Aromoterapia

=== l ===

[NUME_REDACTAT]

2. Metode de obtinere a uleiurilor esentiale

3. Moduri de aplicare si contraindicatii

4. Chimia uleiurilor esentiale

5. Clasificarea uleiurilor dupa extragere

6. [NUME_REDACTAT]

Aromaterapia este arta și știința care urmăresc utilizarea uleiurilor esențiale pentru menținerea sau ameliorarea sănătății și frumuseții. Această medicină complementară echilibrează cele trei corpuri: fizic, mental și spiritual.

Etimologic vorbind, termenul aromaterapie înseamnă „tratamentul bolilor (terapie) cu ajutorul aromelor (esențe sau uleiuri esențiale provenite de la plantele aromatice)". Toate vechile civilizații: chineză, indiană, egipteană, greacă, romană și arabă au folosit âromaterapia pentru confortul fizic și psihologic. Este o tradiție care datează de mai bine de cinci mii de ani.

Cel mai vechi document cunoscut referitor la aromaterapie datează din anul 2700 î.Hr. Este vorba de o carte chineză care prezintă peste trei sute cincizeci și șase de plante medicinale și explică modul în care pot fi folosite pentru tratarea unor boli, fie prin tehnici de masaj, fie prin absorbție. Chinezii ardeau lemn aromat, ierburi și tămâie ca ofrande aduse zeilor lor.Aproape în aceeași perioadă, medicina indiană,cunoscută sub numele de ayurvedică, prescria masajul aromatic și folosirea unor plante și esențe de lemn pentru vindecare. în treacăt fie spus, termenul Ayurveda înseamnă „cunoașterea longevității".

Egiptenii erau și ei inițiați în această știință. Pe pereții unor morminte au fost descoperite picturi reprezentând practica masajului. Scrieri datând din 1555 î.Hr. prezentau rețete de medicamente pe bază de ierburi și uleiuri esențiale care sunt folosite și în zilele noastre. în Egipt, vindecătorii erau clasificați în trei categorii: chirurgii practicau operațiile, medicii prescriau substanțele medicinale și vrăjitorii foloseau magia și exorcismul pentru tratarea bolnavilor.

Grecia a contribuit și ea la evoluția aromaterapiei (chiar dacă numele nu era încă folosit). [NUME_REDACTAT] a scris o carte minunată despre plantele medicinale, a cărei valabilitate a rămas de necontestat până în zilele noastre.

Medic, filozof și mistic arabo-islamic din secolul al X-lea d.Hr., [NUME_REDACTAT], cunoscut și sub numele de Avicenna, a scris câteva tratate care au ajuns până la noi. Lucrarea sa Canonul medicinei a stat mult timp la baza studiilor medicale atât în Orient, cât și în Occident. Tot în [NUME_REDACTAT] a fost descoperit principiul distilării, care permitea obținerea uleiurilor esențiale, îndeosebi cel de trandafir. în secolul al XIII-lea, orașul Damasc era chiar centrul internațional pentru cultivarea și distilarea trandafirului.

De-a lungul secolelor, descoperirile s-au înmulțit în toate țările, îndeosebi în Germania și Anglia, datorită unor oameni de știință precum [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT]. Ciuma, care bântuia în acea perioadă din cauza insalubrității locuințelor, era tratată cu diferite remedii pe bază de uleiuri esențiale, ale căror calități antiseptice erau de netăgăduit. în Anglia, [NUME_REDACTAT] a descoperit efectul cuișoarelor pentru durerile de dinți. Atunci s-a impus principalul analgezic.

în secolul al XIX-lea, tuberculoza era una dintre principalele cauze de deces. Dar s-a remarcat că cei care lucrau pe câmpurile de flori destinate parfumeriei erau mai puțin atacați decât ansamblul populației. Chamberland, Cadeac și Meunier au publicat un studiu care demonstra că microorganismele unor boli erau cu ușurință ucise de uleiuri esențiale precum scorțișoară, cimbrișor, levănțică, ienupăr, lemn de santal și cedru.

In pofida acestei lungi tradiții, cuvântul aromaterapie a fost creat abia în anul 1928 de [NUME_REDACTAT] Gattefosse, un chimist francez care a descoperit accidental proprietățile de vindecare ale florilor de levănțică. Alegându-se cu arsuri serioase la mâini, în urma unei experiențe de laborator, el și-a cufundat imediat mâinile într-o cuvă plină cu ulei pur de levănțică. Era produsul cel mai răcoritor și mai calmant aflat la îndemână. Astfel a descoperit că mâinile s-au vindecat foarte repede și că arsurile nu au lăsat nici o cicatrice. Această experiență i-a adus titlul de părinte fondator al aromaterapiei.

In zilele noastre, aromaterapia este o tehnică de medicină naturală și „alternativă", care se dorește preventivă și curativă.

Aromoterapia este ramura terapeuticii de inspirație naturistă, mai precis fitoterapeutică, ce urmărește ameliorarea sau vindecarea diverselor boli, pe calea aromelor si a parfumurilor, respectiv produși volatili si odoranti, extrasi din plante aromatice, produși care se prezintă sub forma unor esențe naturale sau a unor uleiuri volatile.

Practica mumificării este mai veche decât civilizația egipteană, ea fiind cunoscută încă din vremea aramei si cum folosirea efectelor conservante ale esențelor volatile si aromatice era indispensabilă în aceste practici, devine evident faptul că aromoterapia este extrem de veche.

Toti medicii si toate gospodinele care folosesc la gătit sau în scopuri terapeutice ceapa, usturoiul, cimbrul precum si alte condimente practică, fără să-si dea seama, fito si mai ales aromoterapia.

Doua componente importante ale aromoterapiei sunt:

-uleiurile volatile sau esentiale

-condimentele

Prodigioasa putere bactericidă si microbianâ proprie esențelor aromatice, se exercită nu numai în exteriorul organismului, ci si în interiorul său. Astfel, esențele de cimbru, lavandă, pin si eucalipt, exercită acțiuni antiseptice mai ales în domeniul aparatului respirator, digestiv si urinar, în timp ce acelea de rozmarin, favorizează producerea si evacuarea bilei. Pe de altă parte, ceapa, usturoiul, lămaia si ienupărul, împiediă formarea de pietre la nivelul aparatului biliar si renal, în timp ce esențele de lavandă, maghiran, verbină, chiparos si anason, exercită efecte antispasmodice.

Esența de lămâie în anumite concentrații neutralizează bacilul tific si stafilococul, în numai 5 minute, iar pe cel difteric în 20 de minute. Efecte stimulante exercită esențele de busuioc, salvie, pin si rozmarin, iar antifermentative intestinale acelea de ceapă, usturoi, cimbru, mărar, anason, lămâie si ienupăr.

Alte esențe exercită acțiuni aperitive, afrodisiace, cicatrizante, diuretice, antireumatismale, febrifuge, antitoxice, antivirale ca si de alt gen. Multora din esențele aromatice le este proprie o extraordinară forță de difuziune prin structurile organismului. Esențele aromatice nu produc obișnuință si nu exercită efecte secundare nocive, proprii multor medicamente de sinteză.Lamaia ajuta la concentrare, pe cand salvia este detasanta, euforica si afrodisiaca. Lavanda eliberează caile respiratorii si imbie somnul, menta calmează digestia, echilibrează starea emoționala si este eficienta contra râului de călătorie.

Cleopatra, celebra pentru băile cu petale de trandafiri probabil cunoștea efectul antidepresiv si calmant al acestora. Mandarina reda buna-dispozitie si energizeaza iar in combinație cu menta previne vergeturile.

Uleiuri esentiale sau volatile

Uleiurile esențiale sunt lichide aromate, fără grăsimi, care se găsesc în mod natural în diferite părți ale plantelor, ierburilor, florilor, fructelor, lemnului și mirodeniilor. Ele constituie cea mai mare forță vitală a plantei și au capacitatea de a ne întări sistemul imunitar și de a ne stimula aptitudinile naturale de vindecare a corpului nostru.

Uleiurile esențiale sunt substanțe foarte volatile, care conțin hormoni, vitamine și au proprietăți antibiotice și antiseptice. într-un fel, s-ar putea spune că reprezintă spiritul și sufletul plantei. Cele mai multe dintre ele produc esențe conținute în „buzunărașe", situate în celulele care determină de mirosul lor.

Procesul general de obținere a uleiurilor esențiale se desfășoară după metoda de distilare, care urmărește să rețină cât mai mult din extractele lor naturale. Un ulei esențial este format exclusiv din molecule aromatice, cu condiția ca puritatea sa să fie totală și să fi fost distilat convenabil. Se mai folosesc și alte tehnici pentru obținerea uleiului esențial din plante deosebit de delicate.

Metode de obtinere a uleiurilor:

distilare

prin contact cu o materie grasa

presare

Prin distilare cu ajutorul aburului

Acesta este modul cel mai folosit pentru extragerea uleiurilor esențiale. Cele mai multe dintre distilerii practică această metodă pentru majoritatea uleiurilor.

Plantele proaspete și, câteodată, plantele uscate sunt așezate într-un alambic; aburul care trece prin plante extrage moleculele aromatice conținute în buzunărașe. Temperatura aburului trebuie să fie controlată cu minuțiozitate, ca să permită deschiderea buzunărașelor fără să le distrugă, ceea ce ar duce la ratarea procesului.

Aburul, încărcat cu particule, trece apoi prin camera de condensare, unde se răcește și redevine lichid. în cursul acestui proces, uleiul și apa se separă, ceea ce permite recuperarea uleiului la suprafață. Apa rămasă în vas, numită „hidrolat" sau apă florală, va fi folosită pentru îngrijirea pielii la bebeluși și la persoanele sensibile la uleiuri esențiale.

Prin contact cu o materie grasă

Unele flori, de exemplu trandafirul, iasomia sau floarea de portocal, conțin foarte puțin ulei esențial și sunt foarte delicate. Nu ne putem gândi la distilare în cazul lor: i-am distruge foarte ușor miresmele fragile.

Trebuie, deci, să se folosească un alt proces, foarte scump și foarte lung, numit „prin contact". Se așază petalele florilor pe un sertar, apoi se ung cu un solvent gras. Petalele se schimbă zilnic, pentru ca solvenții să poată absorbi cât mai mult posibil din moleculele aromate pe care le conțin. Acest procedeu durează aproximativ douăzeci și una de zile, după care se trece la distilarea solvențior grași folosiți; această tehnică complicată duce, totuși, la obținerea unei cantități foarte mici de ulei esențial. De aceea prețul său este foarte mare, dar trebuie să se știe că acest ulei pur valorează cât greutatea sa în aur. De altfel, se și numește „absolut".

Prin presare

Această tehnică este folosită mai ales pentru extragerea uleiurilor esențiale din coaja de portocală, de mandarină, de lămâie, de grepfrut etc.

Cojile acestor fructe sunt strivite și presate; uleiurile care rezultă sunt recuperate într-un burete. După metoda veche, se proceda manual. în zilele noastre, operațiunea se face mecanic.

Criterii de calitate

Majoritatea uleiurilor esențiale provine din culturi biologice sau din plante sălbatice. Cu cât o plantă a fost supusă mai mult intemperiilor în perioada creșterii, cu atât mai bună este calitatea sa, pentru ca a fost întărită. O plantă foarte protejată este mai slabă și esența sa are de suferit.

Pesticidele și insecticidele nu trec în uleiurile esențiale, exceptând esențele unor citrice (de exemplu, portocală și grepfrut), pentru că procedeul de extragere este diferit: coaja fructului este presată.

Multe uleiuri esențiale de pe piață au o calitate foarte slabă, și astă din două motive. Mai întâi, compoziția chimică a uleiurilor poate să varieze în funcție de varietatea plantei folosite, de pământ și de metoda de cultură, de temperatură și de modul de distilare. Dar se constată și faptul că, în zilele noastre, chimia a ajuns atât de departe, încât este posibil să reconstituie un ulei esențial sintetic, care nu are însă valoarea terapeutică a uleiurilor esențiale naturale.

Pe de altă parte, uleiurile esențiale sunt deseori modificate cu alcool, ulei vegetal sau alte uleiuri de calitate mai slabă. Proprietățile lor terapeutice sunt astfel atenuate.

Conservare si aplicarea uleiurilor

Uleiul esențial se păstrează perfect câțiva ani la adăpost de căldură și lumină. De altfel, au fost găsite esențe în urcioare duble din pământ ars în piramidele din Egipt. Flacoanele din sticlă fumurie sunt o condiție pentru buna conservare a uleiurilor esențiale. După unu-doi ani (sau între șase și nouă luni în cazul uleiurilor de citrice), nu trebuie să se mai folosească uleiurile esențiale în tratamentul intern.

Apa florală este foarte fragilă și nu se păstrează mult timp. Ea trebuie să fie ținută în flacoane de sticlă fumurie, ferite de căldură, și numai pentru o perioadă maximă de aproximativ șase luni.

