața. Dacă udul adunat în be șică nu e dat la
timp afară, e supus, ca toate câte sunt în corpul vie țuitor, unei prefaceri mai departe și anume se na ște
un proces de fermenta ție și de descompunere. Te mperatura în be șică se urcă și în cele din urm ă
consecința naturală este o evaporare a fluidelor urinare și o depunere a s ărurilor ce se g ăsesc în ud.
Acest act opre ște mai întâi secre țiunile rinichilor c ătre beșică și le silește să sufere altera țiuni anormale
progresive. Când cineva ține prea mult ă vreme trebuin ța de a da afar ă udul sau excrementele, pierde
această trebuință, nu mai poate s-o satisfac ă mai târziu, sau o satisface incomplect. Dar unde a r ămas
urina care pricinuia aceast ă trebuință? Ea nu mai e în be șică, fiindcă apa care a r ămas, s-a redus
cantitativ. Știm că o parte a urinei, în urma procesul ui continuu de pr efacere, s-a pref ăcut în gaze și s-a
împrăștiat în corpul întreg și în sânge, întocmai ca și la actul de mistuire. Materiile, ce nu se pot topi, și
sărurile minerale r ămân în be șică și în rinichi sub forma unor mici pietricele galbene cristalizate. Dac ă
observăm acest depozit, într-un vas, printr-un microscop care m ărește de 200 de ori, vedem c ă acest
depozit se alc ătuiește din mici pietricele g ălbui de form ă cristalină, care, privite în parte par g ălbui
98deschise, dar privite în gr ămadă par roșietice. Dac ă se mai găsesc și stări de încă rcare special ă în
beșică, consecinț a acestui act e boala destul de cunoscut ă.
Piatra
Piatra, a cărei vindecare se descrie am ănunțit mai la vale. Pietrele acestea, se formeaz ă numai în
împrejurări anormale pentru corp și în urma unei hr ăniri împotriva naturii. Ele se produc în acela și fel ca
piatra cazanelor în cazanul cu aburi, care se formeaz ă numai la temperaturi urcate și prin întrebuin țarea
apelor minerale, pe când, prin întrebuin țarea apei de ploaie ele se produc mult mai greu.
Urina reținută în rinichi se evaporeaz ă și cristalele pietrelor se gr ămădesc. Câtă vreme sunt mici,
ele trec fără greutate în be șică prin canalul udului, dar când ajung mai mari ele pricinuiesc, în trecerea
lor prin canalul udului, acele st ări dureroase, care sunt numite colicele de piatr ă (colice nefretice),
fiindcă colțurile ascuțite ale cristalelor irit ă și rănesc pereț ii canalului. Acela și lucru se petrece și în
beșică. Dacă ieșirile urinei sunt strânse printr-o foarte mare înc ărcare a pântecelui (stricturile91), se
întâmplă adeseori, c ă pietricelele nu mai pot fi date afar ă cu urina și atunci se formeaz ă în beșică pietre
mai mari. Prin învârtirea necontenit ă a pietrelor în be șică, forma lor se rotunje ște, dar când sunt sparte,
suprafața lor e totdeauna cristalin ă.
Nu trebuie îns ă să credem, c ă pietrele se formeaz ă ori de câte ori re ținem prea mult ă vreme
urina, asta e cu des ăvârșire falș. Compozi ția urinei e adeseori de a șa fel, că nu se formeaz ă absolut
nici-o piatr ă din descompunerea ei și că, dimpotriv ă, toată materia urinei se preface și se depune în
corp ca materii str ăine. De aci izvor ăsc simptomele de boal ă cele mai felurite și mai ales forma țiunea
nodurilor descrise la paginile despre nodulii cancero și, care survin în urma deregl ărilor circula ției
limfatice. Acum câ țiva ani am avut în tratamentul meu un b ăiat, care avea tot corpul sem ănat cu noduri
tari de mărimea maz ării și, în urma unei r ăceli, nu putuse s ă iese la ud mai multe zile. Atunci, dup ă cum
mi-a istorisit mam ă-sa, au apărut deodată acele noduri, de care ea era foarte îngrijat ă. I-am explicat c ă
aceste noduri vor dispare îndat ă, dacă ele s-au n ăscut numai în urma ținerii udului și că grija noastr ă
este de a le preface iar ăși în urină. Băiatul începu atunci tratamentul meu și îndată după cele dintâi bă i
de trunchi și de șezut cu fric țiuni avu ieșiri la ud foarte mari, care durar ă mai multe zile. Ca prin minune
și spre marea uimire a fericitei sale mame, toate nodurile disp ărură. În acest caz, nodurile erau produse
din materiile str ăine născute din prefacerea urinei ș i pe care corpul le putuse da afar ă printr-o ridicare a
puterii lui de via ță.
Urdinarea și încuierea izvor ăsc, după cum am dovedit deja mai înainte, dintr-una și aceeași
pricină: încărcarea corpului cu materii str ăine. Acela și lucru e și cu ieșirea la ud, atâta numai c ă
încuierea nu se simte aci direct, ci numai indirect printr-o colora ție anormal ă a pielii, ro șeața pielii,
pecingini92, dureri de cap, formaț iuni de noduri și de pietre, etc., care formeaz ă, ca să zicem așa, stadiul
preliminar al altor boli.
Diabet
Simptomele dizenterice ale evacua țiunii de ap ă, numită: Diabet (zaharisirea sângelui) se simt
însă direct. Starea de inflama ție pricinuit ă de marea c ăldură dinăuntru și din care rezult ă și setea
chinuitoare a celor atin și de diabet, nu provoac ă nici încuiere, nici noduri, nici formaț iuni de pietre, ci o
prea repede alungare a materiilor și a zemurilor descompuse, a șa că urina iese din corp într-o stare de
fermentație bolnavă și zaharisit ă. Piatra și diabetul sunt dup ă natura lor una ș i aceeași boală și se
deosebesc numai în simptomele lor exterioare. Dovada afirm ărilor mele nu se poate avea decât prin
vindecările numeroase ce le-am obț inut în practica mea. Tocmai pentru cei atin și de diabet, b ăile mele
derivative sunt de mare pre ț. Ele răcoresc frigurile din ăuntru și potolesc astfel setea boln ăvicioasă.
Piatra și diabetul sunt vindecate în acela și fel cu procedeul meu, prin înl ăturarea pricinei, care le-
a dat naștere. Piatra se sf ărâmă și se face gris m ărunt, în care form ă e dată de obicei afar ă împreună
cu udul. E foarte b ătător la ochi, la tratam entul bolilor de piatr ă, că tocmai în timpul întrebuin țării băilor
mele derivative, bolnavii simt nevoia, de a ie și foarte mult la ud. L ămurirea este foarte simpl ă. Materia
91 Strâmtare a canalului unui organ cavitar (în urma unui traumatism, a unei inflamaț ii etc.)
92 Boală contagioas ă a pielii manifestată prin erupții, care, uscându-se, provoacă mâncărime ș i formează o crustă, care apoi
se cojește, lăsând pete albicioase
99streină, ce se evaporase înainte, și care acum s-a pref ăcut în ud, e readus ă iarăși din întregul corp pe
acelaș i drum și e dată afară sub formă de urină. Am avut bolnavi, care mult ă vreme n-au putut ie și
regulat la ud decât în timpul b ăii și la care regulata func ționare a be șicii s-a ivit mai târziu, pu țin câte
puțin, treptat cu înl ăturarea pricinei de boal ă.
Că omul poate îmb ătrâni cu boala de piatr ă, ne-a dovedit-o împ ăratul Germaniei, Wilhelm I-ul. Cu
toată boala lui grav ă de beșică și de piatră, el totuși a atins vârsta de 90 de ani. Aceasta a provenit din
încărcarea foarte favorabil ă a augustului r ăposat. La urma șul său, răpit așa de timpuriu, împ ăratul
Friederich, boala aceasta s-a ivit într-o form ă cu mult mai r ăutăcioasă . Dacă cineva nu pricepe, cum de
e cu putință la o astfel de grea boal ă, să se poată atinge o vârst ă așa de înaintat ă, îi dăm ca lămurire
următoarea compara ție. Să ne închipuim o grea furtun ă, care trece peste o p ădure și păstrează pe
toată întinderea pă durii aceea și furie, cu toate c ă puterea ei va fi egală în toate pă rțile, vom vedea îns ă
unii copaci dezr ădăcinaț i, pe când alț ii vor ră mâne în picioare. To ți copacii au îndurat furia vântului, dar
nu toți au fost îngenunchia ți de el. Același lucru se petrece și cu bolile acute. Acestea trec peste
omenire, ating pe mul ți inși din ea, secer ă pe unii și lasă pe alții, tot așa de atinși, să trăiască liniștiți mai
departe.
Uremia93
Uremia este o stare, în care stofele (materiile) urinare se gă sesc în sânge și în corpul întreg.
Boala aceasta este, în cele mai multe cazuri, un tovar ăș al bolilor de be șică și de piatr ă. Pentru cei
inițiați în știința expresiunii figurii, boala aceasta nu r ămâne ascuns ă, chiar din primele momente, când
însăși bolnavul n-are cea mai mic ă idee. Nu exist ă alt mijloc, care s ă curețe așa de repede sângele și
întregul corp, pe din ăuntru, de aceste materii, decât b ăile mele derivative.
Neținerea udului
Neținerea udului este ș i ea o încărcare a pântecelui cu materii str ăine. De obicei, se formeaz ă în
beșică o fistulă94, prin care udul picur ă, fără voie, afar ă. Acest simptom trebuie atribuit, aproape fă ră
excepț ie, altor boli de mai înainte nevindecate, înă bușite în corp prin medicamente sau prin alt
tratament împotriva naturii. Vezi în privin ța asta și raporturile de vindec are, partea a IV-a.
Atât acest simptom de boala cât și:
Fistulele din intestine
Fistulele din intestine au fost vindecate radi cal în practica mea, de multe ori în scurt ă vreme,
adeseori în câteva zile sau s ăptămâni. A fost nevoie de o cur ă mai lungă, numai în unele cazuri, când
bolile acestea ajunseser ă foarte cronice și adânci și când corpul fusese tratat și vătămat foarte r ău cu
medicamente.
Catarul95 de beșică
Catarul de be șică este întrucâtva numai un stadiu pre liminar acut al unor grave boli de be șică și
de piatră; o stare de inflama ție critică a beș icii și a canalului udului, întov ărășită cu dureri în timpul
udului. Boala aceasta, ca toate st ările febrile acute, se poate înl ătura foarte u șor prin metoda mea,
fiindcă pricina ei este aceea și ca la toate celelalte boli.
Așa, am fost chemat acum câtva timp de un bolnav, care suferea deja de 14 zile de un catar de
beșică. Glandula organului genit al era foarte umflat ă și bolnavul nu putea ie și la ud decât cu dureri
îngrozitoare. Din zece în zece minute se iveau convulsiuni f oarte dureroase de be șică. Fiindcă în cele
din urmă zile, bolnavul ie șea la ud din ce în ce mai greu și mai cu dureri, doctorul care-l trata, voi în a
93 Stare patologic ă constând în intoxica ția generală a organismului, provocat ă de creș terea excesiv ă a cantității de uree din
sânge
94 1) Canal artificial, congenital sau patologic, prin care un organ comunic ă în mod anormal cu alt organ sau cu exteriorul și
prin care se scurg secre țiile interne. 2) Ulcera ție adâncă într-un țesut al organismului.
95 Inflamaț ie a mucoasei unui organ, înso țită de secreție abundent ă
10014-a zi să scoată udul cu ajutorul sondei, lucru ce era așa de dureros și impracticabil, din cauza
umflăturii glandulei, c ă doctorul propuse bolnavului s ă-l cloroformizeze. Acesta însă nu voi cu nici un
chip și în aceea și seară mă chemă pe mine. Deja la cea dintâi baie cu fric țiuni încetar ă crampele de
beșică, ce se iveau înainte la fiecare zece minute și chiar dup ă o jumătate de ceas de baie bolnavul
putu să iasă la ud fără dureri, iar dup ă o baie de trei sferturi de ceas se culc ă în pat. Noaptea avu foarte
mari sudori și ieși necontenit la ud, chiar în timpul nop ții, însă fără dureri. Astfel catarul de be șică fu
vindecat în câteva zile.
Bolile de ficat, bolile de fiere, g ălbinarea
Bolile de ficat, bolile de fiere, g ălbinarea se ivesc, mai cu seam ă, când corpul e înc ărcat în partea
dreaptă cu materii str ăine, deoarece ficatul e mai mult de partea dreapt ă a corpului. Fierea secretat ă de
ficat se gole ște, după cum se știe, din be șica fierii în duodenum (ma țele cele sub țiri) și slujește pentru a
micșora fermentaț ia actului de mistuire. Pretutindeni unde îngr ămădirea materiilor de partea dreapt ă a
corpului încarc ă ficatul și îl împiedic ă în secreț iunile lui normale, am observat o sudoare cu totul
deosebită, de aceea din înc ărcarea de partea stâng ă. Astfel se nasc, după starea de înc ărcare, pietrele
fieroase și întărirea ficatului. To ți bolnavii ace știa asudă foarte ușor și sudoarea lor are adeseori un
miros urât, boln ăvicios. Bolnavii ace știa suferă mai cu deosebire și de asudeala picioarelor . Evaporarea,
descompunerea, fermenta ția secreț iunilor ficatului, se pot cunoaște foarte deslu șit după culoarea
închisă a pielii (cunoscutele pete de ficat) și poate duce de multe ori la g ălbinare. (Vezi raporturile de
vindecare, în partea a IV-a). Am obs ervat la tratarea acestor boli, c ă prin procedeul meu se ob ține o
vindecare foarte repede, care st ă în legătură tocmai cu înc ărcarea din partea dreapt ă. La asemenea
stări de încă rcare, metoda mea s ăvârșește adevărate minuni.
Asudeala picioarelor
După cum se vede din pasajul precedent, aceast ă boală e în strâns ă legătură cu bolile de ficat și
se ivește, dup ă câte am observat eu, numai în tov ărășia acestora din urm ă, așa că asudeala picioarelor
ne arată, cu ani de zile înainte, o stare de înc ărcare ce se dezvolt ă în partea dreapt ă. În stadiile
înaintate ale bolilor de ficat și de fiere, asudeala pi cioarelor înceteaz ă, de multe ori. Starea bolnavului
devine din ce în ce mai rea, fiindc ă toate materiile bolnave și împuțite, ce ieșeau prin sudoarea
picioarelor, r ămân în corp și înlesnesc acum boli și mai grele, precum pecin gine, cancer, etc., toate
acestea fiind boli ce se pot vindeca cu mult mai greu și în mult mai mult ă vreme. A voi s ă înăbușim
asudeala picioarelor prin medicamente, precum acidul cromic, însemneaz ă a vătăma foarte mult
sănătatea celui în chestie. Urm ările rele ale acestei trat ări medicale se ivesc abia dup ă câtăva vreme,
adeseori dup ă ani de zile și sfârșesc prin a provoca o boal ă cu mult mai grea. A voi s ă înăbușim
asudeala picioarelor prin medicamente, e tot a șa cum ai voi s ă astupi canalul strâng ător al unui mare
oraș, pentru a dep ărta mirosul urât ce se degajeaz ă, acolo unde se sfâr șește. E adev ărat că s-ar stârpi
mirosul urât la extremitatea marelui canal, dar s-ar crea o stare cu mult mai primejdioas ă pentru întregul
oraș, care s-ar pierde în curând în propriile lui necur ățenii.
E foarte regretabil, c ă administra ția militară, foarte supusă prescripțiilor școlii medicale, care nu
cunoaște înc ă natura acestor simptome de boală , recomand ă tuturor solda ților întrebuinț area acidului
cromic, salicii, sau prafuri, în contra asudelii pici oarelor. Previn cu tot di nadinsul pe cei interesa ți,
împotriva acestor medicamente dezastroase. Prin metoda mea dispar numaidecât simptomele
neplăcute ale asudelii picioarelor, fiindc ă ea înlătură cu ușurință pricina acestei boli.
Pecingini și boli de piele
De multe ori originea lor nu e alta decât un stadiu mai dep ărtat al asudelii picioarelor, al activit ății
pielii, sau al altor boli în ăbușite.
Sunt pecingini uscate și pecingini umede. Pecinginile uscate sunt mai grele de vindecat decât
cele umede. (Vezi rapoartele de vindecare, în partea a IV-a.). La copii se ivesc adeseori pecingini, care
izvorăsc din aceea și pricină . Fie dintr-o înc ărcare moștenită, fie chiar direct din în ăbușirea bolilor de
101copii, fie chiar din altoire, pecinginile sunt totdeauna stadii deja mai î naintate ale unei înc ărcări oarecum
grele.
═════════
102
Bolile de inim ă și hidropizia
Omenirea suferind ă are de luptat cu un șir de boli de inim ă, pentru a c ăror vindecare școala
medicală modernă împărtășește cele mai deosebite prescrip ții, după forma sub care se deosebesc
aceste boli. Ele se clasific ă în boli organice de inim ă și de supapa inimii și de simptome de inim ă, care
atârnă de cauze mai mult trec ătoare. Acela îns ă, care urmă rește pricinile bolilor de inim ă și caută
explicarea lor în procedee naturale, va ajunge și aici, fără îndoială, la încredin țarea, că încărcarea inimii
cu materii str ăine e izvorul tuturor bolilor de inim ă și, că , deci, o împ ărțire a bolilor în diferite feluri e cu
desăvârșire nefolositoare. Numai de starea organului inimii însăș i, numai de destoinicia ei mai mult sau
mai puțin mare, de a se împotrivi influenț elor vătămătoare, atârnă gravitatea fiec ărui caz de boal ă.
Dacă, de pildă, e o încă rcare în partea stâng ă, bolile de inim ă au un drum cu mult mai mare de
dezvoltare decât în cazul contrariu. Dac ă inima e mai slabă în comparaț ie cu celelalte organe, lucru ce
se poate întâmpla în urma unei dispozi ții ereditare, materiile stră ine întâmpin ă mai puțină rezistență în
inimă decât în celelalte organe.
Simptomele generale de înc ărcare se arat ă și la încărcarea inimii. Nu numai p ărțile corpului
înconjurătoare dovedesc o înc ărcare sporit ă cu materii stră ine, adeseori în form ă de îngrășare, dar chiar
și mușchii inimii sunt adeseori a șa de pătrunși de materiile str ăine și oarecum umfla ți, că funcțiunea lor
normală e cu neputin ță. Nu e de trebuin ță numaidecât în toate cazurile, ca întinderea mu șchilor inimii s ă
devie mai mare; încă rcarea țesuturilor mușchiulare se face, adeseori, printr-un spor de încordare și de
întărire. În aceast ă stare mu șchii înșiși ajung incapabili de a mai func ționa. Toat ă lumea știe că,
încordarea și apăsarea pielii umflate împiedic ă și oprește libera func ționare a întregului corp. Aceast ă
încărcare a mușchilor se observ ă și la inimă printr-o activitate neregulat ă a acestui organ. Îndat ă ce se
cere inimii un spor de activitate, cum de pild ă, într-o spaimă sau într-alt eveniment nea șteptat și
emoționant, precum și într-un spor de activitate a corpului, cu al te cuvinte, în cazuri în care se produce
un spor de circula ție a sângelui de inim ă, simț im numaidecât foarte deslu șit, că organul acesta nu mai
poate îndeplini cu des ăvârșire funcțiunea lui. Atunci se ivesc: bătăi de inimă, spaime , năvăliri de sânge ,
paralizie , respiraț ie îngreunat ă, etc. În general, nu se simte nici o durere, ci numai o senza ție neplăcută
și o apăsare necontenit ă sau numai vremelnic ă, sau, în sfâr șit, se simte că se găsește în inim ă sau în
vecină tatea ei ceva ce n-ar trebui s ă fie.
În același fel se produc turbur ările funcționării supapelor inimii. Aceste apendice de piele nu mai
pot îndeplini cum trebuie func țiunile lor de u șieri, îndat ă ce ele au atins un anume grad de înc ărcare,
fiindcă suprafețele lor sunt a șa de deformate prin îngr ămădirea materiilor str ăine, că ele nu se mai
potrivesc pe deschiz ăturile inimii. Dar, defectul supapel or inimii se mai poate produce și printr-o
transformare a suprafe țelor deschiz ăturilor inimii, cauza este aceea și în amândouă cazurile.
Cât privește bolile nervoase ale inimii, le-a ș putea numi o „inven ție” cu totul remarcabilă . După
cum am explicat, destul de l ămurit, în capitolul asupra bolilor de nervi, știți că nici un organ nu poate fi
bolnav, fără ca nervii s ă nu fie și ei bolnavi. Numai acela care nu cunoa ște deloc natura și legile ei, mai
poate crede, c ă nervii rămân cu des ăvârșire sănătoși și că numai cutare organ se îmboln ăvește, sau că
întregul corp e s ănătos tun, numai nervii nu. Dup ă mine, părerea aceasta și-a trăit traiul. Știm astăzi în
modul cel mai sigur, c ă toate bolile de inim ă, cele mai felurite, cu toate sutele lor de denumiri, cu toate
aspectele lor deosebite și cu toate simptomele lor exterioare felurite, nu au decât una și aceeași origină,
întocmai ca și diferitele flori și plante dintr-o câmpie, c ă nașterea lor trebuie atribuit ă unei cauze
comune, adic ă încărcarea corpului cu materii str ăine.
Aci aș voi să spun câteva cuvinte asupra ivirii hidropiziei96. La o încărcare în partea stâng ă, ce se
ivește adeseori în leg ătură cu o boal ă de inimă, se poate spune cu siguran ță, că boala de inim ă e în
cele mai multe cazuri, un stadiu prelim inar al hidropiziei. Aceasta din urm ă e însă, întotdeauna, cel din
urmă stadiu al altor boli nevindecat e. Aflarea materiilor str ăine la hidropizie va putea fi în țeleasă de
oricine, fără alte comentarii, c ăci apa așa cum se arat ă în corp la hidropizie este produsul, de natur ă cu
desăvârșire străină, al unui corp bolnav. De aci reiese cât se poate de l ămurit că în cazul acesta corpul
96 Stare patologic ă constând în acumularea de lichid seros în țesuturi
103nu e în stare nici s ă producă un sânge normal, nici s ă curețe în destul sângele ce exist ă. Ce urmeaz ă
de aci? Lichidele ce formeaz ă sângele se descompun din ce în ce mai mult sub influen ța materiilor
străine și își pierd forma lor. La nici o alt ă boală nu se poate observa a șa de deslu șit, ca la hidropizie,
procesul na șterii și descompunerii materiilor str ăine în corp precum și transform ările lor. Acum cât ăva
vreme m-a consultat unul din acei bolnavi de hidropizie, al că rui corp era a șa de plin cu ap ă, că semăna
cu un burduf de cauciuc umflat. Ap ăsarea dinăuntru a apei era a șa de puternic ă, că apa curgea,
neîncetat, prin pielea picioarelor și pretutindeni, unde se a șeza bolnavul, l ăsa după el urme de ap ă. Dar
iată ce era mai remarcabil în star ea sa: bolnavul, de meserie vânz ător de unt, mâncase în toate zilele
foarte mult unt. Apa dat ă afară prin pielea picioarelor mirosea a șa de mult a unt, c ă nu mai era chip s ă
te îndoiești de originea ei. Cantit ățile de unt mâncate înaint e vreme în fiecare zi, f ără nici-un alt adaos
de hrană, ca pâinea, etc., nu fuseseră în destul de mistuite de stomacul lui: untul se gr ămădise din ce în
ce mai mult în corp și devenise o materie str ăină și încărcase la început partea stâng ă, pe care
negustorul de unt avea obiceiul să doarmă. În cele din urm ă se iviră depozite de gră sime în inim ă și
împrejurul ei precum și în corpul întreg. Din c auza aceasta izvorâse o boal ă de inimă, care dura de
multă vreme. În cele din urm ă materiile str ăine trecură mai departe într-o alt ă stare de descompunere și
se iviră sub forma apei.
Boala de inim ă a acestui om trecuse prin toate treptele și prin toate fazele. La început fusese
numită bătaie de inim ă, apoi boală nervoasă de inimă, după aceea îngr ășare de inim ă și la aceasta se
adăugase în sfâr șit, și un defect al supapelor inimii . În urmă se ivi hidropizia de inim ă care sfârși printr-o
hidropizie general ă. Bolnavul întrebuin țase toate mijloacele de vindecare și veni în cele din urm ă și la
mine, când,din nefericire, era prea târziu pentru a întrebuin ța cura mea. De altminteri, era deja incapabil
de a o mai putea face. Fusese îndopat cu tot felul de doctorii și de otrăvuri și fiecare stadiu al bolii sale
primise un nume și un leac deosebit.
Pricina formă rii apei în corp este o anume stare de cangr enizare în pântece, pe care bolnavul, de
multe ori, nici nu o simte, fiindc ă e latentă, numai apa ce-i pricinuiește respira ția greoaie și apăsarea
inimii îl jeneaz ă. Dacă corpul începe îns ă să lucreze împotriva bolii și dacă puterea lui de via ță mai
poate fi înt ărâtată , atunci se ive ște în form ă acută și starea de inflama ție cangrenoas ă, ce fusese pân ă
aci cronică, ascunsă . Dacă starea bolnavului e deja foarte înaintat ă, cangrena aceasta îl sl ăbește așa
de mult înăuntru, că o vindecare des ăvârșită nu mai e cu putin ță: el arde pe din ăuntru. Dac ă puterea de
viață este însă destul de tare, pentru a st ăpâni boala, ea poate izbuti s ă tragă afară din corp acea mare
inflamaț ie. Pentru o mai bun ă pricepere v ă voi aduce două cazuri culese din practica mea.
Dintr-o țară depă rtată, mă vizită într-o zi un domn, care suferea deja de ani de zile de hidropizie și
care nu se putea vindeca pe cale alopatic ă. Picioarele erau de dou ă ori umflate de ap ă, tot așa și
pântecele. Cu toate c ă bolnavul se v ăeta de respirare grea, când ședea culcat, și de greutate în
picioare, totu și putea să umble destul de bine. Îi explicai c ă starea lui era dej a foarte înaintat ă, pentru a
mai putea fi vindecat ă, și de aceea îl sf ătuii, că ar face bine, dac ă nici n-ar începe cu ra mea. Bolnavul
stărui însă, în ideea de a face cura și așa o începu plin de cele mai frumoase speran țe, cu toată
împotrivirea mea.
În contra tuturor a șteptărilor, lucrul merse bine în cele dintâi dou ă săptămâni. Sudoarea
îmbelșugată și ieșiri afară foarte mari, înl ăturaseră într-adevăr uimitor de repede apa, a șa că bolnavul
era în culmea fericirii. Pân ă acum corpul lui d ăduse afară numai produsul bolii, adic ă apa, pe când de
aci înainte era vorba, de a înl ătura pricina formă rii apei . Această pricină era însă cangrena intern ă, până
aci ascuns ă. Corpul nu putuse aduce vindecare decât pe o singur ă cale, pref ăcând cangrena rece și
ascunsă într-o cangren ă aprinsă , acută. Dacă corpul mai are înc ă puterea de via ță trebuincioas ă, el
poate da afar ă, în aceast ă criză de transformare, materiile str ăine ce pricinuiesc aceast ă stare, dup ă
care urmeaz ă vindecarea. În celă lalt caz, corpul arde și se mistuie înă untru. La bolnavul meu s-a
întâmplat, după cum prevă zusem, cel din urm ă caz. În a treia s ăptămână începu prefacerea cangrenei
latente în piciorul drept, care astfel se inflam ă din ce în ce mai mult, pân ă când în cele din urm ă se
formă o rană deschisă de la degete pân ă în mijlocul fluierului , care deja a doua zi c ăpătă o înfățișare cu
desăvârșire neagră. Cangrena care fusese pân ă aci ascuns ă înăuntru, a fost scoas ă astfel afar ă, ceea-
ce, firește, pricinuia bolnavului dureri mari. În a patra s ăptămână, partea neagr ă a rănii se acoperi de o
piele groas ă și rana începu iar ăși să se vindece. Acuma îns ă căldura omului, încă destul de corpolent,
creștea din zi în zi și aceasta era un semn sigur de prefacerea mai departe a cangrenei ascunse, ce se
găsea în pântece. O sete chinuitoare a fost cea dintâi urmare. Cu toat ă înlăturarea acelei mari c ălduri,
bolnavul n-a putut deveni st ăpân pe cancer și slă biciunea lui cre ștea din ce în ce. Puterea de a face
104baie se slăbi curând și așa în a 29-a zi bolnavul pierdu cuno ștința, iar în a 30-a mu ri. Numai în urma
marii călduri dinăuntru fusese ră pus bolnavul acesta.
Voi cita un alt raport de vindecare, care îns ă a avut un rezultat foarte favorabil. E vorba de un
bolnav, care era de mult ă vreme foarte hidropicos, dar care , din fericire, prin tratamentul s ău
homeopatic luase pu ține medicamente. În timp de 3 s ăptămâni, prin aplicarea tr atamentului meu pierdu
toată apa, după care în a patra s ăptămână se ivi înăuntru o căldură mare, întov ărășită de simptome
foarte caracteristice. În a doua zi, din a patra s ăptămână, începură niște ieșiri afară negre ca c ărbunele
și cu un miros pestilen țial, cu simptome de holer ă și de diaree. Aceste ie șiri afară durară 3 zile.
Nimenea din ai casei nu putea s ă-și lămurească acest fapt și toți erau cu atât mai mult îngrija ți, cu cât
bolnavul luase foarte pu țină hrană . Femeia bolnavului veni foarte îngrijat ă la mine, aducându-mi
această veste. I-am explicat, că bărbatul ei e sc ăpat, fiindcă prin aceast ă criză, corpul său nu numai c ă
a prefăcut cangrena rece și ascuns ă dinăuntru, ci a dat afar ă chiar materiile str ăine, ce se gă seau în
corp de ani de zile și care erau pricina bolii. În urma aces tei crize, bolnavul era foarte obosit și peste
măsură de slab, îns ă după câtva timp începu s ă se întremeze din zi în zi. Ast ăzi e tot așa de sănătos ca
acum 20 de ani și nu s-a mai ar ătat nici urm ă de apă . În cazul acesta corpul putuse rezista cu succes la
prefacerea cangrenei reci și ascunse.
Toate bolile de inim ă și hidropizia au, a șadar, dup ă c â t e a m v ăzut, aceea și pricină ca toate
celelalte boli și să-mi fie îngă duit, a mai adaug ă câteva cuvinte asupra modului de vindecare a acestor
două simptome de boal ă. Dacă izbutim să ridicăm încărcarea, amândou ă bolile sunt înl ăturate. Bolile de
inimă cuprind în sine, în cele mai multe cazuri, o înc ărcare a corpului, de partea stâng ă, după cum am
arătat deja la începutul acestui capitol. Toate st ările de încărcare din partea stâng ă sunt însă , după cum
am observat îndeajuns în practica mea, cu mult mai grele de înl ăturat, decât cele din partea dreapt ă; în
orice caz, dep ărtarea lor cere mai mult timp. De asemenea, cei înc ărcați de partea stâng ă asudă cu
mult mai greu decât cei înc ărcați de partea dreapt ă. Hidropizia se poate cu adev ărat vindeca , numai
atunci când bolnavul respectiv, aplic ând riguros tratamentul meu, izbute ște să asude în p ărțile atinse
de hidropizie . Numai atunci e cu putin ță ca apa și celelalte materii str ăine să fie date afar ă și o mistuire
normală să ia iarăși loc. Hidropizia îns ă nu se mai poate vindeca, dac ă puterea de via ță a corpului e aș a
de restrâns ă, că nu mai ajunge, pentru alungarea materiilor str ăine, în cazul acesta nici mistuirea nu
mai poate fi ridicat ă în chip durabil.
Aci trebuie s ă atrag iarăși luarea aminte asupra noii mele diagnoze: știința expresiunii figurii; ea
ne dă un mijloc sigur, de a observa cu mult ă vreme înainte apropierea hidropiziei. Întemeia ți pe aceast ă
nouă știință, nu mai avem nevoie s ă așteptăm, până când bolile au înaintat a șa de mult încât trec de
nevindecabile, ci putem începe deja în acel crâmpei de vreme, cu o cur ă stăruitoare, că ci stadiul de
boală ne îngăduie atunci o vindecare mai u șoară și mai desăvârșită.
Dreptatea celor spuse mai sus nu se poate dovedi decât iar ăși, prin practică și de aceea citez
încă urmă torul caz interesant, de grea boal ă de inimă legată cu hidropizie și lepră.
Acest caz prive ște pe un domn I. F. R. din Batavia, insula Iava, care f ăcea de 24 de ani nego ț, de
export, și care în timpul acesta s-a bucurat, dup ă părerea lui, de o s ănătate mulțămitoare, de și îl
chinuiau din când în când friguri, dureri de ochi și răni la picioare. Pentru noi , aceste simptome sunt
îndeajuns, pentru a ne spune c ă corpul nu era s ănătos, ci foarte înc ărcat cu materii str ăine, care se
depuneau când într-o parte, când în alt ă parte a corpului și care în căldura tropical ă de acolo intrau în
fermentație mai ușor decât în clima noastr ă temperată, adică provocau o stare de boal ă acută. Pentru
adevărul acestor afirm ări ne dă o strălucită dovadă însăși mersul mai departe al acestui simptom de
boală cu desăvârșire interesant. În Noiembrie 1879, domnul R. avusese o umflă tură tare la ceaf ă, lângă
urechea stâng ă, ale cărei materii str ăine fură înăbușite și împinse iar ăși în corp prin otr ăvurile medicale;
în cele din urmă însă, se arată sub o altă formă , deoarece un deget i se umfl ă foarte mult și când
sparse, curse atâta materie, încât chiar o buc ățică de os fu dat ă afară de abces. Abia se vindecase
degetul și se porni o mare scurgere de sânge prin intestine. Iar ăși un semn sigur, c ă înăuntrul corpului
nodurile hemoroidale începuser ă a se topi. Nu trecu mult ă vreme și se născu o rană deschisă la piciorul
stâng, care r ămase mult ă vreme deschisă și dădu în copt.
Răceala mâinilor și a picioarelor, sudoarea rece, foarte des e atacuri de friguri, pe care le avea
permanent domnul R. erau simptome, care ar ătau o pricin ă mai adânc ă de boală. În Februarie 1882, se
iviră niște friguri puternice, care dup ă ce durară mai multe zile, ajunser ă în urmă așa de primejdioase,
că medicul său de casă, care lua boala drept lepr ă, îl sfă tui cu mult ă stăruință să întreprindă o călătorie
în Europa. A șa plecă domnul R. din Batavia, la 13 Aprilie 1882, și odată ajuns în Europa, consult ă pe
profesorul J. din Basel, c are, constat ând aprinderea s ângelui, îl trimise la B ăile Krankenheil be i Tolz în
Bavaria de sus și îi dădu o recomanda ție către doctorul de acolo. În timpul curei de acolo, dom nul R. se
pomeni pe bra țul drept cu o pat ă roșie care cu toat ă frecarea cu sublimat nu disp ăru. Deși după
terminarea ac estei cure, domnul R. s e simțea ceva m ai bine dis pus și mai elastic, totu și în toamnă se
iviră mai mult e pete roșii pe corp. Starea cronic ă de friguri fu deci și mai m are. În Aprilie 1883, se
reîntoarse iar ăși în Iava și acolo, prin sudorile ca lde produse de clima tropical ă pierdu petele ro șii. Sosit
în Batavia în Mai se ivi în c urând o boal ă de inimă, legată cu friguri puternice, a șa că el recurse din nou
la căutarea medical ă și în cele din urm ă în mai 1885, trebui s ă se întoarc ă iarăși în Europa, mai mult ă
vreme, pentru cur ă.
Așadar, tratamentul în b ăile Krankenheil nu d ăduse af ară din corp c âtuși de puțin pricina de boal ă
a domnului R. și dovada despre asta e noua izbuc nire de boal ă după întoarcerea lui în patrie. Prin
șederea sa în clima mai r ăcoroasă a Europei, starea lui de boal ă intrase într-un stadiu latent și cronic,
care se sim țea mai pu țin și provoca mai rar st ări acute, dar care pe dat ă ce se găsea în căldura
tropicală, dev enea din nou acut ă. Doctorul s ău credea, fire ște, că acea îmbun ătățire aparent ă a stării
sale pricin uită de schimbarea climei e o vindecare mul țămitoare, fa ță de împrejur ări.
După reîntoar cerea lui în Eur opa, domnul R. se stabili în Freiburg, în Baden, și trăi întocmai dup ă
cum îi prescri a cura, ordonat ă de doctoral s ău de casă și de doctorul N., consilie r al Curții. În toamn ă se
iviră iarăși petele roșii pest e tot corpul și astea cu mult mai puternice decât în anul 1882, o dovad ă
sigură că încărcarea corpului s porise. Deoarece ac este pete ro șii păreau o eni gmă doctorilor care-l
tratau și care nu cuno șteau nici natura ac estei erupții de piele, asem ănătoare cu s carlatina, nic i celelalte
simptome de boal ă, decl arară Domnulu i R. că numai natura poat e să-l vindece. O vizit ă în Soolbad
Rheinfelden, pe care a f ăcut-o bolnavul în anul 1886, după îndemnul ac elor medici, avu urm ări cât se
poate de rele. Boala ajuns e din ce în c e iarăși cronică. Pe lângă toate astea, suferin țele c orporale
influențau în rău dispoziția sufleteasc ă a bolnavului. El se g ăsea în acea stare de mizerie, în care cade
oricine, care caut ă, zadarnic, ajutor pretutindeni, și care e izvorul mela ncolie i, rele i dispoz iții,
descurajării, abaterii morale și dezgustului de via ță. De aceea nu e de mirare, dac ă bolnav ul, care se
căută zadarnic pân ă la sfârșitul anului 1888, cu cei mai vesti ți doctori, ajunse în cele din urm ă aproape
disperat. Din omul plin de s peranța de până aci, nu rămăsese decât un b ătrân gârbov și sătul de viață.
105Afaceri urgen te siliră pe Domnul R. s ă se întoarc ă la 19 Ianuarie 1889 iar ăși la Iava. Boala sa
ajunses e deja acum a șa de cronic ă, că însăși soar ele tropical putu s ă ridice foarte pu țin puterea de
viață a corpului, care de trei an i nu mai putea asuda. Sosit în Batav ia, starea sa deveni iar ăși acută. Se
ivi iarăși boala de inim ă de mai înainte, cu o furie și mai mare. Puterile sale s lăbeau treptat cu cre șterea
frigurilor și apa pătrunsese deja în pic ioare. Afară de aceasta, doctorii de acolo declarar ă boala sa de
leproză și deja în timpul ultimei sale afl ări în Europa, cei mai vesti ți specialiști de lepră din Europa,
găsiseră sumă de bacili de lepr ă. Această împrejurare d ădu prilej doctorilor din Batavia, în interesul
igienei popor ului și de teamă de molips ire, să sfătuiască pe Domnul R. s ă plec e grabnic, dac ă nu vrea
sa se ia alte m ăsuri excep ționale. Astf el debarcă Domnul R. la 19 Decembre 1889 înc ă o dată în
Europa. Tovar ășii de călătorie ai domnulu i R. credeau c ă e cu neputin ță să ajungă în viață la Genova.
Aerul răcoritor de mare avu îns ă o înrâurire bun ă asupra puterii lui de via ță și astfel putu s ă ajungă în
Europa. Starea sa, în urm ă acută, deveni acum iar ăși tot mai cronic ă, mai latent ă. Doctorii s ăi din
Freiburg nu mai d ădeau absolut nic i o speranță de vindecare. În aceast ă stare nenorocit ă, domnul R. fu
informat de metoda m ea de vindecare de c ătre un v echi prieten al s ău, W. din Lipsca, cu care tr ăise
înainte mult ă vreme în Iava. La 20 Martie 1890 plec ă spre Lipsc a și la 24 din aceea și lună intră aproape
fără speranță în tratarea mea.
106Tocmai mersul bolii Domnului R. ofer ă un minunat exemplu pentru adev ărul învățăturilor mele și
confirmă în chip neîndoielnic știința expresiunii figurii. De aceea am și luat, dup ă natură, fotografia sa,
după cum se vede în ilustraț ia de mai sus. Corpul s ău era cu des ăvârșire schimbat de materiile str ăine.
Gâtul, care de altminteri ar ăta o gușă mare, abia se z ărea, deoarece era ascuns în trunchi și nu i se mai
puteau cunoa ște adevăratele hotare. (Vezi fig. 1). Pe frunte se întindea o piele tare, groas ă de doi
centimetri. Ochii erau cu des ăvârșire umfla ți, ca și capul întreg, care ar ăta o mare și anormal ă
grămădire de materii str ăine. Piciorul drept, în mijlocu l pulpei, era foarte cangrenos și conținea deja ap ă,
atât în partea cangrenei cât și deasupra ei, la încheietura genunchiului și în picior, așa c ă domnul R. nu
se putea sluji de picior decâ t cu foarte mare osteneal ă. Depozitele de materii str ăine în trunchiul
corpului erau propor ționale cu acelea de la gât și de la cap. Mistuirea era cu des ăvârșire prăpădită.
Intestinele și rinichii func ționau cât se poate de neregulat. Boala sa de inim ă nu-i da odihn ă nici zi, nici
noapte, nelini ștea și suferința erau tovar ășii lui de toate zilele. Picioarele și mâinile erau reci ca ghea ța
și de o culoare vân ătă albăstruie.
Începând cu tratamentul meu, efectele favorabile nu întârziar ă mult. Mistuirea se îndrept ă curând.
Scaunul, produs mai înaint e prin clistire, precum și ieșirea la ud, fur ă deja regulate a treia zi. Urina mai
înainte limpede și deschis ă deveni acum turbure și zeroasă; se vedea c ă e îngroșată cu o mare
cantitate de materii str ăine. Deja a doua zi bolnavul se sim ți mai ușurat și mai bine dispus, dar sim țea și
o anume oboseal ă pricinuită de prea marile sfor țări pe care le f ăcea organismul de a da afar ă materiile
străine. Sudoarea înlesni de asemenea foar te mult progresul. O schimbare v ădită a formelor corpului se
ivi foarte curând și în acela și timp procesul de alungare al materiilor str ăine merse la el mai repede
decât mă așteptam.
Aceea ce era mai interesant, era felul cum disp ărea cu des ăvârșire cordonul lat de 4 țoli
dimprejurul pulpei, la început caf eniu închis, mai târziu violet, – și cum, în acela și timp, volumul
piciorului creș tea din ce în ce mai mult. Piciorul drept ar ăta în cele din urm ă o grosime extraordinar ă.
Dar, acest fapt îng ăduia de a observa deslu șit procesul de prefacere și de descompunere al materiilor
străine.
Grea era criza, ce se dezl ănțuise astfel asupra bolnavului, de și puterea lui de via ță, încă destul de
tare, îi venea foarte mult în ajutor. De și nu se putea mișca mult, totu și asuda regulat, dup ă băile mele,
în locurile atinse de hidr opizie, ceea ce era o dovad ă de puterea de reac ție favorabil ă a corpului s ău. În
patru să ptămâni toată apa era dat ă afară din corpul s ău. De aci înainte procesul de vindecare merse
extraordinar de repede. În fiecare zi se sim țea mai tân ăr și mai bine dispus și după o cură de 4 luni,
întovărășită de câteva crize de vindecare, î și schimbase a șa de mult exteriorul s ău (vezi fig. 2), c ă abia
mai putea fi recunoscut. Boala sa de inim ă și hidropizia disp ăruseră cu desăvârșire și erau cu adev ărat
vindecate. Dezgustul s ău de viață făcuse loc unei dispozi ții vesele, unui dor de via ță.
Acest fericit succes al curei fu priv it în Batavia ca absolut cu neputin ță, se scrise de acolo c ă
bolnavul va fi l ăsat să intre iarăși în Iava, numai dac ă va fi cu des ăvârșire vindecat de lepr ă. Din acest
motiv, Domnul R. se l ăsă să fie cercetat asupra bacililor de lepr ă de către cei mai vestiț i specialiști de
lepră, ce se găseau în Hamburg și care deja îl c ăutaseră și-l trataser ă mai înainte. O cercetare de 4
săptămâni dă du rezultatul îmbucur ător, că e cu desăvârșire scăpat de bacilii de lepr ă. Domnul R., care
s-a întors în Iava la 1892, se g ăsește și astăzi în cea mai bun ă sănătate și nici una din bolile sale nu s-
au mai ivit.
Acest caz ne dă iarăși o dovada minunat ă de slăbiciunea științei medicale, a diagnozei și a
tratamentului ei. Și, câți alți bolnavi, p ărăsiți de autorit ățile medicale, n-au fost vindeca ți prin metoda
mea spre fericirea lor, a familiilor și a prietenilor lor!
═════════
107
Bolile m ăduvei spin ării. Scurgerea m ăduvei spin ării. Bolile
hemoroidale
O îndelungat ă boală trebuie să fi avut loc, înainte de a izbucni îngrozitoarea boal ă de măduva
spinării. Oricum, știin ța expresiunii figurii poate hot ărî sfârșitul cu ani de zile înainte, poate vedea
dispoziț ia către aceste boli, ar ătând pricinile, care aduc o înc ărcare boln ăvicioasă a nervilor. Între
aceste cauze se pot num ăra, mai ales, poluțiile97 ce se ivesc adeseori, fie bolnavii însura ți, sau nu.
Poluțiile însemneaz ă însă, întotdeauna, o star e de aprindere cronic ă latentă a nervilor și anume a
măduvei spin ării și a nervului simpathicus, pricinuit ă de o mare înc ărcare a spin ării cu materii str ăine.
Această stare de aprindere, care merge progresând, face ca nervii s ă funcționeze din ce în ce mai
neregulat pân ă când, în cele din urm ă, bolnavul nu mai e st ăpân pe membrele lui. În cele mai multe
cazuri, picioarele se sl ăbesc mai întâi. Mai sunt și alte simptome, care înso țesc poluțiile. Mulți bolnavi au
împrejurul pântecelui un sentiment caracteristic, care se deosebe ște după încărcare, ca și cum ar avea
un cordon sau un pieptar. În fa zele înaintate ale bolilor șirei spinării se ivesc adeseori dureri
fulgerătoare sau de lung ă durată (dureri de nervi) și chiar îndoituri de șale, care de obicei sunt foarte
dureroase.
Bolile șirei spinării sunt foarte felurite în forma manifest ării lor. La o egal ă încărcare cu materii
străine, cum e boala șirei spinării, se nasc și alte boli, de pild ă așa numita boal ă: „luatul din iele”.
În cea din urmă fază, vindecarea bolii șirei spinării aproape nu mai e cu putin ță. În asemenea
cazuri, cea mai mare îmbun ătățire ce se poate atinge, e s ă ușurăm bolnavul cel pu țin de dureri, un
succes la care putem ajunge în scurt timp, dac ă îndreptăm mistuirea, cea dintâi condi ție, pentru a
procura odihna din ăuntru, somnul și pofta de mâncare.
Noua mea diagnoz ă, știința expresiunii figurii, ne d ă din fericire, putin ța, după cum am ar ătat deja,
să nu aștept ăm ultima faz ă a bolilor de m ăduva spinării, ci să începem cu mult ă vreme înainte a o
înlătura, un avantaj ce nu se poate pre țui îndestul. În primele lor faze, bolile de m ăduva spinării sunt tot
așa ușoare de vindecat, ca și orice alte simptome de boal ă. Câtă vreme avem îns ă de tratat boli de
măduva spinării înaintate, mai ales acelea, care au fost tratate cu medicamente, vindecarea lor nu ne
este nici nou ă cu putință. O casă cotropită de flăcări nu mai poate fi sc ăpată, dacă focul a înaintat prea
mult.
Am avut de trat at numeroase boli de șira spinării, dar nu toate au putut ob ține vindecarea. Mul ți
au trebuit să se mulțumească cu o îmbun ătățire, cu o ușurare a st ării lor așa de nenorocite. Între aceste
din urmă cazuri se pot cita exclusiv aceia, care printr-o îndelungat ă întrebuinț are de medicamente,
paralizaser ă așa de mult puterea de vindec are a corpului lor, c ă chiar cea mai îngrijit ă cură abia putea
să le-o ridice pu țin. Deși doctorii întrebuin țează foarte de multe ori aceste îmbun ătățiri parțiale ca o
armă împotriva metodei mele, totu și eu cred, c ă marele public, care a ajutat atât de mult la r ăspândirea
metodei mele, judecă altfel, în urma acestor l ămuriri. Succesele dobândite sunt, și la bolile de m ăduva
spinării, dovezi indiscutabile și de aceea voi cita, din practica mea, dou ă rapoarte de vindecare.
Cel dintâi caz prive ște pe un tân ăr, care era în acela și timp greu bolnav de șira spinării și cu
desăvârșire paralizat de amândou ă picioarele, consultase mai bine de un an pe to ți specialiștii, fără a
putea trage vreun folos. Nu putea face nici cea mai mic ă mișcare cu picioarele și nu se mai putea ține
pe picioare, cu toat ă vârsta lui tân ără de 24 de ani. Lipsit de putere, sta necontenit culcat în pat, sau
ședea în fotoliul s ău pe roate. Mistuirea sa era cea mai rea di n câte se pot închipui. Scaunul nici nu se
avea pe cale natural ă, udul ieșea f ără voie, fă ră să simtă bolnavul. Când ședea în fotoliul s ău, trebuia
să-i așeze altcineva picioarele sale, c ăci el însuși nu putea face nici cea mai mic ă mișcare cu ele.
Intrat în tratament ul meu, trebui s ă facă zilnic 4 b ăi derivative și să ia numai hran ă uscată,
potrivită naturii. De și în prima lun ă succesul curei abia se putea observa, fiindc ă mistuirea se îndrepta
foarte cu greu, totuși în a doua lun ă progresul fu v ădit. După alte două luni, bolnavul putea s ă-și ție udul
și picioarele lui erau îndreptate într-atât, c ă putea să le miște puțin și putea s ă stea în picioare cu
ajutorul îngrijitorului s ău. După o întrebuin țare de 9 luni a tratamentului meu, a ajuns a șa de departe, c ă
97 Proces de eliminare involuntar ă a spermei (de obicei în timpul somnului)
108ajutat de servitorii s ăi putea ocoli odaia. Dup ă altă cură de 2 luni a ajuns cu des ăvârșire stăpân pe
picioarele sale. Boala sa de m ăduva spinării, care fusese produs ă de aceast ă slăbiciune, în urma marii
călduri dinăuntru, pricinuit ă de grămădirea materiilor str ăine, era înlă turată întocmai pe acela și drum, pe
care s-au putut ob ține și alte vindec ări.
Deci, și acest caz arat ă destul de lă murit, cât de greu este să obținem o vindecare la o înc ărcare
așa de înaintat ă a spinării. Nici eu nu credeam, la începutul curei, c ă bolnavul va putea ob ține o
îmbună tățire, necum o vindecare, c ăci mistuirea sa era foarte pr ăpădită și nu voia s ă se îndrepte.
Numai duratei extraordinare de lungi a curei se datoreaz ă succesul final. Dac ă bolnavul acesta ar fi
intrat de mai înainte în tratamentul meu, niciodat ă nu s-ar fi ivit o asemenea total ă slăbiciune de
picioare. Vindecarea ar fi fo st atunci cu mult mai repede.
Foarte instructiv este și următorul caz. Într-o zi primii vizita unui domn de 47 de ani, care suferea
de ani de zile de scurgerea m ăduvei spinării și nicăieri nu putuse g ăsi ușurare sau vindecare. Boala sa
era deja foarte înaintat ă. Numai cu mult ă osteneală putea merge. Adeseori er a apucat de îndoituri de
șale și de alte dureri fulger ătoare. Somnul era neîndestul ător, adeseori nu se lipea de el zile întregi,
mistuirea anormal ă, starea general ă rea. Deja în cele dintâi luni ale curei, bolnavul acesta fu scă pat de
chinuitoarea insomnie și celelalte dureri fur ă de asemenea înl ăturate. Și mistuirea lui se îndreptase, nu
însă și umbletul s ău greu. De aceea, el credea c ă nici nu o s ă se mai vindece. Durerile lui de mai
înainte și insomnia le socotise întotdeauna ca boli separate. Întotdeauna crezuse, c ă aceste boli n-au
nici o legătură cu boala lui de șira spin ării. Deoarece acestui bolnav îi era peste m ăsură de greu s ă
urmeze prescrierile mele în privin ța dietei, încet ă cura după o întrebuin țare de 10 luni. Fire ște că starea
lui ajunse atunci dezn ădăjduită.
Acest bolnav ar fi trebuit s ă vadă un succes mare în faptul c ă boala sa nu numai c ă nu se
înrăutățise în timpul curei, dar c ă toate celelalte simptome dureroase, ce înso țeau boala, fur ă înlăturate
în scurtă vreme. Dar, asta este o poveste veche: dac ă întinzi celui care se îneac ă un deget, el î ți cere
toată mâna. De aceea, bolnavul și-a explicat imperfec țiunea vindec ării sale prin lipsa de efect a curei, în
loc să și-o explice prin starea lui de boal ă prea înaintat ă.
Un alt caz de scurgerea mă duvei spinării se găsește în partea a IV-a, la rapoartele de vindecare.
Bolile hemoroidale
Se ivesc de cele mai multe ori împreun ă cu bolile de șira spinării și cu prea marea înc ărcare a
spinării. Ele sunt semnul unei st ări de boli grele și cronice, care fiind întemeiat ă pe aceeași bază ca și
celelalte boli, presupune un foarte mare focar de inflamaț ie sau de friguri, în pântece. Bine în țeles, la
acești bolnavi, mistuirea e și ea foarte neregulat ă.
Formarea acelor noduri în pântece, un simpto m care presupune tocmai o grea stare de înc ărcare,
e o dovadă, că puterea de via ță și de vindecare a bolnavului respectiv, trebuie s ă fie foarte mic ă.
Pentru priceperea mai de apr oape a celor spuse, voi da și aici un exemplu din practica mea
zilnică.
Un tânăr de 17 ani, care suferise deja în copilă ria sa de îngreunarea mistuirii, m ă vizită într-una
din orele mele de consultare. Dup ă câte îmi povesti el, se iviser ă deja la vârsta lui de 11 ani, noduri
hemoroidale și îngreunări hemoroidale înso țite cu curgeri de sânge din inte stine, care îl chinuiau peste
măsură. La vârsta de 15 ani, nodurile hemoroidale și îngreunările pieriser ă puțin câte puțin. În schimb
însă, izbucniser ă cele mai grozave dureri de cap, împotriva c ărora toate mijloacele întrebuin țate au
rămas fără folos. În sfâr șit, se iviră și pe din afar ă, la ceafă, noduri tari de m ărimea alunelor, ce se
puteau vedea și pipăi, de asemenea, tot capul î și schimbă forma lui și ajunse mai voluminos. Se vedea
destul de l ămurit, că raportul între cap și restul corpului nu mai e acelaș i ca mai înainte. To ți, care
vedeau băiatul, aveau b ănuiala, că în capul b ăiatului trebuie s ă fie ascuns ceva, ce n-ar trebui s ă fie și
ce nu putea fi mai înainte. Nimeni nu b ănuia, că nodurile hemoroidale, ce se aflau înainte vreme în
pântece, s-au ivit acum în cap, într-o form ă cu mult mai strâns ă și mai tare, ca noduri tuberculoase.
Pentru cunosc ătorii științei expresiunii figurii aces te simptome erau lesne de v ăzut. Însăși acele grozave
dureri de cap, puteau fi o dovad ă de existen ța unei cauze mai adânci. Di n nenorocire, ea nu fusese
înțeleasă. Astfel, biata mum ă vedea ap ărând la fiul ei, într-o vârst ă așa de tân ără și cu o furie
nemiloasă, aceeași boală de care murise și tat ăl bolnavului, în vârst ă abia de 39 de ani. Nici unul din
leacurile întrebuin țate împotriva acestei boli n-a putut aduce vreun folos. Boala cre ștea din ce în ce,
până când tânărul ajunse, în urma durerilo r de cap, incapabil de a munci și căzând adeseori în le șinuri.
109În această stare disperat ă, și foarte înaintat ă, mi-l aduse mam ă-sa în tratamentul meu. Deoarece
spinarea era foarte înc ărcată cu materii str ăine, era temere în fiecare zi de o izbucnire a inflama ției
creierilor. Prescrierile mele alc ătuite din diet ă, băi și mișcare, fură urmate cu seriozitate și dădură
următorul rezultat. În cea dintâi s ăptămână încetară deja durerile de cap. Ele se iveau în chip trec ător
numai la descompunerea nodurilor t uberculoase din cap. Mistuirea și pofta de mâncare se
îmbună tățiseră în chip îmbucur ător. O scă dere a nodurilor, ce se puteau pipă i înainte vreme la ceaf ă, fu
iarăși rezultatul c ătre sfârșitul lunii a doua. În acela și timp descrescur ă și nodurile afl ătoare înăuntrul
capului, iar capul ajunse mai mic, de cum era înainte. Alte dou ă luni de cur ă alungară și alte noduri și,
într-o jumătate de an, nu se mai putea pip ăi nici urmă de ele.
Deodată se ivi o schimbare, o înr ăutățire aparent ă a stării bolnavului. Dup ă cum îmi spuse mam ă-
sa, fiu-său începu s ă se simtă iarăși rău. Boala hemoroidal ă, înlăturată deja de ani de zile, reap ăruse
iarăși în toată puterea ei. Explicai mamei îngrijorate, c ă acest simptom nu se putea înl ătura. Nodurile
tuberculoase, ce fuseser ă înainte vreme în cap, au fost alungate de acolo, pentru a se ar ăta acum iarăș i
în forma lor primitiv ă, ca noduri hemoroidale, din care se n ăscuseră acele noduri din cap. Prin aceast ă
criză de vindecare, fi ul ei se poate considera acum ca scă pat de oftica creierilor și acum nu mai e
nevoie, decât de înl ăturarea bolii hemoroidale, un stadiu prelimi nar al ofticii creierilor. Aceste explica ții
fură pricepute de femeie, cura fu continuat ă cu rezultatele cele mai îmbucur ătoare și astfel dup ă un an
boala hemoroidal ă fu cu desăvârșire înlăturată.
A se ceti alte rapoarte de vindecare, în partea a IV-a.
═════════
110
Crampe epileptice. Agorafobi a (frica de loc deschis).
Acea boala ce se ive ște pe negândite și pe furiș, acele cazuri de boală , cunoscute de obicei sub
numele de epilepsie, care bântuie corpul omenesc, sunt numai cea din urm ă treaptă a unui șir de boli
de mai înainte, nevindecate, ci numai în ăbușite, sau izbucnirea vreunei boli moștenite, ce se poate
atribui de multe ori, p ăcatelor săvârșite de părinți în tinerețea lor. În cel din urm ă caz, lucrul st ă astfel, că
modul de tratare al bolilor organelor genitale, prin medica mente, a avut de urmare în ăbușirea bolii și
depozitarea materiilor str ăine în corpul tat ălui. Transmiterea acestora asupra unui nou ins, a dat na ștere
bolii, pe care noi o numim crampe.
Epilepsia a fost vindecat ă de multe ori în practica mea, cu cel mai mare și mai repede succes.
Adeseori am observat c ă atacurile epileptice, ce se iveau pe negândite, nu sunt altceva decât ni ște
fierberi ale materiilor str ăine, ce se dezvolt ă mai întâi în pântece. La mul ți bolnavi lovi ți de epilepsie,
această fermentație în stare de fierbere porne ște mai întâi în jos spre picioare și apoi de acolo porne ște
în sus. Unul e învârtit de mai multe ori, prin aceast ă izbucnire de fermenta ție, până ce cade; un altul
pierde numaidecât cuno ștința și cade jos îndat ă ce procesul de fermenta ție pornește în sus, adic ă spre
cap.
Aceste întâmpl ări în capul omenesc, s-ar putea compara mai bine cu izbucnirea unui vulcan, în
care gazele adunate înă untrul pământului se încordeaz ă și izbucnesc afar ă. Dacă au gă sit loc de ie șire,
câtăva vreme e iar ăși liniște, pân ă când prin procesul de ardere, de descompunere sau de prefacere a
interiorului pă mântului, se na ște o nouă încordare. Același lucru se petrece și la atacurile epileptice. Se
formează în pântece o anumit ă încărcare cu materii str ăine, care provoac ă neîncetat acte de
fermentație potolită și tot deodat ă dezvoltări de gaze și încordări. Deoarece focarul de înc ărcare e
închis în sine, prin materiile str ăine, se na ște o încordare, din ce în ce mai mare, sprijinit ă de o
neîncetată fermentație și provoac ă în cele din urm ă o izbucnire, care pricinuie ște crampe și care prin
apăsarea ei asupra creierului, împiedic ă funcționarea lui. Pe dat ă ce descrește procesul de fermenta ție
și împreun ă cu el și ap ăsarea, bolnavul cap ătă iarăși cunoștința, deși întregul corp se va sim ți mai mult
sau mai pu țin atins de acest atac violent.
