Argument ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………….. [606641]

1

Contents
Argument ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 2
1.TRĂSĂTURI DE PERSONALITATE ALE PERSOANELOR CARE INTERACȚIONEAZĂ
CU PERSOANELE CU NEVOI SPECIALE ………………………….. ………………………….. ………………….. 4
1.1Extraversie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 9
1.2 Amabilitate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 11
1.3 Conștiinciozitate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 15
1.4 Stabilitate emoțională ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 18
1.5 Autonomi e ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 21
2.ADAPTABILITATE PROFESIONALĂ ………………………….. ………………………….. ………………………. 25
2.1.Delimitări conceptuale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 25
2.2 Adaptabilitatea profesională a psihopedagogilor ………………………….. ………………………….. …….. 31
2.3. Adaptabilitatea profesională a asistenților personali ………………………….. ………………………….. . 32
2.4. Adaptabilitatea profesională a profesorilor din învățământul de masă ………………………….. … 35
3.CERCETAREA APLICATIVĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 38
3.1 Obiective și ipoteze ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 38
3.2 Metodologia cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 39
3.2.1.Chestionar Big Five ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 39
3.2.2.Chestionar adaptabilitate profesională ………………………….. ………………………….. …………….. 42
3.2.3.Eșantioa ne participanți ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 44
4. ANALIZA DATELOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 46
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 65
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 66

2

Argument

Lucrarea de față își propune să măsoare și să identifice dacă există diferențe între cele trei
categorii profesionale: psihopedagogi, asistenți personali și profesori din învățământul liceal de
masă. Persoanele cele mai afectate de condiția copiilor cu dizabilități, sunt, cu siguranță, părinții
acestora, care datorită circumstanțelor devin asistenții personali ai propriilo r copii. Pe de altă parte,
profesorii psihopedagogi se ocupă de educarea copiilor cu nevoi speciale, în speță, elevii cu cerințe
educative speciale. Pentru a vedea în ce măsură starea de sănatate a copiilor/elevilor își pune
amprenta asupra personalității părinților dar și asupra profesorilor psihopedagogi, am realizat o
cercetare aplicând chestionarul de personalitate Big -Five. Studiul își propune să identifice
diferențe la nivelul celor cinci suprafactori evaluati de chestionar dar și nivelul de adaptabil itate
profesională a persoanelor participante la cercetare și anume: 30 asistenți personali, angajați ai
Serviciului Public de Asistență Socială din Constanța, 30 de profesori psihopedagogi ai Centrului
Școlar Pentru Educație Incluzivă Albatros și 30 de pr ofesori din învățământul de masă de la Liceul
Traian din Constanța.
Lucrarea este structurată unitar, în patru capitole, în care sunt abordate elemente de
psihologia personalității dar și a adaptabilității profesionale și poate veni în sprijinul celor trei
categorii profesionale care au nevoie atât de o formare profesională adecvată, dar și de un efort
permanent de actualizare a cunoștințelor în domeniul în care profesează , în vederea optimizării
competențelor profesion ale și a găsirii celor mai bune soluții în interesul propriilor copii, pe de o
parte, și a elevilor cu sau fără, cerințe educative speciale.
În primul capitol sunt enumerate succesiv abordări, perspective teoretice privind trăsături
de personalitate pe fiecare dimensiune B igFive și anume:
extraversia,amabilitatea,conștiinciozitatea stabilitatea emoțională și autonomia.
Următorul capitol vizează atât perspectivele teoretice privind adaptabilitatea profesională
dar și analizează particularități ale celor trei profesii în ceea ce priveș te adaptabilitatea acestora în
domeniile de activitate în care profesează.
Capitolul trei cuprinde descrierea metodele utilizate în cercetare: scop, scale, conținut,
descriere itemi pe cele două chestionare aplicate loturilor de participanți la cercetare, precum și
prezentarea celor trei grupe de participanți: profesie, vârsta, etc. În urma instructajului în ceea ce

3
privește prelucrarea datelor cu caracter personal și în conformitate cu legile în vigoare, participanții
și-au dat consimțământul de a participa la cercetare a desfășurată în intervalul 2018 -2019. Acest
capitol mai cuprinde descrierea obiectivului principal și anume: să identifice diferențe
semnificative la nivelul celor cinci suprafactori evaluati de chestionar dar și nivelul de
adaptabilitate profesională a persoanelor participante la cercetare în funcție de vârstă și de nivelul
studiilor absolvite de către acestea. Ca obiective secundare, ne propunem identi ficarea unei
corelații directe în ceea ce privește trăsăturile de personalitate și nivelul de adaptabilitate
profesională la cele trei categorii profesionale participante la cercetare.
Ultimul capitol este rezervat analizei datelor colectat e, interpretarea acestor a în funcție de
obiectivul propus și a ipotezelor pe care le prezumăm dar și a concluziilor constatate.
Sperăm că lucrarea poate veni în sprijinul formării competențelor profesionale a asistenților
personali care î ngrijesc persoane cu handicap, a profesorilor psihopedagogi din centrele de
educație incluzivă și a profesorilor din învățământul de masă și, de ce nu, a tuturor acelora care
interacționează cu copiii sau adulții cu nevoi speciale.
Calde mulțumiri și considerații doamnei lector universitar doctor Mariana Floricica Călin
pentru sprijin și îndrumare pe tot parcursul elaborării acestei lucrări de licență.

4

1.TRĂSĂTURI DE PERSONALITATE ALE PERSOANELOR
CARE INTERACȚIONEAZĂ CU PERSOANEL E CU NEVOI
SPECIALE

Teoriile privind trăsăturile personalității au influențat poate cel rnai mult instrumentele
psihodiagnostice de măsurare. Acest tip de teorii operează cu o afirmație fundamentală, care la
rândul ei se bazează și este validată pe o certitudine empirică pri vind faptul că personalitatea poate
fi definită ca o structură de trăsături, de moduri caracteristice de comportament, cunoaștere, reacție,
simțire .(Minulescu, 1996) În principiu, prin trăsătura de personalitate se înțelege, (cf. Dictionary
of Psychology, 1985,) o dispoziție sau o caracteristică subiacentă, care poate fi folosită ca o
explicație pentru regularitățile si consistența comportamentului persoanei. Acest sens implică o
bază explicativă, de regulă o teorie asupra personalității. Cum vom vedea, dat ele majorității
chestionarelor de personalitate nu pot fi interpretate fără o cunoaștere exacta a teoriei pe care se
fundamentează instrumentul.In psihodiagnoza contemporană, datele de cercetare aduc din ce în ce
mai multe argumente în favoarea conceperii trăsăturilor ca șî constructe explicative. In
"Personalitate și vârsta adultă", McCrae & Costa, 1990, definesc trăsăturile ca "dimensiuni ale
diferentelor individuale privind tendințele de a apare /a prezenta paternuri/modele consistente de
gândire, simți re și acțiune". Această definire devine importantă pentru a putea înțelege modul cum
reliefarea prin instrumente adecvate a acestor trăsături / paternuri, ne dă dreptul să inferăm în
legătură cu specificul gândirii, acțiunii, simțirii persoanei respective. Și tot această definire ne dă
dreptul sâ vorbim, în cadrul psihodiagnozei, despre trăsătură ca despre o proprietate a unui individ
care justifică plasarea sa de -a lungul acestei dimensiuni a psihismului (v. bipolaritatea factorială),
sens în care putem sp une că trăsăturile sunt o explicație pentru comportamentul persoanei
http://docshare.tips/big -five_5750f .. .
Pentru psihologie, personalitatea este o calitate pe care o poate dobândi orice individ uman,
într-o anumită etapă a dezvoltării sale, întrunind anumite note sau caracteristici definitorii.
Renumitul personolog G. W. Allport definește personalitatea ca fiind ,,organizarea dinamică în
cadrul individului a acelor sisteme psihofizice car e determină gândirea și comportamentul său
caracteristic “ (Allport, 1991). De asemenea, același autor consideră că personalitatea reprezintă
,,ceea ce o persoană este în mod real, indiferent de modul în care ceilalți îi percep calitățile sau de
metodele pr in care le studiem“.
După N. Sillamy (1996) ,, personalitatea este, în esență, elementul stabil al conduitei unei
persoane, modul său obișnuit de a fi, ceea ce o diferențiază de altele. Orice om este, în același

5
timp, asemănător cu alți indivizi d in grupul său cultural și diferit de ei prin caracterul unic al
experiențelor trăite; singularitatea sa, fracțiunea cea mai originală a eului său constituie
esențialul personalității sale “.
În concepția psihologului român P. Popescu -Neveanu (1978), p ersonalitatea este subiectul
uman considerat ca unitate bio -psiho -socială, ca purtător al funcțiilor epistemice, pragmatice și
axiologice sau „ un microsistem al invarianților informaționali și operaționali ce se exprimă
constant în conduită și sunt definit orii sau caracteristici pentru subiect ”.
M. Golu (1993) consideră că personalitatea este ,, un ansamblu de condiții interne “ care se
structurează la nivelul fiecărei persoane sub forma unor însușiri sau trăsături psihice, relativ
stabile. Aceste condiții interne au rol de mediere și filtrare a solicitărilor externe la care este supus
omul în decursul vieții sale.
S. Chelcea (1998) afirmă că personalitatea umană poate fi definită atât ,,din exterior“ – ca
ansamblul trăsăturilor și condu itelor umane care provoacă răspunsuri psihocomportamentale din
partea altora, cât și ,,din interior“ – ca ansamblu structurat de elemente biologice, psihologice și
socio -morale, elemente care sunt achiziționate în procesul socializării individului.
În ciuda diferențelor privind definirea termenului de personalitate, putem identifica câteva
caracteristici ale acesteia (Perron, 1985; apud Dafinoiu, 2002):
a) globalitatea –personalitatea este alcătuită dintr -o serie de caracteristici care permit de scrierea
și identificarea unei anumite persoane, aceste caracteristici transformând -o într -o entitate unică;
b) coerența – existența unei anume organizări și interdependențe a elementelor componente ale
personalității; postulatul coerenței este indispensa bil studiului structurilor de personalitate și al
dezvoltării lor; personalitatea nu este un ansamblu de elemente juxtapuse, ci un sistem funcțional
format din elemente interdependente și
c) permanența (stabilitatea) temporală – personalitatea este un sistem funcțional, în virtutea
coerenței sale generând anumite legi de organizare a căror acțiune este permanentă.; ființa umană
are conștiința existenței sale, sentimentul continuității și identității personale, în ciuda
transformărilor pe care le suferă de-a lungul întregii sale vieți.
S-au dat foarte multe definiții noțiunii de personalitate, încât o încercare de a le prezenta
doar pe cele mai cunoscute sau, și mai mult, de a le clasifica pe toate ar depăși cu mult spațiul
acestei lucrări.I.Daf inoiu (2002), în lucrarea Personalitatea. Metode calitative de
abordare .Observația și interviul (2002), ne explică problematica definirii personalității: „termenii
persoană și personalitate sunt atât de utilizați în limbajul cotidian, încât fiecare are sen timentul
întrebuințării lor corecte în cele mai diverse situații. În schimb, utilizarea lor ca termeni ai științei
psihologice pune atâtea probleme încât, parafrazându -1 pe P. Fraisse, am putea spune că istoria