Se pare că uleiurile esențiale aplicate pe piele pătrund până la straturile cele mai profunde și se răspândesc în diferite organe, glande și țesuturi ale corpului.Imediat ce au trecut de epidermă, intră în micile vase capilare ale dermei și, prin sânge, sunt transportate în tot corpul. Ele sunt, în plus, transportate de limfa din jurul tuturor celulelor.In mod ciudat, printr-un fenomen care este greu de înțeles, diferitele părți ale corpului nu-și însușesc neapărat aceleași esențe. Dacă violeta se regăsește în rinichi, rozmarinul, în intestine și lemnul de santal, în vezică, florile de portocal și ylang-ylang, la rândul lor, sunt atrase de sistemul nervos.

Dacă un organ sau o glandă, de exemplu, are nevoie de o asistență deosebită, va căuta uleiul care îi este oferit și îl va folosi pentru restabilirea echilibrului dorit.

Există mai multe feluri de a folosi uleiurile esențiale. Dar patru sunt principale.

Pot să fie adăugate în cremele neutre, în uleiurile de masaj, în loțiuni, în ape de sănătate, în nămol, în alge și în gerurile neutre.

Pot să fie aplicate direct pe pielea capului și pe piele cu un suport de ulei vegetal.

Pot să fie turnate direct în baia obișnuită, cu un suport de alge, de ulei sau de sare marină, în jacuzzi, sau pot fi folosite în saună, dar este preferabil, mai înainte, să se obțină sfatul unui specialist în materie.

Pot să fie vaporizate în casă, în saloanele de frumusețe, în locurile de muncă cu ajutorul unui vaporizator special.

Moduri de aplicare

Pentru ochi: numai hidrosoli (ape florale) sub formă de comprese.

Pentru nas: prin inhalare sau sub formă de aerosoli.

Uleiurile esențiale sunt foarte indicate pentru afecțiunile

de nas, de sinusuri, de bronhii și de plămâni.

Pentru gură: pe cale orală pentru afecțiunile de dinți, de

gât, de stomac sau de intestin. Trebuie să recurgeți

atunci la un aliment dispersant.

Pentru păr: prin aplicări locale pentru stimularea

microcirculației și regenerare.

Pentru urechi: doar levănțică adevărată este adecvată

acestei utilizări. Este preferabil să ungeți pe perimetrul

urechii.

Pentru căile cutanate: este calea cea mai recomandată, atât la copii, adulți, cât și la persoanele în vârstă. Pătrunderea se face în mod eficace, fără să jeneze digestia. Uleiurile de masaj și băile aromatice sunt cele mai indicate.

Moduri de întrebuințare

Pentru vagin și rect: sunt căi foarte eficace de penetrare, dar nu trebuie să se opteze pentru o automedicație. Trebuie deci să recurgem la sfaturile unui aromaterapeut.Este important să semnalăm că uleiurile esențiale sunt excretate de plămâni, rinichi, piele sau vezică, în mai puțin de douăzeci și patru de ore. Nu există, deci, acumulare în corp, exceptând cazul unor uleiuri hepatotoxice.

Mirosul este, mai mult ca sigur, cel mai puțin cunoscut dintre funcțiile simțurilor noastre și, totuși, el influențează o mare parte din viața noastră.Mirosul reprezintă simțul cel mai performant la animale; la om, el este, împreună cu auzul, primul reper senzorial al nou-născutului.

Poluarea, uscarea mucoasei din cauza climatizării și tabagismul sunt factori care contribuie la atrofierea la om a acestui simț indispensabil, totuși, echilibrului său nervos și sănătății sale generale.

Mirosul este legat nu numai de memorie, ci și de creierul nostru primitiv, numit creier limbic, care asigură supraviețuirea speciei. El se ocupă de reglarea activităților noastre senzitive, motrice și reflexe și controlează impulsurile primitive ale foamei, setei și dorinței sexuale. Reacționează în mod personalizat și variat de la un individ la altul, în funcție de teren și de echilibrul nervos, hormonal și emoțional al momentului.

Mesajul chimic olfactiv vehiculat de moleculele aromate ajunge la celulele olfactive nazale, apoi este transformat în vibrații electrice descifrate la nivelul „creierului olfactiv". Acest fapt procură senzații odorante care acționează foarte profund asupra ființei noastre.

Uleiurile esențiale pure sau corect diluate într-m produs dispersant pătrund rapid în țesuturi (piele sau mucoase), fără să provoace efecte nedorite. Absorbite de piele sau de căile respiratorii, ele se răspândesc în rețeaui sangvină, apoi în întreg organismul în câteva minute. El ajung la nivel celular și participă la distrugerea agențilo patogeni precum microbii, ciupercile, virușii și toxinei infecțioase. Elimină deșeurile organismului, respectând îi același timp integritatea florei benefice.Prin această putere osmotică se explică eficacitate; uleiurilor esențiale asupra majorității afecțiunilor virale Virușii trăiesc în interiorul corpului nostru, afectând celulele dar uleiul care pătrunde în ele reușește să distrugă acest oaspeți nedoriți.

Vasele capilare ale pielii joacă un rol fundamental îi nutriția țesuturilor, reînnoirii, hidratării și tonusului lor Rețeaua capilară este un adevărat sistem de reglare termică.

Pielea respiră,ea absoarbe oxigenul furnizat capilarele arteriale ale dermei și elimină gazul carboni captat de capilarele venoase. Acestea din urmă vor epun apoi sângele prin venele pulmonare. Calitatea pielii este strâns legată de echilibrul sistemului nervos vegetativ, care comandă dilatarea sau contracția vaselor cutanate.

Rolul fiziologic al uleiurilor

Uleiurile esențiale au calități indispensabile care au fost încercate de-a lungul secolelor.

Sunt solvenți pentru pielea capului, adică saponifică grăsimile care atacă rădăcina părului dizolvându-le. Ele restabilesc, deci, schimburile normale între vasele sanguine și o nouă creștere naturală. Sunt revitalizante, adică stimulează irigarea rădăcinii părului și a firelor de păr pentru oxigenarea pielii capului și a pielii în general. Ele drenează grăsimile și reziduurile solubile și dezintoxică astfel sistemul capilar. Sunt vitalogene, adică reglează funcționarea atomică îh interiorul celulelor. Aceasta are drept efect tonifierea pielii capului și protejarea pielii, conferindu-le vitalitate și suplețe. Se evită astfel căderea părului; pielea beneficiază de o protecție sporită împotriva razelor soarelui.

Sunt antiseptice și microbicide, adică ucid microbii și virușii patogeni prin acțiunea lor bactericidă. Totuși, s-ar putea spune că ele, în același timp, au o „conștiință" inteligentă a vieții energetice. Ucid bacteriile, dar nu atacă celulele, cărora la respectă viața. Iată câteva exemple de proprietăți antiinfecțioase:

Uleiul esențial de scorțișoară distruge bacilul tifosului în diluție de 1 la 300.

Uleiul esențial de mușețel german datorează unuia dintre constituenți, azulena, proprietățile sale bacteriologice. Azulena este eficace într-o diluție de 1 la 2000 împotriva stafilococului auriu, streptococului B hemo-litic și împotriva lui proteus vulgaris.

Uleiul esențial de lămâie prezintă proprietăți remarcabile. Lucrările lui Morel și Rochais au demonstrat că vaporii de uleiuri esențiale de lămâie neutralizează meningococul, bacilul tufic, pneumo-cocul, stafilococul auriu, streptococul B hemolitic în durate de timp variabile.In domeniul purificării bacteriologice a aerului prir uleiuri esențiale, profesorul Griffon a efectuai următoarea experiență: un amestec de uleiuri esențiale a fost răspândit într-o cameră sub formă de nor. El a studiat vitalitatea germenilor microbieni aflați în suspensie în aer înainte și după răspândirea amestecului. După treizeci de minute, din cele două sute zece colonii microbiene (dintre care douăsprezece mucegaiuri și opt stafilococi), uleiurile esențiale distruseseră în aer toate mucegaiurile și toți stafilococii, lăsând doar patru colonii microbiene. Iată ce eficacitate pot avea uleiurile esențiale, atât în camerele bolnavilor, cât și în dulapurile noastre cu haine, la locul de muncă sau în casă.Totuși, chiar dacă uleiurile esențiale sunt produse naturale, trebuie să fie cunoscute înainte de utilizare. Fiecare ulei are calitățile sale proprii și poate să fie recomandat în funcție de efectele dorite.

Acțiunea sinergică

Sinergia rezultă dintr-o utilizare simultană a mai multor proprietăți, putând să întărească efectul fiecărui ulei esențial. Amestecul de mai multe uleiuri esențiale cu proprietăți similare va duce la un produs cu un efect mult mai puternic.

Totuși, trebuie să se țină cont de incompatibilitatea unor uleiuri esențiale între ele. De exemplu, nu trebuie niciodată să se amestece un ulei esențial relaxant cu un ulei tonifiant.

Moduri de folosire

Durata medie a unui tratament cu uleiuri esențiale poate să varieze între două săptămâni și două luni, ca să se evite provocarea unui dezechilibru, care ar avea un efect contrar așteptărilor. în cazul afecțiunilor benigne și obișnuite, imediat ce se constată o ameliorare, trebuie să se continue tratamentul o săptămână, apoi se trece la o diminuare treptată a dozelor.

Dacă este vorba de o cură de întreținere sau de afecțiuni precum reumatismul, se recomandă un tratament de două până la trei luni, urmat de o întrerupere de aceeași durată. Apoi tratamentul se reia cu uleiuri complementare.

Doza cea mai importantă este cea de dimineață, la trezire, pe stomacul gol. Ea poate să fie de ajuns în cazul unui tratament de întreținere sau poate să fie dublată cu o doză seara, la culcare, dacă nu este vorba de uleiuri prea tonifiante, ca scorțișoară, lămâie, ghimbir, cuișoare, rozmarin sau cimbru, ca să nu aibă efecte nedorite asupra somnului.

Uleiurile esențiale pot fi recomandate pentru următoarele utilizări: frecție, inhalare, vaporizare, băi aromatice, băi la picioare, comprese, masaje și îngrijirea pielii.

în unele cazuri, este posibil un uz intern, dar nu trebuie să se depășească o doză de 3 picături pe zi, cu excepția recomandării unui terapeut.

De obicei, se folosesc 2-3% uleiuri esențiale într-un diluant natural de bază. Iată câteva exemple de echivalențe pentru proporții ce trebuie folosite:

20 picături de ulei esențial echivalează cu 1 ml;

5 ml ulei esențial înseamnă 1 linguriță;

15 ml înseamnă 1 lingură.

Uleiurile esențiale trebuie deseori să fie diluate într-un solvent natural, precum uleiul de migdale dulci, uleiul de grâu încolțit, uleiul de sunătoare etc. De exemplu, se diluează:

mai mic decât unele produse comerciale precum aspirina. Ar trebui ca un adult să bea o cană plină de ulei ca să moară. Având în vedere costul ridicat, v-ați putea permite

Unele persoane cu pielea deosebit de sensibilă ar putea să observe reacții alergice când folosesc uleiuri esențiale. Ar putea fi vorba de o erupție până la înroșire, sau ar putea să apară o senzație de arsură, formarea unor bășici sau o simplă iritare. Este, deci, bine să se facă o încercare cu o doză foarte mică, înainte de începerea unui tratament. (In această privință, tabelul cu familiile biochimice pentru uleiurile dermocaustice.)

Măsuri de precauție

Toate cercetările științifice efectuate asupra uleiurilor esențiale au ajuns la concluzia că cele mai multe dintre ele nu prezintă nici un risc pentni sănătate, deși unele pot să fie considerate toxice. De fapt, ele sunt mult mai puțin periculoase decât multe dintre produsele din alimentația și medicația noastră.

Ceea ce pot să facă uleiurile esențiale problematice este faptul că ele constituie un concentrat foarte puternic al proprietăților plantei însăși. în realitate, planta conține doar 1% ulei esențial, dar când este supusă unui procedeu de distilare, se obține un ulei pur (100%).

Indiferent că este vorba de contact dermal, oral sau de alte metode, toxicitatea depinde de doza folosită. Folosite în cantități mari, unele uleiuri pot să fie mortale sau, în unele cazuri, să provoace probleme ficatului sau rinichilor. Toxicitatea poate să se manifeste de la prima utilizare sau în urma unui tratament prelungit.

Cu toate acestea, se poate spune că marea majoritate a uleiurilor esențiale are un procent redus de toxicitate, mult

[NUME_REDACTAT] mai mici de optsprezece luni și persoanele în vârstă au pielea mai sensibilă decât celelalte. în cazul lor, dozele trebuie să fie diminuate. Ba este chiar preferabil să se folosească mai curând ape florale (hidrolați).

