Arhitectura Si Autismul

ARHITECTURA ȘI AUTISMUL

CUPRINS

PLAN DE IDEI

1.0 INTRODUCERE

ARGUMENT

1.2 STRATEGIE

2.0 ISTORIC

2.1 PRIMELE APARIȚII SCRISE DESPRE AUTISM

2.2 ISTORIA AUTISMULUI

3.0 IMPORTANȚA ARHITECTURII ÎN ABORDAREA NEUROLOGICĂ

3.1 LUMINA

3.2 CULOARE ȘI TEXTURI

3.3 ACUSTICA

4.0 TERAPIILE ȘI NECESITĂȚILE ARHITECTURALE A ACESTORA

4.1 INTRODUCERE

4.2 TERAPIA LOGOPEDICĂ

4.3 TERAPIA OCUPAȚIONALĂ

ART TERAPIA

4.5 TERAPIA SENZORIALĂ

4.6 KINETOTERAPIA

4.7 TERAPIA P.E.C.S

5.0 EXEMPLE DE CENTRE PENTRU COPII

CU AUTISM DIN LUME ȘI ROMÂNIA

5.1 EXEMPLE DE CENTRE PENTRU COPII

CU AUTISM DIN LUME

5.1.1 WEST LIMERICK CHILDREN’S CENTER – IRLANDA

5.1.2 DAYCARE CENTER FOR DISABLED

CHILDREN- FRANȚA

5.1.3SUNFIELD’S ROWAN AND OAK

HOUSE – ANGLIA

5.2 EXEMPLE DE CENTRE PENTRU COPII

CU AUTISM ÎN ROMÂNIA

CENTRUL AITA, BUCUREȘTI

5.2.2 ASOCIAȚIA AUTISM TRANSILVANIA, CLUJ

6.0 APLICARE PERSONALĂ – APLICAREA

SPAȚIILOR DE TRATAMENT – CENTRU PENTRU

COPII CU AUTISM

6.1 VIZIUNE TERITORIALĂ ȘI CONTEXTUL LOCAL

VIZIUNE TERITORIALĂ ȘI CONTEXTUL LOCAL

STUDIUL PROGRAMULUI DE CENTRU

PENTRU COPII

6.4 CONCEPT

7.0 CONCLUZII

8.0 SURSE DE DOCUMENTARE

0.0 PLAN DE IDEI

„Arhitectura este sculptura locuită.”

Constatin Brâncuși

PLAN DE IDEI

INTRODUCERE

ARGUMENT

Unul dintre marii arhitecți ai lumii, Frank Lloyd Wright, a crezut întotdeauna că el parcurge o altă „cărare” a vieții față de celelalte persoane, el având o filozofie de viață diferită de oamenii de rând. Arhitectul a observat acest lucru în timp ce se plimba cu unchiul său. Cei doi se plimbau pe o pajiște, iar F.L. Wright a observat ca unchiul său mergea pe o cărare formată de ani și trecători,o cărare în linie dreaptă, fără ca acesta să își schimbe traiectoria. Wright a început să meargă paralel cu acesta, el remarcând într-un final că deși au început din același loc și în final au ajuns în același punct, Wright crease o cărare nouă, unică, el întelegând natura la un nou nivel și având o experiență diferită față de unchiul său. Deși cele două cărări s-au intersectat la un moment dat, Wright nu a simțit că a mers pe un drum realizat de altă persoană, el a continuat pe un drum neatins de picior omenesc. Această metaforă exprimă cel mai bine viața unui copil cu autism. Spectrul de care suferă îi „ obligă” pe aceștia să se abată de la drumul normal al vieții și sa își creeze singuri calea în căutarea sinelui. Pentru copii cu autism, orice activitate are o durată de timp mai mare, deoarece „ drumul” lor este mult mai complicat și unic.

Programul „ Centru pentru copii cu autism” apare din necesitatea tratǎrii copiilor și persoanelor cu autism (TSA) , mai ales cǎ ȋn țara noastrǎ acest tip de funcțiune este rarǎ, existând astfel centre doar ȋn anumite orașe mari, precum București, Iași, Constanța majoritatea locurilor de tratare fiind mici organizații realizate de pǎrinții copiilor. O altǎ problemǎ des ȋntâlnitǎ ȋn România este lipsa specialiștilor, pǎrinții fiind nevoiți sǎ plece ȋn alte orașe, precum Timișoara, București, Cluj sau Constanța pentru a-și trata copiii care suferǎ de acest spectru. Tema aleasǎ se ȋncadreazǎ ȋn ramura medicinei și educației a autiștilor și a familiilor acestora, care reprezintǎ o specialitate de diagnosticare, tratare și educare iar construirea unui Centru pentru copii cu autism, care sǎ ȋnglobeze toate acestea, ar reprezenta un beneficiu atât pentru specialiști prin realizarea de locuri de muncǎ, cât pentru copii și pǎrinții acestora din județul Bihor, sau și din alte județe.

STRATEGIE

Acestă secțiune este dedicată punctelor majore care vor fi atinse pe parcursul lucrării, justificând modalitatea în care subiectele expuse în lucrare formează concluzia finală de atingere a scopului prezentat în argument.

Arhitectura este o știință care se ocupă și de manipularea psihologică dată de încăperile clădirilor realizate. Mediul dintr-o încăpere este dat de elemente sezoriale precum texturi, lumină, acustică, modele, culori. Aceste componente care alcătuiesc o cameră sunt foarte importante pentru copii cu autism, aceștia fiind atrași de sunete puternice, texturi diferite, culori tari.

Pe lângă aceste noțiuni, copii care suferă de TSA au nevoie de o interacțiune cu un personal educat în această problemă, terapeuții reprezentând o parte importantă în o bună dezvoltare a copiilor.

ISTORIC

2.1 PRIMELE APARIȚII SCRISE DESPRE AUTISM

Acest capitol face o retrospectivă metodei în care autismul a fost văzut înaintea secolului 20, pentru a ne oferi o imagine de ansamblu asupra vieții copiilor care sufereau de o tulburare, care era necunoscută domeniului public și care trezea curiozități dar și frică în rândul celor care s-au întâlnit cu persoane autiste.

2.2 ISTORIA AUTISMUL

Se punctează începutul secolului 20, moment în care oamenii de știință devin interesați de spectrul autist. Se marchează progresele înregistrare în domeniul educării și tratării, dar și a cunoștinței publice.

IMPORTANȚA ARHITECTURII ÎN ABORDAREA NEUROLOGICĂ

LUMINA

Prezentarea efectelor pozitive și negative a luminii naturale și a celei artificiale asupra psihicului copiilor cu autism, importanța acestora în realizarea terapiilor, dar sunt conturate și diferențte între cele două.

CULOARE ȘI TEXTURI

Acest capitol realizează o explicare a necesității unor anumite tipuri de palete de culoare și texturi.

3.4 ACUSTICA

Descrierea nevoii de a avea săli de terapie bine izolate fonic.

TERAPIILE ȘI NECESITĂȚILE ARHITECTURALE A ACESTORA

INTRODUCERE

Toată viața copii care suferă de autism au nevoie de terapie, care are rolul de a îmbunătăți abilitatea acestora de a comunica și relaționa cu persoanele din jur, deoarece este bine de știut că aceștia sunt izolați din punct de vedere social.

Intervenția terapeutică trebuie să fie adaptată fiecărei persoane, deoarece tipul de autism precum și particularitățile personalității diferă de la un copil la altul. Terapia presupune stimularea adecvată a tuturor treptelor de dezvoltare: motricitate, stimulare senzorială, imitație, limbaj receptiv și expresiv, comunicarea funcțională, socializare, autonomie personală și comportament.

Metodele terapuetice diferă, acestea având fiecare un scop diferit de tratare:

TERAPIA LOGOPEDICĂ

Are ca scop educarea și corectarea limbajului. Aceste tulburări de limbaj au ca și rezultat final împiecarea înțelegerii, recepționarea și transmiterea mesajelor verbale.

TERAPIA OCUPAȚIONALĂ

Acestă terapie se concentrează în a ajuta oamenii pentru dobândirea independeței în toate îndeletnicirile pe care aceștia trebuie să le desfășoare, oferind copiilor oportunitatea de învățare a deprinderilor cognitive, fizice și motorii prin desfășurarea de activități distractive, ajuntându-i să își sporească încrederea în sine.

ART TERAPIA

Terapia prin artă utilizează pictura, sculptura, muzica, literatura, poezia, teatrul și dansul pentru a-i ajuta să își exprime emoțiile și dificultățile pe care le întâmpină.

TERAPIA SENZORIALĂ

Aceasta include experințe senzoriale ce includ atingerile, mișcarea, vederea, sunetul, mirosul. Terapia oferă și oportunitatea existenței unei grădini senzoriale, care are rolul de a stimula și calma copii hiperactivi.

EXEMPLE DE CENTRE PENTRU COPII CU AUTISM DIN LUME ȘI ROMÂNIA

5.1 EXEMPLE DE CENTRE PENTRU COPII CU AUTISM DIN LUME

Pentru a observa implementarea conceptelor noi în ceea ce privește tratarea și educarea copiilor care suferă de acest spectru.

5.2 EXEMPLE DE CENTRE PENTRU COPII CU AUTISM DIN ROMÂNIA

Acest capitol prezintă două cele mai mari centre din România pentru a se observa diferențele între sistemul din țara noastră și cea din străinătate.

APLICARE PERSONALA – APLICAREA SPAȚIILOR DE TRATAMENT – CENTRU PENTRU COPII CU AUTISM

SITUAȚIA ACTUALĂ A COPIILOR CU AUTISM DIN ROMÂNIA

Ȋn România nu existǎ o statisticǎ exactă ȋn legăturǎ cu numǎrul copiilor cu autism din țarǎ, ȋnsǎ conform Ministerului Sǎnǎtǎții existǎ peste 30.000 de copii afectați, iar conform instituțiilor internaționale numǎrul acestora este mult mai mare, el trecând de 44.000. Din aceste statistici s-a observat cǎ numǎrul copiilor cu TSA este mai mare decât a celor cu diabet, cancer, SIDA la un loc.

VIZIUNE TERITORIALĂ ȘI CONTEXT LOCAL

Situl ales este amplasat pe teritoriul administrativ al județului Bihor, mai exact în municipiul Oradea, oraș reședință al acestui județ. Amplasamentului se află în zona estică, la limita cartierelor Nicolae Jiga și Gheorghe Doja, mai exact între străzile Louis Pasteur și Gheorghe Doja. Situl a fost ales datorită vecinătăților, Spitalul Județean de Urgență în partea sudică și Spitalul de Neurologie si Psihologie în est. Importanța ultimului spital menționat, este dată de existența specialiștillor și voluntarilor care se află aici și care pot frecventa centrul în orele necesare terapiei.

STUDIUL PROGRAMULUI DE CENTRU PENTRU COPII

Prezentarea obiectivelor proiectului, care vizează o îmbinare a tehnologiilor și

metodelor moderne de tratare în cadrul unei clădiri care să răspundă cerințelor de înaltă

performanță a pacienților vizați. Se urmărește construcția temei de proiectare plecând de la

normativele în vigoare adaptate evoluției studiilor din ultimii ani, dar și a nevoii

creării unor spații dinamice și flexibile.

Principiile ce stau la baza temei de proiectare cât și scopurile ce se doresc atinse prin

acest proiect sunt de fapt sinteze ale informațiilor aduse în capitolele anterioare. Astfel, ia

naștere tema de proiectare ce va sta la baza dezvoltării centrului.

6.4 CONCEPT

În acest capitol este prezentat modul de creere a construcției propuse.

CONCLUZII

Datele prezentate mai sus arată necesitatea construirii unui centru de îngrijire și educare a copiilor cu autism atât din județul Bihor, cât și din alte județe. Evaluarea și tratarea persoanelor cu spectrul autism este o cerință primară când vine vorba de o astfel de instituție, pentru combaterea autismului, indiferent de faza acesteia.

INTRODUCERE

„Arhitectura este jocul savant, corect si magnific al formelor

reunite sub lumina.”

Le Corbusier

ARGUMENT

Autismul este o boală neurologică severă, des întalnită în rândul copiilor, și este caracterizată de afectarea dezvoltării creierului, aceasta afectând grav abilitățile mentale, emoționale, sociale. Aproximativ 1 din 100 de copii manifestă autism, băieții find cei mai predispuși acestei boli neurologice, iar numărul lor continuă să crească de la un an la altul.

Autismul este o afecțiune cu manifestări ascunse, persoanele cu autism nu arată diferit față de ceilalți, principalele domenii afectate în cazul celor care suferă de tulburări din spectrul autist: 
– comunicarea socială și limbajul verbal și non-verbal
– interacțiunea socială
– imaginația social
– prelucrarea senzorială.

Simptomele manifestate de copii autiști diferă de la un copil la altul, însă indiferent de tipul spectrului, autismul necesită diferite tipuri de tratement. Printre manifestările care pot fi întâlnite la copii, se numără: 
– dificultățile de comunicare atât verbală cât și non-verbală

-incapacitatea de a întelege limbajul corpului, tonul vocii și expresiile metaforice. De obicei acești copii au expresii faciale neutre sau nepotrivite situației. 
– comportamente repetitive neobișnuite care includ fluturarea mâinilor, legănarea corpului, sărituri și răsuciri, aranjarea și rearanjarea unor obiecte, repetarea acelorași sunete, cuvinte sau fraze 
– comportament evitanttarea dezvoltării creierului, aceasta afectând grav abilitățile mentale, emoționale, sociale. Aproximativ 1 din 100 de copii manifestă autism, băieții find cei mai predispuși acestei boli neurologice, iar numărul lor continuă să crească de la un an la altul.

Autismul este o afecțiune cu manifestări ascunse, persoanele cu autism nu arată diferit față de ceilalți, principalele domenii afectate în cazul celor care suferă de tulburări din spectrul autist: 
– comunicarea socială și limbajul verbal și non-verbal
– interacțiunea socială
– imaginația social
– prelucrarea senzorială.

Simptomele manifestate de copii autiști diferă de la un copil la altul, însă indiferent de tipul spectrului, autismul necesită diferite tipuri de tratement. Printre manifestările care pot fi întâlnite la copii, se numără: 
– dificultățile de comunicare atât verbală cât și non-verbală

-incapacitatea de a întelege limbajul corpului, tonul vocii și expresiile metaforice. De obicei acești copii au expresii faciale neutre sau nepotrivite situației. 
– comportamente repetitive neobișnuite care includ fluturarea mâinilor, legănarea corpului, sărituri și răsuciri, aranjarea și rearanjarea unor obiecte, repetarea acelorași sunete, cuvinte sau fraze 
– comportament evitant și dorința de izolare socială
– impulsivitate și reacții emoționale neobișnuite și tendința de a-și pierde controlul mai ales în situații și medii nefamiliare
– lipsa imitației comportamentului celorlați
– prezența unor posturi neobișnuite ale corpului
– lipsa jocurilor de imaginație și a celor spontane
– atracția față de anumite modele, texturi și mirosuri
– atașamentul de anumite jucării și obiecte pe care le utilizează în mod neobișnuit
– plans si râs fără nici un motiv aparent
– furie și sentimente negative dacă ritualurile sau rutina specifică nu este respectată.

Copii și tinerii beneficiază, conform Constituției României, de un regim special de protecție și asistență (Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului) : servicii medicale, medicație necesară, educația care să îi permită dezvoltarea, acoperirea costurilor de către stat.

Autismul prezintă o varietate de simptome, fiecare diferite de la o persoană la alta, fapt care face mai dificilă proiectarea pentru cei care suferă de acest spectru. Unul dintre aspectele cele mai importante care ajută la gândirea și proiectare unei construcții este modalitatea de mișcare a corpului uman într-o încăpere, precum și impactul psihologic a spațiului închis asupra persoanei.

Până în ziua de astăzi, nu s-a găsit nici un remediu pentru autism, însă există diferite terapii pentru a ajuta persoanele cu acest spectru, cele mai eficiente tratamente fiind cele care au loc de la o vârstă frageă. Fiecare copil este diferit, din acestă cauză îngrijirea diferă de la un om la altul, fiind în special necesară terapia individuală doar cu terapeutul.