6
psihologiei se confundă(între anumite limite) cu istoria răspunsurilor la întrebarea <<Ce este
personalitatea>> ?”
În psihodiagnoza contemporană, datele de cercetare aduc din ce în ce mai multe argumente
în favoarea conceperii trăsăturilor ca și constructe explicative. Personalitatea este structurată
ierarhic, de la cel mai larg nivel la un nivel mai mic de generalitate, sunt trăsaturi mai înguste sau
fațete . Astfel, fiecare dintre dimensiunile Big Five este o combinație de mai multe trăsături
distincte, dar strâns legate. Five -Factor Pers onality Inventory (Chestionarul FFPI) evaluează cei
cinci suprafactori din modelul Big Five: Extraversiunea (E), Amabilitatea (A), Conștiinciozitatea
(C), Stabilitatea emoțională (S) și Autonomia (D). El a fost proiectat cu scopul de a fi utilizat atât
pentru autoevaluare, cât și pentru evaluarea subiectului de către persoane care îl cunosc bine.
Unul dintre psihologii care au acordat atenție deosebită personalității umane, a fost Gordon
Allport care, în 1991, făcea o trecere în revistă a princ ipalelor modalități de abordare a
personalității, astfel:
 Suma totală a tuturor dispozițiilor, impulsurilor, tendințelor, dorințelor și instinctelor
biologice înnăscute ale individului, precum și a dispozițiilor și tendințelor dobândite prin
experiență – o definiție ce accentuează latura ereditară a personalității.
 Întreaga organizare mentală a ființei umane, în orice stadiu al dezvoltării sale – o definiție
considerată de autor, mai structurală.
 Ansamblul organizat al proceselor și stărilor psihologice aparținând individului – definiție
ce reliefează structura internă a personalității.
Pe de altă parte, autorul subliniază faptul că personalitatea nu este ceva ce individul are, ci
percepția altcuiva, respectiv a omului de știință. Cu alte cuvint e, personalitatea este un construct,
ceva gândit, dar care nu există realmente undeva anume. Astfel, pentru a putea defini
personalitatea, Allport (1991) pornește de la ideea că aceasta are o structură internă speficică și o
definește drept o organizare di namică, în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care
determină gândirea și comportamentul său caracteristic.
În teoria lui Allport, conceptul de trăsătură joacă un rol important în conceptualizarea
personalității. Autorul susține că o trăsătură de personalitate apare prin repetarea anumitor
comportamente și conduite, pe baza unei motivații interne. Acele comportamente valorizate prin
ele însele se constituie în motivație intrinsecă, în timp ce consecințele pozitive pe care acestea le
aduc individului se constituie în motivație extrinsecă. Existența acestor tipuri de motivații permite
structurarea unor preferințe, a unor tendințe constante de raportare la situații, idei sau oameni și
apariție unor reacții în raport cu acestea. Repetate în timp, aceste preferințe, tendințe sau înclinații
dobândesc stabilitate și devin definitorii pentru individ. Astfel, o trăsătură de personalitate poate
fi înțeleasă ca orice pattern de comportament (înlănțuire de reacții), obișnuit și de durată, care

7
apare într -o varietate de situații în care este pus individul (Dictionary of Psychology, 1985, apud
Macarie et al., 2008). Astfel, identificarea trăsăturilor de personalitate se poate realiza cu ajutorul
chestionarelor sau inventarelor de personalitate, instrumente realizate prin compararea datelor
obținute pe eșantioane foarte mari de persoane și "izolarea" prin mijloa ce statistice a
caracteristicilor comune, a modurilor tipice de a reacționa. Un individ poate fi descris în termeni
de trăsături de personalitate prin compararea rezultatelor înregistrate de el la o anumită probă
psihologică, cu mediile rezultatelor obținu te la aceeași probă de eșantionul general din care el face
parte (Macarie et al., 2008). Raportând individul la eșantionul normativ, se poate apoi stabili unde
se află el prin comparație cu populația normativă: peste medie, sub medie, etc., în legătură cu o
anumită trăsătură de personalitate. Este important să subliniem, de asemenea, faptul că
dimensiunile „măsurate” de instrumentele psihologice, adică trăsăturile de personalitate, sunt, de
fapt, niște constructe, adică niște etichete lingvistice prin care sunt exprimate sintetic
comportamente care apar regulat, tendințe individuale constante, ale atitudini generale sau expresii
comportamentale stabile în timp.
Studiile lui Costa și McCrae (1985, 1989, 1992, apud Minulescu, 1996) au condus la
realizarea și validarea unor chestionare, care cuprind cei 5 factori și câte 6 fațete ale fiecăruia dintre
ei: nevrotism, extraversie, deschidere, agreabilitate și conștiinciozitate. Așa cum observa
Minulescu, un impresionant număr de cercetări indică un acor d general asupra acestui model de 5
factori evidențiat prin tehnica analizei factoriale și proceduri de autoevaluare și heteroevaluare,
proceduri realizate în limbi diferite, pe eșantioane de subiecți de sexe, vârste și naționalități
diferite. Aceste cerce tări sunt schematizate de Minulescu (1996) prezentate după cum urmează:
 Olanda – Brokken definește o structură factorială în 6 factori: agreabilitate/dezirabilitate
socială, vioiciune, dominanță, ordonare/precizie, stabilitate, intro -extraversie,
 Ulterior , De Raad și Hofstee, aduc o soluție clară de 5 factori definiți drept: extraversie,
agreabilitate, conștiinciozitate, stabilitate emoțională și intelect.
 Germania – Ostendorf definește și el 5 dimensiuni bazale: activism, conștiinciozitate,
stabilitate e moțională, intelect.
 Italia – Caprara și Perugini ajung la 5 factori: conștiinciozitate, extraversie, iritabilitate,
egoism/altruism, convenționalitate.
 În psihodiagnoza contemporană, datele de cercetare aduc din ce în ce mai multe argumente
în favoarea conceperii trăsăturilor ca și constructe explicative.
Costa și McCrae (2003) definesc trăsăturile ca "dimensiuni ale diferențelor individuale
privind tendințele de a apare /a prezenta patternuri/modele consistente de gândire, simțire și
acțiune ". Această definire devine importantă pentru a putea înțelege modul cum reliefarea prin
instrumente adecvate a acestor trăsături / patternuri, ne permite să inferăm în legătură cu specificul

8
gândirii, acțiunii, simțirii persoanei respective. Și tot această definire ne dă posibilitatea vorbim,
în cadrul psihodiagnozei, despre trăsătură ca despre o proprietate a unui individ care justifică
plasarea sa de -a lungul acestei dimensiuni a psihismului, sens în care putem spune că trăsăturile
sunt o explicație pentr u comportamentul persoanei (Minulescu, 1996).
Autoarea subliniază că acest model prezintă dimensiunile care modelează structura
personalității umane și stau la baza regularității în gândirea oamenilor, senzație, și comportament.
Cei cinci superfactori din modelul Big Five sunt Nevrotismul (vs stabilitate emotionala),
Extraversiunea, Deschiderea spre experienta (de asemenea, numit Cultura sau intelectul),
Agreabilitatea (vs Antagonism), și Conștiinciozitatea. Ca u n ajutor de memorie, este de reținut că
primele litere pot fi rearanjate pentru a reieși cuvântul OCEAN, un termen ce sugerează faptul că
domeniul de aplicare este vast al acestui model, care să cuprindă trăsături de personalitate (cf.
https://www.scribd.com/document/122923357/big -five, accesat la 9.06.2018).
Mihaela Minulescu (1996) preciza că: ,,Modelul Big Five trebuie înțeles, în cele din urmă,
ca un cadru general, în care, anumite grupări de înțelesuri psihologice utilizate și importante în
viața de zi cu zi, pentru a diferenția indivizii umani, sunt cele care dau adevăratul sens, în interiorul
fiecărei limbi, acestor dimensiuni / experienței interumane generale”. Se poate remarca faptul că,
deși nu exi stă un acord unanim în denumirea factorilor, consensul autorilor în ceea ce privește
conținutul psihologic al acestora, este destul de mare.
Aceste dimensiuni reprezintă zone largi de personalitate. Cercetările au demonstrat că
aceste grupări de caracteristici tind să apară împreună în multe persoane. De exemplu, persoanele
care sunt sociabile tind să vorbească. Cu toate acestea, aceste trăsături nu apar întotdeauna
împreună. Personalitatea este complexă și variată și fiecare persoană poate afi șa comportamente
în mai multe dintre aceste dimensiuni. Cele "mari cinci" sunt categorii largi de trăsături de
personalitate. Deși există un corp semnificativ de literatură care susține acest model de
personalitate cu cinci factori, cercetătorii nu sunt întotdeauna de acord cu etichetele exacte pentru
fiecare dimensiune. Este important de observat că fiecare dintre cei cinci factori de personalitate
reprezintă o gamă între două extreme. De exemplu, extraversiunea reprezintă un continuum între
extraversiun ea extremă și introversiunea extremă. În lumea reală, majoritatea oamenilor se află
undeva între cele două capete polare ale fiecărei dimensiuni.Aceste cinci categorii sunt de obicei
descrise după c um urmează în capitolele următoare.

9
1.1Extraversie

Primul factor, după cum precizează Minulescu (2004) – extraversia – „arată capacitatea
de orientare a personalității către exterior, modul de implicare în acțiune, sociabilitatea persoanei.
Acest factor are 2 poli foarte cunoscuți în psihologie: extraversia și intraversia, și se preocupă de
cantitatea de energie disponibilă unui individ și de modul în care interacționează acesta cu cei din
jur” (cf. https://positivepsychologyprogram.com/big -five-personality -theory/#ocean -big-five,
accesat la 2.10.2018).
Există un mare acord al autorilor în denumirea și specificarea conținutului lui.
„Extraversiunea este partea modernă, importantă a modelului cu cinci factori de personalitate. Nu
este surprinzător, că extraversiunea a fost adesea legată de rezultate sociale, inclusiv timpul pe
care o persoană îl petrece cu ceilalți, numărul de prieteni pe care -l are, cât de entuziast este (cf.
https://www.123test.com/personality -extraversion/ , accesat la 2.10.2018) și măsura în care o
persoană se bucură de activități sociale ”. Trăsăturile de personalitate cel mai des asociate cu acest
superfactor sunt: sociabil, asertiv, vesel, energic, vorbăreț, articulat, iubitor de distracție, prietenos,
afectuos, de încredere. Lebowitz (2016) susține că extraverții tind să caute oportunități pentru
interacțiunile sociale, sunt deseori oamenii care animează evenimentele, se simt confortabil cu cei
din jur, au spirit gregar și preferă acțiunea în locul contemplării. Prin opoziție, introverții sunt mai
puțin vorbăreți, liniștiți, introspectivi și rezervaț i. Totuși, din cauza impulsivității lor mai mare,
extraverții dețin mai multe șanse decat introverții să se angajeze în comportamente riscante
(inclusiv unele comportamente riscante pentru sănătate ). Extraversiunea (sau extroversiunea) este
caracterizată de excitabilitate, sociabilitate, vorbire, asertivitate și cantități mari de expresivitate
emoțională. Persoanele care au un nivel ridicat de extraversiune sunt în curs de ieșire și tind să
câștige energie în situații sociale. Fiind în jurul altor oameni î i ajută să se simtă energizați și
excitați. Persoanele care au un nivel scăzut de extraversiune (sau introvertită) tind să fie mai
rezervate și trebuie să cheltuiască energia în medii sociale. Evenimentele sociale pot simți
scurgerea și introvertele necesi tă adesea o perioadă de solitudine și liniște pentru a "reîncărca".
Conform https://en.wikipedia.org/wiki/Personality#Five -factor_model accesat 11.02 2019 :
Unele cercetări au investigat dacă relația dintre fericire și extraversiunea observată la adulți
poate fi observată și la copii. Implicațiile acestor constatări pot ajuta la identificarea copiilor care
au mai multe șanse de a experimenta și dezvolta episo ade de depresie și tipurile de tratament la
care acești copii vor răspunde. Atât la copii, cât și la adulți, cercetarea arată că genetica, spre
deosebire de factorii de mediu, exercită o influență mai mare asupra nivelurilor de fericire.
Personalitatea nu este stabilă pe parcursul unei vieți, dar se schimbă mult mai repede în copilărie,

