Argument …………………………………………… ………………………………p. 4 Capitolul I Contextul politic al obsedantului… [607055]

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE LITERE

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

ROMANUL CON ȘTIIN łEI ETICE
ÎN PERIOADA COMUNIST Ă

Conduc ător știin Ńific,
Prof. univ. dr. Ion Simu Ń

Doctorand: [anonimizat]
2010

2 Cuprins

Argument …………………………………………… ………………………………p. 4
Capitolul I
Contextul politic al obsedantului deceniu. Premise și
consecin Ńe în plan cultural …………………………………………… …p. 11
I.1. Politica anilor 1948 – 1964. Preluarea puterii de c ătre
comuni ști în România …………………………………………… …………..p. 14
I.2. Tendin Ńe politice în prima parte a epocii Ceau șescup. 22
I.3. Procesul de sovietizare ……………………………………..p. 26
I.4. Identitatea na Ńional ă – du șmanul din interior al
discursului marxist …………………………………………… ……p.30
I.5. Arest ările în mas ă. Supraveghere, teroare, violen Ńă ,
fric ă, represiune. Utopia care ucide, ideologia care
înjose ște – instrument comun: OMUl p……………………….. .36
I.6. ,,Frumo șii ani ’60” – Mo ștenirile lui Gheorghiu
Dej …………………………………………… ……………………………………….p. 49
I.7. Implica Ńii și efecte ale politicii culturale
comuniste …………………………………………… ……………………………..p. 52

Capitolul al II-lea
Romanul con știin Ńei etice …………………………………………… .p. 60
II.1. Coordonate culturale europene ………………………….p. 62
II.2. Reconsiderarea eticului …………………………….p. 66
II.3. André Malraux – Nevoia unei literaturi angaja te …p.70
II. 4. Albert Camus – Asumarea curajului de a fi ………..p. 75
II. 5. Jean Paul Sartre – Solu Ńii pentru ,,grea Ńa” existen Ńial ă
…………………………………………… …………………………………………… ..p. 85
II.6. Romanul con știin Ńei etice în literatura european ă..p. 92

Capitolul al III-lea
Omul fa Ńă în fa Ńă cu istoria în romanele scriitorilor Marin
Preda, Augustin Buzura și Constantin łoiu …………………p. 94
III. 1. Implicare – dezimplicare în mersul vremuril or.
Determinante socio-politice ale psihologiei abisale ……………….p. 98
III. 2. Lumea comunist ă – un zeu cu dou ă fe Ńe. Precaritatea
noilor valori. …………………………………………… …………………………p.118
III.3. Jurnalul moral – un exerci Ńiu de luciditate.
Interoga Ńia ca form ă de implicare și de contestare ……………….p. 156

3 III. 4. Problemele morale ale lumii comuniste. Val ori
subversive ale prozei …………………………………………… …………p. 171

Capitolul al IV-lea
Socialul mascat de psihologismul cuplului în proza lui Nicolae
Breban …………………………………………… …………………………………….p. 205
IV.1. Vina de a apar Ńine elitei …………………………………p. 207
IV.2. Despre co șmarul noii lumi …………………………….p. 227
IV. 3. „Romanul energiilor înfrânte” ………………………p. 242
IV.4. Conflicte între genera Ńii. Alternativa comunist ă și
limitele noii ordini. …………………………………………… ……………p. 259
IV.5. Despre nevoia de pereche, de oglind ă și despre limitele
etice impuse de acestea …………………………………………… …p. 270
IV.6 Conota Ńii sociale și politice în romanele lui Nicolae
Breban ……….p. 281

CAP. al V-lea
Eseul romanesc – o form ă de rezisten Ńă intelectual ă?
(Alexandru
Ivasiuc) …………………………………………… ………………………….p. 304
V. 1. Romanul eseu – o op Ńiune scriitorului deceniului
șapte…………………………………………… ……………………………………p. 304
V.2. Redescoperirea sinelui prin confesiune
…………………………………………… …………………………………………… p. 309
V. 3. Revan șa spiritului – incursiunea în trecut e calea spre
puritate ….p. 317
V. 4. Intelectualul comunist – un om „nemaipomenit de
singur” …………………………………………… ……………………………….p. 326
V. 5. Eseul ca angajament etic ………………………………..p. 344
Concluzii …………………………………………… …………………………p. 347
Rezumatul tezei …………………………………………… ……………….p. 353
Bibliografie …………………………………………… ………………………p. 386

4 Argument

O cecetare orientat ă spre perioada comunist ă a literaturii
române Ńine de simptomatologia unei genera Ńii, fapt sesizat deja în
presa de specialitate. Critici și istorici literari au subliniat în ultima
perioad ă o tot mai acut ă necesitate a abord ării acestei perioade din
nevoia de a o a șeza valoric acolo unde-i este locul în istoria lite raturii
române. Lucru deloc u șor, pentru c ă dup ă 1989 criteriile valorice s-au
schimbat. Grilele de apreciere sunt altele. A preti nde unei întregi
genera Ńii literare s ă stea în fa Ńa judec ăŃii istoriei literare f ără s ă se Ńin ă
seama de circumstan Ńele politice în care s-a manifestat aceast ă
genera Ńie e un demers lipsit de onestitate. (S ă ne amintim c ă vorbim
despre un context politic care a avut tenacitatea d e a controla și de a
subordona totul, în special domeniile culturii dins pre care îi putea
veni amenin Ńarea, fie chiar și simbolic ă, a pr ăbu șirii.) Prin urmare,
criteriul estetic este unul important în reevaluare a produc Ńiilor literare
ale acestei perioade, dar nu suficient. Pe fondul c rizei generate de
cele dou ă r ăzboaie mondiale, cultura european ă a secolului dou ăzeci
strânge rândurile și-și reconsider ă pozi Ńia în via Ńa economic ă, politic ă
și social ă. Angajarea oamenilor de cultur ă în diferitele b ătălii ale
epocii s-a f ăcut din nevoia de a reafirma primordialitatea valor ilor
omului. Din aceast ă cauz ă, al ături de criteriul estetic, într-o dreapt ă
judecat ă a produc Ńiilor culturale ale secolului trecut, va trebui s ă
avem în vedere și criteriul etic. De altfel, implicarea criteriului moral
în art ă nu e o inova Ńie a secolului dou ăzeci. Înc ă de la Platon poezia
putea c ăpăta drept de intrare în cetate, doar strict tutelat ă de social și
moral ă, iar George C ălinescu subliniaz ă faptul c ă Titu Maiorescu,
excluzând politicul din literatur ă, va realiza o estetic ă etic ă. Pe de alt ă
parte, în viziunea criticii literare române ști a anilor ’80 o literatur ă a
fanteziei ca și una a strictei reflect ări sociale risc ă amândou ă s ă fie
suspectate de dogmatism. 1
Ideea de a studia romanul con știin Ńei etice al perioadei
comuniste române ști a avut și o determinere de ordin personal. E
foarte greu de acceptat ( și va fi din ce în ce mai greu pentru
genera Ńiile care ne urmeaz ă) cum a putut o Ńar ă întreag ă timp de
patruzeci de ani s ă se supun ă unui regim totalitarist, absurd și

1 Apud V. F. Mih ăescu, Timp și mod , Editura Cartea Româneasc ă, 1983, p.113; p.
127: „PoziŃiile exclusiviste, potrivit c ărora literatura nu e altceva decât act gratuit,
fantezie pur ă, independent ă total în raport cu formele sociale sau, dimpotriv ă,
simplu fenomen de reflectare a structurilor societ ăŃii, sufer ă amândou ă de
dogmatism.”

5 dezumanizant, f ără s ă manifeste niciun fel de reac Ńie de opozi Ńie sau
de revolt ă. Ar însemna s ă accept ăm c ă în toat ă acest ă perioad ă
con știin Ńele intelectuale ale acestei Ńă ri n-au existat. Faptul în sine c ă
în literatura român ă se poate vorbi despre un roman al con știin Ńei
etice scris în aceast ă perioad ă e dovada c ă aceste con știin Ńe au existat
și au încercat, pe cât le-a fost posibil, s ă se manifeste și s ă între Ńin ă
încrederea în valorile umaniste. Destinul acestor c ărŃi, dificult ăŃile de
publicare, lupta cu cenzura, impactul pe care l-au avut la apari Ńie
vorbesc de la sine despre cât de incomode au fost p entru regimul
politic pe care l-au contestat și sunt probe ale supravie Ńuirii etice a
literaturii în mod special și a culturii române ști în genere.
Dou ă concepte s-au impus a fi clarificate: con știin Ńa și eticul .
Am considerat romane ale con știin Ńei acele romane care ofer ă o
reflectare a realit ăŃii prin filtrul con știin Ńei personajelor. R ămânând în
planul prozei realiste pentru a prinde pulsul unei epoci, romanul
con știin Ńei ne ofer ă o perspectiv ă subiectiv ă asupra acesteia. Nu mai
suntem în proza balzacian ă a naratorului omniscient. Daniel Cristea-
Enache diferen Ńiaz ă acest tip de proz ă de proza realist ă, numind-o
proz ă a „realului asumat”. 2 Cea de-a doua no Ńiune ar fi, la un prim
nivel semantic, idisolubil legat ă de prima. Ideea îns ăș i de con știin Ńă
presupune o unitate etic ă de m ăsur ă și de judecat ă aplicat ă lumii.
Discursul politic comunist a reu șit îns ă și în acest caz s ă disloce
sensurile. Vorbind despre perioada comunist ă, riscam ca no Ńiunea de
con știin Ńă s ă fie asimilat ă unei sintagme a limbajului de lemn, în care
intr ă con știin Ńa și anume con știin Ńa de clas ă. Îns ă aceast ă sintagm ă nu
avea nimic a face cu morala. Era un prefabricat al propagandei
comuniste, transformat în datorie de onoare a fiec ărui cet ăŃean al
României comuniste. În timp ce con știin Ńa etic ă e o component ă
ontologic ă a fiin Ńei umane aflate într-un stadiu superior al evolu Ńiei
sale spirituale, con știin Ńa de clas ă nu e decât proba înregiment ării
necondi Ńionate. Prima se cultiv ă prin liber arbritru pe un fond genetic
arhetipal, cea de-a doua se impune, nu de pu Ńine ori, for Ńat. Analizate
în detaliu, cele dou ă sintagme, departe de a se înrudi m ăcar, se exclud
reciproc. Manifest ările con știin Ńei de clas ă excludeau cele mai
elementare norme morale. Iar acela care ac Ńiona în numele eticului
trecea în ochii justi Ńiei comuniste drept un proscris.
Din punct de vedere al canonului, romanul circumscr is de
problematica con știin Ńei etice se situeaz ă undeva la interferen Ńa dintre
romanul realist clasic și romanul intelectualist, a șa cum sunt definite

2Daniel Cristea-Enache, Concert de deschidere, Editura Liternet, p. 140.

6 cele dou ă concepte de Ion Simu Ń.3 Cu men Ńiunea c ă, f ără a p ărăsi
câmpul realit ăŃii uneori cu valen Ńe de fresc ă social ă, romanul
con știin Ńei etice problematizeaz ă exploatând în volute puterea de
sugestie a întreb ării retorice, amândou ă consumate în planul subiectiv
etic al con știin Ńei personajului și al tr ăirii lucide.
Odat ă stabilit ă tema de cercetare opera Ńia cea mai dificil ă a
fost selec Ńia scriitorilor care s ă fac ă obiectul acestei cercet ări. Tema
eticului justi Ńiar devine în anii ’60, pe fondul a șa-numitului „dezghe Ń
cultural”, asociat în plan politic cu incriminarea gre șelilor perioadei
dejiste, un soi de „obliga Ńie moral ă” a fiec ărui scriitor. 4 Astfel iau
na ștere romanele „obsedantului deceniu”, acele romane care prezint ă
de pe pozi Ńii critice perioada anilor ’50, gre șelile politice și crimele
făcute de predecesorii lui Ceau șescu, condamnate oficial de acesta la
preluarea puterii. Nu strict aceast ă proz ă conjunctural ă am considerat
că trebuie s-o avem în vedere. Au scris despre obseda ntul deceniu și
scriitori notorii ai realismului socialist. Nu cred em c ă îi putem
considera ni ște con știin Ńe etice ale epocii.
Am c ăutat, prin urmare, s ă identific ăm acei scriitori pentru
care criteriul moral a fost un principiu al întregi i crea Ńii, nu doar o
manifestare conjunctural ă, și pe care am putea s ă-i consider ăm azi,
dup ă 50 de ani de crea Ńie, o adev ărat ă genera Ńie etic ă a literaturii
române. Patru din cei cinci scriitori la care ne-am oprit (Marin Preda,
Augustin Buzura, Constantin łoiu și Alexandru Ivasiuc) au fost
declara Ńi, fiecare în parte, în momente diferite și de voci distincte,
„con știin Ńa etic ă” a genera Ńiei sale. 5 Problematica obsedantului
deceniu este, cel mai adesea, pentru ace ști scriitori doar un pretext

3Ion Simu Ń, Reabilitarea fic Ńiunii, Editura Institutului Cultural Român, Bucure ști,
2004, p. 96: ,,Categoriile estetice ale realismului erau adev ărul vie Ńii, veridicitatea
conflictului și descrierii, tipicitatea personajului, tema social ă etc”; pentru romanul
intelectualist „categoria esen Ńial ă nu mai este verosimilul, ci posibilul ca provocare
a laten Ńelor, adic ă problematicul.”
4 Alex Ștef ănescu, Istoria literaturii române contemporane, Editura Ma șina de
scris, Bucure ști, 2005, p. 586: „La un moment dat, și anume exact atunci când și-a
publicat Constantin łoiu romanul Galeria cu vi Ńă s ălbatic ă, scrierea unui roman
despre „obsedantul deceniu” ajunsese pentru fiecare scriitor un fel de obliga Ńie
moral ă.”
5 Alex Ștef ănescu, op. cit., p. 232: „pentru societatea românea sc ă de dup ă r ăzboi,
Marin Preda a fost mai mult decât un scriitor, a fo st o con știin Ńă ”;p. 543: „dup ă
moartea lui Marin Preda, Augustin Buzura r ămâne scriitorul con știin Ńă al epocii”;
Al. Cerna R ădulescu în Timpul n-a mai avut r ăbdare, p. 167: despre Marin Preda
„Con știin Ńa cea mai pur ă a acestei genera Ńii”
Constantin łoiu, cotidianul Delo , Zagreb, septembrie 1977, apud Galeria cu vi Ńă
sălbatic ă, Editura Eminescu, Bucure ști, 1984, p. 425: „literatura poate s ă determine
schimb ări” în plan social nu numai individual, marcând îns emnele unei genera Ńii.

7 pentru a vorbi despre condi Ńia omului în comunism. Subiectele
romanelor luate în discu Ńie nu se limiteaz ă la obsedantul deceniu, fac
referiri la timpul prezent, care, prin similitudini cu deceniul
incriminat, devine și el vinovat.
Cu Nicolae Breban lucrurile stau pu Ńin diferit. Perspectiva lui
etic ă ia drept context de raportare ontologicul în defav oarea socialului
imediat. Scriitorul se declar ă pentru o „amoralitate” de tip
dostoievskian. Omul lui Nicoale Breban se raporteaz ă la legile
moralei arhetipale. 6 Se realizeaz ă cu Nicolae Breban o încercare de
universalizare a problematicii condi Ńiei umane, o dep ăș ire a
contextului pe care îl oferea România comunist ă, o sublimare a
omului, a calit ăŃii lui de cet ăŃean al universului. Au fost voci care au
văzut în acest ă perspectiv ă a scriitorului o tentativ ă evazionist ă.
Reac Ńiile cenzurii la publicarea romanelor sale sunt pro be ale faptului
că modul în care a pus problema Nicolae Breban nu era comod pentru
puterea politic ă. Universalizând problematica uman ă, Nicolae Breban
nu e mai pu Ńin etic, ci, am putea spune c ă devine universal etic.
Prin urmare, am considerat roman al con știin Ńei etice romanul
care vorbe ște despre condi Ńia omului în perioada comunist ă. O proz ă
care, dac ă nu contest ă f ăŃiș devenind disident ă, este totu și o form ă de
supravie Ńuire intelectual ă și moral ă a celor care, f ără s ă devin ă
opozan Ńi activi (act f ără prea mari sor Ńi de izbând ă într-un regim
totalitar f ără reguli morale), nu sunt de acord cu acest sistem, nu-și
declar ă adeziunea la programul lui, a șa cum s-ar fi dorit, și nu-l
gireaz ă. Ei fac parte din ceea ce Raportul final al Comisiei
Preziden Ńiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Români a,
coordonat de Vladimir Tism ăneanu, nume ște categoria rezisten Ńilor
prin cultur ă ai regimului comunist. 7
Angajarea acestor scriitori în realitatea complicat ă a acelor ani
este un fapt declarat. Fiecare în parte și-a asumat ca pe o datorie etic ă
participarea activ ă la demersul de a face mai bun ă lumea în care a
tr ăit. Similitudinile dintre declara Ńiile declara Ńiile f ăcute de ace ști
scriitori în epoc ă sunt un argument în plus pentru a sus Ńine c ă ei
formeaz ă o genera Ńie etic ă în cultura român ă.8

6 Nicolae Breban, Riscul în cultur ă, Editura Polirom, Ia și, 1997, p. 281:
Amoralitatea- semnul indubitabil al ridic ării peste lucruri și peste bunul sim Ń al
oric ărei epoci, perspectiv ă înalt ă, lucid ă, în sfâr șit, universalul f ăcut palpabil
7 Comisia Preziden Ńial ă pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, Raport
final, Editura Humanitas, Bucure ști, 2007, p. 717-718
8 Constantin łoiu, Luceaf ărul , iunie 1970 : „Fac parte din genera Ńia care avea
dou ăzeci de ani la 23 august 1944… romanul de con știin Ńă al epocii îl va scrie
tocmai aceast ă genera Ńie, și nu alta…”

8 Critica literar ă de dup ă 1989 nu a întârziat s ă sesizeze aceast ă
not ă comun ă a genera Ńiei ’60: „Exist ă o anumit ă încântare în proza
acestei genera Ńii fa Ńă de cuvântul scris, dincolo de tensiunile politice,
de aversiunile literaturii ideologizante, o desf ătare a adev ărului
posibil dar și a celui subversiv.”9
Din punct de vedere al structurii, lucrarea cuprinde cinci
capitole, la care se adaug ă Argumentul și Concluziile .
Demersul investigativ s-a concentrat pe trei direc Ńii. În
primul rând am sim Ńit nevoia unor clarific ări de context politic în
situarea exact ă a romanului perioadei comuniste române ști, problem ă
tratat ă în primul capitol al lucr ării care are mai degrab ă un con Ńinut
istoric. Am c ăutat s ă identific în strategiile politice ale perioadei ac ele
momente, evenimente și decizii care au generat sau au favorizat
apari Ńia unui atare gen în literatura român ă.
Pe de alt ă parte, am considerat necesar ă o contextualizare
european ă a prozei etice române ști și am identificat coresponden Ńe și
similitudini între problematica literaturii europen e a acestei perioade
și tipul de roman luat în discu Ńie. Cea mai proeminent ă și mai
prolific ă mi șcare literar ă european ă a acestei perioade este
existen Ńialismul. Teoreticienii au identificat în cadrul pr ozei europene
a secolului XX existen Ńa unei genera Ńii etice. 10 Capitolul al doilea al
tezei identific ă câteva aspecte ale literaturii europene ce pot sta bili
jonc Ńiuni prin problematic ă și tipologii cu proza etic ă româneasc ă.
Cea de-a treia direc Ńie de lucru, și cea mai important ă, a
constat în analiza, identificarea și interpretarea acelor aspecte ale
romanelor celor cinci scriitori care pot s ă sus Ńin ă încadrarea lor într-o
poten Ńial ă tipologie a romanului con știin Ńei etice. Structurarea acestui

Augustin Buzura, Bloc notes, Nevoia de dreptate, de adev ăr, de nou, 1977, p. 35:
„Literatura formeaz ă con știin Ńe, ori num ărul și caracterele acestora hot ărăsc
destinul unui popor și îi determin ă rolul în lume.”
Marin Preda în volumul lui Florin Mugur Convorbiri cu Marin Preda, Editura
Albatros, 1975, p. 19: „Primordial ă e starea de alarm ă a con știin Ńei”; p. 122: Îmi
plac c ărŃile neaparat necesare. F ără care sim Ńi c ă Ńi-e cu neputin Ńă s ă tr ăie ști.”
Nicolae Breban, Riscul în cultur ă, Editura Polirom, Ia și, 1997, p. 75: ,,Sunt
momente în istoria unei culturi când moralitatea de vine valoare, când lupta
înseamn ă retragere pân ă la a-Ńi contesta propriile idei, principii.”
Alexandru Ivasiuc, Cuvânt înainte în Radicalitate și valoare, Editrua Eminescu,
Bucure ști 1972, p. 5: „…o mare oper ă exprim ă o mare con știin Ńă , iar con știin Ńa e un
raport, o rela Ńie cu lumea.”
9 Marius Mihe Ń, Despre proza lui Constantin łoiu în Competi Ńia fic Ńiunilor.
Investiga Ńii de critic ă literar ă, coordonator Ion Simu Ń, Biblioteca Revistei Familia ,
Oradea, 2007, p. 140
10 Angela Ion, Histoire de la littérature fraçaise, EDP, Bucure ști, 1982; lucrarea
cuprinde un capitol intitulat chiar La génèration é thique.