Din păcate, în ziua de azi, în România, copii cu autism nu sunt dignosticați la timp, însă majoritatea nu sunt diagnosticați deloc sau li se comunică o altă boală. De asemenea după aflarea tipului de spectru de autism, locurile de tratare sunt destul de limitate, atât pe plan local, cât și național, organizațiile destinate copiilor fiind realizate de familia persoanei cu autism. Terapiile au loc în diferite locații care nu sunt bine dotate cu mobilierul și spațiile necesare iar specialiștii sunt insuficienți.

Adulții precum și copii care suferă de autism pot fi afectați psihic de mediul în care trăiesc, elementele deranjante pentru aceștia reprezentând: lumina, culoarea, textura, modul de aranjare a mobilierului, tipul de pardoseală, poziția ferestrelor, acustica. Realizarea designului de interior poate să ajute persoanele care sunt tratate, locuiesc sau învață în aceste încăperi, cu o mai bună integrare socială și o liniște psihică și fizică (pentru persoanele hiperactive).

STRATEGIE

„ Prima fază a oricărui proces de proiectare este recunoașterea unei condiții problematice și decizia de a-i găsi o soluție […] Proiectantul trebuie mai întâi să se documenteze asupra condițiilor existente ale unei probleme, să-i definească contextul și să culeagă datele relevante ce trebuie asimilate[…] „. Atunci când se realizează un centru pentru persoanele cu autism, primul lucru care trebuie gândit este strategia de creare a unor spații cât mai optime, care să aibă un impact asupra necesităților fiecărui individ. Majoritatea celor care suferă de acest spectru au în special dificultăți de adaptare în medii diferite celor cunoscute de ei, de aceea procesul de design ar trebui gândit astfel încât să nu necesite schimbări frecvente.

O parte substanțială a acestui studiu este despre cum mediul creat și scara arhitecturală pot să îmbunătățească atmosfera de de tratare a copiilor cu autism, dar și de formare, protejare și integrare socială precum și de educare a familiei, încăperea realizată trebuie să ofere un sentiment de finețe și siguranță. Nivelul de confort a unui copil într-un spațiu contribuie mult la succesul lui de a se concentra, verbaliza, mima, nevoia de folosire a unui mobilier propice fiind o necesitate, nu fiind doar o problemă de dimensiune ci și de percepție.

Scara în arhitectură poate să ofere fie un sentiment de neajutorare și de micșorare, fie un sentiment de putere, aceste sentimente fiind date și de tipul de mobilier ales, precum și dispunerea lui în plan dar și paleta de culoare folosită.

„ Din punct de vedere al organizării arhitecturale a spațiului, funcțiunea este rezultatul satisfacerii cerințelor(nevoilor umane) ce trebuie soluționate la toate nivelurile – individ, grup, societate. Datorită multitudinii și dinamicii cerințelor, tot mai complexe astăzi, funcțiunilor li se imprimă un character tot mai complex, chiar dacă la baza lor identificăm funcțiunile elementare(simple). Acestea din urmă sînt determinate de cerințe materiale (utilitare și constructive) și de cerințe non materiale (expresive și informaționale)”.

2.0 ISTORIC

„Natura este nemiloasă, dar noi nu trebuie să fim”

Temple Grandin

2.1 PRIMELE APARIȚII SCRISE DESPRE AUTISM

Astăzi, în secolul 21, autismul este o tulburare care este recunoscută de toată lumea, deși nu există foartă multă documentație despre aceasta. Lorna Wing,psiholog și doctor, a sugerat anumite legende antice despre copii „schimbători de zâne ”, în care se credea că zânele furau copii de oameni și lăsau în schimb copii de zâne, elemente care de fapt se referă la autism.

Cu decenii înainte ca acest spectru să fie studiat și prezentat pubicului general, au fost mai multe cazuri de autism, însă există o colecție de notițe a lui Martin Luther, numită „The Table Talk ” pubicată în 1566 , care prezintă povestea unui băiat de 12 ani care suferea de un spectru de autism foarte grav. Luther a notat că acel copil era fără suflet, posedat de către diavol și a sugerat ca acesta să fie omorât prin sufocare.

Sunt foarte multe astfel de descrieri de simptome care se asociază autismului, de copii inteligenți și dotați precum și adulți care erau diagnosticați ca suferind de sindromul Asperger, însă există doar o notare despre o persoană autistă fără să fie caracterizată ca având leziuni ale creierului, retard mental, probleme de limbaj, cum se obișnuia. Aceasta a fost scrisă în anul 1747, fiind constituită din 29 de declarații legale date împotriva lui Hugh Blair, în vârstă de 39 de ani, care a fost judecat în Edinburgh, pentru o decizie legată de capacitatea lui mentală pentru a se angaja într-o căsnicie. Tot ce se știe azi despre el este că nu a avut alte boli grave în trecut. Lipsurile din relațiile sale sociale include lipsa de delicatețe, privire anormală, deși era prietenos și afectuos. A existat un retard sever și abnormalități în limbaj, incluzând echolalia ( avea obiceiul să repete fraze simple), iar când a fost la școală și a fost întrebat despre catehism, el răspundea atât cu întrebări, cât și cu răspunsuri. Comportemntul său obsesiv și repetitiv a inclus și acțiuni motorii ciudate, colectând bastoane și pene, tot timpul stătea în același loc la biserică și insista ca obiectele domestice să rămână în același loc. El a mai fost descris ca având lipsă de bun simț și suferind de o „nebunie silențioasă”.

În 1809 a fost publicat un capitol intitulat „Cazuri de copii nebuni „, în cartea „Observații asupra nebuniei și melancoliei „ scriă de John Haslam, în care a prezentat un copil de 7 ani care avea convulsii infantile, un caz grav de pojar și variolă. Băiatul a fost descris ca fiind un copil care umbla greu și dădea răspunsuri cu întârziere. În timpul internării sale în spital acesta a fost agitat și neatent dar foarte curios în legătură cu mediul din jurul său, și mințea pentru a ascunde diferite fapte, de asemenea nu aprecia distanțele, încercând să atingă tavanul. După externare, copilul a fost revăzut după 6 ani când problemele sale de limbaj progresaseră, dar vorbea despre sine la persoana a treia și o trăgea pe mama sa de mânecă pentru a-i atrage atenția. Copilul era solitar, urmărindu-i pe alți copii jucându-se dar niciodată nu mergea să se joace și el cu ei, avea mai multe comportamente obsesive ( mergea la biserică, deși nu îi înțelegea rolul, nu folosea closet-ul, doar o ploscă așa cum făcea în spital și vorbea doar despre soldăței de plumb).În acea perioadă se credea că acel copil suferea de sindromul postencefalitic.

De-a lungul timpului autismul a fost diagnosticat sub forma altor sindromuri, cel mai interesant dintre ele fiind sindromul „copii-lupi”, copii găsiți în păduri, despre care se credea că au fost atrași acolo de către lupi sau alte animale. Când erau găsiți, aceștia umblau în 4 picioare, nu simțeau frigul și mâncau doar carne crudă. În Irlanda, în anul 1857, se credea că acești copii erau idioți care erau părăsiți de părinții lor în pădure. Cea mai cunoscută poveste despre un copil al lupilor este a lui Victor, băiatul din Averyon, găsit în 1789, la vâsta de 11-12 ani, în pădure, complet dezbrăcat și plin de cicatrici. Acesta a fost luat în grija unui fizician, pe nume Itard, pentru a-l educa și umaniza. La început, Victor avea o privire fără expresie, era insensibil la zgomote puternice și diferite mirosuri, deși mirosea fiecare obiect, făcea doar sunete guturale, participa doar la cursurile dorite de el, nu se putea urca pe scaun pentru a ajung la obiectele dorite și se legăna. Copilul părea melancolic, dar avea episoade de râs și îi plăcea soarele, o lună luminoasă și zăpada; era lacom,la început mânca doar ghinde, cartofi și castanate crude. Itard a realizat un program de comportament care avea ca rezultate finale dorite să îl ajute pe Victor să formeze atașamente sociale, apoi să îi trezească sensibilitățile nervoase pentru a-și exprima ideile și apoi să învețe să vorbească prin imitație.Itard a observat pe parcurs că Victor avea o memorie bună și o sensibilitate mare legată de ordine. După 9 luni, copilul putea să recunoască literele alfabetului, iar după 5 ani putea recunoaște emoțiile exprimate prin diferite tonuri vocale, era afectuos cu oamenii și îi plăcea să îi ajute, folosea diferite obiecte imaginative, putea cere diferite obiecte prin scris, dar limbajul său nu a progresat dincolo de sunete monosilabice.

Un sindrom asociat autismului a apărut în cartea „Demența infantilă”(Dementia Infantilis) scrisă de Heller, bazele acestei cărți fiind puse de faptul că Heller a urmărit 28 de copii, dintr-un grup de copii retardați mentali, care aveau simptome asemănătoare. Ei s-au dezvoltat normal până la vârsta de 3-4 ani când au apărut primele simptome de iritabilitate, anxietate, negativitate și de izbucniri temperamentale și erau plângăcioși. După aceea copii au avut halucinări și demenție progresivă astfel că în câteva luni aceștia și-au pierdut capacitatea de limbaj, capacitatea de a avea grijă de ei înșiși, s-a instalat incontinența, și deși funcțiile motorii au fost păstrate și nu existau semne de abnormalități neurologice, copii au dezvoltat anumite ticuri.

De-a lungul istoriei, persoanele cu autism au fost văzute ca inadaptați sociali,nebuni, fiind descriși fie ca posedați, fie copii ai lupului, copii idioți care erau părăsiți de părinții lor în pădure, sau erau diagnosticați cu sindromul postencefalic .

2.2 ISTORIA AUTISMULUI

Cuvântul „autism” a fost folosit prima dată in anul 1912 de către un psiholog elvețian, doctorul Eugen Bleuler, și făcea referire la un anumit grup de simptome ale schizofreniei.

Până în anul 1940 acest termen a fost utilizat pentru a diagnostica acei copii care aveau probleme emoționale și sociale, însă după mai multe studii realizate, un doctor de la Universitatea Johns Hopkins, Leo Kanner s-a referit la un grup de copii care aveau comportamente retrase drept „autiști”, acesta publicând un studiu, descriind 11 copii care erau foarte deștepți dar afișau dorința de a fi singuri, erau obsesivi, aveau dificultăți în adaptarea schimbărilor de rutină, o memorie bună, sensibilitate la stimuli, rezistență și alergii la mâncare, echolalia și dificultăți în activități spontane . Mai târziu el numea starea lor „autism infantil ” cuvântul autism însemnând „evadare de realitate”. Kanner a împrumutat termenul lui Bleuler, tocmai datorită că și el credea că acești copii încercau să scape de realitate.

Refolosirea cuvântului de autism a lui Kanner a dus la ani de confuzie terminologică precum „schizofrenie infantilă” iar psihologii copiilor se concentrau asupra deprivării maternale de la mijlocul anilor 1900, fapt care a dus la concepții diferite ale autismului văzut ca și un răspuns la „mame frigide”.

Kanner a definit autismul cu strictețe și a fost consternat de lărgirea „peste noapte” a simptomelor, fiind incluși de psihologi și copii care aveau simptome izolate de autism pe baza că aceștia sufereau de retard mental sau aveau leziuni ale creierului.

În 1944, omul de știință german Hans Asperger a numit copii care prezentau diagnostic similar „mici profesori”. Copii descriși de el aveau simptome asemănătoare cu cei descriși de Kanner, cu mici diferențe, aceștia nu sufereau de echolalia și nu aveau dificultăți în activități spontane, însă copii vorbeau precum adulții. Pe lângă acestea el a mai menționat activitățile lor motorii care erau mult mai neîndemânatice și diferite de cele ale copiilor normali. Acesta a numit mai târziu această tulburare ca și sindromul Asperger. Pacienții acestui sindrom experimentau aceleași dificultăți de interacțiune socială ca și copii cu autism precum și cunoștințe neobișnuite foarte tehnice.

Munca lui Asperger nu a fost recunoscută până în anul 1970, iar sindromul a fost doar recent recunoscut în Manualul Statistic al Tulburărilor Mentale din 1944. Încă în ziua de azi, cercetătorii sunt indeciși cu privire la relația dintre sindromul Asperger și autism.

În anul 1958 a fost deschis un centru pentru copii, Spaulding Youth Center, acesta fiind o îmbinare între un fost orfelinat din 1871 și o anexă transformată în fermă în 1914. Rolul acestui centru era de a îmbunătății viața emoțională și intelectuală a copiilor cu probleme neurologice sau orfanilor.(Imaginea 1)

Psihologia freudiană a avut o teorie că dacă se formează anumite legături psihologice dintre copii și părinții acestuia, copilul nu va mai progresa. Teoria s-a păstrat până în anii 1950 și începutul anilor 1960. Deși teoria și psihologia freudiană se potrivesc, există două explicații care sunt revocate și anume că interacțiunea dintre părinți și copii a fost rezultatul comportamentului autist al copilului, dar și că autismul era o tulburare moștenită genetic.

Autismul și schizofrenia au rămas legate din punctul de vedere al psihologilor până în anii 1960. Din 1960 pînă în 1970 au avut loc studii legate de tratamentele pentru autism, fiind concentrate doar asupra medicamentației, cum ar fi LSD, șocuri electrice și tehnici de schimbare a comportamentului, mai târziu aceasta bazându-se în special pe provocare de durere și pedepse.

Imaginea 1-Spaulding Youth Center, 1958 http://spauldingyouthcenter.org/uploads/images/Page%20specific%20top%20photos/Daniel_Webster_Home_1874.jpg

Bruno Bettelheim a studiat efectul a trei tipuri de terapii cu mai mulți copii care erau caracterizați ca fiind autiști, el declarând că problemele copiilor erau legate de nepăsarea și răceala emoțională a mamelor acestora(mame frigide), el separându- de familiile lor.

Bettelheim a scris mai multe cărți, precum „Fortăreața goală” (The Empty Fortress), în care a declarat că autismul era o tulburare emoțională care s-a dezvoltat la unii copii din cauza mamelor. El a comparat viața copiilor autiști cu experiențele trăite de prizonieri în lagărele de concentrare naziste, unde el însuși a fost închis timp de 10 luni, în timpul Celui De-al Doilea Război Mondial, comparând părinții copiilor, mai ales mamele, cu gardienii naziști.

Bazat pe teoriile psihologice existente în perioada respectivă, unii copii au fost luați din casa părinților și au fost duși în centre de amplasament, pentru a observa dacă simptomele lor se îmbunătățesc. Când acest lucru s-a dovedid a nu avea efecte pozitive, au existat unele încercări de a da naștere unor stări psihologice, care lipseau dintr-o familie disfuncțională. Au existat unii copii care au înregistrat unele îmbunătățiri, însă nu notabile pentru a continua cu aceste tratamente.

Unele din persoanele care nu au fost de accord cu teoriile lui Bettleheim a fost Bernard Rimland, un psiholog și părintele unui copil autist. El nu a agreat teoria că fiul său a devenit autist datorită lipsei de iubire și interes din partea soției sale. În 1964 el a publicat cartea „Autismul infantil: Sindromul și Implicările lui pentru o Teorie Neurală a Comportamentului” (Infantile Autism: The Syndrome and its Implications for a Neural Theory of Behavior) . Acesta a deschis, în 1965, o societate, Societatea Autismului( The Autism Society) a cărui scop este de a informa opinia publică despre autism și de a schimba părerea oamenilor despre această tulburare și viața pe care o duc cei diagnosticați precum și familiile lor.

Autismul a fost mai bine cunoscut abia în anul 1970, în 1972 fiind înființat un program, Tratament și Educarea Autiștilor (Treatment and Education of Autistic), a cărui rol este, și în prezent, de a oferi educarea și alte programe de tratamenr pentru persoanele cu autism.

