ARHITECTURA ÎN MIȘCARE – SPAȚIUL SPORTULUI [600278]

ARHITECTURA ÎN MIȘCARE – SPAȚIUL SPORTULUI

ARHITECTURA ÎN MIȘCARE – SPAȚIUL SPORTULUI

CUPRINS
ARGUMENT …………………………………………………………………………… 5
PLAN DE IDEI ……………………………………………………………………….. 6
CAPITOLUL 1: INTRODUCERE
1.1 Considerații generale. Semnificația sportului ……………… 11
1.2 Scopul lucr ării …………. ………………………………………….. 12
1.3 Definirea termenilor …………. …………………………………… 12
CAPITOLUL 2: EVOLUȚIE – PERSPECTIVĂ ISTORICĂ
2.1 Sportul și construcții sportive antice ………………. ……….. 15
2.1.1 Egiptul Antic …………………………………………….. . 28
2.1.2 Grecia Antică …………………………………………….. 35
2.1.3 Roma Antică ……………………………………………… 40
2.1.4 Perioada Bizantină ……………………………………. 42
2.1.5 Renașterea ………………………………………………. 25
2.2 Jocurile olimpice antice ………………………. …………………. 25
2.3 Sportul și construcții s portive moderne ……. ………………. 30
2.4 Jocurile olimpice moderne ……………………… ……… ………. 35
CAPITOL UL 3: STUDIU PE PLAN NAȚIONAL
3.2 Săli de sport vechi – înainte de '90 ………….. ………………. 40
3.3 Săli de sport noi – după '90 ……………….. …………………… 50

ARHITECTURA ÎN MIȘCARE – SPAȚIUL SPORTULUI

ARHITECTURA ÎN MIȘCARE – SPAȚIUL SPORTULUI

ARGUMENT

Spațiul arhitectural reprezintă un element de maximă importanță pentru
societate, mai mult decât pur tehnic, estetic, sau chiar mai mult decât ar fi
sugerat de către semiotică. Spațiul este cel care ne aduce împreună dar și cel
care ne poate separa.
Sportul și activitățile sportive au făcut parte din cultura umană înca din
antichitate și constituie o formă și un spațiu dinamic, în continuă schimbare.
Scopul principal a l sportului este nu să îți înfrângi oponentul, ci să te
autodisciplinezi. Noile tendințe arhitecturale privind spațiul sportului implică
multe activități, funcționalitate și multă diversitate.
Pornind de la necesitatea dezvoltării infrastructurii sportive a municipiului
Oradea , lucrarea de față își propune conturarea fundamentelor teoretice și
abordează evoluția spațiului pentru practicarea sporturilor punând -o într -o
perspectivă istorică și valorifică tehnologia și tendințele moderne din spațiul
sportului.
Proiectul de diplomă este reprezentat de necesitatea construirii unei săli
polivalente in municipiul Oradea ( Anexa 1) , care să facă posibilă organizarea de
competiții internaționale și europene pentru diferite discipline sportive.
Fundamentarea acestei necesități se regăsește în actul normativ: " Hotărâre
privind modificarea Hotărârii Consiliului Local nr. 863 din 27.11.2014 pentru
aprobarea predării către Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice
prin Compania Națională de Investiții S.A ., a amplasamentului obiectivului de
investiții "Complex sportiv multifuncțional” în Municipiul Oradea și asigurarea
condițiilo r în vederea executării acesteia"1.

1 Hotărâre nr.95/2015 a Consiliului Local al Municipiului Oradea pentru aprobarea realizării
obiectivului de investiții " Sală Polivalentă cu 5.000 locuri"

ARHITECTURA ÎN MIȘCARE – SPAȚIUL SPORTULUI

PLAN DE IDEI

CAPITOLUL 1: INTRODUCERE
1.1 Considerații generale. Semnificația sportului
"Sportul reprezintă cea mai populară activitate într -o societate modernă.
Sportul oferă oportunitatea de a te învăța să acționezi conform unor norme
stabilite de comun acord, de a te comporta admirabil atât în victorie cât și în
înfrângere, și de a -ți dezvo lta nu numai fizicul, ci și comportamentele sociale ș i
valorile etice."2
1.2 Scopul lucrării
Lucrarea are rolul de a veni in sprijinul fundamentării teoretice și elaborării
proiectului de diplomă cu titlul „Sală de sport multifuncțională” , amplasată in
Oradea, Bihor.
1.3 Definirea termenilor
Clarificarea termenilor specifici din domeniul studiat, precum: spațiul
sportului, dezvoltare sustenabilă , estetica structurii, dezvoltare durabilă.
CAPITOLUL 2: EVOLUȚIE – PERSPECTIVĂ ISTORICĂ
2.1 Sportul și construcții sportive antice
Acest subcapitol abordează evoluția spațiului pentru practicarea sporturilor
și a construcțiilor sportive punând -o într -o perspectivă istorică.
2.2 Jocurile olimpice antice

