ARHITECTURA ÎN DIALOG CU NATURA Redescoperirea trecutului. Un semnal. Un simbol. O imagine a vinului spumant din Șimleu Silvaniei Coordonator Autor… [303210]

[anonimizat]. Un semnal. Un simbol. O imagine a vinului spumant din Șimleu Silvaniei

Coordonator Autor

Șef Lucrări Dr. Arh. LEPĂDATU Dan Stud. Arh. [anonimizat]

-Oradea, 2019-

CUPRINS

PLAN DE IDEI 4

INTRODUCERE 6

[anonimizat] 7

Argumentarea temei de diplomă 10

CAPITOLUL 1. Experiența vinului spumant 13

1.1. Noțiuni introductive. Definire termeni 13

1.2. Istoria vinului spumant 14

1.3. Cultura vinului. Experiența culturală a individului vizitator 17

1.4. Turism viticol. Prin ce experiențe trebuie să fie parcurs vizitatorul? ______21

1.5. [anonimizat] 25

1.6. [anonimizat] „Chateau Vartely” 27

1.7. Cum se realizează vinul spumant ? 30

CAPITOLUL 2.Experiențe senzoriale în spațiu 34

2.1. Fenomenologia vinului. Spațiul și timpul 35

2.2. Studiu de caz – „Villa Rotonda” 41

2.3. Arhitectura vinului 44

2.4. Arhitectura durabilă a vinăriilor 49

CAPITOLUL 3. O trecere prin peisaj 52

3.1. Orașul și natura 53

3.2. Biofilia “proiectată” de natură 55

3.3. „ Negocierea cu mediul natural ”. Arhitectura în natură 58

3.4. Principiile lui William MCDonaugh. „ Genius loci ” 62

3.5. Identitatea peisajului natural______________________________________65

CAPITOLUL 4. Studii de caz 67

4.1 [anonimizat] 68

4.2 [anonimizat] 69

4.3 [anonimizat] 71

4.4 [anonimizat] 73

4.5 [anonimizat] 75

4.6 [anonimizat] 77

4.7 [anonimizat] 79

4.8 [anonimizat] 82

4.9 [anonimizat] 84

CONCLUZII – APLICARE PE PROIECTUL DE DIPLOMĂ 86

TEMA DE PROIECTARE xx

BIBLIOGRAFIE xx

ANEXE xx

PLAN DE IDEI

Etapele abordării:

CAPITOLUL 1. Se presupune că vinul spumant a fost inventat de către călugărul Dom Pierre Pérignon, la 4 august 1693. [anonimizat] a [anonimizat] a exclamat :

„[anonimizat]!”

CAPITOLUL 2. „ [anonimizat] a dispărea din viața modernă. [anonimizat] o viață din care a dispărut răgazul de a medita asupra vieții își pierde farmecul ei cel mai de preț ”

(N.I. Herescu, 9 iulie 1938)

CAPITOLUL 3. „ Luați în considerare acest lucru: [anonimizat], au o biomasă mai mare decât cea a oamenilor. De-a lungul a [anonimizat]. Totuși, [anonimizat]. Industria umană a [anonimizat] a cauzat un declin în aproape toate ecosistemele de pe planetă. Natura nu are o problemă de proiectare. Oamenii o au.”(William MCDonough)

CAPITOLUL 4. „ [anonimizat], [anonimizat], acest spațiu care ne roade și ne brăzdează este și el însuși un spațiu eterogen. Astfel spus, noi nu trăim într-un soi de vid, în interiorul căruia s-ar putea situa indivizi și lucruri. ” (Foucault Michel)

Concept-aplicare pe proiectul de diplomă

„ În timp ce noi credem că vinul este ceva intrinsec mai substanțial de o apreciere estetică decât cele mai multe alimente sau băuturi, ceea ce face cu adevărat diferența este contextul.”

(The Aesthetics of wine)

INTRODUCERE

„ Copilăria e o stare fără vârstă, ea ține de infinit, este singura felie care topește întregul univers înconjurător, vârstă în care nu spaimele de moarte îl macină pe om, ci spaimele care înfioară și gazele, parte și ele din acest întreg fabulos numit natură. Copilăria este seismograful care anunță cutremurele intime de mai târziu, în funcție de ea, omul se comportă într-un anumit fel când este matur, și nu altfel.”(Petre Sălcudeanu)

Povestea copilăriei mele – primul contact cu via

Îmi amintesc și acum prima dată când am participat la culesul strugurilor, veam doar 6 ani când am contribuit cu încă o pereche de mâini. Cu o zi înainte eram foarte nerăbdător, știam pregătirile care se făceau pentru cules: scoaterea butoaielor din beci, scoaterea căzilor de lemn unde se vor aduna strugurii și spălarea acestora, care era cea mai interesantă parte, pentru orice copil era distractiv să te joci cu apa. În acel moment, mintea și sufletul meu erau fericite, eram entuziasmat, fascinat de ce era nou pentru mine. În seara respectivă am adormit cu gândul la cum se va desfășura următoarea zi și la câte pahare de must voi bea.

În dimineața următoare, bunicul meu, Iosif Beili, a început pe la ora 7 dimineața să dea de știre vecinilor, de pe Strada Trandafirilor, că în grădina noastră va începe cel mai așteptat momentul al anului, așa cum se păstrează și acum această tradiție de a invita pe doritori să vină în ajutorul nostru. Culegătorii erau așteptați puțin mai târziu, via încă era acoperită de o pătură subțire de rouă. Mai apoi, în curtea bunicului s-au strâns o mulțime de oameni, atât femei cât și bărbați. Toți se cunoșteau între ei, toți știau ce fel de om este bunicul. Îmi amintesc că pe vremea aceea, fiind mai tânăr, mai în puteri era și încă este o persoană directă, care dorea să facem o treabă cât mai bună, să nu facem risipă de struguri. Este o persoană severă în ceea ce privește munca, îi plac oamenii inteligenți, muncitori, rapizi. În același timp este și o gazdă bună, căruia îi place să-și mulțumească ajutoarele. Așa s-a întâmplat și atunci, mulțimea din curte a fost primită cu un pahar de pălincă și cu o vorbă bună înainte de a ne îndrepta spre cultura de viță. Deja eram nerăbdător, am început să duc gălețile spre vie în care fiecare își culegea strugurii.

Mulțimea a ajuns și ea. Novice fiind în ale culesului, nu știam pașii care trebuiau urmați la culegerea strugurilor. Așa am ajuns să fiu învățat, pe același rând, de tatăl meu iar bunicul meu cu un rând mai încolo, îl simțeam mereu cu ochii pe mine. Tatăl meu, Nicolae Beili, a fost și el de mic inițiat de către bunicul Iosif. Ei doi iubesc agricultura, iubesc tot ceea ce înseamnă natura, cu asta au fost învățați. Sunt o persoană norocoasă, încă de mic am avut ocazia să relaționez, să comunic, să ating natura, fiind tot timpul îndrumat de două persoane dragi mie. Pentru mine nu era important culesul strugurilor, la început nu îmi păsa de boabele căzute pe jos, nu eram interesat să fac o treabă bună. Fericirea mea a fost că eram acolo cu ei, printre rândurile de struguri, eram printre cei mari, eram a treia generație din familie. Pe scurt, așa a început aventura mea în ale culesului.

Chiar dacă nu am spus nimănui, am rămas impresionat după prima participare în tainele procesului de a realiza vinul. În acea zi am avut o contribuție în toate etapele . Mi s-a părut greu la început, însă cu timpul, am ajuns să înțeleg munca pe care trebuie să o depui ca să ajungi la rezultate bune. Lucrul cel mai important ce l-am învățat din culesul strugurilor a fost că, trebuie să învățăm cum să respectăm tot ceea ce ne înconjoară chiar și de la cea mai mică boabă de strugure pentru a ajunge acolo unde îți dorești. Vița-de-vie m-a învățat că orice lucru în viață trebuie apreciat, fiecare frunză tăiată, fiecare boabă de strugure joacă un rol important în tot ceea ce va urma.

De fapt, această participare care, în opinia multor persoane pare nesemnificativă, pentru mine a fost o etapă importantă în definirea mea ca om, care mai apoi m-a inspirat să iau decizii în viață. Amintindu-mi de această întâmplare am ales ca și tema de diplomă să fie legată de această experiență a copilăriei mele și anume „ Centru enoteric axat pe producția vinului spumant Silvania din Șimleu Silvaniei ”, un proiect în care eu, șimleuan fiind, să-mi expun trăirile, ideile, gândurile care să fie reflectate în obiectul architectural propus. Lucrarea de față: „O arhitectură în dialog cu natura” își propune să scoată în evidență importanța omului pentru natură, dar și a naturii pentru om. Un proiect despre spațiu, despre timp, un proiect al amintirilor în care obiect architectural propus să devină simbol al vinului spumant din Șimleu Silvaniei.

Figura 1. Ilustrație personală, octombrie 2018 (de la stânga la dreapta : Beili Nicolae, Beili Iosif, Beili Antonio )

Figura 2. Ilustrație personală, Incinta fabricii vinului “Silvania”, Fabrica de producție a vinului spumant, iulie 2018

ARGUMENTAREA TEMEI DE DIPLOMĂ

După cum s-a relatat mai sus, demararea proiectului de diplomă a început de la o amintire din copilărie. Orașul Șimleu Silvaniei din județul Sălaj a fost și este cunoscută prin Podgoria Silvania, încă din anul 1974, când pe piața vinurilor spumante a apărut prima sticlă de vin spumant “Silvania”.

O dată ce tema de diplomă a fost stabilită, am luat decizia de a mă considera un vizitator atât al orașului cât și al cramei pentru a înțelege cu alți ochi comunitatea șimleuană.

„ Mersul pe jos este un început, este punctul de plecare.”

Această excursie a fost benefică în cunoașterea locului, a contextului din care face parte fabrica. Actuala locație a fabricii “Silvania” se află la intrarea în oraș dinspre partea Vestică (dinspre Oradea) pe strada Partizanilor, având o formă dreptunghiulară cu suprafață de 10.000 m². Un sit cu o formă rectangulară dezvoltată pe lungime, care este străbătută pe direcția lungă de un pârâu destul de larg iar mai apoi, în imediata vecinătate o linie de cale ferată. Aceștia au fost primii factori, care de la început au ridicat semne de întrebare în privința alegerii amplasării viitorului obiect arhitectural. Proprietatea găzduiește un chioșc de prezentare la accesul dinspre stradă, o casă a unei familii de evrei – care în prezent nu este folosită, o clădire nouă de birouri, două hale de fabricație – doar una este folosită și galeriile subterane unde este depozitat vinul spumant.

La polul opus se află cultura acestei fabrici, situată în cealaltă parte a orașului, în partea Nordică, venind dinspre Zalău. Proprietatea se află în apropierea străzii Zambilelor, având o formă neregulată cu o suprafață de 9 hectare. O cultură tânără de aproximativ 4 ani având plantați 27.860 de butași. Aflat la o distanță de 3,4 km de proprietatea fabricii, s-a luat decizia de a se parcurge această distanță pe jos. Încă de la bun început, chiar văzută de departe, această cultură de viță scoate în evidență avantajele pe care le deține, priveliștea spre și dinspre sit. Ajuns acolo, își face simțită prezența și conexiunea față de natură, chemarea naturii. O chemare care te scapă de forfota din oraș, care te scapă de agitația cauzată de mașini, o natură în care te simți liber, eliberat de tot stresul săptămânal.

Figura 3. Orașul Șimleu Silvaniei, Marcarea celor două proprietăți. Nr.1 Actuala locație a fabricii, Nr. 2 Podgoria fabricii

Sursă ilustrație Google Earth,Șimleu Silvaniei

Proprietatea Nr. 1 Proprietatea Nr. 2

Figura 4.5. Planuri de prezentare a celor două proprietăți

Sursă ilustrații Google Earth, Șimleu Silvaniei

De la această etapă de identificare a celor două sit-uri s-au analizat avantajele și dezavantajele pe care le prezintă fiecare sit în parte. Locația actuală a fabricii, de pe strada Partizanilor, prezintă numeroase dezavantaje precum: imposibilitatea extinderii proprietății – Dealul Măgura în imediata apropiere; proprietatea îngustă este dezvoltată mai mult pe lungime; sit-ul este străbătut de un pârâu; un alt dezavantaj care poate fi și un avantaj (mijloc de transport ) este calea ferată chiar după pârâu – acest factor duce la reglementări suplimentare; cultura viței-de-vie nu se află în interiorul incintei – fiind la o distanță de 3,4 km de fabrică. Deși această proprietate prezintă multe constrângeri, ea se face remarcată la interior prin labirintul galeriilor subterane.

Astfel s-a ales ca și amplasament sit-ul culturii de viță, locul de unde începe totul, asemenea sloganului fabricii „Atunci când natura te binecuvântează cu o comoară, trebuie să o împarți cu întreaga lume ”. De la această etapă de alegere a sit-ului au început analizele urbanistice și întocmirea unui concept arhitectural. Sit-ul ales va reprezenta un spațiu al memoriei șimleuane, va reprezenta legătura dintre individ și natură, o legătură în care individului să-i fie accentuate toate simțurile în așa fel încât să fie transpus într-o lume în care obiectul arhitectural face parte din deal, va reprezenta nodul de legătură între individ-tradiție-peisaj natural.

Proiectul de diplomă își propune rezolvarea următoarelor cerințe : mutarea producției pe sit-ul ales, dar păstrarea a tot ceea ce reprezintă vechiul amplasament în circuitul de vizitare și propunerea unui plan urbanistic pentru aceasta; realizarea unui obiect arhitectural care este axat pe enoturism; introducerea elementelor ce țin de context, de tradițiile șimleuane în spațiile create, toate aceste fiind abordate într-un mod armonios cu natura.

Lucrarea de față are ca scop principal de a veni în ajutorul proiectul de diplomă fiind structurată în următoarele etape:

Înțelegerea și explicarea terminologiilor folosite, experiența vizitatorului cât și parcurgerea prin procesul de realizare a vinului spumant

Experiențe senzoriale în spațiul construit

Integrarea unui element din “exterior” în natură

Impactul elementului din “exterior” asupra individului

Studii de caz care se axează pe îmbutelierea vinului, dar și pe circuitul de vizitare

Implementarea conceptului urbanistic și arhitectural pe sit-ul ales

CAPITOLUL 1. Experiența vinului spumant

„ Viitorul nu este rezultatul alegerilor dintre căile alternative oferite de prezent, ci un loc creat – creat mai întâi în minte și voință, creat în continuare în activitate. Viitorul nu este un loc în care ne vom duce, ci unul pe care îl creăm ”

Noțiuni introductive. Definire termeni

Dicționarul Explicativ al Limbii Române ne oferă următoarele definiții:

CRÁMĂ, crame, s. f. Clădire la o vie, unde se tescuiesc strugurii, se prepară vinul și se depozitează uneltele de lucru. ♦ Local în care se consumă băuturi alcoolice, preparate culinare etc. într-un cadru rustic. – Cf. sb. Karma.

PODGÓRIE, podgorii, s. f. 1. Zonă, de obicei deluroasă, cultivată cu plantații masive de viță-de-vie (care asigură producerea unui anumit tip de vin); regiune viticolă. 2. (Înv.) Regiune de la poalele unui munte sau ale unui deal. [Acc. și: podgoríe] – Din sl. podugorije.

ȘAMPÁNIE s. f. Vin spumos, obținut prin refermentarea vinurilor de masă albe și roz în sticle închise ermetic. – Din fr. champagne. „Vinul spumant se poate numi « Șampanie » doar dacă se produce în zona Champagne în Franța și este produs doar din următorele soiuri de struguri: chardonnay, pinot noir și pinot meunier, respectând metoda tradițională de producție. Această metodă consistă prina a produce vinul de bază alb, care se poate mixa cu vin și din alți ani și pus în sticlă împreună cu zahăr și drojdie.”

ENOLOGIE sf [At: LM / V: oen~, oin~ / E: fr oenologie] Știință care se ocupă cu vinificația și cu studiul produselor derivate ale viei și ale vinului.

ENOTURISM sau oenoturism/turism viticol este acel tip de turism care are drept scop degustarea, consumul vinului și achiziționarea acestuia din locul din care este produs. Individul vizitează crama sau podgoria și este introdus în tainele procesului de producerea a vinului.

Istoria vinului spumant

Informațiile istorice ne dezvălui că istoria vinului spumant este strâns legată de români, ei fiind cei care au cultivat pentru prima dată vița de vie în orașul Champagne-Ardene, din nord-estul Franței și cei care au dat numele acestui oraș asemănând relieful regiunii Champagne cu relieful din regiunea Campania, din sudul Romei. După căderea Imperiului Roman, podgoriile au intrat în posesia bisericilor, iar călugării au început să producă vin atât pentru biserici cât și pentru vânzare.

Hugh Capet, care în 987 d.Hr. devine primul rege încoronat al Franței, adoptă tradițiile de a servi vinul la ritualurile de încoronare, tradiții preluate și de monarhiile ulterioare. În acea perioadă, în regiunea Champagne, din strugurii Pinot Noir se producea un vin alb slab, fapt pentru care locuitorii orașului au manifestat invidie față de vecinii săi de la sud, deoarece ei produceau vinuri roșii de-o calitate mai ridicată. Climatul regiunii reprezenta un factor negativ în realizarea vinului, climatul făcea ca strugurii să se coacă greu, aciditatea din struguri era mai ridicată și nivel de zahăr mai scăzut. Un alt factor negativ îl constituia temperatura rece din timpul iernii, fermentarea vinului era oprită prematur, drojdia din sticlele de vin rămâneau în stare latentă și reactivate de căldura de primăvară. Eliminarea dioxidului de carbon, efect secundar în procesul de realizare al vinului, crea presiuni mari în sticla în care vinul era îmbuteliat. Primele sticle subțiri, care de cele mai multe ori nu făceau față presiunii explodau iar cele care supraviețuiau erau considerate defecte de către călugări, ba chiar “vinurile diavolului, vinuri cu bule care făceau spume”.

Cel mai vechi vin spumant înregistrat este Blanquette de Limoux produs de călugării din Abația Saint Hilaire în 1531, în apropiere de Carcassonne. Călugării au realizat acest lucru prin îmbutelierea vinului înainte ca fermentarea inițială să se încheie.

Spre deosebire de francezi, Anglia, națiunea prosperă și puternică, dar cu resurse limitate în vinificație, a fost cea care a considerat că trăsăturile vinurilor Champagne, vinuri cu spumă și bule pot fi luate ca o calitate, nu ca un defect. Astfel, ei s-au implicat în dezvoltarea vinurilor acestei regiuni și un secol mai târziu, omul de știință Christopher Merret realizează un procedeu îmbunătățit de realizare a vinurilor spumante prin adăugarea zahărului în produsul finit pentru a se produce cea de-a doua fermentare. Anglia, și prin acest om de știință, a jucat un rol important în realizarea procedeului de producere a vinului spumant. În 1662, Christoper Merret prezintă Societății Regale informațiile sale despre ceea ce astăzi este numită “metoda champenoise ”. Conform legendei, Dom Perignon a fost cel care a inventat vinul spumant, însă, acest document prezentat în 1662 demonstrează contrariul. Dom Perignon a fost cel care a fost însărcinat de către călugări să elimine spuma și cel care a perfecționat tehnica realizării vinului spumant. Un alt element cheie cu care a contribuit Anglia, în urma descoperirilor lui Christopher Merret, a fost realizarea unei noi sticle care să facă față presiunii interne produse în procesul de fermentare.

La început, vinul spumant era popular doar în rândul familiilor regale și a oamenilor înstăriți. Toți mai mulți locuitori ai regiunii Champagne au început să producă vin spumant după metoda rurală, cu îmbutelierea vinului înaintea ca prima fermentație să se finalizeze. “Metoda champenoise” a început să fie adoptată de către viticultori în procesele de realizare ale vinului în secolul XIX-lea, cu 200 de ani după inventarea acestei metode. În 1844 a fost introdus colierul metalic, care a fost inventat de englezi-colier care oferă mai multă siguranță și dopul de plută.

Însă această industrie a vinului spumant a cunoscut și declinul, la începutul secolului XX, datorită apariției filoxeriei, revoltelor cultivării viței-de-vie, scăderea interesului față de această industrie pe piața din Rusia cât și pe piața americană și nu în ultimul rând datorită transformării podgoriilor din regiunea Champagne în câmpuri de luptă în cele Două Războaie Mondiale.