10
astfel încât construcțiile de personalitate la copii sunt denumite temperament. Temperamentul este
considerat precursorul personalității . În timp ce modelul Big Five al lu i Costa și McCrae
evaluează trăsăturile de personalitate la adulți, modelul EAS (emoționalitate, activitate și
sociabilitate) este folosit pentru a evalua temperamentul la copii. Acest model măsoară nivelurile
de emoționalitate, activitate, sociabilitate și timiditate la copii. Teoreticienii de personalitate
consideră modelul temperamentului EAS este similar cu modelul Big Five la adulți; totuși, acest
lucru se poate datora unei confluziuni a conceptelor de personalitate și temperament descrise mai
sus. Re zultatele arată că gradele înalte de sociabilitate și gradul scăzut de timiditate sunt
echivalente cu extraversiunea adultă și se corelează cu niveluri mai ridicate de satisfacție a vieții
la copii.
O altă constatare interesantă a fost legătur a dintre afecțiunea extravertă și cea pozitivă . În
cadrul acestui studiu, efectul pozitiv este definit ca o experiență a emoțiilor fericite și plăcute.
Acest studiu a investigat efectele acțiunii într -un mod care contravine naturii dispuse a unei
persoane. Cu alte cuvinte, studiul s -a axat pe avan tajele și neajunsurile introverț ilor (oameni care
sunt timizi, inhibați social și non -agresi vi) care acționează extravert, iar extraverții acționează
introvertit. După ce a acționat extravertit, experiența introver tită a afectării pozitive a crescut , în
timp ce extraverții păreau că au un nivel mai scăzut de afectare pozitivă și au suferit de fenomenul
de epuizare a ego -ului. Eroarea epuizării sau oboseala cognitivă este folosirea energiei cuiva pentru
a acționa în mod deschis într -un mod contrar dispoziției interioare a cuiva. Când oamenii
acționează într -un mod contrar, ei dev iază cea mai mare, dacă nu toată energia (cognitivă) spre
reglementarea acestui stil străin de comportament și atitudini. Deoarece toată energia disponibilă
este folosită pentru a menține acest comportament contrar, rezultatul este o incapacitate de a utiliza
orice energie pentru a lua d ecizii importante sau dificile, pentru a planifica viitorul, pentru a
controla sau a reglementa emoțiile sau pentru a efectua eficient alte sarcini cognitive.
O întrebare care a fost pusă este motivul pentru care extraverții tind să fie mai feri ciți decât
introvertiții. Cele două tipuri de explicații care încearcă să reprezinte această diferență sunt teorii
instrument ale și teorii temperamentale . Teoria instrum entală sugerează că extraverții ajung să facă
alegeri care îi plasează în situații mai pozitive și reacționează mai puternic decât introverții la
situații le pozitive. Teoria temperamentală sugerează că extraverții au o dispoziție care, în general,
îi determină să experimenteze un grad mai mare de afectare pozitivă. În studiul lor de
extraver siune, Lucas și Baird nu au găsit nici un sprijin semnificativ din punct de vedere statistic
pentru teoria instrumentală, dar au constatat totuși că extraverții au în general un nivel mai ridicat
de afectare pozitivă. Au fost făcute cercetări pentru a se descoperi care mediatori sunt responsabili
pentru corelarea din tre extraversiune și fericire. Încrederea în sine ș i autosatisfacție sunt doi
mediatori. S-a constatat că autosatisfacția este legată de trăsăturile de personalitate ale

11
extraversiun ii și bunăst ării subiective . Autosatisfacția este convingerea cuiva despre abilitățile de
a îndeplini standardele personale, abilitatea de a produce rezultatele dorite și sentimentul de a avea
anumite abilități de a lua de cizii importante de viață. Cu toate acestea, r elația dintre extraversiune
(și neuroticism) și fericirea subiectivă este doar parțial me diată de mulțumirea de sine. Aceasta
implică faptul că există cel mai probabil alți factori care mediază relația dintre fericirea subiectivă
și trăsăturile de personal itate. Un alt astfel de factor poate fi stima de sine. Persoanele cu un grad
sporit de încredere în sine și în abilitățile lor par să aibă atât grade mai mari de bunăstare subiectivă,
cât și niveluri mai ridicate de extraversiune.
Alte cercetări au examinat fenomenul de întreținere a dispoziției ca un alt mediator posibil.
Menț inerea , capacitatea de a -și menține nivelul mediu de fericire în fața unei situații ambigue
(ceea ce înseamnă o situație care are potențialul de a genera emo ții pozitive sau negative la
persoane diferite) a fost considerată o f orță mai puternică în extraversie . Aceasta înseamnă că
nivelurile de fericire ale persoanelor extravertite sunt mai puțin susceptibile de influența
evenimentelor externe. O altă implicaț ie a acestei constatări este că starea de spirit pozitivă a
extraverților durează mai mult decât cea a introverților .

1.2 Amabilitate

Cel de -al doilea factor – agreabilitatea – cuprinde diferențele individuale relevate de
interacțiunea socială(prietenie, plăcere) și se referă indeosebi la calitățile emoționale ale persoanei
și la comportamentele ei prosociale. „Crăciun (2005) subliniază faptul că unii autori, precum
Wispé, defi nesc co mportamentul prosocial ca fiind acel comportament cu consecințe sociale
pozitive, care contribuie la bunăstarea fizică și psihică a unei alte persoane. La această definiție,
Eisenberg adaugă faptul că este vorba despre realizarea unor acte voluntare , bazate pe intenția de
a face bine cuiva. Mai mult, Batson (1991) consideră că unele acte de ajutorare sunt altruiste.
Astfel, oamenii cu scor înalt la factorul agreabilitate, oferă ajutor într -o serie de contexte
situaționale. Prin opoziție, cei cu scor minim la acest factor, par a fi mult mai influențați de
variațiile situaționale, cum ar fi apartenența victimei la un grup, costurile implicate în acțiunea de
ajutorare, etc. (Sălceanu et.al.,2018)
Agreabilitatea este tendința de compasiune ș i de cooper are, comparativ cu suspiciunea și
antagonismul față de ceilalț i. Este de asemenea o masură a gradului în care persoana este dispusă
să îi ajute pe ceilalți. Agreabilitatea crescută este adesea văzută ca naivitate sau ca temperament
submisiv. Persoanele cu agreabilitate scăzută sunt adesea competitive, putâ nd fi percepute ca

12
certăreț e. Agreabilitatea se pare că determină raportarea a mai puține conflicte, iar când acestea
se produc reușesc să reducă stima de sine a persoanei în cauză. (Barrett și Pietromonaco 1997 apud
Cloninger 2004). Persoanele cu scoruri mari la această dimensiune se pare că tind să evite folosirea
puterii ca mijloc de rezolvare a unui conflict cu o altă persoană, dar există mari diferențe de gen
(bărbații tind să folosească mai des puterea) (Cloninger, 2004). Agreabilitatea este asociată cu
satisfacția în viața în general și cu satisfacția la locul de muncă în particular Costa și McCrae (1991
cit. în Constantin, 2007b) prezentând -o în relație cu fericirea și starea de bine. Nevrozismul a fost
pus, în primul rând, în relație cu satisfacția în muncă. Se consideră că nevrozismul este asociat cu
afectivitatea negativă și, prin urmare, un angajat „nevrotic” va fi nemulțumit de poziția sa
profesională și va avea o atitudine negativ ă față de locul său de muncă (Lounsbury și alții, 2003).
Nevrozismul prezice o satisfacție maritală scăzută (scorurile mari) și o stimă de sine scăzută. Cei
cu scoruri scăzute la nevrozism sunt mai fericiți și mai mulțumiți de viață în general (Cloninger,
2004). De asemenea nevrozismul corelază pozitiv și cu dorința de răzbunare (McCullough, Bellah,
Killpatrick,, Johnson, 2001). Mangold și colaboratorii (2007) asociază nevrozismul cu stresul într –
o cercetare efectuată pe studenții mexicani din SUA. Studiul menționat susține cercetările care
afirmă că nevrozismul moderează relația dintre expunerea la stresul cultural specific și riscul
apariției tulburărilor de dispoziție și a tulburărilor anxioase. Între nevrozism și satisfacția în muncă
există o corelație n egativă (Connoly și Viswesvaran, apud Constantin, 2007b). Conștiinciozitatea
este o trăsătură foarte des întâlnită în mediul social. Indivizii cu scoruri mari tind să se descurce
mai bine la medicină și sunt văzuți de colegii lor ca fiind org anizați, punct uali și ambițioși.
Conform :https://www.psychologistworld.com/personality/agreeableness -personality -trait
accesat 12.02.2019 :
Amabilitatea este unul dintre factorii sau trăsăturile de personalitate "mari cinci", care de
zeci de ani au făcut obiectul cercetării psihologice. O persoană care este extrem de agreabilă va
expune formele pro -sociale ale comportamentului. Sunt mai socia bili, doresc să placă altora și
sunt dispuși să -i ajute pe cei în nevoie. Ca rezultat, oamenii agreabili tind să lucreze bine ca parte
a unei echipe. În timpul unor certuri sau momente de conflict, vor încerca să rezolve mai degrabă
decât să prelungească, confruntarea. Persoanele cu un nivel scăzut de scoruri de acceptabilitate
sunt mai puțin altruiste. Ele sunt adesea mai puțin dispuse să coopereze cu alții și sunt în schimb
motivați să -și urmărească interesele personale, mai degrabă decât cele ale grupul ui lor.
Ca și în cazul altor trăsături de personalitate, agreabilitatea rămâne fluidă pe tot parcursul
vieții unei persoane. Cercetările au constatat că tendința oamenilor este de a deveni mai plăcuți pe
măsură ce îmbătrânesc. (Donnelan et al, 2009).
Agreabilitatea se pare că determină raportarea a mai puține conflicte, iar când acestea se
produc reușesc să reducă stima de sine a persoanei în cauză. (Barrett și Pietromonaco 1997 apud

13
Cloninger 2004). Persoanele cu scoruri mari la această dimensiune se pare că tind să evite folosirea
puterii ca mijloc de rezolvare a unui conflict cu o altă persoană, dar există mari diferențe de gen
(bărbații tind să folosească mai des puterea) (Cloninger, 2004). Dalton și Wilson (2000), într -o
cercetare efectuată pe 21 de manageri care lucrează în altă țară decât cea de origine, au identificat
o corelație de 0.49 între agreabilitate și performanța în sarcină. Agreabilitatea este asociată cu
satisfacția în viața în general și cu satisfacția la locul de muncă în particular Costa și McCrae (1991
cit. în Constantin, 2007b) prezentând -o în relație cu fericirea și starea de bine.
Conform https://www.psychologistworld.com/personality/agreeabl eness -personality -trait
accesat 12.02.2019 :
O tendință spre comportamentul prosocial poate conduce o persoană agreabilă pentru a fi
percepută ca fiind caldă, sociabilă și "plăcută între colegii săi". Sunt prietenoși față de alți oameni,
toleranți față de ceilalți și prezintă mai multă răbdare decât cei care sunt mai puțin agreabili. O
persoană care este agreabilă poate să aibă mai multă încredere în ceilalți și intențiile lor.
De asemenea, oamenii agreabili manifestă un comportament mai altruist. Ele sunt, în general,
grijulii și sunt mai generoși f ață de colegi, sunt generoși față de persoanele aflate într -o poziție
defavorizată și sunt dispuși să îi ajute pe cei care au nevoie de ea.
În timp ce unii oameni se dezvoltă în timpul conflictelor, oamenii care sunt dispuși să
încerce să evite sau să remedieze astfel de situații. Ei vor acționa adesea ca mediatori sau
"pacificatori" ai unui grup, încercând să -i liniștească pe cei doi partide care se certau sau în conflict.
O persoană cu un nivel scăzut de amabilitate – cineva care este dezagreab il – prezintă un
comportament mai puțin prosocial. Ei tind să se concentreze mai mult asupra nevoilor lor, chiar și
atunci când acestea se află în conflict cu interesele altora. De aceea, colegii lor pot să le considere
oarecum egoiste în comportamentul lo r.
Comportamentul scăzut poate, de asemenea, să determine o persoană să fie suspicioasă și
neîncrezătoare în motivele celorlalți. Ele pot fi mai argumentative și mai puțin dispuse să se
angajeze în conversații sau să socializeze cu persoane necunoscute. Oamenii cu niveluri scăzute
de amabilitate au de zvoltat nivele mai ridicate de trăsături de "triadă întunecată", o serie de
caracteristici cu asociații negative, inclusiv machiavellianism, narcisism și psihopatie (Jakobwitz
și Egan, 2006).
O cantitate semnificativă de cercetări a fost efectuată în ceea ce privește acceptabilitatea,
datorită faptului că aparținea unui grup de cinci factori de "super" personalitate. Psihologii
consideră că acești factori – care includ și deschiderea, c onștiința, extraversiunea și neuroticismul
– pot explica majoritatea diferențelor observate în personalitățile oamenilor. Amabilitatea este
inclusă în numeroasele teorii ale personalității, inclusiv în modelul de cinci factori propus de
Robert McCrae și Paul Costa, factorii "Big Five" ai lui Lewis Goldberg și modelul HEXACO

