Argumentarea Ca Sursa de Legitimare a Puterii In Discursul Politic Parlamentar Romanesc

Argumentarea ca sursă de legitimare a

puterii în discursul politic parlamentar românesc

LUCRARE DE DISERTAȚIE

CUPRINS

Introducere

Argument

1.Repere teoretice

Introducere

Conceptul de discurs- repere generale

Discursul parlamentar ca tip de discurs

1.3. Puterea discursivă din cadrul discursului politic

1.4. Exercitarea puterii prin discurs

Concluzii

2.Argumentarea în discursul parlamentar

2.1. Introducere

2.1.2. Definirea argumentării –repere teoretice

2.1.3. Modelul argumentativ al lui Stephen Toulmin

2.1.4. Tipuri de argumente

2.1.4.1. Argumente bazate pe fapte

2.1.4.2. Argumente bazate pe exemple diverse

2.1.4.3. Argumente bazate pe autoritate

2.1.5. Erori de argumentare în cadrul discursului politic

2.1.6. Rolul emoțiilor în argumentare ca mod de legitimare a puterii discursive

Concluzii

2.2. Particularități ale argumentării în discursul parlamentar

2.2.1. Organizarea discursului

2.2.2. Manipularea bazată pe argumentare

Concluzii

3.Tehnici de argumentare în discursul parlamentar românesc

Introducere

Analiză de discurs

3.1.Tipologia argumentelor

3.1.1. Argumente bazate pe fapte

3.1.2. Argumente bazate pe exemple diverse

3.1.3. Argumente bazate pe autoritate

3.2. Conectorii argumentativi

3.3. Evidențierea erorilor de argumentare:

3.3.1.Atac indirect la persoană

3.3.2.Atac direct la persoană

3.3.3.Alte construcții neadecvate unei argumentării

3.4. Dimensiunea pragmatică a discursului politic retoric

3.4.1.Rolul performativ al negației

3.4.2.Rolul performativ al interogației

3.4.3.Rolul emoților în argumentare

3.4.4.Limbajul metaforic- mecanism argumentativ

3.5. Îmbogațirea lexico-semantică a limbajului politic actual

Concluzii

Concluzii finale

Bibliografie

Corpus: Anexa 1

Anexa 2

Anexa 3

Anexa 4

Anexa 5

ARGUMENT

În lucrarea de față îmi propun să realizez analiza argumentarii ca mijloc de manifestare a puterii într-un discurs.

Obiectul de studiu al acestei teze este discursul politic românesc contemporan. Imi propun o abordare interdisciplinară, modernă, a unei forme reprezentative a acestui tip de discurs: discursul parlamentar.

Voi avea în vedere legătura strânsă dintre argumentare și puterea discursivă din cadrul discursului. Astfel, Constantin Sălăvăstru definește puterea ca pe un triumf:

,,Puterea este considerată un triumf al personalității, este văzută adesea ca o încununare a geniului individului sau grupului. Nu există, se pare, altă cale mai eficientă de a ajunge în intimitatea puterii sau chiar în stapânirea ei decât aceea a discursivității. Fie că e vorba de o relație discursiva dialogala (dezbaterea platformei candidatului cu alegatorii sai), fie ca e vorba de o interventie discursiv monologală (discursul presedintelui privind starea națiunii), în fiecare dintre situațiile invocate se urmăreste legitimarea unei aspirații, a unei măsuri, în general, a unui act de putere. Poate ca e greu să gasim ceva mai de pret pentru sublinierea necesității echilibrului în acest joc permanent al insului cu puterea decat aceste cuvinte ale lui B. de Jouvenel: mânuirea puterii sau a influenței trebuie, în cazul unui om cu adevarat bun, să fie însoțită de o teamă constantă de a abuza de ea, de indoieli privind scopul urmărit și de scrupule privind metodele ce trebuie folosite.” (Constantin Sălăvăstru, 1999, p.56)

Termenul de „putere” acoperă în discursuri o varietate de procese, strategii, metode de obținere și de păstrare a puterii. Departe de a fi numai o forță în stare să instituie interdicții, pentru a fi acceptată, puterea trebuie să „construiască”, „să producă lucruri, să inducă plăcere, să formeze cunoștințe, să producă discurs; trebuie să fie considerată asemeni unei linii de producție care pune în mișcare întregul angrenaj social și nu doar ca instanță negativă a cărei funcție este represiunea”.

Introducere

Lucrarea cuprinde trei capitole: o parte introductivă – argumentul, un capitol referitor la perspectiva teoretică pe care am utilizat-o în analiza noastră cu repere teoretice, un capitol despre argumentarea în discursul parlamentar și un capitol al analizei propriu-zise în care se regăsesc tehnici de argumentare în discursul parlamentar românesc și concluziile care au reieșit în urma studiului nostru. În definirea notiunile teoretice am pornit de la informațiile cheie enuntate de teoreticieni precum Daniela Rovența-Frumușani, Rodica Zafiu, Loara Ștefănescu, Chaim Pelerman și Lucie Olbrechts-Tyteca sau Andra Vasilescu.

Primul capitol, Repere teoretice, cuprinde repere teoretice cu privire la definirea conceptului de discurs în general cu accentuarea noțiunii de discurs argumentativ parlamentar, definirea puterii discursive și urmărirea exercitarii acesteia în discurs. În sens larg, discursul este definit ca „o secvență continuă de propoziții sau fraze, structurată și coerentă; termenul desemnează generic cele mai diverse forme de utilizare a limbii: scrise și orale, dialogice și monologice”, dar într-un sens mai restrâns, noțiunea se află în relație de complementaritate cu text, folosirea lor alternativă, ca sinonime, fiind frecventă. În timp ce textul poate fi constituit dintr-o singură unitate sintactico-semantică, sau dintr-o propoziție, discursul poate fi conceptualizat doar la nivel transfrastic, reprezentând un eveniment comunicativ, situațional și contextual.

În cadrul analizei discursului există o tipologie foarte bogată care se poate realiza în funcție de diferite criterii. Daniela Rovența-Frumușani consideră că diversele clasificări ale discursurilor țin fie de câmpul de experiență circumscris, fie de parametrii activității discursive.

Totodată vom avea în vedere manifestarea puterii discursive pornind de la idea lui Brigitte Kerchner și Silke Schneider: ,,raportul dintre discurs și putere nu trebuie gândit cauzal, ci mai degrabă ca o formă de intercondiționare, pentru că discursul presupune puterea, dar produce în același timp relații de putere. Prin această conexiune cu puterea discursurile pot exercita funcții ordonatoare și pot să opereze cu excluderi”.

Astfel, cel de-al doilea capitol, Argumentarea în discursul parlamentar, este structurat în mai multe subcapitole: primul vizează argumentarea și discursul argumentativ din perspectiva retoricii clasice, modelul argumentativ expus de Toulmin, tipurile esențiale ale argumentării: argumente bazate pe fapte, argumente bazate pe exemple și argumente bazate pe autoritate. Lucrarea ,,Traité de l'argumentarea – La Nouvelle rhétorique” de Chaim Pelerman și Lucie Olbrechts-Tyteca este fundamentală pentru expunerea bazei teoretice despre argumentare. Argumentația își are originea în retorica clasică, Quintilian afirmând că discursul este opera retoricii așa cum statuia este opera sculptorului, iar statuia, întocmai ca discursul, sunt produse ale artei.

Printre pionierii teoriei argumentării se numără: Chaim Perelman și Stephen Toulmin (1958) Hamblin (1970). Ch. Perelman (1958) care consideră argumentarea ca fiind totalitate mijloacelor discursive ale raționamentului prin care un individ urmărește să determine sau să sporească adeziunea celorlalți la o teză prezentată către asentimentul lor.

În continuare, capitolul al treilea, Tehnici de argumentare în discursul parlamentar românesc, vizează analiza discursurilor parlamentare ale politicianului Victor Ponta.

Discursul politic contemporan este analizat atât din perspectivă retorică și semantică, cât și pragmatică. Astfel, abordarea științifică scoate în prim-plan concepte din lingvistică, comunicare și pragmatica modernă.

Am în vedere tipologia argumentelor, conectorii argumentativi folositi de Victor Ponta in discursurile sale, evidențierea erorilor de argumentare: atacul indirect si direct la persoană, dimensiunea pragmatică a discursului politic retoric cu rolul performativ al negației, al interogației și al emoților în argumentare.

Ultimul capitol prezintă concluziile analizei noastre punctand elementele cheie care stau la baza unei argumentări în domeniul politic.

1. Repere teoretice

Introducere

În primul capitol al lucrării voi încerca să definesc noțiunile teoretice pe care le voi folosi în analiza propriu-zisă pornind de la informațiile cheie enunțate de teoreticieni precum Daniela Rovența-Frumușani, Rodica Zafiu, Loara Ștefănescu, Chaim Pelerman și Lucie Olbrechts-Tyteca sau Andra Vasilescu. Voi avea în vedere conceptul de discurs, puterea discursivă, discursul argumentativ și limbajul specific domeniului politic împreuna cu caracteristicile sale și strategiile de construcție ale unei identități parlamentare.

,,Discursul politic (transmis direct sau prin mass-media) e foarte prezent într-o societate modernă și joacă, incontestabil, prin consecințele sale, un rol important în viața contemporană. Într-o mare măsură, politica este o activitate lingvistică, de comunicare, manifestată prin dialog și urmărind persuasiunea.”

Conceptul de discurs- repere generale

În sens larg, discursul este definit ca „o secvență continuă de propoziții sau fraze, structurată și coerentă; termenul desemnează generic cele mai diverse forme de utilizare a limbii: scrise și orale, dialogice și monologice .” Într-un sens mai restrâns, noțiunea se află în relație de complementaritate cu text, folosirea lor alternativă, ca sinonime, fiind frecventă. În timp ce textul poate fi constituit dintr-o singură unitate sintactico-semantică, sau dintr-o propoziție, discursul poate fi conceptualizat doar la nivel transfrastic, reprezentând un eveniment comunicativ, situațional și contextual. Altfel spus, discursul este un enunț cu proprietăți textuale dar, mai ales, un act împlinit într-o anumită situație (participanți, instituție, loc și timp). Uneori, discursul este considerat ca fiind un eveniment (însemnând că discursul este realizat temporal și în prezent, în timp ce sistemul limbii este virtual și în afara timpului), ceva ce se întâmplă când cineva vorbește.

Despre distincția discurs/ text vorbește și Daniela Rovența-Frumușani, precizând că discursul reprezintă structura profundă a textului căruia îi asigură linearizarea. Autoarea prezintă principalele accepțiuni ale noțiunii de discurs, așa cum apar la Maingueneau: 1) vorbire saussuriană; 2) unitate superioară frazei; enunț perceput global; obiect al „gramaticii textului”; 3) enunț considerat în dimensiunea sa interactivă: puterea de a acționa asupra interlocutorului, înscrieul capitol prezintă concluziile analizei noastre punctand elementele cheie care stau la baza unei argumentări în domeniul politic.

1. Repere teoretice

Introducere

În primul capitol al lucrării voi încerca să definesc noțiunile teoretice pe care le voi folosi în analiza propriu-zisă pornind de la informațiile cheie enunțate de teoreticieni precum Daniela Rovența-Frumușani, Rodica Zafiu, Loara Ștefănescu, Chaim Pelerman și Lucie Olbrechts-Tyteca sau Andra Vasilescu. Voi avea în vedere conceptul de discurs, puterea discursivă, discursul argumentativ și limbajul specific domeniului politic împreuna cu caracteristicile sale și strategiile de construcție ale unei identități parlamentare.

,,Discursul politic (transmis direct sau prin mass-media) e foarte prezent într-o societate modernă și joacă, incontestabil, prin consecințele sale, un rol important în viața contemporană. Într-o mare măsură, politica este o activitate lingvistică, de comunicare, manifestată prin dialog și urmărind persuasiunea.”

Conceptul de discurs- repere generale

În sens larg, discursul este definit ca „o secvență continuă de propoziții sau fraze, structurată și coerentă; termenul desemnează generic cele mai diverse forme de utilizare a limbii: scrise și orale, dialogice și monologice .” Într-un sens mai restrâns, noțiunea se află în relație de complementaritate cu text, folosirea lor alternativă, ca sinonime, fiind frecventă. În timp ce textul poate fi constituit dintr-o singură unitate sintactico-semantică, sau dintr-o propoziție, discursul poate fi conceptualizat doar la nivel transfrastic, reprezentând un eveniment comunicativ, situațional și contextual. Altfel spus, discursul este un enunț cu proprietăți textuale dar, mai ales, un act împlinit într-o anumită situație (participanți, instituție, loc și timp). Uneori, discursul este considerat ca fiind un eveniment (însemnând că discursul este realizat temporal și în prezent, în timp ce sistemul limbii este virtual și în afara timpului), ceva ce se întâmplă când cineva vorbește.

Despre distincția discurs/ text vorbește și Daniela Rovența-Frumușani, precizând că discursul reprezintă structura profundă a textului căruia îi asigură linearizarea. Autoarea prezintă principalele accepțiuni ale noțiunii de discurs, așa cum apar la Maingueneau: 1) vorbire saussuriană; 2) unitate superioară frazei; enunț perceput global; obiect al „gramaticii textului”; 3) enunț considerat în dimensiunea sa interactivă: puterea de a acționa asupra interlocutorului, înscrierea în situația de enunțare; obiect al teoriilor enunțării și pragmaticii; 4) conversația considerată ca tip fundamental de enunțare; obiect al „analizei conversaționale”; 5) opus limbii (ca sistem de valori puțin specializate) reprezintă diversificarea de suprafață legată de varietatea uzajelor lingvistice; 6) sistem de constrângeri care determină producerea unui ansamblu nelimitat de enunțuri, pornind de la o anumită poziție socială sau ideologică; 7) enunțul considerat din punctul de vedere al mecanismului discursiv care îl condiționează; 8) echivalent al textului: enunț scris produs în cadrul unor instituții care îi determină puternic enunțarea și înscris într-un interdiscurs strict care fixează mizele istorice, sociale, intelectuale etc.

Prima accepție, cea de vorbire saussuriană, percepe discursul ca un termen care înlocuiește termenul parole și se opune, deci, lui langue; limba este o realitate socială, în timp ce vorbirea este o realitate individuală. Astfel, Maingueneau da o definiție pragmatica discursului: „Înțelegem prin discurs „organizările” transfrastice relevate de o tipologie articulată, emise în condiții de producere socio-istorice”, iar autorii Anne Reboul și J. Moeschler consideră că discursul „nu este un fenomen lingvistic și, de aceea, nu poate fi redus la frazele care îl compun; este un fenomen pragmatic, care poate fi redus la enunțurile care îl compun. Distincția dintre frază și enunț este o distincție majoră: dacă fonemul, morfemul sau fraza sînt unități lingvistice, enunțul este o unitate pragmatică”.

În cadrul analizei discursului există o tipologie foarte bogată care se poate realiza în funcție de diferite criterii. Daniela Rovența-Frumușani consideră că diversele clasificări ale discursurilor țin fie de câmpul de experiență circumscris, fie de parametrii activității discursive (oral vs. scris; discurs asumat (autobiografic) vs. non asumat (didactic); descriptiv vs. argumentativ). Nu ne propunem inventarierea acestor clasificări, ci doar vom aminti câteva forme discursive, interesul nostru vizând un anumit tip de discurs, cel argumentativ.

După caracteristicile enunțării, se pot distinge mai multe tipuri de discurs: cel centrat asupra emițătorului și cel adaptat la destinatar; cel autonom în raport cu situația de comunicare și cel dependent de aceasta; discursul sărac în indicații asupra enunțării și cel care se referă continuu la enunțare, etc.

După domeniul în care sunt folosite, discursurile se împart în specializate (care se pot atribui unui domeniu de specialitate: științific, tehnic, profesional) și nespecializate.

Totodata o relație esentiala a discursului este cea cu domeniul retoricii, care ne interesează în mod explicit. Fiind definită ca o știință a persuasiunii, retorica folosește numeroase strategii argumentative studiate și revalorificate în numeroase studii de specialitate. În acest context, discursul nu este privit în mod abstract, ci ca un act de comunicare cu o intenție specifică, cu un destinatar și o adecvare situațională și contextuală.

Accentuând ideea faptului că apare frecvent conversiunea în discurs politic, în finalul analizei despre conceptul de discurs aduc la cunoștință observațiile cercetătoarei Camelia Beciu:

1) Un discurs este politic dacă evaluează situații de interes public, iar specificitatea sa consta în convenționalitatea pe care o presupune și care este o materializare în și prin discurs a caracterului instituțional al interacțiunii specific politice. Ca urmare, orice discurs politic funcționează pe baza unei argumentații convenționale sau instituționalizate care, la un prim nivel, argumentează rolul jucat de instituția pe care o reprezintă și, apoi, la nivel secund, justifică imaginea celui care reprezintă instituția respectivă;

2) Un discurs este politic atunci când se autoevaluează ca „adevărat” și „corect”, iar din acest punct de vedere, specificul discursului politic constă în faptul că, el își propune să ofere versiunea „adevărată”, „corectă”, singura posibilă a unor fapte, precum și implicarea maximă

a opiniilor auctoriale în ceea ce privește veridicitatea celor enunțate. Înainte de valoarea informațională a conținutului propriu-zis, discursul politic se vrea caracterizat prin valoarea de adevăr;

3) În strânsă legătură cu această valoare de adevăr, în discursul politic trebuie să funcționeze și niște „strategii de credibilitate”, activate de actorul politic pe parcursul construcției discursive.

Rezumând aceste puncte de vedere, putem spune că discursul „reprezintă un spațiu de confluențe și interfețe, că interdiscursul primează asupra discursului, că există un ansamblu de constrângeri semantice globale active pe toate planurile, (vocabular, tematică, instanțe de enunțare, intertextualitate etc.), dar mai ales discursul trebuie conceput ca practica discursivă, altfel spus ca înscriere comensurabilă în rețeaua instituțională, culturală a grupului pe care enunțarea discursivă îl presupune.

Discursul argumentativ parlamentar ca tip de discurs

Discursurile se pot clasifica în funcție de scopul lor și de funcțiile limbajului care predomină: persuasivă, informativă, poetică etc. În lucrarea de față ne vom opri asupra discursului argumentativ, esențial pentru interpretarea corpusului parlamentar avut în vedere.

Observand etimologia cuvântului (din fr. argumenter, lat. argumentari), discursul argumentativ are rolul de a susține, de a întări, de a demonstra ceva cu argumente. Scopul este acela de a susține un punct de vedere, opunându-se celor care au o părere contrară sau întărind o opinie deja existentă. De aici rezultă două funcții majore ale discursului argumentativ: cea persuasivă în care emițătorul încearcă să convingă interlocutorul de justețea opiniilor sale apelând la cele trei strategii argumentative (ethos, logos, pathos) și funcția polemică care presupune ridiculizarea de către emițător a celor care nu-i acceptă opinia.

Din perspectivă lingvistică, discursul argumentativ se alătură celorlalte tipuri: narativ, descriptiv, injonctiv, iar argumentarea este privită ca un act lingvistic pe care un vorbitor îl produce pentru se convinge pe sine sau pe alții de validitatea unei idei proprii sau a altcuiva.

Rovența-Frumușani vorbește despre o triadă rezultată din caracterul funcțional al discursului: avem pe de-o parte narativul – discurs organizat secvențial, prezentând acțiuni și evenimente corelate prin relații cauzale, finale, temporale și actualizând schema de acțiune; descriptivul, care este organizat spațial ca o constelație de atribute și specificări determinate de un pattern global de tipul frame, iar pe de altă parte argumentativul – discurs ce vizează adeziunea la anumite considerente adevărate, pozitive. Relațiile cele mai frecvente sunt de motivare, valorizare, opoziție. Suprafața textuală conține indici de coeziune și ordonare precum paralelismul, repetiția (pe care le vom analiza în discursurile noastre).

Analizand din perspectivă logică, lingvistul Sorin Stati vede argumentarea ca pe o relația dintre unul sau mai multe argumente și o concluzie. În acest context, a argumenta nu se confundă cu a demosntra adevărul unei aserți și nici cu indicarea caracterului valid al unui raționament. În timp ce demonstrația exercită o forță de constrângere care îl obligă pe receptor să accepte concluzia, argumentarea îi lasă acestuia libertatea alegerii.

Discursul argumentativ a fost studiat și interpretat în lucrarea ,,Traité de l'argumentarea – La Nouvelle rhétorique” de Chaim Pelerman și Lucie Olbrechts-Tyteca, fondatorii neoretoricii , pentru care retorica nu mai reprezintă doar „arta de a vorbi frumos”, ci mai ales de a vorbi „bine” și are ca scop modificarea unei stări de lucruri existente. În viziunea lui Pelerman, teoria argumentării reprezintă studiul tehnicilor discursive care permit provocarea sau sporirea adeziunii auditoriului la tezele propuse. În linii mari, Pelerman privilegiază funcția socială a discursului, direcționarea acestuia către o finalitate pragmatică și ideea adecvării discursului la auditoriu. Astfel, cei doi autori disting trei tipuri de auditoriu: unul universal, care este reprezentat de umanitate, pentru care argumentarea se bazează pe adevăruri universale; interlocutorul, care aduce în discuție dialogul, iar argumentarea în sine presupune o construcție dialogică; al treilea tip de auditoriu este propria persoană ce presupune un tip special de argumente, cum ar fi justificarea. Totodata, Perelman și Olbrechts-Tyteca se bazează, în special pentru teoria lor de argumentare pe conceptele gemene ale publicului universale și particulare: în timp ce fiecare argument este direcționat către un individ sau un grup specific, oratorul decide ce informații și ce se apropie va realiza cea mai mare aderarea în conformitate cu un public ideal.

Despre perspectiva argumentativă a celor doi autori amintește și Amossy care insistă pe dimensiunea comunicațională a argumentării și adaptarea la auditoriu. La rândul său, Amossy propune mai multe abordări ale dimensiunii persuasive: lingvistică, comunicațională, dialogică și interacțională, generică, stilistică, textuală, care pot fi studiate în domeniul științelor limbii. Acesta porneste de la definiția lui Plantin, care propune o perspectivă mai generală asupra argumentării, afirmând că „orice cuvânt este în mod necesar argumentativ […] și că orice enunț vizează să acționeze asupra destinatarului și să-i transforme sistemul de gândire, să-l determine să creadă, sa vadă, să facă.”

Argumentația își are originea în retorica clasică, Quintilian afirmând că discursul este opera retoricii așa cum statuia este opera sculptorului, iar statuia, întocmai ca discursul, sunt produse ale artei.

De asemenea cele trei componente ale persuasiunii, ethos, logos și pathos, preluate din retorica lui Aristotel, reprezintă un reper de analiză în discursul argumentativ.

Ethosul ține de emițător, de caracterul și de moralitatea sa, de ceea ce se dezvăluie prin comunicare. Putem vorbi aici de o „credibilitate a sursei” de care vorbitorul se bucură sau nu, din partea audienței sale. Încrederea este legată de persoană și se referă la sinceritatea care emană de la individ.

Pathosul reprezintă apelul la sentimente, emoții pentru a convinge, iar logosul este vocea rațiunii.

Având în vedere aceste lucruri Amossy, teoreticianul amintit anterior, observă că, ele nu se plasează în același plan. Dimensiunile ethosului și ale pathosului, centrate pe emițător și pe auditoriu, nu au fost dintotdeauna apreciate la justa lor valoare în teoriile argumentării bazate mai mult pe raționament. În Retorica lui Aristotel însă, ele capătă o importanță majoră: autorul grec insistă pe importanța ethosului preliminar și acordă o carte întreagă pathosului. Astfel, apelul la emoții și recursul la argumentele raționale devin mijloace complementare de persuasiune.

1.3. Puterea discursivă din cadrul discursului politic

Scopul acestei lucrări este de a discuta despre unele dintre modalitățile de manifestare a puterii care influențează comunicare având în vedere că discursul politic actual este studiat în legătură cu relațiile de putere și cu manipularea.

O caracterizare a puterii interpersonală este dată și rolul puterii în diferite tipuri de activitate care implica comunicarea.

Actul discursiv este văzut ca un act de exercitare a puterii în măsura în care predispune la acțiune și la repoziționarea individului în context identitar. De aceea, puterea (politică) și actul discursiv se potențează reciproc, relația celor două concepte nefiind una circumstanțială:

„Raportul dintre discurs și putere nu trebuie gândit cauzal, ci mai degrabă ca o formă de intercondiționare, pentru că discursul presupune puterea, dar produce în același timp relații de putere. Prin această conexiune cu puterea discursurile pot exercita funcții ordonatoare și pot să opereze cu excluderi” (n.t.).

În această lucrare nu utilizez conceptual de putere asociat ideii de putere deținută de cei aflați în fruntea tării sau cei care reprezintă partidul politic prezent la guvernarea unui popor, ci voi face referire la puterea discursivă care ii ajută pe oamenii politici să capete puterea în dialogul cu ceilalți. Astfel, folosesc conceptul lui Sălăvăstru care il citează în introducerea lucrării sale ,,Discursul puterii” pe Michel Foucault: discursul puterii reprezintă însăși puterea.

Asociez conceptual de putere discursive domeniului politic având în vedere că discursul politic a fost legat de foarte multe ori de un ,, discurs al puterii”.

Puterea poate fi tratată ca o relație între cel care este purtătorul puterii și cel care este destinatarul ei, ambi delimitându-se în raport cu domeniul în care se manifestă relatia lor de putere .

În cazul politicienilor, discursul este un mijloc foarte important în care puterea se evidențiază prin strategii diferite. În asemenea cazuri, ideologia care domină discursul politicienilor funcționează ca element al convingerii datorită caracterului articulat la nivel explicativ și al pretențiilor de științificitate. Judecățile de valoare conținute și prevăzute în strategiile discursive ale politicienilor au de cele mai multe ori caracter absolut, iar emitenții lor pleacă de la premiza că ei dețin adevarul (unic). Puterea aceastor actori politici derivă din forma și conținutul mesajului lor, iar câștigarea loialității unor segmente sociale cât mai largi reprezintă pe de o parte garanția validității strategiilor discursive, pe de altă parte condiția pentru accederea la putere.

Putem privi manifestarea puterii în domeniul politic ca pe o activitate având ca scop manipularea celor cărora politicienii se adresează. După cum semnaleaza Norman Fairclough „manipularea lingvistică' este folosirea conștientă a limbajului într-o manieră deviantă pentru a-i controla pe alții“ (Fairclough 1998: 537).

De asemenea în perioada contemporana termenul de putere s-a impus, prin metonimie, în limbajul politic desemnand global conducerea politică, persoanele și instituțiile care dețin la un moment dat capacitatea de decizie („sunt la putere”, „au luat puterea”, „au ajuns la putere").

Rodica Zafiu consideră că termenul de putere a fost preferat pentru ,,avantajul de a include într-o singură denumire forțele politice – guvern, președinte, majoritate parlamentară –‚ în condițiile în care acestea erau evident solidare, destul de stabile și bine delimitate de restul spectrului politic.” Astfel, regăsim sintagmele : „vârfurile scumpei noastre Puteri” (RL, 689, 1992); „noi căutăm… să facem distincția între Putere și poporul român” (RL, 845, 1993); „Convenția somează puterea” , „Puterea e vinovată de dezastrul actual prin ceea ce face, opoziția e vinovată prin ceea ce nu face” , „Puterea nu va pune capăt luptei cu BNR…”, ,,opoziția și Puterea”,, „oamenii fostei puteri”, „polemica dintre actuala și fosta Putere”.

1.4. Exercitarea puterii prin discurs

Analizând discursul politic este bine să interpretam și caracteristicile generale ale limbajului politic cele care evidentiaza exercitarea puterii prin discurs.

Pentru înțelegerea limbajului politic trebuie să pornim de la faptul că ,,termenul „limbaj” presupune o anumită stabilitate a codului lingvistic, în afara contextelor de comunicare specifice. ,,A vorbi despre limbaj politic înseamnă a considera că există în realitatea culturală un asemenea cod constituit și ușor de recunoscut. Termenul „discurs”, în schimb, desemnează o practică de comunicare esențialmente contextuală: un ansamblu de strategii lingvistice actualizabile în mod tipic într-o situație anume, cu un scop dat.’’

Avand în vedere vocabularul utilizat de către politicieni precumVictor Ponta, politicianul supus analizei noastre, limbajul politic se identifică în mare parte cu limbajul standard, cu limbajul jurnalistic care il influențează în mod evident, folosește termeni specifici, dar nu o terminologie riguroasă, intră în diferite relații și cu limbajul juridic și cu cel administrativ. Astfel, doamna Rodica Zafiu considera în lucrarea sa ,,Limbaj și politică”că este greu de definit printr-o listă de trăsături pur lingvistice (lexicale și morfosintactice) limbajul politic, dar este totuși ușor de identificat prin raportare la domeniul de utilizare și la situația de comunicare, care determină asocierea unui vocabular specific cu o serie de strategii discursive. ,,Caracteristiciile sale esențiale sunt miza persuasivă și conținutul ideologic; din acestea decurg, ca trăsături secundare, recursul la strategiile eufemistice și tendința spre clișeizare.”

Limbajul politic actual încearca să se distingă de celelalte limbaje de la care nu uită să împrumute diferite tehnici și metode pentru a putea să duca misiunea politică la îndeplinire.

Limbajul politic – și asta e valabil, cu variațiile de rigoare, pentru toate partidele politice, de la conservatori la anarhiști – urmărește să facă astfel încât minciunile să pară adevăr și crima demnă de respect – și să dea o aparență de soliditate lucrurilor care nu sunt decât o simplă suflare de vânt.

O interpretare a limbajului politic este produsă de analiza critică a discursului facută de catre de lingviști precum T. A. van Dijk si Paul Chilton. Aceștea sunt de părere că lexicul politic este destul de ambiguu și că un rol important în descifrarea mesajului ascuns îl au cuvintele care capată diferite conotații pozitive sau negative devenind embleme ale unor atitudini.

De asemenea în ,,Limbaj și politică” este menționat de către Rodica Zafiu faptul că pentru politicieni ,,cuvintele devin simboluri, embleme, etichete permițând recunoașterea imediată a unei poziții și orientări politice; acuratețea logică, articularea sensurilor trec pe planul al doilea, esențiale fiind reacțiile la stimuli”. Totodată Edelman observă că ,,limbajul politic ajunge să fie o secvență de stimuli pavlovieni mai curând decât un instrument de argumentare rațională și de analiză.’’

În același timp în cadrul discursului parlamentar, se constata abilitatea vorbitorului de argumentare și persuasiune, dar și abilități lingvistice și diferite strategi de relaționare cu audiența care necesita sa fie convinsa de părerea politicianului.

Parlamentarul capătă o identitate profesională atunci când este numit în funcție, iar acceastă identitate este dată de ,,abilitatea discursivă cu care acesta participă la „jocul” instituțional de putere. În cadrul acestui discurs, logosul, ținând de argumentația științifică, trece în plan secundar, surclasat de ethos și pathos: "ce n'est pas le logos qui pour mieux passer serait habillé d'ethos et de pathos, mais l'ethos et le pathos qui fabriquent du logos".(…) Argumentația este hipersimplificată, redusă la explicații care se autovalidează prin prezumția de sinceritate a vorbitorului și la demonstrații reduse la aserțiuni susținute prin probe minimale, uneori ostensive (ad oculos), alteori greu sau deloc verificabile. Identitatea profesională a parlamentarului se metamorfozează în identitate discursivă. În discurs, parlamentarul își joacă identitatea profesională adoptând unul dintre cele trei roluri: animator (numit metarofic „o mașină vorbitoare”), autor (asumându-și conținutul intervenției) și arbitru (vorbind în numele colectivității).”

De asemenea construcția textului politic în care puterea sa discursive este evidentă are în vedere:

– un „amestec” de tipuri de secvențe discursive (narativ cu descriptiv, cu explicativ);

– un „amestec” de procedee discursive utilizate (slogan, mit, metaforă);

– un „amestec” de procedee raționale și logice de construcție (deductiv, inductiv);

– un „amestec” de canale de transmitere a informației (discurs oral, scris, publicitar, televizat etc.) (pentru detaliere, vezi Sălăvăstru 1999, p. 115-132).

Pentru o acoperire mai mare a domeniului politic în încheierea asertiunii despre limbajul politic, voi enumera trasaturile limbajului politic evidențiate de doamna Rodica Zafiu în lucrarea sa despre acest tip de limbaj:

Limbaj politic- forma de manipulare;

Caracterul emblematic și polarizarea;

Nevoia de accesibilitate;

Tendința de clișeizare;

Caracterul conotativ-afectiv;

Preferința pentru eufemism .

Totodata consider că, în întelegerea discursului politic identitatea parlamentară joacă un rol esențial în transmiterea mesajului politic.

Structura identității parlamentare conform doamnei Andra Vasilescu, este următoarea:

identitatea națională;

identitatea instituțională;

identitatea profesională;

identitatea personală.