Persoanele care suferă de insomnie ar trebui să evite menta, rozmarinul, coriandrul și unele uleiuri tonice.

o Persoanele cu afecțiuni gastrice și de ulcere ar trebui să evite uleiurile obținute din scorțișoară, cuișoare, oregano și din semințe de pătrunjel.Persoanele cu afecțiuni urinare sau renale ar trebui să evite eucaliptul, pătrunjelul și piperul negru.

Femeile însărcinate ar trebui să evite folosirea uleiurilor esențiale în timpul primelor trei luni ale sarcinii, cu excepția trandafirului, florilor de portocal, de levănțică și de mușețel, care nu au nici un efect asupra fătului. Rozmarinul, feniculul și menta nu ar trebui să fie folosite în primele patru luni de sarcină, dar, în doze mici, nu prezintă nici un pericol după aceea.Bărbații la care a fost descoperit un cancer la prostată trebuie să evite pinul, cimbrul sălbatic, angelica, isopul și busuiocul. Persoanele care suferă de tensiune mare trebuie să evite chiparosul, isopul, camforul, rozmarinul și diferitele varietăți de cimbrișor.Persoanele care suferă de tensiune mică trebuie să evite maghiranul și ylang-ylang.

Uleiurile ce trebuie evitate pe piele: cioroi, migdală amară, bergamotă, camfor, scorțișoară, sâsafras, anason, smirnă, cuișoare, ghimbir, oregano, portocală, piper negru, mentă, salvie, cimbru și cimbrișor. Uleiurile esențiale iritante pentru piele: busuioc, lămâie, verbină, roiniță, mentă și cimbrișor. Aceste uleiuri irită pielea dacă sunt folosite în baie. Dacă totuși vrem să le folosim, este de ajuns să diluăm trei-patru picături de ulei esențial în 30 ml (2 linguri) de ulei de migdale dulci sau în ulei de grâu încolțit. Uleiurile pot să provoace iritații dacă sunt folosite în mod regulat: laur, lămâiță, coriandru, salvie, fenicul, iasomie, ienupăr, lămâie, portocală, pin, trandafir, ylang-ylang și rozmarin.

Uleiurile ce trebuie evitate pe petele maronii, pe pistrui, melanoame și alte cancere ale pielii: toate citricele și sasafras-ul.

Uleiurile ce trebuie evitate cu ocazia expunerii la soare sau a altor surse de lumină violentă: angelică, bergamotă, cedru, chimen, scorțișoară, ghimbir, grepfrut, lămâie, mandarină, portocală, paciuli, verbină și laur.

Chimia uleiurilor esențiale

Chimia uleiurilor se imparte in:

acizi

alcoli monoterpenici

alcoli sesquiterpenici

aldehide

azulene si sesquiterpene

cetone

cumarine

dione si lactone

esteri

eteri

monoterpene

oxizi

fenoli

[NUME_REDACTAT]:antiinflamator foarte puternic, hipotermic, hipotensor. Observații:Constituenți minoritari, dar foarte eficienți, manifestați sub formă de eteri și esteri, ei sunt rareori decelabili în stare liberă. Constituenți biochimici:Salicilic, camfonelic, pinic, geranic, citronelic, formic, acetic.

Uleiuri esențiale bogate:Eugenia caiyophyUata, Juniperus convrmnis, Pelargonium graveolens, Gaultheriafragrantissima.

Alcooli monoterpenici

Proprietăți:Imunostimulent, neurotonic, bactericid, viricid, fungicid. Observații:Mai puțin „agresivi" decât fenolii, ei au totuși o foarte bună acțiune antiinfecțioasă.

Constituenți biochimici:Citronelol, geraniol, linalol, terpineol, mentol, borneol, transpinocarvol, gaiacol, tuianol, nerol, lavandulol, mirtenol, cuminol, fenchol.

Uleiuri esențiale bogate:Eucalyptus citridora, Pelargonium graveolens, Thymus vulgaris, Origanum mqjorana, Mentha piperita, Rosmarinus officinalis, Chamaemelum nobile, Gaiacum officinalis, Thuya occidentalis, Cymbopogon nardus, Lavandula hybrida, Myrtus communis, Cuminum cyminum, Ocinum basilicum.

Alcooli sesquiterpenici

Proprietăți:Tonic general, imunostimulator.

Observații:Nu sunt toxice

Constituenți biochimici:Viridiflorol, santalol, cedrol, paciulol, carveol, octenă 3 ol, globulol, daucol, carotol, bisabolol, antemol, salvlol, scareol.

Uleiuri esențiale bogate:Melaleuca quinquenervia, Santalum album, Pistachia lentiscus, Pogeston patchouli, Carum carvi, Origanum compactum, Eucaliyptus globulus, Daucus carota, Chamomilla matricaria, Chamaemelum nobile, Salvia officinalis, Salvia sclare

[NUME_REDACTAT]:Antiinflamatoare, calmantă a sistemului nervos, hipotermică, imunostimulatoare.

Observații:Atenție la cinamaldehida lui Cinnamomum zeylanicum o scoarță care nu este deloc calmantă.

Constituenți biochimici:Geranial, neral, citronelal, cuminal, mirtenal, cinamaldehida, benzaldehidă, anisaldehidă.

Uleiuri esențiale bogate:Lippia citriodora, Citrus auranthium (coajă), Eucalyptus ciiriodorus, Cuminum cyminum, Myrtus communis, Cinna-momunizeylanicum, Cistus ladaniferum, [NUME_REDACTAT] și sesquiterpene

Proprietăți:Hipotermică, antiinflamatoare, sedativă.

Observații:Azulenele dau o culoare albastră uleiurilor esențiale. Constituenți biochimici:Selinen, germacren, humulen, cariofilen, bisabolen, viridifloren, aromadendren, zingiberen, cadinen, felandren, longifolen, calamenenă, azulenă, șamazulenă, gaiazulenă.

Uleiuri esențiale bogate:Apium graveolens, Lippia citriodora, Humulus lupulus, Lavandula vera, Chamomilla matricaria, Maleleuca quinquenervia viridiflorilifera, Eucalyptus globulus, Zingiber officinalis, Cananga odoratta, Cinnamomum zeylanicum, Pinus sylvestiis, Satureia montana, Artemisia arborescens, Gaiacum officinalis.

[NUME_REDACTAT]:Anticoagulantă, mucolitlcă, lipolitică, calmantă, sedativă, imunostimulatoare, hipotermică, cicatrizantă.

Observații:O posologie inadecvată poate să provoace o inversare rapidă a efectelor. Cetonele sunt neurotoxice în doză mare.

Constituenți biochimici:Tuionă, pinocamfonă, fenchonă, metilnonicetonă, bor-neonă, izoartemisiacetonă, criptonă, mentonă, carvonă, pinocarvonă, transpinocarvonă, verbenonă, pulegonă, metileptenonă, metilamilcetonă, zingiberonă.

Uleiuri esențiale bogate:Salvia officinalis, Hyssopus officinalis, Thuya occidentalis, Ruta graveolens, Lavandula spica, Santilina chamaecypatissus,Eucalyptus camaldulensis, Mentha piperita, Carum carvi, Eucalyptus globulus, Chomaemelum nobile, Rosmarinus officinalis (cu verbenonă), Mentha pulegium, Cymbopogon nardus, Eugenia caryo-phyllata Zingiber officinalis,Lavandula stoechas.

[NUME_REDACTAT]:Hipotermică, anticoagulantă, sedativ nervos, diminuează excitația reflexă, anticonvulsivă, hipotensivă. Observații:Furocumarinele sunt fotosensibilizante și piranocuma-rinele sunt hepatotoxice.

Constituenți biochimici:Celerină, gemiarină, santonină, herniarină, furocumarine, piranocumartine (visnadină, helină, visnagnină).

Uleiuri esențiale bogate:Apium graveolens, Lavandula vera, Santolina chamae-cyparissus, Artemisia draconculus, Angelica archangelica Ammi visnaga.

Dione și lactone

Proprietăți:Foarte anticoagulantă, antispastică, mucolitică, hipotermică.

Observații:Dionele și lactonele sunt constituenți minoritari, dar

foarte activi.

Constituenți biochimici:Iridionă, alantolactonă, lactone sesquiterpenice.

Uleiuri esențiale bogate: Helichrysum italicum var. serotino, Chamaemelum nobile,Chamomilla matricaria.

[NUME_REDACTAT]:Spasmofilic foarte puternic, reechilibrant nervos dar foarte calmant, antidepresor.

Observații:Foarte apropiați de esteri, dar cu o acțiune decontrac-

tantă mai accentuată.

Constituenți biochimici:Carvacrol metil-eter, timol-metil-eter, metileugenol, meticavicol, mirteno-metil-eter.

Uleiuri esențiale bogate:Satureia montana,

Thymus vulgaris, Melaleuca leuca-dendron, Ocimum basilicum, Hissopus officinalis.

[NUME_REDACTAT]:Antispastic, calmant, tonic, reechilibrant nervos.

Observații:Deseori, esterii prezenți în uleiurile esențiale corespund alcoolilor prezenți.

Constituenți biochimici:Acetate de neril, de terpenil, de lavandulil, de linalil, de menții, de bornil, de geranil, de mirtenil, benzoat de benzii, angelat de isobutil, salicilat de metil, formiate de citronelit și de geranil.

Uleiuri esențiale bogate:Helichrysum italicum serotino, Lauras nobilis, Lavandula hybrida, Lavandula vera, Mentha piperita, Cistus ladaniferum, Cymbopogon martini, Myrtus communis, Cananga odorata, Chamaemelum nobile, Gaultheria procubens, Pelargonium graveolens.

[NUME_REDACTAT]:Antiseptică atmosferic, puțin antimicrobiană prin contact, general stimulatoare.

Observații:Dermocaustice, îndeosebi pinen, paracimen și limonen.

Constituenți chimici:Alfa-pinen, beta-pinen, paracimen, limonen, felandren, terpinen, camfen, cimen, caren, dipenten, mircen, sabinen.

Uleiuri esențiale bogate:Pinus sylvestris, Origanum campactum, Thymus vulgaris (cu paracimen), Cymbopogon diraius, Angelicaarchangelica, Origanum mqjorana (alfa și beta), Salvia officinalis,Cinnamomum zeylanicum, Cupressus sempervirens, Cymbopogon martini, Lavandula vera Junipeius sabina

[NUME_REDACTAT]:Proprietate bronhopulmonară, mucolitic, expectorant, decongestionant.

Observații:1,8 cineol este oxidul cel mai frecvent. Proprietățile

oxizilor depind de formulele lor chimice proprii.

Constituenți biochimici:1,8 cineol, piperitonoxid, mentofurană, ascaridol, safrol,bisaboloxid.

Uleiuri esențiale bogate:Eucalyptus radiata, Mentha piperita, Mentha suaveolens,Chenopodium anthelmiticum, Sassafras albidum,Chamomilla matricaria.

[NUME_REDACTAT]:Bactericid, viricid, fungicid, parasiticid, imunostimulator, hipertensiv, hipertermic.

Observații:Constituenți biochimici periculoși, hepatotoxici și dermo-caustici.

Constituenți biochimici:carvacrol, timol, australol, eugenol, cavicol.

Uleiuri esențiale bogate:Origanum compactum, Thymus vulgaris, Eucalyptus polybractea, Eugenia caryophyllata, Piper nigrum.

Sinergie pentru respiratie

Eugenia carryophyllata, Thymus vulgaris thymoliferum, Eucalyptus radiata, Citrus limonum – coajă, Gaultheria frag rantis sima.

EFECTUL PLATEAU

Este elaborată special pentru pulverizare și este potrivită condițiilor de viață din zonele cu climă temperată : încăperi supraîncălzite, aer uscat, schimbări bruște de temperatură. Se poate utiliza în căminele de copii, în sălile de așteptare, magazine, prin locurile pe unde circulă persoane gripate,' răcite, bolnavi de angină… Se vaporizează preventiv sau curativ, se picură în apa de baie, se fac masaje. Se poate ajunge, fără probleme, pînă la o doză de 3.0% în masajul local al pieptului, al spatelui, în stările gripale.

[NUME_REDACTAT] (de la numele celui care i-a descoperi principiul) este întîlnit în toate curele cu uleiuri esențiale într-adevăr, corpul reacționează prompt la uleiurile esențiale iar ameliorarea se observă, în mod normal, chiar din primele zile. După cîteva săptămîni, efectele pozitive sînt mai puții evidente, iar la capătul mai multor luni, atunci cînd s-a ațin! un fel de prag determinat de teren, de doză, precum și de uleiul esențial ales, ajungem la o oarecare obișnuință.