2 Council of Europe, 2011

ARHITECTURA ÎN MIȘCARE – SPAȚIUL SPORTULUI

ARHITECTURA ÎN MIȘCARE – SPAȚIUL SPORTULUI

CAPITOLUL 1: INTRODUCERE

1.1 Considerații generale. Semnificația sportului
Semnificația sport nu este percepută ca fiind o descoperire nouă dacă ne
referim la Grecia antică. Astăzi, Consiliul Europei identifică importanța sporturilor
în felul următor: „ Consiliul e conștient de fapt ul că sportul are un rol distins și
acesta figurează ca forță de integrare socială, toleranță și înțelegere. Este la
îndemâna oricui, indiferent de vârstă, limbă, religie, cultură sau aptitudine.
Sportul reprezintă cea mai populară activitate într -o societ ate modernă. Sportul
oferă oportunitatea de a te învăța să acționezi conform unor norme stabilite de
comun acord, de a te comporta admirabil atât în victorie cât și în înfrângere, și
de a-ți dezvolta nu numai fizicul, ci și comportame ntele sociale și valorile etice.
Contribuția sa la educație este din ce în ce mai vizibilă. Sportul are o contribuție
esențială în ceea ce privește promovarea valorilor de bază ale Consiliului Europei,
democrația, drepturile omului, legile statului de drept.”3
Care este se mnificația sportului în relație cu arhitectura?
Începând cu atleții greci ai antichității, arhitectura a jucat un rol important
în oferirea spațiului pentru sport. Arhitectura a rămas în aceași poziție. O poziție
în care relația dintre arhitectură și sport este legată prin experimentarea trupului.
Jocul și sportul, pot fi percepute ca o simulare a realităț ii, în care
participanții se văd uneori în situații -limită pe care sunt nevoiți să le soluționeze,
ceea ce le antrenează imaginația și creativitatea și îi ajută să -și găsească noi
resurse .
Psihologul elvețian K arl Groos afirmă că „ jocul conduce de la sarcini ușoare
la unele mai dificile, de vreme ce doar cucerirea intenționată conferă sentimentul
de satisfacție în succes ”.4

3 Council of Europe, 2011
4 K. Groos, Die Spiele der Menschen , 1899 în L. Lefaivre, Ground -Up City: Play as a Design Tool ,
Rotterdam: 010 Publishers, 2007, p. 40.

ARHITECTURA ÎN MIȘCARE – SPAȚIUL SPORTULUI

Relația dintre om și mediu est e una dinamică. Experiența umană este
afectată de mediul înconjurător și vice versa. Această condiție are o importanță
decisivă atunci când se ocupă cu spațiul pentru sport și mișcarea corpului în
secolul 21, din moment ce concentrarea și participarea a fă cut unele schimbări
majore în aceste domenii în deceniile anterioare. A apărut astfel o nouă
provocare arhitecturală.
În România sporturile au devenit o parte considerabilă a industriei de
divertisment, o creștere a tipurilor de sport , iar femeile și pers oanele în vârstă
încep tot mai mult să facă sport, în ciuda faptului că la început sportul părea să
conteze doar pentru copii și tineri.
1.2 Scopul lucrării
Scopul lucrării este analiza evoluț iei spațiului pentru practicarea sporturilor
punând -o într -o perspectivă istorică, dar mă voi opri în special asupra noilor
tendințe arhitecturale privind spațiul sportului care și -au pus amprenta pe
construcțiile de astăzi și voi expune necesitatea construir ii unei săli polivalente
care va dezvolta infrastructura sportivă din municipiul Oradea.
Totodată, această lucrare susține teoretic proiectul de diplomă. Printr -o
analiză a sălilor polivalente din România și punerea în context a câtorva studii de
caz, se p oate alcătui o bază fundamentală care determină proiectarea obiectului
de arhitectură.
1.3 Definirea termenilor
Pentru a clarifica exprimarea consider necesară definirea următorilor
termeni:
Spațiul sportului – cadrul în care se desfășoară „toate formele d e
activitate fizică menite, printr -o participare organizată sau nu, să exprime sau să
amelioreze condiția fizică și confortul spiritual, să stabilească relații sociale sau să
conducă la obținerea de rezultate în competiții de orice nivel. ”5