Dacă e de regretat c ă școala medical ă nu poate vindeca epilepsia, e lucru și mai trist c ă până
astăzi ea nu cunoa ște nici chiar natura ei. De multe ori, ea socote ște epilepsia drept o simpl ă boală de
nervi. Bine în țeles, cu greu va putea b ănui medicina, c ă toate aceste boli, ce i se par enigme și care trec
de nevindecabile, sunt în mare parte opera ei proprie, sunt rodul unei științe greșite, unor prescrip ții
greșite pentru îngrijirea s ănătății și unei întrebuin țări de leacuri sucite împotriva bolilor.
Vindecările epilepsiei sunt foarte felurite și ele atârn ă de starea de înc ărcare a bolnavului. La unul
încetează atacurile îndat ă după începerea curei; la un altul se ivesc ceva ma i des la început. Prin
prefacerile ce se opereaz ă în corp, asemenea simptome trec ătoare nu se ivesc rar, dar treptat cu
înlăturarea materiilor str ăine, ele dispar încetul cu încetul, sau chiar deodat ă. Ele se slăbesc puț in câte
puțin, până când, în cele din urm ă, ajung amețeli, leșinuri și atacuri de indispoziț ie, care dispar cu
desăvârșire, dacă se continuă cura. De aceea, e bine să atragem de mai înaint e luarea aminte a unor
astfel de bolnavi, asupra mersului curei. Știința expresiunii figurii, e și aci de foarte mare ajutor, c ăci ea
poate prevedea de mai ’nainte ac ele eventuale crize de vindecare, care, mai ales, la st ările de încă rcare
grea sunt neînl ăturabile.
Astfel, ajungem la încheierea c ă vindecarea epilepsiei atârn ă numai de gradul de înc ărcare al
bolnavului. Prin metoda mea, vindecarea a fost cu putin ță mai în toate cazurile. Ea a mers încet sau a
fost cu neputin ță, numai când starea bolnav ului era deja cronic ă și când corpul și mistuirea erau prea
mult vă tămate prin bromur sau alte medicamente obi șnuite. În asemenea cazuri, boala a provocat cu
violență multe stric ăciuni în leg ăturile nervilor și în creier, ce nu mai pot fi vindecate. În practica mea am
văzut multe boli înc ăpățânate, care cereau aplicarea exact ă a curei mele, vreme de ani întregi, pân ă
când încetau crampele. S ă nu se cread ă însă, că odată cu dispari ția crampelor, bolnavul e cu
desăvârșire scăpat de încă rcare. Înlăturarea des ăvârșită a acestei încă rcări cere adeseori și mai mult
timp.
111După raportul anual al consiliului de medicin ă din 1889, num ărul copiilor de școală epileptici din
Saxonia, se ridica c ătre sfârșitul acelui an, la 795, sau: 13,6 la 10.000 de școlari. Ar fi deci, de dorit, în
interesul bietei omeniri suferinde, s ă se poată cunoaște în cercuri cât mai mari efectele binef ăcătoare,
ale noii metode de vindecare f ără doctorii și f ără operații.
Nu pot sfâr și, fără să aduc și aci un raport de vindec are, pentru mai bun ă pricepere a
tratamentului.
Persoana, de care e vorba în acest raport, e o fat ă de 19 ani, care, suferi nd deja de vr eo 6 ani de
o grea epilepsie, avea în fiecare s ăptămână cel puțin două atacuri. Dacă mistuirea ei era cum nu se
poate mai proast ă, menstrua ția ei era cu des ăvârșire neregulat ă. Încă de la începutul ei, menstruaț ia nu
se ivise o singur ă dată în chip normal și la timpul cuvenit, ci, ori c ă lipsea luni întregi; ori c ă se ivea prea
des.
Cloroză în cel din urm ă grad și dispoziție către boli de pl ămâni, ce se pot cunoa ște prin știin ța
expresiunii figurii, le-am putut constata și la bolnava aceasta. Afar ă de asta, avea un cap prea mare. De
altminteri, înc ărcarea ei era a șezată foarte favorabil, așa c ă-i putui prezice un bun succes. O f ăcusem
atentă încă de la consultare, c ă în cele dintâi 14 zile e posibil s ă aibă atacurile ceva mai des și deci să
nu priveasc ă faptul acesta ca o înr ăutățire a bolii, că ci atacurile vor sl ăbi din ce în ce, pân ă vor înceta cu
totul. Prescrip țiile mele, diet ă neexcitant ă, viață potrivită cu natura, zilnic trei b ăi derivative de șezut cu
fricțiuni și băi de trunchi cu fric țiuni, urmate de mi șcare la aer liber și sudori provocate prin acoperiri în
pat, – toate aceste mijloace de vi ndecare naturale, nu m-au dat de ru șine nici în cazul acesta. Bă ile de
aburi au trebuit cu totul înl ăturate în acest caz, ca și în toate cazurile de ep ilepsie. În timp de trei
săptămâni, bolnava era sc ăpată de toate atacurile.
Întocmai dup ă cum prevă zusem la început, a șa s-a arătat și mersul curei. În cele dintâi zile, se
puteau observa zilnic, dou ă, trei și chiar mai multe atacuri. Dup ă 16 zile, ele s-au pref ăcut, din ce în ce,
în leșinuri, ame țeli și indispozi ții. În cele din urm ă au încetat cu totul. De altminteri, aceast ă repede
vindecare a fost cu putin ță numai fiindc ă mistuirea bolnavei s-a putut îndrepta repede în chip
îmbucurător și menstrua ția a ajuns pu țin câte puțin iarăși normală . Să nu se cread ă însă, că în toate
cazurile e cu putin ță o așa de grabnic ă vindecare. Ea nu s-a datorat, în cazul de mai sus, decât st ării de
încărcare foarte favorabilă a bolnavei. Al ți epileptici vindeca ți de mine au avut nevoie de o vreme
îndoită, întreită și chiar mai îndelungat ă. (Vezi raportul de vindecare, partea a IV-a.).
Agorafobia
Așa numita agorafobie, este o star e în care bolnavii nu pot trece peste un loc deschis. Aceast ă
boală, constă iarăși numai dintr-o înc ărcare cu materii str ăine și nu se poate l ămuri decât c ă, încordarea
dinăuntru nu poate produce contra-ap ăsarea trebuincioas ă împotriva ap ăsării aerului de afar ă, sau
exercită o prea mare ap ăsare asupra unor anumite organe. Cu cât aerul e mai sub țire și mai curat, cu
atât și acești bolnavi se simt mai r ău. Am avut în tratare bolnavi, care în aceste împrejur ări trebuiau s ă
meargă lipiți de case, dac ă nu voiau s ă cadă jos. Acest simptom se l ămurește prin faptul c ă aerul în
asemenea locuri e mai des și mai greu decât în mijlocul str ăzii. Firește, aci e vorba de diferen țe foarte
mici în densitatea aerului, dar totu și ele sunt sim țite de bolnavi. Dac ă aerul e mai curat și mai liber,
bolnavii se simt deja r ău și neliniștiți în ultimul grad. Ei nu se pot împotrivi ap ăsării dinăuntru.
Ca și oftica și cancerul, agorafobia este cea din urm ă fază a altor boli de mai înainte, fie c ă se
ivește direct, fie indirect ca mo ștenire. Vindecarea ei atârn ă numai de starea și de încărcarea
bolnavului. De altminteri, o vindecare radical ă se poate ob ține numai prin metoda mea, care înl ătură
pricina, bine în țeles, însă, că de multe ori e foarte grea.
═════════
112
Lipsa de sânge și Cloroza. (Fa ța palidă).
Din toate straturile sociale se ridic ă astă zi plângeri asupra lipsei de sânge și clorozei. Nici bogatul,
nici săracul, nici tână rul, nici bătrânul nu sunt scuti ți de aceste boli, de și se întrebuin țează o sumă de
leacuri împotriva lor. În prima linie, clasele avute și bogate, fac o întrebuin țare nemăsurată de atâtea
ajutoare medicale și, în special, de a șa numitele alimente puternice, precum mânc ărurile de ou ă, carne
și bulion, vin și bere și altele.
Știința noastră medicală modernă se fălește cu progresele ei colosale, chimia noastr ă, în legătură
cu fiziologia, pretinde c ă e în stare s ă cunoască exact puterea de hr ănire a tuturor alimentelor și efectul
lor asupra organismului omenesc, – și totuși aceste puteri științifice nu sunt în stare să oprească răul în
progresul lui. Lipsa de sânge și cloroza se întind din ce în ce mai mult. Ele dau na ștere altor boli,
precum lipsa de putere, sl ăbiciunea și nervozitatea, provoac ă un instinct sexual anormal, lips ă de lapte
în timpul l ăuziei, cu alte cuvinte, ele fac pe om nedestoinic trupe ște și sufletește, aduc somnul în
cugetare și în acțiune. Afară de asta și simțibilitatea (sensibilitatea) cre ște. Apoi, astfel, cei atin și de
aceste boli se vaet ă de oboseală , de greutate în picioar e, de dureri în mu șchi. Pofta de mâncare se
micșorează și activitatea pielii se sl ăbește.
Ce atitudine are școala medical ă de astăzi în fața acestor boli? Întemeiat ă pe analizele chimice,
ea recomand ă întrebuinț area extractelor, în care pretinde c ă sunt cuprinse toate substan țele
trebuincioase pentru alc ătuirea și pentru conservarea co rpului omenesc. Ea sf ătuiește adeseori
mâncare bun ă, prescrie hapuri și prafuri, chinin ă și fier ca doctorii în cele mai felurite forme. Și care e
rezultatul acestei trat ări medicale? E tocmai cont rariul de ce ar vrea s ă obțină, de ce ar trebui să
aștepte. Acest rezultat contrariu se arat ă într-o sporire a lipsei de sânge și a clorozei sau în ivirea altor
boli, a căror naștere nu se poate atribui decât numai unui tratament împot riva naturii. Ast ăzi chiar se
ivesc simptome surprinz ătoare, prin faptul c ă deja copii abia n ăscuți suferă de lipsă de sânge.
Din toate aceste observ ări trebuie s ă tragem importanta încheiere, c ă modul de hr ănire și de
tratare, întrebuin țat până aci nu poate fi cel adev ărat. Tot astfel, trebuie să convenim, c ă rezultatele
chimiei nu sunt de ajuns pentru a împiedeca cu des ăvârșire greșelile, ce se fac în privin ța actelor
corpului vieț uitor. Dup ă cercetările noastre, toate, extractele arti ficiale, toate surogatele artificiale
destinate pentru îndoparea bolnav ilor sunt cele mai grel e de mistuit, ba câte o dat ă nu se pot mistui
deloc. Toate alimentele în forma lor natural ă, neschimbate prin fierber e, dovedesc în schimb, c ă sunt
cele mai ușoare de mistuit.
Noua mea știință de vindecare sf ătuiește, pentru aceste boli, un tratament care se deosebește cu
desăvârșire, ba e chiar opus de tratamentul școlii medicale. Simptomele exterioare ale lipsei de sânge
și ale clorozei nu ne ofer ă, în niciun caz, un punct sigur de rează m pentru cunoa șterea naturii lor. Știm
că o piele normal ă n-are niciodat ă culoarea palid ă a celor atinși de cloroză și nu trebuie s ă fie niciodat ă
prea roșie, galben ă sau cafenie, ci trebuie s ă fie totdeauna caldă-umedă la pipă it. Sângele s ănătos e
roșiu, deschis și subțire, chiar în vine; cel încă rcat cu materii str ăine e închis, aproape negru și gros.
Afară de asta arterele se umfl ă când sunt prea mult înc ărcate cu materii str ăine și prin strângerea
cantităților groase de sânge se formeaz ă adevăratele să culețe. Aceste lă rgiri ale arterelor se ivesc în
urma neîncetatei încord ări și apăsări dinăuntru, pe care le provoacă starea de înc ărcare. De aceea,
observăm la toți anemicii și cei atinși de cloroză , pe lângă culoarea pielii palid ă, mai ales vinele închise,
foarte bătătoare la ochi. Vinele norm ale pline cu sânge fluid și sănătos abia se pot vedea prin piele ș i n-
au cel puțin culoarea albastr ă și lăț imea ca la cei atin și de cloroz ă. Afară de asta, pielea acestora din
urmă e palidă, ofilită, inactivă, adeseori str ăvezie ca ceara, g ălbuie, bă tând în verde deschis. Adeseori
însă și cei anemici au fa ța purpurie și obrajii par trandafiri; în fa ța acestei figuri, în aparen ță fragedă , în
fața acestui exterior înfloritor st ă totuși, ca o contrazicere strig ătoare, cea mai des ăvârșită neactivitate a
pielii și lipsa de putere a insului. Aceast ă stare, ce denot ă în aparență sănătatea, e poreclit ă adeseori
de către școala medical ă modernă, ca „boală închipuită".
La anemie și cloroză se ivește întotdeauna o prea mare c ăldură înăuntru, ori de câte ori se simte
frigul în afar ă. Cu aceasta se l ămurește însăși boala, care denot ă simptomele unor friguri l ăuntrice
latente, ce se ivesc ca la toate bolile cronice.
113Mistuirea neîndestul ătoare , în legătură cu neactivitatea pielii și a plămânilor , cu alte cuvinte lipsa
de hrană și de aer, sunt singurele pricini al e acestor boli. Materiile str ăine, sau materiile de boal ă, ce se
grămădesc în corp în urma unei mistuiri neîndestul ătoare, provoac ă în corpul nes ănătos o încordare și
un spor de c ăldură. Ele trec într-o stare de fermenta ție, capătă forma de gaze, cutreier ă astfel întregul
corp omenesc și se depun mai cu deosebire în p ărțile cele mai extreme, adic ă sub piele, sau în piele. În
acelaș i timp, vasele sanguinare cele mai fine ale pielii se astup ă, sângele nu mai poate s ă pătrundă
până la ele și pielea înceteaz ă de a mai avea c ăldura normală . Înfăț ișarea exterioar ă a pielii ajunge
palidă și ofilită.
Așadar, o mistuire neîndestul ătoare, e vina de c ăpetenie a lipsei de sânge și a clorozei. Pe lâng ă
asta se mai adaug ă și activitatea neîndestul ătoare a pl ămânilor, cu urm ările ei vătămătoare. Din
nenorocire, mai exist ă teama de r ăcire, infiltrată în credinț a multora de c ătre doctori, teama de aerisirea
odăilor de locuin ță și de dormit, și astfel influen ța vătămătoare a aerului stricat e cu atât mai puternic ă.
Școala medicală modernă știe foarte bine, c ă tocmai plă mânii sunt aceia care, pr in inspirarea aerului
proaspă t săvârșesc procesul de primenire al sângelui și totuși, adeseori, în tratarea bolilor ea comite
greșeala, de a sf ătui bolnavilor șederea în odaie și de a se feri de aerul curat de afar ă. De altminteri,
aceste fapte, ce dovedesc l ămurit defectele școlii medicale, î și au și ele explicarea lor.
După principiul de vindecare al alopatiei, care nu cunoa ște adevărata pricină a bolii, nu e vorba
de a da afar ă materiile de boal ă din corp, ci numai de a în ăbuși anumitele simptome de boal ă. Ea
numește vindecare, faptul c ă fiecare boală e transformat ă într-o stare latent ă, ascunsă și pe care ea n-o
vede. Aceasta îns ă, după cum vom vedea, e numai o vindecare aparentă . Din nenorocire nimenea n-a
putut cunoa ște până aci în mod sigur și neîndoielnic aceste vindec ări aparente, care în șeală nu numai
pe bolnav, ci care înșeal ă însăși știința sfântă. Numai prin știin ța expresiunii figurii, descoperit ă de mine,
orice om care s-a p ătruns îndeajuns de ea, are un mijloc sigur de a recunoa ște înșelăciunea unei
vindecări aparente98.
Cine întrebuin țează, dar, mijloacele nenaturale, ca medicamentele, împotriva lipsei de sânge și
clorozei, înră utățește starea bolnavului, introducând în stomac materii și mai grele de mistuit. Numai
prin scoaterea materiilor stră ine din corp, pot fi vindecate aceste boli, niciodat ă însă prin
medicamente . Prin medicamente și, mai ales, prin fierul, a șa de des întrebuin țat la lipsa de sânge,
stomacul e în scurt ă vreme așa de slăbit, că bolnavul ajunge curând în acea stare, în care nu mai are
poftă de mâncare, decât pentru bucate picante și înțepătoare. Acestea sunt îns ă, după credinț a noastră,
foarte grele de mistuit și înt ărâtă corpul. În cele din urm ă, încetează orice simț normal al formei. Doctorii
recomandă atunci, cu mai mult ă stăruință, mâncă ri hrănitoare: ou ă, carne și vinuri „înt ăritoare” și dau
zor mereu cu medicamente tot mai tari. Atunci, bolnavul, nemaig ăsind nici un ajutor în consulta țiile lui
de până aci, ajunge în acea stare disperat ă, în care vine s ă-mi ceară sfatul meu. Aceste greșeli ale
școlii medicale deschid ochii bol navilor deja în cea dintâi s ăptămână a curei mele și fac din ei, în cele
din urmă, pe baza succeselor pip ăite, cei mai entuzia ști adepț i și discipoli ai noii mele metode de
vindecare.
Pe dată ce sunt dep ărtate acele materii de boal ă, care astup ă pielea și îngreuneaz ă circulaț ia
sângelui, sângele izbute ște iarăși să circule pân ă în părțile exterioare ale pielii, pielea î și capătă
culoarea și căldura ei normal ă și în același timp și activitatea ei normală , caldă-umedă.
Mâncărurile ușoare de mistuit și neexcitante, prescrise de mine, s-au dovedit ca cele mai
minunate mijloace de vindecare tocmai pentru cei atin și de lipsă de sânge și cloroză.
Repet că aerul natural, proasp ăt, așa cum îl putem g ăsi numai afară din locuin ța noastră, sau în
odaia cu ferestrele deschise la perete, are întocmai ca și apa puterea de a sprijini corpul în crizele lui de
vindecare și de a-l ajuta, în în țelesul naturii. Din nenorocire școala medicală modernă , de teamă să nu
răcească bolnavul, înl ătură cu tot dinadinsul tocmai ace ști doi factori importan ți, aerul proaspă t și apa
rece, ca o dovad ă cât de puțin cunoaște natura r ăcelii. Ea nu poate s ă înlăture aceast ă răceală, fără a
vătăma adânc organismul, de aceea are grij ă înainte de toate, s ă nu se întâmple asemenea r ăceli și
întrebuinț ează pentru acest scop mijloacele cele mai nepotrivite.
Pentru cunosc ătorii învățăturilor mele, răceala are o însemnă tate neprimejdioas ă, ba încă e
privită ca ceva de folos. Dac ă un om sănătos răcește cu adev ărat, o dată, corpul său poate produce
imediat atâta c ăldură ca să precumpănească această răceală și s-o facă nevătămătoare pentru corp.
De altminteri, la el nu p oate fi vorba de friguri de r ăceală, căci nu se g ăsesc materii str ăine în corpul
98 Vezi: Louis Kuhne, Manualul științei expresiunii figurii, cu numeroase ilustraț iuni în text, Editura Louis Kuhne, Lipsca
114său. Cine îns ă e încărcat, dar tr ăiește potrivit cu natura, știe că prin întrebuin țarea apei reci și a aerului
proaspă t, împreun ă cu o dietă neexcitant ă, e pus în stare s ă meargă înainte cu s ănătatea sa. El va
câștiga astfel o împuternicire, o înt ărire a corpului și o curățenie lăuntrică, ce nu le poseda înainte. Afar ă
de asta el mai știe, că acele răceli, ce se ivesc mai cu seam ă la schimb ările repezi de temperatur ă, nu
s-au putut naște decât prin faptul, c ă puterea de via ță a corpului a fost împuternicit ă de aerul proaspă t și
în acelaș i timp s-a manifestat printr-o criz ă de răceală, într-un guturai. Prin aceste crize de vindecare,
corpul e pus în stare de a se sc ăpa de o parte din materiile lui str ăine. – Așadar, în în țelesul naturii,
aceste crize de vindecare au loc numai pentru des ăvârșirea inșilor, iar nu pentru v ătămarea lor.
Tratarea celor atinși de cloroz ă și de lipsă de sânge trebuie s ă fie mai blând ă sau mai energic ă,
după cum e și starea trupeasc ă a insului. Prescrip ții amănunțite nu se pot da prin urmare, decât în
general. Dau mai la vale un raport de vindecar e, din care se pot vedea aceste prescrip ții generale de
cură.
O fată de 19 ani fusese tratat ă alopatic de la vârsta de 15 ani, pentru cloroz ă. Doctorul ei îi
prescrisese, în cele din urm ă, fier în pilule și apoi într-o compozi ție fluidă cu pepsin ă și alte
medicamente. Afar ă de asta o sf ătuise să nu se hrănească decât cu alimente „înt ăritoare”, să mănânce
zilnic, mai ales carne și bulion, ou ă și șuncă și să bea în toate zilele unul pân ă la două pahare de „vin
întăritor” de Ungaria, iar în locul cafelei s ă ia lapte bun de vacă , – și că toate acestea o s ă-i foloseasc ă.
În loc de apă , care poate con ține multe miasme rele, s ă ia mai bine ceva bere „înt ăritoare”. Prescripț iile
acestea fur ă urmate întocmai, luni și ani întregi, f ără folos. Dac ă starea fetei era destul de trist ă înaintea
acestui tratament, în urm ă ea ajunse și mai de plâns. Mistuirea ei se sl ăbi și mai mult, fata murea de
foame, cu toat ă dieta întăritoare. Ea se f ăcea din zi în zi mai slab ă, mai palid ă și mai nemul țumită
sufletește. Simț ea lămurit că prescripțiile doctorului ei nu-i ajutau întru ni mic, dar nu arunca vina pe el, ci
numai pe corpul ei, despre care credea c ă nu se mai poate face s ănătos. Așa numita hran ă întăritoare
trecea, ce e drept, prin corpul ei; dar nu-l hr ănea câtuși de puțin, fiindcă mistuirea era cu des ăvârșire
zdruncinat ă. Încă de la început, menstruaț ia nu fusese niciodat ă normală, ci totdeauna neregulat ă.
Astfel, dup ă un tratament alopatic de 4 ani, starea fe tei ajunsese aproape dezn ădăjduită. Tristă și
dezgustată de viață , ofilită și neîncrez ătoare, chinuit ă de gânduri de sinucidere, extrem de nervoas ă,
scârbită de alții și de ea îns ăși, așa veni în tratamentul meu aceast ă sărmană fată. Numaidecât
schimbai dieta ei, prescriindu-i o hran ă cu desăvârșire neexcitant ă, legume u șoare de mistuit, ca
băutură numai apă curată și-i recomandai pe lâng ă toate astea, mult ă mișcare și ședere în aer curat și
liber. Îi recomandai apoi s ă doarmă cu ferestrele deschise, s ă facă zilnic trei b ăi derivative și în fiecare
săptămână două băi de aburi. Dup ă opt zile dispozi ția bolnavei se schimba se cu totul. Veselia și
dragostea de via ță luaseră loc gândurilor ei pesimiste și bolnăvicioase de mai înainte. Dup ă 4 luni
mistuirea și menstrua ția erau aproape normale, fata era ca nou n ăscută . Pielea ei, care nu putea asuda
înainte vreme, ajunse iar ăși normală, caldă-umedă. În alte șase luni, fata se dezvolt ă într-un chip uimitor
și după un an de cur ă era cu des ăvârșire vindecat ă. Cazul acesta de vindecare dovede ște deci și el, în
parte, învățăturile greșite ale științei medicale.
A se citi alte cazuri de vindecare, din practi ca mea, în partea a IV-a, „Rapoarte de vindecare”.
═════════
115
Bolile de ochi și de urechi.
Atât ochiul cât și urechea, aceste organe ale unor sim țuri așa de însemnate, sunt supuse unor
grele boli. De multe ori, ba apr oape întotdeauna, aceste boli sunt de obicei, atribuite unor anumite
influenț e exercitate direct asupra ambelor organe, f ără a se cerceta lucrul mai de aproape. Metoda mea
de vindecare și experien țele rezultate din aplicarea ei, nu mai las ă nici o îndoial ă, că toate bolile de ochi
și de urechi, oricum s-ar numi ele, izvor ăsc numai din boli cronice interne. Ele se pot atribui sau
cazurilor de boli în ăbușite, ca anghina difteric ă, vărsatul și scarlatina care au l ăsat ră mășițe, ce pot
ațâța o nouă boală, sau chiar vaccin ării. Știința expresiunii figurii confirm ă aceste afirm ări în chip
neîndoielnic. Ea stabile ște la fiecare înc ărcare de ochi și de urechi, o înc ărcare generală
corespunz ătoare a corpului, ea dovede ște, așadar, aflarea materiilor str ăine în corp și lămurește astfel
legătura directă a acestora cu simptomele de boală , ce se ivesc la ochi și la urechi.
E cu desăvârșire absurd, de a sus ține, că un corp la care s-a ivit o boal ă de ochi sau de urechi e
cu desăvârșire sănătos în celelalte p ărți ale lui. Întotdeauna materiile str ăine trebuie s ă fi luat mai întâi
drumul că tre acele p ărți ale corpului, c ăzute în suferință , înainte ca ele s ă se îmbolnă vească. Aceasta
se poate recunoa ște pe din afar ă, cu mulți ani înainte, prin ajutorul științei expresiunii figurii. S ă vorbim
acum de st ările bolnave ale urechii.
Dacă materiile str ăine au luat drumul c ătre urechi, în primul rând ele astupă nervii fini ai auzului.
Pielița timpanului crap ă, sau ajunge incapabil ă de a mai vibra și astfel nu mai e în stare de a func ționa
în chip normal. Din cauza aceasta se na ște și catarul urechii de mijloc, care nu e decât un simplu
depozit de materii str ăine în partea de mijloc a urechii. La asemenea depozite se poate observa
adeseori, c ă dacă apă sarea de jos e puternic ă, se nasc st ări acute. Se formeaz ă apoi adeseori în
urechea din ăuntru, copturi, care dând mereu afar ă materiile str ăine în fermenta ție, produc în cele din
urmă cunoscuta scurgere a urechii. Dac ă această stare acut ă nu e vindecat ă la timp, pe cale naturală ,
se nasc st ări de încărcare și mai puternice și de multe ori v ătămări directe ale organului auzului, care
sunt mai primejdioase, ori de câte ori se încearc ă de a se în ăbuși cu forța aceste simptome de boal ă,
prin medicamente.
Cine a urm ărit cu interes și cu luare aminte expunerile mele de mai înainte, ac ela va pricepe
lămurit, că scurgerea urechii și guturaiul, pe de o parte, sculamentul și poala alb ă, pe de alt ă parte,
trebuie să aibă una și aceea și pricină. Eu susțin că, aceste felurite simptome de boală , nu sunt altceva
decât materii str ăine depozitate în corp, în stare latent ă, care trec într-o stare de fermenta ție acută, în
coptură sau într-un clei apos. Prin starea de fermenta ție se provoac ă întotdeauna o fermenta ție a pieilor
cleioase și a părților corpului corespunz ătoare. Aceast ă inflamaț ie poate izbucni, în cazul cel mai r ău,
chiar în ră ni deschise care coc, sau în bube mai mici. Aceste st ări de inflama ție, care vin de cele mai
multe ori în leg ătură directă cu partea din ăuntru, iar nu cu aerul din afar ă, au pentru noi, o deosebit ă
însemnătate, întrucât ele ne dau cea mai sigur ă dovadă de o puternic ă încărcare lă untrica a corpului și
ne arată, că puterea de via ță a corpului e înc ă destul de tare, pentru a da afar ă materiile str ăine, în
crizele acute de vindecare.
Întocmai ca și la simptomele de boal ă ale urechii, acela și lucru se petrece și la ochi. Aici, materiile
străine umplu partea fluid ă, clară ca cristalul, dină untrul ochiului, o tulbur ă și slă besc astfel puterea
vederii. Astfel se l ămurește miopia. În alte cazuri, materiile str ăine umplu partea din ăuntru a luminii
ochiului, așa că nu rareori se întâmpl ă că din cauza aceasta, pata galben ă a ochiului și nervii lui s ă fie
mutați din loc, sau acoperiț i. (Perdeaua neagr ă).
Perdeaua cenu șie
Perdeaua cenu șie are și ea aceea și pricină. În cazul acesta se formeaz ă peste cristalinul ochiului
o pieliță turbure, care nu e altceva decât materii str ăine, ce se gr ămădesc în aceast ă formă peste ochi
și în cristalin. Acestea sunt st ări, care în cele mai multe cazuri, presupun o înc ărcare de mult ă vreme și
de aceea se ivesc, mai cu deosebire, la oamenii b ătrâni.
116
Perdeaua verde
Perdeaua verde presupune o încordare extrem ă a luminii ochiului, care nu e pricinuit ă altcumva
decât prin fermenta ția materiilor str ăine, ce are loc în ochi. Dac ă pentru vindecarea acestei boli,
reprezentan ții școlii medicale moderne, scot afar ă o bucată din iris, ei nu fac altceva, decât dep ărtează
puterea de via ță a corpului de la noua ac țiune de vindecare, devenit ă neapă rat trebuincioasă ,
schilodesc ochiul și lasă lucrurile în starea lor de mai înainte. Aceast ă manipulaț ie poate totu și să aducă
o schimbare în starea ochiului.
Acum, când cunoa ștem aceast ă explicație, putem pricepe z ădărnicia opera țiunilor la ochi, c ăci ele
nu atacă decât numai forma exterioar ă a bolii, dar niciodat ă nu dă afară adevărata pricină a bolii. Dac ă
în urma operaț iei nu se schimb ă nimic în înc ărcarea ochiului, operaț iunea e privit ă, câtă vreme starea
rămâne aceea și, ca izbutit ă. Îndată însă ce se observ ă, cum se întâmpl ă de multe ori, iar ăși vreo
schimbare, sau vreo mutare a materiilor str ăine, atunci reapare numaidecât ș i simptomul de boal ă, cel
vechi, dând astfel o dovad ă de zădărnicia opera ției, în aparen ță fericită .
Feluritele boli de inflama ție a ochilor ș i, mai ales, a șa de răspândita inflamație egipteană a
ochilor nu sunt produse decât prin fermenta ția materiilor str ăine, ce se g ăsesc în ochi.
Vederea dubl ă
Vederea dubl ă se naște prin depozitarea materiilor str ăine, între lentil ă și pata gălbuie, sau de-a
dreptul în lentil ă sau pupil ă. Prin metoda mea, vindecarea înf ățișează în urma retragerii materiilor
străine, nu numai cazuri foarte dese de vedere dubl ă, dar chiar și intervale de vedere limpede sau
intervale de vedere cu totul sau în parte turbure.
Privirea cruci șă
Privirea cruci șă se naște prin înc ărcarea mușchilor rotatori ai prunelei. Materiile str ăine se
grămădesc cu deosebire într-unul din ace ști mușchi, pe care îl înt ăresc, îl întind, îl îngroa șă și îl fac
adeseori cu des ăvârșire incapabil de a func ționa, căci îi răpesc toată elasticitatea lui, iar încordarea
astfel produs ă face ca mu șchiul acesta s ă fie mai scurt decât to ți ceilalți mușchi, tot așa de importanț i,
care înconjur ă ochiul și ajută la rotația lui. Astfel, ochiul întreg e tras din ce în ce mai mult de mu șchiul
încărcat și își pierde astfel pozi ția lui natural ă, deoarece mu șchiul acesta nu se mai poate întinde în
mod normal. T ăind numai mu șchiul acesta scurtat, pentru a pune cap ăt acestei boli, școala medical ă
modernă ne arată încă o dată, că nu cunoa ște deloc natura aceste i boli. Vederea cruci șă nu poate fi
vindecată în chip radical și natural, decât prin alungarea materiilor str ăine, care încarc ă mușchiul
rotator.
Se știe, că nervii optici, se împreun ă într-un nod și se încruci șează înăuntrul capului, a șa că
nervul optic stâng trece în partea dreapt ă a capului și vice-versa. Din acest motiv, nu este exclus ă
posibilitatea, c ă la o încărcare de partea stâng ă, să se îmbolnă vească ochiul drept, deoarece nervul lui
sufere și el de încă rcarea din partea dreapt ă. Tot astfel se poate ivi și cazul contrariu.
Socotesc de prisos, de a mai intra în labi rintul bolilor de ochi, pe care specialiș tii moderni le-au
denumit în nenum ărate feluri. Toate n-au decât una și aceeași pricină, adică o încărcare mai mare sau
mai mică a părților de care e vorba. Vă voi atrage îns ă luarea aminte asupra unui punct. Aproape orice
caz de boală a ochilor trebuie să fie puțin diferită de cazurile anterioare, din pricina variet ății încărcării
ochilor și din pricin ă, că încărcarea progresiv ă și neîntrerupt ă a neamului omenesc, trebuie s ă aducă și
va aduce neap ărat forme de boal ă totdeauna noi și diferite de formele de boal ă cunoscute mai înainte,
așa că medicina nu le va da niciodat ă de rost, fiindc ă se vor ivi totdeauna boli noi pe care va trebui s ă le
boteze iarăși cu alte denumiri și să le trateze cu leacuri noi.
Pentru noi, varietatea simptomelor de boal ă la ochi și la urechi ne este indiferent ă, deoarece
vindecarea tuturor acestor st ări atârnă numai și numai de un singur mijloc, acela de a dep ărta pricina
acestor boli, adic ă încărcarea cu materii str ăine. Și acest mijloc pomenit a șa de des este: toate materiile
străine trebuiesc s ă fie conduse înapoi pe acela și drum pe care au venit și apoi scoase afar ă prin căile
naturale de secre ție ale corpului. La acest sfâr șit se poate ajunge prin aplicarea b ăilor mele derivative
117împreună cu o dietă neexcitant ă și o viață potrivită cu natura. Câteodat ă se pot întrebuinț a cu folos și
băile mele locale de aburi, dup ă cum sunt descrise am ănunțit în subcapitolul respectiv.
Și pentru a vorbi acum de vindec area diferitelor boli de ochi și de urechi prin tratamentul meu,
trebuie să observ, că toate stările acute, la care a intrat în joc și vreo inflama ție, se pot vindeca uimitor
de repede, adeseori în pu ține zile, dac ă organele n-au suferit încă nici o stric ăciune. În orice caz,
durerile dispar în timpul acesta și odată cu ele e înl ăturată și primejdia unor stric ăciuni de lung ă durată,
așa că se capătă o vindecare deplin ă, de obicei în câteva zile sau s ăptămâni. Dac ă însă organele
auzului sau ale v ăzului sunt în parte distruse, se poate ob ține cel puțin o îmbun ătățire, în urma c ăreia
chiar organele vă tămate mai pot fi întrebuin țate în parte pentru toat ă viața.
În schimb îns ă, bolile cronice de ochi și de urechi, fiind legate de multe ori cu alte st ări de boală
mai adânci, cer mai mult timp și adeseori mai mult ă stăruință în cură. De obicei bolile de copii în ăbușite
provoacă adeseori asemenea st ări grele. Vindecarea unor asemenea cazuri cron ice cere luni, ba chiar
ani, după cum e și încărcarea. Așa se lă murește de ce unul – presupunând două cazuri identice, – se
vindecă repede cu aceea și cură, pe când cel ălalt are nevoie de un timp îndoit sau chiar întreit. Pricina
acestui simptom st ă tocmai în varietatea înc ărcării.
Pentru mai bună pricepere a celor spuse, voi cita aci câteva cazuri din practica mea. Alte rapoarte
de vindecare se g ăsesc notate în partea a IV-a.
Boli de ochi
În cel dintâi caz, e vo rba de fiul unui negu țător de aici, care era bolnav de sifilis, din vârsta lui de
nouă ani. Ochiul stâng era cu deosebire atacat. O puternic ă inflamaț ie amenința să nimiceasc ă ochiul.
Băiatul era foarte mult înc ărcat cu materii str ăine, aceea ce dovedea și capul său prea mare. Aceast ă
mare încă rcare fusese pricina, c ă putuse căpăta sifilis, care fu urmat de boala acut ă de ochi. În casa de
sănătate, discipolii școlii medicale moderne turnaser ă în ochiul bolnav pic ături de atropin ă (un
medicament foarte otr ăvitor, compus din zeam ă de laur otr ăvitor și din beladon ă tot așa de otrăvitoare),
un medicament, de care sf ătuiesc cu tot dinadinsul, pe oricine, s ă se fereasc ă. Prin aceast ă otravă
ochiul se înr ăutăți din ce în ce mai mult. Cu acest chip s-au introdus noi materii str ăine, care singure
erau de ajuns, pentru a otr ăvi un om. Care a fost rezult atul acestui tratament? Dup ă un tratament de 6
luni cu atropină , ochiul orbise cu des ăvârșire. Aceast ă nereușită dădu prilej tat ălui să vie cu băiatul la
mine. Orice tratament local la ochi fu p ărăsit de mine, și c ăutai să întărât numai organele de secreț ie ale
pântecelui, prin b ăi derivative. Bine în țeles, fu nevoie și de o diet ă neexcitant ă. După 8 zile, se ivi o
îmbună tățire foarte sim țitoare și după 6 săptămâni fu înl ăturat, nu numai sifilisul, dar chiar și boala de
ochi fu cu des ăvârșire vindecat ă. Nimenea nu mai putea cunoa ște de care ochi fusese orb b ăiatul.
Vederea îi revenise complet ă. Starea lui generală era mai bună ca înainte.
Perdea cenu șie.
O damă de 60 de ani fusese deja operat ă de perdea cenu șie la ochiul stâng, dar r ămăsese, bine
înțeles, oarbă de ochiul acesta, de când cu „fericita opera ție”. I se preg ătea aceeași operație pentru
ochiul drept, îndat ă ce s-ar fi ivit perdeaua și la acest ochi. Cazul acesta este iar ăși un minunat
exemplu, pentru nedestoinicia școlii medicale moderne, pentru înv ățăturile ei greșite și pentru diagnoza
ei falsă. Caracteristic e, mai ales, faptul că se amână a doua opera ție, până când perdeaua ajunge la
maturitate. A șadar, aștepți, până când casa e cotropit ă de flăcări!… A stinge focul, cât ă vreme e mic și
se poate u șor înlătura, – acest lucru a șa de simplu nu l-a înv ățat încă școala medicală modernă. Astfel
bolnava, de care e vorba aci, pierduse deja de la prima opera ție orice încredere în acest mod de
vindecare și se adres ă în cele din urm ă la mine. Vederea ochilor ei era a șa de stins ă, că nu vedea
decât o umbr ă înaintea ei și nu putea deosebi din dou ă persoane, care e b ărbat și care e femeie.
Încărcarea ei, stabilit ă pe baza științei expresiunii figur ii, era foarte grea și se datora, unei boli
nevindecate, ci numai în ăbușite, din copilă ria ei. De atunci suferise neîncetat de miopie, care sfâr și în
cele din urm ă, în perdea. Dup ă o întrebuin țare de 4 s ăptămâni a curei mele, boala ei se îmbun ătățise
așa de mult, c ă putea citi litere mari de tipar. Pe lângă aceasta, starea ei generală era cu mult mai
bună . Dispoziția ei tristă făcuse loc unei veselii și unui dor de via ță: era ca nou n ăscută. Mistuirea ei se
îndreptase în mod sim țitor, în cele dintâi zi le. Cura fiind continuat ă, ochiul se f ăcu din săptămână în
118săptămână mai limpede, mai luminos și mai capabil de a func ționa, până când în cele din urm ă, după o
jumătate de an se vindec ă pe deplin.
Acest succes uimitor de repede a fost cu putin ța numai fiindc ă încărcarea bolnavei era în fa ță, pe
când spatele r ămăsese aproape liber. Dac ă încărcarea ar fi fost în spate, ar fi trebuit atâț ia ani, câte luni
au trebuit în cazul de fa ță, pentru a ajunge la acela și rezultat. C ă ochiul operat și nimicit de cu țitul
operatorului a trebuit s ă rămână orb, nu mai e nevoie de spus.
Surzenie de partea stâng ă, scurgerea urechii, vâjâirea urechii
E vorba aci de un domn de 35 de ani care sufe rea de ani de zile de o grea scurgere de ureche și
de-o jumătate de an surzis e deja de urechea stâng ă. Niciun medicament nu-l putuse u șura și de aceea
veni în tratamentul meu. Constatai prin știința expresiunii figurii, c ă această boală, pornită din pântece,
a trebuit s ă fie consecin ța unei rele mistuiri. Am prescris acestui bolnav zilnic 2–3 b ăi derivative de
trunchi și de șezut cu fric țiuni, împreun ă cu o dietă neexcitant ă și potrivită naturii, apoi asud ări prin
umblare sau prin învelire în pat, recomandându-i s ă doarmă cu ferestrele deschise. Rezultatul a fost
următorul: în 17 zile scurgerea urechii și surzenia de partea stâng ă fuseseră înlăturate, dup ă ce deja din
prima zi a curei mistuirea se îmbun ătățise în chip sim țitor. După alte 14 zile, orice urm ă de vâjâirea
urechii disp ăruse. Astfel boala fu vindecată în 31 de zile.
Auzul greu (tare de ureche)
Un domn de 24 de ani suferise deja în copil ăria sa de v ărsat, care în urma tratamentului medical
nu fusese vindecat. Materiile de boal ă se trăseseră înăuntrul corpului și dăduseră naștere cu vremea
acelor stări cronice de boal ă, precum reumatismul, sl ăbiciune general ă, etc. În cele din urm ă, ivindu-se
și o mare ap ăsare spre cap, bolnavul ajunsese tare de urechi. Toate mijloacele posibile fur ă
întrebuinț ate de bolnav, dar toate fur ă fără folos. Boala sa deveni tot mai cronic ă.
După multe recomanda ții începu în sfârșit și cura mea. Diet ă neexcitant ă, băi de trunchi și de
șezut cu fric țiuni și celelalte mijloac e de vindecare obi șnuite, adeseori chiar b ăi locale de aburi, aduser ă
și aci uimitor de repede efectul dori t. Rezultatul acesta are o însemnă tate cu atât mai mare, cu cât
multele tratamente false de mai înainte, sl ăbiseră deja foarte mult puterea de vindecare a corpului. De
altminteri, i-a venit în ajutor și vârsta lui tân ără și sezonul favorabil în care a început cura. Astfel, dup ă
cum mi-a scris bolnavul, nu numai c ă auzul său a ajuns iar ăși normal, dar chiar și părul ce începuse s ă-i
cadă , a crescut iar ăși la loc; tot soiul de r ăceli la care fusese expus înainte vreme disp ărură de
asemenea. De și nu mai putu s ă păstreze dieta ca mai înainte și deși slăbise puțin, totuși se simți cu
desăvârșire sănătos trupește și sufletește și se scă pă de insomnia sa.
Și acest rezultat a fost ob ținut iarăși pe aceea și cale simplă , fără medicamente, f ără operații și
fără alte proced ări medicale.
═════════
119
Dureri de din ți și măsele. Guturaiul. Influen ța. Dureri în gât. Gu șa.
Dureri de din ți și măsele
Am atins deja și mai înainte acest subiect, dar revin aici cu mai multe am ănunte, din pricina desei
iviri a acestor boli. M ăselele gă unoase, durerile de din ți și bolile de din ți de tot soiul sunt și ele un semn
neîndoielnic de o mare înc ărcare cu materii str ăine. Ele se nasc numai din mi șcarea acestor materii
străine către cap și adeseori numai la o înc ărcare bine hot ărâtă, în care materiile str ăine din față și de
amândouă părțile se urcă în sus și întâlnesc în din ți o piedică, în procesul lor de fermenta ție. Nici
smalțul dinților, nici osul lor nu e atunci destul de tare; prin necontenita ap ăsare, dinții sunt puțin câte
puțin roși întocmai ca o crac ă putredă. Durerile ce se ivesc adeseori nu sunt provocate decât de prea
marea căldură și frecare în timpul acestui proces de fermenta ție. În timpul curei mele se pot ivi dureri de
dinți trecătoare. Se întâmpl ă uneori că persoane care n-au avut înainte vreme niciodat ă dureri de din ți,
îndură asemenea dureri trec ătoare în timpul curei mele, deoarece materiile str ăine în retragerea lor
provoacă suferinț e dinților. Același simptom îl g ăsim la reumatism. Foarte absurd e obiceiu l de a scoate
dinții. Prin asta se slu țește numai corpul, și nu se înl ătură nicidecum pricina durerilor de dinț i. Metoda
mea nu rămâne de rușine nici la bolile de din ți, după cum au dovedit numeroasele cazuri de vindecare.
Pe lângă băile derivative, b ăile locale de aburi aplicate la cap (vezi capitolul respectiv), urmate de b ăi de
trunchi cu fric țiuni, s-au dovedit c ă sunt de mare folos. Toate acestea trebuie s ă fie urmate, dac ă e cu
putință, de reîncălzirea corpului printr-o preumblare mai îndelungat ă la aer liber, sau și mai bine, la
soare. În cele mai multe cazu ri, ajunge o asemenea baie local ă de aburi, urmat ă de bă i derivative, dac ă
nu, se poate lua o a doua. Cine face cura mea mai mult ă vreme, nu sufer ă de dureri de din ți decât
numai pân ă când materiile str ăine în trecerea lor, prin din ți, sunt împinse de sus în jos, pentru a fi date
apoi afară.
Aci e locul unei observa ții, care e prea însemnat ă pentru a fi lă sată la o parte. E vorba de
trebuința de a curăți dinții. Pe dinți se așează neîncetat un clei alb g ălbui care se preface chiar în piatr ă.
De altminteri, eu sus țin, că trebuința de a cur ăți dinții se impune numai oamenilor înc ărcați cu materii
străine. Oamenii s ănătoși n-au nevoie de asta, ca și animalele s ănătoase. Vom g ăsi la acestea din
urmă, după cum am observat adeseori la țară, că au dinț ii sănătoși, strălucitori de albi, pe care nu se
așează nici pic de clei sau de piatr ă. Cine însă are corpul înc ărcat, sau cu alte cuvinte, cine nu mai are
mistuirea cu des ăvârșire normal ă, va începe să aibă numaidecât clei și piatră pe dinț i, două dovezi de
mistuire anormal ă. Sunt materii str ăine, care pornesc din pântece în sus și se depun pe din ți.
Înlăturarea tuturor bolilor de din ți, nu poate, deci, avea loc decât numai dac ă încetează formarea
materiilor stră ine în corp. Dacă dinții și măselele sunt deja g ăunoase sau stricate, bine înț eles că nu se
mai pot face la loc, dar în orice caz tot e mai bine s ă lași un dinte stricat în gingie decât s ă-l scoți afară.
Natura va ști cu mult ă îndemânare s ă-l facă mai nevătămător corpului, decât denti știi prin scoaterea lui
afară. Dinții și măselele care mai pot fi plombate, s ă se plombeze, ca s ă poată sluji cât mai mult ă vreme
la măcinat. Cel mult, m ăselele găunoase, care sunt o piedic ă la mestecat, pot fi scoase afar ă și
înlocuite, dac ă e cu putin ță, prin dantur ă artificială . Dacă din toate oasele corpului, tocmai din ții se strică
cei dintâi, apoi aceast ă împrejurare e o dovad ă minunată pentru dreptatea teoriei mele asupra
fermentației. Dinț ii sunt singurele oase, care ie șind afară din corp, nu sunt înconjura ți de mușchi. În
actul caracteristic al fermenta ției materiilor str ăine, se înțelege de la sine, c ă tocmai aceste oase ie șite
afară, sunt mai ales atacate de acest proces de fermenta ție, deoarece potrivit oric ărei fermenta ții, ea își
începe mai energic procesul ei de distrugere în p ărțile cele mai extreme. Din ții înfățișează o astfel de
ultimă stație. Dacă ei ar fi înconjura ți de carne, materiile str ăine ar influen ța mai întâi asupra acesteia.
Guturaiul.
Guturaiul, o u șoară inflamație a căii respiratoare se atribuie în cele mai multe cazuri r ăcelii. Am
explicat deja și mai înainte ce gândesc eu asupra r ăcelii. Răceala poate pricinui boli numai la
120persoanele înc ărcate, niciodat ă însă la oamenii s ănătoși. Guturaiul însemneaz ă deci, întocmai ca și
durerile de din ți, o încărcare a organelor corespunz ătoare, provocat ă adeseori de o încă rcare anterioar ă
a plămânilor. Privit din acest punct de vedere, guturaiul este întrucâtva un act de cur ățire al plămânilor.
Prin întrebuin țarea metodei mele, prin mult ă ședere în aer curat și prin culcare cu fereastra
deschisă, guturaiul pierde cu des ăvârșire propriet ățile lui neplăcute. Acela și lucru se întâmpl ă și cu:
Influența
Oricine își amintește încă marea epidemie de influen ță din anul 1890. Pot spune în con știință, că
am dobândit cele mai bune rezultate la foarte mul ți bolnavi de influență , ce au venit în tratamentul meu,
atât în cazuri ușoare cât și în cazuri grele. B ăi de trunchi cu fric țiuni, băi de șezut cu fric țiuni, băi
complecte și băi parțiale de aburi au avut și la aceast ă boală un efect minunat. Bine în țeles, a trebuit și
aci să se țină o dietă corespunz ătoare, neexcitant ă. Acest simptom de boal ă, ca și toate celelalte, a fost
reglat însoț it de o grea mistuire. Ea e și în cazul acesta pricina de boal ă și a fost provocat ă prin
îngrămădirea materiilor str ăine în pântece. Astfel se l ămuresc și frigurile ce întovă rășesc influen ța. După
băile derivative, starea bolnavului se îmbun ătățește uimitor de repede, iar fermenta ția materiilor str ăine,
favorizată de o puternic ă schimbare de temperatur ă, e numaidecât înl ăturată. Vindecarea deplin ă
urmează tot așa de repede, adeseori dup ă câteva zile, f ără a mai provoca o alt ă boală, după cum se
întâmplă prin întrebuin țarea medicamentelor. (Vezi rapoartele de vindecare, partea a IV-a.).
Bolile de gât
Cât de mult s-au întins în cei din urm ă ani bolile de gât, știu foarte bine din întinsa mea practic ă.
Și aci nu e de vin ă decât tot medicina modern ă, care în loc s ă taie răul de la rădăcină, îl trateaz ă
întotdeauna local. Astfel, boala ajunge, bine în țeles, tot mai cronic ă, deoarece în ăbușirea materiilor
străine nu poate fi niciodat ă de folos.
Bolile de gât denot ă o încărcare lăuntrică , ce există deja de mai înainte; ele sunt mai ales legate
de bolile de pl ămâni. Adeseori, boala de gât e pricinuit ă și de o încărcare moștenită.
Materiile str ăine fermenteaz ă aici de jos în sus și fiindc ă gâtul ce formeaz ă întrucâtva o
strâmtoare, între trunchi și cap, le face mult ă piedică, gâtul e atacat și el în prima linie o dat ă cu capul. –
De aceea, însu șirea gâtului este de mult ă însemnătate pentru știința expresiunii figurii.
Vindecarea bolilor de gât, oricum s-ar numi ele, fie r ăgușeală, inflamația gâtului, sau catar, atârnă
numai de felul înc ărcării, – și procesul de vindecare în cazurile cronice mo ștenite dureaz ă adeseori luni
și ani întregi. Metoda mea num ără și aci numeroase succese. (Vezi r apoartele de vindecare, partea a
IV-a).
Gușa
Efectele minunate ale metodei mele au avut prilejul s ă se manifeste adeseori și la acest simptom
de boală .
E un fapt stabilit, c ă formațiunea guș ei se observ ă mai des în ținuturile muntoase și mai cu
deosebire în anumite districte. Pr icina acestui simptom foarte b ătător la ochi s-a l ămurit de obicei printr-
o prea mare și neobișnuită încărcare a greut ății, lucru ce nu e obi șnuit la locuitorii mun ților. E drept că o
îngreunare exterioar ă a corpului poate pricinui uneori simptome asem ănătoare cu gu șa; ea izvor ăște
însă din influen țe cu totul deosebite. O astfel de influen ță vătămătoare are apa de munte proasp ătă,
limpede și în aparen ță cu desăvârșire curată. În curgerea ei prin straturile de p ământ sau de piatr ă, ia
cu ea multe corpuri minerale (plumb, aram ă, etc.), care, oricât de pu țin s-ar distinge, sunt totu și în stare,
de a pricinui turbur ări în organismul omenesc, dac ă o asemenea ap ă e bă ută multă vreme. Acest
simptom se l ămurește printr-o observaț ie foarte simpl ă. Dacă lăsăm să stea mai mult ă vreme la soare
această apă , în aparență limpede, se formeaz ă pe fund un depozit, adic ă o îngrămădire de materii
străine, care intrate în corp, se strâng într-un anumit loc și favorizeaz ă cu prilejul acesta na șterea și
formațiunea gușei.
Bine înțeles, că toți aceia, care în urma dispozi ției lor trupe ști, pot da afar ă materiile str ăine și mai
ales toți aceia care asudă regulat, ră mân feriți de aceast ă boală. Aceia îns ă care sunt lipsi ți de aceste
121dispoziț ii trupești, aceia care duc o via ță falsă și nenatural ă, aceia care sufer ă de o rea mistuire, nu pot
da afară toate materiile str ăine: rămășițele apei, ce nu s-au putut mistui, intr ă în fermenta ție, materiile
străine se ridic ă în sus și se depun pe lâng ă gât, în chipul acelei deformă ri numite gu șă. Dacă gușa se
întinde în afar ă, dacă ea se formeaz ă prin umflarea pu țin dureroas ă a pă rților din față și laterale ale
gâtului, gu șa prezintă o primejdie foarte mic ă. Îndată, însă, ce formaț iunea acestei umfl ături împiedic ă
organele respiratoare în func țiunile lor, atunci e primejdie. Pe când influen ța corpurilor vă tămătoare ale
apei asupra unui om, care tră iește simplu, d ă naștere la umfl ături, ea face nervo și pe oamenii care
muncesc cu mintea.
E o greșeală de a crede, c ă o apă proaspătă, înghețată, priește sănătății omului; deja t ăria apei
ne arată cât e de grea de mistuit. Observa țiunea ne-a înv ățat și, ne învață și astăzi, că apa ce curge la
soare și apa de ploaie e cea mai bun ă de întrebuinț at și cea mai trebuincioas ă omului. Nici plantelor,
nici florilor nu le prie ște apa prea proasp ătă și prea tare. Numai prin exp unerea la soare, apa poate fi
curățită de materiile stră ine vătămătoare și grele de mistuit și ajunge astfel priincioas ă sănătății omului.
Afară de asta, omul nu e l ăsat de natur ă să bea mult. O via ță simplă și potrivită cu natura nu va
deștepta niciodat ă setea. Chiar când se ive ște setea, apa poate fi înlocuit ă mai cu folos prin fructele
zemoase.
Un caz din tratamentul meu l-a ș putea da aici ca o întregire a celor spuse mai sus.
De zeci de ani o femeie suferea de stomac. De câteva luni începuse a se ivi o forma ție de gușă ,
care puțin câte puțin îi împiedica respira ția. Prin întrebuin țarea metodei mele de vindecare, mai ales prin
aplicarea bă ilor de șezut cu fric țiuni, greutatea respira ției dispăru puțin câte puțin și după 8 zile de cur ă
materiile str ăine dădură așa de mult înapoi, c ă umflătura pielii se trase cu totul. Dup ă alte câteva
săptămâni nu se mai vedea nici urm ă de gușă.
═════════
122
Dureri de cap. Migrene. Oftica creierului. Inflamaț ia creierului
S-ar părea absurd de la întâia privire, s ă înșiri una dup ă alta, în aceeași linie, atâtea boli
îndeobște cunoscute și riguros separate de școala medical ă modernă. Dar, – în l ături cu denumirile! –
ele nu sunt decât una și aceeași boală, ele se nasc dintr-o adânc ă nepricepere a legilor naturii. Aceasta
se dovede ște cu prisos prin metoda mea de vindecare.
Am amintit deja în alt ă parte, că de obicei se caut ă focarul bolii tocmai ac olo unde se simt dureri.
Aceasta e o gre șeală grosolană mai ales la bolile capului. Ele izvor ăsc totdeauna din pântece și se
dezvoltă abia în cap, unde ajung a fi sim țite, după ce au stat ani întregi în pântece. Cunosc ătorii științei
expresiunii figurii sunt în stare de a observa dezvoltarea și apropierea bolilor capului, cu mult ă vreme
înainte de izbucnirea lor. Tot astfel, se poate prevedea, cu ani de zile înainte, predispoziț ia către
migrena de partea dreapt ă sau stâng ă și nu mai pu țin predispozi ția către inflama ția creierului și oftica
creierului. Cine a observat îndestul aceste boli, știe din experien ță, că migrena se na ște din înc ărcarea
de partea stâng ă sau dreapt ă a corpului cu materii str ăine, când acestea, apă sând creierul, p ătrund în
cap. Bolile capului cu mult mai grele, care se manifest ă prin inflamaț ia creierilor și oftica creierilor
izvorăsc însă dintr-o înc ărcare posterioar ă. La toți bolnavii, care sufer ă de cap, observ ăm adeseori, cu
ani de zile înainte, o mistuire anormal ă, ce se manifest ă mai des prin constipație și tăria pântecelui . Pe
lângă asta, se ivesc adeseori și boli hemoroidale, forma țiuni de noduri hemoroidale și mai ales
formațiuni de noduri în pântece. Aceste st ări se pot observa ast ăzi până și la copii. Câteodat ă, acele
noduri din pântece dispar deodat ă, din care pricin ă bolnavul în chestie începe să sufere de cap.
Observatorul atent va putea vedea în aceste cazuri anumite schimb ări ale formei capului. Nodurile ce se
găseau înainte vreme în pântece, se a șează acum în cap, unde se z ăresc deși mai mici, îns ă cu mult
mai tari. La mulț i bolnavi, nodurile acestea ies a șa de mult la iveal ă că se pot vedea și pipăi foarte ușor
de amândou ă părțile capului și mai ales la ceaf ă.
Corpul nu izbutește îns ă întotdeauna, de a împinge materiile str ăine ale acestor noduri spre cap.
Dacă puterea de fermenta ție e prea mic ă, materiile acestea de boală se depun deja în drumul lor, în
gât, sub bra țe sau pe piept, în form ă de noduri. Să nu se cread ă, că nodurile c ălătoresc din pântece
spre partea superioar ă a corpului în forma lor rotund ă și tare. Pentru a face aceast ă călătorie, ele sunt
transformate de corp iar ăși într-o stare gazoas ă, ușoară, capabilă de transportat. Fiind supuse legilor de
fermentație în corp, materiile str ăine ale nodului vor porni tocmai c ătre pă rțile extreme, adic ă spre cap,
fără a fi împiedicate în ăuntrul corpului de vreunul din organe. Dacă nodurile se strâng în urm ă iarăși în
cap, ele provoac ă acea stare, pe care școala medicală o numește oftica creierilor. Pe când înainte
vreme se g ăseau în corp numai noduri hemoroidale sau al te noduri de pântece, ac um se vor observa
adevăratele noduri tuberculoase în creieri. Experimentul vindec ării ne dă în același timp dovad ă pentru
adevărul acestor afirm ări. Băile mele derivative dizolvă aceste noduri în creieri și le vedem plutind în
cap. Pe urm ă, ele apar ca noduri hemoroidale sau și ca alte noduri în pântece, adică iarăși în forma lor
primitivă. Numai dup ă ce ele sunt cu des ăvârșire dizolvate și date afar ă, orice predispozi ție către boli de
cap, e cu des ăvârșire înlăturată. Bine înțeles, că nu trebuie s ă se tragă încheiere din cele spuse, că în
orice caz nodurile hemoroidale provoac ă dispoziț ii către bolile capului, sau c ă orice boală hemoroidal ă
trebuie să fie neapărat urmată de dureri de cap. Am tratat câteodat ă bolnavi de hemoroizi, care în via ța
lor nu se v ăitaseră de dureri de cap, împrejurare ce nu se poate atribui decât iar ăși varietății încă rcării
corpului.
Am ajuns la încredin țarea, că la încărcările anterioare și de amândou ă părțile, nodurile acelea nu
ajung așa de ușor la cap. Dac ă totuși se întâmpl ă aceasta, ele se depun mai mult la gât, sau în
plămâni. Asemenea cazuri sunt de obicei cu mult mai u șoare și mai repede de vindecat, decât acelea,
ce izvorăsc din forma țiunea nodurilor la o înc ărcare posterioar ă. Prin noua mea diagnoz ă, știința
expresiunii figurii, putem cunoa ște cu mult ă vreme înainte, calea, ce vor lua nodurile, sau materiile
străine spre cap. Dac ă nu le stă nici o piedec ă în drum și dac ă depozitele de noduri se fac în creieri, se
creează atunci o predispozi ție către inflama ția creierilor. Dac ă vreo cauz ă oarecare înlesne ște prilejul
unei prefaceri imediate (fermenta ție sau dizolvare) a materiilor str ăine în noduri, consecin ța naturală va
fi, că se va naște în vecină tatea materiilor str ăine, adică în cap, o stare de friguri foarte urcat ă. În acest
123caz, școala medicală constată inflamaț ia creierilor , înaintea că reia stă neputincioas ă, cu toate mijloacele
ei. Astfel, onora ții cititori vor fi priceput leg ătura ce exist ă între bolile de cap și bolile de pântece. Eu
susțin că nu numai oftica creierilor și inflamația creierilor, dar chiar ce le mai mici boli de cap, pân ă la
cea mai neînsemnat ă durere de cap, î și au originea lor în pântece. Atâta numai, că cele din urm ă sunt
pricinuite de boli de pântece mai pu țin grele sau de turbur ări de mistuire mai neînsemnate. O asemenea
durere de cap este numai trec ătoare. Efectele metodei mele se v ăd la lumina zilei tocmai la bolile
capului, migrene, dureri de cap, oftica creierilor și inflamația creierilor. Toate aceste boli au a șadar, una
și aceeași pricină, izvorâtă din pântece. Excluzând oric e tratament local, ele pot fi vindecate numai prin
băile mele derivative și prin dieta mea. Toate acele cure ur mate de succese uimitoare, ce au fost
dobândite tocmai de bolile de cap, nu se datoreaz ă decât numai și numai faptului, c ă metoda mea
stârpește întotdeauna r ăul de la rădăcină.
