Arme Si Munitii
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I : Arme și muniții – istoric și definiții
INTRODUCERE
1.1. Istoric
1.2. Definiții
1. 3. Scurt istoric al Balisticii
CAPITOLUL II: CLASIFICARE DUPĂ CÂTEVA CRITERII A ARMELOR SI MUNITIILOR
CAPITOLUL III: Prevederi legale care reglementează regimul armelor și munițiilor.
CAPITOLUL IV : EVIDENȚIEREA ARMELOR ȘI MUNIȚIILOR EXISTENTE
ÎNTR-O BAZĂ DE DATE UNICĂ
4.1. ASPECTE GENERALE PRIVIND EXPERTIZA ARMELOR DE FOC ȘI MUNIȚIILOR
4.1.1 Construcția și funcționarea armelor de foc și a muniției
4.1.2. Determinarea tipului, modelului și calibrului armei
4.1.3 Verificarea stãrii de funcționare a armei
4.1.4. Examinarea muniției
4.1.5. Concluzii ce pot fi formulate
4.2.REALIZAREA UNEI BAZE DE DATE UNICE CUPRINZÂND ARMELE ȘI MUNIȚIILE UTILIZATE
4.2.1. Tipuri de infracțiuni săvârșite cu arme
4.2.2. Arma ca mijloc de probă în cauze penale
4.2.3. Realizarea practică a bazei de date și utilizarea acesteia
CAPITOLUL V. Elemente de noutate
CAPITOLUL VI: STUDIU DE CAZ
CAPITOLUL VII: CONCLUZII
CAPITOLUL VIII: REZUMAT ÎN LIMBA ENGLEZĂ
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
Lucrarea „IMPORTANȚA PRACTICĂ A EVIDENȚIERII ARMELOR ȘI MUNIȚIILOR EXISTENTE ÎNTR-O BAZĂ DE DATE UNICĂ ” își propune analiza unui subiect foarte important și cu relevanță deosebită în activitatea de poliție cu atât mai mult cu cât implicarea armelor în cazurile cercetate de către lucrătorii de poliție este tot mai des întâlnită.
Alegerea acestui subiect am făcut-o atât din perspectiva importanței sale cât și a faptului că, în cadrul stagiilor de practică efectuate pe parcursul celor trei ani de studii cât și în cele 6 luni de serviciu în cadrul Serviciului Criminalistic, am întâlnit cazuri în care au fost implicate arme, unele dintre cazuri foarte grave, soldate cu crime. Nu în ultimul rând, alegerea acestui subiect pentru lucrarea de licența s-a datorat pasiunii mele pentru studiul armelor și munițiilor, atât a celor foarte vechi, cu iz istoric, de panoplie, cât și a armelor moderne, a ultimelor apariții în acest domeniu.
Lucrarea cuprinde 8 capitole.
Capitolul I – Arme și muniții – istoric și definiții,cuprinde trei subcapitole. Subcapitolul 1.1-Istoric, cuprinde un periplu în timp asupra evoluției armelor de la cele mai rudimentare precum bățul și piatra, până la cele mai moderne arme de foc sau de alte tipuri (arme chimice, arme nucleare, arme sonice etc), în subcapitolul 1.2. – Definiții, sunt date mai multe definiții așa cum au fost cuprinse în diferite surse iar în subcapitolul 1.3.- Scurt istoric al Balisticii am făcut un scurt istoric al balisticii, de la prima încercare de a găsi prin glonț arma incriminată și respectiv infractorul, în anul 1835 și evoluția în timp a acestor metode.
În capitolul II – CLASIFICARE DUPĂ CÂTEVA CRITERII A ARMELOR SI MUNITIILOR, sunt făcute mai multe clasificări ale armelor, după diferite criterii. Capitolul cuprinde de asemenea, o suită de imagini ale diferitelor arme, imagini sugestive si reprezentative pentru anumite tipologii, în cadrul clasificării armelor din perspectivă criminalistică, clasificare cu o deosebită utilitate practică în identificarea armelor.
Clasificarea munițiilor cuprinde clasificări după mai multe criterii, din care au fost selectate cele principale.
Capitolul III – Prevederi legale care reglementează regimul armelor și munițiilor – sunt cuprinse principalele elemente de legislație în domeniu și anume unele prevederi ale Legii 295/2004 privind regimul armelor si munițiilor modificată și completată prin Legea nr. 217/2011.
Capitolul principal și cel mai cuprinzător este capitolul IV – EVIDENȚIEREA ARMELOR ȘI MUNIȚIILOR EXISTENTE ÎNTR-O BAZĂ DE DATE UNICĂ. Acesta este alcătuit din două subcapitole.
Primul subcapitol (4.1) – ASPECTE GENERALE PRIVIND EXPERTIZA ARMELOR DE FOC ȘI MUNIȚIILOR , este la rândul său alcătuit din 5 paragrafe:
4.1.1. – Construcția și funcționarea armelor de foc și a muniției – au fost inserate date tehnice cu accent pe elementele pieselor de bază în cercetarea criminalistică (țeava și mecanismul de percuție, închidere și extracție a tubului tras);
4.1.2. – Determinarea tipului, modelului și calibrului armei – – etapă în care am pus accent pe utilizarea datelor tehnice ale armelor;
4.1.3. – Verificarea stãrii de funcționare a armei – tratarea acestei activități fiind impusă de importanța sa majoră în activitatea criminalistică;
4.1.4. – Examinarea muniției – am descris un aspect la fel de important ca și examinarea armei, care poate conduce de multe ori la soluționarea cazurilor în care sunt implicate acestea
4.1.5. – Concluzii ce pot fi formulate – am prezentat modalitățile în care poate apărea formularea unei concluzii în urma expertizării unei arme;
Al doilea subcapitol (4.2) – REALIZAREA UNEI BAZE DE DATE UNICE CUPRINZÂND ARMELE ȘI MUNIȚIILE UTILIZATE, este alcătuit din 3 paragrafe:
4.2.1. – Tipuri de infracțiuni săvârșite cu arme – au fost enumerate principalele infracțiuni în legătură cu armele de foc prevăzute de Legea numărul 295/2004 și Codul Penal;
4.2.2. – Arma ca mijloc de probă în cauze penale – a fost definit și detaliat termenul de probă cu accent în ceea ce privește arma ca mijloc de probă;
4.2.3.- Realizarea practică a bazei de date și utilizarea acesteia
Capitolul V – Elemente de noutate – aduce câteva noutăți în ceea ce privește apariția unor arme și muniții moderne, de ultimă generație cât și în ceea ce privește unele modalități de aflare rapidă a informațiilor referitoare la arme, modalități deosebit de utile pentru lucrătorii de poliție.
Capitolul VI – STUDIU DE CAZ – Elemente de noutate, În capitolul III – Studiu de caz, am prezentat un caz de crimă comisă cu o armă artizanală și modul de soluționare a acesteia cu ajutorul unei expertize criminalistice efectuate în scopul aflării tipului armei și în final a făptuitorului. Expertiza cuprinde 8 pagini în care se regăsesc inclusiv fotografii judiciare realizate asupra armei și munițiilor aferente.
Capitolul VII – CONCLUZII – cuprinde motivarea importanței existenței unor baze de date cât mai complete, corecte și bine structurate. Aceasta trebuie să facă o clasificare cât mai clară, din punct de vedere criminalistic, a armelor și munițiilor astfel încât să slujească în soluționarea operativă a cazurilor în care sunt implicate arme.
Ca o finalitate a studiului de caz și a lucrării în general, a rezultat o propunere de întocmire, completare și aducere la zi a acestor baze de date.
Capitolul VIII – REZUMAT ÎN LIMBA ENGLEZĂ – cuprinde o traducere a principalelor idei ale lucrării pentru eventualele persoane străine interesate de conținutul acesteia.
CAPITOLUL I.
ARME ȘI MUNIȚII – ISTORIC ȘI DEFINIȚII
1. 1. Istoric
Preistoria
Violența și conflictele au fost o trăsătură a vieții omului de-a lungul istoriei. Începând cu arme simple, oamenii și-au dezvoltat mereu metode mai avansate de a distruge. Un periplu al armelor în timp începe, evident, cu prima epocă istorică a omenirii, preistoria. Prima armă și totodată unealtă de care s-a servit strămoșul omului a fost probabil un băț cu care scurma pământul, căutând rădăcini, sau cu care ucidea vietăți mai mici. S-a folosit, desigur, și de pietrele găsite în stare naturală dar nici aceste obiecte, nemodificate de hominizi, nu sunt propriu-zis unelte sau arme. Când acestor obiecte naturale li s-a adus o modificare menită să le sporească funcționalitatea, a apărut actul propriu-zis uman, primul act care, alături de folosirea și producerea focului, diferențiază indiscutabil specia umană de regnul animal. Ceea ce a marcat, de fapt, apariția tehnicii.
Pentru confecționarea armelor și uneltelor, omul preistoric a folosit diverse roci ca granitul, cuarțul, șistul, calcarul dur , întotdeauna însă a preferat silexul, cremenea, materialul cu cel mai înalt grad de duritate folosit de om până la apariția oțelului. Pentru perioada paleoliticului inferior și mijlociu caracteristice erau așa-numitele “toporașe de mână” sau pumnare (în franceză “coup de poing”), lungi de cel mult 25 de cm și atingând greutatea maximă de un kilogram. În paleoliticul superior vor apărea răzuitoare, ferăstraie și lame de silex lungi, înguste, cu ambele margini ascuțite.
Fig. 1.1- Arme și unelte din Epoca Pietrei
Tot acum vor fi folosite în mare cantitate vârfurile de silex pentru sulițe sau pentru săgețile aruncate cu propulsorul. În paleoliticul superior vor apărea tehnici noi: în primul rând tehnica de prelucrare a așchiei, mijloc prin care se va obține un mare număr de răzuitoare, de ferăstraie, de unelte pentru prelucrarea altor unelte, precum si lame de silex lungi, înguste, cu destinații diverse, subțiri si cu ambele margini ascuțite. Din os și din corn se fac acum sulițe și harpoane
Fig. 1.2- Pumnale și hangere din epoca neolitică
În mileniul doi î.Hr, omul a descoperit metalele: arama, aurul, argintul. Primele utilizări ale metalelor sunt datate încă din epoca pietrei, dar noua tehnologie nu a avut căutare într-o primă etapă. Abia din perioada când majoritatea uneltelor de piatră au fost înlocuite cu altele din metale (neferoase, în acest stadiu), putem vorbi de prima epocă a metalelor.
Prin combinarea aramei sau a cuprului cu staniu (cositor) a fost obținut primul aliaj, numit bronz. Din acest aliaj oamenii și-au confecționat topoare, săbii și unelte mult mai practice decât până atunci. Epoca fierului a reprezentat cea de-a doua epocă a metalelor. Ea a apărut în urmă cu două mii de ani, când omul a descoperit fierul. Din acest metal, omul a confecționat noi arme și unelte.
Fig. 1.3 – Arme din Epoca Fierului
Antichitatea
În antichitate apar arme mai eficiente precum lancea, sulița, manubalista, catapulta iar cele mai cunoscute arme folosite în această perioadă sunt săbiile, sulițele, arcurile si securile. Specific acelor vremuri este varietatea armelor – destul de mare, iar fiecare națiune avea unele care făceau ca armata ei sa fie unica. O armă caracteristică pentru zona nord-tracică având centrul în interiorul arcului carpatic este secera din care ulterior s-a dezvoltat arma națională a dacilor – FALX DACICA — sabia încovoiată.
Fig. 1.4- Sulița
Fig. 1.5- Lancea
Fig. 1.6- Manubalista
Fig. 1.7- Catapulta
Fig. 1.8- Falx Dacica
Evul mediu
Această epocă aduce ca noutăți în domeniu diferitele tipuri de săbii, halebarda, buzduganul, paloșulo sabie lată cu două tăișuri, adesea încovoiată spre vârf și bineînțeles sunt utilizate armele deja descoperite, îmbunătățite și modernizate.
Nu putem vorbi de o standardizare a armelor în cadrul statelor feudale. Caracteristic acestei perioade este faptul că întâlnim aici o foarte mare varietate de arme de atac sau de apărare. Fiecare cavaler feudal își comanda propria armură după bunul său plac; coifurile puteau avea felurite forme, cu cimiere diferite, cu viziere diferite, puteau fi fixate direct de platoșă, sau puteau fi separate de platoșă. Mănușile, cotierele și genunchierele puteau fi prevăzute cu ghimpi, cavalerul putând lovi cu genunchiul sau cu cotul în funcție de situație. Încălțămintea putea fi prevăzută cu țepușe în prelungirea bombeului, folosite la împungerea cailor inamicilor în lupta de aproape, în situația în care cavalerul era înghesuit sau în imposibilitatea de a-și folosi brațele. Toate aceste accesorii ofensive ale armurii aveau desigur rolul lor în lupta de aproape, însă de cele mai multe ori acestea erau montate pe armuri din motive estetice.
Armele individuale principale, defensive sau ofensive ale cavalerului feudal erau în genere spada, lancea și scutul. Alături de acestea cavalerul putea folosi securea de luptă, buzduganul – și acesta în două forme: cu ghiuleaua legată de un lanț pentru a da forță loviturii sau nu. În cazul buzduganului cu lanț se cerea o bună dexteritate în mânuirea lui de către cavaler. Existau buzdugane duble, cu două ghiulele, legate cu două lanțuri separaul său plac; coifurile puteau avea felurite forme, cu cimiere diferite, cu viziere diferite, puteau fi fixate direct de platoșă, sau puteau fi separate de platoșă. Mănușile, cotierele și genunchierele puteau fi prevăzute cu ghimpi, cavalerul putând lovi cu genunchiul sau cu cotul în funcție de situație. Încălțămintea putea fi prevăzută cu țepușe în prelungirea bombeului, folosite la împungerea cailor inamicilor în lupta de aproape, în situația în care cavalerul era înghesuit sau în imposibilitatea de a-și folosi brațele. Toate aceste accesorii ofensive ale armurii aveau desigur rolul lor în lupta de aproape, însă de cele mai multe ori acestea erau montate pe armuri din motive estetice.
Armele individuale principale, defensive sau ofensive ale cavalerului feudal erau în genere spada, lancea și scutul. Alături de acestea cavalerul putea folosi securea de luptă, buzduganul – și acesta în două forme: cu ghiuleaua legată de un lanț pentru a da forță loviturii sau nu. În cazul buzduganului cu lanț se cerea o bună dexteritate în mânuirea lui de către cavaler. Existau buzdugane duble, cu două ghiulele, legate cu două lanțuri separate. Armura cavalerului medieval, dificil de străpuns în acea perioadă, a dus la apariția ciocanului de luptă, armă destinată penetrării armurilor celor mai puternice. Buzduganul clasic, fără lanț poate avea diferite forme și mărimi, în funcție de cerințele luptei. În general era folosit pentru deteriorarea armurilor și a scuturilor. Lancea lungă era folosită de cavaler numai în cazul luptelor călare.
Arma principală a cavalerului feudal era spada cu două tăișuri. Ea era înmânată personal de către senior cavalerului feudal la învestitură devenind astfel personificată. Forma spadelor nu diferă prea mult în evul mediu: lama lungă de circa 1 metru lungime, cu două tăișuri și cu nervură mediană, destul de groasă pentru a rezista loviturilor, o gardă solidă și mânerul înfășând ferm lama; în general forma unei cruci latine. Variațiile țin de forma gardei și a mânerului. Cavalerii le mânuiau cu ambele mâini, ele fiind prea grele și prea mari pentru o singură mână. Foarte mulți cavaleri mureau din cauza efortului într-o armură încinsă de căldura soarelui.
