Arheologia este ramura specializată a științei istorice care are ca obiect ,,colectarea, ordonarea și interpretarea vestigiilor materiale din… [600186]

Page1

Curs Arheologie
subacvatica

Page2

Prezentare generala

Arheologia este ramura specializată a științei istorice care are ca obiect
,,colectarea, ordonarea și interpretarea vestigiilor materiale din trecutul istoric al
umanității”. Arheologia subacvatică, dezvoltată îndeosebi în ultimele cinci decenii
ale secolului XX, plasează aceste preocupări într -un mediu înconjurător
diferențiat: apa, care acoperă aproape trei sferturi din suprafața Pământului.
Dedesubtul suprafeței mărilor, oceanelor, lacurilor, râurilor se află mărturii
materiale ale umanității conservate prin epave, orașe scufundate și alte indicii ale
trecutului .
Căutarea tezaurelor pierdu te în adâncuri coboară până în antichitat .Herodot din
Halicarnas (cca. 485 -420 î. Chr.), ,,părintele istoriei”, vorbește despre primele
referiri la activitatea de scufundare dateazã cu mult înaintea erei creștine. Un anume Scyllios din Sion, împreunã cu fiic a sa Cyana, au tãiat funiile de ancorare ale
navelor regelui Xerxes al Persiei și ca urmare navele au fost purtate în larg de
furtunã. Cyana, de la care a luat numele un submersibil francez, este prima femeie amintitã în istoria acestei activitãți consider atã prin excelențã pentru bãrbați. ,
Cine are dreptul să evalueze informațiile conținute de siturile arheologice
subacvatice ? Cine are dreptul să exploreze, să salveze o navă sau să o excaveze ?
Aceasta este problema crucială aflată în dezbaterea forurilor internaționale.
Arheologia subacvatică cunoaște în prezent o mare dezvoltare. Au fost elaborate
programe academice, au luat ființă organizații de cercetare non -profit, iar agenții
guvernamentale elaborează legi, regulamente și strategii pentruprotecția și
investigarea resurselor arheologice subacvatice

Page3

Tipologia siturilor arheologice subacvatice
Ca și în realitățile de la sol și în lumea apelor există o varietate de obiective,
considerate situri arheologice, care se pot grupa în mai multe categorii:

1. Epavele. Clasate ,,pe primul loc într -o ierarhizare numerică a siturilor
arheologice subacvatice epavele sunt, în esență, fotografii la minut ale trecutului.
Ele captează un moment al istoriei fără contaminarea generațiilor următoare, ca în
siturile terestre.
Majoritatea epavelor descoperite în zilele noastre se află în zona de coastă la
adâncimi de până la patruzeci de metri. Acest fapt se explică prin practicarea cu
predilecție, secole de- a rândul, a cabotajului de către navigatori, datorită lipsei
in s t r u m e n t e l o r d e o r i e n t a r e ș i o b i c e i u l u i l o r d e a m â n c a ș i d e a dormi, în limita
posibilităților, pe uscat. Au fost identificate însă epave și la sute de metri adâncime,
ceea ce atestă, o dată în plus, că vechii marinara urmau și rute de navigație în plină
mare.

Page4
Valoarea epavelor nu constă în vechimea acestora ci în informațiile pe ele care le
conțin. Studierea lor a oferit cercetătorilor noi date care, uneori, au modificat
considerabil unele teorii privitoare la istoria economică, politică sau culturală a
epocilor în care au fost construite și întrebuințate . Goana dupã informații nu
trebuie sã ducã însã la o excavare haoticã a navelor scufundate. Este cunoscut
faptul cã aceastã operațiune reprezintã o si sistematicã distrugere a resurselor
arheologice. De aceea, pentru protejarea patrimoniului cultural subacvatic, în
multe cazuri este bine ca epavele sã fie prezervate pânã în momentul în care
excavațiile devin absolute necesare.

2. Siturile terestre scufundate. Spre deosebire de epave, ele sunt situri de
acumulare , unde obiecte din diferite epoci istorice se suprapun peste obiectele din
epocile anterioare.
Aceste situri, denumite și structuri scufundate , prezintă o mare diversitate (jetele,
moluri și alte amenajări portuare, așezări preistorice lacustre, orașe din toate
perioadele istorice ș.a.) și se întind pe suprafețe cuprinse între câteva sute de
metri pătrați sau zeci de hectare. De pildă, părți însemnate, ce însumează câteva
mii de metri pătrați, ale orașelor și cetăților de la Dunărea românească (Dro beta,

Page5 Capidava, Noviodunum, Halmyris ș.a) și de pe țărmul românesc al Mării Negre
(Histria, Tomis, Callatis) se află sub apă sau sunt colmatate de aluviuni.
Studierea siturilor terestre scufundate a oferit istoricilor importante informații
privitoare la vi ața și activitatea celor ce au locuit în așezările aflate astăzi sub apă.
Cercetări românești dedicate porturilor antice s -au efectuat îndeosebi în Marea
Neagră și pe Dunăre. Comandantul Constantin Scarlat a efectuat scufundări și
observații în zona porturilor Tomis (Constanța) și Callatis (Mangalia).

