Arhitectura Comunicarii

Cuprins

Argument

Comunicarea face parte din viața de zi cu zi și este modalitatea prin care transmitem idei, sentimente, emoții și păreri, pentru a socializa, negocia și influența.

Am ales tema „Comunicarea ȋn spațiul public”, deoarece comunicarea este cea mai importantă componentă a vieții noastre, căci, indiferent în ce mod, suntem nevoiți să comunicăm. Chiar dacă nu o facem verbal, comunicarea nu poate fi negată. Nici chiar atunci când cineva nu vrea să răspundă sau, în cazul în care o persoană stă pur și simplu ca o statuie, chiar și atunci respectivul exprimă ceva. Comunicarea este cea mai veche artă. Dacă ne gândim la strămoșii noștri ne dăm seama că limbajul nu era principala lor formă de comunicare. Aceștia se înțelegeau prin gesturi asemeni animalelor. Tot ceea ce ne înconjoară comunică și ne transmite ceva.

Lucrarea mea de licență cuprinde două capitole și un studiu de caz, cercetare proprie.

Ȋn primul capitol prezint structura comunicării: comunicarea verbală și cea nonverbală. Comunicarea verbală, reprezintă transferul de informații prin intermediul limbajului oral, între un emițător și un receptor iar comunicarea nonverbală se realizează prin intermediul mijloacelor nonverbale, printre acestea, fiind corpul uman, spațiul sau teritoriul și imaginea. Informațiile sunt codificate și transmise printr-o diversitate de semne legate direct de postura, mișcarea, gesturile, mimica, înfățișarea partenerilor.

Cel de-al doilea capitol abordează comunicarea publicitară, și anume, teorii și metode ȋn studiul comunicării publicitare, axiomele si caracteristicile sale dar și funcțiile publicității, dimensiunea economică a publicității ȋn România, publicitatea ca efect, și mesajul publicitar – creativitatea și impactul acestuia. Am ales și un model multifuncțional aplicat ȋn spațiul public care consider că se potrivește ȋn comunicarea publicitară.

Al treilea capitol este studiul de caz ȋn care prezint două mari firme de telefonie mobilă din România, Orange și Vodafone. Am aplicat un chestionar pe un eșantion de 100 de respondenți cu ajutorul cărora am dorit să aflăm notorietatea celor două companii respectiv percepția oamenilor asupra celor două branduri.

Chestionarul cuprinde 11 întrebări, 7 dintre acestea având variante de răspuns, iar 4 fiind cu răspuns deschis.

Ipoteza lucrării trebuie să cuprindă notorietatea celor două rețele de telefonie mobilă: Orange – Vodafone, și care dintre ele își face mesajul mai bine înțeles.

CAPITOLUL I

Comunicarea

1.”Arhitectura” comunicării

Comunicarea este un domeniu de real interes abordat cu insistență ȋn ultimele decenii și ȋn România, ȋn mod justificat, din cel puțin trei motive esențiale:

Reflectă valori pe care le integrează ȋn rețele sociale, construiește atitudini și comportamente;

Reflectă competențe ȋn abordarea discursului public (competent comunicativă este esențială ȋn analiza prezenței publice a unei persoane);

Axioma școlii de la Palo Alto: „Totul comunică” (este imposibil să nu comunicăm) a devenit un motiv al vieții personale și al vieții publice.

Termenul de „comunicare” este folosit din secolul al XIV-lea ȋn sensul de „a pune ȋn comun”,” a împărtăși”,” a fi ȋn relație” – o dată cu dezvoltarea economică din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, termenul și-a îmbogățit sensul de „a transmite”, iar din secolul al XIX-lea el se asociază unor mijloace fizice clare (presă, radio, TV, cinema).

Privită ca proces, comunicarea este transmisia și schimbul de informații (mesaje) între persoane. Admițând că orice comportament este comunicare vom accepta că într-o asemenea interacțiune nu dispunem de un repertoriu, ci de un complex fluid și polifonic, alcătuit din numeroase modele de comportament – verbal, tonal, postual, contextual, etc ȋn care fiecare determină sensul altora. Aceste elemente diverse, ce alcătuiesc imperiul unor reguli specifice și inseparabile, sunt posibile permutări dintre cele mai variate și mai complexe, trecându-se de la congruență la incongruență.

Comunicarea are ȋn zilele noastre o semnificație realmente deosebită, ca urmare a unor factori pe cât de numeroși, pe atât de diferiți:

preocuparea la scara planetară pentru democrație, pentru rezolvarea problemelor, inclusive a celor conflictuale, pe cale pașnică;

accentuarea interdependențelor economice, politice și culturale, ceea ce conduce la intensificarea negocierii bilaterale și multilaterale, acțiune care presupune că principala cale de acțiune este comunicarea;

succesele remarcabile ȋn domeniul tehnicii și tehnologiei informației, fapt care a condus la înlocuirea ȋn mare măsură a suporturilor materiale ale comunicării, la accelerarea fără precedent a vitezei de circulație a informației.

Ca atare putem să considerăm că viteza cu care se comunică, tehnologia constituirii, la accelerarea fără precedent a vitezei de circulație a informației.

Ȋn contextul progresului științifico-tehnic contemporan, care are loc ȋn domeniul comunicațiilor, al transporturilor,” planeta a devenit mai mică”, accentuându-se tendințele de globalizare.

Ca atare, rolul comunicării a crescut considerabil, iar caracteristicile acesteia s-au schimbat semnificativ.

1.1. Obiectivele comunicării

Ori de câte ori scriem sau vorbim, încercând să convingem, să explicăm, să influențăm, să educăm sau să îndeplinim orice alt obiectiv, prin intermediul procesului de comunicare, urmărim întotdeauna patru scopuri principale:

să fim receptați (auziți sau citiți);

să fim înțeleși;

să fim acceptați;

să provocăm o reacție (o schimbare de comportament sau de atitudine).

Atunci când nu reușim să atingem nici unul dintre aceste obiective, înseamnă că am dat greș ȋn procesul de comunicare. Acest lucru poate conduce adesea la frustrai și resentimente.

Dar ce înseamnă limba simplă? La urma urmelor ea este doar un cod, pe care ȋl folosim pentru a ne exprima gândirile, un cod care poate fi” descifrat” numai dacă ambele părți (emițătorul și receptorul) conferă aceeași semnificație simbolurilor pe care le utilizează. Cuvintele sunt doar simboluri care reprezintă lucruri și idei. Noi le atribuim diferite înțelesuri, mai mult sau mai puțin vagi, atunci când le auzim sau le folosim. înțelesul pe care noi ȋl dăm cuvintelor rezultă din modul ȋn care fiecare dintre noi interpretează lumea înconjurătoare, pentru că fiecare dintre noi o vede și o înțelege ȋn mod diferit.