Fig. 1.9 – Buzdugan cu o ghiulea
Fig. 1.10- Buzdugan cu lanț și două ghiulele
Fig. 1.11-Sabia Fig. 1.12- Halebarda
Ideologia islamică și-a pus amprenta nu numai asupra concepției militare și a modului de ducere a războiului dar și asupra tipologiei armelor folosite. Există arme albe folosite cu precădere de trupele musulmane – fie arabe, persane sau otomane – de genul iataganelor, hangerelor și pumnalelor. Specific la aceste arme sunt decorațiile acestora. Spre deosebire de forma clasică a spadelor europene – lama dreaptă, mânerul drept, în general o formă simetrică – iataganele și hangerele musulmane au forme neregulate, curbe, cu tăișul fie prin interior fie prin exterior, fiind folosite mai mult la tăiat decât la împuns. Același lucru se poate vorbi și de armele folosite de popoarele din India și din Extremul Orient.
Fig.1.13-Iatagane Fig.1.14- Hanger
Epoca modernă
Apariția și perfecționarea puștii, o armă de foc portabilă cu rază lungă de acțiune, a fost un proces ce s-a desfășurat de-a lungul mai multor secole, apărând pe câmpurile de luptă în a doua jumătate a secolului al XV-lea. Perfecționarea acesteia s-a făcut în foarte multe etape devenind în timp mai ușoară, mai puternică, i se adaugă baioneta (1703), i se mărește precizia tirului, apare mitraliera la mijlocul secolului al XIX-lea. Cam în aceeași perioadă apar și pistoalele, inițial ca o armă de cavalerie, lăsând o mână liberă pentru controlul frâielor cailor. Inovațiile privind mecanismele de declanșare, precum sistemele de „piedică cu roată”, „piedica cu cremene” și mai târziu „declanșarea cu percuție” au fost esențiale pentru ca pistolul să fie pregătit de tragere. Greutatea mică a pistolului și eficiența lui în condițiile lipsei de spațiu erau ușor de observat, astfel încât acesta a devenit o armă indispensabilă de protecție personală.
Pistolul automat a apărut în anii 1850, chiar în perioada în care ruda sa mai mare, pușca, învăța să se încarce automat. Cele mai folosite tipuri, reprezentând Luger-ul german și Browning-ul american, foloseau în mod inovator forța reculului pentru aruncarea cartușului gol și aducerea pe țeavă a unui nou glonț dintr-un încărcător cu arc plasat în mâner. Diversitatea în cazul armelor de foc moderne este de altă natură decât în ceea ce privește armele medievale. Ea constă în destinația armelor și nu în ceea ce privește varietatea formelor. Tot aici putem vorbi de piese de artilerie cu diferite destinații – obuziere, mortiere, tunuri, aruncătoare de grenade, mine sau proiectile reactive – de arme de asalt – la aviație și blindate.
Fig. 1.15- Puști sec 16
Epoca contemporană
În perioada interbelică tehnologia a dominat războiul încă de la începutul anilor 1900. Conceptul de tanc ca armă fiind deja împământenit, mai multe state au proiectat și fabricat tancuri în perioada dintre cele două războaie mondiale. În acest timp s-au creat mai multe clase de tancuri, majoritatea dezvoltate în Regatul Unit. A apărut și conceptul de luptă între tancuri, dar combaterea tancurilor s-a concentrat în folosirea de artilerie antitanc și arme similare, cum ar fi tancul vânător de tancuri. În timp, tancurile au fost înzestrate cu turele, stații radio, mitralieră pe turelă, blindaj mai gros, îmbunătățirea mobilității, vizoare combinate cu sisteme electronice cu zoom optic și digital, sistem de explorare frontală cu infraroșii.
Fig. 1.16- Tanc rusesc interbelic T-26.24
Epoca contemporană deține supremația în cea ce privește armele, atât ca tipologie cât și ca putere.
Putem enumera :
Minele care sunt o problemă aparte, deoarece nu există o metodă sigură, rapidă sau ieftină pentru a evita problemele generate de milioanele de mine rămase din conflictele anterioare, armele teleghidate, cum ar fi bombele „inteligente” lansate de bombardiere „invizibile”, cuplate cu senzorii aflați în spațiu și precizia navigării prin satelit, avioane sofisticate și costisitoare cu sisteme fără pilot, ce includ avioane-robot.
Controversatul pistol Taser – ce eliberează un șoc electric prin fire – este folosit de poliție și militari. Noile versiuni fără fir sunt în dezvoltare, versiuni care ar putea „mătura” mulțimi cu ajutorul curentului electric, la fel ca proiectilele electroșoc sau alte dispozitive asemănătoare. Armata SUA a dezvoltat Sistemul Active Denial, sau „telecomanda de oameni”, ce folosește impulsuri cu microunde pentru a induce durere fără a provoca leziuni, la fel ca Pulsed Energy Projectile – un laser neletal ce imobilizează prin durere. În timp ce unele arme neletale s-au răspândit în afara sistemului militar – precum arma acustică LRAD, folosită pentru a respinge pirați – dezbaterile cu privire la efectele lor mai puțin cunoscute continuă. În ceea ce privește armele chimice, printre ultimele tipuri sunt cele neletale care includ „calmante” ca derivatele anestezice. Planurile viitoare pot include escadrile de roboți zburători, în timp ce o cursă prin deșert cu vehicule cu pilot automat poate deschide calea spre vehicule cu aprovizionare autonomă.
Fig. 1.17- Pistol taser x26 producție S.U.A.
Bomba atomică. Probabil cele mai periculoase urmări sunt generate de armele nucleare. Bomba atomică a fost pentru prima dată folosită în Hiroshima, Japonia, în 1945, unde efectele radiației încă persistă, iar arsenalul de arme nucleare a crescut masiv pe durata Războiului Rece. Există de asemenea și arme chimice și biologice de distrugere în masă. Autoritățile din SUA cred ca Sindromul Războiului din Golf (simptomele includ diaree cronică, transpirație, insomnie, pierderea memoriei, dureri de stomac și mușchi, oboseală) a fost cauzat de expuneri la nivele scăzute de substanțe chimice periculoase în timpul războiului din 1991, dar teoria rămâne controversată.
Un camuflaj mai bun sau chiar invizibilitatea, sunt direcții de cercetare noi, ca și ideea de invizibilitate radar. Unde va fi următoarea mare descoperire a tehnologiilor referitoare la arme? Poate fi în domeniul super-explozibililor, micro-generatoarelor, nanotehnologiilor sau calculului cuantic. Dar de asemenea poate fi ceva complet neașteptat.
1.2. Definiții
Există o multitudine de definiții pentru conceptul de armă. În accepțiunea Legii nr. 295/2004 completată de Legea nr 217/2011, avem următoarele definiții:
arma – orice obiect sau dispozitiv a cărui funcționare determină aruncarea unuia sau mai multor proiectile, substanțe explozive, aprinse sau luminoase, amestecuri incendiare ori împrăștierea de gaze nocive, iritante sau de neutralizare, în măsura în care se regăsește în una dintre categoriile prevăzute în anexa la lege;
arma de foc – orice armă portabilă cu țeavă care poate arunca, este concepută să arunce sau poate fi transformată să arunce alice, un glonț ori un proiectil prin acțiunea unui combustibil de propulsie; se consideră că un obiect poate fi transformat pentru a arunca o alice, un glonț sau un proiectil prin acțiunea unui combustibil de propulsie dacă are aspectul unei arme de foc și, ca urmare a construcției sale sau a materialului din care este confecționat, poate fi transformat în acest scop; în înțelesul acestei legi, nu sunt incluse în definiția armelor de foc armele prevăzute în categoriile D și E din anexa la lege, respectiv armele supuse notificării și alte categorii de arme (armele de asomare și muniția corespunzătoare, harpoanele destinate pescuitului, arcurile destinate tirului sportiv, replicile de arme tip airsoft și dispozitivele paintball).
Articolul 179 din Codul Penal prevede că armele sunt instrumentele, dispozitivele sau piesele declarate astfel prin dispoziții legale. Sunt asimilate armelor orice alte obiecte de natură a putea fi folosite ca arme si care au fost întrebuințate pentru atac.
Conform Wikipedia, o armă este un obiect conceput pentru a fi folosit în luptă, cu scopul de a răni, ucide, dezarma sau imobiliza un adversar sau o victimă.
În Dicționarul Explicativ al Limbii Române, arma este definită ca fiind un obiect, unealtă, aparat, mașină care servește în lupta împotriva inamicului, la vânat, în unele probe sportive etc.
În ceea ce privește muniția:
în conformitate cu prevederile Legii numărul 295/2004 actualizată, muniția este definită ca ansamblu format din tub cartuș, încărcătură de azvârlire, capsă de aprindere și, după caz, proiectil;
conform Wikipedia, muniția vine de la termenul în limba franceză „ la munition”. La început se înțelegea prin acest termen, toate lucrurile folosite în război. În prezent termenul este folosit în exclusivitate pentru praf de pușcă și artilerie;
în Dicționarul Explicativ al Limbii Române, muniția este definită ca fiind totalitate de proiectile și accesorii ale acestora, folosite la armele de foc.
1.3. Scurt istoric al Balisticii
Istoria balisticii judiciare este strâns legată de perfecționarea și dezvoltarea tehnicii privind construcția armelor de foc, de răspândirea acestora pe toate teritoriile lumii, de folosirea armelor de foc la comiterea diferitelor infracțiuni. În viziunea lui C. Suciu, balistica judiciară este o ramură a Criminalisticii care studiază construcția și funcționarea armelor de foc, precum și toate fenomenele legate de tragere și urmele acesteia, această disciplină stabilind metode de cercetare criminalistică a urmelor lăsate de folosirea armelor de foc în cadrul infracțiunilor.
V. Măcelaru definește balistica judiciară ca ramură a tehnicii criminalistice care studiază construcția și funcționarea armelor de foc, fenomenele legate de tragere și urmele determinate de acestea în scopul rezolvării problemelor ridicate de urmărirea penală. Prima încercare de a găsi prin glonț, arma incriminată și descoperirea astfel a infractorului a fost făcută de către Henry Goddard în anul 1835. H. Goddard din poliția judiciară londoneză a urmărit și a prins un infractor care comisese un omor cu ajutorul unei arme de foc. Pe glonț el a descoperit o excrescență care s-a potrivit cu o adâncitură din tiparul pentru gloanțe găsit la bănuit. Rezultatul obținut de H. Goddard a fost în baza inspirației de moment și el nu s-a gândit că din descoperirea sa să facă o metodă sau să elaboreze un sistem.
Fără să știe a devenit predecesorul multor criminaliști, armurieri și polițiști, care în decursul mai multor generații au creat o nouă metodă numită “balistica judiciară” sau “știința despre arma de foc și proiectil”.
În anul 1889 este evidențiată valoarea criminalistică a striațiilor, dar nu de către criminaliști, ci de către medicii legiști care au descoperit că profilul interior al țevii armei de foc lasă pe gloanțele trase anumite dungi ce pot folosi la identificarea armelor de foc.
În anul 1898 chimistul judiciar din Berlin Paul Jeserich fiind chemat în fața tribunalului pentru a stabili dacă un glonț extras dintr-un cadavru a fost tras sau nu cu arma bănuită, a folosit o metodă nouă pentru criminalistică, efectuând o tragere experimentală cu arma bănuită, obținând ceea ce astăzi numim model tip de comparație. Glonțul corp delict și glonțul experimental, Jeserich le-a fotografiat la microscop, observând pe ambele gloanțe aceleași striații produse de profilul interior al țevii, respectiv de plinurile dintre ghinturi.
După primul război mondial, în America Charles E. Waite, obsedat de condamnarea la moarte a unui nevinovat, pe baza unei expertize balistice a căutat să găsească calea științifică de a ajunge de la glonțul corp delict, la arma cu care s-a tras. Timp de 5 ani (1919-1923) a colindat fabricile și uzinele de armament din America și Europa, strângând date precise în legătură cu toate modelele de arme fabricate după anul 1850, colecționând un număr de 1500 de modele diferite de arme de foc, model cu ajutorul cărora putea compara gloanțele corpuri delicte.
În Europa Otto Metzger, directorul biroului de cercetare chimică a orașului Stuttgart și colaboratorii săi Hess și Kasalacher au pășit, începând din anul 1923 pe aceeași cale pe care o urmase și Waite cu patru ani în urmă. Ei au strâns toate modelele de arme de foc și muniții și au măsurat și catalogat semnele caracteristice ale acestora. Ei au creat un “Atlas pentru pistoale” care cuprindea 100 de arme.
Dezvoltarea balisticii judiciare este strâns legată de inventarea, perfecționarea și folosirea microscopului de comparare, aparat optic de strictă necesitate în expertiza balistică.
Realizările tehnicii moderne în balistica judiciară au intrat în Europa pe o cale ocolită, prin Egipt, unde microscopul de comparare a dus la rezolvarea diferitelor cauze foarte delicate.
În sfera cercetării balisticii judiciare nu intră toate tipurile de arme de foc, ci numai cele portabile (pistoalele, revolverele, puștile, carabinele, armele de foc și armele de construcție proprie), care sunt cel mai frecvent folosite de infractori.
CAPITOLUL II
CLASIFICARE DUPĂ CÂTEVA CRITERII A ARMELOR SI MUNITIILOR
În literatura de specialitate se găsesc mai multe clasificări ale armelor, funcție de criterii diferite.
Conform Legii numărul 295/2004 Capitolul I, avem următoarele clasificări:
I. Din punct de vedere al destinației
arme militare – arme destinate uzului militar;
arme de apărare și pază – arme de foc scurte, recunoscute în condițiile prevăzute de lege, destinate să asigure apărarea vieții, integrității și libertății persoanelor fizice, precum și a bunurilor aparținând persoanelor fizice sau juridice;
arme de autoapărare – arme neletale scurte, special confecționate pentru a împrăștia gaze nocive, iritante, de neutralizare și proiectile din cauciuc, în scop de autoapărare;
arme de tir – arme destinate practicării tirului sportiv, recunoscute în condițiile prevăzute de lege;
arme de vânătoare – arme destinate practicării vânătorii, cu una sau mai multe țevi, care folosesc muniție cu glonț sau/și cu alice, recunoscute în condițiile prevăzute de lege;
arme utilitare – arme destinate să asigure desfășurarea corespunzătoare a unor activități din domeniile cinematografic, teatral, artistic, sportiv, cultural, industrial, agricol, piscicol, medico-veterinar, al protecției mediului și protecției împotriva dăunătorilor, precum și desfășurarea de către societățile specializate de pază și protecție a activităților de pază a obiectivelor, bunurilor, valorilor și a transporturilor de bunuri și valori, respectiv a activităților de protecție a persoanelor;
arme și dispozitive de agrement – arme și dispozitive neletale, construite pe principii asemănătoare armelor care nu folosesc muniții, ce aruncă proiectile nemetalice și sunt destinate a fi folosite atât în scop recreativ, cât și în cadrul competițiilor sportive; sunt incluse în această categorie și arcurile;
replici de arme tip airsoft – replici după arme și dispozitive militare reale, la scară 1/1, cu mecanism electric, mecanic sau pe bază de gaz neiritant, construite pe principii asemănătoare armelor, care nu folosesc muniții, ce aruncă proiectile nemetalice;
dispozitive paintball – dispozitive neletale cu mecanism pe bază de gaz sau mecanic, care aruncă proiectile sferice nemetalice umplute cu vopsea;
arme de asomare – arme utilitare, folosite pentru imobilizarea animalelor, prin supunerea acestora la un șoc mecanic, în scopul sacrificării ulterioare;
arme cu destinație industrială – arme de foc utilitare, semiautomate, destinate unui scop industrial de uz civil și care au aparența unei arme de foc automate;
arme cu tranchilizante – arme utilitare destinate imobilizării animalelor prin injectarea de substanțe tranchilizante;
arme de panoplie – arme de foc devenite nefuncționale ca urmare a dezactivării lor sau datorită gradului avansat de deteriorare, atestate de către un armurier autorizat în condițiile legii;
arme de colecție – armele destinate a fi piese de muzeu, precum și armele, aflate sau nu în stare de funcționare, care constituie rarități sau care au valoare istorică, artistică, științifică ori documentară;
arme vechi – arme letale produse până în anul 1899 inclusiv sau reproduceri ale acestora, destinate să fie păstrate în colecții;
arme de recuzită – arme special confecționate, fabricate sau devenite inofensive ca urmare a modificării lor de către un armurier autorizat, necesare activității instituțiilor specializate în domeniul artistic.