9 material dens în trei capitole s-a f ăcut în func Ńie de particularit ăŃile de
structur ă, de abordare și de perspectiv ă ale romanelor analizate. Am
avut în vedere ansamblul produc Ńiei romane ști a celor cinci
personalit ăŃi pentru c ă am considerat necesar, a șa cum am ar ătat mai
sus, s ă identific ăm o constant ă etic ă în întreaga crea Ńie a unor
scriitori. Astfel c ă cercetarea noastr ă s-a extins de la romanul
obsedantului deceniu pân ă la romanele anilor ’80. Fidelitatea
scriitorilor fa Ńă de coordonata etic ă a subiectelor și personajelor
create, în ciuda vremurilor tulburi care au surveni t dezghe Ńului
cultural din a doua jum ătate a deceniului șapte, nu face decât s ă
înt ăreasc ă apartenen Ńa lor la aceast ă grupare tematic ă, tr ădând o
voca Ńie nu doar o pozi Ńionare conjunctural ă.
Sigur c ă discu Ńia despre romanul etic românesc nu se poate
opri aici. Se g ăsesc zone de interferen Ńă cu aceast ă tematic ă și în alte
segmente ale literaturii române. M ă refer aici la literatura exilului,
literatura închisorilor, jurnalele acestei perioade și, nu în ultimul rând,
literatura de sertar sau ceea ce Cornel Ungureanu n ume ște „literatura
exilulului interior” 11 . Toate aceste componente ale literaturii române
scrise în perioada comunist ă abund ă în repere etice. Am putea merge
pân ă la a spune c ă în unele cazuri eticul chiar primeaz ă. Nu e în
inten Ńia noastr ă s ă stabilim aici care dintre aceste produc Ńii literare e
mai meritorie și care a fost mai curajoas ă. (Binecunoscutul schimb de
scrisori dintre Constantin Noica, sus Ńinând varianta luptei din interior,
și Emil Cioran, cel care a ales s ă plece, a dat acestei dezbateri
suficient ă notorietate.) Dintre toate, segmentul de literatur ă român ă
de care ne-am ocupat este strict cel publicat în Ro mânia comunist ă;
publicat, nu doar scris. Pentru c ă ceea ce s-a publicat a putut s ă se
constituie la un moment dat într-o luare de pozi Ńie care s ă arunce o
alt ă lumin ă asupra mecanismului politic totalitar. Atunci cân d
contestarea a venit din interior impactul asupra pu blicului român a
fost altul. Febrilitatea cu care s-au vândut, au fo st citite și au circulat
aceste c ărŃi vorbe ște despre o stare de spirit a popula Ńiei unei Ńă ri care
nu s-a l ăsat am ăgit ă de discursul propagandistic și a continuat s ă
spere. Aceste c ărŃi s-au constituit astfel în liantul unei solidariz ări
intelectuale și al unei rezisten Ńe latente.
Într-o abordare extins ă a temei în categoria scriitorilor etici ai
literaturii române vor intra, f ără îndoial ă, și Sorin Titel sau D. R.
Popescu. Îndep ărtarea lor de proza realist ă, prin glisarea spre
parabol ă, eseu sau alegorie a f ăcut ca ei s ă nu fac ă obiectul cercet ării

11 Cornel Ungureanu, La Vest de Eden, vol. II, Editura Amarcord, Timi șoara, 2000,
p. 115

10 noastre. Tipul diferit de scriitur ă presupunând alte instrumente de
analiz ă și interpretare.
De asemenea, se impune luarea în considera Ńie a unei posibile
încadr ări în aceast ă categorie a romanelor Adio, Europa! (I. D. Sârbu)
și Incognito (Petru Dumitriu) . Problematica și perspectiva
predominant etic ă a acestor romane care vorbesc despre România
perioadei comuniste au numeroase similitudini cu ro manele analizate.
Ele propun solu Ńii de supravie Ńuire etic ă a omului în condi Ńiile unui
regim totalitar, exploatând ceea ce are omul mai pu r și mai nobil în
adâncurile fiin Ńei sale supuse agresiunii vremurilor. Faptul c ă aceste
romane nu au fost publicate în România comunist ă, le confer ă un
destin literar distinct. Ne place s ă ne imagin ăm efectul pe care l-ar fi
provocat aceste c ărŃi în condi Ńiile public ării lor în România
comunist ă. Avem convingerea c ă ar fi consolidat sentimentul
rezisten Ńei morale și poate l-ar fi vitalizat. R ămâne, din p ăcate, doar
un frumos exerci Ńiu de imagina Ńie.
Dificult ăŃile cercet ării au fost generate de abunden Ńa
materialului analizat dar și de polisemantismul no Ńiunilor teoretice de
la care am plecat: con știin Ńă și etic . Am considerat onest s ă alegem
drept nivel de raportare, de analiz ă și de interpretare sensul prim al
acestor termeni și care a r ămas de-a lungul timpului constant
definitoriu pentru fiin Ńa uman ă. Eliberat de determinismul socio-
politic și raportat la aceste sensuri primare mesajul romane lor
analizate se universalizeaz ă. Consider ăm c ă poate fi acesta un criteriu
esen Ńial în aprecierea valoric ă a acestor c ărŃi.
No Ńiunile cheie ale cercet ării: con știin Ńă etic ă, determinism,
autenticitate, confesiune, jurnal moral, angajament , identitate,
umanism, interoga Ńie, luciditate, filosofie existen Ńial ă, elite,
relativizarea valorilor, responsabilitate și rezisten Ńă moral ă, subversiv,
moral, vinov ăŃie etic ă.

11 Rezumatul capitolelor

Coordonatele istorice și politice prin care se realizeaz ă
contextualizarea obsedantului deceniu constituie subiectul
capitolului întâi . Am c ăutat s ă fixez acele aspecte ale instal ării
regimului politic comunist cu toate meandrele evolu Ńiei sale care pot
să justifice în mare m ăsur ă aspectul pe care îl are literatura acestei
perioade. Am considerat un punct nodal obsedantul deceniu întrucât
proza etic ă a perioadei comuniste române ști aici î și are originea.
Născut ă din ra Ńiuni politice, proza de atitudine etic-justi Ńiar ă fa Ńă de
crimele perioadei staliniste va evolua dup ă legea bulg ărelui de
zăpad ă. Odat ă elibera Ńi politic de canoanele realismului socialist
scriitorii români vor continua s ă scrie proz ă etic ă pân ă la finele anilor
’80, în ciuda mereu actualizatelor directive ale pr opagandei și
cenzurii care vor face demersuri inutile de deturna re a prozei spre alte
canoane ideologice. Romanele obsedantului deceniu s unt scânteia
care d ă solu Ńia supravie Ńuirii în sistem, cu armele sistemului.
Am c ăutat s ă punctez în acest capitol principalele momente
politice ale comunismului românesc: strategiile pre lu ării puterii
imediat dup ă r ăzboi cu complicitatea unui Occident aflat în
expectativ ă și cu ofensiva unei puteri sovietice care știa foarte bine ce
vrea; priorit ăŃile politice și culturale ale perioadei Dej și atmosfera de
teroare instaurat ă de acesta pentru consolidarea puterii; iluziile
liberaliz ării construite cu abilitate politic ă de Ceau șescu în a doua
jum ătate a deceniului șapte și consolidarea dictaturii în urma tezelor
din iulie 1971. Am urm ărit s ă fixez strategiile care au f ăcut posibil ă
instalarea unui regim totalitar într-un stat cu o o arecare tradi Ńie
democratic ă și cu o elit ă intelectual ă și politic ă consacrate în perioada
interbelic ă. Comunismul a fost, potrivit teoriticienilor și anali știlor
politici, o mi șcare de reac Ńie împotriva capitalismului occidental. El
s-a construit pe ur ă și s-a consolidat prin mijloacele terorii. C ăile pe
care a preluat puterea în România o clas ă politic ă minoritar ă și f ără
tradi Ńie sunt meschine, oportuniste și cu un puternic efect de
manipulare la nivelul maselor. Primul lucru pe care l-a exploatat
comunismul pentru a câ știga teren în întreaga Europ ă, nu doar în
România, a fost sentimentul antifascist. Mul Ńi intelectuali s-au
solidarizat cu mi șcarea comunist ă doar pentru c ă era organiza Ńia care
oferea o alternativ ă la fascism. În România s-a întâmplat un fenomen
similar. La aceast ă atrategie se adaug ă procesul na Ńionaliz ării care-i
transform ă pe români în chiria și în propria lor Ńar ă și le între Ńine astfel
un sentiment al insecurit ăŃii.

12 Sigur c ă aten Ńia noastr ă s-a concentrat asupra politicii
culturale a perioadei. Înc ă de la preluarea puterii clasa politic ă
comunist ă a f ăcut demersuri pentru aservirea culturii, în mod spe cial
a cuvântului scris. În paralel a limitat accesul la surse alternative de
informare prin institu Ńiile cenzurii, care trec la ,,dezinfectarea
cuvântului tip ărit”. Accesul la educa Ńie era condi Ńionat de originea
social ă: sunt privilegia Ńi fiii de Ńă rani și muncitori și persecuta Ńi sau
chiar da Ńi afar ă din școli fiii de chiaburi și de de Ńinu Ńi politici.
Ia na ștere limbajul de lemn, care devine un criteriu de
determinare a adeziunii la grupul politic. El este un instrument care-i
favorizeaz ă pe mediocri și pe necreativi și le d ă iluzia valorii.
Se impun în literatura deceniului șase câteva repere
terminologice obligatorii pentru oricine avea prete n Ńia s ă fie publicat,
dintre care realismul socialist și proletcultismul sunt cele mai
vehiculate. Ele trebuie s ă formeze temeliile con știin Ńei de clas ă a
omului nou.
Dezghe Ńul cultural al deceniului șapte permite manifestarea
grupului oniric, impunerea criteriului estetic în l iteratur ă, a poe Ńilor
care formeaz ă genera Ńia Nichita S ănescu și a prozatorilor șaizeci ști,
considera Ńi azi reperul valoric al literaturii contemporane.
Implica Ńiile politice în via Ńa cultural ă se nuan Ńeaz ă: Nicolae Labi ș
beneficiaz ă de cursurile Școlii de Literatur ă, Zaharia Stancu îl
înlocuie ște pe Mihai Beniuc și va lupta pentru drepturile scriitorilor
pentru care se constituie un Fond Literar (desfiin Ńat de Ceau șescu în
1975), sunt amenajate case de crea Ńie.
Cultura î și consolideaz ă în anii ’60 o cvasiindependen Ńă pe
care revolu Ńia cultural ă din 1971 n-o va mai putea anihila. Scriitorii
vor continua s ă scrie și s ă publice literatur ă de bun ă calitate, pu Ńin
sau chiar deloc tributar ă politic, ducând un adev ărat r ăzboi de gheril ă
cu instrumentele cenzurii pentru fiecare carte, cap itol, pagin ă sau
chiar paragraf.
Cei care au scris în numele a ceea ce e nobil și etic în om în
aceast ă perioad ă ne apar, în lumina acestei contextualiz ări politice,
cu atât mai valoro și. Iat ă de ce am considerat c ă merit ă aten Ńia
noastr ă. Numai stabilind onest coordonatele contextului po litic poate
fi estimat ă valoarea c ărŃilor care s-au scris în aceast ă perioad ă.
Pentru o just ă apreciere a romanului acestei perioade e necesar ă o
delimitare a ceea ce a fost imperativ politic de c eea a fost crea Ńie
autentic ă, angajament etic, voca Ńie – sus Ńinute de curajul și
tenacitatea scriitorului.
În capitolul al doilea am încercat s ă identific ăm aspecte ale
culturii europene care converg spre problematica av ut ă în vedere de

13 tema noastr ă de cercetare: con știin Ńa etic ă. Declara Ńia lui Nietzsche
potrivit c ăreia „Dumnezeu a murit” conduce filosofia secolului
dou ăzeci la o reconsiderare a locului omului în univers . Ea genereaz ă
teorii care vor contura un nou umanism cu o nou ă moral ă. Bergson
delimiteaz ă dou ă atitudini morale posibile: morala static ă aserve ște, e
exterioar ă individului, condi Ńionat ă istoric și morala dinamic ă,
interioar ă generat ă de con știin Ńa indeterminat ă și care este condi Ńia
progresului și a crea Ńiei. În aceea și idee a definirii eticului ca valoare
ontologic ă anistoric ă și transcendent ă se pronun Ńă și al Ńi filosofi și
istorici literari ai momentului: G. Moore, Max Sch eler sau Louis
Lavelle.
Existen Ńialismul, declarat „con știin Ńa moral ă a epocii” este
mi șcarea cultural ă care va c ăuta s ă g ăseasc ă locul omului în univers,
prin eliberarea lui de orice determinism.
Am încercat s ă identific ăm valorile la care se raporteaz ă
personajele marilor proze ale epocii prin analiza c rea Ńiei a trei
scriitori importan Ńi, al c ăror nume se leag ă de mi șcarea existen Ńialist ă,
fără a-i apar Ńine în totalitate: André Malraux, Albert Camus și Jean
Paul Sartre încadra Ńi de diferite istorii literare în grupul scriitoril or
etici ai secolului XX.
La André Malraux valoarea care înnobileaz ă via Ńa omului este
angajarea. Proza lui propune modelul intelectualulu i lucid și al
eroului problematic, care asum ă existen Ńa ca pe o problem ă personal ă
pentru care niciun pre Ń pl ătit nu e prea mare.
Atât proza cât și eseistica lui Albert Camus realizeaz ă o
medita Ńie pe marginea destinului uman. Existen Ńa în numele unor
valori ca luciditatea, con știin Ńa, autenticitatea, onestitatea, demnitatea,
adev ărul, inocen Ńa conduc omul la con știentizarea condi Ńiei absurde
pe care o are în univers împotriva c ăreia solu Ńia care-i st ă la îndemân ă
este revolta. Dar, spre deosebire de alte teorii ex isten Ńialiste, revolta
omului camusian are o limit ă: morala. Ajuns în acest punct al
filosofiei sale, Albert Camus se va deta șa de existen Ńiali ști, c ăci, în
viziunea lui, nicio cauz ă nu justific ă înc ălcarea moralei și crima.
Solu Ńiile propuse de el rezid ă într-un eroism cotidian realizat prin
solidaritate și iubirea de oameni. Omul lui Albert Camus î și g ăse ște
locul în armonia cosmic ă, eliberat de determinismul social sau istoric
care-i impun limite.
Jean Paul Sartre, cea mai important ă voce a existen Ńialismului
francez, va fi cel care va declara c ă „existen Ńialismul este un
umanism”. Absurdul și revolta se vor reg ăsi și în discursul s ău îns ă,
spre deosebire de Albert Camus, Satre va c ăuta soluŃii în concretul
imediat, fapt care-l va conduce la constatarea disj unc Ńiei dintre

14 existen Ńialism și marxism. Valori ca originalitatea, alegerea,
libertatea, con știin Ńa indeterminat ă, comunicarea asumate de omul
sartrian î și vor g ăsi limitele în aplica Ńiile marxismului. Potrivit lui
Sartre, Ńinta ac Ńiunilor omului trebuie s ă fie pentru Sinele , singura
valoare care trebuie s ă subordoneze con știin Ńa. Un alt imperativ al
existen Ńei umane este la Jean Paul Sartre angajamentul, ac Ńiunea. Ele
trebuie s ă aib ă mereu în centrul preocup ărilor omul, ca valoare
absolut ă a universului, iar „ontologia nu poate fi separat ă de etic ă”
(Jean Paul Sartre).
Prin urmare, r omane ale con știin Ńei etice se vor scrie în
Europa atât în cea occidental ă cât și în cea de Est. Dac ă în Vest
literatura se va raporta la valori absolute și se va adresa unui public
umanist care-și caut ă locul în ordinea cosmic ă, în R ăsăritul Europei
romanele con știin Ńei etice vor deveni forme subversive, uneori chiar
disidente, de rezisten Ńă moral ă. Într-un secol „al falsific ărilor de
con știin Ńă ” (Ion Simu Ń) con știin Ńa devine, printr-o reac Ńie de ap ărare,
cel mai necru Ńă tor judec ător al realit ăŃii.
Urm ătoarele trei capitole sunt rezultatul analizei și
interpret ării de text. Primul dintre ele, și anume capitolul al treilea ,
abordeaz ă romanele a trei scriitori: Marin Preda, Augustin B uzura și
Constantin łoiu, în încercarea de a identifica manifest ări comune ale
problematicii etice la ace știa.
Primul aspect la care ne-am oprit a fost problema
angajamentului, secondat ă de reversul ei, desolidarizarea, generat ă de
deziluziile produse de concretul socio-politic. Pen tru c ă asist ăm la
mecanisme psihologice complexe consemnate cu acuita te de autorii
supu și analizei, am inclus în primul subcapitol și studiul
determinantelor socio-politice ale psihologiei abis ale.
De remarcat c ă angajamentul nu este o problem ă artificial
creat ă de autori pentru personajele lor. La fel ca scriit orii exiten Ńiali ști
occidentali, înainte de a- și angaja personajele, scriitorii români tr ăiesc
prin propria biografie experien Ńa angaj ării. Sunt numeroase
declara Ńiile pe care le avem în acest sens.
Niculae Moromete, primul dintre personajele lui Mar in Preda
care trece prin aceast ă experien Ńă , are o determinare exiten Ńialist ă a
angaj ării în mi șcarea comunist ă. Revolta împotriva absurdului mor Ńii
cumnatului s ău. Un propagandist oportunist, tân ărul notar din Sili ștea
Gume ști, îi propune o alternativ ă la t ăcerea mistic ă a preo Ńilor care
nu-i pot r ăspunde la întreb ări: comunismul ca o nou ă religie care și-a
propus s ă fac ă lumea mai bun ă. Pornit „s ă-și caute eul” pe o c ărare
nou ă și neexplorat ă, tân ărul nu pierde valorile morale mo ștenite de la
tat ăl s ău. Angajarea sa nu e ideologic ă, nu pentru mirajul lumii noi

15 intr ă în partid Niculae, ci pentru c ă vede limitele lumii în care tr ăie ște
și sper ă c ă, p ărăsind-o, orice alternativ ă va putea s ă o fac ă mai bun ă.
Așa cum afirm ă Eugen Simion, marele orgoliu îi determin ă
angajarea, un orgoliu care vrea s ă fac ă din via Ńa sa un destin.
Deziluziile personajului sunt generate de oameni, d e situa Ńii concrete
interpretate p ărtinitor, care-l scot vinovat chiar dac ă n-a gre șit cu
nimic. Personajul nu- și d ă demisia din partid pentru c ă, potrivit
filosofiei tat ălui s ău, „când ai apucat-o pe un drum cum s ă mai dai
înapoi?”( Marele singuratic , p. 65) Va fi dat afar ă din activul de partid
și va deveni un mare singuratic în romanul cu titlu similar. Ca
inginer horticol î și va g ăsi echilibrul printre plantele g ădinii care nu-l
poate tr ăda. Înainte de a fi comunist sau de a deveni antico munist,
personajul adopt ă criteriul etic. În fiecare gest al s ău, o moral ă
tradi Ńional ă primeaz ă și-i serve ște drept c ălăuz ă. Nu reg ăsim la acest
personaj nimic din angajamentul propagandistic. În finalul romanului
Marele singuratic vom asista la o reangajare a lui în b ătălia social ă
dar nu politic, ci umanist: ,,La noi e înc ă mult ă dezordine și sunt
oameni pe umerii c ărora apas ă poveri prea mari și nimeni nu-i
ajut ă…”( Marele singuratic , p. 344) Ori un om responsabil, a șa cum îl
știam și pe b ătrânul Moromete angajat în via Ńa comunit ăŃii sale, nu
poate s ă stea la o parte.
Un destin oarecum similar va avea C ălin Surup ăceanu,
personajul romanului Intrusul. Pornit pe drumul construirii unei lumi
noi, mai bune, cu încrederea insuflat ă de inginerul Dan, C ălin
Surup ăceanu, ca și inginerul, de altfel, vor deveni victimele lumii pe
care au construit-o. O lume care se dovede ște a fi lipsit ă de principii
morale, un mecanism care și-a pierdut dimensiunea umanist ă și
func Ńioneaz ă mecanic, zdrobind în angrenajele lui tot ce iese d in rând:
inginerul Dan va face închisoare pentru c ă refuz ă s ă fac ă declara Ńii
împotriva convingerilor lui; C ălin Surup ăceanu va fi marginalizat
dup ă ce a fost desfigurat de o explozie în timp ce salv a de la moarte
un muncitor. Morala comunist ă e selectiv ă și p ărtinitoare. C ălin
Surup ăceanu întoarce în final spatele acestei lumi care n -are nevoie
de eroi, pentru c ă doar ce fabric ă ea și intr ă în tiparele ei are valoare:
„Adio b ăie Ńi! Tr ăiŃi și munci Ńi în noul vostru ora ș pân ă o s ă-i da Ńi
bătrânii care-i lipsesc și apoi mor Ńii care s ă asculte în t ăcerea
mormintelor lor via Ńa urma șilor. Și crea Ńi-vă legendele care or s ă v ă
convin ă. Pe mine m-aŃi gonit și atât cât asta poate s ă v ă mai pese, nu
pute Ńi avea iertarea mea. Sunte Ńi fl ămânzi de via Ńă , dar nu de fericire,
și singura voastr ă șans ă e c ă nu sunte Ńi eterni și c ă al Ńii mai buni,

16 poate, v ă vor lua locul. Nu spera Ńi c ă v ă vor menaja!…” 12 Personajul
rămâne un om integru, ideea c ă oamenii nu sunt eterni și c ă al Ńii mai
buni le pot lua locul, poate trece drept amenin Ńare la adresa unor
oameni care n-au reu șit s ă fac ă din lumea comunist ă o lume perfect ă.
Retragerea strategic ă a personajelor lui Marin Preda din prima linie a
vie Ńii publice e considerat ă de C. Ungureanu „una din formele
protej ării de spiritul primar agresiv ”13 și ea se constituie, în viziunea
aceluia și critic, într-o form ă de rezisten Ńă moral ă.
Angajamentul personajelor lui Marin Preda are o lim it ă: cea
impus ă de neacceptarea compromisului moral. Cornel Ungure anu
vorbe ște chiar de „nostalgia eroului pur, capabil de sacr ificiu, de
sfin Ńenie” ca o tem ă de discu Ńie în jurul operei lui Marin Preda. 14
Marele înving ător al acestor romane e omul, înzestrat de scriitor cu o
for Ńă amenin Ńă toare pentru orice conjunctur ă care și-ar propune s ă-l
facă s ă renun Ńe la valorile sale etice mo ștenite ontologic. În filosofia
morome Ńian ă calitatea evenimentelor e dat ă de calitatea oamenilor
care le fac și nu de calitatea ideologiei pe care o întruchipeaz ă.
łine de psihologia abisal ă procesul de cristalizare a
con știin Ńei prin care trec aceste personaje. Fr ământ ările și viclenia
lumii în care tr ăiesc îi oblig ă s ă ia cuno știn Ńă cu luciditate de
existen Ńa lor și s ă-și caute cu febrilitate locul în lume. De și nu devin
oameni de succes ai lumii pe cale s ă se nasc ă, eroii lui Preda sunt
ni ște înving ători, prin încrederea și fidelitatea cu care- și p ăstreaz ă
valorile morale: „dac ă n-ai nimic s ă-Ńi repro șezi, po Ńi s ă fii unul
contra to Ńi, și s ă te Ńii lini știt pe pozi Ńie, fiindc ă n-are nimeni ce s ă-Ńi
fac ă.”( Intrusul , p. 94) A r ămâne om e, pentru ei, mai important decât
a fi comunist sau activist. Salvarea personajelor s e face individual,
prin con știin Ńă , nu social.
La Augustin Buzura putem vorbi despre o adev ărat ă
con știin Ńă a datoriei angaj ării. Ea se desprinde din declara Ńiile
scriitorului și a fost îndelung și nuan Ńat analizat ă de critica literar ă.
Scriitorul analizeaz ă problematica angaj ării în nenum ăratele
sale nuan Ńe. În romanul Fe Ńele t ăcerii , de pild ă, întâlnim diferite
niveluri și motiva Ńii ale anagajamentului. Activistul Gheorghe Radu
se angajeaz ă necondi Ńionat. Faptele lui au o singur ă motiva Ńie, corect ă
propagandistic: executarea ordinului. Orice moral ă se subordoneaz ă

12 Marin Preda, Intrusul, Editura pentru literatur ă, Bucure ști, 1968, p. 302.
13 Cornel Ungureanu, Contextul operei , Editura Cartea Româneasc ă, Bucure ști,
1978, p. 262: ,,Întreaga oper ă a lui Marin Preda e deosebit de bogat ă în retrageri
strategice.”
14 Cornel Ungureanu, La umbra c ărŃilor în floare , Editura Facla, Timi șoara, 1975,
p. 143