Am observat adeseori, c ă durerile de cap și atacurile de migren ă se puteau înlă tura numaidecât
printr-o singur ă baie derivativ ă. Dacă m-au consultat dame în asemenea cazuri și dacă în împrejur ări de
încărcare favorabilă le-am putut spune, c ă dacă vor voi să ia numaidecât o baie de șezut cu fric țiuni,
durerea lor de cap va fi înl ăturată într-o jumătate de ceas, multe din bolnave apar ținând sexului slab m-
au luat în râs. Abia dup ă o baie au putut în țelege aceea ce nu put eau pricepe înainte.
Bolile capului, ce dureaz ă ani întregi și care sunt pricinuite de o prea mare înc ărcare, nu pot avea
acelaș i repede succes. Trebuie s ă se desfășoare întâi acea stare de re trogradare a materiilor str ăine, în
care bolnavul nu e scutit de dureri de cap, ce revin. Aceste dureri de cap se ivesc des, de și trecătoare,
tocmai în urma b ăilor, care dau înd ărăt materiile str ăine.
Să-mi fie îngăduit, în acest loc, de a aduce un exemplu, pentru priceperea acestei materii, pu țin
cam aride. Feti ța de 13 ani, Hedviga, a doamnei R. suferea de oftic ă de creieri moștenit ă. Tatăl ei
murise deja de aceast ă boală, în floarea vie ții, și lăsase de mo ștenire tuturor copiilor lui predispozi ția
către această boală. Astfel, feti ța aceasta suferea înc ă de ani de zile de chin uitoare dureri de cap,
pricinuite de forma țiunea nodurilor în cap. Parte din aceste noduri se puteau chiar vedea și pipăi, mai
ales la ceaf ă, din care cauz ă copila suferea neconten it de dureri de gât. Afar ă de asta se v ăeta de o
greutate nesuferit ă pe ochi. Doctorul spitalului diagnostic ă boala, de oftica creierilor și spuse c ă n-are
leac. Starea, în care muma î și aduse copila la mine era disperat ă. Stabilii, prin știința expresiunii figurii,
că această boală, deși moștenită, își are pricina ei în pântec ele copilei. În consecin ță, fură prescrise
pentru tratamentul ei tot b ăi derivative de șezut cu fric țiuni și dietă naturală. Succesul se ivi deja în cele
dintâi 8 zile, c ăci durerile capului sl ăbiră și greutatea de pe ochi disp ăru cu desăvârșire. Mistuirea ei mai
ales se îndreptase într-un chip cu totul nea șteptat, așa că copila avea acum o alt ă dispoziție
sufletească. Pe când înainte vreme era posomorât ă și melancolic ă, acum producea o impresie cu totul
contrarie. În acelaș i timp, durerile de gât fur ă înlăturate, în scurt ă vreme. În cursul altor dou ă luni se
dizolvară și nodurile cele mari, de la gât și de la cap, care provocând câ teva crize de vindecare, fur ă
alungate în jos spre a pieri pentru totdeauna. Dup ă o cură de șase luni, copila fu vindecat ă cu
desăvârșire de oftica de creieri, dar și înfățișarea ei se schimb ă, devenind mai tân ără și mai frumoas ă.
═════════
124
Typhus. Dizenterie. Holera. Urdinare.
Typhus99
Frigurile de nervi bântuie lumea și îngrozesc omenirea. Dar, oricât ar fi de temute, primejdia lor se
micșorează, dacă tratamentul lor e în temeiat pe legile nestră mutate ale naturii. Numai dac ă încărcarea
e prea grea se pot ivi propriet ățile distrugătoare ale corpului. Dac ă izbutim îns ă, pe baza metodei mele
de a provoca bolnavilor o sudoare natural ă prin bă ile derivative, boala abia va mai fi sim țită. Mi s-a
întâmplat de multe ori, în tr atarea celor mai grele boli de typhus, ca bolnavii care fuseser ă tratați de
doctori, săptămâni și luni întregi, au putut umbla numaidecât în aer liber, deja după cele dintâi zile ale
curei mele.
Experienț a a dovedit efectele minunate ale b ăilor mele de aburi, la tot so iul de boli acute, precum
typhusul, influen ța, etc.. Totuși, ele trebuiesc aplicate dup ă puterea bolnavului, nu prea des la început și
nu prea mult ă vreme. Bine în țeles, trebuiesc aplicate în acela și timp și băile mele derivative de trunchi
cu fricțiuni și de șezut cu fric țiuni. Izvorât din aceea și pricină, typhusul trebuie tratat în general tot a șa de
simplu ca și celelalte boli.
Dacă typhusul trece în lume drept o boal ă primejdioas ă și îndelungat ă, cauza e tratamentul gre șit
al școlii medicale. To cmai din aceast ă cauză boala ajunge de multe ori îngrijor ătoare. Din punctul meu
de vedere, frigurile de nervi sunt cu des ăvârșire neprimejdioase.
Știm că boala are o pricină mai adânc ă și că o dată cu înlăturarea ei, vor dispare de la sine toate
simptomele urm ătoare, deci și frigurile de nervi.
O veche adept ă a metodei mele mi-a scris, o dat ă, că a avut doi greu bolnavi de typhus și în
acelaș i timp de v ărsat negru și că printr-o baie de aburi și trei băi mai îndelungate de trunchi și de șezut
cu fricțiuni a putut dobândi un a șa bun rezultat, c ă bolnavii s-au putut ridica și preumbla la aer liber și că
după șase zile boala dispă ruse fă ră a lăsa un singur semn.
Acelaș i rezultat minunat l-am putut dobândi și la bolnavii de typhus trata ți de mine. Dac ă puterea
de vindecare a corpului era sl ăbită prin medicamente, succesu l venea cu mult mai încet.
Holera100. Dizenteria101.
Aceleași succese au fost dobândite și la dizenterie și la holeră, două boli ce sunt provocate de
turburările puternice ale mistuirii și de friguri l ăuntrice foarte mari. Dup ă cum am observat adeseori,
frigurile acestea sunt la holer ă așa de mari, c ă pântecele arde înă untru și se negrește cu des ăvârșire –
un simptom, ce se ive ște prin culoarea închis ă a buzei, a nasului și a ochilor, la cei r ăpuși de aceast ă
boală.
Eu susțin că holera și dizenteria atac ă numai pe aceia al c ăror corp e foarte mult înc ărcat cu
materii străine. Numai cei înc ărcați, care poart ă cu ei predispozi ția către această boală, pot fi atinși de
holeră, nu din întâmplare oricine. M-am întins de mult în am ănunte102 asupra holerei și a simptomelor
de boală , înrudite cu ea, – și atrag aten ția celor interesa ți asupra acestei publica ții ale mele.
Experienț a a dovedit îndestul, c ă cei atinși de aceste boli, sufer ă deja de mai înainte de mistuire
anormală, mai ales de t ăria pântecelui și constipa ție.
De aceea, se observ ă de obicei la cei atin și de holer ă sau dizenterie, înaint e de izbucnirea bolii, o
anumită indispoziție, o greutate mare în corp: dou ă semne de o puternic ă fermentație a materiilor
străine, ce începe în pântece. Dup ă părerea mea, holera este cea mai puternic ă criză de curățire de
acele materii de boal ă. Acestea se gr ămădesc cu o furie nemaipomenit ă către pântece, fiind împinse de
99 Boală epidemică febrilă , cauzată de o infec ție parazitar ă (tifos exantematic)
100 Boală epidemică gravă, deseori mortal ă, care se manifest ă prin intoxicarea și deshidratarea puternică a organismului
101 Boală infecțioasă, caracterizată prin dureri acute, ulcera ții intestinale și diaree cu sânge
102 Louis Kuhne: Holera, urdinarea și alte asemenea boli; na șterea și vindecarea lor f ără doctorii. Preț ul: 50 Pfenigi. Editura:
Louis Kuhne, Lipsca.
125cauze exterioare, cum ar fi schimbarea temperaturii, r ăceală , spaimă, iritație, etc. Dac ă puterea de via ță
a corpului e înc ă destul de mare, ea va put ea birui asemenea grele crize și bolnavul va fi, în urm ă, cel
mai sănătos om. Dac ă însă puterea de vindecare a corpului a fost slă bită prin prea multe medicamente,
luate mai înainte sau mai pe urm ă, corpul nu poate îndura întotdeauna asemenea crize de vindecare. În
timpul procesului de fermenta ție al holerei și al mai puț in primejdioasei dizenterii, se petrec fapte
caracteristice, într-o formă , pe care nu o întâlnim aiurea. C ăldura dinăuntru a frigurilor se concentreaz ă
aci aproape numai asupra organelor mistuirii, a șa că înăuntru se simte un foc mistuitor și afară se simte
frig.
Pentru vindecarea acestor dou ă simptome de boal ă, e nevoie în primul rând, de a înl ătura prea
marea căldură dinăuntru. Apoi, trebuie provocat ă sudoarea, pe cale natural ă. Dacă corpul posedă încă
îndeajuns atâta putere de via ță, pentru a dep ărta afară acea că ldură dinăuntru, cangrenoasă și
primejdioas ă, succesul nu va întârzia. Mul ți nu simt adeseori frigul din afar ă, din cauza prea marii c ălduri
dinăuntru. Dar, tocmai ace ști bolnavi sunt mai supu și primejdiei. În anii 1849 și 1866, când bântuia
holera în Lipsca, am observat mai multe cazuri de holer ă. Îmi amintesc faptele foarte bine, și astăzi
posed și explicarea lor. Acei bolnavi, care sim țeau căldura frigurilor pe partea exterioar ă a corpului, au
rezistat în mare parte holerei, pe când aceia la care c ăldura frigurilor abia se putea sim ți pe din afar ă,
au murit. Astfel, am v ăzut o femeie plimbându-se cu copilul ei, diminea ța la 11 ceasuri, lini ștită prin
curte, și la 2 ceasuri dup ă prânz o scoteau deja moart ă din casă. Nici cele mai mici sfor țări de reacție
ale corpului împotriva fermenta ției holerei nu se ivise la ea printr-o c ăldură, care să se fi simțit cât de
puțin pe dinafar ă. Femeia era, bine în țeles, foarte mult înc ărcată cu materii str ăine. Culoarea închis ă a
ochilor, a buzelor și a vârfului nasului, ar ătau că în pântece trebuie s ă fi existat o stare cangrenoas ă
moștenită.
Băile mele de șezut cu fricț iuni sunt cele dintâi în stare, de a înl ătura cât se poate de repede,
după cum se și cere, aceste st ări grele. În acela și timp, ele învioreaz ă foarte mult puterea de via ță; chiar
și băile de aburi la pântece au adeseori efecte minunate, îns ă trebuiesc urmate de b ăi derivative de
șezut sau de trunchi cu fric țiuni. Dacă e cu putin ță, se poate lua apoi și o baie de soare, pentru o
grabnică reîncălzire, până la izbucnirea sudoarei . Altfel, sudoarea trebuiește c ăutată în pat, printr-o
bună înfășurare. De multe ori, ajut ă câteva băi derivative, pentru a înl ătura orice primejdie. Se în țelege
de la sine, c ă trebuie păstrată o dietă cu desăvârșire neexcitant ă.
Și la dizenterie b ăile mele, în leg ătură cu celelalte mijloace de vi ndecare, dau efecte minunate.
Adeseori ajung câteva b ăi de șezut cu fric țiuni, sau b ăi de trunchi cu fric țiuni și o baie de aburi pentru a
înlătura dizenteria.
Adevărul învățăturilor mele și al științei expresiunii figurii nu se poate dovedi îns ă mai bine, prin
nici o altă boală, decât tocmai prin simptomele holerei.
Numai materiile str ăine provoac ă deci predispozi ția către holeră și schimbări în formele corpului.
Acest proces de alungare al materiilor str ăine îi săvârșește corpului într-un ti mp uimitor de scurt ca și
orice alte schimb ări. La toți bolnavii de holer ă pe care i-am v ăzut, după ce suportaser ă cu succes boala,
sărea numaidecât în ochi, înfăț ișarea lor schimbat ă, la față, la cap și la întregul corp. Astfel, prin acest
repede proces de cur ățire au dispă rut în câteva zile cele mai grele st ări de încă rcare.
Cine a putut suporta cu succes aceste puterni ce crize de vindecare, se simte în urm ă cu
desăvârșire bine. Acest fapt s-a observat de mul ți; toți cei care au fost bolnavi de holer ă și s-au făcut
sănătoși, se bucur ă de dispariț ia unei greut ăți ce-i apăsa; greutatea de mai înai nte a materiilor str ăine a
fost înlăturată.
Lucru de c ăpetenie rămâne însă, mijlocul de a se feri de aceste boli. Din nenorocire, acest scop
nu s-a ajuns înc ă până astă zi. Abia prin descoperirile mele s untem în stare de a stabili orice înc ărcare și
deci orice predispozi ție primejdioas ă, care în condi ții prielnice ar putea da na ștere unor crize de
vindecare ca și holera.
Din Indiile engleze și din Indiile de jos mi-au sosit în anii trecu ți rapoarte foarte favorabile asupra
succeselor dobândite la holer ă, prin aplicarea metodei mele. Pe lâng ă băile mele a fost de mult ă
însemnătate, pentru înl ăturarea unor astfel de simptome în acele țări tropicale, tocmai dieta mea
neexcitantă și care nu d ă naștere la o nou ă căldură, ci dimpotriv ă, are un efect minunat asupra tuturor
frigurilor acute, precum holer ă, dizenteria, etc. Locuitorii acelei țări să nu se team ă de a introduce o
astfel de diet ă, dacă nu există încă la dânșii. Să facă numai o încercare. (Asupra dizenteriei, vezi
rapoartele de vindecare, partea a IV-a.).
126Astfel, ajungem la importanta încheiere, c ă holera și dizenteria nu sunt altceva decât ni ște
furioase crize de vindecare ale corpului, pricinuite de influen țe exterioare.
Obișnuitele crize de urdinare103 sunt întocmai acelea și simptome ca dizenteria și holera, numai
într-un grad mai mic. Am observat de ani de zile c ă oamenii cu mult ă putere de via ță suferă periodic de
crize de urdinare.
Orice urdinare, chiar cât de mică , însemnează o sforțare de vindecare a corpului și e totdeauna
un semn bun. Un astfel de simptom trebuie deci salutat cu bucurie, numai nu trebuie s ă ție mult. Acela
care a suportat asemenea crize, a fost în urm ă curat întinerit. Vedem, deci, cum corpul caut ă singur, să
se scape periodic de înc ărcarea lui prin asemenea crize.
Dacă urdinarea și constipația par două cazuri opuse, s ă nu se mire nimeni, dac ă eu le privesc pe
amândouă ca simple turbur ări de mistuire, ce s-au n ăscut din prea marea c ăldură dinăuntru, pricinuită
de supra-hr ănire. După cum aceeași pricin ă face pe unul gras și corpolent, pe altul slab și uscat, tot
astfel aceea și pricină provoacă aci urdinare, dincolo constipa ție.
═════════
103 diaree
127
Frigurile de clim ă și Frigurile tropicale. Malaria. Frigurile de venin.
Frigurile galbene și Frigurile schimb ătoare.
Oricât de felurite s-ar ivi simptomele de friguri și oricum s-ar numi ele, toate au acela și punct de
plecare, toate izvor ăsc și se dezvolt ă dintr-una și aceeași pricină: fermenta ția. Cine are în vedere
raporturile climatice ale țărilor tropicale și cine ia în considera ție enormele diferen țe de temperatur ă între
zi și noapte, î și explică numaidecât furia izbucnirii frigurilor tropicale, a c ăror intensitate se m ărește,
treptat cu actul de fermenta ție, ce se manifest ă din ce în ce mai repede și mai puternic. Tocmai în
climele calde se g ăsesc cele mai prielnice condi ții pentru producerea frigurilor puternice, chiar în cazul
când corpul e înc ărcat relativ cu pu ține materii str ăine. Zonele temperate nu ne arat ă niciodată
asemenea simptome b ătătoare la ochi.
Dacă înainte vreme, necunoscându-se în țelesul natural și simplu al na șterii frigurilor, se explica
cu desăvârșire fals natura bolii, ast ăzi însă, prin știința expresiunii figurii și prin cercet ările mele, știm că
pricina frigurilor trebuie c ăutată întotdeauna într-o înc ărcare a omului cu materii str ăine, sau într-o stare
de boală latentă; deci, nu numai în clim ă sau într-o înrâurire din afar ă. Cine crede c ă orice constituț ie
trupească poate fi lovită de friguri, se în șeală.
Cel dintâi mijloc pentru înl ăturarea frigurilor e de a preveni boal a. Pentru asta avem întotdeauna
mijloace la îndemân ă. Întâi trebuie s ă ne obișnuim cu o diet ă neexcitant ă și foarte cumpă tată
(vegetariană ) după produsele țărilor respective, pe urm ă o îngrijire cu des ăvârșire natural ă a sănătății,
prin întrebuin țarea bă ilor mele derivative. Dacă în ță rile tropicale, apa pentru aceste bă i nu se poate
avea așa de rece ca în zonele temperate, totu și raportul între temperatura apei și căldura aerului, va fi
aproape acela și. Pe urm ă, această căldură, care a dat naștere mai înainte simptomului de fermenta ție,
ajută acum procesul de vindecare, c ăci reîncălzirea după băi și sudoarea se dobândesc în țările acelea
mai ușor ca la noi. Experien ța a dovedit îns ă, că băile mele derivative, prin proprietatea lor r ăcoritoare,
au un efect uimitor asupra oric ăror friguri sau oric ărui proces de fermenta ție al materiilor str ăine
dinăuntrul corpului. S ă ne închipuim, de exemplu, cazul c ă un bolnav are friguri urcate de 40°C, printr-o
singură baie de trunchi sau de șezut cu fric țiuni, de o jum ătate de ceas, temperat ura frigurilor scade cel
puțin cu 3–4°C. Dac ă se urcă iarăși frigurile și temperatura corpului, ea e sc ăzută iarăși printr-o a doua
baie și așa mai departe. Astfel, ținem în frâu frigurile sau procesul de fermenta ție al materiilor str ăine
dinăuntrul corpului, întocmai cum c ălărețul iscusit ține calul s ău. Prin acest tratament nu se poate
ajunge niciodat ă la acele st ări neplăcute și chinuitoare, ce se ivesc la tratamentul medical. Niciodat ă
școala medicală , care obișnuiește să trateze toate bolile numai în locul unde se manifest ă, nu va putea
să înlăture pentru mult ă vreme orice fel de friguri prin chinin ă, antipirină, sau alte doctorii ce paralizeaz ă
nervii. Totdeauna dozele slabe ale acestor medicamente sunt înlocuit e din ce în ce cu alte doze mai
mari. În cele din urm ă, se nasc, prin aceast ă continuă paralizare, cele mai grele cazuri de boal ă, cele
mai îngrijor ătoare boli de nervi, ce pot fi înlă turate atunci cu atât mai greu.
Pe baza manualului meu, s-au f ăcut în toate țările tropicale încerc ări cu metoda mea de
vindecare, împotriva acestor friguri și s-au dobândit rezultatele cele mai uimitoare. Domnul R. din
Batavia îmi scrie din Genova, între altele:
„Aflu că femeia mea și contabilul meu din Batavia (India de r ăsărit), cărora la trimesesem cartea
dumitale, au întrebuin țat metoda dumitale, cu un su cces extraordinar, împotriva frigurilor de clim ă, ce
bântuie pe acolo.”
Domnul pastor M. din P. L. (Brazilia) îmi scrie, între altele, urm ătoarele: „În ceea ce m ă privește
pe mine, v ă pot spune cu recuno ștință, că prin întrebuinț area băilor prescrise de dumneavoastr ă,
frigurile de clim ă și mistuirea mea s-au î ndreptat în mod sim țitor, în scurt ă vreme. Dieta ne face câteva
greutăți aici în țara cafelei unde în loc de uruial ă de grâu avem uruial ă de porumb, în loc de tot felul de
legume nem țești avem orez, mandijoka și altele, în loc de pere, mere și prune, avem banane, pepeni,
portocale, smochine, curmale, castane și altele”.
Din B., Áccra, Coasta de aur, Africa de apus, domnul misionar L. S., unul din numero șii mei
adepț i din Coasta de aur și din Kamerun, mi-a scris în anul 1891, între altele, urm ătoarele: „Pe baza
scrisorilor, ce ne-a ți trimes, am încercat pe cât ne-a fost cu putin ță, să aplicăm metoda dumneavoastr ă
128la friguri (mai ales la friguri de venin). Spre marea noastr ă bucurie, vă putem anun ța, că metoda
Dumneavoastr ă ușurează foarte mult frigurile ce se ivesc aici atât de des”.
Domnul M. S. îmi scrie, între altele, urm ătoarele: „Stann Creek-Beliz e, Brit. Honduras, America
centrală, 3 Iulie 1890. În posesi unea manualului Dumneavoastr ă „Noua știin ță de vindecare”, v ă
mulțumesc pentru sfaturile ce a ți binevoit a-mi da prin scrisoare și pe care le-am executat, cum s-a putut
mai bine. Aveam de luptat în fiece an cu frigurile tropicale, frigurile schimb ătoare și alte boli, – anul
acesta însă, prin întrebuin țarea metodei Dumneavoastr ă am fost ferit de aceste rele .
Din Otjimbingue (Herero), Africa de sud- vest, domnul Fr. M., într-o scrisoare lung ă, după ce îmi
descrie starea de boal ă grea a nevesti-si, îmi comunic ă urmă toarele: „Toate leacurile încercate de 30 de
ani n-au putut opri boala. Mist uirea era de asemenea cu des ăvârșire dărăpănată. Atunci sosi scrisoarea
D-tale, care m ă învăță un lucru mai bun. Femeia mea face acum b ăi cu fricțiuni. Frigurile de malaria ce
se iviseră în timpul din urm ă, au dispărut deja, picioarele se dezumfl ă și degetele se fac iar ăși mai
subțiri și se pot îndoi la încheieturi ”.
Domnul misionar G., din Dar-es-salaam, Africa de r ăsărit, care a aplicat asupra sa cu cel mai
mare succes, metoda mea, pe baza manualului meu, scrie în „Nout ățile misiunilor din Africa de r ăsărit”,
Berlin, Septembrie 1890, asupra efectulu i minunat al curei mele, nepotului s ău, următoarele: Duminic ă,
22 Iunie 1890: „S ăptămâna trecut ă nepotu-meu Daniel E., a fo st bolnav de violente friguri malaria ; nici
chinina, nici antipir ina, nici antifibrina, nici ceaiul de ment ă, nici înfăș urările după prescrierile vechilor
metode naturale, n-au fost de nici-un ajutor; frigurile st ăteau pe loc, sau chiar se urcau din când în când.
Ieri la prânz, în urma atâtor experienț e, stăteam cu mâinile în sân. Numai un lucru ne mai putea sc ăpa:
schimbarea de loc și de aer; dar, cum s-o fa cem? Atunci ne amintir ăm de noua metodă de vindecare a
Domnului Louis Kuhne, din Lipsca, a c ărui carte „Noua știință de vindecare” o primisem tocmai de
curând. Băgarăm în apă pe bolnavul arzând de friguri și care nu putea asuda, adic ă îi dădurăm băi de
trunchi cu fric țiuni de câte 3 minute fiecare. Îndat ă ce termometrul ar ăta peste 39 grade, baia se repeta,
și astfel observar ăm că frigurile începur ă a da înapoi . Peste noapte starea se îmbun ătăți și diminea ța
bolnavul asud ă de la sine . Astfel, prin aceast ă metodă simplă, bolnavul a fost u șurat în câteva ceasuri!”.
Dacă bolnavul acesta ar fi prelungit b ăile de trunchi cu fric țiuni, în loc de trei minute, 20 de
minute, vindecarea ar fi venit și mai repede și mai sigur. Cu cât b ăile acestea sunt întrebuin țate, în
asemenea cazuri, mai des și mai mult, cu atât mai bune și mai prielnice sunt pentru bolnavi.
Domnul misionar Q., în Da r-es-salaam, îmi comunic ă despre el însu și, la 22 Decembrie anul
trecut, între altele, urmă toarele: „Pentru a nu repeta c eea ce v-am scris deja o dat ă asupra vindec ării
mele, de feluritele friguri c limatice prin metoda Dumneavoastr ă, vă adaug pe scurt c ă, cura
Dumneavoastr ă de apă , mi-a dat succese uimitoare și nea șteptate. Cura asta o aplic acum și
indigenilor, bine în țeles cu multă osteneală și pierdere de timp și totuși efectul e acela și.
N-am întrebuinț at din Iunie, nici eu nici ai mei, nici un fel de medicam ente, decât numai ap ă, după
prescrierile Dumneavoastr ă. Ne găsim așa de sănătoși, cum nu se poate cere mai mult de la o țară
tropicală, cunoscut ă de nesănătoasă. N-ar putea avea acelea și succese minunate cura Dumneavoastr ă
și pentru „ frigurile galbene ” din Africa de apus?”.
Domnul G. n-a priceput înc ă, probabil, unitatea tuturor bolilor, dup ă cum am descoperit-o eu.
Altfel nu mi-ar fi adresat aceast ă întrebare.
Domnul misionar A., din Kwala Rongan, in sula Borneo, îmi scrie la 20 Ianuarie 1892:
Prea stimate Domnule Kuhne!
„În posesiunea celor dou ă manuale ale Dumneavoastr ă: „Noua știință de vindecare”, g ăsesc prilejul de
a vă exprima mul țumirile mele pentru bunele rezultate ale noii științe de vindecare, pe care am
experimentat-o aici în insula Borneo, atât asupr ă-mi, cât și asupra celorlal ți bolnavi. E aproape un an, de
când am cunoscut aci în Borneo, noua știință de vindecare, când într-una din zile am fost lovit, în casa
unui amic, de ni ște friguri indiene a șa de puternice, c ă nu mai puteam r ăbda; am încercat atunci cu noua
metodă de vindecare, luând mai întâi o baie de aburi, pe un scaun de trestie și apoi o baie de trunchi cu
fricțiuni, după prescrierea manualului. Efectul fu a șa de minunat, c ă după baie putui p ărăsi chiar patul,
lucru ce mai înainte mi-era cu neputin ță. Chiar și prietenul meu și femeia lui se mirar ă de succesul acela a șa
de grabnic. De atunci sunt un adept al noii metode de vindecare. Am observat și la Dajaki acelea și rezultate
bune, date de noua metod ă de vindecare. Dajakii, care n-au doctori, întrebuin țează din vremuri vechi bă ile
de aburi, numai b ăile derivative nu le cunosc.
129Dacă aș voi, stimate domnule Kuhne, s ă-ți povestesc de to ți bolnavii mei vindeca ți prin noua știință
de vindecare, a ș ajunge prea departe. Cartea Dumneavoastr ă, stimate domnule Kuhne, este cu adev ărat o
carte pentru misionari în pustiu, care- ți este întotdeauna de ajutor, pe când celelalte c ărți, ce posed, te
trimet totdeauna la doctori. Dar, cine poate c ăpăta aici în pustiu un doctor? De aceea îmi pare bine c ă
posed manualul dumneavoastr ă asupra noii științe de vindecare. Acum vreo 3 s ăptămâni, am fost chemat la
o femeie, c ăreia îi arsese peste noapte coliba ei din câmpul de orez și care dormise a șa de mult pân ă când
focul îi atinsese corpul. Femeia era foarte pârlit ă, mai ales la fa ță și pe brațe. I-am prescris numaidecât
comprese reci de diminea ța până seara, iar seara am înf ășurat-o, după prescrierile manualului
dumneavoastr ă, repetând acela și lucru și în zilele urm ătoare și deja după 8 zile femeia era cu des ăvârșire
restabilită; cred că printr-o cur ă de unsoare mi-ar fi trebuit s ăptămâni sau luni întregi.
Acum câteva s ăptămâni, m-am pomenit cu o spuzeal ă pe mâna stâng ă, care e cunoscut ă aici sub
numele de ki-his; e o spuzeal ă foarte înc ăpățânată și se ivește în form ă de cerc, pe pântece. Înainte o
goneam cu unsoare, dar dup ă câtva timp revenea iar ăși. Această spuzeală se ivește când pe picioare, când pe
față, când pe spate, când pe mâini. Când mi s-a ivit pe mâna stâng ă, acum câteva s ăptămâni, mă gândii să
o gonesc prin noua metod ă de vindecare. Luai mai întâi o baie de aburi și apoi o baie de trunchi cu fric țiuni.
În zilele urm ătoare, numai dou ă băi de șezut cu fric țiuni, zilnic, a șa că a treia zi de cur ă, văzui că spuzeala
e aproape s ă dispară. Am fă cut și o baie de aburi numai la mân ă și în urmă am luat o baie de șezut cu
fricțiuni. Acum s-au format pe mâna stâng ă și în locul bolnav dou ă bube mici, ce cred c ă trag în ele toate
materiile str ăine. Dacă bubele se vindec ă, dispare și spuzeala cu des ăvârșire: astfel se vindec ă ki-hisul așa
de temut.
Voi aplica de aci înainte noua metod ă de vindecare, c ăci până astăzi n-am cunoscut ceva mai bun.
Am încercat s ă atrag și atenția prietenilor mei asupra noii științe de vindecare! ”.
Numeroase rapoarte de vindecare prin metoda mea și multe scrisori de mul țumire și de
recunoștin ță am primit de asemenea din Afri ca, Australia, India de apus și din alte pă rți.
═════════
130
Râia oriental ă. Epidemia leprei. Leproza.
Lepra, pe care noi cei din c limele temperate nu ne-o putem închipui decât foarte puț in, este un
flagel îngrozitor al țărilor tropicale. Pân ă acum, cei atin și de aceast ă boală erau aproape întotdeauna
osândiț i la moarte, c ăci nu se găsise nici un leac pentru vindecarea ei. Ținuți departe de lume, în locuri
despă rțite, în insule, în sp itale închise, nenoroci ții bolnavi vedeau înainte- le chinuitorul lor sfâr șit. De
teama molipsirii, cei bolnavi erau goni ți de familie, exila ți din patrie și transporta ți în locuri dep ărtate,
unde erau lă sați pe seama lor îns ăși. Li se aducea din când în când ceva hran ă, dar toți se fereau de a
se apropia de dân șii.
În clima noastr ă temperată lepra se ive ște foarte rar; la noi, hidropizia și podagra se formeaz ă din
aceeași pricină ca lepra în țările tropicale. Dup ă cum palmierul cre ște numai în țările tropicale, iar
stejarul numai la noi, cu toate c ă amândoi au la îndemân ă același soare, aceea și apă și același pământ,
tot astfel lepra este un pr odus al climei calde.
Se deosebe ște lepra umed ă de cea uscat ă. În cea din urm ă, corpul se ofile ște într-un stadiu
chinuitor, care dureaz ă ani de zile, pân ă când în cele din urm ă, dacă boala a înaintat prea mult,
moartea îl scap ă de chinuri.
Simptomele leprei uscate sunt de a șa natură , că se formeaz ă întocmai ca la lepra umed ă, din
cauza relei mistuiri, pe p ărțile din afar ă ale corpului, mai ales pe mâini și pe picioare, pete închise
(cangrenoase), semne sigure de fr iguri foarte puternice în ăuntru. În urm ă dispare, mai întâi toat ă carnea
dintre încheieturile degetelor, apoi și din celelalte p ărți ale corpului, până când în cele din urmă nu
rămân decât oasele goale și încheieturile. Corpul se usuc ă întocmai ca un pom și ajunge un fel de
mumie. Oasele și încheieturile r ămase, par atunci ceva mai umflate. Carnea continu ă să dispară din ce
în ce, până când acești nenoroci ți ajung ca ni ște schelete și mor lipsi ți cu desăvârșire de putere. Cauza
nașterii, pân ă aci necunoscut ă, și natura acestei îngrozit oare epidemii, precum și bântuirea ei tocmai în
țările tropicale, nu mai e o enigm ă nici pentru mine, nici pentru to ți aceia, care au studiat cu de-
amănuntul învățăturile mele.
Și lepra are aceea și cauza ca toate ce lelalte boli, adic ă, încărcarea bolnavilor cu materii str ăine.
Ea se poate mo șteni, sau chiar dobândi printr-o via ță nenaturală . Adevăratul focar al epidemiei e în
pântece sau în organele mistuitoare, care func ționează anormal. Prin prea marea c ăldură, care
favorizează toate actele de fermenta ție, descompunerea materiilor str ăine în corp, trebuie s ă fie, bine
înțeles, foarte intensiv ă. Materiile str ăine sunt împinse cu o for ță foarte mare c ătre pă rțile din afar ă ale
corpului, unde din cauza ap ăsării dinăuntru, se depun de obicei în foarte mare cantitate. Prin aceste
îngrămădiri și depuneri, nervii conduc ători că tre aceste membre, ace ști purtători ai vieții, sunt cu
desăvârșire cotropi ți, așa că nu mai pot func ționa regulat. Astfel se l ămurește, la cei bolnavi de lepr ă,
lipsa de sim ț a acestor membre. În ăuntrul acestor bolnavi domnește o c ăldură de friguri foarte urcat ă,
pe câtă vreme afar ă se simte frig. Din cauza prea marii c ălduri dinăuntru, la lepra uscat ă, membrele se
usucă complectamente, c ăci organele mistuirii nemaiputând func ționa îndestul, cu toate alimentele a șa
numite dătătoare de putere, o adev ărată hrănire a bolnavului e cu neputin ță. Mâncă rurile trec, ce e
drept, prin corp, dar bolnavu l moare de foame, cu toat ă mâncarea. Aceste simptome ne dau iar ăși o
minunată dovadă, că corpul nu e hr ănit de acele alimente, care îi plac și care, dup ă părerea medicinii
moderne trebuie s ă cuprindă materiile, din care e compus și corpul, ci dimpotriv ă numai de hrana, pe
care corpul o poate mistui cu adev ărat. La lepra umed ă, se naște un proces de descompunere,
asemănător cu al hidropiziei, c ăci și la aceasta, dup ă cum mi-a dovedit experien ța, stările cangrenoase
dinăuntru, ce durează ani de zile, formeaz ă apa, așa c ă stadiul de descompunere e oarecum stadiul
final al acestor acte, ce se petrec în corpul vieț uitor. Afar ă de asta, la lepra umed ă are loc o
descompunere apoas ă, deși într-o alt ă formă ca la hidropizie. Foarte instructiv este cazul de boal ă,
pomenit mai sus, al domnului din Batavia, care suferea în acela și timp de boal ă de inimă, hidropizie și
lepră și care explic ă cele expuse pân ă aci. Lucru de c ăpetenie rămâne, că noi trebuie s ă privim lepra,
ca o încărcare a corpului cu materii str ăine, deci ca izvorând iar ăși din pântece. Dac ă lepra nu se arat ă
la noi în aceea și formă ca în țările tropicale, totu și observă m multe cazuri asem ănătoare. În prima linie,
e fără îndoială amețeala, care are un caracter cu totul asem ănător, numai că materiile str ăine, în țările
131temperate, nu pot ap ăsa cu aceea și intensitate c ătre pă rțile din afară ale corpului, ca în clima cald ă, la
lepră. Aceste materii str ăine săvârșesc deja în ăuntrul corpului opera lor distrug ătoare prin nimicirea
plămânilor, sau a altor organe.
În ce privește acum vindecarea leprei, trebuie s ă observ, c ă ea nu se poate dobândi niciodat ă
prin medicamente. Nici chinina, nici mercurul, nici alte otr ăvuri tari nu pot fi întrebuin țate aci cu folos, –
nu – o adev ărată îmbună tățire și vindecare a leprei nu se poate dobândi, decât prin dep ărtarea din corp
a pricinei de boal ă, a materiilor stră ine. Un exemplu va l ămuri și mai bine acestea ce spun. Știm că într-
o groapă cu cadavre, se nasc din cadavrele, ce intr ă în putrefacț ie, foarte mul ți viermi, ce formeaz ă o
mâncare minunat ă pentru gă ini. Dacă am voi să înlăturăm viermăria, presă rând otrav ă în groapă, am
omorî în orice caz o foarte mare cantitate de viermi, dar vor cre ște iarăși alții noi, câtă vreme vor fi
materii în putrefac ție. Numai prin înl ăturarea cadavrelor în putrefac ție am putea nimici cu des ăvârșire
viermăria. Același lucru se petrece cu boala și cu materiile str ăine în corp. Nu vom putea înl ătura aceste
materii prin medicamente, ce otr ăvesc corpul, ci va trebui s ă înlăturăm pricina tuturor bolilor, materiile
străine din pântece.
În opoziție cu tratamentul școlii medicale moderne, me toda mea ne pune în stare s ă știm pricina
oricărei boli, precum și mijloacele de a dep ărta din corp materiile str ăine, sau materiile de boal ă, pentru
a răpi bolii terenul ei prielnic.
Prin medicamente se cauzeaz ă însă o vătămare și mai mare, decât cea provocat ă de boala
însăși. Un exemplu minunat pentru adev ărul celor spuse, este raportul de vindecare al domnului R. din
Batavia, pomenit cu câteva capitole mai înainte. Din acest exemplu, se poate vedea foarte deslu șit, cum
bacilii de lepr ă, ce dormitau în acel bolnav și a căror existen ță a fost stabilit ă în chip neîndoielnic de
doctorii speciali ști, nu voiau s ă iasă din corp nici prin întrebuin țarea de medicamente otr ăvitoare, nici
prin alte asemenea prescrieri.
Ce efect minunat a avut metoda mea și cum a înl ăturat ea cu desă vârșire toți bacilii de lepr ă,
răpindu-le terenul prielnic, lucru ce au confirmat în urm ă înșiși doctorii! Numai dieta mea neexcitant ă și
băile mele derivative pot fi de folos. Bine în țeles că și aci se va putea sc ăpa numai acel bolnav, a c ărui
mistuire se poate îndrepta, și în cazul când pielea î și poate căpăta iarăși activitatea ei și puterea de
viață e încă îndestulătoare.
După cum am explicat deja în alt ă parte, cura mea nu e altceva decât o retrogradare a bolii pe
acelaș i drum pe care s-a n ăscut. Numai astfel se pot vindeca bolile, mai ales cele cronice.
Prin modul meu de tratare s-a mai ar ătat desluș it, că orice primejdie de a fi molipsit de c ătre
bolnavii de lepr ă e exclusă. Aceasta e de o însemnă tate excepț ională , mai ales pentru aceia care se
tem de molipsire. Ace știa n-au decât s ă urmeze o via ță naturală și să aplice metoda mea de vindecare,
ce răcorește și împuternice ște întregul corp, adic ă să provoace o cur ățire lăuntrică a materiilor de boală
și pot fi siguri c ă vor fi feriți nu numai de molipsi re, dar se vor sim ți în general mai bine, atât trupe ște, cât
și sufletește.
Cât de puțin preț a pus școala medicală pe mijloacele naturale de vindec are, reiese de acolo, c ă
ține pe bolnavi în od ăi separate, cu ferestrele închise și are grijă de a nu se strecura în ăuntru câtuși de
puțin aer curat de afar ă, mai ales noaptea. Astfel, aerul din od ăile leproșilor se îngreuneaz ă și se
împuț ește, prin exala țiile grele și prin fermenta ția materiilor de boal ă, așa că nu e de mirare, dac ă aerul
acesta molipsește pe alț ii și transmite altora materiile de boal ă. Înainte de a ajunge la rapoartele de
vindecare a bolilor de lepr ă, voi să mai pomenesc înc ă, pe scurt, felul și chipul prin care oricine se poate
feri cu siguran ță de lepră și de celelalte boli, cum de pild ă malaria și frigurile de clim ă, cel puț in așa, ca
în cazul cel mai r ău, boala să treacă puțin turburătoare și cu desăvârșire neprimejdioas ă. Numai acela e
atins de asemenea boli, al c ărui corp e deja predispus, adic ă e foarte mult înc ărcat cu materii str ăine.
Orice influen ță turburătoare asupra marilor depozite de materii str ăine, produce o nou ă fermentație (o
criză de vindecare) și pune corpul în pr imejdie. Predispozi ția către asemenea simptome o putem
cunoaște cu ani de zile înainte, prin știința expresiunii figurii. Chiar și aceia care nu cunosc încă această
nouă diagnoză pot simți oarecum aceast ă predispoziț ie. Natura a avut grijă de noi și aci, dându-ne un
semn foarte deslu șit de cunoa ștere, pe care noi, din nenorocire, nu știm să-l întrebuință m, acesta este
instinctul.
Instinctul natural inspir ă celor încărcați cu materii str ăine, dacă ei stau înc ă în legătura cu natura,
o frică tainică , o groază neexplicat ă de molipsire.
După aceste considera țiuni generale, voi cita raportul de vindecare a trei copii lepro și, care,
părăsiți de autorit ățile medicale din Berlin și din alte orașe, au intrat în tratamentul meu.
La acești trei copii (în etate de nou ă, treisprezece și cincisprezece ani) s-a dovedit superioritatea
metodei mele, dup ă ce școala medical ă declarase pe fa ță neputința ei. Deoarece tocmai acest e cazuri
de boală deșteaptă un interes general, am luat de la ace ști trei copii șapte fotografii dup ă natură.
Starea în care am primit pe cei trei bolnavi era disper ată. De la mâini lipseau primele falange și
pe unele loc uri erau mâncate și falangele urm ătoare. Rămășițele de degete erau f oarte umflate și
aproape de putrezire, dup ă cum se poate vedea în figura 4 și 5. La cel mai mic, indexul de la mâna
dreaptă era tocmai în putrezire. Picioar ele celorlal ți doi băieți mai în vârs tă erau și mai îngrozitoare.
(Vezi Figura 6 și 7). Diforme și încărcate cu materi i străine, ele erau deja roase de mai multe r ăni
adânci, care r ăzbiseră la os și de unde c urgea un puroi sângeros, ap ătos și cu miros greu. Picioarele și
mâinile erau nesim țitoare pân ă deasupra genunchilor și a coatelor. Pentru a constata insensibilitatea
membrelor se introdusese în Berlin un ac lung prin mâinile copilului și se înțepase brațul, până când
copilu l simțise dureri abia la cot. Ce opera ție remarcabil ă! Starea c opiilor era a șa de îngrozitoare, c ă n-
am putut lua aceste fotografii decât abia 3 s ăptămâni după începerea curei. În r ăstimpul ac esta, boala
lor se ușurase deja foarte mult. A ilust ra starea bolnavilo r la înc eputul curei ar fi fost aproape cu
neputință.
132
133
Zilnic două până la trei băi de șezut cu fric țiuni, băi de trunchi c u fricțiuni mai dese, diet ă potrivită
cu natura, mult ă mișcare la aer liber, provocar ea sudoarei – acestea au fost și aici mijloac ele simple, ce
au avut un ef ect minunat. Dac ă înainte de începerea curei, exala țiile lor erau insupor tabile, î n timpul
curei ele răspândeau un miros curat pestilen țial. Aceas ta se explic ă prin faptul, c ă murdăriile din corp se
puneau în mi șcare, pentru a ie și afară. Simptomul acesta se iv ea mai ales în timpul b ăii. Bolnav ii
mâncau dim ineața pâine uscat ă de grâu uruit și câtev a mere. La pr ânz mâncăruri scăzute de legume,
fierte în ap ă cu ceva unt și sare. Carnea și bulionul au trebuit, bine în țeles, î nlăturate. Mânc ărurile
trebuiau să fie cât se poat e de scăzute și erau totdeauna îngro șate cu uruial ă de grâu. Când le era sete
nu li se da bolnavilor decât ap ă proaspătă.
134Prin întrebuinț area curei mele, r ănile deschise de la picioare începur ă deja să se usuce în primele
14 zile, vindecându-se din ăuntru în afar ă. Afară de asta, cei doi copii mai în vârst ă, aveau fiecare câte o
rană și mai mare, care se vindecar ă abia în cursul lunii viitoare . Efectele minunate ale curei se
observară numaidecât și la mâini. În primul rând, degetele se sub țiară deja în a doua lun ă a curei, ceea
ce se putea vedea foarte deslu șit prin forma țiunea cutelor pielii. Materiile str ăine se retraser ă pe același
drum, pe care veniser ă, din pântece în aceste p ărți depărtate ale corpului. Lucr ul acesta se putea
constata prin ni ște dureri, pe care bolnavii le sim țeau în brațe și în picioare, mai ales la încheieturile lor.
Deja după o cură de patru s ăptămâni, cel mai în vârst ă dintre băieți putea purta ghete de piele
obișnuită, pe câtă vreme înainte nu putuse umbla nici cu ghete f ăcute înadins. În cele din urm ă,
membrele ce erau înainte vreme nesim țitoare, începur ă a dobândi sim țul normal. Bine în țeles, succesul
acesta nu fusese cu putin ță, decât prin treptata îmbun ătățire și îndreptare normal ă a mistuirii.
Deși băieții n-aveau deloc poft ă de mâncare când au intrat în tratamentul meu, dup ă 8 zile de
cură, nu se mai puteau s ătura. Treptat cu pofta de mâncare se îndrepta și mistuirea lor.
Astfel starea acestor trei b ăieți se îndreptase într-un timp a șa de scurt, c ă nici nu se putea
compara cu starea lor de mai înainte. Acei nenoroci ți copii, ce erau condamna ți la moarte sigur ă, sunt
astăzi oameni veseli și plini de via ță.
Acest succes dovedește îndestul, c ă boala numit ă lepră, ce trece în ochii lumii de nevindecabil ă,
se poate vindeca prin metoda mea, dup ă cum s-a dovedit și prin cazul domnului R. din Batavia, insula
Iava.
Pe baza rezultatelor dobândite pot declara deci, în toat ă siguranța, că bolile pomenite în acest
capitol se nasc din acelea și pricini unitare, ca toate ce lelalte boli. Numai acei lepro și, la care boala deja
prea înaintat ă, a nimicit oarecare organe înse mnate, nu mai pot fi vindeca ți. Aceș ti nenoroci ți pot găsi în
metoda mea cel pu țin ușurarea chinurilor lor și un sfârșit dulce și liniștit.
═════════
135
Râia. Limbrici. Panglic ă. Parazite. Surp ătură (Hernie).
Citez iarăși la un loc un num ăr de simptome de boli, care oricât de felurite s-ar manifesta, totu și
izvorăsc din aceea și cauză. Această afirmare o întemeiez pe dovezile sigure ale succeselor de cur ă,
dobândite în îndelungat a mea practic ă. Pentru a u șura, sau a vindeca râia și toate bolile de parazi ți,
înrudite cu ea, trebuie în primul rând s ă ne lămurim bine în ce condi ții se nasc acarienii râiei și care e
natura lor.
E lucru cunoscut c ă o singură zi caldă de primăvară, anotimpul în care natura î și desfășoară cea
mai mare putere de via ță, produce și dă viață, pe crăcile verzi ale pomilor, la miliarde de omizi. Întrista ți,
că frunzele verzi sunt mâncate astfel sub ochii no ștri, stăm cu mâinile în sân, fiindc ă nu cunoaștem nici-
un mijloc împotriva lor. Deodat ă vine o noapte friguroas ă și toate omizile dispar f ără de urmă, tot așa de
repede cum au venit. Natura a să vârșit, într-o singur ă noapte, prin sc ăderea temperaturii, aceea ce
nouă ne era cu neputin ță înainte. Toate ce lelalte parazite s unt supuse acelora și legi ale naturii ca și
omizile.
Din aceste considera țiuni va trebui s ă tragem importanta încheiere, c ă acarienii de râie și limbricii ,
ca toate parazitele, pot exista numai acolo unde g ăsesc teren prielnic. Acest teren însă , nu-l poate oferi
decât un corp bolnav, adic ă un corp înc ărcat cu materii str ăine. Pe lâng ă asta, trebuie să mai avem în
vedere, că condiț ia de existen ță a acestor parazite atârn ă de o anumit ă temperatur ă mai urcat ă, un
simptom pe care, dup ă cum ne dovede ște și experien ța, îl observ ăm numai la organismele înc ărcate.
Dacă izbutim a coborî acele temperaturi anormale iar ăși la nivelul lor primitiv și a da în acela și timp
afară lichidele rele din corp, orice pr ăsire a acestor parazite e de aci înainte cu neputin ță. Repede și
sigur vor dispare atunci cu toate.
Cine a urm ărit explicațiile mele cu interes și cu luare aminte, va pricepe foarte lesne, c ă
temperatura ridicat ă dinăuntru nu se poate coborî mai u șor decât prin b ăile mele derivative, printr-o
dietă neexcitant ă și prin celelalte prescrip ții cunoscute ale curei mele. Toate aceste mijloace de
vindecare trebuiesc, bine în țeles, individualizate, dup ă gradul de înc ărcare al fiec ăruia. Astfel, din
punctul de vedere al noii mele științe de vindecare, toate aceste simptome de boal ă, fiind izvorâte din
aceeași pricin ă, se pot vindeca în acela și mod simplu ca toate celelalte boli. Orice tratament medical, nu
poate aduce altceva decât v ătămare organismului respectiv.
Să-mi fie îngăduit și aci s ă ilustrez aceast ă materie, pu țin cam arid ă, prin câteva exemple.
Cel dintâi caz prive ște pe un domn, care suferea de tot felul de viermu și și limbrici. Bolile de nervi
și de mistuire mergeau, bine în țeles, mână în mână. Așa că se găsea la marginea mormântului; corpul
ardea și se mistuia cu des ăvârșire pe din ăuntru. Excrementele lui erau pline de viermu și mici.
Întrebuinț ând metoda mea, succesul întrecu toate a șteptările, cu toat ă starea disperat ă a bolnavului.
Deja într-o lun ă, toți viermușii fură înlăturați odată cu cauza lor. Pacientul urm ă cura mai departe, și, în
cele din urm ă, candidatul mor ții ajunse un om capabil de munc ă și de viață.
Numai prin sc ăderea temperaturii din ăuntru și, astfel, prin înl ăturarea materiilor de boal ă, fusese
cu putință înlăturarea procesului de descompunere din ăuntrul corpului, care se manifesta prin panglic ă,
limbrici, etc. B ăile de șezut cu fric țiuni și băile de trunchi cu fric țiuni, precum și producerea sudoarei și o
hrană nefiartă, neexcitant ă au fost în aceast ă împrejurare de cel mai mare folos.
Iată un alt raport de vindecare privitor la râie , care va de ștepta un interes general, deoarece
caracterizeaz ă destoinicia școlii medicale. Un tân ăr de 17 ani, suferind de aceast ă boală, colindase tot
felul de clinici și de spitale, f ără să găsească cel mai mic folos. În cele din urm ă, un profesor de aici l-a
sfătuit cam în glum ă, cam în batjocur ă, să vie la mine, deoarece el nu mai știe nici-un leac. Bolnavul
urmă acest sfat, mai mult fiindc ă vedea că medicamentele nu-i ajut ă nimic. Mâinile și brațele lui erau
îngrozitoare. Prin știința expresiunii figurii constatai numaidecât, c ă bolnavul acesta suferea deja de ani
de zile de o boală cronică de pântece, pricinuit ă de o mistuire neîndestul ătoare. Astfel, prin formarea
lichidelor rele și a sângelui necurat, se crease și terenul prielnic pentru râie. Acarienii râiei se pot
compara foarte bine cu ni ște bacili, care se pr ăsesc acolo, unde organismul începe s ă se ruineze. F ără
terenul prielnic, ei nu pot exista. Ei sunt, deci, produsul unei cauze mai adânci.
136Băi de trunchi cu fric țiuni și băi de șezut cu fric țiuni, dietă potrivită cu natura și băi de aburi des
repetate, s-au dovedit și în cazul acesta ca mijloace de vi ndecare minunate. Mi stuirea se îndrept ă
repede; în acela și raport și acarienii râiei dă dură înapoi cu cât li se r ăpea terenul lor propriu.
Microscopul ar ăta deslușit, că parazitele începeau s ă dispară. După 3 săptămâni, acarienii erau izola ți
și în a patra s ăptămână nu se mai vedea urm ă de ei. În acela și timp, bolnavul ar ăta cu mult mai bine la
față. Cine-l văzuse mai înainte, nu-l mai putea cunoaște acum, a șa de mult se schimbase. Natura
bolnavului f ăcuse singur ă aceea ce nu putuse s ă facă arta medicinii, aprobat ă de stat, și toate astea
prin același procedeu f ără medicamente și fără operații.
Surpături (Hernii)
Cauza surp ăturilor trebuie atribuit ă unei încărcări lăuntrice și unei încordă ri a pântecelui. În locul
în care prapurul e mai pu țin rezistent, ma țele trec afar ă în urma puternicei ap ăsări dină untru. Atunci se
rupe prapurul și mațele, cedând ap ăsării dinăuntru ies afar ă. Locul surp ăturii poate fi deosebit, pricina
rămâne însă aceeași la toate surp ăturile. Să nu se cread ă însă că ea se datoreaz ă numai unei lovituri,
unei căzături sau unei zdruncin ări. Toate acestea pot gr ăbi surpătura, ele îns ă nu sunt pricina bolii.
Pricina tuturor surp ăturilor este, dup ă cum susțin eu, pe baza experien țelor mele, numai înc ărcarea
pântecelui cu materii de boal ă, care, prin îngr ămădirile lor au provocat o mare c ăldură lăuntrică , o mare
apăsare lăuntrică . Prin aplicarea metodei mele, care alung ă din corp acele materii de boală , surpăturile
sunt înlăturate și astfel purtarea cercului e cu des ăvârșire de prisos.
Metoda mea num ără deja foarte multe succese în acest domeniu, o dovad ă că principiul unit ății
tuturor bolilor nu mă dă nici aici de ru șine. Timpul de vindecare atârn ă, bine înțeles, de gradul general
de încărcare al bolnavului și de faptul, dac ă surpătura e nou ă, sau deja învechit ă. Afară de asta, la
bolnavii bătrâni, la care puterea de vindecare a corpului e deja sl ăbită, succesul nu va fi niciodat ă așa
de mare ca la bolnavii tineri.
═════════
137
Cancerul. Carne vie.
Cancerul
Nașterea cancerului, a acestei boli a șa de grozave, nu se poate atribui influen țelor vătămătoare
din afară, nici turbur ărilor ce izvor ăsc din ele, ci, mai mult unor fapte, ce se petrec în însu și organismul
omului și care devin temelia și cauza acestui simptom de boal ă. Ca și hidropizia și oftica, cancerul este
cel din urm ă inel din lan țul unor boli anterioare în ăbușite și nevindecate. Punctul lui de plecare izvor ăște
în primul rând din bolile organelor genitale, mai ales din sifilis, fie c ă asemenea boli se ivesc direct, fie
indirect, adic ă moștenite. Principalul e aflarea materiilor str ăine, care își aleg un drum oarecare în corp,
unde provoac ă ultima fază a bolii, pricin uind acele vegeta ții, formațiuni noi și descompuneri
cangrenoase, ce îngroz esc omenirea. Prin știința expresiunii figurii, e foarte lesne de a prevedea o
boală de cancer cu mult ă vreme înainte de izbucnire. Se formeaz ă mai ales noduri și umflături la gât,
care ne îndeamn ă să conchidem cu siguran ță la o forma țiune foarte numeroas ă de noduri în corp, mai
ales la o forma țiune foarte însemnat ă de noduri hemoroidale în pântece.
Această formațiune de noduri hemoroidale poate lua o întindere a șa de mare, că astupând
canalele mistuirii, s ă împiedice golirea excr ementelor, pe cale naturală . După observaț iunile ce am
cules, în diferite cazuri grele de cancer, se ivea întotdeauna o des ăvârșită încuiere a mistuirii. F ără
clistire și fără mijloace de ie șire afară, nu era chip pentru ace ști bolnavi s ă aibă scaun. Am observat
însă de asemenea, c ă printr-o prea mare întrebuin țare de purgative, mai al es de hapuri, se dezvolt ă
înăuntrul corpului o stare cangrenoas ă, ce duce la oftică și mai cu seam ă la cancer. Corpul îndur ă ani
întregi întrebuinț area acestor purgative, precum și ațâțarea provocat ă de ele asupra nervilor mistuirii și
pântecelui. Dar, din ce în ce, nervii se înt ărâtă așa de mult c ă nu mai pot func ționa fără o ațâțare și mai
mare. De aci izvor ăsc cazuri grozave de boal ă, între care poate fi num ărat și cancerul. Aceast ă boală
grozavă, ca și oftica, hidropizia și toate celelalt e faze din urm ă ale altor boli anterioare, nu e provocat ă
de obicei, decât printr-o viață foarte nenaturală , printr-o prea mare râzgâiere, supra-hr ănire și
supraexcitare a nervilor, prin mânc ăruri, sau medicamente rafinate; în fa ța cancerului, școala medical ă
stă tot așa de neputincioas ă, ca și în fața tuturor celorlalte ultime faze de boli. E ști foarte dureros
impresionat când vezi c ă medicina, în tratarea cancerului, încearc ă să înlăture vegetaț iunile și
formațiunile noi prin cauterizare sau t ăiere și crede c ă lecuiește boala, lucru ce s-a dovedit a șa de
drastic la r ăposatul împ ărat Frederic. Medicina uit ă însă, sau nu poate s ă-și explice de unde vin aceste
formațiuni noi. Natura acestei boli i-a r ămas până acum străină, altfel nu s-ar ocupa în tratamentul ei
numai de forma exterioar ă a bolii, numai de spuma cangrenoasa a acestei fermenta ții de materii str ăine,
adică de formațiunile noi. Ar fi trebuit s ă se gândeasc ă, că formațiunile noi trebuie s ă se nască și ele
dintr-o pricină oarecare și c ă înlăturarea acestei pricini trebuie s ă fie cea dintâi grij ă.
Pentru a ilustra iar ăși acest pasagiu cu un exemplu, voi cita filoxera a șa de temut ă și așa de
vătămătoare, care a nimicit a șa de des speran țele unei bune recolte. Eu sus țin, că nu există leac extern
împotriva filoxerei. Cine cunoa ște bine natura și cauza na șterii filoxerei, știe că ea nu poate exista decât
acolo, unde g ăsește teren prielnic, niciodat ă însă într-o rădăcină de viță sănătoasă. Dar, terenul prielnic
va începe din momentul când acea tulpin ă de viță se va îmboln ăvi printr-o îngr ășare nenaturală și printr-
un tratament fals din partea omului. Necunoscând natura condi țiilor de existen ță ale tulpinii de vi ță, omul
nu se gânde ște decât a spori pe cât e cu putin ță puterea de a rodi și îngrășând pă mântul știrbește din
condițiile viței, așa că tulpina bolnav ă înăuntru și plină de sevă stricată, formează acum un teren prielnic
filoxerei. Dup ă cum păduchii nu atac ă decât un animal boln ăvicios, tot astfel tulpina de vi ță va cădea
sub influen ța vătămătoare a filoxerei, când ea îns ăși va ajunge bolnav ă. De aceea, înl ăturarea
parazitului nu se poat e dobândi de-a dreptul pr in omorâre sau otr ăvire, ci numai retr ăgându-i terenul
prielnic, adic ă boala lăuntrică a tulpinii de vi ță.
Exemplul acesta ne conduce iar ăși la organismul omenesc, ale c ărui părți dinăuntru, pe dat ă ce
sunt atinse de boal ă, pregătesc terenul prielnic pentru alte boli și mai rele. Simptomele ce înso țesc
stările cangrenoase, deci și cancerul, sunt adeseori dureri nesuferite și foarte nepl ăcute. Pentru
amorțirea acestor dureri chinuitoare pentru bolnav, școala medical ă modernă se slujește de injec ții cu
138morfină, care în tot cazul au efectul dorit pen tru câtva timp, dar care mai în urm ă vatămă întregul corp și
tot sistemul nervos. Faptul acesta ne aminte ște cunoscuta poveste a ursu lui, care a omorât pe st ăpânul
său cu pietre, pentru a goni musca de pe nasul acestuia.
Pentru ce dar să slăvim otrăvurile, dac ă există mijloace naturale, care u șurează durerile nervilor
mai bine ca morfina și oțelesc și întăresc în acela și timp organele: b ăile mele derivative? Atunci
morfinomania va c ădea de la sine. Aceasta din urm ă cere necontenit o nou ă amețire ca și beția, căci
amândouă nu sunt provocate decât de inflama țiile sau st ările cangrenoase din corp. Numai un
tratament natural poate înl ătura aceast ă întărâtare ce cre ște necontenit.
