Arhitectura Terroir Ului

,,ARHITECTURA TERROIR-ULUI’’

CUPRINS

Cap. I. PLAN DE IDEI

Cap.II. INTRODUCERE

II.1. Introducere in arhitecrura fenomenologica

II.2. Fenomenologia arhitecturii (Conferinta GSD Harvard 2013

II.4. Tehnologia in generarea identitatii unui loc

II.5. Materiale in generarea identitatii unui loc

II.6. De ce un complex viticol

II.7. Alegerea Sitului

Cap.III. ,,BACKGROUND’’-UL VINULUI

III.1. Vinul de atunci

III.2. Vinul de acum

III.3. Terriorul in practica viticulturii

III.4. Etape in cultivarea vitei de vie

III.5. Procesele de vinificatie

III.6. Necesitatile vitei de vie

III.7. Vinul si sanatatea

III.8. Vinul si cele cinci simturi

III.9. Arhitecutra si peisagistica japoneza

III.10. Schimbarile sezoniere si perceptia sitului

Cap. IV. ANALIZA SITULUI

IV.1. Elemente de peisagistica

IV.2. Cultivat vs Natural

IV.3. Oportunitati sectionale

IV.4. Elemente valoroase din punct de vedere peisagistc

IV.5. Accesibilitate secventiala

IV.6. Caracteristicile sitului

IV.7. Elemente climatice (Climat, Mezoclimat, Microclimat

IV.8. Materialitate

Cap. V. ANALIZA PROGRAMULUI

V.1. Necesitatile programului

V.2. Programul de proiectare si utilizarea sa contemporana

V.3. Optiuni pentru distributia programului

V.4. Programul si timpul

V.5. Necesitatile programului

V.6. Circulatia ca element director

Cap. VI. EXEMPLE PRECEDENTE

VI.1. Elemente Peisagistice Specifice zonelor viticole din intreaga lume

VI.2. Studiu de caz Vinaria Antiorii Italia

VI.3. Studiu de caz Vinariile din Nappa Valley

VI.4. Studiu de caz Complexul de Vinificatie SCV MINIS SA

Cap.VII. CONCLUZII

VII.1. Elemente de Fotomonotaj

VII.2. Conceptie Volumetrica

BIBLIOGRAFIE ȘI LISTĂ IMAGINI

II. INTRODUCERE

CUVINTE CHEIE: CONSTIINȚĂ, MEDIUL ÎNCONJURATOR, EXPERIENȚĂ, PERCEPȚIE, FENOMENOLOGIE, LOC, SENZORIALITATE, SPAȚIU, TEMPORALITATE, STARE DE BINE

Procesul de realizare a vinului, vinificația, este un proces complex care obligă activarea tuturor simțurilor. Via este culeasă doar în momentul în care strugurii conțin suficient zahăr și aciditate necesară pentru inițierea procesului de vinifcație. Alegearea momentului este condiționată de percepțiile senzoriale ale cultivatorului. Înaintea momentului recoltei, el obsearvă nivelul de sănătate a viței de vie , prin percepția vizuală, tactilă, olfactivă, dând atenție culorii și texturii mugurilor, frunzelor plantei, aspecutl tulpinii, adâncimea și rezistența rădăcinilor, dacă exista paraziți, umiditate în sol, putrefacție etc. Toate aceste activități anterioare culegerii strugurilor este esențială pentru obținerea unei calități ridicate a fructului.

Momentul recoltei trebuie să fie optim, temperatură potrivită, umiditatea solului să fie redusă, condiții meteorologice optime, iar fructul să fie dulce, cu un conținut ridicat de apă, de zahăr, și pielița moale. Toate aceste acțiuni se relaționează cu activitatea viticolă.

În fermentație, temperatura ambientală este critică pentru determinarea calității vinului produs. În timpul procesului de maturare și învechire a vinului, mirosul și culoare activează simțurile pentru verificarea evoluției vinului. Degustarea nu este etapa finală, ci se face apel la acesta pe tot parcursul vinificației. Determinarea calității vinului este deci în final un act de conștiința al prodcătorul, în care experiența sa determină finalitatea proceslui de vinificație și de obținere a produsului finit. Propun ca acest aspect să fie transpus în vizitatorul care intră în complexul viti-vinicol.

Prin acest proiect, propun o abordare fenomenologică a procesului de proiectare care se bazează pe angajamentul senzorial în experința actului de creație. Dacă activarea simțurilor este vitală pentru obținerea vinului conform viziunii creatorului său, la fel și spațiul în care se realizează creația să fie unul al experienței fenomenologice prin care forma construită să fie intim realționată universul formelor naturale. Arhitectura bazată pe experiența fenomenelor senzoriale dă naștere stărilor de conștiință ridicată prin care experiența contextului peisagistic tipic zonelor viticole și calitatea vinului este preschimbată într-o experiență străină sineului și familiară contextului angajat de activitatea de bază a locului. Astfel în mod indirect arhitectura și peisajul va participa la crearea de indentitate a locului.

Cu toate că efectele asupra individului nu pot fi cuantificate și măsurate, având totuși o bază bine fundamentată, experiența fenomenologică a clădiri și a sitului oferă o șansă ca individul să sufere o transformare a stării interioare prin care devine autoconștient și conștient de locul în care se află. Senzația de vedere poate fi intesificată prin schimbarea intensității luminii, a perspectivelor, a orientării spațiale, traversarea consecutivă printr-un spectru variat de culori și materialitate. Senzația tactilă care se identifică cu momentul atingerii sticlelor sau cupelor de vin poate fi transpusă materialelor care alcătuiesc corporalitate clădirii și astfel și percepția spațialității poate fi un act de conștiință. Dacă studiul se poate opri doar la experiența vizuală și tactilă ce este considerată generatorul classic al spațiului arhitectural, senzația auditivă și olfactivă care se identifică cu momentul turnării in pahar al vinului, el poate fi transpus clădirii prin alegerea tipului de material de construcție, care schimbă reverberația și rezonața sunetelor percepute precum și mirosul materialului ( miros de lemn, de ciment sau var umed, rășina epoxidică sau pământ bătut,etc.)

Principala experiență senzorială a vizitatorului complexului viticol este de obicei cea vizuală. Dar de ce să nu fie o experiența holistică, în care participarea tuturor simțurilor, crează un spectacol pentru conștiința individului. Ceea ce se afirmă aici este faptul ca forma dictează funcțiunea, și automat și percepția integratoare a acestui fenomen articulează teoria fundamentată de motto-ul deconstructivistului Frank O’Gehry.

Vizita personală la complexul de vinificație din Miniș poză, colecția muzeului viei și vinului Miniș în aer liber a muzeului, octombrie 2014

Astfel design-ul clădirii trebuie să informeze asupra acestui obiectiv. În loc de spații generice care acomodează funțiunile complexității programului de vinifcație, arhitectura spațiului trebuie tocmai dictată de aceste procese. Oferind importanța asupra individului in experiența sa totala asupra spațiului arhitectural ca generator de senzații, o viziune fenomonelogică a arhitecturii este o condiție dorită și necesară. Datorită faptului că procesul de realizare a vinului implică totalitatea simțurilor, complexul viti-vinicol este un program de proiectare care poate fi văzut ca o planșetă goală pe care se poate experimenta si preceptia prin alte simturi care dictează esteticul. Aceeași intensitate de angajament, al sensului care este prezent în procesul de vinificație poate fi transpus în experiența arhitecturii vinului, în alte cuvinte, obiectivul angajamentului in experiența fenomenologica poate informa arhitectura în forme semnificative.

Într-o abordare similară, aceste obiective senzoriale pot fi folosite în dezvoltarea peisajului care complementează procesului de vinifcație. Diferitele etape ale procesului se pot relaționa cu situl în diferite forme. Mineralele extrase de butașul de vița de vie hrănește bobul strugure. Lemnul este folosit pentru realizarea butoaielor în care se învechește vinul. Relația cu ,,terroir’’-ul determină calitatea vinul obținut. Într-o manieră similară, arhitectura programului de vinifcație trebuie sa fie un rezultat al propriului său ,,terroir arhitectural’’.

Aici ne referim la terrior arhitectural ca intenție de abordare a arhitecturii complexului viti-vinicol, ca emergent tectonic. Adică se naște din pamânt ca un factorul natural și ca potențial al sitului, el dictând o moștenire genetică de forme specifice. Acestea se cristalizează din simbioza între elementele fundamentale apă, aer, foc și pamânt, adică pământul, soarele, cerul și apa, văzute ca surse generative formale și informale.

Senzorialitatea în arhitectură

,,There are things known and there are things unknown, and between are doors of perception.

Trăim într-o lume în care stilul de viață rapid, deconectează conștiința de sine și de mediul în care obersvatorul se află. Nu experiența unui eveniment este importantă ci eficiența cu care acesta se derulează. Astfel datorită dezvoltării rapide a tehnolgiei, vizualul devine tot mai pregnant în arhitectura contemporană. Atingerea unei anumite imagini este obiectivul multor arhitecți contemporani, datorită faptului că în prezent aproape orice fel de formă concepută de mintea creatorului poate fi transpusă în plan fizic, iar societatea tinde să aprecieze valoarea acestui fapt. În astfel de condiții impuse și urmărite, relația spațiului interior – exterior devine rezultanta programării strict economico-eficiente în cazul clădirlor cu un caraceter mai mult industrial, iar discrepanța între fațadă și interior devine tot mai vizibilă.

Deplasarea obeservatorului dintr-un spațiu interior în alt spațiu interior duce la disprețuirea cu ușurință a modului în care lumina pătrunde prin pupile, datorita uniformității luminii naturale care pătrunde în incinta interiorului datorită ritumului monoton de plin gol generează cu ușurința starea de plictiseală. Astfel se reduce stimularea opticului nervos datorită acestei monotonii vizuale, dictate de modul în care au fost concepute spațiile. Se pune puțin accent pe particularitea spațiului proiectat și calitățile sale programatoare. Puțină atenție este dată modului de tratare a spațiului exterior, a peisajului, fie el în context urban, fie acesta în context natural. Lucru care am observat de-a lungul studiilor mele pe parcursul perioadei de facultate precum și în practica de proiectare de zi cu zi la nivel național. Simplul gazon și simplele trotuare, vegetația medie sau înaltă, ritmată cu scopul accentuării unei direcții sau a unui traseu. Cu toate că această viziune este subordonată unor standarde de proiectare eficiente atât în arhitectură cât și în peisagistică, totuși duce la apatie psihologică.

Capacitatea de contemplare, dacă nu este deliberat urmărită de individ, începe să capete tot mai puțin loc în viața cotidiană. Aceasta apatie psihologică generată de o imagine monotonă, care nu invită la trăirea introspecției subtile, se poate traduce ca o ,,experiență impersonală’’.