In această situație nu numai că nu se mai observă nici c ameliorare, dar, în anumite cazuri, putem obține un efeci nedorit.Pentru a evita această stare de lucruri, este imperios necesar să păstrăm într-un fișier data la care am începui tratamentul și să nu îl prelungim mai mult de cîteva luni, fiind indicată o perioadă de întrerupere.

[NUME_REDACTAT] i se adaugă și cel de intoxicație: este inutil, ba chiar dăunător să depășim dozele recomandate. Nu vom obține un efect de relaxare scăldîndu-ne în apa în care am turnat 30 ml de ulei esențial de portocală ci, cu siguranță, ne vom intoxica .

Un aspect deosebit de important pentru aromoterapeuțu care recomandă uleiuri esențiale clienților neinițiați: obișnuim să luăm o pastilă atunci cînd ne doare puțin capul, și două atunci cînd ne crapă capul de durere, dar nu putem proceda la fel cu uleiurile esențiale. O doză mai mare decît cea recomandată poate crea probleme grave de sănătate. Același lucru îi face pe unii să spună că sînt alergici. Poate sînt cu adevărat mai sensibili, dar cu siguranță au depășit doza recomandată.

Clasificarea uleiurilor esentiale

Clasificarea uleiurilor dupa modul de extractiedin plante:

[NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT]

Scoarta sau lemnul

Rasina sau coaja

Fiecare ulei esențial prezintă caracteristici deosebite, în funcție de specia botanică a plantei și de părțile distilate. De aceea se cuvine să clasificăm uleiurile după cum sunt folosite rădăcinile, frunzele, florile, semințele, scoarța sau lemnul, rășina sau coaja. Veți găsi în paginile următoare uleiurile recomandate pentru îngrijirea pielii, emoțiile pe care le pot ameliora și modul general de folosire, îndeosebi în ceea ce privește sănătatea.

RĂDĂCINILE

Rădăcinile nu sunt foarte rafinate; ele stimulează, în general, funcțiile vitale, îndeosebi digestia. Mai sunt recomandate pentru combaterea anemiei. Ne ajută să „reluăm contactul cu pământul".

Acestea sunt niște baze, deci mirosul plantelor folosite persistă mult timp. Este vorba de ghimbir și de vetiver.

Aromaterapia în slujba frumuseții Ghimbir (Zingiberi officinalis)

Această plantă, originară din India, din China și din Malaysia, este prima mirodenie sosită în Europa din Asia. Grecii o foloseau ca antidot împotriva otrăvurilor, în timp ce romanii îi recunoșteau calitățile afrodiziace și o adăugau în vin.

Distilarea rădăcinilor de ghimbir duce la obținerea unui ulei mai mult sau mai puțin fluid. Culoarea sa galbenă este uneori palidă, alteori închisă.

Constituenți (sesquiterpenă):Camfen, d-felandren, zingiberen, alcool sesquiterpenic (isoborneol-linalol), terpene, cu citrol și rășini.

Măsuri de precauție:Acest ulei nu ar trebui să fie niciodată folosit pur pe piele sau direct în baie, pentru că poate să provoace iritații seiioase epidermei. Trebuie, deci, să fie totdeauna diluat.

[NUME_REDACTAT]: foarte folosit în parfumerie, îndeosebi la parfumurile pentru bărbați, uleiul esențial de ghimbir nu trebuie să fie aplicat direct pe piele, deoarece poate să provoace iritații. Crește circulația sangvină și combate celulita și varicele Emoționale: este un ulei care încălzește inimile reci, ajută la stabilirea comunicării și la dezvoltarea memoriei. Redă energie și este recunoscut pentru efectul său afrodiziac. Este util și pentru crearea unei protecții.

Generale: acest ulei stimulează apetitul, calmează greața, rezolvă problemele de constipație, elimină gazul intestinal, scade febra și crește apetitul sexual.

Având calități afrodiziace mai tonice decât piperul, ghimbirul ajută și bărbaților impotenți

Yetiver (Vetivera zizanoides)

Originar din India, din Indonezia și din [NUME_REDACTAT], vetiverul este cultivat și în Filipine, Japonia și în Africa de Sud. în India, este folosit pentru protejarea pământului de eroziune în timpul anotimpului ploilor. Vetiverul este cunoscut ca fiind uleiul calmului. Acest ulei are o culoare închisă și un miros de pământ și pădure. Abia după ce planta împlinește doi ani, se folosesc rădăcinile ca să se obțină un ulei esențial. De culoare foarte închisă, acesta este folosit îndeosebi în parfumerie. Constituenți (cetonă):Un alcool numit vetiverol.

Măsuri de precauție:Din cauza costului ridicat, producătorii îi alterează deseori puritatea cu agenți sintetici; trebuie să fim prudenți în momentul cumpărării.

în concentrație mare, poate să irite pielea sensibilă. Este puțin fototoxic.

[NUME_REDACTAT]: uleiul extras din vetiver reechilibrează funcționarea glandelor sebacee. El ajută la normalizarea pielii grase și curăță acneea. Restabilește umiditatea pentru pielea uscată și deshidratată și are un efect regenerator pentru pielea matură. Acest ulei are un efect bun asupra vergeturilor.

Emoționale: vetiverul întărește sistemul nervos. Este un ulei calmant, care reduce tensiunile, anxietatea și stresul. El armonizează și ajută la concentrare, stabilizând în același timp energiile. Unele persoane îl folosesc ca afrodiziac.

Generale: uleiul de vetiver stimulează celulele sistemului imunitar și activează circulația sângelui

Proprietăți estetice, emoționale și generale

FRUNZELE

Eficacitatea uleiurilor extrase din frunzele plantelor este deosebit de remarcabilă pentru sistemul respirator și sistemul digestiv. Se distilează frunzele următoarelor plante: busuioc, eucalipt, gaulteria, mușcată, isop, laur, măghiran, mentă, oregano, paciuli, portocal, Ravensara aromatica, rozmarin, camfor, salvie și arbust de ceai.

Busuioc (Ocimum basilicum)

Busuiocul este cunoscut tot de atât de multă vreme de când omul este interesat de botanică, iar reputația lui de afrodiziac s-a răspândit în multe țări. în nordul Europei, de exemplu, îndrăgostiții fac schimb de fire de busuioc în semn de veșnică fidelitate. în Haiti, îl găsim în riturile voodoo, unde este asociat zeiței dragostei.

Calitățile sale medicinale au fost recunoscute de romani și de medicii arabi și chinezi, care îl recomandau pentru maladiile asociate sângelui, pentru stomac și pentru rinichi.

Numele său botanic este derivat de la grecescul oktmon, care înseamnă „repede", deoarece se spunea că plata crește foarte repede.

Obținut prin distilarea vârfurilor înflorite și a frunzelor tinere, uleiul de busuioc este gălbui și foarte aromat. El este distilat în Franța din secolul al XVI-lea.

Constituenți (ester):Acest ulei este bogat în eugenol, linalol, în pinen și în metil. Constituenții variază în funcție de proveniența plantei.

Măsuri de precauție:Trebuie să fie evitat în perioada sarcinii, la copiii mici și la persoanele cu o piele sensibilă.

[NUME_REDACTAT]: uleiul esențial de busuioc stimulează circulația sangvină. El ameliorează tonusul pielii și îi redă o colorație roz și sănătoasă, conferind strălucire părului.

Emoționale: este stimulator, sedativ și reechilibrant. Foarte calmant în crizele de mare angoasă, el este și sedativ pentru cei care suferă de insomnie. Sporește concentrarea.

Uleiul de busuioc redă bucurie inimilor triste și melancolice și reduce temerile.

Generale: antispastic, uleiul de busuioc acționează ca relaxant muscular. El ajută digestia, stimulează menstruația și favorizează producerea laptelui la femeile care abia au născut.

Eucalipt (Eucalyptus globulus)

Unele mame și-au masat copiii cu eucalipt în anii patruzeci. De altfel, cele mai multe medicamente folosite pentru combaterea gripei în acea perioadă erau pe bază de ulei esențial de eucalipt.

Australienii folosesc frunza completă în jurul plăgilor, pentru prevenirea infecției. Această plantă este bine cunoscută pentru alungarea țânțarilor.Pentru distilarea frunzelor de eucalipt, se aleg, de preferință, cele care provin de la arbori maturi, deoarece conțin mai mult ulei și dau un produs de calitate mai bună. Uleiul are o consistență fluidă și este destul de limpede.

Constituenți (oxid):Cineol sau eucaliptol (70-80%), aldehide, alcool sesquiterpene, terpenă. Mai găsim alți două sute cincizeci de constituenți diferițiMăsuri de precauție:Deși nu este toxic și nu irită, este bine să încercăm acest ulei în doze mici pentru uzul extern.

Pentru uzul intern, eucaliptul poate să fie fatal la copiii mici. Trebuie să fie evitat și de cei care suferă de tensiune sau de epilepsie. Acest ulei esențial poate să afecteze randamentul medicamentelor homeopatice.

Miros:foarte răcoritor; unele persoane îl consideră foarte tare.

[NUME_REDACTAT]: pe pielea grasă și acneică, uleiul de eucalipt ajută la reducerea sebumului. El favorizează regenerarea țesuturilor și calmează durerea provocată de insolații. Eucaliptul ajută la ameliorarea acneei și a coșurilor. Uleiul este recomandat și pentru pielea cu ton cenușiu, care duce lipsă de oxigenare

Deoarece acest ulei esențial alungă insectele, este bine să se adauge la cremele care protejează pielea în aer liber.

Emoționale: în perioadă de stres intens, uleiul de eucalipt restabilește echilibrul și crește capacitatea intelectuală. în mediile de lucru foarte tensionate, este bine să se răspândească în aer, pentru eliminarea vibrațiilor nocive.

Generale: datorită proprietăților bronhopulmonare, uleiul de eucalipt este recomandat pentru tratarea afecțiunilor căilor respiratorii, astmului, enfizemului, bronșitei și pentru tratarea hipoglicemiei. Răspândit în aer, este foarte util pentru prevenirea gripei.

Am folosit un amestec de ulei de eucalipt și ulei de levănțică pentru tratarea varicelei la copiii mei și am obținut rezultate foarte bune. Amestecul a domolit mâncărimea și a accelerat procesul de vindecare. Când fac febră, le fricționez talpa picioarelor cu acest ulei ca să-i ușurez.

Mușcată (Pelargonium graveolens)

Cultura principală de mușcată care servește la fabricarea uleiului esențial se face în Madagascar, în insula Reunion, în Zair și în Egipt. Cea mai bună calitate provine din insula Reunion, numită altădată insula Bourbon, care este celălalt nume ai acestei plante.

Distilată la abur, mușcata trebuie să fie tăiată mai înainte ca florile să se închidă.Producția mondială este de ordinul a 300 t, aproape toate folosite în parfumerie. Uleiul este incolor și are un miros de flori, care seamănă cu cel de trandafir.

Constituenți(alcool monoterpenic – geraniol 75-80%):Borneol, citronelol, linalol, ester și terpene.

Măsuri de precauție:Deoarece costă foarte mult, uleiul esențial de mușcată este deseori falsificat de producători. Trebuie să fiți vigilenți.Trebuie să evităm folosirea lui în primele luni de sarcină.

[NUME_REDACTAT]: nici una.

Emoționale: uleiul esențial de isop are un efect calmant pentru cei care suferă de angoasă sau simt o apăsare. în plus, el reglează funcțiile senzoriale la persoanele care trăiesc o sexualitate dezordonată și necontrolată.

Generale: uleiul esențial de isop este recomandat împotriva afecțiunilor căilor respiratorii; combate astmul, bronșita, emfizemul și tușea.El permite scăderea apetitului la persoanele care suferă de bulimie.Este considerat și un decongestionant hepatic, dar trebuie luat în doze mici.

Laur (Laurus nobilis)

în Grecia antică, se împleteau coroane de laur pentru recompensarea celor mai buni poeți și atleții victorioși la [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT], planta era considerată un simbol de putere și de glorie. Cuvântul latinesc laurus înseamnă „triumf.

Frunzele sunt distilate și produc un ulei verzui. Ele au un „miros de curățenie" plăcut.

Constituenți (ester):Cineol (50%), alfa-pinen, eugenol, geraniol, linalol, acetat terpinil, sesquiterpenă, alcool sesquiterpene.

Măsuri de precauție:Din cauza eugenolului pe care îl conține, acest ulei esențial poate să provoace confuzie mentală. Este important să fie respectate dozele recomandate. [NUME_REDACTAT]: ca antiinfecțios, uleiul esențial extras din laur este recomandat pentru îngrijirea acneei, furunculelor și ciupercilor cutanate. Este și un foarte bun stimulent pentru pielea capului. Favorizează creșterea părului, elimină mătreața și întârzie efectele îmbătrânirii.

Emoționale: antidepresor și stimulator, uleiul de laur calmează angoasa, psihoza și inimile „frânte". Ne ajută să avem idei clare și să ne exprimăm cu calm în perioade de mare stres.

