Arhitectura Sistemului de Alertare

Proiectul de fața își propune să realizeze un model simplicat al unui sistem de alertare și decizie pentru medii care prezintă pericol pentru oamenii care lucrează sau doar stau în proximitatea acestui mediu. Cu alte cuvinte își propune să realizeze un sistem de avertizare in cazul unor medii care au parte de radiații, prin adăugarea unui senzor specializat, sau similar pentru orice mediu care contine substanțe nocive, radiații sau orice alt factor care ar putea reprezenta un risc pentru oameni si poate fii detectat cu ajutorul unui senzor.

În implementarea sistemului actual, din cauza dificultății reproducerii unui mediu ostil, vom folosi timerul microprocesorului pentru a replica durata necesară condițiilor mediului pentru a pune în pericol starea oamenilor din locație.

Partea de semnalizare a pericolului se face atât prin semnale luminoase cât și prin semnale sonore, in plus, atâta timp cât siguranța oamenilor din incintă nu este pusă in pericol semnalul luminos va indica culoarea verde, odată ce mediul începe sa devină periculos pentru cei din incintă pornesc treptat semnalele de avertizare, cu alte cuvinte, avertizarea se face doar prin aprinderea ledului roșu atâta timp cât camera devine periculoasă, eventual pericolul este doar unul temporar, însă în momentul în care pericolul devine unul iminent, va începe si avertizarea sonoră.

Pe lângă partea funcțională, al doilea obiectiv este realizarea proiectului practic prin utilizarea de resurse cât mai puține, de orice fel, adică atât financiare cât și de resursele componentelor. Cu alte cuvinte se vor căuta componentele care îndeplinesc cerințele sistemului cu minimum specificațiilor și cel mai redus pret, nu se doresc funcții care nu îndeplinesc nici o funcționalitate in sistem.

Al treilea obiectiv este faptul că sistemul trebuie să fie ușor de folosit, în această privință se dorește un sistem care să nu necesite interferențe din mediul exterior, decât minimale, adică singurele schimbări posibile din exterior, și necesare, sunt legate de alimentare și butonul de pornire și oprire al sistemului. Altfel de intervenții exterioare nu sunt necesare, decât în cazul unei defecțiuni.

Simplitatea de utilizare conferă și o ușurință în instalare, o șansă foarte redusă de defectare și nu în ultimul rând o mentenanță ușor de realizat.

În cele ce urmează vom face comparații între sistemul ales spre a fii implementat prin această lucrare și alte sisteme similare, dar bazate pe alte microprocesoare, mijloace de semnalizare sau detectare a situației de urgență. Se va face și o categorizare a medilor în care astfel de sisteme sunt utilizate, a dificultățiilor întâmpinate în implementarea lor și a tot ceea ce presupune funcționarea lor.

Așa cum a fost menționat anterior, sistemul de față este gândit ca un echipament de siguranță pentru a se putea staționa în siguranță în zone periculoase pentru oameni, care poate deservi munca în zone cu consecințe negative asupra organismului uman, adică monitorizarea mediului și estimarea duratei care poate fii petrecute în incintă fără a pune în pericol integritatea fizică sau capacitatea de a intreprinde anumite activități.

Cu alte cuvinte sistemul poate fii adaptat pentru medii cu anumite riscuri, care pot fii măsurate prin senzori, prin calibrarea și estimarea cantitățiilor de efecte nocive acceptate pentru diferite etape de pericol, adică pentru momentul în care starea celui expus mediului începe să fie afectată spre limita priculoasă începe avertizmentul luminos, iar în momentul în care limita este atinsă, să înceapă avertizmentul audio.

Detaliind această imagine de ansamblu este clar ca sistemul trebuie să contină un microcontroler care să managerieze funcționarea sistemului, un senzor care care să se ocupe de variațile semnalului in funcție de interferențele externe, un buton pentru resetarea intrării în starea de alarmă și echipamentele de avertizare vizuală și sonoră.

În schema de mai sus nu este inclus și un senzor pentru măsurarea factorilor periculoși pentru cei care se află în mediul periculos, acestea putând fii incluse ulterior.

4. Implementarea sistemului

4.1 Componentele utilizate

4.1.1. Descriere generală

Componentele care intră in alcătuirea sistemului de alertare propus de această lucrare sunt: microprocesorul Arduino Uno v3

Arduino UNO  este o platforma de procesare open-source, bazata pe software si hardware flexibil si simplu de folosit. Consta intr-o platforma de mici dimensiuni (6.8 cm / 5.3 cm – in cea mai des intalnita varianta) construita in jurul unui procesor de semnal si este capabila de a prelua date din mediul inconjurator printr-o serie de senzori si de a efectua actiuni asupra mediului prin intermediul luminilor, motoarelor, servomotoare, si alte tipuri de dispozitive mecanice. Procesorul este capabil sa ruleze cod scris intr-un limbaj de programare care este foarte similar cu limbajul C++.

Componentele pentru infraroșu, adică senzorul și ledul, Senzor Telecomanda Infraroșu Brick

Led Brick Telecomandă Infraroșu

Modul de funcționare ale acestora sunt:

Led-ul brick este o componenta care emite lumina in spectrul infrarosu (elementul activ in orice telecomanda clasica de TV, VCR, aer conditionat, etc). Folosind senzorul de infraroșu  poti detecta codurile emise de telecomanda ta, si folosind acest led-ul brick poti controla aceste dispozitve direct din Arduino, simuland telecomanda obisnuita.

Senzorul telecomanda infrarosu brick este o componente care detecteaza codurile emise de o telecomanda obisnuita, sau alte surse care emit infraroșu.

Suport pentru fixarea placii Arduino si a breadboardului:

Este un suport flexibil pentru montarea unui microprocesor Arduino Uno, prin prindere cu șuruburi, montarea unui breadboard și al unor componente brick, placuța este construita din plexiglass, montarea microprocesorului facilitează conectarea cablului de alimentare în direcția de

Buton mare brick