5 Lege nr.69/2000 – educației fizice si sportului

ARHITECTURA ÎN MIȘCARE – SPAȚIUL SPORTULUI

Dezvoltare sustenabilă – este acea „dezvoltare ce întrunește nevoile
generației actuale fără a compromite abilitatea viitoarelor generații să își
satisfacă nevoile”6
Dezvoltare durabilă – „Conceptul de dezvoltare durabila poate fi
caracterizat din mai mult e puncte de vedere, prin urmatoarele elemente:
economic (eficienta, crestere, stabilitate), social (nivel de trai, dialog social si
delegarea responsabilitatilor, protejarea culturii/patrimoniului), ecologic:
biodiversitate/ rezistenta sistemelor, resurse naturale, evitarea poluarii.”7
Estetica structurii – „este o disciplină a proiectării structurale care se
ocupă cu analiza contribuției structurii la realizarea expresiei arhitecturale.”8
Sport – Sportul are două maniere de concepere, primul fiind recunoscut de
natura organizată și reglementată, iar a doua este importanța acestuia pentru
recreere, dezvoltare și amuzament.
„Sportul este un sistem instituționalizat de practici fizice competitive,
delimitate, codificate și guvernate convențional care au scopul explicit de a -l
selecta pe cel mai bun competitor.”9
„Sportul este o activitate umană care implică organizații administrative
specifice și un fundal istoric de reguli care definesc obiectivele ș i care limitează
modalitățile de comportament; implică competiție sau/și provocare și un rezultat
specific determinat în primul rând de calități fizice.”10
„Sportul este activitate fizică liberă, spontană desfășurată în timpul liber;
funcțiile sale sunt rec reerea, amuzamentul și dezvoltarea.”11

6 Our Common Future – World Comission on Environment and Development, 1987
7 Principiile dezvoltării durabile, Cristina Alpopi, disponibilă online :
http://um.ase.ro/no3/1.pdf
8 https://issuu.com/esteticastructurilor/docs/suport_curs_ -_estetica_structurilor
9 Brohm, 1978, p.69
10 Singer, 1976, p.40
11 Consiliul Europei, 1971, pp.5 -6

ARHITECTURA ÎN MIȘCARE – SPAȚIUL SPORTULUI

CAPITOLUL 2: EVOLUȚIE – PERSPECTIVĂ ISTORICĂ
Acest capitol servește ca o schiță a istoriei spațiului și arhitecturii sportului,
care nu dorește a fi unul de istorie științifică din moment ce scopul este unul
contemporan, căutând o bază istorică pentru ruperea cu spațiul conventional al
sportului și creând noi spații. Cele mai recente tendințe în domeniul spațiului
pentru sport vor fi prezentate la sfârșitul acesui capitol.
Încă din atichitate printre preocupăr ile oamenilor a fost și practicarea
exercițiului fizic. Scopul fiind atingerea și păstrarea unui tonus fizic cât mai ridicat
și mai performant, necesar și în cazul ostașilor.
2.1 Sportul și construcții sportive antice
Antichitatea a fost dominată de cultura greacă, în special în domeniul
educației fizice unde a atins un grad de dezvoltare foarte ridicat. Acest punct
culminant al Greciei este rezultatul unei evoluții care se referă, în primul rând la
popoarele din bazin ul oriental al Mării Mediteranei, leagănul civilizației europene
cât și la câteva popoare din Orient.
2.1.1 Egiptul Antic
Egiptul ocupă un loc însemnat în istoria celor mai vechi popoare, totodată
dezvoltând o cultură impunătoare și originală. Prin obiect ele de artă descoperite
pe supraf ața Egiptului, confirmă preocupările pentru activitățile fizice a
egiptenilor în perioada antică.
Cele mai importante perioade ale Egiptului Antic, care confirmă activitățile
fizice sunt cele din timpul Regatului vechi, Re gatului mijlociu și Regatului nou.
Din timpul Regatului vechi (3000 -2000 Î.Hr.) au fost descoperite
monumente de artă, reprezentate în mare parte de statui, cea mai importantă
fiind statuia regelui Mycermas și a „numitului Hosi” care reprezenta forța
muscu lară. Tot din această perioadă sunt și basoreliefurile de la Ptah -Hotep care
confirmă interesul pentru activitățile fizice și practicarea lor.