‚‚Palpitul vieții nu poate fi însă captat de limbajul nostru obișnuit, generalizant și sterilizant, funcționând mai degrabă ca un ecran decât ca un receptacul.(…)În chiar paginile Poeticii spațiului, (Gaston Bachelard) deplânge alterarea „țesutului lingvistic al filosofiei contemporane ― și consideră că singura salvare ar putea fi apelul la imagini (și la imaginație): „Nu se mai simte deloc o acțiune în derivările gramaticale, în deducții și în inducții. Verbele,ele însele, încremenesc de parcă ar fi substantive. Numai imaginile pot pune verbele în mișcare.―’’

,,A spune că imaginea poetică scapă cauzalității reprezintă,fără îndoială, o afirmație destul de serioasă. Dar cauzalitățile invocate de  psiholog și de psihanalist nu pot niciodată să exprime pe deplin nici caracterul într-adevăr neașteptat al imaginii noi,nici adeziunea pe care aceasta o suscită într-un suflet străin în procesul ei de creație. Poetul nu-mi acordă trecutul imaginii sale și, cu toate acestea, imaginea sa prinde numaidecât rădăcini în mine. Capacitatea de a comunica a unei imagini singulare este un fapt cu semnificație ontologică majoră’’

Standaradele de proiectare ne deconectează de experiența holistică în care apar elemente care pot genera experiența impersonală. Semantica minimală folosită a limbajului arhitectural contemporan intr-o viziunie strict economica, minimizează capacitatea noastră de utilizarea simțurilor în activitatea zilnică. Cred cu putere faptul că arhitecții au necesitatea de a-și transvaloriza cunoștiințele continuu și să le raporteze la elemente care pot activa trăirea intimă a momentului prezent al observatorului. Un loc sau spațiu distinct invocă activarea conștiinței, și astfel se crează memoria locului. Odată reevocată această memorie în care experiența personală a obervatorului a fost elementul director, aceasta transfigurează locul sau spațiul vizitat într-un element cu identitate. Reevocată această memorie în repetate rânduri de alți observatori, și observându-le reacția prezentată de aceștia putem confirma faptul ca ceea ce a fost creat de arhitect deține o anumită poetică.

Consider că, a fii complet conștient de senzațiile proprii pot duce la o conștientizare a existenței proprii și o creștere a calității experienței arhitecturii.

Ca ființe umane avem experiența spațiului. Experiența poate pur fizică sau fenomenologică. Fenomenologia a fost descrisă ca fiind un studiu al conștiinței în domeniul filozofiei. Acordând spațiului caracteristiciel fenomenologie, se poate trăi experiența spațiului prin determinarea dacă acesta a angajat conștiința sau nu. În mediul artificial creat de om, consider că in anumite situații, forma construită poate stârni o schimbare a modului în care trăim spațiul. Trecerea din stadiul de inconstiența ( in termen spirituali starea de diana cf. autorului dr. antropolog Samael Aun Weor) la o stare de autoconstiența, sau conștiința colectiva a tuturor elementelor interne cât și externe observatorului, minte, emoție trup, stare mentală, spațiu și timp ( starea de turia).

,,architecture is a sensitive container for the rhythm of footsteps on the floor, for the concentration of work, for the silence of sleep’’ Peter Zumthor

Întrebări despre Percepție: Fenomenologia arhitecturii

Steven Holl, Juhani Pallasmaa și Alberto Perez Gomez scriu o serie de eseuri referitoare la fenomenologia și relțioanrea sa cu arhitectura. Pallasmaa afirmă că “instead of experiencing our being in the world, we behold it from outside as spectators of images projected on the surface of the retina.’’. Arhitectura devine din ce în ce mai mult o artă vizuală și într-o viață dinamica dictată de evoluția rapidă a tehnologiei, imaginile sunt cele mai rapide și obervabile forme de transmitere a unui mesaj sau idee. Într-o formă similară, arhitectura ochiului a devenit un subiect din ce în ce mai discutat în ultimii ani. Cred că ceea ce Pallasmaa a dorit sa sugereze faptul că arhitectura ar trebui trăită prin prisma tuturor simțurilor în mod holistic întreg comparativ cu doar o simplă percepție vizuală. Un perete poate fi perceput ca fiind conceput de o anumită manieră, dar și textura trebuie să devină componentă a percepției sale ca întreg. Angajând arhitectura în activarea tuturor simțurilor duce la o experiență holistică, pe care Rike o descrie ca fiind ,,a matter of becoming as fully conscious as possible of our existence’’.

Autorii discută despre effectele arhitecturii ca fiind un fel de ,,phenomenological lens’’. În felul acesta, arhitectura are capacitatea de a stabili o experiență fenomenologică. Apa este una din astfel de expemple pe care autorii o stabilesc ca fiind un transformant al percepției spațiului. Datorită puterii sale de refractive, inversarea spațiului sau transformarea razelor de lumină, apa poate acționa ca o lentilă fenomenologică în experiența arhitecturală. Orice element ce ne poate face mai conștienți de simțurile noastre și experimentarea arhitecturii, conform autorilor, este o aplicare cu succes a arhitecturii orientate spre individ. Autorii discuta printre altele și de trendul contemporan de “the current over-emphasis on the intellectual and conceptual dimensions of architecture further contributes to a disappearance of the physical, sensual and embodied essence of architecture’’ Pentru ca arhitectura să devină mai fenomenologică, exista necesitatea de realizarea unor extrapolari din bazele teoretice si transpunerea lor in elemente fundamentale de percepție și a calitaților luminii, sunetului și texturii.

Peter Zumthor vorebște despre ambiguitatea calităților arhitecturii și cu toate că acestea nu pot fi măsurate și cuantificate în individ, o clădire poate poseda ,, calități subtile, care, în anumite momente, ne permite sa înțelegem ceva ce un am fost capabili sa înțelegem altfel.’’ Steven Holl afirmă că ,,o lucrare de arhitectură este rareori trăită în totalitatea sa, ci mai degrabă ca o serie de perspective parțiale ale întregului și sunt sintetzate în trărir. Întrebari semnificative și înțelegerea se află între ideile generatoare, și formele și natura și calitatea perceției’’.

,,Learning from Alex Roman’’,

viziunea artistului grafic asupra obiectele de arhitectură, imagine captură din prezentarea The Third and The Seventh, o lucrare artistica prin care se prezintă o serie de monumente de arhitectură din secolul XX, prin prezentarea unor perspective de detaliu ale trăirii experienței arhitecturale ale artistului.

Tehnologia pentru generarea locului

,,The use of technology throughout the world does not always take the uniqueness of places into account’’.

Cred că afirmația al conferențiarului poate fi combătută ușor din simplul motiv că evolția rapidă a tehnologiei este un fenomen care nu poate fi oprit și nu trebuie oprit. Astfel trebuie să găsim soluții precum inovatorii trecutului pentru a aduce armonie între elementele caracteristice unui loc și elemente inovatoare deoarece un loc sau spațiu este un element dinamic. Astfel consider că prin apelul la materiale locale care se pot relaționa cu situl și istoria sa și prin folosirea de materiale noi, sensul locului este accentuat si este mult mai ușoară realizarea comunicării cu situl.

Reconstrucția palatului Szatmari, Marp Architects, Budapesta

2007, Sursa imagini www.dezeen.com, Exemplu de utilizare a materialelor si tehnologiilor noi de construcție fară a ignora identitatea loclui. Aici a fost utilizat oțelul corteen

Evoluția rapidă în tehnologie a dus la o condiționare specifică în arhitectură în care există o amorțire a simțurilor. Senzorii automatizați detecteaza temperatura camerei și face temperatura constantă. Noi tipuri de suprafețe de sticlă generează suprafețe uniforme omogene ale clădirilor. Este mult mai ușor ca niciodată achiziționarea de materiale de peste ocean, și explorarea noilor tehnolgii și utilizarea lor în forme inovatoare. Această aventură în eficiență nu numai că a dus la un impact negativ asupra percepțiilor senzoriale ci de asemenea are un impact negativ asupra mediului, în timp ce materiale locale nu mai sunt preferate. Utilizarea tehnologiilor în întreaga lume nu ia întotdeauna în vedere unicitatea unui loc. Prin folosirea de materiale locale care se pot relaționa cu contextul și istoria sitului, semnificația locului poate fi sportia și este mult mai ușor relizarea unei legături cu situl. Pe de altă parte, adoptarea noilor potențiale ale tehnologiilor noi a dus la nașterea arhitecturii contemporane. Posibilitățile de aplicare sunt infinite și ar trebui pus accentul pe nevoia de amplificara a percepțiilor senzoriale asupra spațiului construit în loc să fie create spații vizuale și omogene.

Materiale pentru generearea locului

Materialele joacă un rol critic în relaționarea clădirii cu situl și crearea de spațiu. Materialele folosite pentru acest proiect trebuie sa reflecte natura vinărirei și procesele care se derulează în interiorul ei. O înțelegere a materialelor și a efectelor timpului asupra acestora este necesară pentru crearea unei arhitecturi care va continua să genereze semnificație în timp. Sticla spre exemplu, nu arată îmbătranirea precum piatra, mai degraba, este doar înlocuită când este învechită sau cand se sparge. Metalul își schimbă aspectul când intră în contact cu apa, lemnul își schimbă forma și culoarea în timp. Din momentul în care vinul este strâns legat de solul din care provine, materialele locale ce provin din zona respectivă și materialele ce reflectă trecerea timpului pot întării semnificația locului. Apa este o altă componentă vitală pentru cultivarea strugurilor. Relaționarea clădirii cu situl va fi dată și de alegearea materialelor și de modul lor de folosire pentru aclătuirea spațiilor construite și amenajate pentru realizarea relației interior-exterior.

Ningo Museum of History, China, 2003-2008, arh.  Wang Shu, Amateur Architecture Studio. Este un exemplu excelent de experiență arhitecturală fenomenologică relizată pe baza jocului de materiale locale cu context istoric și utilizarea tehnologiilor moderne. Zgomotul orașului, foșnetul frunzelor copacilor ce înconjoară clădire, sunetul pasului pe podelele de lemn, textura diferita a fiecărei caramide sau suprafețe șlefuite de beton sau lemn. Coridoarele exterioare inundate de lumina soarelui și volumele tectonice masive care compun corpolența clădirii, împreună duc la o experiență fenomenologică a arhitecturii.

Alegerea programului de proiectare

Aproape fiecare clădire poate fi folosită ca model pentru transpunerea noțiunilor teoretice de fenomenologie în elemente concrete. Pentru că nu există metode de valorificare a succesului a experiențelor interne, trebuie stabilit faptul că prin pattern-uri de studiu ale spațiului care sunt cunoscute ca având impact fenomenologic, soluțiile și strategiile de implementare a noțiunilor teoretice pot fi exersate într-un program nou. În alegerea tipului de clădire, trebuie luat în considerare anumite programe, datorită naturii sale și asocierile mentale stereotipice stablite de comun acord colectiv, ar putea implica un sens diferit de percepție. Spre exemplu, când pășim într-o biserică, starea de autoconștiență se intensifică, datorita faptului ca se face asociere între clădire și introspecție, reflecție, meditație, rugăciune și surdină.

Programul trebuie să promoveze căi în care starea interioară sa fie accentuată fie individuală, fie ea colectivă. Stare de bine poate fi definită ca fiind un echilibrul perfect între minte, trup și spirit (stare emoționoală). Cu toate că o experiență spațială nu este întotdeauna o stare conștiență deplină de sine, poate prin crearea unei arhitecturi care angajeză holistic ființa umană, atât prin toate simțurile senzoriale, cât și prin stări emoționale superioare (neîtâlnite în interacțiunile de zi cu zi), acest simț al autoconștienței poate duce la o stare de bine îmbunătățită.

De ce un complex viti-viticol?

