Arhitectura Iconica

Premisele de la care porneste lucrarea de fata isi au originea in intentia de a raspunde catorva intrebari cu care se confrunta arhitectura moderna contemporana, analizand in principal demersul sau catre o “arhitectura simbolica”. Intr-un parcurs analitic se doreste a afla in ce masura arhitectura zilelor noastre mai are capacitatea de a simboliza si care sunt mijloacele la care apeleaza arhitectul contemporan pentru a realiza acest lucru. In plus este relevanta, in cadrul analizei, identificarea raportului actual dintre obiectele- “simbol” intentionate de arhitect si modul in care acestea sunt receptate de utilizator (privitor).

Se semnaleaza diverse incercari de a transmite mesaje, de a comunica prin intermediul arhitecturii. Intrebarea este “cum” si “ce” reuseste arhitectul sa comunice, in ce consta semnificatia si “cum” este inteles continutul transmis de catre receptorul vizat in mod constient sau chiar accidental. Raportand cei doi poli (emitator-receptor) apar perturbari in procesul de comunicare ce depind de modul de formulare sau de percepere cat si de mediul de propagare.

Umberto Eco scria in 1972 ca arhitectul este in mod constant obligat sa fie altceva decat el insusi atunci cand proiecteaza sau construieste. El este obligat sa devina sociolog, politician, psiholog, antropolog, semiotician, etc. Arhitectul este, asadar, singurul si ultimul umanist al societatii contemporane pentru ca el se vede obligat sa gandeasca totalitatea. Arhitectul are rolul de a gasi forme adecvate pentru comunicarea unui anume continut si de a articula un limbaj care sa declare altceva decat pe sine.

Ramane insa de vazut cat de redutabili sau cat de nevolnici sunt arhitectii din pozitia lor de agenti ai comunicarii. In perioada postmoderna, identificam incercari ale arhitectilor de a reconstrui o cale de comunicare spre receptor, insa se confrunta cu interpretari gresite din partea acestuia, motiv pentru care in perioadele ce urmeaza, accentul este pus pe “limbaj”, pe mijloace de descoperire si transmitere a unor valori credibile inca in arhitectura. Arhitectura trebuie sa satisfaca nevoi de natura materiala, dar si ideatica, transland in sfera concretului cauzele, derintele si idealurile individului sau grupului de indivizi. In final, dupa cum afirma Jencks (1979) arhitectura are functia de suport formal pentru semnificatii. Concluzionam, citandu-l pe Ittelson (1977) care identifica in arhitectura o componenta de atribuire de semnificatii relationate cu sistemul de valori al societatii. El considera ca procesul de construire nu presupune doar crearea unui mediu material ci si a unuia psihologic, o lume simbolica ce urmeaza o schema specifica de afinitati si valori.

Gutter (1987) afirma ca forma arhitectonica este mediul cel mai des uzitat pentru a exprima un continut simbolic. Ramane sa clarificam cum iau nastere aceste continuturi in planul arhitecturii si cum actioneaza ele asupra noastra. Procesul de constituire a semnificatiei este supus unui spectru larg de posibilitati de analiza

Ar fi normal sa incepem cu o definire a terminologiei specifice. Insa in contextul societatii actuale, dinamice si multistructurate, se impune deseori o resemantizare a termenilor. Este si cazul notiunii de “simbol”, care corespunde doar in anumite cazuri definitiei din dictionare.Vom puncta totusi cateva definitii ale termenului, incercand sa-i gasim sensul potrivit in contextul in care il uziteaza limbajul arhitecturii contemporane.

„Simbolul” este definit ca un mod de reprezentare indirecta, el evocă altceva decât ceea ce este de fapt. În estetica modernă, simbolul se folosește ca un semn care, în limitele unei convenții determinate, reușește să transmită aluziv o anumită cantitate de informație incompleta vizual. Aceasta referinta este completata cu ajutorul imaginatiei, functie de nivelul cultural individual. Kant sustine ca modul simbolic de reprezentare este unul intuitiv, in care conceptul se prezinta indirect prin intermediul unei analogii, care devine posibila incat omul traieste intr-o lume de simboluri in timp ce o lume de simboluri se afla inauntrul sau.