Identitatea națională in conceptia lui Hofstede , se evidentiaza prin amprenta sa pusa asupra instituției parlamentare: clădiri, proceduri, practici, particularități ale discursului, istoric, perspective de evoluție, parlamentul fiind privit ca o „arenă culturală a discursurilor politice” (Shenhav, 2008). În consecință, identitatea parlamentară se bazează pe activitățile relaționate ale membrilor parlamentului, poartă amprenta specificului național.

Identitatea instituțională are în vedere proceduri, agendă de lucru, tipuri de acțiuni care decurg din rolul instituțional al interactanților, scopuri, discursuri pe diferite teme, parlamentul fiind o „instituție cu precadere a discursului” (Bayley, 2004). În viziunea lui Austin și Searle, discursul parlamentar care este unul de tip performativ / declarativ, contează ca activitate parlamentară în lumea reală, reprezentând actul în sine de „a face politică” și a produce schimbări sociale. A fi parlamentar înseamnă a respecta contractul discursiv care decurge din rolul de parlamentar pe care actorii sociali consimt să îl joace pe scena instituției parlamentare, cu obligațiile, dar și libertățile care decurg din acesta. De asemenea ca discurs instituțional, discursul parlamentar este un discurs deliberativ al cărui scop este de a influența deliberarea, parlamentarul urmărind să se impună în confruntarea politică cu oponenții din parlament. Astfel, identitatea instituțională a parlamentarului este legitimată apriori prin alegeri și se manifestă prin participarea la activitatea parlamentară și prin practicarea discursului parlamentar conform statutului de funcționare specific parlamentului național.

Identitatea profesională face ca specificul discursului parlamentar să fie caracterizat atât prin ancorare ideologic prin afiliere politică, cât și prin abilități de argumentare și persuasiune și abilități lingvistice, strategii eficiente de relaționare cu audiența (ceilalți parlamentari) și cu publicul potențial (membrii societății care aud discursul).

În concluzie, identitatea parlamentară este rezultatul interacțiunilor dintre identitatea personală a membrilor parlamentului, identitatea lor profesională și cea instituțională, pe fundalul identității naționale subiacente structurilor materiale și mentale ale comunității. Esența identității parlamentare este următoarea: în competiție cu identitatea de rol, identitatea personală devine o parte a persuasiunii în negocierea soluțiilor parlamentare; identitățile personale ale membrilor parlamentului proiectate în discurs se amalgamează într-o identitate discursivă colectivă care funcționează ca substitut pentru identitatea profesională și se constituie în interfața dintre hardul lumii materiale și softul societății democratice, toate constrânse de reguli instituționale cu specific național.

Concluzie

Subcapitolele primei parți a lucrării de față, Repere teoretice, au ca scop formarea unor instrumente de lucru pentru interpretarea din punct de vedere pragmatic și discursiv a discursurilor politice parlamentare din cea de-a treia parte a lucrării noastre.

2.Argumentarea în discursul parlamentar

2.1. Introducere

În acest capitol voi discuta argumentarea în discursurile parlamentare, definind conceptul și evidențiind tipurile de argumente prezente în modelul lui Stephen Toulmin. Argumentarea va fi privită ca un element esențial al unui discurs parlamentar ținut în fața unei mulțimi care necesită argumente diverse și solide pentru a fi convinsa și influențată pro sau contra. Discutarea argumentelor se va face în relatie și cu evidențierea rolurilor pe care le au emoțiile în cadrul unei argumentări serioase.

2.1.2. Definirea argumentării – repere teoretice

Argumentarea în discursurile politice reprezintă unul dintre factorii importanți de coerență și coeziune discursivă, este o acțiune prin care locutorul pune în operă o strategie globală pentru a determina o înlănțuire de argumente care să provoace adeziunea auditorului la enunțurile susținute.

Din punctul meu de vedere, în perioada actuală și nu numai discursul politic, cel publicitar și cel mediatic se bazeaza întotdeauna, fără îndoială, pe argumentarea ca strategie de adecvare cognitivă și interpersonală, având ca finalitate persuasiunea, prin caracterul său practic, opus celui teoretic, definitoriu pentru ceea ce numim demonstrație în știință.

Printre pionierii teoriei argumentării se numără: Chaim Perelman și Stephen Toulmin (1958) Hamblin (1970). Ch. Perelman (1958) care consideră argumentarea ca fiind totalitate mijloacelor discursive ale raționamentului prin care un individ urmărește să determine sau să sporească adeziunea celorlalti la o teza prezentată către asentimentul lor.

Având în vedere ideile acestor teoreticieni putem rezuma elementele definitorii ale argumentării.

Textul argumentativ conține urmatoarele elemente:

a) are ca punct de plecare o ipoteză/ teza/ premisa (ideea care trebuie susținută cu argumente);

b) argumentarea propriu-zisă (cuprinsul) conține argumente pro și contra ipotezei enunțate (exemplificări, explicații, comparații care să scoată în evidență ideea susținută);

De asemenea tehnicile de argumentare sunt numeroase și diverse:

tipuri de aserțiuni utilizate în textul argumentativ (fapte, opinii, mărturii, prejudecăți, credințe);

tipuri de argumente;

rolul conectorilor în argumentare (verbe evaluative, adverbe de mod/ predicative ca mărci ale subiectivității evaluative, cuvinte cu rol argumentativ; structuri sintactice în argumentare etc.);

demersul argumentativ inductiv, respectiv deductiv;

Astfel, trecând de la parte teoriei generale la tema lucrării propriu-zise, putem observa faptul că discursul parlamentar vizează o influențare, adoptând strategi argumentative care se regăsesc în ceea ce pentru Ion Coteanu constituie retorica empirică:

„Pentru a atrage publicul de partea sa, pentru a-l îndepărta de alții, vorbitorul se silește să-l «prindă» pe celălalt în mreaja vorbelor sale – cum se spune popular –, să-i ghicească gândurile, refuzul sau aprobarea, recurgând la o retorică, deși nici nu știe adesea că așa se numește dibăcia sau priceperea de a-i convinge pe alții cu vorba, o «dibăcie» care nu e la urma urmelor decât asocierea susținută dintre regulile cerute de modul obișnuit de exprimare și necesitatea atingerii unui scop practic”

După cum afirma Constantin Sălăvăstru în lucrările sale despre argumentare, aceasta are drept rezultat convingerea interlocutorului cu privire la adevărul sau falsitatea unei teze, iar pentru a obține rezultat dorit sunt necesate diferite tehnici de argumentare (raționamente sau lanțuri de raționamente logice). Pentru ca o argumentare să fie convingătoare trebuie să fie îndeplinite simultan două condiții: corectitudinea logică a tehnicilor de argumentare și adecvarea a conținutului de idei. Altfel, argumentarea este neconvingătoare: și dacă punem idei adevărate în tehnici de argumentare eronate, dar și dacă utilizăm tehnici de argumentare corecte în care punem idei false.

În concluzie, argumentarea reprezintă o forma de interacțiune între interlocutori în legatură cu susținerea sau respingerea unui anumit punct de vedere.

2.1.3. Modelul argumentativ al lui Stephen Toulmin

În continuare voi prezenta argumentarea din punct de vedere al modelului enunțat de Stephen Toulmin.

Stephen Toulmin Edelston (1922 -2009) a fost un filozof britanic, autor, și educator. Influențat de Ludwig Wittgenstein , Toulmin a studiat analiza  raționamentului moral . De-a lungul scrierile sale, el a căutat să dezvolte argumente practice, care pot fi utilizate în mod eficient în evaluarea etica din spatele problemei morale. Lucrarile sale au fost ulterior găsite utile în domeniul  retoricii  pentru a analiza argumente din acest punct de vedere.  Modelul său de argumentare, o diagramă care conține șase componente interconectate utilizate pentru analizarea argumentelor, a fost considerată munca ce mai influentă, în special în materie de retorică și de comunicare, precum și în informatică .

Acest teoretician pleacă de la urmatoarea ipoteză pentru a ordona componentele modelului său argumentativ:

,,Atunci când concluzia rezultă cu necesitate din temeiuri (date, informații) și justificarea (întrucât), se atinge o garanție rațională sinonimă cu o demonstrație. De multe ori nu se poate realiza o astfel de derivare, deoarece ne lipsește justificarea (întrucât) care să joace rolul de regulă de derivare. În aceste cazuri avem o argumentare.“

Modelul lui Toulmin binecunoscut în cadrul retoricii, permite să se distingă între demonstrații și argumentări.

Din punct de vedere filozofico-logic, structura argumentării, ilustrată prin schema lui Toulmin (1975) cuprinde:

C = concluzia/teza de argumentare

D = datele inițiale

W = justificarea

B = termenul/ backing

O = operatorul modal

E = condițiile de exceptare

Modelul Toulmin are șase puncte: cerere, de sprijin, suport, mandat, de calificare, și respingere.

 Cererea este ceea ce autorul încearcă să spună (teza / ideea principală a autorului).

 Suportul este ceea ce autorul folosește în cererea sa (dovadă autorului). Suportul este baza pentru mandatul, ceea ce face cererea mai acceptabilă pentru public. Acestea pot fi adevăruri științifice și filosofice au crezut de către publicul țintă.

 Mandatul este înțelegerea implicit, nerostită între autor și public. Acesta este în mod tradițional o credință comună care permite autorului să se refere direct la așteptările publicului.

 Calificativul este un singur cuvânt folosit pentru a modifica argumentul permițându-i să se potriveasca unei game mai largi de situații.

 Respingerea este în cazul în care autorul adresează puncte de vedere opuse audienței sau eventualele obiecții, în scopul de a consolida / argumentul său. Răsturnarea poate fi, de asemenea, un loc în care autorul recunoaște orice deficiențe în lui / ei sau argument forte în argumente opuse, dar apoi cu grijă califică efectul acestea slăbiciune avea pe puterea generală a lui / ei argument original.

Caracteristiciile modelului argumentativ al lui Toulmin pot fi evidențiate prin prezentarea exemplui utilizat de acesta pentru a-i demonstra valențele analitice.

Fraza aleasa de Toulmin este „Harry s-a născut în Bermude, deci Harry este supus britanic”. Astfel, componentele sale sunt:

D: Data (datele), adică ceea ce se cunoaste din realitate (Harry s-a născut în Bermude);

C: Conclusion (concluzie), adică ceea ce se poate deduce din date (Harry este supus britanic);

W: Warrant (justificare sau premisa generală sau regula de derivare), adică ceea ce permite să se tragă concluzia C din datele D;

B: Backing (temei), adică motivația suficientă pentru a considera justificarea W ca plauzibilă;

R: Rezerva (are un rol pe care-l considerăm foarte important și anume acela de a arata în ce condiții justificarea W nu ajunge pentru a obține concluzia C din datele D);

Q: Acest termen, cunoscut sub numele de qualifier (calificator), este un adverb sau o locuțiune adverbială care modifică pretenția argumentului și indică restricțiile raționale pe care susținătorul i le atribuie.

Analizată conform schemei, fraza propusă de Toulmin se “desface” ca după modelul clasic al silogismelor logice:

Toti oamenii născuți în Bermude sunt, în general, supusi britanici.

Harry s-a născut în Bermude.

Harry este supus britanic.

Constantin Sălăvăstru propune de asemenea, o interpretare semiotica a modelului lui Toulmin: “În această interpretare, am putea ajunge la urmatoarea ordonare a propozițiilor care alcătuiesc un silogism retoric: propoziția-semn (“Harry s-a născut în Bermude”), propoziția-semnificație (“Harry este supus britanic”), propoziția-substrat (“Conform statutelor și legilor în vigoare”) și propoziția-regulă (“Orice om născut în Bermude este, în general, supus britanic”)”.

Analizat conform acestei scheme, un argument poate fi – în baza temeiurilor analitice din care este derivată justificarea sa (“pretenția de validitate”, în limbajul lui Habermas) – concludent pentru a convinge și a persuada.

În același sens, se constată de către teoreticienii FH van Eemeren și R. Grootendorst, faptul că modelul Toulmin se reduce la o retorică de extindere a silogismului, dar deși reacțiile altora sunt de așteptat, modelul este orientat în primul rând la argumentarea din punctul de vedere al vorbitorului sau al scriitorului care avansează argumentele, cealaltă parte rămâne, de fapt, pasivă: acceptabilitatea este dependentă de sistemul argumentelor.

În concluzie, argumentarea este aseamănata de Toulmin cu un organism și orice parte a ei are un rol bine determinat în funcționalitatea întregului.

Tipuri de argumente

În viziunea fondatorilor neoretoricii Chaim Perelman și Lucie Olberchts’ Tyteca, teoria argumentării reprezintă studiul tehnicilor discursive care permit provocarea sau sporirea adeziunii auditoriului la tezele propuse.

Există mai multe categori de argumente folosite atât în discursuri, cât și în alte tipuri de texte, dar le voi evidenția pe cele mai răspândite având în vedere că argumentarea a fost analizată de-a lungul timpului de mulți cercetători care au împarțit argumentele în diferite tipuri:

În funcție de natura opiniei sau a tezei susținute de argumentator putem deosebi: argumentări cu teză factuală, evaluativă și acțională.

În funcție de relația dintre argumentator și auditoriu, adică de rolul pe care-l joacă fiecare parte pe parcursul întregii argumentări putem deosebi: argumentări monologale și dialogale.

În funcție de atitudinea argumentatorului și auditoriului față de opinia aflată în discuție și de producerea de temeiuri pentru susținerea ei putem deosebi: argumentări pro și polemice.

În funcție de gradul de supunere sau de adeziune a acțiunii argumentative la reguli, condiții sau canoane dinainte stabilite putem deosebi: argumentările libere și cu reguli prestabilite.

În funcție de domeniul de cunoaștere sau acțiune din care face parte sau la care se raportează opinia aflată în discuție putem deosebi: argumentări științifice, filosofice, istorice, etice, juridice, politice, etc.

În clasificarea argumentelor voi avea în vedere în analiza lucrarii mele, prezentarea facută de Constantin Sălăvăstru:

argumentele bazate pe fapte;

argumentarea bazată pe exemple;

argumente bazate pe autoritate.

Argumente bazate pe fapte

Faptul este asociat cu un decupaj al realității, indiferent dacă această realitate ține de concretitudinea nudă sau e un rezultat al ficțiunii. De asemenea, faptul este conceput și prezentat drept ,,ansamblul datelor susceptibile de a fi observate, fie că ele sunt prezentate direct sau pe bază de documente, ori prin intermediul martorilor”, subliniindu-se atât rolul faptului ca mijloc de probă, cât și funcțiile sale de a provoca emoții sau de a mobiliza la acțiune.

Constatin Sălăvăstru observă că argumentarea bazată pe fapte este cel mai des întâlnită în domeniul politic în cadrul căruia cel care se afla la putere prezintă fapte reale, în timp ce persoana care doreste să ajungă la putere prezintă fapte adesea posibile.

Pentru ca faptele să își dovedească eficiența argumentativă trebuie să se coreleze între ele, cerința impusă de coerența oricărei construcții discursive.

Argumente bazate pe exemple diverse

Prezența exemplelor în corpusul unei argumentări conferă un statut puternic argumentării, iar exemplul nu este prezent numai la nivelul argumentării ca mijloc de probă, ci și la nivelul explicației, la nivelul descripției ca element prin care este adusă la cunoștință o realitate. În multe cazuri, exemplele sunt aduse în discuție ca puncte de plecare ale generalizărilor. Dacă, în discursul politic este adus în atenție un caz de încălcare a legii de către puterea în funcțiune, exemplul este punctul de plecare pentru o generalizare ,,Puterea încalcă legile”.

Este necesar să se țină cont de faptul ca exemplele trebuie îmbinate cu alte tipuri de argumente și asumate în proceduri argumentative diferite.

Sălăvăstru subliniaza faptul că rămân valabile și în cazul argumentării cu ajutorul diferitelor exemple anumite exigențe formulate în legătură cu faptele prezentate: adaptarea la auditoriu (un exemplu care nu interesează auditoriul este irelevant ca probă a argumentării), corborarea exemplelor între ele (dacă exemplele care se aduc sunt contradictorii, atunci nici unul dintre ele nu își va putea îndeplini funcția argumentativa), autenticitatea exemplele trebuie să lase impresia că se petrec aievea în fața auditoriului.

,,Această „putere” a exemplului este pe cât de convingătoare, pe atât de mobilizatoare și reprezintă unul dintre tipurile de argumente „forte” în discursul politic.”

De asemenea trebuie subliniat faptul că între argumentele bazate pe exemple și argumentarea prin intermediul faptelor exista legaturi evidente, deoarece unele dintre exemple pot fi selectate chiar din domeniul faptelor asa cum vom observa in capitolul destinat analizei pe texte.

2.1.4.3. Argumente bazate pe o autoritate

În orice comunicare autoritatea este privită ca o persoană cu o competență recunoscută într-un anumit domeniu al cunoașterii, dar pentru ca cineva să detina calitatea de autoritate trebuie să aibă competență în domeniul respectiv și să fie recunoscută de către celălalt. Totodată a utiliza un argument bazat pe autoritate înseamnă a considera enunțurile acelei persoane drept argumente solide care pot justifica susținerea sau respingerea unei teme.

Componenta „psihologică” este mai puternică în acest tip de argumentare, cu atât mai mult cu cât argumentul autorității, spre deosebire de cel factual sau al exemplului, ne scoate din sfera concretului palpabil și ne întoarce, subtil, în cea a abstractului, spre care tindem cu toții.

În mod cert, nu în toate situațiile și momentele argumentarii se poate face apel la o autoritate, ,,este rolul rațiunii de a încerca să determine persoanele și instituțiile care merită mai mult încrederea noastră”.

Orice persoană care ține un discurs argumentativ trebuie să recunoască limitele domeniului propriu de competență și să folosească spiritul critic pentru a identifica cazurile în care este rațional să se facă apel la autoritate printr-o persoana căreia i se recunoaste competența în domeniul respective, valoarea fixandu-se în timp.

În același timp în cadrul discursului parlamentar, se constată abilitatea vorbitorului de argumentare și persuasiune, dar și abilități lingvistice și diferite modalități de relaționare cu audiența care necesita să fie convinsă de părerea politicianului.

Parlamentarul capătă o identitate profesională atunci când este numit în funcție, iar acceastă identitate este dată de ,,abilitatea discursivă cu care acesta participă la „jocul” instituțional de putere.

Astfel, dintre aceste tipuri argumentarea în cazul politicienilor se face prin utilizarea urmatoarelor metode: argument prin apel la autoritate sau generalizare având în vederea analiza textelor făcute în capitolul următor.

„Discursul politic românesc recurge adesea la argumente ale autorității bazate pe situații, relații, consecințe dintr-o altă realitate politică, din alte tipuri de discurs politic”.

Erori de argumentare în cadrul discursului

În cadrul discursurilor din politică, dar și în cele din alte domenii se produc adesea nu doar argumente solide, ci si erori de argumentare sau cum le numește Christipher Tindale ,,Fallacies” în lucrarea sa din 2007 ,, Fallacies and Argument appraisal”.

Erorile de argumentare sunt abateri intenționate folosite cu rol strategic sau neintenționate. Printre aceste abateri generale se enumeră: aserțiunile false, limbajul confuz și ambiguu, lipsa argumentelor în cadrul unor afirmații nesusținute, aserțiuni evaluative, subiective, lipsite de logica, aserțiuni plasate în presupoziții, enunțurii non-falsificabile, nerelevante, ignorarea tezei, nerespectarea cooperării argumentative, silogisme defectuoase.

Cercetatorul C. L. Hamblin precizeaza în lucrarea ,,Fallacies”, 1970 condițiile logice, epistemice, probabilistice și dialectice ale argumentării care ne ajută să evităm utilizarea erorilor de argumentare.

Condițiile logice ale argumentării:

1. Premisele trebuie să fie adevărate;

2. Concluzia trebuie să fie implicată de ele;

3. Concluzia trebuie să decurgă într-un mod imediat;

4. Dacă unele premise sunt neexprimate, ele trebuie să fie intuitive;

Condițiile epistemice ale argumentării:

1. Premisele trebuie să fie cunoscute ca fiind adevărate;

2. Concluzia trebuie să decurgă în mod evident din premise;

3. Premisele care nu sunt exprimate trebuie să fie de așa natură încât să poată fi luate de bune;

4. Concluzia trebuie să fie de așa natură încât, în absența unui argument, ea ar fi pusă sub semnul

întrebării.

Condițiile probabilistice ale argumentării: gradul de cunoaștere sau de îndoială;

1. Premisele trebuie să fie plauzibile sau probabile;

2. Concluzia trebuie să fie mai puțin plauzibilă (probabilă) decât premisele;

Condițiile dialectice ale argumentării:

1. Premisele trebuie să fie acceptate;

2. Trecerea de la premise la concluzie trebuie să se facă într-un mod acceptabil;

3. Premisele neexprimate trebuie să fie acceptate ca omisible;

4. Concluzia trebuie să fie de așa natură încât, în absența unui argument, ea să nu fie acceptabilă;

5: Concluzia trebuie să fie de așa natură încât, în absența unui argument, ar fi mai puțin

acceptabilă decât în prezența lui.

De asemenea exista și numeroase pseudoargumente/ falacii care pot căpăta în anumite situații și limite utilizări justificate. Acestea fac apel la ethos (argumentul autoritații invocate în sprijinul argumentului, deși acesta nu reprezinta o garanție a adevarului, argumentul ad personam prin invocarea unor date despre persoanele care au susținut anumite idei și argumentul ad populum prin care se poate face apel la mulțime.

Apelul la pathos se poate face prin argumentul ad misericordiam, apel la compasiune și argumentul ad baculum (amenințări, forță, violență).

Într-o argumentare se poate apela și la logos prin argumentul falsului compromis, al ignoranței, al exemplului generalizat pripit, al analogiei sau ,,al pantei alunecoase”.

Exemplele întâlnite în discursurile politice românești ilustrate în al treilea capitol al lucrării de față vor evidenția abaterile strecurate în cadrul argumentării.

Rolul emoțiilor în argumentare ca mod de legitimare a puterii discursive

În acest subcapitol voi prezenta rolul emoțiilor în argumentarea care este vazută ca o sursa de legitimare a puterii, așa cum apare el la Amossy și Plantin, dar și diversele perspective din care a fost studiată emoția, ca domeniu interdisciplinar de cercetare.

Gabriela Stoica prezintă aria largă a domeniilor care au vizat studiul afectivității și, implicit, al emoțiilor: psihologia culturală, socioconstructivismul, antropologia lingvistică, lingvistica cognitivă, etc. Eterogenitatea și subiectivitatea domeniului afectiv au condus la lipsa unui metalimbaj unitar; astfel, terminologia afectivității are un caracter diversificat și fluctuant de la o cercetare la alta, de la un autor la altul. „Psihologii disting în cadul ansamblului afectiv cel puțin patru categorii de procese/ stări/ trăiri afective. Această redundanță terminologică își are originea în eterogenitatea mai sus amintită, într-o polisemie firească a termenilor utilizați neunitar pentru a denumi același fenomen afectiv, într-o pluralitate de definiții și accepții, ceea ce face dificil orice demers sintetizator.”.

Această conceptualizare privește mai mult perspectiva psihologică, care la rândul ei, utilizează generic termenul emoție, desemnând în sens larg trăirile afective. Obiectul cercetării noastre nu este clasificarea afectelor sau modalitățile de definire a emoțiilor. În analiza noastră vom utiliza cuvântul emoție pentru toată gama amplă a afectelor, care suportă atât clasificări multiple și tot mai fine, cât și numeroase definiții.

Afectivitatea poate fi domeniul de interes al sociologiei datorită apartenenței individului la o colectivitate, emoțiile fiind rezultatul cooperării active într-un grup.

Din perspectiva interculturală, emoția este văzută ca o parte integrantă a unui tipar cultural, care o influențează și pe care, la rândul ei, îl reflectă. Una dintre controversele de bază are în vedere caracterul universal sau specific cultural al emoțiilor, problemă pe care o abordează și Plantin: „The problem of the universality of so-called basic emotions : are they universal or language and culture specific ?” Concluzia studiilor antropologice plasează afectele pe fundalul „obligatoriu și coercitiv al contextului social și cultural .” Putem vorbi, așadar, despre o interdependență dintre afectivitate și cultură.

Perspectiva afectivității care ne interesează în mod deosebit este cea lingvistică. Gabriela Stoica vorbește despre caracterul dinamic și plurivalent al afectivității, care a devenit obiectul de studiu al mai multor discipline lingvistice .

O primă abordare este cea gramaticală, bazată mai ales pe o analiză sintactico-semantică a formelor afectivității, care urmărește realizarea unei taxonomii a numelor și verbelor de afecte sau descrierea comportamentului lor sintactic, prezentă în special în spațiul științific francez.

Perspectiva lexico-semantică își propune delimitarea și descrierea unui lexic al emoțiilor într-o limbă dată; vorbim, deci, de o delimitare a unui câmp semantic al afectivității care să permită o încadrare riguroasă a cuvintelor și să determine valabilitatea unor categorii clasificatoare.

Cea de-a treia perspectivă, pragma-retorică, urmărește rolul afectelor atât în comunicare, cât și la nivel discursiv; se delimitează astfel, două direcții principale de analiză și interpretare: una constituie abordarea retorico-argumentativă, cu accentul pe funcționarea discursivă si argumentativă a emoției și cealaltă este abordarea interacțională, care evidențiază funcțiile emoțiilor in interacțiune, în diferite situații de comunicare.

Analiza noastră va urmări prima direcție, care acordă un rol important emoției în discurs și funcției ei argumentative. Așa cum amintea și Plantin, iar mai apoi Amossy, discursul din perspectiva retoricii clasice trebuia să fie construit în jurul a trei obiective – docere, delectare, movere -, care corespund celor două coordonate retorice – a convinge (pe baza raționamentelor logice) și a persuada (pe baza argumentelor etice și subiective). Astfel, a luat naștere dubletul a convinge – a persuada în care primul termen vizează facultățile intelectuale, iar cel de-al doilea sufletul.

În ce măsură emoția poate determina schimbarea unei stări de lucruri și la ce nivel dicursiv poate ea să joace un rol în argumentare? Amossy (Amossy 2006:187) atrage atenția asupra observației lui Pelerman, care afirma că un orator prea pasionat riscă să piardă din vedere scopul propus, deoarece, prins în avântul propriilor sentimente, le va neglija pe cele ale auditoriului. Astfel, nu se pune problema exprimării sentimentelor într-o argumentație, ci a suscitării lor la nivelul auditoriului (Plantin, 2011). Un model teoretic de analiză a emoției în discurs pentru ambele perspective este propus de Chr. Plantin (1998, 1999).

Plantin recomandă în articolul său „La construction rhétorique des émotios” o analiză a discursului argumentativ construit pe baza emoției. El nu își propune o definire psihologică a conceptului sau o descriere a sentimentelor și a manifestărilor lor psihologice și comportamentale. Scopul este analiza discursului emoțional (discours ému) pornind de la trei noțiuni lingvistice: lieu psycologique, ceea ce noi vom numi loc psihologic este un referent marcat cu trăsătura [+ uman], căruia îi este atribuită o emoție sau pe care o deține în mod intrinsec; terme d’émotion ou de sentiment – substantivele care desemnează numele de emoții (la care putem adăuga derivatele lexicale sau termenii din câmpul afectivității) și l’énoncé d’émotion (enunțurile care conțin verbe de emoție) care desemnează un enunț afectiv în care va apărea un subiect și un termen al emoției.

Prin acestea se evidențiază forma complexă pe care o are argumentarea în discursul politic contemporan supus cercetarii noastre prezente.

Particularități ale argumentării în discursul parlamentar

2.2.1. Organizarea discursului argumentativ

Argumentația în discursurile politice, este hipersimplificată, redusă la explicații care se autovalidează prin prezumția de sinceritate a vorbitorului și la demonstrații reduse la aserțiuni susținute prin probe minimale, uneori ostensive (ad oculos), alteori greu sau deloc verificabile. Identitatea profesională a parlamentarului se metamorfozează în identitate discursivă. În discurs, parlamentarul își joacă identitatea profesională adoptând unul dintre cele trei roluri: animator (numit „o mașină vorbitoare”), autor (asumându-și conținutul intervenției) și arbitru (vorbind în numele colectivității).”

Textul argumentativ conține urmatoarea structură:

a) are ca punct de plecare o ipoteză/ teza/ premisa (ideea care trebuie susținută cu argumente);

b) argumentarea propriu-zisă (cuprinsul) conține argumente pro și contra ipotezei enunțate (exemplificări, explicații, comparații care să scoată în evidență ideea susținută);

De asemenea tehnicile de argumentare sunt numeroase și diverse:

tipuri de aserțiuni utilizate în textul argumentativ (fapte, opinii, mărturii, prejudecăți, credințe);

tipuri de argumente;

rolul conectorilor în argumentare (verbe evaluative, adverbe de mod/ predicative ca mărci ale subiectivității evaluative, cuvinte cu rol argumentativ; structuri sintactice în argumentare etc.);

demersul argumentativ inductiv, respectiv deductiv;

c) concluzia la care se ajunge în urma argumentelor aduse.

Argumentarea în cazul politicienilor se face, in general, prin utilizarea unor numeroase metode pe care le voi evidentia în capitolul urmator.

În concluzie, se observă faptul că discursul politic este un tip de discurs foarte larg și eterogen care se referă la activități, idei sau relații politice, puterea manifestandu-se in diferite moduri.

2.2.2. Manipularea bazată pe argumentare

Se poate vorbii despre o caracteristică principală a discursului politic – ascunderea, insinuarea, falsificarea gândirii, adica manipularea publicului avizat, avand o „deschidere considerabilă în raport cu auditoriul posibil” .

Conform specialiștilor, manipularea reprezintă o acțiune de influențare prin mijloace frauduloase, a opțiunilor unor segmente ale populației, în vederea realizării unor obiective, prin inducere intenționată în eroare. Poate fi undeva mai vizibila manifestarea manipulării ca în cadrul discursului politic unde politicianul „urmărește cu toată puterea să determine acțiunea favorabilă puterii pe care o reprezintă și pune în mișcare toate mijloacele de care dispune (uneori chiar neortodoxe) pentru a-și atinge scopul?”

Metodele prin care actorii politici indiferent de culoarea politică manipulează opinia publică sunt multiple:

Acuzații: Denigrarea în fața poporului a unui adversar politic, prin lansarea unor acuzații ce nu pot fi verificate imediat, sau chiar deloc, introducerea unor informații false sau trunchiate prin care se pot aduce unele prejudicii de imagine personalității vizate pentru ai contura prezumția de vinovăție. 

Compasiunea afectivă: Folosite de către politicieni ca armă a lacrimilor pentru a-și fabrica în ochii alegatorilor un portret pozitiv uman și popular, construit pe percepții emoționale

Folosirea unor persoane din exterior sau a mass-mediei: Folosirea unor persoane sau a mass-mediei pentru lansarea unor anumite teme ori atacuri, pentru a pune în postura de actor neutru adevarata persoana interesată.

Abaterea atenției: Este o alta modalitate frecventă de manipulare, realizată prin lansarea imediată a unor false teme de interes general, în vederea ascunderii unor aspecte ce ar putea deranja cu adevarat opinia publică.

Zvonuri oficiale: “Surse credibile… oficiale… interne” sunt sintagme folosite cu nonșalanță de mass-media pentru lansarea pe piață a unor mesaje legate de viața politicienilor, de cele mai multe ori neadevărate, fără asumarea vreunei responsabilități.

3. Tehnici de argumentare în discursul parlamentar românesc

Introducere

În cel de-al treilea capitol al lucrării voi evidenția tehnicile de argumentare în discursul parlamentar românesc și pentru o mai clară expunere mă voi opri asupra unor discursuri ale politicianului Victor Ponta pentru ca în final să enunț caracteristiciile argumentării din politica românească contemporană.

În interpretarea discursului politic al lui Victor Ponta am în vedere ideile teoretice prezente în lucrările:,,Argumentarea. Modele și strategii” de Daniela Rovența-Frumușan și ,,Teoria și practica argumentării” de Constantin Sălăvăstru.

Analiza noastra interpreteaza cateva declaratii parlamentare pe diferite teme oferite de doamnul Victor Ponta in cadrul unor sedinte publice inregistrate.

Ședințele Camerei Deputaților sunt adesea publice, în afara cazurilor în care, la cererea președintelui statului sau a unui grup de parlamentari, se hotărăște, cu votul majorității deputaților prezenți, ca anumite ședințe să fie secrete și neinregistrate pe site-ul oficial al Camerei Deputatilor http://www.cdep.ro. La ședințele publice ale membrilor Camerei Deputaților pot asista diplomați, reprezentanți ai presei, radioului și televiziunii, precum și alți invitați, pe baza acreditării sau a invitației semnate de secretarul general al Camerei, în condițiile stabilite de Biroul permanent. Cetățenii pot asista de asemenea la lucrările Camerei pe baza unor permise si în limita locurilor disponibile în lojele destinate publicului. Dezbaterile din sedințele Camerei se înregistreaza pe banda magnetică și se stenografiază. Stenogramele se publica în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, în cel mult 10 zile, cu exceptia celor privitoare la sedintele secrete.