Figura 6. Afiș publicitar, Artist Leonetto Cappiello

Sursă ilustrație https://pandhoraa.blogspot.com/2012/09/leonetto-cappiello-afis-publicitar.html

Cultura vinului. Experiența culturală a individului vizitator

„ Vinul este unul dintre cele mai civilizate lucruri din lume și unul dintre lucrurile naturale ale lumii care a fost adus la cea mai mare perfecțiune și oferă o gamă mai largă de bucurie și apreciere decât, eventual, orice alt lucru pur senzorial care poate fi achiziționat.”

Figura 7. Cultivarea strugurilor, vinificația și comerțul în Egiptul antic anul 1500 î.Hr.

Sursă ilustrație https://en.wikipedia.org/wiki/History_of_wine#/media/File:%C3%84gyptischer_Maler_um_1500_v._Chr._001.jpg

Vinul este unul dintre cele mai celebrate și apreciate mărfuri din întreaga lume. El a evoluat ca parte a vieții, a culturii și istoriei din timpuri imemoriale. Ca un simbol al vieții, rolul vinului a evoluat de-a lungul timpului, schimbându-se de la un rol esențial de nutriție la o completare culturală de alimentație și o convivialitate compatibilă cu un stil de viață fericit. Culturile de vie au aparținut regilor timp de multe secole în Europa, marcând vinul ca băutură de elită.

Încă din antichitate, vinul a reprezentat un loc unic în societate. Este considerat excepțional nu numai în varietatea sa pură ci și în sensul valorii sale, care însemnă mult mai mult decât noțiunea sa de marfă, produs. Nici un produs al agriculturii sau nici un obiect luxos sau stimulant nu a reușit vreodată să ajungă să aibă o semnificație egală cu ce a a vinului. Vinul, uneori, este descris ca o băutură divină echivalată cu misterul sacru. Dar, corelația sa transcendentă cu miticul și supranaturalul a devenit de mult timp o relicvă a trecutului. În loc de Dionysius sau Bacchus sau sfinți medievali ai vinului, contactul și expunerea la vin dezvăluie alte conținuturi. Spectrul culturii moderne de vinuri variază de la formele clasice de prezentare în artele vizuale și muzică și “desenează” cu succes prezentarea vinului ca produs al diverselor activități care își face prezența în folclor sau diverse festivități de celebrare. Acest mister al vinului a reușit prin fascinația pe care o deține.

Calitatea vinului de azi, precum și procesul de realizare împărtășesc cu individul nu doar niște aspecte rudimentare despre produsul care-și poartă numele de câteva secole încoace. Caracteristicile sale cruciale precum cel al sănătății, standardele fiabile privind calitatea și denumirea de origine cât și modul de prezentare au stimulat în ultimii ani creșterea popularității vinului în societate. Distribuirea și disponibilitatea la nivel mondial, precum și o largă structură de prețuri au deschis aproape fiecare canal de comercializare cât și un segment de piață pentru acest suc din struguri de la vinul de masă tradițional la băutura de lux de elită. Independent față de creșterea cantitativă, au existat schimbări semnificative în calitatea produsului, care, ca o consecință a îmbunătățirilor semnificative ale metodelor de producție, a crescut la nivel global. Tehnicile tradiționale de realizare a vinului au fost completate cu ultimele tehnologii de producție.

Cu toate acestea, un scurt profil al vinului contemporan nu poate spera să acopere orice practică oenologică. De fapt, numeroasele variante conduc la caracterul individual al vinului ca produs. Diferențele rezultă din contrastul dintre produsul ieftin realizat la scară industrială și vinul artizanat, ca exemplu al producției autentice de vin. De fapt, factorii mediului precum clima, regiunea, sau pământul contribuie la originalitatea unui produs ca vinul. Recunoașterea acestor caracteristici și influența acestora asupra imaginii unui produs face ca vinul să devină din ce în ce mai mult un stimulent și o plăcere. Așadar, realizarea sucului din struguri este o știință, iar oenologia vinului este o formă de artă. Este artă deoarece necesită apreciere și experiență și pentru că se îmbunătățește și evoluează o dată cu acea experiență. Și este o știință pentru că există formule și tehnici care necesită multă exactitate, precizie și control. De aceea această lucrare vine în ajutorul proiectului de diplomă care se focusează pe experiența individului cu vinul spumant ca o formă de artă. Înșelegerea acestor elemente care cuprind arta vinului – cultura vinului, producerea acestuia și consumarea sa – va ajuta la identificarea necesităților unui vizitator atât în spațiile exterioare cât și în cele interioare ale obiectului arhitectural.

În acest fel individul vizitator va trăi, va parcurge această experiență culturală într-o varietate de moduri, atât în forma sa cea de bază ca agricultură a vinului cât și în manifestarea sa nobilă ca o experiență senzorială, ca stimulent și nu în ultimul rând, ca un catalizator al convivialității și al comunicării.

„ Sensurile corporale, reflecția, integrarea și memoria lucrează împreună pentru a înțelege un lichid care poartă amprenta senzorială a pământului, a climei, a istoriei și a culturii”

Astfel, cultura vinului a ajuns să se extindă în cele mai diverse zone ale vieții. Ca un companion al gastronomiei contemporane, jucând un rol important-indispensabil pentru turismul viticol, ca element central al evenimentelor culturale de vin sau ca element de colecție, investiție și simbol. Individul fiind un cunoscător al vinului, sporește prestigiul personal astfel încât dobândirea cunoștințelor despre vin devine un hobby personal.

Furnizorii reprezintă un element important în acest lanț, de la producție până la degustarea vinului. Indiferent de poziția ocupată în acest lanț cum ar fi : consultant, expert, agent vânzări, somelier etc același scop îl are fiecare, acela de a trezi interesul și entuziasmul potențialilor clienți și oaspeți cu elocvență, cuonștință și integritate. Mediul înconjurător, experiența spațiilor, ambianța, în ceea ce privește degustarea vinului joacă un rol principal în a permite acest tip de schimb cultural. Toate acestea vor fi analizate în capitolul următor.

Figura 8. Recoltare struguri, via Silvania

Sursă ilustrație https://www.facebook.com/podgoria.silvaniei/photos/a.661620550533518/1785550044807224/?type=3&theater

Turismul viticol. Prin ce experiențe trebuie să fie parcurs vizitatorul ?

„ O dată pe an, du-te undeva unde nu ai mai fost înainte ”

( Dalai Lama-liderul spiritual al populației Tibetane )

Figura 9. Sursă ilustrație http://www.institutdelcava.com/enojornadas-comercializacion-enoturismo/

Ce înseamnă turismul viticol?

Oamenii călătoresc din cele mai vechi timpuri fie că este vorba de comerț, relaxare, pelerinaje sau descoperirea locurilor noi și a altor civilizații de oameni. Cuvântul turism provine din limba engleză, derivat din cuvântul francez tour , care descrie o plimbare circulară. De-a lungul timpului turismul a fost definit în diferite feluri, printre care cea mai importantă fiind „arta de a călători bine, arta de a primi bine”. Pentru că atunci când ești călător înveți cum să primești călători.

„ Este uimitor faptul că, din toate aplicațiile agricole și industriale, nici o altă entitate unică nu este mai vizitată decât o fabrică de vinuri. Acest lucru se datorează faptului că vinificația este mai mult decât o aplicație agricolă și industrială a tehnologiei. Este o formă de artă. ” (Donald Ziraldo, om de afaceri și producător de vinuri )

Acest turism al vinului a început în Franța, iar mai apoi s-a dezvoltat spre celălalte țări europene. Țări care, au învățat că acest suc al strugurelui nu este doar o licoare într-o sticlă, ea reprezintă povestea unei regiuni, istoria unei civilizații. Primul concept de “drum al vinului” datează din anul 1953, în Alsacia, Franța.

Lumea vinului, ca și orice alt lucru din lume este într-o continuă schimbare. În aproape toate regiunile viticole ale lumii, competiția și abundența vinăriilor mici au forțat atragerea vizitatorilor și vânzarea produselor direct de la sursă pentru a supraviețui. Așadar, vinăriile care nu au fost gândite pentru așa ceva, au fost nevoite să se adapteze și să reconstruiască pentru a putea concura și pe piața turistică. În plus, pentru a rămâne competitivi ca destinație turistică, vinăriile au fost nevoite să-și redescopere meritele unor produse realizate în mod tradițional.

C. Michael Hall și Nicki Macionis, defineau în 1998 turismul viticol ca „vizitarea podgoriilor, vinăriilor, festivalurilor de vinuri și spectacolelor de vin pentru care degustarea vinurilor și/sau experimentarea atributelor unei regiuni vitivinicole reprezintă principalii factori motivanți pentru vizitator .”

În opinia vizitatorului, turismul viticol are ca scop degustarea, consumarea sau achiziționarea unei sticle de vin de la sursă. Această experiență constă în vizitarea centrelor de vinificare, plimbarea prin podgorii cât și cunoașterea procesului de realizare.

Prin ce experiențe trebuie să fie parcurs vizitatorul ? Însă, turismul viticol este mai mult decât o degustare de vin, este despre o experiență, o imagine, o memorie a individului vizitator care parcurge un anumit spațiu învățând despre cultura, tradiția, povestea regiunii respective. Turismul viticol e despre oameni, e despre familie.

Un spațiu în care omul se simte în siguranță, un adăpost, dar mai degrabă un loc în care să crești, să simți, să experimentezi, să creezi sau să-ți evoci amintiri, un spațiu al memoriei. Un loc în care oamenii se adună din fiecare colț al lumii și își împărtășesc gândurile, trăirile, experiențele, un loc în care omul poate să-și lărgească orizontul vorbind cu persoana de lângă el. Enoturismul, sau turismul viticol e despre simțurile omului, e despre a vedea, a auzi, a gusta și a simți ceea ce înseamnă experiența culturală a vinului. Lucrurile pe care le vedem, auzim, atingem, mirosim sau chiar gustăm pot crea impresia unui spațiu. Acest spațiu poate fi experimentat și când vizităm cramele.

De accea arhitectura unui centru de vinificație ar trebui să țină cont și de ce vrea turistul să vadă. Această vizită trebuie să-l treacă printr-o experiență notabilă în cadrul spațiului respectiv, ceva ce vizitatorii îți vor aminti, vor transmite unii altora și chiar mai mult vor lua în considerare experiența unei revizitări. Experiența senzorială este esențială pentru succesul spațiului arhitectural din cauza capacității sale de a atrage publicul larg. Câteva exemple de spații publice care, în mod obișnuit ar stabili impactul senzorial includ muzeele, mall-urile comerciale, sălile de concerte, teatrele etc. Astfel de clădiri necesită atenție la detalii de iluminat, sunete și atmosferă pentru a spori experiența clientului.

Vinăriile necesită condiții favorabile pentru experiența mirosului și a gustului pentru a spori senzația degustării unui anumit tip de vin. Componentele atmosferice ale mirosului și gustului reflectă cu adevărat calitatea și atmosfera unui centru de vinificație, ba chiar mai mult poate reprezenta și calitatea vinului care este fermentat, depozitat și vândut acolo. O fabrică de vinuri stabilește relații speciale între produs și reprezentare arhitecturală. Vinul este produs pe terenul propriu-zis iar când clienții experimentează această senzație, aceast lucru introduce o recunoaștere spațială care este mult mai distinctă.

Destinațiile vitivinicole trebuie să includă o arhitectură regională autentică, atracții culturale și de patrimoniu, cât și interpretarea regiunii a vinificației și a vinurilor, trebuie să cuprindă excursii în regiune, festivaluri și evenimente cu tema vinului care să ducă vizitatorul în a înțelege tradițiile acelei zone. Toate acestea trebuiesc integrate într-un circuit al vinului pentru a oferi individului o experiență unică.

În România, „ drumul vinului” este mai puțin practicat decât în celălalte țări europene, Franța aflându-se pe primul loc la acest capitol. Vinul, legat de turism poate genera venituri importante pentru un centru de vinificație. Cu toate acestea, există încă multe oportunități neexplorate, precum și colaborarea consolidată între vinării, pentru a crea un adevărat circuit de vin în diferite părți ale țării. România se află la început de drum în ceea ce privește turismul vitivinicol, în ciuda potențialului existent. Țara nu a reușit să atragă turiștii din Vest la fel de eficace ca și vecinii din jur. Lipsa unui brand definitoriu în viile și turismul vinicol duce la lipsa de promovare în domeniu. O soluție ar fi un festival de vin, așa cum există și în Republica Moldova, așa numita Ziuă Națională a Vinului, care are drept ca scop promovarea vinurilor din Republica Moldova sau includerea vinului în programele de promovarea a turismului din România.

Pentru orice zonă turistică este foarte importantă infrastructura. Conform unei analize realizate de CrameRomania.ro, în august 2016, dintr-un total de 140 de crame din România, doar 60 dintre ele pot primi turiști pentru a le prezenta vinurile și procesul de realizare. Un alt factor important de care ducem lipsă sunt unitățile de cazare, în martie 2017 s-a constatat că, puțin peste 12 crame din întreaga țară au locuri de cazare, locuri de cazare care sunt cuprinse între 2 și 55 de locuri, iar restul sunt în colaborare cu pensiuni, hoteluri din zonele respective. Aici pot fi date ca exemplu cramele cunoscute ca și Crama Recaș care anual are 15.000 de vizitatori, dar nu au locuri de cazare; Crama Cotnari care nu are locuri de cazare, dar își dorește să-și construiască; Crama Avincis care are 9 camere și trei apartamente, cu un total de 26 de locuri; Crama Azuga cu o pensiune cu 16 camere – 32 de locuri; Podgoria Drăgășani având o pensiune cu 5 camere duble; Crama Fort Silvan, din județul Sălaj cu o unitate de cazare cu 10 camere duble și două apartamente ș.a.m.d. Lipsesc activitățile conexe, astfel încât turistul să fie atras să mai rămână. Perioada ideală în care un turist vizitează crama este între lunile aprilie-octombrie. Și nu în ultimul rând pentru ca un turist să poată vizita orice cramă, podgorie din țară trebuie să ajungă la centrul vinicol, astfel e nevoie și de infrastructura de transport adecvată. Potrivit ANAT străinii sunt primii care își arată interesul de a vizita și de a se caza la podgoriile din România. Astfel, deocamdată, turismul vitivinicol din România este destinat în primul rând cunoscătorilor și străinilor. În 2018 au fost raportați peste 300.000 de turiști ai vinului, însă acesta este un număr foarte mic comparativ cu celălalte țări europene. Cheia acestui tip de turism este promovarea, care lipsește în cazul României, turiștii vizitează doar din curiozitate și nu din pasiune pentru arta vinului, cramele din România trebuie să investească în primul rând în oameni, în poveste, în unități de cazare, în săli de degustare, restaurante. O investiție pe termen lung.

„ Vă spun iarăși: beți vin! Pe urmă vă vine pofta și de săruturi și de cules de flori și de prietenie și de bunul somn adânc și de râs, iar dimineața — în loc de ziare — veți citi poeți. ”

( Béla Hamvas)

Studiu de caz – Republica Moldova

În 2018, Republica Modova a devenit capitala mondială a turismului vitivinicol, fiind gazda a aproape 300 de participanți din peste 70 de țări, la Chișinău desfășurându-se cea de-a treia Conferință Globală a Turismului Vitivinicol.

Astfel, după cum afirmă într-un interviu acordat pentru wall-street.ro Odainii Eugeniu, manager la Domeniile Panciu, cu toate că România are un potențial mai mare decât Republica Molodova, e cu 20 de ani în urmă față de aceasta.

Republica Moldova, din 2007 a decis să ia măsuri radicale în ceea ce privește industria sa viticolă, fiind demarată o reformă ca cea aplicată în Armenia. De aceea, Republica Moldova, astăzi, poate reprezenta un model complex de urmat pentru cramele și podgoriile din România.

Lecțiile Conferinței Globale de Turism Viticol UNWTO care trebuie preluate și implementate de către toate cramele

„ Parteneriatele public-private sunt dificile, transformative și creează o nouă realitate ” (Carole Lawson)

Cramele și podgoriile de dimensiuni mai mici trebuie să fie ajutate de către stat pentru a avea un punct de plecare, pentru a avea un punct de sprijin. Toate acestea vor fi benefice atât pentru stat cât și pentru producător. Creearea unor parteneriate și cu producătorii de vinuri de dimensiuni mai mici.

„ Turismul viticol nu este un centru de profit adițional pentru o vinărie, este un instrument de dezvoltare rurală ”. (Eduardo Fayos-Sola)

Turismul viticol în România a crescut cu 30% în ultimii 3 ani, se poate spune că, în funcție de condițiile pe care cramele românești le oferă vizitatorilor este un progres bine-venit, dar lent. Cu ajutorul intrării în circuitul enoturistic al oricărei crame, zonele din care fac parte s-ar putea dezvolta și ele. Prin practicarea acestui turism, cramele îți diminuează cheltuielile de marketing iar vânzările făcute direct de la producător ar facilita eliminarea cheltuielilor necesare pentru vânzarea vinului, de exemplu la un târg de vinuri, astfel se elimină și cheltuielile pentru personalul care se ocupă cu organizarea de evenimente. Sunt crame, care își vând peste 30% din produs direct de la sursă.28

„ Trebuie creată o Rută a Turismului Viticol European”(Jose Calixto)

„ Diferit în mod optim, pe scara valorii” (Tornike Zirakishvili)

Cum s-a scos în evidență și mai sus, vinul este mult mai mult decât un produs, vinul este o experiență, o imagine, o memorie , o tradiție , o poveste a locului în care s-a realizat.

„ Susținerea comunităților locale și eliminarea intermediarilor.” (Marina Mizabekian)

Armenia a implementat proiectul “Wine Cubes” care constă în dotarea tuturor cramelor cu săli de degustare, având ca scop prezentarea producției, a procesului de realizare, a podgoriei, a cramei și degustarea vinului în același loc.30

„ Turul cramei și degustarea nu mai sunt suficiente ca atracții turistice.” (Per Karlsson)

Este nevoie de mult mai multe ca un vizitator să fie atras într-o anumită zonă a unei țări. Fie că este vorba de o zonă rurală, fie că este vorba de zonă urbană, vizitatorului trebuie să beneficieze de o gamă variată de facilități într-o singură clădire, sau în imediata apropiere. El este tot ce contează, prin vizita acestuia la o cramă el trebuie să fie mulțumit din toate punctele de vedere. Un exemplu negativ din România ar putea fi crama și podgoria cramei care se află în locații diferite, la distanță mare între ele.30

„ Cramele trebuie să creeze pachete dedicate inclusiv celor care nu beau.”

(Stylianos Filopoulos)

Crama Chateau Vartely – Republica Moldova – studiu de caz

“Chateau Vartely” mai mult decât o cramă, este un complex turistic deschis în 2008 care reprezintă un exemplu complex pentru centrele viticole din România, dar și din afara acesteia. Crama, cu o podgorie de 260 de hectare, este situată la o distanță de 45 de kilometri de Chișinău are o arhitectură deosebită fiind situată pe o colină cu roci din calcar. Principalul punct de atracție o reprezintă priveliștea. Poziționarea cramei oferind puncte de perspectivă individului. Curtea, pe lângă rolul său de a oferi protecție și de a delimita proprietatea, are și ea un rol important de găzduire a unui muzeu al vinului. Astfel, vizitatorul este introdus în acea lumea încă de la primul contact cu crama. El parcurge spațiul până la intrarea în clădire învâțând, el este educat în ceea ce privește tainele vinului înainte să aibă contact cu crama propriu-zisă, cu procesul de realizare.

Complexul turistic care, anual, este gazda a 13.000 de vizitatori oferă vizitatorului un pachet complet de servicii cum ar fi cazare în trei vile a câte 12 camere – 40 de locuri, un restaurant cu bucătărie tradițională, dar și europeană având o capacitate de 260 de locuri, săli de relaxare – centru spa, spații de joacă pentru copii, toate acestea fiind pe lângă serviciul de vizitare al cramei și podgoriei și degustarea vinului care se face în două săli de degustare. O vinărie modernă cu toate facilitățile necesare pentru un vizitator mulțumit. Toate aceste funcțiuni sunt îmbinate într-o formă de arhitectură tradițională, făcând referire la ospitalitatea zonelor geografice ale Republicii Moldovei, complexul este realizat din materialele tradiționale locului și arhitectura specifică: se regăsesc elementele de piatră, lemn, metal și argilă. Toate acestea fiind combinate între ele.

Perspectivă exterioară din curte cu Crama Chateu Vartely

Figura 10. Sursă ilustrație http://rotravel.info/calator-in-tara-vinului-ziua-1-chateau-vartely/

Cameră de cazare Crama Chateau Vartely

Figura 11. Sursă ilustrație https://life.ro/chateau-vartely-turism-viticol-de-5-stele-in-republica-moldova/

Sala de degustare Crama Chateau Vartely

Figura 12. Sursă ilustrație https://life.ro/chateau-vartely-turism-viticol-de-5-stele-in-republica-moldova/

Cum se realizează vinul spumant ?