Primul centru dedicat educării și tratării copiilor psihotici a fost The Erica Foundation a fost deschis în 1934, însă din 1974 au fost primiți și copii cu autism, deși majoritatea părinților încă nu știau diferențele între retard mental și psihoză. Abia în anul 1980 munca lui Asperger a fost tradusă în engleză și adusă în atenția publicului. În același an au început să se realizeze mai multe studii despre autism, timp în care s-a observat că tipul de educare și atenție oferită acasă nu au nici o legatură cu dezvoltarea autismului. S-a remarcat în schimb că existau perturbări neurologice precum abnormalități cromozomiale precum sindromul fragilul X. În ciuda multitudinilor de motive găsite care cauzează autismul , există similarități care oferă posibilitatea de a le grupa sub același diagnostic.

În 1977 a fost publicat primul studiu realizat pe gemeni, acesta fiind realizat pe 21 de perechi de gemeni de același sex, unde cel puțin un copil prezenta simptome ale autismului, studiu realizat de Susan Folstein și Michael Rutter. Cei doi au ajuns la concluzia că leziuni pe creier, în perioada infantilă , atât singure cât și în combinații de predispoziții genetice,pot cauza autismul.

În timpul anilor 1980 și 1990, rolul terapiei comportamentale precum și folosire mediilor de tartare și educare apar ca și tratamente primare pentru majoritatea tipurilor de autism, la acestea adaugându-se și terapia pentru îmbunătățirea limbajului.

Lorna Wing împreună cu Christopher Gillberg au descoperit în 1980, triada Wing a contactului mutual perturbat, comunicării mutuale perturbate și imaginație limitată, această cercetare având loc în Suedia la clinica Neuro Psihiatrică pentru Copii. Abia un deceniu mai tîrziu găsesc un alt element, triada devenind astfel un pătrat: limitarea abilității de la planifica.

contact mutual perturbat comunicare mutuală perturbată

Imaginea 2- Triada Wing http://www.english.certec.lth.se/autism/kunskap_e.html

imaginație limitată

limitarea abilității de la planifica

Imaginea 3- Pătratul Wing

http://www.english.certec.lth.se/autism/kunskap_e.html

Ole Ivar Loovas a continuat studiul și a aplicat analize comportamentale și diferite tratamente copiilor cu autism, el cercetând doar copii care aveau o vârstă mai mica de 5 ani și a implementat tratamentul acasă, crescând durata acestuia la 40 de ore pe săptămână.

În 1988 filmul „Rain Man” a apărut pe marile ecrane. Dustin Hoffman este un savant autistic care are o memorie fotografică și poate calcula numere mari doar în minte. Un bărbat se întoarce la casa lui din copilărie după moartea tatălui său, care a lăsat drept moștenire o sumă mare de bani fratelui său savant Raymond(Dustin Hoffman) . Raymond afișează multe caracteristici tipice persoanelor cu autism, cum ar fi perseverența,insistența pe asemănare, balansarea în față și în spate precum și auto-rănirea. Apariția acestui film a fost foarte important, deoarece a adus această tulburare în opinia publică, oferind totodată informații depre autism, deși nu toți copii suferă de aceleași simpome. La 3 ani de la lansare,s-a început o gândire la nivel de guvern legat de această boală, școlile publice începând să identifice copii cu acest spectru și oferindu-le servicii de tratare și educare.

De-a lungul anilor s-au realizat studii, numărul lor fiind din ce în ce mai puține, însă tipurile de terapie au fost dezvoltate, la cele existente adăugându-se alte metode complementare de tratare, inclusiv moduri artistice, pentru a ajuta copii să se dezvolte din punct de vedere senzorial.

Cercetătorii, terapeuții, părinții și persoanele cu autism au păreri puternice în ce direcție ar trebui să o ia studiile despre acest spectru, toată lumea dorește să se găsească un tratament, care să trateze definitiv boala. Cu toate acestea, multă lume consideră că găsirea unui astfel de leac este puțin probabilă, însă resursele limitate ar trebui să îi ajute pe cei cu autism să găsească o metodă de trai mai bun.

Indiferent de părerile legate de viitor, în prezent există multe tehnici și tratamente care să ajute să amelioreze durerea și suferința celor diagnsticați, acestea oferind mai multe opțiuni de a îmbunătății calitatea vieții.

3.0 IMPORTANȚA ARHITECTURII ÎN ABORDAREA NEUROLOGICĂ

„Fiecare nouă situație cere o nouă arhitectură”

Jean Nouvel

3.1 LUMINA

 „ Arhitectura este jocul savant, corect și magnific al volumelor reunite sub lumină ; lumina și umbra revelează aceste forme …” Acestă definițe dată de Le Corbusier prezintă importanța luminii în arhitectură, aceasta fiind unul dintre factorii cei mai importanți când vine vorba de definirea spațiului interior

Arhitectura reprezintă singura artă cu care ne întâlnim zinic, ea având un impact psihologic major asupra modului în care este perceput spațiul înconjurător, indiferent de scara acestuia și de funcțiunea dată.

Lumina naturală este importantă indiferent de vârstă. Indiferent că este vorba de copii, adulți,oameni în vârstă, lumina naturală are un efect benefic asupra organismului unam atât din punct de vedere fizic cât și psihologic. Folosirea corectă a iluminării permite realizarea unui confort al spațiului interior, dar și exprimarea plastică a încăperii proiectate.

În proiectarea de școli, folosirea a cât mai multe spații vitrate pentru a permite intrarea luminii naturala în sălile de clase, este un scop dorit și cât mai des întâlnit. Din mai multe studii științifice realizate, s-a descoperit că lumina naturală are un efect benefic asupra elevilor, aceasta aducând o îmbunătățirea a sănătății dar și a abilităților cognitive.

Iluminatul dintr-o încăpere îndeplinește legatura vizuală între spațiul exterior și design-ul interior, existând mai multe tipuri de iluminat, fiecare având scopuri diferite: iluminatul natural, iluminatul general, iluminatul ambiental, iluminarea punctuală.

Iluminatul natural provine din spațiile vitrate, ferestre sau iluminatoare, variind în funcție de anotimp sau prezența soarelui pe cer. Cea mai bună metodă de iluminare a spațiului este iluminarea arhitecturală laterală, acestă oferind simultan lumină, perspective exterioare și ventilație, având avantaje și când se vorbește despre protecție împotriva ploii, zăpezii sau a insolației.

Un centru pentru copii cu autism, asemeni unei școli necesită o iluminare naturală bună dar în același timp benefică terapiei necesare. În bătălia dintre arhitecți, 3XN, James Vance & Associates Architects sunt de părere că lumina naturală nu este propice persoanelor cu autism, din cauza faptului că atenția copiilor este ușor de distras, iar o priveliște către perspectivele exterioare, ar avea un efect negativ asupra atenției și terapiei acestora. „ Din cauza sensibilității extreme la stimulări senzoriale, ferestrele cu lucarnă și luminatoarele pot fi neproductive din cauza modurilor de schimbare a luminei soarelui, care pot complica mediul vizual”. Însă arhitecți precum GA Architects, Simon Humphreys, Haverstock Associates sau Aitken Turnbull sunt de părere că o iluminare corectă a sălilor de terapie este dorită .

Profesoara Olga Bogdashina a confirmat faptul că iluminatul natural este un plus în tratarea copiilor cu autism, dar ferestrele trebuie sa fie opturate pentru ca orele de terapie să se desfășoare în mod obișnuit : „ multe persoane cu autism au confirmat faptul că lumina puternică și lumina soarelui îi deranjează și pot duce de multe ori la distorsiuni.”

„ Ferestrele care oferă perspective exterioare pot să distragă atenția copiilor ” , Thompson Fletcher afirmă că prezența unor ferestre mari împiedică o bună funcționare a terapiei. El consideră că este nevoie de o plasare strategică a ferestrelor, astfel încât să existe doar anumite zonele în care copii pot să se privească spațiul exterior. Un astfel de centru, Langagerskölen, a fost proiectat de 3XN, în 1998, în Århus, Danemarca, unde spațiile vitrate sunt puține, sălile de terapie și de clasă neavând ferestre, acestea fiind iluminate artificial și prin luminatoare, obținând astfel „ săli luminoase, fără a distrage atenția copiilor care au de obicei o capacitate mică de concentrare” . Din cauza factorilor prezentați, acest lucru înseamnă că arhitecții trebuie să evalueze corect locația spațiilor vitrate și a luminatoarelor, când este nevoie de ele.

Centrul pentru copii cu autism New Struan Center for Autism , proiectat de Aitken Turnbull, a fost gândit astfel încât să existe multe spații vitrate, precum și un atrium de sticlă care să ofere multă lumină naturală. „ Sălile de clasă sunt proiectate astfel încât să încorporeze lumină din lucarne dotate cu brise-soeil care difuzează lumina directă a soarelui, aruncând-o pe tavan.”

Imaginea 4- Centrul penru copii New Struan Center for Autism

http://medlines.org/wp-content/uploads/2014/10/104065cs8b-file004490.jpg

Conform dr. arhitect Magda Mostafa, lumina naturală directă și perspectivele exterioare crează diferite stimulări senzoriale pentru copii care suferă de hiposensibilitate. Pentru lucrarea sa care este și un studiu pentru primul centru pentru copii cu autism din Egipt, intitulată „Arhitectură pentru Autism: Concepte de intervenție în design pentru persoanele cu autism” ( An Architecture for Autism: Concepts of Design Intervention for the Autistic User) , Magda Mostafa a realizat un studiu pe 83 de persoane dintre care 25 erau terapeuți, profesori și 58 copii . Ea a dorit să observe reacția acestora în diferite situații, la acustică, culoare, lumină. Din acest studiu a dedus că lumina naturală directă este benefică pentru terapia copiilor care suferă de hiposensibillitate vizuală, însă pentru copii hipersensibili, lumina naturală indirectă minimaliza strălucirea luminii și perspectivele exterioare care acționau ca și o piedică în terapie, datorită faptului că distrăgea atenția copiilor de la terapeut. Un alt rezultat bun era faptul că existau mai puține luminatoare artificiale, care erau o problemă pentru copii care sufereau de o hipersensibilitate auditivă, și erau un impediment datorită bâzâitului becurilor.

Psihologul Titus Paluț, terapeut la organizația non-guvernamentală realizată de părinții copiilor cu autism, Pyramid Learning Center Oradea, consideră că lumină naturală trebuie folosită în special în zonele de recreere, pe holuri, însă în zonele de terapie ar fi mai indicat fie lumina arficială, fie lumină naturală indirectă.

Lumina naturală trebuie introdusă în încăpere prin ferestre care să fie poziționate mai sus de nivelul ochilor copiilor asfel încât privirea copiilor să nu fie atrasă la ceea ce se întâmplă în spațiul exterior, ei rămânând atenți la terapeut. În mod optim, aceste ferestre ar trebui să fie poziționate în partea de nord pentru a se evita lumina directă și strălucirea acesteia.

Iluminarea zenitală poate fi folosită în proiectarea centrelor pentru copii cu autism, deoarece iluminatul lateral, așa cum am arătat și mai devreme, este dezirabil doar în anumite spații, pătrunderea luminii solare fiind obstrucționată. Utilizarea iluminatului zenital este limitat de faptul că aceasta se poate reliza doar de la ultimul nivel al construcției.

Imaginea 5- Exemplu de iluminare zenitală

http://www.makroplast.ro/produse/luminatoare/

Dacă vom compara iluminatul lateral cu cel zenital, vom observa că folosirea luminatoarelor este mai favorabilă deoarece astfel se realizeaza o iluminare uniformă a spațiilor interioare.

Iluminat lateral

http://www.scribd.com/doc/8497070/Lumina-Si-Culoare-in-Arhitectura#scribd

Iluminat zenital

Imagine 6

Iluminatul general este asigurat de o sursă de lumină artificială, acest asigurând o iluminare suficientă a încăperii pentru ca beneficiarii să poată desfășura activitățile de zi cu zi într-un mediu plăcut. Acest tip de lumină este asigurat de diferite surse de lumină din plafon precum becuri. În anumite situații, arhitectul trebuie să folosească acest tip de iluminat însă întâi trebuie studiată, pentru a oferi o iluminare interioară cât mai bună. O altă metodă folosită poate fi și realizarea unui tavan la o înălțime aparentă mică, pentru a permite dispersarea graduală a lumii.

Iluminatul artificial este recunoscut de unii arhitecți, precum Fletcher Thompson sau James Vance, ca fiind prielnic în terapia pentru copii cu autism, zonele destinate tratării nu ar trebui să conțină spații vitrate care să permită intrarea luminii naturale în încăperea folosită.

Folosirea unor becuri care oferă lumină cu un spectru complet este des folosit în instituțiile de educare și tratare a copiilor cu autism, însă acestea folosesc foarte multă energie, iar unele centre nu au un buget mare. O metodă este folosirea doar a luminii fluorescente, conform lui Thomas Parvenski, directorul școlii River Street din Windsor, un centru pentru tratarea autismului, într-un mod indirect, astfel încât lămpile să nu fie vizibile de către elevi. Deși la școala River Street s-a încercat maximalizarea luminii naturale și minimalizarea contrastului dintre lumină și umbră prin amplasarea de ferestre de dimensiuni mari, o adâncime de peste 70 centimetrii și înălțimea parapetului de 1.40 metri necesar pentru a direcționa privirea către cer, minimalizând perspectivele exterioare și umbrele puternice, se folosesc luminile fluorescente însoțite de spoturi ascunse în perimetrul tavanului. Sistemul de lumină artificiala imită sursa de lumină naturală prin faptul că aceasta este dispersată pe tavan în aceeași modalitate.

Imaginea 7-Școala River Street, Windsor

http://www.archdaily.com/177293/designing-for-autism-lighting/rss_front-entrance/

Atunci când se folosește lumina artificială într-un spațiu dedicat tratării și educării copiilor cu autism, este recomandat să existe metode de ajustare a intensității luminii .

O problemă întâlnită este fotosensibilitatea cu care se confruntă peste 50% din copii autiști,aceștia având o sensibilitate la lumina fluorescentă. Psihologii au notat că acești copii au comportamente repetitive mai dese în momentul în care sunt puși să stea într-o încăpere iluminată cu becuri fluorescente, fiind hipersensibilli la pâlpâirea luminatoarelor, la spectrul coloristic emis de lumina artificială, la petele strălucitoare de pe ferestre create de becuri precum și la zgomotul produs de acestea.

Printre simptomele provocate de o lumină defectuasă enumerate de doamna psiholog Ioana Corompaki, terapeut și îndrumător la Pyramid Lerning Center, Oradea, se află următoarele: copii stingeau lumina când erau stresați, își frecau degetele în fața întrerupătorului și sub becuri, prefereau să își petreacă majoritatea timpului lângă ferestre. Prin schimbarea metodelor de iluminare, de la lumina fluorescentă la lumină non fluorescentă, aceste simptome au fost diminuate.

3.2 CULOARE ȘI TEXTURI

„O, fii îndrumător și nu ne rupe în sfântă mâna ta puțină sticlă colorată prin care părinții noșstri mult privit-au. ”

În cazul oamenilor, culoarea este o percepție care provine din abilitatea ochiului de a distinge analize filtrate ale aceleiași imagini, fiind influențată de biologie, de evoluția aceluiași observator și de culori aflate în apropiere.Percepția este procesul psihic senzorial prin care distingem obiectele, vederea unui obiect colorat fiind un act atât fizic, cât și psihic. Copii care suferă de autism disting culorile în mod diferit față de alți copii care se dezvoltă în mod sănătos, fiecare copil autist percepându-le în moduri diferit.

Aflată într-o mare varietate, arhitectul are responsabilitatea de alegere a culorii, ignorându-și preferințele, în spațiul interior aceasta este utlizată ca și elemet de îmbogățire și animare a încăperii. Policromia, considerată în epoci trecute ca fiind un element de bază în arhitectură, are o utilizare extinsă în domeniul formelor arhitecturale, fiind folosită și în terapiile necesare persoanele autiste. Suprafețele coloarate influențează percepția, de exemplu o suprafaț mare de roșu este mai bine sesizată decât culorile aflate în vecinătatea sa.