1.2. Tipuri de comunicare

Specialiștii ȋn domeniu apreciază că există o serie întreagă de tipuri (forme) de comunicare. Important este criteriul adoptat pentru clasificare.

Astfel, după scopul urmărit, putem distinge:

comunicări oficiale;

comunicări neoficiale.

După frecvența comunicării:

permanentă;

periodică;

aperiodică (de câte ori este nevoie).

După genul de activitate căreia ȋi este adresată:

comunicarea instructivă căreia ȋi este adresată;

comunicarea profesională sau ȋn procesul muncii;

comunicarea mediată sau prin intermediul altcuiva.

Din punct de vedere al relațiilor ce se stabilesc între administrație și cetățeni, comunicarea se poate clasifica ȋn:

comunicare verbală sau orală;

comunicarea ȋn scris;

comunicarea nonverbală sau nonverbală.

1.3. Axiomele comunicării

Câteva dintre cele mai recente principii ale comunicării au fost formulate ȋn jurul celebrului Institute of Mental Research, cunoscut și sub numele de Școala de la Palo Alto.

Paloaltiștii, Paul Watzlawick, Helmick Beavin și Don Jackson, le-au numit axiome ale comunicării, încercând să le confere o nuanță din rigoarea gândirii matematice.

Axioma 1:” Comunicarea este inevitabilă” sau „Non-comunicarea este imposibilă”.

Conform acestui principiu, orice comportament are valoare comunicativă, indiferent dacă există sau nu indicii, semne și semnale.

Axioma 2:” Comunicarea se dezvoltă pe două planuri: planul conținutului și planul relației. Primul oferă informații, iar al doilea oferă informații despre informații”.

Acest lucru înseamnă, de exemplu, că dacă aceleași cuvinte sunt rostite pe tonuri diferite, ele comunică lucruri diferite, pentru că” tonul face muzica”.

Axioma 3:” Comunicarea este un proces continuu ce nu poate fi abordat ȋn termini de cauză-efect sau stimul-răspuns”

Acest lucru înseamnă că este inutil să căutăm o cauză unică pentru un act de comunicare” punctual”, pentru că omul comunică ȋn fiecare moment cu întreg trecutul său și cu toate experiențele acumulate.

Axioma 4:” Comunicarea se bazează atât pe informație ȋn formă digitală (procesată de sistemul nervos central), cât și pe informație analogică (procesată de sistemul neurovegetativ)”.

Informația digitală conținută de simboluri (cuvinte, de exemplu) este transpusă ȋn cod binar, la nivelul neuronilor și sinapselor.

Axioma 5:” Comunicarea este ireversibilă”.

Aceasta înseamnă că un act de comunicare, o dată ce a avut loc, declanșează transformări și mecanisme ce nu mai pot fi date înapoi ca un ceasornic. Mesajul, bun sau rău, o dată emis și recepționat nu mai poate fi luat înapoi.

Axioma 6: „Comunicarea implică raporturi de putere între parteneri, iar tranzacțiile (schimburile) care au loc între ei pot fi simetrice sau complementare”.

Aceasta înseamnă că idealul realizării unui raport de deplină egalitate între interlocutori este utopic.

Axioma 7:” Comunicarea implică procese de acomodare și ajustare a comportamentelor”.

Această axiomă pleacă de la premisa că oamenii sunt ȋn mod inevitabil diferiți, percep diferit realitatea și au interese și obiective diferite.

2. Comunicarea verbală

Comunicarea verbală, care poate fi denumită orală sau directă, având ȋn vedere ca prin aceasta se realizează, de regulă, un contract direct cu interlocutorul ȋn cazul dialogului, uneori și ȋn cazul monologului, are un rol important ȋn viața social civilă și culturală contemporană. Comunicarea verbală permite un joc logic al întrebărilor și răspunsurilor într-o reluare spontană flexibilă, lucru care nu este posibil atunci când comunicarea are loc ȋn scris sau prin alte metode.

Ȋn procesul relațiilor interumane, comunicarea trebuie să țină seama de valorile civilizației, de factorii economici, politici, naturali, religioși, specifici, precum și de particularitățile individuale ale interlocutorilor.

O calitate a comunicării verbale se referă la posibilitatea de a clarifica aspecte pe parcursul discuțiilor. Rolul clasificării constă ȋn principal ȋn testarea gradului de înțelegere a fenomenului și a concluziilor comune.

Arta de a vorbi se dobândește prin acumularea de cunoștințe și o continuitate care elimină nesiguranța, vorbirea dezordonată, construcția vicioasă a frazei, lipsa de expresivitate și echilibru ȋn vorbire. Treptat, regulile și structurile verbale trec ȋn subconștient, ușurând elaborarea expresiei și permițând o activitate concretă asupra conținutului problemelor ce fac obiectul discuțiilor.

Comunicarea verbală este forma comunicării care permite intrarea ȋn comunicare direct cu un interlocutor (chiar dacă este vorba de un monolog). Este un act socialmente pozitiv care „amprentează” personalitatea.

Irena Chiru enunță șase variabile, de care depinde capacitatea de a emite un mesaj verbal, adăugam noi, persuasive:

exactitatea și stăpânirea cunoștințelor;

un mod clar și deschis de abordare;

ordonarea ideilor;

calitatea demonstrației;

forța de convingere;

capacitatea de a dialoga.

2.1. Stimulii comunicării verbale

Ȋn procesul de comunicare pot fi identificați o serie de stimuli care împung acestui act specific uman un caracter individual.

Aceștia sunt de natură internă sau de natură externă.

Stimulii de natură internă:

Experiențele personale, mentale, fizice, psihologice și semantice „istoria” fiecăruia;

atitudinile personale datorate educației și instituției fiecăruia, nivelului și poziției sociale, profesiei;

percepția și concepția noastră despre lume, despre noi însuși, despre interlocutori;

propriile desprinderi de comunicator și nivelul de comunicare al interlocutorului.

Stimulii de natură externă:

tendința de abstractizare – operație a gândirii prin care se urmărește desprinderea și reținerea doar a unei însușiri și a unor relații proprii unui fapt;

tendința deductivă – tendința de a așeza faptele sau enunțurile într-un raționament care impune concluzii ce rezultă din propuneri și elemente evidente;

tendința evaluării – tendința de a face aprecieri prin raportarea la propriul sistem de valori, la alte sisteme, la alte persoane.