3. Sanctuarele subacvatice (depozitele rituale). Ca și siturile terestre scufundate, ele
fac parte din categoria siturilor de acumulare . Sanctuarele subacvatice sunt
,,rezultatul unei activități umane c onștiente de abandonare rituală a unor obiecte
în puțuri adânci, de origine naturală sau artificială, acoperite de apă, în lacuri, sau
în mări și oceane”.
Un astfel de depozit ritual s -a descoperit și în România, în Nymphaeum- ul de la
Germisara (jud. Huned oara). Ofrandele, reprezentate de opt plăcuțe votive din aur
dedicate zeităților tămăduitoare și protectoare ale apelor termale (Diana, Hygia și
Nymphae), erau aruncate de romani în bazinele cu apă fierbinte de la Geoagiu de
azi.
4. Depozitele subacvatice fără caracter ritual . Ele sunt situri de acumulare alcătuite
din diferite obiecte care au fost ,,implantate ori depuse’’ sub apă, în mod
intenționat sau nu, de către comunitățile umane de- a lungul timpului.
Aceste depozite subacvatice nu au un caracter ri t u a l . E l e s -au constituit treptat,
prin depunerea reziduurilor menajere și a altor resturi materiale ale vieții casnice
devenite inutilizabile, sau prin depunerea naturală, neintenționată, a lor care, din
diverse motive, au ajuns în mediul acvatic, uneori chiar la mari adâncimi.
Cercetarea lor, strat după strat, oferă istoricilor prețioase indicii despre activitatea
comunității care le -a crea t.

Descoperirile arheologice pot fi intamplatoare sau in urma unei documentarii
elaborate, atat in arhive cat si in teritoriu. Principalele puncte de referinta de la
care putem porni cautarile unor epave sau asezari submerse, sunt punctele de agatare sau diferente de batimetrie furnizate de pescari. Dupa efectuarea
documentarii cautarea se continua in teren.
Pentru cau tarea in teritoriu se folosesc diferite tehnici:

Page6
Metode de cautare cu scafandrii

Căutare circulara

Standard model căutare circular

model de căutare Circular modificate pentru a evita răsucirea sau furtunului
ombilical

model Pendular de căutare de-a lungul unui perete
O căutare circulară sub apă este o procedură efectuată de către un scafandru la o
serie de distanțe (raze) în jurul unui punct de referință fix. Căutarea circulară este
simplă și nu necesită un echipament complex . Este util în cazul în care poziția
obiectelor de căutare este cunoscut cu precizie rezonabilă.
Cum Procedam
Procedura generală este de a porni de la un punct central fix, și de a căuta
circumferința unui cerc în care raza este definită de o linie de căutare ancorata î n
punctul central. Raza cercului este dependentă de vizibilitate, și creste după
fiecare arc de cerc sau cerc finalizat, cu o sumă care permite scafandrului să v ada
pana la zona cautata in arcul anterior.
Un capăt al saulei ghid este tinut de scafandru, iar celălalt este atașat în poziția
dată prin orice metodă adecvată. De exemplu prins de lestul unei balize, legat de

Page7 un obiect fix pe partea de jos sau susținut de un alt scafandru. Scafandrul poate
tracta o geamandură marker de suprafață, dacă condițiil e o permit.
Scafandrul allege o distanta corespunzătoare cu vizibilitatea și marcați poziția de
start cu un marcator liber, poziți a pe busola , sau o linie de marcaj pre- stabilit se
extinde spre exterior din poziția de origine. Apoi, păstrând linia întinsă, scafandrul
înoată într -un cerc cu linia ca rază, căutând vizual până înapoi la poziția de
start. Atunci scafandrul alege o altă secțiune a liniei de aceeași lungime și se repetă
procedura până când el găsește obiectul cautat sau intalneste obstacole sau cat ai
permite linia (fir ghid) , sau cat timp si- a planificat scufundarea.
Suma de distanță dintre linii crește pentru fiecare trecere si ar trebui să permită o
suprapunere de acțiuni de verificare, pentru a evita riscul de a pierde ținta dintre
acestea.
În cazul în care scafandru de asistenta este cel ce sustine punctual fix, acesta, v -a
dubla extinderea liniei la fiecare trecere
Variatiuni pe modelului circular de căutare
În unele cazuri, un al doilea scafandru se poate ancora în partea de jos acționand
ca punct central și derularea liniei(firului ghid) . Scafandru poate comunic a unul cu
celălalt, folosind linia(firul ghid) semnale le se dau prin tragere de linie. În cazul în
care scafandrul a finalizat o revoluție completă de căutare, oferta semnalează
scafandru și avansează o altă secțiune a liniei astfel căutarea poate fi extins a mai
departe de punctul central.
O altă variantă utilizează mai mult de un scafandru de- a lungul liniei de
căutare. Scafandrii sunt dispusi pe distanțate uniform e, în funcție de v izibilitate, și
creșterea în raza permite o raza de căutare mai mare . Această variație devine mai
dificil de coordona t cu un număr mai mare de scafandri, în special cînd vizibilitate a
este redusă .
O modificare majoră pe căutarea circulară este căutarea pe ndul , de asemenea,
cunoscut sub numele de arc saucăutarea coadă de pește în care scafandrul se
oprește și își schimbă direcția, la sfârșitul fiecărui arc.