ARHITECTURA ÎN MIȘCARE – SPAȚIUL SPORTULUI

Din perioada Regatului mijlociu (2000 -1550 Î.Hr.), au fost descoperite
picturile murale de la Beni -Hasan (fig. 1) care reprezintă fazele unei lupte,
acestea mărturisind practicarea exercițiilor fizice de către egipteni.
În perioada Regatului nou (1550 -1000 Î.Hr.) cultura cunoaște progrese
semnificative. Educația fizică ocupa un loc important în școli, practicand u-se
gimnastica analitică, atletismul și luptele.12

Fig.1 Picturile murale de la Beni -Hasan
(sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Beni_Hasan#/media/File:Beni_Hassan_tomb_15_wrestling_de
tail.jpg )

2.1.2 Grecia Antică
În Grecia antica se regăsesc primele evenimente sportive, acestea fiind
Jocurile de la Olympia , datând cu 776 Î .Hr. și erau închinate lui Zeus . Sala
Olympia avea o arhitectură spectaculoasă, iar arta funcționa funcționa și pentru
ritualuri fizice, dar și p entru ritualuri spirituale.
Valoarea deosebită acordată acestor jocuri poate fi măsurată și de o altă
dovadă – întrecerea sportivă devine calendar, prima ediție fiind atestată
documentar. Numerotarea jocurilor începe cu anul 776 Î.Hr., necunoscându -se
înainte de această dată vreun nume al câștigătorilor.13
Jocurile antice de la Olympia și alte jocuri olimpice antice grecești au durat
mai mult de un mileniu, și sunt esențiale pentru înțelegerea diferențelor dintre

12 https://www.scribd.com/doc/170287565/Istoria -EFS
13 The International Olympic Academy , Ancient Olympia, Greece, p.10.

ARHITECTURA ÎN MIȘCARE – SPAȚIUL SPORTULUI

ideile vechi și cele moderne despre atletism. Nu era nici o competiție între
echipe, nici concursuri de jurizare subiectivă, și nici un premiu pentru locul doi.
Unul singur câștiga și toți ceilalți pierdeau. Câștigătorul era ales după standard
obiectiv: cine trecea primul linia de finish, sa u cine își țintuia oponentul la
pământ.
Fiecare stadion era construit pe o sinteză între caracterul specific al locului,
orașul înconjurător și arhitectura din Grecia antică. Un exemplu în acest sens
este stadionul Panathenaic din Atena din 330 Î.Hr.. Aces t stadion a fost
reconstruit apoi după copia exactă a Jocurilor Olimpice din 1896 (fig.2) .
Designul arhitectural al vechilor stadioane grecești au pus în scenă
experiență atât pentru atlet cât și pentru spectator. În stadionul Olympia,
sportivii trec eau de la lumina soarelui în tunelul întunecat (fig., și apoi în lumina
în lumina razelor solare. Aceasta alternanță dintre lumină și întuneric, căldură și
frig, fac ca această experiență să fie una dramatică și magică.14
Cele două clădiri propuse pentru antrenam ente erau gimnaziul și palestra .
Fiecare avea o formă arhitecturală distinctă, dar cele două clădiri au fost
interconectate fizic și funcțional încât un singur cuvânt, de obicei, gimnaziul , a
fost adesea folosit pentru ambele clădiri.15
Ambele tipologii sunt descrise de scriitorul vechi, arhitectul și inginerul
Vitruviu care a identificat trei elemente fundamentale ale arhitecturii în "Cele
zece cărți despre arhitectură", carte fiind scrisă în urmă cu mai mult de două
milenii: Firmitas (s tabilitate), Utilitas (utilitate) și Venustas (atractivitate).
Vitruvius descrie palaistra lui ideală ca o curte mare centrală, deschisă spre cer și
înconjurată de colonade cu acoperiș. Colonade unice pe trei laturi, cu o dublă
colonadă spre nord pentru a proteja camera de furtuni și soare. Palestra –
gimnaziu , fiind un loc în care mintea și corpul este instruit.
Grecia antică a ridicat sportul la un nivel superior, unde practicarea lui a
ocupat un loc determinat în definirea personalității cetațeanului. Tot in Grecia
antică apar primele programe arhitecturale destinate practicării exercițiilor fizice.