2.2. Principii ale comunicării verbale

Comunicarea verbală

presupune un mesaj; mesajul trebuie să includă elemente de structură, elemente de actualitate, interes și motivație pentru ascultător, elemente de feedback etc.;

Comunicarea verbală presupune oferirea unor suporturi multiple de înțelegere a acestui mesaj: cel mai important este cel iconic susținut de materiale adiționale care fac inteligibil și credibil mesajul;

Comunicarea verbală este circulară și permisivă, ȋn sensul că permite reveniri asupra unor informații, detalieri care nu au fost prevăzute atunci când a fost conceput mesajul;

Comunicarea verbală este puternic influențată de caracteristicile individuale ale emițătorului (un profesor care este un bun orator va fi receptat într-o măsură mai extinsă ca bine pregătit de către elevii săi);

Comunicarea verbală posedă și atribuțiile necesității (nevoia omului de a comunica), aleatoriului (comunicarea verbală oferă o mare proporție de elemente întâmplătoare) și nelimitări (comunicarea verbală este practic nelimitată) etc.

3. Comunicarea nonverbală

Termenul de „comunicare nonverbală”

Are o sferă mai largă decât cel de „comportament nonverbal”, care designează modificarea intenționată sau neintenționată a poziției corpului unei persoane ȋn raport cu un sistem de repere spațial sau schimbarea poziției componentelor corporale ale acestuia (cap, trunchi etc.) ȋn raport cu un sistem de axe rectangular, ȋn afara acțiunii directe a altor persoane prin producerea sau limitarea forțată a mișcărilor corporale sau prin deplasarea ȋn spațiu a respectivelor persoane fără acordul acestora.

Ca și comunicarea verbală, comunicarea nonverbală poate fi modelată ȋn termeni de emițător, receptor, mesaj, canal de comunicare, efect, feedback și context al actelor de comunicare.

Comunicarea nonverbală se realizează cu ajutorul semnelor și semnalelor – este un lucru știut. Unii autori nu fac deosebire între cei doi termeni, preferând să analizeze semnele (J.K. Burgoon, D.B. Buller și W.G.Woodall).

„Limbajul nonverbal” vine să dea forță, să reîmprospăteze cunoștințele intuitive pe care le avem despre un individ sau un grup, unindu-se cu limbajul verbal pentru a comunica un mesaj cât mai complex.

3.1. Formele comunicării nonverbale

De-a lungul timpului au fost propuse numeroase clasificări ale formelor comunicării nonverbale. Cei mai mulți cercetători au acceptat clasificarea rezultată din combinarea codurilor și mediilor de transmitere a mesajelor. Astfel, există două mari categorii de elemente nonverbale, acestea fiind kintetica și proxemica.

I. Kinetica este o „teorie care studiază ansamblul semnelor comportamentale emise ȋn mod natural sau cultural; această disciplină a aplicat metodele lingvisticii structurale sistemelor de gesturi, fără a le disocia de interacțiunea verbală”. Punctul de plecare ȋn studierea kineticii, ȋl reprezintă observarea gesturilor. Potrivit cercetătorilor Paul Ekman și Wallace Friesen, gesturile pot fi structurate ȋn cinci tipuri. Emblemele sunt mișcări substitutive ce țin locul cuvintelor și se pot constitui într-un limbaj de sine stătător. Ilustratorii îndeplinesc funcțiile de însoțire și de completare a comunicării verbale. Gesturile de reglaj dirijează, controlează și întrețin comunicarea. Manifestările afective comunică stările sufletești prin care trece emițătorul. Adaptorii constituie clasa de gesturi ce include mișcările ce răspund unor necesități umane și pot fi efectuate atât ȋn prezența cât și ȋn absența observatorilor. Toate aceste gesturi contribuie la formarea comunicării prin: expresia feței, limbajul trupului, contactul fizic și comunicarea tactilă.

II. Proxemica este știința care studiază fenomenul prin care fiecare persoană își stabilește propriul spațiu, își trasează propriile granițe. De asemenea, există modele culturale ce reglează acest spațiu. Indivizii unei societăți dețin anumite arii personale, mărimea acestor spații variind ȋn funcție de regulile stabilite între cetățeni, dar și de anumiți factori culturali. Persoanele care provin din zone cu o densitate mică a populației, au acest spațiu mai mare decât cel al persoanelor care provin din zone foarte populate. Ȋn prezent, există patru tipuri de distanțe între persoane: distanța intimă, personală, socială și publică.

3.2. Zone și distanțe personale

Fiecare tip de relație interumană implică anumite reguli de organizare a spațiului și distanțelor, încălcarea lor generând disconfort, stinghereală, nervozitate și conflicte.

Pentru o pertinență analiză a semnificațiilor distanțelor ce ne despart de ceilalți, delimităm spațiul care ne înconjoară ȋn patru zone:

Intimă, personală, socială și publică.

Zona intimă (0-45cm) – este aceea zonă care ne înconjoară trupul cu un prim înveliș invizibil după piele și încălțăminte. Este distanța dansului intim, a sexului, a mângâierilor, dar și a luptei corp la corp – o zonă bine apărată ȋn care permitem accesul doar celor ȋn care avem mare încredere, celor pe care-i dorim.

Zona personală (46-122cm) – corespunde distanței normale la care doi oameni conversează pe stradă sau într-o încăpere mare și se pot atinge dacă amândoi întind brațele. De regulă, privită din exterior, începe de la lungimea brațului întins, cu pumnul strâns.

Zona socială (1.23-3,5m) – este spațiul rezervat contractelor sociale, negocierilor, vânzărilor și relațiilor profesionale, aflate ȋn faza de început. Elementele de intimitate dispar. Folosită cu abilitate, această distanță poate indica dominarea, interesul, dezinteresul, superioritatea sau puterea, fără a folosi cuvinte.

Zona publică (peste distanța de 3,5m) – este spațiul ȋn care comunicarea și relația își pierd caracterul impersonal. Vorbim ȋn acest caz, de un discurs public, cu caracter oficial, formal, ritual.

CAPITOLUL II

Impactul comunicării ȋn spațiul public prin comunicarea publicitară de telefonie mobilă

1. Comunicarea publicitară

Comunicarea este un fenomen dinamic, aflat ȋn permanentă schimbare și evoluție, omniprezentă ȋn procesele sociale. Mesajele transmise ȋn interiorul grupurilor sau colectivității au roluri multiple, de la emiterea unei informații succinte, esențiale, la modificarea comportamentului receptorului.