Page8 Aceasta este utilizată atunci când nu există spațiu
suficient pentru a completa un cerc, ca atunci când zona de controlat este aproape
de pe mal, sau atunci când zona de căutare este limitată la un sector la o parte a
punctului de control, sau există o obstrucție majoră la limita de sector. Scafandri
alimentati cu aer de la suprafață pot schimba direcția la sfârșitul fiecărui arc chiar
și atunci când se utilizează un model complet de 360 ° pentru a evita răsucirea
furtunului ombilical. Căutarea pendul ara se poate face, de asemenea, cu mai mult
de un scafandru pe linia de căutare, dar aceasta neces ită îndemânare considerabile
și de coordonare, în special în condiții de vizibilitate redusă.

O altă variantă utilizată este în cazul în care obiectivul este departe iar linia de
cautare este insuficienta.In aceste conditii, scafandrul poate ieși din raza completă
a zonei de căutare și poate face o singură cautare, în speranța de a gasi tinta.

Page9
În cazul în care obiectivul nu este găsit în momentul în care modelul de căutare a
ajuns la rază maxim ă, punctul central poate fi mutat și o altă căutare poate
încep e. Acest lucru poate fi repetată ori de câte ori este necesar, dar pozițiile
punctel or centrale trebuie să fie alese pentru a permite zonei de căutare sa fie
complet acoperit a. Acest lucru implică destul de multe suprapuneri , iar modelul nu
este efi cient. Modelul mai efficienct utilizează o grilă de triunghi echilateral, dar
acest lucru poate să fie modificate pentru a se potrivi pe site.
Căutarea circulară este foarte popular, deoarece nu are nevoie de instalare
complicată și se poate face de către cei mai mulți scafandri, fără o pregătire
specială. Este eficient în cazul în care poziția țintei este cunoscut cu precizie
rezonabilă, unde terenul submers nu are rupturi majore, sau în cazul în care
variația adâncimii în timpul fiecărui arc este acceptab ila.
Siguranță
Divers ar trebui să fie bine instruiți în competențe generale de scufundări înainte
de a încerca acest tip de căutare. Pentru c ăutare Scafandrul este responsabil
pentru menținerea tensiunii suficient pe linia de căutare astfel încât semnalele pot
fi transmise și primite. Dacă se utilizează un marker de suprafață, în linie ar trebui
să fie menținută o tensiune la un nivel minim pentru a evita incurcatura. Aceasta
este mai ușoară dacă se foloseste o rolă pentru a controla linia, sau, al ternativ, pe
linie ar trebui să fie plutitor .

Page10

Căutare Jackstay

Metoda de căutare jackstay este o procedură efectuată de către scafandri de-a
lungul unei linii de căutare – jackstay. Linia de cautare Jackstay se monteaza astfel:
doua linii fixe paralele fixate la o anumita distanta, pe care culiseaza o linie mobila.
Există diverse tehnici pentru a efectua o căutare jackstay.

Procedura
Doi scafandri sunt, în general, folosit i pe acest sistem de căutare. Două linii de
cautare grele sunt stabilite paralele între ele în partea de jos a zonei de căutare. O
linie de cautare mobila este folosit pentru a conecta linii de cautare fixate la un
capăt al zonei de căutare. Această linie e ste menținut a în mod rezonabil întinsă,
dar nu trebuie să trageți linii de cautare fixe împreună.
Scafandrii încep de la capetele opuse ale jackstay mobile și înota de -a lungul -l ei,
fiecare scafandru deține linia cu mâna stângă (sau drea pta, d a r a m b i i t r e b u i e s ă
utilizeze aceeași mână pentru a le menține pe părți opuse ale liniei) și efectueaza
căutarea în campul vizual pe partea lui a liniei , până când trece de celălalt
scafandru și ajunge la cealalta linie fixa, moment în care el va semnal a celuilalt
scafandrul c a el a ajuns la acest punct printr – un semnal de tragere pe linia mobil a.
Atunci când amb ii scafandri ajung la liniile fixe, vor deplasa linia mobila de-a
lungul liniilor fixate pe o distanță convenită funcție de condiții. Distanța trebuie să
fie suficient de mare pentru a reduce suprapunerea excesiva, dar suficient de mică
încât să nu existe riscul de ratare a țintei între traverse. Trebuie avut grijă pentru

Page11 a deplasa întotdeauna jackstay mobil în aceeași direcție. Acest lucru poa te fi ușor
confundat în condiții de vizibilitate redusă, astfel încât o busolă este necesar a fi
folosite pentru a preveni această problemă.