17 acestei motiva Ńii. Jurnalistul Dan se angajeaz ă în dezlegarea i Ńelor
încuracte ale trecutului nu foarte îndep ărtat, din cu totul alte
ra Ńionamente. El vrea s ă afle adev ărul. S ă trag ă linia dreptei judec ăŃi
în procesul moral dintre activistul care a ucis în numele ordinului și
familia M ăgurenilor care și-a ap ărat dreptul la integritate moral ă, la
proprietate, la via Ńă . Motiva Ńia jurnalistului vine dintr-o lucid ă
con știin Ńă etic ă: „Vine o vreme când nu mai po Ńi r ămâne în
expectativ ă, chiar și de dragul jocului, când nu mai po Ńi a ștepta sau
amâna, când nu- Ńi mai pas ă de nimic, de pâine, de lini ștea precar ă,
idioat ă, de consecin Ńe, închizi ochii și te avân Ńi, atâta doar c ă, de prea
multe lucruri ce sunt de f ăcut și de spus, te apuc ă disperarea și
ru șinea pentru cuvintele r ămase în tine din la șitate, lips ă de rezisten Ńă
fizic ă și moral ă ori, cel mai frecvent, din pruden Ńă și prejudec ăŃi.” 15
Dac ă ar r ămâne pasiv în fa Ńa acestei confrunt ări definitorii pentru
vremurile pe care le tr ăie ște s-ar sim Ńi „pustiu și gol ca dup ă o
catastrof ă”( Fe Ńele t ăcerii , p. 19).
Marele câ știg al acestei experien Ńe este etic: „Vreau s ă gre șesc
cât mai pu Ńin cu putin Ńă , c ăci numai ascultându-v ă mi-am dat seama
ce mari porc ării s-au f ăcut” este concluzia la care va ajunge ziaristul
(Fe Ńele t ăcerii , p. 297). Dar aceast ă prelungit ă confesiune îl ajut ă s ă-
și fac ă meseria în care jurnalistul î și asum ă rol de paleativ al
suferin Ńei omene ști, luptând împotriva r ăului. 16
De un cu totul alt tip de angajare vorbim în cazul lui Carol
Măgureanu: angajarea în existen Ńă . Studentul dat afar ă de la facultate
pentru c ă tat ăl s ău era chiabur se treze ște în miezul unei istorii
tumultuoase pentru care nu era preg ătit. Intelectual rafinat, Carol
respinge orice fel de violen Ńă și accept ă s ă fie zidit în pivni Ńă dintr-un
sentiment al datoriei fa Ńă de tat ăl s ău. Supravie Ńuirea lui fizic ă e
sus Ńinut ă de supravie Ńuirea moral ă, între Ńinut ă de lecturile de care are
grij ă preotul Mitrea. Tr ăind, Carol devine un act de acuzare la adresa
gre șelilor f ăcute de activistul Radu. Via Ńa e pentru acest personaj
valoarea care primeaz ă în fa Ńa absurdului mecanismului politic.
Cel de-al patrulea model de angajament, și cel mai verosimil
pe care-l ilustreaz ă romanul, e cel al preotului Mitrea. Deviza lui: s ă
fie bine cu to Ńi și s ă ajute pe cât mai mul Ńi e un soi de teorie a
minimului compromis necesar. Nu- și tr ădeaz ă s ătenii, dar e bine și cu
activi știi de partid pentru care face discursuri de propag and ă la

15 Augustin Buzura, Fe Ńele t ăcerii, Editura Gramar 100+1, Bucure ști, 1996, p. 6.
16 Idem, p. 246: „Ce valoare ar mai avea profesia mea dac ă nu le-aș putea oferi
acestor oameni m ăcar un paleativ” și p. 433

18 comand ă. Etica preotului e una a adapt ării pentru supravie Ńuire în
așteptarea unor vremuri mai drepte.
Un antimodel pentru problematica angaj ării ne ofer ă doctorul
Cristian din romanul Orgolii. Ispitit de mirajul func Ńiei care ar putea
să-i sus Ńin ă cercetarea, doctorul are o tentativ ă de a p ărăsi turnul de
filde ș al laboratorului pentru a intra în competi Ńie pentru postul de
rector. Dar e de ajuns o ședin Ńă pentru ca, în Ńelegând cât de murdare
și de neprincipiale sunt mecanismele luptei pentru p utere, s ă se
decid ă c ă nu-și dore ște func Ńia, nici chiar cu pre Ńul de a fi privat de
fonduri pentru cercetare. Modelul pe care-l propune Augustin Buzura
are principii etice absolute de la care nu se abate , oricare ar fi
tenta Ńiile momentului. Putem desprinde o perspectiv ă similar ă cu cea
din romanele lui Marin Preda: între principiile mec anismului socio-
politic și morala ontologic ă nu se poate pune semnul egalit ăŃii.
Personajele se g ăsesc în situa Ńia s ă aleag ă, situa Ńiile sugerând c ă cele
dou ă chiar se exclud. Alegând etic, personajele arat ă limitele
mecanismului social, acuz ă.
Problematica angajamentului apare la Constantin łoiu sub
forma „mitului înso Ńitorului”. Acest înso Ńitor care apare în toate
romanele scriitorului e „martorul nev ăzut care st ă pitit în noi – în noi
nu ca indivizi, ci în totalitatea semin Ńiilor trecute și viitoare… Martor
care poate fi și istoricul (…) în în Ńelesul în care lumea ajunge s ă se
povesteasc ă singur ă pe sine și s ă transmit ă asta mai departe (…) e
întotdeauna cineva, undeva, deasupra noastr ă, care tace și scrie, și noi
depunem m ărturii pentru el, s ă nu-l confund ăm îns ă… cu un
delator…” 17 Acest martor are, prin urmare datoria s ă observe și s ă
consemneze pentru a l ăsa m ărturie despre un timp tr ăit. Asumarea
misiunii m ărturisitoare devine problema de fond a personajului Chiril
Meri șor din romanul Galeria cu vi Ńă s ălbatic ă. El crede în virtu Ńile
teoriilor și are tenacitatea de a le face fapte. Aceast ă inocen Ńă a
fidelit ăŃii fa Ńă de idee îi va aduce și sfâr șitul. Personajul se teme de
anonimat și de p ăcatul de a nu- și îndeplini misiunea , că în fa Ńa
viitorului experien Ńa genera Ńiei sale î și va pierde propor Ńiile, c ă va
părea c ă n-a tr ăit nicio dram ă adev ărat ă. Angajarea lui se face cu
con știin Ńa datoriei fa Ńă de cei care vin și c ărora trebuie s ă li se lase
informa Ńia corect ă, pe care o transfer ă și celuilalt povestitor al galeriei
Sumbasacu. Tocmai aceast ă con știin Ńă a locului și rolului asumat în
devenirea temporal ă fac ca experien Ńa lui Chiril Meri șor s ă nu fie

17 Constantin łoiu, Înso Ńitorul, Biblioteca de proz ă român ă contemporan ă, Editura
Eminescu, Bucure ști, 1989, p. 328. Toate citatele din roman au fost luate din
aceast ă edi Ńie.

19 excep Ńia unei genera Ńii, cum ar putea p ărea la primul nivel de lectur ă,
ci port-stindardul ei. Jurnalul în care- și consemneaz ă observa Ńiile va
determina arestarea lui. Iar personajul se va sinuc ide în arest l ăsând
pe pachetul de Ńig ări mesajul: „indestructibil”. Indestructibil în
absolutul principiilor sale de la care un mecanism alienat nu l-a putut
determina s ă abdice. Acela și mecanism politic, care i-a determinat
angajarea prin sublimul teoriei, i-a generat și abdicarea prin absurdul
dovedit de practic ă.
Permanenta cochet ărie a scriitorului cu tehnicile metatextuale
ne ofer ă și un alt tip de angajament: acela al autorului prin cartea pe
care o scrie. Îl întâlnim și în Obligado , dar e mai explicit în Căderea
în lume. Afl ăm în acest roman c ă „rolul literaturii e de a substitui
istoria”( Căderea în lume, p.54) Cu alte cuvinte rolul și misiunea
scriitorului e de a ajuta posteritatea s ă în Ńeleag ă istoria prin literatur ă.
Un alt aspect relevat de judecata etic ă a romanelor acestor
scriitori este lipsa de viabilitate a valorilor pe care lumea comunist ă le
impune în locul celor vechi. Romanele perioadei vor besc despre
confluen Ńa dintre dou ă lumi și, ca urmare, pun fa Ńă în fa Ńă dou ă
sisteme de valori, un demers firesc pentru o proz ă cu ambi Ńii de
obiectivitate. Dar, spre deosebire de romanele real ismului socialist
construite pe schema simplificator maniheist ă a incrimin ării
burgheziei, începând cu deceniul șase literatura român ă se dovede ște
un judec ător mult mai onest.
Limitele lumii comuniste reies în primul rând din d ramele
personajelor acestor romane și sunt generate de distan Ńele
apocaliptice care separ ă teoriile socialismului știin Ńific,
binecunoscute, de altfel de personaje, de practica lor. Personajele lui
Augustin Buzura sunt intelectuali: medici, jurnali ști, ingineri,
profesori. Dramele lor sunt cu atât mai grave cu c ât au și argumentul
valorii individuale care nu- și g ăse ște locul în sistem.
Carol M ăgureanu e victima lui Gheorghe Radu înainte de a fi
victima legilor. Activistul va continua s ă-l vâneze și dup ă relaxarea
legilor, din dorin Ńa de a se r ăzbuna. Experien Ńa absurd ă prin care trece
personajul îl conduce la concluzia c ă binele și r ăul sunt doar ni ște
conven Ńii. Valorile morale s-au relativizat. Numai b ătrânul
Măgureanu va continua s ă cread ă, la fel ca Ilie Moromete c ă „n-a
murit dreptatea pe p ământ.”
O povar ă resim Ńit ă de toate personajele lui Augustin Buzura,
și care face din ei ni ște tara Ńi, e aceea a intelectualit ăŃii. Spiritul este
pentru lumea comunist ă un etern poten Ńial vinovat. Pentru doctorul
Mihai Bogdan din Absen Ńii a ști mai mult decât etalonul politic e un
dezavantaj, a fi de ștept nu d ădea bine, iar eforturile intelectuale nu se

20 poart ă, în condi Ńiile în care „lumea î și pierduse orice credin Ńă , totul se
cump ăra, de la nasturi pân ă la con știin Ńa cea mai de soi…” 18 , iar dac ă
„ai ghinionul s ă fii mai de ștept de cum trebuie, de cum e admis, te
prive ște, e ști de ștept degeaba.”( Absen Ńii , p. 13) Aceea și idee apare în
Vocile nop Ńii, exprimat ă plastic: „A fi în Ńelept e ca și cum ai avea
ni ște bani, o sum ă foarte important ă, depus ă la o banc ă într-o Ńar ă în
care n-ai cum s ă mergi. E ști astfel mai s ărac decât cel ce n-are un
sfan Ń” ( Vocile nop Ńii , p. 13). Personajul se întreab ă retoric: „cine te
mai împinge azi din spate s ă gânde ști?” ( Vocile nop Ńii , p. 25). Iar în
final va conchide c ă este victima unei anchete pentru vina de a fi
purt ător de cap.
Relativizarea valorilor e o problem ă de fond a lumii
comuniste: soarta cercet ării depinde de func Ńii în care sunt oameni
care n-au preg ătire de specialitate ( Absen Ńii, Orgolii ), conven Ńiile și
uniforma au valoare de lege și sunt resim Ńite procustizant de acele
personaje care gândesc, au creativitate și sunt inteligente ( Absen Ńii ),
rolul social îndep ărteaz ă omul de esen Ńele fiin Ńei sale, îl
depersonalizeaz ă ( Vocile nop Ńii ), omul nu poate fi singur nic ăieri
(Drumul cenu șii ), ceea ce constituie o agresiune a dreptului la vi a Ńa
privat ă, alternativa la intelectualii care sunt ni ște proscri și ai lumii
comuniste sunt comuni știi. Romanele lui Augustin Buzura ne ofer ă o
întreag ă galerie a tipologiilor angrenajului comunist: de l a delatorul
mărunt și slugarnic ( Orgolii ), la mili Ńianul zelos și incult ( Vocile
nop Ńii, Drumul cenu șii) , directorul de uzin ă, de fabric ă sau de min ă
suferind de autosuficien Ńă ( Vocile nop Ńii, Fe Ńele t ăcerii, Refugii) sau
primarul cu arogan Ńă de dictator local ilustrat exemplar de Socoliuc în
Refugii și Drumul cenu șii. Pe toate aceste tipuri umane ale noii lumi
le une ște incultura, decaden Ńa, autosuficien Ńa și be Ńia puterii. Ace ști
demnitari vor fi numi Ńi de Dan Toma intelectualii medii de tranzi Ńie,
o reeditare în variant ă comunist ă a lui Iuda, pentru c ă se dezic u șor de
toate în fa Ńa unui superior sau a ideii de for Ńă : „frica sau con știin Ńa
propriei lor sterilit ăŃi, instinctul de conservare, lenea sau educa Ńia,
Dumnezeu s ă în Ńeleag ă, îi face uneori mai periculo și decât brutele și
idio Ńii. Nu e totuna s ă n-ai cultur ă sau s ă ai dar s ă te por Ńi ca și cum n-
ai avea… ” ( Fe Ńele t ăcerii , p. 218). Iar Carol M ăgureanu va declara
că-i consider ă „pe ace ști spoi Ńi” produsele comuniste cele mai
periculoase, de care trebuie s ă se fereasc ă.
Relativizarea valorilor se produce la toate nivelur ile vie Ńii, dar
e resim Ńit ă acut în mediile intelectuale care ar trebui s ă genereze și s ă

18 Augustin Buzura, A bsen Ńii, Editura Tinerama, p. 34. Toate citatele din roman vor
face trimitere la aceast ă edi Ńie.

21 gireze valori: lucr ările de cercetare sunt arogate de cel aflat în func Ńia
cea mai înalt ă ( Orgolii, Absen Ńii ), elevii sunt du și de la școal ă la
practic ă agricol ă iar notele nu mai au nicio relevan Ńă , ziarele scriu
despre munca lor, nu despre rezultatele școlare ( Drumul cenu șii ), iar
justi Ńia e un teritoriu care transform ă omul într-o victim ă kafkian ă,
întrucât nu-i mai garanteaz ă niciun drept ( Vocile nop Ńii, Fe Ńele
tăcerii ).
Vorbind despre nefirescul din romanul lui Augustin Buzura,
Alex Ștef ănescu concluziona: „ne afl ăm într-un regim al valorilor
negative, într-o lume r ăsturnat ă în care oamenii întregi poart ă un
stigmat.” 19
Personajele lui Augustin Buzura, erijate în instan Ńe etice ale
lumii în care tr ăiesc, sfâr șesc prin a c ăuta refugii din calea acestei
infla Ńii a falselor valori în „locurile curate ale omulu i care se ap ără de
alienare și moartea psihic ă, și care nu pot fi decât iubirea, libertatea,
demnitatea, adev ărul, moralitatea.” 20
Dintre toate romanele lui Marin Preda cel care ne o fer ă
imaginea cea mai necru Ńă toare a nonvalorii lumii comuniste este Cel
mai iubit intre p ământeni. Drama personajului este generat ă tocmai
de faptul c ă lumea e guvernat ă de nonvalori care scot eticul din
ecua Ńia exercit ării puterii. Luciditatea cu care constat ă aceast ă
realitate alienat ă îl va determina s ă scrie eseul Era tic ălo șilor.
Confruntarea dintre profesorul Petrini și sistem e cu atât mai
dramatic ă cu cât universitarul r ămâne pân ă în ultima pagin ă a
romanului un inocent etic. Asaltul nonvalorilor se produce treptat:
decanul e înlocuit cu dentistul Vaintrub, marele po et și filosof e dat
afar ă, activistul care vine în control sugereaz ă c ă în loc de filosofie
trebuie f ăcut ă tractorie, colegii îi sunt aresta Ńi pe strad ă, el însu și va fi
arestat sub pretextul unei fraze r ăst ălm ăcite dintr-o scrisoare primit ă
din str ăin ătate și va face închisoare politic ă pentru c ă „pentru nimic
se dau trei ani”, i se va face apoi favoarea de a f i angajat la deratizare
și mai târziu într-o uzin ă, lucru pentru care trebuie s ă fie
recunosc ător, c ăci îl va ajuta la dosar. În fa Ńa istoriei brutale și
nep ăsătoare a oamenilor, spiritul și filosofia se dovedesc
insignifiante. Personajul iese din aceast ă confruntare cu realitatea
absurd ă mai puternic, dar e o victorie pe cont propriu, în virtutea unei
mentalit ăŃi de apostol.
În romanul Morome Ńii noilor valori ale lumii comuniste li se
opun valorile tradi Ńionale ale unei lumi patriarhale, în care Eugen

19 Alex Ștef ănescu, Istoria…., p. 546
20 Ion Simu Ń, Incursiuni… , p. 290

22 Simion întrevede un soi de idealism moral. C ă alternativa propus ă de
noua ordine nu e lipsit ă de valoare e un fapt rezumat de Ilie
Moromete în stilul caracteristic, spre sfâr șitul vie Ńii: „agricultura asta
în combina Ńie o fi ea bun ă cui nu-i place s ă munceasc ă” ( Morome Ńii,
v.II, p. 258). Noii lideri ai satului, care ar ăta „ca o groap ă f ără fund
din care nu încetau s ă ias ă necunoscu Ńi”, sunt caractere mici: î și pun
rudele în func Ńie, se pâr ăsc și se saboteaz ă reciproc. Marea eroare pe
care lumea comunist ă o face este s ă impun ă binele cu sila, un aspect
al c ărui dramatism e subliniat și de Niculae Moromete , dar și de
jurnalistul Dan Toma din romanul Fe Ńele t ăcerii.
Despre dramatismul destr ămării satului tradi Ńional va vorbi și
Constantin łoiu în romanul Înso Ńitorul: „un sat consumatorist, copie
jalnic ă a ora șului, mai degrab ă adunare de sedii și re ședin Ńe decât loc
de produc Ńie”. 21 Scriitorul construie ște o lume mistic ă, alegoric ă
încercând s ă supravie Ńuiasc ă în fa Ńa acestei agresiuni a nonvalorii
civilizatoare. Satul, supus unei civiliz ări for Ńate, are tot felul de
personaje contraf ăcute. Un tân ăr care a f ăcut școala de infirmieri și
cursuri de pictur ă are ambi Ńia de a deveni „un Balzac al scumpei
noastre patrii.” ( Înso Ńitorul , p.26) Agronomul Pavelescu, un soi de
haiduc intelectual antipropagandist, î și instaureaz ă în sat propria
hegemonie, superioar ă valoric celei oficiale. Despre cenu șiul lumii
comuniste care a sufocat valorile unei civiliza Ńii vorbesc și paginile
de fresc ă realizate prin ochii arhitectului în romanul Obligado.
Protagonistul romanului Galeria cu vi Ńă s ălbatic ă e construit
parc ă anume pentru a proba caren Ńele valorilor teoretizate de
propaganda comunist ă. Chiril Meri șor a fost exclus din partid în
1950, și-a făcut studiile universitare înainte de introducerea m arxism-
leninismului, retrogradat apoi corector de noapte, era cu toate acestea
un marxist convins, „dar modul lui de a fi marxist p ărea desuet sau
promis unui viitor din care va lipsi dogmatismul” ( Galeria cu vi Ńă
sălbatic ă, p.53).
Legile determinismului și idealul moral abstract sunt
agresiuni ale politicii oficiale la adresa valorilo r umane, a
autenticit ăŃii și a dreptului la autodeterminare. E o lume pe dos c are
se conduce dup ă principiul conform c ăruia asumarea legilor
genereaz ă con știin Ńa ( Galeria cu vi Ńă s ălbatic ă, p. 265). O lume în
care pân ă și con știin Ńa e un produs, nu un dat natural, determinat doar
ontologic.

21 Cornel Regman, Înso Ńitorul-situare în timp și spa Ńiu în Patru decenii de proz ă
literar ă românesc ă, Editura Institutului Cultural Român, Bucure ști, 2004, p. 213

23 În romanul Căderea în lume existen Ńa poart ă stigmatul
derizoriului, lipsit ă de idealuri, pentru c ă și idealurile erau formulate
oficial: ambi Ńia și Ńinta suprem ă a existen Ńei în anul 1984 era s ă ajungi
în mileniul trei ( Căderea în lume , p.23). Faptul divers al unei astfel
de existen Ńe e salvarea aflat ă la Urgen Ńe, semn c ă se întâmpl ă în fine
ceva. Lumea e încremenit ă într-o a șteptare becketian ă. Singurele
manifest ări ale vie Ńii sunt clandestine și atipice.
Romanele pe care le-am avut în vedere au, pe lâng ă
problematica etic ă, și o component ă de structur ă comun ă, impus ă,
într-o oarecare m ăsur ă, de prim-planul ocupat de problemele de
con știin Ńă . F ără a fi romane subiective prin excelen Ńă , aceste texte
înregistreaz ă confesiunea personajelor sau dialogul realizat de acestea
cu propria con știin Ńă . Acesta este motivul pentru care am considerat
că personajele acestor romane realizeaz ă prin confesiune sau
introspec Ńie un jurnal moral , f ără ca textul s ă se supun ă exigen Ńelor
jurnalului ca specie. Aceast ă conven Ńie este produsul unor coordonate
ale personajelor pentru care primeaz ă: luciditatea, interoga Ńia și
problematizarea, toate trei condi Ńii ale angaj ării în sens existen Ńialist
nu propagandistic. Problematizeaz ă numai spiritele care vor s ă
în Ńeleag ă, acei nelini ști Ńi care nu accept ă o realitate impus ă, dac ă
aceasta nu are un sens și nu converge spre un rost contextualizat
ontologic. Personajele care se întreab ă în romanele acestei perioade o
fac pentru c ă se vor oameni activi ai timpului lor, pentru c ă a sta de o
parte e echivalent cu la șitatea, tot a șa cum a accepta f ără a în Ńelege e
echivalent cu prostia, ambele variante inacceptabil e etic. Dar o lume
care e pasibil ă de problematizare e o lume imperfect ă. Faptul în sine
că personajele pun întreb ări la care propaganda nu are r ăspunsuri
prefabricate e un act disident, ele contest ă puterea, mai exact îi
contest ă dimensiunea absolut ă.
Întrebarea, ca factor generator al valorii morale a operei, e o
obsesie a scriitorilor acestei genera Ńii, care merg pân ă la a sus Ńine c ă
rostul literaturii este s ă formuleze întreb ări, s ă suscite nelini ște și
nicidecum s ă dea r ăspunsuri (Marin Preda). 22 Întreb ările de fond ale
romanelor lui Marin Preda caut ă s ă g ăseasc ă rostul fundamentat etic
al lumii noi, pe care, pân ă într-un punct, personajele lor o construiesc.
Misiunea cu care omul a venit pe lume este s ă împlineasc ă un rost,
integrat cosmic. Și personajele prediste nu- și g ăsesc lini ștea pân ă nu-l
găsesc. Interoga Ńia devine cale de revelare a valorilor etice în Marele

22 Cornel Ungureanu, Imediata noastr ă apropiere, Editura Facla, Timi șoara, 1989,
p. 188: „Un el însu și asaltat de tenebre, nu de întuneric, ci de o într eb ătoare fiin Ńă
interioar ă, fiin Ńă care tr ăie ște puternice st ări de criz ă, care se retrage în t ăcere și
somn, care refuz ă gândul limpede. Sau îl a șteapt ă cu înfrigurare.”