Proces de o complexitate inepuizabilă, „comunicarea este termenul de întâlnire conceptuală unde se intersectează relațiile interpersonale și inovațiile tehnologice, stimulentele politico-economice și ambițiile socio-culturale, divertismentul ușor și informația serioasă, mediile ambiente locale și influențele globale, forma și conținutul, substanța și stilul”.

Această definiție, aproape exhaustivă, servește demersului de identitate a unui model comunicațional ȋn cazul comunicării publicitare, comunicare persuasivă prin excelență. Există mai multe posibilități de definire ale comunicării publicitare:

Americanul Marketing Association definește: „comunicarea publicitară”:” orice formă plătită de prezentare non-personală și de promovare a ideilor, bunurilor și serviciilor de către un sponsor identificat”.

După G. Dyer „comunicarea publicitară” este:” Comunicarea care atrage atenția spre un bun, produs, obiect”.

Conform definiției oferite de E.Dennis și M.De Fleur: comunicarea publicitară este:” O ȋncercare de a stabili, mări, substitui sau stabiliza semnificațiile pe care oamenii le atribuie simbolurilor ca identificând produse și servicii”.

Comunicarea publicitară se referă la toate instrumentele, sistemele, mijloacele, metodele și matricele folosite de agențiile publicitare, ȋn scopul formării, promovării și menținerii imaginii unor produse, firme, actori politici sau partide politice.

1.2. Spațiul public

Conceptul de spațiu public a fost creat de Habermas pentru a justifica apariția, ȋn secolul al XVIII-lea, ȋn Franța și ȋn Anglia, a unei sfere intermediare între viața privată și statul monarhic întemeiat ȋn secret. Ȋn acest” spațiu”, oamenii instruiți citesc ziarele, schimbă între ei cărți și argumente ȋn saloanele literare și ȋn cafenele.

1.3. Teorii și metode ȋn studiul comunicării publicitare

Trei teorii principale operează în domeniul comunicării publicitare, având ca obiectiv major cucerirea consumatorului și neutralizarea lui. Ele au fost concepute ȋn SUA, începând cu anii 1920. Ipoteza care stă la baza celor trei teorii este ierarhia efectelor, conform căreia pentru a transforma un non-consumator ȋn consumator, publicitatea trebuie să-l facă să treacă prin trei etape ierarhizate în timp: cognitivă, afectivă și comportamentală:

etapa cognitivă (de cunoaștere) „LEARN”, presupune informarea consumatorului asupra produsului prin: atenție, conștientizare, opinie, înțelegere

etapa afectivă (de convingere) „LIKE”, presupune existența interesului consumatorului asupra produsului prin interes, evaluare, opinie, preferință, convingere;

etapa comportamentală ” DO”, înseamnă cumpărare, este etapa care presupune hotărârea consumatorului informat și interesat de achiziționarea unui produs.

Cei trei termeni din limba engleză sunt folosiți întrucât sunt mai conciși, mai exacți și mai frecvent utilizați în limbajul internațional al publicității.

Cele trei teorii tradiționale sunt:

teoria învățării presupune următoarele etape: learn, like, do.

teoria disonanței cognitive are următoarele etape: do, like, learn

teoria implicării minimale are următoarele etape: learn, do, like.

1.4. Axiomele comunicării publicitare

Paul Watzlawick a formulat patru axiome aplicate în publicitate, pentru a exista comunicare în cele mai bune condiții:

relație – conținut: orice comunicare între două sau mai multe persoane comportă două dimensiuni: a) conținutul – subiect al conversației, care este informația; b) relația, adică tot ceea ce este general, afectiv, contextual între persoane care comunică, fiecare interpretând conținutul comunicării potrivit personalității sale. Relația influențează conținutul; așadar se află la un nivel superior nivelului conținutului.

limbaj digital – limbaj analogic: limbajul digital este limbajul conținutului: referențial, metalingvistic, poetic/retoric iar limbajul analogic este limbajul relației: expresiv, impresiv si faptic. Într-o comunicare, aceste limbaje se suprapun și nu se exclud.

nivel de relație: după conținut și după personalitatea interlocutorului, relația poate fi simetrică (interlocutorii sunt egali între ei, în raport cu conținutul) sau complementară (interlocutorii acceptă superioritatea unuia dintre ei în raport cu conținutul)

punctarea schimburilor sau a secvențelor: buna definire a relației simetrice sau complementare atrage după sine o bună punctare a schimburilor; un bun acord în modul de a continua comunicarea în curs, înseamnă că există un bun acord de a continua schimburile.

2. Comunicarea publicitară – specificitate

2.1. Caracteristicile comunicării publicitare

Deși publicitatea pare a fi mai degrabă legată de științele economiei, prin marketing, tot mai mulți specialiști apreciază că publicitatea se revendică științelor comunicării – sociologie și psihologie aplicată. Ca urmare a efectelor pe care publicitatea le are asupra indivizilor și structurilor sociale, ea a devenit un factor ce influențează viața socială, inducând schimbări majore,

Publicitatea este definită ca fiind „știința, afacerea sau profesia creării și diseminării mesajelor, o instituție socială care afectează viața de zi cu zi a fiecărui individ, o forță care modelează cultura de masă, o componentă a activității de marketing sau o sursă de informare despre produse, servicii, evenimente, indivizi sau instituții (companii)”.

Publicitatea desemnează orice tip de comunicare prin intermediul căruia sunt promise destinatarilor beneficii reale legate de un produs/serviciu de cumpărat.

Se cuvin câteva diferențieri conceptuale.

Două opțiuni diferite: publicitate și reclamă sunt folosite fără distincție ȋn limbajul uzual. Confuzia este lămurită de Cristina Coman care propune următoarea delimitare: „deși publicul român este obișnuit să desemneze reclama prin cuvântul publicitate (după termenul francez preluat ca atare), este de preferat ca, măcar ȋn limbajul specialiștilor, să fie utilizate distincțiile din tehnologia americană, mult mai clară ȋn plan conceptual și general (…). Ȋn plus, sinonimia dintre reclamă și publicitate ne permite folosirea primului cuvânt, deși ȋncetățenit ȋn limbă și desemnând exclusiv această activitate, pentru advertising și utilizarea celui de-al doilea, într-un sens mai specializat, pentru a desemna publicity”.

Figura nr.1

Sursa: Coman, Cristina, Relațiile publice și mass-media

Publicity – informații preluate de la organizații sau indivizi și difuzate de media fără ca acestea să fi fost platite, și care au rezultat ȋn urma unor evenimente;

Advertising – plasarea unor reclame vizibile ȋn mass-media contra unor costuri cunoscute;

Reclama este produsul efectiv al procesului de advertising (machetă, spot publicitar).