Complexul viti-vinicol este observatorul unui întreg proces de transformare a solului, sistematizat peisagistic, iar fructul recoltat îl transformă în vin. Procesul de vinificație este strâns relaționat cu situl; uneori, mai multe soiuri de struguri sunt cultivați într-o singură vie. Un program strâns relaționat cu terenul este complementar unei arhitecturi cu caracteristici intime raportate la locul și timpul în care ia naștere.

Decât carearea ,,snapshot’’-ului unui moment specific din programul său cu caracter agricultural sau industrial, (specifică perioadei de industrializare a epocii comuniste), acesta va oferi oportunitatea vizitării intregului process de vinificație. Tipologia viei este una orientată spre vizitator care traversează prin diferitele zone de degustare și are oportunitatea de a avea experiența tuturor etapelor proceselor caracteristice. Proiectul propune o nouă formă de a trăi experiența unui complex viti-vinicol, de la caracteristicile solului și apei, până la senzațiile olfactive oferite de produsul finit.

Din aceste motiv, propun un modul de cazare în care vizitatorii pot staționa pentru periodă de timp. Acest lucru nu face numai ca vizitatorul să fie informat de procesul de vinificație ci de asemenea îl face să aprecieze mai mult produsul finit. Prin faptul ca individul va rămâne o perioadă mai lungă de timp pe sit, consider că va avea oportunitatea de să se cufunde în contemplare a peisajelor tipice zonelor rurale cu tradiție viti-vinicolă și sa capete un sens al indentității locului.

Vizitarea viei va duce la o expansiune a simțurilor pe parcursul a unei zile întregi, prin alternarea de activtăți pe care programul propune: degustare de vinuri, luarea de masă, participarea activă la o zi din recoltă, plimbarea prin vie sau simpla contemplare a patrimoniului peisagistic al zonei. Favorizând anumite simțuri într-o activitate și altele într-o activitate diferită va duce la crearea unei stări de bine individului. Această ,,destinație senzorială’’ provoacă conceptele stabilite a lumii bazate pe vizual și ofera o nouă metodă de pecepție a lumii prin echilibrul ,,body-mind’’ ca un întreg.

Alegerea Sitului

Înainte de toate, anterior momentului când mi-am propus tema acestui proiect, am fost mereu fascinat de strânsa legatură între civilizația umană, gradul său de cultură și influența vinului asupra acestora. Cu o origine care își are rădăcinile încă de la primele existențe umane, practica viticulturii a fost strâns legată de activitățile agricole multimilenare ale popoarelor sedentare.

Dubla sa polaritate atât sacră cât și demonizantă, a reușit să stârnească atât societatea umanâ actuală cât și trecutul acesteia. Astfel activitatea viticolă a avut perioade infloritoare cât și perioade decadente urmate de perioade în care a reînănscut, lucru generat de influența climato-geografică, influența politicilor economice și gradul de civilizație al poporului la un moment dat.

Regiunea podgoriei arădeane, cu caracterul său aparte dat de tranziția bruscă de la relieful de podiș la campie și soluri fertile, a făcut acitivitățile de bază rurale de viticultură și agricultură să fie înfloritoare de-a lungul istoriei scrise. Localitatea Șiria este una din cele aflate pe traseul ,, drumul vinului arădean’’ care reprezintă un potențial ridicat atât din punct de vedere turistic cât și economic în contextul regenerării activităților agriculturale viticole distruse în perioada anilor 90’ și 2000’. Abandorea plantaților de vie și clădirilor viticole, a fost o decizie politică și nu una bazată pe studii economice sau productivitate, și a dus la o devalorizare atât din punct de vedere stilistic cât și peisagistic al localitaților.

Cu toate acestea în zonă găsim un peisaj cu notabile calități, datorate în primul rând saltului spectaculos de peste 250 metri, care se petrece chiar pe linia mediană a satelor. Trecerea de la câmpie la versanții stâncoși ai masivului Zărand este însoțită de trecerea de la o vegetație specifică culturilor agricole de șes la combinația de ariditate și verde intens din zonele denivelate. Văile adânci și abrupte, șeile ascuțite și conglomeratul stâncilor care avansează până spre intravilanele localităților sunt nenumărate motive ale spectaculosului natural care s-a pus deseori în slujba omului. Vegetația se concentrează în câteva locuri prin combinații interesante de păduri și lăstăriș sau păduri, ca și peisajul particular al teraselor cu viță de vie.

Fiind un localnic din municpiul județului Arad, știam foarte bine faptul că vinul arădean era foarte apreciat pe plan local. Și mi-am propus să sparcurg drumul arădean atât de mult lăudat de potențialul său turistic în presa locală.

Uimirea mea a fost că pe parcursul vizitei am dat de uși închise la diferite crame, de lipsa de amabilitate a unor producători, și tristețea care plutea deasupra renumitului complex de vinificație S.C.D.V.V. MINIȘ S.A., stațiunea experimentală de cercetare viticolă și vinicolă. Conducătoarea institului au fost amabilă să-mi prezinte toate procesele vinificației și ritualurile activității viticole, precum și muzeul viei și vinului din complex.

Dar ceea ce m-a întristat mult a fost starea delăsătoare în care se afla complexul, datorită unor conduceri poltice proaste timp de 25 de ani. Mirosul de igrasie, pereții mucegăiți tencuiala căzută pe-a locuri, ecoul care era asurzitor datorită lipsei de personal,într-adevăr venisem într-un moment inoportun când ușile nu erau deschise marelui public pentru a vedea un spectacol al vinului. În schimb am văzut halele de vinificație, terenul, recepția de struguri etc. Am văzut cu ochii mei sincera și autentica situație reală în care se afla vinul arădean. Dar ceea ce m-a uimit a fost faptul cum toate acele simțuri mi-au dictat experiența vinului, parcă vinul nu mai era așa de bun. Să zicem că sunt subiectiv, dar ceea ce s-a întâmplat în acea situație a fost o experiența fenomenologică tristă. Am auzit, am simțit, am atins, am gustat, am mirosit și am văzut. Astfel am ajuns la concluzia că un lucru important în redarea calității vinului este și sursa de proveniență, nu numai terriorul, dacă îi cunoști originea percepția față de poate fi schimbată, pozitiv sau negativ.Condiția arhitecturii complexului, și modul în care aceasta s-a prezentat, a creat o influență puternică asupra factorului decizional personal în alegera unui vin local.

Astfel am concluzionat ca merită o încercare de reda gloria podgoriei arădene apuse, sau cel puțin a locurilor pe care le-am vizitat din podgorie. Astfel căutat în localitățile învecinate un potențial sit pentru a propune un complex de vinificație modern, performant și în acelaș timp să reflecte terroirul vinului arădean. Astfel am descoperit în localitatea Șiria un sit pe care se află o vie și o clădire abandonată, construită în anii 90’ în care s-au spălat banii conform spuselor muzeografului din localitate,. Aceasta avea ca scop realizarea unui azil de bătrâni dar care nu s-a mai finalizat. Acea Clădire domină orizontul localității prin faptul că este vizibilă din orice unghi de pe drumul principal ce străbate localitatea. Astfel am considerat că este un loc oportun pentru realizarea acestui exercițiu arhitectural prin transpunerea conceptului teoretic al fenomenologiei în realizarea unui complex de vinificație.

Terenul supus studiului se află pe axul vizual care leagă castelul Bohuș ( actualul muzeu Ioan Slavici și Emil Moinița), de fostele plantațiile viticole abandonate, și de cetatea Șiria, care astăzi zace în ruină. Între cele doua obiective turistice de mare valoare pentru patrimoniul local se interpune o clădire abandonată, care conform datelor furnizate de muzeograful localității, a fost construită ilegal în perioada 1994-1995. Ceea ce este mai trist că locul pe care se află actualemente clădirea respectivă poate fi vazută din orice colț al comunei, un simbol ce apasă greu pe conștiința localnicilor, prin faptul că în memoria colectivă zona respectivă era una din cele mai atractive zone peisagistice ale localitâții. Astăzi fiind încă circulate de pasionații de traseele montane parcurse cu bicicleta sau cu atv, și pasionații de parapantă.

Accesul pe sit se face de pe drumul județean D708b (pe direcția NS-EV), pe un drum șerpuit care ocolește parcul ce înconjoară castelul Bohuș și urcă pe direcția E-V spre cetaea Șiria. Într-o poziție mediană, aflată pe axul drumului forestier, se face accesul spre sit printr-o întoarcere a vederii spre localitate. Drumul forestier se alfă la confluența a două dealuri (dealul Cetății spre nord și Dealul Merezit spre sud) si urcă șerpuit oferind priveliști spectaculoase atât de-o parte cât și de alta a drumului.

,,BACKGROUND’’-UL VINULUI

Vinul de atunci

‚‚Nu exista altă plantă de cultură care să aibă o istorie mai veche, mai bine studiată, mai bogat documentată și o literatură mai fecundă ca vița de vie. Încă de la prima fază a închegaării societății, caând au început să fie plaămuite basmele cu eroi legendari și a prins să se infiripe mitul zeilor, vița de vie a fost socotită simbol al fecundității și sănătății, iar vinul apreciat ca nectar al zeilor.’’ (I. C. Teodorescu)

Se spune că legendele sunt forma primitvă a istoriei la toate popoarele încă de la nașterea primelor societăți omenești. Isotria legendară a unei țări face parte din istoria ei (I. C. Teodorescu, Șt. Teodorescu, Gh Mihalca, 1966)

Lipin L. în ‚‚Cărțile de lut’’(1960) precizează că toate creațiile ‚‚sintetizând experiența muncii a nenumărate generații, includ în ele un izvor de nesecată înțelepciune care, deși majoritatea cazurilor s-a perimat, este totuși minunată.’’

Vinul este cunoscut ca fiind cea mai veche licoare băut de om după apă, cea mai veche licoare cunoscută de umanitate este. De mii de ani, vinul a fost folosit in ceremonii religioase, în scopuri medicinale și la sărbători. Se crede că vinul a fost adus pentru prima dată în imperiul roman în sec. al VI-lea î.Hr de către greci. Expansiunea și popularitatea în restul continentului a fost deja vastă. În mitologia universală, vinul a fost atribuit diferitelor zeități. În imperiul greciei antice, vinul a fost atrbuit lui Dionise și în imperiul roman vinul era atribuit lui Bahus, zeul vinului și petrecerilor, în egiptul antic zeului Osiris, iar la Arabi zeului Aratal. Vinul cunoscut de strămoșii noștri probabil că nu ar fi fost atât de plăcut gustului precum cel realizat în timpurile noastre, datorită lipsei de control al productiei. Vinul era de obicei amestecat cu mirodenii și miere pentru a-i îmbunătății gustul. Din cauza ca apa ne fiind potabilă, vinul a fost singura băutură care putea fi conservată și păstrată până la începutul secolului al XVII-lea. Prin apariția diferitelor băuturi spirtoase în aceasta perioadă, vinul a ajuns să fie îmbuteliat în sticle pentru a rămâne apreciat de publicul larg.

Vița de vie sălbatică ,vitis vinifera, a fost prima dată folosită ca plantă domestică în urmă cu 9000 ani în China. Alte surse spun că vitis vinifera își are orginea cu 5500 de ani în urmă în zona regiunii dintre între Marea Neagră și Marea Caspică. În perioada micii ere glaciare din europa dintre ani 1300-1850, temperaturile scăzute au dus la producție de vin mai dulce. Atacul filoxerei la sfârșitul secului al XIX-lea a dus la folosirea de hibrizilor rezistenți pentru obținerea producției de vin.

