Argumentare Si Gandire Critica Credinta Vs. Ateism

Argumentare si gandire critica- Credinta vs. ateism

 Ateismul nu este relevant din cauza faptului ca, el contrazice existenta despre care nu putem spune nimic. Aceasta afirmatie este foarte cunoscuta si arata lipsa intelegerii sensului cuvantului ateism.

Ateismul este reprezentat de lipsa credinței în zei sau dumnezei, este poziția in care un om nu crede că o entitate există fara dovezi care să o susțină direct sau indirect.Acestia pot atribui diferite grade de siguranta ideii că nu există zei. Unii susțin că există motive suficiente pentru a demonstra faptul ca zeii nu exista. În extrema opusă ar fi ateii care consideră posibilă existent acestora, dar ei personal nu pot să creadă așa ceva. Trebuie subliniata o distincție clară între ceea ce crede individul (crede că există vs. nu crede că există) și gradul de cunoastere pe care-l atribuie opiniei sale.

Ateistul este acela care constientizeaza toate religiile fara acceptarea lor. Supersiunea constiintei poate constitui o definitie pentru ateism.. Un ateu poate fi agnostic, adica nu crede în zei, dar acceptă această posibilitate. Exact la fel, un credincios ar putea fi agnostic, doar atunci când crede într-un oarecare zeu, dar in acelasi timp crede că nu sunt dovezi sau nu se poate cunoaște cu certitudine dacă există o bază reală pentru ceea ce crede..Ateul crede in zeii carora le atribuie proprietati contradictorii. Când ateul spune ca face parte din categoria agnostică, se referă doar la o entitate creatoare adepta a desimului .

Cu totate cuceririle stiintei actuale , daca privim lucrurile prin prisma doctrinei materialiste,niciodata nu vom cunoaste misterul vietii, cauza si scopul creatiei. Realitatea divina face parte din constiinta cosmica, fiind cheia universului.Toate religiile au cautat sa raspunda intr-un fel sau altul la aceasta intrebare.

Aceasta doctrina a misterelor a dat nastere marilor religii. Toti considerau ca inteligenta nu este atributul materiei ci din contra materia provine din inteligenta adica din spirit.Universul nu s-a format la intamplare , nasterea atomilor se explica prin puterea fortei spirituale..Se poate constata ca spiritul detine de la Dumnezeu natura sa nemuritoare , invizibila si absolut activa , caci spiritual este ceea ce se misca prin sine insusi.

 Presupunerea pe care se bazeaza ateismul, adica aceea ca Dumnezeu nu exista nu a fost niciodata demonstrata de cineva. Din punct de vedere filosofic o existenta pentru a fi considerate serioasa trebuie sustinuta si demonstrata cu argumente. Altfel, oricine ar putea susține practic orice lucru fara sens.Atunci când ești confruntat cu ipoteza ca Dumnezeu exista, prima reactie ar fi sa te intrebi care ar fi argumentele demonstrative pentru așa ceva. Ateul este individul care și-a pus aceasta întrebarea și nu a reușit să găsească vreo dovadă directă sau indirectă , vreun argument care sa demonstreze aceasta existența.Credincioșii merg după același principiu, când vine vorba despre orice altceva, fac însă excepție în privința zeilor în care au fost învățați să creadă de la inceput.

Ateismul are o presupozitie gresita, deoarece necesitatea existenței lui Dumnezeu a fost demonstrata. Cea mai populara încercare de a arata logic existența unei entități creatoare consta in variantele argumentului. Indiferent cum e formulat acesta, baza este că tot ceea ce exista are o cauză, și dupa firul logic trebuie să existe și o cauză pentru Univers în sine,o cauza exterioară lui dar necauzată adica un Creator.

Tot ceea ce exista trebuie sa aiba o cauza, dar acest lucru permite unei zeitati sa nu aiba o cauza deoarece nu are un inceput.Acest argument este afectat din mai multe puncte de vedere pentru ca nu știe nimeni dacă universul a avut un început sau nu. Se stie că a avut un început in forma actuala adica cea de dupa big-bang, însă acest lucru poate fi doar o continua transformare a altceva de dinainte. In principiu universul este etern și ca urmare nu are o cauza. În al doilea rând, este bine cunoscut faptul că elementele dintr-un sistem nu sunt asemanatoare sau la fel cu cele ale sistemului. Sistemul poate avea caracteristici diferite care sa nu se regăsesca în nici un element, și de cele mai multe ori sistemul nu are proprietăți pe care le au componentele sale.Chiar dacă observăm cauzalitate în interiorul universului, nu înseamnă că universul în sine are nevoie de o cauză. Noi nu am dispus de sute de universuri pe care să le studiem și să demonstram sau macar sa constatam că acest tip de obiect are nevoie de cauză.