Generale: acest ulei controlează spasmele cardiace, arterioscleroza, inflamarea ganglionilor limfatici și reglează problemele genito-urinare.

Maghiran (Origanum major ana)

în vremurile de demult, măghiranul era folosit de greci la parfumuri și diferite produse cosmetice. Romanii îl numeau „iarba bucuriei" și îl foloseau ca element decorativ cu ocazia căsătoriilor. în multe alte culturi, măghiranul era considerat ca o plantă care creștea longevitatea. în India, era o plantă sacră pentru zeii Shiva și Vishnu.

Din distilarea vârfurilor înflorite se obține un ulei cu miros de camfor, cimbrișor și de piper.

Constituenți (monoterpene, alcool monoterpenic): Cimen, pinen, sabinen și terpinolen

Măsuri de precauție:Măghiranul poate să provoace amețeli și să producă un efect de amorțeală. Este preferabil să nu-l folosiți dacă vă mișcați greu. Trebuie evitat și în timpul sarcinii, căci stimulează travaliul uterin. Dacă îl folosiți pe o durată îndelungată, el poate să scadă apetitul sexual. Să se evite folosirea lui la copiii mici și la persoanele sensibile.

[NUME_REDACTAT]: uleiul esențial obținut din măghiran facilitează drenarea limfei și a sângelui și accelerează vindecarea vânătăilor. El ajută la relaxarea mușchilor feței.

Emoționale: uleiul de măghiran relaxează corpul și spiritul. Calmează emoțiile în perioade de mare tensiune și reechilibrează energia corpului.Măghiranul întărește psihic în perioadele de despărțire, doliu, tristețe. Este considerat și un antiafrodiziac, adică ajută la controlarea dorințelor sexuale prea intense.Uleiul de măghiran nu trebuie să fie folosit pe termen lung, pentru că „îngheață" emoțiile și poate duce la dispariția dorinței sexuale.

Generale: analgezic și antiinflamator, măghiranul calmează durerile musculare, ajută digestia și stimulează ciclul menstrual.

Mentă (Mentha, piperita)

Originară din Asia, menta piperată este folosită de multe mii de ani pentru reglarea problemelor de digestie, eliminarea gazelor și pentru împrospătarea răsuflării.

Vechii evrei o foloseau ca să se parfumeze, căci considerau că are puteri afrodiziace. In zilele noastre, este recomandată pentru tratarea indigestiilor.

Frunzele și vârfurile înflorite sunt culese la maturitate. Uleiul este fără culoare sau foarte palid, răcoros și foarte fluid, dar se îngroașă cu vremea.

Constituenți (cetonă):Mentol (40-70%), carvonă (20-30%), cineol, limonen, mentonă, pineol, timol, urme de aldehide.

Măsuri de precauție:Nu folosiți niciodată uleiul esențial de mentă pur, în baie sau ca ulei de masaj. Nu trebuie folosit nici înainte de culcare, pentru că s-ar putea să perturbe somnul.

Menta poate să irite pielea sensibilă; ea poate să stimuleze menstruația și să oprească lactația. Nu trebuie folosită în timpul sarcinii sau în perioada de alăptare.

Menta poate să anuleze efectele produselor homeopatice. Lăsați să treacă cel puțin două ore între flecare administrare de medicamente.

[NUME_REDACTAT]: uleiul esențial de mentă combate bacteriile și reduce excesul de sebum în cazul acneei și al coșurilor. Ajută la normalizarea pielii și controlează apariția varicelor.

Trebuie folosit în doze mici, căci răcește. Purifică pielea și porii. Folosit la șamponare, răcorește și stimulează sistemul capilar.

Emoționale: uleiul de mentă are un efect calmant asupra emoțiilor. El alungă mânia și crizele de isterie, redă energie, calmează oboseala mentală, crește circulația și limpezește gândurile.

Generale: colagog (care facilitează evacuarea bilei), antivomitiv, analgezic (dureri de cap), expectorant, tonic uteriti, purgativ sangvin îndeosebi după un tratament cu antibiotice, vermifug: acestea sunt principalele sale proprietăți.

Oregario (Origanum compactum)

Denumirea vine de la două cuvinte grecești: oros, care înseamnă „munte", și ganos, care înseamnă „bucurie".

Această plantă crește în stare sălbatică în Europa, îndeosebi în Italia și în Grecia.

Are o culoare de la galben-închis până la maroniu-deschis și un miros fenolic, cald și de condiment.

Constituenți (fenol):Monoterpene (25%), sesquiterpene, fenol (65%), fenol metil-eter.

Măsuri de precauție:Foarte iritant pentru piele, acest ulei trebuie să fie utilizat în doze mici. Pentru uz intern, el este toxic pentru ficat. Trebuie să fie evitat în timpul sarcinii și la copiii mici

[NUME_REDACTAT]: acțiunea tonică a acestui ulei permite combaterea anemiei, oboselii și depresiei.

Generale: acest ulei are mai multe efecte benefice. Este tonic, analgezic și hipertensiv. Acționează și asupra căilor respiratorii și intestinale, precum și asupra sângelui. Ajută la întărirea sistemului imunitar, la fluidizarea secrețiilor și la ușurarea durerilor reumatismale.

Paciuli (Pogostemon cablin)

Uleiul de paciuli este foarte utilizat în Orient ca fixativ pentru parfumuri. în India, este folosit pentru camuflarea mirosului de cerneală și fixarea culorii, care se usucă astfel mai repede.

Frunzele tinere care s-au uscat la soare sunt distilate la abur. Uleiul este de culoare galben-maronie sau verde-maronie, după proveniență. Uneori, el este foarte gros și are un miros foarte persistent. Este distilat în țara sa de origine, mai ales în China.

Constituenți (sesquiterpenă 45%):Paciulol (25-50%), cu urme de aldehidă berizoică și cinamică.

Măsuri de precauție:Poate fi modificat cu cedru. Uleiul sintetic de paciuli este foarte răspândit, dar mirosul lui adevărat poate fi cu greu reprodus.

[NUME_REDACTAT]: are un efect regenerator asupra celulelor, considerându-se că are un efect foarte bun împotriva ridurilor. Readuce fermitatea pielii, calmează inflamațiile, catifelează pielea aspră și crăpată. în plus, este bun pentru toate tipurile de piele.Uleiul de paciuli este recomandat în cazul infecțiilor provocate de ciuperci, al mătreții, al problemelor legate de pecingine, retenția apei și celulită.

Emoționale: uleiul de paciuli permite controlul depresiei și anxietății. în mod ciudat, efectul său este dublu: în doze mici, este sedativ; în doze mari, stimulează.El permite ameliorarea concentrării și ordonarea ideilor. Unii îl consideră un produs afrodiziac.

Generale: acest ulei ajută la diminuarea tensiunii nervoase, la scăderea febrei, la stimularea dorinței sexuale, la reducerea inflamației și la combaterea infecțiilor provocate de ciuperci. Multe persoane îl folosesc drept antisudorific.

Portocal (Citrus aurantium, frunze)

Uleiul esențial este obținut prin distilarea frunzelor de portocal. Calitățile sale au fost descoperite în India și China, dar în Franța și în sudul Africii se produce astăzi uleiul de cea mai bună calitate.

Mai poate fi fabricat și din frunze de lămâi, de mandarin sau de bergamotă. Este unul dintre uleiurile clasice folosite în parfumerie.

Uleiul esențial din frunze de portocal este de culoare verde și are un miros foarte pronunțat. Când este folosit în parfumerie, el este deseori amestecat cu uleiul de portocală.

Constituenți (ester, alcool monoterpenic):Geraniol, acetat de geranil, limonen, linalol, acetat de linalil, citrol.

Măsuri de precauție:Este greu de conservat; deci, acest ulei esențial trebuie păstrat într-un loc răcoros și la întuneric.

[NUME_REDACTAT]: acest ulei este recomandat în cazul problemelor pielii grase sau deshidratate, precum și împotriva acneei. El tonifică pielea și servește ca regenerator celular. Este util și în tratamentul capilar, în cazul părului gras.

Emoționale: acest ulei esențial pune ordine în idei; este excelent pentru combaterea insomniei și stresului.

Generale: calmează palpitațiile cardiace, relaxează mușchii persoanelor cu spasme și facilitează digestia în perioade de stres, prin efectul său calmant asupra sistemului nervos.

Kavensara aromatica

Uleiul de Rauensara aromatica provine din Madagascar, unde pădurile sunt distruse foarte repede. Din păcate, nu se replantează suficient pentru satisfacerea cererii.

Constituenți (oxid):Monoterpene, sesquiterpene, ester, eugenol, 1,8 cineol (49%).

Măsuri de precauție:Trebuie să se evite în timpul sarcinii și la copiii mici.

[NUME_REDACTAT]: puternic antiinfecțios și antiseptic, acest ulei este recomandat la tratarea acneelor, precum și tăieturilor din timpul bărbieritului, infecțiilor, zonei zoster și herpesului. Nu irită pielea.

Emoționale: dacă suferiți de oboseală fizică și nervoasă, de depresie, de angoasă sau de probleme neuromusculare datorate stresului, acest ulei esențial vă va ajuta să vă redobândiți energia și potențialul interior.

Generale: acest ulei esențial ajută la combaterea infecțiilor bronhopulmonare și stimulează sistemul imunitar, căci crește producția de globule albe. Este recomandat îndeosebi pentru persoanele convalescente.

Rozmarin cu camfor (Rosmarinus officinalis)

Cuvântul rozmarin vine de la latinescul rosmarinus, care înseamnă „roză de mare", cacTIl putem găsi pe cea mai mare parte a litoralului mediteranean.

Este vorba de planta cea mai cunoscută și cea mai folosită. Grecii și romanii îl considerau un simbol al dragostei și morții și îl foloseau în cadrul ceremoniilor religioase.

Prin distilarea la abur a 20 kg vârfuri înflorite se obțin înjur de 500 g ulei de rozmarin. Rozmarinul care crește în Spania și în nordul Africii are un miros de eucalipt, în timp ce rozmarinul francez are mai curând un miros de măghiran.

Constituenți (cetonă, oxid):Camfen, camfor (30%), lineol, alfa-pinen, 1,8 cineol (30%), acetat de bomil.

Măsuri de precauție:Uleiul de rozmarin poate fi modificat cu ulei de salvie sau ulei de terebentină. Trebuie, deci, să-i verificați proveniența Persoanele care suferă de tensiune mare, de tulburări epileptice și femeile însărcinate trebuie să-1 evite. Poate să fie iritant pentru pielea sensibilă. Fiind foarte stimulator, poate să perturbe somnul.Uleiul de rozmarin poate să anihileze efectele medicamentelor homeopatice. [NUME_REDACTAT]: uleiul esențial extras din frunzele de rozmarin cu camfor este folosit în caz de acnee, piele grasă, mătreață și retenție a apei.

El favorizează creșterea părului, redă fermitatea pielii, ameliorează circulația sangvină și normalizează secrețiile pielii. Este folosit și în tratamentul celulitei.

Uleiul de rozmarin cu camfor este foarte utilizat în cosmetică, dar trebuie mare atenție la pielea sensibilă.

Este considerat tonic pentru păr și fixează culoarea acestuia. Emoționale: acest ulei stimulează sistemul nervos, crește prezența de spirit și ameliorează concentrarea. Este foarte bun pentru persoanele în convalescență, care vor să-și redobândească întreaga energie. Servește la reechilibrarea emoțiilor și la controlarea dispoziției. Rozmarinul poate să determine o deschidere a inimii și să aducă înțelepciunea interioară.Pentru că stimulează sistemul glandular, uleiul esențial de rozmarin poate fi clasificat în categoria afrodiziacelor.

Generale: efectul său tonic permite stimularea regenerării celulare. Este recomandat la tratarea congestiilor pulmonare, reumatismului, durerilor musculare, curbaturilor, cârceilor, tendinitelor și sciaticii.

Rozmarinul stimulează majoritatea organelor interne, dintre care glandele suprarenale, care sunt foarte solicitate în perioadele de mare stres. Activează circulația sangvină și permite ficatului și vezicii să-și îndeplinească rolul.

Salvie (Salvias clarea)

Semințele salviei erau folosite la producerea unei lotiuni care se aplica pe ochii celor care prezentau probleme de vedere. Grecii o recomandau pentru evitarea pierderilor de memorie.

Deși este foarte cultivată în Franța, principalul producător este Rusia. Sunt distilate vârfurile înflorite și frunzele tinere ca să se extragă uleiul.

Constituenți (ester):1,8 cineol, alfa-pinen, salvină, linalol, acetat de linalil. Uleiurile de salvie conțin mai bine de două sute cincizeci de constituenți; salvia franceză are mai mult linalol.