„ Un singur pahar de șampanie conferă un sentiment de exaltare. Nervii sunt întăriți; imaginația este agitată; inteligența devine mai agilă ” (Winston Churchill)

Figura 13. Sursă ilustrație https://www.instagram.com/p/Bo8Z-D4BDGC/

Principala funcțiune a temei de diplomă este producerea vinului spumant cât și prezentarea procesului tehnologic. Astfel, după ce individul vizitator este parcurs prin experiența spațiilor discutate mai sus, urmează să fie educat în tainele procesului de realizare a vinului spumant.

La Șimleu Silvaniei, vizitatorul va afla că acest oraș este singurul din țară care produce vin spumant după metoda champenoise cu dublă fermentare în aceiași sticlă. O metodă cu o durată de 3 ani de șampaneizare.

Procesul tehnologic începe de la recoltarea strugurilor în lăzi de plastic care vor fi transportate în zona de recepție, unde se va realiza recepția atât cantitativă cât și calitativă. Strugurii, în general sunt culeși mai devreme, când nivelul de zahăr este mai scăzut și nivelul de aciditate mai ridicat. Urmează apoi presarea rapidă a acestora în aparatul numit presă pneumatică orizontală, aceștia sunt presați rapid pentru a menține vinul alb. Mustul rezultat trebuie limpezit deoarece conține în suspensie pielițe, părți din ciorchine, pulpă, praf etc, o limpezire care se realizează prin folosirea frigului artificial în cisterne metalice. Răcirea se face prin conducte care sunt răcite la exterior până la temperatura în care substanțele în suspensie se depun.

Presa pneumatică orizontală Transferul în cisterne metalice Pompa de transfer și de răcire

Figura 14.15.16. Sursă : ilustrații personale

Prima fermentare alcoolică se realizază în cisternele metalice timp de 10-12 zile în care zahărul natural se transformă în alcool, dioxidul de carbon este lăsat să “scape”, tot procesul fiind controlat la o temperatură care să nu depășească 24°-25° C. Vinul realizat este un vin de bază, care nu este foarte plăcut de la sine, fiind prea acid. Acest vin se asamblează, se cupajează pentru a realiza loturi omogene.

Urmează etapa în care vinul pregătit din cisterne este pus în sticle, pentru a doua fermentare, împreună cu o cantitate de drojdie și o cantitate mică de zahăr, nimit licoare de tiraj. Sticlele folosite au pereți groși, cu o rezistență la o presiune de 17 atmosfere, fiind închise ermetic cu dopuri de tiraj fixate cu agrafe. Cu grijă, sticlele sunt livrate pe paleți, acoperiți cu folie termocontractabilă pentru a preveni contaminarea microbiologică, în zona de fermentare stivuite orizontal. O etapă de fermentare de aproximativ 15 luni. Etapă în care temperatura din spațiu trebuie să fie constantă 10°-12° C, o temperatură în care bacteriile nu sunt prezente iar presiune din sticle crește treptat evitându-se spargerea acestora.

Fermentarea vinului în sticle, crama Silvania

Figura 17.18. Sursă ilustrații https://www.facebook.com/podgoria.silvaniei/photos/a.661620550533518/1165371190158449/?type=3&theater

Periodic, sticlele se restivuiesc pentru agitarea vinului stimulând procesul de autoaliză. Prin restivuire sticlele de sus ajung jos și invers. După această perioadă de învechire urmează etapa de remuaj, operația care constă în aducerea drojdiei din sticlă pe dopul sticlei, proces realizat în mai multe etape de așezare a sticlelor pe pupitre speciale tăiate pieziș pentru a permite obținerea diferitelor poziții ale sticlelor și rotirea lor periodică cu câte o optime de circumferință. Sticlele sunt așezate la 45° cu gâtul în jos apoi, o dată la două zile sunt agitate și lovite ușor pentru a conduce drojdia cât mai aproape de dop. Acest proces de remuaj durează 30 de zile, până când drojdia este așezată în gâtul sticlei. Pentru a face mai rapid acest proces se folosesc aparate speciale de împingere și agitare a vinului.

Remuajul, crama Silvania Aparat de agitare a sticlelor, crama Silvania

Figura 19.20. Sursă : ilustrații personale

După ce drojdia este adusă pe dopul sticlei aceasta este înlăturată de un muncitor cu experiență, operație numită degorjare, unde dopul și drojdia sunt îndepărtate fără a pierde prea mult lichid. Un alt procedeu, mai modern de scoaterea drojdiei este înghețarea gâtului de către un mecanism special. Muncitorul așează sticla pe o bandă circulară, care cuprinde mai multe aparate speciale mecanizate – scoaterea dopului, dozarea cu licoarea de expediție, dopuirea acesteia cu dopul final și punerea coșulețului de sârmă. La capătul aparatului un alt muncitor așteaptă sticlele pentru a le transporta în zona de omogenizare a vinului, lăsându-l în repaus.

Ultima etapă, cea de detaliere, sticlele sunt verificate pentru depistarea defectelor, apoi spălate , etichetate și puse în cutiile de transport.

CAPITOLUL 2. Experiențe senzoriale în spațiu

„ Arhitectura este arta reconcilierii dintre noi înșine și Univers, iar această mediere are loc prin simțuri ”

Diagrama experienței senzoriale

Figura 21. Sursă ilustrație http://www.vmarch.net/blog/2015/8/20/architecture-the-senses-1

Fenomenologia vinului. Spațiul și timpul

Individul ajunge să cunoască adevărul prin simțuri care, sunt instrumentele sale de învățare. Copiii experimentează prin acțiuni inocente, de exemplu mușcatul, pentru a înțelege mediul înconjurător. Există foarte multe de învățat în lumea aceasta, astfel, o experiență multi-senzorială completă poate ajuta oamenii să învețe mul mai multe despre ei înșiși, despre mediul lor și despre ceilalți oameni.

Arhitecții, în mod obișnuit, proiectează spații pentru nevoile umane primare bazându-se pe necesitățile unui individ, însă, o locuință este mult mai mult decât un adăpost, este o experiență subiectivă a fiecăruia dintre noi. Ceea ce vedem, auzim, atingem, mirosim sau chiar gustăm poate crea impresia unui anumit spațiu. Prin urmare, percepțiile celor care trec prin acea experiență a spațiului trebuiesc luate în considerare la proiectarea spațiului construit. Acest lucru este deosebit de important pentru centrele vinicole nu numai pentru că vinul este o parte semnificativă a culturii umane și a istoriei, dar și pentru că experiențele senzoriale atât în miros cât și în gust este o componentă esențială în degustarea vinului.

Arhitectura trebuie să apeleze la mai multe simțuri decât la o imagine, ea trebuie să întruchipeze pe deplin toate simțurile și să stabilească pe deplin un sens al locului pe care oamenii îl vor găsi semnificativ.

Fenomenologia este o filozofie strâns legată de arhitectură. Ea se bazează pe elementele unei clădiri pentru a crea experiențe în timpul unei vizite sau în timpul locuirii într-o clădire. Fenomenologia a fost dezvoltată de gânditorul german Edmund Husserl care a căutat să dezvolte o metodă de cercetare bazată pe corp și nu pe știință. Inițial a încercat să dezvolte o cale prin care individul să experimenteze și să conștientizeze esența lucrurilor, înainte de momentul în care mintea începe să înțeleagă și să-l clasifice. Fenomenologia poate fi aplicată la ceea ce este important pentru starea psihologică a ființelor umane atunci când aceștia locuiesc în spațiul arhitectural. Fenomenologia experienței spațiale este ceva ce noi simțim ca oameni, prin percepția noastră instinctuală. În plus, perspectiva fenomenologică necesită o înțelegere largă a legăturii naturale dintre un individ și a mediul în care un spațiu este plasat, creat. Înainte ca un spațiu arhitectural să poată exista, trebuie să existe o locație pentru ca aceasta să poată fi creată. Experiențele din spațiu pot fi prezente numai dacă locul are capacitatea de a spori astfel de experiențe. Înțelegerea mediului, climei și a caracteristicilor unui anumit sit a fost întotdeauna un pas fundamental în procesul de proiectare . Astfel, calitatea, caracterul și contextul unei anumite locații ar trebui întotdeauna să se reflecte în proiectarea și construcția unui obiect arhitectural. Starea noastră umană se bazează pe existența noastră temporară printre lucruri. Aceste lucruri definite nu sunt neaparat fizice, ci pot fi lucruri legate de percepția umană, cum ar fi sentimentul și rațiunea, amintirile, atmosfera și chiar experiențele personale din copilărie.

O modalitate suplimentară de înțelegere a metodologiei de utilizare a experienței senzoriale în arhitectură este examinarea teoriei „ Genius loci ” definită de arhitectul și filozoful Christian Norberg-Schultz. Conform acestei noțiuni, experiența deplină a utilizatorului trebuie recunoscută înainte ca spațiul să fie construitt fizic. El subliniază că individul se regăsește într-un mediu atunci când experiențele din acel mediu devin semnificative. Un loc trebuie să fie identificabil și interactiv sau cel puțin să fie gândit în așa fel încât utilizatorul să poată înțelege plasarea și înclinația spre acel spațiu. Spațiul arhitectural trebuie să cuprindă un sentiment de loc pentru a rămâne relevant pentru individ. Spațiul trebuie să permită atât distincția cât și multiplele metode de interacțiune și percepție. „ Dimensiunea artistică a unei opere de artă nu se află în realitatea fizică; există numai în conștiința persoanei care o experimentează.[…] Înțelesul său nu se află în fomele sale, ci în imaginile transmise de formele și forța emoțională pe care o poartă. Forma afectează doar sentimentele noastre prin ceea ce reprezintă.” Emoțiile și sentimentele sunt necesare pentru generarea de impacturi spațiale și experiențe memorabile.

Studenții lui Edmund Husserl, în special Martin Heidegger, au extins activitatea acestuia printr-o serie de eseuri, cel mai notabil fiind “Construire locuire gândire” unde Martin Heidegger separă noțiunea de locuire așa cum o cunoaștem în mod obișnuit, adică să trăim undeva și accentuează că, pentru a locui undeva cu adevărat trebuie să ne gândim la acel loc „Relația dintre om și spațiu nu este altul decât locuința”. Locuința este gândul legat de relația noastră cu spațiul. Ideile lui Martin Heidegger au fost elaborate de mai mulți scriitori contemporani precum Christian Norberg-Schultz, Kenneth Frampton și Alberto Perez Gomez, precum și de arhitecți cum ar fi Steven Holl și Juhani Pallasmaa, care descriu esența fenomenologiei arhitecturii. Pentru acești arhitecți și teoreticieni, sensul arhitecturii este așezat în experiența încorporată a clădirilor. Forța acestor experiențe sunt găsite pe sit, în special istoria acestor sit-uri cât și materialitatea și structura unei clădiri. Materialitatea și structura constrâng simțurile atingerii, a mirosului și a vederii. Sentimentul de vedere este evocat în mod specific prin folosirea luminii și a umbrelor. Aceste elemente se combină între ele pentru a crea o arhitectură holistică care accentuează percepția și cunoașterea. După cum scrie Steven Holl în lucrarea sa ulterioară: „ Scopul nostru este să realizăm spații cu proprietăți fenomenale puternice care ridică arhitectura la un nivel de gândire ”.

Prin urmare, arhitectul creează o clădire care, prin elementele discutate mai sus invocă o experiență. Experiența nu este înțeleasă inițial de locuitor sau de vizitator, însă, o dată ce acea experiență ia naștere, mintea începe să-l categorizeze și-l induce într-un proces de gândire. Prin design, arhitectura determină individul să se gândească la împrejurimi. Prin simțurile omului se poate experimenta fenomenologia arhitecturii. Cu ajutorul sit-ului, forma clădirii, materialele folosite și tectonica ei contribuie la crearea unei experiențe pentru corp și permite individului, locuitorului, vizitatorului să se gândească la relația sa cu acel spațiu. Este experiența arhitetcurii și esența acelei experiențe care constituie fenomenologia arhitecturii.

Fenomenologia vinului identifică experiențele și elementele care contribuie la sentimentul de satisfacție când omul se bucură de un pahar de vin. În timp ce percepția că vinul este asociat cu viața bună nu este una nouă, o arhitectură bazată pe experiențele fenomenologice ale vinului poate să reprezinte ceva nou. Spre deosebire de un design al unei clădiri care are la bază ideile unui arhitect ca Steven Holl despre fenomenologia arhitecturii care invocă o experiență, pentru o arhitectură a vinului este nevoie să fie luate acele elemente care alcătuiesc fenomenologia vinului fiind transpuse într-o formă construită astfel încât acea clădire va invoca aceleași experiențe plăcute pe care le realizează vinul. Prin adaptarea esențelor a fenomenologiei vinului în procesul de proiectare al unei clădiri, prin care fenomenologia ne informează cum ar trebui să construim pentru a trăi bine, aceste elemente cât și experiența vinului sunt piesele necesare care trebuie să “lucreze” bine împreună pentru a stabili o fenomenologie a vinului. Prin înțelegerea acestor elemente și experiențe, vom include într-un mod mai eficient noțiunea de a trăi bine într-o strategie arhitecturală a intensificării urbane.

Vinul, asemenea arhitecturii, datează de secole. Amândouă au creat o strânsă legătură cu religia, cultura și peisajul natural. Cu toate că au o istorie lungă, sunt foarte contemporane astăzi. Relația dintre un centru de vinificație și cultura de viță este foarte importantă. Centrul de vinificație ar trebui să fie o explorare a barierelor dintre arhitectura realizată de om și peisajul natural. Ar trebui să aibă o legătură puternică cu amplasamentul, folosindu-se de materialele naturale din zonă, energia naturală și trebuie să permită peisajului natural să fie principalul element care atrage atenția.

Combinate, aceste experiențe asociate cu producerea, consumul și împărtășirea cu cineva cât și elementele care definesc vinul se poate spune că alcătuiesc fenomenologia vinului. Aceste experiențe nu se prezintă niciodată în totalitate. Există întotdeauna un sentiment de mister care însoțește vinul și care se dezvălui atunci când sticla este deschisă iar conținutul este gustat. Ierarhia vinului întotdeauna subliniază misterul ce va urma. Este posibil ca o persoană să nu aibă posibilitatea de a-și permite o sticlă excepțională de vin spumant iar anticiparea când o face este una intensificată. Această anticipare crește atunci când vinul spumant încurajează interacțiunea socială. Materialul obiectului în care este depozitat vinul – argilă, lemn, sticlă ba chiar și forma sa pot pune în funcțiune simțul olfactiv al individului, în timp ce celălalte materiale regăsite în spațiul degustării evocă experiența tactilă și cea vizuală. Fenomenologia este despre experiența unui loc și de lucrurile care apar în acel loc, inclusiv materialele folosite cât și caracterul care definește acel spațiu.

Asemenea fenomenologiei, conceptul de timp este legat de experiențe, de mișcare, de acțiunile individului și de conștiință precum și de spațiul în care ne desfășurăm. Transformarea rapidă a mediului înconjurător este afectată de stilul nostru de viață, dar în același timp influențează viețile noastre. Acest lucru poate fi simțit în transformarea continuă a tot ceea ce ne înconjoară. Este evident că modul de viață se schimbă cu noile tehnologii, cu noi invenții științifice , evoluții economice, transformări culturale și astfel, cu percepția timpului. Arhitectura este, de asemenea, în ciclul vieții și este, în permanență, reconstruită pentru a reclădi calitatea vieții după transformările majore, rol pe care timpul și l-a însușit. Vinăriile joacă și ele un rol important pentru timpul care nu stă în loc. Scott Adams subliniază un aspect important despre timp și anume „ Oricare ar fi durata timpului, știința întrebuințării lui îl va face lung”așadar, legătura sa cu o cramă este una în care cu toate că timpul “trece” peste individul vizitator, îmbătrânește, povestea cramei va rămâne acolo, ea va educa și următoarele generații. Astfel, printr-o cramă individul va experimenta și trecerea timpului cu ajutorul spațiului. Un spațiu în care experimentează pe lângă temperatură, textură, materialitate, volum, acustică, trece printr-o experiență culturală, istorică, tehnologică ș.a.m.d. O experiență spațială în care individul empatizează cu activitatea desfășurată în spațiu. Vinăriile sunt notorii pentru a crea ceea ce autorul Fritz Steele se referă la : „Plasați invidia, sentimentul că vă doriți să fiți oamenii pe care îi vedeți atunci când vizitați o nouă așezare. Simțiți invidie față de ei și locul lor, chiar dacă ați putea trăi într-o așezare care este mult mai interesantă și mai potrivită pentru stilul vostru. Vrei să fii capabil să experimentezi suficient de mult acea așezare pentru a o cunoaște și pentru a te cunoaște în ea.Vinăriile găzduiesc o multitudine de enzime care îți eliberează fantezia : patrimoniul și cultura vinului cât și producția sa, clădiri simple sau culturale rafinate în peisajul agrar sau povești și legende legate de un loc”

Spațiul este o manifestare fizică a culturii deoarece experiența spațială se raportează intim la starea de spirit al individului. O experiență spațială este capabilă să empatizeze cu activitatea desfășurată în spațiu.

Unele spații pot fi definite, dar unele sunt definite ambiguu, unde limita dintre interior și exterior este neclară iar locurile unde se petrece mișcarea se suprapun. În timp ce individual degustă, alcoolul estompează vederea, simțul este încetinit și conștientizarea devine ambiguuă. Vinul ajută oamenii să elibereze emoții vagi în minte. Emoțiile vagi se petrec în spațiul vag, unde spiritul întâlnește materialul și atmosfera. Auzul, văzul, mirosul, simțul și gustul sunt simțurile de bază ale oamenilor. Când una sau două simțuri sunt perturbate, integritatea spațiului este ruptă și devine o atmosferă vagă. Zidul este un mod obișnuit de a împărți spațiul, materialele și formele diferite dețin un potențial pentru a realiza un spațiu vag. Activitatea indivizilor din spatele zidului se scurge spre activitatea spațiului vag, o activitate dinamică și plină de viață

Autor : Anette Ohlendorf, Titlu “ Femeia în roșu ”, Spațiul vag

Figura 22. Sursă ilustrație https://1x.com/photo/966591/all:user:565033

Studiu de caz – „Villa Rotonda”

Un exemplu semnificativ al unei clădiri care posedă aceleași calități care alcătuiesc fenomenologia vinului este clădirea „Villa Rotonda” proiectată de arhitectul Andrea Palladio în anul 1566-1569. Reședința suburbană fiind situată în orașul Vicenza din nordul Italiei.

Mai departe se va detalia, explora aplicarea fenomenologiei vinului la această clădire și abordările de design ale arhitectului care, prin ea permite individului să trăiască bine și cum pot fi capturate aceste idei și susținute prin arhitectură și peisajul natural. Abordarea sugerează că atunci când arhitectura reușește să implementeze tangibil o idee, în acest caz fenomenologia vinului, poate susține această idee prin timp. Deoarece fenomenologia vinului este efemeră, trebuie să privim această clădire ca un exemplu tangibil care traduce esența fenomenologiei într-o formă construită.

Plan și secțiune „Villa Rotonda”, Quattro Libri dell'Architettura 1570

Figura 23. Sursă ilustrație https://en.wikipedia.org/wiki/Villa_Capra_%22La_Rotonda%22#/media/File:PalladioRotondaPlan.jpg

Clădirea surprinde esența istoriei, dar nu este una istorică. Baza istorică a acesteia, în care arhitectul Andrea Palladio surprinde Pantheonul din Roma, este modificată prin adăugarea a trei loggi suplimentare în clădire. Astfel, arhitectul creează un nou tip de clădire pentru acea perioadă. Un alt element ce definește această clădire este ierarhizarea camerelor. „Villa Rotonda” cuprinde o sala mare în zona centrală a intrării în clădire și formează spațiul social, spațiul de divertisment. Fiecare cvadrant care duce spre sala festivă duce la mai multe spații private. Ierarhia camerelor de la public la privat este clară, la fel cum un vin bun este împărțit doar cu cei mai apropiați. Într-o companie plăcută se poate servi o sticlă specială de vin. În acest mediu, sticla este una specială, dar datorită apropierii dintre indivizi nici vinul nici gazda nu se aruncă să se laude. Vinul are capacitatea de a provoca anticiparea oaspeților în timp ce se pregătește pentru servire. Aceste calități se găsesc și la clădire, calități în care se identifică importanța impactului pe care arhitectura ar trebui să o aibă asupra locuitorului, vizitatorului. Mentorul arhitectului Andrea Palladio, Alvise Cornaro susținea că arhitectura trebuie să aibă o anumită monumentalitate exprimată în elementele clădirii.