24 singuratic , este o modalitate de împ ăcare cu sine și cu propriul destin
în Cel mai iubit dintre p ământeni , prin în Ńelegerea superioar ă a ceea
ce r ămâne cu adev ărat valoros în existen Ńa uman ă. C. Ungureanu e de
părere chiar c ă evenimentele romanului sunt ritmate de întrebarea:
„care e locul scriitorului , al intelectualului, în noua societate”. 23
Victor Petrini se afl ă în c ăutarea unor valori ale existen Ńei sale care
să-l conving ă c ă existen Ńa sa n-a fost un e șec. Concluzia la care
ajunge personajul dup ă îndelunga confesiune este c ă „suntem to Ńi
zeit ăŃi ale acestui p ământ…” ( Cel mai iubit… , vol. III, p. 48) și prin
urmare omul este valoarea absolut ă a universului, în fa Ńa c ăreia toate
priorit ăŃile p ălesc, oricât de absurde ar fi. Concluzia acestui si logism
e confirmat ă de fraza biblic ă din finalul romanului prin care lumea e
redus ă la o singur ă dimensiune: iubirea. Jurnalul lui Victor Petrini e
mărturia unui înving ător, nu doar biologic ci și moral, pentru c ă legea
moral ă e cea care guverneaz ă toate ac Ńiunile existen Ńei sale și
genereaz ă toate vinov ăŃiile.
Și personajele din celelalte romane prediste au aces t demon al
examenului de con știin Ńă intransigent, mo ștenitori ai acelei aplec ări
morome Ńiene spre filosofia vie Ńii. C ălin Surup ăceanu ajunge prin
examenul retrospectiv al vie Ńii sale la concluzia c ă „unui om îi e
câteodat ă necesar ă o imens ă experien Ńă dureroas ă ca s ă în Ńeleag ă cât
de cât ce rost are via Ńa lui” ( Intrusul, p. 50) Și el este un înving ător,
calitate pe care i-o confer ă tot p ăstrarea legii morale: „dac ă n-ai nimic
să-Ńi repro șezi po Ńi s ă fii unul contra to Ńi, n-are nimeni ce s ă-Ńi fac ă…”
(Intrusul , p. 94).
Intransigen Ńa moral ă a examenului de con știin Ńă al
personajelor din romanele lui Marin Preda realizeaz ă un act de
acuzare la adresa lumii comuniste în care aceste pe rsonaje, excesiv,
dac ă nu chiar exclusiv etice, nu- și g ăsesc loc.
În Dic Ńionarul esen Ńial al scriitorilor români romanele lui
Augustin Buzura sunt declarate „jurnalele unor de crize de con știin Ńă
individuale, proiectate la dimensiunile valorilor s ociale”. 24 Criticul
Ion Simu Ń consider ă ca fiind definitoriu pentru proza lui Augustin
Buzura caracterul interogativ: „ea denun Ńă o realitate și o pune sub
semnul întreb ării din punctul de vedere al compatibilit ăŃii cu esen Ńa
uman ă”. 25 Dac ă la Marin Preda luciditatea presupunea implicare,
angajare pentru a face lumea mai bun ă, la Augustin Buzura
luciditatea ofer ă personajului alte revela Ńii. Personajele lui Marin

23 Cornel Ungureanu, Proza româneasc ă de azi, Editura Cartea Româneasc ă,
Bucure ști, 1985, p. 227
24 Dic Ńionarul esen Ńial al scriitorilor români, Editura Albatros, Bucure ști, 2000
25 Ion Simu Ń, Critica de tranzi Ńie, p. 105

25 Preda erau împ ăcate cu propriul sine fa Ńă de care nu aveau îndoieli.
La doctorul Cristian ca și la doctorul Bogdan, jurnalistul Coman sau
chiar la Radu din romanul Fe Ńele t ăcerii apare neîncrederea în
propriile hot ărâri, neîmp ăcarea cu sine. 26 Aceste personaje contest ă în
primul rând condi Ńia absurd ă a omului în univers în compara Ńie cu
care contextul socio-politic e derizoriu și pierde din dramatism c ăci
fiecare personaj e con știent c ă acest context nu e fixat pentru
totdeauna.
Personajul romanului Absen Ńii ne ofer ă reflectarea la nivelul
con știin Ńei a unui segment de via Ńă observat ă lucid și tr ăit ă cu
implicare: „S ă fac pu Ńin ă ordine în mine. Ce am, ce vreau, ce pot? S ă
măsor cât e de lung ă sfoara” ( Absen Ńii , p. 31). Demersul personajului
e determinat, la fel ca la personajele lui Marin Pr eda, de constatarea
limitelor lumii concrete, în care personajul trebui e s ă-și g ăseasc ă loc.
Doctorul Bogdan sfâr șește prin a se hot ărî s ă se retrag ă în munc ă, s ă
nu cedeze și continue s ă lupte pentru valorile în care crede.
Pentru jurnalistul Adrian Coman analiza lucid ă a unei
experien Ńe tr ăite și consemnarea ei în scris poart ă înc ărc ătura actului
justi Ńiar și vindicativ, asumat în numele tuturor celor care au fost
victimele mecanismului social absurd. Aceast ă angajare prin scris
vine din convingerea c ă „nu numai unii r ăspund de con știin Ńe ci to Ńi”
(Drumul cenu șii , p. 16), „fiecare e vinovat de r ăul din preajma sa”
(Drumul cenu șii , p. 39) și „nu po Ńi fi om numai din când în când”
(Drumul cenu șii , p. 247). Scrisul devine astfel o form ă de
supravie Ńuire moral ă sus Ńinut de întrebare. Personajele lui Augustin
Buzura știu, sau descoper ă, c ă întrebarea e calea spre adev ăr.
Jurnalul lui Chiril Meri șor din romanul lui Constantin łoiu
Galeria cu vi Ńă s ălbatic ă este locul în care personajul încearc ă s ă
refacă realitatea, s-o în Ńeleag ă privind ansamblul, ca un periscop prin
care prive ște lumea din unghiuri diferite și o vede a șa cum nu o putea
vedea din adâncuri, „o medita Ńie asupra existen Ńei” ( Galeria cu vi Ńă
sălbatic ă, p.395) pe care o realizeaz ă „împins doar de dorin Ńa de a
în Ńelege și de a se în Ńelege pe sine în mijlocul celorlal Ńi, într-un
moment în care istoria solicita la maximum acest ex amen” ( Galeria
cu vi Ńă s ălbatic ă, p.397). În inocen Ńa sa personajul nu g ăse ște nicio
diferen Ńă între politic și moral. Într-o lume concret ă în care legile
determinismului politic sunt foarte rigide orice sp ecula Ńie e pasibil ă
de vinov ăŃie. Arestat pentru acest jurnal în care- și pune cu inocen Ńă
întreb ări, Chiril se va sinucide. Lumea comunist ă nu-și croise loc și
pentru puritanii ideii.

26 Drumul cenu șii, p. 376: „Cine sunt eu ca s ă pot schimba lumea?”

26 Spiritul interogativ face din inginerul Pavelescu, personajul
romanului Înso Ńitorul , un proscris. El tr ăie ște în afara lumii
comuniste formate din re Ńele de demnitari și rela Ńii conven Ńionale, ca
o anomalie a ei.
Proza etic ă a scriitorilor șaizeci ști are un pronun Ńat mesaj
contestatar, inevitabil atâta timp cât î și propune s ă ofere o imagine
lucid ă și obiectiv ă a realit ăŃii. În fond realitatea nu constituie scopul
acestor proze ci pretextul lor, pretextul interoga Ńiei explicite sau
implicite care formeaz ă Ńes ătura de fundal a romanelor. Chiar dac ă
publicarea unui roman politic nu era posibil ă în România comunist ă,
aceste romane fac o analiz ă critic ă a realit ăŃii române ști în care
politicul era omniprezent, lucru care Ńine de strategiile de
suprevie Ńuire a statului totalitar.
Partea cea mai interesant ă a acestor romane este tocmai
componenta de critic ă la adresa sistemului care, oficial, nu putea fi
criticat. Strategiile folosite de scriitori pentru a spune ceea ce nu era
permis sunt generoase. Mesajul subversiv, mergând p ân ă la disiden Ńă
uneori, este cel care a determinat și succesul de public pe care l-au
avut aceste c ărŃi la apari Ńie. Ele au devenit în timp moned ă de schimb,
au circulat clandestin și au fost m ăsura valorii unei întregi re Ńele de
cititori, care a tr ăit prin ele mirajul rezisten Ńei intelectuale și morale în
subteranele literaturii.
Dimensiunea subversiv ă a romanelor lui Marin Preda e dat ă
de personajele sale-intelectuali, o categorie cu un statut aparte în
comunism. În romanul Cel mai iubit dintre p ământeni discu Ńiile
intelectualilor fac un adev ărat rechizitoriu al politicii comuniste:
viitorul intelectualilor e în institute de cercetar e, lor nu li se d ă voie s ă
fac ă politic ă a șa cum au f ăcut marii intelectuali ai Ńă rii: Maiorescu,
Petre Carp sau Iorga și vor primi cel mult func Ńii de decor. Victor
Petrini vorbe ște despre dreptul inalienabil al intelectualului la
libertatea gândirii, fapt care, în practic ă desfiin Ńeaz ă rolul institu Ńiei
cenzurii. Argumentele lui sunt luate din clasicii m arxismului, pe care
personajele lui Preda îi cunosc foarte bine. Ar ătând c ă realitatea
încalc ă principiile textelor sacre ale comunismului, demonstra Ńia
personajului acuz ă un sistem politic alienat. Romanul vorbe ște despre
distrugerea valorilor și înlocuirea lor cu false valori girate politic.
Personajul folose ște argumentul livresc pentru a- și justifica pozi Ńia:
teoria fizicianului L. H. Domash potrivit c ăruia „con știin Ńa pur ă e
ultima esen Ńă a universului” ( Cel mai iubit… , vol. III, p. 78) și totul e
perisabil în univers în afar ă de aceast ă gândire. Argumentul acesta
imbatabil e cel care face din Victor Petrini un dis ident, pentru c ă
declar ă con știin Ńa pur ă, etic ă, superioar ă con știin Ńei de clas ă.

27 Raportând comunismul la existen Ńa și ra Ńionalitatea universului etern,
personajul îi anticip ă disolu Ńia. Or, a vorbi despre moartea
comunismului a fost pe tot parcusrsul acestei perio ade o atitudine
vinovat ă politic de subminare și de uneltire.
Că romanul Delirul a avut un puternic mesaj subversiv o
dovede ște faptul c ă reeditarea lui s-a putu face numai cu modific ări
substan Ńiale: a fost scos capitolul despre Stalin care apar e în roman ca
o marionet ă în delirul vremurilor (Ion Cristoiu) și a fost ad ăugat un
capitol despre tinere Ńea revolu Ńionar ă a lui Ceau șescu. Deci cartea nu
numai c ă a deranjat dar ea putea reprezenta chiar un perico l. Pe lâng ă
aluziile transparente pe care le face romanul cu pr ivire la vinov ăŃia
unui dictator care a ucis sufletul cre știn al poporului s ău, o problem ă
sensibil ă pe care o ridic ă romanul e cea a revoltei inetelectualului
care-și vede munca cenzurat ă și folosit ă în scopuri propagandistice
împotriva convingerilor lui. Mecanismul cenzurii ar unc ă în derizoriu
sacrificiul uman. Ceea ce e pentru Ștefan o problem ă de via Ńă și de
moarte pentru dictatura politic ă e doar o pierdere colateral ă.
Mecanismul strive ște omul – revolta lui Ștefan e expresia condi Ńiei
intelectualului în vremuri totalitare. 27 Intelectualul român care nu mai
are unde s ă plece și c ăruia îi e confiscat ă credin Ńa. Într-o situa Ńie
similar ă e Niculae Moromete la sfâr șitul volumului II al
Morome Ńilor, obligat s ă se retrag ă din activ pentru o vin ă care nu-i
apar Ńinea. Pentru amândoi ca și pentru Victor Petrini, singurul lucru
sigur r ămâne iubirea, devenit ă în aceste condi Ńii o valoare disident ă
al ături de libertatea gândului: „asta nu înseamn ă s ă renun Ńi în tine
însu Ńi s ă gânde ști. S ă te fere ști dar nu s ă te supui în sinea
ta…”( Delirul, p. 434)
Ironia lui Ilie Moromete e folosit ă de scriitor ca o strategie
pentru ca, la ad ăpostul ei, s ă poat ă spune adev ăruri incomode. C.
Ungureanu vorbe ște chiar despre comedia ca „sanc Ńiune etic ă”
practicat ă de Ilie Moromete. 28 De pild ă, b ătrânul moralist va trage în
urma unei experien Ńe urm ătoarea concluzie: „bine le-a f ăcut, s ă se
înve Ńe minte s ă se mai încread ă în stat”.( Morome Ńii, v. II, p. 130) O
contestare a moralit ăŃii statului nedemn de încrederea omului.
Demnitatea cu care personajul î și va ap ăra pân ă la sfâr șitul vie Ńii
valorile, f ără s ă adere la lumea nou ă pe care s-a str ăduit din r ăsputeri
s-o în Ńeleag ă, nu vine dintr-un handicap al inadapt ării ci din refuzul
fundamentat etic de a accepta o lume absurd ă. Ilie Moromete nu e un

27 Cornel Ungureanu, Proz ă și reflexivitate, Editura Eminescu, Bucure ști, 1977, p.
38: „trista experien Ńă a articolelor respinse, m ăcel ărite, rafistolate îi demonstreaz ă
că libertatea presei visat ă de b ătrânii ziari ști e de fapt o trist ă iluzie.”
28 Idem, p. 35

28 ratat al lumii comuniste ci un supravie Ńuitor al ei. Ce poate fi mai
incomod decât a pretinde înainte de a muri c ă ai dus o via Ńă
independent ă?
În romanul Intrusul contestatar e chiar titlul, care-i confer ă
personajului, construit dup ă modelul propagandistic dar înzestrat în
plus și cu con știin Ńă , statut de intrus într-o lume care n-are nevoie de
eroi ci de fanto șe, a șa cum afl ăm din finalul romanului. Tot a șa cum
acuz ă angrenajul politic care l-a exclus și statutul de mare singuratic
în care Niculae Moromete î și conserv ă valorile morale.
Dintre to Ńi cei cinci scriitori pe care i-am avut în vedere,
Augustin Buzura are de departe tonul cel mai curajo s al contest ării. 29
Personajele sale pornesc de pe o pozi Ńie disident ă și nu se confund ă în
niciun moment al evolu Ńiei lor cu mecanismul politic pe care-l supun
analizei prin lupa intransigent ă moral a interoga Ńiei, în demersul de a
dezv ălui originea erorilor ce pot provoca alter ări ale raporturilor
umane, erori pe care le sanc Ńioneaz ă neiert ător. 30 Potrivit defini Ńiei
din dic Ńionar, disident ă e persoana care are opinii diferite fa Ńă de
grupul sau comunitatea din care face parte. La Augu stin Buzura
aceste opinii nu numai c ă sunt diferite, dar ele și contest ă valoarea
puterii, sugerând c ă s-ar g ăsi oricând ceva mai bun de pus în loc.
Titlul romanului Absen Ńii , de pild ă, îi desemneaz ă tocmai pe
acei intelectuali care au ceva de spus, dar care n- au permisiunea sau
curajul s ă o fac ă: „ce rost ar avea s ă hot ărăsc ceva când aproape
nimic nu depinde de mine?” ( Absen Ńii, p. 20). Ideea c ă omul e o pies ă
într-un mecanism care func Ńioneaz ă frustrant și care nu Ńine seama de
individ e recurent ă la Augustin Buzura. Intelectualii sunt absen Ńi din
peisajul social comunist, ei nu fac parte din rându l elitelor
recunoscute oficial. Un aspect care genereaz ă revolta intelectualilor
lui Augustin Buzura e absen Ńa valorilor la toate nivelurile sistemului:
„Dar cum s ă faci ordine în haos? Cum s ă r ămâi ceea ce e ști când
frica, neru șinarea și minciuna se instaleaz ă mai rapid decât somnul
care nu mai vine? Ce se va alege de noi cei uita Ńi de Dumnezeu și de
lume?” ( Absen Ńii, p. 20). Re Ńeta succesului sau m ăcar a confortului
profesional e bine știut ă și însu șit ă de to Ńi cei care vor s ă tr ăiasc ă
lini ști Ńi: „75% laude, 5% critic ă, 10% propuneri constructive, 10%
încredere în viitor și în utilitatea ședin Ńei…” ( Absen Ńii, p. 153). O
fraz ă cu valoare de șopârl ă în codul limbajului public duplicitar al
perioadei. O valoare similar ă are și constatarea generat ă de abuzurile

29 Nicolae Manolescu îl nume ște pe Augustin Buzura în Istoria literaturii…., p.
1142: „cel mai critic dintre romancierii genera Ńiei `60”
30 Gabriel Dimisianu, Dimensiunea etic ă în Opinii literare , Editura Cartea
Româneasc ă, 1978, p. 114

29 primarului Socoliuc: „Nu to Ńi cei ce au func Ńii sunt oameni” ( Drumul
cenu șii , p.401).
O trimitere transparent ă la ochiul omniprezent al Securit ăŃii se
face în romanul Absen Ńii prin bolnavul de schizofrenie. În fond,
discursul s ău, atât de verosimil, ne d ă motive s ă-i d ăm o interpretare
simbolic ă: „Nic ăieri nu scap de ei. M-au b ăgat aici cu for Ńa. Dar aici
sunt mai nesigur ca oriunde. A ș cere paz ă îns ă și pe aia ar cump ăra-o.
Nu nu se mai poate tr ăi… Îmi ascult ă convorbirile telefonice. Sub pat
– magnetofoane. În baie, în wc, la slujb ă, nu mai pot!… Pe strad ă, în
restaurant, oriunde, pas cu pas pe urma mea… Mi-a u furat gândurile,
mi-e fric ă s ă scot un cuvânt. Și nici m ăcar nu se mai ascund… M ă
oblig ă s ă gândesc cum vor ei” ( Absen Ńii, p. 184).
Legile supravie Ńuirii jurnalistului sunt lec Ńii de supravie Ńuire
intelectual-subversiv ă: „s ă nu gânde ști; iar dac ă totu și nu te po Ńi
abŃine, atunci obi șnuie ște-te s ă taci; și dac ă Ńi-e imposibil s ă taci, nu-Ńi
mai r ămâne decât ultima șans ă, s ă spui invers decât ai
gândit!”( Drumul cenu șii , p. 8). Valoarea absolut ă a lumii comuniste,
munca, e transferat ă din deviza care veghea cinic în lag ărele naziste:
„Munca te face liber”. Dar dincolo de noble Ńea aparent ă a sloganului,
coresponden Ńa dintre lag ărul nazist și statul comunist nu e nici
gratuit ă, nici inocent ă. Orice astfel de asem ănări stabilesc și vinov ăŃii
echivalente. Mesajul transmis de personaj în finalu l romanului e c ă
ești dator s ă-Ńi prive ști dorin Ńele în fa Ńă și c ă mai important decât s ă
supravie Ńuie ști e s ă nu renun Ńi la propriile convingeri pentru c ă
„înv ăŃând s ă înfrun Ńi interdic Ńiile î Ńi vine mai u șor s ă-Ńi exersezi
drepturile” ( Drumul cenu șii , p.343). Un astfel de mesaj ajuns la
cititorul României anului 1988 nu poate avea decât efect incitant, e o
lec Ńie de rezisten Ńă , o demonstra Ńie c ă se poate și, probabil, o
asigurare c ă nu e ști singur.
Ca și în celelalte romane ale lui Augustin Buzura, însu și titlul
romanului Refugii are valori subversive. Într-o lume în care nu- și
găse ște nici locul nici fericirea, omul caut ă refugii: în alcool, în rela Ńii
oportuniste, în c ărŃi sau la sec Ńia de psihiatrie. Faptul c ă personajele
nu sunt fericite și au nevoie de refugii e o acuz ă adus ă sistemului,
căci ele sunt proba c ă sistemul nu e perfect. Parabola sec Ńiei de
psihiatrie e sus Ńinut ă la mai multe niveluri de lectur ă. Aici se dore ște
o reeducare a pacien Ńilor: „Aici te plictisesc cu reinser Ńia social ă, dar
își pierd vremea degeaba, fiindc ă n-au puterea s ă schimbe tolomacii
care ne fac via Ńa imposibil ă și nici m ăcar s ă-mi bage în cap o idee
necompromis ă, digerabil ă. Și atunci? Cum s ă te por Ńi? Te rogi, bei, te
curve ști sau cau Ńi blocul cel mai înalt.” ( Refugii, p. 26) Aici ai toate
libert ăŃile, i se spune Ioanei Olaru, s ă spui orice, s ă scrii orice. Locul

30 devine astfel un soi de cetate ideal ă pentru lucizii comunismului, c ăci
nebunii periculo și sunt afar ă ( Refugii, p. 27). Înc ărc ături parabolico-
subversive are și pacientul M.N.S care, prin planul s ău de reformare a
lumii și de impunere a MODELULUI UMAN FINIT, face trimiter i
evidente la dictatorul absolut.
Mai mult decât în celelalte texte scriitorul folose ște aici
parabola cu conota Ńii disidente. Via Ńa ca un zid al mor Ńii la circ,
litografia dup ă Parabola orbilor a lui Breugel și refrenul popular
„Nu-i lumin ă nic ări/Or murit to Ńi oamenii…” – toate ilustreaz ă
condi Ńia precar ă a omului în regimul totalitar, pierderea umanismul ui
și absen Ńa solu Ńiilor.
În romanul Vocile nop Ńii la subversivitatea titlului se adaug ă
și cea a motto-ului din Vergiliu prin care autorul p une cartea sub
semnul refuzului de a t ăcea. Personajul e prin însu și statutul s ău un
proscris: student nevoit s ă lucreze în fabric ă și s ă locuiasc ă într-un
cămin de nefamili ști, dou ă zone idealizate de realismul socialist , dar
care dobândesc la Augustin Buzura culoarea cenu șie a realit ăŃii
comuniste. Un aspect al realit ăŃii oficiale cu care personajul intr ă în
conflict e ancheta înscenat ă a mili Ńiei, un motiv recurent al
romanelor citate care d ă cititorului m ăsura arbitrariului legilor în
statul poli Ńienesc. Un alt aspect dezv ăluit de aceste romane e
decaden Ńa demnitarilor.
Romanul Fe Ńele t ăcerii e, în esen Ńă , procesul gre șelilor unei
lumi. Chiar dac ă lumea incriminat ă de Radu e cea a dictaturii
horthyste, iar cea vizat ă de Carol e perioada stalinist ă, similitudinile
evidente cu prezentul au f ăcut ca romanul s ă dobândeasc ă în ochii
cititorilor valoare subversiv ă. Practica a fost îndelung exploatat ă de
romanele care au folosit ca pretext subiectele obse dantului
deceniu.Vom aminti aici doar rechizitoriul unchiulu i Mihai, un
personaj episodic, al c ărui mesaj general valabil pentru lumea
comunist ă îi confer ă îns ă valoare de șopârl ă: „Nu ave Ńi nevoie de
oameni cinsti Ńi, drep Ńi, a șa c ă r ămâne Ńi cu la șii, escrocii, dobitocii,
asta v ă ajunge. Cine nu r ăspl ăte ște credin Ńa nu o Ńine mult” ( Fe Ńele
tăcerii , p. 143).
Aceea și scuz ă a demasc ării gre șelilor trecutului e folosit ă și în
romanul Orgolii. Numai c ă doctorul Cristian, de și reabilitat și
cercet ător valoros, nu cunoa ște succesul într-un prezent care se
declara oficial onest. Doctorul Cristian condamn ă mai mult decât
trecutul cu care s-a împ ăcat, prezentul care pune func Ńia și lupta
pentru putere mai presus de valoare.
La Constatin łoiu solu Ńia pentru mesajul subversiv e alegoria
și lirismul. Romanul Galeria cu vi Ńă s ălbatic ă vorbe ște despre