În partea a III-a, în capitolul asupra tratamentului r ănilor, „ră ni deschise”, se va explica cu de-
amănuntul cauza na șterii și natura bolilor de cancer. Aci voi spune numai vreo câteva cuvinte asupra
vindecării lor. Mai întâi de toate, e absolut indiferent în ce form ă și în ce loc al corpului se ive ște boala; e
cu totul indiferent, dac ă e așa numitul cancer la limb ă, sau cancer la piept , cancer la mitr ă, sau cancer
la stomac . Vindecarea nu e influenț ată câtuși de puțin de varietatea formei sub care se manifest ă boala
de cancer, că ci ea izvor ăște dintr-unul și acela și izvor, cu toat ă varietatea aceasta. Sediul acestei boli
atârnă numai de locul ce și-au ales materiile str ăine ca depozit principal și de drumul pe care-l ia
principala presiune a fermenta ției.
Cancerul se poate vindec a prin metoda mea. Totuși un succes sigur nu se poate a ștepta decât în
cazurile, în care îndreptarea mistuirii e cu putin ță și puterea bolnavilor e înc ă îndestulătoare, pentru a-i
face în stare s ă se împotriveasc ă crizelor violente, ce nu se pot înlă tura la asemenea boli. În orice caz,
numai adâncii cunosc ători ai metodei mele pot vindeca boala cancerului, c ăci ea formeaz ă, ca și oftica
și hidropizia, sfâr șitul unor boli anterioare și prin urmare un simptom de boal ă grea.
Câteva exemple din practica mea vor l ămuri cele de mai sus.
Un domn, trecut de 40 ani, suferea de cancer la nas . Consultase pe cei mai vesti ți specialiști ai
medicinii. To ți i-au spus c ă are cancer la nas, dar de vindecat n-au putut s ă-l vindece, c ăci nu
cunoșteau nici natura, nici pricina bolii. To ți reprezentan ții acestei școli fuseser ă de acord de a
întrebuinț a medicamente tari și otrăvitoare, pentru a înl ătura astfel manifest ările locale ale cancerului.
Dar, întocmai după cum un pom nu- și arată agonia, acolo unde r ăsare din trunchi o crac ă uscată, pe
care o putem vedea, – ci boala lui p ătrunde cu mult mai adânc în sev ă; tot astfel, la cancer, forma țiunile
noi, cangrenoase și putrede de afar ă nu sunt boala îns ăși ci numai focarul cel mai înaintat. Pe dat ă ce
copacul e t ăiat, se poate vedea numaidecât, c ă uscarea cr ăcii nu e boal ă locală. Tot astfel și doctorul
poate constata f ăcând autopsia cadavrului c ă întregul corp al celui atin s de cancer era bolnav. Fire ște
că e mai bine pentru bolnav, dac ă lucrul acesta se vede și se știe de mai înainte.
Revenind la raportul nostru de vindecare, trebuie s ă observăm, că mistuirea acelui bolnav era
deja de ani de zile cât se poate de rea. Lucru ciudat, acest simptom a șa de important nici n-a fost z ărit
de speciali știi moderni, care s-au ocupat numai și numai cu nasul bolnavului. Dac ă ar fi avut m ăcar o
idee de știin ța expresiunii figurii, ar fi putut conchi de din cancerul de la nas, pentru o cangren ă
asemănătoare în pântecele bolnavului. Astfel, bol navul, de firea lui un om dornic de via ță, se încredin ță,
spre fericirea lui, de z ădărnicia oricărui tratament local și veni la mine înc ălzit de cele mai bune
speranț e. Nasul și buza de sus erau cu des ăvârșire mâncate, culoarea nasului era cangrenoas ă,
mistuirea d ărăpănată cu desă vârșire, ieșirea la ud neregulat ă și lăsând mult de dorit. Ie șirea la ud era
întovărășită adeseori de dureri îngrozitoare, dar care din fericire, mul țumită umorului bolnavului, n-
aveau nici o influență .
Deoarece puterea de via ță a bolnavului era înc ă tare, corpul se folosi foarte repede de cura mea.
Mistuirea, mai ales, se îndrept ă foarte repede și odată cu ea treptat și starea general ă. Din săptămână
în săptămână, inflamația cangrenoas ă de la nas da înd ărăt, fără ca să fi pus ceva la ea. Ea se schimb ă
mai întâi într-o ro șeață , care după 4 luni căpătă cu desă vârșire culoarea pielii normale. În acela și timp,
buza mâncat ă se vindecă dinăuntru în afar ă, fără a lăsa cel mai mic semn.
Pentru dobândirea acestui rezultat, s-au întrebuinț at pe lângă o dietă cu desăvârșire neexcitant ă,
uscată și potrivită cu mistuirea bolnavului, b ăile mele derivative de trunchi și de șezut cu fricț iuni, în chip
alternativ, și în fiecare s ăptămână una până la două băi complecte de aburi, respectiv b ăi de aburi la
cap. Când durerile și inflamația deveneau insuportabile, b ăile se făceau la fiecare dou ă ceasuri. În
timpul bă ilor durerile sl ăbeau, așa că timpul de baie era cel mai pl ăcut bolnavului. Deja în a doua zi
începu coborârea inflama ției cangrenoase din ăuntru, aceea ce se observa la locul de fric țiune, deja
după a doua baie de șezut cu fric țiuni. Lucrul acesta înfrico șă pe bolnav, mai ales c ă starea aceasta era
însoț ită de dureri. Îi explicai cauza na șterii acestui simptom neînl ăturabil; nu-i r ămânea decât sau s ă
139facă liniștit cura înainte, sau să aștepte cu siguran ță moartea. Totodat ă îi atrasei și luarea aminte, c ă în
aceeași m ăsura, în care inflama ția se ivește la locul de fric țiune, dispare de la nas, – aceea ce v ăzu și
el, – din care cauz ă se hotărî să urmeze mai departe cu prescrierile mele. Numai prin b ăi foarte dese,
se putu sc ăpa de toate aceste st ări foarte sup ărătoare, până când în cele din urm ă, ajunse scopul
dorințelor sale.
Această retrogradare caracteristic ă a stării de inflama ție latente din ăuntru, este un act, ce din
nenorocire e priceput pân ă acum de foarte pu țini, în toat ă întinderea și în tot adev ărul lui. Doctorii și
medicina aduc tot felul de învinui ri metodei mele. Ei n-o cunosc și o nesocotesc prin t ăgăduirea
succeselor ei; – ei t ăgăduiesc natura acestei metode și se servesc de apari ția unor anumite crize,
precum și de ivirea unor simptome de boal ă, ce n-au fost vindecate mai înainte ci numai în ăbușite cu
medicamente, pentru a se n ăpusti, fără nici-o considera ție asupra mea și asupra metodei mele.
Aceștia nu cunosc, din nefericire, metoda mea de vindecare, c ăci metoda mea n-are al ți apărători
sinceri, decât numai aceia care au fost sc ăpați prin ea. Ar fi o p ărere foarte gre șită și o dovad ă de mare
nepricepere, dac ă cineva ar sus ține, după cum s-a mai întâmplat, c ă printr-o necontenit ă spălare cu apă
rece, în baia de șezut cu fric țiuni, pielea din locul de fric țiune trebuie s ă se jupoaie. Jupuiala în locul de
fricțiune și la băile de șezut cu fric țiuni, care, pentru cei ini țiați, au înțeles larg și adânc, se ive ște numai
în cazuri determinate și în forme bine hot ărâte. Un organism, care n-are în ăuntru stări de inflama ție
latente, sau în care materiile str ăine își aleg un alt drum de ie șire, nu se va jupui nici odat ă în locul de
fricțiune. Am tratat bolnavi, care timp de 2 ani au f ăcut zilnic b ăi de 1:30 – 2 ceasuri și totuși nu s-au
jupuit niciodat ă. Alții însă, s-au jupuit în timpul prefacerii bolii lor latente și cronice în boal ă acută, adică
în timpul simptomului critic, și jupuiala ținea până când inflama țiile acute din ăuntru erau coborâte în jos.
Atunci jupuiala înceta tot în timpul b ăii. La unii bolnavi se formeaz ă, nu departe de locul de fric țiune, răni
deschise purulente mai mari sau mai mici, di n care curge necontenit puroi (materii str ăine în form ă
acută, în stare de fermentaț ie). Acest puroi nu se na ște, după cum cred unii, din prostie, prin inflamaț ia
fricțiunii, ci numai și numai din corpul bolnavului și mai ales din acea inflamare din ăuntru acut ă sau
latentă, ce a fost provocat ă prin fermentaț ia materiilor str ăine. Acest puroi nu e a șadar, nici mai mult nici
mai puțin, decât pricina crizei. De aceea, e foarte gre șit, dacă bolnavii care urmeaz ă tratamentul meu,
fără sfaturile și prescrierile mele, se tem de aceste simptome, sau nu pot s ă le interpreteze bine.
Departe de a înf ățișa cel mai mic caracter nelini știtor, aceste simptome dovedesc reac ția ce se face în
corp, prin tratamentul meu, și cum îndreapt ă spre pântece starea de inflama ție dinăuntru. Sub aceast ă
formă , câteodată dureroasă , se ascunde cel dintâi germen al unei vindec ări adevărate. Bine în țeles,
jupuiala în locul de fric țiune și formarea puroaielor se întâmpl ă mai des atunci când inflama ția dinăuntru
a provocat deja o stare cangrenoas ă, după cum e cazul la cancer. În cazul acesta, bolnavul trebuie s ă
aplice în timpul când nu face baie, pe locul de fric țiune, o pânz ă udă și îndoită de mai multe ori. Aceast ă
pânză se poartă de bolnav în tot timpul cât nu face baie și trebuie s ă fie în tot timpul ud ă.
Pentru a reveni iar ăși la raportul meu de vi ndecare, voi mai spune c ă, în timpul curei, s-a ivit la
bolnav mai întâi o boal ă de rinichi și apoi o boal ă de organe genitale de care suferise înainte vreme,
însă într-o formă cu mult mai blânda și mai trec ătore decât înainte. Amândou ă bolile acestea nu
fuseseră vindecate la prima lor izbucnire, ci numai în ăbușite în corp prin medicamente. Ele formau,
deci, stadiul preliminar al cancerului la nas, însă abia medicamentele întrebuin țate au dat prilej pentru
dezvoltarea acestei boli. Elimin ările din timpul tratamentului cancerului dovedeau cu prisos aceast ă
afirmare. Puroiul, ce curgea din ran ă, mirosea uneori întocmai ca medicamentele întrebuin țate împotriva
bolilor de rinichi și de organe genitale și mirosul acesta era a șa de pă trunzător, că nu mai putea fi nici o
îndoială asupra raportului lui cu medicamentele de alt ă dată. După cum am explicat deja, aceasta
provine din faptul c ă, corpul înf ășoară în mucozităț i medicamentele care sunt o otrav ă pentru el și că
aceste gheme mucoase r ămân în corp, se transform ă în zgârciuri, pu țin câte puțin, sub influen ța căldurii
dinăuntru și a încordă rii caracteristice a corpului, se usuc ă cu desăvârșire și ajung tari ca oasele. Printr-
o cură de apă, aceste mase mucoase înt ărite se dizolv ă în același fel cum s-au format și apoi sunt date
afară, treptat cu ridicarea puterii de via ță. Am putut constata faptul acesta în mai multe mii de cazuri din
practica mea. Am observat de asemenea, cât de mult împiedec ă adevărata vindecare a corpului, prin
cura mea, întrebuin țarea multor medicamente și cât de critice și de dureroase sunt elimin ările vechilor
medicamente din corp. Aceast ă experiență a trebuit să o facă și bolnavul meu, cu propriul s ău corp. Dar
îmbună tățirea sa treptat ă nu-i dădu răgaz să înceteze cu cura mea, pân ă când se vindec ă pe deplin de
greaua sa boal ă.
140Voi mai cita un alt caz de c ancer, luat din practica mea și care prezint ă un interes general. O
femeie la începutul celor 50 de ani, suferea de cancer la piept . Țâța stângă fusese operat ă în Berlin, de
aceiaș i doctori vesti ți, care vegheaser ă la căpătâiul împăratului Frederic. Nu trecu mult și țâța dreaptă fu
de asemenea cotropit ă de cancer. Cea dintâi operaț ie așa de „fericit reu șită” n-avusese, deci, nici un
succes, ba dimpotriv ă starea general ă se găsea, în urma operaț iei, cu mult mai r ea. Când bolnava se
înfățișă, pentru a doua oar ă, înaintea acestor celebrităț i medicale, pentru a le cere sfatul lor asupra
cancerului ce i se ivise iar, i se spuse, dup ă îndelungate cercet ări, că pentru vindecarea ei e neap ărată
nevoie și de opera ția țâței drepte. Corpul ei e îns ă deja prea slab și n-ar putea suporta operaț ia. De
altminteri, vindecarea ei nu se poate c ăpăta pe altă cale. În aceast ă stare nenorocit ă, părăsită de „cei
dintâi doctori”, veni feme ia în tratamentul meu. Țâța dreaptă era cangrenoas ă, iar alături se găseau,
până sub subsuoar ă, mai multe noduri tari de m ărimea alunelor, nucilor și ouălor de găină, de o culoare
iarăși închisă și cangrenoas ă. Pântecele era, de asemenea, foarte p lin de noduri, mist uirea rea, scaunul
se căpăta la 3 sau 4 zile, prin clistire. Excrementele se co mpuneau din cocoloa șe tari, negre și arse.
Ieșirea la ud era, de asemenea, foarte neîndestul ătoare. Starea puter ilor ei se arat ă foarte
îngrijorătoare, mai aleg c ă niște dureri de cap foarte violente o sl ăbeau din zi în zi. Mult ă vreme, femeia
aceasta urm ă cura mea cu energie. În scurt ă vreme, durerile de cap sl ăbiră. Chiar și mistuirea se
îndreptă, din săptămână în săptămână. Numă rul băilor derivative trebui să fie potrivit cu starea și cu
puterile bolnavei. În cele dintâi șase săptămâni, cura fu pentru ea pu țin cam dureroas ă. În timpul curei
se arătă foarte deslu șit efectul opera ției așa de „fericite”, s ăvârșită în Berlin la țâța stângă. În locul
semnului vechi și adânc de la țâța stângă se formă , în cea dintâi să ptămână a curei, o ran ă deschisă
cangrenoas ă, care, mărindu-se neîncetat în cursul celor dintâi 4 s ăptămâni, atinse în cele din urm ă
mărimea unei piese de 5 m ărci. Pe urm ă, încetul cu încetul, rana aceasta se vindec ă în șase
săptămâni. Starea cangrenoas ă a țâței drepte d ădu îndărăt, în aceea și măsură ca cea din partea
stângă . Operația de la ț âța stângă nu înlăturase nicidecum pricina cancer ului, ci numai focarul din afar ă
al fermenta ției. Corpul a fost astfel nevoit s ă schimbe mersul fermentaț iei cancerului, pân ă când în cele
din urmă, după ce se formaser ă noduri tari peste tot pieptul pân ă sub subțioară, țâța dreaptă luă în
primire acest proces de fermenta ție. Prin tratamentul meu, boala trebui s ă se retragă pe același drum,
pe care venise, și de aceea nu e de mirare, dac ă materiile de boal ă s-au ivit iar ăși în stare acut ă în țâța
stângă , din care fuseser ă gonite cu de-a sila în timpul opera ției și împinse în corp. E un fapt asupra
căruia nu mai încape nici o îndoial ă, că natura nu se las ă a fi silită, cu toată dorința medicinii moderne.
Fiecare opera ție dovedește numai și numai nedestoinicia școlii medicale moderne, precum și nesfârșita
ei sărăcie de leacuri adev ărate. Operația este și mai nenatural ă decât întrebuin țarea medicamentelor .
Acum vor pricepe onoraț ii cititori și cititoare de ce intitulez știința mea de vindecare, nu numai „f ără
doctorii”, dar chiar și „fără operație”.
Dar, să revenim la cazul citat. Durerile, ce avea de îndurat bolnava, prin schimb ările ce se f ăceau
în corp, devenir ă foarte suportabile prin multele b ăi derivative. Nu trecu mult și se iviră câteva puroaie, o
dovadă sigură, că marea inflama ție cangrenoas ă dină untru era tras ă afară. Puțin după aceea se muiar ă
și acele noduri de sub sub țioara dreapt ă, se zdrumicar ă puțin câte puțin și se traser ă în cele din urm ă
către focarul bolii, c ătre pântece. În timpul celor dintâi dou ă luni, bolnava a tr ăit numai cu pâine de
Graham și cu poame. Numai prin aceast ă dietă serioasă și prin băile mele a fost cu putin ță să provoc în
timp de 3 luni o îmbună tățire însemnat ă, așa că rana deschis ă de la ț âța stângă fu ca ș i vindecată și
bolnava putu s ă plece acas ă.
Mi s-a întâmplat la fel și la alte cazuri de cancer; a șa uneori s-a ar ătat la limbă, alteori la gât, dou ă
simptome care mai ales ast ăzi sunt la ordinea zilei. Nici la ele metoda mea nu m-a dat de ru șine.
Dacă se arătau la gât noduri de cancer tari, ele se muiau deja în primele s ăptămâni și
prefăcându-se în puroi, nu mai erau pr imejdioase bolnavului la înghi țit.
La cancerul limbii, depozitul ca feniu se dizolva imediat dup ă băile cu fricțiuni și nodurile limbii
dispă reau cu mult mai înaint e decât nodurile de jos, a șa că limba devenea iar ăși curată și normală . Cele
mai primejdioase, la asemenea boli de cancer, erau de obicei marile noduri hemoroidale din pântece.
Când bolnavii nu mai puteau mânca hran ă uscată, izbuteam s ă înlătur foarte repede durerile nesuferite,
morfinomania și foamea, puteam de asemenea s ă dizolv nodurile și să gonesc orice insomnie, îns ă
totuși bolnavul nu g ăsea nici-o u șurare, fiindc ă nodurile din pântece nu mai îng ăduiau, în timpul dietei
lichide, nici-o eliminare normal ă.
La atacurile de înă bușire, ce se ivesc adeseori în asemenea cazuri grele de boal ă, efectele b ăilor
de șezut cu fric țiuni erau extraordinare. Tocmai la acei bolnavi, care aveau zilnic mai multe asemenea
141atacuri, primejdia înă bușirii era numaidecât înl ăturată, în câteva minute după începutul bă ii. De câte ori
se dizolva un nod în ăuntrul gâtului și de câte ori puroiul lui se v ărsa în canalul de resp irare, sau de câte
ori gâtul era ap ăsat prin cre șterea nodului în timpul dizolv ării, se iveau acele atacuri de în ăbușire. Prin
băile derivative, atacul acesta d ădea numaidecât înd ărăt. Prin aceste b ăi, puroiul era tras numaidecât în
jos și volumul nodului ce se dizolva era mic șorat. Tocmai aceste piedici, pentru a c ăror înlăturare nu se
cunoștea până acum decât traheotomia, sunt de o mare însemn ătate. Astfel, b ăile mele aduc în aceste
crize disperate acelea și servicii sigure, ca și în atacurile de în ăbușire ale anghinei difterice, pentru a
cărei înlă turare medicina nu cunoa ște decât opera ția.
Carne vie
Acele vegeta ții și formațiuni noi, ce se ivesc în pă rțile zdrelite ale corpului ș i care sunt cunoscute
în general sub numele de „c arne vie”, sunt mai pu țin primejdioase decât cancerul. Vindecarea acestei
boli se face cu mult mai repede deoarece, presupunând cazul c ă, carnea vie se preface în puroi,
materiile str ăine ce se g ăsesc în corp, sunt cu des ăvârșire dizolvate. Numeroase experien țe din practica
mea mi-au dovedit aceasta. S ă-mi fie îngăduit de a cita urmă torul caz.
E vorba de o femeie de vreo 30 de ani, care de cât ăva vreme avea dureri la degetul ar ătător de la
mâna dreapt ă. În urma unei zdreliri, degetul acesta se inflamase, inflama ția se întinsese din ce în ce și
în cele din urmă se formă pe locul zdrelit o mare vegeta ție de carne vie. Doctorul care trata femeia
aceasta, tăiase aceast ă carne vie, o cauteriz ase cu piatra iadului și cu alte mijloace tari, dar f ără nici-un
folos. Cu toate opera țiile repetate, carnea vie se în tindea din ce în ce mai mult, și când degetul c ăpătă o
culoare cangrenoas ă, doctorul îi declar ă că osul e și el atins și că amputația degetului e neap ărat
trebuincioas ă, dacă bolnava nu vrea ca r ăul să se întindă mai departe. Deoarece îns ă bolnava nu se
putu hotărî pentru amputaț ie, veni la mine, c ăci după cum îmi spuse, auzise lu cruri mari despre metoda
mea de vindecare f ără operații. Îi explicai la început, c ă operația, așa cum o vrea doctorul, o socotesc
nu numai zadarnic ă, dar chiar v ătămătoare sănătății. Degetul bolnav, continuai eu, e mai mult urmarea
unei alte pricini și numai prin înl ăturarea acesteia vindecarea degetului e cu putință . Îi prescrisei zilnic
trei până la patru b ăi de șezut cu fric țiuni, de câte 30 minute fiecare, diet ă potrivită cu natura și pentru
cele dintâi trei, patru zile, o baie local ă de aburi la de get, înaintea b ăii de șezut cu fric țiuni. Femeia care
devenise lă uză, pregeta la început de a face b ăile de șezut cu fric țiuni: se hot ărî însă repede, când îi
spusei că nu pot să -i dau alt sfat mai bun; în tot cazul, o sf ătuii mai bine să nu facă cura mea, dac ă n-
are încredere într-însa. Totu și, ea se hot ărî să o facă, cu atât mai mult cu cât nu-i r ămânea altă scăpare
decât amputaț ia. Succesul se ivi foarte repede. Deja, dup ă trei zile îmbun ătățirea era uimitoare. Dup ă
prima baie, carnea vie încetase de a se mai întinde și în ziua a treia începu s ă se prefac ă în puroi.
Starea cangrenoas ă încetase și astfel orice primejdie pentru os și pentru deget era înl ăturată. În timp de
14 zile, degetul era cu des ăvârșire vindecat f ără a lăsa cel mai mic semn.
═════════
142
Partea a treia
Tratarea și vindecarea r ănilor, fă ră doctorii și fără operaț ii.
E greu de înl ăturat prejudiciul înr ădăcinat, că tratamentul r ănilor se poate face numai și numai pe
baza legilor stabilite de chimie și că de aceea r ănile interne sau externe nu se pot vindeca decât printr-
un tratament chirurgical și antiseptic. Str ălucitele rezultate ale metodei mele de vindecare, arat ă
îndeajuns cât de false sunt aceste p ăreri. Tocmai aci cura de ap ă își arată efectele ei minunate și nimic
nu e mai potrivit, pentru tratamentul r ănilor prin ap ă și în mod natural, ca metoda mea de vindecare.
Prin întrebuin țarea acestei metode, aproape toate r ănile, de orice fel, se pot vindeca nu numai
fără dureri, dar chiar într-un timp de trei ori mai scurt, decât prin tr atamentul medical, așa numit
antiseptic. Pot întemeia aceast ă afirmare pe un șir întreg de succese și pe un mare num ăr de încerc ări
practice. Toate aceste încercă ri, n-au dat nici mă car vreo singur ă dată greș și n-au lăsat nici semnele,
pe care le las ă operațiile chirurgicale.
Cine capă tă o rană prin tăietură sau împu șcătură, prin strivire, prin arsur ă, sau prin înghe ț, va
observa numaidecât c ă, corpul se sile ște de a precump ăni, sau de a vindeca aceast ă vătămare.
Această intenție de vindecare produce în locul respectiv un spor al circula ției sângelui și a altor materii
reparatoare, și asta în urma irit ării nervilor ataca ți de rană. În cele din urm ă, locul respectiv e cotropit de
o căldură mare și se umflă prin frecarea materiilo r reparatoare. La arsuri și la striviri, acest simptom e de
obicei înso țit de dureri.
Corpul aduce astfel o mare cantitate de materii de vindecare, pentru a repara v ătămarea cât mai
curând posibil. Dac ă această intenț ie a corpului e sus ținută cum trebuie, vindecarea se face
extraordinar de repede și fără dureri.
Acele dureri, pomenite mai sus, se ivesc de obice i când corpul începe procesul de vindecare. Ele
nu sunt altceva decât ni ște friguri locale , friguri de răni. O dată stabilit faptul, c ă la răni, ca și la celelalte
boli, avem de a face cu friguri, de și într-o alt ă formă, ne va fi foarte u șor să găsim drumul c ătre
vindecarea lor.
După cum am v ăzut mai înainte, cea dintâi grij ă a noastră, trebuie s ă fie înlăturarea frigurilor.
Scopul acesta trebuie s ă fie îndeplinit cât se poate de repede, mai ales la r ănile mai mari, pentru ca
frigurile locale s ă nu se prefac ă în friguri generale.
Durerile vor fi numaidecât înl ăturate, dacă vom putea ț ine frigurile în frâu. Tocmai la r ăni se poate
observa deslu șit, că orice friguri nu sunt altceva decât o sfor țare de vindecare, o sfor țare de
precumpănire a corpului. Din nenorocire, se întâmplă prea des ca întregul corp s ă fie cuprins de frigurile
de răni, din care pricin ă, rana se vindec ă mai încet. Lucrul acesta î și are explicarea într-o cauz ă mai
adâncă. Eu susțin, că în asemenea cazuri, trebuie s ă fi existat în corp, cu mult ă vreme înainte de r ănire,
o puternic ă încărcare cu materii str ăine, adică o stare de friguri latent ă. Bine înțeles, o așa de
nefavorabil ă dispoziț ie trupeasc ă grăbește foarte mult întinderea frigurilor și ațâță fermentația intensivă
a materiilor str ăine, ce se g ăsesc în corp. La un organism cu des ăvârșire sănătos, rănile cele mai grele
se vindecă într-un timp uimitor de scurt: organismul posed ă atunci puterea trebuitoare, pentru a înl ătura
prin sine însu și materiile str ăine supărătoare. Dar, se mai g ăsesc oare ast ăzi oameni cu adev ărat
sănătoși? Foarte pu țini, căci deși mul ți trec de s ănătoși pe deplin, totuși știința expresiunii figurii ne
dovedește contrariul.
Am observat adeseori, c ă animalele l ăsate cu des ăvârșire în voia lor, f ără nici-un ajutor din alt ă
parte, se vindecă singure de ră nile lor, adeseori într-un timp necrezu t de scurt. Cu prilejul studierii
acestui simptom, de altminteri foarte natural și explicabil, m-a izbit întotdeauna enorma deosebire, ce
există între aceste vindec ări și acelea ale omului. Tocmai aceast ă împrejurare a de șteptat în mine, și
mai mult, imboldul c ătre cugetare și către cercetarea tainelor naturii. Și eu eram la început de p ărere că
bietele animale, în cazuri de r ănire, o duc mult mai greu decât noi oamenii, care dispunem de toate
leacurile, pe care ni le pune la îndemân ă știința și îngrijirea omeneasc ă. Experien ța m-a învățat însă,
143adeseori, c ă vindecarea la animale se face mult mai r epede, decât la oamenii care zac în clinici și în
spitale. Toate aceste observa țiuni m-au adus în acela și timp, la încheierea sigur ă, că aceste simptome
nu se datoreaz ă numai unor simple întâmpl ări. Ele sunt întemeiate pe legi nestr ămutate. Câteva
exemple vor l ămuri cele spuse pân ă aci.
O pisică dăduse într-o curs ă. Cursa frânsese pisicii piciorul drept dinapoi, cu trei centimetri
deasupra genunchiului, adică tocmai acolo unde începe carnea. În sfor țarea ce făcuse de a sc ăpa din
cursă, pisica smucise cursa de mai multe ori, se învârtise, t ăvălind piciorul rupt prin praf. Când pisica fu
liberată, o luă razna, ținând piciorul frânt în aer. Câteva zile nu se z ări și toți credeau c ă a murit.
Trecuse ca la o s ăptămână, când din întâmplare mi se f ăcu cunoscut, că într-un pod cu fân din
apropiere se g ăsește o pisică bolnavă. Se dovedi c ă pisica era aceea și, care cu opt zile mai înainte î și
frânsese piciorul în cursă . Spre marea mirare a tuturor, piciorul dinapoi devenise în r ăstimpul acesta
iarăși normal; se vedea îns ă, în locul unde fusese frânt, o umfl ătură tare. De bun ă seamă, pisica nu
mâncase nimic o s ăptămână, căci era extraordinar de slab ă. I se aduse mâncare bun ă și apă, însă
amândouă fură refuzate cu înc ăpățânare. Piciorul r ănit îl ținea întins, drept, silindu-se a-l p ăstra în
aceeași poziț ie și în acela și timp lingând locul r ănit, de toate pă rțile, cu o deosebit ă îndemânare.
Această lingere, continuat ă cu un zel neobosit, ușura de bun ă seamă durerile. Dar, și nemâncarea
pisicii își avea cauza ei adânc ă. Se știe că procesul de mistuire în co rp este un proces de fermenta ție,
ce nu se poate închipui f ără producere de c ăldură. Pisica, neavând la îndemân ă apă, pentru stingerea
căldurii nepriincioase r ănii, se lipsea mai bine de hran ă. Ea nu dorea s ă introducă o nouă căldură în
corp. Instinctul ei îi ar ăta aceea ce îi prie ște.
Slabă ca un schelet, pisica se ar ătă iarăși după alte câteva zile. Gust ă lapte și ajunse, în scurt ă
vreme, la o vioiciune normal ă. După 30 de zile, pisica era iar ăși în stare cu des ăvârșire normală , deși
rămăsese la frântura piciorului un nod tare, care îns ă nu o împiedica nicidecum la mers.
Să ne închipuim un asemenea procedeu petrecându-se la om: cum ar fi mers vindecarea printr-
un tratament antis eptic? Probabil, c ă lucrul n-ar fi mers f ără amputare și s-ar fi tă răgănat să ptămâni și
luni întregi, pân ă când în cele din urm ă, s-ar fi dobândit o a șa vindecare, c ă bolnavul putea s ă-și
petreacă restul vieț ii ca schilod. Chiar dacă – admițând cazul cel mai favorab il, s-ar fi putut înl ătura
amputarea, piciorul îns ă, prin tratamentul medical, ar fi r ămas fără îndoială țeapă n.
Pentru o mai bun ă argumentare a tratamentului meu de r ăni, voi mai cita un alt caz, luat tot din
regnul animal. Un câine fusese împu șcat cu alice de ploaie și rănit foarte greu, de și nu de moarte. Mai
multe alice ciuruiser ă labele dinainte și dinapoi, altele gâtul de la dreapta la stânga și unele se opriser ă
chiar în piele în partea stâng ă. Canalul respirator, esofagul și principalele artere nu erau, din fericire,
rănite. Când r ănile începur ă să-l doară, câinele că uta neîncetat un loc umed și umbros și își răcorea
trupul și mai ales p ărțile dureroase pe p ământul proasp ăt, pe care-l zgâria mereu de câte ori se
încălzea. Lingând neîncetat r ănile, refuza cu înc ăpățânare orice hran ă. Se ducea numai de două ori, în
fiecare zi, la lacul din apropriere pentru a bea ap ă, singura lui hran ă. Procesul de vindecare nu dură
mult, nici în cazul acesta. Deja dup ă 5 zile, rănile de la picioare, pe care câinele nu le putea linge
necontenit, erau ca vindecate, de și mai erau pu țin umflate. R ănile de la gât îns ă, pe care câinele nu le
putea linge, erau în r ăstimpul acesta înc ă nevindecate pe deplin, deș i nu erau a șa de grele ca cele de la
picioare. Abia dup ă o săptămână, câinele începu s ă mănânce, dup ă ce în timpul acesta se cam
vindecaser ă și rănile de la gât. Alicele au r ămas între piele și mușchi.
Un al treilea caz, va de ștepta iarăși interesul onora ților cititori. E vorba de un câine de Terra-nova,
care fusese c ălcat de un camion peste laba dreapt ă, ce fusese astfel foarte mult strivit ă. Pielea era
jupuită, osul zdrumicat. Câ inele nu putea s ă meargă și trebui să fie transportat în tr ăsură. Odată ajuns
acasă, se târî într-un loc umbros, lingându- și neîncetat laba. Zile întregi câinele nu mânc ă deloc. Abia în
a patra zi mânc ă puțin. În timpul acesta, rana se vindecase într-atât, că animalul putea s ă alerge iarăși
pe trei picioare, ținând în sus piciorul r ănit. După 20 de zile, câinele de Terra-nova era iar ăși în starea
normală.
Exemplele citate mai sus ne sunt, f ără îndoială, o călăuză sigură și pentru tratamentul
organismului omenesc. R ăcoreală prin apă și înlă turarea oric ărei hrane produc ătoare de c ăldură, sunt
aci mijloacele de vindecare cele mai potrivite.
De aceea trebuie privit ă ca greșită acea direc ție chirurgical ă, ce se obi șnuiește în clinicile și în
spitalele moderne, și care prescrie, pentru ridi carea puterilor bolnavului, mâncă rurile cele mai
„hrănitoare” precum: carne, bulion, ou ă, lapte. vin. Aceasta e o m ăsură cu totul contrarie și se bate cap
în cap cu legile naturii. Eu cred, că cel mai bun lucru, e de a nu înc ărca corpul, în timpul tratamentului
144rănilor, cu nici o alt ă funcțiune, decât cu munca vindec ării, că ci orice alt ă muncă s-ar face pe socoteala
vindecării. Metoda antiseptic ă, ce trateaz ă rănile prin aciduri carbonice , iodoform , sublimat , cocaină,
etc., dovede ște și celor orbi cât de pu țin a priceput știința medicală natura și însemnă tatea actelor ce se
petrec în corp. Astfel chirurgul, necunoscând efectele minunate ale curei cu ap ă, s-a depă rtat tot mai
mult de drumul adev ărat. Vindecarea natural ă îi este necunoscut ă.
Pe baza multor observa țiuni, am izbutit s ă găsesc un tratament de r ăni potrivit cu natura. Prin
experiențele proprii, am putut s ă-l dezvolt în chip practic și să-l fac folositor omenirii. Înainte de toate,
am putut vedea deslu șit că vindecarea mai r epede sau mai înceat ă a rănilor atârn ă întotdeauna de
încărcarea mai mult sau mai pu țin mare a corpului r ănit, cu materii str ăine.
Aceste premise nu m-au în șelat niciodat ă. Voi intra mai la vale în explica țiile diferitelor soiuri de
răni și voi ilustra vindecarea lor prin câteva-exemple.
Tăieturi, împuns ături, striviri și ruperi
Pe dată ce corpul e r ănit printr-o t ăietură, împunsătură, strivire sau rupere, vasele sanguinare mai
mari sau mai mici, deschise prin r ana aceea, se golesc de sânge prin ap ăsarea dinăuntru atâta timp,
până când acea ap ăsare e nimicit ă printr-o contra-ap ăsare exterioar ă. Acest fapt, jucând un rol
însemnat în tratamentul meu de r ăni, merită o cercetare mai am ănunțită. Se știe, că asupra noastr ă, a
oamenilor, apas ă o presiune atmosferic ă, care socotit ă exact, vine ca la un kilogram de fiecare
centimetru pă trat. Corpul nostru n-ar putea niciodat ă suporta aceast ă apăsare, dacă n-ar avea în ăuntrul
lui o însemnat ă contra-ap ăsare, ce ține în cump ănă presiunea atmosferic ă din afară. La urcarea pe
munți, fiecare va putea vedea diversitatea acelei ap ăsări. Pe mun ții foarte înal ți, sau în c ălătoriile cu
balonul, presiunea atmosferic ă din afară e așa de slab ă, că multor oameni le curge sânge din gur ă, din
nas, din ochi și din urechi, sângele fiind împins afar ă de marea presiune din ăuntru. Dac ă presiunea
dinăuntru se precumpă nește iarăși cu cea din afar ă, sângerarea înceteaz ă numaidecât. Tot a șa este și
cu sângerările de la r ăni. Prin ră nire i se ră pește corpului, în locul r ănit, acei pere ți, care încercuiesc
apăsarea sângelui din ăuntru, pe drumul hot ărât. Ca cel dintâi semn de ran ă, prin împunsă tură, tăietură,
etc., se ive ște sângele. E vorba, deci, în primul rând de potolirea sângelui. Presiu nea sângelui va fi mai
mare sau mai mic ă, după mărimea și adâncimea r ănii, după cum vasele sanguinare r ănite, sunt mai
mari sau mai mici. S ă se fereasc ă oricine, pe cât e cu putin ță, de orice legare a vaselor sanguinare, c ăci
această acțiune asupra organismului nu poate corespunde niciodat ă intenț iilor naturii și împiedec ă
neîncetat circulaț ia sângelui. Sunt alte mijloace mai bune pentru potolirea sângelui, decât legă turile.
Numai în cazul, când sunt r ănite vasele sanguinare ce le mari, din care pricin ă se poate na ște o curgere
de sânge a șa de mare încât s ă pună în primejdie via ța celui rănit, numai când nu ai la îndemână
compresele trebuincioase, poț i recurge la legarea vinelor și a membrelor.
Sângerarea este întotdeauna înso țită de dureri, care trebuiesc potolite amândou ă deodată.
Pentru asta nu exist ă nici-un mijloc mai potrivit, dec ât de a lega bine rana cu o pânză udă, chitită
de mai multe ori, a șa ca presiunea sângelui din ăuntru și în același timp sângerarea s ă fie oprite. Dac ă e
cu putință, să se ț ină partea corpului r ănită, în apă rece, atâta timp pân ă când durerile se potolesc.
Aceasta poate dura mai multe ceasuri. Dac ă nu e cu putin ță aceasta, s ă se răcorească cel puțin partea
corpului ră nită, înmuind mereu compresa în ap ă rece.
Cât de mult și cum trebuie s ă fie chitită pânza ordinar ă pentru acest scop, atârnă de felul rănii,
adică de presiunea sângelui din ăuntru, mai mare sau mai mic ă. La rănile mai mici, ajunge o compres ă
chitită de 2 – 4 – 6 ori, iar la r ănile mai mari, de 10 – 15 – 20 – 30 de ori. Dac ă s-ar pune pe o ran ă mai
mare o compres ă prea subțire, nu s-ar opri nici sângerarea, nici rana nu s-ar vindeca repede. A șa, de
exemplu, t ăieturile de la deget se vindec ă sub o compres ă groasă, chitită de 20 de ori, mult mai încet și
mai greu decât sub o compres ă mai subțire, chitită de 2 sau 4 ori.
Compresa de pânz ă (compresa de ap ă) trebuie să fie așa chitit ă, ca să întreacă mărimea rănii de
toate părțile ei, numai cu câ țiva centimetri. Astfel circula ția sângelui, al c ărui mers liber e de cea mai
mare însemn ătate la vindecare, nu e împiedicat ă în părțile vecine. Peste compresa de ap ă se înfășoară
apoi, odată sau de mai multe or i, un bandaj de lân ă prin care compresa e ținută strâns și presiunea
regulată. În același timp, se ivește și adevărata căldură a corpului. Înainte de a se aplica, compresa se
înmoaie în ap ă rece, curat ă, și pe cât e cu putin ță, dulce – și se stoarce u șor. Câtă vreme compresa e
rece, nici durerile nu mai sunt a șa de mari. Pe dat ă ce se încălzește compresa, trebuie înmuiat ă din nou
145în apă proaspătă și rece. Durerea dă întotdeauna semnalul pentru sch imbarea compreselor. La început,
e întotdeauna nevoie de o schimbare cât de deas ă.
Fără o adânca cunoa ștere a curei de apă , reprezentanț ii medicinii moderne au introdus, de
câtăva vreme, o îmbun ătățire curat „medical ă-chirurgicală ”, adică o foaie de cauciuc între compres ă și
bandaj. Un asemenea soi de compres ă de apă, nu e recomandabil. Experien ța dovedește, că acel
cauciuc împiedec ă vaporizarea apei în compres ă și libera evapora ție din corp. Cu acest chip, cura de
apă ajunge cu totul zadarnic ă, căci o asemenea compres ă nu va putea da niciodat ă efectul dorit. De
aceea îndemn, s ă se fereasc ă de aplicarea acestui soi de comprese, mai ales pe acei oameni, care
recurg la foaia de cauciuc, de team ă să nu se ude patul.
După cum am v ăzut mai sus, o diet ă neexcitant ă are o influen ță cu totul favorabil ă asupra
vindecării rănilor. Cu cât hrana e mai pu țină și mai neexcitant ă, cu atât și rezultatul e mai favorabil.
Pâine de Graham, poame și apă, fără nimic altceva, sunt cele mai potrivite. În primul rând trebuiesc
înlăturate toate mânc ărurile calde și excitante. Cele ce se mistuiesc mai u șor și mai repede sunt cele
mai bune, fiindc ă produc mai pu țină căldură în corp. Tocmai aceast ă împrejurare e de mare
însemnătate în tratamentul r ănilor.
Mai e și un alt mijloc, care sprijin ă procesul de vindecare și e de mare însemn ătate, adică băile
mele derivative de trunchi cu fric țiuni și de șezut cu fric țiuni. Prin întrebuin țarea lor se înl ătură în chip
sigur orice friguri de r ăni și se combate c ăldura frigurilor locale. În acela și timp, puterea de via ță a
întregului organism e a șa de mult înviorat ă, că vindecarea merge atunci mult mai repede și mai ușor.
Băile acestea sunt trebuincioase mai ales pentru aceia care sufer ă de o puternic ă încărcare cu materii
străine. Prin modul de tratare expus pân ă aici, nu numai c ă se vindecă rănile repede, dar nu r ămân nici
acele semne, ce se ivesc a șa de des prin procedeul antiseptic. Câteva exemple vor adeveri cele spuse.
Într-o fabric ă, un om de vreo 45 de ani înc ăpuse cu mâna stâng ă într-un fer ăstrău circular, care-i
rupsese partea c ărnoasă dintre degetul ar ătător și degetul cel mare, încât carnea r ămăsese pe
ferăstrău. Din fericire, osul nu fusese atins. Câteva minute dup ă această întâmplare r ănitul căzu leșinat
și se deșteptă abia după o jumătate de ceas. În timpul acesta se chitise de mai multe ori o c ămașă de
pânză, cu care se înf ășurase strâns mâna r ănită, așa că sângerarea încetase aproape cu totul. Astfel
mâna fu ținută într-o găleată cu apă rece. Prin aceast ă manipulare, durerile slă biră deja într-un ceas și
în cursul unei zile pierir ă aproape cu totul. Dac ă în cele dintâi zile era nevoie de schimbarea compresei,
zi și noapte, de la a patra zi începu să se micșoreze compresa, a șa ca să nu mai înf ășoare toată mâna.
Se făcu atunci o compres ă chitită aproape de 20 de ori, ce fu aplicat ă pe rană cu ajutorul unui bandaj
de lână , înfăș urând toată mâna. Acest bandaj de lână dădu numaidecât mâinii c ăldura ei normal ă, după
care urmă circulaț ia regulată a sângelui. La început, compresa trebui s ă fie stropit ă cu apă rece la
fiecare jum ătate de ceas, mai târziu la intervale tot mai mari, pân ă când după vreo 14 zile rana era a șa
de vindecat ă, că nu mai era nevoie de un tratament special. După 4 săptămâni, omul acela putu să se
slujească iarăși de mână. Trebuie s ă spunem, c ă deja din a doua zi, bolnavul lua zilnic dou ă băi de
trunchi cu fric țiuni, ceea ce favoriza foarte mult proces ul de vindecare. De altminteri, starea s ănătății
acelui bolnav nu era tocmai din cele mai bune.
Printr-un tratament antiseptic s-ar fi pu tut ajunge cel mult la o vindecare dureroas ă și de lungă
durată. Doctorul ar fi trebuit, f ără doar și poate, în cazul pomenit mai sus, s ă coase rana. Degetul cel
mare ar fi r ămas, fără îndoială, țeapăn și inert. Prin tratament ul meu rana se vindec ă nu numai repede,
dar chiar fă ră să lase cea mai mic ă urmă. Deși, la început, rana se despica foarte mult pe din afar ă,
totuși corpul o vindeca pe din ăuntru; marginile r ănii căzură de la sine în scurt ă vreme. Deoarece mai
multe legături importante de nervi fuseser ă nimicite prin r ănire, jumătate din degetul cel mare r ămăsese
la început inert, așa c ă bolnavul nu se putu sluji câteva luni cu degetul lui cel mare. Dup ă ce făcu încă
câtăva vreme b ăile mele derivative, se ivi și simțul normal.
Striviri, contuziuni și răni interne
Acelaș i procedeu se poate aplic a la striviri ca și pentru rănile exterioare. Se întâmpl ă adeseori, c ă
la striviri, contuziuni și răni interne se formeaz ă înăuntrul corpului beșici de sânge și îngrămădiri de
sânge, care împiedecă regulata func ționare a întregului organism. Dacă pe din afar ă nu se poate aplica
nici un leac, b ăile mele derivative, r ăcorind corpul pe din ăuntru și întărind în acela și timp foarte mult
nervii corpului, gr ăbesc o vindecare uimi toare. Presupunând, c ă în cazuri izolate, masele de sânge
curse și îngrămădite înăuntrul corpului, sau alte produse în descompunere, nu sunt îndestul de repede
146dizolvate și date afar ă prin băile mele derivative, se pot întrebuinț a atunci, cu un succes uimitor, b ăile
locale de aburi, urmate de bă i de trunchi cu fric țiuni. Prin b ăile de aburi, toate ac ele produse, greu de
transportat pentru corp, s unt date cu înlesnire afar ă. Vom ilustra și acest pasaj cu câteva exemple.
În ceasurile mele de consultare m-a vizitat o fat ă, care-și strivise degetul ar ătător de la mâna
dreaptă într-o mașină de împletit și în acela și timp degetul fusese str ăpuns de mai multe ori. Fata fu
tratată în cele dintâi s ăptămâni de doctorul spitalului, care întrebuinț ând metoda antiseptic ă, nu putu
vindeca rana. Afar ă de durerile îngrozitoar e, ce trebuise s ă îndure bolnava, prin acest tratament,
doctorul întrebuin țase iodoform, carbol și salicil și nu scăpase prilejul de a spune fetei, că probabil va fi
neapă rată nevoie de o amputare a degetului sau a r ănii. După cele dintâi dou ă săptămâni, degetul
începu să se umfle tot mai mult și în cele din urm ă ajunse cu des ăvârșire violet, în care timp durerile
crescură tot mai mult. În a treia s ăptămână se umflase și mâna întreag ă așa de mult, c ă ajunsese și ea
violetă. În cele din urm ă, doctorul întreb ă pe bolnav ă, dacă are curajul, de a se l ăsa să i se taie mâna.
Această declarație o înfrico șă și astfel veni la mine. Întrebuin țând metoda mea, i se aplicar ă numaidecât
comprese de apă reci și zilnic dou ă băi de aburi locale, urmate de b ăi de șezut cu fric țiuni. Deja dup ă un
tratament de 2 ceasuri, durerile au disp ărut aproape cu totul. Ele nu s- au mai ivit în tot timpul
tratamentului. Umfl ătura grozav ă a degetului și a mâinii d ădea înapoi pe fiecare ceas, a șa că aceste
membre putur ă să-și capete culoarea și forma lor natural ă, deja dup ă două zile. Dup ă vreo 3 – 4
săptămâni, fata putu iarăș i să munceasc ă, deși nu se putu înc ă sluji deocamdat ă de mâna dreapt ă.
Dacă astfel s-a înl ăturat o opera ție, poate interesant ă pentru știința medicală, s-a scăpat în
acelaș i timp și fata de a ajunge schiload ă.
Într-un alt caz, nevoia aduse un tâmplar la mine. Acesta î și strivise foarte greu și-și rănise mâna
stângă atât pe dină untru cât și pe din afar ă. Omul nu mai avea nici o încredere în tratamentul antiseptic,
căci făcuse de mai înainte aceast ă experiență. Brațul întreg pân ă la umăr era deja foarte umflat și cu
desăvârșire inert. După vreo 3 ceasuri de tratament, dup ă metoda mea, î și potolise durerile și deja dup ă
48 de ceasuri umfl ătura se tră sese. După 14 zile mâna era cu des ăvârșire vindecat ă și omul iar ăși bun
de muncă.
Arsuri
Apa rece e și la arsuri un mijloc minunat pentru înl ăturarea acelor dureri sim țitoare, ce se ivesc
mai întotdeauna la arsuri. Pentru înlăturarea durerilor, rana trebuie ținută adeseori mai multe ceasuri în
apă. După ce durerile arz ătoare au contenit, se procedeaz ă cu compresele, ca și la răni. Apa de ploaie
sau de râu e mai preferabil ă decât apa de izvor, fiindcă cea din urm ă cuprinde adeseori materii, care
vatămă vindecarea și m ăresc durerile.
Dacă vindecarea arsurii merge încet, cauza e, f ără doar și poate c ă, corpul respectiv e mult
încărcat cu materii str ăine, adică suferea mai dinainte de o boal ă cronică. În asemenea cazuri se
recomandă, în același timp, un tratament general al întregului corp prin b ăile mele derivative în leg ătură
cu o dietă cumpătată și neexcitant ă. Dar, chiar acolo unde vindecarea î și urmează cursul ei obișnuit,
băile acestea sprijin ă foarte mult procesul de vindecare, dac ă sunt făcute cum trebuie.
Voi cita aci urm ătorul raport de vindecare. Un domn c ăpătase trei răni foarte mari de arsur ă. Două
din ele, ce se g ăseau la gât, aveau m ărimea unei piese de 5 m ărci. Cea de a treia, mai mare și mai
adâncă, era la picior. Bolnavul fu tratat întâi dup ă metoda antiseptic ă, însă nu o putu r ăbda nici o zi, din
cauza prea marilor dureri. În urm ă, începu el singur s ă se trateze dup ă vechea metod ă naturală. Dar,
fiindcă nici întrebuin țarea acestei metode nu-i aduse timp de 8 zile nici o u șurare, fusei chemat eu. Cea
dintâi grijă a mea, a fost fire ște de a înl ătura durerile, lucru ce a fost cu putin ță, în timp de 2 ceasuri, prin
comprese de ap ă rece, după ce, mai întâi, cur ățisem rănile de untdelemn și de puroi. Printr-un astfel de
tratament, r ănile căpătară deja după 2 zile o înf ățișare cu desă vârșire schimbat ă: Una, cea mai mic ă, de
la gât, era aproape vindecat ă, celelalte două mergeau spre vindecare. Rana cea mai adânc ă, de la
picior, era deja mai neted ă ca înainte. După alte 5 zile, bolnavul putu să -și reia lucru să u în fabrică .
Rănile de la gât erau cu des ăvârșire vindecate și cea de la picior mergea a șa de bine, c ă bolnavul
putea cel pu țin să umble.
147Răni de arm ă de foc
Tratamentul r ănilor de arm ă de foc este acela și ca la împuns ături și tăieturi. Totu și, voi stărui mai
mult asupra acestui capitol din cauza însemn ătății ce o are într-un r ăzboi. Pentru solda ți, mai ales, e de
multă însemnătate, de a ști ce trebuie s ă facă la astfel de r ăni. De câte ori, timpul ce se pierde, pân ă
când vin sau pân ă când pot veni ajutoare, nu pricinuie ște moartea sau cel pu țin amputaț ia! Dacă răniții
trebuie să rămână locului ceasuri întregi pân ă când li se poate da ajutor, nu trebuie s ă ne mirăm, că
multe din aceste r ăni, mai ales dac ă sunt supuse unui tr atament antiseptic, sunt urmate de cangrenă și
de nevoia unei amputa ții. Natura vieț ii, felul cum se poate ob ține vindecarea r ănilor, nefiind cunoscute
de nimeni, nu exist ă alt mijloc de sc ăpare decât amputa ția. În urma îndelungatelor mele experien țe pot
spune fără teamă, că medicina modern ă nu vindec ă nici un fel de r ăni, prin amputa ție, ci cauzează
astfel, răni mai adânci și aplică asupra bolnavului pecetea tr atamentului ei pentru toat ă viața. Ea stinge
focul prin foc și cauzeaz ă numai nenorociri.
Doctorii, și lumea în general, crede c ă gloanțele și sfărâmăturile de proiectile, dac ă rămân în corp,
trebuiesc neap ărat scoase, pentru a înl ătura o mare v ătămare a corpului. Aceasta e o gre șeală
colosală, care a costat viaț a a multor mii de oameni . Sfărâmăturile de proiectile și gloanțele fiind grele, e
adeseori foarte greu, de a le dep ărta din corp, f ără a răni și a rupe înc ă mai mult p ărțile corpului. Se
știe, că părțile dinăuntru ale corpului sunt foarte alunecoase, așa c ă glonțul poate trece u șor pe lâng ă
ele, nefăcând în locul unde p ătrunde, decât o mică deschizătură, care ajunge atât cât îi trebuie glon țului
să treacă. Prin apăsarea, ce o exercit ă asupra țesuturilor, glon țul, când pătrunde în corp, țesuturile, fiind
elastice, se încordeaz ă și se întind pu țin. Lucrul se petrece întocmai ca la un cauciuc, în care am trage
un glonte. Vom vedea, c ă se va face o gaur ă, prin care glontele nu va mai putea trece, pân ă nu vom
întinde îndestul gaura cauciucului.
Întemeindu-ne pe cele de mai sus, ce observ ăm noi când p ărțile rănite încep s ă se umfle?
Umflătura se ivește, de obicei, foarte curând, îns ă cu ea înceteaz ă numaidecât și elasticitatea de mai
înainte. Părțile rănite sunt acum pline cu sânge și cu material de vindecare și, de aceea, încordate și
țepene. Dac ă am voi acum, s ă extragem glon țul pe drumul pe care a intrat, lucru ce se caut ă a se face
prin tratamentul obi șnuit, ne-ar fi cu neputin ță, căci nu numai poarta de intrare a r ănii și întregul ei drum
sunt umflate, ci și țesuturile, mai înainte foarte elastice, și-au pierdut toat ă mobilitatea și puterea lor de
întindere. A șadar, numai printr-o altă rupere și rănire a acestor p ărți ale corpului, s-ar putea scoate afar ă
glontele. Ce influen ță detestabilă are faptul acesta asupra organismului, se poate lesne pricepe.
Glontele însu și este, pentru corp, cu mult mai pu țin primejdios, decât sforță rile violente, ce se fac de
obicei pentru scoaterea lui afar ă. Corpul face numaidecât cu des ăvârșire nevătămătoare acea mare
materie str ăină, învăluind-o mai întâi într-o mas ă apătoasă. Învelișul apătos, se schimbă cu vremea într-
o capsulă solidă. În urmă corpul, dacă nu i se răpește toată puterea lui de via ță, printr-un tratament
otrăvitor antiseptic, d ă afară foarte curând – uneori dup ă o vreme mai îndelungat ă, acele corpuri str ăine,
prin căile naturale de secre ție cele mai potrivite pentru corp. Așa, s-a v ăzut de multe ori, c ă un glonte,
de pildă, care ră măsese în um ăr, a fost dat afar ă, după luni și ani întregi, printr-un abces la șezut sau la
coapsă.
Pentru vindecarea r ănilor, trebuie c ăutat în primul rând, nu scoater ea glontelui, ci împiedecarea
unei prea mari c ălduri și potolirea r ănii. Drumul c ătre acest țel l-am arătat deja. De aceea, e bine ca
fiecare soldat s ă poarte cu el ceva pânz ă și un bandaj de lân ă, pentru a- și da singur cel dintâi ajutor la
vreme de nevoie. Ap ă se găsește pretutindeni, în orice caz mai ușor ca toate cele lalte mijloace de
vindecare. Dac ă, cu toate astea, nu se g ăsește apă, soldatul poate întrebuinț a orice alt mijloc de
răcorire, precum: iarb ă, pământ umed, sau altceva. Și, acestea se pot aplica la nevoie pentru r ăcorire,
pe dată ce rana e legat ă strâns, căci și ele sting c ăldura. În felul acesta un mare num ăr de soldați răniți
care se mai pot înc ă mișca, pot să-și dea singuri la început cele dintâi ajutoare. Înainte de toate, în
asemenea împrejur ări, ei nu trebuie s ă lase să treacă fără folos un timp a șa de prețios. După aceste
lămuriri ar fi de mare însemn ătate, ca fiecare soldat s ă fie instruit asupra acestei metode naturale de a
trata rănile fără doctorii și fără operații. Atunci, ar putea fiecare soldat, s ă se îngrijeasc ă singur,
numaidecât dup ă rănire și să nu mai aștepte, tânguindu-se f ără nici un folos, până când vine doctorul.
De asemenea, cei u șor ră niți vor fi în stare, de a da numaidecât ajutor celor greu r ăniți.
În timpul și în urma r ăzboiului germano-francez 1870 – 1871, am f ăcut destule experien țe asupra
inconvenientului tratamentului antiseptic și asupra urm ărilor lui nenorocite. Voi cita pentru aceasta un
exemplu din practica mea. În anul 1883, veni la mine un domn, care în r ăzboiul din 1870 fusese
împușcat în pântece. Glontele ie șise prin spate tocmai lâng ă șira spinării. Cu tot tratamentul antiseptic,
148rana nu era înc ă pe deplin vindecat ă după 13 ani, ci dimpotrivă cocea neîncetat. De și fusese vindecat ă
trecător, la fiece prilej izbucnea iar ăși din nou. Starea bolnavului se înr ăutățea din ce în ce mai mult și îi
făcea, mai ales, umblarea pe jos cu neputin ță. După cum recunoscui numaidecât prin știința expresiunii
figurii, pricina acestei grele vindec ări era numai o puternic ă încărcare general ă a omului, cu materii
străine, – și starea febril ă cronică a corpului s ău. Un tratament local al r ănii nici nu s-a încercat câtu și de
puțin, ci am îngrijit mai întâi s ă înlătur acele friguri cronice prin b ăile mele derivative, prin întrebuin țarea
băilor mele de aburi și printr-o diet ă potrivită. Deja într-o s ăptămână rana era vindecat ă; până astă zi nici
nu s-a mai deschis. Dup ă 14 zile omul, bucuros de succesul s ău așa de repede, putea iar ăși să umble.
După îndemnul meu, el mai urm ă cura câtăva vreme, pân ă când, în cele din urm ă, încărcarea lui fu cu
desăvârșire înlăturată.
Că tratamentul antiseptic nu ob ține nici o vindecare propriu zis ă, ci numai un stadiu interimar de
vindecare, o dovedesc trei rapoarte de vindecare foar te interesante pe care le dau mai la vale.
Două fete fură amândouă rănite la degetul ar ătător, în acela și fel, la una și aceeași mașină. Osul
falangei superioare era de spicat de mai multe ori și zdrobit, pe când cele lalte încheieturi r ămăseseră
neatinse. Vârsta și constituț ia fetelor era de asemenea aceea și. Cea dintâi se duse la doctor și se l ăsă
să fie tratată antiseptic, pe când cea de-a doua întrebuin ță metoda mea. Doctorul operase, numaidecât
degetul celei dintâi fete, extr ăgând una câte una toate sf ărâmăturile de oase și nefăcând nici o
economie cu iodoformul. Fata trebui s ă îndure foarte multe dureri, pân ă când, în cele din urm ă, după 8
săptămâni, degetul era într-atâta vindecat, c ă fata putea iar ăși să lucreze, la nevoie. Din nenorocire
însă, falanga superioar ă se schilodise prin extragerea sf ărâmăturilor de oase și întregul deget fusese,
astfel, deformat. La orice schimbare de temperatur ă mai mare, fata sim ți multă vreme zvâcnituri în rana
veche, ce nu erau pricinuite dec ât prin tratamentul fals, care introdusese de-a dreptul materii str ăine
(iodoform). Afar ă de asta, degetul r ămase inert.
A doua bolnav ă, care întrebuin ța metoda mea, dobândi rezultate cu mult mai bune. La început mă
silii, de a înl ătura durerile ce se iveau. Izbutii în aceasta deja în cursul celei dintâi zile. În acela și timp
fură urmate întocmai prescrip țiile descrise mai înainte, compresele de pânz ă umede și băile derivative;
cele din urm ă, din cauză că fata era nu pu țin încărcată cu materii stră ine. Fă ră a i se face altceva, acele
sfărâmături de oase ie șiră singure afar ă după 2 zile, fără a cauza bolnavei dureri deosebite. În ziua a
șasea ieși o a doua bucat ă și mai mare. Dup ă 4 săptămâni, fata era în stare s ă-și reia lucrul. După 6
săptămâni, degetul era cu des ăvârșire vindecat, f ără să rămână câtuși de puțin inert, diform, sau s ă
poarte cel mai mic semn. Nici la schimb ările de temperatur ă nu s-au ivit pân ă astă zi nici-un fel de dureri.
Cine a fost deci, în cazul acesta, mai mare me șter de vindecare, natura sau metoda antiseptic ă? Bine
înțeles, natura, nu metoda antiseptic ă, care pres ărând otrav ă peste răni micșorează puterea de via ță.
Procedeul acesta vindec ă, dar niciodată pe deplin.