Discursurile doamnului Victor Ponta, supuse interpretării mele sunt din cadrul urmatoarelor sedinte:

Prezentarea, dezbaterea și adoptarea moțiunii de cenzură intitulate "Opriți Guvernul șantajabil. Așa nu, niciodată !", inițiată de 116 senatori și deputați- Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 27 aprilie 2012; (O.P, 2012)

Discurs susținut de Victor Ponta, premierul României și președintele PSD, cu privire la poziția României în Europa – Parlamentul României, 20.11.2012 – http://www.victorponta.ro/content/discurs; (R.E, 2012)

Discursul pe care președintele PSD, Victor Ponta, l-a susținut în ședința de investire a noului guvern condus de Mihai Răzvan Ungureanu- 09 februarie 2012

Dezbaterea situației politice, economice și sociale din România -Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 23 ianuarie 2012

Discurs susținut de Victor Ponta, președintele PSD și premierul României, la evenimentul de lansare a candidaților Alianței Electorale PSD-UNPR-PC la alegerile pentru Parlamentul European– 03.05.2014

Victor-Viorel Ponta (n. 20 septembrie 1972, București) este un om politic român, președinte al Partidul Social Democrat din februarie 2010, co-președinte al Uniunii Social-Liberale, deputat de Gorj. Ponta este din 7 mai 2012 prim-ministru al României. Președintele PSD, în calitate de prim-ministru al României, a întărit relațiile cu state europene puternice, conduse de administrații social-democrate. Vizita în Franța a reprezentat prima vizită oficială a unui premier român, în ultimii zece ani. Prin întâlnirea cu autoritățile daneze au fost relansate relațiile politice și economice. În Italia, Victor Ponta a devenit o voce puternică de sprijin pentru partidele de stânga.  

Discursurile pe care le voi folosi ca exemple ii au ca protagoniști pe Victor Ponta (actorul principal), prim-ministru Ungureanu, prim-ministru Emil Boc, Crin Antonescu care dialoghează în cadrul parlamentului adresându-se domnului președinte al Senatului, domnului prim-ministru, doamnelor și domnilor miniștri și deputați, dar și poporului adunat sa ii asculte.

Succesiunea de propoziți cu o însiruire logică și coerentă în care politicianul își expune propria sa parere cu privire la un subiect sau în care mai mulți vorbirori intervin în cadrul aceluiași subiect are o temă bine precizată încă de la începutul sedinței parlamentare. Discursurile avute în vedre tratează urmatoarele teme politice: diminuarea santajului în cadrul Guvernului, pozitia României în Europa, investirea noului guvern sau lnsarea candidaților pentru Parlamentul European.

Actul de comunicare avut în vedere se poate reduce la urmatoarea schema: temă, expunere, argumente, exemple și concluzie.

Dupa cum am evidențiat în capitolele precedente textul argumentativ avut în vedere în cadrul cercetării noastre, este un text în care se prezintă opinii și idei susținute prin diferite tipuri de argumente și dovezi și prin care se urmărește schimbarea opiniei sau a comportamentului interlocutorului. Punctele de vedere exprimate de catre politicieni se bazează pe judecăți de valoare (bine/ rău, frumos/ urât), care pot fi împărtășite sau nu de destinatari. Evaluările sunt implicite sau explicite. Cele explicite conțin verbe evaluative, de atitudine subiectivă și chiar afectivă (mă tem că, mă supără, mă bucură etc.), expresii predicative impersonale (e bine, e rău, e frumos etc.), locuțiuni adverbiale (din păcate, din fericire, din nenorocire) și în genere adjective și adverbe calificative (bun, frumos, oribil, etc.).

Analiza discursurilor

Pentru tipul polemic al acestor discursuri este esențială punctarea urmatoarei afirmații propuse de școala olandeză: ,,modelul pragma-dialectic al rezolvarii negociate a conflictelor de opinie cuprinde patru etape : etapa confruntării, etapa de deschidere, etapa argumentativă și etapa concluziei. Ceea ce punem în joc în cadrul acestui proces de soluționare și în fiecare etapa a lui în parte sunt acte de limbaj. Avem, în acest punct, vădit manifestată influența filosofiei limbajului comun asupra programului de analiza a argumentarii, influența pe linia lui Austin si Searle în special.’’

Politicianul are o poziție de putere argumentativă, fapt observant prin construcțile utilizate, dar cu toate acestea subliniază de fiecare data sprijinul acordat de oamenii din jurul său.

Acest discurs de lungi dimensiuni are intenții persuasive, fiind conturat pe baza unor raționamente, unor date aduse în sprijinul tezei de la care se pornește.

Inceputul acestui discurs este unul de mulțumire, deoarece dupa ce se adresează auditoriului: ,,Domnule președinte al Senatului, Domnule prim-ministru, Doamnelor și domnilor miniștri,Doamnelor și domnilor deputați și senatori” (O.P, 2012), le multumește acestora: ,,să mulțumesc colegilor senatori, care au votat deja”, argumentand faptul că s-au făcut numeroase progrese:

,,Vă rog să fiți foarte liniștiți, nu ne aflăm aici ca să vă criticăm, să vă admonestăm, să vă amenințăm. Dimpotrivă, cred că ar trebui să încep prin a vă mulțumi. Apreciez grija dumneavoastră personală, a Serviciului de Informații Externe și a Guvernului pentru siguranța vacanțelor mele.” (O.P, 2012)

,,Vă mulțumesc pentru oportunitatea pe care mi-ați oferit-o de a prezenta astăzi în fața Parlamentului României întrunit în ședință comună punctul de vedere al Guvernului.”

Politicianul anunță tema discursului, tema pe care o va argumenta în mod logic și coerent:

,,referitoare la situația actuală și la ceea ce avem de făcut în următoarele luni, până la alegerile generale” (O.P, 2012).

Structurile argumentative folosite le voi marca în cele ce urmează grupându-le în funcție de cele trei mari categorii: argumente bazate pe fapte, argumente bazate pe exemple și argumente bazate pe autoritate.

Deși discursul este orientat și se desfășoară în timp, într-un mod linear, sunt sesizate și anticipări ,,vom vedea că…” sau reveniri ,,ar fi trebuit să precizez…”. Astfel, discursul este contextualizat: nu are sens în afara unui context. Același enunț, în două locuri distincte, reprezintă de fapt două discursuri distincte și de asemenea este inclus într-un interdiscurs pentru că nu capătă sens decât în interiorul unui univers format din alte discursuri.

3.1.Tipologia argumentelor

Argumentarea după cum remarcă Jean- Blaise Grize , este construită pentru cineva spre deosebire de demonstrație care este pentru oricine și trebuie folosite diferite mijloace astfel încât persoanele să fie covinse de argumentare. Astfel, există diferite tipuri de argumentare: argumente bazate pe fapte, argumente bazate pe exemple, argumente bazate pe autoritate, argumente care includ alternativa și dilema sau chiar argumente quasi- logice axate pe definiție, paradox, comparație, incompatibilitate și întrebari.

Voi analiza pe discursurile lui Victor Ponta doar primele trei tipuri de argumente.

3.1.1.Argumente bazate pe fapte

Cele mai frecvente argumente utilizate în discursul politic contemporan sunt cele bazate pe fapte, iar în cazul în care un lider politic nu dispune de fapte, care să justifice un act politic realizat sau dorit, acesta le creează pe loc cunoscută fiind percepția conform căreia ,,în politică se argumentează adesea cu ficțiuni: promisiunile electorale sunt, de multe ori, faptele ficționale ale argumentării politice!”.

,,TVA-ul la produsele agricole a rămas tot în forma actuală și vom avea din nou agricultorii români dezavantajați față de cei din afară. Salariul minim s-a povestit despre el că va fi crescut, nu a fost, deși ar fi putut să aducă mai multe încasări la bugetul asigurărilor sociale. “(O.P, 2012)

,,Am prezentat 15 puncte pe care Uniunea Social-Liberală le considera și le consideră extrem de importante pentru România.” (O.P, 2012)

,,Știți că Guvernul Ungureanu se angaja să ducă absorbția fondurilor europene la 40% în acest an. A făcut progrese importante, de la 6,75% la 6,80%.’’ (O.P, 2012)

,,Aș vrea să reamintesc în acest context că în ceea ce privește politica agricolă comună plățile directe în acești ani, din 2007 până în prezent, au fost efectuate într-un procent apropiat de 100%, în sume nominale au fost executate până acum 3,4 miliarde de euro din cele 6,5 afectate României, iar în zona plăților pentru dezvoltare rurală gradul de absorbție este de aproape 50%, 3,6 miliarde, urmând ca anul viitor, în 2013, plus în perioada de încă doi ani convenită conform sistemului de calcul, atât la plățile directe, cât și la plățile privind dezvoltarea rurală România să atingă un grad de absorbție mai mult decât satisfăcător, în zona 80-90%. ”

Faptele constatate de Victor Ponta au scopul de a susține tema discursului său și de a se prezenta documentat în fața celorlalți parteneri la dialog, parteneri cărora vrea să le sesizeze problemele constatate la cei din opozitie și punctele actuale esențiale

3.1.2.Argumente bazate pe exemple

Exemplele au rolul de a susține tema unui discurs politic și au fost folosite pentru prima dată de Aristotel. Exemplele au rolul de a aduce în fața interlocutorilor un fapt unic în locul unor fapte generale și au o deosebită forță persuasivă în funcție de tipul auditorului căruia i se adresează și de tema argumentării propriu-zise.

,,Am auzit, în discursul unui prim-ministru, care nici măcar nu are scuza că este profesor de drept neconstituțional, ca Emil Boc, spunând că, în principiu, legile se aplică.” (O.P, 2012)

,,Au fost – și n-aș vrea să reiau foarte mult – cele 15 puncte pe care Uniunea Social-Liberală, încă din luna februarie, a fost dispusă să și le asume: reducerea contribuțiilor la asigurările sociale, pentru a da un semnal pozitiv celor care creează locuri de muncă în zona privată, celor care vor să facă investiții străine directe.’’ (O.P, 2012)

Ponta aduce în discuție discursuri anterioare aflate în legatură cu problema pe care o trateaza în încercarea sa de a fi cât mai convingator.

,,Auzeam propagandiștii PDL-ului spunând: "Să-și dovedească USL-ul majoritatea la vot." Păi, asta înseamnă că trebuie să-și dovedească și puterea majoritatea în Camera Deputaților. “(O.P, 2012)

,,Vreau să vă reamintesc în 2008, când Partidul Democrat Liberal era în opoziție, reprezentantul PDL a făcut parte din Comisia de elaborare a Legii electorale. Era domnul ministru Valentin Iliescu, dacă nu greșesc.”

În același context pentru susținerea argumentului pot fi aduse chiar mai multe exemple sau trimiteri la situații relevante.

,,În Italia, o criză economică și socială a scos oamenii în stradă și primul-ministru a avut demnitatea și și-a dat demisia.

În Spania, o criză economică și socială a dus la alegeri anticipate și o nouă putere legitimă prin votul oamenilor conduce în acest moment Spania. Poate veți înțelege aceste exemple sau poate le-ași folosit din greșeală, crezând că în România regulile bunului-simț nu trebuie să se aplice ca în alte țări. ’’

Se face explicarea temei prin compararea situației în care se află România în raport cu situația din Italia si din Spania cu speranța că ceilalți politicieni vor înțelege.

3.1.3. Argumente bazate pe autoritate

Autoritatea evocată pe parcursul argumentării le confera multor emițatori o mai mare credibilitate în fața auditoriului.

,,Am vorbit de Schengen și de Mecanismul de Cooperare și Verificare și vreau să vă reamintesc că Guvernul actual și România ar fi trecut prin cea mai rușinoasă poziție posibilă dacă împreună cu domnul Tăriceanu și cu domnul Dușa n-am fi venit să asigurăm voturile necesare pentru ridicarea imunității unui adevărat pedelist, Mihail Boldea.” (O.P, 2012)

Discursul politic românesc recurge adesea la argumente ale autorității bazate pe situații, relații, consecințe dintr-o altă realitate politică, din alte tipuri de discurs politic (Sălăvăstru 1999, p. 242). Astfel, observăm trimiterile făcute de Victor Ponta către reprezentanții importanți ai politicii europene.

,,Este ceea ce face cancelarul german, doamna Merkel, este ceea ce fac toți prim-miniștrii, este ceea ce se întâmplă astăzi în Parlamentul Portugaliei – primul-ministru informează parlamentul național și solicită sprijin pentru poziția țării sale”.

Următoarele exemple atribuie calități și valori morale unor personalități din istoria neamului, nu doar pentru a le preamări, ci și pentru a induce auditoriului emoții pozitive, cu scopul de a convinge. Dorința emițătorului este aceea de a-și impune punctul de vedere cu privire la expunerea sa:

,,Vreau să fac o paralelă pe care istoricii, în mod sigur, o cunosc foarte bine. Prin decizia din august 1944, luată de Majestatea Sa Regele Mihai, România a scurtat cu șase luni războiul mondial. A fost o trădare din partea Majestății Sale? Așa consideră Traian Băsescu. Eu cred că România a făcut bine și cred că, atunci când poți să scurtezi suferințele oamenilor, nu te gândești niciodată la tine și la riscurile pentru tine ca persoană(…).”(O.P, 2012)

,,Vreau doar să fac adevărata paralelă, singurul lucru care pentru mine și pentru foarte mulți oameni va rămâne ca amintire despre această moțiune de cenzură. În timp ce cei sănătoși trupește fug din sală crezând că "fuga e sănătoasă, chiar dacă e rușinoasă", lângă mine se află un prieten al meu și un deputat care astăzi a vrut să-și facă datoria față de cei care l-au ales; și vreau să-i mulțumesc lui Ionuț Chisăliță… (aplauze prelungite)… să-i spun că rămâne prietenul nostru și că, indiferent de rezultatul moțiunii.” (O.P, 2012)

Politicianul simte nevoia încă de la început să sublinieze importanța temei discutate:

,,Aș vrea să explic încă o dată, doamnelor și domnilor, că subiectul aflat în discuție este mult mai important decât oricare dintre persoanele și personalitățile politice sau decât un simplu conflict intern în campania electorală.”

Introducerea punctului de vedere se face prin folosirea laudelor:

,,viziunea Uniunii Social-Liberale, cel mai important, în acest moment, cel mai mare grup politic din Parlamentul României și, în mod sigur, cea mai importantă forță politică, în acest moment, în România” (O.P, 2012)

3.2.Conectori argumentativi

Argumentativitatea este un concept definit și analizat de Oswald Ducrot și Jean- Claude Anscombre în studiile de filzofia limbajului reprezentând un fenomen înscris în limba dar și o trasătură inerentă a limajului. Astfel, analizând argumentativitatea discursului politic vom urmări cele trei aspecte ale acesteia: aspectul tematic, dar mai ales aspectul morfemelor argumentative și aspectul conectorilor argumentativi (conjuncții, adverbe sau locuțiuni adverbiale). Conectori pot fi clasificați în funcție de inserția lor discursivă în actul comunicări sau în fucție de orientarea lor în:

conectori introducători de argumente: de altfel, chiar, dar;

conectori introducători de concluzie: deci, totuși;

conectori coorientați: de altfel, chiar;

conectori anti-orientați: dar, totuși.

Acest tip de modalizatori interpretați de Ducrot și Ansombre reprezintă mărci pragmatice ale limbajului prin care argumenarea capătă o forță puternică, dar ,,Informativitatea este secundară în raport cu argumentativitatea. Pretenția de a descrie realitatea nu este decât travestirea unei pretenții fundamentale, și anume aceea de a exercita presiuni asupra opiniei celorlalți”.

Victor Ponta întrebuințeaza diverse mijloace lingvistice adecvate unei argumentării:

• verbe de opinie: a crede, a considera, a presupune etc.:

,,Cred și susțin că viitorul Guvern, poate chiar de săptămâna viitoare, trebuie să oprească, să abroge hotărârea Guvernului prin care 170 de milioane de euro s-au dat baronilor locali ai PDL și trebuie ca acești bani să fie folosiți în mod legal.” (O.P, 2012)

,,Eu consider că decizia, în fiecare universitate, indiferent că este din Târgu-Mureș, din Timișoara sau din Constanța, trebuie luată conform principiului autonomiei universitare” (O.P, 2012)

,,Sunt absolut convins că cei care astăzi lipsesc trebuie să meargă să vorbească cu cei care suferă în urma deciziilor lor.” (O.P, 2012)

,,Consider că este dreptul și datoria fiecărui parlamentar din această țară”.

Pe langă aceste verbe care evidențiază propria opinie apar și producții verbale folosite de Ponta ca modalitate de exprimare a unui grup, a unei instituții, a unei ideologii:

,,Pentru a fi expresia autentică a voinței alegătorilor români, USL are nevoie de un vot corect. Vă așteptăm la vot! Fiecare vot contează!”

,,Uniunea Social-Liberală nu v-a solicitat nimic și nu vă va solicita nimic în interesul USL. Nu vă solicităm să plecați astăzi ca să venim noi mâine. Nu vă solicităm să puneți un guvern sau să sprijiniți un guvern al Uniunii Sociale-Liberale.

• adverbe/ locuțiuni adverbiale de mod folosite ca indici ai subiectivității evaluative: probabil, posibil, desigur, fără îndoială, cu siguranță

,,E posibil să aflăm miercuri ca această angajare a dumneavoastră, a 14-a din lunga serie, este neconstituțională. Ce veți face atunci?”

• conectori exprimând cauzalitatea, consecuția și concluzia: pentru că, întrucât, încât, deci, prin urmare;

,,Pentru că din punctul nostru de vedere ne aflăm din nou în anul 2000. Tot ceea ce s-a câștigat după 2000 s-a pierdut în ultima perioadă.”

,,Deci Guvernul Băsescu-Ungureanu a deschis șase probleme extrem de importante, care trebuie rezolvate în perioada imediat următoare.”

• elemente corelative care indică un raționament de tipul cauză-efect: dacă…atunci; cu cât…cu atât:

,,Dacă această moțiune de cenzură nu trece, (atunci) toți acești oameni vor suferi, în continuare, din cauza unui Guvern și a lipsei de curaj a celor care astăzi lipsesc.” (O.P, 2012)

• conectori de ierarhizare a argumentelor: în primul rând/ mai întâi, în al doilea rând etc., apoi, în concluzie/ așadar, deoarece, de exemplu, precum se știe (se cunoaște);

,,In primul rând, trebuie rezolvate cele șase grave probleme deschise în doar cele 80 de zile de existență de Guvernul Ungureanu.” (O.P, 2012)

,,În al doilea rând, banii pentru baronii locali ai PDL, UDMR, UNPR.” (O.P, 2012)

,,În al treilea rând, există un principiu european trecut în Constituția României și în legile României: autonomia universitară.” (O.P, 2012)

,,În primul și în primul rând, doresc să spun încă o dată că acest subiect, cadrul financiar multianual, numit în termeni mai comuni bugetul Uniunii Europene pentru 2014-2020, este un subiect de maximă importanță”

Victor Popescu își începe argumentele prin diferiți conectori și marcatori discursivi, sprijinindu-și pledoaria prin idei bine organizate.

• conectori ce indică gruparea argumentelor în jurul unei teme: în ceea ce privește, din punctul de vedere al…;

• conectori de introducere a exemplelor: de exemplu, precum, astfel;

,,De exemplu, in Grecia, o criză economică și politică a scos oamenii în stradă și primul-ministru a avut demnitatea și și-a dat demisia.”

• conectori de introducere a unei comparații: la fel ca…, spre deosebire de …;

,,Dacă dumneavoastră o să aveți același curaj și aceeași responsabilitate putem s-o facem, dacă vreți, și mâine, de Ziua Unirii, a unirii acestor parlamentari care stau în scaune cu oamenii care stau afară și care ne cer să fim la fel ca ei. ”

Folosirea acestor mijloace are o puternică valoare argumentativă, indicând implicarea subiectivă a vorbitorului și direcția de gândire în care vrea să-și conducă interlocutorii, dar și vorbitorul își poate manifesta atitudinea față de ideile pe care le exprimă sau le reproduce emitatorul prin mai multe mijloace lingvistice.

Pe langă acești conectori care întaresc și susțin argumentarea există și strategii de modalizare ale argumentării, iar acestea sunt foarte diferite. Se poate face distincția între un stil decis, care abundă în formule de certitudine și necesitate (știu, trebuie, desigur, evident, e indubitabil etc.) și unul ezitant, prudent, conținând formule de incertitudine, dubiu (cred, se poate, poate, e posibil) și aproximație (cam, parcă, oarecum etc.).

Exprimarea legăturilor logice între idei se poate face prin sapte tipuri distincte de rationamente:

enumerarea – tip de raționament folosit în numirea argumentelor: in primul rând, în al doilea rând, în continuare, în sfârșit;

adunarea – tip de raționament folosit în numirea argumentelor cu dovezi și exemplificarea dovezilor: in plus, încă, în afară de, pe lângă;

explicarea – tip de raționament folosit în susținerea argumentelor cu dovezi și exemplificarea dovezilor si explicarea cauzelor: fiindcă, datorită, pentru că sau explicarea consecințelor: deoarece, din cauză că, în consecință, prin urmare;

alternativa – tip de raționament folosit în producerea de contraargumente: sau… sau…, fie…fie…, pe de o parte…pe de altă parte…;

comparația – tip de raționament folosit în susținerea dovezilor și exemplificarea lor: cum, ca și cum, de parcă, la fel ca, diferit de;

opoziția sau restricția – tip de raționament folosit în producerea contraragumentelor: din contră, totuși, deși, este contrar cu ;

sinteza – tip de raționament folosit în finalizarea discursului: in concluzie, rezumând, în final, pentru a concluziona, în consecință, rezultă că.

În concluzie, argumentativitatea reprezintă fenomenul înscris în limba care utilizând forța argumentativă a enunțului orientează discursul politic către o argumentație posibilă în care nu este imoprtantă informația ci forța cu care elementele reușesc să acționeze asupra interlocutorului.

3.3.Evidențierea erorilor de argumentare

Ca orice discurs, discursul politic trebuie să respecte câteva reguli, iar principalele legi ale discursului enunțate în 2007 de Maingueneau sunt:

Legea pertinenței: o enunțare trebuie să fie cea mai potrivită contextului în care intervine;

Legea sincerității: fiecare act de discurs (a promite, a afirma, a ordona, a dori) implică un număr de condiții, de reguli;

Legea informativității: fiecare enunt trebuie să spună ceva concret;

Legea exhaustivității: enunțiatorul trebuie să ofere informația maximă pentru o situație data;

Legea modalității: discursul trebuie să fie clar.

Aceste principii sunt însa încălcate din ce în ce mai mult în perioada contemporană de către politiocienii români care recurg la atacuri directe sau indirecte și multe alte forme de manipulare pe care le vom exemplifica în cele ce urmează.

3.3.1.Atacul indirect la persoana

Atacul indirect la persoana conducătorilor actuali definește caracterul polemic al tipului de discurs:

,,alegeri care vor reda românilor dreptul de a-și alege cu adevărat conducătorii”, ,, Anul trecut, se ocupa de vacanța mea idolul și mentorul dumneavoastră, domnul Traian Băsescu. Mă gândeam că, știți cum e, securiștii, între ei, au preocupări comune – unde își fac vacanțele liderii opoziției.” (O.P, 2012)

,,Dacă așa gândește…” (O.P, 2012)

Această afirmație lasă loc de interpretări cu privire la modul în care Ponta consideră că adversarii sai din opozitie gandesc in acel moment al discursului.

,,despre "băieții deștepți" din energie, cărora le tot reziliază contractele domnul Băsescu și domnul Ungureanu și tot au contractele în funcție” (O.P, 2012)

,,Știți că Guvernul Ungureanu se angaja să ducă absorbția fondurilor europene la 40% în acest an. A făcut progrese importante, de la 6,75% la 6,80%. ,,Cred că, în ritmul acesta, poate în 2200 va absorbi Guvernul Ungureanu, chiar dacă nu mai are în rândurile sale pe cel mai bun ministru la absorbție.” (O.P, 2012)

Victor Ponta simte adesea nevoia să facă adesea observații cu privire la adversarii sai politici incapabili de progrese dupa cum se observa în sondaje: domnul Traian Băsescu, domnul Ungureanu considerați securiști și indirect maimuțoi (,,un președinte al României se maimuțărește”), dar chiar și la Elena Udrea pe care a vazut-o ca un model pentru unele doamne din politică.

,,Mi-e rușine când văd că un președinte al României se maimuțărește pe plajă cu doamna Udrea. De ei mi-e rușine! Vreau să fiu mândru de dumneavoastră și noi să fim mândri de România! Mi-au spus că de ce zic că e o insultă pentru orice femeie politică să o aibă ca model pe Elena Udrea.”

3.3.2.Atacul direct la persoană

De asemenea, atacul direct la persoană nu lipsește:

,,propunerea noastră de dialog, de construcție a fost tratată cu ceea ce este în acest moment singura caracteristică a Guvernului Ungureanu, și anume aroganța” (O.P, 2012)

,,Domnul prim-ministru Ungureanu, cu cinism și aroganță, i-a anunțat pe cei foarte mulți, milioane de români, care au neșansa de a trăi, până acum, până în iunie, în localități și județe care nu sunt conduse de PDL, UDMR, UNPR, că ei nu au dreptul la bani publici.” (O.P, 2012)

În mod indirect politicianul Victor Ponta îi acuză pe cei din guvernul lui Ungureanu și chiar și pe domnul prim-ministru Ungureanu că sunt aroganți față de cei pe car îi conduc.

3.3.3.Alte construcții neadecvate unei argumentări corecte

Ironia folosită de politician ca strategie de marcare a superiorității e evidența în afirmațiile următoare:

,,Bineînțeles, propunerea noastră de dialog, de construcție a fost tratată cu ceea ce este în acest moment singura caracteristică a Guvernului Ungureanu, și anume aroganța. Aroganța, când se bazează pe ceva, are, eventual, o scuză. Când nu te bazezi pe nimic, e un simplu viciu și poate doar să te transforme în ridicol.” (O.P, 2012)

Intrebările retorice și în același timp ironice sunt presărate pe parcursul comunicării:

,,Cum pot să spun că nu mă interesează ce se întâmplă astăzi, că n-am emoții, că să facă românii ce vor? “(O.P, 2012)

Prezența întrebării retorice adresate unui adversar politic este uneori chear semnalată lexical:

,,Aveam o întrebare, sigur, retorică pentru un istoric, mai degrabă pentru un jurist: dacă domnul Ungureanu apuca să vândă "Cupru Min", puteam să-l naționalizăm și să dăm 15% înapoi celor care l-au cumpărat?” (O.P, 2012)

Toate aceste tehnici menționate în această parte a lucrării de față au ca scop imediat manipularea ca formă de constrangere eficienta după cum am arătat în subcapitolul despre manipulare.

3.4.Dimensiunea pragmatică a discursului politic retoric

Dimensiunea pragmatică a discursului politic retoric scoate în evidența relația comunicativă dintre emițător și interlocutori pe care ii are în vedere. Astfel, se au în vedere cei sase factori implicați în situatia de comunicare evidențiată de schema lui Roman Jakobson, factori care determină câte o funcție a limbajului.

3.4.1.Rolul performativ al negației

Negația în discursul politic retorico-argumentativ reprezintă o operație logică, dar și un simbol al adversități și un punct de pornire al unei ’’batalii” discursive între politicienii diferitelor partide.

Operația negației separă discursul în două segmente diferite: un segment caracterizat prin cea ce este și un segment caracterizat prin cea ce nu este.

,,Vă rog să fiți foarte liniștiți, nu ne aflăm aici ca să vă criticăm, să vă admonestăm, să vă amenințăm”.

,,Nu știu, mă uit dacă domnul Prigoană mai e în sală…”

,,Nu poți să dai toată vina pe cel care execută, trebuie să dai vina și pe cel care decide.”

,,Ca să nu se supere baronii pedeliști pe el și să-l mai țină totuși câteva luni în funcție -despre "băieții deștepți" din energie”.

,,Când nu te bazezi pe nimic, e un simplu viciu și poate doar să te transforme în ridicol.”

,,Nu negociați cu noi!”

,,Uniunea Social-Liberală nu v-a solicitat nimic și nu vă va solicita nimic în interesul USL. Nu vă solicităm să plecați astăzi ca să venim noi mâine. Nu vă solicităm să puneți un guvern sau să sprijiniți un guvern al Uniunii Sociale-Liberale.”

,,Nu este nicio nenorocire pentru România dacă domnul Boc nu va mai fi prim-ministru. Nu va fi nicio nenorocire pentru România dacă PDL-ul nu mai e la guvernare. Așa cum nu cred că va fi nicio nenorocire dacă n-o să fie Ponta prim-ministru.”

Prin exemplele date se poate evidenția cu usurință existența celor doua tipuri distincte de negație, după cum au fost clasificate de către Jacques Moeschler: negația semantică identificată prin prezența operatorului clasic de negație ,, nu” si negația pragmatică cu rol de marcatoar al forței ilocuționare a enunțului discursiv. De asemenea actul negației poate fi privit ca o formă de contraargumentare, ca un refuz de adeziune la conținutul pozitiv, dar poate fi privită și ca o formă argumentativă.

Oswald Ducrot face o distincție diferita între tipurile negației. Acesta consideră că refuzul de adeziune la un conținut pozitiv reprezintă forma negației descriptive, în timp ce negația polemică este negația construită pe baza argumentelor.

Succesiunea formulelor negative utilizate de către politicianul Victor Ponta în exemplele anterioare are un efect retoric manifestat printr-o intensificare a tonalități, o anumită ritmare a frazei, marcând o anumită fortă ilocutionara a enuntului.

3.4.2.Rolul performativ al interogației

Întrebarea este adesea utilizataă în disputa politică, reprezentând o fortă în actul discursiv, dar și o marcă a discursivității retorice, care îmbină mijloacele de atac cu cele de aparare. Funcția argumentativă a întrebării are doua valori: o valoare inerentă atunci când exprimă o incertitudine a unui om nesigur care solicită o judecată din partea interlocutorului, dar și o valoare dobândită contextual ca o strategie argumentativă aleasa de către emițător pe parcursul conversației.

În discursul politica avut în vedere în cercetarea de față, prin întrebarea pe care o pune, politicianul vrea să își atragă de partea lui interlocutorul prin răspunsul asteptat. Totodata trebuie să avem în vedere faptul că pe lângă întrebarile care au ca scop umplerea golului informațional al emițătorului printr-un răspuns așteptat, politicienii fac apel la interogațiile retorice care au capacitatea de a participa efectiv la actul discursiv și la îndeplinirea scopului său.

Întrebarea se definește în relație obligatorie cu răspunsul. ,,Întrebarea este singurul act de vorbire care proiectează principiul dialogismului la nivelul structurii de suprafață a discursului. În cadrul acestui act de vorbire,receptorul are o poziție subordonata emițătorului , dar și un rol reglator în cadrul schimbului verbal: răspunsul asteptat umple golul informațional al emițătorului”.

Putem remarca urmatoarele interogații formulate de Victor Ponta unele dintre ele ironice și chiar retorice:

,,Dacă domnul Ungureanu apuca să vândă "Cupru Min", puteam să-l naționalizăm și să dăm 15% înapoi celor care l-au cumpărat?”

,,Cum pot să spun că nu mă interesează ce se întâmplă astăzi, că n-am emoții, că să facă românii ce vor?”

,,E posibil să aflăm miercuri ca această angajare a dumneavoastră, a 14-a din lunga serie, este neconstituțională. Ce veți face atunci?”

Interogația retorică este o figură a pathosului realizată sub forma unei întrebări adresate unui virtual auditoriu; aceasta se utilizează doar cu valoare emfatică, deoarece întrebarea nu este reală și nu presupune un răspuns, ci constituie doar o formă depersuasiune prin care se afirmă putenic. Așa cum vom observa în exemplele noastre, interogația retorică se poate realiza în formulări pozitive sau negative, cele din urmă având un grad mai mare de expresivitate.

,,Ce să mai spun despre autonomia universitară și, mai ales, despre Legea electorală?!”

,,Deodată colegii de la putere au devenit foarte, foarte chițibușari. Cum e cu… în câte zile, ce trebuie să facem?”

Se poate remarca faptul că funcția acestor întrebari este de a verifica atitudinea receptorului față de presupozițiile unui anumit conținut propozițional pe care emițătorul vrea să il impună. Prin acestea întrebările reprezintă un cadru esențial pe care se bazează dezvoltarea argumentativă, fie în vederea susținerii, fie în vederea respingerii punctului de vedere formulat de către emițător.

În concluzie, interogațiile retorice trădează pathosul emițătorului care, din dorința de a convinge, utilizează această figură pentru ca mesajul său să aibă un impact mai puternic asupra auditoriului. Așa cum observăm din exemplele noastre, întrebările retorice sunt menite să evidențieze talentul oratoric și atragă atenția asupra mesajului inducand emoții în rândul auditoriului si caracterizând discursul prin solemnitate.