Vizitatorul rămâne impresionat de „Villa Rotonda”cu porțile și scările sale mari care duc până la intrare, porticolul care oferă adăpostul oaspeților împotriva soarelui sau a ploii, apoi trecerea vizitatorul printr-o sală îngustă spre sala mare de evenimente, o secvență a cărei progresie mărește anticiparea a ceea ce se întâmplă mai încolo. Trecerea de la porticolul mare printr-o ușă și un hol care se ascunde, dar în același timp sugerează ce se va întâmpla, individul intră în sală. Această secvență provoacă o pauză scurtă, de moment, instantanee pe măsură ce individul încearcă să înțeleagă ce se întâmplă, la fel ca și intervalul când vinul este scos pe masă și toate aromele încep să apară. Pe timpul verii, ușile sunt deschise iar perspectivele din sala mare dezvălui diferite grădini pe fiecare parte a clădirii.

Arhitectul Andrea Palladion, captează ideile mentorului său în proiectarea sa și integrează grădina și importanța ei de a trăi bine în clădire, mentor care identifica necesitatea ca arhitectura să permită locuitorului să facă o investiție în capacitatea emoțională, știa că grădina este un loc unde să te relaxezi și să te bucuri de priveliște. După plăcerea degustării vinului, a mâncării și al companiei celorlalți vizitatori, practic peisajul natural te invită în a reflecta și a te regenera. Sit-ul pe care este amplasată clădirea oferă, de asemenea, o parte din semnificația clădirii. Materialele folosite pentru „Villa Rotonda” fiind regăsite și la alte clădiri realizate de arhitect, tactile, frumoase și necostisitoare. Materiale familiare, din zonă care pot da detalii despre experiența acelui loc unic.

„Villa Rotonda” posedă calitățile fenomenologiei vinului, cât și ideea lui Alvise Cornaro despre cum arhitectura poate susține aceste experiențe explicate mai sus. Exprimând fenomenologia vinului în designul său și în același timp susținând-o, clădirea evocă și susține viața bună, fără să mai fie nevoie de degustarea de vin. Clădirea și peisajul devin fizic experiența fenomenului. La fel ca în cazul deschiderii unei sticle de vin, designul clădirii permite să fie dezvăluită încet, misterul clădirii se desfășoară în timp ce individul trece prin spațiile sociale externe și se mută treptat în spații semi-publice și eventual în cele private. Poziționarea clădirii pe teren este făcută în așa natură să ofere oportunitatea de a experimenta frumusețea grădinii, la fel cum un degustător de vin ar face într-o podgorie, el este lăsat să experimenteze natura.

Perspectivă din curtea Vilei Rotonda. Autor: Mark Beston

Figura 24.

Sursă ilustrație https://en.wikipedia.org/wiki/Villa_Capra_%22La_Rotonda%22#/media/File:Sitting_under_the_shade_in_front_of_Villa_Capra_detta_La_Rotonda.jpg

Arhitectura vinului

Vinul este asociat cu gastronomia, istoria, identitatea locală și spiritualitatea. Cu trecutul său bogat de încântare senzorială datând de mii de ani, vinul reprezintă de mult un simbol cultural durabil al unui stil de viață sănătos și armonios. Viticultura sau producția vinicolă este un act comercial de producție al cărui statut se limitează la artă și magie. Luând în considerare această istorie bogată, arhitectura vinului se confruntă cu o provocare mult mai mare decât satisfacerea cerințelor tehnice specifice vinificației. Azi, vinăriile, asemenea clădirilor religioase reprezintă o destinație care trebuiesc vizitate, unde oamenii se îndrăgostesc de “pelerinajele alcoolice”. În ultima perioadă, destinațiile viticole au explodat: se organizează tururi viticole ca și pachete de vacanță concentrate pe degustarea vinurilor. Această popularitate a dat naștere unei noi arhitecturi unice, ficare producător luptând să aibă avantajul competitiv și avantajul unui element suplimentar pentru a atrage atenția turiștilor. Astfel, arhitectura contemporană a vinăriilor este provocată odată cu realizarea unei noutăți și a respectului față de tradiționalism.

Arhitectul portughez Carlos Castanheira, de la Castanheira & Bastai Arquitectos, reflectă despre starea actuală a vinăriilor : „ O vinărie nu mai este ceea ce fusese cândva. Eu cunoșteam vinăriile în care pânzele de păianjen și praful erau semnul trecerii timpului. Timpul a fost, aproape întotdeauna, semnul calității, deoarece vinul care s-a păstrat în timp, la vremea respectivă, a fost un vin bun, care s-a îmbunătățit și după ce a rămas acolo câțiva ani. Vinăriile se schimbă și nu mai au loc pentru pânzele de păianjen și praf. Acum sunt laboratoare adevărate, guvernate de legi stricte de angajare și igienă. Ele se supun unei științe fine de dozare, control al temperaturii, accelerate sau încetinite cu chimie, mai mult sau mai puțin. În unele cazuri, o vinărie este o adevărată alchimie.”

Arhitectul sublinează cel mai crucial element negativ pe care o vinării poate să o transmită, datorită creșterii productivității, vinăriile se conformează tehnologiei de azi, dar arhitectura vinului își schimbă radical imaginea, se pierd trăsăturile sale tradiționale istorice cât și cele rurale spre cele industriale. Vinul și arhitectura trebuie să aibă aceiași imagine, care atestă respectul față de detalii, calitatea proceselor și instrumentelor pe care le realizează ambele, dorința de a stabili legătura cu pământul, în căutarea unei identități ai locului, o identitate care, de cele mai multe ori, exprimă o strategie de comercializare al produsului.

Proiectarea unei vinării presupune mai mulți factori care trebuiesc luați în considerare: cel mai important factor este “introducerea” istoriei, tradițiilor zonei respective în imaginea clădirii, folosirea materialelor locale și folosirea elementelor care sporesc eficiența generală a clădirii. Așa cum s-a detaliat în capitolele anterioare, este foarte importantă experiența prin care trece individul, fie că este vorba de experiența până la vinărie fie că vorbim despre experiența din vinărie. Într-un efort de-a ține pasul cu piața turistică din ce în ce mai mare, centrele vinicole investesc în proiectarea locurilor de cazare și în sălile de degustare, investiții care sunt amortizate cu ajutorul resurselor inovatoare.

Considerațiile vizuale devin din ce în ce mai importante pentru imaginea și statutul unei vinării. Pentru proiectarea unei noi vinării este important să se respecte o serie de standarde, cum ar fi integrarea în mediul înconjurător, respectarea topografiei, “genius loci”, exprimarea caracterului zonei. Arhitectul este provocat să regândească vinăria ca o expresie contemporană îndrăzneață a tradiției, inovației, și a agriculturii. Ca rezultat, multe vinării noi și podgorii au captat atenția vizitatorilor datorită arhitetcurii lor funcționale unice, care transmite perfect atmosfera din împrejurimi, reflectând în același timp tradiția vinificatorului. Unele dintre aceste clădiri sunt concepute pentru a stabili identitatea mărcii și pentru a încuraja atenția publicului într-o piață competitivă, altele se integrează cu peisajul. Conținutul vinăriilor fiind modificate, alături de cerințele fizice ale unei fabrici de vinuri – pivnița de fermentare, zona de depozitare a vinului, depozitul de sticle, ambalajele, unele dintre clădiri includ și zona de degustare, magazin, restaurant și chiar zone de cazare. Astfel de clădiri sunt situate în mod obișnuit și înconjurate de podgorii, oferind iubitorilor de vin privilegiul de a experimenta ambianța excepțională și podgoriile peisagistice. Prin urmare, ele nu servesc numai pentru colectarea și producerea, ci și pentru “vânzarea” peisajului.

Melbourne Studio Folk Architects, au proiectat în Australia Vinăria Medhurst, o vinărie construită în deal. Această clădire este un exemplu de construcție inovatoare deoarece acoperișul ei colectează aproape 500.000 de litri de apă de ploaie, apa fiind filtrată și folosită pe tot parcursul procesului de producție a vinului.

Perspective exterioare spre Vinăria Medhurst din Australia

Figura 25.26.27.28. Sursă ilustrații https://www.dezeen.com/2013/10/09/medhurst-winery-by-folk-archite

Perspectivă exterioară Secțiune clădire

Un alt avantaj al construirii în deal poate fi subliniat la vinăria Woollaston Estates din Noua Zeelandă, realizată de Larry Ferar, care folosește panta dealului în procesul de realizare a vinului. Acest proces de vinificație folosește gravitatea Pământului pentru a permite vinului să curgă prin diferitele etape ale vinificației, eliminând necesitatea pompării vinului de la stație la stație. Un alt element inovator este acoperișul verde al clădirii, iarba creează o “întârziere termică” care stochează energia astfel încât instalația să poată menține o temperatură răcoroasă în timpul zilei, iar noaptea încălzește. Această metodă de încălzire răcire naturală înlocuiește necesitatea pentru orice tip de configurare mecanică, ceea ce duce la economii substanțiale de energie. Proprietarul și-a dorit ca vinăria să se impună cât mai puțin față de mediu, astfel acoperișul din plantele native, permite clădirii să dispară din peisaj. La fel cum afirma arhitectul clădirii, Larry Ferar : „ Peisajul era atât de frumos încât nu am vrut să ieșim, atunci când îl vedeți din partea de jos, este aproape invizibil.”

Perspectivă exterioară spre vinăria Woollaston Estates Secțiune vinărie

Figura 29.30. Sursă ilustrații http://www.arthousearchitects.co.nz/projects/woollaston-estate-wineries/

Vinăria Napa’s Dominus Estate, proiectată de Herzog&Meuron în 1990, o clădire care pune accentul pe materiale, în acest caz pereții clădirii sunt realizate din gabioane pline cu roci de bazalt dintr-un canion din apropiere. Pentru a contracara variațiile climatice ale Văii Napa, arhitecții au folosit precedente istorice din Africa de Nord și Spania. Ecranele din gabioane, dintre care unele sunt împachetate strâns cu pietre mici și altele mai puțin cu pietre mari reglează temperatura clădirii, atât prin izolarea acesteia, cât și prin permiterea clădirii “să respire” prin spațiile dintre pietre. Folosirea materialelor locale ajută clădirea să devină parte a peisajului.

Perspectivă vinăria Dominus Estate.

Figura 31. 32. Sursă ilustrație http://mmdusa.net/portfolio/dominus-estate

Un alt element cheie în proiectarea vinăriilor este stocarea subterană. Stocarea în suprafața Pământului în timpul procesului de învechire permite vinului să se răcească în mod natural, nu este necesar un proces de răcire mecanizată. Din ce în ce mai mulți producători se îndreaptă spre conceptul de “îngropare” parțială sau totală a zonei de producție, cu scopul final de a preveni fluctuațiile extreme ale temperaturii pentru a menține vinul la o temperatură optimă pentru fermentare și liniștire.

Materialul des utilizat pentru structura vinăriilor cât și pentru reducerea costurilor este oțelul, pe lângă beton și sticlă.

În ultimii 10 ani, una dintre cele mai semnificative influențe asupra arhitecturii vinicole a fost integrarea spațiilor publice care caută să-i facă pe turiști să înțeleagă povestea din inima vinificației și să promoveze brandul etichetei „ Vinificatorii participă la această unealtă agroturistică, deoarece, sincer, este foarte profitabilă ”, spune arhitectul Larry Ferar, „ Vei primi de două ori mai mult pe vinul tău dacă îl vinzi singur .”46

Astfel, trebuie să se acorde o deosebită atenție detaliilor, cum ar fi istoria, tradiția, caracterul zonei respective cât și detalii tehnice cum ar fi dimensiunea spațiilor, dimensiunea operațiilor, capacitatea de stocare, dimensiunea terenului cultivat etc. Construirea unui centru viticol de înaltă tehnologie, eficientă din punct de vedere energetic, ajută în multe puncte de vedere, dar în același timp creează identitatea zonei respective în acea clădire.

„ Potențialul designului vinicol este de a crește calitatea și eficiența ”

(Larry Ferar)

Arhitectura durabilă a vinăriilor

Arhitectura unei vinării, după cum s-a prezentat în capitolul anterior, trebuie să fie definită prin : integrarea în context, mediul natural, în teren; respectul față de mediu; funcționalitatea tehnică; design contemporan al obiectului architectural; transparența și nu în ultimul rând obiectul arhitectural trebuie să fie gândit în mod sustenabil, durabil.

Din dorința de a proteja resursele naturale și mediul, îmbunătățind în același timp relațiile dintre angajați și comunitate, cultivatorii de viță-de-vie au adoptat practici viticole durabile timp de aproape un deceniu. Dar, recent, vinificatorii au început să pună în aplicare practici viticole durabile, care se traduc în economii tangibile care contribuie și la salvarea planetei.

Potrivit informațiilor prezentate în revista „ Daylighting and Sustainability ”, autor Joe Chauncey, dezvoltarea durabilă funcționează pentru a reduce procentele economice. Vinul devine din ce în ce mai scump pentru a fi produs, în mare parte din cauza costurilor energetice și a materialelor care sunt în continuă creștere. Atât vinificațiile noi cât și cele existente, care respectă principiile durabile în conceperea și funcționarea lor, pot aduce profituri mai mari din cauza costurilor reduse de funcționare și a reducerii facturilor la energie. Un beneficiu lateral al utilizării acestor principii sustenabile este crearea unor medii de lucru mai sănătoase care să ducă la o productivitate mai ridicată.

Arhitectura sustenabilă se bazează pe un sistem de componente echilibrate concepute special pentru reducerea consumului de energie și reducerea utilizării resurselor naturale, îmbunătățind în același timp mediul de lucru. Astfel, sunt prezentate conceptele unei vinării sustenabile, pe care orice vinărie existentă sau nouă le poate folosi :

Reducerea pierderii de căldură – mărirea tipului sau cantității de izolație. Așezarea unor porțiuni ale clădirii în pământ, îngropate parțial sau total pentru a profita de temperatura constantă a Pământului. Punerea la dispoziție a zonelor de depozitare a butoaielor, unde pereții pot fi în contact cu pământul, se elimină nevoia de răcire. Mișcarea aerului de la unitatea de ventilare care răcește camera cu butoaie deasupra solului usucă butoaiele și crește evaporarea. Pentru a contracara acest lucru, mulți vinificatori își umidifică spațiile, care pot avea propriile efecte dăunătoare. O cameră cu butoaie care nu are nevoie de răcire nu va promova evaporarea.

Creșterea coeficientului de umbrire – blocarea luminii solare de pe suprafețele clădirilor poate reduce dramatic sarcinile de răcire. Plantarea arborilor de-a lungul fațadelor sudice și vestice ale vinăriilor. Instalarea unui sistem de perete pentru a crește vița și a umbri peretele sau pentru a proiecta un agent de protecție solară care umbrește și ventilează căldura departe de suprafața acestuia.

Creșterea nivelului de lumină naturală – proiectarea ferestrelor suplimentare sau a luminatoarelor, având grijă ca razele soarelui să nu cadă direct pe un rezervor sau un butoi. Acest lucru permite personalului de vinificație să lucreze în zonele de procesare și depozitare fără a necesita lumină artificială. Beneficiul evident aici este factura electrică redusă. Exploatările unei vinării doar pe timpul zilei pot reduce consumul de energie cu până la 66%. Un alt beneficiu este acela că îmbunătățește atitudinea și eficiența personalului .

Creșterea vederilor/perspectivelor spre exterior – proiectarea ferestrelor suplimentare, utilizarea sticlei în uși și introducerea luminatoarelor în spațiile subterane pentru a extinde vederea la exterior din cât mai multe spații posibile.

Creșterea ventilației naturale – plasarea ferestrelor la nivelul sau în apropierea podelei pentru a aduce aerul rece de noapte din pământ. De asemenea, prin deschiderea unei ferestre se creează un sistem de ventilație pasivă. Aerul cald care a fost acumulat în timpul zilei poate fi eliminat printr-o fereastră care este amplasată la nivelul podelei. Aerul cald care iese din vinificație atrage aerul rece de noapte în interior. Este un element benefic deoarece nu este nevoie de vrean mecanism pentru realizarea acestui proces de filtrare a aerului rece. Se reduce nevoia de ventilație mecanică și se reduce consumul de energie.

Reducerea consumului de apă potabilă – colectarea apei folosite pentru spălare, filtrarea acesteia, ajustarea nivelului de pG și folosirea apei pentru irigarea terenurilor din jurul vinăriei.

Utilizarea materialelor inovatoare – unii producători de acoperișuri metalice au dezvoltat o vopsea realizată cu vopsea din pigmenți care reflectă infraroșu. Acest acoperiș metalic reduce cantitatea de lumină absorbată și creează un acoperiș rece chiar și în culoarea sa neagră. Acoperișurile reci reduc costurile de absorbție și răcire .

Adaptarea clădirilor la o nouă utilizare – recomandarea experților pentru demolarea unei clădiri este de a o remodela și de a da o nouă viață, cu o altă utilizare.

Realizarea clădirilor cu masă mare, masive – o clădire cu pereți subțiri permite căldura și frigul să penetreze mai repede decât la o clădire cu pereți groși, realizați din beton, zidărie sau piatră și izolație de tip sandwich. Structurile cu pereți groși absorb căldura toată ziua și o eliberează noaptea cu un impact mic asupra temperaturii interioare.

Fiecare dintre aceste principii oferă ajutor pentru a compensa o parte din costul inițial al opțiunilor mai costisitoare. Dacă economia de funcționare îmbunătățită a fiecărei fabrici de vinuri și marja de profit crescută pe fiecare sticlă vândută nu este suficientă, mediile de lucru îmbunătățite, personalul mai sănătos, productivitățile mai mari și vânzările cu amănuntul sporite ar trebui să fie cu siguranță. Luând în considerare ecologia planetei noastre pe termen lung și luând parte la dezvoltarea unei comunități echitabile, există un avantaj pentru toată lumea.

Sustenabilitatea definită de cele trei principii

Figura 33. Sursă ilustrație https://www.researchgate.net/figure/Sustainability-is-defined-by-the-three-overlapping-principles-of-environmentally-sound_fig1_49606195

CAPITOLUL 3. O trecere prin peisaj

„ Am vrut ca acest lucru să pară accidental, neintenționat, ca și cum ar fi o lucrare a naturii. Nu trebuia să existe prezență umană : poate pentru că încă încercam să înțeleg cum ar trebui să fie prezența mea în acest mediu. Am tăiat copacii în așa fel încât să pară că au fost doborâți de vânt. Am pictat multe dintre capetele tăiate pentru a ascunde albul lemnului brut. A devenit o regulă absolută că nu ar trebui să existe semne de prezență umană. O parte din obsesia mea despre absența oamenilor în aceste lucrări a venit din rușinea pe care am simțit-o făcând parte dintr-o cultură care a distrus sistematic mediul natural. Cultura occidentală privește omul de sus, controlând natura, separat de aceasta. Când natura este cucerită, limitată, controlată, omul este în siguranță. Pentru a experimenta și a învăța din mediul natural, am simțit nevoia de a asculta, a respecta, a observa, a învăța și apoi a lucra cu ea. Această regulă timpurie pe care am avut-o, pentru a nu permite prezența mea în lucrare a fost de ajutor în acest proces productiv și de învățare. În cele din urmă mi-am acceptat rolul în mediul înconjurător, mai mult decât un observator, manager, cercetător. Am înțeles acest rol ca artist.”(Michael Singer )

3.1 Orașul și natura

Interpretarea artiștilor din Isafahan, epoca Safavid, care este descrisă va fiind vârful orașelor grădini intercalate armonios

cu pavilioane și artere spațioase

Figura 34. Sursă ilustrație https://ajammc.com/2012/10/23/the-bridge-to-new-julfa-a-look-at-the-armenian-community-of-isfahan/

Din punct de vedere istoric, conceptul de mediu construit a îmbrățișat și a respins ideea unui echilibru cu mediul nostru natural. “Acasă” era un loc sigur în fața naturii sălbatice și nemiloase. Individul se teme de dezastrele naturale, animalele sălbatice necontrolabile și creșterea necontrolată a zonelor împădurite. Chiar și acum, distrugem sau neglijăm infrastructura noastră naturală, datorită faptului că ne-am concentrat și ne concentrăm în a face viața mai convenabilă. Ignorarea proceselor naturale dintr-un oraș este și a fost întotdeauna costisitoare și periculoase. Multe orașe au suferit din cauza lipsei de a ține cont de procesele naturale, costul ignorării naturii se extinde și la calitatea vieții. Natura este văzută ca o înfrumusețare superficială, ca un lux întâlnit numai în parcuri și grădini, mai degrabă o formă urbană semnificativă decât o forță esențială care pătrunde în oraș. „ Civilizațiile și guvernele se ridică și cad, tradițiile, valorile și politicile se schimbă, însă mediul natural al fiecărui oraș rămâne un cadru durabil în care se construiește comunitatea umană. Mediul natural al orașului și forma sa urbană, luate împreună, reprezintă o înregistrare a interacțiunii dintre procesele naturale și scopul uman în timp. Împreună contribuie la identitatea unică a fiecărui oraș.”