Scafandrii pot repeta acest proces până când vor găsi obiectul sau se termina raza
de actiune a liniilor fixe, sau in limita timpul planificat pentru scufundare. Atunci
când un scafandru găsește obiectul ar trebui să semnaleze acest lucru la alte
scafandru de trage coarda. Cel de-al doilea scafandru poate sa i se alăture pentru a
confirma rezultatul și trebuie sa m arcati tinta, pentru a continua căutarea. În cazul
în care jackstay mobil intalneste obstacole ar trebui să fie eliberat de către
scafandrii. Cautarea poate fi continuata după eliberarea din obstacol. Modul de
atașare jackstay mobilă ar trebui să fie ușor de reglat, dar sigura .
Dacă o serie de acțiuni de verificare nu ati găsi t obiectul, unul dintre jackstays fixe
poate fi ridicată și repus pe partea opusă a celei rămase, și procedeul se repetă
până când ținta este găsit sau întreaga zonă de căutare a fost cercetat a.

Page12 Variatiuni pe căutare jackstay

O altă metodă de căutare, uneori numită metoda "J", se potrivite pentru un
scafandru, aceasta metoda implică scafandrul sau scafandri pornind de
la același capăt al liniei de căutare, care este stabilit în mod similar pe marginea
zonei de căutare. Cei doi scafandri înota împreună, unul pe fiecare parte a liniei,
căutând astfel zona imediat la fiecare parte a liniei.
După ce au terminat de cautat de- a lungul liniei mobile, muta capătul liniei câțiva
metri mai departe în zona de căutare, astfel încât linia ruleaza acum sub un unghi
mic la cursul inițial. Ei apoi cauta înapoi de- a lungul liniei, fie căutând o mare parte
din același teren din nou, sau pur și simplu a reveni la punctul de plecare. Odata ce
ajunge la punctul de pornire, apoi acestea se deplaseze la celălalt capăt al linie i de
câțiva metri și mai mult în zona de căutare, astfel încât linia este din nou paralel cu
poziția inițială.
Ei repeta acest model până la obiectul cautat , sau până când acestea acoperă
întreaga zonă de căutare. Această a doua metodă necesita un timp mai lung și mai
lent, și este folosit mai des, fie în condiții de vizibilitate extrem de limitată, în cazul
în care scafandrii nu doresc să- și piardă contactul cu celălalt, sau în cazul în care
obiectul cautat este deosebit de mic, și ei doresc pentru a rula modelul de două ori,
o dată la fiecare parte, în cazul în care obiectul este mascată de un obiect mai mare
pe fundul mării când abordare dintr -o parte, și în special în cazul în care numai un
scafandru este disponibil în această căutare.
Siguranță
Este important să rețineți că scafandrii ar trebui să fie bine pregătiți înainte de a
încerca acest tip de căutare. Scafandri solo ar trebui să fie utilizat numai atunci
când o evaluare a riscului indică faptul că riscurile sunt acceptabile, și, de

Page13 preferință t rebuie să indice poziția lor cu un marker de suprafață sau să fie în
comunicare cu suprafața de linie sau voce.

Căutare Snag -line

Când obiectul de căutare este destul de mare și de formă corespunzătoare si poate
fi agatat de o linie de cautare târât a la capete de scafandri , linia de cautare poate fi
utilizata pentru a accelera procesul. Linia de cautare poate fi utilizat a cu o pereche
de jackstays fixe sau ca o linie de la distanță pentru o căutare circulare . Linia de
cautare este menținută întinsă d e scafandru sau scafandri, linia este trasa de
scafandri pe traseul liniilor fixe, pana cand linia mobile intalneste obstacolul. In
acest moment scafandrul, sau scafandri pornesc de- a lungul liniei mobile in
cautarea zonei de agatare, eventual al obiectulu i cautat. Dacă este obiectul de
căutare, se va marca, daca punctual de agatare nu este obiectul cautat, linia mobile
este degajata din zona de agatare si se va continua operatiunea pana la gasirea
obiectului.

Page14 Modele de căutare controlat de directii c ardinale
Cautarea in spirală

Modelul de căutare spirală
Căutarea in spirală este o procedură de căutare realizat a de un scafandru în jurul
unui punct de plecare pe un model bazat pe direcțiile cardinale și cresterea
distanțe i. Modelul seamănă cu o spirală spre exterior cu paranteze drepte și
distanțe egale .masurarea distantei se face prin numai de batai din
picioare. Picioarele sunt în mod normal luate ca reper de directive, iar la
schimbarea acesteia se deplaseaza un picior la 90 de grade odata cu revenirea
celuilalt langa primul se modifica si directia corpului executandu -se astfel o
schimbare de 90 grade , și de foarte multe ori direcțiile cardinale sunt folosite
pentru ușurința de navigare. Spirala poate fi sensul acelor de ceasornic sau invers
acelor de ceasornic, și în teorie nu există nici o limită la zona care poate fi
acoperit. În practică, scafandrul poate întâlni un obstacol, cum ar fi mal, sau va
termina cautarea la terminarea timpului planificat pentru scufundare. Găsirea
țintei , de asemenea, ar duce la încetarea de căutare, în cele mai multe cazuri.
Procedura
Tehnica este de a porni de la poziția estimată a țintei, la o distanță deasupra părții
inferioare a oferi cea mai bună vedere, și să înoate în direcția cardinal o distanță
aproximat iv egală sau ușor mai mare decât domeniul de vizibilitate. Estimarea de
la distanță este de obicei de numărul de batai ale labelor , deci folosind un număr
întreg de lovituri este necesar, și, de preferință, un număr care pot fi acumulate
mental de scafandr u. Numim această distanță n lovituri, unde n este numarur de
batai complete din picioare cu care se incepe cautarea, de obicei, 2, 4, 5, 10 sau 20