3.4.3.Limbaj metaforic –mecanismul argumentativ

Un alt mecanism argumentativ observat în discursurile politice contemporane este cel reprezentat de către limbajul metaforic care are ca scop scoaterea auditorului din inerție.

Printre figurile de stil remarcate în discursul politic contemporan se enumeră metafora și metonimiile.

Cercetătorii domeniului argumentativ consideră că metafora, cea mai frecventă figuăa de stil întalnită în discursul politic, capătă două valori: o valoare expresiva și o valoare imaginativă. Pe langa aceste valori metafora cu rol argumentativ are o funcție evaluativă producând într-un mod ironic adesea o apreciere negativă, chiar violență uneori la adresa unui eveniment sau unei persoane asa cum se observa în exemplul urmator:

,,Pentru prima oară încerc un sentiment de milă pentru primul ministru. A făcut atâtea compromisuri încât a ajuns să nu mai reprezinte nici cât cârpa de la ușa președintelui. Cârpa de șters pe picioare. Dacă ar avea demnitate primul ministru ar demisiona, dar ați văzut dumneavoastră o cârpă demnă".

În acest exemplu se face asemanarea dintre politicianul avut in discutie si ,,cârpa de șters pe picioare” atragandu-se atentia asupra faptului că primul ministru este lipsit de importanta si valoare in acest moment.

3.4.4. Emoția în discursul politic

3.4.4.1.Emoția atribuită emițătorului

În cadrul emoției pe care emițătorul și-o asumă, fie direct prin lexicalizare, fie indirect prin diferite mijloace lingvistice, regăsim sentimente euforice cum ar fi mândria, bucuria, dragostea sau chiar emoții disforice precum revolta, indignarea, ura. Criteriul emoției pozitive/ negative va fi un item de clasificare al exemplelor noastre.

1.Emoții euforice

Primul exemplu din cadrul emoțiilor euforice nu lexicalizează în mod concret un afect; demnitatea nu face parte din seria emoțiilor prototipice, ea fiind considerată o valoar emorală, o virtute. În exemplul nostru însă, putem considera demnitatea ca sursă a unei emoțiiin directe, de mândrie și mulțumire:

„Mărturisesc că am o idee foarte înaltă de misiunea noastră a tuturor; am un fiorde demnitate deosebită din momentul în care am intrat în această Cameră.”

,,Eu, astăzi, am emoții pentru soarta acestei moțiuni, pentru că de soarta acestei moțiuni depinde soarta a milioane de oameni. Cum pot să spun că nu mă interesează ce se întâmplă astăzi, că n-am emoții, că să facă românii ce vor?”

Se observă modul în care emițătorul își exprimă convingerile legate de datoria sa însemnată, încercând să responsabilizeze destinatarul prin cooptarea la această misiune. Același tip de emoție, dragostea, aprecierea față de țară, reiese indirect din considerația pe care emițătorul o exprimă în exemplul următor unde manifestarea emoțiilor pe parcursul discursului este punctată chiar și lexical:

,,Mi-e rușine când văd că un președinte al României se maimuțărește pe plajă cu doamna Udrea. De ei mi-e rușine! Vreau să fiu mândru de dumneavoastră și noi să fim mândri de România!”

Manifestarea emoțiilor pe parcursul discursului este punctată chiar și lexical:

,,Eu, astăzi, am emoții pentru soarta acestei moțiuni, pentru că de soarta acestei moțiuni depinde soarta a milioane de oameni. “(O.P, 2012)

,,Mai știu un lucru: că pot să mă uit în ochii celor la care mă voi duce în noiembrie să cer votul și știu sigur că alături de dumneavoastră putem să îndreptăm relele actuale.” (O.P, 2012)

,,Pentru prima oară încerc un sentiment de milă pentru primul ministru.”

De asemenea se remarcă faptul că implicarea acestui președinte de partid este una totală, având în vedere formulari ca:

,,Sunt gata, alături de colegii mei din Uniunea Social-Liberală, să nu facem calcule electorale, cât câștigăm, cât pierdem în alegeri, atâta timp cât șase luni de scurtare a suferințelor oamenilor sunt mai importante decât orice calcul electoral.” (O.P, 2012)

,,Mă consider, doamnelor și domnilor, alături de dumneavoastră responsabil de modul în care România își apără aceste interese legitime, de modul în care România are aliați în apărarea acestor interese legitime și cred că împreună putem să atingem aceste obiective absolut fundamentale pentru România.”

Politicianul adus în discutie se simte responsabil pentru tot ceea ce spune în legatură cu viitorul Romaniei și își dorește să îi responsabilizeze și pe ceilalți români facând apel la emoțiile lor.

2.Emoții disforice

La fel ca în cazul emoțiilor pozitive, unele emoții disforice derivă din anumite valori, atitudini pe care emițătorul și le asumă în mod direct, sau care îi sunt atribuite de către destinatar.

În exemplul următor emoția este atribuită auditoriului în mod ipotetic prin ,,nenorocire” – termen afectiv disforic, epistemic:

,,Singura nenorocire pentru România este să rămâneți aici lipiți de scaune în timp ce oamenii vă vor afară. Asta este singura nenorocire!”

De asemenea se subliniaza rusinea pe care politicianul o resimte in acest moment, dar si dorinta sa de a se simți mândru dupa ce românii vor veni la vot.

,,Mi-e rușine când văd că un președinte al României se maimuțărește pe plajă cu doamna Udrea. De ei mi-e rușine! Vreau să fiu mândru de dumneavoastră și noi să fim mândri de România!”

Astfel, se poate observa prin exemplele aduse rolul argumentativ pe care il capată emotiile în cadrul discursului politic.

În concluzie, putem spune că modelul lui Plantin demonstrează cu succes rolul decisiv al emoției în argumentare. Așa cum am menționat în precizările teoretice din capitolul al II-lea , vorbim nu doar despre o emoție exprimată la nivelul discursului, ci despre un discurs al inducerii emoției la nivelul auditoriului.

3.5. Imbogățirea lexico-semantică a limbajului politic actual

Odată cu trecerea perioadei dominate de ,,limba de lemn” a regimului comunist, pe scena politică românească, se poate observa o explozie lexicală care contribuie la eficientizarea unui discrurs politic reprezentând totodată o maniera de a marca personalitatea emițătorului prin folosirea unor proceede ale expresivități.

Perspectivele moderne care discută expresivitatea discursului politic consideră că ,,omanenii politici își aleg imaginile din domeniile care le sunt familiare sau care ii obsedează; jucându-se cu cuvintele, ei se descoperă, se dezvăluie…).

Nu ne vom opri pe parcursul acestei lucrări asupra abordării în detaliu a lexicului limbi politice actuale, dar vom puncta câteva aspecte legate de amestecul de coduri și limbaj figurativ.

Discursul politic românesc abundă în cuvinte ce țin de registrul publicistic, popular sau științific, dar în același timp sunt utilizate și împrumuturi din engleza (neologismul șocant), jocul de cuvinte, inventivitatea lexicală și distorsiunile semantice. Astfel, limbajul figurativ se amestecă cu termeni ce țin de domeniul medical, de știintele fizico-chimice și ale naturii, elementele terminologiei militare sau ale știintei matematice.

Șcena politică reflectă pe lângă o dinamică a limbajului, o dinamică a sensurilor și o depășirea a limitelor dintre variantele stilistico-functionale ale limbii. Astfel, discursul politic românesc contemporan prezintă o serie de procedee retorice printre care se numără metafora (cea mai răspândită pentru caracterul său evaluativ), metonimia prin care numele propri de regulă, cele geografice sunt utilizate pentru desmnarea unor instituții situate în locurile respective (Cotroceni, Casa Alba) sau numele capitalelor unui stat în locul termenilor președenție sau guvern (,,competiție între Cotroceni și Palatul Victoria”).

De asemenea politicieni utilizează expresii populare, jocuri de cuvinte sau eufenisme prin care se conturează ironia introdusă în mod voit ca o apreciere negativă, adesea violentă la adresa unui eveniment sau a unei persoane. Spre exemplu, Victor Ponta ironizează actiunea opoziției prin limbajul folosit: ,,despre "băieții deștepți" din energie, cărora le tot reziliază contractele domnul Băsescu și domnul Ungureanu și tot au contractele în funcție” (O.P, 2012).

Printre creatiile lexicale inedite utilizate în discursul politic argumentativ se numară:

lexic conotat negativ, depreciativ:

"juni trepăduși"

"problemele politice ale vicleanului Traian Băsescu nu se rezolvă prin instalarea cabinetului Ungureanu".

lexic preluat din terminologia militară, specifică pentru redarea unor comportamente agresive în relatiile politice:

,,să considerăm o prioritate lupta împotriva crimei organizate și a bandelor infracționale care sufocă viața de zi cu zi a cetățeanului, acum, în 2012, în România.

,,dar totul făcut pe baza unei strategii transparente, care să răspundă la o singură problemă: nu ce câștigă Guvernul astăzi, ci ce câștigă România mâine și ce vom face mâine și poimâine în ceea ce înseamnă bătălia europeană și mondială pentru resurse.’’

lexic preluat din știintele matematice:

,,în 2013, plus în perioada de încă doi ani”

lexic preluat din medicina:

,,Autismul fostului guvern a dus la căderea acestuia și cred că reconectarea la ce înseamnă vocea publică vă poate ajuta în demersul dumneavoastră.”

inserția unor glume care destind atmosfera încordată:

,,Am recunoscut că întâi am fost la agricultură, că acolo dădeau și mâncare! Știți cum, aici doar cărți, bănuiesc!”

,,Toți cei care astăzi aveți curajul să treceți peste amenințările din "Iliada” (…).

În concluzie, receptarea discursului presupune observarea detaliată a mecanismelor performativități discursive: utilizarea negației, a interogației sau a limbajului metaforic, însă sa generalizat ideea că politicienii români vorbesc mult, abstract și metaforic, dar fac puțin pentru cei cărora se adresează.

Concluzii

În discurcul politic al lui Victor Ponta din cadrul ședinței comune a Camerei Deputaților și Senatului, se remarcă prezența elementelor specific unei argumentări corecte, dar și erori de argumentare in acelasi timp. Alături de argumentare sunt prezente și elemente ale ethosului, pathosului, logosului, mărci ale subiectivități. Astfel, acest discurs este unul bine structurat, clar polemic, întrucât figura partidului adversar este prezentă în text, iar aceasta contradictie pe care o realizeaza o susține prin numeroase argumente și exemple.

CONCLUZII FINALE

Prezenta lucrare a urmărit câteva obiective clare:expunerea conceptelor de baza ale argumentări, însoțite de definiți și exemple,rolul argumentări în menținerea și capatarea puteri discursive, evidențierea elementelor particulare ale discursului politic, strategi de manipulare, retorica, interogație și negație.

Prima parte a lucrării a evidențiat conceptele teoretice legate de analiza de discurs, tehnicile de argumentare și retoric, iar a doua si a treia parte au nuanțat conceptele cu ajutorul exemplelor.

Am ales sa cercetez aceasta tema considerând importantă intervenția discursivă a politicienilor, intervenție care influențeaza alegerea auditorului în măsura în care este înțeleasă și receptata de acesta.

La sfârșitul acestui demers șiintific am ajuns la urmatoarele observații:

Perioada contemporană accentuează la fel de mult ca și perioada antică, dimensiunea estetică a discursului utilizând mijloace retorice diverse. Actorul politic se simte nevoit să recurgă la diferite strategii retorico-argumentative pentru aș atinge scopul în fața auditorului său.

Utilizând discursurile lui Victor Ponta am remarcat faptul că discursul politic actual utilizează cu precădere faptele ca argumente.

Cele mai frecvente strategii comunicaționale ale discursului politic contemoran folosite sunt: ambiguitatea, ironia, atacul direct și totodata implicarea emoților în comunicare.

Spre deosebire de alte tipuri discursive ce vizează acțiunea din partea auditoriului receptor, discursul politic „urmărește cu toată puterea să determine acțiunea favorabilă puterii pe care o reprezintă și pune în mișcare toate mijloacele de care dispune pentru a-și atinge scopul. Eșecul în acțiune este eșecul în discurs. Poate că nicăieri nu este atât de strânsă legătura dintre practica discursivă și rezultatele ei decât în perimetrul discursului politic” (Sălăvăstru,1999, p.93).

Se poate vorbii despre o caracteristica principală a discursului politic – ascunderea, insinuarea, falsificarea gândirii, adica manipularea publicului avizat, avand o „deschidere considerabilă în raport cu auditoriul posibil”. Ca urmare, se poate spune că publicul căruia discursul politic i se adresează exercită un tip de constrângeri asupra acestuia. Aceste constrângeri aparțin sferei interesului practic, în care „descrierea realității este un mijloc pentru adevăratul scop al intervenției discursive: acțiunea de legitimare”. Pe langa acestea Constantin Sălăvăstru distinge in lucrarea sa despre puterea politica între „libertățiile de care beneficiază discursul politic” și „limitele pe care nu le poate depăși în raport cu alte forme ale discursivității”.

Politicienii recurg atat la folosirea limbajului metaforic, cat si la exprimarea emotiei pentru a argumenta.

In finalul lucrarii putem conchide faptul ca discursul politic se defineste prin „posibilitatea valorificării unor proceduri și mecanisme dintre cele mai diferite” dupa cum am putut observa in analiza noastra.

În concluzie trebuie să nu uităm că, lucrarea de față reprezintă o pagina deschisă a unui fenomen complex ce este în plină dezvoltare și manifestare.

SIGLE ȘI ABREVIERI

DEX Dicționarul explicativ al limbii române (coord.: Ion Coteanu, Luiza Seche, Mircea Seche), București, Editura Academiei, 1975; (coord.: Ion Coteanu, Lucreția Mareș), București, Univers Enciclopedic, 1998.

DOOM2 Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a, București, Editura Univers Enciclopedic, 2005.

DSL Bidu-Vrănceanu, A., C. Călărașu, L. Ionescu Ruxăndoiu, M. Mancaș, G. Pană Dindelegan, 2002: Dicționar de științe ale limbii (DSL), ediția a doua, București, Editura Nemira.

Sigle politice

P.D. / PD Partidul Democrat

PDL Partidul Democrat

P.N.L. / PNL Partidul Național Liberal

P.S.D. / PSD Partidul Social Democrat

UDMR Uniunea Democrată a Maghiarilor din România 

UNPR  Uniunea Nationala pentru Progresul Romaniei

FMI Fondul Monetar Internațional 

UE Uniunea Europeană 

USL Uniunea Social-Liberală

BIBLIOGRAFIE

1.Lucrări de referință

Aristotel, 2004, Retorica, trad. M.-C. Andrieș, IRI, București.

Amossy, Ruth, 2006, L’argumentation dans le discours, Armand Colin, Paris.

Coteanu, Ion, 1973, Stilistica funcțională a limbii române, vol.I, Stil, stilistică, limbaj,

Bucuresti, Editura Academiei Republicii Socialiste România.

FH van Eemeren, Grootendorst, R., 2004, O teorie sistematică de argumentare, Cambrdge Univ Press.

Hitchcock, D., B. Vertheij (eds.), 2006, Arguing on the Toulmin model, Dordrecht, Springer.

Hoarță-Cărăușu, Luminița, 2008, Discursul politic românesc. Elemente de retorică lingvistică aplicată, în Analele științifice ale Universității „Al. I. Cuza” din Iași, Secțiunea IIIe Lingvistică, Tomul LIII/2007, Editura Universității „Al. I. Cuza” Iași.

Ilie, Cornelia, 2003, „Histrionic and agonistic features of parliamentary discourse”, Studies in Communication Sciences.

Oleron, Pierre, 1983, L’argumentation, Paris, PUF.

Orwell, George, 1986 [1945], „Politics and the English language”, în Seyler, Boltz 1986.

Plantin, Christian, 1998, “Les raisons des émotions”, in M. Bredi (ed.), Forms of argumentative discourse/Per un’analisi linguistica dell’argumentare, Bologna, CLEUB.

Perelman, C. și Olbrechts-Tyteca, L. (1969) Noua retorica:. Un tratat de argumentare. ( John Wilkinson și Purcell Weaver , Trans.). Notre Dame: Universitatea din Notre Dame Press.

Rovența-Frumușani, Daniela, 2004, Analiza discursului. Ipoteze și ipostaze, București, Editura Tritonic.

Sălăvăstru, Constantin, 1996, Raționalitate și discurs. Perspective logico-semiotice asupra retoricii, București, Editura didactică și pedagogică.

Sălăvăstru, Constantin, 1999, Discursul puterii, Iași, Editura Institutul European.

Sălăvăstru, Constantin, 2003, Teoria și practica argumentării, Iași, Polirom.

Stati, Sorin, 1990, Le transphrastique, Paris.

Stoica, Gabriela, 2012, Afect și afectivitate. Conceptualizare și lexicalizare în româna veche, București, Editura Universității din București.

Ștefănescu, Loara, 2001, Retorica argumentării în discursul politic contemporan, București, Editura Universității din București.

Ștefănescu, Loara, 2003, Discursul politic contemporan: parametri lingvistici și retorica argumentației, teză de doctorat, Universitatea din București.

Toulmin, Stephen,“Reasoning in theory and practice”, în D. Hitchcock, B. Vertheij

(eds.), 2006, Arguing on the Toulmin model, Dordrecht, Springer.

Trueblood, David Elton, 1942, The Logic of Belief, Harper and Brothers, New-York.

van Dijk, T A., 2000, „The Reality of Racism. On analyzing parliamentary debates on immigration”, Wiesbaden, Westdeutscher Verlag.

Zafiu, Rodica, 2007, Limbaj și politică, București, Editura Universității din București.

Zafiu, Rodica,Ușurelu, Camelia, Bogdan Oprea, Helga (eds.), 2011, Limba română: ipostaze ale variației lingvistice. Actele celui de-al 10-lea Colocviu al Catedrei de limba română (București, 3-4 decembrie 2010), vol. II, Pragmatică și stilistică, București, Editura Universității din București.

Quintilianus, Marcus Fabius, 1974, Arta oratorică, București, Editura Minerva, vol. I, III.

2.Dicționare

DEX – Dicționarul explicativ al limbii române (coord.: Ion Coteanu, Luiza Seche, Mircea Seche),București, Editura Academiei, 1975; (coord.: Ion Coteanu, Lucreția Mareș), București, Univers Enciclopedic, 1998.

DSL – Bidu-Vrănceanu, A., C. Călărașu, L. Ionescu Ruxăndoiu, M. Mancaș, G. Pană Dindelegan, 2002: Dicționar de științe ale limbii (DSL), ediția a doua, București, Editura Nemira.

DOOM2- Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a, București, Editura Univers Enciclopedic, 2005.

3.Surse

http://en.wikipedia.org/wiki/Stephen_Toulmin consultat la 7.01.2014

http://www.unibuc.ro/facultati/litere consultat la 3.01.2014

http://www.observatorcultural.ro/LINGVISTICA consultat la 30.12.2014

https://www.google.ro/argumentarea+discursiva consultat la 20.03.2014

http://www.cdep.ro/pls/steno/steno.home consultat la 1.04.2014

http://www.rauflorin.ro/manipularea-o-armă-extrem-de-eficiența-a-politicienilor-metode-folosite-în-politica-actuală/ consultat la 10.04.2014

ANEXA 1

Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 27 aprilie 2012

Prezentarea, dezbaterea și adoptarea moțiunii de cenzură intitulate "Opriți Guvernul șantajabil. Așa nu, niciodată !", inițiată de 116 senatori și deputați.

Domnule președinte al Senatului,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

Toți cei care astăzi aveți curajul să treceți peste amenințările din "Iliada" și să fiți prezenți aici ca să vă faceți datoria față de cei care v-au ales,

Doresc, în intervenția mea, să prezint viziunea Uniunii Social-Liberale, cel mai important, în acest moment, cel mai mare grup politic din Parlamentul României și, în mod sigur, cea mai importantă forță politică, în acest moment, în România, referitoare la situația actuală și la ceea ce avem de făcut în următoarele luni, până la alegerile generale, alegeri care vor reda românilor dreptul de a-și alege cu adevărat conducătorii.

Domnule prim-ministru Ungureanu,

Vă rog să fiți foarte liniștiți, nu ne aflăm aici ca să vă criticăm, să vă admonestăm, să vă amenințăm. Dimpotrivă, cred că ar trebui să încep prin a vă mulțumi. Apreciez grija dumneavoastră personală, a Serviciului de Informații Externe și a Guvernului pentru siguranța vacanțelor mele. Pot să vă asigur că n-am mers niciodată în vacanță pe banii de la OMW Petrom. 

Anul trecut, se ocupa de vacanța mea idolul și mentorul dumneavoastră, domnul Traian Băsescu. Mă gândeam că, știți cum e, securiștii, între ei, au preocupări comune – unde își fac vacanțele liderii opoziției.

Vă promit că – și domnul Antonescu, dacă pot să-mi asum acest lucru – n-o să ne preocupăm unde o să fiți dumneavoastră în vacanță de săptămâna viitoare. 

Avem însă datoria, dincolo de a expune situația actuală a României, de a răspunde majorității covârșitoare a românilor, care doresc o schimbare, o schimbare astăzi, cât mai repede posibil, dacă se poate, mult înainte de alegerile din noiembrie. Avem datoria să spunem care sunt soluțiile noastre și ce considerăm că trebuie făcut, cât mai repede posibil, pentru România.

Am spus acest lucru și în urmă cu 80 de zile, la învestirea Guvernului Ungureanu. Am prezentat 15 puncte pe care Uniunea Social-Liberală le considera și le consideră extrem de importante pentru România. Bineînțeles, propunerea noastră de dialog, de construcție a fost tratată cu ceea ce este în acest moment singura caracteristică a Guvernului Ungureanu, și anume aroganța. Aroganța, când se bazează pe ceva, are, eventual, o scuză. Când nu te bazezi pe nimic, e un simplu viciu și poate doar să te transforme în ridicol.

Eu, astăzi, am emoții pentru soarta acestei moțiuni, pentru că de soarta acestei moțiuni depinde soarta a milioane de oameni. Cum pot să spun că nu mă interesează ce se întâmplă astăzi, că n-am emoții, că să facă românii ce vor? Simt nevoia de a fi responsabil și de a spune românilor, dacă astăzi moțiunea de cenzură trece, ce considerăm noi important de făcut pentru România: aplicarea legilor.

Am auzit, în discursul unui prim-ministru, care nici măcar nu are scuza că este profesor de drept neconstituțional, ca Emil Boc, spunând că, în principiu, legile se aplică.

Eu nu cred că "în principiu" și mai ales cei care n-au principii nu pot să vorbească despre asta. Eu cred că legile trebuie să se aplice din nou în România, cred că trebuie să oprim haosul, care în acest moment s-a întins în toate instituțiile publice, trebuie să adoptăm, cu adevărat, măsuri stimulative pentru mediul economic aflat în recesiune, trebuie să asigurăm obligațiile internaționale pe care România și le-a asumat, dar nu să le asigurăm pe hârtie sau în scop electoral, ci pentru binele României. Trebuie să asigurăm cât mai rapid o administrație depolitizată și o corectă utilizare a banilor publici, să considerăm o prioritate lupta împotriva crimei organizate și a bandelor infracționale care sufocă viața de zi cu zi a cetățeanului, acum, în 2012, în România.

Nu sunt multe lucruri care se pot face în șase luni, dar pot fi oprite multe greșeli în aceste șase luni și, da, pot fi făcute câteva lucruri foarte concrete. Am să mă refer la ele.

În primul rând, trebuie rezolvate cele șase grave probleme deschise în doar cele 80 de zile de existență de Guvernul Ungureanu. Vreau să fiu corect, de Guvernul Băsescu-Ungureanu. Nu poți să dai toată vina pe cel care execută, trebuie să dai vina și pe cel care decide. 

Deci Guvernul Băsescu-Ungureanu a deschis șase probleme extrem de importante, care trebuie rezolvate în perioada imediat următoare. Sincer, îmi doresc să nu mai avem ocazia să ascultăm raportul la 100 de zile, că deja știm ce nu s-a realizat în această perioadă.

Referitor la societățile din energie și la resursele naturale.

Uniunea Social-Liberală a solicitat și va solicita în continuare, în primul rând, transparență, nu licitații ascunse, nu firme dubioase, pe care, probabil, doar Serviciul de Informații Externe le cunoaște, nu vânzarea la prețuri mici și pe șpăgi mari a ceea ce mai are România în acest moment.

Suntem cu totul în ideea dezvoltării societăților din energie, a societăților care administrează resurse naturale, suntem cu totul în favoarea ideii unor parteneriate cu societăți private, dar totul făcut pe baza unei strategii transparente, care să răspundă la o singură problemă: nu ce câștigă Guvernul astăzi, ci ce câștigă România mâine și ce vom face mâine și poimâine în ceea ce înseamnă bătălia europeană și mondială pentru resurse.

În al doilea rând, banii pentru baronii locali ai PDL, UDMR, UNPR. Domnul prim-ministru Ungureanu, cu cinism și aroganță, i-a anunțat pe cei foarte mulți, milioane de români, care au neșansa de a trăi, până acum, până în iunie, în localități și județe care nu sunt conduse de PDL, UDMR, UNPR, că ei nu au dreptul la bani publici.

Asta a spus premierul Ungureanu: dacă n-aveți președinte de consiliu județean pe Flutur, pe Popescu, pe toți baronii ăștia, care sprijină, bineînțeles, Guvernul Ungureanu, toți ceilalți nu aveți dreptul să primiți niciun leu din bani publici.

Vreau să reamintesc, apropo de lege, pe care "în principiu" o aplică Guvernul Ungureanu și pe care eu cred că trebuie s-o aplicăm tot timpul, Legea nr. 500/2002 spune foarte clar: "Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului se repartizează prin hotărâri ale Guvernului pentru finanțarea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute, apărute în timpul exercițiului bugetar." Șpăgile lui Flutur și Falcă nu sunt "cheltuieli neprevăzute apărute în timpul exercițiului bugetar". 

Cred și susțin că viitorul Guvern, poate chiar de săptămâna viitoare, trebuie să oprească, să abroge hotărârea Guvernului prin care 170 de milioane de euro s-au dat baronilor locali ai PDL și trebuie ca acești bani să fie folosiți în mod legal.

În al treilea rând, există un principiu european trecut în Constituția României și în legile României: autonomia universitară. Să încalci acest principiu ca să fii sigur că te mai susține UDMR-ul la guvernare, este un lucru pe care doar prim-ministrul Ungureanu îl consideră normal. 

Eu consider că decizia, în fiecare universitate, indiferent că este din Târgu-Mureș, din Timișoara sau din Constanța, trebuie luată conform principiului autonomiei universitare, nu la București, facultate contra voturi, ca să stai în funcție până în noiembrie. Aceasta este părerea noastră, aceasta este opțiunea noastră politică și asta trebuie făcut.

Restituirea proprietăților – o altă problemă gravă cu care Guvernul Ungureanu se confruntă, în stilul clasic: se confruntă până se lasă păgubaș.

Vreau să fiu foarte onest și să vă spun că Legea nr. 247/2005, privind regimul restituirii proprietăților, scrisă de către un vajnic susținător al domnului Ungureanu și al domnului Băsescu, doamna ministru Monica Macovei, înțeleg că nu mai e bună acum. Eu, în 2005, alături de colegii mei, am spus că nu e bună. Am votat împotriva ei, dar s-a aplicat acea lege și nu poți, nici de principiu, nici de neprincipiu, să spui că, după ce unii au primit tot înapoi, altora le dai 15%.

Aveam o întrebare, sigur, retorică pentru un istoric, mai degrabă pentru un jurist: dacă domnul Ungureanu apuca să vândă "Cupru Min", puteam să-l naționalizăm și să dăm 15% înapoi celor care l-au cumpărat?

Dacă așa gândește…

Sigur, domnul Ungureanu spune că-i liberal. Eu m-am aliat cu adevărații liberali, care sunt convins că nu vor gândi așa vreodată.

Munca domnului ministru Orban, tardivă, ineficientă, din păcate, nu este susținută de voință politică și de instrumente politice. Ne aflăm în luna iunie, din nou, în pragul unei crize. Știți că Guvernul Ungureanu se angaja să ducă absorbția fondurilor europene la 40% în acest an.A făcut progrese importante, de la 6,75% la 6,80%. Cred că, în ritmul acesta, poate în 2200 va absorbi Guvernul Ungureanu, chiar dacă nu mai are în rândurile sale pe cel mai bun ministru la absorbție.

Trebuie, de săptămâna viitoare, să dăm ministerului care coordonează fondurile structurale instrumentele și autoritatea politică, să dăm resursele necesare pentru cofinanțare, să simplificăm procedurile și, mai ales, să combatem acordarea fondurilor europene pe criterii pur politice și clientelare.

A șasea, dar, de fapt, cea mai importantă problemă – banii încasați, în mod ilegal, în mod neconstituțional, de Guvernul Boc și Guvernul Ungureanu de la cei mai săraci și mai amărâți oameni din această țară, de la pensionari.

Guvernul Boc a făcut o mare greșeală. Guvernul Ungureanu o perpetuează. Banii luați, repet, în mod ilegal de la pensionari, acel 5,5% contribuție la asigurările de sănătate, doar pentru cei care, doar pentru ceea ce depășește 740 de lei, trebuie restituiți imediat.

Mulțumesc colegilor mei deputați care săptămâna aceasta au votat, încă o dată, în comisiile de specialitate, un calendar clar – restituirea, în tranșe egale lunare, până în decembrie 2012, a banilor luați de la pensionari. (Aplauze)

Spunea domnul Ungureanu că imediat va da afară un ministru care greșește. Bănuiesc că ați dat-o deja afară pe doamna Boghicevici sau, dacă nu vă lasă domnul Falcă, mai încercați, cum ați încercat și cu domnul Blejnar.

Important este că, dacă acest Guvern șantajabil, ineficient, arogant rămâne în funcție, toate aceste decizii greșite vor produce, în continuare, efecte negative, iar pentru noi, în luna noiembrie, va fi mult, mult mai dificil să reparăm aceste greșeli ale Guvernelor Boc și Ungureanu.

Mai vreau să fac o precizare. L-am ascultat pe primul ministru și simt nevoia să-i precizez că moțiunea de cenzură este împotriva Guvernului Ungureanu. Domnia Sa mi-a creat impresia că susține o moțiune de cenzură împotriva Guvernului Tăriceanu sau Năstase. Trebuie să fiți mult mai legat de realitate. Cel care se află la guvernare este Traian Băsescu, este PDL-ul, este un prim-ministru Emil Boc sau Mihai Răzvan Ungureanu, iar acest Guvern, care a guvernat prost în ultimele 80 de zile, este bine să fie înlocuit.

Au fost – și n-aș vrea să reiau foarte mult – cele 15 puncte pe care Uniunea Social-Liberală, încă din luna februarie, a fost dispusă să și le asume: reducerea contribuțiilor la asigurările sociale, pentru a da un semnal pozitiv celor care creează locuri de muncă în zona privată, celor care vor să facă investiții străine directe. Am sperat, pentru două zile, că și Guvernul actual va înțelege acest lucru, după ce șeful Guvernului, domnul Băsescu, a ieșit și a spus: "Nu CAS-uri, ci dăm banii, pe care tot eu i-am luat de la oameni, înapoi." În vajnica tradiție a Guvernului Boc, domnul Ungureanu s-a răzgândit și a înțeles că tot domnul Băsescu are dreptate.

Am vorbit de Tratatul de guvernanță bugetară și fiscală și am vorbit de funcționarea Parlamentului. În acest moment, domnule prim-ministru, Senatul României funcționează, deoarece Uniunea Social-Liberală are o majoritate consolidată acolo. Camera Deputaților nu funcționează, pentru că este condusă, în mod abuziv și ilegal.

Auzeam propagandiștii PDL-ului spunând: "Să-și dovedească USL-ul majoritatea la vot." Păi, asta înseamnă că trebuie să-și dovedească și puterea majoritatea în Camera Deputaților. Și-a dovedit-o alaltăieri, la Tratatul de guvernanță fiscală, când au fost 134, adunați cu forța și care au fugit imediat ce domnul Oltean a constatat, numărând și dovedind că se poate număra și corect când ești în fruntea Camerei Deputaților, că nu există o asemenea majoritate.

Am vorbit de Schengen și de Mecanismul de Cooperare și Verificare și vreau să vă reamintesc că Guvernul actual și România ar fi trecut prin cea mai rușinoasă poziție posibilă dacă împreună cu domnul Tăriceanu și cu domnul Dușa n-am fi venit să asigurăm voturile necesare pentru ridicarea imunității unui adevărat pedelist, Mihail Boldea.