Un alt raport de vindecare, nu mai pu țin interesant, prive ște pe un om, c ăruia i se rupseser ă, în
anul 1879, mai multe leg ături de mu șchi și nervi, de la încheietura piciorului stâng. Bolnavul trebui s ă
petreacă 8 săptămâni în pat. În timpul acesta fu tratat cu unsori. Dup ă ce piciorul fusese vindecat,
rămăsese încă o umflătură și o slăbiciune. Aceasta se observ ă mai ales la umblet, când piciorul
șchiopă ta adeseori în afar ă, pricinuind bolnavului dureri. Deoarece omul acesta era, în general, bolnav
pe dină untru, începu cura mea în Martie 1889 și fiindcă îi pria, urmă cu ea mai mult ă vreme. La
începutul lui Februarie 1890, se inflam ă iarăși pentru câtva timp locul acel a de la picior, pentru care
fusese nevoit s ă zacă 8 săptămâni, cu câ țiva ani mai înainte. În acela și timp, se ivir ă și durerile, care
ținură 3 zile. Deoarece el întrebuinț a cura mea, inflama ția și durerile erau înl ăturate deja în a patra zi, în
acelaș i timp însă, și slăbiciunea general ă de mai înainte și aducerea sup ărătoare a piciorului. Din acest
caz reiese destul de deslu șit, că acea rană, căpătată cu 11 ani înainte, nu fusese atunci vindecat ă cu
adevărat, lucru ce nu s-a putut face dec ât numai prin metoda mea natural ă.
Un rezultat tot atât de îmbucur ător a dobândit un militar, care î și zdrobise în r ăzboi rotula
genunchiului. Întrebuin țase tot felul de mijloace, f ără a se putea vindeca. Piciorul nu era țeapă n de tot,
dar era totu și foarte mult împiedicat în libera lui mi șcare. Cazul acesta merit ă o deosebit ă atenț ie, cu
atât mai mult, cu cât bolnavul acela a fost tratat, vreme de 20 de ani, dup ă principiile vechii metode
naturale , fără a se obține rezultatul dori t. La 20 de ani dup ă rănirea lui, domnu l acela întrebuinț a băile
mele, nu atât pentru genunchiul s ău, cât pentru a încerca valoarea lor. Mirarea lui n-a fost mic ă, când,
după câtăva vreme, rotula genunchiului începu iar ăși să se umfle pu țin, o dovad ă că rana de mai
înainte nu fusese vindecat ă cu adevărat. Prin continuarea curei mele, inflama ția fu înlăturată în scurtă
149vreme. Mirarea lui fu și mai mare, când, în urmă , putu să -și miște piciorul în toat ă voia și să umble fără
nici o supărare.
Frânturi de oase
Printre simptomele de boal ă, ce se nasc din r ănile exterioare și a căror vindecare merge mai mult
sau mai pu țin greu, se pot num ăra și frânturile de oase. Pe când școala medical ă modernă aplică, în
cele mai multe cazuri, un bandaj de ghips și se slujește de el ca de singura metod ă de vindecare,
metoda mea recurge la mijloace de vindecare cu mult mai sigure și mai eficace. Î nainte de toate,
metoda mea r ăcorește corpul, pân ă când umfl ăturile și durerile ce se ivesc la frânturile de oase dispar
cu desăvârșire. Băile derivative sunt iar ăși de nepreț uit, căci aplicarea lor favorizeaz ă foarte mult
vindecarea frânturilor de oase. Cine trateaz ă membrul r ănit prin bandaje de ghips și nesocote ște cura
cu apa naturală și rațională, tăgăduiește adevărul legilor nestr ămutate ale vie ții. Dacă, din pricini curat
locale, adică în cazuri când membrul r ănit nu e în stare de a primi comprese de ap ă rece și totu și are
nevoie de o înf ășurare strâns ă, se poate lega membrul cu lemne, coaj ă de pom sau cu orice alt material
tare. Niciodat ă însă cu bandaje de ghips!…
Cine urmeaz ă sfatul meu, cine are încredere în tratamentul meu, se va încredin ța cum, pe baza
acestei metode, frânt urile de oase se vindec ă uimitor de repede ș i cum durerile sunt totdeodat ă alinate.
Voi cita un exemplu din practica mea.
Un domn de vreo 30 de ani, î și frânsese partea de sus a bra țului drept, tocmai lângă încheietura
cotului. Ca adept al metodei naturale, întrebuin ță numaidecât comprese de ap ă rece și băi reci la bra ț.
Un doctor chemat în consult, fu de p ărere să se aplice un bandaj de ghi ps, declarând în acela și timp că
brațul va rămâne, probabil, țeapă n. Această perspectiv ă, nu tocmai m ăgulitoare, hot ărî pe om s ă ceară
sfatul meu. Îi propusei s ă bandajeze bra țul cu ț esătură de sârmă și pap și să aplice, pe locul frânt,
comprese reci în modul prescris mai sus. B ăile mele derivative, precum și o dietă neexcitant ă, urmate
cu cea mai mare cump ătare, fură de asemenea trebuincioase. Rezultat ul a fost uimitor. Durerile și
umflătura dispă rură deja după 24 de ceasuri. Dup ă o săptămână, bolnavul putea deja să scrie puț in.
După o altă săptămână, putea să ridice cu înlesnire un scaun. După 3 săptămâni însă, era cu
desăvârșire vindecat.
150
Răni deschise
Loviturile și înțepăturile din război, ce produc ră ni exterioare, r ănile primite pe câmpul de onoare,
toate aceste v ătămări ce izbesc corpul deodat ă, pot fi vindecate u șor și repede. Cu totul dimpotriv ă se
întâmplă însă cu acele ră ni deschise, scârboase, prin care se s ăvârșește necontenit un proces de
scurgere, ce se ivește de obicei în formele cele mai schimb ătoare și în cele mai diferite p ărți ale
corpului. Oricum s-ar numi aceste secre țiuni, de forma puroiului și cu miros greu, fie de natur ă sifilitică,
canceroas ă sau tuberculoas ă, după cum le zice medicina, totu și ele rămân o stare caracteristic ă de
descompunere a corpului vie țuitor. Alopatia n-a izbutit înc ă, până acum, să vindece pe deplin aceste
răni deschise. De și îi este cu putin ță prin medicamente tari, s ă oprească procesul de descompunere al
corpului prin astfel de r ăni, sau să le treacă într-un alt stadiu, în ăbușind în corp materiile str ăine, a căror
fermentație răzbise afară, totuși alopatia nu poate înl ătura cu des ăvârșire răul. Îi lipsesc mijloacele ș i
puterea de a t ăia răul de la rădăcină. Astfel vedem, de pildă , cum răni vindecate în aparen ță de alopatie
izbucnesc iar ăși într-un alt loc, – sau, mai pe scurt, cum materiile de boal ă caută să iasă mereu din
corp. La orice prilej, rana izbucnește într-un alt loc. Astfel de r ăni deschise, f ără vătămări exterioare, nu
sunt de natur ă așa de dureroase ca celelalte r ăni acute, dar vindecarea lor, – dac ă bine înțeles mai
poate fi vorba de ea, – se cap ătă cu mult mai greu și mai încet. Ivirea acestui soi de r ăni e legată
întotdeauna cu o boal ă cronică mai adânc ă. Câte sinucideri, datorate unor astfel de boli, nu s-au f ăptuit
și nu se făptuiesc zilnic! Tocmai de aci se poate vedea cât de mult lucreaz ă omul împotriva legilor
naturii, cât de mult le nesocote ște el în viață . Care e pricina unor astfel de r ăni? Eu sus țin, că ele nu se
nasc decât prin înc ărcarea corpului cu materii str ăine și că ele formeaz ă stadiul înaintat al unor alte boli
de mai înainte, ce n-au fost vindecate, ci numai în ăbușite; de obicei, aceste ultime faze de boal ă sunt
provocate prin întrebuin țarea așa numitelor leacuri medicale: mercur , iod, iodură de potasiu , brom ,
salicil , digitalis , chinină și altele, care sunt adev ărate otrăvuri pentru corp. Și altoirea104 împotriva
vărsatului trebuie ște privită ca o regretabilă îndopare a corpului cu materii otr ăvitoare, prin care genul
omenesc se sl ăbește și se degenereaz ă din ce în ce mai mult. Altoirea sl ăbește, desigur, puterea de
viață și de vindecare a corpului. A șa se explic ă, de ce materiile de boală , ce dormiteaz ă de multă vreme
în genul omenesc, nu mai izbucnesc ast ăzi prin epidemii de v ărsat, ci prin boli cu mult mai grozave și
mai grele de vindecat ca: oftica, cancerul, sifilisul, epilepsia și bolile min ții. Din nenorocire, școala
noastră medicală se întemeiaz ă prea puțin sau deloc pe natura puterii de via ță, căci altfel și-ar da
seama de influen țele vătămătoare ale otr ăvurilor cuprinse în medi camentele cu care îndoap ă, ung și
altoiesc oamenii, chiar dac ă aceste influen țe nu s-ar ivi decât dup ă ani sau zeci de ani.
Aceste mijloace, despre a c ăror ră mășițe și efect în corp, învăț ații noștri de astăzi nu-și dau încă
seama, formeaz ă cu ani de zile înaint e sâmburele, ce va da na ștere mai târziu unor r ăni deschise, ca
cele despre care se vorbe ște în capitolul de fa ță.
E un lucru cunoscut, c ă știința medicală caută mereu medicamente noi, dezinfectante și
antiseptice noi. Leacul acesta nu mai e a șa de tare și așa de otrăvitor ca cel ălalt. Lămurirea acestui
procedeu e foarte simpl ă. La cea dintâi ivire a unei boli (criza de vindecare), puterea de via ță a corpului
se slăbește, de pild ă prin antifibrină , așa de mult, c ă nu mai e în stare s ă continue criza de vindecare
începută, sau să ducă la capă t boala respectivă în corp. Cu acest chip înceteaz ă simptomul de boal ă,
dar pricina de boal ă nu se înlă tură. Atâta ajunge alopatiei pentru a vorbi de vindecare. Dac ă, în urmă ,
după ce puterea de via ță iarăși s-a întărit, se ivește iar ăși cutare sau cutare boal ă în corp, antifibrina de
mai înainte nu mai are putere s ă lucreze, ci e nevoie deja de un leac mai tare și mai otrăvitor, pentru a
produce acela și efect ca întâia și dată. Cu cât puterea de via ță a corpului e mai tare și mai însemnat ă,
cu atât mai u șor se poate îndep ărta printr-un medicament de la o criz ă de vindecare; cu cât îns ă e mai
slabă și mai zdrobit ă, cu atât e nevoie de medicamente mai tari și mai otrăvitoare, pentru a o dep ărta de
la scopurile ei primitive. Aceast ă lege nestr ămutată e ușor de priceput. Orice medicament este o otrav ă,
o materie str ăină pentru corp. Cu cât puterea de viață a organismului omenesc va fi mai mare, cu atât
mai intensiv și mai repede va c ăuta să facă nevătămătoare aceste materii str ăine, ce se gr ămădesc în
organism. Dac ă însă această putere de via ță e slăbită, o doză mică , o otravă slabă , nu mai ajunge
pentru a o înt ărâtă. Ea e tocit ă și nu va mai fi de șteptată decât atunci când va fi silit ă de nevoie. Dar,
acum îi va trebui mult mai mult ă vreme pentru a face nev ătămătoare materia otr ăvitoare.
104 vaccinarea
151Un exemplu din practica mea va l ămuri și mai bine cele spuse mai sus. Un doctor crezuse c ă a
găsit un leac minunat împotriva r ănilor de la picioare. Prin aceasta î și câștigase o mare celebritate.
Medicamentul lucra a șa de sigur, că rănile se vindecau de multe ori în scurt ă vreme. Materia de boal ă
era pur și simplu în ăbușită iarăși în corp. Tot astfel au fost vindecate foarte curând prin acest leac ni ște
răni adânci, ce se iviser ă pe tot fluierul pici orului la un domn. Dup ă 2 ani, rănile vechi izbucnir ă însă din
nou. Bolnavul se duse iar ăși la acel doctor, dar vechiul leac a șa de prețuit, nu mai f ăcu de rândul acesta
nici un efect. Doctorul, pus în încurc ătură, declară că rănile sunt acum de alt ă natură, că acum nu mai
este boala tratat ă mai înainte, ci cu totul o alt ă boală, de aceea nici medicam entul nu are efect. Nu
rămâne, deci, altceva de f ăcut decât o amputa ție. Nenorocit ă știință! Întrecută cu mult de produc țiunile
celor mai puț ini instruiți doctori ai naturii, știința medicală nu știe altceva decât s ă ferească pe oameni
de boli ca vă rsatul, altoindu-i cu puroi, numai fiindc ă nu știe să-i vindece!
Rănile deschise, r ănile care se întind, se întemeiaz ă pe aceea și pricină, adică, încărcarea
corpului cu materii str ăine. E lucru v ăzut și pipăit, că puroiul ce curge neîncetat nu e, în realitate, altceva
decât materii stră ine. Aci e vorba îns ă, întotdeauna, de un stadiu foarte înaintat, ce atârn ă de
temperaturi anormale în corp. Chiar bac teriologia a emis, în cele din urm ă, părerea că gradul de
dezvoltare al fiec ărui bacil sau spiril e condi ționat de un anume grad de temperatur ă. Aceste grade de
temperatur ă urcată, anormală, – în înțelesul meu, friguri – produc o stare de descompunere sau de
fermentație a materiilor str ăine, ce ajut ă neînchipuit de mult dezvolt area bacililor. Materiile str ăine își
schimbă acum forma dup ă gradul de temperatur ă.
Întemeiați pe deslușirile de mai sus, putem g ăsi, prin noi în șine, cărarea ce trebuie s ă urmăm,
pentru înlăturarea acelor st ări și pentru nimicirea bacililor, a șa de temu ți: Temperaturile ridicate,
anormale, trebuiesc regulate . Adevărul acesta e atât de mare, pe cât e de simplu. Băile mele derivative
de trunchi și băile de aburi, sus ținute de o diet ă neexcitant ă, sunt cele mai minunate mijloace, pentru
reglarea temperaturii, al că rui „termometru” sigur este știința expresiunii figurii.
Nenumărați bolnavi cu asemenea r ăni, fie de natur ă canceroas ă, tuberculoas ă sau sifilitic ă, au
fost în tratamentul meu. Dac ă puterea de via ță era oarecum îndestulă toare și corpul nu era prea
îndopat de medicamente otr ăvitoare, vindecarea venea întotdeauna uimitor de repede. Din toate aceste
cure, vă voi comunica numai mersul unui caz excep țional de greu, pentru a c ărui vindecare a fost
nevoie de un timp de 3 – 6 ori mai îndelungat, decât la cele mai multe altele.
Un om de 50 de ani, avea puroaie deschise la amândou ă picioarele, între glezn ă și genunche și
pe picioare. Toate metodele de vindecare fuseser ă întrebuinț ate, fără nici un folos. O rană era lângă
alta, fiecare de m ărimea unei piese de 5 m ărci. Erau aproape ca la 30 de r ăni, din care curgea
neîncetat un puroi ap ătos, răspândind o duhoare grea. Câteodat ă, rănile se vindecau, îns ă în urmă, pe
locurile rănilor de mai înainte, începea o mânc ărime așa de tare, c ă bolnavul era nevoit să se scarpine
până da sângele și astfel rănile se făceau la loc. Aceast ă grozavă mâncărime se putea explica numai
prin puternica fermenta ție dinăuntru și prin apăsarea dinăuntru a materiilor str ăine către pielea lucioas ă
și apoi prin marea c ăldură, ce se dezvolta astfel în picior. Pe dat ă ce rănile se deschideau, mânc ărimea
înceta. Cap ătul piciorului era de culoare cafenie închis ă, o dovadă că era deja cangrenizat. Câteva r ăni
ajungeau la os. În fa ța alternativei de a se l ăsa să-i taie piciorul, sau de a muri , nevoia îl sili, în cele din
urmă, să vină la mine, de și nu prea avea tocmai mare încredere în sfaturile mele.
Pe baza noii mele diagnoze, știința expresiunii figurii, putui constata c ă mistuirea era cu
desăvârșire dărăpănată. Stomacul nu mai putea s ă mistuiasc ă, îndestul și bine, nici cele mai u șoare
mâncări. De aceea, corpul nu mai era în stare de a fabrica sânge normal. Chiar pl ămânii func ționau
neregulat. Dup ă aceste deslușiri, oricine va g ăsi natural, că în corpul bolnav se a șezaseră cantități
enorme de materii str ăine. Stomacul și plă mânii aveau grij ă, zilnic, să introducă alte materii str ăine.
Bolnavul nu b ănuia că suferea deja de o înc ărcare cronic ă generală, care era pricina unor astfel de
urmări grele. La început, nu putea price de ce îndr eptam tratamentul meu asupra întregului corp și nu
asupra picioarelor. Pentru r ănile de la picioare prescrisesem numai comprese ude, u șoare, de pânz ă,
înfășurate pe deasupra cu un bandaj de lân ă: toată atenț ia mea era îndreptat ă însă asupra unei diete
cu desăvârșire neexcitant ă, potrivită cu natura, mult aer curat, zilnic 4 b ăi derivative și asudări naturale.
La început, bolnavul puse mai mult pre ț pe compresele de la picioare și pe schimbarea lor și neglija
dieta și băile, fiindcă nu-și putea lămuri efectul lor. De aci urm ă, că timp de jum ătate de an vindecarea
venea foarte greu. În cele din urm ă, se lăsă de ideile sale și urm ă întocmai prescrierile mele. Celelalte
șase luni d ădură un rezultat cu mult mai îmbucur ător. Rănile prinseser ă deja puțină coajă. Cele mai mici
erau cu des ăvârșire vindecate. Mânc ărimea supărătoare era înl ăturată pe deplin, iar puroiul în mare
152parte. Starea general ă și mistuirea erau cu mult mai bune, și boala de pl ămâni fusese oprită . Aceste
semne favorabile îndemnar ă pe bolnav s ă urmeze con știincios cura. În anul al doilea, r ănile se traser ă
de jos în sus, peste genunche și din ce în ce mai sus pân ă la pântece, un simptom foarte favorabil la
cura mea. Jos, piciorul ajunse din ce în ce mai normal. Când izbucni cea dintâi ran ă deschisă, deasupra
genunchiului , unde mai înainte nu fusese nici una, bolnavul credea c ă nici cura mea nu fusese de nici
un folos, deoarece r ănile se îndreptau din ce în ce spre pântece. Îi explicai c ă acesta e un mare
progres. Materiile de boal ă trebuiau s ă se întoarcă spre pântece, pe acela și drum pe care veniser ă.
Bolnavul pricepu aceste deslu șiri și urmă cura mai departe, dar îi trebuir ă aproape 3 ani, pân ă când
mistuirea și activitatea pl ămânilor se înt ăriră așa de mult, c ă toate rănile se vindecar ă, pentru a nu mai
izbucni niciodat ă. Culoarea pielii ajunse atunci iar ăși normală . Astfel, acea grea boală , de natur ă
jumătate tuberculoas ă, jumă tate canceroas ă, care, dup ă părerea celor mai vesti ți doctori, era
nevindecabil ă, s-a putut vindeca prin metoda mea naturală , fără să se mai fi ivit nici urm ă până astă zi.
Înțepături de insecte otr ăvitoare, mu șcătură de șarpe, de câine turbat,
otrăvirea sângelui (septicemia)
Sângele omenesc este în fiecare din moleculele lui de o sensibilitate extraordinar de mare. El e
foarte mult impresionat prin atingerea cu materii str ăine și provoac ă simptome, ce au o des ăvârșită
asemănare cu procesul fermenta ției. Presupunând chiar c ă omul ar fi s ănătos în înțelesul nostru, totu și
mușcătura unui șarpe otr ăvitor, ar da na ștere unui simptom de friguri, cu toat ă sănătatea corpului; dup ă
metoda mea, acest simptom e identic cu st ările de fermenta ție.
Dacă însă corpul e înc ărcat și cu materii str ăine, otrava lucreaz ă, bine înțeles, cu mai mult ă
putere. Asta e foarte lesne de priceput. Aceste materii str ăine, care sunt deja prin sine produc ătoare de
fermentație, ajung, bine în țeles, cu mult mai sensibile prin pă trunderea în sânge a altor otr ăvuri, fie că ar
fi produsul unei descompuneri sa u al unui puroi. Materiile str ăine, ce se gr ămădesc astfel în mare
cantitate, încep o munc ă violentă în organism și primejdia devine îngrijor ătoare. Cu cât mai multe
materii străine vor fi în corp, cu atât mai felurit va fi efectul, provocat de o astfel de otr ăvire a sângelui.
În felul acesta, se lă murește chiar simptomul, ce se ive ște aproape zilnic, că înțepătura unei albine
produce unuia o mare umfl ătură, pe când altuia o simpl ă mâncărime ca de musculiță . Am observat, de
asemenea, c ă un om mu șcat de câine turbat a turbat și el, pe când altul mușcat de acela și câine, n-a
îndurat nici-un fel de urm ări vătămătoare. Tot astfel, otrava șarpelui produce unuia m oartea, iar altuia
numai friguri puternice. Greutatea primejdiei nu st ă totdeauna în mu șcătură, ci, adeseori, chiar în starea
însăși a celui mușcat. Acela și lucru se poate spune despre a șa numitele otr ăviri de sânge (septicemii),
ce se ivesc adeseori dup ă operațiile „fă cute cu succes”. Zic: „a șa numitele otr ăviri de sânge” fiindc ă
toate simptomele de boal ă, provocate prin introducerea în sânge a unei otr ăvi, ca la mu șcăturile de
șerpi, înțepăturile de insecte, mu șcăturile de câini, nu s unt altceva decât o otr ăvire a sângelui și, deci,
pot fi trecute toate în aceea și clasă.
Efectul caracteristic al mu șcăturii de câine turbat, la care otrava balelor produce mai întâi un
stadiu preliminar latent de boal ă, și apoi trece într-o stare acut ă, se explic ă și prin teoria mea asupra
fermentației. Otrava influen țează la început, cu toat ă puterea, asupra nervilor și organelor pântecelui, și
abia după câteva săptămâni, efectele acestea sunt transportate la cap și la creieri. Abia atunci se ive ște
acel simptom numit turbare . Mistuirea și pofta de mâncare, la câinii turba ți, sunt cu des ăvârșire nimicite,
după cum am avut prilejul s ă observ adeseori. Lucrul acesta se observ ă după coada ținută între
picioare și aproape lipit ă de burtă.
Efectul unei mu șcături de șarpe se poate vedea mai l ămurit din urm ătorul exemplu.
Un bă iat, culcându-se într-o p ădure, fu mu șcat la cap de o viper ă. Efectul mu șcăturii nu rămase
multă vreme ascuns. În scurt ă vreme, se ivi o stare spasmodic ă în pântece, ce se caracteriza prin
faptul, că băiatul nu putu ieși la ud 15 ceasuri. Bolnavul se g ăsea în mare primejdie. Atunci fu
întrebuinț ată cura mea și băiatul asudă foarte mult. În scurtă vreme, primejdia era înl ăturată și băiatul
putu să golească udul.
Dacă trecem acum în revist ă tot soiul de otr ăviri de sânge, ori din ce cauze ar izbucni ele, g ăsim
întotdeauna c ă ele încep cu o umfl ătură a pă rții corpului v ătămate; după care urmeaz ă întotdeauna o
căldură mare, friguri puternice, de și la început numai în form ă locală. Înlăturarea acestor friguri, trebuie
să fie cea dintâi grij ă a noastră și nu putem ajunge mai bine la acest rezultat, decât printr-o r ăcorire a
locului otrăvit. La otrăvirile mai însemnate, e nevoie, de a se ține mai multe ceasuri rana în ap ă (dacă e
153cu putință apă de râu). Dac ă rana se g ăsește într-un a șa loc, că nu poate fi ținută în apă rece, trebuie
răcorită necontenit cu comprese reci de pânz ă. În același timp trebuiesc aplicate în chip alternativ și
băile mele derivative de trunchi și de șezut cu fric țiuni.
Înțepăturile de albin ă,
sau alte asemenea mici v ătămări păstrează câtăva vreme umfl ătura, fă ră însă a avea urm ări
vătămătoare. Aci e locul, de a face o observa ție, de mult interes, c ă insectele obi șnuiesc să înțepe în
primul rând acele p ărți ale corpului, care sunt mai înc ărcate cu materii str ăine. Compresele reci de
pânză, pomenite mai sus, sunt minunat e în asemenea cazuri. Ele ajut ă corpul, de a face nev ătămătoare
otrava, dând-o afar ă său învăluind-o în mucozit ăți și în capsule.
Dacă, prin umflăturile de mai sus sunt amenin țate pă rțile vecine ale corpului, nu e nici un minut de
pierdut. Partea respectivă a corpului trebuie bine r ăcorită, băgată numaidecât în ap ă rece, sau dac ă nu
e cu putin ță, acoperită cu comprese ude. Dac ă împrejurările permit, b ăile mele de aburi, locale și
complecte, urmate de b ăi de trunchi sau de șezut cu fric țiuni, sunt tocmai în asemenea cazuri, de mare
folos bolnavului. B ăile derivative trebuiesc întrebuin țate și separat și dacă e primejdie pot fi repetate la
fiecare 2–3 ceasuri. Cu ajutorul acestor b ăi, adică prin potolirea c ăldurii frigurilor, boala poate fi
combătută mai energic. În acela și timp, bolnavul trebuie s ă rabde de foame sau s ă mănânce foarte
puțină pâine de Graham și ceva poame. Ap ă poate bea, c ăci nu e vătămătoare. Mult ă ședere la soare
și mai cu seam ă mișcare în aer, pentru reînc ălzirea corpului dup ă băi. Dacă părțile vătămate ale
corpului s-au înt ărit, se recomand ă mai ales b ăile mele locale de aburi. Dup ă ele însă, trebuie s ă
urmeze întotdeauna câte-o baie derivativ ă. Prin sudoarea produs ă de băile de aburi iese o mare
cantitate de materii otr ăvitoare.
Din cele spuse pân ă aci, trebuie s ă tragem importanta încheiere, c ă efectele acestor v ătămări
sunt cuprinse iar ăși într-o stare febril ă. În primul rând, trebuie, a șadar, înlăturate frigurile, pentru care
metoda mea de vindecare ofer ă mijlocul cel mai potrivit.
Nu pot încheia acest capitol înainte de a cita un exemplu.
Un tânăr abia de 20 de ani fu mușcat într-o zi, pe câmp, de o insect ă otrăvitoare, la mâna stâng ă.
Deoarece în țepătura nu produse dureri și umflătura era foarte mic ă, tânărul nu-i dădu nici-o importan ță.
După câteva ceasuri îns ă, începu să tremure de frig și mâna întreag ă se umflă. Nu trecu mult și
umflătura se întinse și peste bra ț. Doctorul chemat în grabă , constată otrăvirea sângelui, adă ugând că
va fi nevoie, probab il, de amputarea bra țului. Din întâmplare, bolnavul cuno ștea metoda mea și astfel o
puse în aplicare, mai ales c ă perspectiva unei amput ări nu-i era tocmai m ăgulitoare. B ăi locale de aburi,
urmate de b ăi de trunchi cu fric țiuni, precum și cele din urm ă separate, avur ă și în cazul acesta un efect
minunat; întinderea umfl ăturii fu numaidecât împiedecat ă. Totodată, în răstimpuri, fur ă aplicate
comprese de ap ă rece. Afar ă de asta, bolnavul trebuia s ă asude făcând mișcări prin aer liber la soare.
Astfel, prin aceast ă metodă simplă și naturală, s-a înlăturat nu numai orice urm ă de înțepătură, dar s-a
îmbună tățit și starea general ă a bolnavului.
═════════
154
Bolile de femei.
Numeroasele simptome de boal ă și stări de boală ce influen țează, mai mult sau mai puț in greu
dezvoltarea și viața sexului femeiesc, se explic ă prin construc ția delicată a organismului femeiesc și prin
întreaga alc ătuire a corpului femeii, ca re deja e cu mult mai pu țin rezistent decât acel al b ărbatului. De
aceea, un șir întreg de boli, care izvor ăsc, în primul rând, din sfera sexuală a femeii, bântuie lumea
femeiască într-un chip foarte intensiv, ce r ămâne cu totul str ăin bărbatului.
În afară de neregularit ățile ce se manifest ă adeseori în împrejur ări obișnuite în timpul
menstruaț iei, sarcinii, facerii, l ăuziei, alăptării, sunt și alte boli care, izvorâte din gre șelile timpurilor
moderne, cu l ăcomia lor de pl ăceri, cu râzgâierea lor, cu cre șterea lor vicioasă , formează temelia
viitoarelor tulbur ări vă tămătoare ale organismului femeiesc. Ele formeaz ă un lanț nesfârșit de stări
fiziologice anormale, pentru a c ăror înlăturare medicina de ast ăzi se silește în zadar.
De unde vin atâtea simptome de boal ă, atâtea turbur ări ale sănătății, tocmai la sexul femeiesc?
Ele izvorăsc mai mult dintr-o via ță falsă a femeii, din neglijarea îngrijirii corpului ei, din lipsa unei mi șcări
regulate în aer liber, din neglijen ța de a mulț umi la timp și în chip natural trebuin țele, dintr-o l ăcomie de
plăceri exagerate și din numeroase abateri mai mici sau mai mari, de la felul de via ță prescris de natur ă.
Toate aceste influen țe vătămătoare lucreaz ă asupra organismului eminamente delicat al femeii;
nu e, deci, de mirare dac ă organismul pierde put erea lui de rezisten ță și e bântuit de o sum ă de boli.
Și cum ar putea fi altfel? Acela care trage o compara ție între țăranca plină de sănătate și dama
modei de la ora ș, va putea pricepe adev ărul afirmaț iei mele fără alte comentarii.
Dacă, prin urmare, organismul femeiesc ajunge, așa de des, sediul feluritelor forme de boal ă,
care se datoreaz ă parte unor influen țe exterioare sau interioare mo ștenite, parte neglijenț ei individuale,
cu atât mai mult trebuie pre țuită metoda mea de vindecare, care poate lupta cu succes împotriva tuturor
acestor ramifica ții de boli.
Din fericire, sistemul meu de vi ndecare, care, deja prin ieftin ătatea și simplitatea lui, întrece cu
mult pe toate celelalte, e f oarte priceput tocmai de femei și de fete. Să nătatea recâ știgată, puterea
redobândit ă, le-a dat prilejul, de a se încredin ța pe deplin, f ără a mai întreba de ce și cum, de
eficacitatea metodei mele de vindecare, de efecte le minunate ale unui mod de tratare întemeiat pe
legile naturii ș i, astfel, femeile au ajuns în urm ă profetesele cele mai entuziasmate ale metodei mele.
Astfel, noua mea diagnoz ă, știința expresiunii figurii , câștigă în acelaș i timp numero și adepți.
Lumea femeiasc ă a primit aceast ă diagnoză cu atât mai mult ă simpatie, cu cât ea înl ătură toate
cercetările la părțile genitale, atât de nepl ăcute sexului femeiesc – și totuși, hotărăște și caracterizeaz ă
în chipul cel mai uimitor și mai nimerit st ările de boal ă ale corpului.
Stabilirea bolii și cunoașterea unei boli cu mult anterioare este tocmai la sexul femeiesc de cea
mai mare însemnă tate. Multe din bolile aces tea sunt neglijate, numai și numai fiindc ă femeile și fetele
nu vor să se supună unor cercetă ri medicale.
Și cât de recunosc ătoare sunt femeile tocmai pentru c ă metoda mea , după cum am pomenit deja,
înlătură odată pentru totdeauna tratamentul sup ărător cu instrumente la p ărțile sexuale .
Toate încercă rile practice ale metodei mele la feme i, au dat, din fericire, rezultate peste m ăsură
de favorabile. De aceea, metoda mea a întâmpinat, dup ă cum am spus, tocmai la femei și la fete cea
mai bună primire. Ca dovad ă îndestulă de puterea ei liberatoare, ea a adus multor femei chinuite
ușurarea dorit ă.
Tulburări de menstrua ție
Menstruaț ia femeii însemneaz ă o neîncetat ă pregă tire spre multiplicare. Cât ă vreme nu s-a f ăcut
încă nici o zămislire, sângele menstrua ției curge f ără a-și fi îndeplinit scopul s ău. La persoanele
sănătoase faptul acesta nu trebuie s ă fie însoțit nici de dureri, nici de alte nepl ăceri. Dacă menstruația e
însoț ită de dureri sau de îngreun ări, desigur c ă corpul femeii respective e înc ărcat cu materii str ăine.
Actul acesta natural, dup ă cum îl observ ăm de obicei la organismul femeiesc și în urma
experiențelor mele de mai mul ți ani, stă în legă tură cu fazele lunii. La un corp s ănătos, în înțelesul noii
155științe de vindecare, periodul se ive ște odată cu luna plin ă, durează trei, patru zile și se repet ă cu
precizie la fiecare 28 de z ile. Femeia la care menstrua ția nu se ive ște în acest timp sau pe aproape de
el, poate fi încredin țată de o încărcare corespunz ătoare a organelor pântecelui, înc ărcare ce e cu atât
mai mare, cu cât și zilele periodului sunt mai dep ărtate de ziua în care iese luna plin ă. Încărcarea aceea
va fi și mai cronic ă, dacă zilele menstrua ției se repet ă cu o pauz ă de 14 zile sau de 3 s ăptămâni, sau
chiar dacă pierderea sângelui dureaz ă până la 14 zile, două simptome, ce, din nenorocire se întâmpl ă
foarte des în zilele noastre.
După cum totul în natur ă e supus unei prefaceri necontenite, tot astfel și actul menstruaț iei e o
necontenit ă urcare și coborâre, o necontenit ă creștere și descreștere. Vremile periodului sunt pentru
fete și femei de o însemn ătate cu mult mai mare decât se crede de obicei. La zilele acelea e de
recomandat lini ștea și evitarea oric ărei excitări, nu numai la fete, ci în primul rând la femeile îns ărcinate,
pentru a se înlă tura mai târziu orice consecin țe, dacă nu vătămătoare, cel pu țin supă rătoare. Toate
cugetările și acțiunile lor influen țează foarte mult sistemul nervos și mai ales la femeile îns ărcinate, rodul
ce se dezvolt ă în pântece. Bolile ce se na sc în zilele acestea sunt înso țite adeseori, dup ă cum am
observat, de urm ări foarte rele.
Observatorul atent va putea cunoa ște simptome cu mult mai demne de observat decât acele acte
naturale, ce se petrec în organismul femeiesc. Toate, îns ă, dovedesc minunata unitate a legilor naturii.
Asupra acestui punct am intrat în explica ții mai amănunțite în manualul meu asupra științei expresiunii
figurii105 asupra căreia atrag luarea aminte a celor interesa ți.
După cum am spus mai sus, atât un period prea tare, cât și unul prea slab, o menstrua ție
neregulată sau lipsa ei sunt sem ne neîndoielnice de înc ărcare cu materii str ăine. Cum se pot înl ătura
asemenea st ări de boală ? Nici aici drumul simplu al noii mele științe de vindecare nu ne d ă de rușine,
nici aici nu ne lipse ște măsura judecatei. Mistuire neîndestul ătoare, pricinuit ă de îngrămădirea materiilor
străine în pântece, trebuie s ă fi fost și aci premerg ătoare turbur ărilor menstrua ției, alcătuind simptomul
natural de care va fi înso țită. Dacă îndreptăm mistuirea, dacă provocăm un scaun regulat și coborâm
temperatura urcat ă, anormală, din pântece, toate acele urm ări neplăcute vor fi înl ăturate de la sine.
Băile mele derivative, individualizate dup ă gradul de înc ărcare, dieta neexcitant ă și celelalte
mijloace de vindecare cunoscute, sunt de mare folos și la turbur ările de menstrua ție, după cum
dovedesc îndestul rapoartele mele de vindecare.
Aci e locul s ă mai adaug, c ă sângele menstrua ției reprezint ă un prisos al zemurilor corpului. Când
începe sarcina, el e întrebuin țat pentru hr ănirea rodului. De fapt, cele mai însemnate zile pentru
dezvoltarea rodului sunt, întotdeauna, la femeile s ănătoase, zilele dimpreju rul lunii pline, adic ă zilele în
care s-ar ivi periodul dac ă n-ar fi sarcina.
Tot astfel, am ajuns la încredin țarea că simptomele de boal ă, ce sunt în leg ătură cu mitra, se
înrăutățesc cu cât cre ște luna. Din ziua, când luna începe s ă scadă, boala începe s ă se ușureze
numaidecât. Aceste fapte dovedesc și ele destul de l ămurit în ce strâns ă legătură stă omul cu natura.
Desigur că, onorații cetitori și cetitoare, vor avea interes de a pricepe însemn ătatea acelor timpuri,
prin câteva exemple cunoscute mie.
Cel dintâi exemplu prive ște pe o femeie îns ărcinată, care avea o spaim ă nedescris ă de șoareci.
Într-o zi un șoarece îi alerg ă pe braț ul gol, și anume tocmai în timpul când alt ă dată i se ivea
menstruaț ia.
Cât de mare i-a fost spaima femeii, rezult ă din faptul c ă teama de șoarece n-o p ărăsea
nicidecum. Chiar noaptea visa de el. Când copilul fu n ăscut după șase luni, avea și el pe bra țul său un
șoarece, adic ă o pată în mărimea și de forma acestuia, împreun ă cu o coad ă de șoarece cu p ăr mărunt.
Chiar și pata întreag ă, de aceea și înălțime cu pielea bra țului, purta ni ște peri m ărunți și cenușii,
caracteristici șoarecelui.
În al doilea caz, e vorba de o femeie îns ărcinată cu al șaselea copil. Femeia, bă rbatul și ceilalți 5
copii în via ță, aveau toți părul negru. În prima jum ătate a sarcinii ei, se g ăsea zilnic în vecin ătatea femeii
o fetiță, pe care o iubea foarte mult și care purta un p ăr foarte des, s ălbatec, roșu aprins, un p ăr cu
adevărat rar. Femeia îns ărcinată avea o slă biciune extraordinar ă pentru aceasta feti ță și nutrea în
acelaș i timp dorin ța intimă ca plodul, care-l poart ă în pântece, s ă aibă același păr. Dorința aceasta
deveni mai intens ă în vremea când i se ivea de obicei periodul, a șa încât noaptea chiar visa de asta.
105 Louis Kuhne, Manualul științei expresiunii figurii, o nouă diagnoză, cu numeroase ilustra ții în text. Editura Louis Kuhne,
Lipsca.
156După 5 luni fu n ăscut copilul, o fat ă. Ea semăna, fără îndoială, cu părinții ei. Avea, îns ă, tocmai acela și
păr bătător la ochi, ce caracteriza pe ro școvana.
Un al treilea ex emplu nu e mai pu țin important. O dam ă trecea la plimbare în tr ăsură cu un
cățeluș mic al ei, la care ținea foarte mult. Pe drum, c ățelușul atras de un obiect, s ări dintr-o dat ă din
trăsură, și, din nenorocire, roata tr ăsurii îi apuc ă și îi strivi capul. Ea se îngrozi a șa de mult de aceast ă
întâmplare, c ă zilnic înaintea ochilor ei avea capul strivit al câ inelui. Femeia tocmai era în cele dintâi luni
ale sarcinii și după șase luni copilul fu n ăscut mort, cu un cap cu des ăvârșire anormal. Capul avea o
înfățișare curat strivit ă.
Voi cita un al patrulea caz. O femeie n ăscu un copil, a c ărui gură se întindea de la o ureche pân ă
la cealaltă. Îndată după naștere copilul muri. Pricina deform ării era o mare spaim ă, ce căpătase mama
printr-o masc ă cu o gură până la urechi. Întâmplarea aceasta o speriase a șa de mult, c ă nu putuse
dormi mai multe nop ți de-a rândul. Deoarece ea era tocmai îns ărcinată, copilul pe care îl n ăscu după
câteva luni purta și el deformarea pomenit ă mai sus.
Astfel, onora ții cetitori și cetitoare vor pricepe cum caracterele cele mai felurite, propriet ățile și
dispoziț iile copiilor cele mai anormale, atârn ă de multe ori de purtarea, de dispozi ția și de împrejur ările,
în care femeile îns ărcinate se g ăsesc în timpul menstrua ției. Dacă ele sunt, în tim pul acesta, triste și cu
înclinări pesimiste, dispozi ția va gă si mai târziu și în copii un ecou mai mult sau mai pu țin pronunț at. Din
aceleași cauze izvor ăsc dispoziț iile către mânie, fric ă, curaj, cleptomanie (mania de a fura), în șelăciune,
lăcomia de bani și alte defecte sau calit ăți.
Din aceste câteva exemple, care în aparen ță nu se potrivesc la capito lul bolilor de femei, trebuie
să tragem importanta încheiere, c ă toate acele influen țe exterioare, ce le observ ăm și le simțim cu
simțurile noastre, adic ă le constat ăm cu capul, nu-și arat ă principalul lor efect în cap, ci prin mijlocirea
nervilor, în pântece și organele acestuia. Cine a ur mat cu luare aminte teoria mea asupra frigurilor, va fi
văzut, cum a șez eu punctul de plecare al tuturor simptomelor de boal ă în pântece. Acest procedeu se
dovedește pe deplin ca întemeiat. Teoria mea, care privește pântecele ca organul principal al corpului
omenesc, este sprijinit ă prin explica țiile de mai sus și metoda mea de vindecare aduce în acela și timp
dovezile cele mai neîndoielnice.
Căderea mitrei, purtarea cercului
Și aceste simptome de boal ă izvorăsc dintr-una și aceeași pricină, ce trebuie c ăutată în
pătrunderea mitrei cu materii str ăine. Și aci materiile de boală , ce încarc ă acel organ, produc o c ăldură
lăuntrică , o apăsare lăuntrică, ce împinge mitra afar ă, în urma slabei ei rezisten țe. E un caz asem ănător
cu surpăturile despre care se vorbe ște la subcapitolul despre surp ături.
Pricina acestei boli a r ămas, din nenorocire, necunoscut ă școlii medicale. Ea nu taie niciodat ă
răul de la rădăcină, ci caută mai mult, de a opri că derea mitrei, recomandând purtarea unui cerc de
cauciuc. Am tratat multe femei, ca re purtau asemenea cercuri. Chiar dac ă ele ar fi de vreun folos
trecător, niciodat ă însă nu vor înlătura pricina bolii.
Prin întrebuin țarea curei mele, ap ăsarea dinăuntru, ce provoac ă acea cădere a mitrei, sl ăbește
foarte curând, materiile de boal ă sunt înlăturate și purtarea cercului ajunge de prisos. În acela și timp, se
înlătură însă și pricina de na ștere a unor noi cazuri de boal ă.
Întoarcerea mitrei
e de asemenea provocat ă prin prea marea încordare din pântece. Pântecele e a șa de pă truns cu acele
materii de boal ă, că mitra iese din pozi ția ei naturală , sau se întoarce. Și aceste simptome au nevoie,
pentru vindecarea lor, de acelea și mijloace. C ă mijloacele mele sunt cele mai nimerite o dovedesc
numeroasele succese, pe care le-a înregi strat metoda mea de vindecare, în aceast ă direcție. Orice
încercare de opera ție nu poate, dup ă cum a dovedit experien ța, decât s ă vatăme și mai rău organul
respectiv.
157Sterilitate
În practica mea întins ă, am întâlnit adeseori destule feme i, care mureau de dorul copiilor și totuși
nu puteau ajunge niciodat ă la acest scop. Ele nu- și puteau explica pricina, cu atât mai mult, cu cât se
credeau destul de s ănătoase.
Noua știință de vindecare arat ă pe ce se întemeiaz ă acest simptom turbur ător. Ea e de p ărere, că
sterilitatea nu poate fi provocat ă, decât prin înc ărcarea părților genitale respective (ovar, mitr ă, etc.), cu
materii străine. Chiar dac ă se poate ajunge câteodat ă la zămislire, totu și îngrămădirea acelor materii
străine în pântece produce o inflama ție așa de mare, c ă încordarea sau ap ăsarea, ce urmeaz ă de aci,
provoacă o naștere înainte de timp (avort). Acest fapt se întâmpl ă mai des în timpul celor dintâi 4 luni de
sarcină și e favorizat de acele pricini ocazionale, ca zguduirea sim țirii, prin spaim ă sau lovituri
neașteptate, care toate provoac ă o fermenta ție urcată a materiilor de boal ă. Strângerea în corset este
iarăși un factor prielnic simptomului pomenit mai sus.
La țară, unde starea să nătății femeilor e cu mult mai bun ă decât la ora șe, nici nu se prea întâmpl ă
avorturi. Am cunoscut femei, care dansau cu u șurință până în a șaptea lună de sarcină, fără să simtă
cea mai mic ă jenă sau supărare.
Numai prin înl ăturarea pricinei de boal ă, numai prin înl ăturarea înc ărcărilor, ce cotropesc pă rțile
genitale, pot fi deci înl ăturate acele simptome regretabile. Opera ții, injecții, sau alte m ăsuri, ce ră nesc
sentimentul de ru șine al femeii, nu vor da niciodat ă efectul dorit. Ele vor paraliza cel mult puterea de
vindecare a corpului, a șa că în cele din urm ă vindecarea nu va mai fi cu putin ță nici prin metoda mea.
Cu acest prilej vroi s ă dau un sfat, care e prea important pentru a-l putea trece cu vederea. S ă nu
se creadă, că e totuna timpul în care b ărbatul și femeia se împreun ă pentru zămislire. Dup ă cum totul în
natură își dezvoltă dimineaț a cea mai mare putere de via ță, tot astfel e și la om, – și deci diminea ța e și
pentru el cel mai prielnic timp pentru z ămislire. Împreunarea în cealalt ă vreme a zilei, de pild ă seara, nu
numai că întărâtă nervii și deci îi sl ăbește, ci chiar dac ă ar urma o z ămislire, rodul ce se va dezvolta nu
va avea atâta putere de via ță.
Ce des am avut prilejul de a proba înalta va loare a metodei mele de vindecare tocmai pe
domeniul sterilit ății femeiești, mai ales c ă medicina, dup ă cum se știe. st ă cu mâinile în sân în faț a
acestui simptom de boal ă.
Ca dovadă, citez urm ătorul caz din practica mea.
E vorba de o femeie m ăritată deja de 8 ani, care, însufle țită de dorința de a avea copii, alergase
pe la toți specialiștii, fără a gă si nici un ajutor. O f ăcui atentă că sterilitatea ei î și are originea într-o mare
încărcare a pântecelui și că prima noastr ă grijă trebuie să fie de a dep ărta acea înc ărcare. Numai astfel
va putea s ă-și vază dorința împlinită.
Îi prescrisei zilnic 2–3 b ăi derivative, diet ă neexcitant ă și un fel de via ță potrivită cu natura. Cu
acest chip înc ărcarea ei fu îndep ărtată puțin câte pu țin, și, după câteva luni putu s ă-mi aducă
îmbucurătoarea veste, c ă e însărcinată. O naștere ușoară și un copil s ănătos au fost cele mai pre țioase
dovezi pentru minunata eficacitate a metodei mele de vindecare.
Întărirea țâțelor și lipsa de lapte
Cel mai natural, și deci, cel mai bun izvor de hr ănire pentru copil e piep tul mamei. El este un
organ peste m ăsură de important, ale c ărui funcțiuni nu sunt înc ă, din nefericire, îndestul de pre țuite. De
aci izvorăște de multe ori neglijarea unui a din mijloacele cele mai pre țioase pentru s ănătoasa creștere a
urmașilor. În timpurile de fa ță sunt foarte pu ține mame care pot s ă-și ală pteze, cum trebuie, copiii lor.
Asemenea mame, judecate serios, nu mai sunt capabile de multiplicare. G ăsim noi ceva asem ănător la
animale? Vedem noi vreodat ă că ele nu pot s ă-și hrănească puii lor sau c ă li se strică țâța prin supt?
Niciodată! Așadar, la om sunt cauze silnice, care provoac ă această stare anormală . O asemenea
pricină este și dezvoltarea extraordinar de voluptoas ă a țâțelor, deja în timpul sarcinii și înainte de
alăptare. Se știe, că tocmai multe din femeile care au asemenea țâțe nu mai pot ast ăzi să alăpteze nici
un copil sau trebuie s ă se chinuiasc ă la supt cu țâțele întărite. Țâțele dezvoltate voluptos, în stare
feciorelnică, nu sunt niciodat ă normale. Ele sunt, dimpotriv ă, un semn sigur de o puternic ă încărcare a
corpului respectiv cu materii str ăine.
Mai ales la țară se observ ă adeseori c ă femeile nasc f ără osteneală , alăptează copiii lor f ără
dureri, fără a avea țâțele prea dezvoltate nici în timpul sarcinii, nici în timpul al ăptării. Același lucru se
poate spune și de starea femeii, la care domne ște o slă biciune prea mare și bolnăvicioasă, un stadiu
158care presupune o stare de înc ărcare cronic ă și mai adânc ă. În asemenea cazuri, mai ales prin
întrebuinț area hranei, ce se obi șnuiește a se numi puternic ă și hrănitoare, precum: ca rne, vin, bere,
ouă, lapte, etc., am observat c ă mai ales atunci femeile nu pot al ăpta: „din lips ă de hrană”.
În întinsa mea practic ă, am fă cut adeseori experien ța, că tocmai printr-o hran ă neexcitant ă, prin
întrebuinț area bă ilor mele derivative ș i a băilor de aburi, corpul aj unge destoinic de a se hr ăni și
întărirea țâțelor dispare.
Câteva rapoarte de vindecare vor întregi cele spuse pân ă aici.
O femeie n ăscuse al treilea copil. Nu putuse al ăpta pe nici unul din cei doi de mai înainte – și
totuși, ce bucuros ar fi f ăcut-o! Acum, de cât ăva vreme, înainte de na ștere, a întrebuin țat cura mea și
dorința ei s-a împlinit.
Mi s-au întâmplat multe asemenea cazuri în practica mea.
Asupra vindec ării întăririi țâțelor, voi cita un caz din numeroasele mele succese.
Unei tinere doamne R., i se umflar ă foarte mult ț âțele, câteva s ăptămâni după naștere. Doctorul
casei își propusese, ca ultima sc ăpare, opera ția lor pentru a doua zi. Tân ăra femeie nu se putu hot ărî la
această operaț ie și trimise înc ă în aceea sear ă târziu la mine. Îi spusei c ă eu socotesc operaț ia nu
numai nefolositoare, ba chiar, dimpotriv ă, foarte vătămătoare, totu și cred cu siguran ță că o voi putea
vindeca în scurt ă vreme pe alt ă cale. Cu bucurie urm ă bolnava prescrierile mele și luă chiar în noaptea
aceea 4 băi de șezut cu fricț iuni, de câte o jum ătate de ceas fiecare, cu ap ă de 12°C. A doua zi starea
ei se îmbun ătățise foarte mult. Dup ă câteva zile toate durerile se muiaser ă și după câteva săptămâni de
cură femeia fu iar ăși în stare normal ă, deoarece pricina bolii: materiile str ăine, fuseser ă scoase afar ă
din pântece.
Rapoartele de vindecare de mai sus, ce vorbesc mai l ămurit decât toate explica țiile teoretice ale
școlii medicale, ne dau și aci o dovadă neîndoielnic ă despre eficacitatea noii mele metode de
vindecare.
Frigurile l ăuziei
O adevărată groază răspândește aceast ă boală, căreia mii de mame fericite au c ăzut jertfă în
patria noastr ă. O adevărată spaimă, căci puterea omeneasc ă nu putea pân ă aci să înfrângă furia
acestor friguri, o adev ărată spaimă, căci frigurile î și urmau drumul lor f ără cruțare și fără milă.
Ivirea lor este un semn sigur, c ă organismul atins de frigurile l ăuziei este foarte mult înc ărcat cu
materii străine. Numai când se g ăsesc acestea din urm ă și când intr ă în fermenta ție, boala se arat ă în
toată primejdia ei. De aceea, sunt atinse de frigurile l ăuziei numai acele femei, în corpul c ărora au
rămas, după naștere, a șa de multe materii str ăine, că ele ajung a țâțătoare sau mijlocitoare de boal ă. Nu
e deloc nevoie, ca sângele r ămas în mitr ă să intre în putrezire (fermenta ție) și astfel, producând
fermentație, să influenț eze celelalte materii str ăine, ci însăș i actul nașterii influen țează deja destul de
puternic asupra acestor materii, pentru a produce în ele o fermenta ție. Dacă voim, deci, s ă vindecăm
frigurile lăuziei, trebuie s ă scoatem afar ă din corp pricina bolii, materiile str ăine, ceea ce se poate face
mai degrab ă prin băile de șezut cu fric țiuni.
Pentru mai bun ă pricepere a celor spuse, s ă-mi fie îng ăduit de a cita și aci un caz din practica
mea. După o naștere fericit ă, doamna B. fu lovit ă chiar în ziua facerii, în Mai 1887, de friguri de l ăuzie
foarte grele. Moa șa făcuse comprese c ăldicele, bine în țeles fără succes, c ăci ea nu știa ce mare
căldură lăuntrică fusese provocat ă în acest corp prin fermenta ția materiilor str ăine, căldură ce nu se
putea combate decât numai prin r ăceală. Spusei bolnavei c ă aș putea să-i vin în ajutor, dar m ă tem însă
că nu va face tot ce-i voi ordona. „Ordon ă ce poftești…, fac tot!” fu r ăspunsul ei. Atunci îi prescrisei zilnic
3 – 4 bă i de șezut cu fric țiuni, de câte 15 – 30 minute fiecare, cu ap ă de 17°C.
Pentru băi recomandai a șadar apă de 17°C, dar, fiindc ă ducea lips ă de apă caldă, fu
întrebuinț ată apă numai de 10°C (a șa cum venea în conducte). De altm interi, prescrierile mele fur ă
urmate întocmai. Aceast ă abatere nu i-a f ăcut ră u, ci dimpotriv ă, a grăbit și mai mult procesul de
vindecare, de și temperatura blând ă prescrisă de mine i-ar fi fost la început mai pl ăcută; temperatura mai
rece e îns ă întotdeauna mai eficace, de și, bine în țeles, uneori, puterea de vindecare a corpului e la
început prea slab ă pentru ea. După 18 ceasuri frigurile disp ăruseră și lăuza scăpase de orice primejdie.
Deja după 8 zile putu s ă-și reia lucrul ei obi șnuit. Acesta este iar ăși unul din acele cazuri, din care se
pot vedea efectele uimitor de repezi ale b ăilor de șezut cu fric țiuni. Materiile str ăine fură date afară prin
organele naturale de secre ție. Fermenta ția lor fu oprit ă, și femeia, urmând cu bă ile, ajunse în cele din
159urmă mai sănătoasă ca mai înainte. Se vede dar, c ă prescrierile mele au fost și în cazul acesta cu totul
opuse celor medicale. Medicina prescrie, dup ă cum am v ăzut adeseori, r ăceala capului prin b ășica cu
gheață și încălzirea pântecelui, a șa că fermentația (frigurile) în loc s ă fie înlăturată, e dimpotriv ă ajutată.
N-am putut pricepe nici pân ă acum de ce be șica cu ghea ță e așezată tocmai la cap, c ăci tocmai atunci
sângele e tras mai mult la cap! Oricine știe că nu capul poate da afar ă materiile str ăine, ci numai
organele naturale de secre ție, ce au tocmai scopul acesta. Pe urm ă, gheața nu răcește, ci mai mult
îngheață creierul. Organul se silește numaidecât, de a cump ăni aceasta r ăceală , căutând să
restabileasc ă căldura normal ă a corpului prin trimiteri mari de sânge spre cap. Aceste n ăvăliri de sânge
înăuntrul creierilor vor provoca îns ă, bine înțeles, o urcare a că ldurii. Pe dinafar ă avem atunci o r ăceală
de gheață, iar înăuntrul capului o c ăldură arzătoare, două stări opuse, care, dac ă nu sunt cump ănite la
timp, pot pricinui foarte repede moartea.
Într-o altă împrejurare, am fost chemat la doamna mor ăreasă F. din D., la care se declaraser ă
niște friguri de l ăuzie, a doua zi dup ă facere. Profesorii care o tratau, autorit ăți de rangul întâi, nu
putuseră înlătura acele friguri, ci transformaser ă mai mult frigurile acute în friguri cronice. În cele din
urmă, după un tratament de vreo opt zile, fur ă atacați și creierii, bolnava aiura neîncetat și doctorii se
temeau de deznod ământul fatal. În aceast ă stare disperat ă, am găsit bolnava, când am vizitat-o, în
urma unei invita ții telegrafice. Am c ăutat întâi s ă înlătur frigurile latente-cronice. Lucrul merse foarte
repede. Câteva bă i de șezut cu fric țiuni, de câte un ceas, fur ă de ajuns pentru a potoli acea c ăldură din
pântece și a readuce pe bolnava în sim țiri.
Dacă în aceste pu ține ceasuri, corpul nu era înc ă liber de materiile de boal ă, ce pricinuiser ă
frigurile, totu și doamna F. sc ăpase de orice primejdie. Ea a mai urmat cât ăva vreme cu b ăile și cu
prescrierile mele în privin ța dietei și până astăzi se găsește minunat de să nătoasă, după cum am prilejul
să aflu adeseori de la o rud ă a ei, ce locuie ște în Lipsca.
═════════
160
Cum se ob țin nașteri ușoare și fericite?
În cercul vieț uitor al naturii, st ăpânite de legile ve șnice și nestrămutate, în existen ța și în
dezvoltarea lumii organice, sunt prescrise anumite condiț ii, prin care se s ăvârșește alcătuirea fiecărei
creaturi în parte. Totul se întâmpl ă după un sistem hot ărât: zămislire, sarcin ă și naștere. Dacă omul ar fi
rămas tot așa de curat, cum ne apare ca pr ototip, nu s-ar ivi niciodat ă vreo piedec ă în dezvoltarea lui, și
bolile, ce bântuie organismul s ău, ar fi înlăturate. Așa însă, el a rupt de mult ă vreme legă turile cu natura
și a apucat pe c ăi, ce reclam ă o intervenire artificial ă în organism, pe dat ă ce se ivesc simptomele de
boală.
Să ne aruncăm o privire în natur ă și să vedem în ce condiț ii și cu ce greut ăți nasc acele animale,
care nu sunt supuse influen ței oamenilor, adic ă nu animalele domesticite.
Să observăm o căprioară, o iepuroaic ă, o pisică sau orice alt animal, ce tră iește în natura liberă :
vom vedea pretutindeni, c ă ele n-au nevoie de nici-un ajutor la facere, c ă facerea nu e niciodat ă grea și
dureroasă și nu dureaz ă mai mult decât trebuie. Niciodat ă nu vom observa la asemenea animale, câtu și
de puț ină neliniște sau spaim ă înaintea facerii. Dimpotriv ă, experiența zilnică ne arată, că actul acesta,
așa de greu la oameni, se s ăvârșește ușor și repede la animale, f ără a provoca cea mai mic ă vătămare
în regulata func ționare a organelor lor. Am av ut adeseori prilejui de a m ă încredința singur de adev ărul
acestui fapt.
Nu rareori am observat asemenea animale și am văzut, că imediat după facere își reluau felul lor
obișnuit de via ță ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, ca și cum s-ar fi sc ăpat de toate grijile, o dat ă cu
urmașii lor. Niciodat ă, după câte am observat, natura nu se manifest ă altfel la animalele s ănătoase. Îmi
aduc aminte de un caz, în care o iepuroaic ă, care fă tase deja doi pui, fu tulburat ă la facerea ei de un
vână tor și totuși fugi așa de repede, ca și cum s-ar fi gă sit în stare trupeasc ă normală. Iepuroaica fu
împușcată, și, după ce fu examinat ă cu atenție se constat ă că ea fusese surprins ă tocmai în actul
facerii. Vână torul o spintec ă numaidecât și găsi în pântece un pui înc ă în viață, pe când al ți doi fuseser ă
născuți mai înainte și care fură de asemenea gă siți după câteva cercetă ri.
La oameni, bine în țeles, nașterile ușoare sunt ast ăzi rarități și excepții, și dacă la ordinea zilei
sunt facerile grele de lung ă durată și mai ales avorturile de tot soiul, împreun ă cu fel de fel de boli din
timpul sarcinii, lucrul trebuie s ă dea de gândit tuturor. O na ștere fă ră moașe aproape nu se poate
închipui; actul na șterii este mai mult un act artificial, decât natural. Pe lâng ă asta, orice femeie, dup ă
facere, trebuie s ă stea în pat mai mult sau mai pu țin timp, în cea mai netulburat ă liniște, pentru a
înlătura orice urm ări vătămătoare.
Dar, toate aceste abat eri de la o lege natural ă, nestrămutată, trebuie s ă aibă, bine înțeles, o
cauză mai adânc ă, trebuie s ă izvorască din fapte, ce stau tocmai împotriva acestor legi. Natura nu
provoacă niciodată asemenea tulbur ări, ci acțiunea ei este aceea și. Omul singur, cu de la sine putere,
se atinge de organismul natural și bine orânduit și, necunoscând datoria lui, zdruncin ă legile naturii. Prin
urmare, nu natura și legile ei au ajuns imperfecte fa ță de omenire – nu, ci omenirea îns ăși înclină din ce
în ce mai mult spre imperfec țiune. În întregul spaț iu al lumii, nu exist ă nimic, care s ă fie supus unora și
acelorași legi ale naturii. Legile acestea sunt valabile și pentru p ământul nostru, ele au, nu mai pu țin, o
influență de mare însemn ătate asupra feluritelor simptome de boli.