Page15 ca acestea sunt numere ușor de a multiplica mental. Direcția de rândul său, poate fi
sensul acelor de ceasor nic sau invers acelor de ceasornic sau cel mai bine ce se
potriveste zonei de căutare.
De exemplu: Scafandrul înoată n lovituri la nord, vir eaza la stânga și înoată n
lovituri la vest, apoi se întoarce la stânga și înoată lovituri 2n la sud, vireaza din
nou și foloseste 2n la est. Apoi a plecat din nou cu 3n la nord, la stânga și la lovituri
3n la vest. Modelul se repetă prin adăugarea unei lovituri n in plus și întotdeauna
de cotitură în același mod
Aplicații
Acest model de căutare este particular pentru ocazii când poziția aproximativă a
obiectivului de căutare este cunoscut, dar scafandrii nu au facilități pentru
înființarea unui marcator de poziție sau de linii de căutare, dar au o busolă și
abilitățile să -l folosească în mod eficient. Modelul n u este foarte mult afectată de
obstacole și potențiale obstacole, modelul funcționează cel mai bine cu obiectivele,
care sunt relativ ușor de vazut , și care implică, de obicei, suprafete destul de mari
de cautare și vizibilitate destul de bună. Modelul nu este potrivit pentru apă, unde
există un curent puternic , valuri moderate,acestea ducand la devierea de la traseu
si la o acuratetea scazuta a cautarii.
Căutare cu Compass
Cautrea cu busola este modul de cautare in linii paralele. Distant dintre linii se
alege in functie de vizibilitate. Este o cautare vizuala si are ca punct de repr
punctele cardinal.
Procedura
Scafandru sau scafandri înota dupa busola pe directii pre-aranjate dispuse într-un
model de grilă pentru a acoperi zona de căutare.
Aplicații
Un număr mare de scafandri pot fi utilizate simultan pentru a acoperi o arie mare
de căutare rapid, sau un singur scafandru poate lucra metodic p e aceeași
zonă.Modelul este limitat la viteza relativ mic a de cautare , curentul va stabili
scafandr ului sa isi planifice modelul de cautare.

Page16 Căutare Swim -line

O e c h i p ă d e s c a f a n d r i s e î n t i n d e p e o l u n g i m e d e f r â n g h i e l a distante potrivite
pentru vizibilitate, terenul și dimensiunea țintei. Liderul echipei poate fi, teoretic,
oriunde pe coarda, dar este, de obicei la un capăt sau la mijloc. El înoată pe o
poziție constantă, care este cunoscut a pentru toat i scafandri, care inoata p e aceeași
poziție. Fiecare scafandru trebuie să se asigure că el nu merge mai departe sau
rămase în urmă scafandrului de partea lui, care este mai aproape de lider, și
coarda este ținut a întins. In acest fel o linie repartizat a uniform de scafandri înoată
cautand in lini dreaptă cu o lățime egală cu lungimea liniei de înot. Se poate lucra,
dar necesită concentrare și un pic de practică, ideal nivelul de pregatire al
scafandrilor sa fie ridicat. Metoda linie poate fi de asemenea aplicat a la un model
circular , dar acest lucru nu este eficientă și, de obicei, prost coordonat a, iar direcți a
este în continuă schimbare. O variație pe acest model, care poate lucra este într -un
râu sau canal unde limitele laterale sunt controlate de malurile raului sau
canalului ,. Complicațiile apar cu variații în lățime, dar cele mai multe dintre
acestea pot fi tratate de planificare înainte.

Page17 Aparate folosite la cautrea subacvatica

Detectoare de metale – sunt dispozitive electronice ce au rolul de a detecta și
semnaliza obiectele metalice aflate îngropate, pe baza modificării într -un sens sau
în altul a inducției unei bobine .

Tipuri
Din punct de vedere al principiului de funcționare, detectoarele de metale se
împart în trei categorii:

Page18
Very Low Frequency (VLF)
Aceste detectoare folosesc 2 bobine concentrice. Bobina exterioară (bobina de
transmisie) are rolul de a genera un câmp electromagnetic care în momentul în
care detectează un obiect magnetic îl încarcă, iar acesta generează la rândul său un
câmp elec tromagnetic de intensitate slabă ce este în antifază cu câmpul generat de
bobina exterioară (când câmpul generat de bobină este minim, câmpul generat de
obiect este maxim și invers). Acest câmp electromagnetic este detectat de bobina
interioară (bobina de recepție).
Avantajele detectoarelor VLF sunt:
• detecție foarte bună a obiectelor de mici dimensiuni
• posibilitatea de face discriminare reală pe diverse tipuri de metale
• consum redus de energie
• preț de achiziție accesibil
Dezavantajele detectoarelor ce folos esc principiu VLF sunt:
• distanța de detecție mică (maxim 70 cm)
• în modul "discriminare" distanța de detecție scade la 20…30 cm
• este influențat de mineralizarea solului
Acest tip de detector este recomandat pentru căutări de suprafață a monezilor sau
obiectelor mici din metale prețioase (în arheologie sau pe plaje).
Pulse Induction (PI)
Acestea folosesc pentru detectare o bobină (single pulse technology) sau două
bobine concentrice (double pulse technology). Bobina de căutare generează un
câmp electrom agnetic ce încarcă obiectul metalic, acesta la rândul său generând
propriul câmp electromagnetic ce face cuplu cu câmpul inițial. Acest cuplu este
analizat în pauza dintre două impulsuri de către detector.
Avantajele detectoarelor ce folosesc principiu PI:
• detecție foarte mare în adâncime (până la 5 m)
• imunitate la mineralizarea solului

Page19 • stabilitate în funcționare
Dezavantajele detectoarelor ce folosesc principiu PI:
• consum ridicat de energie
• nu poate face discriminare decât la o distanță mică (20…30 cm) și atunci doar
între metale feroase și ne feroase
• nu detectează obiecte foarte mici
Acest tip de detector este recomandat pentru căutari în adâncime. Este un detector
destinat căutării de obiecte de dimensiuni medii îngropate la adâncimi mari.
Reprezintă î n acest moment cea mai indicată soluție de detecție a comorilor, vase
metalice, diverse obiecte.

Beat Frequency Oscillator (BFO)
Acest detector se bazează pe o bobină de detecție ce oscilează sincron cu aceeași
frecvență cu un oscilator de precizie aflat în interiorul detectorului. În momentul
în care un obiect metalic se află în raza de acțiune a bobinei de căutare, schimbă
frecvența de căutare, realizând astfel un dezechilibru între cele două oscilatoare.
Avantajele detectoarelor ce folosesc principiu BF O:
• ușurință în realizare (poate fi construit de amatori)
• consum redus
Dezavantajele detectoarelor ce folosesc principiu BFO:
• distanța mică de detecție (maxim 40 cm);

Sonar sau hidrolocator – Sonarul ( SOund Navigation And Ranging) un aparat
destinat descoperirii și determinării de la suprafață a poziției obiectelor (epave)
aflate sub apă, funcționarea sa fiind bazată pe fenomenul de reflexie a undelor
ultrascurte. Una din primele funcții a fost determinarea adâncimii (distanței până
la fundul apei). E ste folosit pe larg in navigatie și la pescuit industrial.

Page20 Există mai multe tipuri de sonare, a căror funcționare depinde de modul în care
operează traductorul ultrason:
• într-un singur plan (fie orizontal, fie vertical sau perpendicular pe direcția de
deplasare)
• în două plan uri (unul orizontal sau fix și altul vertical sau rotativ).
Sonarele moderne utilizează o frecvență normală de lucru de 100 kHz dar, datorită
cerințelor diferite privind utilizarea acestora, au fost concepute și sonare cu
frecvențe d e 50 kHz sau de 500 kHz, acestea din urmă oferind o rezoluție mai
înaltă și detalii mai fine. Indiferent de tipul său, un sistem sonar este alcătuit din
câteva elemente de bază și anume:
• traductor ultrason remorcabil
• cablu de remorcare
• înregistrator grafic aflat pe ambarcațiunea de la suprafață.

Page21 După principiul de funcționare ele se împart în două categorii: active și pasive.
Sonarul activ emite unde de scurtă durată care, întâlnind în calea sa diverse
obstacole, sunt reflectate și recepționate de sonar.
Sonarele pasive nu emană unde ci doar recepționează undele care se răspândesc
prin apă. Sursa sunetelor în apă poate fi nu numai artificială – rotațiile elicelor
(contactul paletelor cu apa), turațiile motoarelor ambarcatiunilor ci și naturală –
piscuitul Delfinilor , perturbațiile apei.

Magnetometeru – este un instrument de masurare a campului magnetic in
vecinatatea aparatului.
Un exemplu de magnetometre e cel pe bazat pe efectul Hall. Un alt tip este bazat pe
efectul Josephson . Magnetometrele pot fi scalare și vectoriale.
Efectul Hall este un efect galvanomagnetic observat pentru prima dată de Edwin
Herbert Hall în1880. Acest efect constă în apariția unui câmp electric transversal
(denumit câmp electric Hall EH) și a unei diferențe de potențial într-un metal sau
semiconductor parcurse de un curent electric, atunci când ele sunt introduse într –
un câmp magnetic, perpendicular pe direcția curentului.
Efectul Josephson este un efect fizic care se manifestă prin apariția unui curent
electric, prin efectul tunel între doi supraconductori separați. Fizicianul britanic
Brian David Josephson a prezis acest efect în 1962 . Un an mai târziu Anderson și
Rowell au demostrat pentru prima dată experimental efectu l. Această descoperire
i-a adus lui Josephson Premi ul Nobel pentru fizica în 1973 (înpreună cu Leo
Esaki și Ivar Giaever ).