În Journal of Autism and Developmental Disorders sunt prezentate câteva exemple de copii autiști care sunt sensibili la culoare, ei realizând activități observate de părinții acestora, de terapeuți sau de profesori: unui copil i s-a înmânat o hârtie alb-negru cu unele personaje dintr-un film, iar băiatul le-a colorat din memorie, cu acuratețe. Un alt copil avea obiceiul de a mînca doar alimente care aveau culoarea roșie refuzând alte mâncăruri, și deși aceste simptome s-au ameliorat în timp, încă încearcă să ascundă culorile nedorite, utilizând sos de roșii. Din interviurile cu părinții s-a observat o relație între culoare, dispoziție și comportament; rotirea sinelui sau anumitor obiecte de-a lungul spectrului de culoare; diferențe și dificultăți în mișcare și coordonare.

Psihologii de la Journal of Autism au realizat diferite experimente pentru a observa deficiențele, utilizând copii care suferă de autism și copii sănătoși. Pornind de la ideea că fiecare culoare are o lungime de undă(Imaginea 8) , o frecvență și o energie asociată, aceste caracteristici ale culorile având o influență asipra sistemului nervos, sistemului endocrin și asupra eliberării diverselor substanțe din corpul uman. În experimentul dedicat percepției cromatice și distingerii culorilor, copii cu autism au avut rezultate mai slabe în recunoașterea culorilor, însă nu au avut probleme de percepție corectă a acestora. Concluziile acestora a fost că la experimentul de memorie și cel de detecție a culorilor, copii cu autism au întâmpinat probleme, aceste constatări au apărut astfel în contradicție cu studiile anterioare care susțineau că persoanele cu autism nasc obsesii legat de culorile foarte puternice.

.

Imaginea 8-arhivă personală

S-a descoperit efectul pe care îl au anumite culori în tratare, dintre care putem enumera:

-roșul este o culoare care poate trata paralizia, epuizarea fizică

-albastrul are efect de calmare și se poate folosi pentru stări de emotivitate exagerată

-verdele are un efect de calmare asemănător culorii albastru, însă aceasta este mai caldă și poate ajuta în stadii diferite ale afecțiunilor.

O metodă foarte simplă care poate fi folosită în terapie este folosirea unor corpuri de iluminat care să emită lumină colorată sau există și metoda includerii culorii în mobilier, chiar dacă spațiul de terapie este alb, mobilierul poate fi colorat pentru a crea un echilibru cromatic.

Psihologul Titus Paluț a declarat că spațiul cel mai indicat pentru copii cu autism este un mediu bine proporționat, cu pereți simplu decorați într-o paletă neutră sau chiar albi cu mobilier colorat, care le va permite terapeuților care să îi stimuleze pe copii în mod senzorial. Din observațiile făcute în lucrul cu copii, el a observat că în spațiul dedicat terapiei trebuie să existe un echilibru între crearea unui mediu cât mai divers, care să nu îi stimuleze prea tare pe copii și realizarea unui spațiu în care copii să se simtă în siguranță.

În documentațiile făcute de doctorul Diana Pauli Egerton la Sunfield( Pauli Egerton and Carpenter, 1999;2000) , a prezentat că există anumite palete de culoare care îi poate deranja pe copii și le poate afecta comportamentul , în timp ce altele care îi poate calma, precum diferite nuanțe de roz, purpuriu sau există culori care nu provoacă nici reacții pozitive, nici negative, cum ar fi gri-ul.

Copii care suferă de hipersensibilitate au descris faptul că au dificultăți în perceperea unui spațiu vizual deoarece au sensibilitate la lumină și la culori, adică dacă un copil hipersensibil se uită atent la un obiect din încăpere, precum o jucărie, el nu mai observă ce se întâmplă în cameră. Un alt simptom este faptul că obiectele din mediul care îl înconjoară pe copilul respectiv, apar distorsionate sau obiectele staționare sunt percepute ca și obiecte aflate în mișcare.

Diferitele studii de culoare realizate pe copii cu autism au demonstrat diferențele în memorarea culorilor, distingerea acestora și detectarea unei anumite culori pe un fundal acromatic. Din observațiile terapeuțiilor, a profesorilor sau a părinților,s-a declarat că anumiți copii autiști mănâncă doar alimente albe sau refuză să se joace cu jucării de anumită coloristică. Pentru a trata aceste simptome, psihologii au realizat suprapuneri coloristice, lentile colorate. Acestea s-au dovedit a fi benefice și au ajutat la creșterea vitezei de citire . Copii care iau parte la fototerapie, spațiu în care au loc vizionări a anumitor frecvente de lumină, prezintă îmbunătățiri la nivel fizic și emoțional.

Unii copii cu autism prezintă probleme de comunicare cu cei din mediul înonjurător și din această cauză, aceștia au nevoie de un ajutor vizual pentru a se putea exprima, ajutor care constă din fotografii sau pictografii cu diferite obiecte, oameni. Spațiul în care aceștia își petrec timpul trebuie să fie echilibrat cu aceste forme de informare, diferitele palete de culoare putând reprezenta un ajutor în această situație.

În spațiul destinat circulațiilor orizontale, se recomandă ajutor vizual prin culoare sau texturi pentru a-i ajuta pe beneficiarii centrului să circule fără probleme, ajutându-i să se ghideze în spațiul proiectat. Diferite culori și texturi pot fi folosite pentru a marca diferitele funcțiuni.

Textura reprezintă o compoziție fizică caracterizată prin respectarea dimensiunii, formei precum și a dispunerii componentelor care alcătuiesc textura finală, sau senzația pe care o crează o anumită suprafață. Când caracterizăm o anumită textură de pe o suprafață anume folosim cuvintele: moale, aspru, cald sau rece.

Din punct de vedere architectural, texturile fac parte din viața cotidiană și pot avea cele mai uimitoare forme; din componentul vizual și static fac parte pavajele, fațadele clădirilor, acoperișurile, trama stradală repetitivă, fronturile asemănătoare, însă elemente dinamice precum mașinile, mirosul de flori sau gustul de praf fac parte din aceeași categorie cu elementele prezentate mai sus. Deși ca și arhitect se poate stăpâni texturile statice, aceastea făcând parte din cunoștințele lui, texturile dinamice sunt imposibil de controlat.

Imaginea 9-Exemplu de textură – Igloo, Numărul 75, Martie 2008

Profesoara Temple Grandin, care ea însăși a suferit de autism, a scris cărți în care explica viața unei persoane care are această boală, precum și frica și teroarea care se instalează în interiorul unei persoane datorate dezorientării spațiale, a mediilor necunoscute, aceste lucruri având ca rezultat blocarea lumii exterioare.

Psihologii Ioana Corompaki și Titus Paluț, de la Pyramid Learning Center Oradea, au declarat că în timpul terapiilor au observat că acei copii care suferă de hiposensibilitate senzorială preferau culoarea roșie și texturi netede și moi asemeni copiilor hipersensibili care însă erau atrași de culoarea albastru, ambelor tipuri displăcându-le acele texturi lipicioane și alunecoase. Pentru o bună funcționare a centrului, psihologul Ioana Corompaki consideră că „trebuie realizate spații în care să existe diferențe de texturi, fie că este vorba de spațiul interior sau cel exterior, de joacă.” Acest lucru nu ține cont că este vorba de pardoseală, pereți, în proiectarea unui spațiu pentru autiști trebuie luat în vedere acele diferențe care să îi stimuleze, dar să le ofere și sentimentul de protecție, de apartenență în acel mediu.

3.3 ACUSTICA

Acustica unei clădiri se referă la studiul legat de problemele de propagare și recepțioanre a sunetului, în diferite clădiri funcțioanele, în noțiunea de sunet fiind inclusă orice vibrație care poate fi captată de urechea umană. În ceea ce privește impactul acestor vibrații în viața cotidiană se disting două tipuri de componente: zgomotele generatoare de stres atât în mediul interior cât și în cel exterior, și sunetele care au efect benefic asupra activității oamenilor. Astfel apar două probleme ale acusticii în arhitectură, prima fiind rezolvarea proiecției austice a clădirilor pentru diminuarea nivelului de zgomot, iar cea de-a doua se refera la proiectarea acustică a sălilor care au nevoie de punerea în valoare a sunetelor și dispersarea echilibrată a acestora în încapere.

Imaginea 10-Exemple de surse de zgomote generatoare de stres http://www.scribd.com/doc/146647385/acustica-constructiilor#scribd

Acustica este de asemenea un element important pentru tratarea copiilor cu autism, deoarece dacă aceasta nu este proiectată într-un mod care să favorizeze terapia, atunci simptomele acestora sunt mai dificil de îngrijit, aceastea putând să se agraveze.

Profesoara Madga Mostafa a realiza un studiu de 12 săptămâni pentru a observa cum reacționează copii într-o sală de terapie izolată fonic, reducând nivelul de poluare fonică de la 65.5 decibeli la 52.5 decibeli, prin reducerea atât a ecoului ce se forma în spațiu, de la 96% la 57%, cât și prin reducerea zgomotului care pătrundea în încăpere. Ceea ce s-a vrut să se examineze cum reacționează copii, punându-se accent pe modul de concentrare și păstrare a atenției, timpul de răspundere și temperamentul acestora. Acești factori sunt importanți în tratare, dar ei fac parte și din viața lor în interacțiunea cu persoane din mediul înconjurător.

Clasele care au fost selectate pentru acest experiment au fost clasele primare, deoarece datorită vârstei ei erau cel mai ușor de impresionat, aceștia fiind împărțiți în grupe realizate în funcție de abilitățile copiilor.

Din studiu a rezultat faptul că acustica este factorul cel mai ușor de manipulat, indicatorii rezultatelor finale fiind benefice pentru copii, observându-se o ameliorare o simptomelor, copii fiind mai atenți la terapeuți, recunoșteau,imitau și verbalizau mult mai bine în spațiul izolat fonic.

O acustică bună a centrului reprezintă o relație dinamică între mediul arhitectural și problemele senzoriale. Autismul reprezintă o varietate de simptome, acestea diferind de la copii care sufera de hiposensibilitat, până la cei hipersensibili. Autiștii hiposensibili suferă de manifestări precum imposibilitatea de a recunoaște anumite sunete, le place să se afle în spații zgomotoase și aglomerate, de asemenea aceștia au obișnuința de a trânti ușile și anumite obiecte, unii aud sunete doar într-o ureche,cu cealaltă auzind doar parțial. Copii hipersensibili sunt foarte sensibili la sunete, iar unii dintre ei pot auzi conversații care au loc la o distanță mare de locul unde se află, nu au abilitatea de a obtura anumite sunete precum cele de fundal, motiv pentru care le este foarte greu să se concentreze, de asemena alți copii aud sunetele la o intensitate mărită și acestea devind distorsionate și confuze.

Metode de ajutare a manifestărilor prezentate mai sus pot fi în funcție de tipul copiilor cu autism, pentru cei hiposensibili se poate utiliza suport vizual pentru a oferi un sprijin informațiior verbale, iar pentru cei hipersensibili trebuie să se închidă toate ușile pentru o anula o parte din sunetele exterioare, copilul să folosească dopuri de urechi, să asculte muzică sau chiar crearea unui spațiu de lucrru separat pentru aceștia.

Pentru ca întregul centru să funcționeze bine arhitecții trebuie să controleze acustica acestuia, deloc costisitor dar care să fie eficace, pentru ca toți participanții la terapie să poată lua parte la aceasta fără a întâmpina probleme de concentrare. O metodă de realizare este de o separare acustică între încăperi sau izolarea acustică a anumitor spații prin plasarea de plăci fonoabsorbante pe marginile tavanului, sau la înălțime mare pe perete astfel lăsând centrul tavanului reflexiv (Imaginea 11). Cea din urmă metodă este mai utilizată în săli mai mari, de concerte, multifuncționale în care pot avea loc diferite evenimente, camere senzoriale, pentru săli mai mici fiind mai accesibile doar panourile fonoabsorbante doar pe tavan, însă din cauza lipsei de difuzie, încăperile puțin mobilate pot avea probleme de ecouri.

Imaginea 11

http://www.adrianjamesacoustics.co.uk/papers/Acoustic%20requirements%20for%20special%20schools.pdf

A,C- spații absorbante de sunete, B, D-spații reflexive, E-plăci fonoabsorbante

4.0 TERAPIILE ȘI NECESITĂȚILE ARHITECTURALE A ACESTORA

„Copiii cu dizabilități sunt mai puternici decât știm noi,

ei luptă luptele care nu vor fi știute de nimeni. ”

Misti Renea Neely

4.1 INTRODUCERE

Fie că este vorba de încadrarea în oraș a centrului, sau de scaunul folosit pentru terapie, fiecare etapă contează, iar împreună crează un total care susțin eficacitatea funcțională a construcției.

Designul de interior este foarte important, tocmai datorită faptului că beneficiarii acestei funcțiuni iși petrrec majoritatea timpului în incinta acestuia, iar fiecare tip de terapie are anumite necesități care trebuie îmdeplinite pentru ca acesta să funcționeze să se întâmpine alte probleme.

Pe langâ specificul fiecărui tip de terapie, există întrebările care oferă un sprijin în începerea proiectării unei astfel de construcții: Cum se poate folosi un material pentru a realiza o tartare și educare eficace? Ce material se pot folosi? Cum se poate infleunța spațiul creat nevoile copiilor?

4.2 TERAPIA LOGOPEDICĂ

„ Logopedia este o disciplină psihopedagogică având un caracter teoretic determinat de necesitatea de a elucida problemele complexe de natură psihologică, pedagogică, sociologică și medicală ale limbajului, precum și un pronunțat caracter practic, vizând corectarea tulburărilor de limbaj, optimizarea înțelegerii și comunicării.”

Acest tip de terapie are ca scop educarea și corectarea limbajului, tulburările de limbaj având în final un rezultat care împiedică înțelegerea, recepționarea și transmiterea mesajelor verbale, afecțiuni care pot afecta particularitățile de dezvoltare ale fiecărui copil.

Pentru ca un program logopedic să demareze eficient este necesar de anumite condiții de bază care sunt legate de faptul că este nevoie ca acei copii care participă la terapie să știe să imită, să poată susține contactul vizual și să poată participa la activități într-un timp cât mai scurt.

Având în vedere că logopedia lucrează în special cu limbajul, este nevoie de un spațiu de terapie unde copii să se joace în timp ce învață cu ajutorul terapeutului logoped, astfel încât copii să dorească să se implice activ în sarcini și să colaboreze cât mai bine.

Tratamentul constă din diferite probe practice, care sunt diferă în funcție de gravitatea problemelor cu articulația sau cu fluența, terapeuții îi va arăta copilului cum se pronunță corect sunetele și apoi îi cere va acestuia să le imite, însemnând că trebuie sa imite modul în care mișcă buzele, gura și limba în timpul pronunției.

Zona în care au loc terapiile este o încăpere ambienatală, echilibrată din punct de vedere al culorilor, aceasta având o culoare pastelată sau albă. Psihologul Titus Paluț este de părere că o sală de logopedie trebuie să fie monocromă, culoarea cea mai benefică fiind alb, iar mobilierul(masă de lucru, dulapuri) prezent în acest spațiu să aibă diferite palete de culori care să nu afecteze copii hipersenibili . În această incintă se află de asemenea o oglindă logopedică pentru ca participanții să își poată urmări propriile mișcări, piscină cu biluțe colorată care este folosită ca recompensă la finall activităților, precum și anumite instrumente folosite în timpul terapiei: materiale didactice precum plastilină, jocuri educative, seturi de imagini, planșe, ilustrații, jucării, manuale de specialitate, culegeri, soft-uri educaționale.

Imaginea 12- Exemplu sală de logopedie, Gabinette de Logopedia y Psicologia, Valencia

http://www.logopediatorrent.es/wp-content/uploads/2014/09/Sala-Intervenci%C3%B3n-Logopedia.jpg

De obicei la terapia logopedică participă doar un copil și terapeutul, însă există și situații în care copii sunt hipersensibili și se simt constrânși în medii diferite decât cel din locuința în care trăiește, atunci este nevoie și de participarea părinților acestuia.