II. Din punct de vedere constructiv
arme cu aer comprimat sau gaze sub presiune – arme care, pentru aruncarea proiectilului, folosesc forța de expansiune a aerului comprimat sau a gazelor sub presiune aflate într-o butelie recipient;
arme de foc scurte – arme de foc a căror țeavă nu depășește 30 cm sau a căror lungime totală nu depășește 60 cm;
arme de foc lungi – arme de foc a căror lungime a țevii sau lungime totală depășesc dimensiunile armelor de foc scurte;
arme de foc automate – arme de foc care, după fiecare cartuș tras, se reîncarcă automat și trag o serie de mai multe cartușe prin apăsarea continuă pe trăgaci;
arme de foc semiautomate – arme de foc care, după fiecare cartuș tras, se reîncarcă automat, dar nu pot trage o serie de mai multe cartușe prin apăsarea continuă pe trăgaci;
arme de foc cu repetiție – arme de foc care, după fiecare foc tras, se reîncarcă manual, prin introducerea pe țeavă a unui cartuș preluat din încărcător prin intermediul unui mecanism;
arme de foc cu o singură lovitură – armă de foc fără încărcător, care este încărcată după fiecare tragere prin introducerea manuală a cartușului în camera de încărcare sau într-un lăcaș special prevăzut la intrarea în țeavă;
arme albe cu lamă – armă care îndeplinește următoarele criterii:
lama este fie solidară cu mânerul, fie echipată cu un sistem ce îi permite să facă corp comun cu mânerul său;
are tăiș dublu pe toată lungimea sa;
lungimea este mai mare de 15 cm;
lățimea este mai mare sau egală cu 0,4 cm;
are un mâner prevăzut cu gardă.
III. Din punct de vedere tehnic (site-ul wikipedia:)
Armele se pot împărți în:
Arme cu coardă: arcul, arbaleta
Arme explozive: sticle incendiare ("cocteil Molotov"), bombe, grenade, mine, torpile
Arme de împuns și tăiat (arme albe): sabia, spada, iataganul, pumnalul, baioneta
Arme istorice: catapulta, berbecul, sulița, halebarda
Arme cu aer comprimat (arme de tir sportiv)
Arme de foc (cu gaze fierbinți formate de explozie): tunul, pușca, pistolul, pușca automată, mitraliera, etc.
Arme cu acțiune în masă: arme biologice, chimice, nucleare
IV. Din punct de vedere al utilizatorilor
Armele se pot împărți în:
Arme de vânătoare
Arme personale (sau arme de calibru mic) – concepute pentru a fi utilizate de către o singură persoană
Arme de sprijin pentru infanterie – de calibru mai mare decât armele cu caracter personal, care necesită două sau mai multe persoane pentru funcționare
Arme pentru fortificații – montate într-un amplasament permanent (fortificație)
Arme pentru vehicule – pentru a fi montat pe orice tip de vehicul militar
Arme pentru aeronave – desfășurate și utilizate de către un anumit tip de avion, elicopter, sau alte vehicule aeriene
Arme navale – montate pe nave de suprafață și submarine
Arme spațiale – concepute pentru a fi utilizate în spațiu sau lansate din spațiu
Armament militar:
Armament militar terestru ușor: pistoale, puști cu repetiție, semi-automate sau automate, mitraliere
Armament militar terestru greu: artileria, blindatele
Armament militar aerian: avioanele (de vânătoare, de recunoaștere, bombardiere) și rachetele
Armament militar naval (nave de luptă): cuirasate, crucișătoare, distrugătoare, torpiloare, portavioane,submarine.
V. Din punct de vedre al utilizării armelor.
În conformitate cu acest criteriu avem:
Armele militare
Armele de apărare și pază
Arme de autoapărare
Arme de tir
Arme de vânătoare
Arme utilitare
Arme și dispozitive de agrement
Replici de arme tip airsoft
Dispozitive paintball
Arme de asomare
Arme cu destinație industrială
Arme cu tranchilizante
Arme de panoplie
Arme de colecție
Arme Vechi
Arme de recuzită
VI. Din punct de vedere criminalistic
Din perspectiva criminalistica, clasificarea armelor de foc prezintă utilitate practică pentru identificare, datorită posibilității determinării grupului, categoriei, mărcii. Clasificarea se referă, în principal la armele portabile, întrucât acestea sunt folosite în general de către infractori. Armele de foc se clasifică în funcție de caracteristicile de construcție ale diferitelor componente și după modul de funcționare (încărcare, percuție), caracteristici capabile să faciliteze identificările de grup și individuale.
Clasificarea armelor se face astfel:
După destinație:
arme militare (de luptă)→puști, carabine, pistoale, pistoale mitralieră
Fig. 1.18- Pușcă Semiautomată Mausser SR-93, Germania
Fig. 1.19- Pistol Colt model 1911, U.S.A.
arme de vânătoare
Fig. 1.20- Pușcă de vânătoare Hatsan Escort Camo Combo, Turcia
Fig. 1.21- Pușcă de vânătoare marca Browning Heritage Producător S.U.A.
arme sportive sau de tir
Fig. 1.22- Pușcă de tir marca Browning Eurobolt II Producător S.U.A.
arme cu diverse destinații speciale pistoale de semnalizare, de start, de alarmă, cu gaze lacrimogene.
Fig. 1.23- Pistol de semnalizare marca Orion Electric, U.S.A.
arme ascunse
Fig. 1.24- Arma ascunsă în interiorul unei camere foto
După lungimea țevii:
arme cu țeava lungă (carabine, puști, puști mitralieră, arme de vânătoare și tir)
Fig. 1.25- Mitralieră M134 Produsă de General Electric U.S.A (4000 gloanțe/minut)
arme cu țeava mijlocie (pistoale mitralieră)
Fig. 1.26- Pistol Mitraliera AK 74 modern, Rusia.
arme cu țeava scurtă (pistoale și revolvere )
Fig. 1.27- Pistol Carpați 9mm cu gloanțe de cauciuc produs de U.M.S. Cugir
După construcția canalului țevii:
arme cu țeava netedă sau lisă arme de vânătoare cu alice , pistoale de semnalizare, arme de tir redus
Fig. 1.28- Pușca cu tir redus Kal Tech KSG 3357. S.U.A.
arme cu țeava ghintuită tirul cu cartușe cu proiectil unic (pistoale, revolvere, carabine, pistoale mitralieră,etc.)
Fig. 1.29- Pistol cu țeavă ghintuită Magnum Deasert Eagle S.U.A
arme cu țevi combinate (lise și ghintuite).
Fig. 1.30- Arma cu țevi mixte Sagittaire Mixte, Franța (1)
(2)
După modul de funcționare:
arme cu repetiție (reîncărcare prin acțiunea trăgătorului)
Fig. 1.31- Pușcă semiautomatică L96A1 marca Magnum, S.U.A.
arme semiautomate (încărcarea și scoaterea tubului tras se fac automat, percuția se face pentru fiecare tragere prin apăsarea trăgaciului)
Fig. 1.32- Pistol semiautomatic Walther P99. U.S.A.
arma cu tragere automată (reîncărcarea prin energia gazelor în acțiunea de recul).Acestea permit tragerea în serii și în foc continuu printr-o singură apăsare pe trăgaci.
Fig. 1.33- Pușcă cu repetiție M16A2 marca Colt, S.U.A.
După calibru:
arme cu calibru mic-4,50―6,35 mm
Fig. 1.34- Pușcă CZ Slavia 631 Lux Calibrul 4,5mm
arme cu calibru mijlociu-6,35―9,00 mm
Fig. 1.35- Pușcă Dragunov SVD Calibrul 6,72×54, Rusia
arme cu calibru mare-peste 9,00 mm
Fig. 1.36- Pușcă Barret Light Calibrul 50 (12,77×99)
La armele de vânătoare calibrul se apreciază,de regulă, după criteriul numărului de alice fabricate dintr-un pfunt englezesc (calibrul 12 corespunde diametrului de 18,5 mm).
După modul de fabricație:
arme de fabricație industrială—caracteristici proprii pentru fiecare tip și model
Fig. 1.37- Pistol Mitralieră MP 40, Germania
arme de fabricație meșteșugărească (armele vechi în general)
Fig. 1.38- Pușcă artizanală
arme de foc rudimentare din materiale improvizate
Fig. 1.39- Armă improvizată rudimentară.
arme de foc modificate prin retezarea țevii și patului.
Fig. 1.40- Pușcă scurtă provenită dintr-o armă de vânătoare tăiată
În zilele noastre se găsesc în general arme de producție industrială, armele meșteșugărești, rudimentare sau modificate fiind foarte rare datorită frecvenței sau ușurinței cu care se procură cele industriale.
1.4. Clasificarea munițiilor
Prin muniții se înțelege cartușele, proiectilele și încărcăturile de orice fel, care pot fi folosite la armele de foc. Se subînțelege faptul că tuburile sau alicele luate separat nu pot fi considerate muniții și numai în situația în care aceste componente au fost constituite în cartușe, proiectile ori încărcături care, împreună cu capsele și pulberea, formează muniția ce se folosește la armele de foc.
Fac această precizare, întrucât au existat păreri potrivit cărora tuburile sau alicele, luate separat, ar putea constitui muniție.
Cartușul cuprinde tubul, glonțul, capsa și nicovala.
Gloanțele au forme diferite și construcții diferite: fie din metal masiv, fie din plumb cu cămașă. Pot fi gloanțe obișnuite sau speciale.
Explozivii (pulberile) sunt acele substanțe al căror caracter exploziv dă posibilitatea ca ele să fie folosite pentru aruncarea proiectilelor. Pulberile se împart în pulberi de amestecuri metalice și pulberi coloidale.
Glonțul este destinat pentru nimicirea adversarului dispus adăpostit sau înapoia adăpostirilor prin care poate pătrunde glonțul. Este format dintr-o cămașă de oțel placată cu tombac și un miez de oțel. Între cămașă și miez se găsește un strat de plumb.
Tubul e destinat pentru îmbinarea tuturor elementelor unui cartuș, protejarea încărcăturii de azvârlire de acțiunile agenților exteriori, iar pe timpul tragerii oprește dirijarea gazelor spre închizător.
Încărcătura de azvârlire are rolul de a imprima glonțului, prin gazele rezultate prin ardere, energia de mișcare. Este compusă din pulbere fără fum pe bază de pirixilină.
Capsa servește pentru aprinderea încărcăturii. Se compune dintr-un căpăcel de alamă cu încărcătura de inițiere (fulminat de mercur) presată în el și dintr-o foiță de staniol care acoperă încărcătura de inițiere.
Cunoașterea unor date referitoare la cartușele folosite de armele de foc are o mare importanță în practica organelor judiciare, deoarece, alături de urmele formate, în majoritatea cazurilor, singurele elemente rămase la fața locului după folosirea unei arme de foc sunt tuburile sau gloanțele trase ori cartușele pierdute de posesorul armei.
Pentru cunoașterea lor se folosesc atlase cu imaginea fotografică a cartușelor folosite, prezentând caracteristicile mai importante ale acestora, clasificându-le după diferite criterii.
Câteva clasificări ale munițiilor
În raport de destinația dată, muniția a fost clasificată astfel:
cartușele pentru armele militare
cartușe pentru armele de vânătoare
cartușe pentru armele speciale
cartușe pentru armele de panoplie
cartușe pentru armele ascunse, deghizate.
Cartușele de infanterie, după destinație, se împart în:
Cartușe de război: cu glonț obișnuit; cu miez de otel; cu glonț ușor; cu glonț greu și cu glonț special, care poate fi perforant, perforant incendiar, trasor, perforant incendiar trasor, exploziv.
Cartușe auxiliare: de manevră, de exercițiu, secționate, de tir.
Cartușe pentru trageri de instrucție;
Cartușe pentru trageri experimentale.
O altă clasificare împarte munițiile armelor în:
cartușe pentru arme cu țeavă ghintuită;
cartușe pentru arme cu țeavă lisă.
După modul de fabricație cartușele pot fi:
de producție industrială;
de producție proprie (artizanală).
Cartușele mai pot fi clasificate și după calibrul acestora, corespunzător clasificării armelor după calibru. Indiferent de forma, natura, destinația și modul de fabricație, cartușele au aceleași – componente de bază și anume:
glonțul;
tubul;
încărcătura de azvârlire (pulberea);
capsa de aprindere.
Glonțul. După forma exterioară, glonțul are:
partea ogivală;
partea cilindrică;
partea posterioară sub formă tronconică;
șanțul inelar.
Forma și lungimea părții ogivale au rolul să realizeze o rezistență minimă a aerului, să asigure stabilitatea glonțului pe o traiectorie și să-i mărească capacitatea de pătrundere. Partea cilindrică este destinată să imprime glonțului mișcarea de rotație și de a asigura obturarea gazelor provenite din arderea pulberii, pe timpul deplasării glonțului pe canalul țevii. Gloanțele obișnuite și cele speciale, cu excepția celor trasoare și de pistol, au pe partea cilindrică un șanț inelar, în care se păstrează gura tubului pentru realizarea sertizării glonțului cu tubul.
Gloanțele obișnuite pot fi:
cu miez de plumb; Fig. 1.41
cu miez de oțel. Fig. 1.42
Fig. 1.41 Fig. 1.42
Ele se compun din:
un înveliș bimetalic;
un miez de oțel sau de plumb;
cămașa de plumb (la glonțul cu miez de oțel).
Învelișul servește pentru realizarea formei exterioare a glonțului, asamblării cămășii și miezului și pentru asigurarea angajării sigure în ghinturile țevii. Se fabrică prin presare la rece, din oțel cu un conținut redus de carbon, cu un strat subțire de tombac.
Cămașa se fabrică din plumb sau aliaj cu antimoniu și asigură asamblarea compactă a miezului și înveliș și dispunerea corectă a masei glonțului, contribuind la atenuarea uzurii țevii.
Miezul poate fi din aliaj de plumb cu antimoniu sau din oțel. Miezul de oțel înlocuiește o parte din plumbul deficitar, mărind și capacitatea de perforare a glonțului.