Figura nr. 2: Diferențe ȋntre publicitate și reclamă

2.2.Funcții ale publicității

Literatura de specialitate consemnează că principalele funcții ale publicității, sunt:

funcția de comunicare, informare, transmitere de informații, funcție fundamentală care răspunde obiectivului primar al publicității – de a face cunoscut un produs;

funcția economică, stimulează competitivitatea la nivel macro, și influențează consumatorul ȋn luarea deciziei de cumpărare la nivel micro;

funcția socială, oferă modele de comportament social, diseminează informația publică;

funcția politică, educă, influențează, propune modele de comportament ce induc, de la nivel economic, modificări la nivel politic (economia de piață a modificat sistemul politic);

funcția culturală, cultivă sensibilitatea și gustul publicului prin forme de prezentare și comunicare;

2.3.Tipuri de publicitate

Majoritatea tipurilor de publicitate au simultan caracteristici comune:

După obiectul companiei:

Publicitate de produs sau serviciu: de informare, de poziționare, de reamintire, comparativă etc;

Publicitate de marcă: evidențiază și susține valoarea brandului;

Publicitate pentru organizație: evidențiază performanțele, cultura, valorile unei organizații.

După anunțător ( client):

Publicitate instituțională: vizează promovarea unor servicii fără caracter comercial a unor instituții guvernamentale sau nonguvernamentale;

Publicitate de corporație: face cunoscut numele corporației, crează un renume – garanție a calității unui produs;

Publicitate de produs sau serviciu.

După natura pieței:

Publicitate adresată consumatorului final;

Publicitate adresată consumatorului intermediar (rețele engros);

Publicitate adresată consumatorului instituțional (companii).

După canalul folosit:

Publicitate de tip ATL (Above de Line): desemnează serviciile de publicitate care folosesc cele 5 canale media convenționale ( presa scrisă, radio, TV, afișaj stradal, cinema);

Publicitate de tip BTL (Below The Line): este forma care folosește suporturi neconvenționale, atipice.

Distincția publicității ATL și BTL a fost făcută ȋn anul 1950 de către compania Protect&Gamble.

Se naște al treilea tip de publicitate: TTL (Throught The Line); acesta nu ține cont de canalul de comunicare ci se focalizează pe atingerea scopurilor prin orice mijloace – ATL, BTL, PR, marketing direct, promoții.

Ȋn avangardă s-a aflat reclama americană a unui produs cosmetic ȋn 1924. Regina Maria a României a fost primul cap încoronat din lume care a acceptat să laude, într-o reclamă a agenției americane J.W.Thompson, calitățile cremei Ponds Cold.

După tonul comunicării:

Publicitate agresivă: folosește un ton agresiv și apariții dese;

Publicitate blândă: ton blând, oferă posibilitatea operațiunilor.

După conținut:

Publicitate conotativă: se bazează pe forța de sugestie și mai puțin pe informare;

Publicitate denotativă: se bazează pe informație.

Alte tipuri de publicitate:

Promovarea vânzărilor;

Relațiile publice;

Publicitatea prin poșta clasică;

Publicitate prin internet.

Au fost elaborate de-a lungul timpului o serie de teorii și strategii ale comunicării publicitare, centrate pe elementele specifice ale acestui produs.

2.4.Dimensiunea economică a publicității ȋn România

Activitatea promoțională reprezintă un mecanism indispensabil funcționării și dezvoltării economiilor de piață, deoarece, ȋn prezent, prioritară pentru evitarea stagnării economiei este vânzarea produselor sau serviciilor și nu doar producerea efectivă a acestora.

Publicitatea deține o importanță prioritară ȋn mediul socio-economic, fapt reflectat de invențiile uriașe care se realizează ȋn acest domeniu.

Ȋn România, ȋn economia centralizată de până ȋn 1989, importanța publicității la nivel microeconomic era redusă, deoarece exista o deosebită penurie de produse iar libera inițiativă a agenților economici era total îngrădită. Ȋn prezent însă, ȋn condițiile economiei de piață, reclama este impetuos necesară pentru dezvoltarea economică a firmelor, ȋn această “eră a marketingului”, deoarece există o multitudine de produse oferite pe piață, mărci de produse ce satisfac aceleași nevoi iar pentru a adopta decizia de cumpărare a unui anumit produs, consumatorul trebuie ȋn primul rând să-l cunoască, să-i cunoască potențialul, calitățile, avantajele oferite comparativ cu produsele concurente, sau măcar să fi auzit din diferite surse informative că acel produs satisface necesitățile lui de consum.

Pe plan internațional, cele mai mari investiții ȋn publicitate / locuitor se realizează ȋn SUA – cca 600 USD / locuitor, ȋn țările nordice, țări puternic dezvoltate din punct de vedere economic precum Finlanda, Danemarca dar și ȋn Elveția, Canada, suma ajunge aproximativ la 300 – 400 USD / locuitor. Același trend de creștere a sumelor alocate publicității se remarcă și ȋn Japonia: aproximativ 400 USD / locuitor, urmată de Marea Britanie și Germania cu investiții ȋn publicitate pe cap de locuitor de peste 200 – 300 USD anual.

2.4.Publicitatea ca efect

Abordând fenomenul publicitar din perspectiva efectelor sunt șase maniere distincte de influențare a deciziei de cumpărare:

Publicitatea care atrage atenția – este cea mai folosită și cea mai eficace.

Publicitatea care incită consumatorul să încerce produsul – e bine ca orice incitare să implice o doză minimă de garanție astfel încât consumatorul să-și asume cât mai puține riscuri.

Publicitatea care ne face să credem că produsul e dorit și de alți – ȋn abundență de oferte ȋn mijlocul căruia trăim, nimic nu ne mai miră și nu ne mai atrage atenția.

Publicitatea care dă un aspect familiar produsului – când ai de ales între mai multe produse de același tip, le preferi pe cele mai cunoscute.

Publicitatea care asociază produsului imagini mentale – e vorba despre publicitatea mitică, despre imaginile prefabricate.

Publicitatea care accentuează insatisfacția noastră – stârnirea dorințelor presupune existența unei insatisfacții anterioare îndepliniri dorinței.

2.5. Mesajul publicitar – creativitate și impact

“Spuneți adevărul, dar faceți-l fascinant.” (David Ogilvy); “Un spot bun este adesea făcut dintr-un titlu, o imagine și un text. Exact ca un spot rău.” (Agenția Dupuy-Compton).

Iată doar câteva maxime formulate de publicitari ȋn care informația se întrețese cu persuasiunea. De astfel, a devenit de multă vreme un truism afirmația conform căreia publicitatea și propaganda uzează (și abuzează) de persuasiune. “Planificarea” persuasiunii de către publicitar este însă riguroasă.