Vinul acum

Percepția asupra vinului s-a schimbat în timp. Conform părerilor lui Ralph Eue ,, to be in the wine industry today means to articulate an opinion and [a winery] should be a reflection of one’s relationship to the surrounding landscape. With the help of architecture, a framework has to be found which not only focuses on the wine, its origins and the philosophy of its makers, but also optimally reflects and paraphrases these three factors.’’

Valul consumismului din secolul XX a dus la crearea unei culturi de lux al vinului. Unii investitori au ales vinul ca find un hobby caracterizat de colectii vaste de diferite sortimente. Există loc pentru experimentare și loc pentru o infrastructură pentru realizarea de centre complexe desinate producției și turismului vinului. Astfel de complexe în țara noastră sunt complexele viti-vinicole emergente din clădirile viticole istorice precum crame și hrube combinate cu complexe programe de cercetare în domeniul oenologiei. Acestea au un aspect industrial. Datorită globalizării producătroii autohtoni trebuie să își păstreze individualitatea și specificul vinului din zona de proveniența. Produsul final ar trebui sa reflecte terrior-ul zonei în care a fost produs vinul.

Terroir

Dezvoltarea acestui subiect începe prin evocarea memoriei practiciilor locale și rădăcinile sale antice, lucru demonstrat de croncile și izvoarele istorice.

Strămoșii noștrii geot-dacii, preocupați să-și diversifice resursele de trai, au incept să practice viticultura, numarându-se printre cei mai vechi cultivatori ai viței de vie cunoscuți în antichitate.

Reluând scrierile autorilor antici care se refereau la populația dacică din zona aradeană, Strabon, în lucrarea intitulată ,,Geographia’’, arată că prin țara lor curge Marisos ( Maris, dupa herodot) râul Mureș. Prezența dacilor pe teritoriul arădean începenad cu secolul al II-lea îHr este confirmată de tezaurele monetare și alte obiecte descoperite la Pecica, Păuliș, Șilindia, Chișineu – Criș, Chereleuș etc.

Presupusa extirpare a viticulturii dacice în timpul lui Burebista este improbabilă și pentru faptul că localnicii s-ar fi lipsit prin aceasta nu numai de consumul benefic al strugurilor și de vinul care nu era folosit pe atunci exclusiv numai ca bautură, ci avea și alte întrebuințări precum în medicină, în ritualurile furnerare, fie chiar și la proporții mai reduse.

Istoria universală ne arată că măsuri similiare celei atrbuite de Strabon lui Burebista de a extirpa sau de a limita suprafețele de viță de vie s-au mai luat și în alte timpuri și locuri (de exemplu de către împaratul Domitian la sfârșitul sec. I dHr., de hanul bulgar Krum la începutul sec. al IX-lea dh, de regii francezi Carol al IX-lea și Henric al III-lea, în sec. al XVI-lea), dar nu au fost niciodată eficiente și nu au putut opri dezvoltarea viticulturii.

Cultivarea viței de vie ca ocupatie statornică a getodacilor iși gaseste reflectarea și în crearea de termeni viticoli proprii, dintre cel putin trei au fost moșteniti si de limba romană: strugure, butuc, curpen.

La venirea lor în Dacia, romanii au găsit viticultura într-o stare destul de înfloaritoare. Ei au impulsionat dezvoltarea culturii viței de viei, fără să o fi introdus. Prezența romană în zona arădeană mai este dovedită de turnul de observație de la Șiria și valul de pământ (limes) din depresiunea zărandului, care fac parte din sistemul de fortificații romane, menit să asigurea apărarea căilor spre zona auriferă a munților apuseni.

Continuitatea viticulturii pe meleagurile ăradene în perioada migrației popoarelor este atestată de vestigiile arheologice de la Cicir, Mândruloc, Sâmbăteni, Cuvin, Covăsânț, Șiria, Pâncota, Moroda (sec. Iii-iv), Arad sec. V-vi), Pecica (sec. Vii), Felnac (sec. Vii-x), Zăbrani (sec. Ix-x). Premisa izvoarelor scrise menționau pe istoricul Peretseny N.L. (1805), Fabian G. (1835) si Feyer Piroska (1970) care confirmă că viticultura a existat înainte sosirii maghiarilor în Panonia (anul 896).

Premisa fundamentală a continuității viticulturii pe întregul teritoriu al țării noastre a fost însăși continuitatea poporului român în vatra strămoșească.

Unul din cele mai importante cuvinte folosite în lumea vinului este ,,terroir’’, termen cu proveniență din limba franceză. Termenul înglobează factorii care descriu terenul și factorii influenți. O componentă imporantă în defenirea terroirului este tipul de sol. Ph-ul, drenajul solului , orientarea colinară și nutrienții existenți influențează modul de creștere a viței de vie și gustul strugurilor. Existența surselor de apă este estentială, dacă este prea multă, strugurele nu înmagazinează zahăr, dar cu o cantintate puțina de apă, strugurii nu vor crește deloc. Lumina naturală a soarelului este un element vital pentru plantarea viței. Alegearea soiului cultivat, o existența cantității de apă suficiente pot scoate la suprafata cele mai bune calitati ale produselor obșinute din procesarea viței de vie. Din acest motiv vinul a atins calitati deosebite in ziele noastre, prin testarea terroirului pentru a produce cel mai bun vin specific zonei. Precum imaginea de mai sus, conditiile sitului trebui cu mare atentie studiate pentru a cuprinde soiul mai mare care se poate dezvolta optim pentru conditiile oferite de teren.

Terroirul afectează procesul de vinificatie. Utilizarea de drojdii naturale in fermentatie in loc de cultuie produse in laborator este o decizie luata in urma conditiilor oferite de terroir.

O zonă de productie, o varietate de soiuri de struguri, un renume: acesta este rezultanta unei relații complexe în care omul și natura sunt interconectați dând nastere unui peisaj, o traditie, un vin.

Cu respect față de vita da vie și vin, se poate afirma că totul începe de la utilizarea prudentă și corectă a solului, în concordanță cu condițile climatice locale. Interacțiunea optimă între acești doi factori naturali, împreună cu caracteristicile individuale ale al varietatii soiurilor de struguri, au dat naștere în Romaina a diferitelor zone viticole, a vinurilor neimitabile, prin care mâna omului a reușit să transmită o cultură și propriile tradiții. Recaș, Huși, Minis – Măderat, Cotești, Odobesti, Târnavele sunt câteva din exemplele de zone istorice bazate pe o cultură enologică care a reușit să crească potențialul atât a soiurilor cultivate cât și a arealului de proveniență. Astfel s-a realizat un corp de expertiză viticulturală și enologică care a reunit populația locală și a stabilit un ritual sezonier.

În concluzie, cultura viței de vie este, atunci, una din activitățile care pretutindeni, atât în trecut și prezent au angajat omul să facă zone productive chiar și in cele mai teribile și respingatoare zone, creând în acelaș timp unul din cele mai superbe peisaje amenajate. Impactul vizual al acestor zone au devenit sinonime cu calitatea ridicată și valorile culturale ale vinului. Calitățile disctintive și indubitabile ale vinurilor românești sunt imprimate cu o moștenire naturală și culturală prin legatura intimă cu contextul pedoclimatic, contextul isoric și social al zonelor de cultivare.Toate contribuie la indisputabilul fapt că centralitatea originii vinului, este atrbuită varietății de soirui și responsabilitatea în determinarea unui rezultatului calitativ dependent de zona și elementele culturale inerente, depășiind orice sferă tehnologică moderna și standarde impuse de moda timpului.

Caracteristicile pedoclimatice, practicile viticulturii și enologice, istoria, tradițiile, si angajamentul zilnici sunt factorii cardinali care determină unicitatea și calitatea a vinului.

,,Locul’’ cultural, înțeles ca un ansamblu compus din toate cele mentionate anterior, sunt defapt adevăratul agent responsabil pentru obținerea celui mai bun vin, dar numai când înteracțiunea între condițiile meteorolgice, pământ și varietatea soilurilor de struguri este perfectă.

Astfel devine mai ușor acum introducerea conceptului de terrior, un concept care face referință la spațiul în care cunoașterea colectivă ale interacțiunilor între mediul fizic și biologic identificat și pracitca oenologică, oferă caracteristici distinctive produsului emeregent zona de proveniență.

Terrior = specificitatea solului, topografie, climat, caracteristicile peisagistice și caracteristicile biodiversitatii ( oiv: tbilisi, 25 iunie 2010).

,,Terroir’’-ul este astfel o entitate desfasurată în timp și spațiu compus din elemente materiale ( teren, conditii meteorologice, verietatea de soiuri, etc.) și imateriale ( istorie, cultura, traditii, reputatie, etc.) Conceptul terriorului însumează conditiile genetice ale mediului si condiția omului, constituind astfel fundamentul pentru producerea de vin prin exprimarea caracteristicile de naturalețe și autenticitate.

Trebuie menționat faptul că, în trecut, mulți producători de vin nu au reușit să obțină cel mai înalt nivel de calitate potențială ale recoltei. Aceasta avea cauză faptului că, fie nu cunoșteau în totatlitate factorii naturali care influențau rezultatul obținut, fie cultivau soiuri neproductive. Astfel vinul obținut nu a reușit să exprime totalitatea trăsăturilor organoleptice ale locuilui de proveniență. În alte cuvinte, existau perioade de alternanță între vin de calitate si vin de consum comercial, astfel și alternanta de cereri de vin pentru export. Totuși tradiția milenară a viticultorilor arădeni i-a impins spre experimentare și cercetare geo pedo climatica a mediului și soiurilor cultivate în timp. S-au înființat școli și stațiuni de cercetare pe intregul areal viticol al muntilor zarandului de la Lipova până la Ineu. Acestea au făcut cercetări și studii de combatere a dăunatorilor locali și importați de pe alte continente

(atacul filoxerei de la inceputul secolului), zonări viticulturale în funcție de înalțimile plantațior, în functie de trasaturile geo-pedologice, utilizarea industriei mecanizate și industriei chimice în procesul de vinificație, precum și studii de expresie a vinului prin fermentații malolactice și sulfitările vinului.

Concluziile acestor studii desfășurate timp de mai mult de un secol au dus la concluzia de punere accent pe soiurile vița de vie locală cu altoiri care se le conferă rezistența la dăunători naturali, iar produsul finit trebuie să aibă influențe în trăsături organoleptice conferite de originea geografică. Astfel s-a născut conceptul de terrior, în care produsul finit nu numai că primește numele soiului cultivat cât și locul de unde provine.

Se naște astfle notiunea de zonificare viticulturala. Scopul acesteia este de insufla valoare in viticultura locala, prin punerea accentului pe varietățile indigene, pentru a rezista tendinței de omogenizare a viticulturii.