Gloanțele speciale, după destinația lor pot fi:
perforante – pentru neutralizarea blindajelor ușoare; Fig. 1.43
trasoare – pentru corectarea tragerii și semnalizare; Fig. 1.44
incendiare – pentru incendierea carburanților și materialelor; Fig. 1.45
de reglaj-incendiere – pentru reglarea tragerii și incendiere; Fig. 1.46
explozive (interzise în convențiile internaționale); Fig. 1.47
perforant – incendiere – trasoare; Fig. 1.48
perforant – incendiere – pentru incendiere după blindajele ușoare. Fig. 1.49
Fig. 1.43 Fig. 1.44 Fig. 1.45
Fig. 1.46 Fig. 1.47 Fig. 1.48
Fig. 1.49
Gloanțele folosite la armele cu țeava ghintuită au o importanță deosebită pentru identificare deoarece reflectă caracteristicile reliefului țevii. Diametrul lor este de regulă mai mare decât calibrul țevii (aprox. Cu 0.30 mm.) pentru a folosi efectul complet al gazelor rezultate din arderea pulberii, reducând pierderile de gaze în favoarea forței cinetice (de azvârlire). Datorită acestei diferențe de diametru, glonțul intră mai bine în ghinturi, aderând perfect la pereții interiori ai țevii după care își adaptează forma. “Forma și compoziția gloanțelor este foarte diferită, în funcție de destinație sau de tipul de armă folosit”. Nu toate gloanțele sunt cămășuite unele au cămășuit numai vârful, ceea ce le face să se deformeze ușor la impactul cu un obiect dur.
Armele de vânătoare cu țeavă lisă folosesc cartușe care au proiectile alice sau mitralii.
Alicele sunt de formă sferică, confecționate de regulă din plumb sau alte aliaje, cu o greutate de până la 0.8 g. și cu un diametru de 2-5 mm.
Mitraliile sunt alice cu dimensiuni mari, cu diametru de peste 5.5 mm. Pentru încărcarea cartușelor armelor de vânătoare se utilizează și gloanțe sferice sau cilindrice, acestea din urmă având o construcție specială: un corp masiv de plumb prevăzut cu striații pentru înșurubare în țintă și un stabilizator de care se fixează bura de plasă sau bura lemnoasă (proiectil de tip “Brennek”).
Cartușele pentru armele cu țeavă ghintuită au, de regulă, încărcătura de azvârlire formată din pulbere fără fum sau coloidală, iar cele pentru armele de vânătoare cu țeavă lisă au pulbere albă fără fum sau neagră cu fum.
Tubul cartușului servește pentru asamblarea tuturor elementelor cartușului, obturarea gazelor pulberii pe timpul tragerii și pentru protejarea încărcăturii de azvârlire și a capsei de aprindere împotriva agenților atmosferici. El poate avea formă cilindrică sau cilindrică cu o parte conică. Este confecționat din metal (fier sau alamă) pentru armele cu țeavă ghintuită sau din metal, carton, material plastic pentru armele cu țeavă lisă.
Părțile componente ale tubului sunt următoarele:
corpul – pentru încărcătura de azvârlire;
partea cilindrică pentru fixarea glonțului;
partea conică;
fundul (rozeta);
șanțul (gulerul) sau rebordul.
Șanțul și rebordul folosesc la extragerea de către gheara extractoare a tubului din camera cartușului.
Fundul are un locaș pentru capsă, nicovală și două orificii pentru transmiterea flăcării la încărcătură, practicate în despărțitorul (montecula), care separă orificiul pentru capsă de volumul interior al tubului, în care se găsește pulberea.
Glonțul se fixează în tub prin îmbinarea strânsă și presarea părții cilindrice sau prin îmbinarea strânsă și punctată în 2-3 locuri.
Pentru protejarea împotriva coroziunii, suprafețele tuburilor se acoperă cu lac (în special cele de oțel).
La tuburile de carton sau plastic alicele sunt separate de praful de pușcă printr-o bură, iar spre exterior sunt protejate printr-o bucată de carton circulară numită rondelă. Aceasta se fixează între marginile tubului prin răsucire sau lipire.
Capsa este destinată aprinderii încărcăturii, conține un exploziv puternic și sensibil la acțiunile mecanice (fulminat de mercur, stibilat de plumb). Aprinderea are loc în momentul lovirii capsei de către percutor, urmată de spargerea acestuia pe nicovală.
Capsa se compune din:
căpăcelul (alveola) din alamă;
rondela de staniol;
compoziția pirotehnică sensibilă la lovire.
Încărcătura de pulbere (de azvârlire) este destinată pentru a imprima glonțului viteza inițială, prin gazele rezultate în urma arderii.
Ca încărcătură de azvârlire se folosesc substanțe explozivă a căror combustie foarte rapidă este însoțită de degajarea unei mai cantități de gaze. Ea poate fi pulbere neagră, cu fum, sau pulbere coloidală, fără fum. Aceasta din urmă este folosită la muniția pentru armamentul de infanterie și este pulbere de nitroceluloză marca V.U.F.L., V.T., P-45, D.G.G., D.C.M., etc.
Pulberea neagră (cu fum) are în compoziție următoarele substanțe (ea poate fi produsă și artizanal): salpetru KNO3 (aprox. 74%), sulf S (10%), cărbune C (15%) și apă H2O (0,95%).
Pulberea diferă în funcție de lungimea țevii, de destinația acesteia, uneori chiar după modul de funcționare a armei.
Pulberea cu fum se prezintă sub formă de granule de formă neregulată, arde cu flacără mare, mult fum (ardere incompletă) și produce zgomot mare la împușcătură. In urma arderii formează un strat gros de reziduuri, iar arma se îmbâcsește ușor. Se folosește la armele de vânătoare și la cele de construcție proprie sau pentru încărcătura focoaselor de la grenadele de mână, a amorselor, pentru fabricarea fitilului detonat etc.
Pulberile coloidale, după cum am amintit mai sus, reprezintă nitrații de celuloză plastifiați cu diferiți solvenți și sunt: pulberea piroxilinică, balistică, cordita pulbere cu solvent nevolatil.
Muniția specială
Pe lângă muniția clasică cu glonț obișnuit sau cu glonț special, există și alte tipuri de muniție cu caracteristici tehnico-tactice mai performante și de o construcție specială ca de exemplu munițiile pentru armamentul produs în cadrul programului Advanced Combat Rifle (A.C.R.)..
CAPITOLUL III
PREVEDERI LEGALE CARE REGLEMENTEAZĂ REGIMUL ARMELOR ȘI MUNIȚIILOR.
Principalele prevederi legale care reglementează regimul armelor și munițiilor, sunt conținute în Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor si munițiilor modificată și completată prin Legea nr. 217/2011.
Acestea conțin câteva definiții ale celor mai importanți termeni care sunt utilizați și în întregul cuprins al lucrării de față.
Legea stabilește principalele categorii de arme și muniții, după cum urmează:
arme și muniții interzise – armele și munițiile prevăzute în categoria A din anexa la lege, a căror procurare, deținere, port și folosire sunt interzise persoanelor fizice și juridice, cu excepția instituțiilor publice care au competențe în domeniul apărării, ordinii publice și securității naționale, a unităților aflate în subordonarea sau coordonarea acestora, înființate prin acte normative, precum și a companiilor naționale și societăților comerciale constituite prin acte normative în vederea producerii acestui tip de armament și muniție;
arme și muniții letale – arme și muniții prin a căror utilizare se poate cauza moartea ori rănirea gravă a persoanelor și care sunt prevăzute în categoria B din anexa la lege;
arme și muniții neletale – armele și munițiile destinate pentru un scop utilitar sau pentru agrement ori autoapărare, confecționate astfel încât, prin utilizarea lor, să nu se cauzeze moartea persoanelor; sunt asimilate acestei categorii și armele vechi.
De asemenea este făcută clasificarea armelor, subiect la care vom reveni cu detalii în subcapitolul 1.3. și sunt stabilite anumite categorii de persoane care au dreptul să dețină sau să folosească într-o formă sau alta arme și muniții. Autoritatea competentă pentru exercitarea controlului privind deținerea, portul și folosirea armelor, pieselor și munițiilor precum și la operațiunile cu arme si muniții este stabilită ca fiind Poliția Română. Tot în legea 295/2004 actualizată până la data de 19 Decembrie 2011, sunt stabilite regimul armelor militare și ale unor dispozitive destinate armelor letale (art. 5) și condițiile generale privind deținerea armelor (art. 6). Capitole foarte importante din lege tratează: principalele obligații ale deținătorilor de arme, modul de procurare, înstrăinare, deținere, port și folosire a armelor și munițiilor de către persoane fizice și de către persoanele juridice (Capitolele II și III), regimul circulației armelor și munițiilor (Capitolul IV), regimul operațiunilor cu arme, piese și muniții (Capitolul V), regimul procurării, deținerii, portului și folosirii armelor și munițiilor de către rezidenții statelor membre pe teritoriul României și de către cetățenii români pe teritoriile statelor membre, regimul operațiunilor cu arme și muniții, desfășurate între armurierii români și cei ai statelor membre (Capitolul VI), regimul juridic al deținerii, portului și folosirii armelor și munițiilor de către membrii forțelor armate străine staționate pe teritoriul României și de către membrii de familie a acestora (Capitolul VII), iar capitolul VIII tratează subiectul contravențiilor și infracțiunilor.
CAPITOLUL IV
EVIDENȚIEREA ARMELOR ȘI MUNIȚIILOR EXISTENTE ÎNTR-O BAZĂ DE DATE UNICĂ
4.1.ASPECTE GENERALE PRIVIND EXPERTIZA ARMELOR DE FOC ȘI MUNIȚIILOR
4.1.1. Construcția și funcționarea armelor de foc și a muniției
Pentru identificarea armelor de foc după urmele lăsate, trebuie să posedăm cunoștințe temeinice despre construcția și modul de funcționare al acestora. Orice armă de foc portativă, indiferent de forma și destinația ei, se compune din următoarele părți:
țeava;
corpul armei (la unele lipsește);
mecanismul de dare a focului (sau de percuție);
magazia (încărcătorul);
aparatele de ochire;
patul (crosa armei);
accesorii.
Fig. 2.1 descriere amănunțită a unui pistol Colt 1911
Șină inferioară
Țeavă
Șină superioară
Țeavă evacuare gaze
Acul siguranței
Arcul siguranței
Butonul de eliberare al siguranței
Piedica
Înălțător
Cătare
Conectorul țevii
Șurubul conectorului țevii
Gura țevii
Arcul de recul
Stâlpul arcului de recul
Dopul arcului de recul
Gheara extractoare
Nicovală
Cuiul nicovalei
Cui percutor
Arcul cuiului percutor
Peretele arcului percutor
Cocoș
Cuiul cocoșului
Manivela cocoșului
Cuiul manivelei cocoșului
Arcul manivelei cocoșului
Șurubul arcului manivelei cocoșului
Șurubul închizătoarei manivelei cocoșului
Încărcătorul cocoșului
Arcul încărcătorului cocoșului
Cuiul încărcătorului
Deconectorul
Trăgaci
Apărătoare patului armei
Șurub de prindere a patului armei
Cutia arcului principal
Cuiul cutiei arcului principal
Capul de blocare al arcului principal
Inel de prindere al pistolului
Cuiul inelului de prindere
Încărcătorul complet
Nu exista corespondent în figură
Nu exista corespondent în figură
Nu exista corespondent în figură
Arcul Încărcătorului
Capacul retractabil al încărcătorului
Butonul de expulzare al încărcătorului
Arcul butonului de expulzare al încărcătorului
Butonul de blocare al încărcătorului
Patul armei s/d
Șuruburile de prindere ale patului armei
Pentru cercetarea criminalistică a armelor de foc și a urmelor lăsate de acestea, interesează în mod deosebit țeava, mecanismul de percuție, închidere și extracție a tubului tras, deoarece acestea formează urme pe elementele cartușului ce se folosesc în procesul de identificare.
Țeava – este o piesă de bază a unei arme de foc confecționată dintr-un tub de oțel străbătut de un canal, având la extremități gura țevii și culata. În interior, între culată și gura țevii, există următoarele părți:
camera cartușului sau camera de detonare;
conul de forțare care asigură pătrunderea glonțului în ultima parte a țevii;
partea ghintuită care are rolul de a imprima glonțului o mișcare de rotație necesară stabilității pe traiectorie. La armele automate, în partea ghintuită există un orificiu pentru recuperarea gazelor în vederea reîncărcării armei.
Țevile armelor de foc prezintă o serie de caracteristici de construcție, ce fac să se deosebească una de cealaltă, contribuind la identificarea (de grup sau individuală) armei. Unele dintre cele mai importante elemente ale unei țevi sunt ghinturile. Acestea sunt canale elicoidale practicate în peretele interior al țevii. Pragurile dintre golurile ghinturilor se numesc câmpurile ghinturilor sau plinuri. Destinația dintre două plinuri diametral opuse reprezintă calibrul canalului țevii. Fața inferioară a ghintului se numește fundul ghintului sau plinuri. Distanța dintre două plinuri diametral opuse reprezintă calibrul canalului țevii. Fața inferioară a ghintului se numește fundul ghintului, iar pereții laterali – limitele sau flancurile ghintului. Flancul care suporta frecarea cea mai puternică a proiectilului, imprimând acestuia mișcarea de rotație în jurul axului său, se numește flanc de atac, iar flancul opus acestuia care suportă un șoc mai mic, se numește flanc liber. Numărul de ghinturi diferă de la o categorie de arme la alta, la armele portative (de mărime redusă) fiind de 6,4, sau, mai rar, 3 sau 5.
În majoritatea cazurilor sensul de rotație al ghinturilor este spre dreapta și mai rar spre stânga.
Pasul sau lungimea cursei ghinturilor este distanța pe care ghintul face o rotație completă (spirală). Pentru caracterizarea generală a țevii și pentru formarea urmelor pe gloanțele trase, sunt foarte importante dimensiunile transversale ale canalului țevii și ale părților sale.
Prezintă importanță următoarele dimensiuni principale ale profilului canalului țevii:
calibrul armei (distanța dintre două plinuri diametral opuse);
diametrul canalului țevii între două funduri de ghint diametral opuse;
adâncimea ghinturilor;
lățimea ghinturilor (distanța dintre flancul de atac și flancul liber);
lățimea plinurilor. La majoritatea armelor de vânătoare, țeava lisă poate avea formă cilindrică, conică sau șoc. Țeava de șoc are formă cilindrică până aproape de gura țevii (aprox. 50mm.), apoi urmează o formă conică până la 15 mm. de gura țevii și din nou cilindrică, dar cu un diametru mai mic, fapt ce are ca efect concentrarea snopului de alice și plinuri opuse, făcându-se apoi media.
O serie de urme lăsate pe canalul țevii pe cartuș se datorează particularităților de construcție sau apar ca urmare a modificărilor survenite pe parcursul întrebuințării armelor de foc. Astfel, în timpul confecționării, pot rămâne unele defecte, ca urmare a strunjirii sau dornuirii țevii, la prelucrarea camerei cartușului, a retezăturii dinaintea țevii, la finisarea și crearea canalului țevii, a ghinturilor, etc.
Deci, chiar o armă nouă, prezintă o serie de caracteristici proprii, strict individuale, ce ajută la identificarea ei.
Modificările intervenite în timpul folosirii armei de foc sunt: arderea și metalizarea canalului țevii, corodarea canalului din cauza umidității atmosferice sau schimbărilor rapide de temperatură, uzura în urma folosirii îndelungate. Canalul țevii armei poate fi modificat și în urma acțiunilor conștiente ale posesorului acesteia cum ar fi: încercări de reparație, folosirea de cartușe de calibre necorespunzătoare (mai mari sau mai mici), deteriorări accidentale încercării de a modifica suprafața canalului pentru a îngreuna identificarea.