Rezultatele unor experimente din fizica cuantică ne fac să revenim la ideea de cauză necesară dar se pare că acest lucru nu este obligatoriu.Dacă nu am lua in considerare toate cele de mai sus și am presupune că Universul ar fi cauzat de un anumit lucru, nu am putea preciza absolut nimic despre natura acelei cauze. Ar putea fi o lege a naturii pe care nu o cunoaștem, ar putea fi un univers de tip superior sau un fel de gaură neagră, ceva provenit din alte dimensiuni și mii de alte lucruri pe care nici măcar nu le putem bănui. Existenta Universului demonstrează faptul ca exista un creator, dumnezeu al tuturor lucrurilor și exclude ateismul. Acest argument este similar cu “faptul că bucata de gheață din cutie are exact forma cutiei în care este si dovedește că , cutia a fost concepută special pentru acea bucată de gheață”. Este cunoscut faptul că, dacă ar exista alte valori ale unor constante fundamentale, universul nu ar arăta așa cum este azi.Nu știm câte din constantele inițiale sunt complet independente, și nu știm câte grade de libertate există, în câte feluri poate exista un univers. Poate că sunt mai puține decât ne imaginăm azi. Sau poate că exista mai multe universuri, al nostru fiind doar unul dintre ele. Este clar că universul în care sunt ființe ca noi trebuie să fie tocmai acesta în care trăim. Spus simplu, ceea ce vedem azi este rezultatul condițiilor inițiale și nu condițiile inițiale au fost stabilite pentru a se ajunge la ceea ce este astăzi.

Ateii susțin că întreagul caracter complex a vieții este o intamplare, lucru acesta fiind absurd pentru ca șansele sunt infime. Complexitatea formelor de viață existente pe Terra este explicată foarte bine de teoria evoluționistă. Persoanele care nu stiu in ce consta această teorie consideră că ideea fundamentală ar fi cea a întâmplării sau șansei. De fapt mecanismul selecției naturale este exact opusul întâmplării. În orice populație există în orice moment o varietate de gene, care uneori se multiplica imperfect. Din multitudinea de variante va deveni predominantă cea care oferă un avantaj adaptativ purtătorilor ei, ca urmare aceștia se vor înmulți preferențial, transmițând mai departe gena care i-a făcut buni la ceea ce fac. Faptul că sunt necesare condiții deosebite fizico-chimice pentru a iniția ceva ce să poată fi denumit viață, faptul că e un eveniment chimic rarisim, este cât se poate de normal. Dacă nu ar fi așa, ar trebui să fim invadati de extratereștri. La viteza cu care se fac progrese în acest domeniu, estimările sunt că în decurs de câteva decenii se va lămuri cu mare probabilitate felul în care a decurs abiogeneza pe Terra. Însă și dacă va dura secole, nu avem vreun motiv să inventăm un zeu care să ne scutească de căutarea în continuare a explicației reale.

Ateismul nu este o poziție corectă din moment ce o mare parte din oameni au crezut din cele mai vechi timpuri în elementul divin. Istoria demonstrează in mod sigur că adevărul unei afirmații nu are nici o legătură cu numărul celor care o susțin sau cu vechimea ei. Oamenii au crezut lucruri complet gresite despre lumea înconjurătoare cu mare tărie, în proporție foarte mare și pe perioade lungi de timp. Adevărul unei ipoteze este decis doar de metoda folosită pentru a o testa. Singura metodă care s-a dovedit a fi eficientă este cea științifică. Alte metode cum ar fi intuiția, tradiția, revelația au dat gres. Creșterea proporției numărului de atei de doua trei secole încoace este tocmai consecința faptului că știința a desfiintat in timp o mulțime de mituri pe care erau construite mai multe religii. Credința în supranatural nu s-a bazat niciodată pe dovezi științifice sau raționale sau pe gândire critica si tocmai acestea constituie metodele plauzibile prin care cunoaștem realitatea.

Ateismul este un lucru gasit si exploatat recent si nu reprezinta un atac împotriva unor variante de creștinism sau împotriva bisericii. Renașterea a continuat cu alte personalități importante în special filozofi, și în ultimele doua secole odată cu avansarea științei și a raționalității, s-a răspândit la nivel de global.

Motivele pentru care un om în parte este ateu pot sa difere, dar este inclusa posibila reacție de respingere față de interpretările literare ale textelor religioase vechi, sau reacția nu tocmai buna generată de privilegiile Bisericii. Dar de cele mai multe ori aceste motive sunt secundare, și fundamentală este argumentația logico-științifică bazată pe gândirea de tip critic rațional.