Studiul zonificare a obținut în timp o metodologie interdisciplinară care astăzi implică mai multe discpline și un nivel ridicat de profesionalism. Abordarea obișnuită trebuie să includă studiul tuturor componentelor zonei de viticulutra (clima, sol si morfologie, elemente de viticultură , vinificație și comunicare, analiza istorică, caracteristici ale peisajului, etc), pentru ca vinul și impresiile sale sa fie relationate totalmente cu locația geografică, și să fie cu adevarat expresia totală a bogațiilor naturale inerente locului. Indiferent de ce locație sau cu ce ocazie este oferit vinul, el trebuie să invoce imediat în minte o anumita zonă geografică, până la cel mai mic detaliu. Acest lucru este posibil numai dacă zona în care se află via este primul rând investigata, explorată și inteleasa de cel care o folosește. Consumatorii serioși de vin sunt astfel informați de elementele naturale și caracteristicile vinului, caracterul istoric și tradițiile viti-culturale ale zonei.

Conform celor menționate mai sus, putem spune ca metodologiile s-au imbunătățit odată cu trecerea timpului ,, și încet au incorporat tot mai multe elemente de importanță fundamentală referitoare la relațiile variate cu mediul. Astfel, in plus fata de temeperaturile mediii anuale, astazi studiile se adreseaza problemelor de temperaturi maxime anuale, variație temperaturilor zi-noapte și relatiei acesteia cu compusii aromatic ale fructului, geologia in plus fata de pedologie, apa prezenta in sol si impacut asupra vigurozitatii vitei, si cantitatile de precipitatie necesare, sistemul radacinar, distributia acesteia si densitatea, si in plus sistemul foiajului su structura supraterestra. Sunt multe eforturi necsare practicii microvinificatiei si degustarii comparative.

In ultimii ani, o atentie sporita si utilizare a fost atriubuita noilor tehnologii referitoare la precizia agriculuturi, spre exemplu, sistemele informationale geografice ( geograhic informational systems – gis), utile pentru proiectarea hartilor si combinatia mai multor layere de informatii saptiale, elevatii digitale (digital elevation models – dem), pentru terenuri designate productiei, date de satelit multispectrale pentru studiul vegetatiei, in cazul de fata situatia vitei de vie la un moment dat.

Odata ce studiile pe zone au fost confirmate si realizate, mai sunt necesare inca doua etape. Prima, cerctarea posibilitatilor de implementare a studiilor realizate. Aici, actorii principali sunt asociatia protectiei de vinuri si producatorii insusi, a caror structura este adaptata pentru o absorbtie rapida a fructelor studiate. A doua, este imporanta ca atentia sa fie concentrata chiar si pe entitatile mai mici astfel incat unitati de cultivare unice sa se beneficieze de atentia necesara si sa ofere propria utilitate proprie particulara cu referire la posibilitate de dezvoltare a potentialului de productie.

În concluzie dacă vinul este rezultatul unei expresii ale terriorului, clădirile în care au loc depozitarea, procesarea și îmbutelierea vinului trebuie să aibe trăsături exprimă acest terrior, un terrior arhitectural. Acest terrior arhitectural este dat de, conform concluziilor capitolului anterior, relația clădirii cu omul și relația clădirii cu spațiul amenajat.

Specificul vinului în funcție de terroir

Muțli sustin vehement interzicearea folosirii amestecurilor de soiuri în procesul de vinificație. Vinul variat, blended wines, este rezultatul acestui amestec. Acesta este format în proporție majoră dintr-un vintage și restul format din alte soiuri de vinuri. O altă decizie care trebuie luată în considerare este alegerea baricului de stejar pentru maturarea vinului. Se stie că vinul primeste aroma de stejar și maschează caracteristicile din provenite din terroir proveniență. Terroirul va determina modul de organizare a viei.

Exista două metode de tăiere a viei: Double Guyot si Henry Scott. Drenajul format din diferite straturi de peitris încurajează ca rădăcinile să crească în adâncime pentru a găsi surse de apă. Acest lucru le face să fie mai rezistente în perioada secetoasă și de asemenea pot să extragă mai multi nutrient din sol. Cei mai importanti nutrientei sunt azotul, fosforul și potasiul.

Optimizarea utilizarii terenului

Diagrama de mai sus arata principalii factori care influenteaza vinul: toate componentele compun terriorul: Solul este cel mai important factori, in timp ce Ph-ul, drenajul si textura influneteaza soiul care poate fi cultivat. In functie de teren, cel mai important este panta terenului. Panta determina modul in care se scurge apa prin sol la fel si modul in care este plantata si orientata vita de vie. Daca panta este prea mare, exista posibilitatea ca nutrientii sa fie spalati orea repede odata cu ploaia si asta duce la solul impropriu. Clima este ultimul factor dar este la fel de imporatant ca ceilati. Numarul de zile necesare pentru ca struguri sa ajunga la maturitate deteremina si cantitatea de zahara si gust. Harta mapamondului, cele mai bune locatii se falta intre paralele 30-50. Acesta se aplica si latitudinea nordica cat si sudica, cu toate ca sunt si regiuni ecuatoriale bune pentru practica viticolă.

Peisajul

Printre inca alte elemente umane si naturale care contrubuie, cu toate ca in mod indirect, pentru a spori imaginea zonei de cultivare si ale produselor, este peisajul care incepe sa fie recunoscut ca o legatura stransa intre zona si vinurile sale. Peisajul nu este numai un simplu spectacol, mai chiar, este cultura istorie traditie arhitectura si fiinte umane, toate elementele care formeaza un intreg cu fortele naturii pentru a crea un complex observabil care este procesat si memorat de catre consumator. Coexistenta a atator elemente care compun un mozaic sunt recuperate in monetul in care vinul particular zone cultivate este degustat si emotiile si senzatiile asociate cu acesta sunt inevitabil connectate indirect cu perceptia calitatii vinului. Un vin connectat cu distinctia si frumusetea orginiara peisajului in care a fost produs, intotdeauna se va bucura de o preferinta care depaseste calitatile obiective. In alte cuvinte, exista o necesitate urgenta de prezenta nu numai a vinuluji ca si un produs enbologic perfect dar si zona in care a fost produs, si contextul, peisajuyl are un potential expresiv, din momentul in care acesta poate conferi valol egale cu emotii superioare care depaseste conventia. Vinul va exista atunci intro uniune insolublia cu zona din care sa nascut, si incarneaza ata emotii transmise de forma culare si elocventa peisajului

Peisajul este unul din elementele care compune o zonă viticolă, și astfel nu numai, intr-un context dezvoltare și progres, trebuie ajuns la un compromis între necesiteatea sectorului zonei de vinificație și conservarea naturii. Poate fi spus că peisajul se naște dintr-un compromis între natural și intervenția omului, care iși gaseste echilibrul între necesitatile existentei zilnice, necesitații de dezvoltare și urgența conservării elemente cu semnificație isotirică și cultura proprie.

În cazul studiat , DOC MINIS-MĂDERAT, impune condiții care permit o dezvoltare sustenabilă în serviciul dezvoltării activităților comerciale, dar care în acelaș timp conservă elementele constitutive ale peisajului.

Referitor la câteva din punctele de reper fundamentale pentru constituirea unei activități viti-vinicole trebuie de remarcat:

Morfologia podișurilor pe care este cultivată vița de vie, care are caracter fragmentar si intim întrețesute cu peisajele neatinse mâna omului.

Utilizarea predominantă a terenurilor pentru coltivarea vitei de vie ( Puternic înrădăcinate în istoria si cultura localitatilor din zona localităților din munții zărand)

Existența biodiversității, care este un alt aspect semnificativ, nu numai intr-un singur context ci in contextul intregii zone a muntiilor zarandului

Existenta reminiscentă a practicarii culturii vitei de vie ca aspect al vietii de zi cu zi a populatiei si insemn ca ei au creat aceasta.

Acestea sunt cateva din argumentele care vor fi examinate in acest context printr-un exercitiu de restructurare a activitatii, cu o constientizare a faptului ca viticultura este o activitate care mai mult de toate impacteva peisajul.

,,In considerentul că principala relație între calitatea vinului și peisaj, este simpla reflecție care duce la concluzia ca majoritatea activităților și dezicizilor sunt rezultatul emoțiilor. Aceasta afirmație nu este o exagerare cu o recunoaștere care poate fi usor dovedită în toate acele situații în care au creat în noi stări sufletești care ne-au împins spre acțiuni și decizii hotărâtoare și decisive. Emotiile născute din percepția mediului sunt o parte sau parcela a acțiunilor noastre de zi cu zi care au un rol important în gândurile și sentimentele noastre și ne ghidează acțiunile. Aplicând această obervatie în studiul prezent, se poate afirma că stimulii externi schimba starea noastră internă. Peisajul pe care îl percepem este capabil să dea naștere în interioul fiecărui individ trăiri și sunt componenta a experiențelor emoțiilor umane. Tocmai la această încărcătură emoțională, stimulată de efectul scenic al peisajului, stransa legatură între peisaj și vin este fundamentală. Aceasta consideratie ridică semnul de întrebare :

care sunt elementele unei actiuni reciproce care reunesc aceste două elemente total distinctive?

care sunt elementele care leaga starea emotionoala generata de peisaj si calitatea vinului?

Pentru a obține intelegere asupra acestui subiect. Un aspect ignorat sau subevaluat uneori, este faptul că peisajul este un derivat al actiunii umane, prin care munca asiduă a omului a transformat morfologia originală a reliefului, lasând în exterior impresia interventiei sale prin forme si culoare, dar care este mult mai complexă, reflectată și asupra culturii, a istoriei și care intr-o civilizație formată de către cei care muncesc pamântul

( Sereni 2010).’’

În cazul prezentat în acesta lucrare, în contextul existent al localităților din podgoria arădeană, este nenincetata activitate seculară a producătorilor care au creat panorama viticulturală de care beneficiază în prezent, și care este de asemenea adevarată în momentul contemplării viei inserate intr-un peisaj unic, irepetabil și atractiv din punct de vedere estetic, generând emotii pe care, inconștient, lasă un impact simțit până la influența percptiei calitative ale vinului. Relația mentionată anterior, asuma o și mai mare importanță când individul iși amintește valoarea judecăților sale asupra vinului, care sunt considerite ca fiind vorba despre subiectivitate. În cazul de față se nasc și se fac simțite când mintea recuperează și reproduce stările și senzațiile trăite în momentul primului contact cu locul de unde iși are originea și momentul degustării. Astfel sunt, spre exemplu, amintirile și emoțiile care sunt excitate de stimulii vizuali, auditivi, tactili și olfactivi oferite de ritumul dealurior imbrăcați cu plantitații de vii și întreprătunse cu vegetație înaltă, prin frumusețea imagini de ansamblu.

,,What one sees in a landscape is much more than shapes, the shadows, the patterns. It is entire civilization. Without a doubt, seeng is knowing, but knowing helps to see.’’

Etapele pentru întretinerea viei si procesul de vinificatie

Ianuarie

Tăierea. De obicei se realizează manual pe timpul iernii. Dacă vița incepe să înmugurească este bine ca mugurii să fie tăiați pentru minimizarea riscurilor de îngheț.

Fermentația Malolactică. Aceasta se realizează în pivniță. Fermentația are loc fie în cisterne de inox fie în butoaie de lemn. O supervizare riguroasă este necesară pentru controlul nivelelor de bacterii și acizi.

Februarie

Continuarea tăierii. Se finalizează tăiera lăstarilor și mugurilor înaintea sosirii primăverii.

Facerea plinului.Umplerea până la maxim a butoaielor pentru a preveni oxidarea. Aceasta se realizează săptămânal.