14
dezvoltat de Michael Ashton și Kibeom Lee. Astfel de modele urmează o abordare lexicală a
personalității, care presupune că trasatu rile comune pot fi descrise folosind terminologia existentă,
cum ar fi "agreabilitatea" și că observarea unei trăsături necesită ca o limbă să dezvolte un nou
termen astfel încât să poată fi discutat. Amabilitatea este de obicei măsurată folosind chestiona re
de auto -raportare, unde o persoană este rugată să revizuiască un adjectiv sau o declarație și apoi să
raporteze gradul în care descrie personalitatea lor pe o scară Likert (de ex. "1 – Foarte puțin " la "5
– „). Întrebările care includ măsur area amabilit ății includ Inventarul revizuit de personalitate NEO
(NEO PI -R) și p laja internațională de personalitate (Costa and McCrae, 1987).
Utilizarea unor astfel de întrebări pentru a evalua acceptabilitatea permite unui respondent
să ofere răspunsuri care să ofere o mai bună înțelegere a personalității lor decât observarea
comportamentului său. Cu toate acestea, chestionarele solicită, de asemenea, ca respondenții să fie
cinstiți atunci când oferă răspunsuri. Cercetările au constatat că respondenții of eră de multe ori
răspunsuri pe care ei cred că le vor proiecta pozitiv, mai degrabă decât să reflecte personalitățile
lor reale. Această denaturare a răspunsurilor în vederea unei mai bune prezentări pozitive este
cunoscută sub numele de părtinire socială sau de de zirabilitate.
Ar trebui să fiu mai agreabil?
Trăsăturile de agreabilitate sunt de obicei văzute într -o lumină pozitivă și sunt considerate
de mulți ca fiind de dorit din punct de vedere social. Într -adevăr, "a parența " unei pers oane
agreabile și dorința de a coopera cu colegii îi pot ajuta să prospere în situații sociale.Chiar de la o
vârstă fragedă, a mabilitatea poate fi o trăsătură avantajoasă. Într -un studiu al trăsăturilor printre
studenți, cercetătorul Lauri Jensen -Campbell a constatat că copiii cu niveluri mai ridicate de
acceptabilitate au avut tendința de a fi supuși unui comportament mai puțin agresiv decât cei care
au un nivel scăzut de acceptare (Jensen -Campbell et al, 2002).Cu toate acestea, interacțiunea dintre
experi ențele din copilărie și a mabilitate este neclară.
Un studiu recent al studenților, publicat în jurnalul Frontiers in Psychology, sugerează că
experiențele de "adversitate" la domiciliu în timpul copilariei au condus adesea la participanții care
au raportat niveluri mai mici de amabilitate ca adulți. Cercetătorii au raportat că "… adversitățile
timpurii au fost legate de niveluri mai scăzute de agreabilitate și angajare și de nivele mai ridicate
de furie / agresiune și de focalizare extrinsecă" (Carver et al, 2014).
În plus, a mabilitatea nu este întotdeauna avantajoasă. Deși poate ajuta o persoană care
lucrează într -un grup, este mai puțin utilă pentru cei care se angajează în sarcini care au o natură
de confruntare. De exemplu, un profesor care încearcă să câștige respectul elevilor într -o sală de
clasă poate avea nevoie să -i convingă să respecte direcțiile lor, mai degrabă decât să -i compromită.

15
1.3 Conștiinciozitate

Cel de -al treilea factor – constiinciozitatea – vizează modul concret, caracteristic al
individului de a trata sarcinile, activitățile, problemele care apar în viața lui. Conform website -ului
https://www.cabinetpsihoterapie.com.ro/big -five-cinci -mari-trasaturi -de-personalitate/ (accesat la
9.06.2018), conștiinciozitatea este tendința de a fi organizat și responsabil, de a avea capacitate de
autodisciplinar e. Individul conștiincios își dorește să achiziționeze cât mai mult, preferă lucrurile
planificate în detrimentul celor spontane. Un grad mare de conștiinciozitate este adesea perceput
ca încăpățânare și obsesie. Prin opoziție, cei cu scor scăzut la acest factor, au tendința de a fi
flexibili și spontani, dar pot fi percepuți ca nefiind persoane de încredere. Prin urmare, deși acest
factor oferă o imagine mai puțin clară, constatăm că el cuprinde trăsături cum ar fi ordinea,
disciplina, responsabilitatea so cială.
Conștiinciozitatea este tendința de a fi organizat ș i responsabil, de a te put ea auto –
disciplina, de a dori să achiziționezi cât mai multe ș i de a prefera lucrurile planificate î n detrimentul
celor spontane. Un grad mare de conștiinciozitate este adesea perceput ca încăpățânare si obsesie.
Cei cu scor scazut la factorul constiinciozitate au tendinta de a fi flexibili si spontani, dar pot fi
perceputi ca nefiind de incredere. Conștiinciozitatea este o trăsătură foarte des întâ lnită în mediul
social. Indivizii cu scoruri mari tind să se descurce mai bine la medicină și sunt văzuți de colegii
lor ca fiind organizați, punctuali și ambițioși (Cloninger, 2004 ). În studiile privind performanța în
muncă această dimensiune apare ca un predictor valid pentru mai multe categorii de job -uri.
Conform https://www.psychologistworld.com/influence -personality/conscientiousness –
personality -trait accesat 13.02.2019 :
Conștiinciozitatea este trăsătura de personalitate a unei persoane care arată o conștientizare
a impactului propriului său compo rtament asu pra celor din jur. Persoanele conștiincioase sunt, în
general, mai orientate spre obiective în motivele lor, ambițioase în eforturile lor academice și la
locul de muncă și se simt mai confortabile atunci când sunt bine pregătite și organizate. Cerce tările
din ultimele decenii au identificat o serie de diferențe semnificative între perso nalitățile și
rezultatele persoanelor care sunt conștiincioase ș i cele considerate mai puțin
conștiincioase .Potrivit unui studiu publicat în r evista Frontiers in Psychology, indivizii cu nivele
mai ridicate ale conștiin ciozității tind să fie mai empatici față de alte persoane (Melchers et al,
2016).
Conștiinciozitatea presupune a fi conștient de cei din jurul vostru, de prieteni și de familie,
de colegi și chiar de străini. O persoană conștiincioasă va fi c onștientă de prima impresie pe care
o fac e asupra altora. Ei au , de asemenea, un simț al datoriei mai dezvoltat în comparație cu ceilalți.

16
Ei sunt conștienți de efectul pe care le pot avea cuvintele și acțiunile asupra oamenilor în situațiile
de zi cu zi. Ca urmare a comportamentului lor atent , s-a constatat că persoanele conștiincioase sunt
mai puțin implicate în accidente de circulație decât cei cu trăsături de personalitate mai puțin
conștiincioase (Arthur și Graziano, 1996).
O persoană care este conștiincioasă este foarte relaxată atunci când simte că este
organizată. De aceea, oamenii conștiincioși vor avea grijă să nu ofenseze sau să -i deranjeze pe alții
fie prin cuvinte, fie prin acțiuni. Tendințel e lor organizate se extind și în alte dome nii ale vieții: o
persoană conștiinc ioasă va fi adesea atentă să ajungă la timp pentru întâlniri importante. Ei sunt
dornici să -și mențină programul, menținând adesea un jurnal și făcând planuri pe ntru viitor,
precum și bugetul alocat evenimentelor cu mult înainte de timp. Com portamentul oamenilor
conștiincioși este adesea determinat de obiectivele lor pe rsonale. Ei își folosesc și au inițiativă
pentru a -și stabili obiectivele și apoi își concentrează energia pentru a le atinge. Acest lucru se
poate traduce în ambiții mai înalte – în mediul academic din școală, în încerc area de a obține
gradele țintă și în găsirea carierei dorite mai târziu în viață.
Pentru a -și atinge obiectivele, o persoană conștiincioasă va fi dispusă să mun cească din
greu, consumând o mare parte din atenție și energie către o anumită aspirație. Ei sunt mai dispuși
să persevereze prin împrejurări dificile și pot să -și asume reputația prin tre colegi ca fiind
"workaholici ". De exemplu, într -un studiu al studenților din Universi tatea din Iowa privind
performanța vânzătorilor, s-a constatat că angajații conștiincioși au realizat un volum mai mare de
vânzări decât colegii lor mai puțin conștiincioși (Barrick et al, 1993).Conștiința îi determină pe
oameni să se îngrijească de consec ințele potențiale ale acțiunilor lor. Ei preferă să delibereze
asupra opțiunilor pe care le au la dispoziție, în loc să ia decizii impulsive. O persoană
conștiincioasă poate fi mai lentă în a face alegeri, dar el sau ea va fi mai încrez ător că decizia pe
care au luat -o este cea corectă.
Ca și în cazul altor factori de personalitate, conștiința se măsoară pe un continuum, variind
de la nivele scăzute, moderate la înalte ale trăsăturii. Persoanele care sunt mai puțin conștiincioase
tind să fie mai dezorganizat e. Persoanele cu nivel scăzut la suprafactorul conștiinciozitate au de
asemenea tendința de a se angaja într -un comportament impulsiv. În loc să se gândească înainte
de a întreprinde o acțiune , la modul în care s -ar putea încheia , o persoană mai puțin conștiincioasă
poate acționa în mod spontan, fără să se gândească prea mult la consecințe. De exem plu, în cazul
în care oamenii conștiincioși ar cântări avantajele și costurile de cumpărare a unei mașini noi, o
persoană mai puțin conștiincioasă căreia îi place o mașină , poate merge mai departe și o cumpăra,
dar apoi regretă acțiunea , deoarece se află deja în datorii.
Ce factori influențează conștiința? Atât diferențele biologice, cât și cele de mediu au fost
constatate între oamenii conștiincioși și cei care prezintă niveluri mai scăzute ale trăsăturii.

17
Psihologii de personalitate Robert McCrae și Paul Costa, care au condus cercetarea modelului de
personalitate Five Factor, au constatat că interacțiunile pe care le au copiii cu părinț ii sau
îngrijitorii pot afecta trăsăturile de personalitate mai târziu în viață. Ei au analizat un eșantion de
adulți, măsurând trăsăturile de personalitate cheie, împreună cu amintirile comportamentului
părinților lor când erau mai mici. Cercetătorii au d escoperit că copiii ai căror părinți erau afectuoși
față de ei au avut tendința de a avea un grad mai mare de conștiinciozitate decât participanții ale
căror părinți erau mai îndepărtaț i (McCrae și Costa, 1988).Cu toate acestea, cercetările ulterioare
au sugerat o bază biologică pentru unele trăsături de personalitate, inclusiv conștiinciozitate.
Un studiu al trăsăturilor de personalitate de tip Big Five în rândul gemenilor monozigotici
și dizigotici din Vancouver, Canada a constatat că conștiin ciozitatea poate fi, într -o anumită
măsură, moștenită prin genele părinților noștri (Jang et al, 1996).
Scanările RMN au identificat, de asemenea, o legătură între structura creierului și
conștiința. Un studiu publicat în neurologia socială cogn itivă și afectivă în 2017 a constatat că
creierul particip anților care erau mai conștiincioși avea un "corte x mai gros și o zonă mai mică de
pliere în regiunile prefrontale" (Riccelli et al, 2017; licență).
Cu toate acestea, conștiința nu rămân e neapărat constantă. Măsura în care o experimentăm
poate varia în funcție de viața noastră. Conform cu ceea ce psihologii numesc "principiul
maturității", trăsături precum conștiinciozitatea tind să crească odată cu îmbătrânirea. În afară de
o ușoară scăd ere dintre adolescenta timpurie și mijlocie, devenim mai conști incioși pe măsură ce
înaintăm în vârsta (Van den Akker, 2014).
Domeniul acestui factor se refer ă la autocontrol sub aspectul capacit ății de autoorganizare,
îndeplinire a îndatoririlor, planific ării; sunt persoane care î și definesc și urmăresc scopurile,
hotărârile și cu voința format ă. Autorii americani consider ă că realiz ările de valoare din orice
profesie, fie și una artistic ă, țin de acest superfactor și de fa țetele sal e. Sunt oameni scrupulo și, de
încredere, punctuali. Polul opus nu se caracterizeaz ă cu necesitate prin lipsa de simț moral, dar
apare o mai sc ăzută exactitate în aplicarea principiilor morale, o manier ă ușuratic ă de a-și urm ări
/ îndeplini sarcinile. Sunt date empirice care indic ă tendin ța spre hedonism și interesul dominant
pentru viața sexual ă (Costa & McCrae, 1986 ).
Fațetele conștiinciozită ții
1 Competența
Conține sentimentul de a fi competent, capabil, prudent, eficient; sunt oameni în gener al preg ătiți
pentru viață. Polul opus semnific ă o încredere mai redus ă în propriile capacit ăți. Dintre cele 6
fațete, competența se asociaz ă cel mai bine cu stima de sine și centrul de
control interior (Costa, McCrae & Dye, 1991).
2 Ordinea