14 Miller, Stephen G. , Ancient greek athletics , Yale University Press, London, 2004, p.1 26
15 Ibidem, p.176

ARHITECTURA ÎN MIȘCARE – SPAȚIUL SPORTULUI

Fig.2 Stadionul Panathenaic reconstituit după copia Jocurilor Olimpice din 1896
(sursa: http://www.dcrainmaker.com/2012/02/hanging -out-in-greek -olympic -stadium.html )
Grecii au realizat în premieră mondială hipodromul pentru cursele de cai.
Pista de alergare avea cca. 1500 de metri, iar o probă consta în parcurgerea a 8 –
12 tururi, fiind și primii organizatori ai unor competiții sportive semnificative.

2.1.3 Roma Antică
În Roma antică, practicarea exercițiilor fizice nu cunoaște amploarea din
Grecia, excepție făcând doar cele legate de pregătirea militară. Singurele
construcții destinate întrecerilor sportive dezvoltate erau circul și hipodromul.
Circul era destinat întrecerilor de care, și avea dimensiuni impresionante:
600 de metri lungime și 150 de metri lățime . Locul principal în care se
desfășurau cursele era Circus Maximus , care avea o capacitate între 150.000 și
180.000 de spectatori.16
Stadionul ro man a preluat atribuțiile hipodromului grecesc, fiind destinat
alergărilor de cai.
Un program arhitectural original, dezvoltat de romani, cu totul nou este
programul amfiteatrelor care erau destinate luptelor de gladiatori , luptelor cu
animale, dar nu sunt destinate întrecerilor sportive.

16 Mary T. Boatweight (colectiv), The Romans , 2011, p.383

ARHITECTURA ÎN MIȘCARE – SPAȚIUL SPORTULUI

Primele amfiteatre erau construite din lemn și erau demontate după
terminarea spectacolelor . În toată lumea s -au identificat peste 200 de
amfiteatre. Cel mai vechi amfiteatru a fost con struit în 53 Î.Hr. la Roma de către
Scribonius Curio. A fost urmat de amfiteatrul lui Cezar pentru venationes , și apoi
de unul din piatră, ridicat de C.Statilius Taurus, distrus de incendiul neronian. Cel
din Pompei, din piatră, este însă mai vechi (79 Î. Hr.17
Cel mai important amfit eatru construit este Colosseum -ul sau
Amphitheatrum Flavium din Roma (fig.3). Această construcție fiind unică și
monumentală pentru imperiul Roman, având cu un proiect tehnic și o capacitate
de aproximativ 50.000 de spectatori .
Colosseumul era prima construcție cu o structură autonomă, cu o formă
eliptică a planului și o înălțime a zidului exterior de 48 de metri. Arena centrală
are o lungime de 86 de metri și o lățime de 156 de metri, forma sa fiind ovală.
Arhitecții au gândit un sistem de acces și evacuare foarte eficient, cu 80 de
intrări, fiecare fiind numerotată. Părțile principale ale amfiteatrului erau: arena,
cavea, cunei , pulvinar, baltei, spoliarum, vomitorium,podium.18

Fig.3 Colosseum -ul din Roma – plan
(sursa: http://www.e -architect.co.uk/images/jpgs/exhibitions/colosseum_rome_plan_j180112.jpg )

17 Emilia Tomescu (colectiv), Enciclopedia civilizației romane , București, 1982, p.49
18 https://istoriiregasite.wordpress.com/2011/11/30/amfiteatrul -in-roma-antica/

ARHITECTURA ÎN MIȘCARE – SPAȚIUL SPORTULUI

2.1.4 Perioada Bizantină
Această perioadă este dominată de moștenirea Romei în privința interesului
limitat pentru întrecerile sportive. Cursele carelor de luptă co ntinuând și în
aceasta perioadă, dar Jocurile Olimpice au încetat să mai existe în anul 393, când
impăratul Teodosiu I a pus capăt păgânismului și a promovat creștinismul.
Întrecerile atletice au fost și ele excluse.
Hipodromul din Cons tantinopol (fig.4) a fost inaugurat în 330 de Constantin,
și avea o capacitate de 50.000 de spectatori , în acest loc desfășurându -se curse,
jocuri, spectacole. Aces t hipodrom comunica cu palatul imperial, dând posibilitate
spectat orilor să poată vedea împă ratul când erau anumite evenimente.

Fig.3 Hipodromul din Constantinopol. Publicație 1600
(sursa: http://www.roger -pearse.com/weblog/wp -content/uploads/2013/12/onufrio_panavinio_ –
hippodrome_constantinople.jpg )

ARHITECTURA ÎN MIȘCARE – SPAȚIUL SPORTULUI

2.1.4 Renașterea