Martie

Plantarea de vițe noi. Primăvara se plantează butași noi și sunt protejați de animale prin acoperirea lor în sere.

Îmbuteliera vinului. Aceasta se face pentru vinul de consum cu vechime mică. (Vinurile tinere).

Aprlie

Protejarea împotriva înghețului. Se protejează via pe rod de posibil îngheț.

Decantare. Se golește vinul dintr-un butoi în altul pentru eliminarea rezidurilor brute.

Mai

Plivitul. Se taie lăstarii de prisos.

Se stabilesc comenzile pentru vin. Se pregatește împachetarea și livrarea vinului înainte de sosirea sezonului fierbinte.

Iunie

Palisarea. Lăstarii noi sunt dirijați prin legarea lor de spalier sau de sârma.

Vinurile nobile.Se stivuiesc butoaiele cu vinurile nobile.

Iulie

Stropirea. Se stropește via pentru prevenirea bolilor și dăunătorilor. Poate fi realizată manual sau prin utilaje speciale.

Îmbutelierea vinurilor nobile. Aceasta se realizează în pivnițe. O supervizare riguroasă este necesară pentru controlul nivelelor de bacterii și acizi.

August

Coacere. Boabele necoapte sunt înlăturate pentu a obține un gust mai intens al strugurilor,.

În Complex. Se pornește revizia, repararea și completarea inventarului vinicol.

Septembrie

Recoltarea. Se începe recoltarea strugurilor de masă și vin.

Pregătirea pentru campania de vinificație. Se pregătesc toate utilajele, se pregătește maiaua de drojdii selecționate ubținute din laboratoare.

Octombrie

Desăvârșirea recoltării. Se încheie recoltarea ultimilor struguri de masă și vin, se desprind coardele de pe sârmele spalierului și se execută arătura adâncă de toamnă.

Pornirea campaniei de vinificație. Toate operațiunile necesare pentru pregaturea etapei de fermentare

Noiembrie

Protejarea viei. Se procedează prin acoperire totală cu pământ în zona de cultură protejată sau numai prin mușuroaie în celelalte zone.

Condiționarea vinului. Se revizuiesc vinurile din cramă și se trece la condiționarea lor. Vinurile noi obținute în urma fermentării pot fi mutate în butoaie pentru maturare.

Decembrie

Aprovizionarea pentru anul următor. Se achiziționează materiale pentru sistemul de susținere, bulumaci, araci, sârmă etc.

Primele evaluări ale vinului. În urma primelor degustări se au decizii privind modul de folosire a diferitelor loturi din producție.

Necesitățile Viei:

Un sezon pentru dezvoltarea plantei sufficient de lung. Sezonul de creștere este determinat de numărul de zile de la ultima temperatură -2 gr Celsius din primavară pâna în toamnă. Pentru un sit este important ca sezonul să fie sufficient de lung pentru maturizarea plantei și coacerea fructului.

Suficientă lumină și căldură. Este nevoie de suficiente ore lumină naturală pentru a asigura un nivel optim de carbohidrați obținuți prin fotosinteza. Aceștia sunt necesari pentru maturziarea viei si coacerea fructului.

Nutrienti și minerale. Este important ca nivelul de minerale și nutrienți esențial Minerarlele sa fie echilibrat, nici prea mult nici prea putin. Mineralele neesentaile pot fi toxice pentru vie.

Cantitate de apă adecvata. Alimentarea regulată cu apă este necesara pentru dezvoltarea a vitei de vie. Totuși, apa subterană nu trebuie sa fie în exces pentru ca radacinile să nu putrezească. Adesea viile din zonele cu climă rece nu trebuie udate. Solul trebuie sa retina suficienta apă pentru a alimenita vita intre perioadele secetoase.

Drenajul solului. Situl nu trebuie sa rețină canitate ridicată de umezeală deoarece poate duce la bălitare sau la încetinirea creșterii radacinilor din lipsa de respiratie a plantei.

Aerarea. Situl trebuie sa permită eliminarea aerului rece, altfel pot aparea îmbolnăviri ale plantei în sezonul rece. Totusi, pantele abrupte pot creste potentialul de eroziune și limitează capacitatea de intervenție mecanică pe teren.

Vinul și sănătatea

Vinul a fost cunoscut ca fiind benefic asupra sănătății omului de mulți ani. în jurul anului 1410, un doctor francez a scris prima carte tiparită despre vin. În trecut vinul a fost folosit pentru amelioararea febrei, dezinfecția și curățarea ranilor și ca supliment nutrițional. Acizii și acloolul din vin pot omorâ sau inhiba mulți patogeni care amenință sanatatea. Vinul este considerat ca fiind ușor tranchilizant și poate ajuta la reducerea anxietatii și stresului. Consumul moderat de vin poate stimula apetitul și ajuta la digestie. Există un compus chimic numit catehină care este cunoscut ca fiind un flavonoid relaționat cu taninii din vin. Taninii sunt substanțe care se află în pielița strugurilor și sunt factorul principal care dă culoare și gust vinului. Catehina este un antioxidant care reduce riscul a patru afecțiuni des întâlnite: accident cerebral, afecțiuni ale miocardului, cancer și diabet.

Vinul și simțurile

Mirosul: Simtul mirosului este considerat cel mai important simt pentru aprecierea calitatii vinului. Nu numai ca mirosim prima data vinul dar ceea ce sti despre gust este ca este compus din 75% olfactivitate si 25% gustativitate ( papilele gustative de pe limba).

Gustul: Simtul final implicat in aprecierea vinului. Acesta poate fi separate in patru categorii: amar , sarat, dulce amar.

Atingerea: In gura, acest simt poate distinge a temperatura,. Alcoolul, coprolenta, textura si tanininii vinului. Corpolenta vinului este interafata intre vin si pahar si sticla.

Vazul: Este folosit pentru judecarea vinului, culoarea poate fi un indicator al vinului dar pe care nu ne putem baza 100% pentru al judeca, ci poate doar indica anumite caracteristici.

Arhitectura Japoneză

În lucrarea sa despre arhetipurile arhitecturii, Steven Holl, scrie despre experienta sa în Japonia. El vorbește despre caracterul abstract al Kyoto-ului dat de orizontalitatea și minimalismul său extrem. Conform scrierilor sale Holl afirma că această abstractie tinde să transcende cultura, istoria și limitele temporale. Intr-o forma asemănătoare, Michael Lazarin scrie despre excelența arhitecturii japoneze. El considera că arhitecura japoneză amintește mai mult de fragilitate și ruinare decât de permanență. Noțiunea timpului în Japonia este foarte diferită și arhitecții fac apel mai mult la narativul constructiilor decât la structura si forma acestora. Caracteristicile caselor japoneze sunt date flexibilitatea transformării spațiului, intimitate, locul și rolul fiecărui individ în locuința și de ritualuri care celebreaza sosirea a diferitelor anotimpuri sau fenomene(de exemplu ploaia de primavera). În arhitectura japoneză limitele dintrentre interior si exterior sunt puțin sesizabile și există așa numite spații grii unde spațiul publicul și spațiul privat se suprapun și se stimulează reciproc.

Analiza sitului

Schimbarea anotimurilor și percepția sitului

Fiecare anotimp are impact major asupra peisajului. Documentul prezent include imagini din toate anotimpurile. Partea de vegetație salbatică schimbă percepția asupra mediului inconjurator. Lăstărișul și copacii de talie înaltă ascund pe perioada anotimpurilor calde perspectivele spre difereite puncte de interes. Adierea vântului prin lăstăriș, cantecul de păsărilor și zumzetul gazelor conturează o atmoseră dinamică și face ca natura sa para agitată. Seara se simte miros de flori de salcam. In timp ce toamna predomina sunetele foșnetului de frunze, mirosul fum, și o paletă care încântă privirea. Iarna când dispare frunzișul, apar perpspecive deosebit de frumoase care relevă vechilie terasamente pe care se desfașurau viile. Când se așterne zapada, peisajul devine liniștit, iar satul pare că se pierde in zare. Singurul sunet care se aude este sunetul pașilor prin zapadă si adierea vântului.

Arhitectura și landscape-ul trebuie să permită ca aceste transformări să rămână perceptibile. Trebuie să ofere o posibilitate de observare a naturii si să preia elemente caracteristice de la aceasta.

I. Peisajul

Conform lui Joan I Font, există patru tipuri de peisaje. Acestea sunt bazate pe cinci caractersitci ale peisajului conform lui Norbeg-Schultz ( obiect, ordine, caracter, lumină, si timp)

Romantice: cele care implică dinamică. Exista schimbari sezoniere marcante si o multitudine indefinite de locuri ( Padurile Norvegiene)

Cosmice: Disipate și terene unde ordinea este subtila si generate de trecerea timpului. Nu exista locuri indivduale ci continue si neuter ( ex. Deșertul, suprafața oceanului, desertul arctic)

Classice: sunt cele care se alfa la interferenta intre omogenitate si varietate. Acestea sunt locuri distinctive si individualizate ( Peisaj muntan)

Complexe: rezultatul combinatiei intre cele anterioare ( Naples, Veneția)

Cultivat vs Natural

Peisajul viticol are caracter clar, fiind determinat de dimensiuni exacte si aspect precis, în contrast cu cel natural care este generat în timp de evenimente arbitrare. În alegerea sitului s-a căutat un loc care se află la intereferența între cele două aspecte. Locul ales este determinat de următoarele caracterisitici: spre nord, liniile geometrice ale peisajului cultivat, pe de alt[ parte iregularitatea formelor naturale care ofera o detasare față de ordinea dictată de om. Situl include aceste doua conditii și astfel propunerea arhitecturală trebuie să medieze între regularitate și iregularitate geometrică.Pin propunerea urmărită se dorește negociere tensiunilor generate de evoluția în timp a locului.

Avantaje sectionale

Secțiunea oferă oportinunitaea de angajare a peisajului în diferite feluri. Aporpierea de sit poate fi manipulată (pe de-o parte, zona uniformă plată din nord care este foarte liniară și pe de altă parte, aporpierea din vale este adâncă și sinoasă). Arhitectura poate servi ca un ancadrament pentru natură, pentru mediul înconjurator amenajat, și pentru perspectivele panoramice. Relația între peisajul natural și cel antropic oferă oportunitatea de a crea o conexiune poetică și fizică, poate că prin apropierea față de comunitate prin traditia practicată de milenii, și prin legatura generată de drumul care leagă satul de toate zonele viticole existente.

Perspectivele sitului

Perspectivele 1-4 spre sat și de câmpie

Perspectivele 5-8 spre zona de deal și cetate

Accesibilitatea terenuuilui

A- aceasta sectiuni reprezinta drumul judetean DJ08b care reprezinta drumul vinului care leaga toate localitatile viticole. Imagine de la intrare in localitatea Siria

B- drumul parcurs de enoturist catre zona sit prin Orasul siria pana la intrarea spre drumul forestier

C- Sectiunea de drum cu character forestier de la iesirea din intravilanul localitatii pana la sit.

Caracteristicile Sitului

Spațiul așezărilor comunei Șiria conține cele două mari forme de relief: câmpia și muntele, care au un contact direct și spectaculos chiar pe teritoriul intravilanelor. Pe linia celor trei sate se găsește extremitatea estică a Câmpiei Mureșului, care urcă la cca 150-170 metri.