4.3 TERAPIA OCUPAȚIONALĂ

Terapia ocupațională se concentrează în a ajuta oamenii pentru a dobândi independența copiilor în toate activitățile pe care aceștia trebuie să le desfășoare. Scopul acesteia este acela de a facilita participarea copiilor la activități în fiecare zi.

Copii cu probleme în dezvoltare vor învăța să interacționeze cu membrii familiei și cu persoane din mediul lor înconjurator, precum alți copii și parteneri de joc, astfel dezvoltând relații sociale și contibuind la asigurarea calității vieții. Principalele probleme la care se adresează această formă de terapie sunt cele senzoriale, de învățare, tulburări de dezvoltare, tulburări mentale sau de comportament. Deși în timpul terapiei se folosesc mijloace de expresie artistică, precum dans, muzică, scris, desen etc, aceasta nu trebuie să fie confundată cu terapia prin artă.

Imaginea 13- model 3D a unui încăperi de terapie ocupațională; 1-sala de terapie, 2- sala de observație

http://www.dodea.edu/edSpecs/upload/4-2g-D-OTPT-ES-MS-HS.pdf

Spațiul în care trebuie să se efectueze terapia ocupațională trebuie să fie deschis și flexibil pentru a permite desfășurarea diferitelor activități ocupaționale. Din acest motiv se recomandă situarea la parter a acestei terapii, pentru a avea o bună relație cu exteriorul.

Pentru acest tip de terapie se recomandă împărțirea încăperii alocate în două spații și anume un spațiu să fie de lucru, unde copii vor participa la activitate, iar adiacent acestui spațiu se recomandă să se prevadă un spațiu de observare, împărțită de cel de lucru printr-o oglindă unidirecțională (Imaginea 13). Mobilierul folosit va fi reprezentat din mese de lucru, spații de depozitare.

4.4 ART TERAPIA

Terapia prin artă variază în două domenii: artă și psihoterapia, putându-se concentra asupra procesului terapeutic prin creare de artă. Abordarea psihanalitică a fost unul dintre cele mai timpurii forme de artă folosind procesul de transfer între terapeut și copii care fac arta. În timpul ședinței de terapie, psihologul poate utiliza diferite metode printer caredesen, sculptură, picture, colaje realizate de copii.

Imaginea 14-Exemplu de sală de terapie prin artă

http://georgiabulletin.org/wp-content/uploads/2013/07/July042013-Covenant-House-005.jpg

S-a observat de către terapeuți faptul că această formă de terapie este foarte utilă, mai ales în dezvoltarea gradului de conștietizare a sinelui și a celor din jurul său, îmbunătățirea capacităților de comunicare. Aceasta se poate realiza individual sau în grup.

Datorită faptului că art terapia lucrează cu mijloace artistice vizuale, precum picture, fotografie, sculptură, etc. este nevoie de un spațiu amplu pentru a se putea realiza activitatea, deschis, este nevoie de prevederea de spații de depozitare pentru materialele și obiectele terminate.

Încăperea va fi dotată cu șevalete, mese de lucru, scaune, planșete pentru terapia care constă din modelarea diferitelor obiecte, spații de depozitare. Sala destinată acestui tip de terapie poate fi prevăzută și cu pereți mobile pentru a fi posibilă transformarea spațiului în funcție de necesitățile artistice și ale beneficiarului.

4.5 TERAPIA SENZORIALĂ

Aceasta include experințe senzoriale ce includ atingerile, mișcarea, vederea, sunetul, mirosul, terapia oferind și oportunitatea existenței unei grădini senzoriale, care are rolul de a stimula și calma copii hiper activi.

Integrarea senzorială reprezintă abilitatea de a capta informații prin intermediul simțurilor, unii copii având nevoie de de acest tip de terapie pentru că ei au probleme de integrare socială, unde unul sau mai mulți stimuli, care fie exagerează sau nu reacționează la cei exteriori.

Imaginea 15-Exemplu de sală de terapie senzorială- http://www.thefriendtree.org/uploads/3/2/0/2/3202219/6302782.jpg

Terapia se axează, de obicei, pe următoarele arii ale simțurilor omenești: simțul tactil, cel de deplasare, de poziționarea a propriului corp, scopul tipic a acestei integrări senzoriale fiind de a ajuta copii să își reorganizeze sau reproceseze informațiile senzoriale, astfel încât să aibă un raspuns eficace la stimulii externi.

Încăperea destinată terapiei senzoriale trebuie să ofere persoanei care se află în incinta acesteia sentimenul de protecție, concepută pentru a oferi o tratare cât mai bună a problemelor senzoriale cu care se confruntă copii, și este folosită pentru prevenirea unor crize care sunt activate de diferite elemente ale mediului în care se află. Acesta a fi dotată cu diferite elemente luminoase care emit lumini colorate ( în special culoarea albastru)-lămpi- scaune și mese de lucru, proiector, diferite instrumente muzicale, spații de depozitare precum și diferite spații de joacă.

4.6 KINETOTERAPIA

Kinetoterapia este un tip de gimnastică medicală care se folosește pentru recuperare și constă din exerciții diferite , applicate în funcție de fiecare persoană. Principalele obiective sunt relaxare, corectarea posturii, creșterea mobilității articulare, creșterea coordonării, controlului și echilibrului, reeducarea sensibilității.

Imaginea 16-Exemplu sală de kinetoterapie-https://beyutza.files.wordpress.com/2013/08/kinetobebe_kinetoterapie_sedinte_043.jpg

Terapia îi poate ajuta pe copii să-și cunoască mai bine propriul corp, sa se integreze cât mai bine în mediul înconjurător dar să și relaționeze bine cu persoanele din jurul lor, aceste lucruri fiind realizate atât prin exerciții fizice cât și prin relația de comunicare cu terapeutul.Astfel copii hiperkinetici devin mai puțin agresivi, învață cum să se relaxeze, învață să să-și crească puterea de attenție și de concentrare.

Zona destinată acestei terapii este un spațiu amplu, deschis, luminos, asemeni unei săli de sport școlare. Aceasta este dotată cu diferite obiecte sportive, precum mingi de gimnastică, piscină de mingi, paliere, oglinzi-necesare pentru a atrage atenția copilului asupra sinelui, saltele. Pot exista și cazuri în care există și bazine de înot de diferite dimensiuni adiacente aparatelor de sport.

Conform doamnei psiholog Ioana Corompaki, zona de kinetoterapie trebuie să „ fie atât o zonă de joacă, cât și o zonă de realizare a unor eforturi fizice.Indiferent de tipul de terapie, aceasta trebuie să fie tratată ca și o joacă, astfel atragând atenția copilului cătrei terapeut. De asemenea, pe langă spațiul destinat sportului, trebuie să mai existe și băi cu jacuzzi. Acestea sunt necesare, în special copiilor care suferă de probleme de musculatură sau dezabilități fizice. ”

4.7 TERAPIA P.E.C.S

P.E.C.S (Picture Exchange Communication System) nu este o terapie ci este o metodă de învățare, de comunicare pe bază de imagini și începe prin învățarea copilului să înmâneze o pictogramă care reprezintă un obiect droit, partenerului de comunicare( terapuet, părinți), următoarea fază constând din prima fază dar și verbalizarea acesteia în același timp.

Această metodă are mai multe etape : etapa 1-copii învață să schimbe pictograme cu diferite obiecte; etapa 2- încă folosind pictograme, ei pot să realizeze această activitate într-o încăpere diferită și cu persoane diferite, încep încet să comunice ; etapa 3- învață să se aleagă și săceară mai multe pictograme preferate; etapa 4- copii realizează propoziții simple, folosind pictograma „Eu vreau ” urmat de cea a obiectului favorit; etapa 5- copii pot la final să formeze sintagme simple.

Rezultatul la care se dorește a se ajunge este dezvoltarea social și a limbajului, reducerea comportamentului ritualistic, a agresivității sau a hiperactivității, dezvoltarea unor aptitudini pentru funcționarea independentă.

Pentru metoda P.E.C.S se poate realiza în o încăpere în care se țin și alte tipuri de terapii, însă „pentru P.E.C.S este neoie de un spațiu special, doar în condițiile în care copilul este distras de ceilalți stimuli din încăpere, o cameră simplă, în care vor fi amplasate de către terapeut jucăriile/întăritorii copilului respectiv. ”

Exemplu de dialog cu un copil autist

http://jurnalul.ro/viata-sanatoasa/sanatatea-copilului/dialogul-cu-copilul-autist-575673.html

În România,anumite terapii, precum terapia prin artă sau metoda P.E.C.S. sunt încă într-o fază incipientă, neexistând mult personal specializat, acolo unde sunt practicate ele fiind applicate la nivel general.

Tipul de relație între arhitectură și acest tip de funcțiune este prea puțin exploatată, arhitecții având puține cunoștințte legate de centrele specializate pentru tratarea și educarea copiilor cu autism.

5.0 EXEMPLE DE CENTRE PENTRU COPII CU AUTISM DIN LUME ȘI ROMÂNIA

„ O educație reală este arhitectura sufletului.”

William Bennett

5.1 EXEMPLE DE CENTRE DIN LUME

5.1.1  WEST LIMERICK CHILDREN’S CENTER – IRLANDA

Plan parter

Plan situație

Secțiuni Perspectivă exterioară

Toate imaginile sunt luate de pe http://www.dezeen.com/2014/10/26/sata-west-limerick-childrens-medical-centre-ireland-mirrored-roof/

Perspective

exterioare

Perspective interioare

Toate imaginile sunt luae de pe http://www.archdaily.com/559747/west-limerick-children-s-centre-sata

Centrul a fost proiectat în anul 2014 de către arhitecții de la SATA, în Limerick, Irlanda, construcția având o suprafață construită de 765 metri pătrați, complimentând infrastructura socială orașului.

Serviciile acestia este de a oferi sprijin în îmbunătățire a integrării în comunitatea locală, copiilor cu dezabilități intelectuale, fizice sau senzoriale. Construit pe un buget limitat, centrul cuprinde camere de terapie pentru diferite disciplline, spații pentr birourilor angajaților, zone de depozitare precum și spații auxiliare de cazare care oferă spriji unei game largi de activități. Terapia, zona de consultare și birourile sunt situate de-a lungul inelului exteriori, find deservite de zone înalte de circulații, luminate în lățimea lor deplină, având un miez de funcțiuni auxuliare, situate în centrul planului.

Paleta de culori este restricționată pentru spațiile de interior, care duc la o iluminare naturală indirectă foarte bună. Zona de terapie și de birouri beneficiază de o lumină variată și de calitate, cu un amestec de lumină care pătrunde de la un nivel înalt, printr-o lucarnă aflată deasupra coridorului.

Întregul perimetru este realizat din spații vitrate, la un nivel care să permită o perspectivă exteroară bună indiferent de înălțime, vârstă sau abilități. Un ritm de montanți negrii proporționați pe modul de 2:3:4, unifică geamul exterior astfel încât camerele individuale nu sunt ușor identificabile din ansamblul exterior. Acești montanți crează un cadru pentru structura de sticlă, ascunzând compartinemtările interioare între spațiile de terapie care sunt executate în perimetrul spațiului.

Spațiul vitrat de la parter crează o relație deschisă cu situl, din toate punctele cardinale, asemeni cum face această construcție cu mediul din jurul ei și cmunitate. O consolă la fața de sud este excenția, care a fost adăugată pentru a preveni supraîncălzirea fațadei sudice, parte în care se află zonele de terapie, dimensiunile ei fiind singurele care sunt suficiente pentru a exlude lumina directă a soarelui în timpul sostițiului de vară.

Deasupra spațiului vitrat țși până la nivelul parapetului, fațada din aluminiu lustruit realizează un dialog între vizitatori și spațiul înconjurător prin juxtapunerea unei reflecții tranzitorii a cerului cu cel natural de sus.

În spațiul interiror, zonele de terapiei sunt accesate printr-un coridor alb care circulă in jurul unei insule centrale, care este alcătuită din spații destinate angajatorilor, toaletelor, spațiilor de depozitare și de tratament. Încăperile luminoase și spațioase, aflate la intrarea clădirii sunt umbrite de un ecran translucid realizat dintr-un cauciuc gri pentru a oferi intimitate zonelor de tratament și de joacă .

5.1.2 DAYCARE CENTER FOR DISABLED CHILDREN- FRANȚA

Plan subsol Plan parter

Plan etaj Plan situație

Secțiune transversală Secțiune longitudinală

Toate imaginile sunt luate de pe http://www.archdaily.com/302028/daycare-center-for-disabled-children-atelier-darchitecture-laurent-tournie/

Detaliu de fațadă

Imagine de ansamblu

Fațadă est Spațiu interior

Acces principal

Toate imaginile sunt luate de pe http://www.archdaily.com/302028/daycare-center-for-disabled-children-atelier-darchitecture-laurent-tournie/

Acest centru, cu o suprafață de 1.390 metri pătrați, a fost proiectat de către Atelier d’Architecture Laurent Tournié , iar construcția a fost finalizată în anul 2011, în Cahors, Franța. Centrul a fost realizat pentru a fi un loc de îngrijire, de coordonare și de împărtășire a unor activități, care au rolul de sprijinire și educare a copiilor cu handicap mental, precum și a familiilor acestora situați în zona Cahors.

Centrul este situat pe malul stând a râului Lot, din cartierul Terre Rouge. Situl este în pantă, aceasta având panta către râu. Terenul este alcătuit din argilă, iar din această cauză subsolul a fost realizat din mai multe blicuri mari de calcar, pentru ca întreaga construcție să reziste.

Finisajele exterioare folosite sunt blocuirle de calcar, cele de beton prefabricat precum și panouri de lemn, care au rolul de a obturat lumina naturală care pătrunde în incinta zonelor de activități ale copiilor.

Clădirea are o formă liniară, simplă, orientată sper nord, la sud fiind compusă din trei nivele, unul situat la subteran , iar ultimul nivel este reprezentat de către un acoperiș tip terasă care conține zona tehnică.

Structura este feliată vertical, începând la nord și finalizând la sud, astfel organizându-se diferite zone, în funcție de expunerea la soare și perspectivele exterioare, astfel în final se definește sistemele structurale, circulațiile. În partea de nord se află birourile și vestiarele angajaților, circulațiile verticale precum și camerele tehnice, iar în partea sudică se găsesc zonele de terapie și activități pentru copii, dar și zona de luat masa. Grădina, zona dedicată copiilor, oferă o perspectivă către o terasă protejată și o curte închisă.

Interiorul este unul curat, cu uși care oferă accesibilitatea în zonele de terapie și în cele de clasă,luminos datorită tipurilor de ferestre mari, care sunt proiectate mai sus de nivelul de perspectivă a copiilor, pentru a nu le distrage atenția. Zonele de circulație sunt trate cu grijă: iluminat natural și iluminat artificial, zone ușor manevrabile, spații temporare de depozitare care sunt distribuite uniformm. Plafonul tavanului este proiectat astfel încât să capteze sunetul, oferim ritm coridoarelor, iar în unele zone betonul este lăsat la vedere.

Pridvorul mare de la intrare protejează copii de acele mași care opresc în fața centrului pentru a-i lăsa pe aceștia la terapie. Pe acoperiș pe partea de nord se află zona tehnică, în partea sudică aflându-se spații libere pentru a realiza zone viitoare. La subsol, se află zona de hidraterapie, aceasta fiind luminată de o terasă sculpată în calcar, la amiazăzi lumina ajungând în apa piscinei.

5.1.3 SUNFIELD’S ROWAN AND OAK HOUSE – ANGLIA

Sunfield’s Rowan and Oak House este un centru dedicat copiilor cu autism. Acesta a fost proiectat de către GA Architects, în Clent, West Midlands, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

Acest centru este defapt o școală specială dar și o zonă rezidențială, independentă și de caritate în West Midlands, oferind servicii tinerilor cu vârste cuprinse între 6 ș 19 ani, care au nevoi de învățare complexe precum și autismul.