18
Indivizi bine organiza ți, limpezi, clari: î și păstreaz ă lucrurile la locurile lor. Polul opus indic ă o
autoapreciere sc ăzută privind organizarea și modul puțin metodic de lucru. Împins la extremă,
factorul de ordine poate face parte din sindromul compulsiv.
3: Simțul da toriei
Condus ă de con știință, de responsabilitatea asum ării con știente, persoana adera strict l a principii
etice, își urm ărește scrupulous îndatoririle morale. L a polul opus apare un comportament mai
degrab ă supus întampl ării și, într -o măsură, nu te poți baza și nu po ți
avea încredere într -o astfel de persoan ă.
4 Dorin ța de realizare
Factorul structureaz ă atat nivelul de aspira ție cat și perseverenta in realizarea lui; reprezint ă acei
indivizi harnici, care -și conduc viata dup ă o anume direcți e. Nivelele foarte ridicate îns ă, pot indica
o prea mare investire a vie ții exclusiv în aceast ă direc ție, a
muncii, a carierei în sensul sindromului "workaholic" (ahtia ți dup ă munc ă). La extrema opus ă apar
apaticii, chiar lene șii, care nu se conduc dup ă dorin ța reu șitei, 1e lipse ște ambi ția și scopul bine
precizat, f ără a trăi insatisfac ții pentru nivelul sc ăzut al reu șitei.
5 Autodisciplina
Reprezint ă capacitatea de a începe o sarcin ă și a o duce la bun sf arșit în ciuda plictiselii, sau altor
posibile d istrageri ale aten ției; sunt oamenii care se motiveaz ă pentru a duce la bun sf arșit ceea ce
încep. La polul opus, tendința este de a am ana începerea ac țiunii, a se descuraja cu u șurință, a
părăsi ceea ce au de f ăcut, deci o sc ăzută auto-disciplin ă. Se face deosebirea între autocontrolul
care duce l a disc iplină și cel responsabil de impulsivitate; impulsivii nu rezist ă să facă ceea ce nu
vor din lipsa stabilit ății emotionale, în timp ce ceilal ți nu se pot for ța să facă ceea ce ar dori din
lipsa unei motiv ării adecvate (Costa & McCrae).
6 Deliberare
Fațeta reprezint ă tendin ța de a gândi atent înainte de a ac ționa, chibzuin ță si precau ția fiind
aspectele centrale ale factorului. L a extrema cealalt ă apar cei pripiți, care ac ționeaz ă fără să judece
consecin țele. În varianta cea mai bun ă sunt mai spontani si, la nevoie, capabili s ă decid ă.

1.4 Stabilitate emoțională

Cel de -al patrulea factor – stabilitatea emotională – este asociată cu maturitatea emoțională.
Interpretarea profilelor psihologice realizate conform modelului Big Five (de exemplu,
https://www.decas.ro/reports/exemplu_business.pdf , accesat l a 2.10.2018), aduce la iveală faptul

19
că persoanele stabile emoțional sunt calme, mulțumite, neemotive, fac față cu succes situațiilor
stresante. Avantajele stabilității emoționale sunt atenția la nevoile celorlalți, abilitatea de a -și face
cunoscută latura umană, capacitatea de prevedere. În general, persoanele stabile sunt relaxate, au
încredere ridicată în propria persoană și au așteptări realiste. La polul opus se află indivizii
vulnerabili, labili emoțional, care se descurajează sau se irită cu ușurință în fața obstacolelor. Ei
sunt caracterizați de anxietate, depresie, iritabilitate, simțindu -se neajutorați sau temători. Sunt
persoane pesimiste, cu așteptări nerealiste, indiferente și lipsite de tact în relaționarea cu ceilalți,
insensibili la nevoile a cestora. Mai mult, au tendința de subestimare a problemel or apărute în viața
de zi cu zi.
Nevrozismul („neuroticism”) este descris ca fiind tendința de a avea trăiri emoționale
negative cum ar fi anxietatea, furia, depresia. Scorurile mari la nevrozism descriu indivizi care
reacționează emoțional foarte ușor, trăind intens evenimente care pe alți oameni nu îi afectează.
Au tendința de a interpreta situații obișnuite ca fiind amenințătoare și de a transforma frustrările
în difi cultăți fără scăpare. Reacțiile lor emoționale tind să persiste peste perioade lungi de timp,
ceea ce înseamnă că se află deseori într -o pasă proastă. Dificultățile de control al emoțiilor pot
duce la afectarea abilității de gândire, de a lua decizii sau d e a face față stress -ului. Indivizii cu un
nivel scăzut de nevrozism sunt mai greu de supărat și nu sunt atât de reactivi din punct de vedere
emoțional. Tind să fie calmi, stabili emoțional și nu au stări afective negative persistente.
Principalele fațete ale nevrozismului sunt: o anxietate („anxiety”);
o furie („anger”);
o depresie („depression”);
o timiditate („self -conciousness”);
o nestăpânire („immoderation”);
o vulnerabilitate („vulnerability”).
Conform https://en.wikipedia.org/wiki/Big_Five_personality_traits#Neuroticism accesat
30.03.2019 : Neuroticismul este tendința de a experimenta emoții negative, cum ar fi furia,
anxietatea sau depresia. Este uneori numită instabilitate emoțională sau este inversată și numită
stabilitate emoțională. Conform teoriei personalității lui Eysenck (1967), neuroticismul este
interconectat cu toleranța scăzută la stres sau stimulii aversivi. Neuroticismul este o trăsătură
temperamentală clasică care a fost studiată timp de d ecenii în cercetarea temperamentului, înainte
de a fi adaptată de FFM. Deoarece proprietățile principale ale trăsăturilor temperamentului sunt
stabilitatea în timpul vieții și baza sa neurofiziologică, cercetătorii FFM au folosit aceste proprietăți
ale n euroticismului pentru a -și susține modelul. Cei care au un grad ridicat de neuroticism sunt
reactivi emoțional și vulnerabili la stres, de asemenea, tind să fie frapan ți în modul în care exprimă
emoția. E ste mult mai probabil ca aceștia să interpreteze situa țiile obișnuite ca fiind amenințăto are,

20
iar frustrările minore pot fi dificile. Reacțiile lor emoționale negative tind să persiste pentru
perioade neobișnuit de lungi, ceea ce înseamnă că sunt adesea în tr-o stare proastă. De exemplu,
neuroticismul este leg at de o abordare pesimistă față de muncă, încrederea că munca împiedică
relațiile personale și anxietatea aparentă legată de muncă. Aceste probleme în reglarea emoțională
pot diminua capacitatea unei persoane de a se gândi în mod clar, a lua decizii și a f ace față eficient
stresului de la serviciu . Lipsa satisfacției în realizările vieții poate să se coreleze cu scorurile
ridicate ale neurotizării și să sporească probabilitatea de a cădea în depresia clinică. Mai mult,
persoanele cu un nivel ridicat de nevr oză tind să experimenteze evenimente de viață mai negative,
dar neuroticismul se schimbă, de asemenea, ca răspuns la experiențele de viață pozitive și
negative.(cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Big_Five_personality_traits#Neuroticism accesat
13.02.2019).
La celălalt capăt al scalei, indivizii care înregistrează scoruri mari la superfactorul stabilitate
emoțională sunt mai puțin deranjați și sunt mai puțin reactivi din punct de vedere emoțional. Ei
tind să fie calmi, stabili emoțional și fără sentimente pe rsistente negative. Libertatea de sentimente
negative nu înseamnă că cei care înregistrează scoruri mici au multe sentimente pozitive.
Neuroticismul este similar, dar nu identic cu cel neurotic în sensul freudian. Unii psihologi preferă
să numească neuroti cismul prin termenul instabilitate emoțională pentru a o diferenția de termenul
neurotic într -un test de carieră. Cercetările sugerează că influențele biologice și de mediu joacă un
rol important în modelarea personalităților noastre. Studiile separate sug erează că atât natura cât
și hrănirea joacă un rol în dezvoltarea fiecăruia dintre cei cinci factori de personalitate.
Un studiu al fundamentelor genetice și de mediu ale celor cinci trăsături a analizat 123 de
perechi de gemeni identici și 127 d e perechi de gemeni fraterni. Constatările au sugerat că
moștenirea genetică fiecărei trăsături a fost de 53% pentru extraversiune, 41% pentru amabilitate,
44% pentru conștiinciozitate, 41% pentru instabilitate emoțională și 61 pentru autonomie..
Studiile longitudinale sugerează de asemenea că aceste cinci trăsături de personalitate tind
să fie relativ stabile pe parcursul maturității. Un studiu al adulților în vârstă de lucru a constatat că
personalitatea a avut tendința de a rămâne stabilă pe pa rcursul unei perioade de patru ani și a
prezentat puține schimbări ca urmare a evenimentelor adverse de viață.
Nevrotismul este definit ca stabilitate emo țional ă / adaptare faț ă de nevrotism / neadaptare
(Costa, McCrae, 1992). Tendin ța general ă de a tr ăi afecte negative precum teama, triste țea, jena.,
mânia, vinov ăția, dezgustul reprezint ă miezul acestui factor. În con ținutul acestei dimensiuni intr ă
și tendin ța de a avea idei ira ționale, sc ăderea capacit ății de control a impusurilor, de a face față
stresului.
Fațetele Nevrotismului
1 Anxietatea

21
Reprezint ă tendin ța de a trăi temeri, îngrijor ări, nelini ști, nervozitate, precum și de a prezenta o
anxietate liber ă, nefixat ă pe anumite con ținuturi.
2 Ostilitatea
Nivelul înalt semnific ă tendin ța spre stări frecvente de mânie, st ări de frustrare, înver șunare. Polul
opus reprezint ă tendin ța de a nu se înfuria u șor, de a prezenta o stare prevalent ă de confort psihic.
3 Depresia
Polul depresiv indic ă tendin ța spre a tr ăi predominant afecte de tip depresiv ; stări de vinov ăție,
triste țe, descurajare, lips ă de speran ță, singur ătate. Polul opus înseamn ă inexistența acestei
tendin țe, dar nu și predominanța st ărilor de veselie și lips ă de griji, aspecte care țin de extraversie.
4 Con știința de sine (exagerat ă)
A fost descrisă ca un factor de anxietate social ă și timiditate, în sensul accentu ării stărilor afective
de ru șine, sensibilitate la ridicol, de a se sim ți încurcat în prezența altora, de a tr ăi sentimente de
inferioritate. Polul opus nu atrage și stări de încredere sau abilit ăți sociale, dar indic ă faptul c ă
astfel de persoane se tulbur ă mai pu țin în situa ții sociale penibile.
5: Impulsivitate
Incapacitatea de autocontrol a impulsurilor și dorin țelor. Dorin țele (de a fuma, a poseda, a
manca…) sunt percepu te ca fiind prea puternice, individul se simte incapabil s ă le reziste; de și,
ulterior, poate regreta un anumit comportament. Polul opus prezint ă capacitatea de a rezista l a
tenta ții și frustr ări.
6: Vulnerabilitate
Aspectele psihice ale acestei tr ăsături se refer ă la vulnerabilitatea fat ă de stres. Astfel, polul ridicat
semnific ă incapacitatea de a face fat ă stresului, cu tendin ța de a deveni dependen ți, panica ți, lipsi ți
de speran ță în situa țiile de urgenț ă. Polul scorurilor joase antreneaz ă autoapreciere a de competenî ă
și stăpanire în fața stresului (cf.http://www.scritub.com/sociologie/psihologie/SUPERFACTORII –
PERSONALITATII -S22192398.php ).