Biosfera ne cultivă mintea și sufletul, precum și stomacul și plămânii. Orașul modern este un proces organic, dar unul cu un sistem nesănătos. Ipoteza de biofilie sugerează că oamenii au tendința înnăscută de a căuta o legătură cu natura și alte forme de viață. Individul necesită un contact cu o lume biodiversă pentru a stimula dezvoltarea potențialului lor emotional, cognitiv și social. Pe măsură ce comunitatea altor organisme vii este redusă și se pierde interacțiunea umană cu acea comunitate, se produce o dispariție a experienței care duce la pierderea cunoștințelor ecologice reale și a atașamentului emotional față de natură.

Astfel, orașele ar trebui să fie o extindere a mediului nostru natural. Decizia noastră de a forma o relație echilibrată între natură și oraș este determinantă, natura a complicat regulile interne care definesc biodiversitatea ca sistem colectiv de susținere a vieții. Este necesar ca orașul să se conecteze sistematic la structurile organice. Noi, ca cetățeni, trebuie să organizăm resurse politice, sociale și tehnologice într-un efort de a crea un dialog și un plan de acțiune implementabil pentru a reprograma habitatele urbane nesănătoase, echilibrate cu natura.

“Sostenibili distopie”, Stefano Boeri, Orașul durabil al lui Boeri, un oraș-natură

Figura 35. Sursă ilustrație

https://relationalthought.files.wordpress.com/2012/01/stefano-boeri-sostenibili-distopie-01.jpg

3.2 Biofilia “proiectată” de natură

„ Pentru asta m-am rugat ” scria poetul roman Quintus Horatius Flaccus. „ O bucată de pământ – nu atât de mare, cu o grădină și , lângă casă, un izvor care nu eșuează niciodată și un pic de lemn pentru a-l completa”

Individul și-a petrecut cea mai mare parte a timpului ca fiind vânător și culegător, interacțiunea sa cu mediul natural a constituit baza supraviețuirii noastre, cu izvoare și refugii care au asigurat protecție, conexiunea cu apa și pajiștea verde care a însemnat sursa de alimentare. Astfel, conexiunea cu împrejurimile este la fel de fundamentală ca și capacitatea individului de a comunica. Omul face parte din natură. „ Valorile biofiliei… necesită ca noi să căutăm să armonizăm natura cu omenirea, dacă dorim să realizăm un viitor just, sigur, durabil care aduce satisfacție.”

Termenul de biofilie inventat de Edward Osborne Wilson, biolog, teorist, naturalist și autor , se traduce ca fiind iubirea față de viață și față de lume. Conceptul explică de ce individul se simte mai relaxat în natură, de ce simțurile sunt pe deplin captivate atunci când ieșim afară. Ipotezele biofiliei sunt importante pentru înțelegerea sănătății umane și a bolilor. Contactul cu natura este esențial pentru psihicul uman.

Cum se creează spațiile biofilice ? Proiectarea, designul biofiliei poate fi organizat în trei categorii – natura în spațiu, analogii naturale și natura spațiului.

Natura în spațiu – abordează prezența directă, fizică și efemeră a naturii într-un spațiu sau loc. Acestea includ viața plantelor, apa și animalele, precum și brizele, sunetele, mirosurile și alte elemente naturale. Cea mai puternică experiență a naturii în spațiu se realizează prin crearea de legături directe și semnificative cu aceste elemente naturale, în special prin diversitate, mișcare și interacțiuni multi-senzoriale.

Analogii naturale – abordează evocările organice, indirecte ale naturii. Obiectele, materialele, culorile, formele , secvențele și tiparele găsite în natură, manifestate ca opere de artă, ornamentare, mobilier, decor în mediul construit.

Fațadă Suites Avenue Apartments, Ciupercă văzută de aproape

realizat de Toyo Ito, Barcelona, Spania Figura 37. Sursă ilustrație

Figura 36. Sursă ilustrație https://www.flickr.com/photos/

https://ro.pinterest.com/pin/243968504790175405/?lp=true thegreenalbum/7208034970/in/photostream/

Natura spațiului – se adresează configurațiilor spațiale în natură. Aceasta include dorința înnăscută și învățată de a putea vedea dincolo de împrejurimile imediate, fascinația pericolului sau a necunoscutului, vederile ascunse și momentele revelatoare. Cea mai puternică experiență a naturii este realizată prin crearea unor configurații spațiale deliberate și completate cu pattern-uri din natură.

Stepping stones at the Fort Worth Water Garden, Fort Worth, Texas

Figura 38. Sursă ilustrație http://blog.grupoeuropa.com/wp-content/uploads/sites/6/2014/01/Texas.jpg

Proiectarea biofilică se bazează pe condițiile de sănătate, normele și așteptările socio-culturale, experiențele trecute, frecvența și durata experienței individului cât și perceperea și prelucrarea experienței individului – realizarea unor spații care inspiră, care însănătoșesc, precum și integrarea cu funcționalitatea locului și a ecosistemului urban la care este aplicat.

„ Biofilia nu este un singur instinct, ci un complex de reguli care pot fi separate și analizate individual. Sentimentele modelate de aceste reguli cad în mai multe spectre emoționale: de la atracție la repulsie, de la uimire la indiferență, de la liniște la anxietatea condusă de frică.”

Cele trei categorii se folosesc ca pattern-uri ale biofiliei ca soluție în proiectarea unei clădiri sau al unui spațiu care să reflecte mediul înconjurător. Cultura, demografia, liniile de bază ale sănătății, caracteristicile mediului pot influența, în mod diferit, experiența spațiului, la fel ca și designul acestor pattern-uri. O soluție adecvată rezultă din înțelegerea condițiilor locale și a relației unui spațiu cu celălalt.

14 Pattern-uri ale proiectării biofiliei: natura în spațiu – contactul vizual cu natura, contactul non-vizual cu natura, stimularea senzorilor non-ritmici, variabilitatea fluxului termic și al aerului, prezența apei, lumina dinamică și difuză, conexiunea cu sistemele naturale; analogii naturale – forme și pattern-uri biomorfice, conexiunea materială cu natura, complexitatea și ordinea; natura spațiului – planificarea, refugiul, misterul, riscul.

În cazul de față, proiectul de diplomă se va baza mai mult pe prima categorie a biofiliei, natura în spațiu, ca abordare a spațiilor exterioare, stimularea experiențelor vizuale până la obiectul architectural propus. Atmosfera din natură, ciripitul păsărilor, cultura de vie – care va atrage albinele, adierea vântului, foșnetul frunzelor, liniile dealului vor deveni “arhitecții” spațiului exterior. Un spațiu care va fi și despre crearea de noi relații. Accentul va fi pus pe experiența vizuală a individului vizitator, prin propunerea amenajărilor spațiale exterioare ca menținere a liniei câmpului vizual înspre natură, dar în același timp realizarea, cu ajutorul vinăriei, a unor spații non-vizuale care să se bazeze pe sunet, simț, gust. Spații care vor ajuta la reducerea stresului provocat de sunetele urbane.

3.3 “ Negocierea cu mediul natural ”. Arhitectura în natură

„ Pentru un artist, comunicarea cu natura rămâne cea mai esențială condiție. Artistul este om, natura însăși; parte a naturii în spațiul natural”

Nevoia umană de a raporta arhitectura cu mediul natural provine în cele din urmă din relațiile ecologice ale climei, solurilor, plantelor și animalelor. Supraviețuirea și evoluția depind de cooperarea acestora. O cooperare care are loc în două forme – fizice și simbolice. Cooperarea fizică cu mediul natural este necesară pentru supraviețuirea omului, în timp ce relația simbolică reprezintă o conștiință a locului nostru biologic în Univers. Arhitectul Frank Lloyd Wright, în cartea „ The Future of Architecture ”, scrie despre legile cosmice care sunt legile fizice ale structurilor construite de om, precum și legile peisajului. Individul acționează ca o forță creatoare pozitivă atunci când se bazează pe peisaj și ar trebui să fie considerată egală cu alte caracteristici naturale ale peisajului. Natura oferă omului formele finale de frumusețe și economie care inspiră impulsurile sale creatoare. „ Natura arată în continuu știința ei remarcabilă în economia structurilor în construcții minerale și vegetale, pentru a merge cu caracterul nemărginit peste tot aparent în formele ei… Liniile lungi, joase ale terenului colorat, linia inefabilă punctată, câmpia bogată în texturi, pantele liniștite nobil stratificate sau înălțate cu măreție deasupra vegetației deșerte : zidurile naturale sunt îngrămădite în lanțuri pe intervale de munți care par să rostească o limbă a lor.” Astfel, încercările inițiale ale omului de a construi au fost inspirate din mediul înconjurător și de cuiburile, adăposturile construite de creaturile din jurul lui. Stanley Saitowitz intră mai în detaliu și spune despre legătura dintre natura și cele create de mâna omului „ Arhitectura implică reorganizarea materiei pentru a forma spațiul și orice materie provine de la pământ. Activitatea noastră de refacere a crustei Pământului, actele noastre de a capta spațiul pe orizontul său, pot fi privite ca geologice. În acest proces , șansa evoluției naturii peste eoni de timp este abreviată cu acțiuni intenționate ghidate de gândire. Arhitectura are loc în momentul joncțiunii sit-ului cu mintea.”

Căutarea unui mediu arhitectural și etic care să se conformeze cu comportamentul naturii poate fi împiedicat de modul inerent în care percepem relația noastră cu natura și rolul nostru în această lume. Pentru multe societăți antice, relația omului cu natura a reprezentat o experiență sacră. Construirea în trecut a fost rezultatul meditației, a experienței, a intuiției și, mai presus de toate, o înțelegere a capacității anumitor structuri și materiale de a rezista forțelor externe. Analizarea arhitecturii antice și indigene dezvăluie aspirațiile, istoria și cultura unui grup și lupta iminentă pentru supraviețuire fizică și spirituală. Asemenea populației Greciei Antice, unde natura a fost integrată și a influențat viața acestora. Credințele lor în Zei, care erau reprezentativi pentru natură, pentru Pământ, pentru cer, apă, aer și păduri. Natura a reprezentat o influență în construcțiile grecilor, decorarea templelor, coloana corintică care, conform mitului, a fost inspirată din natură, fiecare templu sacru a luat forme diferite pentru că fiecare dintre ele s-au realizat în funcție de specificul terenului și intențiile spirituale. Pentru greci, natura a existat în două forme cea “sensuală” – realitatea fizică a naturii care putea fi simțită, văzută și experimentată și aspectul “cosmic” – aspectul spiritual al naturii. În încercările lor de a demonstra respectul pentru natură, au conservat-o prin menținerea terenurilor care erau considerate cele mai potrivite pentru agricultură și construirea caselor pe pante line pentru a se alinia cu caracteristicile naturale ale regiunii.

Deși arhitectura contemporană utilizează materiale inovatoare, arhitecții au pierdut din vedere rădăcinile spirituale ale unui loc și timpul în care se construiesc, preferând să atragă arhetipurile și formele unei culturi și loc care nu au legătură cu spațiul unde se construiește.

În cartea „ Native Genius in Anonymous Architecture ”, autorul Sibyl Moholy-Nagy

identifică patru caracteristici ale arhitecturii în natură și anume :

Utilizarea materialelor de construcții native și a tehnicilor de construcție locală

Planificarea ca urmare a cerințelor funcționale specifice și a condițiilor de amplasare, indiferent de simetrie

Absența ornamenției care nu face parte din structură

Identitatea formei și a spațiilor interioare

Aceste cerințe funcționale, combinate cu o atitudine de respect față de natură și tradițiile culturale specifice unei zone formează substanța unei filozofii bazate pe mediul care ar putea reprezenta sursa de inspirație al un obiect arhitectural senzitiv mediului din care face parte pentru ziua de azi.

„ Funcția tuturor funcțiilor este Spiritul Creativ Infinit. Lecția naturii este una de spirit – spirit atât de puternic cât și benefic.”

Asemenea omului, care, conform Bibliei, s-a născut din Pământ, fiind modelat din lut, așa și un obiect arhitectural trebuie să relaționeze cu Pământul, cu mediul din care face parte și cu individul pe care-l adăpostește. Comuniunea dintre om, natură și obiectul arhitectural trebuie să reprezinte un ciclu al vieții. Individul se naște din Pământ, trăiește în natură și ajunge tot în Pământ.

Astfel, este bine să fie adresate următoarele întrebări privind relația individului cu natura și cu arhitectura contemporană și anume: Lucrăm cu natura pentru a construi ceva gratuit, ceva organic ? Sau reducem impactul și distrugem cât mai mult posibil ? Sau dobândim terenul și construim monumente pentru realizările noastre ?

Individul , fie că este vorba de mediul natural sau spațiile urbane, trebuie să construiască pentru natură, pentru a-și arăta respectul față de natură, față de mediul din care s-a născut.

În arhitectură se identifică trei stiluri predominante care încearcă să existe în armonie cu natura și anume : arhitectura organică, arhitectura invizibilă și arhitectura biomimetică.

Arhitectura organică – reinterpretarea de către om a principiilor naturii. Arhitectura organică este încercarea de a unifica terenul, sit-ul cu obiectul arhitectural respectând contextul și dezvoltând o relație apropiată între ei. Este respectul pentru materialele care provin din regiunea respectivă și sunt utilizate într-un mod în care proprietățile materialelor sunt respectate. Frank Lloyd Wright afirma că „ forma și funcțiunea sunt una ”, care este o variantă a mentorului său, Louis Sullivan, „ forma urmează funcțiunea ”.

Perspectivă Cabană de vânătoare,Realizat de Snohetta Architects Perspectivă capelă, Realizat de James Hubbel

Figura 39. Sursă ilustrație http://cdn.goodshomedesign.com/ Figura 40. Sursă ilustrație

wp-content/uploads/2015/10/hunting-lodge-1.jpg https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Sea_Ranch_Chapel.jpg

Arhitectura invizibilă – spre deosebire de arhitectura organică, unde arhitectura pune accent pe materialele naturale, formă, funcțiune, arhitectura invizibilă pune accent pe invizibilitate, camuflaj încercând să ascundă obiectul arhitectural în totalitate. Se pune accent pe mediul natural. Aceste tipuri de clădiri, clădirile privite ca atare nu par ceva natural, dar amplasate în contextul corespunzător ele reușesc să iasă din atenția privitorului iar natura este pusă în față.

Perspectivă Petra Cave Dwelling, Orașul petra, Jordan Perspectivă Tree Hotel, Tham & Videgård Arkitekter

Figura 41. Sursă ilustrație Figură 42. Sursă ilustrație

https://patryantravels.files.wordpress.com/2015/04/1351.jpg https://inspiration.detail.de/baumhotel-in-harads-107043.html

Arhitectura biomimetică – această formă de design duce la extrem arhitectura organică și arhitectura invizibilă. Are rolul de a imita modul în care natura rezolvă problemele complexe , cum ar fi nevoia de încălzire și răcire, furnizarea de resure sau dezvoltarea de comunități sănătoase. Arhitectura biomimetică imită viața, se comportă ca natura și încearcă să devină o ființă vie. Ea nu este definită prin faptul că este făcută din natură, onorând natura sau ascunsă în natură, ea se potrivește în lumea naturală deoarece reprezintă versiunea omului a naturii.

Perspectivă Sera Eden, Cornwall, Marea Britanie Perspectivă Aqua Tower, Chicago, Jeanne Gang

Figura 43. Sursă ilustrație https://www.omofon.com/wp-content/ Figura 44. Sursă ilustrație http://www.levinegabriella.com/

uploads/2017/12/proiectul-eden-cea-mai-mare-sera-din-lume.jpg exploringbiomimicry/ciid/2013/07/15/biomimetic-examples/

3.4 Principiile lui William MCDonaugh

Arhitectura nu se limitează doar la amplasarea unei clădiri pe un teren, arhitectura poate fi țesută prin peisaj și creată într-o armonie cu sit-ul. Arhitectul William McDonough a creat o listă de principii care contribuie la consolidarea ideii de a crea un dialog cu natura. Individul trebuie să creeze o arhitectură care să coexiste cu natura prin sustenabilitate. Tot ceea ce ne înconjoară ar trebui să fie folosit pentru a veni în ajutorul realizării și exploatării unei clădiri prin utilizarea materialelor locale și a energiei pasive. Și nu în ultimul rând, trebuie să luăm în considerare consecințele și modul în care acel lucru creat influențează Pământul.

În lucrarea „ Genius Loci ”, Christian Norberg-Schultz, adoptă în mod explicit o abordarea fenomenologică și hideggeriană, sugerând că „ Spațiile în care există viața sunt locuri…Un loc este un spațiu care are un caracter distinct. Din cele mai vechi timpuri genius loci sau spiritul locului, a fost recunoscut ca fiind realitatea concretă pe care omul trebuie să o facă și să o înșusească în viața de zi cu zi. Arhitectura înseamnă a imagina spiritul locului iar sarcina arhitectului este de a crea locuri semnificative, prin care el ajută omul să locuiască. ” El recunoaște că „ Structura unui loc nu este o stare fixă și veșnică.” Dar aceasta nu înseamnă că „genius loci ” se schimbă sau se pierde din cauză că identitatea poate fi conservată. Arhitectul susține că nu este suficient ca arhitecții să facă orașe și clădiri practice. Individul locuiește unde se poate identifica cu mediul său, mai pe scurt se creează raportul între mediu și individ astfel încât să se simtă complet. Această perspectivă trebuie avută și când construim în natură, clădirea trebuie să se „ simtă bine ” în mediul în care este conceput, trebuie să se regăsească ca fiind parte din natură iar individul trebuie să perceapă clădirea ca fiind parte dintr-un întreg numit peisajul natural. Clădirea și individul trebuie să simtă că aparțin acelui loc.

Satul Oraibi, New Mexico, considerat a fi cea mai lungă așezare continua ocupată în America de Nord – un exemplu al ideii lui Norberg Schultz despre spiritual unui loc. Genius loci nu implică întotdeauna peisaje și clădiri excepționale

Figura 45. Sursă ilustrație http://www.placeness.com/wp-content/uploads/2015/03/aOldOraibiAZweb.jpg

În acest spirit, principiile Hannover, au fost asamblate după o consultare amplă cu reprezentanții comunităților de design, de mediu și comunitățile filosofice. Se speră că, dacă vor fi acceptate, ele vor evolua pentru a se adapta preocupărilor diferitelor culturi și țări din întreaga lume, astfel încât toți să găsească o cale de a îndura și de a construi în viitor, fără a compromite capacitatea viitorului de a-și satisface propriile provocări.

Principiile Hannover

Insistarea asupra dreptului omului și a naturii pentru a coexista într-o condiție sănătoasă, favorabilă, diversă și durabilă

Recunoașterea interdependenței – elementele create de un individ interacționează cu și depind de lumea naturală, cu implicații largi și diverse la fiecare scară. Extinderea considerațiilor de proiectare la recunoașterea efectelor îndepărtate.

Respectarea relațiilor dintre spirit și materie – trebuie luate în considerare toate aspectele legate de reglementarea umană, inclusiv comunitatea, locuința, industria și comerțul, în ceea ce privește conexiunile existente și în evoluție dintre conștiința spirituală și cea materială.

Crearea obiectelor care oferă siguranță pe termen lung – generațiile viitoare nu trebuie împinse când este vorba de întreținere sau administrarea vigilentă a potențialului pericol

Eliminarea conceptului de risipire – evaluarea și optimizarea întregului ciclu de viață al produselor și proceselor pentru a aborda conceptul sistemelor naturale, în care nu există risipă

Proiectele să se bazeze pe fluxurile de energie naturale – ca și lumea vie, proiectele umane trebuie să-ți dedice forțele creatoare din venitul solar perpetuu. Incorporarea acestei energii în mod eficient și în siguranță pentru o utilizare responsabilă

Înțelegerea limitărilor de proiectare – nici o creație umană nu durează pentru totdeauna. Cei care creează și planifică trebuie să practice respectul față de natură. Natura trebuie tratată ca un model și ca un mentor, nu ca un inconvenient pentru a fi evitat sau controlat

Îmbunătățirea constantă prin împărtășirea cunoștințelor – trebuie să fie încurajate comunicările directe și deschise între colegi, patroni, producători și utilizatori pentru a lega considerațiile durabile pe termen lung cu responsabilitatea etică și restabilirea relației integrale dintre procesele naturale și activitățile umane

Principiile Hannover trebuie să fie văzute ca un document viu dedicat transformării și dezvoltării înțelegerii interdependenței noastre cu natura, astfel încât acestea să se poată adapta la evoluția cunoașterii lumii.