Sunfield este amplasat pe pantele dealurilor Clent, cu vedeere către zona Worcestershire, având o suprafață de 58 de acri. Printre zonele de terapie se află și o fermă cu graădină verticlă, trasee naturale, zonă de joacă realizată din trambuline și zone exterioare dedicate terapiei senzoriale. Școala este realizată din numeroase spații de clasă, cu mobilier realizat la comandă și table interactive, dar și spații mai mici pentru copii care au nevoie de abordări individualizate. În clădirea școlii se găsesc de asemenea săli pentru cursuri de gastronomie, arte, sală de jocuri, birouri de administrare, o sală de teatru precum și săli de ședințe.

Zona rezidențială este alcătuită din 12 case, fiecare având capacitatea de 6 sau 7 copii, cazați în funcție de vârsta lor, nevoile și compatibilitatea cu ceilalți copii. Majoritatea caselor sunt complet autonome, având propriile grădini, cele mai multe având propria lor cameră senzorială.

Facillitățile de terapie dedicate centrului sunt sălile de terapie cu lumină, o încăpere senzorială de ultima generație, care în combinație cu echipa de terapeuți și psihologi, le permite copiilor să beneficieze de sesiuni de terapie pentru a-i ajuta și sprijini învățarea și viața celor care participă la terapie. De asemenea există și încăperi dedicate muzicii, echipate cu diferite tipuri de instrumente, dispozitive pentru a-i ajuta pe copii în limbaj și vorbire și terapia ocupațională, precum și jucării și articole care să suporte terapia prin joc.

Circulațiile care se află în exteriorul zonelor rezidențiale, se dublează ca și spații de joacă mai mici.În imediata apropiere a dormitoarelor se află zonele de terapie, acesta reprezentând un plus datorită faptului că în momentul în care copii obosesc, aceștia pot să meargă în zonele de dormit pentru relaxare. Pentru copii cărora le este frică de spații mari, acele spații mici de socializare le poate oferi copiilor să își îmbunătățească nivelul de confort.

Perspective exterioare

Perspectivă fermă Spațiu interior

Zonă kinetoterapie

Toate imaginile sunt luate de pe http://www.sunfield.org.uk/about-sunfield/sunfields-facilities/

Plan parter Circulație orizontală

Secțiune zonă de locuit

Toate imaginile sunt luate de pe http://www.archdaily.com/179359/designing-for-autism-spatial-considerations/

5.2 EXEMPLE DE CENTRE DIN ROMÂNIA

5.2.1 CENTRUL AITA, BUCUREȘTI

Acest centru este situat în Sectorul 3, București iar activitatea este destinată copiilor între vârsta de doi și șase ani, dar și familiilor acestora. În incintă, copii beneficiază de servicii precum terapie comportamentală, cursuri de chitară, informare și consiliere pentru părinți, logopedie, terapia PECS dar și terapii de grup pentru trei-patru copii. În acest loc, copii lucrează individual în diferire încăperi unde se află materialele necesare fiecărui tip de terapie, ei fiind supravegheați de terapeuți și coordonatori cu mulți ani de experiență.

Asociația funcționează sub forma unui centru pentru copiii preșcolari, încă din septembrie 2008, dorința acestuia fiind de promovare a intervenției timpuri în această tulburare.

Scopul terapeuților de aici este de a acorda servicii cât mai complexe copiilor și famiilor lor, pregătirea specialiștilor, informarea cât mai clară despre tulburările pervazive de dezvoltare, promovarea în beneficiul persoanelor cu tulburări de dezvoltare a tuturor tipurilor de acțiuni.

Centrul acoperă o categorie largă de terapii , iar din personalul acestuia se află terapeuți din Israel, Anglia, SUA, bine instruiți atât în tipuri de tratamente clasice, precum kinetoterapia, cît și în terapii noi, precum cea prin muzică, sculptură. Copii beneficiază de programe de terapie comportamentală ABA și PECS, socializare și generaizare, logopedie, VB(Verbal Behavior), kinetoterapie, art-terapia, terapia ocupațională. De asemenea, familiile copiilor autiști au parte de cursuri de informare și workshopuri prin care sunt învățați multe situații ale autismului, precum și modul de reacționare la aceasta.

Evaluările sunt realizate în mod periodic și sunt analizate în echipă- părinți, terapeuți, coordonatori- iar obiectivele se stabilesc în funcție de necesitățile copilului, acestea referindu-se la abilitățile care trebuie construite – imitarea, comunicarea și limbajul- și la comportamente care trebuie să fie înlocuite –autostimulări. Modalitatea de lucru este fie individuală, fie în grupuri de 3-4 copii de aceeași vârstă și abilități, care să își exerseze abilitățile de joc și socializare.

Activitățile de terapie prin artă sunt: pictura, colajul, dansul, creare de felicitări; adresare de cât mai multe cerințe colective realizându-se astfel pregătirea pentru grădiniță, stimularea comunicării și limbajului atât între copii cât și între adulți, încurajarea autonomiei și alegerii personale.

Asociația oferă și servicii la domiciliu, de consultanță ABA(terapia comportamentală), prin care se începe un plan individualizat în funcție de copii și necesitățile acestora. Terapeuții vor evalua în permanență progresul copiilor în cadrul ședințelor de coordonare, vor gândi soluții pentru diferite problem, vor ajuta părinții să învețe cum să își ajute cât mai efficient copilul.

Terapie grup Art terapia

Atelier de creție Cursuri pentru părinți

Terapia individuală

Toate imaginile au fost luate de pe http://www.autism-aita.ro/centrul-autism-aita

ASOCIAȚIA AUTISM TRANSILVANIA, CLUJ

Societatea înființată în anul 2006, luna august, în orașul Cluj-Napoca, tratează 73 de copii atât din Cluj cât și din afara județului, dar oferă și sprijin familiei. Aceasta a fost realizată la inițiativa unor părinți motivați, care au copii cu afecțiuni de spectrul autist. Promovează alernativele educaționale, cultura, informarea culturală în societate, precum și formarea de specialiști în acest domeniu.

Durata tratamentului este de un an, existând și posibilitatea de prelungire a termenului; îngrijirea se realizează în ordine cronologică, în funcție de gradul de afectare psiho-motrică. Ținta centrului este de îmbunătățire a abilităților sociale și de limbaj, de reducere a agresivității sau hiperactivității și să ajute la dezvoltarea aptitudinilor care duc la independență.

Centrul are o categorie largă de terapeuți, printre care psihopedagogi, pedagogi de recuperare, kinetoterapeuți, muzicien, precum și psihologi. La această asociație sunt bine veniți și voluntari, care sunt implicați în diferite tipuri de activități legate de educarea și tratarea copiilor. De asemenea, în această construcție , au loc testări pentru dianosticarea din timp a bollii, „The Checklist for Autism in Todlers” (CHAT), „The Autism Diagnostic Interview “ (ADI) și algoritmul de diagnosticare. Tratamentul copiilor cu autism este o evaluare rigguroasă, exhaustivă realizată de o echipa multidisciplinară.

Ținta tratamentului este de a facilita dezvoltarea socială a limbajului, reducerera a unei părți din problemele comportamentale- agresivitate, hieractivitate- dezvoltarea unor aptitudini pentru funcționarea independentă a copiilor dar să și ajute familiile acestora să facă față problemelor cu care se confruntă. Aceste terapii sunt susținute de 17 persoane calificate în mai multe tipuri de tratament, plus voluntarii participanți la acest centru, dar și reprezentanți a unor instituții din străinătate care colaborează cu AAT pentru implementarea de noi tehnici și metode specifice.

Sală terapie

http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/prima-scoala-romania-copiii-autism-deschide-cluj-napoca-1_515ad24900f5182b8577de3b/index.html

Perspectivă exterioară

Imagini luate de pe http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/prima-scoala-romania-copiii-autism-deschide-cluj-napoca-1_515ad24900f5182b8577de3b/index.html

Sală terapie

Metodele aplicate sunt ABA-Applied Behavioral Analysis- este o metodologie care se bazează pe terapia comportamentală și folosește principiul recompensei de tip pozitiv și negativ pentru a crește frecvența comportamentelor dezirabile, menținerea unor anumite comportamente și reducerea acelora stereotipice care ar putea afecta învățarea și interacțiunea socială; PECS-Picture Exchange Communication System-facilitează comunicarea copiilor cu ajutorul ppictogramelor; TEACCH-Tratament and Education of autstic and relaxed Communication Handicapped Children- ajută la învățare oferind predictibilitate, reducerea prooblemelor legate de timp și organizare, dezlvoltarea interacțiunii sociale; PDI- Relationship Development Intervention- această metodă se bazează pe ultimele cercetări în domeniul autismului, oferind o modalitate de învățare a relațiilor de prietenie, empatie și de a-și împărtăși propriile sentimente, dorințe și nevoi .

Tehnici noi sunt folosite aici, precum cea Floortime care se bazează pe joacă pentru a-și propune dezvoltarea relațiilor sociale și a abilităților de comunicare deficitare.Aceasta este o activitate interactivă, condusă de copii, în care terapeutul urmează inițiativa acestuia. Programul Son-Rise oferă strategii menite să realizeze un sistem de stimulare a copiilor, cu intervenții individuale la domiciliu. Metoda Mifne a fost dezvltată în Israel și este un program de scurtă durată, având ca intervenție timpurie în tulburările de spectru autist.În proiectul centrului este inclusă și o grădină terapeutică senzorială.

Din păcate, aceste terapii nu sunt gratuite, pentru opt ore de tratament pe zi, costurile pentru un copiil ajungând până la 1000 euro pe lună, deși acestea ar trebui să fie gratuite, cheltuielile fiind suportate de Guvern și minister.

În anul 2013, la inițiativa Asociației Autism Transilvania si a Centrului Școlar pentru Educație Incluzivă, a fost fondată prima școală din România pentru copii cu autism, aceasta având 7 clase pentru învățământul preșcolar și primar, într-o clasă fiind 6 copii. Pe lângă sălile de curs, se vor afla și săli de consiliere, kinetoterapie, ergoterapie, logopedie, bucătărie educativă precum și spații de socializare și relaxare.

În ultimii doi ani, la nivelul județului Cluj, au fost identificate, conform Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția copilului, 400 de persoane cu autism.

6.0 APLICARE PERSONALĂ – APLICAREA SPAȚIILOR DE TRATAMENT -CENTRU PENTRU

COPII CU AUTISM

„ Forma urmează funcția.”

Louis Sullivan

6.1 SITUAȚIA ACTUALĂ A CENTRELOR DIN ROMĂNIA

Toată viața copii care suferă de autism au nevoie de terapie, care are rolul de a îmbunătăți abilitatea acestora de a comunica și relaționa cu persoanele din jur, deoarece este bine de știut că aceștia sunt izolați din punct de vedere social.

Intervenția terapeutică trebuie să fie adaptată fiecărei persoane, deoarece tipul de autism precum și particularitățile personalității diferă de la un copil la altul. Terapia presupune stimularea adecvată a tuturor treptelor de dezvoltare: motricitate, stimulare senzorială, imitație, limbaj receptiv și expresiv, comunicarea funcțională, socializare, autonomie personală și comportament.

Ȋn România nu existǎ o statisticǎ exactă ȋn legăturǎ cu numǎrul copiilor cu autism din țarǎ, ȋnsǎ conform Ministerului Sǎnǎtǎții existǎ peste 30.000 de copii afectați, iar conform instituțiilor internaționale numǎrul acestora este mult mai mare, el trecând de 44.000. Din aceste statistici s-a observat cǎ numǎrul copiilor cu TSA este mai mare decât a celor cu diabet, cancer, SIDA la un loc.

Datorită faptului că în România, serviciile specializate se situează sub nivelul cererii, spectrul autist este o afecțiune foarte costisitoare pentru o mare parte din familiile afectate, în țara noastră neexistând un cadru legislativ care să reglementeze drepturile persoanelor autiste, acoperirea costurilor intervențiilor terapeutice fiind suportate în mod exclusiv de familii. Părinții caută prin internet sau cunoștințe, atât informații cât și servicii în care se aplică terapii care s-au dovedid a fi eficiente.

În anul 2010, din cadrul celor 41 de direcții generale pentru protecția copilului din întreaga țară, au fost anunțate două servicii specializate, ambele în București, 15 direcții care ofereau servicii în cadrul complexelor de servicii sau în cadrul complexelor sociale și 24 de direcții de evaluare. Alternativa la spațiile de tratare aparținând domeniului public, există și servicii private, care sunt dezvoltate de organizații nonguvernamentale, acestea fiind realizate la inițiativa părinților copiilor cu tulbuurări de spectru autist, care nu au găsit în sistemul public ajutor.

Majoritatea serviciilor private sunt oferite în general contra-cost, deoarece părinții acoperă ei înșiși costurile pentru specialiști în terapie, acest lucru limitând numărul copiilor care pot să se înscrie la acest tip de terapie, aceștia fiind vulnerabili la intervențiile pentru o viitoare integrare socială.

Copii cu autism au nevoie de terapie în mod continuu pentru îmbunătățirea și dezvoltarea abilităților de comunicare, combaterea izolării sociale, formarea unor anumite rutine, estomparea de comportamente distructive.

Între anii 2007-2013 a luat ființă proiectul „Și ei trebuie să aibă o șansă“, program realizat pentru integrare socială și profesională a persoanelor cu spectru autist. Rolul acestuia este de creștere a numărului de medici instruiți în depistarea tulburării, creșterea numărului de specialiști în terapii, dezvoltarea unei rețele naționale de servicii publice gratuite, precum și sporirea informării și sensibilizării sociale.

După un timp de 3 ani, rezultatele finale au constat din un număr de 628 de profesioniști instruiți, 1.240 medici de familie și pediatrii înscriși la cursurile de depistare precoce, 40 de centre de consiliere pentru persoane cu autism și familiile lor în 35 de județe, 1.332 de persoane cu autism care au beneficiat de serviciile centrelor precum și 2 campanii de informare.

În prezent, în România există patru mari centre pentru copii cu autism și acestea sunt în București, Cluj, Timișoara, Iași; au diferiți terapeuți care oferă sprijin atât copiilor cât și familiilor acestora.

Centrul AITA este situat în Sectorul 3, București iar activitatea este destinată copiilor între vârsta de doi și șase ani, dar și familiilor acestora. În incintă, copii beneficiază de servicii precum terapie comportamentală, cursuri de chitară, informare și consiliere pentru părinți, logopedie, terapia PECS dar și terapii de grup pentru trei-patru copii. În acest loc, copii lucrează individual în diferire încăperi unde se află materialele necesare fiecărui tip de terapie, ei fiind supravegheați de terapeuți și coordonatori cu mulți ani de experiență.

Centrul comunitar pentru copii autisiti „Casa FAENZA” , din Timișoara a fost înființat în anul 2001, prin colaborarea dintre primărie și primăria Faenza, din Italia, astfel ajungând primul centru,realizat de comunitate , din țară, în structura căreia se implică și personal calificat. Scopul este de îmbunătățire a vieții și o adaptabilitate socială a copiilor cu sindrom autist din Timișoara, cu vârsta cuprinsă între 3 și 15 ani, deși singurii beneficiari a centrului au fost 15 copii și familiile acestora.

Asociația Autism Transilvania a fost înființată în anul 2009, în orașul Cluj-Napoca, tratează 73 de copii atât din Cluj cât și din afara județului, dar oferă și sprijin familiei. Durata tratamentului este de un an, existând și posibilitatea de prelungire a termenului; îngrijirea se realizează în ordine cronologică, în funcție de gradul de afectare psiho-motrică. Ținta centrului este de îmbunătățire a abilităților sociale și de limbaj, de reducere a agresivității sau hiperactivității și să ajute la dezvoltarea aptitudinilor care duc la independență.

Centrul ANCAAR, Iași a fost format în anul 2003, la inițiativa fundației Star of Hope Romania, misiunea acesteia fiind educarea, tratarea și îmbunătățirea vieții persoanelor cu autism precum și a familiilor acestora. Beneficiarii acestor tratamente sunt copii, adolescenții și adulții cu autism doar din județul Iași.

6.2 VIZIUNE TERITORIALĂ ȘI CONTEXTUL LOCAL

Situl ales este amplasat pe teritoriul administrativ al județului Bihor, mai exact în municipiul Oradea, oraș reședință al acestui județ.