Recunoașterea produsului se realizează prin mărci, prin ambalare și prin sloganuri. Diferențierea de alte produse similare se realizează prin unigue selling proposition (propunere unică de vânzare). Iar ȋncurajarea consumatorului de a cumpăra se realizează prin învăluirea produsului într-un complex de asocieri favorabile prin care este câștigate încrederea consumatorului.

Repetarea spotului asigură “memorarea” produsului într-o poziție distinctă prin raport cu alte produse de același fel.

Ȋn rest, strategiile persuasiunii publicitarului sunt aceleași (într-o combinație variabilă) ca ȋn orice demers persuasiv: asocieri cu celebrități, trimitere la trecut aparținând “mitologiei personale” (bunica); invocarea personalităților și a evenimentelor istorice ȋn spot, vânzarea pe baza celebrității cuiva, parafrazarea unei fraze celebre, crearea unei fraze (slogan) memorabile, exploatarea formelor argumentative precum cauzalitatea, juxtapunerea etc.

2.6. Modelul relațiilor publice bidirecționale și simetrice ȋn publicitate

Modelul care consider că se potrivește ȋn comunicarea publicitară este “Modelul relațiilor publice bidirecționale și simetrice”..

Reprezentant: Edward L. Bernays și alții (după anii ’60, ’70)

Caracteristici:

Comunicarea este bidirecțională;

Scopul: Obținerea înțelegerii reciproce;

Este folosit ȋn rezolvarea problemelor și evitarea conflictelor;

Relația de comunicare este de lungă durată, are responsabilități dinainte stabilite;

Folosit pentru a afla ce crede publicul despre organizație și pentru a anticipa efectele activității asupra publicului

flux

echilibrat

al comunicării

Figura nr.3 Modelul direcțional simetric

Organizațiile nu folosesc exclusiv un model, chiar dacă prin specificul activității lor ar trebui să aleagă pe cel ȋn concordanță cu scopul principal și natura relației de comunicare. Modelele de relații publice sunt folosite ȋn funcție de context, de condiții imediate, de așteptările publicului și de scopul final al activității de relații publice. Specialiștii ȋn relații publice vor ține cont ȋn formularea strategiilor de comunicare și de tipul de model de relații publice pe care-l vor aplica pentru atingerea scopului activității specifice.

CAPITOLUL III

Studiu de caz

Pentru realizarea studiului de caz am ales un domeniu destul de uzat ȋn acest moment, care acoperă o mare parte din spațiul acordat publicității.

Am ales două rețele de telefonie mobilă care se luptă pentru racolarea a câți mai mulți clienți ș pentru fidelizarea lor, și anume: Orange și Vodafone.

Ȋn realizarea studiului de caz voi începe prin descrierea fiecăruia dintre ele pentru o mai bună înțelegere a analizei.

Ca metodă de cercetare, ȋn realizarea studiului, am folosit chestionarul. Prin intermediul chestionarului am dorit să aflu notorietatea celor două produse dar și percepția oamenilor față ce cele două rețele de telefonie mobilă

1.Compania de telefonie mobilă Orange

Orange România este cel mai mare operator GSM din țară, până ȋn prezent, totuși nu are clienți răspândiți uniform ȋn țară.

Până ȋn aprilie 2002, Orange a operat sub brand-ul Dialog.

Ȋn februarie 2006, Orange România avea peste 7.000.000 de clienți, ceea ce ȋi conferea o cotă de piață de 56,95%.

Orange este brandul sub care France Telecom furnizează servicii de comunicații mobile, internet și televiziune.

Grupul France Telecom este unul dintre liderii mondiali ȋn servicii de telecomunicații, cu peste 183 de milioane de clienți pe cinci continente.

Succesul pe care l-a avut Orange ȋn România se datorează nu doar atractivității pe care o reprezintă telefonul mobil, ci și calității rețelei, a serviciilor oferite și a brandului.

Orange este lider de piață ȋn România cu 10,3 milioane de clienți și venituri de 222 milioane de euro ȋn primul trimestru al anului 2011.

Orange este parte a grupului Orange – France Telecom, una dintre cele mai mari companii de comunicații din lume, cu 215,9 milioane de clienți pe cinci continente.

  Orange România susține inițiative și proiecte care se bazează pe comunicare.

Programul Orange de Responsabilitate Corporativă se bazează pe cinci principii care reflecta valorile brandului Orange: simplitate, deschidere, inovație, dinamism, onestitate.

Din 5 mai Orange lansează ȋn premieră ȋn România un serviciu de programări online a vizitelor ȋn Orange shop și Orange store.

Clienții nu mai petrec timp așteptând ȋn magazin. Ei își pot programa vizita ȋn ziua și la ora aleasă de ei, ȋn magazinul dorit, iar un consultant de vânzări dedicat va sta la dispoziția acestora, anunță un comunicat al operatorului mobil.

2.Compania de telefonie mobilă Vodafone

Vodafone, este compania de servicii telefonice care a lansat prima rețea GSM ȋn România, ȋn aprilie 1997.

  La 1 iunie 2005, Vodafone Group Plc. a achiziționat compania Connex.

Vodafone și-a canalizat resursele și puterea globală pentru a oferi clienților săi produse și servicii inovatoare, care, de-a lungul timpului, au revoluționat experiența de utilizare a telefonului mobil.

Vodafone a fost recunoscută, de unele dintre cele mai prestigioase topuri internaționale, pentru valoarea business-ului, inovație, încredere și etică.

Conform topului Forbes Global 2000 pentru anul 2009, Vodafone se situează printre cele mai mari companii din lume, ȋn timp ce revista Business Week plasează Vodafone ȋn topul celor mai inovatoare companii la nivel mondial, ȋn urma analizei realizate împreună cu Boston Consulting Group.

Ȋn același timp, conform studiului realizat de revista Reader’s Digest, Trusted Brand 2009, Vodafone a fost nominalizat drept cel mai de încredere brand de telecom din România, iar analiza institutului american Ethisphere include Vodafone ȋn topul celor mai etice companii la nivel global.

Ȋn cei 12 ani de activitate ȋn România, Vodafone a contribuit semnificativ la dezvoltarea mediului de afaceri, prin investiții majore la nivel național, orientate ȋn principal spre extinderea acoperirii rețelelor 2G și 3G, lansarea de noi produse și servicii de comunicații, extinderea rețelei de magazine la nivelul întregii țări și, nu ȋn ultimul rând, programe sociale ȋn sprijinul comunității.