Ca urmare a diferitelor modificări ale armelor de foc, în canalul țevii au loc transformări sau schimbări ale aspectului următoarelor elemente:
calibrul armei se micșorează în cazul metalizării sau se mărește ca urmare a uzurii pronunțate;
pot să apară sau să dispară unele forme ale microreliefului;
pot să apară umflături ale canalului țevii, ce fac să apară pe glonț urmele plinurilor duble;
defecte ale orificiului de ieșire – acestea pot deforma gloanțele trase;
rotunjirea marginii ghinturilor ca urmare a uzurii, fapt ce face ca urmele acestora să nu mai apară pe glonț.
Mecanismul de închidere și de dare a focului (de percuție) diferă de la armă la armă, în funcție de tipul și modelul acesteia. Aceste mecanisme prezintă o importanță deosebită deoarece, prin modul de acționare asupra cartușului, formează pe acesta diferite urme necesare identificării.
În urma închiderii cartușului în camera de detonare, peretele frontal al închizătorului, presând asupra fundului cartușului, în timpul exploziei, suportă șocul de recul al acestuia, imprimându-se forma lighenașului.
In urma percuției, principala urmă care apare pe capsa cartușului este forma percutorului acționat de către arcul său sau de către cocoș. Prin urma percutorului pe capsă se pot stabili poziția și forma vârfului acestuia. Mecanismul de scoatere și aruncare (extracție) a tuburilor trase este format dintr-o gheară extractoare și un prag aruncător. Aceste componente, în urma funcționării, imprimă o serie de urme specifice particularităților de construcție, pe tubul tras. Pentru explicarea modului de funcționare a armelor de foc și, în subsidiar, pentru înțelegerea modului de formare a urmelor de cartuș, exemplific prin descrierea funcționării armelor automate.
În timpul tragerii automate, ca urmare a presiunii gazelor provenite din arderea pulberii, are loc azvârlirea glonțului din canalul țevii; în același timp, o parte din gaze împing pistonul și portînchizătorul înapoi, deschizându-se astfel canalul țevii; închizătorul extrage tubul cu gheara extractoare, din camera cartușului și-l aruncă afară, iar închizătorul comprimă arcul recuperator și armează cocoșul. Sub acțiunea recuperatorului, portînchizătorul cu închizătorul revin în poziția inițială, împingând cartușul următor din încărcător (banda) în camera cartușului și se închide canalul țevii; portînchizătorul acționează asupra – autodeclanșatorului și se produce percuția.
Dacă piedica de siguranță este la poziția “foc lovitură cu lovitură” tragerea continuă atâta timp cât se apasă pe trăgaci și sunt cartușe în încărcător (magazie). Alte detalii privind construirea și funcționarea armelor de foc și muniției au fost prezentate la capitolul 1.4. (Clasificarea munițiilor).
4.1.2. Determinarea tipului, modelului și calibrului armei
Stabilirea tipului modelului și calibrului armei este posibilă în multe dintre situațiile întâlnite în practică prin simpla studiere a inscripțiilor existente pe piesele armei. Există și situații în care inscripțiile lipsesc, fie datorită vechimii armei, fie datorită înlăturării acestora de către infractor. In aceste cazuri se studiază caracteristicile de construcție ale armei, ca de exemplu greutatea, lungimea țevii, lungimea totală a armei, sistemele de funcționare, de blocare, de montare a mecanismelor, de tragere, etc.
Datele obținute sunt confruntate cu tabele sau cataloage în care sunt înregistrate caracteristicile armelor. La stabilirea tipului, modelului și calibrului armei se ivesc de obicei greutăți atunci când pentru expertiză a fost prezentată o armă de foc al cărui model este puțin cunoscut. În aceste cazuri este necesar să se cerceteze marcajul de pe piesele armei și anume: inscripțiile de pe armă, marca fabricii, semnele firmei care a confecționat arma și alte semne.
De exemplu, pistoalele de fabricație străină mai au în afară de cifrele ce compun seria armei, diferite inscripții care indică, de obicei, denumirea pistolului, firma și calibrul canalului țevii. Datele tehnice ale unei arme de foc sunt: lungimea totală, greutatea (cu și fără cartușe), calibrul, lungimea canalului țevii, grosimea peretelui țevii, numărul, direcția și lățimea ghinturilor.
Particularitățile de construcție ale unei arme de foc sunt: construcția țevii, sistemul de funcționare (de dare a focului), schema de montare a țevii și a închizătorului, felul piedicii de siguranță și direcția de aruncare a tuburilor arse.
În ipoteza în care arma nu a fost găsită este posibilă stabilirea tipului, modelului și calibrului pe baza datelor desprinse din examinarea tuburilor și proiectilelor care au fost găsite la locul infracțiunii.
Caracteristicile specifice ale tubului de cartuș, cum ar fi prezența sau absența marginii ieșite din afară de pe fundul tubului sau șanțului din jurul fundului tubului, prezența sau absența urmelor lăsate pe tub de diferite piese ale armei cum sunt: gheara extractoare, dintele opritor, capul închizătorului sau furca închizătorului, constituie o bază suficientă pentru stabilirea tipului de armă.
Piesele pistolului care lasă urme pe tubul cartușului în timpul tragerii unui foc sunt: încărcătorul, planul înclinat de alunecare în camera de explozie, marginea de la intrarea în camera de explozie, gheara extractoare, dintele opritor, vârful percutorului și capul închizătorului.
Există cazuri când examinarea stării tehnice a armei se realizează asupra armelor ce au fost găsite și scoase din fântâni, râuri, WC-uri, unde au stat un timp mai mult sau mai puțin îndelungat. Dacă arma nu poate fi demontată se va proceda la fotografierea ei cu raze gamma, ceea ce permite să se stabilească particularitățile de construcție ale armei respective.
4.1.3. Verificarea stãrii de funcționare a armei
Stabilirea stării de funcționare a unei arme se impune mai ales atunci când se cercetează împușcătura din lipsă de prevedere, invocându-se defecte ale armei. Asemenea cazuri sunt rare, dar presupun și cele mai dificile expertize sau constatări tehnico-științifice.
Operațiile de examinare se fac într-o anumită ordine. Pentru cercetarea armelor se recomandă folosirea instrucțiunilor fiecăreia în parte.
Examinarea armei se face în stare montată și apoi în stare demontată.
Examinarea armei montate
Se face cu scopul de a stabili starea de păstrare a pieselor și modul lor de funcționare. Se recomandă ca înainte de a demonta arma să se facă roentgenografia sau gammagrafia acesteia pentru evitarea unor accidente, în cazul când este blocată sau încărcată. Fotografia obținută indică starea și modul în care se îmbină piesele armei. Este necesar să se stabilească gradul de efort ce trebuie aplicat pe trăgaci pentru a determina declanșarea închizătorului. Acesta se stabilește cu ajutorul unui dinamometru sau unei greutăți atârnate pe trăgaciul armei. Gradul de efort cel mai mic obținut de la o armă în stare de funcționare trebuie să nu fie sub valoarea minimală arătată în tabele sau indicată de constructor.
La verificarea armei montată se poate observa dacă:
pe suprafața pistolului există rugină, zgârieturi și dacă piesele componente au crăpături;
șplintul extractorului și capul percutorului sunt deplasate;
arcul dispozitivului de oprire al închizătorului se menține pe poziția “montat”;
dispozitivul de oprire reține închizătorul în stare deschisă la introducerea închizătorului fără cartușe (pentru verificare se introduce în mâner încărcătorul fără cartușe, se trage închizătorul înapoi și imediat i se dă drumul);
clama de susținere a încărcătorului ține în mânerul pistolului și dacă sub presiunea arcului depresantului (servantului) și prin greutatea sa de apăsare pe butonul clamei de susținere a încărcătorului, acesta iese ușor din mâner;
cartușul este împins din încărcător în camera cartușului.
Pentru aceasta încărcătorul se încarcă cu cartușe de exercițiu și se introduce în mânerul pistolului, se trage închizătorul înapoi și i se dă drumul. Se verifică dacă închizătorul a revenit în poziția anterioară și dacă a fost împins cartușul în camera sa.
Când cocoșul este blocat cu piedica de siguranță și se apasă pe trăgaci, trebuie ca trăgaciul să nu se miște înapoi și nici închizătorul să nu se deplaseze. Se verifică apoi dacă cocoșul pus în poziția “armat” este ținut bine în această poziție. La pistolul în bună stare de funcționare cocoșul pus în poziția “armat” nu se va declanșa la o ușoară apăsare din spate.
Ultima verificare urmărește să stabilească dacă mecanismele de tragere funcționează bine. În acest scop se verifică dacă, la apăsarea pe trăgaci, cocoșul scapă ușor de pe poziția “armat”. La încetarea apăsării pe trăgaci mecanismul de tragere revine în poziția anterioară.
Examinarea armei demontate
Se va examina fiecare piesă în parte (închizător, țeavă, partea stângă a cadrului, cutia mecanismului de tragere și capul încărcătorului) pentru a se stabili dacă poartă aceeași serie.
După ce se va șterge țeava cu câlți sau cârpe curate, vor fi constatate defectele canalului țevii, printre care se pot enumera:
pete mici, formate de oxizi ferici, care au aspectul unor puncte mici situate pe canalul țevii;
urme de oxizi ferici, pete de culoare închisă superficiale, rămase după scoaterea ruginii;
zgârieturi cu aspect de liniuțe, având, uneori, metalul atacat pe margini;
știrbituri, pori, ciocănituri mai mari sau mai mici, coroziuni ale metalului;
rotunjiri ale colțurilor câmpurilor ghinturilor, vizibile în special pe muchiile acestora;
dilatări transversale de culoare închisă, observate sub forma unui inel continuu sau cu întreruperi.
La verificarea închizătorului se va constata:
dacă șplinturile închizătorului și ale capacului percutorului sunt sau nu mișcate din loc;
uzura dispozitivului de blocare a închizătorului;
ușurința cu care percutorul se mișcă în canalul închizătorului, uzura vârfului percutorului și proeminența lui în canalul de ghidaj (vârful percutorului va ieși din canal cu 1,3 – 1,7 mm.),
dacă vârful percutorului este împins de către arc spre înapoi și intră după peretele anterior al închizătorului;
dacă capătul exterior al extractorului este împins de către arc spre centru.
La examinarea blocului armei și a mecanismului de percuție se verifică:
starea arcurilor,
dacă proeminența ejectorului nu este uzată,
uzura orificiilor pentru axul cocoșului și pintenul opritor, precum și cea a șplintului de sprijin al arcului pragului de armare.
La cocoș se caută uzura orificiului pentru axul său, eventuala turtire a metalului și rotunjirea crestăturilor piedicii de siguranță.
La cercetarea dintelui opritor se va constata uzura muchiilor proeminenței sale, a vârfului și arcului său, dacă acesta se menține strâns în locașul său.
Stabilirea posibilităților de tragere cu o armă defectă
Împușcăturile fără apăsare pe trăgaci au loc, de obicei, datorită uzurii unei piese, și anume:
uzura generală a suprafeței exterioare a închizătorului și cea concomitentă a suprafeței interioare a lăcașului său;
uzura arcului susținător al trăgaciului;
curbarea arcului trăgaciului;
slăbirea arcului trăgaciului;
uzura pieselor care mențin percutorul în poziția “armat”;
slăbirea arcului percutorului; o oarecare lărgire a lăcașului închizătorului față de detunător, știut faptul că dimensiunile cutiei țevii trebuie să fie aceleași pe toată întinderea ei.
Posibilitatea degradării armei se mărește odată cu uzura suprafețelor închizătorului și a lăcașului său, care duce la mărirea jocului dintre ele, ceea ce creează posibilitatea închizătorului, sub presiunea pintenului opritor, să se ridice puțin în sus.
Slăbirea arcului de armare a percutorului ca și existența unsorii, micșorează forța de frecare între pragul de armare și pintenul opritor și prin aceasta, ușurează declanșarea lui.
Împușcăturile accidentale se produc în majoritatea cazurilor în care există mai multe defecte, apărute după o îndelungată și neglijentă folosire a armei. În cazul defectării armei, fapt ce se poate constata când închizătorul cu cocoșul lăsat în jos are posibilitatea de a se deplasa cu cutia țevii 1,6 – 2 mm., împușcătura este posibilă în urma unor lovituri puternice în patul sau mânerul armei.
În cazul loviturilor în capul patului armei, cartușul, în baza inerției, se deplasează din detunător spre vârful percutorului. Sistemul percutor – cocoș tinde, de asemenea, să se deplaseze prin acțiunea forței de inerție, la care se opune arcul de armare, care deplasează percutorul în poziția inițială, ajunge la capsă și, dacă forța de lovire este suficientă, produce împușcătura.
La declanșarea împușcăturii fără apăsare pe trăgaci poate să se producă și o montare greșită a închizătorului armei (cocoșul nu este suficient înșurubat pe percutor).
Stabilirea producerii unei împușcături din întâmplare, cu o armă în stare bună de funcționare.
Împușcăturile din întâmplare, cu o armă în bună stare de funcționare, se produc, în general, ca urmare a folosirii imprudente sau neglijente a acesteia.
Expertiza balistică trebuie să evidențieze particularitățile de construcție ale armei, care permit posibilitatea unei împușcări din întâmplare. De exemplu, atunci când automatul încărcat nu are siguranța pusă și este lovit cu capul de pământ, închizătorul alunecă înapoi, în virtutea greutății sale, până la peretele din spate al lăcașului și introduce cartușul în detunător, revine și lovește capsa, producând împușcătura.
O împușcătură accidentală se poate produce fără a apăsa degetul mâinii pe trăgaci, prin agățarea trăgaciului de proeminența unui obiect oarecare, de exemplu, la vânătoare, prin agățarea trăgaciului de o crenguță din pădure.
Unele pistoale, dacă nu au siguranța pusă, iar cartușul se găsește în detunător, se pot declanșa prin lovirea cocoșului. La alte pistoale, printr-o lovitură puternică, poate sări siguranța, din care cauză se eliberează percutorul, iar dacă sunt încărcate, se produce împușcătura.
O altă situație o constituie aceea în care apăsarea asupra trăgaciului se face în mod intenționat, dar există convingerea că împușcătura nu se va produce întrucât trăgătorul este convins că arma nu este încărcată, acest lucru impunând controlul armamentului după fiecare tragere. Rolul expertului în asemenea cazuri se reduce la stabilirea împrejurărilor în care a fost introdus cartușul în detunător și dacă acest lucru se poate produce în condițiile relatate de persoana care a efectuat împușcătura.
Stabilirea posibilității unei împușcături din întâmplare, cu o armă în stare de bună funcționare, se face prin efectuarea de trageri experimentale.
4.1.4. Examinarea muniției
Investigarea criminalistică a muniției are rolul de a stabili tipul, modelul și anul de fabricație al cartușelor pe baza caracteristicilor, a inscripțiilor fabricilor producătoare, existente pe rozeta tubului.
Examenul tehnic de laborator al muniției.