Amplasamentului se află în zona estică, la limita cartierelor Nicolae Jiga și Gheorghe Doja, mai exact între străzile Louis Pasteur și Gheorghe Doja. Situl a fost ales datorită vecinătăților, Spitalul Județean de Urgență în partea sudică și Spitalul de Neurologie si Psihologie în est. Importanța ultimului spital menționat, este dată de existența specialiștillor și voluntarilor care se află aici și care pot frecventa centrul în orele necesare terapiei.

Acest sit are o amplasare geografică bună datorită faptului că este pericentral, făcând legătură între carierele orașeuui: Nicolae Iorga, Gheorghe Doja și Olosig.

Imaginea cartierelor orașului Oradea- http://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_cartierelor_din_Oradea#/media/File:Cartiere_Oradea_RO.svg

După studiul realizat de Direcția Națională de Protecție a Copilul și Sănătate Publică, Oradea s-a stabilit că la nivelul orașului au fost diagnosticați în ultimii 5 ani, 166 de copii cu autism, iar la nivel de județ, peste 250 de copii.

Considerând acești factori, punctele urbanistice care influențează acest sit sunt reperele spațiale ale Spitalului Județtean, Spitalului de Psihiatrie și Neurologie, Hotelului Silver, accesibilitatea bună datorită drumurilor principale perimetrale sitului- Strada Louis Pasteur, Strada Gheorghe Doja și a existenței liniei de transport în comun, linia de autobus numărul 13. Funcțiunea predminantă este de locuire cu funcțiuni adiacente, diversitatea tipologiilor fiind de țesut urban de locuire colectivă în fața Spitalului Județean, pe frontul nordic al celor două artere principale, pân la intersecția cu strada Salvării unde se găsește un țesut tradițional de locuir, în principal încadrat de cele două axe majore de circulație.

Plan încadrare în oraș a zonei sitului

Zona studiată este amplasată pe teritoriul administrativ al județului Bihor, mai exact în municipiul Oradea, oraș reședință al acestui județ, amplasamentului aflându-se în zona estică a orașului, situl având o suprafața de 9.302 metri pătrați. Acesta este cuprins între străzile Louis Pasteur și Gheorghe Doja, aparținând S.C.Perind S.A. care acum se află în proces de relocare în Parcul Industrial. Aceasta este o firmă de fabricare a măturilor și periilor, având depozite situate pe zona studiată, unele dintre depozite aflându-se într-o stare de degradare majoră, iar altele sunt realizate recent. Datorită stării de degradare a acestora, prima propunere pentru acest sit va fi demolarea integrală a construcțiilor aflate pe teren.

Limita amplasamentului

Propunerea unui Centru pentru copii cu autism în această zonă are ca scop tratarea și educarea copiilor care suferă de tulburarea spectrului autism, precum și a faimiliilor acestora atât din județ, cât și din țară, creându-se un punct de tratament în zonă, și datorită amplasamentului spitalelor din vecinătate.

6.3 STUDIUL PROGRAMULUI DE CENTRU PENTRU COPII

Centrul pentru copii care suferă de spectrul autism este o instituție permanentă în serviciul societății, unde psihologi, psihoterapeuți precum și membrii a comunității se întâlnesc pentru a trata și educa copii autiști, dar și pentru a informa familiile acestora în legătură cu această tulburare și pregătirea a specialiștilor.

Majoritatea centrelor mari, se găsesc în special în Statele Unite ale Americii, dar și în Europa, în orașe în care numărul copiilor cu autism este foarte mare. Aceste centre au diferite funcțiuni care variază de la funcțiunea de școală, de reședință, de terapii sau la funcțiunea de sport.

Scopul unu astfel de centru este de consolidare a abilităilor sociale, de comunicare și de comportament, adaptative și capacității de învățare ale copilului, scopul principal fiind de maximizare a capacității copilului de funcționare prin diminuarea simptomelor și sprijinirea dezvoltării acestuia.

Diferitele tipuri de terapii au diferite roluri printre care:

îmbunătățirea deficiențelor de coordonare și a abilităților motorii, la procesarea și gestionarea cu ușurință a informațiilor senzoriale, precum și redobândirea autonomiei, cea de autoîngrijire, și adaptare la mediu și sarcină

se tratează depresiile, în cazul în care acestea există, anxietatea, hiperactivitatea, comportamente obsesiv-compulsive, iritabilitate, isterie

dezvoltarea motricității pentru deprinderile motorii

dezvoltarea senzorială

6.4 TEMA DE PROIECTARE

Ansamblul din vecinătatea Spitalului Județean, denumit Centrul pentru Educarea și Tratarea Copiilor cu Autism își propune să răspundă cererii tot mai mari pentru tratare copiilor din județul Bihor, dar și din țară, care în momentul actual, datorită faptului că la ora actuală numărul astfelor de centre este mic,și lipsei acestuia din județ, ajungându-se astfel la soluții costisitoare. Țelul final al programului este de a asigura servicii de tratament și educare, dar și informare a famililor copiilor autiști, într-un cadru modern și dinamic care să facă din procesul de tratament un proces cât mai plăcut.

Spațiul arhitectural rezultat ar trebui în primul rând să răspundă cerințelor funcționale stricte, fără a face rabat de la calitatea arhitecturală a spațiilor interioare și exterioare. Lumina este un factor natural important în crearea spațiilor, jucând un rol important în pozișionarea funcțiunilor în cadrul clădirii.

Structura organizatorică a centrului propus va ține cont de următoarele zone principale:

• zona de terapie • zona de recreere

• zona personalului • zona alimentară

• zona de recepție • parcare

•zona administrativă • zona terapie pentru părinți

• zona tehnică • zona cabinete

• zona sport

Numărul de participanți ( scenariu) :

• 75 copii • 1 persoană spațiu tehnic

• 50 personal medical • 10 persoane spațiu de recreere

• 6 persoane- zona administrativă • 4 persoane zona sport

Spații necesare:

A. ZONA DE TERAPIE

• terapie de grup • terapie senzorială

• terapia cognitiv- comportamentală • logopedie

• terapia ocupațională

• terapia PECS

B. ZONA DE RECREERE

• art-terapie ( săli de pictură, sculptură)

• sală muzică

• ateliere pentru comunitate ( săli de bucătărie, săli de realizare artă pentru vânzare)

• sală muzică

• sală de lectură

C. ZONA PERSONALULUI D. ZONA DE RECEPȚIE

• sală de relaxare • zonă programări

• sală personal • zonă garderobă

• vestiar voluntari • zonă foayer

• chicinetă E. ZONA ALIMENTARĂ

• spațiu de relaxare • sală de consumație ( 100 locuri)

F. ZONA ADMINISTRATIVĂ G. ZONA TERAPIE PENTRU PĂRINȚI

• secretariat • sală așteptare

• birou administrativ • terapie psihoeducațională

• sală de așteptare H. ZONA THENICĂ

• arhivă • centrală termică

I.ZONA CABINETE • atelier întreținere

• filtru J. ZONA SPORT

• cabinet medical • zona sport

• izolatoriu • zona kinetoterapie

• sală de așteptare • vestiare

• medic specializat • hidroterapie

• evaluare psihoterapeut

• evaluare psiholog

Dimensionarea spațiilor se va face ținând cont de normativele în vigoare privind proiectarea clădirilor de învățământ, a grădinițelor și a normelor privind siguranța în exploatare și normativul de siguranță la foc al clădirilor și orice normative sub indicativele cărora se încadrează activitățile din cadrul proiectului.

6.5 CONCEPT

Conceptul a pornit de la idea de rezolvare funcțională. Volumetria este rezultată din două direcții, una fiind nevoia de realizare a unei curți interioare care va face parte din terapia senzorială, iar a doua din tipologia volumetriei dată de funcțiunea aleasă. Acesta a pornit de la intersectarea funcțiunilor destinate spațiului personalului cu zona de terapie și grădină interioară, precum și a zonei de relaxare cu grădina exterioară.

Volumul sudic, un volum deschis și ieșit în consolă aproape de circulația carosabilă, este pivotul volumelor închise care conțin kinetoterapia și sala de recreere.

Conceptul începe prin desenarea la sol a unei amprente, pentru a rezolva din punct de vedere funcțional, spațiile propuse. Dupa aceea se ridică amprenta de la sol, care în final se deschide pentru a realiza o grădina interioară. Apoi se modifică volumul pentru realizarea funcțională. Într-un final se modifică volumul pe orizontală iar apoi pe verticală.

Amenajarea sitului a fost proiectat după regulile conceptuale de bază care au fost gândite de la început:

spații verzi amenajate

locuri de joacă pentru copii

locuri de parcare la suprafață aproximativ 36 locuri

7.0 CONCLUZII

„Noi ne modelăm clădirile după care acestea ne modelează pe noi.”

Winstion Churchill

Datele prezentate în acest studiu ne oferă o imagine de ansamblu a ceea ce reprezintă complexitatea programului de tratare și educare a copiilor cu autism și a familiei acestora, precum și informarea opiniei publice . Prin prezentarea istoricului autismului, am dorit să evidențiez evoluția terapiilor și studiilor asupra persoanelor cu autism, de la neînțelegerea persoanelor autiste înaintea secolului 20, cănd copii erau văzuți ca suferind diferite boli mentale, secolul 20 când au fost descoperite diferite simptome ale tulburării, până în secolul nostru, când cunoștințele legate de autism sunt mai variate.

De asemenea am cuprins capitolul de importanță a spațiilor cu rol neurologic asupra copiilor hiposensibili sau hipersensibili, prezentând metodele folosite în realizarea designului de interior al unui spațiu destinat copiilor care suferă de spectrul autist, de la necesitatea folosirii iluminatul natural sau artificial, a unor anumite palete de culori, până la folosirea a unor anumite tipuri de texturi și a izolării acustice a unor încăperi.

Realizarea designului pentru educarea și tratarea copiilor cu autism contrazice câteva reguli arhitecturale, precum realizarea unui spațiu interior care trebuie să stimuleze copii, însă acesta nu se aplică și centrelor dedicate sectrului autism deoarece, acesta este de obicei marcat de o sensibilitate extremă la stimulări senzoriale precum sunet, lumină, culoare, textură.

Adevărul este că nu se știe concret ce necesită un centru pentru copii cu autism, datorită faptului că sunt foarte puține studii arhitecturale legate de aceasta temă, existând însă un ghid moral care este urmat de către arhitecți, acesta bazându-se în principiu pe construcția de școli și grădinițe. O altă metodă de proiectare e unei astfel de funcțiuni este prin prezentarea probleme cu care se confruntă copii și studierea îndelungată a acesteia, iar în timpul realizării, trebuie purtate anumite discuții cu psiholgi, terapeuți, persoane care știu simpotomele acestei boli. Designul arhitectural este doar o mică etapă, atunci când vine vorba de educarea și tratarea copiilor, acesta fiind diferit de la caz la caz, în funcție de necesitățile beneficiarilor.

Centrele pentru copii cu autism trebuie să incorporeze diferite spații care să ofere servicii în spectrul social, de tratare și chiar zone de diagnosticare.

În funcție de tipul de terapie, am prezentat mai sus, diferitele nevoi senzoriale și legate de mobilier, pentru a realiza un spațiu cât mai utilizabil pentru persoanele cu autism.

Prin exemplele pe care le-am dat, atât internaționale cât și naționale, am dorit să arăt câteva exemple pozitive de centre sau școli în care se realizează tratarea și educarea copiilor, și modul în care s-au desprins de modelul centrelor tradiționale.

Am punctat în partea de arhitectură, în cadrul programelor care vizează clădirile dedicate tratării unei astfel de tulburări, funcționalitatea partiului de arhitectură este unul dintre cele mai importante aspecte. Realizarea unor circulații cât mai scurte, respectare normativelor în vigoare și separarea corectă a fluxurilor în clădire.

Datele prezentate mai sus arată necesitatea construirii unui centru de îngrijire și educare a copiilor cu autism atât din județul Bihor, cât și din alte județe. Evaluarea și tratarea persoanelor cu spectrul autism este o cerință primară când vine vorba de o astfel de instituție, pentru combaterea autismului, indiferent de faza acesteia.

7.0 SURSE DE DOCUMENTARE

„ Arhitectura este jocul învățat, corect

și magnific a formelor ansamblate în lumină.”

Le Corbusier

CĂRȚI

1. Bogdashina, Olga, Sensory Perceptual Issues in Autism and Asperger Syndrome. London, Editura Jessica Kingsley Publishers, 2003, p. 63

2. Vais, Gheorghe, Programe de arhitectură, U.T.PRESS, Cluj-Napoca, 2008

3. Loftness, Vivian, Snyder Megan, Where Windows Become Doors.In Biophilic Design, Editura Stephen R. Kellert, Judith H. Heerwagen, and Martin L. Mador,. Hoboken, New Jersey, John Wiley & Sons, 2008, p.121

REVISTE

1. Coulter, Rachel, Understanding the Visual Sympotoms of Individuals with Autism Spectrum Disorder, https://c.ymcdn.com/sites/www.covd.org/resource/resmgr/ovd40-3/article_understandingvisuals.pdf

2. Franklin, Anna, Sowden Paul, Burley, Rachhel, Notman, Leslie, Elizabeth Adler, Journal of Autism and Development Disorders, 1 Mai 2008

3. Mostafa, Magda, An Architecture for autism: Concepts of design intervention for the autistic user, International Journal of Architecture Research, Volum 2, Numărul 1, Martie 2008 , p. 189-211

4. Myler, Patricia A, Thomas A. Fantacone, Edwin T. Merrit, Eliminating Distractions, Editura School and University(2003), 18 Decembrie 2005

5. Scott, Iain, Designing learning spaces for children on the autism spectrum, Good Autism Practice, Octombrie 2009, p.44

6. Stasisin, Laura, Texturi urbane, Igloo, Numarul 75, Martie 2008

7. Thompson, Fletcher, Designing for Autism: Lightning, ArchDaily, http://www.archdaily.com/177293/designing-for-autism-lighting/

8. Whitehurst,Teresa, The impact of building design on children with autistic spectrum disorders, GAP- Good Autism Practice, Mai 2006, Vol. 7, pg 31-38

CURSURI

1.Curs LUMINĂ ȘI CULOARE ÎN ARHITECTURĂ – Profesor Dr. Arh Grădinaru Tudor- Facultatea de Arhitectură Iași, Departamentul de Arhitectură

DICȚIONARE ȘI LEXICOANE

1. Dicționarul explicativ al limbii române, Ediția a II-a, Editura Univers Enciclopedic Gold,

2012

DOCUMENTE OFICIALE

1. Legea nr. 272 din 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului

RESURSE WEB

1.<http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/prima-scoala-romania-copiii-autism-deschide-cluj-napoca-1_515ad24900f5182b8577de3b/index.html>

2.<http://www.adrianjamesacoustics.co.uk/papers/Acoustic%20requirements%20for%20special%20schools.pdf>

3. <http://autismedsp5310s20f10.pbworks.com/f/The+history+of+autism.pdf>

4. <https://autismro.wordpress.com/aita-centru-de-terapie-pentru-copiii-cu-autism/ >

5. < https://c.ymcdn.com/sites/www.covd.org/resource/resmgr/ovd40-3/article_understandingvisuals.pdf

http://citynews.ro/eveniment/asociatia-autism-transilvania-primit-sediu-valoare-de-300000-de-lire-sterline-1223676 >

6. <http://designforautism.com/ >

7. < http://en.wikipedia.org/wiki/Art_therapy >

8. < http://en.wikipedia.org/wiki/Autism#History>

9. <http://icon.asid.org/index.php/2014/04/30/impactful-design-creating-spaces-for-individuals-with-autism/>

10. <http://jurnalul.ro/viata-sanatoasa/sanatatea-copilului/dialogul-cu-copilul-autist-575673.html>

11. <http://psychology.about.com/od/psychotherapy/f/art-therapy.htm >

12. <http://ro.wikipedia.org/wiki/Culoare>

13. <http://ro.wikipedia.org/wiki/Kinetoterapie >

14. < http://www.sunfield.org.uk/ >

15. <http://stirileprotv.ro/stiri/sanatate/copiii-romani-care-sufera-de-autism-se-pot-trata-doar-in-patru-orase-din-tara.html >