1.5 Autonomie

Al cincilea factor – deschiderea – arată diferitele aspecte ale funcților intelectuale, precum
creativitate, inventivitate, deschidere la experiență sau autonomia (Avram, 2009). Totuși,
subliniem că deschiderea este tratată ca o dimensiune a personalității, nu ca o abilitate intelectuală,
întrucât există multe persoane care obțin scoruri mari la factorul Deschidere, fără a avea însă un
coeficient de inteligență ridicat (Albu, 2017). Howard și Howard (2000) susțin ideea că acest factor
vizează interesele unei persoane și în ce măsură sunt int ense aceste interese. Intensitatea se traduce

22
în profunzime și în măsura în care individul le urmărește. Astfel, în timp ce o persoană cu
deschidere mare are interese numeroase, dar fiecare cu o intensitate scăzută, o persoană cu
deschidere mică are o gamă mai redusă de interese, dar fiecare dintre ele se manifestă intens. În
completare, Hogan și Hogan (2007) au arătat că factorul Deschidere se referă la 2 direcții
principale: interesul pentru cultură și idei, și interesul de a căpăta noi cunoștințe.
Cele mai frecvente trăsături asociate cu deschiderea sunt (cf. website -ului
https://positivepsychologyprogram.com/big -five-personality -theory/#ocean -big-five, accesat la
2.10.2018): imaginativ, perspicace, cu gamă largă de interese, original, îndrăzneț, cu preferințe
pentru varietate, inteligent, creativ, curios, perceptiv, intelectual, complex.
Persoanele cu scoruri mari la acest factor, denumite „exploratori”, au interese vaste, sunt
fascinate de lucrurile noi și de inovații, sunt înclinate spre introspecție și reflectare, iau în
considerare abordări noi, îmbrățișează ușor idei neconvenționale și valori, sunt sensibili la
experiențele es tetice ,la fantezie, și au o bogată viață emoțională. În sens contrar, persoanele cu
scoruri mici ale factorului Deschidere, denumite „protectori”, au interese limitate, se simt mai bine
într-un mediu familiar și sunt percepute ca fiind convenționale. Ei su nt închisi pentru idei, acțiuni,
și sistemele de valori sau convingeri noi. Ei experimentează, de asemenea, emoțiile mai puțin
intense. Persoanele cu scoruri medii ale Deschiderii, denumite „moderate”, explorează cu interes
noul atunci când este necesar, d ar nu pentru mult timp, căci se plictisesc; ele se pot focaliza timp
îndelungat pe ceea ce le este cunoscut, după care si mt nevoia de lucruri noi .
Monica Albu ne spune că: „autonomia personală este o trăsătură a personalității care constă,
pe de o parte, în capacitatea de autodeterminare a individului, în abilitatea sa de a lua singur decizii
cu privire la propria viață și în capacitatea sa de a duce la îndeplinire aceste decizii, prin inițierea,
organizarea, supervizarea și revizuirea acțiunil or proprii fără a fi controlat de forțe externe sau de
constrângeri, evaluând opțiunile existente și luând în considerare propriile interese, nevoi și valori,
iar pe de altă parte, în sentimentul pe care îl are persoana că dispune atât de abilitatea de a f ace
alegeri cu privire la direcția acțiunilor sale, cât și de libertatea de a duce la îndeplinire aceste
alegeri. ” Sau, pe scurt: autonomia personală constă în capacitatea de a controla propria viață
împreună cu sentimentul că există posibilitatea de a exe rcita acest contro l (Albu, 2008) .
http://www.history -cluj.ro/SU/anuare/2008/Continut/art05Albu.PDF accesat 31.04.2019
Asemenea altor constructe psihologice, autonom ia personală a fost definită în multe
moduri. Prezent ăm câteva defini ții, pentru a ilustra diversitatea opiniilor autorilor lor:
•Autonomia personal ă este o tr ăsătură de personalitate, care diferen țiază un individ în raport cu
alții ca orientare general ă în rela țiile sale cu mediul (fizic și social)
•Autonomia exprim ă un grad de libertate și capacitate de deliberare neinfluen țabilă și facil ă ca
trăsătură psihic ă a conștiinței de sine și a personalității (Șchiopu,1997).

23
•Autonomia personal ă este abilit atea unui individ competent de a -și conduce via ța și de a lua
decizii pe baza informa țiilor disponibile .
•Autonomia se refer ă la capacitatea individului și la libertatea sa de a se auto -guverna sub aspect
psihologic, moral și social
•Autonomia se define ște prin atributele: încredere în sine, orientare spre munc ă și identitate
•Autonomia este competen ța sau capacitatea individual ă de a în țelege, prin prisma valorilor
proprii, op țiunile relevante și consecin țele unei decizii sau sarcini particulare
•Auto nomia reprezint ă abilitatea de a gândi, a sim ți, a lua decizii și a ac ționa de unul singur
•Autonomia se refer ă la libertatea unei persoane de a -și aranja via ța în concordan ță cu propriile
dorin țe și valori (cf. http://www.history -cluj.ro/SU/anuare/2008/Continut/art05Albu.PDF accesat
31.03.2019).
Ce factori influențează cele cinci mari trăsături?
Studiile au arătat că maturizarea poate avea un impact asupra celor cinci trăsături. Pe măsură
ce oamenii îmbătrânesc, ei tind să devină mai puțin extravertiți, mai puțin nevrotici și mai puțin
deschisi la experiență. Agreabilitatea și conștiința, pe de altă parte, tind să crească odată cu
creșterea vârstei.Amintiți -vă întotdeauna că acest comportament implică o interacțiune între
personalitatea de bază a unei persoane și variabilele situaționale. Situația în care se află o persoană
joacă un rol major în modul în care persoana reacționează. Cu toate acestea, în majoritatea
cazurilor, oamenii oferă răspunsuri care sunt în concordanță cu trasaturile lor de personalitate.
Elementele care apar in cercet ările empirice ale lui Costa și McCrae (34) sunt: imagina ție activ ă,
sensibilitate estetic ă, aten ția pentru viata și sim țămintele interioare, preferin ța pentru varietate,
curiozitate intelectual ă, independenta in modul de a gândi lucrurile. Aceste aspecte nu se asociaz ă
in mod necesar cu educa ția sau inteligenta general ă de aceea autorii prefer ă denumirea de
deschidere, alternativei de "factor intelectual".
Polul lipsei de deschidere duce la un comportament conservator, cu preferin ță pentru familiar, cu
o viață afectiv ă (Costa & McCrae) .
Fațetele deschiderii
1 Deschidere spre fantezie
Cu o imagina ție vie. Viseaz ă nu pentru a sc ăpa din situa ție, ci pentru c ă astfel i și creaz ă o viat ă
interioar ă bogat ă și plin ă. Cei afla ți la polul opus sunt mai prozaici, prefer ă ca mintea să le lucreze
in limitele a ceea ce fac aici și acum.
2 Deschidere în plan estetic
Persoane care apreciaz ă profund arta și frumosul (poezia, muzica, pictura ii capteaz ă), fără ca
aceasta s ă și implice talent artistic dezvoltat sau bun gust; mai degrab ă acest tip de

24
deschidere ii conduce spre l ărgirea cuno ștințelor din domeniile respective. La polul opus,sunt cei
fără interes pentru art ă și frumos.
3 Deschidere spre modurile proprii de a sim ți
Aspectele acestui factor vizeaz ă o apreciere faț ă de trăirile și sentimentele interioare; emo țiile fiind
considerate ca o parte important ă a vie ții, ele sunt și foarte diferen țiate și in acela și timp mai
profunde decat la alți oameni. L a polul opus, afecte le sunt mai pu țin diferen țiate, mai degrab ă
direc te, lipsite de nuan țe, persoanele de acest tip nici nu le acord ă vreo atentie deosebit ă.
4 Deschidere în planul ac țiunilor
Exist ă 1a acest factor, dominant ă, dorin ța de a incerca fel de fel de activit ăți, noi locuri, sau chiar
de a manca manc ăruri noi, neo bișnuite. De -a lungul timpului, încearc ă tot felul de hobby -uri. L a
polul opus, se manifest ă nevoia de a se ancora în ceea ce este deja încercat sau "adev ărat", de a nu
se schimba nimic(cf. http://www.scritub.com/sociologie/psihologie/SUPERFACTORII –
PERSONALITATII -S22192398.php accesat 22.05.2019).
5 Deschiderea în plan ideatic
Numit de unii curiozitate intelectual ă (Fiske, 1949) factorul implic ă o deschidere a interesului, a
"mintii" pentru noi idei, aspecte neconvenționale, preferin ța pentru discuții și argument ări
filosofice. De și nu implic ă în mod necesar inteligența ca abilitate înalt dez voltat ă, poate contribui
în timp la dezvoltarea poten țialului intelectual (Costa & McCrae). Polul opus indic ă o curiozitate
săracă, interese limitate, centrare pe o problematic ă restrans ă.
6 Deschidere în planul valorilor
Astfel de persoane au ca tr ăsătură specific ă faptul c ă sunt gata mereu s ă reexamineze valorile,
fie ele sociale, politice, religioase etc. L a polul opus sunt persoanele care tind s ă accepte autoritatea
și tradi țiile onorate în cultura respectiv ă, fiind în genere conservatori și dogma tici (Rokeach,1960).
Deschiderea („openness to experience”) descrie o dimensiune a stilului cognitiv care
distinge între indivizii imaginativi, creativi și indivizii realiști, convenționali. Scoruri mari obțin
indivizii curioși, care apreciază arta și care sunt sensibili la frumos. Aceștia tind să fie mai
conștienți de emoțiile lor. Tind să gândească și să acționeze în moduri individualiste și
nonconformiste. Le este ușor să opereze cu simboluri și noțiuni abstracte, îndepărtându -se se
experienț a concretă. Indivizii cu scoruri mici au interese înguste, comune. Preferă simplitatea și
directivitatea decât complexul, ambiguitatea și subtilul. Ar putea privi arta și știința cu suspiciune
atunci când nu îi văd utilitatea. Preferă familiaritatea în loc ul noutății și sunt conservatori și
rezistenți la schimbare. În acest caz, principalele fațete deschiderii: o imaginație („imagination”)
o interes artistic („artistic interest”)
o emoționalitate („emotionality”)
o spirit aventurier („adventurousness”)

25

2.ADAPTABILITATE PROFESIONALĂ

2.1.Delimitări conceptuale

Adaptabilitatea , capacitate fundamentală a organ ismelor vii de a suferi modifică ri
gene rale sau parțiale pentru a -și mă ri șansele de sup raviețuire în condițiile schimbătoare ale
mediului,este legată de posibilitățile acestora de a ră spunde situațiilor care le perturbă homeostazia
prin reacții cu efecte de reechilibrare. Complexitatea acestor reacții depinde de complexitatea
organismului care se adaptează,fiind nec esară o distincție între reacțiile simple care au la bază
reflexe și reprezintă răspunsuri la influențe actuale și reacțiile complex e,specific umane, care au
la bază învățarea și constituie ră spunsuri stocate în programul individual al subiectului.
În sens general, adaptarea reprezintă un ansamblu de procese și activită ți prin care
organismal atinge stă ri de echilibru tot mai stabil în relațiile sale cu mediul, devenind tot mai apt
pentru existență în condițiile impuse de acesta. Adaptarea pr esupune “ schimburi de substanță ,
energie și info rmație între individ și ambianță, schimburi care să -i asigu re acestuia menținerea
integrită ții și un echilibru dinamic cu mediul înconjurãtor” (Popescu -Neveanu, 2013). În sen s
particular, adaptarea se referă la ansamblul de procese și activități care asigură supraviețuirea
organismului într -un mediu stresant .În contextul teoriei despre stres, adaptarea este un pattern
corect de comportament prin care or ganismul poate preveni activ sau poate rãspunde la
circu mstanțele care induc stresul . Ori, întrucât caracteristice stă rii de stres sunt reacțiile afecti ve
în exces, adaptarea reprezintă : "un complex de reacții care servesc la prevenirea, evitarea sau
control ul perturbă rilor emoționale "( Tudose, 2000).
A.Coly consider ă adaptarea „drept o cale conștientă și inconștientă menită să ducă la
acomodarea cu cerințele mediului înconjură tor, în condițiile menținerii scopurilor și obiectivelor
iar Z.J.Lipowslri ap reciază că adapta rea este un ansamblu de activită ți cogniti ve și motorii pe care
o persoană le folosește pentru a -si menține funcționalitatea fizică și integritatea psihicã sau pentru
a redobândi echilibrul funcțional și a compensa în limita posibilului pierderi le ireversibile ”.
Adaptarea constă în efortul cognitiv și comportamental care organizează specific cerințele interne
și externe pentru a preveni scă derea sau epuizarea resurselor persoanei.(Cucu,1983).