Prin examinarea de laborator a tuburilor și gloanțelor trase se pot stabili următoarele:
starea cartușelor și dacă pot fi utilizate pentru tragere;
modelul cartușului căruia îi aparține glonțul;
dacă cartușele fac parte din aceeași serie de fabricație;
dacă bucata de metal este un glonț deformat sau o parte din el;
dacă metalul prezentat este un glonț se va preciza felul și modelul glonțului;
care este cauza deformării glonțului;
felul și modelul glonțului;
dacă anumite cartușe sau alice se aseamănă cu cele prezentate pentru comparație;
dacă materialele folosite pentru încărcarea anumitor cartușe de vânătoare (tuburi, capse, alice, bure, pulberi), se aseamănă cu cele prezentate pentru comparație;
dacă pentru fixarea capsei într-un anumit tub a fost folosit un aparat special;
dacă bucățile de plumb sunt confecționate manual;
dacă alicele artizanale au fost confecționate de un anumit instrument;
dacă anumite alice, modelul de fabricație și compoziția chimică a celor pentru comparație sunt asemănătoare;
caracteristicile burelor extrase dintr-o plagă, în timpul operației chirurgicale sau la autopsia medico-legală a cadavrului, ori găsite la locul săvârșirii infracțiunii;
rondelele (discurile de carton) destinate să țină alicele în cartușe până la producerea împușcăturii (de regulă, în timpul împușcăturii sunt fărâmițate de alice și, rareori, constituie obiectul unei expertize);
mecanismul folosirii urmelor pieselor armei pe tuburile arse, caracteristicile și semnificația lor; modelul și tipul armei din care s-a tras;
dacă cartușul în litigiu a fost tras din arma examinată;
mecanismul formării pe glonț a urmelor canalului țevii;
dacă un glonț tras și un tub ars au format același cartuș, necesitatea acestui gen de expertiză se ivește îndeosebi atunci când glonțul găsit nu are pe el urmele canalului țevii pentru a se putea identifica arma cu care s-a tras;
care din tuburi sau gloanțe a fost tras primul;
dacă tuburile sau gloanțele sunt standardizate sau înlocuitoare pentru arma respectivă.
modelul și tipul armei din care s-a tras;
dacă cartușul în litigiu a fost tras din arma examinată;
mecanismul formării pe glonț a urmelor canalului țevii;
dacă un glonț tras și un tub ars au format același cartuș, necesitatea acestui gen de expertiză se ivește îndeosebi atunci când glonțul găsit nu are pe el urmele canalului țevii pentru a se putea identifica arma cu care s-a tras;
care din tuburi sau gloanțe a fost tras primul;
dacă tuburile sau gloanțele sunt standardizate sau înlocuitoare pentru arma respectivă.
Examinarea fizico-chimică
Una din sarcinile expertizei balistice judiciare este și aceea de a rezolva, împreună cu expertiza chimică judiciară și problemele referitoare la pulbere, produsele de ardere ale împușcăturii și produsele de descompunere explozivă ale compoziției de percuție din capsă. Astfel trebuie cercetate și rezolvate următoarele probleme:
cărui fel de pulbere îi aparține cea prezentată pentru expertiză (pulberi negre – cu fum – și pulberi coloidale – fără fum);
dacă din țeava armei respective s-a tras vreun foc;
felul și compoziția pulberii cu care s-a efectuat tragerea cu arma respectivă; acest lucru se poate stabili după resturile pulberii nearse din canalul țevii, după resturile de ardere ale pulberii explozive depuse pe canalul țevii, pe gloanțe, pe bure și obstacole aflate în apropierea armei;
dacă încărcătura de pulbere din cartușele de alicele respective nu este excesivă, dacă acestea sunt încărcate regulamentar și dacă se poate trage cu ele, fără teama că țeava armei va fi deteriorată. Pentru rezolvarea acestei probleme este necesar a se stabili marca pulberii și cantitatea ce o conține fiecare cartuș, de asemenea, corelația dintre greutatea pulberii și a alicelor, iar dacă încărcătura este făcută cu pulbere fără fum, se va stabili și gradul de apăsare a pulberii de către bură;
cât timp a trecut de la efectuarea împușcăturii prin țeava armei respective.
4.1.5. Concluzii ce pot fi formulate
Expertul poate formula una din următoarele concluzii:
cert – pozitivă. De exemplu: “Arma în litigiu este un pistol CARPATI, model 1964, calibru 7,65 și este în stare de funcționare”
cert – negativă. De exemplu: “Arma în litigiu este un pistol CARPATI, model 1992, calibru 9 și nu este în stare de funcționare”
de probabilitate. De exemplu: “Arma în litigiu este un pistol WALTHER PPK, calibru 9 și se află, probabil, în stare de funcționare”.
de imposibilitate. De exemplu: “Nu se poate stabili modelul și tipul pistolului în litigiu”.
4.2 REALIZAREA UNEI BAZE DE DATE UNICE CUPRINZÂND ARMELE ȘI MUNIȚIILE UTILIZATE
4.2.1. Tipuri de infracțiuni săvârșite cu arme
Principalele infracțiuni în legătură cu armele de foc sunt prevăzute de lege după cum urmează:
Uzul de armă letală, fără drept;
Deținerea sau portul de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept;
Uzul de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept;
Falsificarea sau modificarea fără drept a marcajelor de pe arme de foc;
Traficul ilicit;
Achiziționarea, vânzarea, livrarea, mutarea, transferul sau tranzitul armelor de foc, al pieselor sau al muniției pentru acestea pe/de pe teritoriul României din/către teritoriul unui alt stat, dacă autoritățile competente române și/sau autoritățile competente din acel stat nu autorizează aceste operațiuni sau dacă armele de foc asamblate nu sunt marcate în conformitate cu prevederile legii;
Fabricarea ilicită;
Producerea sau asamblarea de arme de foc, de piese sau de muniție pentru acestea:
din orice componente esențiale traficate ilicit;
fără o autorizație eliberată de către o autoritate competentă a statului membru în care are loc fabricarea sau asamblarea;
fără marcarea armelor de foc asamblate la data producerii lor, în conformitate cu prevederile legii;
Procurarea, deținerea, portul, utilizarea, importul, exportul și comercializarea fără drept a dispozitivelor;
Nedepunerea armei și a muniției la un armurier autorizat în termen de 10 zile de la expirarea perioadei de valabilitate a permisului de armă;
Efectuarea fără drept a operațiunilor cu arme sau muniții;
Conform Codului Penal, există o multitudine de infracțiuni în care sunt implicate arme. Dintre acestea enumerăm:
Omorul;
Vătămarea corporală și vătămarea corporală gravă;
Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal de către o persoană înarmată;
Pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea, fără consimțământul persoanei care le folosește, ori refuzul de a le părăsi la cererea acesteia a unei persoane înarmate;
Furtul săvârșit de o persoană având asupra sa o armă;
Furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe, amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra
Furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-si asigure scăparea prin folosirea unei arme ori substanțe explozive, narcotice sau paralizante;
Tâlhăria săvârșită prin folosirea unei arme ori substanțe explozive, narcotice sau paralizante;
Evadarea din starea legală de reținere sau de deținere săvârșită prin folosire de violențe sau arme;
Înlesnirea prin orice mijloace a evadării săvârșită prin folosire de violențe, arme, substanțe narcotice sau paralizante;
Deținerea, portul, confecționarea, precum si orice operațiune privind
circulația armelor letale, a munițiilor, mecanismelor sau dispozitivelor acestora sau
funcționarea atelierelor de reparare a armelor letale;
Deținerea sau portul fără drept de arme neletale din categoria celor supuse autorizării;
Sustragerea armelor sau munițiilor;
Portul armelor fără drept, în sediul autorităților publice, instituțiilor publice sau al altor persoane juridice de interes public ori în spațiile rezervate desfășurării procesului electoral;
Uzul de armă letală sau interzisă fără drept;
Uzul de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept;
Ștergerea sau modificarea, fără drept, a marcajelor de pe arme letale;
Fapta de a purta fără drept, la adunări publice, manifestări cultural-sportive, în locuri special amenajate si autorizate pentru distracție ori agrement sau în mijloace de transport în comun a următoarelor arme: cuțitul, pumnalul, boxul sau alte asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, înțepare sau lovire, arme neletale care nu sunt supuse autorizării ori dispozitive pentru șocuri electrice, substanțe iritant-lacrimogene sau cu efect paralizant;
Fapta cetățeanului român care, în timp de război, predă nave, aeronave, mașini, aparate, armament sau orice alte materiale care pot servi purtării războiului;
Absența nejustificată de la unitate sau de la serviciu, care depășește 3 zile, a oricărui militar având asupra sa o armă militară;
Constrângerea, prin orice mijloace, a superiorului de către inferior sau a șefului de către subordonat, la încălcarea îndatoririlor de serviciu prin folosirea unei arme;
Fapta persoanei care amenință sau lovește santinela sau militarul aflat în serviciu de intervenție, însoțire sau de securitate prin folosirea unei arme.
4.2.2. Arma ca mijloc de probă în cauze penale
Pentru soluționarea oricărei cauze penale, organele judiciare trebuie să stabilească realitatea situației de fapt, precum și toate circumstanțele referitoare la fapta săvârșită și la făptuitor.
În cadrul procesului penal, organele judiciare au nevoie de fapte și dovezi pentru a stabili dacă o persoană este sau nu vinovată de săvârșirea unei infracțiuni. Pentru aceasta, legiuitorul român a prevăzut în art. 62 C.p.p. că organele de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească sub toate aspectele cauza, pe bază de probe.
Din punct de vedere legal, prin probă se înțelege orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei.
În lucrările de specialitate probele au fost definite ca fiind elemente de fapt cu relevanță informativă asupra tuturor laturilor cauzei penale.
Desfășurarea procesului penal impune invocarea și propunerea de probe, admiterea și administrarea acestora constituind un fascicol de acte procesuale ce poartă denumirea de probatoriu.
Analizând dispozițiile art. 64 C.p.p. desprindem că mijloacele de probă sunt acele mijloace legale prin care se constată elementele de fapt ce pot servi ca probe. Făcând o analiză a dispozițiilor legale cu privire la mijloacele materiale de probă, putem face o clasificare a acestora pe grupe de obiecte:
obiecte care au fost folosite sau au fost destinate să servească la săvârșirea infracțiunii (de exemplu – arma de foc cu care s-a comis un omor);
obiecte care reprezintă produsul infracțiunii (arma de foc sau muniția confecționată artizanal); obiecte care conțin sau poartă o urmă a fapte săvârșite (gloanțe, tuburi trase, etc.);
orice alte obiecte care servesc la aflarea adevărului și soluționarea cauzei.
Făcând o analiză atentă a infracțiunilor ce pot fi săvârșite cu ajutorul armelor de foc, putem constata numărul mare al acestora, precum și rolul și locul diferit al armei în cadrul infracțiunilor.
Astfel în cadrul infracțiunii arma de foc poate constitui:
obiectul material al infracțiunii;
instrumentul sau mijlocul material de săvârșire a infracțiunii;
circumstanța agravantă;
cerința esențială;
parte a elementului material al laturii obiective.
4.2.3. REALIZAREA PRACTICĂ A BAZEI DE DATE ȘI UTILIZAREA ACESTEIA
Consider că realizarea unei baze de date care să cuprindă cât mai multe informații și descrieri ale armelor și munițiilor aferente, utilizate sau numai existente pe teritoriul țării, ar constitui un avantaj deosebit în soluționarea multor cazuri de infracțiuni. Propunerea mea conține următoarele câmpuri pentru baza de date:
Numele și prenumele proprietarului sau a deținătorului( în cazul în care arma nu a fost obținută în mod legal);
Data de înregistrare a armei în baza de date;
Motivul care a dus la introducerea armei în baza de date (cumpărare, implicarea într-un incident, găsirea acesteia în câmpul infracțional, e.t.c.);
Documentul în baza căruia a fost obținută arma (contract de vânzre-cumpărare, chitanță eliberată de armurier, e.t.c)
Istoricul armei – proprietari anteriori, până în prezent;
Domiciliul sau reședința proprietarului sau deținătorului armei;
B.I. sau C.I.;
Marca armei (ex.Colt 1911, Glock G17, e.t.c.)
Tipul (agrement,destinație utilitară, autoapărare, colecție, tir sportiv, vânătoare, apărare și pază, militare)
Se trece cu exactitate seria inscripționată pe armă;
Se inserează fotografii clare ale ambelor părți ale armei;
Se inserează detalii ale semnelor distinctive (foto) precum: zgârieturi, pete de vopsea, rugină, inserții, îndoituri, e.t.c.;
Se face o descriere detaliată a semnelor de la punctul 12;
Se înscriu tipurile de muniție pe care le poate utiliza arma (glonț normal, glonț de cauciuc, cartuș cu gaz iritant, e.t.c.);
Se trage în poligon, se ridică proiectilul și tubul cartuș la care se execută fotografii de detaliu asupra urmelor lăsate de armă pe proiectil și pe tubul cartuș ;
Sunt înregistrate toate incidentele în care a fost implicată arma;
Întocmirea acestei baze de date și completarea ei la zi mi se pare foarte importantă deoarece permite efectuarea de sortări după diferite criterii, funcție de datele care sunt disponibile la un moment dat într-un anumit caz, ceea ce poate duce prin eliminări succesive la identificarea armei care a fost implicată în acel caz.
Această bază de date este indicat să fie creată cu un sistem de gestiune a bazelor de date (SGBD) consacrat și performant, care să permită accesul din orice colț al țării prin intermediul internetului/intranetului la baza de date.
Astfel de SGBD-uri pot fi: Oracle, Microsoft SQL, My SQL, PostgreSQL.
Programul client, specializat în interogarea, filtrarea și prelucrarea bazei de date susmenționate, constituie un mijloc performant de identificare a armelor implicate în incidente, în condițiile vieții moderne de astăzi, în care există o mare mobilitate a persoanelor și implicit a armelor pe care acestea le dețin.
CAPITOLUL V
ELEMENTE DE NOUTATE
Ca elemente de noutate pentru lucrare, am ales să prezint tunul electromagnetic produs de americani în urmă cu câteva luni și programul de telefon mobil Gun Club II.
Tunul electromagnetic este rezultatul a peste 10 ani de cercetări în domeniul armelor. Acesta permite lansarea unui proiectil de 1 tonă până la 200 km, cu o viteză de aproximativ 5 ori viteza sunetului. Tunul este format din 2 șine de metal între care este pus un proiectil. La declanșare, proiectilul este pus in mișcare de forța curentului electric de mare putere care trece prin șine
La testarea de la Centrul de cercetare al Marinei Americane de la Dalhgren puterea tirului a atins 33 de megajouli. Ca să ne facem o idee despre puterea tunului, 1 megajoul este egal cu forța degajată de o mașină de o tonă care lovește un zid cu 160 km/h.
Fig. 2.2- Tunul electromagnetic
Al 2-lea element de noutate este aplicația Gun Club II, disponibilă pentru telefoane care folosesc sistemul de operare Android și pentru Iphone.
Aplicația poate să redea utilizatorului următoarele detalii despre arme:
muniția folosită, atât cartușul gol cât și întreg
ambele fețe ale armelor
mecanismul tragerii
animația reculului
zgomotul, flacăra și fumul de la tragere
informații în timp real despre capacitatea încărcătorului
modul automatic, semiautomatic și burst acolo unde acestea există
mod de vizualizare zoom și liber
zgomote autentice pentru toate acțiunile întreprinse cu arma
instrucțiuni detaliate despre modul de folosire a armei
Fig. 2.3- Imagine capturată din aplicația Gun Club II
CAPITOLUL VI
STUDIU DE CAZ
În prezenta lucrare de licența am inclus un capitol special dedicat unui studiu de caz. Studiul de caz cuprinde o expertiză efectuată asupra unei arme de foc artizanale folosită într-un caz de crimă. Din motiv de securitate, numele din cuprinsul expertizei, numerele de caz și alte date de importanța operativă au fost modificate.