Pe teritoriile administrative ale satelor, versantul vestic al Munților Zărandului începe să se ridice brusc până la înălțimi de cca 400 metri. Solul este format la câmpie: din cernoziomuri, lacoviște, soiuri aluvionare, erodate. În zona deluroasă: din brun-roșcate de pădure și roșii profunde, podzolice profunde, lacoviște-brune de pantă,schelete artificiale. Bogăția solului din deal sunt pădurile de fag și gorun, fânețele și pășunil enaturale. Dealurile sunt alcătuite în majoritate din șisturi cristaline cu intrusiuni de granit, dintufuri vulcanice, andezite. În compoziția rocilor se află argint și plumb în cantitate mică.

Rețeaua hidrografică corespunzătoare spațiului celor trei sate, aidoma comunei, este

extrem de slabă, fiind compusă exclusiv din versanți care coboară de pe versantul vestic almunților. Ei sfârșesc prin a fi colectați de canalul Matca, care străbate flancul de vest al satelor pe direcția nord-sud, legând Mureșul de Crișul Alb. Acest canal este singura sursă stabilă de apă din zonă.

Peisajul cu notabile calități sunt datorate în primul rând saltului spectaculos de peste 250 metri, care se petrece chiar pe linia mediană a satelor. Trecerea de la câmpie la versanții stâncoși ai masivului Zărand este însoțită de trecerea de la o vegetație specifică culturilor agricole de șes la combinația de ariditate și verde intens din zonele denivelate. Văileadânci și abrupte, șeile ascuțite și conglomeratul stâncilor care avansează până spre intravilanele localităților sunt nenumărate motive ale spectaculosului natural care s-a pus deseori în slujba omului. Vegetația se concentrează în câteva locuri prin combinații interesante de păduri și lăstăriș sau păduri, ca și peisajul particular al teraselor cu viță de vie.

Între esențele forestiere, frecvente sunt fagul, gorunul, carpenul, stejarul, cerul, cornul,teiul alb, salcâmul; iar arbuști: rugul de mure, păducelul, sângerul, alunul, măcieșul, socul. În pajiști se află chimionul,trifoiul, usturoița, iasomia, știrul, macul, menta. Între flori sunt frecvente ghioceii, viorelele, ciuboțica cucului. 

Pâraiele care străbat între văi sunt: Fântânele, Pârâu, Șiriuța, Coji, Grădău, Valea Rea.Aceste au un debit de apă foarte redus.

Clima

Macroclimatul

Clima zonei este în strânsă legătură cu formele de relief. Pe linia așezărilor trece limita dintre temperatura medie anuală de 10 grade C (de la câmpie) și 9 grade C (de peversantul vestic

al muntilor Zărand).

Luna cea mai caldă este iulie +18,+20 grade C, cea mai rece este ianuarie (în mediede 1 grade

C la câmpie și-2 grade C în zona de munte).

Maxima multianuală a temperaturilor medii lunare este in luna iulie 20,7 grade C, iar minima înluna ianuarie -19 grade C.Numărul mediu al zilelor anului cu precipitații este de 120-130, din cauza curenților umezi dinspre vest.

Mezoclimatul

Se refera la regiune mai restransa pe o distanta de cativa kilometri. Mezoclimatul este determinat de topografie, elvatia zonei si proximitatea apei. Influenta proximitatii apei este detereminata de raul mures care este nesemnificativa si inaltime medie a podisului de 500 m. Datorita distantei mari fata da raul mures influenta acestuia este nesemnificativa. Insa diferenta de temperatura medie intre cota de referinta a campiei si zona de podis este de 1-2 grade diferenta.

Microclimatul

Mai specific decat mezoclimatul, microclimatul; microclimatul se realizeaza la scara de cativa metri. De aceea in anumit plantatii viticole se cultiva mai multte variatii de struguri pe o distanta de cativa kilometrii. Se recomanda selectia catorva soiuri care se pot cultiva pe teren in panta si un system de drenaj si colectare de ape si evacuare aerului rece din sol. De asemenea, vegetatia densa din zona inferioara a plantatiei de vii trebuie defrisiata pentru a permite o drenare a apelor meteorice si eliminarea aerului rece retinut in sol.

Despre regiune

Temperatura medie anuală este între 6 și 10°C, precipitațiile fiind de 700-1.000 mm/an.

In urma studiilor relizate pentru un interval de 10 ani a rezultat ca tempereturile medii pe sezonul rece oscileaza in jurul valorilor de 1.5 °C cu 25% din perioada studiata cu temperaturi sub valoarea de 1.5°C si 75% peste valoarea medie. In urma temperaturilor minime extreme pot aparea daune menajabile asupra viilor, si astfel in unele zone sa luat decizia plantarii de hibrizi rezistenti la temperaturi extreme. Ca vite nobile alese pentru cultivare recomandate de DOC MINIS sunt spre exemplu Riesling Italian, Chardonay, Muscata de Maderat Cadarca etc.

In general, datorita climatului, se recomanda varietati de vinuri produse cu specific timpurie sezonului de productie si de mijloc de sezon.

Necesitățile solului

Pentru a avea o recolta ridicata terenul necesita drenaj optim, un PH putin acid, adancime buna pentru radacini, si capacitate buna de retentie a apei si fertilitate moderata

Solul din zona studiata se compune din brun-roșcate de pădure și roșii profunde, podzolice profunde, lacoviște-brune de pantă, scheletice artificiale.

Panta

Situl studia prezinta avantaje deosebite in privinta pantelor terenului. La partea superioara exista o panta de 4°, ajungand pana la baza sitului unde se afla unul din accesele catre alte zone viticole pantra creste pana 15°. In urma aceste observatii se poate conclude ca drenajul solului este excellent dar pot aparea o pierdere de nutrient. Astfel se recomanda o randuire pararalela planimetrica cu perpendiculara pe axa terenului si mici consolidari pentru o posibilitate mai ridicata de retentie a apelor

Ph-ul

Ph-ul solului este foarte important deoarace afecteaza capacitatea de absorbtie de minerale si nutrient. Este recomandata ca PH-ul sa fie cuprins intre valorile 5.0-5.9.

Conform studiilor mentionate anterior Ph-ul regiunior viticole variaza intre valorile 6,3 – 7 ceea ce inseamna ca sunt putin acide. Este nevoie de corectii anuale ale solului pentru obtinere unei calitati superioare a recoltei.

Orientare

Panta este orientata pe axa NE-SV, ceea ce inseamna ca viile vor primi mai multa lumina dupa amiaza, iar acesta este un lucru de dorit. Datorita inexistentei de barieri fizice care sa umbreasca zona plantata acest amplasament este optim.

Textura solului

Panta este orientata pe axa NE-SV, ceea ce inseamna ca viile vor primi mai multa lumina dupa amiaza, iar acesta este un lucru de dorit. Datorita inexistentei de barieri fizice care sa umbreasca zona plantata acest amplasament este optim.

Drenajul Solului

Strugurii neceseista un sol aerat pentru ca drenajul este critic pentru cresterea vitei de vie. Situl are drenaj favorabil datorita inclinatiei pantei. Datorita drenajului bun al solului, irigatia mecanica temporara este necesara. Zonele rosii nu sunt recomandate pentru cultivarea vitei de vie.

Soiuri recomandate pentru cultivare in zonă

Conform DOC MINIS soiurile nobile vin permise sunt :

-soiuri albe: Muscat Ottonel, Traminer roz, Sauvignon, Pinot gris, Furmint, Fetească regală,

Riesling italian, Riesling de Rhin, Mustoasă de Măderat, Chardonnay, Tămâioasă românească,Sortiment alb (care provine în diferite asamblări, din soiurile albe menționate);

– soiuri roșii: Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot noir, Fetească neagră, Cadarcă, Burgund mare, Syrah, Novac, Sortiment roșu (care provine în diferite asamblări, din soiurile roșii menționate).

Musoasă de Măderat

Cadarcă

Furmint de Miniș

Perla de Feredeu

Cabernet Sauvignon

Studiu de insorire

Materialitate

Materialele alese trebuie să refelecte relația cu terenul. Se pune problema timpului relationata cu transformarea in timp a materialului. Ele trebuie să reflecte trecerea timpului. Imbatranirea materialului trebuie sa fie datorat temperaturii, cantitatiile de precipitatii si indivii care au pasit peste acesta.

Pământ compactat:

Poate fi luat direct din sit. Necesita mai multa intretinere și nu este cea mai buna optiune datorita schimbarilor extreme ale vremii, dar poate fi folosit ca element de finisaj interior.

Otelul Corten:

Unul din materialele care arata process de imbatranire ( in special datorita ploilor)

Beton:

Poate fi usor modelat și conditionat pentru a oferii diferite efecte ( Lucios sau colorat)

Lemn:

Stejarul este unul din materialele des intalnite pe sit, si poate reflecta transpunerea din context natural in contextual construit.

Piatra/Placaj din piatra:

Datorita solurilor cristaline si existenta calcarului in structura pedomorfologica a terenului acesta se gaseste foarte usor in zona si poate fi transpus in opera construita.

Apa:

Cu toate ca nu este material de constuctie, datorita calitatilor sale refractive si reflective afecteaza perceptia asupra arhitecturii.

Explicarea unor termeni folosiți pentru a denumi clădirile viti-vinicole:

Crama este o construcție viticolă mai putin complexă; aici se realizează vinificația primară și contine recepția strugurilor, prelucrarea lor, macerarea-fermentarea, obținerea și limpezirea mustului, fermentarea și stocarea temporara a vinului până când este expediat la unitățile de stocare și condiționare. În majoritatea cazurilor însă crama este asociată cu pivnița sau hrubele pentru învechirea vinului, fiind mai avantajoase din punct de vedere economic și tehnic. Amplasarea cramei se face cât mai aproape de plantatiile viticole astfel încât strugurii să fie transportați pe distanță cât mai mică într-un timp cât mai scurt. Pentru că în crama se realizează fermentația alcolică a mustului în timpul campaniei de vinificare apar probleme cu privire la evacuarea CO2 care se degajă și care, fiind mai greu decât aerul se depune la sol, de aceea nu e recomandat să le construim sub pământ. Acest tip de crame-pivnita sunt mai răspândite în podgoriile cu terenuri în pantă în care crama se amplasează la sol iar pivnița și hrubele în subteran (ex. la Draganesti, Pietroasele, Ciumbrud, etc.)

Pivnița este locul unde se face pastrărea (stocarea, maturarea și conservarea vinului). Cercetările au dovedit că temperatura cea mai convenabilă pentru procesul de învechire este de 8-10 C pentru vinurile albe, 10-12 C pentru cele roșii și 6-8 C pentru cele spumoase.

Variațiile de temperaturăde la vară la iarnă nu trebuie să depașească 4-5 C. Temperatura prea

ridicată favorizează dezvoltarea microorganismelor dăunatoare și duce la pierderi prin

evaporare, iar cea prea scăzuta întarzie învechirea vinului. Astfel pivnițele se pot construi sub

pământ pentru a se obține temperatura și umiditatea dorită. O dată cu dezvoltarea tehnicii de

frig dupa anii '50 au început să se construiască depozite supraterane pentru conservarea și

maturarea vinului. La acestea termostatarea se realizează in mod artificial. La alegerea soluției constructive trebuie judecat dacă costul mai ridicat al săpăturii pentru pivnita subterană acoperă costul energiei electrice consumate pentru reglarea temperaturii. De asemenea o lumină prea puternica nu este recomandabilă în procesul de învechire.