3.Comunicarea publicitară prin rețelele de telefonie mobilă: Orange-Vodafone

Ȋn cadrul chestionarului am dorit să aflu care este notorietatea firmelor de servicii telefonice, percepția față de cele două branduri. Chestionarul a fost aplicat pe un eșantion de 100 de persoane care făceau parte din publicul țintă al produselor.

Datorită faptului că cele două produse se adresează aceluiași tip de public, am ales persoane cu vârste cuprinse între 20 și 50 ani.

Chestionarul cuprinde 11 întrebări, 7 dintre acestea având variante de răspuns, iar 4 fiind cu răspuns deschis. La cele 7 întrebări închise intervievații trebuia să aleagă doar o variantă de răspuns din cele menționate, iar la celelalte 4 întrebări deschise aceștia puteau să își exprime părerea cu privire la cele două produse.

Ȋn cele ce urmează o să prezint interpretarea datelor obținute pe baza chestionării celor 100 de persoane, expunând și graficele pentru întrebările închise.

Item: Care este cel mai important criteriu după care alegeți operatorul de telefonie mobilă?

Răspuns: La această întrebare, 75 de persoane aleg ȋn funcție de ofertele la telefoanele mobile, 15 persoane ȋn funcție de ofertele pe pachetele opționale iar 10 persoane ȋn funcție de costul lunar.

Item: Cât de mult utilizați telefonul mobil ȋn medie pe zi ?

Raspuns: Persoanele care au răspuns la această ȋntrebare au avut păreri ȋmpărțite; 20 de persoane utilizează telefonul mobil ȋn medie ȋntre 120 – 240 de minute / zi, 40 de persoane peste 240 de minute / zi iar 40 dintre ei nu știu / nu pot preciza.

Item: Ce operator de telefonie mobilă folosiți?

Raspuns: Referitor la această ȋntrebare părerile acestora au fost ȋmpărțite ȋn mod egal, 50 dintre ei folosind Orange iar ceilanți 50 folosind Vodafone.

Item: Sunteți mulțumit de serviciile care vă sunt oferite de aceste două rețele de telefonie mobilă?

Raspuns: Se pare că doar 35 din persoanele chestionate sunt mulțumite de serviciile celor două rețele de telefonie mobilă, ceilalți 65 fiind nemulțumiți.

Item: Ce vă nemulțumește la cele două servicii de telefonie mobilă?

Raspuns: Părerile celor 65 de persoane care sunt nemulțumite de cele două rețele de telefonie mobilă sunt ȋmpărțite. Ȋn timp ce 45 de persoane sunt nemulțumite de prețuri ceilalți 15 sunt nemulțumiți de serviciile de internet.

Idem: Ce metodă de acces folosiți ?

Raspuns: Ȋn ceea ce privește metoda de acces folosită, cei mai mulți preferând abonamentul și doar 15 dintre ei folosind cartelă.

Idem: Cât sunteti dispuși să platiți pe lună pentru un abonament/cartelă?

Raspuns: La această ȋntrebare cele mai multe răspunsuri și anume 72 de persoane sunt dispuși să plătească ȋntre 5 – 10 Euro iar 28 de persoane ar plăti ȋntre 10 – 20 Euro pe lună pentru un abonament/cartelă pe lună.

Item: Folosiți internet pe telefonul mobil pentru mesaje personale?

Raspuns: Doar 83 de persoane din cei chestionați folosesc internet pe telefonul mobil pentru mesaje personale.

Item: Folosiți internet pe telefonul mobil pentru informatii ?

Raspuns: La această ȋntrebare, 87 de persoane au răspuns cu “da” , iar 13 dintre ei au răspuns cu “nu”.

Item: Care produs publicitar vi se pare că face mesajul mai bine ȋnțeles?

Raspuns: Din punct de vedere al produsului care face mesajul mai bine ȋnțeles, Orange s-a situat pe primul loc la 22 de voturi distanță de Vodafone.

Item: Credeți că consumatorii sunt ȋnfluiențați de aspectul muzical din reclame, ȋn alegerea serviciilor de telefonie mobile?

Raspuns: Din cele 100 de persoane chestionate doar 88 consideră că consumatorii sunt influențați de aspectul muzical din reclame, ȋn alegerea serviciilor de telefonie mobilă.

4. Concluzii studiu de caz

Analiza rezultatului chestionarului aplicat ne-a condus spre mai multe concluzii.

Cele două produse au notorietate, toți respondenții auzind atât de Orange cât și de Vodafone.

Cea mai frecventă metodă de acces folosită de cei 100 de respondenți din cadrul chestionarului este abonamentul.

Ȋn ceea ce privește internetul pe telefoanele mobile aceștia ȋl folosesc aproape ȋn mod egal atât pentru mesaje personale dar și pentru a afla informațiile de care aceștia au nevoie.

De asemenea ȋn mare parte aceștia sunt nemulțumiți de serviciile oferite de cele două rețele de telefonie mobilă. O mare parte din ei sunt nemulțumiți de prețuri iar 15% dintre ei de serviciile de internet.

Ȋn legătură cu cel mai important criteriu după care aceștia aleg operatorul de telefonie mobilă cei mai mulți dintre ei sunt tentați datorită ofertelor de telefonie mobilă oferită “gratis” ȋn momentul când își achiziționează un nou abonament, 15% datorită ofertelor după pachetele promoționale iar 10 dintre ei după costul lunar.

Ȋn ceea ce privește operatorul de telefonie mobilă folosit ne dăm seama că oamenii din cadrul chestionarului aplicat sunt împărțiți ȋn mod egal, 50% folosind rețeaua de telefonie mobilă Orange iar 50% dintre ei folosesc rețeaua de telefonie mobilă Vodafone.

Timpul alocat de aceștia pentru telefoanele mobile cei mai mulți depășesc 240 minute sau nu pot preciza iar 20% au răspuns că folosesc ȋn jur de 120-240 minute pe zi telefonul mobil.

De asemenea o mare parte din ei nu ar da mai mult de 5 Euro / lună pentru un abonament sau cartelă, numai 28 din persoanele chestionate ar putea ajunge maxim la 10 Euro / lună pentru un abonament sau cartelă.

Un alt element important este muzica și am ajuns la concluzia că majoritatea aleg operatorul de telefonie mobilă datorită reclamelor și numai 12 dintre aceștia nu se lasă influențați de reclame ȋn momentul achiziționări operatorului de telefonie mobilă.

între spoturile celor două produse, s-a constatat că Orange își face mesajul mai bine înțeles.