3.4 Identitatea peisajului natural

Podgoria Silvania

Figura 46. Sursă ilustrație personală

„ Dacă locuința și mediul sunt atât de intim legate, prinse într-un flux reciproc de influență, atunci orice sit poate fi înțeles doar ca un construct natural și cultural. Aceasta este, la fel cum forțele naturale există și lucrează cu artefactele, clădirile și orașele noastre de-a lungul timpului, noi, extinși de posibilitățile tehnologiei, afectăm natura într-un mod profund. Adoptarea ideilor culturale ale imaginației naturale, a imaginii publice a pământului, încadrarea percepției noastre și citirea unui sit. Multe citiri sunt posibile, dar numai anumite sunt recunoscute. Natura nu poate fi privită ca un punct de referință necondiționat, ci trebuie percepută ca un set de relități posibile.” (Micheal van Bakel, 1995)

Fiecare sit, fiecare teren are o “aromă” unică datorită unicității geografice, geologice, climei și influențelor biologice. Astfel, elementele care vin în ajutorul producerii unui vin de calitate superioară sunt : solul, subsolul, microclimatul, precipitațiile, drenajul aerului și al apei, temperatura, înălțimea terenului, înclinarea terenului către soare și vânturile predominante. Vinul devine mai bun atunci când aceste elemente se combină într-o manieră corectă.

În contextul unei vinării, unde produsul și arhitectura sunt realizate de om, o arhitectură dictată de teren poate fi înțeleasă ca fiind o legătură neîntreruptă cu lumea naturală și, prin urmare, arhitectura sa devine un argument pentru exclusivitate. Mai specific, aceasta stabilește principiile directoare pentru o arhitectură locală, regională. Această arhitectură locală, regională, luată ca strategie, devine sarcina mai largă de extindere a limbajului de construire nativă și a vocabularului contextual. În loc să presupună existența unei identități fundamentale care să fie păstrată, arhitectura regionalistă, ca metodologie de proiectare, este înrădăcinată în locul său specific, natură, istorie și utilizează construcții de înaltă calitate și tradiții vernaculare. Regionalismul în arhitectură ia în considerare următoarele aspecte : context, topografie, influențe vernaculare, considerații privind mediul, materialele regionale folosite la clădiri, cerințele clientului.

Construirea în natură, ca o intervenție reușită, impune ca arhitectura să fie specifică unei zone sau, mai precis, să fie specifică terenului său. Spre deosebire de teoria arhitecturală istorică, cum ar fi clasicimul și modernismul, care sunt bazate pe “idealuri” sau “tipuri ideale”, amplasarea unui obiect architectural pe un teren caută un mediu în care arhitectura nu este separată de natură, ci devine o extenise a acesteia. Arhitectura solului, a terenului reflectă regionalismul prin creearea unei arhitecturi care răspunde lumii reale și anume climatului, nevoilor umane și procesului de construcție propriu-zis. Înțelegerea solului, terenului, regiunii, din acest motiv, este esențial pentru proiectarea oricărei structuri, deoarece influențele care se manifestă în sol și în împrejurimi sunt elementele critice pentru dezvoltarea oricărei forme arhitecturale. O arhitectură a “terenului” suplimentează regionalismul prin dezvoltarea unui design urban care să integreze diferite scări – clădirea, sit-ul, orașul și regiunea. Această arhitectură a terenului, solului încurajează, de asemenea, un sentiment de limite, creând locuri care sunt la scară umană și, prin urmare, se recunosc limitele fizice și senzoriale. Cu ajutorul individul, folosit ca unitate de scară, clădirea poate evita monumentalitatea. Arhitectura unui teren se diferențiază de regionalism prin adoptarea premiselor creșterii organice ca forță motrice din spatele oricărui design. Susținerea condițiilor unui sit permit dezvoltarea formei construite, permițând în același timp ca programul și nevoile clientului să se manifeste în această formă. Astfel, obiectului arhitectural i se permite să devină parte a peisajului, fără a o domina.

CAPITOLUL 4. Studii de caz

„ Vinul nu este doar un obiect al plăcerii, ci un obiect al cunoașterii, iar plăcerea depinde de cunoaștere.”(Roger Scruton )

Figura 47. Sursă ilustrație https://kr.123rf.com/photo_97888718_global-geography-atlas-concept-made-of-wine-glass-elements-raster-wine-glass-design-elements-are-com.html?fromid=dFpwckNPZVpaOWZadytuQkRqYWlZQT09

4.1 Waterkloof Winery, Africa de Sud

Perspectivă vinăria Waterkloof, Africa de Sud

Figura 48.49. Sursă ilustrație http://www.greatwinecapitals.com/best-of/cape-town-cape-winelands/waterkloof-wines-0

Vinăria Waterkloof Estate, cu o arhitectură biodinamică la periferia orașului Somerset Est, este renumită pentru etica durabilă a viticulturii, și-a reafirmat statutul la Grand Wine Capitals, cel mai bun premiu pentru turismul vinicol în 2013, prin acordarea titlului de cea mai bună arhitectură și cel mai frumos peisaj din Africa de Sud.

Vinăria Waterloof, se angajează să facă vinuri elegante în cea mai onestă și autentică metodă posibilă. Întregul principiu al designului său se bazează pe angajamentul vinăriei față de onestitate, transparență și autenticitate atunci când vine vorba despre producerea vinurilor sale, iar clădirea care urcă pe versanți reprezintă o reflectare clară a acestor principii. De la prima întâlnirea cu această capodoperă estetică se vede clar că deblocarea adevăratului potențial al naturii nu deține secrete la această clădire. Pivnița vinăriei, introdusă într-o sticlă contemporană și o sferă de beton, se face remarcată la intrarea în clădire, accentuând vizitatorului salonul modern de degustare, care se revarsă într-o cutie de sticlă ce găzduiește restaurantul vinăriei. Clădirea , prin arhitectura sa se integrează în versantul dealului, fără a domina peisajul. O clădirea care pune în valoare perspectivele spre oraș.

Perspectivă vinăria Waterkloof, Africa de Sud

Figura 50.51. Sursă ilustrație http://www.shireenlouw.com/2013/08/waterkloof-wedding-photography-location/

4.2 Quinta do Vallado, Portugalia

Quinta do Vallado, fondată în 1716, este una dintre primele case din portul din Valea Douro. Stațiunea de vin, formată din 130 de hectare de podgorie, se află pe ambele maluri ale râului Congo, afluent al râului Douro. În 2013, vinăria a primit primele sale premii după care și vinurile sale au devenit printre cele mai apreciate din Europa. Astfel, aceste recunoașteri internaționale a mărit cererile pentru vinuri, iar în 2006 proprietarii au investit în extinderea vinăriei, proiectul incluzând o intervenție asupra zonei de producție și o investiție în unități de cazare. Proiectele fiind finalizate în 2010, respectiv 2012 de către Gudes+de Campos Architects.

Perspectivă aeriană vinăria nouă Quinta do Vallado

Figura 54.55. Sursă ilustrație https://www.facebook.com/pg/quintadovallado/photos/?ref=page_internal

Podgoria vinăriei, modelată de planul hidrografic al râului, este plantată pe dealurile abrupte și este împărțită în modele elegante, caracterizate de margini netede și curbate. Cele mai multe dintre culturile de viță-de-vie sunt plantate pe rânduri orizontale, continuue, pe terase de piatră construite manual sau pe terase de pământ buldozate iar altele pe terenuri neîngrădite. Aici, rândurile de viță urmează liniile de teren și sunt mărginite de măslini. Zona construită este amplasată într-o poziție dominantă și strategică profitând de curbele de nivel.

Noile volume propuse, zona de vinificație și cazarea, creează o relație de tensiune și echilibru între clădirile vechi și topografia care fuzionează cu terenul. Întreaga zonă de producție este organizată pe terase, susținută de ziduri de reținere din șist și granit, cu scări și balustrade. Structurile gri-argintii, acoperite cu șisturi arse locale, lucrate într-un mod contemporan imită forma naturală a pantei. Zona nouă a producției are o formă paralelipipedică și imită forma naturală a pantei. Forma liniară a clădirii se întinde de-a lungul straturilor de pământ, în timp ce o parte din ea este îngropată în teren. Obiectul arhitectural a fost gândit în așa fel încât toate intrările clienților și ale pasajelor să ofere decoruri prietenoase mediului și vederi umitoare.

Perspectivă unitate de cazare Quinta do Valladon

Figura 56. 57. Sursă ilustrație https://www.facebook.com/pg/quintadovallado/photos/?tab=album&album_id=434333183257192

4.3 Niepoort Winery, Portugalia

Perspectivă vinăria Quinta do Vallado

Figura 58. Sursă ilustrație http://www.wine-partners.at/wp-content/uploads/2017/10/nie_quinta_de_napoles_weinterassen_2016_%C2%A9_rita_burmester-.jpg

Vinăria Niepoort, din Valea Duoro, Portugalia, a fost proiectată de arhitectul austriac Andreas Burghardt și a fost finalizată în 2008. Proprietarul acestei vinării, Dirk van der Niepoort a înviat acest loc, care în anii ’90 era definită de un grup de clădiri prăbușite din piatră care erau înconjurate de o cultură veche de viță. Proprietarul a dat viață acestui loc integrând viața futuristă într-un loc “obosit”, un loc care a simbolizat trecutul orașului Duorro. Această vinărie a devenit epicentrul creativiății și al ambiției față de vinificație al acestui oraș. Acest amplasamnet a fost transformat într-un loc de pelerinaj al cunoscătorilor de vinuri și al viticultorilor. Dirk Niepoort a avut dorința de a construi o vinărie minunată și îndrăzneață : o declarație arhitecturală proporțională cu calitatea vinului, dar practică în toate sensurile.

Crama este destinată să lucreze cu natura, nu să se opună ei. O clădire eficientă din punct de vedere energetic și durabil, folosind materialele locale și alimentat de panouri solare. Structura dinamică, minimalistă este completată cu ziduri groase de ardezie și sculptate chiar în deal, vinăria este în mod natural rece și se bazează foarte puțin pe aerul condiționat, întregul complex fiind economic, ergonomic și respectuos față de mediu. În plus, procesul de vinificație se realizează în cel mai logic și eficient mod din punct de vedere energetic : un sistem gravitațional. În timpul recoltării, strugurii sunt primiți în partea de sus a dealului, ceea ce pare a fi o extinderea a zonei de vizitare. Zona de recepție a strugurilor este prevăzută cu găuri pătrate în care strugurii se strecoară și coboară la etajul următor în tancuri sau butoaie pentru fermentație.

Impactul vinăriei este mai mult decât unul cosmetic, această clădire industrială a fost proiectată pentru a face un vin bun într-o manieră ecologică și gravitațională – de la recepția strugurilor până la zona butoaielor, care se află îngropate cu zecile de metri în interiorul terenului. Toate acestea vrădesc modernitatea și designul încrezător – servesc pentru a inspira vinificatorii mai mici și îi ajută să înțeleagă viitorul – cu dedicare și muncă grea, orice este posibil.

Zona de recepție a strugurilor – vinăria Niepoort

Figura 59.60. Sursă ilustrații https://bottledbliss.wordpress.com/2016/07/07/tbt-niepoorts-quinta-de-napoles/

Zona de recepție cu găurile gravitaționale – Interiorul vinăriei

Figura 61.62.63. Sursă ilustrație https://bottledbliss.wordpress.com/2016/07/07/tbt-niepoorts-quinta-de-napoles/

4.4 Ferrer Bobet Priorat, Spania

Perspectivă vinăria Ferrer Bobet

Figura 64. Sursă ilustrație http://www.ondiseno.com/proyecto_en.php?id=1561

Vinăria realizată de echipa de arhitecți spanioli Ubach Architects i Associates este situată într-o zonă idilică a părții de Est a orașului Priorat. Planul seamănă cu planul unei nave, cu arcurile îndreptate către peisajul deluros, iar peisajul rural a fost reproiectat de curbele rândurilor de viță-de-vie. Sit-ul a fost ales pe versantul dealului, care a determinat forma clădirii, care este dezvoltată pe două niveluri principale : pivnița de la subsol și mezaninul care găzduiește zona de recepție și degustarea publicului. Vinăria prezintă unul dintre cele mai moderne modele din regiune, o clădire în formă de semilună perfect integrată în peisaj și echipată pentru a permite întregului proces de elaborare să fie condus de gravitate. Spațiul mare acoperit de la intare este folosit pentru descărcarea strugurilor la momentul recoltării. Acestea , apoi, sunt duse jos, unde întreg procesul de producție se realizează prin curgerea gravitațională, fără ajutorul pompelor mecanice. Materialele de construcție evoce, de asemenea, cele folosite în industria vinicolă – oțelul și lemnul de stejar, combinate cu elementele prefabricate din beton și cu piatră locală , care pierde consola clădirii în peisajul natural.

Ferrer Bobet se bazează pe respecul față de tradiția îndelungată a vinificației din Priorat, respectul pentru dezvoltarea economică și socială a acestei regiuni stâncoase din Sudul Cataluniei și respectul pentru iubitorii de vin care reflectă cu puritate și armonie esența minerală atât de unică din aceste meleaguri. Vinăria funcționează ca o navă strânsă între cultura de viță-de vie, un obiect care îți pune echiulibrul precar în peisajul neclintit al acestui colț ascuns al regiunii Priorat. Un volum remarcabil, îngropat în suprafața terenului găzduiește spațiile de producție și facilitățile tehnice, protejate de punctele de vedere. Numai incinta superioară, în care se află spațiile de acces, îmbuteliere și expediție și zona vizitelor, fac simțită prezența orizontalității pe sit-ul montan.

Mimetismul cu peisajul, dinamismul tehnologic și acoperișul sunt liniile care definesc această clădire agricolă particulară. O clădire a eforturilor individului de reîmpădurire, o clădire a exuberanței vieții și o trecere inexorabilă a timpului se vor integra în frumusețea mediului.

Perspectivă vinăria Ferrer Bobet

Figura 65.66. Sursă ilustrații http://www.ondiseno.com/proyecto_en.php?id=1561

Zonă intare public și zona de degustare a vinului

Figura 67.68.69.70. Sursă ilustrații

http://www.ondiseno.com/proyecto_en.php?id=1561

Recepție struguri

4.5 Les Domaines Ott Château de Selle, Franța

Perspectivă vinăria Les Domaines Ott din Château de Selle

Figura 71. Sursă ilustrație https://www.archdaily.com/904338/les-domaines-ott-chateau-de-selle-carl-fredrik-svenstedt-architect-cfsa

Vinăria Les Domaines Ott din Château de Selle a fost proiectată de arhitectul Carl Fredrik Svenstedt, în regiunea Côtes de Provence, în apropiere de coasta mediteraneană. Proprietatea, care a fost primul sit achiziționat de către fondatorul companiei, Marcel Ott, în 1912, este situată aprope de Cistercianul Abbaye du Thoronet iar clădirea își propune să suprindă o parte din acest patrimoniu în utilizarea pietrei extrase din epoca romană din carierele aflate în apropiere.

Conform descrierii arhitecților, construcția din piatră implică scluptarea unui munte, rezultatul fiind impunător și profund, creând o prezență cu o semnificație evidentă. Pe acest sit, clădirea cu piatră extrasă din carierele romane pune proiectul într-un timp rezonant cu peisajul. Blocurile de piatră, matematice, sunt de un metru/50 centimetri și cântăresc exact o tonă fiecare. Vinăria și zona de vizitare sunt parțial îngropate în deal, pentru a ajuta la obținerea unei temperaturi coerente, care este optimă pentru vinificație. Cei doi pereți masivi din piatră sunt aranjați paralel cu terasele podgoriei, cu o suprafață curbată pentru a crea dinamism sporit care reflectă mișcarea trecerii autoturismelor pe drumul din apropiere. Acești pereți alimentează procesul de vinificație, adăpând vinul, munca și vizitatorii. Pereții sunt atât de impozanți, precum și de luminoși încât ei devin ecrane poroase care oferă vederi, accese și ventilație.

Plan de situație vinărie și planul vinificației

Figura 72.73. Sursă ilustrații https://www.archdaily.com/904338/les-domaines-ott-chateau-de-selle-carl-fredrik-svenstedt-architect-cfsa

Vinăria și centrul de vizitatori marchează un nou orizont în acest peisaj, o prezență minerală ancorată în podgoria cu vedere la orașul Château de Selle. Clădirea parțial îngropată în teren are o ieșire inertă termică optimizată pentru vinificație. Panta permite un flux natural gravitațional și un proces liniar coerent, vizibil din zonele publice și de recepție, cu vedere la sala butoaielor și cisternelor de oțel.

Secțiune longitudinală vinărie

Figura 74. Sursă ilustrație https://www.archdaily.com/904338/les-domaines-ott-chateau-de-selle-carl-fredrik-svenstedt-architect-cfsa

Fațadă Est – zona de recepție a strugurilor

Figura 75.76.77.78. Sursă ilustrații https://www.archdaily.com/904338/les-domaines-ott-chateau-de-selle-carl-fredrik-svenstedt-architect-cfsa

Zona de intrare public Perspectivă interioară zona primire public

4.6 Franz Keller Winery, Germania

Perspectivă vinăria Franz Keller

Figura 79. Sursă ilustrație https://www.vicampo.ch/weingut-franz-keller

Vinăria proiectată de grupul de arhitecți Geis and Brandtner în anul 2013, cuprinde 57 de hectare de cultură de viță la poalele rezervației naturale Badberg, într-o vale oarbă a munților Kaiserstuhl, Oberbergen, Germania. Clădirea este cunoscută ca producătoare a vinurilor uscate care reflectă terenul munților Kaiserstuhl, vinuri recunoscute internațional ca ambasadori remarcabili pentru cultura vinului Baden. Noua vinărie Franz Keller este o ilustrare foarte clară a modului în care totul legat de vin se schimbă în Europa Centrală. În cazul în care sunt luate în considerare împrejurimile naturale și sunt procesate recoltarea, stocarea, presarea și din nou, stocarea sunt incorporate în planul clădirii, rezultatul fiind o structură de succes, cum ar fi terasele sale invizibile.

Secțiune longitudinală prin vinărie

Figura 82. Sursă ilustrație https://www.beton.org/inspiration/architektur/objekt-details/weingut-franz-keller-in-oberbergen/

Clădirea terasată este îngropată parțial în pământ și acoperă trei niveluri, în care se realizează câte o etapă specifică a procesului de vinificație. Înconjurat de un mediu verde bine armonizat, obiectul arhitectural reprezintă un amestec de materiale naturale și durabile, sticlă-piatră-lemn. Acoperișul verde terasat urmează forma dealului și este acoperit cu un strat de pământ în care sunt plantați ierburi din vecinătatea rezervației naturale Badberg. Structura este realizată din beton armat, coloane conice și ferestre mari care fac clădirea deschisă și comunicabilă atât în interior cât și în exterior. Interiorul oferă o viziune interesantă asupra proceselor de producție și o vedere panoramică unică, de pe terase.

Perspectivă exterioară vinerie – perspectivă interioară vinărie

Figura 83.84. Sursă ilustrații https://www.dbz.de/artikel/dbz_Behutsamer_Umgang_mit_Natur_Weingut_Franz_Keller_Oberbergen_2025323.html

4.7 Antinori Winery, Italia

Perspectivă vinăria Antinori

Figura 85. Sursă ilustrație http://www.archea.it/en/antinori-winery/

Plan de situație vinăria Antinori

Figura 86. Sursă ilustrație https://www.archdaily.com/371521/antinori-winery-archea-associati

Un client cultural a făcut posibilă, prin arhitectură, intensificarea peisajului și a împrejurimilor ca expresie a valenței culturale și sociale a locului în care se produce vinul. Archea Associat, spunea despre clădire , în februarie 2017, construcția fizică și intelectuală al acestei vinării pivotează legăturile profunde și adânc înrădăcinate cu pământul, o relație care este atât de intensă și suferită pentru a face ca imaginea arhitecturală să se ascundă și se integrează în teren, în mediul natural.

Aspectele funcționale au devenit, prin urmare, o parte esențială a unui itinerar de proiectare care se axează pe experimentarea geomorfologică a unei clădiri înțelese ca cea mai autentică expresie a unei simbioze dorite și o fuziune între cultura antropică, lucrarea omului, mediul său de lucru și mediul natural.