31 inocen Ńă și fidelitate și despre vremuri potrivnice ideilor, în care omul
nu e decât un instrument în ecua Ńia c ăruia con știin Ńa e pus ă la index
sau, în cazul cel mai fericit, ignorat ă. Moartea lui Chiril Meri șor a
fost considerat ă de critica literar ă un gest de contestare a regulilor
unei lumi alienate. Dar și alte personaje din roman acuz ă. Teoria
anticarului Brummer conform c ăreia „p ăcatul originar a devenit
politic ă de stat” e doar unul dintre exemple.
Generos în subtexte sugestive e romanul Înso Ńitorul care, prin
scenariul suprarealist al monarhiei agronomului Megaclide
Pavelescu, tri șeaz ă grila cenzurii unui roman realist. Agronomul
proclam ă lege a intr ării în paradisul promis de comunism
transformarea birocra Ńiei în pies ă de muzeu. Unul din musafirii s ăi
bucure șteni exclam ă: „mai m ănânc ă cineva în Ńara asta vi Ńel?” Iar un
altul va trage o concluzie incomod ă cel pu Ńin pentru un lider care a
făcut din cultul personalit ăŃii religie na Ńional ă: „Cum la noi totul e
mic și grandoarea noastr ă e mic ă” ( Înso Ńitorul , p.145). Din
compara Ńia dintre americani și români românii ies, ca-n bancurile
epocii, cu semnul minus: „La noi dac ă te gr ăbe ști știi c ă nu ai unde s ă
ajungi sau s ă intri decât în comunism”( Înso Ńitorul , p.170).
La fel ca în cazul lui Augustin Buzura, și la Constantin łoiu
ultimul roman publicat înainte de 1989 este și cel mai generos în
aluzii. O modalitate de a strecura șopârle în text e transcrierea
delirului din timpul visului: „am cucerit… totul … și… nu… posed ăm…
nimic…”( Căderea în lume, p.28) Titlul însu și este o aluzie
subversiv ă: „c ăderea în lume ” e starea omului dup ă ce a gustat din
fructul oprit.
Personajele lui Constantin łoiu au un destin similar celor
create de Marin Preda și Augustin Buzura. Intelectuali individuali ști,
nu persoanje tip, sfâr șesc prin a se declara înving ători într-un plan
superior celui social, care-i refuz ă. Mesajul lor e optimist pentru c ă
prevede sfâr șitul lumii alienate în care nu și-au g ăsit locul.
Am tratat într-un capitol separat, și anume capitolul al
patrulea , romanele lui Nicolae Breban pentru c ă am considerat onest
să respect ăm ceea ce critica a atribuit ca fiind definitoriu p entru
cărŃile lui Nicolae Breban: un anume psihologism al cu plului. Prin
urmare am c ăutat s ă identific în contextul acestor pove ști de dragoste
acea dimensiune care ar putea fi emblematic ă pentru o lume.
Personalitatea lui Nicolae Breban nu poate sta depa rte de problemele
timpului s ău. Cuplurile lui Nicolae Breban nu numai c ă apar Ńin
României comuniste dar sunt chiar produse ale acest ei lumi dislocate
din pârgiile ei morale. Asta în ciuda antibalzacian ismului declarat al
scriitorului. Ele ofer ă un excelent material de studiu pentru analiza

32 mecanismelor unei lumi pe care scriitorul o cunoa ște foarte bine și o
reflect ă pe m ăsur ă.
Dimensiunea etic ă nu este o coordonat ă de prim-plan la acest
scriitor care acord ă un loc privilegiat în c ărŃile sale personajelor. În
ciuda faptului c ă prozei lui Nicolae Breban i s-a atribuit meritul d e a
excela în analiza nuan Ńat ă a rapoturilor dintre b ărbat și femeie,
mesajul romanelor lui Nicolae Breban r ămâne unul universal
ontologic. Sub acest aspect, problematica etic ă la Nicolae Breban
scap ă determinismului socio-politic al unui context conc ret, ea
derivând din contextualizarea ontologic ă a existen Ńei umane.
Primul aspect etic generat de imaginarul narativ br ebanian
este legat de problematica elitelor. A apar Ńine elitei s-ar p ărea c ă este,
la Nicolae Breban, o vin ă etic ă. Aceast ă perspectiv ă deriv ă din
schematismul realismului socialist în care tot ceea ce apar Ńine vechii
clase burgheze era stigmatizat și declarat vinovat social, politic sau
moral. Scriitorul dep ăș ește îns ă acest schematism înc ă din primul s ău
roman Francisca. Dac ă felceri Ńa descendent ă a unei familii burgheze
sc ăpătate este necru Ńă toare cu str ămo șii ei burghezi c ărora le
repro șeaz ă f ăŃă rnicia, prizonieratul în conven Ńii, prejudec ăŃile și
îngâmfarea stearp ă, inginerul comunist Chilian nu-i ofer ă satisfac Ńia
de a fi g ăsit în lumea comunist ă o alternativ ă s ănătoas ă moral la
lumea burghez ă. Singurul roman brebanian în care mai este
incriminat ă lumea burghez ă este Bunavestire. Toate celelalte pun la
zid elitele lumii noi care nu pot s ă salveze individul de dramele
individuale și nu-i dau solu Ńia salv ării sau mântuirii. Scriitorul
sugereaz ă chiar na șterea unei noi burhezii, burhezia ro șie, având
metehne comune cu clasa social ă vinovat ă a începutului de secol.
Apare la Nicolae Breban burghezia ca stare de spiri t și scriitorul
demonstreaz ă curajos c ă a produs și comunismul burghezii lui în
romanele: Animale bolnave, Îngerul de gips, Drumul la zid și Don
Juan. Drama doctorului Minda, de pild ă, personajul romanului
Îngerul de gips e generat ă de sentimentul c ă e prizonierul
conven Ńiilor sufocant de previzibile ale vie Ńii printe elitele comuniste.
Similar ă din acest punct de vedere este drama existen Ńial ă a lui Castor
Ionescu din romanul Drumul la zid. Iar Tonia Vasiliu devine Ńinta
sarcasmului rebelului Don Juan tocmai pentru c ă e atât de potrivit ă cu
lumea monden ă a elitelor comuniste. Fie c ă sunt burgheze sau
comuniste, elitele apar în romanele lui Nicolae Bre ban ca purt ătoare
ale decaden Ńei și ale vinov ăŃiei morale de a fi ucis ceea ce e viu și
autentic în om.
Lumea al c ărei cronicar este Nicolae Breban și-a pierdut
umanismul. Ochiul exigent și critic al sciitorului e atent la aspectele

33 intrate în deriv ă ale realit ăŃii pe care le îngroa șă ca pentru a trage un
semnal de alarm ă asupra pericolului care pânde ște lumea. O lume
atins ă de degradarea animalit ăŃii bolnave sc ăpat ă din chingile eticului
pe care-l ia în r ăsp ăr. Romanul Animale bolnave poate fi citit în
aceast ă cheie a alegoriei ca având un mesaj pesimist: lume a î și ucide
sau î și reneg ă valorile etice, pentru a r ămâne prizoniera unor
conven Ńii. Dou ă personaje primordial etice are romanul: abulicul P aul
și maestrul Krinitzki. Primul e un refuzat social f ără trecut și f ără
identitate, cel de-al doilea e ucis. Lumea nu mai a re loc pentru morali.
În celelate romane brebaniene paginile de fresc ă surprind
culoarea cenu șie a lumii comuniste: parcul ca un kitsch pentru s ăraci
„sugera un fel de poezie anemic ă, meschin ă, ca o doctorie ieftin ă,
făcut ă în grab ă pentru clasele s ărace.”( Francisca, p.94), oamenii
prizonieri ai conven Ńiilor devin îngeri de gips, un fost preot greco-
catolic e func Ńionar la po ștă, o vitrin ă frumoas ă e atât de neobi șnuit ă
încât e suspect ă c ă a fost preg ătit ă pentru vreun concurs na Ńional, un
personaj lipsit de însu șiri, Grobei, devine eroul și salvatorul elitelor
intelectuale ale acestei lumi, judec ătorul lumii e un Don Juan modern,
ministerul lui Castor Ionescu e un univers kafkian.
Dac ă socialul e co șmaresc la Nicolae Breban, personajele
scriitorului sunt energii debordante. Energii pe ca re acela și social
dezarticulat etic le sufoc ă și le înfrânge. Tr ăiesc aceast ă dram ă a
energiilor înfrânte de social doctorul Minda, func Ńionarul Castor
Ionescu, voiajorul Grobei, seduc ătorul Don Juan, dar și Tonia
Vasiliu.
Romanele lui Nicolae Breban înf ăŃișeaz ă confluen Ńa dintre
dou ă lumi: cea burghez ă și cea comunist ă, ar ătând în mod obiectiv și
realist luminile și umbrele fiec ăreia. Dar nu cade nicio clip ă în
păcatul maniheist al abolutiz ării, oficializat de realismul socialist.
Dac ă lumea burghez ă î și are limitele ei, nici noua ordine comunist ă
nu de Ńine secretul fericirii universlae. Din insisten Ńa cu care sunt
îngro șate defectele acestei lumi pe cale s ă se nasc ă am putea crede c ă
scriitorul chiar inten Ńioneaz ă un anume tezism al critic ării regimului
comunist: parcul cenu șiu e populat cu oameni marionete cu fe Ńe triste
(Francisca ), muncitorii sunt uniformiza Ńi și abrutiza Ńi de via Ńa în
barac ă ( Animale bolnave ), în cl ădirea fostului liceu greco-catolic e o
școal ă profesional ă „de nu-știu-ce” ( Bunavestire ), entuzia știi
comuni ști sunt cei „care se pretau la orice”, „lipsi Ńi de organ moral”
(Îngerul de gips ), reproduceri dup ă Modigliani și Renoir împodobesc
baraca unui paznic al ături de paginile unei reviste ruse ști ( Drumul la
zid ), iar ucenicul nebun și lacom de putere confisc ă idealul ucigându-l
pe maestru ( Animale bolnave ). Comuni știi lui Nicolae Breban nu

34 cunosc succesul social, ei devin prizonierii teorii lor oficiale
absolutizate, ni ște avortoni ai succesului comunist pe care-l
teoretizeaz ă. Ascensiunea lui Grobei devenit lider al unui grup de
intlectuali ilustreaz ă absen Ńa unui principu valoric, pentru o lume în
care kitsch-ul a devenit ideal estetic (Radu G. łeposu).
Motivul dublului, al oglinzii „o obsesie sâcâitoare pentru
epocile totalitare” (Eugen Negrici) este o modalita te folosit ă de
Nicolae Breban pentru a-i releva personajului propr iile limite morale.
Perechea e mai degrab ă un partener de dialog decât o fiin Ńă
complementar ă. Cu ajutorul confesiunii și al reflect ării în oglinda
partener ă personajul titular î și cristalizeaz ă o ini Ńiere, dar nu doar
erotic ă ci mai mult social ă. Rela Ńia de cuplu nu e decât un pretext
pentru a se reg ăsi pe sine, în esen Ńă . Extrapolând conota Ńiile psiho-
artistice ale motivului oglinzii, personajul devine o oglind ă pentru
cititor, constituindu-se astfel în purt ător de mesaj social.
Confesiunea Francisc ăi are rolul de a ajuta personajul s ă se
împace cu propriul trecut, iar finalul romanului ni -i înf ăŃișeaz ă pe cei
doi ferici Ńi s ă-și fi g ăsit locul în armonia cosmic ă, f ără s ă fi înregistrat
un progres de ordin social sau profesional. Oglinzi le paralele între
care e pus ă realitatea în romanul Animale bolnave reu șesc s ă ofere,
prin suprapunerea mai multor imagini deformate, ref lexul unei lumi
ea îns ăș i bolnav ă, cu mecanismele dezarticulate. Procedeul, folosit în
perioada interbelic ă și de Camil Petrescu, const ă în reconstituirea cât
mai obiectiv ă a realit ăŃii prin suprapunerea mai multor m ărturii
subiective. Scriitorul tri șeaz ă astfel primul nivel de lectur ă, f ără se
îndep ărta, totu și, de proza cu mesaj realist. Și în Îngerul de gips
personajul beneficiaz ă de mai multe oglinzi: prietenul s ău, Lauren Ńiu
Ceea e oglinda ideologic ă și socio-profesional ă, Ludmila e o oglind ă
opac ă, pentru c ă e prizoniera conven Ńiilor, iar Mia Fabian e oglinda
esen Ńei sale interioare. Doctorul Minda reu șește astfel s ă se
recupereze pe sine cel viu, fugind de socialul popu lat cu îngeri de
gips. Pentru Grobei lumea întreag ă e o oglind ă, mai exact lumea
social ă. El nu exist ă decât prin permanenta raportare la opinia
celorlal Ńi. Ceea ce rezult ă e un mostru social, un depersonalizat,
rezultatul unui summum de conven Ńii însu șite mecanic. Faptul c ă va
deveni liderul unui important și consistent grup de intelectuali este
incriminatoriu pentru lumea comunist ă care gireaz ă ascensiunea unor
astfel de nonvalori. Și personajul din Drumul la zid face un ideal din
a se prezenta exemplar la judecata opiniei publice. Oglinda aleas ă de
el e intransigent ă și inuman ă. Și pentru asta lupt ă cu propria fiin Ńă
tentat ă mereu s ă se abat ă de la conven Ńii și s ă fie original ă. Va sfâr și
prin a se elibera de cenzura oglinzii sociale, tot ca un învins social ca

35 și celelalte personaje ale lui Nicolae Breban, dar p ăstrându-și fondul
autentic.
Motivul oglinzii scoate la lumin ă în romanele lui Nicolae
Breban un aspect incomod al lumii contemporane și al comunismului
în mod particular: dezumanizarea. Cu cât un om e ma i potrivit în
rolul s ău social, cu atât e mai pu Ńin autentic și mai putin uman.
Oricât și-ar feri romanele de încadrarea lor în categoria
estetic ă a prozei realiste, Nicolae Breaban r ămâne, totu și un fin și
pertinent observator social. Personajele sale sunt purt ătoarele unui
mesaj socio-politic înainte de a deveni simboluri a rhetipale. De pild ă,
despre Grobei criticul literar Liviu Mali Ńa sus Ńine c ă e un nou mit
politic pe care evolu Ńia personajului îl face posibil. Criza Francisc ăi e
generat ă de nevoia de a- și g ăsi o identitate social ă corect ă din punct
de vedere moral, pe care Chilian nu o va gira, dimp otriv ă, îi va ar ăta,
ca o oglind ă onest ă, limitele lumii comuniste, îndep ărtând-o astfel de
o solu Ńie facil ă. Pentru oamenii inteligen Ńi, cu profunzimi de gândire
ca R ăteanu și Chilian comunismul nu e decât „o tem ă plicticoas ă și
posomorât ă” ( Francisca, p.128).
Succesul maestrului din Animale bolnave e pus pe seama
„p ăgânismului lumii moderne” ( Animale bolnave, p 205). Mesajul
romanului se l ărge ște, se universalizeaz ă. Nu putem, îns ă, ignora fa Ńa
acestei lumi moderne format ă din indivizi care- și iau salopeta de
duminic ă și devin îngrozitor de asem ănători, imagine fresc ă a
cenu șiului lumii comuniste care proclam ă proletariatul putere
absolut ă în stat.
În Îngerul de gips mesajul contestatar e estompat de viziunea
existen Ńialist ă a doctorului (Liviu Mali Ńa). Într-o lume alienat ă cum
este cea a elitelor comuniste prizoniere ale conven Ńiilor, adaptarea
echivaleaz ă cu dezumanizarea individului, iar e șecul doctorului
Minda din final (pierderea iubitei, a rela Ńiei de succes cu Ludmila și a
promov ării profesioanle) e o victorie în planul salv ării personale. Cu
alte cuvinte, mesajul transmis de personaj e c ă prefer ă e șecul într-o
astfel de lume dac ă pre Ńul pe care trebuie s ă-l pl ăteasc ă pentru succes
e sacrificarea esen Ńei sale autentice. Destinul doctorului Minda devine
emblematic pentru condi Ńia intelectualului într-un regim totalitar.
Vina e a sistemului, nu a personajului.
Bunavestire a fost declarat „un riguros roman social,
politic” (Constantin Vi șan). Parabola personajului Grobei poate fi
citit ă în cheia unei profe Ńii. Evolu Ńia personajului demonstreaz ă unde
poate duce obedien Ńa și conformismul social.
Romanul Don Juan ia forma unui rechizitoriu care Ńinte ște tot
ceea ce este conven Ńie și iner Ńie în lumea comunist ă. Rogulski o atac ă

36 în permanen Ńă pe Tonia Vasiliu care este un cet ăŃean exemplar al
lumii comuniste, ar ătându-i limitele lumii în care tr ăie ște și
cultivându-i sentimentul vinov ăŃiei pentru acceptarea unei astfel de
realit ăŃi.
Tot în cheie de parabol ă î și formuleaz ă mesajul și romanul
Drumul la zid . Efectul procustizant al conven Ńiilor lumii comuniste e
consemnat în detaliu în roman. Ceea ce ni se pare a fi demn de
semnalat este salvarea existen Ńialist ă a personajului din finalul
romanului. Dac ă lumea comunist ă îl refuz ă pentru c ă nu se poate
conforma regulilor sale de convie Ńuire social ă f ără s ă se manifeste
autentic, personajul se autoexileaz ă în anonimat f ăcând printre str ăini
prozeli Ńi ai umanit ăŃii sale necondi Ńionate. Salvarea lui Castor Ioescu
e pericolul cel mai mare care poate amenin Ńa mecanismul socio-
politic comunist: omul care r ămâne autentic și polarizeaz ă în jurul
său al Ńi oameni lipsi Ńi de orice interes imediat. E triumful valorii și al
autenticit ăŃii împotriva a tot ceea ce este mecanic, produsul c onstruit
cu tenacitate de propaganda comunist ă.
Romanele lui Alexandru Ivasiuc au fost, de asemene a, tratate
într-un capitol separat, și anume capitolul al cincilea , respectând
astfel cvasi-consensul criticii literare care l-a s ituat pe scriitor la
grani Ńa dintre proza tradi Ńional ă și eseu. F ără s ă intr ăm în detaliile
polemicii generate de nuan Ńele no Ńiunii de proz ă-eseu, am acceptat
punctul de vedere majoritar, întrucât nu se poate i gnora o anume
pl ăcere a scriitorului de a merge cu specula Ńia teoretic ă pân ă la
ultimele niveluri de semnifica Ńie. Obiectul acestui capitol a fost de a
încerca s ă identific ăm punctele de jonc Ńiune dintre proza eseu și
problematica con știin Ńei etice. Ele nu sunt pu Ńine cât ă vreme pl ăcerea
teroretizării merge la Alexandru Ivasiuc tocmai spre zonele d e
con știin Ńă , fiind o modalitate folosit ă de personaj pentru a se în Ńelege
pe sine și pentru a-și clarifica locul și rostul în lume. Mai mult decât
atât, personajele acestui scriitor sunt înzestrate cu un acut sim Ń al
prezentului socio-politic, ceea ce a f ăcut din Alexandru Ivasiuc
„ideologul unei genera Ńii literare.” 31 De altfel, scriitorul însu și
încearc ă s ă elucideze în eseurile din volumele Pro domo. Radicalitate
și valoare ceea ce încearc ă s ă-și l ămureasc ă și personajele sale în
romane: o cât mai etic ă pozi Ńionare a sinelui individual într-o
fenomenologie socio-istoric ă ce scap ă determin ărilor individuale, dar
în afara c ăreia individul nu exist ă. Scriitorul se vrea o con știin Ńă a
timpului s ău, vrea nu doar s ă vad ă, s ă cunoasc ă ci s ă și în Ńeleag ă.