Măsuri de precauție:Sedativ în doză mare, el poate să aibă efecte narcotice și provoacă dureri de cap. Trebuie să fie evitat în timpul sarcinii și de către femeile cu cancer la sân, cancer ovarian și uterin sau care suferă de endometrioză.

[NUME_REDACTAT]: uleiul de salvie este recomandat pentru a trata acneea, furunculele, căderea părului, inflamațiile, pielea grasă și transpirația excesivă. El acționează ca regenerator celular.

Poate fi adăugat unui șampon neutru pentru rezolvarea problemelor părului uscat și mătreței, masând pielea capului. Conferă strălucire părului.

Emoționale: salvia echilibrează emoțiile extreme. Este tonică pentru sistemul nervos și ajută femeile și bărbații să-și regăsească latura feminină. Crește concentrarea și stimulează mintea fără să fie excitantă. Dezvoltă creativitatea și intuiția. Multe persoane și-au dat seama că aveau vise foarte puternice când l-au folosit înainte de culcare. Este ideal în perioadele de mare schimbare, mai ales dacă există stres. Calmează tensiunile și poate să ajungă să provoace un efect de euforie la unele persoane.

Generale: în cazuri de leucoree, amenoree și dismenoree, el ameliorează circulația arterială. în schimb, trebuie evitat în timpul sarcinii, pentru că stimulează menstruația. în plus, nu ar trebui să consumăm alcool în același timp, pentru că îi accentuează mult efectul și intensifică starea de mahmureală.

Arbustul de ceai (Melaleuca alternifolia)

Australienii îl numesc „uleiul primelor îngrijiri în sticlă" și se folosesc de frunza arbustului de ceai în multe cazuri: de exemplu, o așează pe răni ca să le dezinfecteze.

Arbustul a fost botezat de căpitanul [NUME_REDACTAT]; el îi folosea frunzele la prepararea unei băuturi care, după spusele lui, prevenea toate bolile în timpul numeroaselor sale călătorii.

Experiențele de laborator au arătat că uleiul acestor frunze este de douăsprezece ori mai puternic decât cele mai multe antiseptice concepute pentru utilizarea curentă. în anii douăzeci, dentiștii și chirurgii foloseau acest ulei ca să dezinfecteze rănile. El constituia un tratament standard pentru majoritatea problemelor de gingie. Medicii îl prescriau pentru combaterea cistitei, infecțiilor provocate de ciuperci și vaginitelor. Prin distilarea frunzelor se obține un ulei incolor sau de un galben-pal, cu un miros camforat.

Constituenți (monoterpenă 50-60%) Cineol, sesquiterpene și alcool sesquiterpenic.

Măsuri de precauție:Poate să fie iritant pentru pielea sensibilă. [NUME_REDACTAT]: acest ulei esențial este foarte util pentru toate afecțiunile pielii: coșuri, mâncărimi, negi, de exemplu. Studii clinice au demonstrat că el dă aceleași rezultate ca și peroxidul benzoic în cazul tratamentului acneei, fără efectele secundare cunoscute: deshidratare, roseată, mâncărime.

Bărbații îl pot folosi ca să prevină iritările de după bărbierit. Acest ulei este excelent pentru tratamentul infecțiilor provocate de ciuperci și al infecțiilor de sub unghii. Iată câteva exemple de rețete care au la bază acest ulei.

Pentru tratarea mătreței: se pun 5-10 picături în 15 ml (1 lingură) de șampon neutru și se spală părul. Se lasă așa timp de câteva minute.

Pentru părul uscat și gras: se toarnă 5 picături pe pielea capului și se masează.

Pentru combaterea păduchilor, se pun 15 picături în puțin șampon neutru și se lasă așa timp de zece minute pe pielea capului. Se folosește o dată pe zi.

Pentru afecțiunile cutanate

Acnee: se aplică direct pe partea infectată, de două ori pe zi.

După ras: se adaugă câteva picături într-un ulei de jojoba sau un gel neutru și se aplică după fiecare bărbierit.

Expunere îndelungată la soare și dermatite: într-o cremă neutră, un ulei sau un gel neutru, se amestecă câteva picături din acest ulei și din ulei de levănțică, apoi se freacă părțile afectate.

Buze crăpate: înainte de aplicare, se amestecă cu vitamina E. Este important să se înceapă tratamentul de la apariția afecțiunii.

Micoze interdigitale: se masează de câteva ori pe zi, între degete, cu acest ulei esențial pur.

Pentru alungarea puricilor la animale: se aplică câteva picături pe blana animalului și se masează.

Emoționale: acest ulei esențial ajută la redobândirea energiei în perioadele de stres. Are un efect calmant și revigorant.

Generale: este foarte dezinfectant pentru piele. Desprinde mucusul din pămâni și favorizează acțiunea sistemului imunitar.

Iată câteva exemple de utilizare în domeniul sănătății.

Pentru tratarea otitelor, se încălzesc 5 ml (1 linguriță) de ulei de măsline și se adaugă 3 picături din ulei de arbust de ceai. Se masează conturul urechii de câteva ori pe zi. (Compatibil cu oricare alt tratament.)

Pentru tratarea guturaiului se amestecă 10 picături din acest . Pentru tratarea sinuzitelor. se amestecă 10 picături din acest ulei esențial și 10 picături de ulei de Eucalyptus radiata cu 500 ml (2 căni) de apă clocotită și se inhalează timp de cinci minute în cazul durerilor de gât și al laringitev. se face gargară cu o apă în care s-au pus 5 picături din acest ulei esențial și lămâie. Se folosește de două-trei ori pe zi.

FLORILE

Parfumul obținut prin prelucrarea florilor este, în general, foarte pronunțat. Esențele sunt foarte greu de extras (trebuie să se recurgă la solvenți) și sunt foarte sensibile la căldură.

Uleiurile esențiale care provin din flori sunt extrase cel mai frecvent din: mușețel, Helicharysum italicum, iasomie, levănțică, neroii, trandafir, cimbrișor și ylang-ylang.

Cimbrișor (Thymus vulgaris)

Este adevărat că cimbrișorul crește cam peste tot, dar îl găsim în special în bazinul mediteranean. El parfumează plăcut pajiștile din sudul Franței și din Corsica. Există peste trei sute de varietăți de cimbrișor .

Foarte folosit de sumerieni, în urmă cu mai bine de cinci milenii, el servea și egiptenilor în cadrul ritualurilor de îmbălsămare. Legenda spune că a fost răspândit în patul improvizat al lui lisus ca să-1 calmeze și să-1 încălzească. Romanii credeau că cimbrișorul conferă bravură; de altfel, aveau obiceiul să se scalde într-o baie de cimbrișor înainte de luptă.In cursul primului război mondial, plante era folosită împreună cu lămâia și cuișoarele pentru dezinfectarea și aseptizarea spitalelor militare.

Culoarea uleiului esențial de cimbrișor poate să fie roșie sau albă, în funcție de culoarea conținutului în care a fost distilat. Se amestecă bine cu uleiurile de mușcată, de levănțică, de rozmarin și de lemn de santal.

Constituenți (fenol):Timol și carvacrol (25-40%), borneol, cineol, linalol, mentonă, pinen.

Măsuri de precauție:Fiind foarte iritant, nu se recomandă utilizarea uleiului pur pe piele, nici măcar diluat la copii și la bebeluși.Fiind stimulator, este bine să nu se abuzeze de el în cazul femeilor însărcinate sau al persoanelor care suferă de hipertensiune. Face parte dintre uleiurile tari și ar putea să producă o senzație de arsură dacă este aplicat direct pe piele

[NUME_REDACTAT]: uleiul esențial de cimbrișor este potrivit pentru afecțiunile pielii, îndeosebi în cazul eczemei, acneei și pielii grase. El permite eliminarea toxinelor care contribuie la apariția celulitei. Este bun și pentru problemele pielii capului (mătreață).

Emoționale: este ideal pentru combaterea oboselii mentale și a stresului. Sporește memoria și puterea de concentrare.

Generale: uleiul de cimbrișor ajută la combaterea infecției și crește rezistența sistemului imunitar. El calmează spasmele musculare, durerea și artrita.

Iasomie (Jasminum officinalis)

Iasomia este originară din China, India și Iran. în India, este numită „regina florilor" și se consideră că ajută la împlinirea spirituală. Se culege noaptea printr-un procedeu manual. Este nevoie de o mie de kilograme de flori ca să se obțină un kilogram de ulei esențial.

De culoare maroniu-deschis, uleiul este gros și emană un miros de floare, aproape magic, ale cărui calități hormonale sunt bine cunoscute.

Constituenți (ester):Linalol, metil, iasmonat, metil antralilat.

Măsuri de precauție:Uleiul esențial de iasomie poate să stimuleze menstruația. Trebuie să fie evitat în timpul sarcinii, dar poate să fie benefic în momentul nașterii.

[NUME_REDACTAT]: prin acțiunea sa reechilibrantă pentru hormoni, uleiul de iasomie controlează toate felurile de piele, fie ea uscată, grasă, deshidratată sau sensibilă. Reglează producerea de sebum și este antiseptic, deci foarte apreciat în caz de acnee și de piele grasă. Ajută la rehidratarea pielii lipsită de umiditate. Este un ulei foarte apreciat în parfumerie: el aduce produselor de bază o aromă plăcută, jucând și un rol terapeutic eficace.

Emoționale: iasomia are un efect benefic asupra tensiunii nervoase; alungă anxietatea, depresia, oboseala nervoasă și stresul. Acest ulei esențial ameliorează vibrațiile ca să facă persoana care îl folosește mai pozitivă și încrezătoare în potențialul ei.Elimină spaimele și încălzește inimile „frânte". Ajută la creativitate și la exprimare artistică și sporește intuiția.

Uleiul esențial de iasomie creează un efect de euforie și naște încredere și iubire. Ca stimulator al senzualității, conferă sentimentul că ești mai atrăgător pentru sexul opus.

Generale: uleiul de iasomie este recomandat pentru femeile care suferă de probleme de ordin genital. Liniștește crampele menstruale și ajută la întărirea uterului în timpul nașterii. în cazul femeilor care alăptează, ajută la producerea laptelui.

Afrodiziac recunoscut, rezolvă bine problemele de impotență și frigiditate.Este folosit la masaje pentru liniștirea crampelor musculare și a durerilor de spate.

Ylang-ylang (Cananga odorata)

Originar din diferite țări din sud-estul asiatic, planta ylang-ylang secretă un ulei parfumat delicat, care este antiseptic, afrodiziac și tonic pentru sistemul nervos.

Introdus în insula Reunion și în Madagascar la sfârșitul secolului trecut, ylang-ylang-ul este un copac destul de mic, care dă puține flori în timpul anotimpului ploilor.

în 1979, producția mondială era de o sută de tone, dintre care șaptezeci proveneau din Filipine. Deoarece cultura lui devine din ce în ce mai rară, este înlocuit de o altă varietate de Cananga, dar uleiul este mai puțin eficace pe plan terapeutic. Distilarea florilor proaspete se face foarte rapid, căci moleculele aromatice ale plantei sunt foarte volatile.

Constituenți (ester):Alfa-pinen, acetat de benzii și geranil, acetat de linalil (5-7%), benzoat de linalil (8-10%), linalol (40-55%). Măsuri de precauție:Acest ulei este deseori alterat cu unt de cacao sau cu ulei de cocos. Puteți verifica singuri puritatea punându-1 la frigider. Dacă devine gros sau formează un nor, înseamnă ca a fost diluat.Folosit în cantitate prea mare, poate să provoace greață și dureri de cap.Uleiul esențial de ylang-ylang nu este recomandat persoanelor hipotensive, deoarece scade tensiunea arterială.

[NUME_REDACTAT]: este benefic pentru toate tipurile de piele, dar eficacitatea cea mai mare o are în tratarea pielii grase, pentru că reduce excesul de sebum și combate infecția care poate să ducă la acnee.

Ca stimulent celular, uleiul de ylang-ylang poate să estompeze ridurile, pentru că relaxează mușchii feței.

Emoționale: terapeuții europeni tratează cu uleiul de ylang-ylang depresia, insomnia și tensiunea nervoasă. Are un efect pozitiv asupra spaimelor, mâniei și frustrării. Ylang-ylang-ul favorizează exprimarea emoțiilor pozitive și creative, precum și intuiția. Este recomandat și în cazul problemelor sexuale, ca frigiditatea și impotența.

Generale: stimulează o parte a creierului care fabrică endorfină, deci este util pentru reducererea durerii, având un efect euforic. Scade și tensiunea arterială și încetinește acțiunea ritmului cardiac exagerat.

Constituenți (ester):Cele mai multe uleiuri de levănțică comercializate sunt făcute din mai multe specii reunite. Constituenții variază în funcție de compoziție. Acetatul de linalil poate să aibă o concentrație de 9-45%. Plante care provine de la altitudini mari conține mai mult ester.