Concluzii

Ceea ce trebuie precizat este că lucrarea de față am ales-o deoarece comunicarea este cea mai importantă componentă a vieții noastre, căci, indiferent în ce mod, suntem nevoiți să comunicăm.

Ideea centrală care se desprinde din întreaga lucrare este faptul că Orange își face mesajul mai bine înțeles cu ajutorul reclamelor decât Vodafone.

între comunicarea verbală și comunicarea nonverbală există o multitudine de diferențe, dar ceea ce se poate specifica este faptul că nici una dintre cele două tipuri de comunicare nu poate fi analizată, fără a se ține cont de influențele celuilalt tip de comunicare.

Așa cum am precizat deja, conținutul lucrării este structurat ȋn trei capitole de analiză, primele două fiind teoretice, de prezentare a conținutului, iar cel de-al treilea realizează un studiu de caz.

Primul capitol s-a realizat prin prezentarea conceptului de comunicare. Acest proces este unul complex, care include diferite tipuri de comunicare și clasificată ȋn două mari grupe: comunicarea verbală și comunicarea nonverbală.

Din acest capitol reiese independența dintre comunicarea verbală și cea nonverbală, relevând inseparabilitatea și interdependența acestor două procese.

Capitolul doi este destinat comunicării publicitare.

Se poate observa că nu există o definiție universală a termenului de comunicare publicitară, fiecare specialist ȋn științele comunicării realizând o definiție a acestui proces complex.

Dacă comunicarea este un domeniu de real interes, abordat cu insistență ȋn ultimele decenii și ȋn România, ȋn mod justificat, comunicarea publicitară se referă la toate instrumentele, sistemele, mijloacele, metodele și matricele folosite de agențiile publicitare, ȋn scopul formarii, promovării și menținerii imaginii unor produse, firme, actori politici sau partide politice.

Ȋn al treilea capitol se relevă importanța comunicării.

Studiu de caz al lucrării, vine prin intermediul metodei de cercetare folosită, și anume chestionarul, să ne confirme sau infirme ipotezele de lucru prezentate ȋn introducere.

Ȋn concluzie putem afirma că, prin intermediul chestionarului s-a relevat și faptul că din cele două servicii de telefonie mobilă: Orange – Vodafone, Orange își face mesajul mai bine înțeles.

Bibliografie

Bougnoux, Daniel , Introducere ȋn științele comunicării, Editura Polirom, Iași, 2000

Chelcea,Septimiu, Comunicarea nonverbală ȋn spațiul public, Editura Triton, București, 2004

Chelcea,Septimiu, Ivan Loredana, Chelcea Adina, Comunicarea nonverbală:gesturile și postura, Editura comunicare.ro, București, 2005

Chiru, Irena, Comunicarea interpersonală, Editura Tritonic, București, 2003

Claude, Bonnange, Don Juan sau Pavlov?, Editura Trei, București, 1999

Coman, Alina, Tehnici de comunicare:proceduri și mecanisme psihosociale, Editura C.H.Beck, București, 2008

Gruning, J. E. , Hunt, T., Managing Public Relations, New York: Holt, Rinehard and Winston, 1984

Marinescu, Valentina, Introducere ȋn științele comunicării:principi,metode,aplicați, Editura Triton, București, 2003

Mielu, Zlate, Fundamentele psihologiei, Editura Pro Humanitate, București, 2000

Panișoară, Ion-Ovidiu, Comunicarea eficientă, Editura Polirom, Iași, 2003

Popescu Cristian Florin, Manual de jurnalism, vol II, Editura Tritonic, București, 2003-2004

Preda Sorin, Introducere ȋn creativitatea publicitara, Editura Polirom, Iași, 2011

Prutianu, Ștefan, Manual de comunicare și negociere ȋn afaceri, Editura Polirom, Iași, 2000

Puiu, Alexandru, Teorii și Tehnici de comunicare, Editura Independența Economică, Pitești, 2001

Rus, Călin, Flavius, Introducere in științele comunicării si a relațiilor publice, Editura Institutul European, Iași, 2002

Rusu – Păsărin, Gabriela, Munteanu, Cristina, Fundamentele Comunicării, Editura Independența Economică, Pitești, 2010

Săvulescu Matei Aura, Dindire Laura, Munteanu Cristina …, Mass-Msedia: structuri, tipologii, conexiuni, Editura Independența Economica, Pitești, 2005

Staton, Nicki, Comunicarea, Editura Societatea”Știință și Tehnică”SA, București, 1995

Șerb, Stancu, Relații publice și comunicare, Editura Teora, București, 2001

Șoitu, Laurențiu, Comunicare și acțiune, Editura Institutul European, Iași, 1997

Tran, Vasile, Strănciugelu, Irina, Teoria comunicării, Editura comunicare.ro, București, 2003

Surse electronice:

http://www.orange.ro/newsroom/index.php?option=com_content&view=article&id=66&Itemid=40 / 23.04.2013

https://www.vodafone.ro/despre-noi/despre-vodafone/vodafone/descriere-si-istoric/index.htm / 29.04.2013

Vezi o istorie a brandului facuta de Petcu, Mihai, Revista Ad Majer, nr.9, martie 2002

Anexă

Chestionar

Nume:

Prenume:

Vârstă:

Ocupație:

1.Care este cel mai important criteriu după care alegeți operatorul de telefonie mobilă?

Ofertele la telefoane mobile

Cost lunar

Semnal

Oferte pe pachete optionale

2. Cât de mult utilizați telefonul mobil ȋn medie pe zi ?

0-15 min

15-60min

60-120 min

120-240 min

peste 240 min

nu știu,nu pot aprecia

3. Ce operator de telefonie mobilă foloșiți?

Orange

Vodafone

4.Sunteți mulțumit de serviciile care vă sunt oferite de aceste două rețele de telefonie mobilă?

Da

Nu

5. Ce vă nemulțumește la cele două servicii de telefonie mobilă?

Semnalul

Prețurile

Serviciile de internet

Alte nemultumiri:………………….

6.Ce metodă de acces folosiți?

Cartelă

Abonament

7.Cât sunteti dispuși să platiți pe lună pentru un abonament/cartelă?

0-5 Euro

5-10 Euro

10-20 Euro

20-35 Euro

8.Folosiți internet pe telefonul mobil pentru mesaje personale?

Da

Nu

9.Folosiți internet pe telefonul mobil pentru informații?

Da

Nu

10.Care produs publicitar vi se pare că face mesajul mai bine ȋnțeles?

Orange

Vodafone

11.Credeți că consumatorii sunt ȋnfluiențați de aspectul muzical din reclame, ȋn alegerea serviciilor de telefonie mobile?

Da

Nu