31 Ion Bogdan Lefter, Alexandru Ivasiuc, ultimul modernist , Editura Paralela 45,
Pite ști, 2001, p. 22-28

37 Un astfel de punct de întâlnire al eticului cu pro cedeul eseistic
se realizeaz ă la Alexandru Ivasiuc prin retrospectiva confesiv ă. Spre
deosebire de personajele lui Augustin Buzura, Marin Preda sau
Nicolae Breban, care prin confesiune î și confirm ă ni ște ipoteze,
personajele lui Alexandru Ivasiuc intr ă, prin recuperarea trecutului,
într-o bizar ă alchimie, care le conduce la reevaluarea propriei
existen Ńe. Ei pornesc cu certitudini pe care confesiunea le zguduie și
le relativizeaz ă ceea ce ne-a condus la a atribui personajelor aces tui
scriitor un adev ărat sadism al autoreconsider ării, la sfâr șitul c ăreia î și
recunosc gre șelile și merg mai departe asumând cu totul alte valori,
de data aceasta etice. Personajele acestea tr ăiesc o dilem ă etic ă și nu
pot tr ăi cu gândul c ă au gre șit cândva. Confesiunea are ca finalitate
mântuirea moral ă a confesorului. Doctorul Ilea va descoperi în fina l
via Ńa în complexitatea și relativul ei, eliberat de iluzia c ă m ăsura
lucrurilor e abolut ă: „nu exist ă solu Ńie unic ă”. În fond, doctorul
parcurge drumul ini Ńiatic sartrian de la salaud la Roquentin, trecând
prin toate etapele interogativ și lucid. Liviu Dunca, eroul romanului
Păsările , vine din familia intelectualilor lucizi pentru ca re a crede
fără a cerceta e un act de la șitate. Spovedania îl împac ă cu sine și-i
readuce confortul spiritual al apartenen Ńei la valorile familiei pe care
le-a sfidat în adolescen Ńă .
Ion Marina, Paul Achim, Paul Dunca sunt personaje poate
prea orgolioase ca s ă se poat ă confesa. Aventura romanelor în care
apar aceste personaje ( Apa, Cunoa ștere de noapte, Ilumin ări ) e una
psihanalitic ă, întrucât ofer ă cititorului spectacolul unor procese de
con știin Ńă , al unor psihologii abisale. Criteriile r ămân acelea și.
Personajele tr ăiesc criza unor reevalu ări și repozi Ńion ări fa Ńă de
problemele existen Ńei. Stând de vorb ă cu sine, se redescoper ă și se
recalibreaz ă pe alte coordonate existen Ńiale. Chiar dac ă pot p ărea
perdan Ńi, ei evolueaz ă spiritual, se ini Ńiaz ă pe alte paliere ale
existen Ńei, via Ńa lor va dobândi alte priorit ăŃi.
Reconsiderearea propriului trecut este, pentru per sonajele lui
Alexandru Ivasiuc, o revan șă a spiritului. Ele se elibereaz ă astfel de
determinismul social procustizant și aleg s ă tr ăiasc ă autentic. Alegere
care sfideaz ă principiile propagandei și condamn ă mecanismul socio-
politic. Etalonul folosit de personaje în judecata pe care-o opereaz ă
asupra realit ăŃii le transform ă în instan Ńe etice. Dac ă am însuma toate
cele șapte romane ale lui Alexandru Ivasiuc, am ob Ńine un cod etic al
valorilor cu adev ărat importante în existen Ńa unui om. Doctorul Ilea
pledeaz ă în final pentru ac Ńiune, angajare în prezent și, mai ales,
pentru tr ăire. Profesorul Ilie Chindri ș și savantul Paul Achim
descoper ă c ă victimele lor politice le sunt superioare din punc t de

38 vedere uman și etic. Nedereptatea care li s-a f ăcut Olg ăi și doctorului
Stroescu i-a umanizat și i-a condus spre o în Ńelegere superioar ă a
vie Ńii. Evaluând trecutul fa Ńă în fa Ńă cu victimele lor, Ilie Chindri ș și
Paul Achim trebuie s ă-și recunoasc ă erorile generate de orgoliul
de Ńinerii m ăsurii absolute a evenimentelor. Liviu Dunca are de
recuperat locul în armonia și printre valorile familiei. Dep ăș irea
momentului rupturii produs de fuga de acas ă și integrarea experien Ńei
închisorii în analele familiei sale sunt obligatori i pentru ca personajul
romanului Păsările s ă-și cristalizeze identitatea pân ă atunci ambigu ă.
Singurul personaj ivasiucian împ ăcat cu propriul trecut e Ion
Marina, eroul romanului Cunoa ștere de noapte. Dar și pentru el
retrospectiva are rol ini Ńiatic, întrucât îl conduce la o în Ńelegere
superioar ă a vie Ńii și la acceptarea mor Ńii ca f ăcând parte din ea.
To Ńi protagoni știi lui Alexandru Ivasiuc sunt intelectuali și to Ńi
poart ă stigmatul singur ătăŃii. Problemele lor și solu Ńiile pe care le
găsesc sunt individuale. Fapt care ar putea fi specul at ca o contestare
a mecanismului politic comunist în care intelectual ii tr ăiesc adev ărate
drame individuale, pe care socialul nu le poate rez olva. Faptul c ă
aceste personaje ocup ă o pozi Ńie privilegiat ă în societatea comunist ă
nu este suficient. Ele vor descoperi c ă privilegiile sociale sau
profesionale sunt derizorii dac ă aceste pozi Ńii nu sunt legitimate etic.
Drama lor de con știin Ńă e declan șat ă de descoperirea faptului c ă
sistemul de valori propagandistic nu e unicul și c ă el e dublat de unul
mult mai important, cel etic. Umanismul etic scoate aceste personaje
nu numai din mecanismul social ci și din mecanicitatea și
automatismele propriei existen Ńe. Salvarea lor pe acest plan al
vitalit ăŃii umanist-etice se realizeaz ă, fie c ă e vorba de doctorul Ilea,
de demnitarul Ion Marina, de doctorul Paul Achim sa u de avocatul
Paul Dunca.
Receptarea critic ă a prozei lui Alexandru Ivasiuc a pus sub
semnul îndoielii valen Ńele ei etice, pretinzând c ă acestea ar fi umbrite
de tezismul social sau politic. Sigur c ă perspectiva asupra acestor
proze apar Ńinând unei epoci care nu s-a eliberat înc ă de patimi este
func Ńie direct ă a contextului apari Ńiei. Tocmai misiunea social ă a
scriitorului și a c ărŃilor sale a devenit dup ă 1989 piatra de moar ă a
recept ării operei, făcând obiectul unei neisp ăș ite vinov ăŃii.
Nu putem ignora declara Ńiile din textele programatice ale
scriitorului care tr ădeaz ă, e adev ărat, o form ă de angajament, dar nu
unul tezist ci unul subsumat criteriului valorii și acesta anistoric, etic

39 și nu contextualizat prin legi deterministe. 32 Angajarea autorului nu
se vrea contextualizat ă istoric și cu atât mai pu Ńin politic. Scriitura lui
e pus ă în slujba umanit ăŃii atemporale. Alexandru Ivasiuc realizeaz ă
prin c ărŃile sale un angajament etic, pentru a demasca și corecta tot
ceea ce îndep ărteaz ă omul contemporan de umanitatea sa primar ă.
Literatura lui nu e nici facil ă, nici evazionist ă nici ambi Ńios estetic ă.
Experien Ńele personajelor sale sunt semnale de alarm ă c ă atunci când
via Ńa e tr ăit ă în asumarea absolut ă a determinismului social sau
politic, con știin Ńa adormit ă germineaz ă mon ștri. Salvarea etic ă a
personajelor lui Alexandru Ivasiuc vine în urma con știentiz ării
faptului c ă, dac ă vina e colectiv ă, con știin Ńa e individual ă, la judecat ă
mergem singuri, suntem pe cont propriu. Sentimentul vinov ăŃiei e
semnul vindec ării la aceste personaje. O incitare la luciditate, exact
ceea ce politica oficial ă încerca s ă aneantizeze. Problemele
existen Ńiale ale personajelor lui Alexandru Ivasiuc transce nd
contextul socio-politic, care nu le poate cenzura s piritul. Rezisten Ńa
lor etic ă pe acest plan al con știin Ńei interogative se materializeaz ă.

32 Alexandru Ivasiuc interpretat de…, p. 177: „Credin Ńa mea ferm ă este c ă în epocile
cu ritm istoric rapid, destinul omului nu este isto ria în general, ci, în mod nemijlocit
istoria politic ă. A discuta muta Ńiile sociale dintr-o epoc ă sau alta înseamn ă a discuta
despre valori.

40 Concluzii

Literatura român ă scris ă în perioada comunist ă înregistreaz ă o
evolu Ńie condi Ńionat ă de sinuozit ăŃile politicii culturale a statului
totalitar. Perioadei de dogmatism generate de polit ica stalinist ă, îi
succede o etap ă de relaxare ideologic ă ce a permis o reconsiderare a
condi Ńiei intelectualului în societ ăŃile comuniste. De la Ńar ă la Ńar ă, în
func Ńie de intensitatea terorii și, propor Ńional, a fricii inculcate
cet ăŃenilor, anii ’60 înregistreaz ă forme mai timide sau mai curajoase
de manifestare cultural ă autentic ă, eliberat ă par Ńial de cenzur ă,
mergând de la cre șterea valoric ă a unor scriitori publica Ńi și în
stalinism pân ă la republicarea scriitorilor na Ńionali interzi și sau chiar
la disiden Ńă în unele Ńă ri.
Pe de alt ă parte, în periodicele anilor ’60 apar referin Ńe,
articole sau chiar fragmente de text ale unor scrii tori occidentali,
editurilor li se permite s ă publice pe lâng ă clasicii ru și și Albert
Camus, André Malraux, Jean Paul Sartre etc. Aceast ă ,,deschidere”
spre vest a culturii Ńă rilor din r ăsăritul Europei la începutul deceniului
șapte are dou ă determin ări. Una dintre ele ar fi dat ă de faptul c ă
regimurile politice care îi urmeaz ă stalinismului încearc ă s ă câ știge
încrederea popula Ńiei și s ă ob Ńin ă noi aderen Ńi, de preferin Ńă
intelectuali, criticând gre șelile politicii staliniste și creând astfel iluzia
amelior ării situa Ńiei politice care continu ă s ă r ămân ă, totu și, mai mult
sau mai pu Ńin controlat ă de la Moscova. (În virtutea acestei opozi Ńii,
începe s ă devin ă permis o bun ă parte din ceea ce îninte de moartea lui
Stalin era interzis, implicând și accesul la cultura occidental ă.)
Cealalt ă cauz ă a a șa-zisului „dezghe Ń” din anii ’60 o și justific ă
oarecum pe prima: accesul oamenilor de cultur ă din Est la cultura

41 Vestului e par Ńial. De fapt se poate vorbi în ziare și se pot traduce
doar acei scriitori din Vest cu orientare de stânga .
Aceast ă perioad ă are o mi șcare de stânga foarte puternic ă în
Occident, deoarece stânga este for Ńa care se opune și condamn ă
fascismul. Și cum mult ă lume pierduse pe cineva în r ăzboi și era
marcat ă de trauma acestei drame a secolului, este firesc c a stânga,
perceput ă ca principal ă arm ă antifascist ă, s ă aib ă dup ă r ăzboi tot mai
mul Ńi simpatizan Ńi. Expresia cultural ă a acestei genera Ńii care se vrea
salvatoarea lumii de la un alt totalitarism decât c el fascist este
eisten Ńialismul.
Accesul scriitorilor din Ńă rile comuniste la produc Ńiile literare
existen Ńialiste nu numai c ă este permis, dar este chiar necesar pentru
consolidarea și legitimarea regimurilor comuniste din Est. Este, de
fapt, argumentul care ar trebui s ă conving ă intelectualii c ă
socialismul este solu Ńia umanit ăŃii, singura viabil ă cât ă vreme și
intelectualii occidentali sunt adep Ńii ei. Sigur c ă cealalt ă parte a
literaturii occidentale va fi trecut ă sub t ăcere în Ńă rile comuniste.
Accesul la informa Ńie și libertatea de exprimare a anilor ’60 sunt
par Ńiale. În continuare nu se va vorbi de literatura sc riitorilor cu
vederi de dreapta și cenzura va continua s ă limiteze dreptul la
publicare al scriitorilor care nu se vor l ăsa înregimenta Ńi politic.
Din aceast ă cauz ă nu putem vorbi de un existen Ńialism est-
european. Principiile existen Ńialismului și ale socialismului coincid, e
adev ărat, dar numai în teorie: grija pentru om, implicar ea activ ă în
mersul istoriei – angajarea, antitotalitarismul etc . Una dintre valorile
absolute ale existen Ńialismului este îns ă libertatea , a ac Ńiunii și a
spiritului în egal ă m ăsur ă. Aceast ă no Ńiune care condi Ńioneaz ă
existen Ńa oric ărei manifest ări existen Ńialiste este, din p ăcate,

42 desemantizat ă de comunism. Ea devine un nonsens cât ă vreme
cenzura comunist ă limiteaz ă libertatea de exprimare și cât ă vreme
intelectualii fac închisoare politic ă pentru convingerile, scrierile sau
doar prieteniile lor. (Asta în condi Ńiile în care libertatea r ămâne,
totu și, o no Ńiune mult folosit ă în discursul politic comunist.)
Intelectualii occidentali existen Ńiali ști, având convingeri de
stânga, î și vor manifesta uneori dezaprobarea pentru regimuri le
politice comuniste. Acest lucru se va întâmpla pe m ăsur ă ce se va
produce apropierea lor de realit ăŃile politice ale acestor regimuri.
Albert Camus se va desolidariza, chiar, de existen Ńialism în momentul
în care se pune problema unor afinit ăŃi politice ale mi șcării cu stânga
occidental ă. Prietenul s ău, Jean Paul Sartre, mult mai tenace în a
căuta jonc Ńiunile dintre filosofia existen Ńialist ă și marxism, va fi un
om politic activ. C ălătoriile sale în URSS, cunoa șterea realit ăŃilor
politice și sociale din Est îl determin ă, îns ă, s ă renun Ńe la activitatea
politică, confirmând, astfel e șecul asocierii. Un destin similar va avea
și angajarea lui André Malraux, care f ără s ă fie un filosof
existen Ńialist, reflect ă principiile acestei mi șcări în romanele sale.
Scriitorul, participant la r ăzboiul din Spania, admirator al eroismului
comunist din China, ministru în guvernul de stânga al Fran Ńei anilor
’60, va p ărăsi definitiv scena politic ă în 1969, constatând dezacordul
dintre sublimul teoriei și compromisul ac Ńiunii.
Tot ce se public ă în comunism e trecut prin filtrul unei
cenzuri politice mai mult sau mai pu Ńin exigente de la un regim
politic la altul, de la un deceniu la altul, oricum o cenzur ă care
limiteaz ă libertatea de exprimare a autorului și contravine astfel
principiilor existen Ńialiste.

43 Mai mult, chiar, am putea vorbi despre o form ă de disiden Ńă
tolerat ă în cazul operelor și scriitorilor din Est cu afinit ăŃi
existen Ńialiste. Interoga Ńia, prin punerea sub semnul întreb ării a
existentului, libertatea spiritului, absolutul tran scendent care
submineaz ă pseudoabsolutul partidului comunist, valorile onto logice,
umanismul atemporal vor fi adesea considerate idei burgheze care pot
pune în pericol succesul revolu Ńiei socialiste.
Societ ăŃile din Est arat ă fa Ńa practic ă a teoriilor existen Ńialiste,
dar le indic ă și limitele. Romanele con știin Ńei etice scrise în
comunism sunt un fel de imagine în oglind ă a celor existen Ńialiste. 33
Dac ă romanele existen Ńialiste puteau s ă teoretizeze frumos pe
marginea eroismului angaj ării și al solidariz ării, romanul realist-etic
românesc demonstreaz ă, prin confruntarea individului cu sistemul
politic opresiv, c ă simplul gest de a supravie Ńui integru din punct de
vedere moral în atari condi Ńii este un act de curaj cotidian.
Finalizarea cercet ării noastre, departe de a ne fi condus la
răspunsuri definitive, suscit ă întreb ări: este subversivitatea o form ă de
disiden Ńă mascat ă? Putem vorbi de grade diferite de imoralitate a
compromisului în cultur ă? Biografia scriitorului contribuie la
în ălŃarea sau c ăderea operei?
Subversivitatea și disiden Ńa artistic ă sunt amândou ă forme de
contestare a puterii oficiale la un moment dat. Dif eren Ńa dintre ele e
dat ă de modul în care se exprim ă aceast ă opozi Ńe, mai mult sau mai
pu Ńin explicit. În codi Ńiile operei de art ă, în cazul nostru explicit al
literaturii, grani Ńa dintre ele e dificil, dac ă nu imposibil, de trasat.
Între paginile unui roman desf ăș urat pe spa Ńii mari, cenzurii, oricât de

33 Gabriela Om ăt, Postaf Ńă la Cunoa ștere de noapte, p.251: ,, Apa și Racul pot fi
citite ca dou ă replici antinomice la Cuceritorii sau la Condi Ńia uman ă și Speran Ńa.

44 acerbe îi era aproape imposibil s ă detecteze fiecare cuvânt care ar fi
putut transmite un mesaj disident. Cu atât mai mult cu cât literatura
exploateaz ă și poten Ńialul conotativ al cuvintelor. Prin urmare,
literatura subversiv ă ofer ă cititorului nenum ărate evad ări disidente.
Chiar dac ă mediul cultural românesc postdecembrist a deplâns
absen Ńa unei mi șcări disidente vehemente în România, literatura
con știin Ńei etice publicat ă în aceast ă perioad ă ne ofer ă destule probe
ale unei atitudini contestare. Dac ă n-au ie șit în strad ă pentru a-și
exprima public dezaprobarea fa Ńă de autoritatea politic ă, scriitorii și-
au exprimat cu mijloacele proprii pozi Ńia critic ă fa Ńă de aceasta, ceea
ce e mai mult decât nimic.
Adjectivul imoral nu are grad de compara Ńie în limba român ă.
Cu toate acestea, o dreapt ă judecat ă va putea s ă stabileasc ă grade ale
acestuia în m ăsurarea responsabilit ăŃii asumate de artist pentru
salvarea moral ă a comunit ăŃii din care face parte. Compromisul moral
al celui care a devenit cât ăre Ńul obedient al unui program ideologic nu
e comparabil cu acela al scriitorului care și-a negociat la masa
cenzurii fiecare pagin ă pe care a publicat-o. Pentru publicul român
supus îndoctrin ării prin toate mijloacele culturale și media, cartea de
valoare era vital ă. Ea r ămânea, fie și cenzurat ă, singura form ă de
perpetuare și cultivare a gustului artistic. Literatura de sert ar, care azi
ne poate p ărea imaculat ă moral, dar r ămas ă necunoscut ă la timp,
acestui segment de public nu i-a folosit, nu l-a aj utat s ă
supravie Ńuiasc ă spiritual.
Invocarea argumentului biografic în aprecierea val orii unei
cărŃi e o practic ă specific ă epocilor totalitare, perpetuat ă în cultura
noastr ă și dup ă 1989. Cartea, ca obiect cultural, are o valoare
intrinsec ă. Ea transcende contextul politic și transmite un mesaj

45 universal omului. Eliberarea criticii literare de a ceast ă meteahn ă a
judec ării scriitorului înaintea operei nu s-a produs înc ă pe deplin și
din cauz ă c ă genera Ńia matur ă a criticii literare române ști nu are înc ă
distan Ńa temporal ă a onestei obiectiv ări fa Ńă de ace ști scriitori. Ne
place s ă credem c ă acest criteriu al con știin Ńei etice se va constitui,
al ături de cel estetic și de altele, într-un instrument al dreptei m ăsuri a
evalu ării literaturii române scrise în perioada comunist ă.
Se impune aici sublinierea faptului c ă scriitorul român al
perioadei comuniste parcurge drumul de la teroare l a literatur ă cu
tenacitatea voca Ńiei și cu angajamentul particip ării active la via Ńa
cultural ă a timpului s ău. Un drum care nu poate fi parcurs într-un
regim totalitar decât printr-o asumare de destin so cial. Con știin Ńa
etic ă a scriitorului, împrumutat ă personajelor sale, se transmite și
cititorului, între Ńinând astfel o form ă de supravie Ńuire și de rezisten Ńă
spiritual ă, aflate în pericolul de a fi sufocate de mecanismu l politic. 34
În completarea acestei triade vine con știin Ńa etic ă a criticului care
gireaz ă opera. O astfel de voce critic ă a perioadei comuniste
române ști a fost Paul Georgescu. Pozi Ńia sa etic ă a fost uneori atât de
explicit ă încât a condus la marginalizarea sa în anumite int ervale de
timp. Lui i se al ătur ă alte nume sonore ale criticii care au folosit și
înainte, și dup ă 1989 criteriul etic în aprecierea produc Ńiilor literare:
Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Alex Ștef ănescu și al Ńii.
A vorbi despre răul necesar pe care l-a întruchipat
comunismul ar putea trece drept prob ă de cinism din partea celui care

34 Marius Mihe Ń, Despre proza lui Constantin łoiu, în volumul colectiv Competi Ńia
fic Ńiunilor, Biblioteca Revistei Familia , Oradea, 2007, p. 140: „Ace ști scriitori au
creat genera Ńii de cititori profesioni ști, preg ătindu-i pentru r ăzboiul moral, nev ăzut,
cu regimul totalitar, uzând de limbajul mitului, er metizant ori alegoric, pentru a
transmite ni ște adev ăruri evidente, dintotdeauna știute ori, dimpotriv ă, abia re Ńinute
și nespuse f ăŃiș.”

46 n-a tr ăit efectiv aceast ă perioad ă, dar este în acela și timp o dovad ă de
noble Ńe a subteranelor fiin Ńei acelora care i-au supravie Ńuit atât
biologic, cât, mai ales, moral. Primul care șocheaz ă cu aceast ă
apreciere a experien Ńei comuniste este Soljeni Ńân atunci când declar ă:
„e groaznic ce scriitor a ș fi devenit dac ă n-aș fi fost arestat!”. Are
îns ă și literatura român ă inocen Ńii s ăi etici: Nicolae Steinhardt declar ă
cartea experien Ńei închisorii sale politice jurnal al fericirii , Augustin
Buzura sus Ńine într-un interviu c ă cenzura aplicat ă romanului Absen Ńii
a fost o întâmplare fericit ă35 . Tot aici am putea s ă-l amintim pe eroul
lui Marin Preda, Victor Petrini, cel care, dup ă o via Ńă în care regimul
totalitar i-a luat tot: profesie, familie, demnitat e e totu și un înving ător
în final prin proclamarea iubirii drept m ăsur ă prim ă și ultim ă a lumii.
Vor exista, desigur, voci critice care vor pleda p entru primatul
criteriului estetic în aprecierea operelor de art ă. El nu poate fi ignorat.
Dar ne întoarcem la premisa formulat ă în argument. Atunci când
vorbim despre literatura scris ă într-o epoc ă totalitar ă nu putem ignora
factorul coercitiv din ecua Ńia aprecierii operei. În fond cele dou ă
criterii etic și estetic nu se exclud, dimpotriv ă, în cazurile fericite
chiar se completeaz ă. Apari Ńia romanului con știin Ńei etice în perioada
comunist ă a fost posibil ă și datorit ă liberaliz ării estetice survenite în a
doua jum ătate a deceniului șapte. Aceast ă liberalizare estetic ă n-a
presupus și o liberalizare politic ă dar a permis-o, pa Ńial pe cea etic ă.
Folosind strategii estetice din cele mai diverse, s criitorii au reu șit s ă
transmit ă un mesaj moral, fapt imposibil în alte condi Ńii. Nicoale

35 Augustin Buzura, Convorbiri cu Crisula Ștef ănescu , p. 56: „Incidentul cu
Absen Ńii a fost un r ău necesar, care m-a f ăcut s ă m ă concentrez asupra
mecanismelor politice și sociale.” Pledând pentru publicarea ei, se scrie despre ea
în str ăin ătate și la aceste presiuni și proteste apare în vitrina unei libr ării dar nu se
vindea nim ănui, nici chiar autorului. Datorit ă ei încep s ă fie reintroduse în circula Ńie
și alte c ărŃi.