Speță:
În ziua de 06.01.2007, în comuna Bălțații din Vale din județul Bacău, în jurul orelor 08:00, au fost sesizate organele de poliție în legătură cu găsirea unui cadavru la marginea pădurii de lângă sat. După verificarea sesizării, a fost anunțat IPJ Bacău și medicul legist de la Spitalul Județean pentru a se prezenta la fața locului în vederea cercetării cazului. În urma efectuării cercetărilor s-au constatat următoarele:
Victima, C.V. în vârstă de 28 de ani, a fost găsit decedat cu o plaga împușcată in cap.
arma crimei nu a fost găsită.
la distanța de 612 cm de corpul victimei, a fost găsit un tub cartuș de calibrul 12 marca „MUNIROM”.
Din datele existente la postul de poliție în legătură cu C.V., a rezultat faptul că acesta era o persoană conflictuală, care se afla în litigiu cu mai multe persoane, atât din familia sa cat și dintre vecini. Din declarația dată de tatăl său, C.I., a rezultat faptul că fiul său C.V. plecase foarte de dimineață, în jurul orei 5, cu un vecin pentru a tăia lemne în pădure. Astfel, principalul suspect a devenit vecinul acestuia, R.P., căruia i s-a luat o declarație. În declarația dată, acesta a ascuns adevărul, spunând că s-a despărțit de victima C.V. imediat ce au intrat în pădure și din acel moment nu a mai știut nimic de acesta. La postul de poliție din comună, era însă cunoscut un litigiu mai vechi între victimă si R.P. De asemenea, era cunoscut faptul că și R.P. era o persoană foarte răzbunătoare și se zvonea că acesta deținea o armă confecționată artizanal, care însă nu fusese găsită cu ocazia unei percheziții efectuate cu un an înainte de eveniment, de către organele locale de poliție împreună cu ofițerii din cadrul IPJ Bacău. Tubul cartuș găsit la fața locului a fost supus unei expertize balistice și confruntând bazele de date ale poliției, care conțin o clasificare minuțioasă din punct de vedere criminalistic a armelor și munițiilor, a rezultat faptul că cartușul a fost tras cu o armă al cărui cui percutor era cel mai probabil confecționat artizanal. Procurorul de caz a decis efectuarea unei percheziții domiciliare în casa presupusului autor R.P.
În urma unei percheziții minuțioase, au fost descoperite următoarele:
O armă artizanală cu lungimea totală de 760mm;
2 cartușe marca „MUNIROM-12”;
1 cartuș marca „CHIDDITE-12”;
1 cartuș marca „FIOCCI-12”.
După ridicarea armei și munițiilor găsite la domiciliul lui R.P. s-a trecut la efectuarea expertizei criminalistice.
RAPORT DE EXPERTIZĂ
Nr. 47/2012
OBIECTUL EXPERTIZEI
Prin Rezoluția motivată nr. 68302/2011, organul de cercetare penală, dispune efectuarea unei expertize, pentru a se stabili:
dacă arma face parte din categoria armelor de foc;
dacă arma prezintă urme de tragere;
dacă arma pusă la dispoziție este în stare de funcționare și caracteristicile acesteia;
dacă muniția pusă la dispoziție este în stare de funcționare și caracteristicile acesteia;
MATERIALELE PUSE LA DISPOZIȚIE
Pentru întocmirea lucrării au fost puse la dispoziție următoarele materiale:
o arma de vânătoare , confecționată artizanal, fără marca sau serie, cu un cartuș pe țeavă;
4 (patru) cartușe de vânătoare calibrul 12;
Materialul supus examinării a fost pus la dispoziție ambalat în două colete de hârtie sigilate prin ștampilare și îndeplinesc cerințele prevăzute în PL 5.8 – privind ambalarea, sigilarea și transportul.
DESCRIEREA MATERIALELOR PUSE LA DISPOZIȚIE
Materialele în litigiu:
Arma pusă la dispoziție este confecționată artizanal, după modelul armelor de vânătoare, cu o singură țeavă. Piesele și subansamblele armei sunt confecționate din metal, iar patul este confecționat din lemn. Arma a fost pusă la dispoziție demontată parțial cu cartuș de cal. 12 introdus în țeavă.
Fig. 3.1- Foto nr. 1
Arma pusă la dispoziție, demontată parțial
cu cartuș introdus în țeavă.
Coletul cu muniția pusă la dispoziție, conține patru cartușe de vânătoare de cal. 12, cu proiectile tip “breneke”, cu capsele detonante nepercutate. Cartușele cu tubul confecționat din material plastic de culoare roșie, sunt marca “Munirom”, iar din cele cu tubul confecționat din material plastic transparent, unul este marca “Fiochi” iar celălalt este marca “Cheddite”.
Fig. 3.2- Foto nr. 2
Cartușele puse la dispoziție în coletul nr. 2.
EXAMINĂRI – CONSTATĂRI
În conformitate cu PSL 01-08 privind identificarea armelor de foc după urmele lăsate pe tuburi și gloanțe, am procedat la efectuarea examinărilor separate și comparative a pieselor, subansamblelor muniției și elementelor de muniție, ce fac obiectul prezentei lucrări. În primul rând, pentru examinare, am extras cartușul din țeava armei.
Examinând subansamblele armei puse la dispoziție, am constatat că prezintă caracteristici asemănătoare armelor de vânătoare cu țeavă lisă, la care operațiunea de încărcare și armare se efectuează prin înfiletarea / desfiletarea țevii din subansamblul armei.
Fig. 3.3-3.4- Foto nr. 3-4: Arma pusă la dispoziție, montată.
Părțile componente ale armei sunt:
țeava cu dispozitivele de ochire și camera cartușului;
corpul armei cu mecanismele de armare și detonare;
patul armei;
Țeava armei (Foto nr. 5), este confecționată artizanal din metal, are diametrul exterior de 24 mm, diametrul interior de 18 mm și lungimea totală de 760 mm. În partea inferioară țeava este prevăzută cu o bucșă cu filet melcat exterior cu lungimea de 51 mm, diametrul exterior de 33,5 mm – adâncimea filetului de 28,5 mm. Bucșa aplicată prin presare și sudură (aftuire) exterioară ține loc de camera cartușului și de asamblare la dispozitivul de dare a focului (Foto 6).
Fig. 3.5- 3.6- Foto nr. 5-6: Țeava armei
Piesele și subansamblele mecanismului de armare și detonare, sunt confecționate artizanal din metal și cuprind următoarele părți componente:
mecanismul de atașare a țevii la mecanismul de armare/detonare, este reprezentat de o bucșă cu lungimea de 84 mm, diametrul exterior de 38 mm, și diametrul interior de 29 mm (1). Partea interioară este prevăzută cu filet melcat executat pe circa 2/3 din lungime (săgeata A din Foto nr. 8). Pe partea lateral dreapta, bucșa este prevăzută cu un șurub tip „fluture” cu rol de blocare a țevii în dispozitiv, și un șurub cu cap hexagonal cu rol de prindere/fixare a bucșei de mecanismul de armare/detonare;
mecanismul de armare/detonare este alcătuit dintr-un cilindru (2), cu lungimea totală de 144 mm, diametrul exterior de 27 mm, prevăzut cu fantă de culisare a pârghiei de armare (3), iar în partea inferioară cu o bucșă cu lungimea de 23 mm și diametru exterior de 35 mm (4). Subansamblele de armare/detonare din interiorul cilindrului, este format din tija de armare prevăzută cu cui percutor în partea frontală (săgeata B din Foto nr. 8), pârghie de acționare realizată dintr-un șurub cu cap hexagonal și resort. În partea lateral dreapta, este aplicată o pârghie de blocare (5), confecționată artizanal din tablă, prinsă de corpul armei cu holșurub cu cap rotund;
trăgaciul (6), confecționat artizanal dintr-o tijă cu diametrul de 5 mm și garda trăgaciului (7), confecționată din platband cu lățimea de 15 mm și grosimea de 2 mm;
În urma efectuării măsurătorilor subansamblelor, precum și a examinării părților componente, am constatat că arma în litigiu confecționată artizanal, prezintă caracteristicile unei arme de vânătoare de calibrul 12.
Fig. 3.7-Foto nr.7 – Piesele și subansamblele mecanismului de armare și detonare.
Fig. 3.8- Foto nr. 8 – Partea frontală a mecanismului de percutare.
Încărcarea armei se realizează prin introducerea manuală a cartușului în camera cartușului dispusă în partea inferioară a țevii armei, apoi țeava se atașează la partea frontală a mecanismului de percuție prin înfiletarea acesteia până la capăt și apoi blocarea cu ajutorul șurubului cu cap tip „fluture”. Se armează mecanismul de percuție prin tragerea pârghiei laterale spre partea inferioară a armei, până la armarea trăgaciului. Detonarea se realizează prin acționarea trăgaciului, moment în care se eliberează tija de armare care lovește cu ajutorul cuiului percutor, capsa detonantă a cartușului.
În timpul manevrelor repetate de armare/declanșare , nu am constatat blocaje ale pieselor și subansamblelor armei, acestea scoțând zgomotul specific detonării „la rece” fără muniție.
Examinarea cartușelor puse la dispoziție:
Cartușul care se afla introdus în țeava armei și două din cartușele puse la dispoziție în coletul nr. 2, sunt de cal. 12, de fabricație industrială cu proiectil tip „breneke”. Tuburile cartușelor este confecționat din material plastic de culoare roșie, cu inscripțiile: „MUNIROM” și „70 mm”, iar rozetele sunt confecționate din metal de culoare galbenă, cu următoarele inscripții pe partea frontală: „MUNIROM – 12”.
Un cartuș de cal. 12, de fabricație industrială cu proiectil tip „breneke”. Tubul cartușului este confecționat din material plastic transparent fără inscripții, iar rozeta este confecționată din metal de culoare galbenă, cu următoarele inscripții:
Pe circumferința laterală: „MAX. 1050 BAR.”;
Pe partea frontală a rozetei: „FIOCCHI – 12”;
Un cartuș de cal. 12, de fabricație industrială cu proiectil tip „breneke”. Tubul cartușului este confecționat din material plastic transparent cu inscripțiile: „70 mm – Palla” și un simbol șters, iar rozeta este confecționată din metal de culoare galbenă, cu următoarele inscripții pe partea frontală: „CHIDDITE – 12”. Toate cartușele sunt intacte cu capsa detonantă nepercutată.
Fig. 3.9- Foto nr. 9
Fig. 3.10- Foto nr. 10
Foto nr. 9 și 10: Cartușele în litigiu marca „MUNIROM”.
Fig. 3.11- Foto nr. 11
Cartușul în litigiu marca „FIOCCHI”.
Fig. 3.12- Foto nr. 12
Cartușul în litigiu marca „CHEDDITE”.
Pentru a determina existența urmelor suplimentare ale tragerii, am procedat la examinarea organoleptică a orificiului de la țeava armei în litigiu, fără a constata prezența mirosului specific pulberii arse. În continuare, pentru recoltarea eventualelor urme suplimentare, am trecut un fragment de tampon steril, prin țeava armei, constatând că tamponul folosit, a antrenat microparticule de culoare neagră și roșiatică. Datorită lipsei dotării cu instrumentar și substanțe chimice necesare identificării eventualelor urme de tragere, la nivelul Serviciului Criminalistic al I.P.J. Bacău, nu se poate specifica natura microparticulelor antrenate pe tampoanele sterile.
Ilustrez în continuare fragmentul de tampon steril folosit pentru recoltarea urmelor suplimentare:
Fig 3.13- Foto nr. 13
Tamponul de tifon steril ce a fost folosit
pentru relevarea urmelor suplimentare de tragere.
Pentru verificarea stării de funcționare a armei și a cartușelor puse la dispoziție, am executat tragerile experimentale în poligonul I.P.J. Bacău. În acest sens, am folosit unul din cartușele marca „MUNIROM” din cele puse la dispoziție și am executat tragerea acestuia cu arma artizanală în litigiu. În timpul armării, încărcării și detonării muniției, nu am constatat blocaje, detonarea producându-se la prima percutare. . Ilustrez în continuare detalii ale tubului cartușului tras experimental:
Fig. 3.14- Foto nr. 14 Fig. 3.15- Foto nr. 15
Având în vedere materialele puse la dispoziție, formulez următoarele:
CONCLUZII:
Arma pusă la dispoziție, este o armă de foc confecționată artizanal, cu o singură țeavă de calibrul 12, după modelul armelor de vânătoare și este în stare de funcționare.
Nu se poate specifica natura microparticulelor antrenate pe tamponul steril trecut prin țeava armei pusă la dispoziție, datorită lipsei dotării cu instrumentar și substanțe chimice necesare identificării eventualelor urme de tragere, la nivelul Serviciului Criminalistic al I.P.J. Bacău.
Cartușele puse la dispoziție, sunt de fabricație industrială, cu proiectile de tip „breneke” de cal. 12 și sunt în stare de funcționare.
Urma de tragere de pe cadavrul numitului C.V. prezintă elemente de asemănare cu urmele rezultate din tragerea experimentală asupra corpului din gel balistic.
Prezenta lucrare conține un număr de 8 (opt) pagini.
CAPITOLUL VII
CONCLUZII
Existența unei clasificări din punct de vedere criminalistic a armelor și munițiilor prezintă o importanță deosebită. Putem spune acest lucru nu numai din perspectiva teoretică ci, cu precădere din punct de vedere practic. Realizarea unor baze de date cât mai complete și bine structurate, care să conțină un număr cât mai mare de tipuri de arme și de muniții, cu posibilitatea utilizării de către un număr tot mai mare de lucrători de poliție, poate conduce la soluționarea unor cazuri în timp operativ. Putem spune că utilizarea acestor baze de date poate servi în mod deosebit lucrătorilor de poliție angajați în structurile de criminalistică, însă ele pot foarte bine să folosească și altor structuri precum cele care se ocupă de arme și muniții, celor de la combaterea crimei organizate, celor de la structurile de cercetări penale. Aceste concluzii au fost ilustrate și cu ajutorul studiului de caz prezentat la capitolul anterior. Găsirea făptuitorului s-a făcut în mai multe etape, pornind de la un tub cartuș găsit la locul faptei. Acesta s-a dovedit ca fiind tras dintr-o armă artizanală și coroborat cu unele informații existente la postul local de poliție, a dus la găsirea autorului.
Motivat de importanța existenței unei baze de date cât mai complete și corecte în ceea ce privește tipurile de arme și tipurile de muniție, consider că pot fi făcuți pași importanți în acest sens, prin completarea și aducerea la zi a bazelor de date existente la nivel național, baze de date care astfel ar fi mult mai utile și evident, mai des utilizate.
Făcând un bilanț, într-un singur județ (de referința), există aproximativ 6500 de arme la persoane fizice și juridice, cu care se comit circa 23 de infracțiuni pe lună. În 60% din aceste cazuri sunt utilizate pistoale și peste 74% din cazuri se soldează cu decesul victimei.
CAPITOLUL VIII
REZUMAT ÎN LIMBA ENGLEZĂ
The thesis "Clasification in terms of forensics of weapons and ammunition” , tends to review a very important subject with great relevance in police work the more the involvment of weapons is seen in police workers investigations.