Vorbe foarte multe, fapte deloc. Am vorbit de depolitizarea structurilor deconcentrate – și, bineînțeles, nu s-a depolitizat nimic -, de restituirea salariilor și pensiilor – înțeleg că, de principiu, se vor restitui -, despre utilizarea fondului de rezervă al primului ministru doar conform legii – și domnul Ungureanu tocmai anunța că l-a triplat, ca să nu se supere baronii pedeliști pe el și să-l mai țină totuși câteva luni în funcție -, despre "băieții deștepți" din energie, cărora le tot reziliază contractele domnul Băsescu și domnul Ungureanu și tot au contractele în funcție, probabil ca să plătească vacanțele domnului Ungureanu și ale domnului Băsescu în perioada următoare.

Am vorbit despre Roșia Montană. Roșia Montană voia să fie un proiect al domnului Băsescu. Sigur, este și al domnului Ungureanu, n-o fi ajuns degeaba prim-ministru. Eu cred că este un proiect al României și trebuie făcut doar în interesul României, și nu în interesul unor oameni politici care vor să se îmbogățească pe seama României și, sigur, a partenerilor lor din afara țării.

TVA-ul la produsele agricole a rămas tot în forma actuală și vom avea din nou agricultorii români dezavantajați față de cei din afară. Salariul minim s-a povestit despre el că va fi crescut, nu a fost, deși ar fi putut să aducă mai multe încasări la bugetul asigurărilor sociale. Ce să mai spun despre autonomia universitară și, mai ales, despre Legea electorală?!

Stimați colegi,

Vreau să vă anunț – și să mulțumesc colegilor senatori, care au votat deja, la fel se va întâmpla și în Camera Deputaților – că vom avea, în toamnă, deputații și senatorii României aleși prin vot uninominal pe principiul – cel care este primul în colegiu merge în Parlament. (Aplauze)

Asta înseamnă că cei care lipsesc astăzi știu ei de ce lipsesc și nu vor mai fi în Parlamentul următor, iar acesta e un lucru bun pentru România.

Vreau să lămurim un lucru foarte clar și să răspund, sigur, distinsului deputat, domnul Paleologu, pe care n-aș putea să-l contrazic când vorbește despre hoțiile și tâmpeniile făcute de cei de la guvernare.

Programul Uniunii Social-Liberale, la care am lucrat împreună, toți cei din USL, este programul cu care vom merge în campania electorală și este programul pe care-l vom aplica imediat după alegeri. Există însă momente importante în viața unei țări când trebuie să iei decizia mai repede, când timpul nu te lasă să mergi în ritmul normal.

Vreau s-o spun foarte clar astăzi, în primul rând, pentru colegii mei, în al doilea rând, pentru români și, sigur, în final, pentru domnul Paleologu, pentru Lăzăroi, Andronici, Turcești: alături de Uniunea Social-Liberală, sunt gata să-mi asum, chiar de mâine, răspunderea conducerii țării.

Sunt gata, alături de colegii mei din Uniunea Social-Liberală, să nu facem calcule electorale, cât câștigăm, cât pierdem în alegeri, atâta timp cât șase luni de scurtare a suferințelor oamenilor sunt mai importante decât orice calcul electoral.

Sunt absolut convins, cu un program așa cum l-am prezentat, cu oameni experimentați și integri și cu multă, multă bună-credință, că vom putea în aceste șase luni să facem ceea ce românii așteaptă de la noi și sunt convins că românii, în noiembrie, ne vor da un mandat de încă patru ani pentru a merge mai departe în conducerea țării.

Vreau să fac o paralelă pe care istoricii, în mod sigur, o cunosc foarte bine. Prin decizia din august 1944, luată de Majestatea Sa Regele Mihai, România a scurtat cu șase luni războiul mondial. A fost o trădare din partea Majestății Sale? Așa consideră Traian Băsescu. Eu cred că România a făcut bine și cred că, atunci când poți să scurtezi suferințele oamenilor, nu te gândești niciodată la tine și la riscurile pentru tine ca persoană, așa încât o mai spun încă o dată, domnule Paleologu: sper, săptămâna viitoare, să fiți în Parlament și să votați Guvernul USL condus de mine.

Fac un apel și la alți parlamentari, sigur, cei foarte puțini prezenți și cei care în acest moment, încuiați prin birouri și pe la grupuri, sper măcar că se uită la televizor, dacă nu le-a tăiat domnul Boc sau doamna Udrea și televizoarele: veniți în Parlamentul României și faceți-vă datoria față de cei care v-au ales; nu negociați cu noi!

Nu știu, mă uit dacă domnul Prigoană mai e în sală…

Unde ești, domnule Prigoană?

Îmi spunea domnul Prigoană că votează moțiunea dacă-l susțin ca primar.

Nu vă susțin, domnule Prigoană, îl susțin pe Sorin Oprescu. Dar vă rog totuși să votați cum credeți dumneavoastră și apreciez faptul că sunteți în sală și că veți participa la vot.

Știu… Vreau doar să fac adevărata paralelă, singurul lucru care pentru mine și pentru foarte mulți oameni va rămâne ca amintire despre această moțiune de cenzură. În timp ce cei sănătoși trupește fug din sală crezând că "fuga e sănătoasă, chiar dacă e rușinoasă", lângă mine se află un prieten al meu și un deputat care astăzi a vrut să-și facă datoria față de cei care l-au ales; și vreau să-i mulțumesc lui Ionuț Chisăliță… (aplauze prelungite)… să-i spun că rămâne prietenul nostru și că, indiferent de rezultatul moțiunii, indiferent dacă rămâne sau pleacă Guvernul actual, în inima mea va rămâne gestul pe care Ionuț l-a făcut față de lașii, față de fricoșii, față de lipsiții de demnitate care stau ascunși prin birouri, sub paza unor lideri care-i merită cu adevărat.

Sunt absolut convins că cei care astăzi lipsesc trebuie să meargă să vorbească cu cei care suferă în urma deciziilor lor. Cred că cei care lipsesc trebuie să vorbească cu pensionarii cărora li s-au luat banii în mod ilegal și care sunt trimiși în instanță să-și recupereze dreptul lor, trebuie să vorbească cu șomerii care au rămas în urma măsurilor luate de Guvernul PDL, trebuie să vorbească cu studenții din Târgu-Mureș, cu oamenii care așteaptă, de mulți ani, să-și primească proprietățile conform legii, cu oamenii terorizați de clanuri mafiote protejate de puterea centrală, aflată în acest moment la Parlament și la Guvern.

Dacă această moțiune de cenzură nu trece, toți acești oameni vor suferi, în continuare, din cauza unui Guvern și a lipsei de curaj a celor care astăzi lipsesc.

Nu știu rezultatul acestei moțiuni. Știu un singur lucru: că toți cei care astăzi, membri ai USL sau nemembri ai USL, vor vota această moțiune de cenzură își vor face datoria față de cei care i-au ales. Mai știu un lucru: că pot să mă uit în ochii celor la care mă voi duce în noiembrie să cer votul și știu sigur că alături de dumneavoastră putem să îndreptăm relele actuale.

Vă mulțumesc și sper să avem succes.

ANEXA 2

Discurs susținut de Victor Ponta, premierul României și președintele PSD, cu privire la poziția României în Europa – Parlamentul României, 20.11.2012 (R.E, 2012)

Stimați colegi, membri ai Guvernului, vă mulțumesc pentru oportunitatea pe care mi-ați oferit-o de a prezenta astăzi în fața Parlamentului României întrunit în ședință comună punctul de vedere al Guvernului referitor la negocierile care se poartă la nivelul Uniunii Europene privind cadrul financiar multianual 2014-2020.

Sunt câteva mesaje foarte clare pe care aș dori să le transmit, să vă informez și, evident, să vă cer sprijinul pentru a le avea în vedere în activitatea următoare. În primul și în primul rând, doresc să spun încă o dată că acest subiect, cadrul financiar multianual, numit în termeni mai comuni bugetul Uniunii Europene pentru 2014-2020, este un subiect de maximă importanță pentru toate instituțiile statului român și pentru toți cetățenii români. Putem să simplificăm foarte mult lucrurile și să arătăm că în funcție de deciziile care se vor adopta în perioada următoare fiecare agricultor din România va ști care este sprijinul pe care îl primește prin plăți directe de la Uniunea Europeană, fiecare autoritate locală din România va ști care este volumul și tipul de programe pe care le poate accesa din fondurile de coeziune, fiecare organizație neguvernamentală, universitate, sindicat, poate să afle, să știe în ce fel va beneficia în mod concret și pe ce tipuri de programe de finanțare în perioada 2014-2020. Este un subiect care afectează viața fiecărui cetățean al Europei, implicit viața fiecărui cetățean român și cred că este de datoria Guvernului să informeze Parlamentul, Parlamentul fiind acea unică instituție în care sunt reflectate toate interesele, deciziile electoratului, atât partide aflate la guvernare, cât și partide aflate în opoziție. Consider că este dreptul și datoria fiecărui parlamentar din această țară, responsabil față de alegătorii săi, să cunoască aceste elemente, să le sprijine sau, dimpotrivă, să le critice și să poată să își îndeplinească obligația fundamentală față de alegători, aceea de a-i reprezenta aici, în cadrul Parlamentului României. Aș fi dorit, stimați colegi, ca astăzi să putem să auzim și punctul de vedere al grupurilor politice – cele care au un punct de vedere sau cele care au dreptul să aibă și să-și exprime un punct de vedere. Sunt convins că lucrul acesta, conform procedurilor parlamentare, se va întâmpla imediat după ce voi finaliza această prezentare.

În al doilea rând, stimați colegi, această informare a dumneavoastră, a membrilor Parlamentului României, este procedura folosită în toate statele de drept și în toate țările care formează Uniunea Europeană. Fiecare prim-ministru sau, în cazul republicilor prezidențiale, fiecare președinte, înainte de a merge să-și reprezinte țara și să participe la luarea deciziilor în cadrul structurilor europene, informează și cere sprijinul parlamentului național. Este ceea ce face cancelarul german, doamna Merkel, este ceea ce fac toți prim-miniștrii, este ceea ce se întâmplă astăzi în Parlamentul Portugaliei – primul-ministru informează parlamentul național și solicită sprijin pentru poziția țării sale. Nimeni nu participă la Consiliul European reprezentându-se doar pe sine și niciun stat de drept din Uniunea Europeană nu acceptă reprezentarea unei singure persoane care nu are alături de sine sprijinul instituțiilor fundamentale ale unui stat democratic, instituții fundamentale care sunt obligate să colaboreze, președinție, Guvern, Parlament, pentru o cât mai bună reprezentare a țării sale.

Mai mult, stimați colegi, consider că principalele elemente referitoare la poziția țării noastre și la beneficiile pentru România nu sunt secrete și nu trebuie să fie secrete, nu sunt apanajul unui singur om sau al unui cerc restrâns de oameni, atâta timp cât efectele se vor reflecta asupra fiecărui român și se vor reflecta într-o perioadă în care este foarte posibil ca actualii deținători ai funcțiilor administrative, președinte, prim-ministru, să nu mai fie în funcție. Cu atât mai mult, nu cred că 20 de milioane de români nu au dreptul sau nu au capacitatea intelectuală de a înțelege ceea ce înțelege un singur om și cred că este obligația Guvernului de a vă informa pe dumneavoastră, de a informa opinia publică și, prin dumneavoastră, alegătorii pe care dumneavoastră îi reprezentați.

Aș dori să mă refer foarte pe scurt la situația actuală a modului și a gradului de absorbție a tuturor fondurilor europene puse la dispoziția României în exercițiul financiar multianual 2007-2013. Simt nevoia să fac acest lucru pentru a da date clare, date precise, pentru a da posibilitatea dumneavoastră, celor care aveți răspunderea, sigur, jurnaliștilor, analiștilor politici și tuturor celor care se ocupă de informare să prezinte date concrete. Aș vrea să reamintesc în acest context că în ceea ce privește politica agricolă comună plățile directe în acești ani, din 2007 până în prezent, au fost efectuate într-un procent apropiat de 100%, în sume nominale au fost executate până acum 3,4 miliarde de euro din cele 6,5 afectate României, iar în zona plăților pentru dezvoltare rurală gradul de absorbție este de aproape 50%, 3,6 miliarde, urmând ca anul viitor, în 2013, plus în perioada de încă doi ani convenită conform sistemului de calcul, atât la plățile directe, cât și la plățile privind dezvoltarea rurală România să atingă un grad de absorbție mai mult decât satisfăcător, în zona 80-90%.

În ceea ce privește plățile din politica de coeziune, au fost afectate României în cifre rotunjite 19,6, 20 de miliarde de euro pentru exercițiul financiar 2007-2013. Până în acest moment au fost primite de către România peste 4 miliarde de euro, ceea ce în procente înseamnă 20% din fondurile de coeziune. În luna mai, atunci când dumneavoastră ați acordat încredere acestui Guvern, procentul era într-adevăr sub 10%. S-a dublat acest procent. Este important însă ca în 2013, 2014 și 2015 gradul de absorbție pentru politica de coeziune să depășească acel prag de 60% considerat o medie europeană.

În acest context, aș dori să vă informez și pe dumneavoastră, și opinia publică referitor la programele și la corecțiile financiare aplicate pentru deficiențele constatate de auditul național și auditul european privind desfășurarea și modul de utilizare a fondurilor de coeziune, deficiențe constatate în perioada 2009 – octombrie 2011, în perioada în care, și nu doresc să fac o polemică politică, o parte dintre colegii care nu se află astăzi în sală îndeplineau funcțiile de miniștri și răspundeau direct de desfășurarea acestor programe. Dacă în cazul Programului Operațional Sectorial pe Mediu Guvernul actual a acceptat corecțiile financiare solicitate la nivel european și a îndeplinit toate procedurile necesare, ceea ce va duce la reluarea plăților, la fel se întâmplă în Programul Operațional Regional, iar Programul Operațional Sectorial de Dezvoltare a Resurselor Umane, în baza corecțiilor financiare și a modificărilor de proceduri, în aceste zile auditul Comisiei Europene va lua în calcul toate aceste elemente în vederea efectuării plăților în luna decembrie. Vreau ca dumneavoastră, membrii Parlamentului și cetățenii României, să știe că valoarea corecțiilor financiare pentru neregulile și abaterile comise în perioada 2009-2011 se ridică la o sumă de aproape 600 de milioane de euro, corecții financiare pentru ceea ce nu s-a întâmplat corespunzător în perioada 2009-2011. Regret că nu se află astăzi în sală cei care ar fi putut să înțeleagă ce anume au greșit în acea perioadă și ce anume trebuie să suportăm și să plătim cu toții.

Referitor la Programul Operațional Sectorial Transport, un program extrem de important nu doar pentru România, absolut necesar pentru dezvoltarea structurii românești, acesta a fost de asemenea trecut în procedura de corecții financiare și presuspendare.

Îmi doresc să vă informez pe dumneavoastră că Direcția de Luptă Anti-Fraudă, corespondentul în România al Oficiului de Luptă Anti-Fraudă al Comisiei Europene, a constatat grave abateri de la legislație în desfășurarea unui proiect privind construcția autostrăzii Nădlac-Arad și în baza acestor constatări a sesizat Direcția Națională Anticorupție. Dacă doamna senator Anca Boagiu ar fi fost astăzi în sală, i-aș fi pus la dispoziție acest document pentru a-și însuși până la urmă responsabilitatea care-i revine pentru presuspendarea acestui program. La fel se întâmplă în cazul Programului Operațional Sectorial de Creștere a Competitivității, acolo unde în baza constatărilor neregulilor din 2009-2011, Guvernul actual trebuie să accepte corecții financiare și să repornească programul după ce se constată practic că acele nereguli au fost îndreptate prin legislația actuală.

Aș dori să mă refer foarte pe scurt la propunerile făcute la nivel european privind următorul mecanism financiar multianual al Uniunii Europene și să precizez că Guvernul României de-a lungul a aproape un an de zile a întocmit documentația necesară și a prezentat propriile așteptări și propuneri referitoare la sumele care trebuie alocate în perioada 2014-2020. Pe baza acestor propuneri și, sigur, pe baza raționamentului întocmit și efectuat de către Comisia Europeană, președintele Barroso, președintele Comisiei Europene, a prezentat o propunere pe care Guvernul României – și nu doar al României, ci al tuturor țărilor membre ale grupului numit „Prietenii Coeziunii” – a considerat că e o propunere corectă și sustenabilă. Această propunere a primit sprijinul Parlamentului European și al celorlalți prim-miniștri care au fost consultați în acest sens.

Din păcate, dincolo de această propunere a Comisiei Europene și a Parlamentului European – pe care Guvernul României o susține și pe care, dacă dumneavoastră veți considera din punct de vedere politic necesar, de asemenea veți arăta că o susțineți – există o altă propunere a președintelui Consiliului Euroepan, domnul Herman Van Rompuy, care prevede nu doar o scădere a sumelor alocate pentru Politica Agricolă Comună și pentru fondurile de coeziune – în cazul României, această scădere este între 7 și 8 miliarde de euro –, ci prevede noi condiții care, pentru România și pentru Guvernul României în perioada 2014-2020, vor avea ca efect reducerea capacității noastre de a absorbi aceste fonduri.

O să precizez foarte pe scurt doar trei dintre acestea: reducerea cofinanțării de la 85% la 75%, ceea ce înseamnă că în bugetul României trebuie prevăzuți în plus 6 miliarde de euro – fără acești 6 miliarde de euro prevăzuți în plus pentru cofinanțare nu putem absorbi respectivele fonduri europene; trecerea taxei pe valoare adăugată în categoria neeligibilității – ceea ce presupune, de asemenea, pentru bugetul României o alocare suplimentară de 12 miliarde de euro și reducerea avansurilor plătite din fonduri europene de la 7% la 2%. Sunt absolut convins că aceste cifre trebuia să fie prezentate și trebuia să fie explicate de către Guvern, de către președinte, de către toți cei care doresc să reprezinte România, explicând atât dumneavoastră, Parlamentului, cât și fiecărui cetățean român care este efectul asupra fiecărui cetățean din România, nu doar 400 de euro dintr-o împărțire extrem de mecanică a sumei la populația României, ci ce înseamnă acest lucru pentru capacitatea României de a avea o producție agricolă competitivă pe plan european, ce înseamnă pentru România posibilitatea sau imposibilitatea de a avea o infrastructură care să ne apropie de standardele europene, ce înseamnă pentru România capacitatea noastră de dezvoltare în ideea unei convergențe cu standardele europene.

Aș vrea să explic încă o dată, doamnelor și domnilor, că subiectul aflat în discuție este mult mai important decât oricare dintre persoanele și personalitățile politice sau decât un simplu conflict intern în campania electorală. Este vorba de obiective fundamentale pentru România în perioada 2014-2020 și cred că este obligația și responsabilitatea noastră, a tuturor, să ne batem pentru îndeplinirea acestor obiective. Singurul punct în care în mod fundamental mă despart de viziunea președintelui României este acela în care spun că interesul național al României nu poate fi nici negociat, nici supus unui compromis, așa cum solicită președintele. Cred că obligația noastră este să ne apărăm interesele legitime și să fim o țară respectată și o țară tratată în mod egal la nivel european. Mă consider, doamnelor și domnilor, alături de dumneavoastră responsabil de modul în care România își apără aceste interese legitime, de modul în care România are aliați în apărarea acestor interese legitime și cred că împreună putem să atingem aceste obiective absolut fundamentale pentru România: în primul rând, o alocare corectă și sustenabilă pentru perioada 2014-2020, în al doilea rând, o creștere și o schimbare radicală a modului de organizare a administrației românești pentru a avea o performanță net superioară în perioada imediat următoare.

Doamnelor și domnilor, vă asigur că în viitoarea structură a Guvernului ministrul pentru Fondurile Europene va avea, cu sprijinul dumneavoastră, toate instrumentele legale și politice pentru ca România să aibă această capacitate administrativă la nivelul altor țări europene, la nivelul altor țări fost-comuniste care au performanță. Este important însă ca în fața acestei decizii esențiale pentru viitorul României toate instituțiile statului, Parlamentul României, Guvern, președinție să se gândească la interesul național și la responsabilitatea pe care o avem față de cei care ne-au ales în aceste funcții.

Vă mulțumesc pentru această oportunitate și cred că Parlamentul României va fi și trebuie să fie de fiecare dată informat, implicat și responsabil pentru deciziile importante ce privesc viitorul țării. Vă mulțumesc!

ANEXA 3

Discurs susținut de Victor Ponta, președintele PSD și premierul României, la evenimentul de lansare a candidațor Alianței Electorale PSD-UNPR-PC la alegerile pentru Parlamentul European– 03.05.2014

Vă mulțumesc, dragi colegi! Nu știu ce făcurăți, nu știu de unde venirăți, dar iată că sunteți cei mai mulți și cei mai tari din toată țara! Să țineți bannerul ăla, că dacă cineva vrea să fie președintele României, trebuie să-l susțină Doljul și Oltenia.

Vreau să vă spun că, într-adevăr, apreciez extraordinar de mult că sunteți o organizație atât de mare, atât de puternică, atât de unită, că ați rămas alături de PSD în momentele grele de după 2004. În 2004, Băsescu a câștigat mințind, în 2009 a câștigat furând, în 2012 dumneavoastră l-ați demis și a mințit și a furat din nou. Anul acesta se termină cu Băsescu, anul ăsta, în sfârșit, o să facem dreptate după atâția ani și cred că Doljul, Craiova, Oltenia vor fi, ca de fiecare dată, în prima linie și de data asta chiar vom câștiga.

Vreau să vă mulțumesc tuturor celor care ați câștigat și veți câștiga alegeri. Mă bucur foarte mult că președintele vostru este un om din generația mea, Claudiu Manda, și îi mulțumesc pentru tot ce a făcut și tot ce face. Aveți o echipă extraordinară, cu președintele Camerei Deputaților, aș zice, tot din generația mea, un pic mai bătrân, dar mai înțelept, Vali Zgonea, cu președintele Consiliului Județean, Ion Prioteasa, care totdeauna a reușit să îi ajute pe primari, să ajute comunitățile locale, cu senatorii dumneavoastră, în frunte cu Mircea Geoană, cu deputații dumneavoastră, cu Ion Călin, cu toți ceilalți care de fiecare dată au rezistat în bătăliile pe care le-au dat aici, sunteți într-adevăr o echipă foarte puternică și trebuie s-o spun și eu, de la Gorj, și Liviu Dragnea, de la Teleorman, că probabil o să fiți pe primul loc.

Două lucruri vreau să vă rog de aici, de la Craiova: în primul rând, așa cum v-au spus toți cei care au vorbit înaintea mea, să vă gândiți că pe 25 mai trebuie să trimitem în Parlamentul European oameni care sunt mândri că sunt români, oameni care sunt mândri că sunt olteni sau bănățeni sau transilvăneni sau moldoveni, nu oameni care vorbesc de rău România, nu oameni care fac rău României, ci oameni cu care dumneavoastră să vă mândriți. Vă rog și vă garantez pentru toți cei pe care îi avem astăzi pe listă, Corina Crețu, Cati Andronescu, Victor Boștinaru, Damian Drăghici și, bineînțeles, din toată inima vă garantez pentru Daciana Sârbu, că sunt buni români, sunt oameni care se mândresc cu România și oameni care ne vor face cinste. Mi-e rușine când văd că un președinte al României se maimuțărește pe plajă cu doamna Udrea. De ei mi-e rușine! Vreau să fiu mândru de dumneavoastră și noi să fim mândri de România! Mi-au spus că de ce zic că e o insultă pentru orice femeie politică să o aibă ca model pe Elena Udrea. Pentru că așa cred și pentru că avem în politică femei cu care, într-adevăr, ne mândrim, femei pe care le respectăm și le iubim, pentru că merită acest lucru. Eu văd femei în politică așa cum sunt Ecaterina Andronescu sau Olguța Vasilescu: ăsta este modelul, acesta este modelul pe care vrem să-l arătăm tinerilor din România, celor care vor să trăiască în România.

Mai spun încă un lucru: România s-a împărțit și se împarte în continuare între cei ca noi, ca dumneavoastră, care muncesc, care vor să facă ceva, să se țină de cuvânt, să facem șosele, să facem stadioane, să facem școli, și cei ca Traian Băsescu și ai lui care stau toată ziua pe margine și ne spun cum să nu facem, că dacă facem ne fac ei dosare și ne trimit în închisori. Vreau să vă rog să fiți alături de noi, cei care fac lucruri bune pentru Craiova, pentru Oltenia, pentru România, iar pe ei să-i lăsăm acolo unde sunt acum, pe margine, în tribune, fără să mai poată mulți ani de-acum încolo să mai facă rău României. Aș fi vrut, și știu foarte bine, ca astăzi aici, la Craiova, trebuia să obțin și eu o parte din simpatia și aplauzele dumneavoastră, vorbind despre stadionul pe care vi-l doriți atât de mult, dar este meritul Olguței Vasilescu, în primul rând, meritul lui Liviu Dragnea și, într-adevăr, acest stadion îl vom construi, dar vreau să vă spun altceva, și poate o să vă gândiți, la fel de important ca și stadionul: m-am luptat împreună cu ministrul Fondurilor Europene pentru ca din cele 500 de milioane de euro care sunt alocate pentru infrastructura sanitară, pentru spitale regionale, erau doar două spitale regionale puse acolo, Clujul și Iașiul, m-am luptat, pot să vă spun astăzi, este din fonduri europene și construim spitalul regional Craiova! Vreau ca totdeauna să fiu de partea dumneavoastră, de partea celor care de zece ani se luptă cu regimul Băsescu – cum era „buba”? Băsescu, Udrea, Boc și cu „a” era Anastase, Antonescu? Nu mai știu! Știu un singur lucru: că România a fost nenorocită de Băsescu și de Mititelu! Știți care „mititelu”, nu? Ați avut și dumneavoastră aici un Mititelu care a distrus echipa de fotbal, a avut și România un „mititelu” prim-ministru – aș vrea să se ducă amândoi acolo unde le e locul. Vreau să putem să facem pentru Craiova și pentru Oltenia tot ce ne-am propus și vreau, așa cum au spus toți, în noiembrie să facem dreptate până la capăt.

Un singur lucru mai vreau să vă spun: am fost aici, la Craiova, în Craiovița, nu?, și am spus la sfârșitul intervenției mele că vreau Olguța Vasilescu la primărie și Solomon… Mă bucur foarte mult că Olguța Vasilescu e la primărie, nu mă bucur că Solomon e la pușcărie, pentru că mai mult decât el de o mie de ori au furat în această țară Băsescu, Udrea, Berceanu, Videanu, Boc, așa încât, dacă vreți să facem dreptate până la capăt, în noiembrie noi să fim la președinție și Băsescu la…

Succes, Dolj! Felicitări, mult succes!

ANEXA 4

Vă prezentăm în continuare discursul pe care președintele PSD, Victor Ponta, l-a susținut în ședința de investire a noului guvern condus de Mihai Răzvan Ungureanu- 09 februarie 2012

Avem obligația să vă spunem și să vă spun de ce nu votăm pentru investirea noului guvern, de ce nu suntem prezenți astăzi la această dezbatere și care sunt punctele și proiectele concrete în care opoziția va susține noul guvern dacă acesta va obține azi votul majorității. Vă rog, domnule prim-ministru desemnat, să ascultați aceste propuneri pe care le fac în numele opoziției cu aceeași bună credință cu care cred că și dumneavoastă v-ați exprimat.

Vreau să spun de la început că îmi doresc să aveți o guvernare bună, în mod sigur mai bună decât cea anterioară și o să explic la sfârșit de ce cred că acest lucru va fi în favoarea Românei și implicit a noastră, a Opoziției. În primul rând, vreau să exprim satisfacția noastră, a Opoziției unite, față de schimbarea guvernului vechi. Demsia premierul Boc și a fostului guvern este un lucru bun pentru România. A fost solicitat nu doar de Opoziție, ci și de societatea civilă, de oamenii care s-au aflat în stradă, și a fost un prim pas necesar pentru ceea ce reprezintă datoria policului față de cei care îl votează.

Îl felicit pe domnului Mihai Răzvan Ungureanu pentru nominalizarea domniei sale,dar vreau să vă rog, dincolo de formulele politicoase și protocolare pe care le înțeleg, să nu continuați politica guvernului Boc. Aveți un guvern pe jumătate nou, este important însă ca schimbarea să nu fie doar de oameni, de fațadă, ci să aducă schimbări profunde exact în punctele în care fostul guvern a greșit grav. Vreau să înțelegeți că fostul guvern a plecat din funcție având o cotă de încredere de 8% în rândul populației. Vă rog să înțelegeți, și sunt convins că aveți informații serioase privind starea reală a țării, că sunt lucruri care trebuie schimbate fundamental.

Eurostatul publica ieri un raport în care arăta că aproape 7 milioane de români trăiesc într-o stare gravă de sărăcie. Indignarea și critica față de derapajele democratice există nu doar în cadrulul opoziției, ci și în cadrul societății civile, a mass-media și a partenerilor noștri internaționali. Sunt convins, domnule prim-ministru desemnat, că citiți opiniile din presa internațională și sunteți conștient că România nu se află pe marginea prăpastiei, dar nici nu se află într-un port sigur. Cred că ne aflăm într-un punct în care discursurile triumfaliste și optimismul exagerat nu-și au locul. Mai degrabă trebuie să le spunem oamenilor adevărul, trebuie prudența și responsabilitatea să fie cuvinte de ordine, dar mai ales o guvernare pentru oameni.

Una dintre cricitile aduse fostului guvern se referea la faptul că fostul premier, domnul Emil Boc, vorbea în ultimul timp de cifre, produs intern brut, deficit, CBS, o mulțime de termeni care nu înseamnă nimic pentru românul obișnuit. Și vreau să vă rog domnule prim-ministru desemnat să încercați, în programul pe care astăzi l-ați prezentat, și mai ales dacă veți primi votul majorității parlamentare, să înțelegi că guvernarea nu este pentru cifre, nu este nici pentru instituții internaționale. O guvernare a unei țări democratice este pentru cei care sunt guvernați. Și, dacă îmi permiteți, în acest cadru serios și responsabil, vă reiau o frază folosită în întâlnirea noastră cu delegația celor de la FMI: "Macro, România stă foarte bine. Viața este însă micro". Și acolo oamenii suferă, acolo oamenii își pierd locuri de muncă, acolo oamenii sunt profund nemulțumiți de direcția în care merge România. Și cred că aceasta trebuie să fie preocuparea unui nou guvern al României. Vreau să vă asigur, domnule prim-ministru desemnat, că oamenii din această țară nu doresc doar o schimbare de formă. E bine că se mai schimbă miniștri, e bine că sunt mai tineri sau au  fețe noi. Înțeleg că este o critică implicită adusă foștilor miniștri această schimbare. Dar oamenii doresc o schimbare de fond.

O să folosesc doar în acest moment un termen care nu îmi aparține, aparține unui reputat și respectat jurnalist, domnul Cristian Tudor Popescu, care vorbea despre guvernul unor "juni trepăduși". Nu voi folosi asemenea termeni, dar trebuie să înțelegeți că o asemenea temere și o asemenea opinie există și este exprimată de cei care vorbesc mai legitim în numele poporului român, chiar mai legitim decât noi cei care ne aflăm aici. Vreau, de asemenea, domnule prim-ministru, să vă rog să luați foarte în serios o realitate. Frigul de afară și schimbarea lui Boc nu reprezintă soluția la nemulțumirile oamenilor, reprezintă doar un respiro pe care-l primiți, care poate dura două săptămâni, trei săptămâni, o lună. Singura schimbare cu adevărat esențială va fi în modul de guvernare și în modul de rezolvare a problemelor cetățenilor. Autismul fostului guvern a dus la căderea acestuia și cred că reconectarea la ce înseamnă vocea publică vă poate ajuta în demersul dumneavoastră.

Vreau de asemenea să vă spun că mă bucur pentru dumneavoastră că nu ați acceptat în guvern foști  miniștri care reprezentau nu doar pentru Opoziție, ci pentru societatea românească nume și persoane cu totul și cu totul indezirabile. Mă bucur că nu îi aveți în Guvern nici pe doamna ministrul Udrea, nici pe domnul ministru Igaș. Faptul că au fost înlocuiți dovedește că toate criticile aduse de opoziție, de presă, de societatea civilă, erau întemeiate. Este o schimbare benefică și poate că și foștii miniștrii vor avea acum rațiunea și timpul să înțeleagă de ce au fost atât de detestați. Regret că nu ați reușit să duceți această schimbare până la capăt și cu miniștrii UDMR și PNUR. Și nu mă refer aici la persoanele care fac parte din guvern, ci mă refer la faptul că semnul pentru dumneavoastră a fost clar: există limite până la care puteți să cereți ceva, există restricții peste care nu puteți trece și compromisuri pe care le-ați făcut încă de la desemnarea dumneavoastră. Cel mai mult regret că astăzi nu vă aflați în fața parlamentului pentru a cere votul pentru un guvern de tehnocrați, un guvern care să aibă sprijinul tuturor parlamentarilor. Ar fi fost o soluție mult mai bună pentru România, de deblocare a conflictelor care ne-au măcinat în ultima perioadă și ar fi fost și pentru dumneavoastră o soluție mai bună. De astăzi, conducând un guvern politic, nu mai sunteți un om independent, ci un om politic. Sper că veți reuși să conduceți și partidul.