De aceea nu trebuie s ă se mire nimeni, că nesocotirea legilor naturii se r ăzbună din ce în ce mai
mult pe neamul omenesc și sapă prăpastia degener ării lui trupe ști. Abia dup ă abaterea ei de la natur ă,
omenirea s-a v ăzut din ce în ce mai bolnav ă, adică mai încărcată cu matern str ăine. Ea a sim țit îndată
în ce mod nepl ăcut se manifest ă această călcare a legilor naturii, tocmai la multiplicare. Astfel s-a
pierdut paradisul, acel paradis p ământesc, ce se gă sește numai într-o să nătate deplin ă, dar care e cu
putință numai acolo, unde omenirea tr ăiește în strâns ă legătură cu natura și urmează cu seriozitate
legile ei.
Să rezumăm cele de mai sus în urm ătoarea fraz ă principală : „mamele pe deplin să nătoase vor
avea întotdeauna sarcini u șoare, nașteri fericite ș i copii sănătoși”. Firește, cuvântul „ sănătos” e
dat în înțelesul pomenit mai înainte, adic ă ca o total ă lipsă de materii str ăine. Astăzi se vorbește de
161sănătate chiar la oamenii foarte mult încă rcați. Abia prin cunoa șterea științei expresiunii figurii se poate
judeca în mod sigur starea s ănătății.
Copilul va fi îns ă pe deplin s ănătos, dacă și tatăl va fi liber de orice înc ărcare. Totu și, natura se
silește neîncetat de a alc ătui fătul, adică germenul acelei creat uri, ce se dezvolt ă în pântecele mamei,
din cele mai bune elemente ale p ărinților respectivi. Transmiterea direct ă a germenilor de boal ă, nu
constă, adeseori, decât în faptul, c ă organele bolnave sau înc ărcate ale tat ălui sau ale mamei, în timpul
procreării, se reproduc și mai slabe la copil, f ără a pă stra propor țiile naturale. Dac ă apoi se na ște în
copil o încărcare cu materii str ăine, după cum se întâmpl ă astăzi de obicei prin al toire, sau prin hr ănirea
cu lapte de vac ă fiert, materiile str ăine căutând neîncetat de a se îndruma și a se-depune acolo unde
întâmpină mai puțină rezistență, ele se vor a șeza tocmai în organele cele mai slabe ale corpului, adic ă
cele care mo ștenesc boala p ărinților. De aci urmeaz ă, că se naște la copil aceea și boală ca și la părinți,
deși noi suntem în stare, prin tr-un tratament potrivit naturii și prin păzirea cu sfin țenie a legilor naturii, să
împiedecăm tocmai la copii orice înc ărcare cu materii str ăine, să le împuternicim și să le ținem în bun ă
sănătate organele cele mai slabe sau mai predispuse spre înc ărcare. Numai astfel va fi cu putin ță să
dobândim, dup ă mai multe generaț ii, iarăși un neam s ănătos și puternic.
Observam de multe ori, c ă dacă părinții sunt deja foarte mult înc ărcați, copiii se nasc ș i ei tare
încărcați, deși au izvorât din cele mai bune elemente ce au stat la dispoziț ia părinților. „Pomul, dup ă
roadele lui se cunoa ște”, e o foarte bun ă zicătoare. Felul de via ță împotriva naturii, transmis asupra
copiilor, a f ăcut ca neamul omenesc s ă devie tot mai bolnav din genera ție în genera ție.
Dar, mai sunt și alte împrejur ări, ce aduc grele v ătămări sănătății noastre.
Nu gă sim nicăieri în natur ă vreun animal, care s ă slăbească, să urâțească sau să se deformeze
prin facere. Cum stau oamenii în aceast ă privință? Răspunsul e pu țin îmbucur ător. De obicei femeile
încep să îmbătrânească după cea dintâi facere. Dup ă fiecare facere ele se fac mai urâte, de și nu se
schimbă nimic din obiceiul și din felul de via ță de mai înainte. Exemplul Penelopei, ce era dorit ă chiar
într-o vârst ă înaintată, nu s-a mai repetat de mult ă vreme.
Aici voi arăta una din pricinile acestui simptom. Nic ăieri, în natur ă, afară de neamul omenesc, nu
observăm că o ființă femeiască să mai aibă împreunare cu b ărbatul, dup ă zămislire, dimpotriv ă, ea se
împotrivește cu hotărâre la aceasta. Aceasta e o lege a naturii. Actul împreun ării e lăsat numai pentru
scopul zămislirii, nu îns ă pentru pl ăcere. Actul împreun ării sporește circula ția sângelui c ătre părțile
genitale și asta are o influen ța vătămătoare asupra f ătului, adică asupra embrionului sau rodului, ce se
dezvoltă deja. Dar, aceast ă influență vătămătoare cade mai ales asupra mamei, c ăci natura se sile ște
neîncetat de a proteja rodul în pântec ele mamei, de tot ce l-ar putea v ătăma. Nesocotirea acestei legi
naturale se manifest ă la femei într-o grabnic ă sleire a puterii de via ță și într-un mare num ăr de boli de
femei, ce se num ără astă zi cu sutele.
Tot astfel, și acele simptome ce întov ărășesc sarcina, precum: grea ța, debordarea, durerea de
măsele, schimbarea fe ței, fiori de frig și aprinderi trec ătoare, înclinare spre melancolie și spre plâns,
întărâtarea nervilor, dezgustul de mânc ări obișnuite și pofte adeseori neexplicabile, sunt consecin țele
directe ale nesocotirii le gii naturale pomenite mai sus. Nu e vorba, câteodat ă ele se datoreaz ă și unei
încărcări moștenite.
Călcarea acestei legi a naturii pricinuie ște omenirii un r ău nedescris. Prin aceast ă călcare se
ruinează nu numai s ănătatea femeii și a copilului, dar se turbur ă chiar și raporturile morale și trupești
între bă rbat și femeie. Experien ța a dovedit că instinctul s ănătos al oric ărei femei se împotrive ște la
orice altă împreunare, dup ă ce a avut loc z ămislirea. Numai obiceiurile noastre de ast ăzi, precum și
încărcarea tot mai mare a neamului omenesc cu materii str ăine, contribuie la r ăspândirea acestor acte
împotriva naturii, la depravarea instin ctului din ce în ce mai anormal și mai bolnav al bă rbaților.
Orice agricultor știe, că instinctul sexual excesiv la dobitoace, e un semn sigur c ă boala e
declarată. Această lege se poate aplica și oamenilor. Cine vrea s ă deschidă ochii, se poate încredin ța
de asta zilnic. E destul s ă vă reamintesc surexcita ția sexuală a ofticoșilor.
La oamenii s ănătoși, instinctul sexual e cu to tul deosebit de acela ce domne ște în zilele noastre.
Liber de orice cugetare erotic ă, liber de orice înclinare nenatural ă, instinctul sexual al b ărbatului sluje ște
numai pentru conservar ea speciei. Niciodat ă instinctul acesta nu trebuie să devie o trebuin ță, din a cărei
nepotolire vremelnic ă, să se nască chinurile priva țiunii. Bine în țeles, aceast ă stare o poate judeca
limpede numai acela care e s ănătos și care printr-o hran ă neexcitant ă, și printr-un fel de via ță potrivit cu
natura, își păstrează corpul curat. Cel care va judeca îns ă mai bine va fi acela, care cunoa ște
amândouă stadiile. Cine vrea ca voin ța lui să nu mai fie în contrazicere cu natura, cine vrea s ă-și
162regleze corpul s ău, așa ca poftele lui împotriva naturii s ă fie reduse în propor țiile lor naturale și să devie
astfel binefacere pentru el, aceea ce în alte împrejur ări i s-ar fi p ărut o silire for țată, acela să se întoarcă
la natură. Dacă va urma toate regulile stab ilite de mine, pentru deosebirea s ănătății, adică pentru
depă rtarea materiilor str ăine din corp, va ajunge mulț umit și fericit, presupunând, bine în țeles, că, corpul
său n-a ajuns înc ă în așa hal, pentru a nu mai g ăsi aceea ce caut ă.
Să trecem puț in în revist ă tot soiul de faceri monstruoase, ce se ivesc pretutindeni ast ăzi. Cât de
des auzim noi, de avorturi și de nașteri înainte de vrem e. Aici vedem o na ștere pe la șezut, dincolo
copilul iese de-a curmezi șul. Pe urm ă, observăm iarăș i copil cu capete enorme și în acela și timp un
organ așa de strâns la mam ă, că nașterea e cu neputin ță fără operaț ie. Într-un cuvânt, toate acestea nu
sunt decât fapte împotriva naturii și nu se pot explica decât prin felurita înc ărcare a mamei cu materii
străine sau chiar prin înc ărcarea deja existent ă a copilului.
Poziția falsă a copilului, în pântecele mamei, e provocat ă întotdeauna prin gr ămădirile materiilor
străine, care împing și mută copilul din pozi ția lui natural ă. Când organele femeii sunt îngustate, prin
îngrămădirea materiilor str ăine, nașterea e totdeauna grea. Dar, dac ă părinții au fost foarte mult
încărcați cu materii str ăine, copilul poate fi și el deja a șa de încărcat, ca să fie prea mare în dimensiunile
lui, să se nască mai ales cu un cap prea mare, aceea ce cauzeaz ă de asemenea o facere grea, mai
ales când organele genitale ale femeii sunt strânse. Înc ărcarea organelor genitale poate fi numai astfel
închipuită, că toți nervii, mu șchii și legăturile respective se încarc ă așa de mult cu materii str ăine, că se
umflă și pierd foarte mult din elasticitatea și din puterea lor de întindere și de contractare. Totu și,
sănătatea deplin ă a acestor organe este, dup ă noi, neapărat trebuincioasă pentru orice na ștere ușoară.
Orice mușchi încărcat pierde foarte mult din propriet ățile sale și cauzeaz ă dureri mari, când e
supus unor contrac țiuni spasmodice, ce trec peste puterile lui, cum se întâmpl ă de pildă la durerile
facerii. Noi vedem, c ă durerile mari la faceri, izvor ăsc întotdeauna dintr-o înc ărcare cu materii str ăine
sau dintr-o boal ă, în înțelesul nostru. Aceea și cauză o are lipirea casei copilului, la care nu poate fi
vorba de o lipire adev ărată, ci numai de o leg ătură produsă prin depozitele materiilor str ăine.
Mai poate fi de mirare, c ă toate femeile înc ărcate au groaz ă de faceri? Groaza aceasta nu e
nicidecum întemeiat ă, ci izvorăște numai și numai din înc ărcare. O femeie cu adev ărat sănătoasă nu
cunoaște asemenea sentimente. Acest sentiment de groaz ă este glasul instinctului nostru, care de și
înăbușit de multe ori, totuși într-un caz a șa de hotărâtor ca facerea, ne arat ă lămurit, că am administrat
rău bunul ce ni s-a încredin țat de natură , adică sănătatea corpului nostru. Dar, cine mai în țelege astăzi
glasul acesta?… Mi se va obiecta poate, c ă sunt multe cazuri de facere la care ajutorul chirurgical e de
neapă rată nevoie. Voi ră spunde citând urm ătorul caz, vrednic de toat ă luarea aminte.
O femeie de 36 de ani, care voia să nască al doilea copil al ei, se chinuise zadarnic, dou ă zile și
două nopț i, în durerile facerii, f ără ca rodul ei s ă miște în pântece. Moa șa fu de părere că trebuie alergat
la ajutorul medical, f ără de care na șterea n-ar fi cu putin ță. Un doctor foarte îndemânatec și vestit ca
mamoș fu chemat numaidecât. Patru ceasuri lucr ă acesta, cu toate instrumentele posibile. În cele din
urmă declară că, poziția copilului fiind întoars ă, îi e cu neputință de a-l scoate afar ă, fără a pune în
primejdie via ța mamei. Biata femeie voia, dup ă cum spunea, mai bine s ă moară decât să îndure
chinurile acestor ajutoare medicale. Fă ră a-și ajunge scopul, doctorul plecă , declarând c ă femeia trebuie
să moară, deoarece copilul nu se poate scoate. Natura hot ărâse însă altfel, decât acel doctor. Dup ă 24
ceasuri de dureri, copilul ie și fără doctor, numai cu ajutorul moașei. Cine lucrase mai mult în
împrejurarea aceasta, mamo șul vestit, sau natura?… Opera țiunea împotriva naturii nu fu scutit ă însă de
urmări vătămătoare, căci după urma ei, femeia se îmboln ăvi după facere și zăcu 9 săptămâni aproape
de moarte. Opera țiunea aceea instrumental ă o paralizase aproape și numai natura ei puternic ă o puse
pe picioare.
Convin că numeroasele boli cronice și latente ale neamului omenesc, aduc faceri și complica ții,
care deconcerteaz ă pe doctor și pe mamo ș. În urma propriei mele experien țe, am ajuns la p ărerea că,
în asemenea cazuri, cel mai bun lucru e de a l ăsa în liniște să lucreze natura. Nimeni nu poate face mai
bine decât ea. Pentru a rede ștepta acțiunea durerilor face rii, nu cunosc îns ă nimic mai bun decât b ăile
de șezut cu fric țiuni. Mii de femei au fo st precipitate în groap ă, pentru că fuseseră operate prea curând.
În toate cazurile, sunt împotriva oric ărei operații, la faceri. Dac ă femeia e cu adev ărat incapabil ă de a
naște, e mai bine pentru ea dac ă n-ar naște deloc. Natura a prev ăzut și acest caz pe care îl
îndeplinește, fă ră nici o primejdie. Rodul uscat moare și se întărește din ce în ce mai mult în cursul
vremii, pân ă când pântecele mamei î și recapătă iarăși formele lui naturale primitive. La vaci și la oi se
ivesc adeseori cazuri asem ănătoare și niciodată animalele acestea n-au suferit vreo v ătămare. Natura
163lucrează și aci, ca pretutindeni, în chip normal și fără nici o primejdie și împiedec ă astfel în chip natural
orice altă însărcinare în viitor. Ce bucuroase ar fi multe din mamele chinuite și de câte nenorociri n-ar fi
scutite unele familii, dac ă în locul mamo șilor maniaci, care nu v ăd înaintea ochilor decât opera ții, ar lăsa
pe seama naturii grija facerii.
Dar, întotdeauna e și vina femeii, dac ă ajunge într-o a șa stare, c ă natura nu e cu putin ță fără
ajutorul instrumentelor. Ea are la îndemân ă destule mijloace, pe dat ă ce observ ă că a rămas
însărcinată, să pregă tească din vreme o na ștere fericit ă. Firește, trebuie s ă și priceapă cum și când s ă
întrebuinț eze acele mijloace; cine cunoa ște metoda mea știe ce are de f ăcut, pentru a dobândi na șteri
ușoare. Chiar în anii din urm ă, am aflat un șir de cazuri noi, ce au confirmat pe deplin adevă rul
învățăturilor mele. Întotdeauna b ăile de șezut cu fric țiuni, alături cu prescrierile mele în privin ța dietei și-
au arătat efectele lor minunate! Pretutindeni, unde s-a f ăcut din vreme cura mea, na șterile au fost
uimitor de u șoare.
Din cele mai c ălduroase scrisori de mul țumire, ce am primit, reiese neîncetat confirmarea, f ără
rezerve, a eficacit ății băilor de șezut cu fric țiuni. După toate astea, ve ți pricepe, desigur, c ă e mult mai
ușor de a înlă tura din vreme o na ștere grea, decât a da ajutor în mom entele facerii. Sporirea din an în
an a ajutoarelor artificiale la na șteri și întrebuin țarea obișnuit ă a tot felul de instrumente, l ămurește
răspândirea bolilor cronice în omenire.
Cine voiește dar să obțină nașteri fericite și copii să nătoși, să îngrijească, ca mai înainte de toate,
corpul său să fie în timpul procre ării liber de materii str ăine, adică sănătos. Dar, s ănătatea nu se poate
dobândi, decât prin dep ărtarea materiilor str ăine și prezervarea de o nou ă încărcare.
Nu pot încheia acest capitol f ără a ilustra explica țiile de mai sus prin câteva exemple vii. Ele vor
dovedi și mai bine afirm ările mele.
E vorba mai întâi de o femeie, care din pric ina unui reumatism articular, era deja de cât ăva vreme
în căutarea mea. Oarecum mult înc ărcată cu materii str ăine, mai ales în pântece, n ăscuse deja 5 copii
în împrejur ările cele mai grele. Toate facerile duraser ă câte două și chiar 3 zile, în durerile cele mai
grozave, așa c ă fără clește nici n-ar fi fost cu putin ță. În timpul sarcinii a șasea, femeia aceasta urmase
întocmai prescrierile mele și făcuse zilnic 2 – 3 b ăi de șezut cu fric țiuni. Rezultatul fu c ă a șasea
naștere, care ar fi fost desigur cea mai grea, fu cea mai u șoară. Muncile facerii durar ă abia un ceas ș i
nașterea avu loc repede, aproape f ără dureri.
Rezultatul acesta era privit de aceast ă femeie ca o minune. Când îi vorbeam, înaintea facerii, de
rezultatul pe care-l nă dăjduiam, ea îmi ră spundea neîncrez ătoare, că numai na șteri fără dureri n-am
putut descoperi eu. Ast ăzi, când știe mijlocul de a na ște ușor și fără dureri, ar da bucuros via ță și la mai
mulți copii. Nu mic ă i-a fost și mirarea, c ă de rândul ăsta a putut s ă-și ală pteze singur ă copilul, fericire
ce nu o putuse avea niciodat ă înainte.
Și toate astea î și au cauza lor naturală în faptul, c ă femeia aceea, de când f ăcuse cuno ștință cu
metoda mea, tr ăia potrivit cu natura și întrebuin ța băile mele. Corpul ei foarte mult încă rcat înainte
vreme cu materii str ăine, se sc ăpase aproape cu totul de aceast ă îngreunare. Corpul ei se
împuternicise în toate func țiunile lui.
Într-un alt caz, doamna Z. de aici, cer ând sfatul meu, începu cura mea înc ă din timpul sarcinii ei și
după 7 luni de întrebuin țare a curei, avu de asemenea o facere lipsit ă de dureri, cu durat ă de o jumătate
de ceas și fără ajutorul moa șei.
Voi cita un al treilea exemplu, în forma unei scr isori originale, ce mi-a trimis-o din recuno ștință,
doamna Louisa. B. de aici, în Septembrie 1890.
„Sunt acum în vârst ă de 28 ani și deja din vârsta de 15 ani eram greu bolnav ă de rinichi și beșica
udului. La început am stat 8 s ăptămâni în institutul T. de aici; rezultatul a fost, c ă acel catar de be șică
ajunse, după acest timp, aproape insuportabil, a șa că nu mai puteam nici sta în picioare, nici umbla,
deoarece m ă chinuiau durerile cele mai grozave.
Starea aceasta dur ă 4 săptămâni, după care intrai în clinica din strada L., unde dobândii în scurt ă
vreme o ușurare trecătoare a suferin ței mele. Dar, fiindc ă răul nu fusese t ăiat niciodat ă din rădăcină, boala
se întoarse dup ă un an cu o furie și mai mare. M ă găseam atunci în Chemnitz și a trebuit s ă intru în
spitalul de acolo, unde mai mult de 3 luni de zile am fost tratat ă în tot felul cu salicil și piatra iadului,
comprese și electricitate, f ără nici un folos, a șa că venind în Lipsca în 1890, trebuii s ă intru iarăși în spital,
unde fusei tratat ă iarăși fără succes, 4 s ăptămâni, de o boal ă de mitră – și durerile erau a șa de mari c ă abia
puteam face drumul de la spital pân ă acasă.
164Părăsii spitalul, c ăci nu vedeam acolo nici o u șurare, și vreme de 4 ani că utai ajutor la doctorul M. de
aici, care m ă trată tot de catar de be șică și de inflama ția mitrei și trei ani de-a rândul m ă trimese la
Franzensbad, pentru a face b ăi de noroi și băi feruginoase și pentru a bea ape minerale, dar toate f ără folos.
La ultima mea aflare în Franzensbad am fost trimis ă aici, chiar de doctorul de acolo, c ăci după părerea lui o
operație era neap ărat trebuincioas ă. Aici fusei operat ă de doctorul L. ș i tratată mai departe, a șa că starea
mea ajunse insuportabil ă pentru cât ăva vreme. Sim țeam, nu e vorb ă, vechea mea boal ă și-mi dam cu
socoteală că ea fusese în ăbușită numai prin opera ție, dar că nicidecum r ădăcina ei nu fusese scoas ă din corp.
Din vreme în vreme, eram nevoit ă a căuta ușurare în comprese sau altceva, dar în cele din urm ă trebuii să
intru iarăși în tratarea doctorilor. M ă dusei la doctorul Z. de aici. Cu toat ă cura de un an, nu aflai nici o
ușurare. În cele din urm ă, doctorul Z. îmi declar ă, că aveam rinichi ambulan ți și că nu mai era nimic de
făcut. Totuși, mă trimise la profesorul doctor Sch. de aici; acesta m ă cercetă 8 zile de-a rândul, îmi spuse și
el în cele din urm ă că nu mai e nimic de f ăcut și mă trimise acas ă.
Astfel, intrai f ără nici o speran ță în căutarea Dumneavoastr ă, acum doi ani, în Iulie. Deja în cele
dintâi zile de cur ă, mă scăpai de durerile mele chinuitoare, și, după 4 săptămâni, eram iar ăși capabilă de
muncă . Prin metoda aceasta am r ămas ș i până astăzi sănătoasă .
Mă simții deja în timpul celui dintâi an de cur ă, așa de împuternicit ă trupește, că mă măritai, cu
toate că doctorii îmi profetizau faceri grele. Sfaturile D-voastr ă și experiența mea proprie m-au îndemnat la
ceva mai bun și întocmai dup ă cum mi-ați spus s-a și întâmplat. M-am m ăritat, am urmat prescrierile D-
voastră în timpul sarcinii mele, și spre mirarea multora, am avut o facere fericit ă și ușoară fără ajutorul
moaș ei. Toate astea le datorez metodei D-voastr ă de vindecare a șa de simple .”
Lipsca. Louisa B.
═════════
165
Tratamentul copilului în cele dintâi luni106. Creșterea copiilor.
Cine observ ă cu luare aminte cele ce se petrec în natur ă, va trebui să cunoască numaidecât c ă
între mamă și copil exist ă o strânsa leg ătură, pentru o durat ă mai lungă, căci legătura tinerei creaturi de
mama ei este în cel dintâi an al vie ții intimă, directă, suverană, prin căldura ei. E o mare gre șeală de a
depă rta copilul din apropierea mamei și de a-i r ăpi astfel c ăldura binef ăcătoare a ei. Tocmai acest
factor, extraordinar de important pentru s ănătatea copilului, e din nenorocire neglijat de multe mame.
O dată fusei chemat într-o familie, în care cel mai tână r vlăstar, un copil de 3 s ăptămâni, nu putea
sta liniștit o clipă în leagănul lui. El îi pricinuia mamei mult ă neliniște, cu atât mai mult cu cât nici
mistuirea nu-i era reglat ă. Căldura natural ă a mamei și trei băi derivative de trunchi, în fiecare zi, lini ști
copilul și astfel starea lui ajunse cu des ăvârșire normal ă.
Creșterea copiilor
În vremea noastr ă se văd puț ine mame care- și ală ptează singure copiii. Consecin țele sunt: copii
slab dezvolta ți. Dacă hrana natural ă lipsește la pieptul mamei, aceasta din urm ă se înlocuie ște cu
doică. Dar, nu întotdeauna doica ofer ă garanț ie sigură, pentru cre șterea sănătoasă a copilului, c ăci în
ea însăși pot fi ascunse boli, ce nu se pot descoperi prin cea mai am ănunțită examinare. În tot cazul,
știința expresiunii figurii ofer ă un mijloc de a putea vedea primejdia eventual ă, ce ar putea izvorî din
alăptarea la doic ă, dar hrana doicii nu se poate compara, nici pe departe, cu cea mai bun ă și mai
naturală hrană pe care o poate da mama. Celelalte mijloace de hr ănire, întrebuin țate în asemenea
cazuri, sunt foarte nepractice și nepotrivite. Cine d ă lapte de vac ă, să-l dea nefiert, numai înc ălzit, căci
laptele fiert e cu mult mai greu de mistuit decât cel nefiert. Nimicirea, prin fierbere, a microbilor
vătămători nu joac ă aici nici un rol. Dovada e foarte u șor de priceput. Mistuirea noastr ă e un proces de
fermentație, care săvârșește prefacerea mânc ărurilor în corpul omenesc. Orice influen țare a acestui act,
prin noi materii vă tămătoare, micșorează activitatea fermenta ției și oprește mistuirea.
Mâncărurile cele mai hr ănitoare sunt, bine în țeles, cele mai u șoare de mistuit. Cât ă vreme
mistuirea merge în regul ă, sângele nostru și zemurile noastre mistuitoare, în leg ătură cu fermenta ția, au
putere de a nimici num aidecât tot ce e v ătămător și a-l depărta din corp. Pe când laptele nefiert se
potrivește minunat de bine cu actele mistuirii, laptele fiert r ămâne mai mult ă vreme în canalul de
mistuire și provoac ă astfel simptome de fermenta ție mai intensive, lucru ce nu trebuie s ă se întâmple la
o hrănire normal ă.
De aci se l ămurește, fă ră îndoială, bântuirea atâtor boli printre copii și mortalitatea ce merge
crescând. Alimentele artificiale, extractele, m ăresc și mai mult turbur ările de mistuire la copii. Ele umfl ă
pântecele copiilor, turbur ă mistuirea și produc mare nelini ște. Laptele fiert, dup ă procedeul Soxleth, apoi
laptele sterilizat, recomandat de c ătre autorități și preparat în aparen ță pentru nimicirea tuturor bacililor,
sunt tot așa de vătămătoare, nepotrivite și primejdioase pentru copii, ca și laptele fiert pe ma șină. Căci
tocmai aceea ce vor înv ățații să nimiceasc ă în lapte, prin fierbere, se mistuie cu mult mai u șor. Îndată ce
laptele ajunge în c analul de mistuire, intr ă în descompunere. E adev ărat că nu se vede nic ăieri în
natură, ca laptele să vie în contact cu aerul înainte de a fi supt de copil. Laptele trebuie s ă treacă
numaidecât din țâță în corpul copilului, f ără a veni în contact cu aerul. Îndat ă ce laptele vine în contact
cu aerul, începe o schimbare, care influen țează în mod vătămător asupra mistuirii copilului. Dac ă însă
laptele e întrebuin țat cât se poate mai proasp ăt, schimbarea nu e înc ă așa de însemnat ă. Oricum,
trebuie să se procedeze cu mult ă băgare de seam ă, fiindcă nici vaca nu e cu totul liber ă de acele
materii străine, ce obișnuiesc s ă încarce organismul omenesc. A șa, de pild ă, se înșeală amar, cel care
crede, că o vacă grasă și rotundă, care a stat în staul, vara și iarna, trebuie s ă aibă cel mai bun lapte.
Dimpotrivă, aci se arat ă o umflătură anormală a trupului vitei, care va avea desigur influen țe
vătămătoare asupra laptelui. De altm interi, lumea va fi osândit ă, să se hrănească întotdeauna cu un
106 O tratare special ă a acestei teme e cuprins ă în broșura mea, ap ărută în ultimul timp: Louis Kuhne, Educarea copiilor. Un
apel către toți părinții, învățătorii, pedagogii. Pre țul 50 Pfg., Editura Louis Kuhne, Lipsca.
166produs îngreunat cu materii str ăine, căci laptele de vac ă sănătoasă nu există în țările noastre cu o
cultură înaintată. Laptele de vac ă, greu de mistuit, se poate înlo cui cu succes prin crema de ov ăz,
nesărată, fără grăsime și zahăr, fiartă numai în ap ă, preparată din uruiala de ov ăz, cu coji, bun ă, nu
amară. Gră unțele de ovăz se gă sesc aproape întot deauna preparate, adic ă uscate în cuptor. Ele pierd
însă prin aceast ă manipulaț ie din ușurin ța lor de mistuire și în aceast ă stare nu mai sunt proprii pentru
hrănirea copiilor. Pentru acest scop, recomand gr ăunțe de ovăz cu desăvârșire neuscate. Dacă nu se
poate avea în aceast ă stare, se cump ără ovăz curățat și se face din el crem ă de ovăz. Dacă nu se
găsește nici în aceast ă stare, se ia ov ăz întreg, se strive ște într-o piu ă, sau se dă la uruială într-o moar ă
de uruit pentru a prepara în urm ă crema de ov ăz. Acest din urm ă produs este, pe lâng ă marea lui
simplitate, cel mai folositor pentru copii, dar e oarecare greut ate pentru a urui ov ăzul. Nu trebuie îns ă
nimeni să se descurajeze, că ci după câteva încerc ări va izbuti. Asupra acestei teme, precum și asupra
educării copiilor, mai ales, m-am explicat mai cu de-am ănuntul în mica scriere pomenit ă mai sus:
„Educarea copiilor”.
E regretabil, c ă supă rările pe care le au p ărinții cu educarea copiilor lo r, sunt adeseori mari. Ba
copii nu vor să înveț e, ba au gândul îndreptat la alte lucruri, sunt r ăutăcioși, mânioși, sup ărăcioși,
oricâtă osteneală și-ar da pă rinții și învățătorii să scoată ceva bun din ei. P ărinții și învățătorii nu pot
pricepe, cum educarea poate fi a șa de grea. Ș i astfel, caut ă pricina acestei enigme, n-o g ăsesc – și se
mângâie în cele din urm ă cu spiritul timpului de ast ăzi, fă ră a bă nui că, în toate aceste cazuri, sunt
pricini bine hot ărâte. Căci, pretutindeni unde exist ă o încărcare a unui corp tân ăr cu materii str ăine,
funcțiunile naturale ale creierului și ale întregului corp sunt influen țate în rău și schimbate. Dac ă însă
această încărcare e înl ăturată, se ivește iarăși o stare cu des ăvârșire naturală . În practica mea am
văzut adeseori copii, care în aparen ță nu puteau fi capabili de educare, dar care prin cura mea au ajuns
cei mai cumin ți, cei mai lini știți și cei mai plă cuți. Da, am observat adeseori, cum b ăieți, care nu puteau
învăța nimic, care ședeau ceasuri întregi înaintea celui mai mic lucru, f ără să-l poată da gata, au fost cu
desăvârșire schimba ți, odată cu depărtarea materiilor str ăine din corpul lor. Ei înv ățau iarăși repede, nu
mai erau a șa leneși ca mai înainte și ajunseră iarăși bucuria p ărinților lor. Cine știe câtă bucurie procur ă
educarea copiilor să nătoși, nu va pregeta o clip ă, de a face pe ai s ăi capabili de aceast ă fericire. Ar fi
tocmai o sfânt ă datorie pentru to ți părinții, de a cunoa ște noua mea metod ă de vindecare și mai ales
diagnoza mea, știința expresiunii figurii, care -i pun în stare de a cunoaște cu siguran ță orice încărcare a
copiilor cu materii str ăine.
Voi atinge aci înc ă un punct, care e foarte important, pentru a fi trecut cu vederea din orice
consideraț ie. E vorba de instinctul sexual tot mai exagerat al tinerimii și de satisfacerea lui nenatural ă,
onania . Într-adevă r, e trist că nu s-a cunoscut înc ă până acum pricina acestor pă cate ale tinere ții, ci
dimpotrivă s-a aruncat peste tot v ălul ipocriziei. Prin asta îns ă, răul n-a fost gonit din lume. Cine vrea s ă
îndrepte gre șelile omenirii trebuie s ă vorbească deschis despre ele. La țară, unde natura și practica
merg mână în mână , se știe de mult dup ă cum am explicat cu câteva pagini mai înainte, c ă ori de câte
ori se ivește un instinct sexual exagerat la animale, e un semn de boal ă. Și omul e supus acelora și legi
ale naturii, chiar de ar crede mul ți, că el ocupă un loc excepț ional în natur ă și că de aceea sunt și legi
speciale pentru el. Dup ă cum la animal e o stare de boal ă, adică încărcarea corpului cu materii str ăine,
provoacă un instinct sexual exagerat, nenatural, tot astfel se întâmpl ă și la om. Înclinarea sau patima
către onanie e un semn sigur, c ă materiile str ăine cotropind organele genitale, trebuie s ă se găsească
în corpul respectiv. Dac ă aceste materii str ăine sunt scoase pu țin câte puțin din corp, se sl ăbește de la
sine și patima nenatural ă. Toate pedepsele și bătăile, pe care p ărinții le aplică adeseori copiilor, pentru
că se joacă cu pă rțile genitale, nu sunt de nici un folos. Numai înl ăturarea pricinei, alungarea materiilor
străine, poate curma acea necontenit ă iritare. Chiar dac ă puterea voin ței e așa de mare la copii, c ă pot
să-și înfrâneze acest viciu, totu și înclinarea r ămâne în ei și nu dispare decât odat ă cu pricina, care i-a
dat naștere. Experien țele mele îndelungate cu onani știi m-au încredin țat, că pe lângă dieta neexcitant ă
și un fel de via ță potrivit cu natura, nu exist ă mijloc mai potrivit, pentru înl ăturarea acelui viciu, decât
băile mele derivative. Astfel, ele pot fi un minunat mijloc, pentru îndr eptarea moralului tinerimii noastre.
═════════
167
Partea a patra
Rapoarte de vindecare și scrisori originale de mulț umire.
Pentru a dovedi prin fapte și celor care stau în țări depă rtate, ce succese extraordinare s-au
dobândit prin noua mea metod ă de vindecare, reproducem mai la vale mai mult de 100 rapoarte de
vindecare și scrisori originale de mul țumire, cuprinzând toate bolile. Fie ca ele s ă contribuie la
răspândirea noii științe de vindecare și să deschidă ochii omenirii suferinde!
Nr. 1.
Catar de pl ămâni
Răceala picioarelor
Boală de stomac
Boală de ficat
Catar de gât.
Domnul H. din L., de 27 ani, a întrebuin țat metoda mea, pentru bolile de mai sus. B ăi de trunchi
cu fricțiuni, mai târziu chiar b ăi de șezut cu fric țiuni și dietă neexcitant ă, au fost mijloacele întrebuin țate
de dânsul. Succesul n-a întârziat. Mistuirea și boala de stomac începură a se îndrepta din ziua a doua –
iar în zilele urm ătoare starea general ă merse îmbun ătățindu-se; dup ă trei săptămâni, bolnavul era
vindecat de toate bolile, dar aceea ce-l mira mai mult, e c ă picioarele, mai înainte reci, i se înc ălziseră,
fără vreun tratament local!
Nr. 2.
Piatră în fiere (Calcule biliare)
Inflamația cronic ă a intestinelor
Nervozitate
Insomnie
Doamna R. avea multe neaj unsuri ca scaunul ei ( inflamație cronică de intestine ), pe cale natural ă
nu-l putea avea și alerga întotdeauna la medicamente și clisme. Suferea și de piatră în fiere . Din lună în
lună se făcea tot mai grasă și mai corpolent ă, pană când starea ei ajunse insuportabil ă. Nervoasă în cel
din urmă grad, și fără somn, se v ăeta de dureri în partea ficatulu i, din cauza pietrei din fiere și n-avea
poftă de mâncare , când doctorii care o tratau îi propuser ă, ca cel din urm ă mijloc de sc ăpare, să o
opereze de piatr ă. Deoarece ea auzise multe lucruri rele despre opera ții, veni la mine în acea stare-
disperată.
Zilnic, dou ă până la cinci băi derivative cu fric țiuni și una sau dou ă băi de aburi pe s ăptămână,
apoi dietă vegetariană , au fost și aci mijloacele minunate ale metodei me le de vindecare. În cele dintâi 8
zile, pofta de mâncare era foarte mic ă. În a doua s ăptămână, pofta de mâncare, scaunul și somnul
deveniră normale, iar în a treia s ăptămână boala de nervi dispăru. A patra să ptămână provocă eliminări
colosale, cu miros pestilen țial, negre ca și cărbunele (cangrenoase), în form ă de colice. Corpul sl ăbise
cu 15 kilograme, în schimb îns ă, pântecele prea umflat , devenise normal. Dup ă a cincea s ăptămână,
piatra din fiere începu s ă se dizolve și fu dată afară la ud, în form ă de griș. În șapte săptămâni, bolnava
aceasta fu vindecată .
Nr. 3.
Pecingine
Domnul O. din N. suferea, de la a doua altoire a sa, de o spuzeală de piele , ce se întindea peste
tot corpul. Trebuia s ă poarte mănuși și să i se lege mâinile peste noapte, ca s ă nu se scarpine. Când
era copil, nu se putea juca cu tovar ășii lui și căuta să-și omoare vremea cu cititul, ceea ce îns ă
înrăutățea și mai mult starea lui sufleteasc ă. Cu vârsta, boala deveni și mai grea, mai cu seam ă starea
lui sufleteasc ă ajunse îngrijor ătoare, căci se gândea numai la apropiatul s ău sfârșit.
168Atunci află , din întâmplare, de metoda natural ă de vindecare și făcu numaidecât cura mea, dup ă
ce citise mai întâi manualul noii științe de vindecare. Avea destul ă energie și în scurtă vreme sim ți, spre
marea lui bucurie, o îmbun ătățire în starea lui general ă, după care urmă o treptată vindecare a spuzelii
de piele, a șa că în cele din urm ă acel rod al altoiului fu înl ăturat. Da, – pomul dup ă roade se cunoa ște:
altoiul a adus spuzeala de piele, noua știin ță de vindecare a înl ăturat-o.
Nr. 4.
Cancer.
Un brazilian de 25 ani suferea de bube canceroase , care, în timp de 8 ani se întinseser ă de la gât
până la stomac. Dup ă ce bolnavul mânca, r ănile sângerau și din gâtul bolnavului ie șea o duhoare a șa
de grea, c ă nimeni nu putea sta în aproprierea lui. Era minune, dac ă umbla mereu cu gânduri de
sinucidere, în cap?
Câțiva prieteni ai s ăi, ce fuseser ă vindecați prin cura mea, îl îndemnar ă, în cele din urmă , s-o facă
și el. În cele dintâi trei luni, boala fu în aparen ță mai grea, deoarece nodurile canceroase se dizolvau și
astfel pricinuiau dureri. Totu și, el nu se descuraj ă și în cele din urm ă simți, treptat, îmbun ătățea stării lui.
După un an, tână rul era sănătos. Astăzi, e un om muncitor și vesel, și a ajuns un zelos propagandist al
noii științe de vindecare f ără doctorii și f ără operații.
Nr. 5.
Gălbinare
Slăbiciune
Dureri de cap
În primăvara anului 1887, fata de treisprez ece ani a doamnei L. de aici, se vă eta de mare
oboseală, neplăcere de munc ă, slăbiciune general ă, dureri de cap , în sfârșit, o suferin ță generală ; după
mai multe zile, albul ochilor se îng ălbeni, apoi aceast ă urâtă culoare se întinse peste toat ă fața, pe gât
și în cele din urm ă peste tot corpul. În acela și timp se putea vedea, c ă în corp bântuiau ni ște friguri
foarte puternice, care porniser ă din pântece și se răspândiseră în tot organismul, dar care – dup ă cum
cerea natura fermenta ției – se iviser ă pe dinafar ă, la cap. I s-a prescris: dietă neexcitant ă, de trei ori pe
zi băi derivative, pentru înl ăturarea materiilor în fermenta ție și pentru deschiderea porilor pielii. În
patrusprezece zile, gălbinarea era cu des ăvârșire vindecat ă.
Nr. 6.
Oftica oaselor
După o căutare alopatic ă de peste 9 luni, f ără nici-un folos, domnul A. H. din W. suferea de oftica
oaselor și fusese tratat cu iodof orm, karbol, sublimat ș.a. Se fă cuseră deja, mai multe opera ții la
amândouă picioarele, de unde fuseser ă tăiate și scoase afar ă chiar câteva buc ăți de oase. Dup ă atâtea
măcelăriri locale, starea bolnavului ajunsese atât de disperat ă, că el nu mai putea umbla. În acest hal a
venit bolnavul la mine. În 3 luni, ră nile de la picioare se vindecar ă și oasele umflate ca bure ții se întăriră
și se subțiară tot mai mult. Bolnavul începu iar ăși să umble și după trei luni putu fi pr ivit ca vindecat pe
deplin.
Nr. 7.
Inflamația încheieturilor șoldurilor (Ischias)
Sluțirea corpului
Paralizie
Oswald Z. din K., de 12 ani, se îmboln ăvise de inflamaț ia încheieturilor șoldurilor , după ce mai
înainte zăcuse de răceală și tuse. Bolile lui fur ă agravate prin tratamentul nenatural al diferi ților doctori,
prin medicamente ș.a., așa că bietul băiat se alesese cu un șold țeapăn, mergea strâmb și șchiopătând.
Piciorul drept era mai nedezvoltat și mai slab ca cel stâng.
Piciorul țeapăn, deformat, nu fu tratat local, b ăile derivative și dieta neexcitant ă alcătuiră
principalele mijloace de vindecar e. Efectul lor nu întârzie. Dup ă patrusprezece zile, b ăiatul putea deja
să umble fără cârje și fără bastoane. După patru să ptămâni, șoldul înțepenit deveni iar ăși normal,
moale, și orice deformare disp ăru, piciorul drept îl putea mi șca tot așa de bine ca și pe cel stâng. În timp
de o jumătate de an, toate p ărțile nedezvoltate ale piciorului ajunser ă deopotrivă cu celelalte.
169Nr. 8.
Slăbiciune generală
Dureri în spate
Răceala mâinilor și a picioarelor
Lipsă de sânge
Ușurarea facerii
De multe boli mai suferea și Doamna E. din W. lâng ă P. În același timp era și însărcinată. Toți
doctorii nu-i putuser ă veni în ajutor și de aceea ea î și puse ultima n ădejde în cura mea. Îi prescrisei
zilnic o baie de trunchi și două de ș ezut cu fric țiuni, apoi înc ălzirea corpului prin preumbl ări la aer curat
și la soare, în sfâr șit, o dietă simplă și neexcitant ă. După câteva luni, Doamna E. veni iar ăși la mine ș i-
mi spuse c ă a urmat întocmai prescrierile mele și deja în timp de opt zile a perceput o împuternicire, ce
creștea cu cât întrebuin ța cura. De patru să ptămâni nă scuse, și spre marea mirare a moa șei, facerea
aceasta fusese cea mai u șoară. Pe când înainte vreme fa cerea era foarte grea și însoțită cu pierderi
mari de sânge foarte gros și cangrenos, de rândul acesta mersese foarte u șor și fără nici o îngreunare.
De asemenea, copilul acesta era cel mai vioi dintre to ți. Pe când înainte vr eme n-avusese niciodat ă
îndestulă țâță pentru copil, acum avea foarte mult ă. Pofta de mâncare crescuse și îns ăși ea se
încredinț ase că felul acesta de via ță nu era numai cu mult mai simplu ca cel obi șnuit mai înainte dar și
mult mai sănătos.
Nr. 9.
Gâlci
Copilul de nou ă ani E. K. se îmbolnă vi de gâlci, în partea stâng ă, și gâlcile se umflar ă mereu, cât
aproape un ou de g ăină. Ele fură tratate zilnic cu b ăi de trunchi și băi de șezut cu fric țiuni de câte o
jumătate de ceas fiecare și în fiecare s ăptămână cu două băi de aburi locale, împreun ă cu o dietă
potrivită. La început gâlcile erau ro șii închise, în urm ă se făcură roșii-vinete. Dup ă vreo trei s ăptămâni,
băiatul nu mai putu s ă facă băile cu aburi, deoarece capu l, prin prea mare umfl ătură, luase o pozi ție
strâmbă și nu se mai putea mișca. Din aceast ă pricină băile cu aburi fur ă înlocuite prin comprese cu ap ă
caldă. Compresele fură aplicate a șa de calde, cât putea s ă rabde corpul. Aci se putea vedea deslu șit
mersul materiilor str ăine. Puroiul p ătrunse prin piele și murd ări compresa, f ără să se fi ivit vreo
deschizătură. În sfârșit, se iviră două deschizături, cam de m ărimea boabelor de maz ăre, prin care se
scurse foarte mult puroi. Acum umfl ătura dă du foarte repede înapoi. Dar, în dosul acestei umfl ături se
formă alta nouă, care dădu de asemenea înapoi, dup ă ce se golise prin deschiz ăturile celei dintâi. Dup ă
patru să ptămâni, copilul putu deja s ă meargă la școală. După cinci săptămâni, boala disp ăruse cu totul
și mișcările capului ca și ale gâtului erau iar ăși libere. Dureri nu se iviser ă aproape deloc în timpul
procesului de vindecare, c ăci pe de o parte b ăile de aburi și compresele calde, pe de alt ă parte băile
derivative, le muiaseră . Semne n-au r ămas deloc.
Nr. 10.
Cancer la piept și la nas
Femeia măcelarului Sp. din Lipsca-Rendniz încercase t oate leacurile posibile împotriva unei grele
boli, cancer la piept și la nas , dar fă ră nici un folos. Într-o zi afl ă de metoda mea de vindecare și mă
rugă să mă transport la locuin ța ei. Mă dusei și g ăsii femeia într-o stare disperat ă. Pe piept izbucnise o
rană adâncă, aproape în putrefac ție, și așa de mare c ă abia putea fi acoperit ă de palma unei mâini.
Apoi, jumătate din nas era deja mâncat de cancer, și în sfârșit, pe frunte se formaser ă două umflături
tari, roșii (noduri canceroase), care st ăteau gata s ă spargă. După cercetarea mea, prescrisei
numaidecât o cur ă corespunz ătoare, ce d ădu cel mai bun rezultat. La început, umfl ăturile de la frunte
dădură înapoi, apoi se vindec ă pieptul și în sfâr șit nasul. Când femeia veni la mine, după câteva luni de
cură, pentru a-mi spune c ă merge spre bine, avea înc ă o înfățișare grozav ă. Astă zi a ajuns o femeie
aproape pl ăcută. Și această minune – c ăci e o minune – ca o astfel de bolnav ă să se vindece în a șa
scurtă vreme, a fost s ăvârșită numai de o diet ă potrivită cu cura, b ăi de trunchi și de șezut, asudeli, f ără
a face nimic altceva la nas, la piept sau la frunte.
În aproape nou ă luni, printr-o cură stăruitoare, femeia Sp. s-a sc ăpat de greaua ei boal ă.
Nr. 11.
170Răni deschise la picioare
Profesorul F. din Brazilia îmi face cunoscut, c ă a dobândit un minunat rezultat prin cura mea.
Șapte ani de zile a suferit de o ran ă deschisă la picior, colindând de la un doctor la altul, v ărsându-și
punga prin spiț erii, pe când rana se f ăcea tot mai mare, mai rea, a șa, că uneori era incapabil de munc ă
și trebuia s ă îndure chinurile iadului.
Atunci îi căzu în mână manualul noii științe de vindecare. Dup ă cetirea lui se hot ărî numaidecât
să facă o încercare. F ăcu bă i de trunchi, și se vindec ă chiar cu ele în timp de vreun an de zile. Cu b ăile
de șezut cu fric țiuni s-ar fi putut vindeca, de bun ă seamă, într-un timp ceva mai scurt.
Tămăduitul scrise despre acest succes al s ău, într-un ziar germ an din Porto Alegre.
Nr. 12.
Boli de rinichi și de bășică
Hidropizie
Boală de ficat
Doamna B. din P. era bolnavă de ani de zile de rinichi și de beș ica udului. Tratamentul medical nu
numai că nu-i adusese nici-o u șurare dar nu putu împiedica nici hidropizia. Atunci doamna B. se hot ărî
să întrebuinț eze cura mea. Am prescris: zilnic 2 b ăi de trunchi și 1 baie de șezut cu fric țiuni, precum și o
dietă potrivită cu natura, înl ăturând cu desă vârșire supele.
În curând se ivir ă crize, săptămâni întregi n-avu poft ă de mâncare, a șa că doamna B. pierduse
aproape curajul de a merge înainte cu cura. Fiica ei o încuraj ă să urmeze cu st ăruință cura și rezultatele
minunate nu întârziar ă a se arăta. În locul b ăilor de trunchi fur ă prescrise, în cele din urm ă, tot băi de
șezut cu fric țiuni, pentru ca progresul s ă fie și mai repede. Astfel, hidropizia, boala de rinichi și de ficat
dispă rură treptat. De câtă va vreme, doamna B. s-a vindecat pe deplin și cine o vede acum nici nu
bănuiește cât de greu a fost bolnav ă mai înainte.
Nr. 13.
Boală de inim ă
Mouches volantes
Puncte negre
E un simptom foarte nepl ăcut de a vedea înaintea ochilor plutind încoace și încolo niște corpuri
negre, fără ca vreun obiect exterior s ă se găsească înaintea ochilor. Acest simptom se na ște prin faptul
că materiile str ăine se depoziteaz ă în cristalul ochiului și aruncă umbre mici asupra retinei (Mouches
volantes). Bine în țeles, că pe dată ce corpul întreg se cur ăță, dispar și aceste corpuri str ăine. Așa îmi
comunică domnul avocat F. H. din B., c ă în cursul curei sale, pe care o aplic ă în primul rând contra unei
boli de inim ă, vechi, înr ădăcinate, a pierdut cu des ăvârșire și acele mouches volantes de care suferea.
Nr. 14.
Urdinare de ani întregi
Dizenterie
Doamna W. din America, se v ăeta de dizenterie și de o urdinare , ce ținea de patru ani și care o
slăbise foarte mult. Toate leacurile prescrise de doctorii pe care-i consultase nu-i folosir ă nimic.
Îi prescrisei o diet ă ușoară de mistuit, potrivit ă cu starea ei, trei b ăi derivative de trunchi în fiecare
zi și trei băi de aburi în fiecare s ăptămână. După trei săptămâni, boala ei era cu totul înl ăturată.
Nr. 15.
Boală de ficat
Inflamația mațului gros
Asudeala picioarelor
Catar de stomac
Domnul director M. din D. suferea de mult ă vreme de inflamația mațului gros , care, devenind
cronică, provocase o grea boală de ficat . Ani întregi fur ă întrebuinț ate cele mai diferite tratamente
alopatice, dar f ără nici un folos. La începutul lui Septembrie, domnul M. intr ă în tratamentul meu. Efectul
fu minunat. În câteva zile, fu înl ăturat și catarul de stomac și deja în prima s ăptămână mistuirea fu
îndreptată. Multele materii de boală , ce se grămădiseră în el, de ani de zile, fur ă date repede afar ă,
171starea lui se îmbun ătăți din săptămână în săptămână. După două luni, în care timp scă zuse cu
aproximativ 7 kilograme, domnul M. era cu des ăvârșire vindecat și în acela și timp și asudeala
picioarelor , foarte nepl ăcută, era înlăturată .
Nr. 16.
Scurgerea m ăduvei spin ării
Literatul M. din N. suferea de scurgerea m ăduvei spinării, care, dup ă spusa doctorilor de la clinica
universității din Lipsca, n-avea leac. M. fu tratat la început, mai mult de un an, în numita clinic ă, fără
umbră de folos. Nenorocitul era în cea mai disperat ă stare, nu mai primea bani de la societatea de
ajutor, și trebuia s ă fie întreț inut de rude; p ărerea doctorilor îi r ăpise orice n ădejde de îndreptare. Atunci
auzi de succesele mele și se hotărî a face o încercare cu noua știință de vindecare, f ără doctorii și f ără
operații. Și astfel veni la mine, sprijinindu-se pe dou ă bastoane, f ără nici-o putere, cu toate alimentele
întăritoare ce-i fuseser ă prescrise. Diagnoza stabili o mare înc ărcare în spate, și o însemnat ă căldură
lăuntrică , împreună cu friguri puternice.
Prescrisei la început bă i de trunchi de 16–18* 20–22°C și băi de șezut cu fric țiuni, în mod
alternativ, cele din urm ă cu durată de un ceas, diet ă fără carne diminea ța și seara, pâine de uruial ă și
poame, la prânz legume. La 3 – 4 s ăptămâni odată, era nevoie de o baie de aburi, în special pentru
pântece, a șa că în timpul b ăii de aburi, bolnavul n-avea voie s ă se așeze pe spate.
După aproximativ 3 luni, domnul M. putea s ă umble bini șor – după o jumătate de an chiar f ără
baston. Înc ărcarea din spate sl ăbise într-atât, c ă putea iarăși săvârși munci u șoare și n-a mai fost
nevoie să-l țin în tratamentul meu.
Nr. 17
Boală grea de menstrua ție
Pierderi de sânge
Doamna W. suferea de peste opt ani de lipsă de menstrua ție sau de menstruaț ie neregulat ă,
câteodată și de mari pierderi de sânge care îi sleiau puterile. La început se adresase medicului de aici,
doctorul S., care o trat ă multă vreme fără nici-un folos; tot a șa îi merse și cu tratarea local ă în clinica
femeilor de aici. Prescrierile mele constau în câteva b ăi de șezut cu fric țiuni, zilnic, și obișnuita diet ă
neexcitantă. Efectele fur ă uimitoare. Doamna W. se sc ăpă în scurtă vreme de pierderile de sânge , iar
după mai multe luni de cur ă simplă și necostisitoare, dobândi iar ăși o menstruaț ie regulată. Tot așa și
puterile corpului , ce n-o mai ajutau înainte vreme, î și recăpătară din nou vigoarea lor.
Nr. 18.
Brâncă
Acum doi ani, am tratat o femeie greu bolnav ă de brâncă. Pe lângă celelalte prescrieri ale mele, a
trebuit ca b ăile derivative s ă fie potrivite dup ă starea bolnavei. Adeseori, când frigurile și inflamația
cotropeau prea mult fa ța, trebuia s ă prelungesc baia de șezut cu fric țiuni, câte dou ă ceasuri necurmate,
schimbând apa la fiecare jum ătate de ceas, pentru a t ăia frigurile. Afar ă de asta, s-au mai aplicat zilnic
1 – 2 băi de aburi la cap, urmate de b ăi de șezut cu fric țiuni, care u șurau foarte mult bolnava. În
aproape 8 zile, boala era cu totul vindecat ă și femeia mai s ănătoasa și mult mai bine dispus ă ca înainte.
Nr. 19.
Umflătură de piele
Țiuitul urechii
Doamna L. din Gr. avea dup ă urechea stâng ă o umflătura de mărimea unei nuci și suferea din
cauza aceasta de țiuitul urechii stângi. Trei ani de-a rândul întrebuin țase toate medica mentele posibile,
fără nici un folos, totu și nu se putuse hot ărî la opera ția ce i-o propusese doctoru l casei. Astfel, veni în
tratamentul meu. Ș i aci s-au aplicat cunoscutele b ăi derivative, împreun ă cu o hran ă potrivită naturii.
Țiuitul urechii încetă după cele dintâi b ăi. Umflătura fu tămăduită după 6 săptămâni.
172Nr. 20.
Pecingine
Dureri de spate
De cea dintâi boal ă suferea domnul H. de ani de zile. Toată bărbia era ro șie închisă și plină peste
tot de coji. Toate leacurile alopatiei și homeopatiei, precum și vechea metod ă naturală, fuseseră
încercate de domnul H., f ără nici-un folos.
După cum putui constata, pe baza noii mele diagnoze, pecinginea era urmarea unei înc ărcări a
spinării. Într-adev ăr, de vreo doi ani, domnul H. se v ăeta necontenit de dureri de spate. În urma acestui
fel de încărcare, procesul de vindecare merse încet.
Mai multe b ăi derivative pe zi, diet ă corespunz ătoare și două băi de aburi pe s ăptămână, au fost
și aci mijloacele de vindecare, ce l-au sc ăpat de bolile sale cronice, în 5 luni.
Nr. 21.
Inflamația egiptean ă a ochilor
Hidrocefalie
De aceste două simptome de boal ă suferea copilul de 8 ani al d-nei W. și, timp de patru ani
fusese tratat în fel de fel de clinice și sanatorii private, unde se turnaser ă în ochi pic ături de atropin ă,
dar fără niciun succes. Doctorii declarar ă în cele din urm ă, că băiatul devine hidrocefal și că numai e
nimic de f ăcut. Astfel aduse femeia copilul în c ăutarea mea. Prin știința expresiunii figurii stabilii că
inflamaț ia ochilor și capul prea mare sunt numai consecin țele unor boli anteri oare nevindecate. Am
explicat apoi mamei, c ă în cazul acesta, vindecarea se ob ține încet, deoarece aci e o deosebit ă
încărcare a spin ării. I s-au prescr is zilnic 3–4 b ăi derivative de trunchi și de șezut cu fric țiuni, împreun ă
cu dietă neexcitant ă. Deja dup ă opt zile, inflamaț ia ochilor se îmbunătățise foarte mult. Bolnavul putea
să deschidă puțin ochii, aceea ce mai înainte era cu neputin ță. Tot astfel, și mistuirea ajunsese aproape
normală. După două săptămâni, sensibilitatea ochilor împotriva luminii era înl ăturată și în a patra
săptămână copilul căpătă iarăși vechea lui scarlatină. Corpul avea acum destul ă putere pentru a
continua acum mai departe criza scarlatinei, în ăbușită cu patru ani înainte. Dup ă terminarea acestei
crize de vindecare, boala de ochi și hidrocefalia erau înl ăturate.
Nr. 22.
Neputința bărbătească (impoten ța).
Domnul Gl. din Sp. suferea de impotență complectă. Toate leacurile întrebuin țate împotriva
acestei boli nu folosiser ă nimic. Prin cura mea, ce o f ăcu acasă la el și anume: trei b ăi de șezut cu
fricțiuni, zilnic, alternând cu bă i de trunchi cu fric țiuni, împreun ă cu dietă neexcitant ă, boala a fost cu
desăvârșire vindecat ă, după șase săptămâni.
Nr. 23.
Încuiere (constipa ție) la un copil de țâță
Copilul de jum ătate de an al preotului L. suferea de o încuiere înc ăpățânată, ce nu se putuse birui
cu tot felul de medicamente. Nu e vorb ă, copilul era hră nit și cu lapte, care de multe ori se fierbea și de
câte trei ori. Corpul copilu lui se umplu cu materii str ăine și astfel se ivir ă în curând niște friguri grele și
crampe, ce sl ăbeau foarte mult copilul.
Împotriva celor din urm ă, doctorul prescrisese comprese reci, ce trebuiau s ă fie schimbate, la
fiecare 2 ceasuri. Efectul fu, bine în țeles, neîndestul ător și crampele începur ă să se repete de 12 ori
într-o zi. Atunci tat ăl ajunse singur la ideea de a schimba co mpresele la fiecare sfert de ceas și efectul
fu minunat: crampele nu se mai ivir ă.
Totuși, pricina bolii, în cuierea, nu era înl ăturată. Atunci tat ăl copilului citi manualul meu, al noii
științe de vindecare și începu numaidecât s ă administreze copilului în fiecare zi dou ă băi de trunchi, în
tot cazul prea calde. În schimb îns ă și vindecarea veni mai încet, abia dup ă 5 săptămâni copilul avu
scaun normal. În timpul acesta și copilul se hr ăni altfel, i se da numai lapte crud și cremă de ovăz, și
copilul se îndrepta v ăzând cu ochii. În curând ajunse vioi și vesel, pe când înainte vreme tânjea tot a
boală.
173Nr. 24.
Gâlci
Naștere ușoară
Doamna M. avea gâlci la gât și trebuia s ă-și înfășoare întotdeauna gâtul, pentru a le ascunde. Ea
începu cura mea și o continu ă cu multă stăruință. Gâlcile tari fur ă repede muiate și se micșorară din ce
în ce, pe când starea general ă a bolnavei se îmbun ătăți în mod sim țitor.
Dar, abia la viitoarea ei facere, putu să vadă doamna M. ce mult câ știgase corpul prin cura mea.
Ea dă rui viață celui de-al șaptelea copil și mirarea ei nu fu mic ă, văzând ce u șoară fu nașterea de
rândul acesta. Copilul, de și mic, era bine f ăcut, și fiindcă fu liberat de casa lui abia dup ă 2 ceasuri, î și
păstră culoarea lui trandafirie, pe când to ți copii de mai înainte erau palizi îndat ă după naștere.
Doamna M. nu mâncase nicidecum carne în tot timpul cât fusese îns ărcinată și surprinderea ei fu
din cele mai pl ăcute, că putu să-și ală pteze trei luni de zile copilul, lucru ce i-ar fi fost cu neputin ță în
alte condiții.
Nr. 25.