47 Breban merge pân ă la a declara esteticul o form ă de diversiune
politic ă.36 Riscând pericolul de a aluneca în extrema absolut iz ării,
vom invoca aici opinia lui Alexandru Paleologu, pot rivit c ăruia: „un
mare artist nu e niciodat ă un estet, ci e un om care nu poate s ă nu
vad ă și s ă nu exprime lucruri umane fundamentale…” 37 Pe de alt ă
parte, scriitorii avu Ńi în vedere în lucrarea de fa Ńă aveau con știin Ńa
lucid ă a valorii. Marin Preda sublinia, de pild ă, într-o întâlnire cu
studen Ńii dup ă apari Ńia romanului Cel mai iubit dintre p ământeni :
„Lucrarea trebuie s ă reu șeasc ă estetic, altfel politicul devine
trivialitate… Totul e ca eticul s ă nu dep ăș easc ă esteticul.” 38
Liberalizarea estetic ă a literaturii a marcat ie șirea acesteia din
dogm ă. Un act contestatar în sine, întrucât respectarea dogmei era
condi Ńia și garan Ńia supravie Ńuirii statului totalitar. Încercarea lui
Ceau șescu de a redogmatiza cultura prin tezele din iulie n-a avut
efectele scontate. Con știen Ńi c ă interesul cititorului pentru proza
contemporan ă este condi Ńionat de eliberarea literaturii de dogme 39 ,
scriitorii vor exploata porti Ńa liberaliz ării chiar și atunci când acest
lucru nu mai e oficial permis. Odat ă deschis ă, în 1964, caseta cu
măsuri permisive, dogma nu și-a mai putut recuceri puterile absolute
din deceniul șase.
Vocile exilului au sanc Ńionat compromisul moral al c ărŃilor
acestei perioade. Monica Lovinescu vorbe ște chiar despre o est-etic ă,
adic ă o moral ă pervertit ă politic. Ced ările morale ale scriitorilor
români nu pot fi justificate, dar pot fi explicate. Dep ăș ind posibilele

36 Nicolae Breban, Spiritul românesc în fa Ńa unei dictaturi, p. 146
37 Alexandru Paleologu, Acest gol care se face-n suflet în Timpul n-a mai avut
răbdare , Editura Cartea Româneasc ă, Bucure ști, 1981, p. 55
38 Apud Timpul n-a mai avut r ăbdare, p. 554
39 Augustin Buzura, Romanul actualit ăŃii, 1977, apud Bloc notes, p. 49: „Interesul
cititorului pentru romanul românesc contemporan s-a produs când literatura s-a
desprins de dogme și re Ńete…”

48 conota Ńii peiorative ale termenului, vom accepta c ă est-etica este
coordonata moral ă a literaturii publicate în comunismul est-european .
Cu precizarea c ă era singura posibil ă în condi Ńiile cenzurii. Și pentru
publicul prizonier între grani Ńele statului totalitar ea era singura surs ă
care i-a între Ńinut speran Ńa unor schimb ări radicale.

49 Bibliografie general ă

A. Opere analizate
Breban, Nicolae, Francisca, edi Ńia a doua rev ăzut ă, Editura pentru
Literatur ă, Bucure ști, 1967
Breban, Nicolae, Animale bvolnave, ediŃia a doua, Editura Tineretului,
Cluj, 1969
Breban, Nicolae, Îngerul de gips, Biblioteca pentru to Ńi, Editura Minerva,
Bucure ști, 1997; edi Ńie rev ăzut ă de autor în 1997
Breban, Nicolae, Bunavestire, Editura 100+1 Gramar, Bucure ști, 1998,
Prefa Ńă de Nicolae Manolescu
Breban, Nicolae, Don Juan, Editura Cartea Româneasc ă, Bucure ști, 1981
Breban, Nicolae, Drumul la zid , Editura Crtea Româneasc ă, Bucure ști,
1984
Buzura, Augustin, Absen Ńii, Editura Tinerama, Bucure ști, 1991
Buzura, Augustin, Orgolii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977
Buzura , Augustin , Fe Ńele t ăcerii, Editura Cartea Româneasc ă, Bucure ști,
1974
Buzura, Augustin, Vocile nop Ńii, Editura Cartea Româneasc ă, Bucure ști,
1980
Buzura, Augustin, Refugii , edi Ńia a II-a, Grupul Editorial Corint, Bucre ști,
2005; Prefa Ńă de Mircea Iorgulescu
Buzura, Augustin, Drumul cenu șii, Editura Cartea Româneasc ă, Bucre ști,
1988
Ivasiuc, Alexandru, Vestibul , edi Ńia a II-a, Editura Eminescu, Bucure ști,
1971
Ivasiuc, Alexandru, Interval, Editura 100+1 Gramar, Bucure ști, 1977;
edi Ńie îngrijit ă de Tita Chiper Ivasiuc; prefa Ńă de Alex Ștef ănescu
Ivasiuc, Alexandru, Apa, Editura Militar ă, Bucure ști, 1987; Prefa Ńă de Ion
Bogdan Lefter
Ivasiuc, Alexandru, Păsările , edi Ńia a III-a, Editura Eminescu, Bucure ști,
1973
Ivasiuc, Alexandru, Cunoa ștere de noapte, edi Ńia a II-a, Editura Eminescu,
Bucure ști, 1979; Postaf Ńă de Gabriela Om ăt
Ivasiuc, Alexandru, Ilumin ări, Editura Eminescu, Bucure ști, 1975
Preda, Marin, Morome Ńii , vol.I și II, Editura Cartex Serv, Bucure ști, 2008
Preda, Marin, Intrusul, Editura pentru Literatur ă, Bucure ști, 1968
Preda, Marin, Marele singuratic, Prefa Ńă de Eugen Simion, Editura Curtea
Veche, Bucure ști, 2010
Preda, Marin, Delirul, edi Ńie necenzurat ă îngrijit ă și prefa Ńat ă de Ion
Cristoiu, Editura Expres, Bucure ști, 1991
Preda, Marin, Cel mai iubit dintre p ământeni, Editura Curtea Veche,
Bucure ști, 2010; Prefa Ńă de Eugen Simion
łoiu, Constantin, Galeria cu vi Ńă s ălbatic ă, edi Ńia a III-a, Postfa Ńă de
autor, Cuvântul editorului de Valeriu Râpeanu, Edit ura Eminescu, Bucure ști, 1984
łoiu, Constantin, Înso Ńitorul, edi Ńia a II-a rev ăzut ă și ad ăugit ă, Editura
Eminescu, Bucure ști, 1989
łoiu, Constantin, Obligado, Editura Eminescu, Bucure ști, 1984
łoiu, Constantin, Căderea în lume, Editura Cartea Româneasc ă,
Bucure ști, 1987

50
B. Bibliografie critic ă
Literatura român ă
Apolzan, Mioara, Casa fic Ńiunii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1979
Ardeleanu, Virgil, Men Ńiuni , Cluj, Editura Dacia, 1978
Arion, George, O Istorie a societ ăŃii române ști în interviuri, Funda Ńia
Premiile Flac ăra, Bucure ști, 1999
Atanasiu, Victor, Via Ńa lui Ilie Moromete, Editura Cartea Româneasc ă,
Bucure ști, 1984
Baldovin, Gabriel, D inamica psihologiei abisale, 1998
Băile șteanu, F ănu ș, Refrac Ńii , Editura Cartea Româneasc ă, Bucure ști, 1980
Buciu, Marian Victor, Animale bolnave, biografia unei capodopere,
Editura Dacia, Cluj Napoca, 2002
Buciu, Marian Victor, Zece prozatori exemplari, perioada comunist ă,
EuroPress Group, Bucure ști, 2007
Buzura, Augustin, Teroarea iluziei. Convorbiri cu Crisula Ștef ănescu ,
Editura Polirom , Bucure ști, 2004
Ciobanu, Nicolae, Panoramic, Editura Cartea Româneasc ă, Bucure ști,
1972
Condurache, Val, Fantezii critice, Editura Junimea, Ia și, 1983
Cristea, Valeriu, Domeniul criticii, Editura Cartea Româneasc ă,
Bucure ști,1975
Cristea, Valeriu, Interpret ări critice , Cartea Româneasc ă, Bucure ști, 1970
Cristea, Valeriu, Modestie și orgoliu, Editura Eminescu, Bucure ști, 1984
Cristescu, Maria-Luiza, Politici ale romanului românesc contemporan,
Editura Cartea Româneasc ă, Bucure ști, 2001
Cristoiu, Ion, Lumea literaturii, Editura Cartea Româneasc ă, Bucure ști,
1986
Crohm ălniceanu, Ovid S., P âinea noastr ă cea de toate zilele, Cartea
Româneasc ă, Bucure ști, 1981
Crohm ălniceanu, Ovid S., Al doilea suflu, Editura Cartea Româneasc ă,
Bucure ști, 1989
• Dic Ńionar analitic de opere literare române ști, Casa C ărŃii de
Știin Ńă , Cluj-Napoca, 2007
• Dic Ńionarul esen Ńial al scriitorilor români, coord. M. Zaciu, M.
Papahagi, A. Sasu, Ed. Albatros, Bucure ști, 2000
• Academia Român ă, Dic Ńionarul general al literaturii române,
Editura Univers Enciclopedic, Bucure ști, 2004-2009
• Dic Ńionarul Scriitorilor Români, edi Ńie îngrijit ă de Mircea Zaciu,
Editura Funda Ńiei Culturale Române, Bucure ști, 1998
Dimisianu , Gabriel, Prozatori de azi , Editura Cartea Româneasc ă,
Bucure ști, 1970
Dimisianu, Gabriel, Valori actuale, Editura Eminescu, Bucure ști, 1974
Dimisianu, Gabriel, Opinii literare , Editura Cartea Româneasc ă,
Bucure ști, 1978
Dobrescu, Alexandru, Foiletoane , Editura Cartea romaneasca, Bucuresti,
1979
Dumitrescu, Savu I., Marin Preda – între via Ńă și moarte , Casa Editorial ă
Odeon, Bucure ști, 1992
Dumitriu, Petru, Despre via Ńă și c ărŃi, ESPLA, Bucure ști, 1954

51 Geac ăr, George, Marin Preda și mitul omului nou, Editura Cartea
Româneasc ă, Bucure ști, 2004
Gheorghiu, Mihai Dinu, Reflexe condi Ńionate , Editura Cartea Româneasc ă,
Bucure ști, 1983
Glodeanu, Gheorghe, Dimensiuni ale romanului contemporan, Editura
Gutinul, Baia-Mare,. 1998
Grigor, Andrei, Marin Preda: incomodul , Editura Porto Franco, 1996
Holban, Ioan, Profiluri epice contemporane , Editura Cartea Româneasca,
Bucure ști, 1987
Horodinc ă, Georgeta, studii literare, Editura Cartea Româneasc ă,
Bucure ști, 1978
Iv ănescu, Cezar, Pentru Marin Preda, Editura Timpul, Ia și, 1996
Iorgulescu, Mircea, Rondul de noapte, Editura Cartea Româneasc ă,
Bucure ști, 1974
Iorgulescu , Mircea, Al doilea rond, Editura Cartea Româneasc ă,
Bucure ști, 1976
Iorgulescu, Mircea, Scriitori tineri contemporani , Editura Eminescu,
Bucure ști, 1978
Iorgulescu, Mircea, Ceara și sigiliul, Editura Cartea Româneasc ă,
Bucure ști, 1982
Iosifescu, Silvian, În jurul romanului, Editura Cartea Româneasc ă,
Bucure ști, 1961
Lefter, Ion Bogdan, Alexandru Ivasiuc, ultimul modernist , Editura Paralela
45, Pite ști, 2001
Livescu, Cristian, Scene din viata imaginara , Editura Cartea Româneasc ă,
Bucure ști, 1982
Lovinescu, Monica, Unde scurte I, Editura Limite, Madrid, 1978
Lovinescu, Monica, Unde scurte II-VI, Editura Humanitas, Bucure ști,
1990-1996
Lungu, Ion, Itinerar critic, Bucure ști, 1965
Mali Ńa, Liviu, Monografie Nicolae Breban , Ed. Aula, Bra șov, 2001
Manolescu, Nicolae, Arca lui Noe, Editura 100+1, Gramar, Bucure ști,
1999
Manolescu, Nicolae, Literatura român ă postbelic ă, Editura Aula, Bra șov,
2001
Manolescu, Nicolae, Istoria critic ă a literaturii române, Editura Paralela
45, Pite ști, 2008
Manea, Norman, Pe contur , Editura Cartea Româneasc ă, Bucure ști, 1984
Marcea , Pompiliu, Concordan Ńe și controverse , Editura Eminescu,
Bucure ști, 1983
Marin Curticeanu, Valentina, Critica și modelul, Editura Cartea
Româneasc ă, Bucure ști, 1986
Martin, Mircea, Genera Ńie și Crea Ńie, Bucure ști, Editura pentru Literatur ă,
1969
Micu, Dumitru, Romanul românesc contemporan, Bucure ști, 1959
Micu, Dumitru, Periplu, Editura Cartea Româneasc ă, Bucure ști, 1974
Mincu, Marin, Repere, Editura Cartea Româneasc ă, Bucure ști, 1977
Mih ăescu, Valentin F., Timp și mod , Editura Cartea Româneasc ă,
Bucure ști, 1983
Moraru, Cornel, Semnele realului , Editura Eminescu, Bucure ști, 1981

52 Moraru, Cornel, Textul și realitatea , Editura Eminescu, Bucure ști, 1984
Moraru, Cristian, Proza lui Alexandru Ivasiuc, Editura Minerva,
Bucure ști, 1988
Mugur, Florin, Profesiunea de scriitor, Editura Crtea Româneasc ă,
Bucure ști, 1979
Munteanu, Cornel, Marin Preda. Fascina Ńia iubirii, Editura Didactic ă și
Pedagogic ă, Bucure ști, 1996
Negoi Ńescu, Ion, Scriitori contemporani, Editura Paralela 45, Pite ști, 2000
Negrici, Eugen, Literatura român ă sub comunism , Editura Funda Ńiei Pro,
Bucure ști, 2003
Ni Ńescu, Mircea, Atitudini critice , Editura Cartea Româneasca, Bucure ști,
1983
Odangiu, Marian, Romanul politic , Editura Facla, Timi șoara, 1984
Paleologu, Alexandru, Sim Ńul practic, Editura Cartea Româneasc ă,
Bucure ști, 2006
Papahagi, Marian, Cump ănă și semn , Editura Cartea Româneasc ă,
Bucure ști, 1990
Pavel , Laura , Antimemoriile lui Gobei. Eseu monografic despre opera lui
Nicolae Breban , Cuvânt înainte de Irina Petra ș, Bucure ști, Editura Didactic ă și
Pedagogic ă, col. Akademos, 1997
Păunescu, Adrian, Sub semnul întreb ării, Bucure ști, 1971
Petra ș, Irina, Panorama criticii literare române ști, Casa C ărŃii de Știin Ńă ,
Cluj-Napoca, 2001
Petra ș, Irina, Literatur ă român ă contemporan ă, Editura Ideea European ă,
Bcure ști, 2008 riini, Ed. Dacia, Cluj, 1973
Piru, Alexandru, Istoria Literaturii Române, Editura Grai și suflet,
Bucure ști, 2001
Poant ă, Petru, Radiografii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1978
Pop, Ion, Dic Ńionar analitic de opere literare române ști, Casa C ărŃii de
Știin Ńă , Cluj-Napoca, 2007
Popescu, Marieta, Marin Preda comentat de…, colec Ńia Scriitori români
comenta Ńi, Editura Recif, Bucure ști, 1995
Popovici, Vasile, Marin Preda – Timpul dialogului, Editura Cartea
Româneasc ă, Bucure ști, 1983
Rachieru, Adrian Dinu, Marin Preda. Omul utopic, Editura Eminescu,
Bucure ști, 1996
Raicu, Lucian, Fragmente de timp , Editura Cartea Româneasc ă, Bucure ști,
1984
Regman, Cornel, Colocvial , Editura Eminescu, Bucure ști, 1976
Regman, Cornel, Explor ări în actualitate , Editura Eminescu, Bucure ști,
1978
Regman, Cornel, Patru decenii de proz ă literar ă româneasc ă, Editura
Institutului Cultural Român, Bucure ști, 2004
Roznoveanu, Mirela, Lecturi moderne, Editura Cartea Româneasc ă,
Bucure ști, 1978
Sasu, Aurel, Romanul românesc în inerviuri , partea I, Editura Minerva,
Bucure ști, 1985
Simion, Eugen, Scriitori români de azi, Editura Cartea Româneasc ă,
Bucure ști, 1974

53 Sângeorzan, Zaharia, Conversa Ńii critice, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1980
Simion, Eugen, Sfidarea retoricii, Editura Cartea Româneasc ă, Bucure ști,
1985
Simu Ń, Ion, Incursiuni în literatura actual ă, Editura Cogito, Oradea, 1994
Simu Ń, Ion, Critica de tranzi Ńie, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1996
Simu Ń, Ion, Augustin Buzura , Editura Aula, Bra șov, 2001
Sorescu, Marin, Ușor cu pianul pe sc ări, Editura Cartea Româneasc ă,
Bucure ști, 1985
Simu Ń, Ion, Reabilitarea fic Ńiunii, Editura Institutului Cultural Român,
Bucure ști, 2004
Smeu, Grigore, Marin Preda: o filosofie a naturii, Editura Garamond,
Bucure ști, 1994
Spiridon, Monica, Melancolia descenden Ńei, Cartea Româneasc ă,
Bucure ști, 1989
Spiridon, Monica, Omul supt vremi (Eseu despre Marin Preda
romancierul), Editura Cartea Româneasc ă, Bucure ști, 1993
Stoica, Petre, Amintirile unui fost corector, Editura Cartea Româneasc ă,
Bcuure ști, 1982
Șipo ș, Mariana, Dosarul Marin Preda, Editura Amarcord, Timi șoara,
1999
Ștef ănescu, Alex, Istoria literaturii române contemporane, Editura Mașina
de scris, Bucure ști, 2005
Tomu ș, Mircea, Mi șcarea literar ă, Bucure ști, Editura Eminescu, 1981
łeposu, Radu G., Via Ńa și opiniile personajelor, Bucure ști, Ed. Cartea
Româneasc ă, 1983
Ulici, Lauren Ńiu, Confort Procust, Editura Cartea Româneasc ă, Bucure ști,
1983
Ungheanu, Mihai, Arhipelag de semne , Editura Cartea Româneasc ă,
Bucure ști, 1975
Ungheanu, Mihai, Marin Preda. Voca Ńie și aspira Ńie, Bucure ști, 1973
Ungheanu, Mihai, Interviuri neconven Ńionale, Editura Cartea Româneasc ă,
Bucure ști, 1982
Ungheanu, Mihai, Exactitatea admira Ńiei, Editura Cartea Româneasc ă,
Bucure ști, 1985
Ungureanu, Cornel, La umbra c ărŃilor în floare, Editura Facla, Bucure ști,
1975
Ungureanu, Cornel, Proz ă și reflexivitate, Editura Eminescu, Bucure ști,
1977
Ungureanu, Cornel, Contextul operei, Editura Cartea Româneasc ă,
București, 1978
Ungureanu, Cornel, Proza româneasc ă de azi, Bure ști, Editura Cartea
Româneasc ă, 1985
Ungureanu Cornel, Imediata noastr ă apropiere, Editura Facla, Timi șoara,
1989
Ungureanu, Cornel, La Vest de Eden, Editura Amarcord, Timi șoara, 2000
Ungureanu, Cornel, Geografia literaturii române, azi, Vol.1-4, Editura
Paralela 45, Pite ști, 2003-2005
Vi șan, Constantin, Semn ături în contemporaneitate, Editura Cartea
Româneasc ă, 1986

54 Vitner, Ion, Înfruntarea contrariilor. Alexandru Ivasiuc contem poranul
nostru, Editura Albatros, Bucure ști, 1980
Vlad Ion, Lectura prozei, Editura Cartea Româneasc ă, Bucure ști, 1991
Vlad, Ion , Convergen Ńe, Editura Dacia , Cluj, 1972
Vlad, Ion, Lecturi constructive, Editura cartea Româneasc ă, Bucure ști,
1975
Vl ădescu, Andreea, Marin Preda sau Triumful con știin Ńei, Editura Cartea
Româneasc ă, Bucure ști, 1993
Vl ădescu, Andreea, Marin Preda. Dic Ńionar de personaje, Editura Festina,
Bucure ști, 1995
Zaciu, Mircea, Cu cartile pe masa , Editura Cartea Româneasca, Bucure ști,
1981
Zane, Rodica, Marin Preda, monografie, antologie critic ă, Editura Aula,
Bra șov, 2001

Volume colective
Nicolae Breban 70 , Editura Funda Ńiei Culturale Ideea European ă,
Bucure ști, 2004
Competi Ńia fic Ńiunilor, coordonator Ion Simu Ń, Biblioteca Revistei
Familia , Oradea, 2007
Alexandru Ivasiuc interpretat de…, Editura Eminescu, Bucure ști, 1980,
Biblioteca critic ă
Marin Preda interpretat de…, Edi Ńie îngrijit ă de Mihai Ungheanu, Editura
Eminescu, Bucure ști, 1976
Literatur ă și contemporneitate, Editura pentru Literatur ă, Bucure ști, 1964
Timpul n-a mai avut r ăbdare , Editura Cartea Româneasc ă, Bucure ști,
1981

WWW.poezie.ro

Referin Ńe critice în periodice
Alexandrescu, Sorin, Dilemele prozei , în Luceaf ărul , nr. 25, 1968
Andriescu, Alexandru, Delirul, în Convorbiri literare , nr. 3, 1975
Barbu, Eugen, Nedreapta c ădere, în Luceaf ărul , nr. 20, 1980
Bănulescu, Ștefan, Marin Preda. Cronica elementar ă, în Gazeta literar ă,
nr. 38, 1967
Bârna, Nicolae, O prezen Ńă necesar ă: Absen Ńii, în Caiete critice, nr. 4-5,
1991
Bârna, Nicolae, Don Brebjuan, Don Brebjote , în Caiete critice , nr. 3-4,
1995
Bârna, Nicolae, Banalit ăŃi interesante , în Caiete critice , nr. 6-7, 1996
Bârna, Nicolae, „Animale bolnave” – o paradigm ă a romanului
brebanian , în Familia , nr. 5, 2000
Braga, Mircea, Cazul Buzura, în Steaua , nr. 8-9, 1993
Buciu, Marian Victor, Marele romancier și visul s ău estetic din dictatura
de zi și de noapte , în Familia , nr. 5, 2000
Buduca, Ioan, Cei doi Grobei , în Echinox , nr. 1-2, 1980
Buzura, Augustin, Imposibila desp ărŃire, în Contemporanul, nr. 21, 1980
Călinescu, alexandru, Finalitatea confesiunii, în Flac ăra , nr. 33, 1980
Călinescu, Matei, Iluzie și realitate, în Gazeta literar ă, nr. 29, 1958