Ceea ce s-a întîmplat în trecut și sperăm să nu se întample în viitor, fraudarea votului în Camera Deputaților. Nu puteți să cereți funcționarea normală a Parlamentului, dacă votul este fraudat în direct, în televiziuni, și dacă în urma acestei fraude nu există nici o responsabilitate și nici un fel  sancțiune. Începutul actualului guvern este de rău augur, ieri cei mai mulți dintre miniștrii noului cabinet au fost audiați fără cvorum în comisii, înțeleg că nu s-a dat un asemenea aviz, pentru că nici nu se putea da un asemenea aviz, procese verbale, recomandări. Nu există în regulamentele Parlamentului așa ceva. Și vreau să cred domnule prim-ministru desemnat că veți solicita actualilor parlamentari ai puterii să vă voteze cu credința că oferă un vot corect, fără a fi verificați, fără a arăta bilele, fără a raporta șefului de grup sau de partid că au votat așa cum li s-a cerut. Cred că acest gen de acțiuni vă vor ajuta în restabilirea dialogului cu Opoziția politică, așa cum ați afirmat la început. Până în acest moment singurul dialog cu opoziția a constat în 15 minute absolut formale petrecute de domnul Antonescu, de domnul Daniel Constantin și de mine la Cotroceni.

Există un proiect pe care înțeleg că l-ați inclus în programul de guvernare la sugestia foștilor colegi de opoziția aflați acum la putere, cel referitor la taxarea suplimentară a marilor averi. Veți avea tot sprijinul din partea noastră, cel puțin a PSD, dar domnule prim-ministru desemnat nu 1%. Uitați-vă ce propune președintele Statelor Unite, cred că putem să taxăm marile averi în aceste momente de criză cu mult mai mult decât 1%. Și cred că nici unul dintre miniștrii dumneavoastră nu se va opune unei asemenea inițiative. Ați vorbit de reducerea contribuțiilor de asigurări sociale. Este unul din proiectele cele mai importante din programul opoziției și evident veți avea sprijinul nostru dacă îl veți demara chiar din acest an. Trebuie să vă feriți de ceea ce politicieni care vă susțin au început deja, să vorbească de reducerea contribuției de asigurări sociale ca o creștere a veniturilor populației. Nu, are alt scop această reducere, anume sprijinirea firmelor private în crearea de locuri de muncă. Pentru că reduci contribuțiile de asigurări sociale la angajator și sperăm în acest fel să ai mai multe locuri de muncă.

Salut inițiativa dumneavoastră de a debloca posturile din sănătate, dar vă vom solicita și vă vom sprijini dacă veți continua această deblocare cu alte două domenii la fel de importante: educația și siguranța publică. Avem nevoie de mai mulți profesori, de mai mulți medici, de mai mulți polițiști, mai bine plătiți și care să își facă datoria față de poporul român și nu față de alte popoare europene acolo unde emigrează. Vă vom sprijini domnule prim-ministru desemnat dacă veți intenționa să ridicați salariul minim pe economie la 800 sau 850 de lei și vă rog să luați toate calculele de la noul ministru al finanțelor, din care să rezulte că o creștere a salariului minim va duce o creștere a încasărilor la bugetul contribuțiilor de asigurări sociale.

Este foarte important, domnule prim-ministru cum veți gestiona relația cu președintele Traian Băsescu. Există ieri în Financial Timesc, nu în presa română criticată aici la Parlament, un articol care spune "problemele politice ale vicleanului Traian Băsescu nu se rezolvă prin instalarea cabinetului Ungureanu". Cred că este un avertisment serios și cred că în 2007 ați pierdut funcția de ministru de Externe tot în urma unei gestionări defectuoase a relației cu președintele țării. Vă rog să înțelegeți, domnule prim-ministru, obligația mea și a dumneavoastră este de a privi spre viitor. Președintele Traian Băsescu este un om al trecutului, un om care își va încheia mandatul. Și obligația noastră este să privim spre viitor, să facem altă politică, să avem cu adevărat un prim-ministru, nu un președinte-prim-ministru, să avem cu adevărat un guvern care să funcționeze în baza atribuțiilor sale constituționale. O să vă dau un citat, domnule prim-ministru desemnat, care sună așa: "Este clar că nu mai avem un premier. Premierul de la Cotroceni deține acum controlul absolut. Pentru prima oară încerc un sentiment de milă pentru primul ministru. A făcut atâtea compromisuri încât a ajuns să nu mai reprezinte nici cât cârpa de la ușa președintelui. Cârpa de șters pe picioare. Dacă ar avea demnitate primul ministru ar demisiona, dar ați văzut dumneavoastră o cârpă demnă". Sunt convins că cei mai vechi în politică recunoașteți citatul. Este din șeful opoziției din 2004, domnul Traian Băsescu, și se referea evident la primul ministru în funcție, domnul Adrian Năstase. Nu voi folosi niciodată o abordare atât de agresivă, dar îmi doresc domnule prim-ministru desemnat să vă faceți datoria ca prim-ministru, să înțelegei că sunteți un ministru al guvernului și nu primul ajutor al președintelui și mi-aș dori pentru binele României să vă văd, dacă veți obține astăzi votul de încredere, participând la Consiliul European alături de alți 25 de prim-miniștri europeni. 

Sunt convins domnule prim-ministru că ați înțeles această poziție a USL nu ca pe un război pe care vi-l declarăm, ci dimpotrivă ca pe niște poziții de colaborare, de dialog, în măsura în care acest dialog va exista. Am spus la început că vă sunt dator cu o explicație. De ce sper să aveți succes dacă veți primi votul de încredere. Pentru că din punctul nostru de vedere ne aflăm din nou în anul 2000. Tot ceea ce s-a câștigat după 2000 s-a pierdut în ultima perioadă. Rezultatele alegerilor din noiembrie vor fi ca și în 2000. Opoziția probabil că va veni la putere și este foarte important domnule prim-ministru desemnat ca dumneavoastră să reduceți pe cât posibil nu pierderea în sondaje a partidului de guvernământ, acolo e puțin de făcut, din păcate pentru dânșii, ci mai ales modul în care veți asigura o tranziție pașnică, europeană către o nouă putere votată de popor și nu de parlament.

ANEXA 5

Dezbaterea situației politice, economice și sociale din România- sedința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 23 ianuarie 2012

Domnule președinte al Senatului,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Stimați colegi parlamentari,

Astăzi ne aflăm într-o sesiune extraordinară, pentru că trăim momente extraordinare și cred că purtarea noastră și comportamentul nostru ar trebui să fie altfel decât până acum.

Am ascultat în bancă, nu am comentat în nici un fel, nu am aplaudat, nu am fluierat, am ascultat ceea ce primul-ministru a spus, ceea ce s-a discutat până acum, chiar și în discursul domnului senator, și aș dori astăzi să remarcați că din punctul nostru de vedere, astăzi trebuie să vorbim despre România, și despre români. Nu despre opoziție și despre putere, nu despre USL și PDL, nu despre înlocuirea lui Boc cu Ponta, ca să dăm un semn de inteligență, putând să ascultăm și să luăm împreună deciziile cele mai bune.

Astăzi suntem obligați să ne gândim împreună ce trebuie să facem pentru cei care sunt în piață, pentru cei care, fără să fie în piață, sunt la serviciu, sunt la școală și așteaptă de la noi să ne comportăm ca niște oameni responsabili. Astăzi cred că trebuie să luăm decizii, nu doar să vorbim pentru televiziuni, și, domnule prim-ministru, nu pot decât să…

Sunt gata să vă ascult și pe dumneavoastră, dacă și dumneavoastră mă ascultați pe mine.

Domnule prim-ministru, evident că nu pot decât să fiu de acord cu decizia dumneavoastră de revocare din funcție a ministrului de externe, domnul Baconschi. Însă dumneavoastră sper că sunteți conștient că este prea puțin și prea târziu. Este mult prea puțin și este mult prea târziu. Oamenii care se uită la noi așteaptă soluții pentru problemele lor, nu pentru problemele de imagine ale Guvernului sau pentru problemele cauzate de lipsa de tact a unui ministru care a ajuns în funcție pe niște criterii pe care nu are rost să le mai reluăm în acest moment.

Avem în 2012, și aici putem să fim de acord că o parte din ceea ce primul-ministru a spus că o parte din ceea ce reprezentanții puterii susțin, că avem în 2012 două datorii esențiale. În primul și în primul rând, să asigurăm o stabilitate și dacă se poate chiar o dezvoltare economică și socială, și trebuie, de asemenea, să asigurăm revenirea României la standardele de democrație pentru care oamenii au ieșit în stradă și în 1989, și în 1990 și în săptămâna care a trecut.

Aș vrea însă, fără a purta nici un fel de polemică, să vă reamintesc de ce am ajuns în această situație, pentru că, așa cum dumneavoastră uneori v-ați asumat, în această perioadă ați suspendat regulile democratice pentru niște obiective economice. Să treci cele mai importante legi ale țării prin angajarea răspunderii în Parlament este o suspendare a democrației pe care dumneavoastră ați considerat-o necesară. Să veniți atât de rar în fața Parlamentului – și e bine că veniți acum -, să considerați de fiecare dată că opoziția sau presa sunt cele care fac rău țării, în timp ce puterea face numai bine dar nu este înțeles, regula că majoritatea, pentru că are un vot în plus, poate să impună toate deciziile, traseismul politic prin șantaj și prin oferirea de funcții care a modificat voința oamenilor și corupție.

Fac o scurtă pauză, domnule prim-ministru, sper sincer că l-ați revocat pe domnul Baconschi din funcție pentru neîmplinirile Domniei Sale în acea poziție pe care o ocupa, și nu pentru a oferi o nouă mită celor care au trădat opoziția și au venit alături de dumneavoastră pentru funcții. Nu vă fac un proces de intenție, îmi doresc sincer ca să fie un gest cu adevărat sincer din partea dumneavoastră.

Important este, dacă vorbiți de un pact politic despre care și noi opoziția am vorbit, să spunem de astăzi oamenilor ce nu veți mai face și ce nu vom mai face. Astăzi, domnule prim-ministru și stimați colegi aflați la putere, astăzi, nu miercuri, când se va pronunța Curtea Constituțională, trebuie să anunțați că renunțați la ideea greșită a comasării și amânării alegerilor locale.

E posibil să aflăm miercuri ca această angajare a dumneavoastră, a 14-a din lunga serie, este neconstituțională. Ce veți face atunci? Veți merge mai departe, spunând, da, am adoptat o lege neconstituțională, dar nu-i nimic, ne asumăm responsabilitatea dar rămânem tot noi. Cred că ar fi un prim gest de responsabilitate ca de astăzi să anunțați renunțarea la acea procedură considerată nu doar de noi, de opoziție, ca fiind nedemocratică.

Tot astăzi, domnule prim-ministru, ar trebui nu doar să ne explicați de ce v-ați angajat răspunderea de 14 ori, ci să vă angajați în fața oamenilor că nu veți mai folosi în următoarele zile – sper să nu fie luni – de mandat ale dumneavoastră această procedură.

Astăzi trebuie să le spuneți oamenilor că nu vă mai angajați răspunderea pe nici un fel de lege și că veți veni să discutați cu oamenii și cu Parlamentul României deciziile care-i privesc pe ei.

Astăzi, domnule prim-ministru, ar trebui să spuneți că la baza oricărei majorități parlamentare stă decizia oamenilor la vot nu traseismul, nu trădarea, nu recompensarea prin funcții, grade și bani pentru cei care își înșeală electoratul. Dacă veți continua în această direcție, dezastrul vă pândește foarte aproape. Important este să asigurăm împreună, și aici este punctul comun al discursului premierului cu al nostru, să asigurăm împreună stabilitate și siguranță în acest an extrem de dificil. Nu am votat noi, opoziția, bugetul pe 2012, dar România are un buget și acesta trebuie pus în aplicare. Trebuie ca România, deși am avut multe rețineri și critici, trebuie ca România să-și respecte angajamentele internațională față de Comisia Europeană, de Banca Mondială și de FMI. Trebuie să asigurăm în continuare încredere pe piețele internaționale și stabilitate. 2012 va fi un an foarte greu pentru România și pentru Europa. 16 miliarde de euro trebuie să împrumute Guvernul României, oricum se va numi primul-ministru și oricum se va numi ministrul de finanțe, 3 miliarde de euro reprezintă doar datorii de returnat în acest an.

Opoziția a înțeles că acest an va fi un an greu, motiv pentru care vă cerem dumneavoastră, celor de la putere, să nu repetați greșeala din 2009 și să spuneți că totul este foarte bine. Ați făcut-o în 2009, a fost un an de campanie electorală și am plătit cu toții de atunci încoace acea minciună și acel triumfalism.

Domnule prim-ministru,

Vă rog, indiferent dacă veți mai fi prim-ministru sau nu, să nu-i păcăliți din nou pe români. 2012 va fi un an foarte greu și 2013 va fi un an foarte greu, nu le spuneți că datorită dumneavoastră am ieșit ca țară din criză. N-am ieșit, suntem tot acolo și important este ce facem în viitor. Este foarte important cine poate asigura această stabilitate și încredere. Și propunerea noastră, nu doar a noastră a celor din opoziție, poate, dacă vreți, e propunerea mea, ca să încheiem orice fel de discuție că se înlocuiește Boc cu Ponta, un guvern de tehnocrați, susținut de toate partidele responsabile din Parlament, mă refer la PDL, UDMR, Grupul minorităților, PSD și PNL, ar putea în mod sigur să ofere o stabilitate și o încredere pe care Guvernul actual niciodată în nici un fel nu și-o va mai recâștiga în perioada următoare. Ar trebui să susținem un asemenea guvern care să aibă în componența sa miniștri profesioniști, miniștri tehnocrați, miniștri care să nu fie dați afară pe criterii politice, să nu fie numiți pe criterii politice, să nu aibă interese electorale și să asigure o încredere pe care Guvernul Boc și Guvernul actualei Coaliții de guvernare nu o poate oferi.

Trebuie ca acest nou guvern să asigure că toate autoritățile locale sunt finanțate în mod egal. Nu mai poate fi folosit Fondul de rezervă al primului-ministru pentru primarii corupți de la putere sau pentru cei coruptibili din opoziție, care sunt de acord să treacă la putere. Un guvern profesionist va putea, domnule prim-ministru, cu adevărat să acceseze fondurile europene.

Consider, și este singurul termen mai tare pe care-l voi folosi astăzi, consider odioasă încercarea dumneavoastră de manipulare a temei fondurilor europene. O mai spun încă o dată aici, poate acum veți auzi.

Uniunea Social-Liberală niciodată, nicăieri, în nici un fel, nu a vorbit și nu a cerut nici o tăiere a fondurilor europene. Este o minciună îngrozitoare, domnule prim-ministru, dacă ați fost informat greșit de către colaboratorii dumneavoastră, vă rog să-i dați afară, dacă ați știut adevărul cred că ar trebui să vă cereți scuze pentru această minciună.

În același timp însă, în același timp, suntem obligați să vorbim de faptul că Guvernul dumneavoastră nu din cauza opoziției, nu din cauza presei, nu din cauza altcuiva, ci din cauza dumneavoastră a absorbit doar 4 la sută din fondurile europene aflate la dispoziția României. Cred, domnule prim-ministru, că alături de colegii dumneavoastră sunteți vinovați în fața românilor pentru faptul că ați lăsat 20 de miliarde de euro bani nerambursabili la Bruxelles și între timp i-ați îndatorat România cu 20 de miliarde, bani pe care tot noi, românii, și nu dumneavoastră, domnule Boc, îi veți da înapoi.

Vreau să înțelegeți că fiecare zi în care un guvern nelegitim, un guvern contestat, un guvern criticat și un guvern epuizat din toate punctele de vedere rămâne în funcție este o zi pierdută pentru interesul românilor și este o zi pe care am fi putut s-o folosim împreună pentru a face ceea ce oamenii așteaptă de la noi.

Domnul prim-ministru Boc a dat exemplul altor țări din Europa și cred că este un exemplu corect.

În Grecia, o criză economică și politică a scos oamenii în stradă și primul-ministru a avut demnitatea și și-a dat demisia.

În Italia, o criză economică și socială a scos oamenii în stradă și primul-ministru a avut demnitatea și și-a dat demisia.

În Spania, o criză economică și socială a dus la alegeri anticipate și o nouă putere legitimă prin votul oamenilor conduce în acest moment Spania. Poate veți înțelege aceste exemple sau poate le-ași folosit din greșeală, crezând că în România regulile bunului-simț nu trebuie să se aplice ca în alte țări.

Aș vrea să mă refer la a doua obligație a noastră a tuturor pentru 2012, și anume asigurarea, reinstaurarea regulilor democratice pentru care eu și mulți alții alături de mine și ca mine, repet, am luptat în 1989, în 1990, fără să fiu membru la nici un partid, de atunci sau după atunci. Cred că este important să avem alegeri libere și corecte. Nu alegeri amânate, nu alegeri comasate. Primul-ministru vorbea de competiție. Exact asta ne dorim și noi. O competiție corectă. De aceea vrem alegeri anticipate, ca să avem competiție. Problema celor aflați la putere este că știu că această competiție au pierdut-o deja și vor să fugă de competiția adevărată care înseamnă votul oamenilor. Trebuie să avem alegeri libere și corecte, și un guvern de tehnocrați, cu un ministru al administrației și internelor neimplicat politic, poate asigura aceste lucruri.

Avem nevoie de o comisie de anchetă privind modul în care au fost gestionate evenimentele din ultimele zile. Cred că duminica trecută autoritățile statului au dat un semn greșit de slăbiciune, de violență și trebuie să găsim modul și soluțiile prin care un stat democratic își apără instituțiile. De câte ori oamenii nu au cu cine să dialogheze decât cu jandarmii, pentru că nu există guvern, pentru că nu există dialog social, vom ajunge la ceea ce s-a întâmplat duminica trecută, și vina, din păcate, vă aparține.

Avem nevoie împreună de o comisie parlamentară pentru stabilirea Legii electorale. Vreau să vă reamintesc în 2008, când Partidul Democrat Liberal era în opoziție, reprezentantul PDL a făcut parte din Comisia de elaborare a Legii electorale. Era domnul ministru Valentin Iliescu, dacă nu greșesc. Ar fi pentru prima dată în 22 de ani când Legea electorală e stabilită doar de cei de la putere, și acesta este un derapaj democratic pe care-l vom transmite mai departe partenerilor noștri europeni, având conștiința că ne facem datoria și că suntem europeni, vorbind de derapajele de la Legea electorală.

Avem nevoie de un sistem electoral corect. Toți am criticat modul în care în 2008 de pe locul 2, de pe locul 3, de pe locul 4 s-a ajuns în Parlament, în timp ce cei care au fost cei mai votați au stat acasă. Mergem și în 2012, din interese pur politice și de partid, pe aceleași sistem? Am propus, Uniunea Social-Liberală, reducerea numărului de parlamentari, sancționarea traseismului politic prin pierderea mandatului și alegeri pe criteriul și pe sistemul majoritar dintr-un singur tur, uninominal. S-a răzgândit puterea vizavi de aceste principii pe care le-a enunțat timp de 3 ani?

Avem obligația, și cred că astăzi s-a făcut un pas bun în acest sens, să eliminăm ideea fraudării votului concetățenilor noștri aflați în diaspora. Promotorul fraudei voturilor din diaspora înțeleg că de astăzi este șomer, și cred că e prea târziu și prea puțin, dar avem obligația să-i asigurăm pe compatrioții noștri aflați în străinătate că votul lor nu va fi fraudat și că votul lor va conta în ceea ce se întâmplă în România.

Stimați colegi,

Am auzit foarte multe discuții pe teme procedurale. Deodată colegii de la putere au devenit foarte, foarte chițibușari. Cum e cu… în câte zile, ce trebuie să facem? Vă afirm aici politic și juridic că dacă în aceste zile între partidele reprezentate în Parlament: PDL, UDMR, minorități, PSD și PNL se dorește, se poate încheia un pact politic pentru alegeri anticipate. Și putem să ne întoarcem cu toții la decizia celor care votează. Nu de înlocuit Boc cu Ponta, nu de înlocuit PDL cu USL acum, ci de înlocuit actualul guvern și actuala conducere cu oamenii care votează. Cred că avem obligația ca după acești ani extrem de agitați să-l aducem pe președintele țării, domnul Băsescu din nou în fața oamenilor, care trebuie, la un referendum, să voteze sau nu pentru demiterea sa din funcție.

Avem aceste obligații de a ne întoarce, nu de a decide noi pentru oameni, ci de a-i lăsa pe oameni să decidă ceea ce consideră ei că este mai bine în acest moment. Soluția este foarte simplă, un pact politic între toți cei prezenți aici, prin care spunem că suntem de acord să renunțăm la continuarea mandatului nostru de parlamentari și să ne prezentăm în fața oamenilor pentru ca ei să decidă cine să-i reprezinte sau nu în Parlament.

Toți parlamentarii USL sau cei care vor să rămână alături de USL sunt gata să meargă din nou în fața oamenilor pentru a cere un vot de încredere sau dimpotrivă, un vot de sancțiune. Dacă dumneavoastră o să aveți același curaj și aceeași responsabilitate putem s-o facem, dacă vreți, și mâine, de Ziua Unirii, a unirii acestor parlamentari care stau în scaune cu oamenii care stau afară și care ne cer să fim la fel ca ei.

Vreau să vă asigur că nu mai este loc de pași înapoi. Parlamentarii USL nu vor mai fi din februarie înapoi în bănci cuminți, ascultând din nou aceleași discursuri și fiind obligați să voteze sau mai bine-zis să nu voteze aceleași angajări de răspundere. Este momentul în care putem să arătăm dacă suntem altfel decât cum spun oamenii despre noi sau dacă unii țin mai mult la scaun decât țin la demnitatea și la responsabilitatea pe care o au față de cei care i-au ales.

Aș vrea, în încheiere, să spun că astăzi este un moment esențial în care fiecare dintre noi, cei aici prezenți, trebuie să aleagă între a fi în continuare surzi la ceea ce oamenii așteaptă sau a acționa în direcția pe care oamenii ne-o cer.

Aș vrea să vă rog să nu vă păcăliți singuri. Nu este nicio nenorocire pentru România dacă domnul Boc nu va mai fi prim-ministru. Nu va fi nicio nenorocire pentru România dacă PDL-ul nu mai e la guvernare. Așa cum nu cred că va fi nicio nenorocire dacă n-o să fie Ponta prim-ministru. Singura nenorocire pentru România este să rămâneți aici lipiți de scaune în timp ce oamenii vă vor afară. Asta este singura nenorocire!

Uniunea Social-Liberală nu v-a solicitat nimic și nu vă va solicita nimic în interesul USL. Nu vă solicităm să plecați astăzi ca să venim noi mâine. Nu vă solicităm să puneți un guvern sau să sprijiniți un guvern al Uniunii Sociale-Liberale.

Vă solicităm un singur lucru, de un bun-simț pe care e foarte greu să-l contraziceți: haideți să-i lăsăm pe oameni să decidă cine să-i conducă în continuare! Nu decideți dumneavoastră în locul lor. Ați decis deja de doi ani și am ajuns în această situație cumplită. 

Este important ca astăzi să ne comportăm cu toții, în ceasul al treisprezecelea, așa cum oamenii așteptau de mult de la noi să ne comportăm. Pentru cei aflați la putere, sigur că teama că vor pierde privilegii, funcții, avantaje materiale este importantă, însă astăzi, stimați colegi de la putere, puteți să luați o decizie în sensul așteptat de oameni, și să redeveniți, după ceva timp, oameni normali, cetățeni ai acestei țări. Dacă nu veți face nimic, foarte curând veți fi nimic!

Vă mulțumesc. 

BIBLIOGRAFIE

1.Lucrări de referință

Aristotel, 2004, Retorica, trad. M.-C. Andrieș, IRI, București.

Amossy, Ruth, 2006, L’argumentation dans le discours, Armand Colin, Paris.

Coteanu, Ion, 1973, Stilistica funcțională a limbii române, vol.I, Stil, stilistică, limbaj,

Bucuresti, Editura Academiei Republicii Socialiste România.

FH van Eemeren, Grootendorst, R., 2004, O teorie sistematică de argumentare, Cambrdge Univ Press.

Hitchcock, D., B. Vertheij (eds.), 2006, Arguing on the Toulmin model, Dordrecht, Springer.

Hoarță-Cărăușu, Luminița, 2008, Discursul politic românesc. Elemente de retorică lingvistică aplicată, în Analele științifice ale Universității „Al. I. Cuza” din Iași, Secțiunea IIIe Lingvistică, Tomul LIII/2007, Editura Universității „Al. I. Cuza” Iași.

Ilie, Cornelia, 2003, „Histrionic and agonistic features of parliamentary discourse”, Studies in Communication Sciences.

Oleron, Pierre, 1983, L’argumentation, Paris, PUF.

Orwell, George, 1986 [1945], „Politics and the English language”, în Seyler, Boltz 1986.

Plantin, Christian, 1998, “Les raisons des émotions”, in M. Bredi (ed.), Forms of argumentative discourse/Per un’analisi linguistica dell’argumentare, Bologna, CLEUB.

Perelman, C. și Olbrechts-Tyteca, L. (1969) Noua retorica:. Un tratat de argumentare. ( John Wilkinson și Purcell Weaver , Trans.). Notre Dame: Universitatea din Notre Dame Press.

Rovența-Frumușani, Daniela, 2004, Analiza discursului. Ipoteze și ipostaze, București, Editura Tritonic.

Sălăvăstru, Constantin, 1996, Raționalitate și discurs. Perspective logico-semiotice asupra retoricii, București, Editura didactică și pedagogică.

Sălăvăstru, Constantin, 1999, Discursul puterii, Iași, Editura Institutul European.

Sălăvăstru, Constantin, 2003, Teoria și practica argumentării, Iași, Polirom.

Stati, Sorin, 1990, Le transphrastique, Paris.

Stoica, Gabriela, 2012, Afect și afectivitate. Conceptualizare și lexicalizare în româna veche, București, Editura Universității din București.

Ștefănescu, Loara, 2001, Retorica argumentării în discursul politic contemporan, București, Editura Universității din București.

Ștefănescu, Loara, 2003, Discursul politic contemporan: parametri lingvistici și retorica argumentației, teză de doctorat, Universitatea din București.

Toulmin, Stephen,“Reasoning in theory and practice”, în D. Hitchcock, B. Vertheij

(eds.), 2006, Arguing on the Toulmin model, Dordrecht, Springer.

Trueblood, David Elton, 1942, The Logic of Belief, Harper and Brothers, New-York.

van Dijk, T A., 2000, „The Reality of Racism. On analyzing parliamentary debates on immigration”, Wiesbaden, Westdeutscher Verlag.

Zafiu, Rodica, 2007, Limbaj și politică, București, Editura Universității din București.

Zafiu, Rodica,Ușurelu, Camelia, Bogdan Oprea, Helga (eds.), 2011, Limba română: ipostaze ale variației lingvistice. Actele celui de-al 10-lea Colocviu al Catedrei de limba română (București, 3-4 decembrie 2010), vol. II, Pragmatică și stilistică, București, Editura Universității din București.

Quintilianus, Marcus Fabius, 1974, Arta oratorică, București, Editura Minerva, vol. I, III.

2.Dicționare

DEX – Dicționarul explicativ al limbii române (coord.: Ion Coteanu, Luiza Seche, Mircea Seche),București, Editura Academiei, 1975; (coord.: Ion Coteanu, Lucreția Mareș), București, Univers Enciclopedic, 1998.

DSL – Bidu-Vrănceanu, A., C. Călărașu, L. Ionescu Ruxăndoiu, M. Mancaș, G. Pană Dindelegan, 2002: Dicționar de științe ale limbii (DSL), ediția a doua, București, Editura Nemira.

DOOM2- Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a, București, Editura Univers Enciclopedic, 2005.

3.Surse

http://en.wikipedia.org/wiki/Stephen_Toulmin consultat la 7.01.2014

http://www.unibuc.ro/facultati/litere consultat la 3.01.2014

http://www.observatorcultural.ro/LINGVISTICA consultat la 30.12.2014

https://www.google.ro/argumentarea+discursiva consultat la 20.03.2014

http://www.cdep.ro/pls/steno/steno.home consultat la 1.04.2014

http://www.rauflorin.ro/manipularea-o-armă-extrem-de-eficiența-a-politicienilor-metode-folosite-în-politica-actuală/ consultat la 10.04.2014

ANEXA 1

Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 27 aprilie 2012

Prezentarea, dezbaterea și adoptarea moțiunii de cenzură intitulate "Opriți Guvernul șantajabil. Așa nu, niciodată !", inițiată de 116 senatori și deputați.

Domnule președinte al Senatului,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

Toți cei care astăzi aveți curajul să treceți peste amenințările din "Iliada" și să fiți prezenți aici ca să vă faceți datoria față de cei care v-au ales,

Doresc, în intervenția mea, să prezint viziunea Uniunii Social-Liberale, cel mai important, în acest moment, cel mai mare grup politic din Parlamentul României și, în mod sigur, cea mai importantă forță politică, în acest moment, în România, referitoare la situația actuală și la ceea ce avem de făcut în următoarele luni, până la alegerile generale, alegeri care vor reda românilor dreptul de a-și alege cu adevărat conducătorii.

Domnule prim-ministru Ungureanu,

Vă rog să fiți foarte liniștiți, nu ne aflăm aici ca să vă criticăm, să vă admonestăm, să vă amenințăm. Dimpotrivă, cred că ar trebui să încep prin a vă mulțumi. Apreciez grija dumneavoastră personală, a Serviciului de Informații Externe și a Guvernului pentru siguranța vacanțelor mele. Pot să vă asigur că n-am mers niciodată în vacanță pe banii de la OMW Petrom. 

Anul trecut, se ocupa de vacanța mea idolul și mentorul dumneavoastră, domnul Traian Băsescu. Mă gândeam că, știți cum e, securiștii, între ei, au preocupări comune – unde își fac vacanțele liderii opoziției.

Vă promit că – și domnul Antonescu, dacă pot să-mi asum acest lucru – n-o să ne preocupăm unde o să fiți dumneavoastră în vacanță de săptămâna viitoare. 

Avem însă datoria, dincolo de a expune situația actuală a României, de a răspunde majorității covârșitoare a românilor, care doresc o schimbare, o schimbare astăzi, cât mai repede posibil, dacă se poate, mult înainte de alegerile din noiembrie. Avem datoria să spunem care sunt soluțiile noastre și ce considerăm că trebuie făcut, cât mai repede posibil, pentru România.

Am spus acest lucru și în urmă cu 80 de zile, la învestirea Guvernului Ungureanu. Am prezentat 15 puncte pe care Uniunea Social-Liberală le considera și le consideră extrem de importante pentru România. Bineînțeles, propunerea noastră de dialog, de construcție a fost tratată cu ceea ce este în acest moment singura caracteristică a Guvernului Ungureanu, și anume aroganța. Aroganța, când se bazează pe ceva, are, eventual, o scuză. Când nu te bazezi pe nimic, e un simplu viciu și poate doar să te transforme în ridicol.

Eu, astăzi, am emoții pentru soarta acestei moțiuni, pentru că de soarta acestei moțiuni depinde soarta a milioane de oameni. Cum pot să spun că nu mă interesează ce se întâmplă astăzi, că n-am emoții, că să facă românii ce vor? Simt nevoia de a fi responsabil și de a spune românilor, dacă astăzi moțiunea de cenzură trece, ce considerăm noi important de făcut pentru România: aplicarea legilor.

Am auzit, în discursul unui prim-ministru, care nici măcar nu are scuza că este profesor de drept neconstituțional, ca Emil Boc, spunând că, în principiu, legile se aplică.

Eu nu cred că "în principiu" și mai ales cei care n-au principii nu pot să vorbească despre asta. Eu cred că legile trebuie să se aplice din nou în România, cred că trebuie să oprim haosul, care în acest moment s-a întins în toate instituțiile publice, trebuie să adoptăm, cu adevărat, măsuri stimulative pentru mediul economic aflat în recesiune, trebuie să asigurăm obligațiile internaționale pe care România și le-a asumat, dar nu să le asigurăm pe hârtie sau în scop electoral, ci pentru binele României. Trebuie să asigurăm cât mai rapid o administrație depolitizată și o corectă utilizare a banilor publici, să considerăm o prioritate lupta împotriva crimei organizate și a bandelor infracționale care sufocă viața de zi cu zi a cetățeanului, acum, în 2012, în România.

Nu sunt multe lucruri care se pot face în șase luni, dar pot fi oprite multe greșeli în aceste șase luni și, da, pot fi făcute câteva lucruri foarte concrete. Am să mă refer la ele.

În primul rând, trebuie rezolvate cele șase grave probleme deschise în doar cele 80 de zile de existență de Guvernul Ungureanu. Vreau să fiu corect, de Guvernul Băsescu-Ungureanu. Nu poți să dai toată vina pe cel care execută, trebuie să dai vina și pe cel care decide. 