Ischias (coxartroz ă)
Acum câț iva ani fusei chemat la doctorul medi c B., care suferea din Februarie de Ischias . Cu
toate căutările medicale, boala mergea din r ău în mai rău. În cele din urm ă, nu mai putea s ă umble, nici
să stea culcat, a șa că își petrecea zilele și nopțile rezemat pe sofa. Prescrisei domnului dr. B.: zilnic
două băi de trunchi cu fric țiuni de 18 pân ă la 18°C grade și, din dou ă în două zile, o baie de aburi,
precum și dietă potrivită cu natura. Deja în a patra zi, unul din b ăiașii mei îmi aduse vestea c ă starea
generală se îmbunătățește și domnul dr. B. putea s ă meargă prin odaie. În opt zile, starea bolnavului se
îmbună tățise așa de mult, c ă tratamentul putu fi continuat și fără ajutorul meu. După patru săptămâni,
boala era vindecat ă.
Nr. 26.
Anghină difterică
Scarlatin ă
Odată fusei chemat la doamna S., al c ărei fiu de nou ă ani se îmboln ăvise greu de scarlatină și
anghină difterică . Fiindcă trebuia să i se facă mai întâi o baie de aburi și n-aveam la îndemân ă unul din
aparatele mele de b ăi de aburi, trebui s ă improvizez repede unul. Pentru acest sfâr șit, așezarăm copilul
pe un scaun de trestie și sub scaun, o oal ă de 4–5 litri de ap ă în clocote. Picioarele erau de asemenea
așezate pe o g ăleată plină pe jumătate cu apă în clocote și acoperit ă cu două stinghii. Corpul întreg fu
mai întâi acoperit cu î ngrijire într-un strai de lân ă. După ce bolnavul asudase bine de tot, i se f ăcu o baie
de trunchi cu fric țiuni, de 8°C, când i se frec ă pântecele a șa de mult, pân ă când căldura de la cap
dispă ru. Era foarte interesant de observat, cum respiraț ia greoaie de la început disp ărea în timpul
acestei opera ții, pentru a face loc unei respira ții ușoare, cu des ăvârșire normală . Primejdia era
înlăturată. Înainte de a pleca, f ăcui încă atentă pe mamă, că, după câteva ceasuri frigurile se vor ivi din
nou, și, în acest caz, s ă se repete în mod energic b ăile de trunchi cu fric țiuni, până când căldura va
dispare. Dup ă vreo 5 zile, copilul era pe deplin restabilit. A șa se vindec ă anghina difteric ă, așa de
temută, împotriva c ăreia medicina caută încă și astăzi leacuri!
Nr. 27.
Surzenie
Polip în nodul gâtlejului
Răgușeală
Domnul Sch. din Th. m ă consultă pentru surzenia sa la urechea dreapt ă, apoi pentru polipul s ău
de la nodul gâtlejului. Boala îl împiedeca foarte mult la vorbit. Vizitase toate clinicile și toți doctorii, f ără
să găsească undeva ajutor. Cercetându-l, dup ă știința expresiunii figurii, stabilii c ă are încărcare
anterioară, așa că îi putui prezice un rezultat favorabil. De fapt, se întâmpl ă aceea ce-i spusesem. Dup ă
ce bolnavul f ăcu zece zile cura mea, îmi spuse c ă poate deja s ă audă cu urechea surdă și că răgușeala
precum și zgârietura din gât mergeau spre bine. Dup ă alte 4 săptămâni, bolile lui fur ă pe deplin
vindecate. La urma urme i, domnul acesta îmi m ărturisi că niciodată, nici chiar în tinere țea lui, nu se
simțise așa de bine ca acum, după ce fusese sc ăpat de bolile lui.
174Nr. 28.
Neurastenie
Catar de gât, cronic
Domnul Kl., de aici, suferea, de mai mult de 20 ani, de o boală de nervi , care mai târziu se
prefăcuse în neurastenie și la care se ad ăugase un catar cronic de gât . Multe cure, ce întrebuin țase
până atunci, nu avuseser ă nici un efect. Nici în aceast ă împrejurare, noua știință de vindecare nu m-a
dat de rușine. Încă rcarea bolnavului era favorabil ă și putui să-i prezic un sfâr șit bun. Dup ă cum
prevăzusem, rezultatul fu extraordinar. Bolnavul trebui s ă îndure câteva crize de vindecare, în cele din
urmă însă, nu mai rămăsese urmă de neurastenie sau de catar cronic de gât. Bolnavul se sim țea, așa
spunea el, ca nou n ăscut.
Nr. 29.
Dureri de obraz
Nevralgie
Insomnie
Dilatarea stomacului
Un domn de 39 ani, R. B. din R., suferea de ma i bine de patru ani de crampe dureroase de obraz .
Domnul B. consultase foarte mulț i doctori, f ără nici-un folos, ba chiar pe un profesor vestit, care-l
sfătuise, ca cel din urm ă mijloc, să-și facă operație. Domnul R. renun ță la operație și intră în tratamentul
meu, fără doctorii și fără operații. Prin știința expresiunii figur ii, stabilii înc ărcarea de partea dreapt ă, din
care pricin ă se iveau acele dureri și spasmuri în obraz. Punctul de plecare al bolii sale trebuia c ăutat în
pântece. De fapt, domnul R. suferea și de dilatarea stomacului . Întrebuințând metoda mea, mistuirea fu
îndreptată deja după opt zile. Dup ă trei să ptămâni, domnul R. putea dormi toat ă noaptea f ără dureri,
lucru ce nu-i fusese cu putin ță în cele din urm ă patru săptămâni, când mai cu seam ă călătoria pe
drumul de fier era pentru el o povar ă. După două luni de cur ă, domnul R. era cu des ăvârșire vindecat
de chinuitoarele sale boli și în același timp exteriorul s ău se schimbase cu totul.
Nr. 30.
Scrofule
Cloroză
Presbitism
Gâlci
Domnișoara H. G. din Gr., de profesie înv ățătoare, suferise câ țiva ani de cloroză și de scrofule , în
urma cărora se iviser ă niște gâlci foarte tari , apoi presbitism . Niciun leac nu fusese de vreun ajutor
împotriva acestor boli. Din cauza presbitismului, domni șoara G. trebuia s ă poarte ochelari speciali, dar,
în curând, nici ace știa nu mai fur ă îndeajuns.
Domnișoara G. afl ă atunci, printr-o prieten ă a ei, de metoda mea de vin decare, pe care o practic ă
serios un an întreg. F ăcea zilnic dou ă băi de șezut cu fric țiuni, de câte 15–30 minute fiecare și trăia
potrivit cu natura . Succesul fu minunat. Mai întâi se îndrept ă mistuirea. Apoi, disp ărură gâlcile, una
câte una, împreun ă cu predispoziț ia, ce avea pân ă atunci, către bolile de pl ămâni. Pe dat ă ce fu
înlăturată orice urm ă de gâlci, boala de ochi se vindec ă repede. După un an, domnișoara G. nu mai
avea nevoie de ochelari. Aceea ce nu putuser ă face doctorii cei mai vesti ți, făcuse noua mea știință de
vindecare.
Nr. 31.
Constipa ție și insomnie la un copil de dou ă luni
O doamnă H. din Mannheim, m ă vizită într-o zi, împreun ă cu fetița ei de dou ă luni. Copilul suferea
deja de constipa ție, din care izvorâse insomnia , o dovadă că el trebuie s ă se fi născut deja înc ărcat.
După cum stabilii prin știința expresiunii figurii, mama era cu adev ărat foarte înc ărcată cu materii
străine, suferea de proast ă mistuire, și era de mult ă vreme bolnavă de o inflama ție de ochi.
Deoarece femeia al ăpta singură copilul, cea dintâi grijă a mea fu de a dep ărta materiile de boal ă,
din corpul mamei. Îi prescrisei pentru ac easta, în fiecare zi o baie de trunchi și de șezut cu fric țiuni, dietă
neexcitantă și potrivită cu natura, mult ă ședere la aer curat. Copilul îl lua cu ea în pat, pentru a-l face s ă
asude. Deja dup ă o cură de două zile, constipa ția și insomnia copilului fur ă înlăturate, iar dup ă o
săptămână îngreunarea mistuirii și inflamația ochilor mamei.
175Din cele de mai sus se poate vedea deslu șit, ce mare e influen ța mamei asupra copilului, prin
hrana natural ă. Un tratament direct ar fi fost cu mult mai nefolositor, la o fiin ță așa de mică. Pricina
îmbolnă virii copilului era înc ărcarea mamei cu materii str ăine.
Nr. 32.
Învinețeală
De aceast ă boală suferea o copil ă de 12 ani, Eliza a domnului E. H. din P. Explicai tat ălui
bolnavei, c ă într-un caz de boal ă așa de înaintată , și față de o slă biciune așa de mare provocat ă de
multele medicamente, e pu țină nădejde de sc ăpare. Vindecarea e cu putin ță numai dac ă pântecele și
mistuirea mai pot fi influen țate. Mică era speran ța, cu care bolnava a început cura mea, dar, deja într-o
săptămână starea ei se îmbun ătățise aș a de mult, c ă pofta de mâncare și mistuirea erau minunate.
După o cură de patru s ăptămâni, învinețeala – mulț umită puterii de via ță a tână rului organism – era cu
desăvârșire vindecat ă.
Nr. 33.
Vărsături periodice
Boală de plămâni
Cloroză
Domnul M. din L. suferea, de doisprezece ani, de vărsături periodice, împotriva c ărora nu gă sise
leac. Regulat în fiecare să ptămână, vărsăturile acelea se iveau într-o zi sau dou ă. Vărsăturile țineau de
dimineața, de la sculare, pân ă seara la culcare. Tratamentul meu, alcă tuit din băi de trunchi și de șezut
cu fricțiuni, dietă neexcitant ă și din celelalte prescrieri generale, a avut un efect str ălucit. În locul fe ței
sale palide și aproape cenu șie, se ivir ă obrajii plini de să nătate. Mistuirea sa, mai înainte vreme
dărăpănată, fu cu desă vârșire îndreptat ă. Vărsăturile nu se mai ivir ă. După patru săptămâni, mă vizită
bolnavul acesta, pentru a-mi mul țumi de vindecarea sa, asigurându-m ă totodată, că se simte ca nou
născut.
Nr. 34.
Boală grea de inim ă
Închegarea sângelui
Insomnie
Artera inimii ie șită afară
Astmă
De toate aceste boli sufe rea doamna M. din H., o dam ă în vârstă de 58 de ani. În cei din urm ă
ani, astma ei făcuse progrese. Apoi se ivir ă niște dureri, din ce în ce mai mari, în țâța dreaptă. În același
timp bătaia inimii și atacurile de spaim ă ajunseră tovarășii ei zilnici. Durerile chinuitoare și respiraț ia
grea nu dă deau răgaz bietei femei s ă închidă ochii, deși simțea o oboseal ă de moarte. Bolnava nu mai
era în stare s ă mai facă nici zece pa și și vorbele ei c ădeau foarte greoaie. Apoi, într-o zi, se ivi
deasupra țâței drepte, nu departe de gât, o vână de grosimea unui deget, ca re zvâcnea neîncetat și cu
mai multă putere decât inima. Doctorii care tratau bo lnava – printre ei chiar o celebritate – st ăteau cu
mâinile în sân, în fa ța acestui simptom. În cele din urm ă, ei declarar ă că artera inimii a ie șit afară și
adăugară că ea se poate rupe în oric e moment, provocând astfel un anevrism , adică moartea. Cei cinci
doctori, printre care și un vestit doctor, adept al naturii, p ărăsiră bolnava și astfel nu mai era nici-o
speranță când ea veni în c ăutarea mea. Cercetai bolnava pe baza noii mele metode și descoperii c ă
pricina feluritelor simptome de boal ă era la dânsa o veche boală cronica de pântece , din care izvorâse
mai întâi astma , apoi o grea boală de inimă precum și închegarea sângelui . Zilnic trei b ăi derivative de
șezut cu fric țiuni, împreun ă cu dietă neexcitant ă, dădură rezultate minunate. În opt zile toate durerile se
mutaseră. După patrusprezece zile, artera inimii nu mai zvâcnea a șa de tare și după trei să ptămâni
toate simptomele bolii cr onice a pântecelui disp ăruseră, fără urmă, – o nouă dovadă de unitatea tuturor
bolilor.
Nr. 35.
Anghină difterică
Voi cita și asupra acestei boli un raport de vindecare. E vorba de feti ța de 12 ani, Elsa B., care se
îmbolnă vise greu de anghină difterică . Doctorul, un alopat, întrebuin țase toate mijloacele sale, dar f ără
176folos. Gâtul era a șa de gros, umflat mai ales de partea dreapt ă și pe dinăuntru căptușit cu un strat alb-
verzui, gros de un deget și puturos. Respiraț ia era așa de greoaie, c ă primejdia amenin ța copilul în fiece
moment. Doctorul propuse p ărinților o opera ție la canalul respirator, pentru care era nevoie de
transportarea copilului în spital. Din fericire, p ărinții nu voiră să audă de operaț ie și astfel se întrebuin ță
tratamentul meu, în ultimul moment. O baie cu fric țiuni, de o durat ă mai lungă, fu aplicat ă la început, în
timpul căreia frigurile urcate d ădură înapoi. În acela și timp și încordarea puternic ă a gâtului umflat, se
mai muie pu țin. Băile cu fricțiuni fură făcute neîncetat, ori de câte ori se sim ți nevoia și apoi fu provocat ă
sudoarea. În același timp fereastra od ăi i , î n c a r e s e g ăsea bolnava, trebui să rămână zi și noapte
deschisă. Douăsprezece ore fur ă de ajuns pentru a înl ătura orice primejdie. Dup ă patru zile, umfl ătura
gâtului și stratul din ăuntru pieriser ă. După opt zile, mistuirea mai înainte d ărăpănată, ajunse iar ăși
normală. Dar, am st ăruit să se dea copilei num ai pâine uscat ă de Graham și fructe acri șoare. În a zecea
zi dădui voie părinților să scoată copila la aer, la soare. În ziua a cincisprezecea, copila era s ănătoasă.
Nr. 36.
Pecingeni umede.
De această boală grozavă suferea un domn de 24 ani, anume W. din G. Pecinginea se ivise mai
ales la cap și la gât. Unsorile și medicamentele înt ărâtaseră și mai mult boala și astfel bolnavul pierdu
credinț a în medicin ă. El veni la mine și începu cura mea. Și acestui bolnav putui s ă-i prezic un rezultat
bun, căci și la el încărcarea era în fa ță. Într-adevă r, mistuirea, mai înainte d ărăpănată, se îndrept ă în
câteva zile și, în acela și timp, începu s ă se îndrepte și pecinginea. În ziua a treia umezeala pecinginei
încetă și după 16 zile nu se mai z ărea nici urm ă de pecingine. În acela și timp, gâtul gros al bolnavului
se trase în aceste 16 zile cu vreo 3,5 cm. în circumferin ță. Materiile de boal ă ce umflaser ă gâtul și
provocaser ă pecinginea, fur ă eliminate în cantit ăți colosale prin maț și prin rinichi.
Nr. 37.
Cancer la buze
Cei mai renumi ți alopați și homeopa ți trataseră șase ani pe un domn de 72 de ani. Cancerul la
buze mergea din ce în ce mai r ău. Apoi, se ivi și o supărătoare scurgere de bale, a șa că balele curgeau
neîncetat din gura bolnavului. Îl cercetai și găsii că încărcarea lui era mai mult în fa ță și de amândou ă
părțile capului. Efectele metodei mele nu întârziar ă mult. Deja în cele dintâi zile curgerea balelor încet ă,
și formațiunile noi, vegeta țiile și rănile deschise începur ă a da înapoi. Cele din urm ă se vindecar ă pe
dinăuntru, în timp de zece zile ș i buza ajunse de trei ori mai mic ă. Bolnavul dobândi în unsprezece zile
un rezultat, ce nu-l putuse c ăpăta prin tratamentul lui de șase ani. Iar ăși un caz de vindecare a
cancerului, care, dup ă cum se știe, în ochii medicinii, trece de nevindecabil.
Nr. 38.
Boală de gât
Anghină difterică
Scarlatin ă
Carol Br., din Stiria, de 8 ani și jum ătate, veni cu mam ă-sa, în că utarea mea. Mam ă-sa îmi spuse
următoarele cu privire la s ănătatea fiului ei: până la vârsta de 2 ani și jumătate, băiatul fusese pe deplin
sănătos, pe urm ă însă, de când cu altoirea, fusese tot boln ăvicios. La început, ca b ăiat de trei ani,
avusese anghină difterică, ce fusese în ăbușită prin medicamente, pe urm ă, după boală, copilul o
dusese din ce în ce mai greu și vocea îi slă bise foarte mult. În gât se vedeau întotdeauna ni ște puncte
albe, pe amigdale . La orice ocazie, gâtul se umfla, ca și la anghina difteric ă. De când cu boala aceasta,
mistuirea copilului fusese cu mult mai proast ă, ca mai înainte. În Martie 1891, în urma unei spaime ,
copilul se îmboln ăvi de un reumatism articular , de care ză cu greu bolnav trei s ăptămâni. În urmă , copilul
se găsi în așa hal, că, pentru restabilirea s ănătății sale – ca cea din urm ă scăpare – se sim ți nevoia unei
cure în institutul Louis Kuhne din Lipsca. La 15 Aprilie 1891, b ăiatul începu cura la mine.
Efectul metodei mele fu surprinz ător. Deja în a doua zi, mistuirea se îndrept ă. În ziua a treia,
anghina difterică , ce fusese înainte vreme numai în ăbușită, reveni cu oarecare furie. M ă așteptam la
asemenea crize de vindecare, deoarece în corp dormitau de mai înainte atâtea medicamente. Deja în
ziua a cincea, începur ă niște ieșiri afară colosale, puturoase, închise ca n ămolul. Tot astfel și urina
mirosea foarte greu și era de culoarea cafelei. Dup ă eliminarea acesto r materii de boal ă, copilul fu
vindecat în cinci s ăptămâni și se simți ca nou născut, atât trupe ște cât și la minte.
177
Nr. 39.
Polipi
Îngreunarea mistuirii
Domnul B., farmacist din Z., suferea de 20 de ani de mistuire rea, neregulat ă. Toate leacurile ce
le întrebuinț ase pentru reglarea scaunului, le luase din farm acia sa, dar nici unu l nu-i fusese de vreun
folos. Nu-i vorb ă, câte un medicament avusese o influen ță trecătoare, dar efectul nu ținea mult și
dispă rea iarăși. Din cauza relei mistuiri și a marelui abuz de medicamente i se stricaser ă aproape to ți
dinții și toate m ăselele. Apoi, se formaser ă în nas și în canalul respirator, polipi ce nu voiau s ă se
vindece cu nici un pre ț, – căci erau urm ările neapă rate ale bolii cronice de pânt ece, de care suferea. De
26 ori își operase domnul B. polipii și totuși creșteau mereu la loc. De aci se v ăd învățăturile greșite ale
medicinii și greutățile ce întâmpin ă – din aceast ă cauză – doctorii, în practica lor zilnic ă. Prin
întrebuinț area metodei mele, domnul B. dobândi în opt zile un rezultat, ce nu-l putuse avea în 20 de ani,
prin medicamente. Forma țiunea polipilor încet ă din ce în ce. În patru să ptămâni, domnul B. era
vindecat. Efectele tratamentului meu, dovedit asupra propriului s ău corp, uimir ă atât de mult pe domnul
B., încât la plecare mă rturisi, că nu mai poate fi împ ăcat cu con știința, câtă vreme va fi farmacist. Vede
și el, că , prin medicamente omenirea e în șelată și otrăvită și de aceea e hot ărât a vinde cât de curând
farmacia lui.
Nr. 40.
Luatul din iele
Insomnie
Acestea erau bolile, de care se îmboln ăvise fata de cinci ani a doamnei G. din L. Zb ătându-se din
tot corpul, biata copil ă nu mai putea nici merge, nici vorbi, nici dormi, nici pricepe, nici mistui. Dup ă ce
încercase toate metodele posibile de vindecare, f ără nici un folos, bolnava veni în c ăutarea mea.
Băi de trunchi și de șezut cu fric țiuni, cele din urm ă de durată mai lungă, mișcare la aer liber și
dietă neexcitant ă, au dat și aci rezultatul dorit, a șa că, după o săptămână, bolnava putea deja s ă umble.
Prin continuarea mai departe a cu rei, se dobândi o vindecare deplin ă, după ce mistuirea – ce
fusese cu totul zdruncinat ă – ajunse cu des ăvârșire normală . Și, toate astea s-au putut dobândi iar ăși
prin noua mea știin ță de vindecare, fă ră doctorii și fără alte procedee medicale.
Nr. 41.
Crampe nervoase
Doamna G. suferea de ni ște ciudate crampe nervoase ; crampele porneau din vârful degetelor și
năvăleau în cap. Cei mai vesti ți doctori și profesori din localitate, încercaser ă în diferite chipuri de a
vindeca această boală, dar ea în loc s ă dea înspre bine, mergea tot mai r ău. Doctorii luaser ă simptomul
de boală, drept boala îns ăși, și, în miopia lor, trecuser ă cu vederea adev ăratul focar al bolii, adic ă
pântecele. Nu e deci de mirare, dac ă boala mergea mai r ău. În cele din urm ă, nevoia o aduse pe
bolnavă la mine. Tratamentul fu alc ătuit din băi derivative cu fric țiuni și viață potrivită cu natura. Dup ă
șapte săptămâni, femeia fu cu des ăvârșire scăpată de boala ce o chinuia de atâta vreme.
Nr. 42.
Poluții
Scurgerea m ăduvei spin ării
Tabes dorsalis
Insomnie
Boală de nervi
Paralizie
Suferind de aceste boli, domnul H. de 42 ani, veni în c ăutarea mea. Mergea cu mult ă osteneală ;
scularea ca și șederea îi erau peste m ăsură de grele. De ani de zile suferea de proast ă mistuire și de
insomnie. Apoi, îl chinuiau poluțiile, deși era însurat – o dovad ă sigură de o grea înc ărcare dorsală , de o
grea boală de nervi . Înțelepciunea medical ă părăsise cu totul pe domnul H., dup ă ce încercase tot felul
de mijloace. Prescrisei acestui domn în ce le dintâi patrusprezece zile, zilnic dou ă băi de trunchi cu
fricțiuni, apoi timp de patru s ăptămâni zilnic o baie de trunchi cu fric țiuni și două băi de șezut cu fric țiuni.
Rezultatul fu uimitor. Mistuirea se îndrept ă după câteva băi, paralizia picioarelor sale, dup ă câteva
178săptămâni. Scurgerea m ăduvei spin ării fu pe deplin vindecat ă în două luni. Iarăși, o dovadă minunată
de adevărul noilor mele înv ățături, iarăș i o dovadă de neputin ța școlii medicale!
Nr. 43.
Surdo-mu țenie
Năvălirea sângelui la cap
Fata de patru ani a doam nei Sch. din L., era surdă și mu tă, din cauza altoireii , după cum susținea
mama ei. Tratamentul medical r ămăsese zadarnic, cu toate sfor țările lui. Prin opera ții și prin cauteriz ări,
biata copil ă fusese așa de rău maltratat ă și țipa de câte ori vedea doctorul. Din cauza țipetelor și a
spaimei nu putui examina copila, v ăzui însă că avea o mare înc ărcare cu materii str ăine și că sângele
năvălea spre cap . Prescrisei numai b ăi derivative și dietă neexcitant ă, uscată și potrivită cu natura, îi
recomandai s ă doarmă cu fereastra deschis ă și să șadă mult la aer și la soare. Rezultatul fu favorabil,
și, după două săptămâni, mama îmi aduse vestea c ă fetița merge mult mai bine și că a început chiar s ă
audă puțin. După alte patru s ăptămâni, mica bolnav ă era pe deplin vindecat ă. Putea iarăși să audă și să
vorbească.
Nr. 44.
Constipa ție puternic ă
Doamna Dr. F., din A., suferea de vreo 20 ani de constipație puternic ă. Nimic nu-i folosea. Când
începu cura îmi spuse c ă, după experiențele de mai înainte, n-are nici-o speran ță de îndreptare. Dup ă
ce urmă povețele mele, timp de opt zile, adică după ce trăi potrivit cu natura, boala ei și în același timp
toate consecin țele ei supărătoare fură înlăturate. În ce prive ște dieta, bolnava se hr ănise câtva timp cu
grâu uruit și poame acri șoare, pan ă când putuse mistui pâine și mâncăruri fierte.
═════════
179
Scrisori originale de mulțumire
Nr. 45.
Dureri de gât
Boală de rinichi și de bășică
Bolile organelor genitale.
Prea stimate domnule Kuhne!
Cura ce mi-a ți ordonat prin scrisoare, mi-a priit de minune. Suferin țele de la rinichi și beșică s-
au muiat. Boala organelor genitale s-a îndreptat foarte mult, mai este pu țină curgere. Durerile în țepătoare
în gât (observam în gât și un strat galben) sunt cu des ăvârșire înlăturate. Mă simt mai bine ca înainte.
Mulț umindu-vă pentru sfaturile ce mi-a ți dat prin scrisoare și care mi-au folosit mult, r ămân devotatul Dv.
B r o m b e r g . E . M .
Nr. 46.
Migrenă puternic ă.
Prea stimate domnule Kuhne!
Îmi propusesem de mult ă vreme să îmi exprim adânca mea mul țămire, dar m-a împiedecat ba
una, ba alta. Poate c ă vă aduceți aminte de mine, dac ă vă spun că am fost la Dvs., în August anul trecut,
împreună cu fata mea mai mare, dup ă recomanda ția doamnei N. din L., pentru a c ăuta leac împotriva unei
migrene puternice, înc ăpățânate. A doua zi, dup ă sosirea mea acolo, am fost iar ăși chinuită de migrenă, în
prezența Dumneavoastr ă, atunci când jertfea ți pentru noi, în gr ădină, un ceas din pre țiosul
Dumneavoastr ă timp. De atunci n-am mai avut migren ă, pentru care mul țumesc lui Dumnezeu și dumitale.
Mă simt așa de ușoară, ca în tinere țea mea, de aceea nici nu mi-e greu s ă păstrez dieta prescris ă de
Dumneavoastr ă. Băile sunt așa de binefăcătoare, că n-aș putea îndura lipsa lor. Numai baia cu aburi îmi
cauzează oarecare greut ăți fără aparatul Dumneavoastr ă. Vă rog să binevoiți a-mi trimite un aparat de b ăi
de aburi, împreun ă cu cele trei oale trebuincioase.
Multe salut ări de la fata mea. Mul țumindu-vă încă o dată, vă salut cu toat ă stima.
Bielefeld. Doamna E. H.
Nr. 47.
Reumatism
Podagră
Paralizie
Ischias (coxartroz ă)
Boală de ochi
Subsemnatul,
m-am îmboln ăvit în toamna anului 1885, de bolile de mai sus, și timp
de 3 ani și jumătate n-am g ăsit leac. Am fost tratat, f ără succes, de mai mult de 12 profesori și doctori
vestiți din orașul acesta . În cele din urm ă, un profesor și un doctor de la Clinica Universit ății, mă sfătuiră
să consult pe domnul L. Kuhne. Aproape 3 ani și jumătate fusesem tratat de cei dintâi doctori din Lipsca, și
starea mea devenise tot mai de plâns. În timp de 3 s ăptămâni numai, domnul Louis Kuhne, prin noua sa
metodă de vindecare, m-a f ăcut cu desăvârșire sănătos și capabil de a munci.
Lipsca-Anger. H. K.
180Nr. 48.
Oftica pl ămânilor
Defect de inim ă
Caria oaselor
Inflamația intestinelor
Boli hemoroidale
Sângerarea rinichilor.
Prea stimate domnule Kuhne!
S-au împlinit doi ani, în August, de când fiul meu, Pastorul U., și-a procurat manualul
Dumneavoastr ă: „Noua știință de vindecare”. C ătre sfârșitul lui Iulie, am fost bolnav ă pe moarte, p ărăsită
cu desăvârșire de alopa ți. Fiul meu mi-a atras luarea aminte asupra curei Dumneavoastr ă, și m-am agățat
de ea, ca cel care se îneac ă, de un fir de pai.
Băile dumneavoastr ă și dieta au f ăcut minuni; dup ă 5 luni, bolile mele hemoroidale și de plămâni ,
împreună cu inflamația intestinelor și sângerarea rinichilor fură cu desăvârșire vindecate. Aceea ce medicina
n-a putut face în 12 ani, a f ăcut metoda Dumneavoastr ă naturală, în 5 luni!
Agricultorul Fr., care și-a procurat de la mine cartea dumneavoastr ă, s-a vindecat cu des ăvârșire de
un defect de inim ă. Am vindecat mai mul ți de pe aici și am făcut propagand ă pentru metoda
dumneavoastr ă.
Așa de exemplu, o fat ă de 16 ani, suferea de 6 ani de caria oaselor și nu găsea leac nic ăieri. Din spate,
din picioare și din brațe, oasele începuser ă deja să fie mâncate. Bolnava a f ăcut, întocmai dup ă prescrierile
dumneavoastr ă, 2 bă i complecte de aburi și în fiecare zi 3 b ăi de șezut cu fric țiuni, urmând în acela și timp și
o dietă serioasă. Din cadavrul acela, s-a n ăscut, spre marea mea bucurie, o fat ă frumoasă și grasă.
Vă rămân adânc recunosc ătoare, D-le Kuhne.
Hilligsfelde. Doamna Dr. med. U.
născută von K.
Nr. 49.
Paralizie
Întărirea pântecelui
Gâlci
Scrofule.
Stimate domnule Kuhne!
Îmi împlinesc o datorie adânc ă, exprimându-v ă cele mai cordiale mul țumiri pentru filantropia ce a ți
dovedit prin minunatul dumneavoastr ă raport de vindecare asupra bolii mele.
De la 1892 sufeream deja de gâlci tari și scrofule și de mai mul ți ani de îngreunarea mistuirii . Am
întrebuințat toate mijloacele, am consultat to ți doctorii, dar starea mea se înr ăutățea din ce în ce, și
credința mea în doctori se sl ăbise foarte mult. În aceast ă stare disperat ă, auzii de știința de vindecare, f ără
doctorii, a d-lui Kuhne și plecai numaidecât la Lipsca. Dar, fiindc ă mi se făcuse o mare opera ție la călcâi,
trebuii să fac aceast ă călătorie, cu cârje și cu baston. Rezultatul curei dumneavoastr ă a fost minunat, a șa
că, în câteva zile puteam umbla comod, f ără cârje și numai cu ajutorul bastonului, de care peste câteva zile
n-am mai avut trebuin ță. M-am sim țit foarte bine, în timpul acestei cure. De-a ș fi plecat numaidecât la
domnul Kuhne la Lipsca, nu mi-ar fi r ămas nici semnele ce le port la gât.
Sunt recunosc ător pentru toat ă viața, d-lui Kuhne, și mă voi sili a r ăspândi – oriunde m ă voi găsi –
această nouă știință de vindecare.
B u r g w i n d h e i m . C u s t i m ă, B.
181Nr. 50.
Sifilis
Insomnie
Dureri de cap.
Prea stimate d-le Kuhne!
Socotesc de datoria mea, a v ă face cunoscut efectul minunat ce am dobândit prin aplicarea
metodei dumneavoastr ă la boala mea grav ă (sifilis ), pe care doctorii speciali ști o priveau ca nevindecabil ă.
7–8 ani de zile am întrebuin țat mercur, de 2–3 ori am fost la ni ște băi de pucioas ă foarte scumpe,
care păreau pentru un moment c ă mă fac sănătos. Dar, boala fusese numai în ăbușită, iar nu dat ă afară din
corp – și din an în an am devenit mai slab, mai nervos, mai f ără plăcere de munc ă. În cele din urm ă, căpătai
niște dureri de cap , care mă făceau aproape nebun. N-aveam somn luni întregi; doctorul m ă sfătui să fac
iarăși băi de pucioas ă, altfel s-ar putea na ște o inflama ție a creierilor.
Simțeam că nu mai pot s-o duc a șa și știam că aceste cure alopatice m ă otrăviseră în mod cronic. În
disperarea mea (speran ță aveam pu țină) am alergat la metoda dumneavoastr ă. Rezultatul fu uimitor. La
început, căpătai odihnă și somn, deja dup ă trei băi.
Ce multe rele nu s-ar înlă tura, dacă toți bolnavii s-ar supune tratamentului dumneavoastr ă, așa de
simplu și cu desăvârșire lipsit de dureri! Tratamentul dumneavoastr ă nu poate fi l ăudat îndestul și constat,
spre bucuria tuturor suferinzilor de aceast ă boală, marea gre șeală a școlii medicale, c ă sifilisul n-ar fi
vindecabil.
La boala mea adânc înr ădăcinată, vindecarea mea a fost o adev ărată minune a naturii. Am mai
urmat câtăva vreme cu cura dumneavoastr ă, pentru a cur ăți bine corpul și am ajuns c ă arăt astăzi mai
tânăr. Am câștigat o culoare s ănătoasă și un dor nou de via ță.
Și, fiindcă toate acestea le datorez numai dumneavoastr ă, stimate domnule Kuhne, v ă rămân foarte
recunoscător.
L i p s c a . C u t o a t ă stima.
E. F.
Nr. 51.
Piatră
Inflamația rinichilor
Boli hemoroidale
Hidropizie.
De câțiva ani m-am îmboln ăvit mai întâi de o boal ă de rinichi, constipa ție,
insomnie, când am îndurat cele mai chinuitoare dureri.
Trei ani mai târziu, a trebuit s ă intru greu bolnav și incapabil de munc ă în spitalul ora șului.
Diagnoza era: inflamația rinichilor , piatră, boli hemoroidale și un început de hidropizie . M-au tratat acolo
cu fel de fel de medicamente, dar f ără succes. Din ceasul în care am întrebuin țat cura dumneavoastr ă, starea
mea s-a îmbun ătățit și cine mă vede astăzi nici nu b ănuiește starea mea mizerabil ă de mai înainte. Eram
osândit în scurt ă vreme la moarte, și datorez numai curei dumneavoastr ă sănătatea mea de ast ăzi, drept
care certific aceasta, prin publicitate.
L i p s c a . G . H .
Nr. 52.
Dureri de din ți și de măsele
Striviri
Friguri climatice.
Prea stimate domnule Kuhne!
Am avut prilejul s ă probez asupra mea și asupra altora, metoda dumneavoastr ă de vindecare,
conform sfaturilor ce mi-a ți dat prin scrisoare . Frigurile de clim ă și durerile de din ți și măsele le-am vindecat
în scurtă vreme prin b ăile locale de aburi și băile derivative de trunchi, tot astfel și o însemnat ă strivire la
mâna dreapt ă. Băile mi-au alinat numaidecât orice durere. Și la Hotento ți am înregistrat numeroase cure
fericite. S-a orânduit deja la direc ția misionarilor, ca to ți misionarii, înainte de plecare, s ă studieze mai întâi
la dumneavoastr ă.
Sper, mai târziu, s ă vă pot comunica și alte cure fericite. Pan ă atunci, rămân cu cea mai mare
mulță mire, credinciosul dumneavoastr ă adept.
Warmbad, Africa. C. W., Misionar.
182
Nr. 53.
Serpengea
Insomnie
Domnul S. din Halle îmi scrie:
M-am pomenit la începutul lui Aprilie cu o umfl ătură tare la ceaf ă. În același timp, am fost
cuprins de o mare oboseal ă. La început, am dat pu țină atenție. Dar, umfl ătura creștea din ce în ce, starea
mea general ă era foarte pu țin mulțămitoare. Poft ă de mâncare foarte slab ă, mă trăgea tot a somn și aveam
niște zvâcnituri în șale. Din ce în ce îns ă, umflă tura ajunse de m ărimea unui ou de g ăină, durerile
ajunseseră foarte puternice; de somn și de foame nici idee. În acela și timp, se ivir ă niște friguri violente.
Abia atunci, m ă putui hotărî să încep serios tratamentul. Am f ăcut mai întâi b ăi de aburi locale, pentru care
m-am slujit de aparatul de b ăi de aburi al d-lui Kuhne. B ăile de aburi le repetam de câte ori cre șteau durerile
și întotdeauna m-am sim țit ușurat prin acele b ăi, prin băile de trunchi și de șezut, cu fric țiuni. Între o baie
și alta, acopeream partea bolnav ă cu o pânză de in, curat ă, umedă , peste care înf ășuram un bandaj de lân ă,
ca să feresc partea bolnav ă de orice necur ățenie. La început îns ă, serpengeaua, care c ăpătase o culoare
violetă, rămase câtva timp foarte tare. Durerile reveneau iar ăși. După vreo 4–5 zile, se ivir ă în mai multe
locuri niște deschizături mici de m ărimea unor g ămălii de ace. Erau ca la 20. Din aceste deschiz ături curse
sânge și apă. Dar, umfl ătura era înc ă foarte cangrenoas ă și tare. Dup ă alte patru zile, micile g ăurele se
împreunară, formând deschiz ături mai mari, din care curse foarte mult puroi. Deodat ă, întreaga bub ă nu
era decât o gaur ă, din care curgea cu îmbel șugare sânge și puroi. Atunci m-am lini știt, durerile au disp ărut și
în scurtă vreme m-am vindecat. Acum m ă simt așa de bine, ca niciodat ă. Mi se pare c ă, corpul meu s-a
scăpat de o povar ă grea, și am o putere și o plăcere de a munci, cum n-am avut niciodat ă înainte.
Nr. 54.
Slăbirea memoriei
Grăsime la pântece
Boală de plămâni
Nervozitate puternică
Surzenie
Boală de gât
Friguri violente.
Stimate domnule Kuhne !
Trebuie să fie cineva prea de tot înv ățat, pentru a nu pricepe, c ă 2X2 = 4, c ăci tot așa de
simplă, ca acest exemplu, este și noua și infailibila dvs. metod ă de vindecare.
Înainte de a face eu însumi câteva experien țe, nu puteam îndura cele mai mici oboseli, de și făceam
zilnic exerci ții de gimnastic ă; astăzi însă, după ce m-am sc ăpat de grăsimea de pântece, pot munci în
grădină sau altundeva, ceasuri întregi, f ără să obosesc. Înainte vreme, respiram greoi, cu gura deschis ă, ori
de câte ori ie șeam la plimbare, ( plămâni slabi) acum respir lini știt cu gura închis ă. De urechea stâng ă eram
surdă de ani de zile, acum aud cel pu țin tic-tacul unui ceasornic de buzunar, ținut aproape de ureche,
uruitul roatelor de tr ăsură și spre marea mea bucurie, chiar vorbirea tare.
Materiile în fermenta ție îngrămădite în corpul meu, trebuie s ă fi năvălit mai cu seam ă spre cap, c ăci
adeseori mă durea capul, m ă chinuiau neîncetat boli de gât , de care nu m ă puteau scăpa nici doctorii, nici
profesorii. Acum nu mai simt, de luni de zile, nici cea mai mic ă durere de gât. Pentru a m ărturisi adev ărul
pe deplin, trebuie s ă mai adaug c ă îmi surâdea și o altă „frumoasă” perspectiv ă: slăbirea creierilor
(tâmpenia ). De când cu cura dumneavoastr ă, au încetat toate simptomele îngrozitoare, precum: slăbirea
memoriei , nervozitate extraordinar ă, adevă rate atacuri furioase , la cel mai mic prilej, și o totală
dezinteresare de tot ce m-ar fi putut însufle ți și entuziasma, de tot ce-mi era drag și scump. Pentru nimic în
lume n-aș fi spus cuiva, acum o jum ătate an, de starea mea (numai b ărbatul meu știa), știam că nimic nu m ă
mai poate sc ăpa și totuși astăzi mă simt ca nou n ăscută !
Acum câteva luni, aceast ă minunată metodă m-a scăpat dintr-o grea încurc ătură. Am luat cu mine la
țară, o servitoare în aparen ță sănătoasă , care însă îmi spuse deodat ă, după opt zile, cu lacr ămile în ochi, c ă
nu mai poate! Picioarele erau foarte mult umflate, nu le mai înc ăpeau nici ciorapii, nici ghetele, – bolnava
era chinuit ă de furioase dureri de cap și de friguri violente, a șa că nu se mai putea mi șca. Neputând
transporta bolnava la Petersburg, o f ăcui să asude în pat, dup ă băile de trunchi, întocmai dup ă prescrierile
183dumneavoastr ă, o învățai să-și facă băi de șezut cu fric țiuni și deja după cea dintâi baie îmi spuse c ă se
simte așa de bine și de ușor! Întregul procedeu fu repetat înc ă o dată în aceeași zi, de dou ă ori în ziua
urmă toare și în ziua a treia fata nu mai voia s ă știe de asudeli și de atunci îmi spune c ă se simte „s ănătoasă
ca un pește în apă”.
St. Petersburg Doamna Aug. E.
Nr. 55.
Dureri de cap.
Stimate domnule Kuhne!
Înainte de a pleca din Lipsca, m ă simt dator a v ă exprima cea mai adânc ă mulță mire pentru
tratamentul îngrijit la care m-a ți supus. Numai minunatului efect al b ăilor dumneavoastr ă îi datorez
vindecarea de durerile de cap , ce mă chinuiau de mul ți ani și care ajunseser ă în cele din urm ă insuportabile.
Dorind din suflet r ăspândirea binef ăcătoarei dumneavoastr ă descoperiri spre u șurarea omenirii
suferinde, semnez cu deosebit ă stimă.
L i p s c a . V ăduva M.W.
Nr. 56.
Catar de gât
Spuzeal ă pe obraz.
Prin aceasta, certific d-lui Louis Kuhne,
că, printr-o întrebuin țare de mai multe luni a b ăilor sale și a unei diete corespunz ătoare, m-
am putut vindeca cu des ăvârșire de un catar de gât foarte încăpățânat și de o spuzeală pe obraz .
Sunt gata oricând a da informa ții asupra celor de mai sus.
L i p s c a . E m i l P .
Nr. 57.
Crampe epileptice
Leșinuri
Lipsă de sânge.
Stimate domn!
Permiteți-mi a vă exprima cele mai adânci mul țămiri, pentru aceea ce a s ăvârșit descoperirea
dumneavoastr ă asupra fiicei mele, de starea c ăreia nu mai aveam nici o n ădejde.
Aceea ce n-au putut face doctorii și medicamentele a șa de scumpe, a f ăcut „apa”, un „produs al
naturii”.
Permiteți-mi, stimate domn, a v ă detaila pe scurt boala fiicei mele.
Când s-au ivit cele dintâi simptome ale bolii, fata era de vreo 9 ani; dar, la început, n-am prea dat
multă atenție. Se iveau din când în când, leșinuri slabe , care însă erau trecătoare. Când îns ă leșinurile se
îndesiră, chemară m pe un doctor recunoscut de capabil. Acesta ne spuse c ă bolnava e slabă de nervi și are
lipsă de sânge . Îi prescrise prafuri și medicamente, dar, în loc s ă-i dea înspre bine, îi mergea tot mai r ău.
Leșinurile se iveau mai dese și mai puternice. Consultar ăm pe mai mul ți doctori, dar ni se d ădu
întotdeauna acelea și medicamente.
În cele din urm ă, ne spuse unul, c ă boala e nevindecabil ă, din care cauz ă aruncarăm toate
medicamentele, afar ă de bromura de potasiu. Credeam, cu toat ă siguranța, că bromura de potasiu e singurul
mijloc pentru înl ăturarea răului, până când dumneavoastr ă ne dovedir ăți contrariul. Acum boala e învins ă
și atât eu, cât și familia mea v ă vom onora și vă vom privi întotdeauna, stimate domnule Kuhne, ca un
salvator și binefăcător. Permite ți-mi încă odată a depune la picioarele dumneavoastr ă mulț umirile mele cele
mai adânci, r ămânând devotatul dumneavoastr ă…
G. în Boemia. F. H.
184Nr. 58.
Răceală
Recunosc și eu că nu vă pot mulță mi îndestul pentru serviciul ce-a ți făcut mamei mele și mie. O
răceală puternică, legată cu friguri violente, m-a îndemnat s ă încerc asupra propriului meu corp, efectul
metodei dumneavoastr ă de vindecare. Rezultatul eminamente favorabil m-a uimit peste m ăsură. Sunt adânc
încredințat, că metoda dumneavoastr ă de vindecare apar ține viitorului.
Cu stimă:
Dr. phil., Chr. R. W.
Nr. 59.
Umflătură cât pumnul, la picior.
Prea stimate domnule Kuhne!
Mă simt dator a v ă exprima mul țămirile mele cele mai adânci, pentru rezultatele minunate ce mi-a
dat ș tiința dumneavoastr ă de vindecare, f ără operații.
De opt ori am fost operat de c ătre doctori la piciorul stâng; la început mi s-au amputat degetele
picioarelor, în urm ă tot piciorul, a șa că trebuia să mă mișc cu cârja.
Dar, după toate aceste opera ții, piciorul nu voia s ă se facă sănătos; simțeam o greutate în el și în cele
din urmă se ivi o umfl ătură dureroasă, de mărimea pumnului, a șa că mi-era fric ă să nu mă supună unei alte
operații.
Aflând de noua dumneavoastr ă metodă de vindecare, v-am rugat la începutul lui Martie s ă-mi
spuneți ce e de făcut, și, printr-o întrebuin țare de patru s ăptămâni a băilor derivative și a măsurilor ce mi-
ați prescris în privin ța dietei, umfl ătura a disp ărut cu desăvârșire și piciorul era sc ăpat de o alt ă operație.
Dacă m-aș fi supus tratamentului dumneavoastr ă, încă de la începutul bolii mele, – și celelalte
operații ar fi fost de prisos, și astăzi probabil m-a ș fi putut sluji pe deplin de piciorul meu s ănătos.
Mulț umindu-vă încă o dată pentru sfaturile și ajutoarele ce a ți binevoit a-mi da, semnez:
Cu toată stima
Rendnitz. Sophie W.
Nr. 60.
Cancer la mitr ă și pierderi de sânge.
Prea stimate d-le Kuhne!
Femeia mea s-a îmboln ăvit, în Decembrie, foarte greu ( pierderi de sânge ), așa că am fost nevoit s ă
chem noaptea, la 11 ore, pe domnul dr. K. – sângerarea fu deocamdat ă potolită cu vată, dar a doua zi fu și
mai rău, aș a că trebui să chem un al doilea medic, pe domnul dr. D. Acesta declar ă că e nevoie de opera ție.
Deoarece nu vedeam nici o îmbun ătățire în starea femeii mele, m ă adresai d-lui profesor dr. H., acesta o
cercetă și declară că e neapărată nevoie de opera ție, deoarece femeia mea are cancer la mitr ă. Întrebând înc ă
o dată pe domnul profesor dr. H., dac ă nu se poate vindeca f ără operație, mi-a răspuns că fără operație nu e
nici o speran ță de scăpare.
După acestea, m-am dus la domnul Kuhne, (stabiliment de vindecare f ără operații, Flossplatz).
Acesta îmi prescrise b ăi de trunchi și băi de șezut cu fric țiuni, precum și dietă corespunz ătoare. Din ziua
când femeia mea a început s ă urmeze prescrierile d-lui Kuhne, i-a mers tot mai bine și astăzi poate munci,
fără să obosească, de diminea ța de la 5 pân ă la 10 ore seara. Afar ă de aceasta, niciodat ă n-a fost a șa de
sănătoasă ca acum.
Mulț umesc din inim ă d-lui Kuhne și nu voi lipsi de a recomanda tuturor suferinzilor metoda de
vindecare a d-lui Kuhne, c ăci fără domnia sa, femeia mea n-ar mai fi ast ăzi în viață.
Cu deosebit ă stimă, devotat…
Lipsca. Albert W.
Nr. 61.
Tuse măgărească.
Stimate d-le Kuhne!
În Februarie anul acesta, îmboln ăvindu-se copilul meu de tuse măgărească, m-am adresat în
scris la dumneavoastr ă. Din stimata dumneavoastr ă scrisoare, am aflat c ă trebuie să facem copilul s ă asude
la pieptul mamei. De altminteri, f ăcusem cele de cuviin ță, după cum ne înv ățase cartea dumneavoastr ă.
Mersul bolii a fost cel urm ător: Duminec ă băgarăm de seamă, că copilul nostru, atunci de 14 s ăptămâni, are
185tuse măgărească și după cum am b ănuit, copilul nostru c ăpătase boala de la îngrijitoarea lui, o fat ă de
școală , căci un mare num ăr de copii s-a îmboln ăvit în aceast ă localitate. La început, am dat drumul fetei.
Copilul nostru, care e al ăptat de mam ă și căruia i se face zilnic dou ă băi, i s-a făcut la prânz o baie de
trunchi cu fric țiuni de, care îns ă a ținut foarte pu țin, ca să nu țipe prea mult copilul. Rezultatul a fost
excelent, scaunul s-a îndreptat, a treia zi tusea nu mai era a șa de puternic ă. Atunci, primir ăm stimata
dumneavoastr ă scrisoare, femeia mea a luat peste noapte copilul cu ea în pat, pentru a-l face s ă asude. În 13
zile tusea a disp ărut cu desăvârșire. Prin urmare, nu pot decât s ă adeveresc aceea ce a ți scris în cartea
dumneavoastr ă despre tusea m ăgărească.
Vă mulț umim deci înc ă o dată, atât femeia mea cât și eu, căci numai Dumnezeu și metoda
dumneavoastr ă ne-a ajutat s ă scăpăm așa de repede copilul.
Cu toată stima
Harzburg Domnul și Doamna E. K.
Nr. 62.
Neurastenie
Nevralgie
Epilepsie
D-lui Louis Kuhne, Lipsca.
Numai metodei dumneavoastr ă de vindecare datorez restabilirea mea de neurastenie , nevralgie
și epilepsie , după ce fusesem mult ă vreme tratat de 2 din cei mai vesti ți doctori din Dresda și părăsit, ca
fiind „cu des ăvârșire pierdut”.
Boala mea era în a șa stare, că am zăcut trei luni, dup ă care (conform diagnozei: epilepsie grav ă) am
fost scutit și de serviciul militar.
Cu stimă
D r e s d a H a n s B .
Nr. 63.
Auzul greu
Dureri în spate
Tuse
Crize de asfixie.
Prea stimate domnule Kuhne!
Fiindcă ați dorit, din timp în timp, un raport de la noi, v ă trimet astăzi următorul:
Zilnic vorbeam de dumneavoastr ă și zilnic mul țămeam lui Dumnezeu, c ă prin descoperirea
dumneavoastr ă copilul nostru s-a vindecat cu des ăvârșire de auzul greu , de care suferea mai bine de un an și
jumă tate. Aceasta e principalul succes ce vi-l putem nota, îns ă în același timp, descresc ș i amigdalele
umflate din gât, iar copilul e ca nou n ăscut. Creatura plâng ătoare de mai înainte se pierde și în locul ei
răsare un copil vioi și vesel, care caut ă tovărășia altor copii, poate s ă cânte și să strige tare, pe când, înainte
vreme, glasul îi era pe jum ătate stins. Chiar și crizele de tuse și de asfixie nu s-au mai ivit pân ă acum. Zilnic
avem noi dovezi, de repeziciunea cu care copilul se dezvolt ă trupește și sufletește, zilnic v ă binecuvânt ăm
pe dvs., și nu pot decât s ă vă asigur, atât în numele b ărbatului meu, cât și în numele meu de recuno ștința
noastră.
În ce prive ște sănătatea mea, m ă simt mult mai bine și mai cu putere decât acum câ țiva ani, și, în
special, mă bucur și că, chinuitoarele durei în spate le-am putut alina și înlătura printr-o baie de șezut așa
de simplă.
Aș putea să vă povestesc multe altele, cum cartea dvs. a deschis înaintea ochilor no ștri un orizont
nou, cum ne-am sc ăpat de „meșterii drege-stric ă” cum i-am numit noi pe doctori, și cum cartea dvs. ne apare
nouă ca singura carte logic ă și cu temei.
Devotată, doamna pastor M. în P.
Nr.64
Pierderi de sânge din mitr ă
Stimate Domn!,
O româncă de aici, Florica Chelariu, ca re suferea neîncetat de patru s ăptămâni, de pierderi
mari de sânge , a întrebuin țat tratamentul recomandat de dumneavoastr ă, adică , pe fiecare s ăptămână două
186băi de trunchi cu fric țiuni, una baie complet ă de aburi, și zilnic dou ă–trei băi cu fricțiuni de șezut. În a
șasea zi de la începutul curei, împreun ă cu dieta neexcitant ă, femeia era cu mult mai bine; în a 15-a zi,
adică astăzi, este pe deplin s ănătoasă ! În numele bietei femei, în numele omenirii suferinde, v ă mulțumesc!
Vă salut cu stim ă
Z. (Transilvania-Ungaria) Teodor D. – preot
Nr.65
Boală grea de nervi
Neurastenie
Slăbirea memoriei.
De mulț i ani, femeia mea era nervoasă în cel mai înalt grad. În timpul din urm ă, din cauza
multor ocupa țiuni, boala crescu a șa de mult, c ă se simți nevoia unei cure serioase. Din toate mijloacele
cunoscute ale metodei naturale n-a r ămas unul neîncercat; câteodat ă se ivea o alinare, dar o vindecare
radicală niciodată. Chiar și cura început ă la domnul Louis Kuhne, în aprilie 1890, n-a dovedit la început
nici un efect deosebit, ba, dimpotriv ă, în aparen ță mergea mai r ău. După vreo 7 săptămâni însă, lucrurile se
schimbară. O criză urmă după alta și această critică ținu multe luni, un timp de care ne vom aduce mult ă
vreme aminte. Silin țele de vindecare ale corpului, între ținute și sprijinite foarte mult prin b ăile
dumneavoastr ă de șezut, arătară după o cură zilnică, stăruitoare, de 11 luni, cele mai minunate rezultate.
Pe când femeia mea, înainte vreme, se nelini ștea foarte mult din cauza sl ăbirii memoriei și a cugetării,
astăzi aceste facult ăți i-au revenit cu o vigoare nea șteptată, puterile i s-au înviorat din nou și astăzi
activitatea min ții e o plăcere pentru ea, pe când înainte vreme era o oboseal ă. Ca și mintea tot astfel ș i
corpul s-a pref ăcut cu totul. În cea dintâi jum ătate a anului de cur ă femeia mea nu era în stare s ă facă o
plimbare de 4 km, f ără popasuri. Dup ă 10 luni, ea putea s ă umble zilnic mai mult de 20 km, f ără a simți
trebuința nici să se odihneasc ă, nici să stea pe loc. aceast ă minunată prefacere cuprinde deopotriv ă toate
organele corpului, cu alte cuvinte: din ea s-a n ăscut o altă ființă, altă dată dezgustat ă de viață, astă zi
veselă și sănătoasă.
După Dumnezeu, dator ăm mulț umirea noastr ă domnului Kuhne, pentru minunatele sfaturi. Doresc
să poată lucra încă multă vreme pentru binele semenilor s ăi și să câștige adepți entuziaști, care să-l ajute la
răspândirea noii științe de vindecare, atât de simple și totuși atât de adev ărate!
B e r l i n . C . S c h .
Nr. 66.
Dureri de cap
Boală de ochi
Lipsă de sânge
Boală de nervi
Sucirea vinelor
Slăbiciune generală
Respiraț ie grea.
Mulț umire.
În tinerețea mea sufeream periodic de dureri de cap , ce le aveam mai ales în școală și care mai târziu
se transformar ă în dureri cu adevă rat sfâșietoare.
Apoi, pe la vârsta de 15 ani, printr-o împrejurare, mi s-au sucit foarte greu vinele la picior . Doctorii
nu m-au putut vindeca și în cele din urm ă ajunsesem c ă aproape nu mai puteam umbla, și vreme de cinci ani
am îndurat cele mai groaznice dureri.
Durerile mele de cap crescuser ă așa de mult, în intervalul acesta c ă fusei transportat în spital cu
puțină nădejde de vindecare, bolnav de nervi și lipsă de sânge , – dar dup ă câtva timp am fost externat f ără
să mă fi făcut bine.
În același timp, sufeream de ochi , deveneam din ce în ce mai incapabil de munc ă și starea mea
sufletească inspira serioase îngrijor ări celor care m ă căutau. Pe lâng ă toate astea, aveam necontenit
aprinderi în ăuntru , respirație grea , friguri și perspectiva de a orbi!
În această stare mai mult decât disperat ă, de care nimeni nu știa să mă vindece, am intrat în
septembrie anul trecut, în stabilimentul interna țional pentru arta de a vindeca fă ră operații, a domnului
Louis Kuhne.
187Îndată după prima baie ce-mi fu prescris ă, simț ii o ușurare și îmbunătățire generală, ce crescu mereu,
treptat cu urmarea curei, a șa că, după câteva săptămâni, starea mea general ă nu mai era de comparat cu cea
dinainte. Acum, dup ă o cură de vreo cinci luni, vederea mea și starea mea general ă s-au îmbun ătățit așa de
mult, că mă simt fericit a nu putea mul țămi îndestul nobilului meu salvator.
Acum pot iar ăși să văd bine, pot s ă-mi îngrijesc de cas ă, mă simt împuternicit și cu plăcere de munc ă,
chiar piciorul meu s-a îndreptat a șa de mult, c ă pot merge f ără greutate, într-un cuvânt m ă simt cu
desăvârșire schimbat – și toate astea le datorez numai excelentei și simplei dumneavoastr ă metode de
vindecare, ce se întrebuin țează astăzi în familia mea și pretutindeni, cu cel mai sigur succes.
Fie ca toți suferinzii s ă se slujeasc ă de ea!
Lipsca. Doamna Maria R.
Nr. 67.
Reumatism articular.
Stimate domnule Kuhne!
Îndeplinindu-mi o sfânt ă datorie, am onoare, stimate domnule Kuhne, a v ă exprima adânca
mea mulță mire, pentru minunatele sfaturi, ce mi-a ți dat cu privire la boala mea. Din Mai, anul trecut,
suferind aproape necontenit de reumatism articular , m-am îmboln ăvit din nou și cu mult mai greu în
Noiembrie anul trecut cu toat ă cura făcute în Teplitz. N-aveam nici o speran ță de îndreptare. Doctorul
părea că și-a isprăvit toate leacurile știute, de aceea nu mai d ădu pe la mine s ăptămâni întregi și mă povățui
să șed mai mult ă vreme într-o clim ă călduroasă de miazăzi, dacă vroi să mă vindec. Atunci, femeia mea,
îngrozită, se adresă la dumneavoastr ă.
Dumneavoastr ă ați avut bun ăvoință a ne da numaidecât sfaturile dumneavoastr ă prin scrisoare;
însă, afară de dietă, nu am putut urma în totul sfaturile dumneavoastr ă, căci eram prea slab și incapabil de
a mă mișca. Abia la începutul lui Februarie, începui cu b ăi, după ce, în aparen ță starea mea se îmbun ătățise
puțin. Efectul nu întârzie mult și deja după a treia baie simptomele de boal ă se iviră într-o așa măsură, că
oricare altul, care n-ar fi fost preg ătit prin citirea manualului dumneavoastr ă s-ar fi îngrozit. Cu toat ă
siguranța ce aveam, totu și, simțeam un fel de fric ă – dar bucuria mea fu cu atât mai mare, când putui
observa, dup ă a patra baie, c ă încordarea de la încheietura piciorului d ă îndărăt. Urina era cafenie închis ă.
Săream în sus de bucurie, cu toate durerile ce m ă chinuiau înc ă; aveam adânca convingere c ă întrebuințez
un mijloc, care taie r ău l d e l a rădăcină. Și așa a și fost. În aceea și ordine, în care materiile de boal ă
ocupaseră la începutul bolii anumitele membre și mușchiuri, disp ărură acum din corp, pricinuind noi dureri
și inflamații. După patrusprezece zile, putui iar ăși să-mi văd de meseria mea. Martie, cu ploile și vânturile
lui, nu m-a sup ărat întru nimic și mă simt de atunci s ănătos și bine dispus. Meran are în tot cazul un
oaspete mai pu țin, dar prețioasa dumneavoastr ă metodă de vindecare un adept și un propagandist mai mult.
În speranță și cu dorința sinceră, că metoda dumneavoastr ă naturală de vindecare va p ătrunde în
cercuri tot mai largi și că omenirea se va reîntoarce de la o hiper-civiliza ție la natur ă, semnez cu
nestrămutată recunoștință,
Cu toată stima
Iulius Sp., profesor.
188
Nr. 68.
Dureri de stomac
Lipsă de poftă de mâncare
Ameț eli
Defecte de inim ă
Pierderi de sânge
Boală de plămâni
Slăbiciune generală a corpului.
MULȚUMIRE PUBLIC Ă
Femeia subsemnatului – în vârst ă de 61 ani – suferea deja de mai mul ți ani, mai ales de la
1890, de amețeli când mergea, de dureri violente în regiunea stomacului , lipsă de poftă de mâncare și
slăbiciune general ă a corpului .
În clinica universit ății de aici, unde am dus pe femeia mea în toamna anului 1890, s-a constatat
boală cronică de stomac și de rinichi și i s-au prescris fel de fel de medicamente, dar femeia mea, în loc s ă
meargă mai bine, mergea mai r ău.
Pe lângă acest tratament neizbutit cu medicamente, auzind c ă vor proceda și cu vaccinarea limfei lui
Koch, am renun țat la tratamentul femeii mele în clinica universit ății, care durase pân ă în Decembrie 1891.