Page22

ROV – Vehicul subacvatic controlat de la distanță (Remotely operated
underwater vehicle ( ROV ) sau Remotely Controled Vehicle ( RCV ), este un vehicul
subacvatic telecomandat special conceput pentru activități subacvatice aflate în
general la adâncime mare.
În funcție de activitate, ROV -urile pot fi numai pentru observație sau cercetare și
se numesc OBSROV (Observation Remotely Operated Vessel), sau pentru lucru
subacvatic ca inspecții și expertize marine, intervenții speciale la platforme marine
de foraj sau producție, operațiuni de ranfluare etc. și se numesc WROV (Workclass
Remotely Operated Vessels).

Page23
Un ROV este alcătuit din următoarele elemente principale:
• vehicul
• pupitru de comandă
• cablu ombilical de legătură.
Vehiculul este format dintr -un cadru metalic, pe care sunt puse camere
de televiziune subacvatice , sistem de iluminare, aparate de navigație și control,
sistemul de propulsie, flotoare și dispozitivele de manevrare.
Pupitrul de comandă se află la suprafață pe nava suport sau pe o platformă
marină și are monitoare TV, sisteme de comandă și control, sursele de energie.
Cablul ombilical este acționat de o instalație de manevrare aflată tot la suprafață
și este alcătuit din cablurile pentru transmiterea imaginilor, a comenzilor și a
energiei electrice.
Raza de acțiune a ROV -ului și adâncimea de lucru este determinată de lungimea
cablului, care poate fi de câteva sute sau câteva mii de metri.

Page24 ROV -urile sunt prevăzute și cu brațe articulate sau chiar cu diferite unelte de lucru .
ROV -urile sunt concepute și constr uite în funcție de tipul activității. Pentru
inspecția interioară a unor spații mici, vehiculul are formă cilindrică, este de mici
dimensiuni cântărind câteva zeci de kilograme fiind capabil de a inspecta
interiorul unei conducte, interiorul unei epave, gr ote etc.
Vehiculele ROV de mari dimensiuni ce pot cântări câteva sute sau câteva mii de
kilograme, sunt vehicule specializate numite CURV (Controled Underwater
Remote Vehicle). Acestea sunt prevăzute și cu șenile pentru a se deplasa pe fundul
mării peste d iverse obstacole sau prin zone cu fund moale și curenți puternici.
CURV -urile sunt vehicule complexe ce pot efectua lucrări din cele mai variate cum
ar fi detectarea, controlul, și remedierea cablurilor sau conductelor submarine,
acționarea unor sisteme de închidere a puțurilor de foraj marin (în caz de erupție),
căutare și recuperare de torpile, pozare și îngropare de conducte sau cabluri
submarine, excavare a sedimentelor valoroase ( nodul polimetalic )etc.

Balonul subacvatic sau parașută subacvatiă este utilizat de către scafandri pentru
ridicarea de obiecte grele către suprafața apei.

Are forma unui sac realizat din material impermeabil, deschis la partea inferioară
și umplut cu aer. Balonul subacvatic este confecționat din panza cauciucata și este
prevăzut cu un sistem de chingi pentru prinderea obiectelor care trebuie ridicate
la suprafața apei.
Pentru ridicarea unui obiect cu o anumită greutate, se introduce aer pe la partea
inferioară a balonului până când flotabilitatea acestuia, împreună cu obiectul de
ridicat, devine pozitivă și începe urcarea către suprafața apei. Pe măsură ce
balonul împreună cu greutatea de ridicat urcă către suprafață, presiunea
hidrostatică scade, iar volumul aerului din balon crește, surplusul de aer fiind
eliminat în mod automat, pe lângă marginea inferioară a balonului.

Page25 Există și baloane subacvatice prevăzute cu o supapa cu acționare manuală pentru
evacuarea aerului din balon, aceasta dând posibilitatea unui reglaj fin a
flotabilității prin modificarea controlată a fortei arhimedice

Tehnicile de cautare cu scafandri se folosesc in general la adancimi ce permit
acestuiasa petreaca o perioada mai indelungata de timp sub apa. Nu trebuie uitate
regulile de baza din scufundare si anume, planifica scufundar ea si scufundarea
trebuie facuta dupa planificare.
Organizarea de santier
Săpătura arheologică este operațiunea planificată de punere în practică a unui
proiect de cercetare cu obiective bine definite prin lucrări de teren neintruzive/intrusive. Si controlate, prin care se examineaz ă, înregistreaz ă si
interpreteaz ă patrimonial arheologic dintr -o zon ă delimitată sau sit, aflate într -un
teren ori sub luciul unei ape. Datele înregistrate, patrimoniul mobil recoltat si
patrimoniul imobil rezultat prin să pătură sunt studiate, rezultatul fiind publicat în
detaliu. S ăpătura arheologic ă este parte integrant ă a activităț ii de cercetare
stiin țifică .