Deci Guvernul Băsescu-Ungureanu a deschis șase probleme extrem de importante, care trebuie rezolvate în perioada imediat următoare. Sincer, îmi doresc să nu mai avem ocazia să ascultăm raportul la 100 de zile, că deja știm ce nu s-a realizat în această perioadă.

Referitor la societățile din energie și la resursele naturale.

Uniunea Social-Liberală a solicitat și va solicita în continuare, în primul rând, transparență, nu licitații ascunse, nu firme dubioase, pe care, probabil, doar Serviciul de Informații Externe le cunoaște, nu vânzarea la prețuri mici și pe șpăgi mari a ceea ce mai are România în acest moment.

Suntem cu totul în ideea dezvoltării societăților din energie, a societăților care administrează resurse naturale, suntem cu totul în favoarea ideii unor parteneriate cu societăți private, dar totul făcut pe baza unei strategii transparente, care să răspundă la o singură problemă: nu ce câștigă Guvernul astăzi, ci ce câștigă România mâine și ce vom face mâine și poimâine în ceea ce înseamnă bătălia europeană și mondială pentru resurse.

În al doilea rând, banii pentru baronii locali ai PDL, UDMR, UNPR. Domnul prim-ministru Ungureanu, cu cinism și aroganță, i-a anunțat pe cei foarte mulți, milioane de români, care au neșansa de a trăi, până acum, până în iunie, în localități și județe care nu sunt conduse de PDL, UDMR, UNPR, că ei nu au dreptul la bani publici.

Asta a spus premierul Ungureanu: dacă n-aveți președinte de consiliu județean pe Flutur, pe Popescu, pe toți baronii ăștia, care sprijină, bineînțeles, Guvernul Ungureanu, toți ceilalți nu aveți dreptul să primiți niciun leu din bani publici.

Vreau să reamintesc, apropo de lege, pe care "în principiu" o aplică Guvernul Ungureanu și pe care eu cred că trebuie s-o aplicăm tot timpul, Legea nr. 500/2002 spune foarte clar: "Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului se repartizează prin hotărâri ale Guvernului pentru finanțarea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute, apărute în timpul exercițiului bugetar." Șpăgile lui Flutur și Falcă nu sunt "cheltuieli neprevăzute apărute în timpul exercițiului bugetar". 

Cred și susțin că viitorul Guvern, poate chiar de săptămâna viitoare, trebuie să oprească, să abroge hotărârea Guvernului prin care 170 de milioane de euro s-au dat baronilor locali ai PDL și trebuie ca acești bani să fie folosiți în mod legal.

În al treilea rând, există un principiu european trecut în Constituția României și în legile României: autonomia universitară. Să încalci acest principiu ca să fii sigur că te mai susține UDMR-ul la guvernare, este un lucru pe care doar prim-ministrul Ungureanu îl consideră normal. 

Eu consider că decizia, în fiecare universitate, indiferent că este din Târgu-Mureș, din Timișoara sau din Constanța, trebuie luată conform principiului autonomiei universitare, nu la București, facultate contra voturi, ca să stai în funcție până în noiembrie. Aceasta este părerea noastră, aceasta este opțiunea noastră politică și asta trebuie făcut.

Restituirea proprietăților – o altă problemă gravă cu care Guvernul Ungureanu se confruntă, în stilul clasic: se confruntă până se lasă păgubaș.

Vreau să fiu foarte onest și să vă spun că Legea nr. 247/2005, privind regimul restituirii proprietăților, scrisă de către un vajnic susținător al domnului Ungureanu și al domnului Băsescu, doamna ministru Monica Macovei, înțeleg că nu mai e bună acum. Eu, în 2005, alături de colegii mei, am spus că nu e bună. Am votat împotriva ei, dar s-a aplicat acea lege și nu poți, nici de principiu, nici de neprincipiu, să spui că, după ce unii au primit tot înapoi, altora le dai 15%.

Aveam o întrebare, sigur, retorică pentru un istoric, mai degrabă pentru un jurist: dacă domnul Ungureanu apuca să vândă "Cupru Min", puteam să-l naționalizăm și să dăm 15% înapoi celor care l-au cumpărat?

Dacă așa gândește…

Sigur, domnul Ungureanu spune că-i liberal. Eu m-am aliat cu adevărații liberali, care sunt convins că nu vor gândi așa vreodată.

Munca domnului ministru Orban, tardivă, ineficientă, din păcate, nu este susținută de voință politică și de instrumente politice. Ne aflăm în luna iunie, din nou, în pragul unei crize. Știți că Guvernul Ungureanu se angaja să ducă absorbția fondurilor europene la 40% în acest an.A făcut progrese importante, de la 6,75% la 6,80%. Cred că, în ritmul acesta, poate în 2200 va absorbi Guvernul Ungureanu, chiar dacă nu mai are în rândurile sale pe cel mai bun ministru la absorbție.

Trebuie, de săptămâna viitoare, să dăm ministerului care coordonează fondurile structurale instrumentele și autoritatea politică, să dăm resursele necesare pentru cofinanțare, să simplificăm procedurile și, mai ales, să combatem acordarea fondurilor europene pe criterii pur politice și clientelare.

A șasea, dar, de fapt, cea mai importantă problemă – banii încasați, în mod ilegal, în mod neconstituțional, de Guvernul Boc și Guvernul Ungureanu de la cei mai săraci și mai amărâți oameni din această țară, de la pensionari.

Guvernul Boc a făcut o mare greșeală. Guvernul Ungureanu o perpetuează. Banii luați, repet, în mod ilegal de la pensionari, acel 5,5% contribuție la asigurările de sănătate, doar pentru cei care, doar pentru ceea ce depășește 740 de lei, trebuie restituiți imediat.

Mulțumesc colegilor mei deputați care săptămâna aceasta au votat, încă o dată, în comisiile de specialitate, un calendar clar – restituirea, în tranșe egale lunare, până în decembrie 2012, a banilor luați de la pensionari. (Aplauze)

Spunea domnul Ungureanu că imediat va da afară un ministru care greșește. Bănuiesc că ați dat-o deja afară pe doamna Boghicevici sau, dacă nu vă lasă domnul Falcă, mai încercați, cum ați încercat și cu domnul Blejnar.

Important este că, dacă acest Guvern șantajabil, ineficient, arogant rămâne în funcție, toate aceste decizii greșite vor produce, în continuare, efecte negative, iar pentru noi, în luna noiembrie, va fi mult, mult mai dificil să reparăm aceste greșeli ale Guvernelor Boc și Ungureanu.

Mai vreau să fac o precizare. L-am ascultat pe primul ministru și simt nevoia să-i precizez că moțiunea de cenzură este împotriva Guvernului Ungureanu. Domnia Sa mi-a creat impresia că susține o moțiune de cenzură împotriva Guvernului Tăriceanu sau Năstase. Trebuie să fiți mult mai legat de realitate. Cel care se află la guvernare este Traian Băsescu, este PDL-ul, este un prim-ministru Emil Boc sau Mihai Răzvan Ungureanu, iar acest Guvern, care a guvernat prost în ultimele 80 de zile, este bine să fie înlocuit.

Au fost – și n-aș vrea să reiau foarte mult – cele 15 puncte pe care Uniunea Social-Liberală, încă din luna februarie, a fost dispusă să și le asume: reducerea contribuțiilor la asigurările sociale, pentru a da un semnal pozitiv celor care creează locuri de muncă în zona privată, celor care vor să facă investiții străine directe. Am sperat, pentru două zile, că și Guvernul actual va înțelege acest lucru, după ce șeful Guvernului, domnul Băsescu, a ieșit și a spus: "Nu CAS-uri, ci dăm banii, pe care tot eu i-am luat de la oameni, înapoi." În vajnica tradiție a Guvernului Boc, domnul Ungureanu s-a răzgândit și a înțeles că tot domnul Băsescu are dreptate.

Am vorbit de Tratatul de guvernanță bugetară și fiscală și am vorbit de funcționarea Parlamentului. În acest moment, domnule prim-ministru, Senatul României funcționează, deoarece Uniunea Social-Liberală are o majoritate consolidată acolo. Camera Deputaților nu funcționează, pentru că este condusă, în mod abuziv și ilegal.

Auzeam propagandiștii PDL-ului spunând: "Să-și dovedească USL-ul majoritatea la vot." Păi, asta înseamnă că trebuie să-și dovedească și puterea majoritatea în Camera Deputaților. Și-a dovedit-o alaltăieri, la Tratatul de guvernanță fiscală, când au fost 134, adunați cu forța și care au fugit imediat ce domnul Oltean a constatat, numărând și dovedind că se poate număra și corect când ești în fruntea Camerei Deputaților, că nu există o asemenea majoritate.

Am vorbit de Schengen și de Mecanismul de Cooperare și Verificare și vreau să vă reamintesc că Guvernul actual și România ar fi trecut prin cea mai rușinoasă poziție posibilă dacă împreună cu domnul Tăriceanu și cu domnul Dușa n-am fi venit să asigurăm voturile necesare pentru ridicarea imunității unui adevărat pedelist, Mihail Boldea.

Vorbe foarte multe, fapte deloc. Am vorbit de depolitizarea structurilor deconcentrate – și, bineînțeles, nu s-a depolitizat nimic -, de restituirea salariilor și pensiilor – înțeleg că, de principiu, se vor restitui -, despre utilizarea fondului de rezervă al primului ministru doar conform legii – și domnul Ungureanu tocmai anunța că l-a triplat, ca să nu se supere baronii pedeliști pe el și să-l mai țină totuși câteva luni în funcție -, despre "băieții deștepți" din energie, cărora le tot reziliază contractele domnul Băsescu și domnul Ungureanu și tot au contractele în funcție, probabil ca să plătească vacanțele domnului Ungureanu și ale domnului Băsescu în perioada următoare.

Am vorbit despre Roșia Montană. Roșia Montană voia să fie un proiect al domnului Băsescu. Sigur, este și al domnului Ungureanu, n-o fi ajuns degeaba prim-ministru. Eu cred că este un proiect al României și trebuie făcut doar în interesul României, și nu în interesul unor oameni politici care vor să se îmbogățească pe seama României și, sigur, a partenerilor lor din afara țării.

TVA-ul la produsele agricole a rămas tot în forma actuală și vom avea din nou agricultorii români dezavantajați față de cei din afară. Salariul minim s-a povestit despre el că va fi crescut, nu a fost, deși ar fi putut să aducă mai multe încasări la bugetul asigurărilor sociale. Ce să mai spun despre autonomia universitară și, mai ales, despre Legea electorală?!

Stimați colegi,

Vreau să vă anunț – și să mulțumesc colegilor senatori, care au votat deja, la fel se va întâmpla și în Camera Deputaților – că vom avea, în toamnă, deputații și senatorii României aleși prin vot uninominal pe principiul – cel care este primul în colegiu merge în Parlament. (Aplauze)

Asta înseamnă că cei care lipsesc astăzi știu ei de ce lipsesc și nu vor mai fi în Parlamentul următor, iar acesta e un lucru bun pentru România.

Vreau să lămurim un lucru foarte clar și să răspund, sigur, distinsului deputat, domnul Paleologu, pe care n-aș putea să-l contrazic când vorbește despre hoțiile și tâmpeniile făcute de cei de la guvernare.

Programul Uniunii Social-Liberale, la care am lucrat împreună, toți cei din USL, este programul cu care vom merge în campania electorală și este programul pe care-l vom aplica imediat după alegeri. Există însă momente importante în viața unei țări când trebuie să iei decizia mai repede, când timpul nu te lasă să mergi în ritmul normal.

Vreau s-o spun foarte clar astăzi, în primul rând, pentru colegii mei, în al doilea rând, pentru români și, sigur, în final, pentru domnul Paleologu, pentru Lăzăroi, Andronici, Turcești: alături de Uniunea Social-Liberală, sunt gata să-mi asum, chiar de mâine, răspunderea conducerii țării.

Sunt gata, alături de colegii mei din Uniunea Social-Liberală, să nu facem calcule electorale, cât câștigăm, cât pierdem în alegeri, atâta timp cât șase luni de scurtare a suferințelor oamenilor sunt mai importante decât orice calcul electoral.

Sunt absolut convins, cu un program așa cum l-am prezentat, cu oameni experimentați și integri și cu multă, multă bună-credință, că vom putea în aceste șase luni să facem ceea ce românii așteaptă de la noi și sunt convins că românii, în noiembrie, ne vor da un mandat de încă patru ani pentru a merge mai departe în conducerea țării.

Vreau să fac o paralelă pe care istoricii, în mod sigur, o cunosc foarte bine. Prin decizia din august 1944, luată de Majestatea Sa Regele Mihai, România a scurtat cu șase luni războiul mondial. A fost o trădare din partea Majestății Sale? Așa consideră Traian Băsescu. Eu cred că România a făcut bine și cred că, atunci când poți să scurtezi suferințele oamenilor, nu te gândești niciodată la tine și la riscurile pentru tine ca persoană, așa încât o mai spun încă o dată, domnule Paleologu: sper, săptămâna viitoare, să fiți în Parlament și să votați Guvernul USL condus de mine.

Fac un apel și la alți parlamentari, sigur, cei foarte puțini prezenți și cei care în acest moment, încuiați prin birouri și pe la grupuri, sper măcar că se uită la televizor, dacă nu le-a tăiat domnul Boc sau doamna Udrea și televizoarele: veniți în Parlamentul României și faceți-vă datoria față de cei care v-au ales; nu negociați cu noi!

Nu știu, mă uit dacă domnul Prigoană mai e în sală…

Unde ești, domnule Prigoană?

Îmi spunea domnul Prigoană că votează moțiunea dacă-l susțin ca primar.

Nu vă susțin, domnule Prigoană, îl susțin pe Sorin Oprescu. Dar vă rog totuși să votați cum credeți dumneavoastră și apreciez faptul că sunteți în sală și că veți participa la vot.

Știu… Vreau doar să fac adevărata paralelă, singurul lucru care pentru mine și pentru foarte mulți oameni va rămâne ca amintire despre această moțiune de cenzură. În timp ce cei sănătoși trupește fug din sală crezând că "fuga e sănătoasă, chiar dacă e rușinoasă", lângă mine se află un prieten al meu și un deputat care astăzi a vrut să-și facă datoria față de cei care l-au ales; și vreau să-i mulțumesc lui Ionuț Chisăliță… (aplauze prelungite)… să-i spun că rămâne prietenul nostru și că, indiferent de rezultatul moțiunii, indiferent dacă rămâne sau pleacă Guvernul actual, în inima mea va rămâne gestul pe care Ionuț l-a făcut față de lașii, față de fricoșii, față de lipsiții de demnitate care stau ascunși prin birouri, sub paza unor lideri care-i merită cu adevărat.

Sunt absolut convins că cei care astăzi lipsesc trebuie să meargă să vorbească cu cei care suferă în urma deciziilor lor. Cred că cei care lipsesc trebuie să vorbească cu pensionarii cărora li s-au luat banii în mod ilegal și care sunt trimiși în instanță să-și recupereze dreptul lor, trebuie să vorbească cu șomerii care au rămas în urma măsurilor luate de Guvernul PDL, trebuie să vorbească cu studenții din Târgu-Mureș, cu oamenii care așteaptă, de mulți ani, să-și primească proprietățile conform legii, cu oamenii terorizați de clanuri mafiote protejate de puterea centrală, aflată în acest moment la Parlament și la Guvern.

Dacă această moțiune de cenzură nu trece, toți acești oameni vor suferi, în continuare, din cauza unui Guvern și a lipsei de curaj a celor care astăzi lipsesc.

Nu știu rezultatul acestei moțiuni. Știu un singur lucru: că toți cei care astăzi, membri ai USL sau nemembri ai USL, vor vota această moțiune de cenzură își vor face datoria față de cei care i-au ales. Mai știu un lucru: că pot să mă uit în ochii celor la care mă voi duce în noiembrie să cer votul și știu sigur că alături de dumneavoastră putem să îndreptăm relele actuale.

Vă mulțumesc și sper să avem succes.

ANEXA 2

Discurs susținut de Victor Ponta, premierul României și președintele PSD, cu privire la poziția României în Europa – Parlamentul României, 20.11.2012 (R.E, 2012)

Stimați colegi, membri ai Guvernului, vă mulțumesc pentru oportunitatea pe care mi-ați oferit-o de a prezenta astăzi în fața Parlamentului României întrunit în ședință comună punctul de vedere al Guvernului referitor la negocierile care se poartă la nivelul Uniunii Europene privind cadrul financiar multianual 2014-2020.

Sunt câteva mesaje foarte clare pe care aș dori să le transmit, să vă informez și, evident, să vă cer sprijinul pentru a le avea în vedere în activitatea următoare. În primul și în primul rând, doresc să spun încă o dată că acest subiect, cadrul financiar multianual, numit în termeni mai comuni bugetul Uniunii Europene pentru 2014-2020, este un subiect de maximă importanță pentru toate instituțiile statului român și pentru toți cetățenii români. Putem să simplificăm foarte mult lucrurile și să arătăm că în funcție de deciziile care se vor adopta în perioada următoare fiecare agricultor din România va ști care este sprijinul pe care îl primește prin plăți directe de la Uniunea Europeană, fiecare autoritate locală din România va ști care este volumul și tipul de programe pe care le poate accesa din fondurile de coeziune, fiecare organizație neguvernamentală, universitate, sindicat, poate să afle, să știe în ce fel va beneficia în mod concret și pe ce tipuri de programe de finanțare în perioada 2014-2020. Este un subiect care afectează viața fiecărui cetățean al Europei, implicit viața fiecărui cetățean român și cred că este de datoria Guvernului să informeze Parlamentul, Parlamentul fiind acea unică instituție în care sunt reflectate toate interesele, deciziile electoratului, atât partide aflate la guvernare, cât și partide aflate în opoziție. Consider că este dreptul și datoria fiecărui parlamentar din această țară, responsabil față de alegătorii săi, să cunoască aceste elemente, să le sprijine sau, dimpotrivă, să le critice și să poată să își îndeplinească obligația fundamentală față de alegători, aceea de a-i reprezenta aici, în cadrul Parlamentului României. Aș fi dorit, stimați colegi, ca astăzi să putem să auzim și punctul de vedere al grupurilor politice – cele care au un punct de vedere sau cele care au dreptul să aibă și să-și exprime un punct de vedere. Sunt convins că lucrul acesta, conform procedurilor parlamentare, se va întâmpla imediat după ce voi finaliza această prezentare.

În al doilea rând, stimați colegi, această informare a dumneavoastră, a membrilor Parlamentului României, este procedura folosită în toate statele de drept și în toate țările care formează Uniunea Europeană. Fiecare prim-ministru sau, în cazul republicilor prezidențiale, fiecare președinte, înainte de a merge să-și reprezinte țara și să participe la luarea deciziilor în cadrul structurilor europene, informează și cere sprijinul parlamentului național. Este ceea ce face cancelarul german, doamna Merkel, este ceea ce fac toți prim-miniștrii, este ceea ce se întâmplă astăzi în Parlamentul Portugaliei – primul-ministru informează parlamentul național și solicită sprijin pentru poziția țării sale. Nimeni nu participă la Consiliul European reprezentându-se doar pe sine și niciun stat de drept din Uniunea Europeană nu acceptă reprezentarea unei singure persoane care nu are alături de sine sprijinul instituțiilor fundamentale ale unui stat democratic, instituții fundamentale care sunt obligate să colaboreze, președinție, Guvern, Parlament, pentru o cât mai bună reprezentare a țării sale.

Mai mult, stimați colegi, consider că principalele elemente referitoare la poziția țării noastre și la beneficiile pentru România nu sunt secrete și nu trebuie să fie secrete, nu sunt apanajul unui singur om sau al unui cerc restrâns de oameni, atâta timp cât efectele se vor reflecta asupra fiecărui român și se vor reflecta într-o perioadă în care este foarte posibil ca actualii deținători ai funcțiilor administrative, președinte, prim-ministru, să nu mai fie în funcție. Cu atât mai mult, nu cred că 20 de milioane de români nu au dreptul sau nu au capacitatea intelectuală de a înțelege ceea ce înțelege un singur om și cred că este obligația Guvernului de a vă informa pe dumneavoastră, de a informa opinia publică și, prin dumneavoastră, alegătorii pe care dumneavoastră îi reprezentați.

Aș dori să mă refer foarte pe scurt la situația actuală a modului și a gradului de absorbție a tuturor fondurilor europene puse la dispoziția României în exercițiul financiar multianual 2007-2013. Simt nevoia să fac acest lucru pentru a da date clare, date precise, pentru a da posibilitatea dumneavoastră, celor care aveți răspunderea, sigur, jurnaliștilor, analiștilor politici și tuturor celor care se ocupă de informare să prezinte date concrete. Aș vrea să reamintesc în acest context că în ceea ce privește politica agricolă comună plățile directe în acești ani, din 2007 până în prezent, au fost efectuate într-un procent apropiat de 100%, în sume nominale au fost executate până acum 3,4 miliarde de euro din cele 6,5 afectate României, iar în zona plăților pentru dezvoltare rurală gradul de absorbție este de aproape 50%, 3,6 miliarde, urmând ca anul viitor, în 2013, plus în perioada de încă doi ani convenită conform sistemului de calcul, atât la plățile directe, cât și la plățile privind dezvoltarea rurală România să atingă un grad de absorbție mai mult decât satisfăcător, în zona 80-90%.

În ceea ce privește plățile din politica de coeziune, au fost afectate României în cifre rotunjite 19,6, 20 de miliarde de euro pentru exercițiul financiar 2007-2013. Până în acest moment au fost primite de către România peste 4 miliarde de euro, ceea ce în procente înseamnă 20% din fondurile de coeziune. În luna mai, atunci când dumneavoastră ați acordat încredere acestui Guvern, procentul era într-adevăr sub 10%. S-a dublat acest procent. Este important însă ca în 2013, 2014 și 2015 gradul de absorbție pentru politica de coeziune să depășească acel prag de 60% considerat o medie europeană.

În acest context, aș dori să vă informez și pe dumneavoastră, și opinia publică referitor la programele și la corecțiile financiare aplicate pentru deficiențele constatate de auditul național și auditul european privind desfășurarea și modul de utilizare a fondurilor de coeziune, deficiențe constatate în perioada 2009 – octombrie 2011, în perioada în care, și nu doresc să fac o polemică politică, o parte dintre colegii care nu se află astăzi în sală îndeplineau funcțiile de miniștri și răspundeau direct de desfășurarea acestor programe. Dacă în cazul Programului Operațional Sectorial pe Mediu Guvernul actual a acceptat corecțiile financiare solicitate la nivel european și a îndeplinit toate procedurile necesare, ceea ce va duce la reluarea plăților, la fel se întâmplă în Programul Operațional Regional, iar Programul Operațional Sectorial de Dezvoltare a Resurselor Umane, în baza corecțiilor financiare și a modificărilor de proceduri, în aceste zile auditul Comisiei Europene va lua în calcul toate aceste elemente în vederea efectuării plăților în luna decembrie. Vreau ca dumneavoastră, membrii Parlamentului și cetățenii României, să știe că valoarea corecțiilor financiare pentru neregulile și abaterile comise în perioada 2009-2011 se ridică la o sumă de aproape 600 de milioane de euro, corecții financiare pentru ceea ce nu s-a întâmplat corespunzător în perioada 2009-2011. Regret că nu se află astăzi în sală cei care ar fi putut să înțeleagă ce anume au greșit în acea perioadă și ce anume trebuie să suportăm și să plătim cu toții.

Referitor la Programul Operațional Sectorial Transport, un program extrem de important nu doar pentru România, absolut necesar pentru dezvoltarea structurii românești, acesta a fost de asemenea trecut în procedura de corecții financiare și presuspendare.

Îmi doresc să vă informez pe dumneavoastră că Direcția de Luptă Anti-Fraudă, corespondentul în România al Oficiului de Luptă Anti-Fraudă al Comisiei Europene, a constatat grave abateri de la legislație în desfășurarea unui proiect privind construcția autostrăzii Nădlac-Arad și în baza acestor constatări a sesizat Direcția Națională Anticorupție. Dacă doamna senator Anca Boagiu ar fi fost astăzi în sală, i-aș fi pus la dispoziție acest document pentru a-și însuși până la urmă responsabilitatea care-i revine pentru presuspendarea acestui program. La fel se întâmplă în cazul Programului Operațional Sectorial de Creștere a Competitivității, acolo unde în baza constatărilor neregulilor din 2009-2011, Guvernul actual trebuie să accepte corecții financiare și să repornească programul după ce se constată practic că acele nereguli au fost îndreptate prin legislația actuală.

Aș dori să mă refer foarte pe scurt la propunerile făcute la nivel european privind următorul mecanism financiar multianual al Uniunii Europene și să precizez că Guvernul României de-a lungul a aproape un an de zile a întocmit documentația necesară și a prezentat propriile așteptări și propuneri referitoare la sumele care trebuie alocate în perioada 2014-2020. Pe baza acestor propuneri și, sigur, pe baza raționamentului întocmit și efectuat de către Comisia Europeană, președintele Barroso, președintele Comisiei Europene, a prezentat o propunere pe care Guvernul României – și nu doar al României, ci al tuturor țărilor membre ale grupului numit „Prietenii Coeziunii” – a considerat că e o propunere corectă și sustenabilă. Această propunere a primit sprijinul Parlamentului European și al celorlalți prim-miniștri care au fost consultați în acest sens.

Din păcate, dincolo de această propunere a Comisiei Europene și a Parlamentului European – pe care Guvernul României o susține și pe care, dacă dumneavoastră veți considera din punct de vedere politic necesar, de asemenea veți arăta că o susțineți – există o altă propunere a președintelui Consiliului Euroepan, domnul Herman Van Rompuy, care prevede nu doar o scădere a sumelor alocate pentru Politica Agricolă Comună și pentru fondurile de coeziune – în cazul României, această scădere este între 7 și 8 miliarde de euro –, ci prevede noi condiții care, pentru România și pentru Guvernul României în perioada 2014-2020, vor avea ca efect reducerea capacității noastre de a absorbi aceste fonduri.

O să precizez foarte pe scurt doar trei dintre acestea: reducerea cofinanțării de la 85% la 75%, ceea ce înseamnă că în bugetul României trebuie prevăzuți în plus 6 miliarde de euro – fără acești 6 miliarde de euro prevăzuți în plus pentru cofinanțare nu putem absorbi respectivele fonduri europene; trecerea taxei pe valoare adăugată în categoria neeligibilității – ceea ce presupune, de asemenea, pentru bugetul României o alocare suplimentară de 12 miliarde de euro și reducerea avansurilor plătite din fonduri europene de la 7% la 2%. Sunt absolut convins că aceste cifre trebuia să fie prezentate și trebuia să fie explicate de către Guvern, de către președinte, de către toți cei care doresc să reprezinte România, explicând atât dumneavoastră, Parlamentului, cât și fiecărui cetățean român care este efectul asupra fiecărui cetățean din România, nu doar 400 de euro dintr-o împărțire extrem de mecanică a sumei la populația României, ci ce înseamnă acest lucru pentru capacitatea României de a avea o producție agricolă competitivă pe plan european, ce înseamnă pentru România posibilitatea sau imposibilitatea de a avea o infrastructură care să ne apropie de standardele europene, ce înseamnă pentru România capacitatea noastră de dezvoltare în ideea unei convergențe cu standardele europene.

Aș vrea să explic încă o dată, doamnelor și domnilor, că subiectul aflat în discuție este mult mai important decât oricare dintre persoanele și personalitățile politice sau decât un simplu conflict intern în campania electorală. Este vorba de obiective fundamentale pentru România în perioada 2014-2020 și cred că este obligația și responsabilitatea noastră, a tuturor, să ne batem pentru îndeplinirea acestor obiective. Singurul punct în care în mod fundamental mă despart de viziunea președintelui României este acela în care spun că interesul național al României nu poate fi nici negociat, nici supus unui compromis, așa cum solicită președintele. Cred că obligația noastră este să ne apărăm interesele legitime și să fim o țară respectată și o țară tratată în mod egal la nivel european. Mă consider, doamnelor și domnilor, alături de dumneavoastră responsabil de modul în care România își apără aceste interese legitime, de modul în care România are aliați în apărarea acestor interese legitime și cred că împreună putem să atingem aceste obiective absolut fundamentale pentru România: în primul rând, o alocare corectă și sustenabilă pentru perioada 2014-2020, în al doilea rând, o creștere și o schimbare radicală a modului de organizare a administrației românești pentru a avea o performanță net superioară în perioada imediat următoare.

Doamnelor și domnilor, vă asigur că în viitoarea structură a Guvernului ministrul pentru Fondurile Europene va avea, cu sprijinul dumneavoastră, toate instrumentele legale și politice pentru ca România să aibă această capacitate administrativă la nivelul altor țări europene, la nivelul altor țări fost-comuniste care au performanță. Este important însă ca în fața acestei decizii esențiale pentru viitorul României toate instituțiile statului, Parlamentul României, Guvern, președinție să se gândească la interesul național și la responsabilitatea pe care o avem față de cei care ne-au ales în aceste funcții.

Vă mulțumesc pentru această oportunitate și cred că Parlamentul României va fi și trebuie să fie de fiecare dată informat, implicat și responsabil pentru deciziile importante ce privesc viitorul țării. Vă mulțumesc!

ANEXA 3

Discurs susținut de Victor Ponta, președintele PSD și premierul României, la evenimentul de lansare a candidațor Alianței Electorale PSD-UNPR-PC la alegerile pentru Parlamentul European– 03.05.2014

Vă mulțumesc, dragi colegi! Nu știu ce făcurăți, nu știu de unde venirăți, dar iată că sunteți cei mai mulți și cei mai tari din toată țara! Să țineți bannerul ăla, că dacă cineva vrea să fie președintele României, trebuie să-l susțină Doljul și Oltenia.

Vreau să vă spun că, într-adevăr, apreciez extraordinar de mult că sunteți o organizație atât de mare, atât de puternică, atât de unită, că ați rămas alături de PSD în momentele grele de după 2004. În 2004, Băsescu a câștigat mințind, în 2009 a câștigat furând, în 2012 dumneavoastră l-ați demis și a mințit și a furat din nou. Anul acesta se termină cu Băsescu, anul ăsta, în sfârșit, o să facem dreptate după atâția ani și cred că Doljul, Craiova, Oltenia vor fi, ca de fiecare dată, în prima linie și de data asta chiar vom câștiga.

Vreau să vă mulțumesc tuturor celor care ați câștigat și veți câștiga alegeri. Mă bucur foarte mult că președintele vostru este un om din generația mea, Claudiu Manda, și îi mulțumesc pentru tot ce a făcut și tot ce face. Aveți o echipă extraordinară, cu președintele Camerei Deputaților, aș zice, tot din generația mea, un pic mai bătrân, dar mai înțelept, Vali Zgonea, cu președintele Consiliului Județean, Ion Prioteasa, care totdeauna a reușit să îi ajute pe primari, să ajute comunitățile locale, cu senatorii dumneavoastră, în frunte cu Mircea Geoană, cu deputații dumneavoastră, cu Ion Călin, cu toți ceilalți care de fiecare dată au rezistat în bătăliile pe care le-au dat aici, sunteți într-adevăr o echipă foarte puternică și trebuie s-o spun și eu, de la Gorj, și Liviu Dragnea, de la Teleorman, că probabil o să fiți pe primul loc.

Două lucruri vreau să vă rog de aici, de la Craiova: în primul rând, așa cum v-au spus toți cei care au vorbit înaintea mea, să vă gândiți că pe 25 mai trebuie să trimitem în Parlamentul European oameni care sunt mândri că sunt români, oameni care sunt mândri că sunt olteni sau bănățeni sau transilvăneni sau moldoveni, nu oameni care vorbesc de rău România, nu oameni care fac rău României, ci oameni cu care dumneavoastră să vă mândriți. Vă rog și vă garantez pentru toți cei pe care îi avem astăzi pe listă, Corina Crețu, Cati Andronescu, Victor Boștinaru, Damian Drăghici și, bineînțeles, din toată inima vă garantez pentru Daciana Sârbu, că sunt buni români, sunt oameni care se mândresc cu România și oameni care ne vor face cinste. Mi-e rușine când văd că un președinte al României se maimuțărește pe plajă cu doamna Udrea. De ei mi-e rușine! Vreau să fiu mândru de dumneavoastră și noi să fim mândri de România! Mi-au spus că de ce zic că e o insultă pentru orice femeie politică să o aibă ca model pe Elena Udrea. Pentru că așa cred și pentru că avem în politică femei cu care, într-adevăr, ne mândrim, femei pe care le respectăm și le iubim, pentru că merită acest lucru. Eu văd femei în politică așa cum sunt Ecaterina Andronescu sau Olguța Vasilescu: ăsta este modelul, acesta este modelul pe care vrem să-l arătăm tinerilor din România, celor care vor să trăiască în România.