Terenul este împărțit în forme neregulate, sinuoase. Corpul complexului industrial, construit aproape în totalitate subteran se extinde orizontal pe panta naturală, care, împreună cu rândurile de viță de vie și pământul formează acoperișul verde. Clădirea invizibilă, împărțită pe două niveluri, este proiectată în culori pământii și marcată de două tăieturi orizontale care urmează curbele terenului deluros. Prima tăiere este închisă de fronturi mari vitrate, în timp ce, cea de-a doua, este închisă de pereți și porți din oțel. Materialele folosite sunt oțelul, cărămizile de culoarea roșie, stejarul și sticla, care se armonizează perfect cu farmecul natural al mediului înconjurător rural.

Secțiune vinăria Antinori

Figura 87. Sursă ilustrațiehttps://www.archdaily.com/371521/antinori-winery-archea-associati

Structura clădirii susține acoperișul verde care este acoperit cu viță-de-vie, fiind străpuns de o multitudine de deschideri circulare, care aduc lumină în interior. Un gol conține o scară înaltă în spirală, care urcă din parcarea subterană până la terasele panoramice. Volumul se deschide spre peisaj prin cele două tăieri.

4.8 Crama Lacerta, România

Perspectivă Crama Lacerta

Figura 93. Sursă ilustrație https://vinul.ro/mihai-banita-un-enolog-nascut-nu-facut.html

Crama situată la 100 km de București a fost proiectată de echipa de arhitecți austrieci Volker Miklautz & Markus Gärtner, fiind construită în anul 2011. Conceptul arhitecților s-a bazat pe tradiție – individ – natură. După cum spune și arhitectul Volker Miklautz despre principiul care stă la baza conceptului obiectului architectural, el a ales ca sursă de inspirație “Cina cea de taină” a lui Leonardo da Vinci – s-a ales ca și amplasare a zonei de degustare pe acoperișul clădirii, cu scara în spirală care sugerează ideea de viță de vie care crește din pământ(zona de producție) și ajunge în sala de degustare, care ajută individul să aibă contact direct cu natura. O dată ce individul ajunge în sala de degustare el este primit cu o panoramă spre cultura de vie.

Tradiția – individul – natura ca și loc de amplasare a clădirii de vinificație s-a ales să fie așezată lângă Conacul Dorobanțu. Această clădire impunătoare așezată pe culmea unui deal din centrul domeniului. Astfel, volumele au fost adaptate conacului pentru a forma o unitate.

Clădirea nouă de producție a fost concepută din nevoia de a crea proceduri de operare optime, cum ar fi : structurată pe mai multe niveluri subsol, demisol, parter, etaj; conceptual de bază fiind crama gravitațională. Volumele obiectului arhitectural coordonează procesul de producție – subsolul ce găzduiește depozitarea și maturarea vinului, parterul cu exhipamentele necesare prcesului de realizare a vinului și etajul cu sala de degustare. Volumele sunt adăpostite de un acoperiș verde, pentru integrarea în mediul înconjurător și pentru a nu se supraîncălzii clădirea.

Figura 94.95.96.97.98.99. Sursă ilustrații

http://www.crameromania.ro/en//en/wineries/winery-lacerta-crama-romania-184.html#prettyPhoto

4.9 Crama Rasova, România

Perspectivă Crama Rașova

Figura 100. Sursă ilustrație https://www.igloo.ro/rasova-o-crama-dobrogeana/

Crama Rasova, localizată în Ceranvodă, Constanța, în apropiere de Autostrada Soarelui, a fost proiectată de echipa Igloo și finalizată în 2013. Clădirea este amplasată pe terasele unei foste amenajări viticole, având ca vecinătăți cursul Dunării(înspre Sud), Podul de la Cernavodă și în imediata vecinătate orașul Cernavodă(înspre Nord). Acestea au fost primele elemente ce au stat la baza conceptului și anume poziționarea clădirii cu orientări multiple. După cum este prezentat de către echipa Igloo, construcția trebuia integrată în tradiția doborgeană, în peisajul dobrogean, clădirea trebuia să reprezinte o prelungire a falezei pietroase cu puțină vegetație. Astfel, clădirea este compusă din mai multe volume simple, juxtapuse, intersectate care dau senzația că ar fi imaginea unor grămezi de stânci albe ieșite din pământ. Volumele au fost organizate în funcție de fluxurile zonei de producție și cele ale zonei turistice.

Perspectivă cramă Figura 101. Sursă ilustrație http://cramarasova.ro/rasova-culisele-proiectului-arhitectural/

Clădirea are trei accese principale , prima intrare pentru recepția strugurilor, cea de-a doua intrare de la același nivel cu prima este intrarea personalului iar cel de-al treilea acces este destinat vizitatorului care parcurge o pantă îngropată în deal pentru a ajunge la următorul nivel, de unde are acces în clădire, spre sala mare de degustare, magazinul de vinuri și spațiul pentru evenimente – cu deschidere spre Dunăre.

Materialele folosite pentru această cramă , atât pentru interior cât și exterior, sunt piatra naturală, lemnul de stejar și fierul negru. Sala de degustare păstrând aceași idee ca și exteriorul de a crea imaginea stâncilor care ies din teren, mobilierul realizat din același material ca pardoseala.

Perspectivă sala de degustare

Figura 104. Sursă ilustrație https://www.igloo.ro/rasova-o-crama-dobrogeana/

Concluzii – Aplicare pe proiectul de diplomă

Lucrarea de față, „ Arhitectura în dialog cu natura ”, vine în ajutorul temei de diplomă pentru o mai bună înțelegere a naturii, a relației dintre individ și natură, oraș și natură cât și integrarea unui element străin în mediul natural, o arhitectură vinicolă care începe de la natură și se termină tot cu natura, în natură.

Conceptul de mediu construit a îmbrățișat și a respins ideea unui echilibru cu mediul nostru natural. “Acasă” era un loc sigur în fața naturii sălbatice și nemiloase.. Chiar și acum, distrugem sau neglijăm infrastructura noastră naturală, datorită faptului că ne-am concentrat și ne concentrăm în a face viața mai convenabilă. Ignorarea proceselor naturale dintr-un oraș este și a fost întotdeauna costisitoare și periculoase. Multe orașe au suferit din cauza lipsei de a ține cont de procesele naturale, costul ignorării naturii se extinde și la calitatea vieții. Natura este văzută ca o înfrumusețare superficială, ca un lux întâlnit numai în parcuri și grădini, mai degrabă o formă urbană semnificativă decât o forță esențială care pătrunde în oraș.

Obiectul arhitectural care este propus într-un mediu natural, pe un sit din natură trebuie să fie gândit în așa fel încât individul care percepe acel spațiu, prin cele 5 simțuri ale sale, să înțeleagă clădirea ca și cum ea a făcut parte dintotdeauna din acel spațiu, acel loc. Clădirea propusă nu trebuie să domine mediul natural înconjurător, ea trebuie să iasă cât mai puțin în evidență dar, în același timp trebuie să fie văzută, “primită”, simțită ca o parte lipsă dintr-un întreg. Caracterul acelei zone, al respectivului oraș să fie văzut în clădire, o clădire care, să fie văzută de departe ca fiind imaginea spațiului respectiv iar văzută din apropiere să fie un element transparent din acel spațiu, o clădire care , parcă, „ nu se vede ” .

Această lucrare a încercat să explice ceea ce înseamnă vizitarea unei vinării, de ce spații are nevoie o vinărie, cum îndeplinește vinăria dorințele vizitatorilor și prin ce experiențe senzoriale trebuie să fie parcurs individul vizitator, de la accesul pe proprietatea respectivă până în momentul când acesta încheie vizitarea.

„ Modul în care individul percepe spațiul poate declanșa emoție. Prin această legătură se materializează relația dintre spațiu și comportamentul uman.”

Aplicare pe proiectul de diplomă – scheme conceptuale

Exemplele studiate, atât din țară cât și din afara României, au fost alese în așa fel încât să fie asemănătoare din punct de vedere al locației și zonei de implantare propusă. Clădiri care au fost realizate în natură, având în imediata vecinătate orașul, clădiri care s-au născut din tradițiile orașelor din care fac parte.

Conceptul proiectului are ca și fundație arhitectura tradițională sălăjeană rurală. Astfel, s-au analizat caracterele specifice locuințelor tradiționale și a caracterelor specifice din imediata vecinătate a zonei de implantare propusă.

Conceptul clădirii se va baza pe liniile ce definesc casa tradițională sălăjeană și anume:

Acoperișul în patru ape – UNGHIURI

PRIDVORUL – care adăpostește locul de repaos al membrilor locuinței și intrarea; pridvorul care este definit de liniile verticale ale stâlpilor de lemn

INTRAREA ÎN CLĂDIRE care se face din LATERAL

MATERIALELE folosite sunt cele tradiționale zonei

Clădirea este dominată de vegetație, curtea nu este acoperită de zone pavate

Clădirea retrasă de la stradă, este organizată, dezvoltată mai mult pe lungime, perpendicular pe stradă

Asemenea poziționării locuinței tradiționale prezentate mai sus, caracterul zonei, străzii care duce la sit-ul propus este definit de clădirile care sunt așezate perpendicular pe stradă, care se dezvoltă de-a lungul limitei de proprietate.

t

Clădirea poate fi accesată din două părți, se propune și o zonă de serpetine pentru urcarea în pantă ale autocarelor și ale camioanelor de marfă. Zona de producție este propusă în interiorul dealului, sub volumul care găzduiește zona restaurantului. Producția va fi accesibilă printr-un tunel propus, deasupra căruia se va amenaja parcarea pentru autocare, parcare pentru personal și vizitatori. Din zona parcării, individul vizitator este invitat să descopere fiecare parte din clădire. Sala de producție va fi accesată de către vizitatori din nodul central al clădirii, cu accesibilitate la restul facilităților, respectiv din zona parterului, asemenea locuinței tradiționale cu acces lateral în clădire

Clădirea se va mula după deal, după taluzurile create pentru rândurile de vie, având un element vertical ce va reprezenta un semnal pentru vizitatori. Volumele clădirii sunt gândite în așa fel încât să facă parte din deal, cu o perturbare minimă a mediului natural.

Volumele dezvoltate pe orizontală, pe direcția lungă a sit-ului subliniază ideea de transparență în peisajul natural, acestea fiind de diferite înălțimi, coborând o dată cu taluzurile existente, o dată cu rândurile de vie. Ele oferă diferite puncte de perspectivă înspre vale, înspre oraș, înspre cultura de viță. Asemenea siluetei urbane, clădirea iese în evidență printr-un volum vertical care dă stabilitate compoziției. Imaginea finală este una topografică, cu o clădire care este introdusă, integrată în deal, o arhitectură în dialog cu natura în care obiectul construit devine parte din teren, parte din peisaj. Identitatea locului este păstrată prin respectarea contextului existent. Clădirea este gândită ca fiind un element ce crește din deal.

TEMA DE PROIECTARE

“Centru enoteric axat pe producția vinului spumant Silvania din Șimleu Silvaniei”

Elemente de temă

Județul Sălaj, o zonă definită de dealuri și depresiuni găzduiește orașe precum Zalău, Șimleu Silvaniei, Jibou și Cehu Silvaniei.

Orașul Șimleu Silvaniei, care încă din anul 1251 este atestat într-un document sub denumirea de Vathasomolyowa, împreună cu municipiul Zalău, este un important centru economic cu următoarele ramuri de bază: industria prelucr[rii lemnului, industria textilă și industria alimentară. Aceste ramuri de bază sunt completate cu ocupațiile tradiționale sălăjene, de la sate și comune, și anume: agricultura, cositul fânului, păscutul, folosirea animalelor de tracțiune. Cea mai importantă caracteristică a culturii șimleuane este cultivarea viței de vie și producerea vinului și a vinului spumant. Cultivarea ei reprezintă o tradiție care s-a transmis și se transmite din generație în generație.

Șimleu Silvaniei este cunoscut prin Podgoria Silvania, o vinărie care produce vinuri spumante. Însemnările din jurul anului 1600 atestă aici existența unui han, aflat la intersecția mai multor rute istorice ale vremii, loc strategic ales pentru înviorarea drumeților cu ajutorul unei carafe de vin răcoros.

Povestea “Silvaniei” datează din 1820 pe când crama era o mică proprietate a unei familii de evrei. În acea perioadă, galeriile aveau doar 90m sub stânca dealului Măgura, unde familia își depozita, ca orice gospodar, fructele, legumele și vinul. Ulterior, datorită recoltei bogate a acestei zone viticole și nevoii de depozitare conforme, galeria săpată capătă rol de cramă. Începând cu anul 1974, aici are loc producția vinului spumant “Silvania” după metoda certificată Champenoise, cu fermentare în sticlă. În această perioadă, din Măgura Șimleului pleacă anual spre export 4.000.000 de sticle către Germania, Rusia, Polonia și chiar Franța, un moment istoric de o importanță majoră și un record fără precedent pentru România de atunci.

În anul 2011 Fabrica de Șampanie “Silvania” a intrat în insolvență în urma unor datorii. Urmând ca în 2013 să aibă un nou proprietar șimleuan. Astfel, se urmărește reintroducerea acesteia pe cele mai mari piețe ale lumii.

Amplasament

Terenul studiat este amplasat la periferia orașului Șimleu Silvaniei, în partea Nordică, venind dinspre Zalău. Proprietatea se află în apropierea străzii Zambilelor, având o formă neregulată cu o suprafață de 9 hectare. Proprietatea găzduiește o cultură de viță-de-vie având plantați 27.860 de butași și o locuință unifamilială (parter+ un etaj).

Proprietatea este accesibilă atât pietonilor cât și autovehiculelor de pe strada Zambilelor și strada Soarelui.

În momentul de față, Primăria orașului Șimleu Silvaniei este în curs de finalizare a P.U.G.-ului, deocamdată nu există reglementări pentru această locație. Se va respecta caracterul zonei. Clădirea va fi retrasă de la strada propusă, fiind dezvoltată în plan pe lungime. Se va păstra și respectul față de pieton, volumul și/sau volumele dinspre stradă vor păstra un regim mic de înălțime.

Locația destinată amplasării imobilului are posbilități de racordare la utilitățile exterioare : energie electrică, canalizare menajeră și pluvială, apă menajeră și de incendiu, instalație de termoficare, gaze naturale, telefon și internet.

Funcționalitatea generală

Imobilul va păstra caracteristicile locuințelor din zonă cu acces principal din lateral, o zonă centrală care oferă acces spre toate funcțiunile principale ale clădirii.

Se propune o clădire dezvoltată pe verticală doar prin volumul care găzduiește unitățile de cazare Parter+Mezanin+2-8 etaje, 2 etaje înălțime în partea dinspre stradă și 8 etaje înălțime în parte dinspre vale, cultura de vie. Și zonele de subsol, care vor fi îngropate parțial sau total în teren.

Accesul pietonal se va realiza de pe strada propusă în continuarea străzii Zambilelor, în prezent strada este nepavată. Accesul carosabil se va realiza de pe strada Zambilelor, respectiv accesul carosabil propus pentru camioanele de marfă sau autovehicolele de transport persoane.

Intrarea camioanelor de marfă în zona de producție va fi separată față de zona publică, care se va face printr-un tunel deasupra căruia se vor amenaja spațiile de parcare pentru public și personal, cu parcări destinate transportului de persoane.

Se va urmării integrarea principiilor de bază ale arhitecturii vinicole și arhitecturii sustenabile pentru a obține o clădire cu consum energetic redus:

Poziționarea clădirii în funcție de punctele cardinale

Folosirea materialelor de construcție sustenabile, reciclabile

Alegerea unei structuri eficiente

Flexibilitatea maximă a spațiilor interioare

Folosirea cu măsură a suprafețelor vitrate

Asigurarea iluminatului natural optim, pe cât posibil și în zona de producție

Asigurarea ventilației naturale

Proiectarea unui sistem de captare și utilizare a apei de ploaie, zona de producție va colecta apa de ploaie în bazine de colectare

Proiectarea teraselor verzi pe terasele clădirii

Folosirea panourilor fotovoltaice

Zona de producție îngropată parțial sau total în teren

Astfel se propun următoarele funcțiuni pentru noul centru de vinificație a spumantelor :

Funcțiunea principală de producție a vinului spumant cu următoarele spații:

Zona de recepție a strugurilor

Zona preselor cu spațiu de depozitare a gunoiului

Zona cisternelor

Zona de fermentare în sticle a vinului cu un spațiu tehnic pentru reglarea temperaturii și umidității, dacă este necesar și cu o zonă de degustare

Zona de imbuteliere, etichetare, spălare, pregătire pentru vânzare a vinului spumant

Zona de omogenizare a vinului

Zona de depozitare a sticlelor, cutiilor, etichetelor

Zona de prezentare a produsului finit cu acces la o sală de degustare

Laborator cu depozitare

Zona de preparare a amestecurilor cu depozitare

Vestiar personal cu o zonă de luat masa

Zona tehnică a sălii de producție

Parcare personale, camioane de marfă, utilajelor

Magazin de vânzare și prezentare a vinului spumant

Magazin de vânzare a strugurilor, butașilor, tot ceea ce ține de cultivarea strugurilor; magazinul să fie accesibil atât din exterior cât și din interiorul clădirii

Pentru vizitarea producției se va include și pachete pentru cei care nu consumă alcool

Zonă de administrare marfă

Secretariat cu birou director

Sală de întrunire personal

Zonă depozitare arhivă

Zona de alimentație a publicului

Restaurant 250-300 de locuri și cu o terasă exterioară

Sală de joacă pentru copii, lângă zona restaurantului

Sală de evenimente 250-300 de locuri

Grupuri santiare și garderobă

Bucătărie cu zonele de depozitare alimente și vestiare personal

Cafenea 50 locuri cu access spre terase exterioare

Hotel de ⋆ ⋆ ⋆

Recepție hotel

Unități de cazare – 80 de paturi cu balcoane exterioare

Fiecare etaj va dispune de o camera pentru menajeră

Realizarea de terase verzi – zone de relaxare la diferite nivele

Casa scării cu lift

Zonă administrativă cu secretariat, birou director hotel

Spațiu de scanare, tipărire, arhivare documente

Alte facilități

Sală de conferințe 150 de locuri cu spațiile tehnice și de depozitare, foayer și garderobă

Grupuri sanitare

Spațiu tehnic pentru zona hotelului și restul funcțiunilor

Spații interioare de relaxare pentru public

Terase exterioare verzi

Lifturi și rampe pentru oameni cu dizabilități

Bibliografie

Cărți

Alecsander, Wojciechowski, „Arta peisajului”, Ed. Meridiane, București, 1974

Anthony C. Antoniades, „ Poetics of Architecture ”, New York : Van Nostrand Reinold, 1990

Bruce Boucher, Andrea Palladio, „ The Architecture in His Time ”, Abbeville press, New York

Christian Norberg-Schultz, „ Genius Loci ”, Editura Rizzoli, New York

C. Michael Hall și Nicki Macionis, „ Wine Tourism and Network Development in Australia and New Zealand: Review ”, Establishment and Prospects, 1998

Diane Waldman, „ Michael Singer ”, Solomon R. Guggenheim Museum, New York

Edward Osborne Wilson, „ In search of nature ”, Editura Island PRESS/Shearwater Books, Washington, D.C., Covel, California

Frank Lloyd Wright, „ The Future of Architecture ”, New York : Horizon Press, 1953

Frank Lloyd Wright, „ The Essential Frank Lloyd Wright : Critical Writings on Architecture ”, Editat de Bruce Brooks Pfeiffer, 2010

Fritz Steele, „ Wines&Vines ”, The authoritative Voice of the Grape and Wine Industry Since 1919, Septembrie 1990

Heinz-Gert Woschek, „ Wine + space ”, Editura DETAILS, 2015

Juhani Pallasmaa , „ The Eyes of the Skin: Architecture and the Senses ”, 2012

Juhani Pallasmaa, „ Geometry of Feeling ”

Martin Heidegger, „ Building Dwelling, Thinking ”, Rethinking Architecture. Ed. Neal Leach, New York: Rutledge, 1997

Stephen M. Wheeler, Timothy Beatley, „ The sustainable urban development reader ”, Ediția a treia, Editura Routledge

Sibyl Moholy-Nagy, „ Native Genius in Anonymous Architecture ”, Editura Horizon Press, New York, 1957

William McDonough & Partners, „ The Hannover Principles ”, Design for Sustenability, 2000

Articole

Despre turismul viticol din România, https://www.wall-street.ro/articol/Turism/210468/domeniile-panciu-despre-turismul-viticol-in-romania-suntem-cu-minimum-20-de-ani-in-spate-fata-de-republica-moldova.html , accesat 14.02.2019

Joe Chauncey, despre arhitectura durabilă a vinăriiilor, Sursa https://winesvinesanalytics.com/features/article/48680 , accesat 22.02.2019