Levănțică (Lavandula officinalis)

Uleiul de levănțică este obținut prin distilarea florilor plantei, care crește în întreg bazinul mediteranean, îndeosebi în Provence (Franța). Există mai multe varietăți care au aproape aceleași efecte cosmetice și terapeutice.

Prin distilarea florilor se obține un ulei galben sau verde. Calitatea uleiului depinde de climat, de sol și de altitudinea la care planta este cultivată. Levănțică franceză este mai bogată în acetat de linalil.

Măsuri de precauție:Uleiul de levănțică este unul dintre uleiurile cel mai puțin toxice. S-ar putea să se încerce să vi se vândă lavandin; este mai ieftin, dar și mai slab din punct de vedere terapeutic.Cel mai bun ulei care poate fi găsit pe piață este cel obținut prin distilare, după procedeul vechi, pe bază de plante sălbatice provenite din Haute-Provence sau cultivate agrobiolog. [NUME_REDACTAT]: uleiul esențial de levănțică este recomandat pentru toate tipurile de piele. Fiind răcoritor și cicatrizant, se potrivește perfect pentru tratarea eczemei, acneei, psoriazisului, arsurilor, arsurilor de soare și cuperozei.

Emoționale: este foarte folosit pentru probleme de ordin emotiv. Ajută la combaterea insomniei, a durerilor de cap și a deranjamentelor sistemului nervos, [NUME_REDACTAT] menționează că el stabilizează corpul fizic și cel eteric.

Generale: uleiul de levănțică este bun pentru curățareasinusurilor, ajută sistemul respirator în întregime și alină durerile provocate de spasme sau de răni. Mai este și calmant, sedativ, antiinflamator, în plus, regenerează sistemul celular, decongestionează sistemul circulator și sistemul muscular. Nu este toxic și poate fi folosit și pentru copiii mici. Ar trebui să avem totdeauna în casă.

Mușețel roman (Chamaemelum nobile)

In grecește, înseamnă „măr pe pământ", pentru că floarea crește foarte aproape de sol și formează un adevărat covor. Mușețelul era consacrat zeului Soare.

Uleiul esențial de mușețel se obține prin distilarea florilor proaspăt culese. Are o culoare galben-deschisă și, uneori, albastră.

Constituenți (azulenă):Cel mai important este azulena, care este un antiinflamator foarte bun pentru tratarea rănilor cutanate. Această substanță nu este prezentă în floare, ci se formează în momentul distilării.

Măsuri de precauție:Trebuie să fie evitat în primele luni de sarcină.Chiar dacă prețul este mai mare, asigurați-vă că este pur (100%), pentru că, atunci când este diluat cu esențe de terebentină, nu oferă eficacitatea dorită.

[NUME_REDACTAT]: uleiul esențial extras din fenicul reduce retenția apei, sporește fermitatea și redă tonusul mușchilor faciali. Dezumflă o piele umflată și redă umiditatea pielii uscate și deshidratate. El permite femeilor să aibă sânii mai tari, reduce celulita și ajută la ținerea sub control a greutății.

Emoționale: acest ulei reduce stresul și nervozitatea, redând curajul de a înfrunta viața de flecare zi. Se dovedește foarte bun în perioadele de vulnerabilitate, pentru că asigură o protecție persoanei care îl folosește.

Generale: uleiul esențial de fenicul reduce inflamația și spasmele; stimulează apetitul, elimină greața și paraziții intestinali. El ne dezintoxică de alcool, de nicotină și de toxine. A se folosi a doua zi după o noapte albă.

SEMINTELE

Uleiuri extrase din semintele unor plante sunt deosebit de recomandate pentru tratarea afectiunilor digestive. Morcov (Daucus carota sativa)

Morcovul este poate leguma-rădăcină cea mai importantă din alimentația noastră. Este bogat în elemente nutritive și are proprietăți curative incontestabile.

Semințele mici și păroase, care apar la maturitate, sunt strivite ca să se obțină un ulei esențial a cărui culoare bate în portocaliu. Cea mai mare parte de ulei esențial de morcov provine din Europa. Constituenți (sesquiterpenă):Acid acetic, carotol, beta-caroten, bisaloxen, limonen, terpenol, geraniol, linalol, borneal, citronelol.

[NUME_REDACTAT]: foarte hrănitor, uleiul esențial de morcov crește elasticitatea pielii, reduce cicatricele, abcesele, iritările, acneea, eczema, psoriazisul, pielea matură și ridurile. Ajută la regenerarea celulară în urma unor arsuri serioase.

Emoționale: uleiul de morcov ne ajută să ne amintim visele. Reduce blocajele psihice și permite reluarea contactului cu realitatea.

Generale: acest ulei esențial permite reglarea funcționării pancreasului și a ficatului, eliminând toxinele. Ajută la regenerarea celulelor hepatice, reduce acumularea de colesterol în sânge și favorizează producerea de lapte la mamele care alăptează.

Țelină (Apium graveolens)

Apium graveolens este o țelină sălbatică, originară din Europa, care a fost adaptată pentru cultură în secolul al XVII-lea. Cea pe care o cultivăm în zilele noastre în grădini a apărut abia în secolul al XIX-lea.

Grecii o numeau selinoru ceea ce înseamnă „planta Lunii", pentru că se spunea că stimulează sistemul nervos. întreaga plantă conține ulei, dar în semințe găsim cea mai mare concentrație. Din țelină se extrage un ulei gălbui, foarte fluid.

Constituenti(monoterpena):Lactonă sedanolidă, acid palminic, limonen, selinen, carvon, paracimen.

[NUME_REDACTAT]: uleiul esențial extras din semințele de țelină reduce umflăturile, roșeala, retenția de apă, petele pigmentare și celulita. Emoționale: tonic și sedativ pentru sistemul nervos central, uleiul de țelină este recomandat pentru persoanele suferinde de insomnie, asigurând un somn profund.

Generale: acest ulei esențial ajută la eliminarea toxinelor care favorizează maladiile și îmbătrânirea prematură. El stimulează producerea laptelui matern. Este tonic pentru sistemul nervos și depurativ pentru rinichi.

SCOARȚA ȘI LEMNUL

Uleiurile esențiale extrase din scoarța și din lemnul unor arbori sunt echilibrante și recomandate îndeosebi pentru meditație și yoga. Ele sunt și antiseptice.

Obținem uleiuri esențiale de la scoarța și lemnul următorilor arbori: cedru, lemn de santal, trandafir.

Cedru (Cedrus atlantica)

Cedrul este copacul cel mai des menționat în Biblie. El simbolizează fertilitatea și abundența.

Cedrul este originar din munții Atlas din Maroc, dar acum este răspândit în mai multe țări. Legenda spune că regele Solomon s-a folosit de el la construirea unui templu.Pe la mijlocul secolului al XVII-lea, britanicii au plantat cedri în Liban. Se spune că primul cedru plantat mai există și în zilele noastre.

în secolul al XIX-lea, o pădure de cedri a fost plantată pemuntele Ventoux, în Provence, Franța.

în vechiul Egipt, uleiul de cedru era folosit pentru ritualul de îmbălsămare, căci rășina sa conține un produs care previne putrefacția. în 1698, o scriere a lui [NUME_REDACTAT] pomenește de acțiunile sale terapeutice asupra sistemului urinar și pulmonar. Marocanii produc cea mai mare parte din uleiul de cedru aflat pe piață. Au o producție de șase-șapte tone pe an.

Copacul are o formă piramidală și poate să atingă o înălțime de patruzeci de metri. Extracția se face prin distilarea așchiilor de lemn. Uleiul este gros și galben. Parfumul este de pădure și este frecvent folosit în parfumerie.

Constituenți (sesquiterpene):Cedren (50%), cariofilen, cadinen, atantol, cedrenol.

Măsuri de precauție:Uleiul de cedru nu trebuie să fie ingurgitat. Ar putea să provoace grețuri, arsuri la stomac și o sete puternică.Câteva varietăți de cedru servesc la extragerea uleiului, dar uleiul marocan are cele mai multe calități. Uleiul american, extras din ienupărul mexicano și virginiana nu este la fel de eficace.

[NUME_REDACTAT]: uleiul esențial de cedru controlează acneea, pielea grasă, mătreața, seboreea și mâncărimile și reduce excesul de sebum. Se recomandă pentru tratarea celulitei și pentru combaterea retenției apei.Prin aplicarea directă pe pielea afectată, în caz de dermatoză, eczemă, prurit și înțepături de insecte, el ajută la dispariția mâncărimilor, favorizând vindecarea.Previne căderea părului.

Emoționale: calmant, uleiul esențial de cedru stabilizează emoțiile puternice în perioadele dificile și redă independența și obiectivitatea. Ca antidepresiv, el este eficace în perioadele de stres intens.

Generale: uleiul de cedru acționează ca antiseptic urogenital. Poate ajuta la tratarea cistitei, vaginitei, metritei și uretritei. Trebuie, pur și simplu, să se frece partea de jos a abdomenului și partea de jos a spatelui cu ulei esențial încorporat într-o bază neutră.In cazurile de bronșită, se fricționează pieptul cu ulei esențial încorporat unei baze neutre sau se respiră emanațiile, turnând câteva picături în mână sau pe o batistă.

Lemn de trandafir (Aniba roseodora)

Arborele este originar din Brazilia, unde se găsește din abundență în pădurea amazoniană. Uleiul obținut din distilarea scoarței este folosit foarte mult în parfumerie. Este mai gros decât majoritatea uleiurilor și miroase a pădure și a flori. Constituenți (alcool monoterpenic): Linalol (70-80%), a-terpineol, geraniol, lirnonen, 1,8 cineol, citronelol. Măsuri de precauție:Se recomandă încercarea lui în doze mici, căci acest ulei ar putea să promvoace dermatite și alergii.

[NUME_REDACTAT]: acest ulei permite reechilibrarea funcțiilor pielii. Se folosește la tratarea acneei, pielii sensibile, inflamațiilor, roșelii, dermatitei și pielii mixte. Este bun și împotriva ridurilor, pentru că are un efect de regenerator celular. Aplicarea sa regulată ajută la atenuarea cicatricelor. Brazilienii din Amazonia îl folosesc din abundență la îngrijirea pielii, îndeosebi împotriva ridurilor, vergeturilor și cicatricelor.

Emoționale: acest ulei relaxează nervii, întărește sistemul nervos și calmează emoțiile. în perioadele de muncă intensă, uleiul din lemn de trandafir poate fi utilizat pentru favorizarea funcționării glandelor suprarenale și scăderea nivelului stresului. Este util și la combaterea efectelor decalajului orar. Generale: uleiul de lemn de trandafir combate infecția, pentru că stimulează sistemul imunitar. El favorizează vindecarea micilor tăieturi și se dovedește un tonic excelent pentru durerile de gât. Are și efecte antifungice, antivirale și antiparazitare.

Lemnul de santal (Santalum album)

Lemnul de santal are o istorie lungă. în texte foarte vechi sanscrite și chineze este amintită utilizarea uleiului în cadrul ritualurilor religioase. Medicina ayurvedică îl prescria pentru efectele sale tonice și astringente și pentru calmarea inflamațiilor pielii.

Arborele, ca să crească sănătos, cere un sol bine drenat într-un mediu care primește cel puțin 100 mm/m2 ploaie pe an. îl găsim mai ales în India (75% din producția mondială), unde guvernul se îngrijește de el cu mare atenție. Fiecare arbore trebuie să fie înregistrat. El face fructe mici, care seamănă cu cireșele negre.

Productivitatea anuală de ulei de lemn de santal totalizează înjur de șaptezeci de mii de kilograme, ceea ce este foarte puțin în comparație cu cererea; de aceea este deseori diluat cu alte uleiuri. Trebuie să fim atenți în momentul cumpărării.

Constituenți (alcool sesquiterpene):Santanol 90%.

[NUME_REDACTAT]: uleiul esențial de lemn de santal rehidratează pielea, atacă ridurile și reechilibrează toate felurile de piele. Calmează usturimea produsă de brici și iritațiile provocate de creșterea firelor de păr încarnate. Este foarte bun chiar și pentru pielea sensibilă.

Emoționale: acest ulei permite persoanelor introvertite să devină mai sociabile și să fie mai atractive. Poate să fie foarte util în perioadele de doliu și de despărțire.

Mirosul deosebit al uleiului esențial din lemn de santal poate să stimuleze dorințele sexuale și să combată frigiditatea și impotența.El acționează asupra chakrei de bază, cât și a chakrei coroanei. Yoghinii îl descriu ca un ulei al corpului subtil. Este recomandat pentru trezirea energiei Kundalini; este foarte bun pentru refacerea legăturii între chakre.

Generale: uleiul esențial de santal poate să fie considerat ca uleiul numărul unu în tratamentul inflamațiilor și scurgerilor provenind de la vezică și de la uretră. Acțiunea sa este deosebit de bună în caz de cistită, uretrită și prostatită. Este și antiseptic pentru regiunea intestinală; poate asana flora și chiar să suprime diareea.