Mai spun încă un lucru: România s-a împărțit și se împarte în continuare între cei ca noi, ca dumneavoastră, care muncesc, care vor să facă ceva, să se țină de cuvânt, să facem șosele, să facem stadioane, să facem școli, și cei ca Traian Băsescu și ai lui care stau toată ziua pe margine și ne spun cum să nu facem, că dacă facem ne fac ei dosare și ne trimit în închisori. Vreau să vă rog să fiți alături de noi, cei care fac lucruri bune pentru Craiova, pentru Oltenia, pentru România, iar pe ei să-i lăsăm acolo unde sunt acum, pe margine, în tribune, fără să mai poată mulți ani de-acum încolo să mai facă rău României. Aș fi vrut, și știu foarte bine, ca astăzi aici, la Craiova, trebuia să obțin și eu o parte din simpatia și aplauzele dumneavoastră, vorbind despre stadionul pe care vi-l doriți atât de mult, dar este meritul Olguței Vasilescu, în primul rând, meritul lui Liviu Dragnea și, într-adevăr, acest stadion îl vom construi, dar vreau să vă spun altceva, și poate o să vă gândiți, la fel de important ca și stadionul: m-am luptat împreună cu ministrul Fondurilor Europene pentru ca din cele 500 de milioane de euro care sunt alocate pentru infrastructura sanitară, pentru spitale regionale, erau doar două spitale regionale puse acolo, Clujul și Iașiul, m-am luptat, pot să vă spun astăzi, este din fonduri europene și construim spitalul regional Craiova! Vreau ca totdeauna să fiu de partea dumneavoastră, de partea celor care de zece ani se luptă cu regimul Băsescu – cum era „buba”? Băsescu, Udrea, Boc și cu „a” era Anastase, Antonescu? Nu mai știu! Știu un singur lucru: că România a fost nenorocită de Băsescu și de Mititelu! Știți care „mititelu”, nu? Ați avut și dumneavoastră aici un Mititelu care a distrus echipa de fotbal, a avut și România un „mititelu” prim-ministru – aș vrea să se ducă amândoi acolo unde le e locul. Vreau să putem să facem pentru Craiova și pentru Oltenia tot ce ne-am propus și vreau, așa cum au spus toți, în noiembrie să facem dreptate până la capăt.

Un singur lucru mai vreau să vă spun: am fost aici, la Craiova, în Craiovița, nu?, și am spus la sfârșitul intervenției mele că vreau Olguța Vasilescu la primărie și Solomon… Mă bucur foarte mult că Olguța Vasilescu e la primărie, nu mă bucur că Solomon e la pușcărie, pentru că mai mult decât el de o mie de ori au furat în această țară Băsescu, Udrea, Berceanu, Videanu, Boc, așa încât, dacă vreți să facem dreptate până la capăt, în noiembrie noi să fim la președinție și Băsescu la…

Succes, Dolj! Felicitări, mult succes!

ANEXA 4

Vă prezentăm în continuare discursul pe care președintele PSD, Victor Ponta, l-a susținut în ședința de investire a noului guvern condus de Mihai Răzvan Ungureanu- 09 februarie 2012

Avem obligația să vă spunem și să vă spun de ce nu votăm pentru investirea noului guvern, de ce nu suntem prezenți astăzi la această dezbatere și care sunt punctele și proiectele concrete în care opoziția va susține noul guvern dacă acesta va obține azi votul majorității. Vă rog, domnule prim-ministru desemnat, să ascultați aceste propuneri pe care le fac în numele opoziției cu aceeași bună credință cu care cred că și dumneavoastă v-ați exprimat.

Vreau să spun de la început că îmi doresc să aveți o guvernare bună, în mod sigur mai bună decât cea anterioară și o să explic la sfârșit de ce cred că acest lucru va fi în favoarea Românei și implicit a noastră, a Opoziției. În primul rând, vreau să exprim satisfacția noastră, a Opoziției unite, față de schimbarea guvernului vechi. Demsia premierul Boc și a fostului guvern este un lucru bun pentru România. A fost solicitat nu doar de Opoziție, ci și de societatea civilă, de oamenii care s-au aflat în stradă, și a fost un prim pas necesar pentru ceea ce reprezintă datoria policului față de cei care îl votează.

Îl felicit pe domnului Mihai Răzvan Ungureanu pentru nominalizarea domniei sale,dar vreau să vă rog, dincolo de formulele politicoase și protocolare pe care le înțeleg, să nu continuați politica guvernului Boc. Aveți un guvern pe jumătate nou, este important însă ca schimbarea să nu fie doar de oameni, de fațadă, ci să aducă schimbări profunde exact în punctele în care fostul guvern a greșit grav. Vreau să înțelegeți că fostul guvern a plecat din funcție având o cotă de încredere de 8% în rândul populației. Vă rog să înțelegeți, și sunt convins că aveți informații serioase privind starea reală a țării, că sunt lucruri care trebuie schimbate fundamental.

Eurostatul publica ieri un raport în care arăta că aproape 7 milioane de români trăiesc într-o stare gravă de sărăcie. Indignarea și critica față de derapajele democratice există nu doar în cadrulul opoziției, ci și în cadrul societății civile, a mass-media și a partenerilor noștri internaționali. Sunt convins, domnule prim-ministru desemnat, că citiți opiniile din presa internațională și sunteți conștient că România nu se află pe marginea prăpastiei, dar nici nu se află într-un port sigur. Cred că ne aflăm într-un punct în care discursurile triumfaliste și optimismul exagerat nu-și au locul. Mai degrabă trebuie să le spunem oamenilor adevărul, trebuie prudența și responsabilitatea să fie cuvinte de ordine, dar mai ales o guvernare pentru oameni.

Una dintre cricitile aduse fostului guvern se referea la faptul că fostul premier, domnul Emil Boc, vorbea în ultimul timp de cifre, produs intern brut, deficit, CBS, o mulțime de termeni care nu înseamnă nimic pentru românul obișnuit. Și vreau să vă rog domnule prim-ministru desemnat să încercați, în programul pe care astăzi l-ați prezentat, și mai ales dacă veți primi votul majorității parlamentare, să înțelegi că guvernarea nu este pentru cifre, nu este nici pentru instituții internaționale. O guvernare a unei țări democratice este pentru cei care sunt guvernați. Și, dacă îmi permiteți, în acest cadru serios și responsabil, vă reiau o frază folosită în întâlnirea noastră cu delegația celor de la FMI: "Macro, România stă foarte bine. Viața este însă micro". Și acolo oamenii suferă, acolo oamenii își pierd locuri de muncă, acolo oamenii sunt profund nemulțumiți de direcția în care merge România. Și cred că aceasta trebuie să fie preocuparea unui nou guvern al României. Vreau să vă asigur, domnule prim-ministru desemnat, că oamenii din această țară nu doresc doar o schimbare de formă. E bine că se mai schimbă miniștri, e bine că sunt mai tineri sau au  fețe noi. Înțeleg că este o critică implicită adusă foștilor miniștri această schimbare. Dar oamenii doresc o schimbare de fond.

O să folosesc doar în acest moment un termen care nu îmi aparține, aparține unui reputat și respectat jurnalist, domnul Cristian Tudor Popescu, care vorbea despre guvernul unor "juni trepăduși". Nu voi folosi asemenea termeni, dar trebuie să înțelegeți că o asemenea temere și o asemenea opinie există și este exprimată de cei care vorbesc mai legitim în numele poporului român, chiar mai legitim decât noi cei care ne aflăm aici. Vreau, de asemenea, domnule prim-ministru, să vă rog să luați foarte în serios o realitate. Frigul de afară și schimbarea lui Boc nu reprezintă soluția la nemulțumirile oamenilor, reprezintă doar un respiro pe care-l primiți, care poate dura două săptămâni, trei săptămâni, o lună. Singura schimbare cu adevărat esențială va fi în modul de guvernare și în modul de rezolvare a problemelor cetățenilor. Autismul fostului guvern a dus la căderea acestuia și cred că reconectarea la ce înseamnă vocea publică vă poate ajuta în demersul dumneavoastră.

Vreau de asemenea să vă spun că mă bucur pentru dumneavoastră că nu ați acceptat în guvern foști  miniștri care reprezentau nu doar pentru Opoziție, ci pentru societatea românească nume și persoane cu totul și cu totul indezirabile. Mă bucur că nu îi aveți în Guvern nici pe doamna ministrul Udrea, nici pe domnul ministru Igaș. Faptul că au fost înlocuiți dovedește că toate criticile aduse de opoziție, de presă, de societatea civilă, erau întemeiate. Este o schimbare benefică și poate că și foștii miniștrii vor avea acum rațiunea și timpul să înțeleagă de ce au fost atât de detestați. Regret că nu ați reușit să duceți această schimbare până la capăt și cu miniștrii UDMR și PNUR. Și nu mă refer aici la persoanele care fac parte din guvern, ci mă refer la faptul că semnul pentru dumneavoastră a fost clar: există limite până la care puteți să cereți ceva, există restricții peste care nu puteți trece și compromisuri pe care le-ați făcut încă de la desemnarea dumneavoastră. Cel mai mult regret că astăzi nu vă aflați în fața parlamentului pentru a cere votul pentru un guvern de tehnocrați, un guvern care să aibă sprijinul tuturor parlamentarilor. Ar fi fost o soluție mult mai bună pentru România, de deblocare a conflictelor care ne-au măcinat în ultima perioadă și ar fi fost și pentru dumneavoastră o soluție mai bună. De astăzi, conducând un guvern politic, nu mai sunteți un om independent, ci un om politic. Sper că veți reuși să conduceți și partidul.

Ceea ce s-a întîmplat în trecut și sperăm să nu se întample în viitor, fraudarea votului în Camera Deputaților. Nu puteți să cereți funcționarea normală a Parlamentului, dacă votul este fraudat în direct, în televiziuni, și dacă în urma acestei fraude nu există nici o responsabilitate și nici un fel  sancțiune. Începutul actualului guvern este de rău augur, ieri cei mai mulți dintre miniștrii noului cabinet au fost audiați fără cvorum în comisii, înțeleg că nu s-a dat un asemenea aviz, pentru că nici nu se putea da un asemenea aviz, procese verbale, recomandări. Nu există în regulamentele Parlamentului așa ceva. Și vreau să cred domnule prim-ministru desemnat că veți solicita actualilor parlamentari ai puterii să vă voteze cu credința că oferă un vot corect, fără a fi verificați, fără a arăta bilele, fără a raporta șefului de grup sau de partid că au votat așa cum li s-a cerut. Cred că acest gen de acțiuni vă vor ajuta în restabilirea dialogului cu Opoziția politică, așa cum ați afirmat la început. Până în acest moment singurul dialog cu opoziția a constat în 15 minute absolut formale petrecute de domnul Antonescu, de domnul Daniel Constantin și de mine la Cotroceni.

Există un proiect pe care înțeleg că l-ați inclus în programul de guvernare la sugestia foștilor colegi de opoziția aflați acum la putere, cel referitor la taxarea suplimentară a marilor averi. Veți avea tot sprijinul din partea noastră, cel puțin a PSD, dar domnule prim-ministru desemnat nu 1%. Uitați-vă ce propune președintele Statelor Unite, cred că putem să taxăm marile averi în aceste momente de criză cu mult mai mult decât 1%. Și cred că nici unul dintre miniștrii dumneavoastră nu se va opune unei asemenea inițiative. Ați vorbit de reducerea contribuțiilor de asigurări sociale. Este unul din proiectele cele mai importante din programul opoziției și evident veți avea sprijinul nostru dacă îl veți demara chiar din acest an. Trebuie să vă feriți de ceea ce politicieni care vă susțin au început deja, să vorbească de reducerea contribuției de asigurări sociale ca o creștere a veniturilor populației. Nu, are alt scop această reducere, anume sprijinirea firmelor private în crearea de locuri de muncă. Pentru că reduci contribuțiile de asigurări sociale la angajator și sperăm în acest fel să ai mai multe locuri de muncă.

Salut inițiativa dumneavoastră de a debloca posturile din sănătate, dar vă vom solicita și vă vom sprijini dacă veți continua această deblocare cu alte două domenii la fel de importante: educația și siguranța publică. Avem nevoie de mai mulți profesori, de mai mulți medici, de mai mulți polițiști, mai bine plătiți și care să își facă datoria față de poporul român și nu față de alte popoare europene acolo unde emigrează. Vă vom sprijini domnule prim-ministru desemnat dacă veți intenționa să ridicați salariul minim pe economie la 800 sau 850 de lei și vă rog să luați toate calculele de la noul ministru al finanțelor, din care să rezulte că o creștere a salariului minim va duce o creștere a încasărilor la bugetul contribuțiilor de asigurări sociale.

Este foarte important, domnule prim-ministru cum veți gestiona relația cu președintele Traian Băsescu. Există ieri în Financial Timesc, nu în presa română criticată aici la Parlament, un articol care spune "problemele politice ale vicleanului Traian Băsescu nu se rezolvă prin instalarea cabinetului Ungureanu". Cred că este un avertisment serios și cred că în 2007 ați pierdut funcția de ministru de Externe tot în urma unei gestionări defectuoase a relației cu președintele țării. Vă rog să înțelegeți, domnule prim-ministru, obligația mea și a dumneavoastră este de a privi spre viitor. Președintele Traian Băsescu este un om al trecutului, un om care își va încheia mandatul. Și obligația noastră este să privim spre viitor, să facem altă politică, să avem cu adevărat un prim-ministru, nu un președinte-prim-ministru, să avem cu adevărat un guvern care să funcționeze în baza atribuțiilor sale constituționale. O să vă dau un citat, domnule prim-ministru desemnat, care sună așa: "Este clar că nu mai avem un premier. Premierul de la Cotroceni deține acum controlul absolut. Pentru prima oară încerc un sentiment de milă pentru primul ministru. A făcut atâtea compromisuri încât a ajuns să nu mai reprezinte nici cât cârpa de la ușa președintelui. Cârpa de șters pe picioare. Dacă ar avea demnitate primul ministru ar demisiona, dar ați văzut dumneavoastră o cârpă demnă". Sunt convins că cei mai vechi în politică recunoașteți citatul. Este din șeful opoziției din 2004, domnul Traian Băsescu, și se referea evident la primul ministru în funcție, domnul Adrian Năstase. Nu voi folosi niciodată o abordare atât de agresivă, dar îmi doresc domnule prim-ministru desemnat să vă faceți datoria ca prim-ministru, să înțelegei că sunteți un ministru al guvernului și nu primul ajutor al președintelui și mi-aș dori pentru binele României să vă văd, dacă veți obține astăzi votul de încredere, participând la Consiliul European alături de alți 25 de prim-miniștri europeni. 

Sunt convins domnule prim-ministru că ați înțeles această poziție a USL nu ca pe un război pe care vi-l declarăm, ci dimpotrivă ca pe niște poziții de colaborare, de dialog, în măsura în care acest dialog va exista. Am spus la început că vă sunt dator cu o explicație. De ce sper să aveți succes dacă veți primi votul de încredere. Pentru că din punctul nostru de vedere ne aflăm din nou în anul 2000. Tot ceea ce s-a câștigat după 2000 s-a pierdut în ultima perioadă. Rezultatele alegerilor din noiembrie vor fi ca și în 2000. Opoziția probabil că va veni la putere și este foarte important domnule prim-ministru desemnat ca dumneavoastră să reduceți pe cât posibil nu pierderea în sondaje a partidului de guvernământ, acolo e puțin de făcut, din păcate pentru dânșii, ci mai ales modul în care veți asigura o tranziție pașnică, europeană către o nouă putere votată de popor și nu de parlament.

ANEXA 5

Dezbaterea situației politice, economice și sociale din România- sedința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 23 ianuarie 2012

Domnule președinte al Senatului,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Stimați colegi parlamentari,

Astăzi ne aflăm într-o sesiune extraordinară, pentru că trăim momente extraordinare și cred că purtarea noastră și comportamentul nostru ar trebui să fie altfel decât până acum.

Am ascultat în bancă, nu am comentat în nici un fel, nu am aplaudat, nu am fluierat, am ascultat ceea ce primul-ministru a spus, ceea ce s-a discutat până acum, chiar și în discursul domnului senator, și aș dori astăzi să remarcați că din punctul nostru de vedere, astăzi trebuie să vorbim despre România, și despre români. Nu despre opoziție și despre putere, nu despre USL și PDL, nu despre înlocuirea lui Boc cu Ponta, ca să dăm un semn de inteligență, putând să ascultăm și să luăm împreună deciziile cele mai bune.

Astăzi suntem obligați să ne gândim împreună ce trebuie să facem pentru cei care sunt în piață, pentru cei care, fără să fie în piață, sunt la serviciu, sunt la școală și așteaptă de la noi să ne comportăm ca niște oameni responsabili. Astăzi cred că trebuie să luăm decizii, nu doar să vorbim pentru televiziuni, și, domnule prim-ministru, nu pot decât să…

Sunt gata să vă ascult și pe dumneavoastră, dacă și dumneavoastră mă ascultați pe mine.

Domnule prim-ministru, evident că nu pot decât să fiu de acord cu decizia dumneavoastră de revocare din funcție a ministrului de externe, domnul Baconschi. Însă dumneavoastră sper că sunteți conștient că este prea puțin și prea târziu. Este mult prea puțin și este mult prea târziu. Oamenii care se uită la noi așteaptă soluții pentru problemele lor, nu pentru problemele de imagine ale Guvernului sau pentru problemele cauzate de lipsa de tact a unui ministru care a ajuns în funcție pe niște criterii pe care nu are rost să le mai reluăm în acest moment.

Avem în 2012, și aici putem să fim de acord că o parte din ceea ce primul-ministru a spus că o parte din ceea ce reprezentanții puterii susțin, că avem în 2012 două datorii esențiale. În primul și în primul rând, să asigurăm o stabilitate și dacă se poate chiar o dezvoltare economică și socială, și trebuie, de asemenea, să asigurăm revenirea României la standardele de democrație pentru care oamenii au ieșit în stradă și în 1989, și în 1990 și în săptămâna care a trecut.

Aș vrea însă, fără a purta nici un fel de polemică, să vă reamintesc de ce am ajuns în această situație, pentru că, așa cum dumneavoastră uneori v-ați asumat, în această perioadă ați suspendat regulile democratice pentru niște obiective economice. Să treci cele mai importante legi ale țării prin angajarea răspunderii în Parlament este o suspendare a democrației pe care dumneavoastră ați considerat-o necesară. Să veniți atât de rar în fața Parlamentului – și e bine că veniți acum -, să considerați de fiecare dată că opoziția sau presa sunt cele care fac rău țării, în timp ce puterea face numai bine dar nu este înțeles, regula că majoritatea, pentru că are un vot în plus, poate să impună toate deciziile, traseismul politic prin șantaj și prin oferirea de funcții care a modificat voința oamenilor și corupție.

Fac o scurtă pauză, domnule prim-ministru, sper sincer că l-ați revocat pe domnul Baconschi din funcție pentru neîmplinirile Domniei Sale în acea poziție pe care o ocupa, și nu pentru a oferi o nouă mită celor care au trădat opoziția și au venit alături de dumneavoastră pentru funcții. Nu vă fac un proces de intenție, îmi doresc sincer ca să fie un gest cu adevărat sincer din partea dumneavoastră.

Important este, dacă vorbiți de un pact politic despre care și noi opoziția am vorbit, să spunem de astăzi oamenilor ce nu veți mai face și ce nu vom mai face. Astăzi, domnule prim-ministru și stimați colegi aflați la putere, astăzi, nu miercuri, când se va pronunța Curtea Constituțională, trebuie să anunțați că renunțați la ideea greșită a comasării și amânării alegerilor locale.

E posibil să aflăm miercuri ca această angajare a dumneavoastră, a 14-a din lunga serie, este neconstituțională. Ce veți face atunci? Veți merge mai departe, spunând, da, am adoptat o lege neconstituțională, dar nu-i nimic, ne asumăm responsabilitatea dar rămânem tot noi. Cred că ar fi un prim gest de responsabilitate ca de astăzi să anunțați renunțarea la acea procedură considerată nu doar de noi, de opoziție, ca fiind nedemocratică.

Tot astăzi, domnule prim-ministru, ar trebui nu doar să ne explicați de ce v-ați angajat răspunderea de 14 ori, ci să vă angajați în fața oamenilor că nu veți mai folosi în următoarele zile – sper să nu fie luni – de mandat ale dumneavoastră această procedură.

Astăzi trebuie să le spuneți oamenilor că nu vă mai angajați răspunderea pe nici un fel de lege și că veți veni să discutați cu oamenii și cu Parlamentul României deciziile care-i privesc pe ei.

Astăzi, domnule prim-ministru, ar trebui să spuneți că la baza oricărei majorități parlamentare stă decizia oamenilor la vot nu traseismul, nu trădarea, nu recompensarea prin funcții, grade și bani pentru cei care își înșeală electoratul. Dacă veți continua în această direcție, dezastrul vă pândește foarte aproape. Important este să asigurăm împreună, și aici este punctul comun al discursului premierului cu al nostru, să asigurăm împreună stabilitate și siguranță în acest an extrem de dificil. Nu am votat noi, opoziția, bugetul pe 2012, dar România are un buget și acesta trebuie pus în aplicare. Trebuie ca România, deși am avut multe rețineri și critici, trebuie ca România să-și respecte angajamentele internațională față de Comisia Europeană, de Banca Mondială și de FMI. Trebuie să asigurăm în continuare încredere pe piețele internaționale și stabilitate. 2012 va fi un an foarte greu pentru România și pentru Europa. 16 miliarde de euro trebuie să împrumute Guvernul României, oricum se va numi primul-ministru și oricum se va numi ministrul de finanțe, 3 miliarde de euro reprezintă doar datorii de returnat în acest an.

Opoziția a înțeles că acest an va fi un an greu, motiv pentru care vă cerem dumneavoastră, celor de la putere, să nu repetați greșeala din 2009 și să spuneți că totul este foarte bine. Ați făcut-o în 2009, a fost un an de campanie electorală și am plătit cu toții de atunci încoace acea minciună și acel triumfalism.

Domnule prim-ministru,

Vă rog, indiferent dacă veți mai fi prim-ministru sau nu, să nu-i păcăliți din nou pe români. 2012 va fi un an foarte greu și 2013 va fi un an foarte greu, nu le spuneți că datorită dumneavoastră am ieșit ca țară din criză. N-am ieșit, suntem tot acolo și important este ce facem în viitor. Este foarte important cine poate asigura această stabilitate și încredere. Și propunerea noastră, nu doar a noastră a celor din opoziție, poate, dacă vreți, e propunerea mea, ca să încheiem orice fel de discuție că se înlocuiește Boc cu Ponta, un guvern de tehnocrați, susținut de toate partidele responsabile din Parlament, mă refer la PDL, UDMR, Grupul minorităților, PSD și PNL, ar putea în mod sigur să ofere o stabilitate și o încredere pe care Guvernul actual niciodată în nici un fel nu și-o va mai recâștiga în perioada următoare. Ar trebui să susținem un asemenea guvern care să aibă în componența sa miniștri profesioniști, miniștri tehnocrați, miniștri care să nu fie dați afară pe criterii politice, să nu fie numiți pe criterii politice, să nu aibă interese electorale și să asigure o încredere pe care Guvernul Boc și Guvernul actualei Coaliții de guvernare nu o poate oferi.

Trebuie ca acest nou guvern să asigure că toate autoritățile locale sunt finanțate în mod egal. Nu mai poate fi folosit Fondul de rezervă al primului-ministru pentru primarii corupți de la putere sau pentru cei coruptibili din opoziție, care sunt de acord să treacă la putere. Un guvern profesionist va putea, domnule prim-ministru, cu adevărat să acceseze fondurile europene.

Consider, și este singurul termen mai tare pe care-l voi folosi astăzi, consider odioasă încercarea dumneavoastră de manipulare a temei fondurilor europene. O mai spun încă o dată aici, poate acum veți auzi.

Uniunea Social-Liberală niciodată, nicăieri, în nici un fel, nu a vorbit și nu a cerut nici o tăiere a fondurilor europene. Este o minciună îngrozitoare, domnule prim-ministru, dacă ați fost informat greșit de către colaboratorii dumneavoastră, vă rog să-i dați afară, dacă ați știut adevărul cred că ar trebui să vă cereți scuze pentru această minciună.

În același timp însă, în același timp, suntem obligați să vorbim de faptul că Guvernul dumneavoastră nu din cauza opoziției, nu din cauza presei, nu din cauza altcuiva, ci din cauza dumneavoastră a absorbit doar 4 la sută din fondurile europene aflate la dispoziția României. Cred, domnule prim-ministru, că alături de colegii dumneavoastră sunteți vinovați în fața românilor pentru faptul că ați lăsat 20 de miliarde de euro bani nerambursabili la Bruxelles și între timp i-ați îndatorat România cu 20 de miliarde, bani pe care tot noi, românii, și nu dumneavoastră, domnule Boc, îi veți da înapoi.

Vreau să înțelegeți că fiecare zi în care un guvern nelegitim, un guvern contestat, un guvern criticat și un guvern epuizat din toate punctele de vedere rămâne în funcție este o zi pierdută pentru interesul românilor și este o zi pe care am fi putut s-o folosim împreună pentru a face ceea ce oamenii așteaptă de la noi.

Domnul prim-ministru Boc a dat exemplul altor țări din Europa și cred că este un exemplu corect.

În Grecia, o criză economică și politică a scos oamenii în stradă și primul-ministru a avut demnitatea și și-a dat demisia.

În Italia, o criză economică și socială a scos oamenii în stradă și primul-ministru a avut demnitatea și și-a dat demisia.

În Spania, o criză economică și socială a dus la alegeri anticipate și o nouă putere legitimă prin votul oamenilor conduce în acest moment Spania. Poate veți înțelege aceste exemple sau poate le-ași folosit din greșeală, crezând că în România regulile bunului-simț nu trebuie să se aplice ca în alte țări.

Aș vrea să mă refer la a doua obligație a noastră a tuturor pentru 2012, și anume asigurarea, reinstaurarea regulilor democratice pentru care eu și mulți alții alături de mine și ca mine, repet, am luptat în 1989, în 1990, fără să fiu membru la nici un partid, de atunci sau după atunci. Cred că este important să avem alegeri libere și corecte. Nu alegeri amânate, nu alegeri comasate. Primul-ministru vorbea de competiție. Exact asta ne dorim și noi. O competiție corectă. De aceea vrem alegeri anticipate, ca să avem competiție. Problema celor aflați la putere este că știu că această competiție au pierdut-o deja și vor să fugă de competiția adevărată care înseamnă votul oamenilor. Trebuie să avem alegeri libere și corecte, și un guvern de tehnocrați, cu un ministru al administrației și internelor neimplicat politic, poate asigura aceste lucruri.

Avem nevoie de o comisie de anchetă privind modul în care au fost gestionate evenimentele din ultimele zile. Cred că duminica trecută autoritățile statului au dat un semn greșit de slăbiciune, de violență și trebuie să găsim modul și soluțiile prin care un stat democratic își apără instituțiile. De câte ori oamenii nu au cu cine să dialogheze decât cu jandarmii, pentru că nu există guvern, pentru că nu există dialog social, vom ajunge la ceea ce s-a întâmplat duminica trecută, și vina, din păcate, vă aparține.

Avem nevoie împreună de o comisie parlamentară pentru stabilirea Legii electorale. Vreau să vă reamintesc în 2008, când Partidul Democrat Liberal era în opoziție, reprezentantul PDL a făcut parte din Comisia de elaborare a Legii electorale. Era domnul ministru Valentin Iliescu, dacă nu greșesc. Ar fi pentru prima dată în 22 de ani când Legea electorală e stabilită doar de cei de la putere, și acesta este un derapaj democratic pe care-l vom transmite mai departe partenerilor noștri europeni, având conștiința că ne facem datoria și că suntem europeni, vorbind de derapajele de la Legea electorală.

Avem nevoie de un sistem electoral corect. Toți am criticat modul în care în 2008 de pe locul 2, de pe locul 3, de pe locul 4 s-a ajuns în Parlament, în timp ce cei care au fost cei mai votați au stat acasă. Mergem și în 2012, din interese pur politice și de partid, pe aceleași sistem? Am propus, Uniunea Social-Liberală, reducerea numărului de parlamentari, sancționarea traseismului politic prin pierderea mandatului și alegeri pe criteriul și pe sistemul majoritar dintr-un singur tur, uninominal. S-a răzgândit puterea vizavi de aceste principii pe care le-a enunțat timp de 3 ani?

Avem obligația, și cred că astăzi s-a făcut un pas bun în acest sens, să eliminăm ideea fraudării votului concetățenilor noștri aflați în diaspora. Promotorul fraudei voturilor din diaspora înțeleg că de astăzi este șomer, și cred că e prea târziu și prea puțin, dar avem obligația să-i asigurăm pe compatrioții noștri aflați în străinătate că votul lor nu va fi fraudat și că votul lor va conta în ceea ce se întâmplă în România.

Stimați colegi,

Am auzit foarte multe discuții pe teme procedurale. Deodată colegii de la putere au devenit foarte, foarte chițibușari. Cum e cu… în câte zile, ce trebuie să facem? Vă afirm aici politic și juridic că dacă în aceste zile între partidele reprezentate în Parlament: PDL, UDMR, minorități, PSD și PNL se dorește, se poate încheia un pact politic pentru alegeri anticipate. Și putem să ne întoarcem cu toții la decizia celor care votează. Nu de înlocuit Boc cu Ponta, nu de înlocuit PDL cu USL acum, ci de înlocuit actualul guvern și actuala conducere cu oamenii care votează. Cred că avem obligația ca după acești ani extrem de agitați să-l aducem pe președintele țării, domnul Băsescu din nou în fața oamenilor, care trebuie, la un referendum, să voteze sau nu pentru demiterea sa din funcție.

Avem aceste obligații de a ne întoarce, nu de a decide noi pentru oameni, ci de a-i lăsa pe oameni să decidă ceea ce consideră ei că este mai bine în acest moment. Soluția este foarte simplă, un pact politic între toți cei prezenți aici, prin care spunem că suntem de acord să renunțăm la continuarea mandatului nostru de parlamentari și să ne prezentăm în fața oamenilor pentru ca ei să decidă cine să-i reprezinte sau nu în Parlament.

Toți parlamentarii USL sau cei care vor să rămână alături de USL sunt gata să meargă din nou în fața oamenilor pentru a cere un vot de încredere sau dimpotrivă, un vot de sancțiune. Dacă dumneavoastră o să aveți același curaj și aceeași responsabilitate putem s-o facem, dacă vreți, și mâine, de Ziua Unirii, a unirii acestor parlamentari care stau în scaune cu oamenii care stau afară și care ne cer să fim la fel ca ei.

Vreau să vă asigur că nu mai este loc de pași înapoi. Parlamentarii USL nu vor mai fi din februarie înapoi în bănci cuminți, ascultând din nou aceleași discursuri și fiind obligați să voteze sau mai bine-zis să nu voteze aceleași angajări de răspundere. Este momentul în care putem să arătăm dacă suntem altfel decât cum spun oamenii despre noi sau dacă unii țin mai mult la scaun decât țin la demnitatea și la responsabilitatea pe care o au față de cei care i-au ales.

Aș vrea, în încheiere, să spun că astăzi este un moment esențial în care fiecare dintre noi, cei aici prezenți, trebuie să aleagă între a fi în continuare surzi la ceea ce oamenii așteaptă sau a acționa în direcția pe care oamenii ne-o cer.

Aș vrea să vă rog să nu vă păcăliți singuri. Nu este nicio nenorocire pentru România dacă domnul Boc nu va mai fi prim-ministru. Nu va fi nicio nenorocire pentru România dacă PDL-ul nu mai e la guvernare. Așa cum nu cred că va fi nicio nenorocire dacă n-o să fie Ponta prim-ministru. Singura nenorocire pentru România este să rămâneți aici lipiți de scaune în timp ce oamenii vă vor afară. Asta este singura nenorocire!

Uniunea Social-Liberală nu v-a solicitat nimic și nu vă va solicita nimic în interesul USL. Nu vă solicităm să plecați astăzi ca să venim noi mâine. Nu vă solicităm să puneți un guvern sau să sprijiniți un guvern al Uniunii Sociale-Liberale.

Vă solicităm un singur lucru, de un bun-simț pe care e foarte greu să-l contraziceți: haideți să-i lăsăm pe oameni să decidă cine să-i conducă în continuare! Nu decideți dumneavoastră în locul lor. Ați decis deja de doi ani și am ajuns în această situație cumplită. 

Este important ca astăzi să ne comportăm cu toții, în ceasul al treisprezecelea, așa cum oamenii așteptau de mult de la noi să ne comportăm. Pentru cei aflați la putere, sigur că teama că vor pierde privilegii, funcții, avantaje materiale este importantă, însă astăzi, stimați colegi de la putere, puteți să luați o decizie în sensul așteptat de oameni, și să redeveniți, după ceva timp, oameni normali, cetățeni ai acestei țări. Dacă nu veți face nimic, foarte curând veți fi nimic!

Vă mulțumesc.