Arhitectura Urbana

Arhitectura urbana reprezinta atat procesul cat si produsul de planificare , proiectare , precum și construirea clădirilor și a altor structuri fizice. Lucrarile de arhitectura, pastrate in forma materiala a cladirilor, sunt deseori percepute ca simboluri culturale si opere de arta. Civilizatii istorice sunt adesea identificate prin realizarile lor arhitecturale ce au supraviețuit de-a lungul timpului. Filippo Brunelleschi prin construirea Domului Catedralei din Florenta la inceputul sec 15 , nu a schimbat doar aspectul cladirii si a orasului, ci si rolul si statutul arhitectului in societate.

Cea mai veche lucrare despre arhitectura este ” De architectura” , scrisa de arhitectul roman Vitruvius la inceputul sec 1 d.H. Vitruvius sustinea in lucrarea sa ca o cladire bine realizata trebuie sa respecte 3 principii de baza: durabilitate- o cladire trebuie sa aiba o infatisare robusta si sa se pastreze timp indelungat in conditii bune; ulititate- trebuie sa-si indeplineasca rolul pentru care a fost construita si frumusete/infatisare – trebuie sa fie placuta din punct de vedere estetic.

Arhitectura in antichitate

In multe civilizatii antice, precum Egipt si Mesopotamia, arhitectura urbana reflecta o legatura constanta cu divinul si supranaturalul, de asemenea multe culturi antice se foloseau de monumentalitatea in arhitectura pentru a reprezenta intr-un mod simbolic puterea politica a conducatorului sau a statului insusi. In perioada clasica, arhitectura civilizatatiilor romane si grecesti a evoluat de la idealurile religioase si empirice spre cele civice, astfel ca noi tipuri de constructii au aparut. Arhitectura in aceasta perioada a evoluat sub forma “ ordinelor clasice” .

Arhitectura in Evul Mediu

In Europa, in timpul perioadei medievale, principalele realizari arhitecturale erau manastirile si catedralele realizate in stil romanic sau gotic. De asemenea , specific acestei perioade erau si guildele unde mestesugarii isi organizau tranzactiile.

Renasterea in arhitectura pune mai mult accent pe rolul individului in societate , spre deosebire de Evul Mediu. Renasterea stilului clasic in arhitectura a fost insotit de stiinta si inginerie, ceea ce a afectat proportile si structura cladirilor. In aceasta perioada se remarca personatitati ale arhitecturii precum: Brunelleschi, Alberti, Michelangelo, Palladio etc.

Concepte modern ale arhitecturii urbane

In secolul 19, apare in Chicago conceptul de “ skyscraper” sau “ zgaraie-nori”, cladiri foarte inalte a caror structura de rezistenta este realizata din materiale foarte durabile precum otelul si betonul armat. Acest concept s-a dovedit a fi extreme de functional in valorificarea spatiului dar si cu un impact putenic in ceea ce priveste estetica urbana, astfel ca a fost usor adoptat si de alte orase: New York de exemplu concentreaza cel mai mare numar de zgaraie-nori in zonele Manhattan, Midtown si Midtown South. In Europa singurul orasul care se poate mandri cu un numar mare de zgaraie-nori este orasul Frankfurt, construirea acestora a inceput in anii `80 si a reprezentat o decizie politica menita sa imbunatateasca imaginea de centru mondial financiar a metropolei. Insa recordul mondial in ceea ce priveste constructiile moderne il detine orasul Dubai, aici se afla cel mai mare zgaraie-nori din lume: Burj Khalifa ce masoara 828 m inaltime inagurata in anul 2010. Cu toate acestea, multi dintre specialisti nu considera orasul unul frumos din punct de vedere arhitectural din cauza faptului ca a cunoscut o dezvoltare mult prea rapida, fara a se urma un concept general clar definit.

In zilele noastre arhitectura urbana isi indreata atentia spre mediul inconjurator, astfel ca apare termenul de “ durabilitate a mediului”. Tot mai multe cladiri sunt construite respectandu-se principiile acestui concept verde. Exemple majore in acest sens pot fi gasite in design-ul acoperisurilor verzi, in materialele biodegradabile si in atentia acordata consumului de energie.