26
În situațiile obișnuite și cu atât mai mult în cele dificil e, subiectul uman este capabil să -și
dirijeze conduita și să se adapteze împrejurărilor, cu condiția să dispună de o imagine cât mai
corectă despre lume și despre sine însuși. Procesul de adaptare devine expresia efortului permanent
de soluționare a situațiilor determinate de confruntar ea dintre organism și mediu, două realități
aflate în continuă schimbare. Evaluarea obiectivă a realității în vederea anticipă rii cursului
evenimentelor, ca și cunoa șterea propriilor posibilități în scopul mobilizării lor, constituie două
premise majore ale unei adaptă ri eficiente.

TEORII EXPLICATIVE

Domeniu de interes majo r, adaptarea uman ă este analizată din perspectiva câtorva
concepții fundamentale, fiecare dintre ele exprimând o anumit ă optic ă în modul de explicare a
fenomenului.
Perspectiva biologic ă face o distincție între adaptare ca proces filogenetic, constând în
dobândirea și selectarea acelor însușiri ereditare (morfologice, fiziologice, de comportament) care
cresc șansele de supraviețuire a speciei, și adaptarea ce are loc la nivelul organismului individual
de-a lungul propriei sale existențe și care se exprim ă în reacții tot mai adecvate la solicit ări din ce
în ce mai complexe. Concepțiile biologice consider ă în mod corect c ă psihicul uman este "o
modalitate specific ă de adaptare" dar explic ă dezvoltarea psihic ă (implicit creșterea adaptabilit ății)
prin presiunea exercitat ă de necesit ățile organice, cărora li se atribuie un rol determinativ
(Golu,1985). Diversele teorii apreci ază, fie că nu exist ă proces psihologic f ără un proces fiziologic
corespunz ător-teoria paralelismului psihofizic -fie că cele dou ă tipuri de procese sunt aspecte
diferențiate calitativ ale aceluiași proces organic de baz ă-teoria aspectului dublu -fie că funcțiile
mentale și organice sunt de tip complet diferit dar se pot influența reciproc, deși nu sunt
întotdeauna legate direct între ele -teoria interacționist ă(Tudose,2000). Punctul de vedere
evoluționist consider ă că "similar structur ării speciilor, care sunt selecții și grup ări de însușiri vitale
supraviețuirii, indivizii umani ajung la personalitate ca forma de supraviețuire cea mai convenabil ă
pentru nevoile lor specifice. Personalitatea reprezint ă "modul de supraviețuire pe care un anume
individ și l -a elaborat conștient sau inconștient, și chiar dac ă nu toate tr ăsăturile ei sunt pozitive
(adaptative), acestea pot fi explicate ca încerc ări ratate de a g ăsi structuri potrivite pentru a tr ăi
într-o interacțiune complex ă de forțe"(Popescu Neveanu,1978).
Ca manier ă specific ă de adaptare, personalitatea rezult ă din interacțiunea trebuințelor
individului cu un mediu favorabil sau ostil satisfacerii lor, relație intermediat ă de un sistem nervos
central plastic și modificabil. Trebuințele organice sun t considerate fundamentale, iar dac ă
împlinirea lor este amenințat ă de pericole sau blocat ă de obstacole din mediu,sistemul nervos

27
central realizeazã un tip de adaptare, învățată deja sau elaboratã atunci, menit ă să le satisfac ă
(Zlate,2004).
Modelul explicativ este unul suprasimplificat care face abstracție de trebuințele intelectuale
și spirituale proprii speciei umane, limitând psihismul la o reverberație a funcțion ării sistemului
nervos central, determinat la rândul sãu de cel vegetativ. În pofida limitelor, concepțiile biologice
au contribuții majore în explicare resorturilor ereditare ale adapt ării, în evidențierea condițion ării
biologice a temperamentului ca și în înțelegerea inconștientului cu toate resursele adaptative de
care acesta di spune. Perspectiva evoluționist ă reduce personalitatea la funcția unui executor al
cărui rol este sã garanteze supraviețuirea.
Perspectiva psihologic ă consider ă că "adaptarea este capacitatea fundamental ă a
individului uman de a -și dirija conduita conform solicit ărilor mediului extern și intern, pe baza
prelucr ării de informații într -o manier ă adecvat ă"(Crețu,2009). Informația m ărește posibilitatea de
previziune, sugereaz ă mijloace și strategii de succes c are permit modelarea anticipativ ă a
comportamentului. În consecinț ă, teoriile psihologice asupra adapt ării consider ă că definitorie
pentru subiectul uman este adaptarea mental ă sau cognitiv ă, prin care reflectând informațional
realitatea, gândirea îns ăși se organizeaz ă, iar pe m ăsură ce se organizeaz ă intervine tot mai activ
în lumea extern ă. Procesul de adaptare devine "expresia efortului permanent de soluționare a
situațiilor determinate de confruntarea dintre organism și mediu". De -a lungul evoluției ind ividului
uman, adaptarea și -a deplasat centrul de greutate din zona rezistenței fizice în zona solicit ărilor
psihice, solicit ările fizice cedând în mare m ăsură locul celor psihologice și socio -culturale
(Crețu,2009). Ca urmare „efortul de adaptare se adreseaz ă tot mai mult funcțiilor psihice
superioare, instanțelor integrative situate la cel mai înalt nivel de organizare a sistemului nervos.
Esența acestui efect const ă în elaborarea unor strategii întemeiate pe creșterea operaționalit ății
proceselor co gnitive, pe integrarea prin înv ățarea unor noi modalit ăți comportamentale, pe
creșterea gradului de autocontrol al proceselor reglatorii și al activit ății în ansamblu, pe dezvoltarea
și maturizarea personalit ății”(Zlate,2004).
Concomitent, strategiile adaptative s -au deplasat tot mai mult din sfera reacțiilor
consecutive situației în cea a anticip ării ei și a elabor ării de r ăspunsuri preventive întemeiate pe
estimarea predictiv ă a solicit ărilor, condițiilor și consecințelor acțiunii. Adaptarea eficient ă implic ă
în mod esențial prelucrarea de informație "menit ă să extind ă capacitatea de previziune și s ă permit ă
reacții bazate pe mobilizarea din timp a rezervelor funcționale ale organismului". "Adaptarea ca
relație dintre organism și mediu este, în funcție de termenul ce se modific ă în cad rul acestei relații,
autoplastică -bazată pe modific area organismului și aloplastică -bazată pe modificarea activă a
mediului"(Popescu -Neveanu,1978). Pentru om caracteristică devine adaptarea aloplastic ă,
realizată prin intermediul uneltelor, tehnicii, civilizației și culturii. Combinarea celor două forme

28
determină adaptabilitatea maximă specifică subiectului uman care pe lângă conformar e la cerințele
mediului poate să -l și transforme în concordanță cu necesită țile s ale.
Adaptarea cognitiv ă-în teoria psihogenetică -constă în "schimburi de informație între
subiect și realitate, schimburi mediate de operații intele ctuale cu desf ășurare discursivă , cu
traiectorii tot mai lungi și complexe și care dispun de reversibilitate, gândirii umane fiindu -i
caracteristic ă posibilitatea de a reface în ordine invers ă procesul de analiz ă și
sinteză"(Piaget,1973). Pe de altă parte gândirea ca proces de cunoaștere (asociat cu celelalt e
procese intelectuale) se desfășoară pe cele trei coordonate temporale -trecut, prezent și viitor. Ea
are posibilitatea de a corela datele de reflectare anterioară cu cele actuale v alorificându -și
experiența, după cum dispune și de capacitatea de a construi pe baza informațiilor prezente proiect e
abstracte care prefigurează acțiunile viitoare. Tocmai prin această capacitate anticipativă,
"gândirea estimează predictiv solicit ările, mobilizează din timp resu rsele organismului și
elaborează ră spunsuri prevent ive cu o mare valoare adaptativă " (Golu,1985).
Piaget ne arat ă că: „construirea operațiilor ca modalit ăți de lucru neuropsihi c prin care
gândirea prelucrează informațiile, ca și multiplicarea și creșterea complexit ății lor sunt
condiționate de interiorizarea stimulilor ext erni, proces care face posibil ă aceast ă adaptare de tip
nou, bazat ă pe răspunsuri potențiale. Integrarea permanent ă a datelor lumii exterioare în structurile
subiective ale individului are ca rezultat construirea progresiv ă a universului s ău interior, iar
principiul internaliz ării acțiunilor și influențelor explic ă însuși mecanismul construcției
psihocomportamentale ”. Pierre Janet este primul care afirm ă cã trecerea de la acțiuni externe –
materiale la acțiuni interne -mintale constituie modalitatea prin care se structureazã intelectul, dar
teoria o va dezvolta Piaget (Tudose,2000).
Piaget consideră capacitatea de abstractizare proprie gândirii „ca fiind efectul
interioriz ării, sub form ă de noțiuni și scheme logice, a unor procedee și operații din planul
activit ăților umane ”. El constat ă că exist ă două tipuri de experiențe acționate care se vor
interioriza: în primul rând o experienț ă fizică ce rezult ă din acțiunea cu lucrurile materiale și duce
la cunoașterea însușirilor obiectuale ale acestora, și în al doilea rând, este vorba de o „experienț ă
logicomatematic ă ce decurge tot din interacțiunea cu obiectele dar conduce la interiorizarea
modalit ăților de acțiune cu ele și a felului în care acestea se articuleaz ă pentru a se compensa și
ajusta reciproc , astfel încât rezultatul final s ă depășeascã limitele fiec ărui tip de acțiune în parte"
afirm ă Cucu (1983).
Interiorizarea se realizeaz ă întotdeauna în leg ăturã cu achizițiile anterioare ale subiectului
și poart ă amprenta acestora, adaptarea p sihic ă fiind din aceastã perspectiv ă o punere progresiv ă în
echilibru a unui mecanism asimilator cu o acomodare complementar ă. „Structurile raționale nu
generalizeaz ă pur și simplu datele senzoriale ci construiesc modele mentale care surp rind

29
invarianții unor transformă ri reale", după cum afirm ă Piaget. Echilibrarea reciprocă a asimilărilor
cu acomodă rile devine în teoria psihogeneticã a lui Piaget mecanismul legic al dezvolt ării.
Asimilarea, conform teoriei de mai sus, const ă în încorporarea realit ății ex terioare în schemele de
acțiune interioare ale individului, scheme de care acesta dispune și care se dovedesc fu ncționale
în situația respectivă . "Acomodarea este complementar ă asimilarii și const ă într-un ansamblu de
modific ări ale schemelor preexistente în funcție de condițiile noi ale realit ății, schemele mintale
astfel modificate constituind premise pentru o nou ă asimilare. În aceste echilibr ări succesive ale
asimilărilor cu acomod ările rezidă esența adaptării psihice la ambianță , ele conducând la
armon izarea condițiil or de mediu cu structura internă a organismului (Piaget,1973). Dacă
adaptarea biologic ă, bazată pe asimilare și acomoda re organic ă este una nemijlocită și implică
întregul o rganism, adaptarea psihic ă, bazată pe asimilare și acomodare este mijlocit ă de modele
operaționale care privesc anumite procese psihice. Pentr u ființa umană, adaptarea psihică
constituie componenta fundamentalã a procesului general de adaptare, mediatoare inclusiv a
adapt ării biologice. Deși structurile cognitive superioare constituie nucleul în jurul c ăruia
graviteaz ă întregul psihism , asupra lor se vor exercita influențele tuturor celorlalte facult ăți umane
și împreun ă se vor exprima în personalitat e, instanța fundamental ă a adaptă rii (Zlate,2004).
Perspectiva socială consideră că „adaptarea este un proces progresiv de armonizare a
individului cu mediul social prin realizarea acordului între conduita personală și modelele
caracter istice ambianței, fapt ce exprimă capacitatea sa de a tr ăi într -un astfel de mediu”, după cum
afirmă Golu (1981).
R.S.Lazaras (2011) condi ționează „supraviețuirea psihică ” de capacitatea subiectului
uman de a r ăspunde presiunilor sociale sau interpersonale rezultat al interdependenței cu ceilalți și
al trebuințelor sale interne, acestea din urm ă modelate social la rândul lor. Motivele includ
întotdeauna o valoare de natură socială care prezintă semnificație și indi că o apreciere. Valorile
atașate motivelor aparțin unui sistem simbolic comun, dar devin funcționale prin utilizarea lor de
către individ drept criterii de reglare a conduitei. Procesul motivațional de alegere între motive
concurente și de activare selectiv ă a unor comportamente, în funcție de ele, se identific ă astfel cu
cel al valoriz ării. Scopurilor formulate de individ „le sunt atașate valențe atribuite nemijlocit de
către el, dar definite social și adesea, sugerate de grupul de referinț ă deoarece, îi elaborarea actelor
de conduit ă, grupul intervine ca facto r de supradeterminare social ă care mediaz ă opțiunea valoric ă
a persoanei, aceasta având tendința de a adera la acele valori apte s ă-i mențin ă statusul în cadrul
grupului”, după cum afirm ă Pavelcu (1982). Grupul ofer ă termeni de comparație, este surs ă de
norme, atitudini și valori, standardele sale funcționând ca un sistem fundamental de referinț ă. Ca
urmare,din perspectiva social ă, esența adapt ării va consta în punerea de acord a atitudinilor,
valorilor și intereselor personale cu normele și interesel e grupului. Concilierea celor dou ă categorii