În comparație cu săpăturile terestre, cele subacvatice prezintă o serie de avantaje
dar și de dificultăți. Ele sunt mai ușoare deoarece solul subacvatic, mai mobil,
permite o recuperare mai facilă și cu mai puține riscuri de deteriorare a artefactelor, apa poate fi utilizată pentru realizarea săpăturii, în procesul de aspirare sau în ,,tăierea” straturilor de sol, iar scafandrii arheologi dispun de o mai
mare mobilitate, au posibilitatea să vadă o imagine nu numai pe orizontală ci și pe
verticală a sitului în timpul degajării acestuia și nu se confruntă cu problema
evacuării și transportului solului dizlocat. Dezavantajele săpăturiisubacvatice sunt legate de dependența lucrătorilor de aparatura de scufundare, dificultatea lor de a
comunica cu cei aflați la suprafață, densitatea, temperatura și calitatea apei,
curenți, hulă, vârtejuri și vizibilitatea mai slabă la mari adâncimi.
Ca și în arheologia terestră, numărul celor ce iau parte la săpătură nu este unul fix.
Pe un șantier ar heologic subacvatic colectivul științific este alcătuit din:
– șeful de șantier,
– un expert scafandru (care trebuie să dețină și brevetul de conducator de
ambarcatiune cu motor)

Page26 – scafandri desenatori,
– scafandri fotografi,
– scafandri profesioniști pentru efectu area săpăturii arheologice
– un număr nelimitat de scafandri amatori.
Deoarece cercetarea este pluridisciplinară, la săpătura subacvatică pot lua parte și
geologi, chimiști, electroniști, antropologi, etnografi, istorici, oceanografi,
specialiști în arhite ctură navală in functie de natura santierului si . Întreaga
activitate de cercetare se desfășoară numai sub supravegherea permanentă a unor cadre medicale de specialitate.
O condiție indispensabilă a efectuării săpăturii subacvatice este prezența unei nave de cercetare care să dispună de o serie de dotări speciale: un compartiment
pentru păstrarea și întreținerea echipamentului autonom de scufundare, o cală
pentru depozitarea materialelor necesare săpăturii (cadre rigide, site și platforme metalice, coșuri, baloane pentru ridicarea la suprafață a obiectelor, aspirator –
airlift sau jet power.), un laborator pentru prelucrarea fotografiilor, un laborator de desen, un compresor de presiune pentru alimentarea cu aer a scufundătorilor,
un compresor pentru aspirat or, dispozitivul ,,Ventury’’, o pompă pentru
funcționarea jetulu i de presiune.

Page27
Pentru realizarea unei săpături subacvatice moderne este nevoie, în același timp, și
de camere video, aparate foto și de detecție electronică, calculatoare, proiectoare cu halogen de lumină continuă și mijloace de comunicație cu lucrătorii aflați sub
apă.
Artefactele rezultate în urma săpăturii subacvatice sunt ridicate la suprafață, în
funcție de greutatea și de fragilitatea lor, cu ajutorul unor coșuri metalice, baloane de ranfluare, platforme de ridicare sau plute gonflabile.
Factorii de mediu exercită o puternică influență asupra stadiului deconservare a
siturilor subacvatice și a artefactelor descoperite în acestea.
Distrugerilor inițiale produse în momentul scufundării unei nave li se adaugă cele
provocate, de- a lungul timpului, prin contactul cu apa sau cu factorii naturali din
mediul acvatic. Lemnul este degradat în principal de coloniile de moluște xilofage
din specia ,,Teredo Navalis” iar metalele, cu exc epția aurului, se corodează și devin
friabile în contact prelungit cu apa sărată. Transformări structurale, mai mari sau
mai mici, suferă în mediul acvatic și alte obiecte anorganice: ceramica, porțelanul,
sticla, pietrele prețioase și piatra comună.

Page28 Artef actele de natură organică sunt, de asemenea, afectate de apă. Dacă obiectele
din os dur, mai vechi de cinci secole, se conservă bine, în schimb cele din os poros
sunt extrem de fragile. Pielea animală, îndeosebi cea netăbăcită, se descompune
ușor iar părul animal, obiectele din corn și sideful se fragilizează.
Conservarea și restaurarea artefactelor descoperite în siturile subacvatice se
realizează în regim de extremă urgență. Până la aplicarea tratamentului de
laborator, la bordul navei de cercetare specia listul stabilizează obiectele scoase din
apă, oferindu -le condiții de umiditate asemănătoare cu cele din mediul acvatic și
împachetându -le, în funcție de starea lor de conservare, în pungi de plastic, folii
mari de polietilenă armate cu tije (din plastic, lemn, metal) sau în lăzi rigide cu
fulgi de polistiren expandat în jur. În laboratoarele de restaurare, tratamentul
artefactelor se face prin liofilizare, iradiere cu raze gamma sau prin absorția și
cristalizarea sărurilor. Restaurarea obiectelor rezultate în urma săpăturilor
subacvatice nu trebuie să fie ireversibilă pentru a se da posibilitatea
unor intervenții viitoare pe baza unor metode pe care, cu siguranță, știința mileniului III le va pune la îndemâna specialiștilor.