Joe Chauncey, Sursa https://winesvinesanalytics.com/features/article/48680 , accesat 22.02.2019

Leah Alissa Bayer, Sursa https://leahalissa.com/blog/2016/7/1/natural-architecture , accesat 20.02.2019

Silvia Palasca- Specialist Web & Social Media, Sursa https://vinul.ro/7-lectii-conferinta-globala-de-turism-viticol-unwto.html , accesat 14.02.2019

Steve Holl, „ Intertwining ” , New York; Princeton Architectural Press, 1996

Stephanie Schettler-Cumming , Arhitectura vinăriilor, Sursa https://thegrapevinemagazine.net/article/winery-architecture/ , accesat 16.02.2019

Turismul global viticol, https://vinul.ro/7-lectii-conferinta-globala-de-turism-viticol-unwto.html , accesat 14.02.2019

Dicționare

Academia Română, Institutul de lingvistică „ Iorgu Iordan ”, Dicționarul Explicativ al Limbii Române, Ediția a II-a, Editura Univers Enciclopedic, București, 1998

Cursuri

Note de curs, Arhitectura Context Peisaj, Prof. Dr. Arh. Ana Maria Zahariade

Referințe web

Antinori Winery, http://llufb.llu.lv/Raksti/Landscape_Architecture_Art/2017/Latvia-Univ- Agricult_Landscape_Architect_Art_VOL_10_2017-7-14.pdf

Dicționarul limbii române, https://dexonline.ro/

Ferrer Bobet Priorat, http://www.viajerosdelvino.com/bodegas/destino_746/tarragona-ferrer-bobet

Franz Keller Winery, http://llufb.llu.lv/Raksti/Landscape_Architecture_Art/2017/Latvia-Univ- Agricult_Landscape_Architect_Art_VOL_10_2017-7-14.pdf

Crama Lacerta, http://www.crameromania.ro/en//en/wineries/winery-lacerta-crama-romania-184.html#prettyPhoto

Les Domaines Ott Château de Selle, https://www.archdaily.com/904338/les-domaines-ott-chateau-de-selle-carl-fredrik-svenstedt-architect-cfsa

Issuu.com, https://issuu.com/detail-magazine/docs/bk_wine_and_space_2015

Niepoort Winery, https://bottledbliss.wordpress.com/2016/07/07/tbt-niepoorts-quinta-de-napoles/

Quinta do Vallado, http://llufb.llu.lv/Raksti/Landscape_Architecture_Art/2017/Latvia-Univ- Agricult_Landscape_Architect_Art_VOL_10_2017-7-14.pdf

Crama Rasova, https://www.igloo.ro/rasova-o-crama-dobrogeana/

Waterkloof Winery, http://www.waterkloofwines.co.za/waterkloof-still-sas-best-architecture-landscapes-champion/

Wikipedia,https://en.wikipedia.org/wiki/Villa_Capra_%22La_Rotonda%22#/media/File:PalladioRotondaPlan.jpg

Surse imagini

Copertă față – Dealul Măgura din Șimleu Silvaniei, Dealul Măgura din Șimleu Silvaniei

Copertă spate – Schemă conceptuală, ilustrație personală

Figura 1. De la stânga la dreapta : Beili Nicolae, Beili Iosif, Beili Antonio, ilustrație personală (octombrie 2018 )

Figura 2. Incinta fabricii “Silvania”, Fabrica de producție a vinului spumant, ilustrație personală (iulie 2018)

Figura 3. Orașul Șimleu Silvaniei, Sursă ilustrație Google Earth, Șimleu Silvaniei

(accesat 24.01.2019)

Figura 4. Plan de prezentare a proprietății fabricii, Sursă ilustrație Google Earth, Șimleu Silvaniei (accesat 24.01.2019)

Figura 5. Plan de prezentare a podgoriei fabricii, Sursă ilustrație Google Earth, Șimleu Silvaniei

(accesat 24.01.2019)

Figura 6. Afiș publicitar, Artist Leonetto Cappiello

https://pandhoraa.blogspot.com/2012/09/leonetto-cappielloafispublicitar.html(accesat14.02.2019)

Figura 7. Cultivarea strugurilor, vinificația și comerțul în Egiptul antic anul 1500 î.Hr.

https://en.wikipedia.org/wiki/History_of_wine#/media/File:%C3%84gyptischer_Maler_um_1500_v._Chr._001.jpg (accesat14.02.2019)

Figura 8. Recoltare struguri, via Silvania

https://www.facebook.com/podgoria.silvaniei/photos/a.661620550533518/1785550044807224/?type=3&theater (accesat14.02.2019)

Figura 9. Turist între rândurile de viță

http://www.institutdelcava.com/enojornadas-comercializacion-enoturismo/ (accesat14.02.2019)

Figura 10. Perspectivă exterioară din curte cu Crama Chateu Vartely

http://rotravel.info/calator-in-tara-vinului-ziua-1-chateau-vartely/ (accesat14.02.2019)

Figura 11. Cameră de cazare Crama Chateau Vartely

https://life.ro/chateau-vartely-turism-viticol-de-5-stele-in-republica-moldova/(accesat14.02.2019)

Figura 12. Sala de degustare Crama Chateau Vartely

https://life.ro/chateau-vartely-turism-viticol-de-5-stele-in-republica-moldova/(accesat14.02.2019)

Figura 13. Pahar de vin spumant în podgoria Silvania

https://www.instagram.com/p/Bo8Z-D4BDGC/ (accesat 15.02.2019)

Figura 14. Presă pneumatică orizontală din fabrica Silvania, ilustrație personală (iulie 2018)

Figura 15. Cisterne metalice din fabrica Silvanie, ilustrație personală (iulie 2018 )

Figura 16. Pompa de transfer și răcire a mustului din fabrica Silvania, ilustrație personală (iulie 2018 )

Figura 17. Zona de fermentare în sticle a vinului din crama Silvania

https://www.facebook.com/podgoria.silvaniei/photos/a.661620550533518/1165371190158449/?type=3&theater (accesat 15.02.2019 )

Figura 18. Zona de fermentare în sticle a vinului din crama Silvania

https://www.facebook.com/podgoria.silvaniei/photos/a.661620550533518/1165371190158449/?type=3&theater (accesat 15.02.2019 )

Figura 19. Zona pupitrelor din crama Silvania, ilustrație personală (iulie 2018 )

Figura 20. Aparat de agitare a sticlelor din crama Silvania, ilustrație personală (iulie 2018)

Figura 21. Diagrama experienței senzoriale

http://www.vmarch.net/blog/2015/8/20/architecture-the-senses-1 (accesat 15.02.2019 )

Figura 22. “ Femeia în roșu ”, Spațiul vag, Autor : Anette Ohlendorf

https://1x.com/photo/966591/all:user:565033 (accesat 15.02.2019 )

Figura 23. Plan și secțiune „Villa Rotonda”, Quattro Libri dell'Architettura 1570

https://en.wikipedia.org/wiki/Villa_Capra_%22La_Rotonda%22#/media/File:PalladioRotondaPlan.jpg (accesat 16.02.2019 )

Figura 24. Perspectivă din curtea Vilei Rotonda. Autor: Mark Beston

https://en.wikipedia.org/wiki/Villa_Capra_%22La_Rotonda%22#/media/File:Sitting_under_the_shade_in_front_of_Villa_Capra_detta_La_Rotonda.jpg (accesat 16.02.2019 )

Figura 25. Perspectivă exterioară spre vinăria Medhurst din Australia

https://www.dezeen.com/2013/10/09/medhurst-winery-by-folk-archite (accesat 16.02.2019 )

Figura 26. Ibidem

Figura 27. Ibidem

Figura 28. Secțiune vinăria Medhurst

https://www.dezeen.com/2013/10/09/medhurst-winery-by-folk-archite (accesat 16.02.2019 )

Figura 29. Perspectivă exterioară vinăria Woollaston Estates

http://www.arthousearchitects.co.nz/projects/woollaston-estate-wineries/ (accesat 16.02.2019 )

Figura 30. Secțiune vinăria Woolaston Estates

http://www.arthousearchitects.co.nz/projects/woollaston-estate-wineries/ (accesat 16.02.2019 )

Figura 31. Perspectivă vinăria Dominus Estate

http://mmdusa.net/portfolio/dominus-estate (accesat 16.02.2019 )

Figura 32. Ibidem

Figura 33. Sustenabilitatea definită de cele trei principii

https://www.researchgate.net/figure/Sustainability-is-defined-by-the-three-overlapping-principles-of-environmentally-sound_fig1_49606195 (accesat 18.02.2019 )

Figura 34. Interpretarea artiștilor din Isafahan, epoca Safavid, care este descrisă va fiind vârful orașelor grădini intercalate armonios cu pavilioane și artere spațioase

https://ajammc.com/2012/10/23/the-bridge-to-new-julfa-a-look-at-the-armenian-community-of-isfahan/ (accesat 18.02.2019 )

Figura 35. “Sostenibili distopie”, Stefano Boeri, Orașul durabil al lui Boeri, un oraș-natură

https://relationalthought.files.wordpress.com/2012/01/stefano-boeri-sostenibili-distopie-01.jpg (accesat 18.02.2019 )

Figura 36. Fațadă clădirea de apartamente Suites Avenue

https://ro.pinterest.com/pin/243968504790175405/?lp=true (accesat 19.02.2019 )

Figura 37. Ciupercă văzută de aproape

https://www.flickr.com/photos/thegreenalbum/7208034970/in/photostream/ (accesat 19.02.2019 )

Figura 38. Fântâna arteziană “Stepping stones” din Fort Worth

http://blog.grupoeuropa.com/wp-content/uploads/sites/6/2014/01/Texas.jpg (accesat 19.02.2019 )

Figura 39. Cabană de vânătoare, realizat de Snohetta Architects

http://cdn.goodshomedesign.com/wp-content/uploads/2015/10/hunting-lodge-1.jpg

(accesat 20.02.2019 )

Figura 40. Perspectivă capelă, Realizat de James Hubbel

https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Sea_Ranch_Chapel.jpg (accesat 20.02.2019 )

Figura 41. Perspectivă Petra Cave Dwelling, Orașul Petra, Jordan

https://patryantravels.files.wordpress.com/2015/04/1351.jpg (accesat 20.02.2019 )

Figura 42. Perspectivă Tree Hotel, Tham & Videgård Arkitekter

https://inspiration.detail.de/baumhotel-in-harads-107043.html (accesat 20.02.2019 )

Figura 43. Perspectivă Sera Eden, Cornwall, Marea Britanie

https://www.omofon.com/wp-content/uploads/2017/12/proiectul-eden-cea-mai-mare-sera-din-lume.jpg (accesat 20.02.2019 )

Figura 44. Perspectivă Aqua Tower, realizat de Jeanne Gang

http://www.levinegabriella.com/exploringbiomimicry/ciid/2013/07/15/biomimetic-examples/ (accesat 20.02.2019 )

Figura 45. Satul Oraibi, New Mexico

http://www.placeness.com/wpcontent/uploads/2015/03/aOldOraibiAZweb.jpg(accesat20.02.201)

Figura 46. Podgoria Silvania, ilustrație personală (iulie 2018)

Figura 47. Hartă

https://kr.123rf.com/photo_97888718_global-geography-atlas-concept-made-of-wine-glass-elementsrasterwineglassdesignelementsarecom.html?fromid=dFpwckNPZVpaOWZadytuQkRqYWlZQT09 (23.02.2019)

Figura 48. Perspectivă vinăria Waterkloof

http://www.greatwinecapitals.com/best-of/cape-town-cape-winelands/waterkloof-wines-0 (23.02.2019)

Figura 49. Ibidem

Figura 50. Perspectivă interioară vinăria Waterkloof

http://www.shireenlouw.com/2013/08/waterkloof-wedding-photography-location/ (23.02.2019)

Figura 51. Perspectivă vinăria Waterkloof

http://www.shireenlouw.com/2013/08/waterkloof-wedding-photography-location/ (23.02.2019)

Figura 52. Plan de situație vinăria Quinta do Vallodo, Sursă ilustrație Google Earth(23.02.2019)

Figura 53. Ibidem

Figura 54. Perspectivă aeriană vinăria nouă Quinta do Vallodo

https://www.facebook.com/pg/quintadovallado/photos/?ref=page_internal (23.02.2019)

Figura 55. Ibidem

Figura 56. Perspectivă unitate de cazare Quinta do Vallado

https://www.facebook.com/pg/quintadovallado/photos/?tab=album&album_id=434333183257192 (23.02.2019)

Figura 57. Ibidem

Figura 58. Perspectivă aeriană Niepoort Winery

http://www.winepartners.at/wpcontent/uploads/2017/10/nie_quinta_de_napoles_weinterassen_2016_%C2%A9_rita_burmester-.jpg (24.02.2019)

Figura 59. Perspectivă zona de recepția a strugurilor, vinăria Niepoort

https://bottledbliss.wordpress.com/2016/07/07/tbt-niepoorts-quinta-de-napoles/ (24.02.2019)

Figura 60. Ibidem

Figura 61. Zona găurilor gravitaționale, vinăria Niepoort

https://bottledbliss.wordpress.com/2016/07/07/tbt-niepoorts-quinta-de-napoles/ (24.02.2019)

Figura 62. Perspectivă aeriană vinăria Niepoort

https://bottledbliss.wordpress.com/2016/07/07/tbt-niepoorts-quinta-de-napoles/ (24.02.2019)

Figura 63. Perspectivă interioară zona de producție vinăria Niepoort

https://bottledbliss.wordpress.com/2016/07/07/tbt-niepoorts-quinta-de-napoles/ (24.02.2019)

Figura 64. Perspectivă vinăria Ferrer Bobet

http://www.ondiseno.com/proyecto_en.php?id=1561 (24.02.2019)

Figura 65. Ibidem

Figura 66.Ibidem

Figura 67. Perspectivă zona de intrare vinăria Ferrer Bobet

http://www.ondiseno.com/proyecto_en.php?id=1561 (24.02.2019)

Figura 68. Perspectivă interioară zona de degustare vinăria Ferrer Bobet

http://www.ondiseno.com/proyecto_en.php?id=1561 (24.02.2019)

Figura 69.Perspectivă zona de recepție a strugurilor vinăria Ferrer Bobet

http://www.ondiseno.com/proyecto_en.php?id=1561 (24.02.2019)

Figura 70. Perspectivă panoramică dinspre vinăria Ferrer Bobet

http://www.ondiseno.com/proyecto_en.php?id=1561 (24.02.2019)

Figura 71. Perspectivă vinăria Les Domaines Ott din Château de Selle

https://www.archdaily.com/904338/les-domaines-ott-chateau-desellecarlfredriksvenstedtarchitect-cfsa (24.02.2019)

Figura 72. Plan de situație vinăria Les Domaines Ott

https://www.archdaily.com/904338/les-domaines-ott-chateau-desellecarlfredriksvenstedtarchitect-cfsa (24.02.2019)

Figura 73. Plan producție Les Domaines Ott

https://www.archdaily.com/904338/les-domaines-ott-chateau-desellecarlfredriksvenstedtarchitect-cfsa (24.02.2019)

Figura 74. Secțiune longitudinală vinăria Les Domaines Ott

https://www.archdaily.com/904338/les-domaines-ott-chateau-desellecarlfredriksvenstedtarchitect-cfsa (24.02.2019)

Figura 75. Fațadă Est vinăria Les Domaines Ott

https://www.archdaily.com/904338/les-domaines-ott-chateau-desellecarlfredriksvenstedtarchitect-cfsa (24.02.2019)

Figura 76. Perspectivă zona de recepție a strugurilor vinăria Les Domaines Ott

https://www.archdaily.com/904338/les-domaines-ott-chateau-desellecarlfredriksvenstedtarchitect-cfsa(24.02.2019)

Figura 77.Perspectivă zona de intrare public, vinăria Les Domaines Ott

https://www.archdaily.com/904338/les-domaines-ott-chateau-desellecarlfredriksvenstedtarchitect-cfsa

(24.02.2019)

Figura 78.Perspectivă interioară primire public, vinăria Les Domaines Ott

https://www.archdaily.com/904338/les-domaines-ott-chateau-desellecarlfredriksvenstedtarchitect-cfsa

(24.02.2019)

Figura 79. Perspectivă vinăria Franz Keller

https://www.vicampo.ch/weingut-franz-keller (28.02.2019)

Figura 80. Plan de situație vinăria Franz Keller, Sursă ilustrație Google Earth(28.02.2019)

Figura 81. Ibidem

Figura 82. Secțiune longitudinală vinăria Franz Keller

https://www.beton.org/inspiration/architektur/objekt-details/weingut-franz-keller-in-oberbergen/ (28.02.2019)

Figura 83. Perspectivă exterioară vinărie Franz Keller

https://www.dbz.de/artikel/dbz_Behutsamer_Umgang_mit_Natur_Weingut_Franz_Keller_Oberbergen_2025323.html (28.02.2019)

Figura 84. Perspectivă interioară – zona cisternelor, vinăria Franz Keller

https://www.dbz.de/artikel/dbz_Behutsamer_Umgang_mit_Natur_Weingut_Franz_Keller_Oberbergen_2025323.html (28.02.2019)

Figura 85. Perspectivă aeriană vinăria Antinori

http://www.archea.it/en/antinori-winery/ (28.02.2019)

Figura 86. Plan de situație vinăria Antinori

https://www.archdaily.com/371521/antinori-winery-archea-associati (28.02.2019)

Figura 87. Secțiune vnăria Antinori

https://www.archdaily.com/371521/antinori-winery-archea-associati (28.02.2019)

Figura 88. Perspectivă exterioară vinăria Antinori

https://www.archdaily.com/371521/antinori-winery-archea-associati (28.02.2019)

Figura 89. Ibidem

Figura 90.Perspectivă interioară vinăria Antinori

https://www.archdaily.com/371521/antinori-winery-archea-associati (28.02.2019)

Figura 91. Ibidem

Figura 92. Perspectivă exterioară zona de intrare autovehicol vinăria Antinori

https://www.archdaily.com/371521/antinori-winery-archea-associati (28.02.2019)

Figura 93. Perspectivă exterioară Crama Lacerta

https://vinul.ro/mihai-banita-un-enolog-nascut-nu-facut.html

Figura 94. Perspectivă Conac de pe proprietatea Cramei Lacerta

http://www.crameromania.ro/en//en/wineries/winery-lacerta-crama-romania184.html#prettyPhoto

(28.02.2019)

Figura 95. Perspectivă volum nou Crama Lacerta

http://www.crameromania.ro/en//en/wineries/winery-lacerta-crama-romania184.html#prettyPhoto

(28.02.2019)

Figura 96. Perspectivă aeriană Crama Lacerta

http://www.crameromania.ro/en//en/wineries/winery-lacerta-crama-romania184.html#prettyPhoto

(28.02.2019)

Figura 97. Perspectivă Conac zona de intrare, Crama Lacerta

http://www.crameromania.ro/en//en/wineries/winery-lacerta-crama-romania184.html#prettyPhoto

(28.02.2019)

Figura 98. Perspectivă zona de recepție a strugurilor Crama Lacerta

http://www.crameromania.ro/en//en/wineries/winery-lacerta-crama-romania184.html#prettyPhoto

(28.02.2019)

Figura 99. Perspectivă sala de fermentare Crama Lacerta

http://www.crameromania.ro/en//en/wineries/winery-lacerta-crama-romania184.html#prettyPhoto

(28.02.2019)

Figura 100. Perspectivă Crama Rasova

https://www.igloo.ro/rasova-o-crama-dobrogeana/ (1.03.2019)

Figura 101. Perspectivă aeriană Crama Rasova

http://cramarasova.ro/rasova-culisele-proiectului-arhitectural/ (1.03.2019)

Figura 102. Perspectivă zona de intrare public, Crama Rasova

https://www.igloo.ro/rasova-o-crama-dobrogeana/ (1.03.2019)

Figura 103. Perspectivă aeriană zona de recepție a strugurilor, Crama Rasova

https://www.igloo.ro/rasova-o-crama-dobrogeana/ (1.03.2019)

Figura 104. Perspectivă interioară sala de degustare Crama Rasova

https://www.igloo.ro/rasova-o-crama-dobrogeana/ (1.03.2019)

Figura 105. Casă tradițională sălăjeană – Satul Măieriște, Sălaj,Sursă ilustrație Ghid de arhitectură zona sălaj, pagina 10 (1.04.2019)

Figura 106. Schemă conceptuală casă tradițională sălăjeană, ilustrație personală, reprodusă

Figura 107. Plan analiză conceptuală, ilustrație personală ( 1.04.2019)

Figura 108 – Figura 115. Scheme conceptuale, ilustrații personale (1.04.2019)

Figura 116. Perspectivă schematică clădire propusă, ilustrație personală (1.04.2019)