I chose this topic both from the perspective of it's importance and the fact that I have encountered numerous cases in wich weapons were used and sometimes with horrible aftermath, including homicide in the internships I had in the 3 years spent at the Forensics Bureau. Not least, choosing this topic for my license degree was due to my passion twards studying weapons and ammunition, both old ones and the latest in the field.
The papper consists of 5 chapters. The main chapter, also the largest is the first chapter – Classification in terms of forensics of weapons and ammunition. This one is made up of 4 subchapters.
In the first subchapter, (1.1) – Legal provides governing the status of weapons and ammunition, we can find the main legislation elements in this domain made clear by Law 295/2004 om the status of weapons and ammunition, moddified and completed by Law 217/2011.
The second subchapter (1.2) – Weapons and ammunition – history and definitions, contains a journey in time looking back on the evolution of weapons and amunitio from the earliest ones: rocks, clubs, edged stones; to the latest we can find today: nuclear bombs, bio weapons etc. In the second subchapter we can also find a few definitions given by different sources and a short evolution in time of the science of balistics.
In the third subchapter (1.3) – Weapon clasification, we can find numerous weapon clasifications made by different criteria. Also I have added a few photos of weapons to the most relevant example of each of the type.
The next subchapter (1.4) – Clasification of ammunition, contains several clasifications on different criteria.
The second chapter – General aspects regarding firearms and ammunition expertise, contains:
subchapter 2.1. – The weapon as evidence in penal cases- the term of evidence was defined putting accent on the weapon.
subchapter 2.2.- The construction and functioning of the firearm and its munitions. Technical details have been inserted regarding mai parts in the forensic research (barrel, percution, lock and tube extraction mecanisms)
subchapter 2.3. – Finding the type, the model and the caliber of the weapon, On this stage I put accent on the personal caracteristics of each weapon.
subchapter 2.4. – Verifying if the weapon is still functioning
subchapter 2.5. – Ammunition examination – a fact as important as the weapon examination itself and can often lead to solving the case in which they were involved.
subchapter 2.6. – Conclusions – I presented the ways in wich the expertise's conclusions are made
subchapter 2.7. – Offenses that can be commited with the help of firearms, all the offenses were listed as they are in the Penal Code and Law 295/2004.
subchapter 2.8.– New elements, presents the latest apparitions in matter of weaponry and the latest phone and computer applications that are used to quickly acces information about weapons, very important and easy for field policemen.
In chapter three – Case research, i've presented a homicide case committed with a house made firearm (artisanal weapon) and its means of end, the expertise of the case. The expertise is comprised of 8 pages wich contain case information and judiciari photos made on the weapon and ammunition.
Chapter four , the thesis conclusions, explains to the reader the importance of having a complete and accurate database for weapons and ammunition.
As an end to the case research and the thesis itself, I propose to supplement and update these databases.
BIBLIOGRAFIE
Aurel Neculai, „Istorii Regăsite”, Editura Andrew, Focșani 2009.
C. Aioanițoaie, I. E. Sandu, V. Bercheșan, T. Butoi, I. Marcu, C. Pletea, E. Stancu, “Tratat de tactică criminalistică” Editura Carpați, Craiova 1992
Colectiv – tratat practic de criminalistica vol.1 ed. 1975
C.Suciu, Criminalistica, Ed Didactică și pedagogic București 1972
Dragoș Ungureanu, „Evoluția armelor și uniformelor militare din evul mediu până în timpul celui de-al Doilea Război Mondial”, Almanah istoric, București, 2008.
Edward C. Ezell, Handguns of the world,Vol I, Stackpool books, 1991 Mechanicsburg, Pennsylvania.
Edward C. Ezell, Handguns of the World- Military Revolvers and self-loaders from 1870 to 1945, Vol II, 1991 Mechanicsburg, Pennsylvania.
Emilian Stancu, Criminalistica- Știința investigării infracțiunii, vol. I, Editura Tempus, București 1982.
Emilian Stancu, Criminalistica, Ed. ACTAMI București 1995.
John Weeks, „Men Against Tanks: A History of Anti-Tank Warfare", New York, Mason Charter, 1975.
Jonathan Suterland, „World War II Tanks and AFV's Vital Guide", The Crowood Press, First edition, (April 9, 2005)
Vasile Măcelaru, Balistica Juduciară, Ed. MI București 1972.
Vasile Măcelaru, Balistica Judiciară, Ed CPCS, anul 1972.
Victoria Levinschi, „Tratat practic de criminalistică”, Serviciul Editorial și Cinematografic vol III, București 1980.
Codul de Procedură Penală.
Legea nr. 295/2044 atcualizată și republicată.
Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998
http://arheologie.ulbsibiu.ro/publicații/bibliotheca/cauce1/imagini/poze%20suciu/p4.jpg Arme și unelte din epoca de piatră
http://www.flickr.com/fotos/hendry/189880407 Pumnale și hangere din epoca neolitică
http://www.archaeology.ro/graphics/sr_rec1pl15.gif Arme din epoca fierului.
http://clasate.cimec.ro/detaliu.asp?k=62704180120F4E11A18B95C2F73D627B Suliță
http://sonicfanon.wikia.com/wiki/file:holy_lance.png Lance
http://www.farwater.eu/artilerija1.htm Manubalista
http://atoestudio.blogspot.com Catapulta
http://ro.wikipedia.org/wiki/Falx#Falx_Dacica Falx Dacica
http://ro.wikipedia.org/wiki/Buzdugan_(arm%C4%83) Buzdugan clasic
http://ro.wikipedia.org/wiki/Buzdugan_(arm%C4%83) Buzdugan cu două ghiulele
http://ro.wikipedia.org/wiki/Sabie Sabie Clasică
http://ro.wikipedia.org/wiki/Halebard%C4%83 Halebardă secolul al 14-lea
http://www.migl.ro/colecții/arme/arme.html Iatagan
http://www.migl.ro/colecții/arme/arme.html Hanger
http://www.taser.com/products/law-enforcement/taser-x26-ecd Pistol taser x26
http://ro.wikipedia.org/wiki/Arm%C4%83#Categorii_de_arme_sau_armament Clasificarea armelor
http://world.guns.ru/sniper/sniper-rifles/de/mauser-sr-93-e.html Pușcă Mauser 93
http://en.wikipedia.org/wiki/M1911_pistol Pistol Colt model 1911
http://www.hatsan.com.tr/escort_camo_combo.asp Pușcă de vânătoare Hatsan Escort Camo Combo
http://www.sportsmanguncentre.co.uk/product/404bc58b1b32cff776134815/Browning+B525+Heritage+Hunter+12G/ Pușcă Browning Heritage
http://www.huntershop.ro/produs/browning/eurobolt.html Pușcă Browning Eurobolt II
http://firearmshistory.blogspot.com/2011_03_01_archive.html Pistol de semnalizare Orion Electric
http://home.earthlink.net/~dannygoodwin/22.html Arma ascunsă într-o cameră foto
http://www.fas.org/man/dod-101/sys/ac/equip/m134.htm Mitralieră M134
http://tantal.kalashnikov.guns.ru/variants.html Ak 74 modern
http://ro.wikipedia.org/wiki/Pistol_Carpa%C8%9Bi_Md._1995 Pistol Carpați model 1995
http://keltecweapons.com/news/preview-kel-tec-shotgun-ksg/ Pușcă cu tir redus KSG 3357
http://world.guns.ru/handguns/hg/isr/desert-eagle-e.html Magnum Deseart Eagle model XIX
http://www.verney-carron.com/pages-fr/sagittaire-mixte.htm Pușcă cu țevi mixte Saggitaire Mixte
http://world.guns.ru/sniper/sniper-rifles/brit/ai-arctic-warfare-l96-e.html Pușcă L96A1
http://world.guns.ru/handguns/hg/de/walther-p99-e.html pistol Walther P99
http://world.guns.ru/assault/usa/m16-m16a1-m16a2-m16a3-e.html Pușcă de asalt M16A2
http://www.czub.cz/en/catalog/84-air-guns-cz/VSP/Slavia_631_LUX.aspx CZ Slavia 631
http://world.guns.ru/sniper/sniper-rifles/rus/dragunov-svd-e.html Pușcă Dragunov SVD
http://world.guns.ru/sniper/large-caliber-sniper-rifles/usa/barrett-m2-e.html Barret M82(light)
http://world.guns.ru/smg/de/mp3-mp40-r.html Pistol Mitralieră MP 40
http://www.adevarul.ro/locale/timisoara/Arestat_pentru_ca_a_impuscat_porcul_vecinilor_cu_o_arma_pe_care_si-a_construit-o_singur_0_176982421.html Cristian Poelnică, Adevărul, 24.12.2009, Timișoara
http://www.midwayusa.com/product/757347/hornady-critical-duty-ammunition-9mm-luger-p-135-grain-flexlock-box-of-25
http://deuce45s.com/ Site de muniții profesionale.
http://www.descopera.ro/dnews/7813641-nimicitoare-si-mai-rapida-decat-sunetul-noua-super-arma-americana-fotovideo Tunul electromagnetic de la Dahlgren, Virginia.
http://i920.photobucket.com/albums/ad47/grownfun/shotshell.gif
BIBLIOGRAFIE
Aurel Neculai, „Istorii Regăsite”, Editura Andrew, Focșani 2009.
C. Aioanițoaie, I. E. Sandu, V. Bercheșan, T. Butoi, I. Marcu, C. Pletea, E. Stancu, “Tratat de tactică criminalistică” Editura Carpați, Craiova 1992
Colectiv – tratat practic de criminalistica vol.1 ed. 1975
C.Suciu, Criminalistica, Ed Didactică și pedagogic București 1972
Dragoș Ungureanu, „Evoluția armelor și uniformelor militare din evul mediu până în timpul celui de-al Doilea Război Mondial”, Almanah istoric, București, 2008.
Edward C. Ezell, Handguns of the world,Vol I, Stackpool books, 1991 Mechanicsburg, Pennsylvania.
Edward C. Ezell, Handguns of the World- Military Revolvers and self-loaders from 1870 to 1945, Vol II, 1991 Mechanicsburg, Pennsylvania.
Emilian Stancu, Criminalistica- Știința investigării infracțiunii, vol. I, Editura Tempus, București 1982.
Emilian Stancu, Criminalistica, Ed. ACTAMI București 1995.
John Weeks, „Men Against Tanks: A History of Anti-Tank Warfare", New York, Mason Charter, 1975.
Jonathan Suterland, „World War II Tanks and AFV's Vital Guide", The Crowood Press, First edition, (April 9, 2005)
Vasile Măcelaru, Balistica Juduciară, Ed. MI București 1972.
Vasile Măcelaru, Balistica Judiciară, Ed CPCS, anul 1972.
Victoria Levinschi, „Tratat practic de criminalistică”, Serviciul Editorial și Cinematografic vol III, București 1980.
Codul de Procedură Penală.
Legea nr. 295/2044 atcualizată și republicată.
Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998
http://arheologie.ulbsibiu.ro/publicații/bibliotheca/cauce1/imagini/poze%20suciu/p4.jpg Arme și unelte din epoca de piatră
http://www.flickr.com/fotos/hendry/189880407 Pumnale și hangere din epoca neolitică
http://www.archaeology.ro/graphics/sr_rec1pl15.gif Arme din epoca fierului.
http://clasate.cimec.ro/detaliu.asp?k=62704180120F4E11A18B95C2F73D627B Suliță
http://sonicfanon.wikia.com/wiki/file:holy_lance.png Lance
http://www.farwater.eu/artilerija1.htm Manubalista
http://atoestudio.blogspot.com Catapulta
http://ro.wikipedia.org/wiki/Falx#Falx_Dacica Falx Dacica
http://ro.wikipedia.org/wiki/Buzdugan_(arm%C4%83) Buzdugan clasic
http://ro.wikipedia.org/wiki/Buzdugan_(arm%C4%83) Buzdugan cu două ghiulele
http://ro.wikipedia.org/wiki/Sabie Sabie Clasică
http://ro.wikipedia.org/wiki/Halebard%C4%83 Halebardă secolul al 14-lea
http://www.migl.ro/colecții/arme/arme.html Iatagan
http://www.migl.ro/colecții/arme/arme.html Hanger
http://www.taser.com/products/law-enforcement/taser-x26-ecd Pistol taser x26
http://ro.wikipedia.org/wiki/Arm%C4%83#Categorii_de_arme_sau_armament Clasificarea armelor
http://world.guns.ru/sniper/sniper-rifles/de/mauser-sr-93-e.html Pușcă Mauser 93
http://en.wikipedia.org/wiki/M1911_pistol Pistol Colt model 1911
http://www.hatsan.com.tr/escort_camo_combo.asp Pușcă de vânătoare Hatsan Escort Camo Combo
http://www.sportsmanguncentre.co.uk/product/404bc58b1b32cff776134815/Browning+B525+Heritage+Hunter+12G/ Pușcă Browning Heritage
http://www.huntershop.ro/produs/browning/eurobolt.html Pușcă Browning Eurobolt II
http://firearmshistory.blogspot.com/2011_03_01_archive.html Pistol de semnalizare Orion Electric
http://home.earthlink.net/~dannygoodwin/22.html Arma ascunsă într-o cameră foto
http://www.fas.org/man/dod-101/sys/ac/equip/m134.htm Mitralieră M134
http://tantal.kalashnikov.guns.ru/variants.html Ak 74 modern
http://ro.wikipedia.org/wiki/Pistol_Carpa%C8%9Bi_Md._1995 Pistol Carpați model 1995
http://keltecweapons.com/news/preview-kel-tec-shotgun-ksg/ Pușcă cu tir redus KSG 3357
http://world.guns.ru/handguns/hg/isr/desert-eagle-e.html Magnum Deseart Eagle model XIX
http://www.verney-carron.com/pages-fr/sagittaire-mixte.htm Pușcă cu țevi mixte Saggitaire Mixte
http://world.guns.ru/sniper/sniper-rifles/brit/ai-arctic-warfare-l96-e.html Pușcă L96A1
http://world.guns.ru/handguns/hg/de/walther-p99-e.html pistol Walther P99
http://world.guns.ru/assault/usa/m16-m16a1-m16a2-m16a3-e.html Pușcă de asalt M16A2
http://www.czub.cz/en/catalog/84-air-guns-cz/VSP/Slavia_631_LUX.aspx CZ Slavia 631
http://world.guns.ru/sniper/sniper-rifles/rus/dragunov-svd-e.html Pușcă Dragunov SVD
http://world.guns.ru/sniper/large-caliber-sniper-rifles/usa/barrett-m2-e.html Barret M82(light)
http://world.guns.ru/smg/de/mp3-mp40-r.html Pistol Mitralieră MP 40
http://www.adevarul.ro/locale/timisoara/Arestat_pentru_ca_a_impuscat_porcul_vecinilor_cu_o_arma_pe_care_si-a_construit-o_singur_0_176982421.html Cristian Poelnică, Adevărul, 24.12.2009, Timișoara
http://www.midwayusa.com/product/757347/hornady-critical-duty-ammunition-9mm-luger-p-135-grain-flexlock-box-of-25
http://deuce45s.com/ Site de muniții profesionale.
http://www.descopera.ro/dnews/7813641-nimicitoare-si-mai-rapida-decat-sunetul-noua-super-arma-americana-fotovideo Tunul electromagnetic de la Dahlgren, Virginia.
http://i920.photobucket.com/albums/ad47/grownfun/shotshell.gif
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Arme Si Munitii (ID: 110137)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.