În Februarie 1891, starea femeii mele se înr ăutăți cu totul, crizele de le șin se repetar ă și slăbiciunea
generală și inactivitatea organelor mistuirii crescu a șa de mult, c ă trebui să zacă în pat vreo șase săptămâni.
Doctorul H., pe care îl consultar ăm, prescrise purgative, declar ă boala de defect al inimii , spuse că nu
se poate vindeca și încetă cu vizitele sale.
În Aprilie 1891, îngreunarea stomacului crescu a șa de mult, c ă nu mai primea nimic; ci v ărsa tot
afară . În același timp, observai c ă respirația era foarte greoaie și bolnava sim țea dureri de piept, și în
general o d ărăpănare a întregului corp.
Încercai atunci cu homeopatia. Dar, și doctorul homeopat declar ă că boala femeii mele e
nevindecabil ă. Nu s-a putut dobândi nici-o u șurare.
În sfârșit, după toate aceste cotituri gre șite, am venit în norocul femeii mele, bolnave de moarte, în
stabilimentul interna țional pentru arta de a vindeca, fă ră doctorii și fără operații, al d-lui Louis Kuhne,
Lipsca.
Acolo i s-au prescris femeii mele, pe lâng ă o dietă potrivita cu starea ei, b ăi de șezut cu fric țiuni, pe
care le făcea de două ori pe zi, dup ă o ordonanțare specială.
Deja după opt zile de tratament, se ivi o îmbun ătățire a stării generale. Mistuirea ajunse din ce în ce
mai normal ă, și după câteva săptămâni se mutar ă și durerile. Crizele de le șin, respirația grea și celelalte
simptome se pierdur ă cu desăvârșire și corpul câ știgă din ce în ce mai mult ă putere, cu toat ă mâncarea
puțină și slabă, așa că astăzi femeia mea se simte mai bine și mai sănătoasă ca înainte, și toți care o văd,
rămân uimiț i de vindecarea ei des ăvârșită. De mirare e, c ă, chiar vederea femeii mele s-a îmbun ătățit foarte
mult prin aceast ă cură și e mai ageră ca înainte de boal ă. Toate astea, ce n-au putut face în doi ani cei mai
de frunte doctori din Lipsca, le-a f ăcut stabilimentul de vindecare al d-lui Kuhne, în mai pu țin de opt
săptămâni! Bine în țeles, că vom rămâne recunosc ători d-lui Kuhne toat ă viața noastră și că-i dorim deplin
succes în munca sa filantropic ă, spre binele omenirii suferinde. Exist ă, în sfârșit, un medic, care poate
vindeca și veni cu adev ărat în ajutor!
Lipsca. Gustav P.
189Nr. 69.
Boală de ochi nevindecabil ă
Dureri nervoase de cap
Catar cronic de gât
Catar de b ășică
Dureri în spate și de amândou ă părțile.
Stimate Domnule Kuhne!
Îndemnat de sentimentul datoriei, nu vroi s ă scap prilejul de a v ă da o descriere am ănunț ită
de mersul și grabnica vindecare a grelei mele boli de ochi și vă rog a vă servi de ea, cum bun vă va place.
Din frageda mea copil ărie, sufeream necontenit de inflamația ochilor , cu care mă alesesem de pe urma
vărsatului. Fusesem c ăutat de feluri ți doctori, dar în zadar. Boala fu pentru câtva timp în ăbușită, prin
tratamentul medical, dar revenea iar ăși în scurtă vreme cu mult mai violent ă. Zadarnic întrebuin țai eu
calomel, mercur și apă de zinc, inflama ția nu voia s ă dea înapoi. Zece doctori consultasem în lungul șir de
ani, dar fără nici un rezultat.
În timpul acesta, boala mea de ochi se înr ăutăți din ce în ce mai mult, pân ă când în cele din urm ă se
formă o inflamație egiptean ă a ochilor (Trachoma) și starea mea ajunse vrednic ă de plâns. C ăutând
vindecare, intrai într-o clinic ă de ochi din Viena, unde fusei tratat f ără succes, șase luni întregi cu acid
boric, piatra iadului, creion de cupru, sublimat și iodoform. La ochiul drept fusesem operat de trei ori și
trebuisem s ă îndur cele mai groaznice dureri.
Totuș i, starea mea ajungea din ce în ce mai rea. Când, în sfâr șit, domnii doctori v ăzură că nu mai e
nici o scăpare, fusei concediat și aș fi orbit, desigur, dac ă n-aș fi făcut cura dumneavoastr ă, căreia îi datorez
fericita mea vindecare, dup ă o serioasă urmare de șase luni a sfaturilor dumneavoastră (dietă neexcitant ă și
băi derivative).
În timpul curei se îmbun ătăți nu numai boala mea de ochi, dar m-am sc ăpat cu desăvârșire și de niște
dureri nervoase de cap , de care sufeream de mai bine de trei ani, apoi de catar cronic de gât și de o slăbiciune
a beșicii, cu care m ă alesesem din tratamentul medical al unui catar de be șică, precum și de niște dureri în
spate și de amândou ă părțile, ce se trăgeau dintr-o pleurezie , de care suferisem cu vreo opt ani înainte.
Starea mea general ă este mai ales cât se poate de bun ă. De când am f ăcut cura dumneavoastr ă, mă
simt așa de limpede la minte, ca niciodat ă înainte.
Dorind ca tot mai mulț i bolnavi s ă întrebuințeze metoda dumneavoastr ă, ce este singurul mijloc de
vindecare a tuturor bolilor, pentru ca astfel metoda dumneavoastr ă să-și câștige, din ce în ce mai mult drept
la recunoștința întregii omeniri,
semnez cu stim ă
S. în Transilvania Eugeniu K.
Nr. 70.
Pneumonie
Anghină difterică.
Prea stimate Domnule Kuhne!
Nu pot să vă exprim îndestul mul țumirea mea sincer ă și deplina mea recuno ștință, pentru minunea ce
ați săvârșit la boala fetiț ei mele de nou ă ani.
După ce doctorul casei declarase boala de pneumonie și tratase copila, fă ră nici un succes, aproape
două luni, eu și femeia mea ar fi trebuit s ă ne resemn ăm, că ci nu mai credeam în sc ăparea fetiței noastre.
Atunci, în acea grea împrejurare, mi-am adus aminte de dumneavoastr ă.
V-am rugat, printr-o cart ă poștală, să veniți până la mine și mi-ați spus: „ Dacă aveți încredere și
dacă nu mai face ți prescrierile de pân ă aci ale doctorului, copila se va îns ănătoși în scurtă vreme,
presupunând bine în țeles că veți urma întocmai sfaturile mele ”. Femeia mea și eu v-am f ăgăduit și am
urmat întocmai. Rezultatul minunat al tratamentului dumneavoastr ă s-a putut vedea deja a doua zi și din
ce în ce mai mult în zilele urm ătoare. A opta zi, puteam spune c ă fetița noastră e scăpată; astăzi ea e cu
desăvârșire sănătoasă , merge la plimbare, râde, sare, etc. Sunt adânc încredin țat, că dacă n-ați fi intervenit
dumneavoastr ă, copila mea ar odihni ast ăzi în sânul p ământului.
În același timp se ivi în familia mea, un vechi musafir, cu care luptam deja de vreo 14 ani, anghina
difterică, care atinse unul dup ă altul, ceilal ți cinci copii ai mei.
190Certific prin aceasta, c ă tratamentul dumneavoastr ă a vindecat pe câte șicinci copiii de acea
îngrozitoare boal ă. Nu preget dar de a v ă exprima în scris, înc ă o dată, cele mai c ălduroase mul țămiri și vă
rog a vă servi de aceasta, cum bun v ă va place!…
Cu cea mai mare stim ă,
Lipsca. devotatul dumneavoastr ă
Karl I.
Nr. 71.
Catar cronic de stomac și de intestine
Nervozitate
Slăbirea memoriei
Gânduri de sinucidere.
Stimate domnule Kuhne!
Sunt în pl ăcuta poziție, a vă da cele mai favorabile informa ții asupra efectelor curei. Cunoa șteți
boala mea din descrierea ce v-am trimis înainte de începerea curei.
Boala mea era foarte grea și din cauza proastei hr ăniri, nervii mei suferiser ă foarte mult atâ ția ani de
zile. De aceea e foarte explicabil, c ă nu m-am putut restabili în câteva s ăptămâni sau luni.
Observ de asemenea, c ă memoria mea s-a împuternicit foarte mult și că sunt iarăși dornic de via ță.
Nu mai mă gândesc deloc la sinucidere , nu mai suf ăr de dureri de cap . Cele din urm ă au dispărut cu totul.
Am ascultat sfatul dumneavoastr ă și dorm iarna și vara cu fereastra deschis ă, aceea ce îmi face foarte bine.
Vedeț i dar, de ce mare folos mi-a fost metoda dumneavoastr ă și vă doresc din inim ă, ca oricât de
mulți asemenea bolnavi s ă viziteze stabilimentul dumneavoastr ă de vindecare. Pot spune cu siguran ță, că
ar fi trebuit mul ți ani pentru a ajunge la rezultatul, la care am ajuns într-o jum ătate de an, prin
întrebuințarea curei dumneavoastr ă.
Dorind succes bun și pentru viitor stabilimentului dumneavoastr ă, semnez, îndatoratul
dumneavoastr ă:
H. în Moravia. Hugo B.
Șef al oficiului po ștal.
Nr. 72.
Pierderea menstrua ției.
Stimate Domnule Kuhne!
Vă mai aduce ți încă aminte, că v-am scris în toamna anului trecut, c ă femeia mea a pierdut periodul ,
de la începutul lui August, acela și an. Crezând c ă femeia mea poate fi în primejdie, v-am rugat prin
devotata mea scrisoare din 10 Octombrie s ă-mi dați sfatul dumneavoastr ă, la care mi-a ți răspuns să mă
liniștesc, căci își va reveni iar ăși. Această prevedere s-a îndeplinit la 19 Martie 1894, dup ă întrebuințarea
curei dumneavoastr ă. Aproape nou ă luni femeia mea fusese lipsit ă de period.
Acesta este iar ăși un minunat rezultat al metodei dumneavoastr ă de vindecare și aparține desigur
rarităților – de aceea nu vroi s ă scap prilejul de a v ă face cunoscut ă marea mea bucurie, de acest rezultat
uimitor.
K i e l . C u s t i m ă
H. H.
Nr. 73.
Tuse măgărească
Întrebuințând cu cel mai mare succes metoda dumneavoastr ă de vindecare, dup ă recomanda ția mai
multor cunoscu ți, la trei copii ai mei, care se îmboln ăviseră deodată de tuse măgărească, așa că, câteșitrei au
fost pe deplin vindeca ți în opt zile, m ă simt datoare, stimate domnule Kuhne, a v ă exprima sincerele mele
mulță miri. Fie ca metoda dumneavoastr ă de vindecare s ă se arate tot a șa de prețioasă și în alte cazuri de
boală , lucru de care nu m ă îndoiesc, pentru ca lumea s ă recunoască din ce în ce mai mult foloasele și înalta
valoare a acestei noi metode naturale.
Lipsca. Doamna Theresa B.
191Nr. 74.
Reumatism
Boală de ficat
Hemoroizi.
Stimate Domnule Kuhne!
Sunt acum doi ani, de când m-am f ăcut sănătos prin cura dumneavoastr ă și fiindcă de atunci nu-mi
lipsește nimic, trec de o adev ărată minune atât în ochii mei cât ș i în ochii celor ce m-au cunoscut înainte
vreme. Știți în ce hal am venit atunci la dumneavoastr ă. Drept vorbind, nu fusesem niciodat ă sănătos, în
viață. Reumatism , răceală sau alte boli de tot soiul se țineau de mân ă, până când, în cele din urm ă, niște
hemoroizi și o grea boală de ficat , pentru care am consultat vreo 10 ani sum ă de doctori alopa ți și homeopați
și în cele din urm ă un profesor bine v ăzut de la universitatea din Bonn, m ă aduseseră în așa hal, că nu mai
puteam să-mi văd de meseria mea și disperasem de via ță. Dacă efectul minunat ce am dobândit prin cura
dumneavoastr ă a dat și altora prilej s ă caute și să găsească vindecare la dumneavoastr ă, dacă v-am
comunicat deja de atâtea ori, ce îndatora ți vă rămânem atât eu cât și familia mea – scrisoarea mea de ast ăzi
are numai scopul de a v ă ruga, în interesul adev ărului și al celorlal ți suferinzi care sunt a șa de numero și, să
binevoiți a da publicit ății efectele minunate ale curei mele. A ș putea să vă mai comunic rezultatele
uimitoare ce le-am dobândit în familia mea prin b ăile dumneavoastr ă și prin felul de via ță potrivit cu
natura, dar ar fi s ă mă întind prea mult. Sunt acum de 51 ani, aici, într-un ora ș de 115.000 de locuitori,
administrator de 16 ani al unei societ ăți evanghelice; sunt gata, de aceea, a da oricând și oricui informa țiuni
mai amănunț ite.
Vă salut!
Devotatul dumneavoastr ă,
Barmen. Ernest F.
Nr. 75.
Boală de stomac, și de nervi
Constipa ție.
Vă rămân foarte îndatorat, fiindc ă prin noua dumneavoastr ă metodă de vindecare, f ără doctorii și
fără operații, m-am ușurat în 14 zile de o grea boală de stomac și de nervi , de care sufeream de șase ani.
Aceea ce nici cei mai vesti ți doctori și tot felul de medicamente n-au putut face atâta timp, a ți făcut
dumneavoastr ă în cinci zile, adic ă mi-ați reglat scaunul. Pân ă aici, trebuia s ă întrebuințez întotdeauna
clistire.
V. în Prusia de apus. Z., înv ățător.
Nr. 76.
Boală de nervi.
Prea stimate Domnule Kuhne!
Simt o adev ărată nevoie de a v ă spune, că metoda dumneavoastr ă de vindecare este de o valoare
nemă surată față de toate celelalte metode, care lucreaz ă cu otrăvuri, ce gr ăbesc mizeria și prăpădirea
omenirii suferinde. Aproape nu e om, care s ă nu fi făcut, în familia sa, aceast ă experiență asupra propriului
său corp. Trebuie s ă fie cineva prea orb, pentru a continua și de aici înainte s ă pună în primejdie via ța sa și
alor săi, depărtându-se de calea indicat ă de natură. N-aș voi să închei aceast ă scrisoare, f ără a vă repeta
încă o dată, aceea ce v-am spus sus și tare, că descoperirea dumneavoastr ă de a vindeca corpul bolnav, o
socotesc de genial ă. Că această a mea părere nu se întemeiaz ă numai pe judecata mea favorabil ă ci pe o
experiență de mai mul ți ani, pe efectele minunate dobândite în familia mea. V ă putem numi, cu drept
cuvânt, salvatorul surorii mele. Efectul curei dumneavoastr ă asupra copiilor mei, pe care i-a ți scăpat în
scurtă vreme de felurite boli , mă îndeamnă să văd în cunoștința dumneavoastr ă una din cele mai pre țioase
cuceriri din timpul șederii mele în Lipsca. Voi p ăstra întotdeauna o pl ăcuta amintire de dumneavoastr ă și
voi rămâne o fervent ă adeptă a învățăturilor dumneavoastr ă!
Vă salut cu deosebit ă stimă!
Viena. Doamna Olga L.
192Nr. 77.
Reumatism articular.
D-lui Louis Kuhne. Stabiliment de b ăi. Lipsca.
Vă adeveresc cu pl ăcere, că printr-o repetat ă întrebuințare a băilor dumneavoastr ă de aburi și de
trunchi cu fric țiuni, m-am sc ăpat repede de un violent reumatism articular , așa că deja după a doua baie
puteam alerga iar ăși fără ajutor străin. De aceea, recomand tuturor b ăile dumneavoastr ă pentru asemenea
boli.
Cu deplina stim ă,
Lipsca. G. E.
Nr. 78.
Paralizia bra țului.
Fiul meu cel mai tân ăr, August von B., pe atunci de 12 ani și jumătate, se plângea la începutul lui
Decembrie 1886 de dureri violente și greutate în bra țul drept , și boala crescu, în scurt ă vreme, așa de mult,
că era incapabil de a întrebuin ța mâna și brațul și că trebuia să poarte în bandaj pe cel din urm ă. Diferitele
medicamente întrebuin țate rămaseră fără folos. Din întâmplare aflai de metoda d-lui Kuhne, auzii c ă
vindecase deja mai multe cazuri de asemenea natur ă și mă hotărâi să încredințez copilul în c ăutarea sa.
Am urmat întocmai prescrierile d-lui Kuhne.
Ce e drept, a trecut câtva timp și a fost nevoie de oarecare r ăbdare, până când, în cele din urm ă, boala
încăpățânată a copilului a dat înspre bine. Prin b ăile de trunchi și de șezut cu fric țiuni, precum și printr-o
dietă neexcitant ă (întocmai dup ă prescripție), nu numai c ă s-a vindecat paralizia bra țului, dar s-a restabilit
și mistuirea ce se stricase cu des ăvârșire și pofta de mâncare.
Dresda. Domnul Locotenent-Colonel K.
Nr. 79.
Grea boal ă de pântece
Poală albă.
Stimate domn!
Înainte de plecare, m ă simt datoare a v ă exprima dumneavoastr ă, bine făcătorul omenirii, cea mai
sinceră mulță mire a mea, pentru vindecarea, ce am ob ținut prin metoda dumneavoastr ă. După ce, ani
întregi consultasem pe cei mai buni doctori, care îmi cauzaser ă mai mult r ău decât bine, dup ă ce toți mă
sfătuiseră pentru opera ție, m-am putut vindeca, cu ajutorul dumneavoastr ă și fără operație. Efectele
strălucite, ce le ob țineți la toate bolile, le voi propov ădui tuturor bolnavilor, și le voi spune c ă e cu putin ță
vindecarea chiar și fără doctori și fără operații.
Exprimându-v ă încă o dată mulț umirile mele adânci, pentru tratamentul dumneavoastr ă îngrijit,
semnez,
cu deosebit ă stimă,
L i p s c a . V ăduva doamn ă, E. L.
Nr. 80.
Tulburarea mistuirii.
Domnului Louis Kuhne, Lipsca!
Vă mulț umesc în numele femeii mele, pentru prescrierea b ăilor dumneavoastr ă. Deoarece s ănătatea ei
era zdruncinat ă de patru ani și nu găsea ajutor nici în tratamentul alopatic, nici în cel homeopatic – a șa că
mergea spre groap ă -, ne-am adresat în disperarea noastr ă, la dumneavoastr ă. Ei bine, dup ă o urmare
conștiincioasă a curei dumneavoastr ă, timp de 5 luni și jumătate, femeia mea s-a restabilit pe deplin, e
sănătoasă și voinică; înainte de a veni la dumneavoastr ă, ea cântărea 52 kilograme și acum cânt ărește 63
kilograme.
Cu cea mai adânc ă mulțămire, rămânem
Devotații dumneavoastr ă,
Kirchhain N/L. Th. W. și femeia
193Nr. 81.
Podagră.
Îmi permit, stimate domnule Kuhne, a v ă exprima sincerele mele mul țămiri pentru tratamentul
dumneavoastr ă. Boala mea era a șa de grea și așa de veche (c ăci data înc ă de pe vremea școlii), că n-aveam
multă nădejde de sc ăpare. Deja, ca b ăiat de doisprezece ani, aveam dureri în degetele ma ri de la picioare ,
care cu timpul ajunser ă până la podagră . În cursul anului acesta, starea mea a fost din ce în ce mai rea și
mai insuportabil ă, mai ales c ă doctorii, pe care i-am consultat, n-au avut ce s ă-mi facă . Încheieturile
mâinilor și picioarelor erau a șa de mult înt ărite, că, în cele din urm ă nu mă mai puteam sluji nici de mâini,
nici de picioare și aproape un an și jumătate mi-am petrecut via ța cu desăvârșire în inactivitate și
nemiș care. Mizeria acestui trai era pentru mine cu atât ma i greu de suportat, cu cât nici un doctor nu putea
să-mi facă ceva și trebuia ca o alt ă mână să-mi dea de mâncare și de băut. Eram ca un copil nou-n ăscut și de
aceea tratamentul meu, pentru cei care m ă îngrijeau, era cu atât mai greu și adeseori chiar cu neputin ță.
Îndată ce, acum șase luni, am intrat în tratamentul dumneavoastr ă, s-a îndreptat corpul meu
podagros. În special, picioarele le putui mi șca deja în cele dintâi dou ă până la patru săptămâni de cur ă, așa
că după mai multă vreme fusei în stare, în sfâr șit, de a mă mișca și de a umbla. Dar, chiar și mâinile și
degetele mele cu des ăvârșire țepene și sluțite, devenir ă din zi în zi mai flexibile la încheieturi și mai normale.
Numai acela care știe mizeria prin care am trecut, numai acela va putea pricepe recuno ștința cu care
vă adresez rândurile de mai sus.
L i p s c a . E m i l W .
Nr. 82.
Boală cronică de gât
Certific prin aceasta, c ă domnul Louis Kuhne, de aici, m-a vindecat de o boală cronică de gât , ce nu
putuse fi înl ăturată prin tratamentul unui bun specialist. Întrebuin țez de doi ani b ăile prescrise de domnia
sa și mă simt, după urma lor, a șa de împuternicit ă, că pot preda, f ără să obosesc, 30 de lec ții de canto pe
săptămână .
L i p s c a . C l a r a , v ăduva C.
născută Sch., profesoar ă de canto.
Nr. 83.
Dureri de cap
Ameț eli
Dureri în gât.
Stimate Domnule Kuhne!
Cu privire la excelentul dumneavoastr ă metod de vindecare, prin care m-am sc ăpat de dureri de cap ,
ameț eli și dureri în gât , mă simt dator a v ă exprima, cu aceasta, cele mai c ălduroase mul țămiri, pentru
bunele efecte dobândite. Urându-v ă încă mulț i ani, pentru a putea lucra, cu ajutorul lui Dumnezeu, în
folosul omenirii suferinde, semnez:
L i p s c a . C a r o l i n a K .
Nr. 84.
Epilepsie
Subsemnatul, atest cu bucurie, c ă domnul Louis Kuhne, proprietarul stabilimentului de b ăi din
Lipsca, a vindecat cu des ăvârșire de o epilepsie îndârjit ă, pe un băiat, anume Golle, fost într-o vreme elev al
subsemnatului.
Atacurile epileptice se iveau, în cele din urm ă, în fiecare zi de mai multe ori, și semănau cu niște
deliruri furioase. O dat ă cura terminat ă, nu s-a mai ar ătat vreun atac și băiatul arată la față ca un bujor.
Afară de aceasta, subsemnatul trebuie s ă menționez în special, de și împotriva voin ței d-lui Kuhne, c ă
domnul Kuhne nu numai c ă n-a primit nici-o desp ăgubire pentru toate 4 luni, cât a ținut cura, dar a ajutat
și cu bani pe mama b ăiatului, văduva Ida Golle, ca s ă poată îngriji mai bine de bolnav. Acest fapt n-a fost
cunoscut, în afar ă de femeia Golle, decât de subsemnatul.
Cine se consacr ă însă cu atâta devotament unui bolnav, din curat ă filantropie, acela va fi în toate
împrejurările un sfătuitor sincer al bolnavilor!
L i p s c a . E . H .
194Nr. 85.
Strâmbarea șirei spin ării
Boală de nervi.
Prea stimate domnule Kuhne!
Vă pot adeveri, în toat ă sinceritatea, c ă sunt mulță mit de rezultatul procedeului de pân ă acum și de
influența acestuia asupra fiului meu ( strâmbarea șirei spinării) cât și asupra mea însumi ( boală de nervi ).
După o experien ță de mai bine de o jumă tate de an, st ăruim cu toat ă încrederea în cura prescris ă de
dumneavoastr ă. Nu voi pregeta de a spune aceasta, pretutindeni unde voi fi întrebat.
Puteț i uza, cum v ă va place, de aceast ă părere a mea. Salutându-v ă, rămân devotatul dumneavoastr ă
Weimar. B. Admiral.
Nr. 86.
Influența
Tulburarea minț ii
Neliniște
Insomnie.
Prea stimate domnule Kuhne!
Adânc recunosc ătoare, pentru serviciile nepre țuite ce ați făcut bărbatului meu, în greaua lui boala, nu
preget de a v ă adeveri binef ăcătorul efect al minunatei dumneavoastr ă metode de cur ă.
La 15 Decembrie 1893, b ărbatul meu se îmboln ăvi de influență, așa de greu, c ă ne era team ă de vreun
sfârșit rău – în special creierii erau a șa de mult atin și, că mintea era cu totul tulburat ă.
Vreme de 14 zile, vedeam îngrijorat ă, crescând zi cu zi, tulburarea min ții și în același timp o
neliniște, care ne îndemna s ă supraveghem foarte de aproape bolnavul, ziua și noaptea – dar care, în acela și
timp, ne însp ăimânta foarte mult.
Când însă doctorii, care tratau pe b ărbatul meu. declarar ă ca nu e nimic de f ăcut și-i prescriser ă
numai odihn ă, mă hotărâi, după stăruința a lor mei–care erau pe deplin încredin țați de minunatul efect al
metodei dumneavoastr ă, – să recurg la ajutorul dumneavoastr ă, stimate domnule Kuhne.
Deoarece a ți avut bun ătatea să-i faceți dumneavoastr ă personal cele dintâi cinci b ăi, ați putut
observa cu satisfac ție, că deja după întâia baie, bolnavul s-a lini știt, iar dup ă a doua baie a adormit –
rezultat la care nu putusem ajunge înainte, cu toate somniferele întrebuin țate – și cu fiecare baie bolnavul
își revenea în fire. Mintea se limpezea, ceas cu ceas, și după 4 zile, bolnavul se de șteptă ca dintr-un vis
adânc, în deplin ă cunoștință.
De atunci, slav ă Domnului!, nu s-a mai ivit nimic îngrijitor în aceast ă privință.
Deși înainte st ăteam la îndoial ă, a trebuit s ă recunosc, c ă, prin metoda dumneavoastr ă se pot săvârși
adevă rate minuni. Spaima și grija nesfâr șită de care ne-a ți scăpat, pe mine și pe ai mei, m ă obligă să vă
mulțumesc adânc, de asemenea b ărbatul meu, care vede în dumneavoastr ă, stimate domnule Kuhne, pe
salvatorul vie ții sale, vă asigură de recunoștința și de stima sa, pentru dumneavoastr ă și pentru nepre țuita
dumneavoastr ă metodă de vindecare.
Cu prilejul acesta, b ărbatul meu v ă trimite salut ările lui respectuoase și rămân devotata
dumneavoastr ă
Dresda. Clothilda W.
195Nr. 87.
Neurastenie
Bătaie de inim ă
Dureri de cap
Vâjâitul urechii
Astmă
Melancolie
Convulsii.
Subsemnatul a suferit un lung șir de ani de tot felul de îngreun ări trupești, pe care doctorii le
socoteau că izvorăsc parte din cataruri , parte din reumatisme . Din Ianuarie 1887, a mers și mai greu. S-au
ivit astma , ischias , mai târziu ameț eli, dureri de cap , etc., până când, în sfâr șit, prin Octombrie 1888, se
dezvoltă în toată puterea ei neurastenia cerebral ă, cu toate urm ările ei diferite. Atunci a trebuit s ă-și ia
concediu ca bolnav. A c ăutat ajutor la diferi ți doctori, alopa ți și homeopați și în sanatorii, dar toate în
zadar. Chiar dac ă simțea uneori pu țină ușurare, după câteva zile vechile boli reap ăreau iarăși: dureri de cap
în cele mai felurite forme, vâjâitul necontenit al urechii , convulsiunile mu șchilor feței, ale brațelor,
picioarelor, zvâcnituri în pântece, în cap , bătăi de inimă (extrasistole ), îngreunarea pântecelui , pierderi de
sânge la scaun , pântece umflat , râgâială după orice fel de mâncare, insomnie , ce dură luni întregi,
indispoziție până la melancolie , o grijă exagerată de ziua de mâine, pentru ai s ăi și pentru meseria sa, și mai
cu seamă un dezgust de via ță, într-un cuvânt, via ța îi era un chin.
Din întâmplare, în Decembrie 1889, putu cunoa ște băile Kuhne, printr-un medic versat în știința
naturală de vindecare. F ăcu numaidecât câteva încerc ări sfiincioase și deja dup ă trei zile sim ți o
îmbunătățire de necrezut: vâjâitul urechii disp ăru, somnul și scaunul se regular ă. Și pentru a dobândi un
efect cu totul sigur, se duse el însu și la domnul Kuhne, de la 12 pân ă la 20 Februarie 1890. El întrebuin ță
în timpul acesta b ăile de aburi și de trunchi cu fric țiuni ale d-lui Kuhne, în formele lor respective și cu o
serioasă dietă neexcitant ă. Efectul fu a șa de minunat, încât nu numai c ă durerile chinuitoare disp ărură
repede zi cu zi, dar în câteva zile putu s ă-și reia iarăși meseria sa, dup ă 15 luni de chinuri, și căpătă adânca
încredințare, că, mergând înainte cu b ăile și dieta d-lui Kuhne, va redobândi iar ăși sănătatea de mai
înainte. Dup ă toate acestea, subsemnatul nu poate decât a recomanda tuturor suferinzilor, în toat ă onoarea
și conștiința, metoda de vindecare a d-lui Kuhne și exprimă prin aceasta cele mai sincere mul țămiri d-lui L.
Kuhne, pentru minunata îngrijire ce i-a dat în acele pu ține zile.
H. (Würtemberg) Profesor Fr. R.
Nr. 88.
Dureri de cap violente.
Stimate domnule Kuhne!
Nici eu nu pot sc ăpa prilejul de a v ă exprima cea mai adânc ă mulță mire pentru vindecarea unei dureri
de cap , de 14 zile, care-mi cauza multe necazuri și grijă pentru ai mei. Înc ă din tinere țe, aveam adeseori
dureri de cap, și mulți ani de-a rândul, în fiecare lun ă o dată, timp de 24 ceasuri, foarte violente, – îns ă de
un an și jumătate încoace, aproape la fiece 8 zile, și de vreo 3 s ăptămâni le avusei a șa de puternice, timp de
10–14 zile, încât m ă temeam că creierii să nu fie atin și de vreo inflama ție puternic ă, care să fi cotropit
toată partea stâng ă și să fi influențat asupra ochilor, c ăci mai ales ochii m ă dureau foarte mult și mi se
duseseră în fundul capului.
Dar, deja cea dintâi baie m-a sc ăpat de boala mea în cinci minute și de atunci m-am împuternicit
foarte mult a șa că pot merge iar ăși ușor și repede ca mai înainte, parc ă aș fi întinerit de și sunt de 52 ani. N-
am șezut însă pe o scândur ă, ci în apă rece – și am urmat în privin ța aceasta sfatul dumneavoastr ă, ce mi-a
devenit așa de scump. Dup ă 5 minute sim țeam că ldura în șezut și ea se urca în timpul întregului procedeu,
care de obicei dura 20 minute. Dup ă asta mă plimbam un sfert de ceas. Asemenea plimb ări obișnuiesc de 12
zile, cu acela și succes și simt sănătate în întregul corp și în cap.
Vă sunt, așadar, foarte recunosc ător. Dar, nu vroi s ă mă mărginesc numai aici, ci vroi s ă vă fiu și de
ajutor, fă când cunoscut ă vecinilor mei și oamenilor cu care vin în contact, noua dumneavoastr ă știință de
vindecare. Dac ă dați afară anunț uri, aș vrea să le împart eu, mai ales la to ți bolnavii. Binevoi ți a dispune
de mine…
Tübingen G. A. L.
196Nr. 89.
Ușurarea sarcinii și a facerii.
Prea stimate d-le Kuhne!
Reîntoarsă din călătoria mea, aflai spre bucuria mea, de jubileul dumneavoastr ă, pentru care v ă
felicit din toat ă inima.
E tocmai un an de când am sosit în Lipsca, moartă de oboseal ă; cea din urm ă speranță a mea, era ți
dumneavoastr ă, după Dumnezeu – c ăci după ce fusesem în cele mai însemnate b ăi din lume, dup ă ce
consultasem zadarnic pe cei mai mari doctori, m ă simții după trei săptămâni de cura dumneavoastr ă, așa de
bine, că ci îmi propusei s ă n-o întrerup deocamdat ă.
Iarna, în frigul cel mai mare, cu toate c ă eram însărcinată, făceam zilnic 2 b ăi de șezut cu fric țiuni,
trăiam potrivit cu cura și avusei, spre marea mea bucurie, o facere ușoară și fericită, pe când în tot timpul
sarcinii nu sim țisem vreo nepriin ță. Aceea ce e mai demn de remarcat în toat ă afacerea asta, e c ă la cei
dintâi doi copii trebuise s ă iau doică, fiindcă nu puteam al ăpta eu singur ă, pe când la acest copil mi-a fost
hărăzit norocul de a-l al ăpta eu însămi; îi mai dau deosebit și cremă de ovăz, chiar fiart ă gros, nu a șa de
subțire, numai fiindc ă nu vroi s ă-l alăptez întruna. Zilnic îi fac seara o baie de trunchi de 5 minute,
dimineața o baie de și spălături cu apă rece. Vă doresc numai de a vedea odat ă copilul acesta de trei luni: e
cu adevărat sănătos tun, nu e nimic buh ăit în el. To ți, care înainte vreme m ă luau în râs, din cauza curei
mele, îmi spun acum în fa ță, că arăt cu 10 ani mai tân ără, că atât copilul cât și eu arătăm minunat de bine
și că sunt cel pu țin 12 familii aici în Züllichau, care urmeaz ă cu entuziasm cura dumneavoastr ă.
Soră-mea, care a fost o dat ă cu mine în Lipsca, care fiind îns ărcinată n-a trăit ca mine, a mâncat
multă carne etc., și a avut o foarte grea facere, a trebuit s ă ia o doică pentru copil și acum zace greu
bolnavă.
Tuturor care nutresc înc ă cea mai mic ă îndoială pentru cura dumneavoastr ă, le strig din dep ărtare:
dați-vă toată încrederea d-lui Kuhne, acestui om, inspirat de Dumnezeu.
Aceste rânduri pentru jubileul dumneavoastr ă trebuie s ă vă dovedeasc ă, cât vă sunt de
recunoscătoare – dup ă Dumnezeu – și cum voi deveni în orice timp adepta dumneavoastr ă cea mai zeloas ă.
Salutându-v ă atât pe dumneavoastr ă cât și pe familia dumneavoastr ă, sunt a dumneavoastr ă
Züllichau Cl. B.
Nr. 90.
Boală de ficat
Piatră în fiere
Slăbiciunea nervilor
Reumatism la cap
Boală de pântece.
Stimate domnule Kuhne!
Vă amintiți desigur, c ă am fost în Lipsca, de la 24 Iunie și până la 13 Iulie, și am făcut băi în
stabilimentul dumneavoastr ă. După cum știți, am suferit de boală de ficat și piatră în fiere (calcule biliare ).
Când am plecat de la dumneavoastr ă, starea mea se îmbun ătățise și dumneavoastr ă sperați că prin
continuarea curei m ă voi face cu des ăvârșire sănătos. După ce am stat câteva zile aici, am avut iar ăși dureri
violente și iarăși 2 pietre din fiere , în timpul durerilor am luat câteva b ăi de trunchi, care mi-au priit foarte
mult. De atunci merg bine, pot munci toat ă ziua, aproape f ără să obosesc, a șa că trec drept o minune în
ochii oamenilor de aici, fapt pentru care v ă asigur de deplina mea recuno ștință. Încurajată de un astfel de
succes al curei dumneavoastr ă, a încercat cura dumneavoastr ă și o biată văduvă de aici, care suferea de ani
îndelungați de slăbiciune de nervi, reumatism la cap și boală de pântece și care era privit ă de doctorul de aici
ca o bolnav ă închipuită. Ea a cetit cartea dumneavoastr ă „noua știință de vindecare ” și a făcut zilnic 2–3
băi de șezut cu fric țiuni. După 14 zile, pântecele care era foarte umflat, începu s ă se subțieze și femeia
spunea că durerile din pântece aproape au disp ărut cu totul.
Volmarstein. Cu toat ă stima
L. S.
197Nr. 91.
Astmă
Hemoroizi
Inflamația gâtului.
Stimate domnule Kuhne!
Către sfârșitul lui Octombrie anul trecut, v-am rugat prin scrisoare , să-mi dați sfatul dumneavoastr ă
și la 3 Noiembrie am primit r ăspunsul dumneavoastr ă respectiv. V ă comunic pe scurt mersul curei:
Femeia mea întrebuin țează regulat de 6 luni b ăile de șezut cu fric țiuni, zilnic de 3 ori, la nevoie și
mai de multe ori. În acela și timp face alternativ b ăi de trunchi cu fric țiuni și băi de aburi. Tr ăiește aproape
cu o pâine de Graham și cu mere ș i mănâncă din când în când și legume sau alte bucate u șoare de mistuit.
Doarme cu ferestrele deschise, umbl ă la aer liber și se simte bine, ca niciodat ă. În cele dintâi luni de cur ă, s-
au format în vecin ătatea organelor genitale ni ște beșici mari, care dup ă ce se goleau iar ăși se umpleau. De
asemenea, pe pântece se ivi o umfl ătură, care se sparse, dând afar ă multe necur ățenii puturoase. Astma ,
precum și hemoroizii , ce o chinuiau atâta, sunt aproape cu totul înl ăturate. Femeia mea nu mai are greutate
la umblat și, mai ales exteriorul ei s-a schimbat cu totul. Dup ă băile de șezut cu fric țiuni tremura de frig
mai înainte, sudoarea natural ă se putea dobândi foarte rar. Acum, nu mai tremur ă așa mult. Are poft ă
sănătoasă de mâncare și mistuirea s-a îndreptat foarte mult, c ăci alimentele se prefac și se mistuiesc acum în
corp. Am mare încredere în cur ă și găsesc că lucrează încet, dar sigur. Toate bolile de mai înainte se ivesc
iarăși, însă mult mai slabe.
Am întrebuin țat cu un succes extraordinar b ăile de șezut cu fric țiuni și băile de aburi la o grea
inflamație a gâtului de care a suferit copilul meu de 3 ani și 4 luni – și nu pot decât s ă confirm dreptatea
metodei dumneavoastr ă.
Cu distinsă stimă, semnează îndatoratul dumneavoastr ă,
Hermsdorf. P. K., înv ățător
Nr. 92.
Reumatism
Umflă tura picioarelor.
Stimate domnule Kuhne!
Nu pot scăpa prilejul de a v ă exprima viile mele mul țămiri, pentru grabnica vindecare a bolii mele
îngrozitoare. B ăile dumneavoastr ă de șezut, aș a de simple, m-au sc ăpat în 3 luni de îngrozitoarele mele boli.
Sufeream deja de mult timp de reumatism la mâini și la picioare , oasele de la mâini ie șiseră așa de mult
afară , că mâinile păreau cu totul strâmbe și nu puteam s ă apuc nimic cu ele; pe lâng ă asta, aveam a șa multe
dureri, că nu mai știam ce să fac. Picioarele erau așa de mult umflate , că abia eram în stare s ă urc o treapt ă.
De aceea, exprim de mii de ori mul țămirile mele d-lui Kuhne, pentru grabnica și ieftina vindecare a bolii
mele, aș a de grele, și recomand tuturor suferinzilor, care ar suferi de orice boal ă, să se adreseze d-lui Kuhne,
căci cura domniei sale e foarte simpl ă și ieftină!
Aceasta atest ă:
L i p s c a . D o a m n a T h .
Nr. 93.
Vegetație în mitr ă
Poală albă.
La 10 Iulie a.c., femeia H., din M., m-a vizitat în orele de consultare și mi-a comunicat
următoarele:
nepoată-sa făcuse, prim ăvara, o cur ă minunată în stabilimentul meu și nu s-a lăsat până
când n-a f ăcut și ea aceast ă cură, în felul cum o înv ățase nepoat ă-sa. „ Sufăr de mai mul ți ani de
pântece ”, continuă ea „și mă caut de mult ă vreme, fără succes. Doctorul casei îmi spune c ă am vegetație în
mitră și că aceea crește încet, dar necontenit. Eu îns ămi mă simțeam aș a de nenorocit ă, că declarai
doctorului, c ă renunț cu hotărâre la opera ție. De va fi s ă mor, voi putea muri și fără operație, că ci pentru
așa ceva mă simțeam prea slab ă. Aproape f ără speranță, începui cura dumneavoastr ă, după cum mă
învățase nepoată-mea. Scaunul tare și neregulat de ani de zile, se îndrept ă în chip uimitor a doua zi de cur ă,
așa că din ziua aceasta avusei neîntrerupt în fiecare zi mai multe elimin ări pe jos, decât înainte vreme. Tot
astfel, trebuia s ă ies la ud de trei și chiar de patru ori mai mult ca înainte; într-un cuvânt observam, cum pe
fiecare zi erau date afar ă tot mai multe materii str ăine, cum pântecele se tr ăgea în fiecare s ăptămână și
198căpăta iarăși o formă normală. În fiecare noapte asudam, lucru ce nu se întâmplase niciodat ă înainte și mă
simțeam din zi în zi mai bine și mai cu putere. Aceea ce m ă mira mai mult, la aceast ă cură, e că în fiecare zi,
după baia cu fric țiuni, aveam o eliminare, ( poală albă), cum n-o avusesem nici odat ă. Astfel de elimin ări s-
au repetat necontenit, timp de patru s ăptămâni, aproape în fiecare zi, sau chiar de câte dou ă ori pe zi.
Deodată, într-o zi, avusei un accident. Doctorul chemat constat ă că nu e accident, ci c ă e o vegetație din
mitră, de forma unei c ăni de cafea (în greutate de 2 kilograme și un sfert), care ie șise cu forța prin matrice și
că această vegetație fusese prins ă de două părți, înăuntrul mitrei. Vegeta ția se desprinsese în cele din urm ă
și, continuând câtva timp cu b ăile de șezut cu fric țiuni precum și cu dieta, m ă simt astăzi mai bine ca
întotdeauna ”.
Nr. 94.
Paralizie complect ă din cauza unui picior prea scurt
Inflamație cronic ă a încheieturilor șoldurilor
Melancolie.
Doamna H. scrie urmă toarele în scrisoarea ei de mul țămire, asupra bolii fiicei sale:
„Fiica mea Elsa, de 4 ani și jumătate, s-a îmboln ăvit în Octombrie 1889, de inflamația încheieturii
șoldului , care fu tratat ă, la început, alopatic, dar f ără succes durabil, c ăci deja la începutul lui Februarie
1890, piciorul respectiv deveni mai scurt ca cel ălalt și afară de asta copila nu mai putea, de mult ă vreme, să
alerge. Timp de trei s ăptămâni se întrebuin țară bandaje de ghips, apoi patru s ăptămâni copila fu ținută
întinsă pe un pat special, dar f ără nici un succes – copila avusese de îndurat dureri și mai mari. O cur ă de
mai multe s ăptămâni, la profesorul Sch. de aici, unde copila trebuia s ă stea mereu culcat ă și să fie
fricționată, nu se putu face dup ă prescripție, deoarece copila nu era în stare s ă stea liniștită săptămâni
întregi și rămase iarăși fără efect. În cele din urm ă, dusei fata în spitalul de aici, unde fu iar ăși tratată încă
trei săptămâni, fă ră rezultat. Șoldul, care înainte fusese moale, dup ă tratamentul acesta devenise tare și
țeapăn, piciorul r ămăsese în urm ă cu dezvoltarea și de umblat nici gând nu mai era, de 9 luni. Aceea ce era
mai rău însă, e că fata ajunsese a șa de melancolic ă, în urma tratamentului din spital, c ă pierdusem orice
speranță de vindecare; înainte de tratamentul în spital, putuse cel pu țin să se țină în picioare, dar acum nu
mai era nici aceasta cu putin ță. În aceast ă stare, am adus pe Elsa mea, la 1 August a. c., în tratamentul
dumneavoastr ă. Urmai con știincios prescrierile dumneavoastr ă de cură și spre marea mea bucurie, fata
pierdu melancolia ei, deja dup ă cele dintâi trei b ăi de șezut cu fric țiuni și putu iarăși să stea în picioare;
după trei zile, spre marea mea uimire, putea iar ăși să meargă și după patrusprezece zile ajunsese a șa
departe, că putea urca, f ără ajutorul nim ănuia, cele patru trepte din strad ă până în odaia mea. P ărțile
mușchilor cu totul tari și șoldul se muiaser ă iarăși în intervalul acesta, ca înainte de inflama ție – apoi dup ă
o cură de patru săptămâni, se putea observa deslu șit, cum piciorul scurt devenise mai lung. Ast ăzi, după trei
luni, nu se mai vede urm ă de boală și amândouă picioarele sunt iar ăși deopotriv ă de lungi și funcționează
deopotrivă de regulat ”.
L i p s c a . D o a m n a M i n n a H .
Nr. 95.
Reumatism
Întărirea pântecelui
Hemoroizi
Friguri de nervi
Accident de mitr ă
Tuse înec ătoare
Tuse măgărească
Scarlatin ă.
Domnului Louis Kuhne, Lipsca.
A doua edi ție a manualului dumneavoastr ă „noua știință de vindecare” am primit-o c ătre sfârșitul
toamnei anului 1891. De atunci, am tr ăit după acele reguli, atât eu cu femeia, cât și copii, și am dobândit
foloase care m ă obligă a vă exprima recuno ștința mea.
Pe atunci în vârst ă de 52 ani, în urma unui trai foarte neregulat pe care ’l dusesem înainte, sufeream
de nervozitate excesiv ă, precum și de reumatism , în urma c ărora ajunsesem cu totul incapabil de munc ă și
sătul de viață. Am fă cut băile dumneavoastr ă de șezut cu fric țiuni și în fiecare s ăptămână o baie cu aburi;
am urmat o diet ă neexcitant ă și am dormit cu fereastra deschis ă, după cum dormim chiar și astăzi, eu și
199femeia mea. De mai mult de 15 luni de zile sunt iar ăși pe deplin s ănătos și capabil de a munci; pe lâng ă
asta, sunt mai lini știt și mai vesel ca înainte vreme. De la natur ă având puțină înclinare spre mânie, m ă
simt astăzi cu totul prefă cut (transformat). În casa mea domne ște iarăși pacea și fericirea casnic ă.
Femeia mea suferea în vremea aceea foarte mult de un accident de mitr ă, de care un alopat nu o
putuse vindeca, vreme de l8 luni de zile. O dat ă cu mine, a început și ea să facă, de trei ori pe zi, b ăi de
șezut cu fric țiuni, de câte o jum ătate de ceas și adoptă și ea întrucâtva felul meu de via ță. Consecința a
fost, că deja a doua zi avu scaun bun – c ăci suferea foarte mult de constipa ție – și putu să doarmă noaptea
mai bine. P ărea că înviază și ea. În șase săptămâni, boala de pântece fu înl ăturată și hemoroizii dispărură
aproape cu totul. Vindecat ă de bolile ei, n ăscu un fiu, care, crescut dup ă perceptele dumneavoastr ă, a ajuns
sănătos și voinic și a lăsat înapoi pe al ți copii de seama lui, de și se hrănește cu alimente de trei ori mai
puține, după cum sunt îndopa ți ceilalți copii.
De frigurile l ăuziei, n-a suferit femeia mea și nici țâța nu i-a copt.
Frigurile de nervi , de care a suferit femeia mea, acum doi ani, poate în urma oboselii și marii enerv ări,
din cauza fiilor mei mai mari, au fost vindecate dup ă o cură stăruitoare de 14 zile.
Cel de-al șaselea fiu al meu, pe atunci de vreo 5 ani, s-a îmboln ăvit greu de scarlatină și timp de trei
zile a aiurat foarte mult. Ori de câte ori frigurile atingeau un grad mai înalt, îi dam o baie de trunchi, de
câte un sfert de ceas. De regul ă însă, înainte de a se sfâr și baia, își venea în fire. În ziua din urm ă, cea mai
grea, i-am f ăcut cinci b ăi și în noaptea urm ătoare două sau trei de aceste b ăi de trunchi; din diminea ța
urmă toare, bolnavul nu mai aiura și vindecarea merse oarecum repede. La începutul scarlatinei f ăcusem pe
copil să asude bine, de câteva ori, în pat, printr-o baie de aburi. Dup ă câtva timp, b ăiatul se îmboln ăvi de
tuse înecătoare sau tuse m ăgărească; în timpul acesteia i-am f ăcut zilnic dou ă băi de trunchi de câte un
sfert de ceas și tusea măgărească a mers bine și s-a vindecat cu totul, dup ă trei sau patru s ăptămâni.
De atunci, urmarea perceptelor din știința dumneavoastr ă de vindecare, ne-a vindecat de mai multe
ori în cazuri mai mici, a șa că am recomandat metoda dumneavoastr ă de vindecare, cu orice prilej.
Cazurile de boli pomenite mai sus, dac ă ar fi fost c ăutate cu medici, m-ar fi costat sute de m ărci și
rezultatul ar fi fost îndoielnic; prin urmarea prescrip țiilor dumneavoastr ă – după cum sunt descrise în
cartea dumneavoastr ă – nu m-au costat bani, ci numai puț ină osteneală, pe care oricine și-o dă bucuros
pentru ai săi.
Se înțelege de la sine, c ă cine vrea s ă obțină rezultate favorabile cu sistemul dumneavoastr ă, trebuie
să-l cunoască bine, să fie pătruns de înv ățăturile dumneavoastr ă.
Metoda dumneavoastr ă de vindecare foarte simpl ă și dieta corespunz ătoare te îns ănătoșește nu
numai trupe ște ci și moralmente.
Puteț i face uz prin publicitate de cele de mai sus, dac ă e în interesul metodei dumneavoastr ă de
vindecare, care întrece tot ce-a existat pân ă acum.
Elberfeld. Cu deosebit ă stimă,
B. H.
Nr. 96.
Piatră .
Stimate domnule Kuhne!
Cu prezenta, îmi permit a v ă face cunoscut un simptom ce s-a ivit în starea mea trupeasc ă. Poate că
pe dumneavoastr ă n-o să vă mire, pe mine îns ă m-a uimit foarte mult, fiindc ă nici nu bănuiam că și această
parte a corpului meu e într-un a șa grad încărcată cu materii str ăine.
După câteva grele secre țiuni prin urin ă și în urma unor dureri momentane foarte vii în șoldul stâng,
în două dimineți consecutive, mi-a ie șit la ud, în acelea și zile, după amiază, o piatră mică (mai bine zis o
sfărâmătură) și mai multe zile de-a rândul o mas ă turbure de culoarea pietrei de mai sus și din când în când
iarăși câte o sfărâmătură mică, tare, dar f ără dureri. – Bucuria mea a fost mare, c ăci această întâmplare îmi
da o nouă încredințare de efectul minunat al curei dumneavoastr ă și cred că prin asta se confirm ă lămuririle
ce ați dat în manualul dumneavoastr ă cu privire la dizolvarea pietrei din rinichi, cu care se înl ătură multe
forme grele de boal ă.
Dacă am crezut de cuviin ță să vă fac comunicarea de mai sus, e c ă izvorăște din recuno ștința ce vă
păstrez.
Bredstadt. A.
200Nr. 97.
Slăbiciune generală a corpului
Boală de ochi
Boală de pântece.
Stimate domnule Kuhne
O supă rătoare boală de pântece , și nervozitatea , de care s-a îmboln ăvit femeia mea, acum vreo 14 ani,
nu voiau să se vindece, cu tot tratamentul diferi ților doctori.
În cursul anului, starea ei se înr ăutăți încă așa de mult, c ă se ivi o slăbiciune general ă a corpului, a șa
că ea nu mai putea s ăvârși cea mai u șoară muncă de casă . În același timp, i se sl ăbiră și ochii, așa că
aproape nu mai putea citi. De la 17 Martie 1884, femeia mea întrebuin țează băile și urmează sfaturile d-lui
Louis Kuhne, și astăzi sunt în stare de a declara, c ă bolile de mai sus ale femeii mele sunt vindecate și de a
recomanda c ălduros tuturor bolnavilor aceast ă cură.
Lipsca. Devotat, G. F.
Nr. 98.
Grea boal ă de nervi.
Prea stimate domnule Kuhne!
Nu pot să vă mulț umesc îndestul prin aceste rânduri, pentru aceea ce a ți făcut pentru via ța mea,
pentru sănătatea mea. F ără dumneavoastr ă, n-aș mai fi astăzi în stare s ă corespondez cu dumneavoastr ă.
Că am fost mângâiat ă de cei dintâi doctori cu obi șnuitele lor vorbe și că am fost lăsată pradă bolii mele, știu
nenumă rați martori. C ă numai dumneavoastr ă mi-ați dăruit viața, ce-mi părea deja pierdut ă, o spun sus și
tare! Fie ca descoperirea dumneavoastr ă așa de simplă și totuși așa de mare, s ă devie bunul ob ștesc spre
fericirea tuturor. Aceasta o dore ște și o speră,
Viena. îndatorata dumneavoastr ă,
Emma P.
Nr. 99.
Îngreunarea mistuirii
Insomnie
Prea stimate domnule Kuhne!
Cu cea mai mare bucurie, v ă pot face cunoscut, c ă starea mea s-a îmbun ătățit foarte mult, de când
întrebuințez băile de trunchi și de șezut cu fric țiuni, împreun ă cu băile de aburi.
Îngreunarea mistuirii , de care sufeream de ani de zile, am înl ăturat-o. M ă simt mai cu putere și mai
bine dispus ă. Pe lângă asta, trebuie s ă mai adaug, că dorm foarte bine , aceea ce înainte vreme nu puteam.
Vă sunt foarte recunosc ătoare și semnez:
L i p s c a . C u t o a t ă stima
Amalia F.
201Nr. 100.
Constipa ție obiș nuită
Hemoroizi
Dureri de stomac.
Stimate domnule Kuhne!
După cum v-am spus deja, prin cartea mea po ștală de alaltăieri, sunt cu des ăvârșire mulțămită de
rezultatul dobândit prin cura dumneavoastr ă „fără medicamente” și mă bucur a v ă putea spune, c ă
constipația obișnuită , împotriva c ăreia am întrebuin țat, vreo 40 ani, toate mijloacele posibile, s-a îndreptat
atât de bine, prin prescrip țiile ce mi-a ți dat prin scrisoare, c ă o pot socoti ca fiind cu des ăvârșire vindecat ă,
deoarece în fiecare zi, regulat, am scaun de 2 ori. – În acela și timp, au dat înspre bine, zi cu zi, și
hemoroizii, care s-au ivit odat ă cu constipa ția, că tre începutul lui 1850.
Durerile de stomac (umfl ătura ficatului) s-au muiat cu totul și chiar o ap ăsare puternic ă de partea
dreaptă a stomacului nu mai îmi cauzeaz ă dureri, pe când acum vreo trei luni, cea mai mic ă apăsare îmi
cauza dureri violente. Într-un cuvânt, simt c ă efectul noii dumneavoastr ă „metode de vindecare” se simte zi
cu zi, căci toate bolile, care m ă urmăresc de 40 de ani și care nu le-am putut înl ătura nici prin tratament
homeopatic, dau înd ărăt. Tră iesc potrivit prescrierilor dumneavoastr ă, urmez cu seriozitate dieta
neexcitantă și fac în fiecare zi diminea ță o baie de trunchi cu fric țiuni.
Vă salut cu stim ă!
A i b l i n g C ăpitan F. C.
Nr. 101.
Răgușeală
Insomnie
Boală de nervi
Durere de m ăsele
Dureri de cap
Prea stimate domnule Kuhne!
Deoarece cunosc metoda dumneavoastr ă de vindecare înc ă din anul 1887 și m-am vindecat
cu ea de o grea boală de nervi , am avut adeseori prilejul, în anii din urm ă, să constat efectele binef ăcătoare
ale mijloacelor dumneavoastr ă de cură. Într-una din cele din urm ă ierni, am fost chinuit de o grozav ă durere
de măsele, ce era cauzat ă de găunoșarea (carierea) m ăselelor din fund, din falca dreapt ă, de sus. Inflama ția
fu în cele din urm ă așa de puternic ă, încât toat ă partea dreapt ă a figurii se umfl ă, până peste tâmple,
pricinuindu-mi o durere grozav ă, care îmi f ăcea somnul cu neputin ță. Băi de șezut cu fric țiuni, de scurt ă
durată, pe care le f ăceam zilnic de mai multe ori, mi-au adus pu țină ușurare. Când îns ă am făcut, după
sfatul dumneavoastr ă, o baie de aburi la cap, mai mult de o jum ătate de ceas, urmat ă de o baie de șezut cu
fricțiuni, de o durat ă mai lungă, nervii înt ărâtați se potolir ă numaidecât și durerile încetar ă puțin câte
puțin. De atunci, întrebuin țez cu cel mai mare succes baia de aburi la cap, ori de câte ori am dureri de cap,
înțepături în ochi, etc. .
Vă va interesa poate și un alt succes, ce am dobândit numai cu baia de șezut cu fric țiuni. „ Răcisem ”,
cum se zice, și răgușisem cu desăvârșire, așa încât chiar ș oapta mă obosea . După ce trecuser ă vreo două zile,
începui în diminea ța următoare, pe când eram cu totul r ăgușit, să fac o baie de șezut cu fric țiuni, pe la orele
8. Simții că-mi face foarte bine, în aceast ă stare de boal ă și prelungii baia, pân ă când apa se înc ălzi prea
mult. După ce schimbai de dou ă ori apa și după ce făcusem neîntrerupt 2 ceasuri și jumătate baie, r ăgușeala
dispăruse cu totul, pu țin câte pu țin și puteam iar ăși să vorbesc și să cânt pe toate tonurile. Acest
extraordinar succes, ce nu s-ar fi putut dobândi prin nici un alt mijloc, m-a uimit foarte mult și a mărit
recunoștința mea către dumneavoastr ă și binecuvântata dumneavoastr ă metodă de vindecare.
Deoarece cunoa șterea unor astfel de succese poate fi multora de folos, v ă împuternicesc s ă faceți uz
de această scrisoare, cum bun v ă va place.
Cu toată stimă,
L i p s c a . K a r l L .
202Nr. 102.
Dureri de nervi.
Exprim d-lui Louis Kuhne adânca mea mul țămire,
pentru ajutorul ce am aflat, prin întrebuin țarea metodei sale naturale de vindecare; ea m-a
scăpat de niște dureri de nervi violente și a avut o influen ță binefăcătoare asupra st ării mele generale.
Recomand, deci, c ălduros tuturor bolnavilor stabilimentul de cur ă al d-lui Louis Kuhne, Lipsca, Flossplatz
24.
Lipsca. E. F., pictor.
Nr. 103.
Boală de ochi.
Prea stimate domnule Kuhne!
Recunoștința mă obligă a vă descrie pe scurt mersul grelei boli de ochi a fiului meu de 12 ani.
După ce am primit scrisoarea dumneavoastr ă, în urma întreb ării ce vă făcusem tot prin scrisoare, am
început numaidecât s ă îndeplinesc prescrierile dumneavoastr ă. Cine poate descrie mirarea mea? Dup ă o cură
de trei săptămâni, bă iatul era aproape pe deplin restabilit, dup ă alte 8 zile cu totul s ănătos și până astăzi
nu s-a mai ivit nimic la ochi. Copilul e pe deplin s ănătos. Aceea ce n-au putut face doctorii în 3 ani, a ți
făcut dumneavoastr ă, stimate domnule Kuhne, prin metoda dumneavoastr ă de vindecare, în 4 s ăptămâni,
pentru care v ă mulț umesc din inim ă. Trebuie s ă mai adaug c ă am scris aceasta, f ără să fiu îndemnat de
cineva și puteți face uz de aceast ă scrisoare, oricând și oriunde, cum v ă va place.
Cu stimă,
Rhemscheid-Hasten. G.F.
Nr. 104.
Stricturi
Strâmtarea canalului udului.
Stimate domn!
Cu bucurie apuc condeiul, pentru a v ă face cunoscut, c ă metoda dumneavoastr ă de vindecare,
pe care am urmat-o cu seriozitate de la 23 August pân ă la 1 Octombrie, după prescripțiile ce mi-a ți dat prin
scrisoare , m-a făcut sănătos.
La începutul s ăptămânii a doua de cur ă, după ce se ivise o inflama ție, se trase strictura și astăzi udul
iese ușor, țâșnește departe și cu putere, a șa că nici nu-mi aduc aminte s ă fi ieșit la ud așa de ușor, chiar
înainte vreme, pe când eram s ănătos.
Primiți de aceea, stimate domn, adânca mea mul țămire! Dumnezeu s ă vă binecuvânteze pe
dumneavoastr ă și minunata dumneavoastr ă metodă; fie ca ea se r ăspândească – cât mai curând cu atât mai
bine – în lumea întreag ă!
Zilele viitoare v ă voi descrie starea femeii mele, care deja de 5 ani e tare de ureche și vă rog să
binevoiți a-mi transmite și pentru aceasta sfaturile dumneavoastr ă. Mai târziu sper s ă vă vizitez odat ă în
persoană.
Cu stimă,
Altsohl în Ungaria. I.H. junior, fabricant
═════════
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Arta de a vindeca orice boal ă fără doctorii și fără operații [627819] (ID: 627819)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.