16. <http://www.ancaar-iasi.ro/eveniment.html>

17. <http://www.archdaily.com/302028/daycare-center-for-disabled-children-atelier-darchitecture-laurent-tournie/>

18. <http://www.archdaily.com/177293/designing-for-autism-lighting/>

19. <http://www.archdaily.com/179359/designing-for-autism-spatial-considerations/>

20. <http://www.argesautism.ro/index.php/ro/terapii/kinetoterapie/9-rolul-si-obiectivele-kinetoterapiei-in-recuperarea-copiilor-cu-autism.html>

21. <http://www.apwromania.ro/expertrare-logopedie>

22. < http://www.autism.com/symptoms_sensory_king>

23. < http://www.autism-help.org/autism-history.htm >

24. <http://www.autism-resources.com/autismfaq-hist.html >

25. <http://www.autism.org.uk/Working-with/Leisure-and-environments/Architects/NAS-architects-briefing-notes-autism-and-building-design.aspx >

26. < http://www.autism.ro/ >

27. <http://www.autismromania.ro/ >

28. < http://www.autismtransilvania.ro/index.html >

29. < http://www.autismtransilvania.ro/index.html >

30. < http://www.awares.org/static_docs/about_autism.asp?docSection=2 >

31. <http://www.descopera.ro/dnews/11277979-ce-sanse-au-copiii-autisti-in-romania>

32. <http://www.dodea.edu/edSpecs/upload/4-2g-D-OTPT-ES-MS-HS.pdf>

33. <http://www.english.certec.lth.se/autism/kunskap_e.html>

34. <http://www.evz.ro/1089177.html>

35. <http://www.helpautism.ro/autism/tratamentul-autismului>

36. <http://www.invingemautismul.ro/>

37. <http://www.learningrx.com/sensory-integration-therapy.htm>

38. < http://www.logopediatorrent.es/?attachment_id=1329 >

39. <http://www.napocensis-mc.ro/kinetoterapie/ >

40. <http://www.news-medical.net/health/Autism-History.aspx>

41. <http://www.obiectivbr.ro/numarul-copiilor-diagnosticati-cu-autism-a-crescut-de-zece-ori_id92265>

42. <http://www.ot-innovations.com/content/view/49/46/>

43. <http://www.pbs.org/pov/refrigeratormothers/fridge.php >

44. <http://www.pecs-romania.com/pecs.php >

45. < http://www.psiholog-logoped.ro/doc_8_Ce-este-logopedia-_pg_0.htm >

46. < http://www.scribd.com/doc/146647385/acustica-constructiilor#scribd >

47. <http://www.scribd.com/doc/144264892/Kinetoterapie-Pentru-Copiii-Cu-Autism#scribd>

48. <http://www.teachh.com >

49. < http://www.terapieocupationala.ro/ >

50. <http://www.webmd.com/brain/autism/history-of-autism>

RESURSE FILMOGRAFIE

1. <https://www.youtube.com/watch?v=cv6ZqKz1V2Y>

2. <https://www.youtube.com/watch?v=nzire9I_aw8

SURSE IMAGINI

Pg 11- <http://www.sheknows.com/health-and-wellness/articles/989077/explaining-autism-to-your-child>

Pg 18- <http://spauldingyouthcenter.org/uploads/images/Page%20specific%20top%20photos/ Daniel_Webster_Home_1874.jpg>

Pg 19, 20- <http://www.english.certec.lth.se/autism/kunskap_e.html>

Pg 24- <http://medlines.org/wp-content/uploads/2014/10/104065cs8b-file004490.jpg>

Pg 25- <http://www.makroplast.ro/produse/luminatoare/>

Pg 26- <http://www.scribd.com/doc/8497070/Lumina-Si-Culoare-in-Arhitectura#scribd

http://www.archdaily.com/177293/designing-for-autism-lighting/rss_front-entrance/>

Pg 28- arhivă personală

Pg 30- Igloo, Numărul 75, Martie 2008

Pg 31- <http://www.scribd.com/doc/146647385/acustica-constructiilor#scribd>

Pg 32- <http://www.adrianjamesacoustics.co.uk/papers/Acoustic%20requirements%20for%20 special%20schools.pdf>

Pg 36- <http://www.logopediatorrent.es/wp-content/uploads/2014/09/Sala-Intervenci%C3%B3n-Logopedia.jpg>

Pg 37- <http://www.dodea.edu/edSpecs/upload/4-2g-D-OTPT-ES-MS-HS.pdf>

Pg 38- <http://georgiabulletin.org/wp-content/uploads/2013/07/July042013-Covenant-House-005.jpg>

Pg 39- <http://www.thefriendtree.org/uploads/3/2/0/2/3202219/6302782.jpg>

Pg 40- <https://beyutza.files.wordpress.com/2013/08/kinetobebe_kinetoterapie_ sedinte_043.jpg>

Pg 42- <http://jurnalul.ro/viata-sanatoasa/sanatatea-copilului/dialogul-cu-copilul-autist-575673.html>

Pg 45- <http://www.dezeen.com/2014/10/26/sata-west-limerick-childrens-medical-centre-ireland-mirrored-roof/>

Pg 46- <http://www.archdaily.com/559747/west-limerick-children-s-centre-sata>

Pg 48, 49 – <http://www.archdaily.com/302028/daycare-center-for-disabled-children-atelier-darchitecture-laurent-tournie/>

Pg 52- <http://www.sunfield.org.uk/about-sunfield/sunfields-facilities/>

Pg 53- <http://www.archdaily.com/179359/designing-for-autism-spatial-considerations/>

Pg 55- <http://www.autism-aita.ro/centrul-autism-aita>

Pg 56, 57- <http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/prima-scoala-romania-copiii-autism-deschide-cluj-napoca-1_515ad24900f5182b8577de3b/index.html>

Pg 63- <http://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_cartierelor_din_Oradea#/ media/File:Cartiere_Oradea_RO.svg>

Pg 64- <http://google.maps.ro>

Pg 65, 66, 68, 69- arhivă personală

SURSE DE DOCUMENTARE

„ Arhitectura este jocul învățat, corect

și magnific a formelor ansamblate în lumină.”

Le Corbusier

CĂRȚI

1. Bogdashina, Olga, Sensory Perceptual Issues in Autism and Asperger Syndrome. London, Editura Jessica Kingsley Publishers, 2003, p. 63

2. Vais, Gheorghe, Programe de arhitectură, U.T.PRESS, Cluj-Napoca, 2008

3. Loftness, Vivian, Snyder Megan, Where Windows Become Doors.In Biophilic Design, Editura Stephen R. Kellert, Judith H. Heerwagen, and Martin L. Mador,. Hoboken, New Jersey, John Wiley & Sons, 2008, p.121

REVISTE

1. Coulter, Rachel, Understanding the Visual Sympotoms of Individuals with Autism Spectrum Disorder, https://c.ymcdn.com/sites/www.covd.org/resource/resmgr/ovd40-3/article_understandingvisuals.pdf

2. Franklin, Anna, Sowden Paul, Burley, Rachhel, Notman, Leslie, Elizabeth Adler, Journal of Autism and Development Disorders, 1 Mai 2008

3. Mostafa, Magda, An Architecture for autism: Concepts of design intervention for the autistic user, International Journal of Architecture Research, Volum 2, Numărul 1, Martie 2008 , p. 189-211

4. Myler, Patricia A, Thomas A. Fantacone, Edwin T. Merrit, Eliminating Distractions, Editura School and University(2003), 18 Decembrie 2005

5. Scott, Iain, Designing learning spaces for children on the autism spectrum, Good Autism Practice, Octombrie 2009, p.44

6. Stasisin, Laura, Texturi urbane, Igloo, Numarul 75, Martie 2008

7. Thompson, Fletcher, Designing for Autism: Lightning, ArchDaily, http://www.archdaily.com/177293/designing-for-autism-lighting/

8. Whitehurst,Teresa, The impact of building design on children with autistic spectrum disorders, GAP- Good Autism Practice, Mai 2006, Vol. 7, pg 31-38

CURSURI

1.Curs LUMINĂ ȘI CULOARE ÎN ARHITECTURĂ – Profesor Dr. Arh Grădinaru Tudor- Facultatea de Arhitectură Iași, Departamentul de Arhitectură

DICȚIONARE ȘI LEXICOANE

1. Dicționarul explicativ al limbii române, Ediția a II-a, Editura Univers Enciclopedic Gold,

2012

DOCUMENTE OFICIALE

1. Legea nr. 272 din 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului

RESURSE WEB

1.<http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/prima-scoala-romania-copiii-autism-deschide-cluj-napoca-1_515ad24900f5182b8577de3b/index.html>

2.<http://www.adrianjamesacoustics.co.uk/papers/Acoustic%20requirements%20for%20special%20schools.pdf>

3. <http://autismedsp5310s20f10.pbworks.com/f/The+history+of+autism.pdf>

4. <https://autismro.wordpress.com/aita-centru-de-terapie-pentru-copiii-cu-autism/ >

5. < https://c.ymcdn.com/sites/www.covd.org/resource/resmgr/ovd40-3/article_understandingvisuals.pdf

http://citynews.ro/eveniment/asociatia-autism-transilvania-primit-sediu-valoare-de-300000-de-lire-sterline-1223676 >

6. <http://designforautism.com/ >

7. < http://en.wikipedia.org/wiki/Art_therapy >

8. < http://en.wikipedia.org/wiki/Autism#History>

9. <http://icon.asid.org/index.php/2014/04/30/impactful-design-creating-spaces-for-individuals-with-autism/>

10. <http://jurnalul.ro/viata-sanatoasa/sanatatea-copilului/dialogul-cu-copilul-autist-575673.html>

11. <http://psychology.about.com/od/psychotherapy/f/art-therapy.htm >

12. <http://ro.wikipedia.org/wiki/Culoare>

13. <http://ro.wikipedia.org/wiki/Kinetoterapie >

14. < http://www.sunfield.org.uk/ >

15. <http://stirileprotv.ro/stiri/sanatate/copiii-romani-care-sufera-de-autism-se-pot-trata-doar-in-patru-orase-din-tara.html >

16. <http://www.ancaar-iasi.ro/eveniment.html>

17. <http://www.archdaily.com/302028/daycare-center-for-disabled-children-atelier-darchitecture-laurent-tournie/>

18. <http://www.archdaily.com/177293/designing-for-autism-lighting/>

19. <http://www.archdaily.com/179359/designing-for-autism-spatial-considerations/>

20. <http://www.argesautism.ro/index.php/ro/terapii/kinetoterapie/9-rolul-si-obiectivele-kinetoterapiei-in-recuperarea-copiilor-cu-autism.html>

21. <http://www.apwromania.ro/expertrare-logopedie>

22. < http://www.autism.com/symptoms_sensory_king>

23. < http://www.autism-help.org/autism-history.htm >

24. <http://www.autism-resources.com/autismfaq-hist.html >

25. <http://www.autism.org.uk/Working-with/Leisure-and-environments/Architects/NAS-architects-briefing-notes-autism-and-building-design.aspx >

26. < http://www.autism.ro/ >

27. <http://www.autismromania.ro/ >

28. < http://www.autismtransilvania.ro/index.html >

29. < http://www.autismtransilvania.ro/index.html >

30. < http://www.awares.org/static_docs/about_autism.asp?docSection=2 >

31. <http://www.descopera.ro/dnews/11277979-ce-sanse-au-copiii-autisti-in-romania>

32. <http://www.dodea.edu/edSpecs/upload/4-2g-D-OTPT-ES-MS-HS.pdf>

33. <http://www.english.certec.lth.se/autism/kunskap_e.html>

34. <http://www.evz.ro/1089177.html>

35. <http://www.helpautism.ro/autism/tratamentul-autismului>

36. <http://www.invingemautismul.ro/>

37. <http://www.learningrx.com/sensory-integration-therapy.htm>

38. < http://www.logopediatorrent.es/?attachment_id=1329 >

39. <http://www.napocensis-mc.ro/kinetoterapie/ >

40. <http://www.news-medical.net/health/Autism-History.aspx>

41. <http://www.obiectivbr.ro/numarul-copiilor-diagnosticati-cu-autism-a-crescut-de-zece-ori_id92265>

42. <http://www.ot-innovations.com/content/view/49/46/>

43. <http://www.pbs.org/pov/refrigeratormothers/fridge.php >

44. <http://www.pecs-romania.com/pecs.php >

45. < http://www.psiholog-logoped.ro/doc_8_Ce-este-logopedia-_pg_0.htm >

46. < http://www.scribd.com/doc/146647385/acustica-constructiilor#scribd >

47. <http://www.scribd.com/doc/144264892/Kinetoterapie-Pentru-Copiii-Cu-Autism#scribd>

48. <http://www.teachh.com >

49. < http://www.terapieocupationala.ro/ >

50. <http://www.webmd.com/brain/autism/history-of-autism>

RESURSE FILMOGRAFIE

1. <https://www.youtube.com/watch?v=cv6ZqKz1V2Y>

2. <https://www.youtube.com/watch?v=nzire9I_aw8

SURSE IMAGINI

Pg 11- <http://www.sheknows.com/health-and-wellness/articles/989077/explaining-autism-to-your-child>

Pg 18- <http://spauldingyouthcenter.org/uploads/images/Page%20specific%20top%20photos/ Daniel_Webster_Home_1874.jpg>

Pg 19, 20- <http://www.english.certec.lth.se/autism/kunskap_e.html>

Pg 24- <http://medlines.org/wp-content/uploads/2014/10/104065cs8b-file004490.jpg>

Pg 25- <http://www.makroplast.ro/produse/luminatoare/>

Pg 26- <http://www.scribd.com/doc/8497070/Lumina-Si-Culoare-in-Arhitectura#scribd

http://www.archdaily.com/177293/designing-for-autism-lighting/rss_front-entrance/>

Pg 28- arhivă personală

Pg 30- Igloo, Numărul 75, Martie 2008

Pg 31- <http://www.scribd.com/doc/146647385/acustica-constructiilor#scribd>

Pg 32- <http://www.adrianjamesacoustics.co.uk/papers/Acoustic%20requirements%20for%20 special%20schools.pdf>

Pg 36- <http://www.logopediatorrent.es/wp-content/uploads/2014/09/Sala-Intervenci%C3%B3n-Logopedia.jpg>

Pg 37- <http://www.dodea.edu/edSpecs/upload/4-2g-D-OTPT-ES-MS-HS.pdf>

Pg 38- <http://georgiabulletin.org/wp-content/uploads/2013/07/July042013-Covenant-House-005.jpg>

Pg 39- <http://www.thefriendtree.org/uploads/3/2/0/2/3202219/6302782.jpg>

Pg 40- <https://beyutza.files.wordpress.com/2013/08/kinetobebe_kinetoterapie_ sedinte_043.jpg>

Pg 42- <http://jurnalul.ro/viata-sanatoasa/sanatatea-copilului/dialogul-cu-copilul-autist-575673.html>

Pg 45- <http://www.dezeen.com/2014/10/26/sata-west-limerick-childrens-medical-centre-ireland-mirrored-roof/>

Pg 46- <http://www.archdaily.com/559747/west-limerick-children-s-centre-sata>

Pg 48, 49 – <http://www.archdaily.com/302028/daycare-center-for-disabled-children-atelier-darchitecture-laurent-tournie/>

Pg 52- <http://www.sunfield.org.uk/about-sunfield/sunfields-facilities/>

Pg 53- <http://www.archdaily.com/179359/designing-for-autism-spatial-considerations/>

Pg 55- <http://www.autism-aita.ro/centrul-autism-aita>

Pg 56, 57- <http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/prima-scoala-romania-copiii-autism-deschide-cluj-napoca-1_515ad24900f5182b8577de3b/index.html>

Pg 63- <http://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_cartierelor_din_Oradea#/ media/File:Cartiere_Oradea_RO.svg>

Pg 64- <http://google.maps.ro>

Pg 65, 66, 68, 69- arhivă personală