Hruba are forma unei galerii subterane (tunel) și servește pentru maturarea vinurilor în vase de lemn (baricuri, butoaie, budane). Hrubele se construiesc numai în terenurile luto-argiloase cu structură compactă, mai rezistentă, care permit executarea galeriilor fără ca acestea să se surpe. Se întalnesc în țara noastră mai mult în Moldova cât și în Ardeal, la Telna.

În unele cazuri hruba era folosită pentru producerea vinurilor spumante cu fermentare la sticlă. Adâncimea obișnuita a unei hrube este de 5-15 m astfel încât să se asigure o temperatură constantă. Umiditatea din hrubă se realizează la un nivel convenabil de 70-80% cu condiția unei aerisiri corecte. Aerisirea se poate face prin sistem de ventilare electric (dacă sunt foarte adînci) sau prin coșuri de tiraj.

Centru de vinificare – între 1950-1989 s-a promovat la noi in țară conceptul organizării vinificatței în două tipuri de bază de construcții : Centre de vinificare si Depozite județene de vinuri. Astfel centrul de vinificare era amplasat în podgorie; aici se realiza recepția strugurilor din productia proprie sau de la diferiti furnizori de struguri, se facea prelucrarea strugurilor, fermentarea, stocarea temporară, de obicei până în primăvara urmatoare, unele dispuneau și de secție de stocare-maturare unde vinurile puteau rămâne până la un an. De aici erau transportate în vrac către depozitele județene, brute sau parțial maturate. Acestea dispuneau de pivnițe subterane sau depozite supraterane și aici vinul era maturat, îmbuteliat, ambalat și dat spre consum.

Complexul de vinificatie – are dimensiuni mai mari decât restul construcțiilor viticole, realizand întregul proces de producere a vinului, de la prelucrarea strugurilor până la depozitare, îmbuteliere și toaletarea sticlelor (de ex. complexul de la Valea călugăreasca, Jidvei, Murfatlar etc.)

Schiță de plan a combinatului viticol Valea Calugarească :

I. sectia de prelucrare a strugurilor si fermentare; II. sectia de omogenizare; III. sectia de depozitare si conditionare; IV.sectia de imbuteliere; V. sectia de sampanizare; VI. sectia de depozitarea sticlelor cu vin; VII sectia de decantare; VIII.laborator; 1. culoar de acces; 2. gang; 3. incapere de etichetare; 4. depozit sticle; 5. atelier mecanic; 6.transformatoare; 7. loc receptionare; 8. la utilizare

Schita de plan a uzinei de

vinificatie Odobesti:

1.buncar pentru alimentarea egrapompelor; 2. egrapompa; 3. prese continui ; 4. prese hidraulice; 5.presa pentru transportul deseurilor; 6. budane pentru vin; 7. linie pentru circulatia cosurilor; 9. scurgatoare – linuri inaltate; 10 –bazine colectoare pentru must; 11 – pompe electrice.

Definirea programului (alcatuirea unui complex de vinificatie):

Sectia de receptie a strugurilor pentru introducerea lor in fluxul de prelucrare.

Deobicei exista o cabina de receptie care inafara de intocmirea documentelor de receptie mai este dotata si cu un minilaborator, care efectueaza receptia calitativa a strugurilor (contine o micropresa pt obtinerea mustului de proba, si ustensile pentru masurarea cantitatii de zaharuri ) In cazul cand in podgorie cresc mai multe tipuri de struguri se recomandata echiparea cu mai multe buncare de receptie.

Sectia de prelucrare a strugurilor : pentru aceasta trebuie alocat un volum mare de constructive deoarece adaposteste utilaje voluminoase cum ar fi : zdrobitor-desciorchinator, scurgatoare de must, transportoare de bostina, transportoare de produse secundare (ciorchini, tescovina) , cisterne de macerare – fermentare ( in cazul cand se prelucreaza vin rosu ), tubulatura pentru transportul mustuielii;

Deoarece se utilizeaza doar in timpul campaniei de vinificare (cam o luna pe an ) e de preferat o constructie metalica usoara. O mare importanta o are solutia tehnica aleasa pentru scurgerea mustului

Sectia pentru prelucrarea mustului si pentru fermentare

Limpezirea : în cisterne de limpezire gravitatională (eventual dotate cu mijloace de racire);

Fermentarea : în cisterne pentru fermentarea musturilor albe (dotate cu mijloace de control a temperaturii de fermentare); în conformitate cu cerinta actuală a pietei de a produce vinuri formate în baricuri, construcțiile viticole si-au amenajat sali cu baricuri noi, în care se realizeaza fermentarea și formarea vinurilor. Aceasta secție trebuie neaparat prevazută cu guri de aerisire pentru evacuarea CO2 produs la fermentația alcolică, iar daca evacuarea CO2 nu se realizează prin aerisire naturală trebuie instalate ventilatoare eficiente cu gurile de absorbție în locurile cele mai joase ale sălii.

Secția de stocare și conditionare a vinurilor

În multe cazuri această sectie este comună cu cea de fermentare, în sensul că dupa fermentare cisternele din otel inoxidabil pot servi în continuare pentru stocarea vinurilor. În complexele de vinificare mai vechi se folosesc înca cisterne din beton izolate mai mult sau mai puțin corespunzător. În sectia de conditionare trebuie să se gasească instalațiile, utilajele și ustensilele necesare condiționării, respectiv : cisterne de asamblare, omogenizare și tratament; instalații pentru omogenizarea vinului; instalații pentru detartrizarea vinului (ultrarefrigerator, cisterne izoterme, filtru izoterm sau instalație de detrartare în flux continuu, pasteurizator, separatoare centrifugale, filtru aluvionar, filtre cu plăci, filtre cu membrană, filtru tobă cu vid pentru recuperarea vinului din drojdie).

Secția de maturare a vinurilor la vase de lemn

Din punct de vedere constructiv există trei soluții pe care diferite complexe de vinificație le pot folosi:

-pivnița situată în subsol care deobicei nu dispune de instalație de răcire;

-depozit suprateran prevăzut cu pereti și plafon izolat termic și cu instalație de răcire;

-hruba subterană pentru maturarea vinurilor

Secția de îmbuteliere a vinului :

În mod normal vinurile obținute sunt livrate pentru consum în stare imbuteliată. Linia de imbuteliere se dimensionează în concordanta cu capacitatea de productie. Instalațiile de îmbuteliere mai mici (500-3000 but/ora) dispun numai de mașina de spălat sticle, filtre sterilizante pentru vin, mașina de umplut, mașina de dopuit, mașina de aplicat capsule, mașina de aplicare a etichetei și contra etichetei, eventual mașina pentru aplicarea timbrului fiscal;

Se au in vedere trei circuite :

– circuitul ambalajelor, adică cel al navetelor cu sticle goale, continuat cu cel al navetelor cu sticle pline;

– circuitul de procesare a sticlelor, adică spălarea și sterilizarea sticlelor goale, umplerea sticlelor și dopuirea lor, aplicarea capsulelor termocontractibile și mularea lor la cald, aplicarea etichetei și contraetichetei, aplicarea timbrului fiscal, umplerea navetelor;

-circuitul vinului constând în aducerea vinului în cisternele tampon, filtrarea sterilizantă a vinului și introducerea lui in sticlă.

Secția de învechire la sticlă

Adesea secția de învechire la sticla e confundată cu vinoteca, respectiv colecția de vinuri alese. Se folosesc mai multe metode pentru păstrarea și invechirea vinurilor imbuteliate. O regulă de bază este menținerea sticlelor în pozitie orizontala astfel încât dopul să fie în permanență în contact cu vinul. Trebuie ținut cont de necesitatea de a muta sticlele, pentru aceasta cel mai usor s-a dovedit a fi depozitarea sticlelor în boxpaleți metalici ce pot fi cu ușurința mutați cu ajutorul electrostivuitoarelor.

Depozitul de produse finite

Majoritatea producatorilor de vinuri din marile tari viticole dispun de uriase depozite de produse finite care le permit sa faca fata cu usurinta in orice moment unor comenzi importante (la unele depaseste o treime din spatiul construit).

Anexele complexului de vinificatie

Sectia de valorificare a produselor secundare – la prelucrarea strugurilor raman o serie de produse secundare: tescovina, drojdie, tirighie, care pot fi valorificate (se poate extrage vinul din drojdie, se pot extrage substante chimice etc.)

Centrala termica – dimensionata astfel incat sa poata asigura functionarea unor instalatii ale

complexului, cum ar fi pasteurizatorul, instalatia de termovinificare, masina de spalat sticle a liniei de imbuteliere, instalatia de distilare a vinului, drojdiei sau tescovinei.

Centrala frigorifica – necesara racirii mustului in vederea limpezirii, termostatarii cisternelor

pentru fermentatia alcolica a vinurilor albe, sau pentru functionarea ultrarefrigeratorului necesar pentru detartrizarea vinului. La unele complexe aceasta asigura si racirea depozitului de vinuri in sezonul cald.

Atelier mecanic – existenta utilajelor si instalatiilor de mare tehnicitate fac necesara prezenta acestei anexe, dotata cu personal calificat pentru intretinere si pentru repararea anumitor defectiuni.

Dogaria – existenta butoaielor, budanelor si baricurilor fac necesara existenta unui atelier de

dogarie care sa asigure intretinerea si reparatia curenta a vaselor de lemn.

Laboratorul

În acesta se realizeaza analize curente la struguri, must si vin și prepararea de drojdii selcționate pentru fermatație.În mod normal trebuie sa existe un chimist si substante si echipamente necesare pentru analize.

Birouri

Sunt spațiile desitante pentru departamentul de conducere, tehnologului complexului, economistului, eventual altor vinificatori, altui personal.

Zona cu dotări publice

Vinoteca – este sala in care se pastreaza vinurile deosebite, din toti anii de recolta sau din anii de calitate deosebita. Vinoteca serveste atat la reprezentarea podgoriei cat si la atragerea cumparatorilor pentru vinurile alese, ceea ce in economia de piata e de mare importanta. Periodic se efectueaza trierea vinurilor din vinoteca si o parte din vinuri se scot la vanzare pentru marile restaurante ca vinuri de colectie. Colectia de vinuri pe soiuri si ani de recolta a constituit intotdeauna un important motiv de atractie pentru orice complex de vinificatie.

Sala de degustare

sala in care se prezinta vinurile din vinoteca, vinurile mai deosebite sau pur si simplu vinurile care sunt pentru vanzare. Exista un fel de competitie intre vinarii in amenajarea cat mai interesanta a salii de degustare , astfel incat acestea devin de fapt sali de ambianta, de agrement, pentru prezentarea vinurilor.

Magazin vanzare produse – pentru prezentarea si comercializarea vinurilor disponibile.

Muzeu – viti-vinicol, cu artefacte viticole (amfore vechi, decoratii cu motive inspirate de cultura vitei de vie, vechi ustesile folosite la prepararea lemnului, prezentarea istoriei tehnologiei de preparare a vinului. Astfel de spatii s-au amenajat si in complexele de vinificatie din Romania, la Minis, Murfatlar, etc..

Sala de conferinte – sau de seminar, organizari de diferite evenimente, cursuri de oenologie.