55 Călinescu, Matei, Întâlnirea din p ământuri, în Gazeta literar ă, nr. 32,
1960
Călinescu, Matei, Farmecul literaturii , în România literar ă, nr. 31, 1972
Chevere șan, Cristina, Via Ńa în suspans , în Orizont , nr. 6, 2002
Ciopraga, Constantin, Romane-medita Ńie, în România literar ă, nr. 20,
1977
Corbu, Nicolae, Întâlnirea din p ământuri, în Scânteia, 7 iunie, 1948
Cristea-Enache, Daniel, O boal ă roman ă, în Adev ărul literar și artistic, nr.
514, 2000
Cristea, Valeriu, Paginile cele mai necesare, în România literar ă, nr. 21,
1980
Cristoiu, Ion, Ochiul naratorului, în România literar ă, nr. 29, 1987
Crohm ălniceanu, Ovid S., Întâlnirea din p ământuri, în Contemporanul , nr.
82 din 1948
Crohm ălniceanu, Ovid S., Risipitorii, în Gazeta literar ă, nr. 43, 1962
Crohm ălniceanu, Ovid S., Morome Ńii II, în Via Ńa Româneasc ă, nr. 10,
1967
Crohm ălniceanu, Ovid S., „Interval” de Al. Ivasiuc, în Via Ńa Româneasc ă,
nr. 6, 1968
Crohm ălniceanu, Ovid S., Secretul unui succes literar, în Contemporanul,
nr. 41, 1971
Crohm ălniceanu, Ovid S., Un privilegiu literar , în Luceaf ărul , nr. 10,
1972
Crohm ălniceanu, Ovid S., Dramatismul sentimentului, în România
literar ă, 48, 1980
Cuble șan, Constantin, „ Interval ”, în Tribuna , nr. 29, 1968
Damian, Sami, Un complicat Ilie Moromete, în Contemporanul, nr. 18,
1956
Damian, Sami, Silueta câinelui , în Apostrof , nr. 6-8, 2000
Deciu, Andreea, Paradoxul polite Ńii , în România literar ă, nr. 20, 1992
Doina ș, Ștefan Augustin, Marin Preda ca amintire, în Via Ńa româneasc ă,
nr. 5-6, 1980
Dimisianu, Gabriel, Timpul nu mai avea r ăbdare, în Amfiteatru, nr. 23,
1967
Dimisianu, Gabriel, Roman și personaj , în România literar ă, nr. 25, 1984
Dimisianu, Gabriel, Nedrept ăŃitul Amfitrion , în România literar ă, nr. 45,
1995
Dimisianu, Gabriel, Nici învins, nici înving ător, în România literar ă, nr.
39, 1999
Dimisianu, Gabriel, Momentul literar 1945-1948. Primul Marin Preda , în
România literar ă, nr. 48, 2002
Dimisianu, Gabriel, Putere și destin, în România literar ă, nr. 18, 2003
Dobrescu, Caius, Aventurile unei provoc ări (mereu) amânate, în România
literar ă, nr. 45, 1995
Dugneanu, Paul, Nicolae Breban „Drumul la zid” , în Luceaf ărul , nr. 37,
38, 1984
Dumitrescu, Geo, Pentru ascu Ńirea vigilen Ńei în lupta împotriva
naturalismului, în Flac ăra , nr.12 și 13, 1950
George, Alexandru, O mistificare și o iluzie posibil ă, în România literar ă,
nr. 42, 1991

56 George, Alexandru, Fotografia unei erori: Cel mai iubit dintre p ământeni,
în Luceaf ărul, nr. 14-16, 1999
Georgescu, Paul, Desf ăș urarea, în Scânteia, 25 decembrie, 1952
Georgescu, Paul, Destin și istorie, în România literar ă, nr. 24, 1974
Grigurcu, Gheorghe, „Vestibul” , în Familia , nr. 11, 1967
Grigurcu, Gheorghe, Clasicismul operei lui Marin Preda , în Familia , nr.
8, 1972
Iano și, Ion, Delirul la a doua edi Ńie, Scânteia, nr. 10294, 1975
Iano și, Ion, Cel mai iubit dintre filozofi, în România literar ă, nr. 37, 1981
Iorgulescu, Mircea, Nicolae Breban, „Animale bolnave” , în Ramuri , nr.
12, 1968
Iorgulescu, Mircea, „P ăsările”, în România literar ă, nr. 51, 1970
Iorgulescu, Mircea, Schimbarea la fa Ńă , în Luceaf ărul , nr. 51, 1973
Iorgulescu, Mircea, O mare con știin Ńă , în România literar ă, nr. 21, 1980
Iorgulescu, Mircea, Drumul reg ăsirii de sine, în România literar ă, nr. 10,
1989
Iorgulescu, Mircea, Războiul civil în literatur ă, în „22” , nr. 718, 2003
Isac, Adrian, Reabilitarea unor personaje, în Echinox , nr. 4, 1971
Iv ănescu, Cezar, Patosul realit ăŃii, în Convorbiri literare, nr. 4, 1977
Iv ănescu, Cezar, Un destin, în Luceaf ărul , nr. 20, 1981
Manolescu, Florin, „ Racul ”, în Flac ăra , nr. 49, 1976
Manolescu, Nicolae, Risipitorii, în Contemporanul, nr. 49, 1962
Manolescu, Nicolae, Risipitorii, în Contemporanul, nr. 49, 1967
Manolescu, Nicolae, Vestibul, în Contemporanul, nr. 34, 1967
Manolescu, Nicolae, Patosul ideilor. Alexandru Ivasiuc, „Interval”, în
Contemporanul, nr. 24, 1968
Manolescu, Nicolae, Intrusul, în Contemporanul, nr. 30, 1968
Manolescu, Nicolae, Nicolae Breban, „Animale bolnave” , în
Contemporanul, nr. 51, 1968
Manolescu, Nicolae, „Cunoa ștere de noapte” , în Contemporanul, nr. 23,
1969
Manolescu, Nicolae, Romanul timpului moral, în Contemporanul, nr. 4,
1970
Manolescu, Nicolae, „P ăsările” , în Contemporanul, nr. 47, 1970
Manolescu, Nicolae, Realism modern și povestire, în Luceaf ărul, nr. 1, 2,
1971
Manolescu, Nicolae, Spiritul radical în literatur ă, în România literar ă, nr.
23, 1972
Manolescu, Nicolae, Polemic ă și cultur ă, în România literar ă, nr. 39,
1974
Manolescu, Nicolae, Un roman istoric și politic, în România literar ă, nr.
26, 1975
Manolescu, Nicolae, „Bunavestire”, în România literar ă, nr. 24, 1977
Manolescu, Nicolae, Efectul Preda, în România literar ă, nr. 24, 1981
Manolescu, Nicolae, Romanul intelectual, în România literar ă, nr. 36,
1981
Manolescu, Nicolae, „ Ia te uit ă ce Don Juan ”, în România literar ă, nr. 3,
1982
Manolescu, Nicolae, Castor și Pollux, în România literar ă, nr. 27, 1984
Manolescu, Nicolae, Arta conversa Ńiei, în România literar ă, nr. 37, 1984

57 Manolescu, Nicolae, Un mare pesimist, în România literar ă, nr. 32, 2002
Marcea Pompiliu, Pre Ńul cuvântului, în Flac ăra, nr. 21, 1980
Marino, Adrian, Interpret ări (despre Risipitorii ), în România literar ă, nr.
10, 1970
Martin, Mircea, Jocul de a nu se juca, în Amfiteatru , nr. 33, 1968
Mălăncioiu, Ileana, Obsesia tat ălui, în Via Ńa româneasc ă, nr. 4-5, 1981
Micu, Dumitru, Drama individualismului în Morome Ńii, în
Contemporanul, nr. 29, 1956
Micu, Dumitru, Morome Ńii II, în Lupta de clas ă, nr. 2, 1968
Micu, Dumitru, Intrusul, în Lupta de clas ă, nr. 6, 1969
Micu, Dumitru, Un remarcabil roman politic, în Contemporanul , nr. 11,
1975
Mihe Ń, Marius, Constantin łoiu sau op Ńiunea pentru personaj, în Adev ărul
literar și artistic, nr. 679, 2003
Mih ăilescu, Florin, Via Ńa literar ă sub comunism, în Steaua , nr. 1-2, 1995
Munteanu, Romul, Însemn ări despre Marin Preda, în Flac ăra, nr. 20,
1981
Munteanu, Cornel, Triunghiul erotic în proza lui marin Preda, în Familia ,
nr. 11, 1990
Neagu, F ănu ș; Sorescu, Marin; Piru, Alexandru, Marin Preda , în
Luceaf ărul, 28 august, 1971
Negrici, Eugen, Proza româneasc ă de evocare, în România literar ă, nr.
40, 2001
Paler, Octavian, Dincolo de focul de câl Ńi, în România literar ă, nr. 20,
1981
Paler, Octavian, Digresiuni pe marginea cazului Marin Preda, Via Ńa
româneasc ă, nr. 8-9, 1992
Pavel, Laura, Întoarcerea lui Raskolnicov, în Apostrof , nr. 2, 1998
Pecican, Ovidiu, Metafizica încorporat ă, în Steaua , nr. 3, 1994
Pecican, Ovidiu, Dou ă dimensiuni europene (Interviu cu Nicolae Breban),
în Familia, nr. 5, 2000
Pecican, Ovidiu, Amfitrionul brebanian – eros divin și eros uman , în
Familia, nr. 5, 2000
Petrescu, Liviu, „ Cunoa ștere de noapte ”, în România literar ă, nr. 51, 1969
Petrescu, Liviu, Sub zodia racului , în Tribuna , nr. 51, 1976
Petrescu, Liviu, Marin Preda- scriitor abisal, în Steaua, nr. 12, 1987
Petrescu, Liviu, Moment Nicolae Breban, în Steaua, nr. 1-2, 1995
Petroveanu, Mihail, Libertate și fatalitate, în Contemporanul , nr. 20, 1969
Piru, Alexandru, Direc Ńii în romanul românesc contemporan, în Gazeta
literar ă, nr. 52, 1963
Piru, Alexandru, Nicolae Breban , în Ramuri , nr. 9, 1970
Piru, Alexandru, Problemele scriitorului, în România literar ă, nr. 38, 1971
Piru, Alexandru, Risipitorii, în România literar ă, nr. 2, 1972
Piru, Alexandru, Anii de ucenicie ai lui Marin Preda, în Luceaf ărul, nr.
32, 1977
Piru, Alexandru, Destine paralele, în Flac ăra, nr. 33, 1980
Podgoreanu, Traian, Marin Preda și romanul filozofic, în Revista de
istorie și teorie literar ă, nr. 3,4, 1984
Popa, Marian, Virtu Ńile și semivirtu Ńile analizei , în Luceaf ărul , nr. 16,
1968

58 Popa, Mircea, Marin Preda și noua literatur ă a satului, în Steaua , nr. 2,
1987
Popescu, Magdalena, Risipitorii, în România literar ă, nr. 1, 1970
Popovici, Vasile, Venise Marin Preda neanun Ńat, în Orizont, nr. 14, 1985
Popper, J., Un scriitor talentat și o concep Ńie literar ă gre șit ă, în Scânteia,
7 iunie, 1948
Pruteanu, George, Pe ști de plastic în acvarii diferite , în România literar ă,
nr. 45, 1995
Raicu, Lucian, Morome Ńii, în Contemporanul, nr. 50, 1950
Raicu, Lucian, Nicolae Breban, „Animale bolnave” , în România literar ă,
nr. 6, 1968
Raicu, Lucian, Intrusul, în Flac ăra, nr. 30, 1968
Raicu, Lucian, O carte a epocii , în România literar ă, nr. 52, 1970
Sângeorzan, Zaharia, Pasiunea ideilor , în Contemporanul , nr. 18, 1974
Simion, Eugen, Tema puterii , în Luceaf ărul , nr. 52, 1970
Simion, Eugen; Selejan, Ana; Bârna, Nicolae; P ătulea, Dinu; Fulger,
Mihai; Soare, Oana; Milca, Andrei; C ăliman, C ălin,; Paler, Octavian,; Micu,
Mircea; Neagu, F ănu ș ș. a., Marin Preda’80 , în Caiete citice, nr.8-10, 2002
Simu Ń, Ion, Revolta într-o societate vinovat ă, în România literar ă, nr. 25,
1993
Sora, Simona, Apocalipsa dup ă Breban, în România literar ă, nr. 45, 1995
Steinhardt, Nicolae, Stendhal, istorie, Marin Preda, în Via Ńa româneasc ă,
nr. 1, 1977
Steinhardt, Nicolae, Un personaj literar, în Steaua , nr. 11, 1984
Steinhardt, Nicolae, Guica sau imanen Ńa exasperat ă, în Steaua , nr. 7, 1987
Ștef ănescu, Alex, Procesul comunismului în timpul comunismului, în
România literar ă, nr. 50, 1991
Ștef ănescu, Alex, Nicolae Breban – poet, în România literar ă, nr. 31, 1992
Ștef ănescu, Alex, Nicolae Breban despre epoca sa, în România literar ă,
nr. 45-46, 1994
Ștef ănescu, Alex, Distins, absent, cu o pip ă englezeasc ă în col Ńul gurii, în
România literar ă, nr. 28, 1998
Ștef ănescu, Alex, Constantin łoiu poveste ște…, în România literar ă, nr. 4,
2000
Ștef ănescu, Alex, Augustin Buzura, în România literar ă, nr. 23, 1995; nr.
9, 1997; nr. 38, 39, 1998; nr. 24, 1999
Ștef ănescu, Alex, Nicolae Breban, eseist amator, în România literar ă, nr.
30, 2000
Ștef ănescu, Alex, Marin Preda, în România literar ă, nr. 38, 2002
Ștef ănescu, Alex, Constantin łoiu, în România literar ă, nr. 46, 2002
Ștef ănescu, Alex, Alexandru Ivasiuc, în România literar ă, nr. 28, 2003
łepeneag, Dumitru, O epistol ă r ămas ă într-un sertar , în Familia , nr. 5,
2000
Ungheanu, Mihai, Proza nu are suflul viului, în Luceaf ărul , nr. 25, 1975
Ungureanu, Cornel, Vie Ńile paralele, în Orizont, nr. 25, 1981
Ungureanu, Cornel, De la v ădiuvele abuzive la feti Ńele vesele, în
Luceaf ărul, nr. 28, 30, 1998
Ungureanu, Cornel, Nicolae Breban și voin Ńa de putere, în Orizont, nr. 6,
2002
Urian, Tudorel, La ce bun? , în România literar ă, nr. 24, 2003

59 Vartic, Ion, Marin preda și ucenicia fiului, în Steaua, nr. 1, 1985
Vartic, Mariana, Constantin łoiu și con știin Ńa ca înso Ńitor, în Revista de
istorie și teorie literar ă, nr. 4, 1985
Vasile, Geo, Călătorie la cap ătul con știin Ńei înc ărcate, în Convorbiri
literare , nr. 8, august 2002
Vlad, Ion, Dimensiuni interioare ale romanului, structur ă și complexitate
în roman , în Steaua , nr. 1, 1969
Vlad, Ion, Glose la un roman al condi Ńiei umane , în Steaua , nr. 12, 1984
Vlad, Ion, Marin Preda, condi Ńia povestitorului, în Tribuna, nr. 32, 1987
Zamfir, Mihai, Cel mai camusian dintre scriitorii români, în Luceaf ărul,
nr. 15, 16, 1980
Zamfir, Mihai, O formul ă romanesc ă original ă și emblematic ă, în Caiete
critice , nr. 12, 1982
România literar ă, nr. 19, din 1977
România literar ă, nr. 24, 16 iunie 1977
Apostrof , nr. 12, 1991
Revista de Istorie și Teorie literar ă, nr 3, 1984
Luceaf ărul , an XVI, nr. 41, oct. 1973

Literatur ă universal ă

Albérès, R.-M., Camus , Hachette, Paris,1964
Albérès, R.-M., L`Aventure intellectuelle du XXe siècle, Panorama d es
littératures européennes, Quatrième édition revue et augmentée, Editions
Albin Michel, 22, Rue Huyghens, Paris, 1969,
de Beauvoir, Simone, Pour une morale de l`ambiguité , Paris, 1947
Estang, Luc, Cherchant qui dévore , Editure du Seuil, Paris, 1951
Camus, Albert, Carnets I, Gallimard, Paris, 1962
Camus, Albert, Ciuma , Editura pentru Literatur ă Universal ă, Bucure ști,
1965
Camus, Albert, Ciuma , Editura pentru Literatur ă, Bucure ști, 1968
Camus, Albert, Exilul și împ ărăŃia , Editura pentru literatur ă, Bucure ști,
1968
Camus, Albert, Mitul lui Sisif, Editura pentru Literatur ă Universal ă,
Bucure ști, 1969
Camus, Albert, Pleiade I-II , Gallimard, 1962; 1965
Ghi șe, Dumitru, Existen Ńialismul francez și problemele eticii, edi Ńia a II-
a, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1970
Goldmann, Lucien, Sociologia literaturii , Editura Politic ă, Bucure ști,
1972,
Heidegger, Martin, Kant și problemele metafizicii , Franfurkt, 1929
Ion, Angela, Histoire de la littérature française, EDP, Bucure ști, 1982
Jaspers, Karl, Texte filosofice , Editura Politic ă, Bucure ști, 1986
Le Petit Larousse en Couleurs, Editure Larousse, Paris, 1995
Malraux, André, Condi Ńia uman ă, Editura Rao, Bucure ști, 2006
Marxisme et Existentialisme, Librairie Plon, Colec Ńia Tribune Libre, 1962
Pavel, Constantin, André Malraux – Literatura valorilor umane , Editura
Junimea, Ia și, 1980
Picon, Gaetan, Malraux par lui même , Editure Seuil, Paris, 1953

60 Picon, Gaetan, Panorama de la nouvelle littérature française , Gallimard,
Paris, 1960
van Rossum ,Walter, Jean Paul Sartre & Simone de Beauvoir , Paralela 45,
Pite ști, 2003
Sartre, Jean Paul, Cuvintele , Editura pentru Literatur ă Universal ă,
Bucure ști, 1965
Sartre, Jean Paul, Les Chemins de la liberte , Gallimard, Paris, 1945

Sartre, Jean Paul, L`Être et le Néant , Gallimard, Paris, 1943
Sartre, Jean Paul, L`Existentialisme est un umanisme , Gallimard, Paris,
1945
Sartre, Jean Paul, Les chemins de la liberté , Gallimard, Paris, 1945
Sartre, Jean Paul, artic. Matérialisme et révolution, Situations VI,
Gallimard, Paris, 1964
Stere, Ernest, Din Istoria Doctrinelor Morale , Collegium, Editura
Polirom, Ia și, 1998
Vitner, Ion, Albert Camus sau Tragicul exilului , Editura pentru Literatur ă
Universal ă, Bucure ști, 1968
Wiliams, Bernard, Introducere în etic ă, Editura Alternative, Bucure ști,
1994

Studii de istorie, memorialistic ă, eseu și analiz ă politic ă

Bănu ș, Max, Cei care m-au ucis , Editura Tinerama, Bucre ști, 1991;
Betea, Lavinia, Psihologie politic ă. Individ, lider, mul Ńime în regimul
comunist, Editura Polirom, Ia și, 2001
Binder, Rodica, Dialoguri salvate, Editura Polirom, Ia și, 2002;
Bota, Ioan; Ioni Ńoiu, Cicerone, Martiri și m ărturisitori ai bisericii din
România (1945-1989), Editura Via Ńa Cre știn ă, Cluj-Napoca, 2001;
Breban, Nicolae, Confesiuni violente, editura DuStyle, Bucure ști, 1994;
Breban, Nicolae, O utopie tangibil ă, Editura Didactic ă și Pedagogic ă,
Bucure ști, 1994
Breban, Nicolae, Riscul în cultur ă, Editura Polirom, Ia și, 1997;
Breban, Nicolae, Spiritul românesc în fa Ńa unei dictaturi , Editura Allfa,
Bucure ști, 2000;
Breban, Nicolae, Sensul vie Ńii, Memorii vol II , Editura Polirom, Ia și, 2004
Buzura, Augustin, Bloc-notes , Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981;
Câmpeanu, Pavel, Ceau șescu, anii num ărătorii inverse , Editura Polirom,
Ia și, 1997;
Cernat, Paul; Manolescu, Ion; Mitchievici, Angelo; Stanomir, Ion, O lume
disp ărut ă, Editura Polirom, Ia și, 2004;
Comisia preziden Ńial ă pentru analiza dictaturii comuniste din România,
Raport final, Editura Humanitas, Bucure ști, 2007;
Congresul al IX-lea la PCR , Editura Politic ă, Bucure ști, 1966;
Congresul al IX-lea la PCR , Editura Politic ă, Bucure ști, 1969;
Congresul al IX-lea la PCR , Editura Politic ă, Bucure ști, 1975;
Courtois la Sighet , Funda Ńia Academia Civic ă, Bucure ști, 2003;
Crestoma Ńie, Probleme Fundamentale ale Istoriei Patriei și PCR, Editura
Didactic ă și Pedagogic ă, Bucure ști, 1981;

61 Deletant, Denis, România sub regimul comunist, Biblioteca Sighet,
Funda Ńia Academia Civic ă, Bucure ști, 1997;
Durandin, Caterine, Istoria românilor, Institutul european, Ia și, 1998;
Goma, Paul, Culoarea Curcubeului 77 , Biblioteca revistei Familia ,
Oradea, 1993;
Goma, Paul, Patimile dup ă Pite ști , Editura Cartea Româneasc ă,
Bucure ști,1990;
Goma, Paul, Soldatul câinelui , Editura Humanitas, Bucure ști, 1991;
Ierunca, Virgil, Fenomenul Pite ști, Editura Humanitas, Bucure ști, 2002;
Ierunca, Virgil, Române ște, Editura Humanitas, Bucure ști, 1991;
Lovinescu, Monica, Diagonale, Editura Humanitas, Bucure ști, 2002;
Noica, Constantin, Ruga Ńi-vă pentru fratele Alexandru, Editura
Humanitas, Bucure ști, 1990;
Oni șoru, Gheorghe, România în anii 1944-1948, Funda Ńia Academia
Civic ă, Bucure ști, 1998;
Pătra șcu, Gheorghe, Zile de încercare și de har. Amintiri din închisoare,
Editura Serafica, Roman, 2007;
Petric, Aron; Ioni Ńă , Gheorghe, Istoria contemporan ă a Româniai, a
mi șcării muncitore ști, democratice și revolu Ńionare a PCR, manual, clasa a X-a
liceu, Editura Didactic ă și Pedagogic ă, Bucure ști, 1978;
Preda, Marin, Crea Ńie și moral ă, Editura Cartea Româneasc ă, Bucure ști,
1989;
Tănase, Stelian, Anatomia mistific ării, Editura Humanitas, Bucure ști,
1997;
Tism ăneanu, Vladimir, Arheologia terorii, Editura Allfa, Bucure ști, 1996;
Tism ăneanu, Vladimir, Fantoma lui Gheorghiu Dej, Editura Univers,
Bucure ști, 1995;
Tism ăneanu, Vladimir, Ghilotina de scrum , Editura Polirom, Ia și, 2002;
Verdery, Katherine, Compromis și rezisten Ńă . Cultura român ă sub
Ceau șescu , Editura Humanitas, Bucure ști, 1994;

Periodice
Dosarele istoriei, an III, nr.2(18), 1998; Dr. Petru Groza;
Dosarele istoriei, an III, nr.5(11), 1998; Praga 1968;
Dosarele istoriei, an III, nr.10(26), 1998; De la Comintern la Cominform;
Dosarele istoriei, an VIII, nr.1(77), 2003; Colectivizare, revolt ă,
represiune;
Historia, an I, nr.2, decembrie, 2001;
Historia , an I, nr.4, februarie, 2002.