RĂȘINILE SI GUMELE

Uleiurile extrase din rășini au afinități cu sistemul glandular; ele controlează secrețiile.

Commiphora myrrha smirna și tămâia furnizează aceste uleiuri esențiale.

Acest ulei este extras din rășina care se află în tulpina plantei. Distilarea ei a început pe la mijlocul secolului al XVI-lea si era folosita in unele retete pentru vindecarea ranilor in medicina ayurvedica. commiphora myrrha este totdeauna folosita pentru calitatile sale cicatrizante, in deosebi pentru gingi.

Constituenți (sesquiterpeneI):Aldehide, terpenă, eugenol, cinamaldehidă, cuminaldehidă.

Măsuri de precauție:Deoarece stimulează menstruația, trebuie să se evite folosirea lui în timpul sarcinii.

[NUME_REDACTAT]: acest ulei esențial are un efect puternic asupra rănilor, crăpăturilor, ulcerelor pielii, micozelor interdigitale și eczemei. Este foarte folosit împotriva ridurilor, pentru că regenerează pielea, combate infecția și catifelează pielea aspră.

Emoționale: acest ulei fortifică nervii, motivează persoana, redă putere interioară, conferă claritate și curaj în perioade dificile.

Generale: acest ulei esențial combate infecțiile provocate de ciuperci și bacterii, reduce inflamațiile, ajută la eliminarea excesului de mucus din plămâni. El ajută și digestia și reduce gazele. Are o acțiune eficace în tratamentul ulcerelor gurii și ajută la menținerea bunei igiene a gingiilor. Previne și respirația urât mirositoare.

Smirnă (Styrax benzoin)

Originară din Laos și Vietnam, în zilele noastre găsim smirna în Java, Sumatra și Malaysia. Arabii o numeau Luban-Jawi, adică „tămâia din Sumatra".

Multe civilizații o considerau un cadou somptuos. De exemplu, sultanul Egiptului i-a trimis dogelui Veneției, în 1461, două covoare persane și optzeci de kilograme de smirnă, la fel și reginei Ciprului, în 1476. In scrierile sale, Nostradamus a amintit câteva rețete pe bază de smirnă.

Uleiul de smirnă este extras din guma scoarței plantei, în Franța, este folosit ca balsam pulmonar, prin ardere lângă bolnavi. Constituenți (ester):Rășină (70-80%), acid cinamenic (20-25%), urme de vanilin. Măsuri de precauție:Uleiul esențial de smirnă poate să producă reacții alergice la unele persoane.

[NUME_REDACTAT]: datorită efectului puternic cicatrizant, uleiul esențial vindecă crăpăturile pielii provocate de degerături și inflamațiile. Smirna ajută pielea să-și păstreze elasticitatea și suplețea. O aplicare regulată permite atenuarea cicatricelor.

Emoționale: acest ulei permite să ne destindem când ne simțim vlăguiți. Reconfortează persoanele triste; calmează furia și iritabilitatea.

Generale: smirna combate bacteriile care provoacă inflamații și infecții. Limpezește ideile, tonifică inima și calmează spiritele.

Tămâie (Boswellia carteri)

[NUME_REDACTAT], se credea că tămâia era cel mai prețios dintre darurile ce pot fi aduse unui zeu. Era, deci, arsă în temple, ceea ce făceau și egiptenii și vechii evrei.

Uleiul de tămâie era foarte căutat în epocă și constituia una dintre principalele resurse financiare ale unor țări arabe; controlul său a stârnit, se pare, câteva războaie. Regina din Saba s-a dus chiar în vizită la regele Solomon, în Israel, ca să se asigure că acest comerț nu va fi pus în pericol. în unele societăți, tămâia era arsă în jurul bolnavilor, ca să fie alungați demonii din ei. Același lucru se făcea și în cursul ceremoniilor religioase.

Prin incizarea scoarței arborelui originar din Arabia și din sud-estul Africii, se obține o rășină, care, prin distilare, dă un ulei între translucid și gălbui. Constituenti (sesquimonoterpena):Olibanol,terpene (camfen, alfa si beta-pinen,felandren).

[NUME_REDACTAT]: în vechiul Egipt, era folosit pentru înfrumusețarea pielii; fuseseră deja descoperite proprietăție sale regeneratoare, deosebit de benefice pentru pielea uscată, matură și sensibilă.El netezește ridurile și regenerează pielea crăpată. Are și efecte astringente, ajutând astfel la tratarea pielii grase. Este folosit și ca agent fixativ la mai multe parfumuri. Emoționale: acest ulei întărește ideile și calmează anxietatea și stresul. Vindecă inimile „frânte" și permite ruperea legăturilor cu trecutul, care pot împiedica unele persoane să evolueze. Controlând respirația prea rapidă, produce o stare de seninătate și de calm. Ajută la concentrare și la redobândirea energiei.El este recomandat pentru exercițiile de meditație, de yoga și de vizualizare.

Generale: uleiul esențial de tămâie reduce inflamațiile și combate infecțiile. Ajută la eliminarea excesului de mucus, crește evacuarea urinei și stimulează menstruația.

COAJA (PERICARPUL)

Uleiurile esențiale extrase din coajă prin presare la rece acționează asupra sistemului nervos.

Fructele folosite sunt: bergamotă, grepfrut, lămâie, mandarină, portocală.

Bergamota(Citrus bergamia)

Numele de begamotă vine din limba turcă și înseamnă „para Domnului". Arborele este cultivat în Italia și în Coasta de Fildeș. Se fac din el bomboane și uleiul său este mult folosit în parfumerie Uleiul se obține din coaja fructelor.

Constituenți (ester):Monoterpene, linalol, nerol, geraniol, acetat de linalil, d-limonen.

Măsuri de precauție:Uleiul de bergamotă poate să irite pielea sensibilă: trebuie să fie încercat pe o părticică de piele.

[NUME_REDACTAT]: uleiul de bergamotă ajută la controlul acneei, psoriazisului și eczemei. Este recomandat și în cazul rănilor și al înțepăturilor de insecte.

Emoționale: răcoritor, uleiul de bergamotă calmează anxietatea, depresia și problemele legate de stres. El reduce acțiunea sistemului nervos simpatic și difuzează energia amoroasă. Generale: antiseptic al sistemului pulmonar, acest ulei combate gripa și guturaiul și calmează gâtul iritat. Favorizează și digestia.

Grepfrut (Citrus paradiși)

Grepfrutul este un hibrid provenit din Citrus grandis, numit pummelo, și din Citrus sinensis, sau portocală dulce. Este produs în Africa de Sud, Sudan și în Florida.

Se obține un ulei aromatizat prin presarea cojii, care are aproape aceleași efecte ca toate citricele.

Constituenți (terpenă):D-limonen (95%), aldehide, cumarină, furocumarină.

[NUME_REDACTAT]: grepfrutul este benefic pentru pielea și părul gras. Ajută și la ținerea sub control a celulitei.

Emoționale: deoarece stimulează neurotransmițătorii, uleiul procură un sentiment de euforie. Este îndeosebi recomandat pentru persoanele depresive, cărora le redă un sentiment de mulțumire și gustul de viață. Generale: acest ulei permite regularizarea problemelor de apetit și stimulează funcționarea veziculei biliare. El ameliorează circulația, ajută mușchii obosiți și facilitează retenția apei.

Lămâie (Citrus limonum)

Multe companii își aromatizează produsele cu acest parfum pentru senzația de răcoare și de „curat" pe care o degajă. Din păcate, foarte puține dintre aceste arome provin cu adevărat din coajă de lămâie; sunt mai degrabă reconstituite sintetic.

Găsim deseori pe piață uleiuri de lămâiță; ele sunt mult mai ieftine, dar nu procură aceleași efecte terapeutice, în Sicilia, există cea mai bună coajă de lămâie.

Uleiul esențial de lămâie nu se păstrează mult timp, cel mult șase-opt luni. Trebuie să fie păstrat la frigider. Studii realizate în Japonia au demonstrat că răspândirea în atmosferă a uleiului de lămâie făcea să crească productivitatea angajaților. Prin efectul puternic antiseptic, vaporii de ulei esențial de lămâie ajută la eliminarea meningococului și tifosului în câteva ore. Un ulei deosebit, folosit în camerele bolnavilor, în dulapurile cu haine, sălile de conferință și în spitale.

Constituenți (monoterpenă):Limonen (90%), citral (3-5%), cumarine flavonoizi, furocumarine.

Măsuri de precauție:Lămâia poate să irite pielea sensibilă. Poate, de asemenea, să crească fotosensibilitatea, ceea ce poate" provoca arsuri solare și apariția unor pete pigmentare.

[NUME_REDACTAT]: uleiul esențial de lămâie reechilibrează glandele sebacee, care sunt hiperactive. El ajută la tratarea acneei și ține sub control părul gras și mătreața. Reduce celulita, ameliorează circulația sangvină și favorizează eliminarea toxinelor. Pe termen lung, ajută la reducerea cuperozei și varicelor. întărește și unghiile.

Purifică rănile mici și favorizează cicatrizarea lor.

Emoționale: răcoritor și întăritor, acest ulei favorizează claritatea ideilor și concentrarea. Poate să calmeze în momentele de mare stres, combătând depresia și spaimele.

Generale: uleiul esențial de lămâie stimulează sistemul de apărare a organismului. Este și un bactericid puternic, apreciat în caz de infecție a gâtului și a pielii. Reglează funcțiile hepato-biliare și favorizează funcțiile circulatorii. Ajută la vindecarea reumatismului, purificând sângele.

Mandarină (Citrus reticulata)

Acest arbore, originar din China meridională, își datorează numele faptului că fructele sale erau pe vremuri oferite în dar mandarinilor chinezi.Brazilia produce și exportă cea mai mare parte a uleiului aflat pe piață.

Uleiul esențial de mandarină este obținut prin distilarea scoarței mandarinului. Are un miros delicat și plăcut. Constituenți (aldehidă):Metil antranilat, limorieii, geraniol și terpene.

[NUME_REDACTAT]: prin acțiunea sa benefică, uleiul esențial de mandarină ajută la menținerea tinereții pielii.

Emoționale: uleiul esențial de mandarină calmează agitația nervoasă și favorizează somnul. Dacă suferiți de insomnie, puneți câteva picături din acest ulei pe pernă; ca să obțineți rezultate mai bune, stimulați-vă punctele energetice.

Generale: uleiul esențial de mandarină, administrat după masă, ajută la digestie.

Tonic cardiac, el calmează spasmele și palpitațiile, stabilizează funcționarea inimii și îi întărește tonusul muscular.

Portocală (Citrus aurantium, coajă)

Portocala era asociată, în timpurile vechi, cu generozitatea, cu fertilitatea și cu inocența. Era numită „mărul de aur".[NUME_REDACTAT] a dus primele portocale în America, în Florida, primele plantații de portocali au apărut în jurul anului 1539. Uleiul esențial este obținut prin presarea mecanică a cojii proaspete de portocală. Parfumul delicat este apreciat în terapeutică și în arta culinară, pentru unele deserturi.

Constituenți (monoterpenă):Limonen (90%), aldehidă, citrol, citronelol, geranil, linalol, terpenă, cumarrină, furocumarină.

Măsuri de precauție:Portocala poate să irite pielea sensibilă. Ca și lămâia, crește fotosensibilitatea; nu trebuie să ne expunem la soare după aplicarea acestui ulei esential. [NUME_REDACTAT]: uleiul esențial de portocală are mai multe calități interesante. Ajută la producerea de colagen, curăță pielea congestionată, vindecă acneea, crește rezistența epidermei, protejează împotriva deshidratării, stimulează circulația sangvină, elimină toxinele, combate retenția apei, decongestionează sistemul limfatic și reduce celulita. Poate să irite pielea sensibilă!

Emoționale: acest ulei reechilibrează emoțiile și poate să relaxeze și/sau să stimuleze, după nevoi. Ajută și la combaterea anxietății și insomniei.

Deosebit de eficace pentru micile depresii de la sfârșitul iernii, mirosul său aduce o căldură care elimină tristețea și redă energia.

Este foarte apreciat pentru reducerea efectelor sindromului premenstrual și a problemelor datorate menopauzei.

Generale: acest ulei calmează spasmele, îndeosebi spasmele cardiace. Pune capăt agitației nervoase și favorizează somnul. Uleiul de portocală favorizează digestia. El este eficace în cazul copiilor hiperactivi.

[NUME_REDACTAT] esentiale care va alina durerile- [NUME_REDACTAT] Dobos, [NUME_REDACTAT] ,2001

Totul despre aromoterapie- [NUME_REDACTAT]-Halls, [NUME_REDACTAT], 2008

Aromaterapia in slujba frumusetii- [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT],2004