30
de interese constituie un indicator al adapt ării, care se exprim ă în prioritatea acordat ă motivelor ca
semnificație social ă. Acestea, interiorizate și devenite funcționale pentru subiectul uman, definesc
nivelul valoric al personalit ății sale, în leg ătură cu poziția individului în diverse grupuri de
apartenenț ă, semnificativ pentru nivelul adapt ării sale este un status social congruent, rezultat al
unor statusuri parțiale, echilibrate și concordante. Statusul soc ial congruent va conduce la
asumarea neconflictual ă a seturilor de roluri aferente. Lipsa de concordanț ă între rolurile
îndeplinite genereaz ă conflicte inter -rol dup ă cum discrepanța dintre prescripțiile rolului și
personalitatea individului care nu le poa te satisface, determin ă conflicte intra -rol. Tocmai de aceea,
exercitarea neconflictual ă a rolurilor prin punerea corect ă în funcțiune a drepturilor și datoriilor
asociate statusului social, devine o m ăsură a adapt ării individului (Lazaras,2011).
Teoriile psihanalitice consider ă conflictul intern ca fiind constitutiv ființei umane, o
expresie a contradicției dintre pulsiunile Sinelui și ap ărările Eului în concordanț ă cu restricțiile
impuse de Supra -eu, o permanent ă luptă între forțele reprima te și cele represive, după cum ne
spune Horney. Autoarea apreciaz ă că rezolvarea conflictelor interioare implic ă în mod necesar
recunoașterea contradicției și luarea unor decizii bazate pe deplina înțelegere a semnificației
propriei opțiuni. „ Existã dific ultăți inerente în recunoașterea și rezolvarea unui conflict, care pot
fi dep ășite în cadrul unui proces complex, derulat în interioritatea individului ca succesiune a patru
etape:
1. Conștientizarea dorințelor și sentimentelor
2. Evaluarea lor în funcție de un sistem propriu de valori, presupus ca fiind deja dezvoltat
3. Luarea deciziei în favoarea unei tendințe și renunțarea clar ă și conștient ă la cealalt ă
4. Asumarea r ăspunderii pentru decizia luatã, în sensul accept ării consecințelor care decurg
din ea.
Horney ne spune c ă: „individul bine adaptat, echilibrat emoțional, care se raporteaz ă la
mediu printr -un sistem atitudinal -valoric superior elaborat și stabil, se confrunt ă cu conflicte pe
care le tr ăiește într -o manier ă conștient ă”. O persoan ă normal ă chiar dac ă nu este conștient ă inițial
de conflictul intern, sub presiunea realit ății poate deveni; „normalitatea” conflictelor sale se refer ă
la disparitatea relativ redus ă dintre concluziile conflictuale, alegerea urmând s ă se fac ă între dou ă
moduri de acțiune, fiecare din ele realizabil în cadrul personalit ății sale bine integrate. Ca urmare,
individul poate s ă ajung ă la o decizie ce poate fi pus ă în practic ă, realist ă, chiar dac ă luarea ei este
adesea dificil ă și cere un anumit sacrificiu. Conflictele latente nerezolvate se exteriorizeaz ă adesea
în maniere deformate, prin tablouri simptomatice caracteristice unor dezordini ale caracterului și
conduitei -apatie și inerție, conformism și oportunism, indecizie și inconsecvenț ă, izolare, depresie
și anxietat e- trăsături caracteristice unei personalit ăți nevrotice (Horney,2010).

31
Abordarea sistemicã deschide largi perspective explicative privind procesul de adaptare.
Dacă se consider ă viața psihic ă drept expresia celei mai complexe adapt ări, mecanismele care stau
la baza funcțion ării și evoluției filo -și ontogenetic a sistemului psihic uman -autoorganizarea,
autoreglarea ,coordonarea selectivitatea antiredundant ă, modalit ățile antialeatorii -vor constitui
toate, implicit, și cele mai profunde și complexe mecanisme ale adapt ării.

2.2 Adaptabilitatea profesională a psihopedagogilor

Descrierea ocupație i:
Practicanții unei astfel de ocupații realizează cercetări asupra proceselor mentale, sociale, ale
persoanlor cu dizabilități, studiază comportamentele individuale și colective ale acestora, și aplică
cunoștințele dobândite la promovarea adaptării persoanelor cu diverse dizabilități pe plan social,
profesional, educativ.
Sarcini principale :
• Identifică problemele psihopedagogice (deficiențe de auz, văz, motorii), comportamentale și
diagnostichează tulburările, pe baza informațiilor obținute din interviul clinic, testelor psihologice
administrate, fișelor medicale ale clienților și lucrările de specialitate;
• Evaluează nevoile, limitele și potențialul copiilor, utilizând observația, examinarea documentelor
școlare și consultându -se cu părinții și cadrele didactice;
• Elaborează și implementează planuri individualizate de tratament;
• Evaluează eficiența terapiei, precizia și caracterul complet al diagnosticului, apoi ajustează planul
de intervenție terapeutică în funcție de necesități;
• Desfășoară activități de cercetare pentru a îmbunătăți metodele de diagnostic și tehnicile de
intervenție sau prevenție;
• Elaborează și implementează programe de orientare în carieră, programe de instruire
profesională, pentru persoanele cu diverse handicapuri;
• Consultă lucrări de specialitate sau alți specialiști pentru a identifica problemele, a formula
diagnosticul și a elabora planul de intervenție;
• Desfășoară activități de cercetare pentru a îmbunătăți metodele de diagnostic și tehnicile de
intervenție sau prevenție;
• Proiectează cursuri și programe adecvate pentru elevii cu cerințe educativ e speciale;
• Promovează înțelegerea procesului de dezvoltare a copilului și a relațiilor dintre acest proces,
comportament și învățare;

32
• Elaborează și implementează strategii instrucționale care răspund nevoilor copiilor cu cerințe
educative speciale(CES );
• Educă persoanele cu handicap sever pentru deprinderi de viață cotidiană, necesară
autoîngrijirii(igenă personală, hrană, siguranță, etc);
• Elaborează tehnici de intervievare, scale de evaluare și teste psihologice adecvate deficiențelor
existente;
• Consultă părinții, tutorii, profesorii, psihologii, asistenții sociali, psiholedagogi și alți specialiști
pentru elaborarea planurilor de intervenție;
• Colaborează cu alți specialiști din domeniu sau alte domenii (psihologie, medicină, sociologie)
pentru soluționarea eficientă a unor cazuri;
• Propune, dezvoltă și derulează diverse programe sau proiecte pe tema dezvoltării activității
educative, acceptării și integrării sociale și ocupaționale a persoanelor cu diverse handicapuri;
• Colaboraează cu partenerii și autoritățile publice pentru realizarea și desfășurarea acestor
programe;
Caracteristici de personalitate
• Practicantul unei astfel de ocupații ar trebui să fie o persoană orientată spre acțiune,
conștiincioasă și serioasă, riguroasă în realizarea sarcinilor. Capabilă de un bun echilibru
emoțional, ușurință în comunicare, nivel de sociabilitate ridicat.
Cele mai importante caracteristici, altele decât cunoștințe, deprinderi și abilități (Knowledge,
skiils, abilities -KSA) sunt: interesele , surse ale satisfacției profesionale și caracteristicile de
personalitate. (cf. http://www.cjraetm.ro/images/meserii/psihopedagog.pdf ) accesat 17.02.2019

2.3. Adaptabilitatea profesională a asistenților personali

Înscrierea în legislația noastră a ocupației de asistent personal face parte dintre măsurile
de protecție specială care sprijină asigurarea calității vieții și accesul persoanei cu handicap, cu
șanse egale la viața socială potrivit vârstei, sexului, facto rilor materiali, sociali și culturali proprii.
Potrivit legislației asistentul personal al persoanei cu handicap, este persoana care supraveghează,
acordă asistență și îngrijire copilului sau adultului cu handicap grav și asigură, în același timp,
condiții pentru implicarea persoanei cu handicap în activitate, în situații de viață reale, pentru
participare la viața comunității și exercitarea tuturor drepturilor cetățenești.

33
În înțelesul Legii nr. 448/2006, persoanele cu handicap sunt acele pers oane carora, datorita
unor afectiuni fizice, mentale sau senzoriale, le lipsesc abilitatile de a desfasura in mod normal
activitati cotidiene, necesitand masuri de protectie in sprijinul recuperarii, integrarii si incluziunii
sociale. Conform art. 35 din a ceeași lege, copilul cu handicap grav si persoana adulta cu handicap
grav are dreptul la un asistent personal, in baza evaluarii sociopsihomedicale (cf.
http://anpd.gov.ro/web/lege -nr-448-din-6-decembrie -2006 -republicata -privind -protectia -si-
promovarea -drepturilor -persoanelor -cu-handicap/ accesat la data de 26.05.2019).
.
Descrierea ocupație :
Practicanții unei astfel de ocupații supraveghează, acordă asistență și îngrijire copilului sau
adultului cu handicap grav, pe baza programului individual de recuperare și integrare socială a
persoanei cu handicap. Asistentul personal are în raport cu persoana cu handicap căreia îi acordă
supraveghere asistenta și îngrijire următoarele obligații:
a) să participe, odată la doi ani la instruirea organizata de angajator;
b) să semneze un angajament, ca act adițional la contractul individual de munca pri n care isi asuma
răspunderea de a realiza integral planul de recuperare pentru copilul cu handicap, respectiv planul
individual de servicii al persoanei adulte cu handicap grav;
c) să presteze pentru persoana cu handicap toate activitățile și serviciile p revăzute în contractul
individual de muncă, în fișa postului și în planul de recuperare pentru copilul cu handicap grav,
respectiv in programul individual de servicii al persoanei adulte cu handicap;
d) să trateze cu respect, bună -credință și înțelegere p ersoana cu handicap grav și să nu abuzeze
fizic, psihic sau moral de starea acesteia;
e) să comunice direcțiilor generale de asistenta sociala și protecția copilului județene, respectiv
locale ale municipiului Constanța, in termen de 48 ore de la luarea l a cunoștința, orice modificare
survenita in starea fizica psihica sau sociala a persoanei cu handicap grav si a oricăror situații de
natura sa modifice acordarea drepturilor prevăzute de lege.
Sarcini principale :
Această componentă cuprinde acele sarcini aferente unei ocupații care au cea mai mare
importanță pentru ocupația respectivă și permit diferențierea între o persoană cu performanțe
ridicate în profesia respectivă(expert) și o persoană cu performanțe reduse (novice).
• Realizează activități de îngri jire igienică a persoanei cu dizabilități precum și a camerei și
dependințelor;
• Învață persoanele cu dizabilități să realizeze activități precum curățenia locuinței, igiena
personală, hrănire;
• Realizează activități de monitorizare stării de sănătate și de administrare a medicației conform

34
prescripțiilor medicale;
• Asigură transportul persoanei dizabilitate în diferite locații;
• Pregătește hrana persoanei asistate ținând cont de prescripțiile recomandate de medic;
• Administrează alimentația și lichide le necesare conform unui program stabilit;
• Asistă beneficiarul în activitățile de relaxare, integrarea școlară sau profesională;
• Asistă persoana cu dizabilități să își dezvolte și să își antreneze deprinderile;
• Se consultă cu diferiți specialiști din echipa de îngrijire pentru a primi recomandările și a planifica
modalitatea de acordare a asistenței;
• Informează echipa de specialiști despre orice modificare a stării de sănătate a beneficiarului ;
• Asistă persoana cu dizabilități în relațiile cu auto ritățile, în protecția și exercitarea drepturilor
sale.

Caracteristici de personalitate

• Exercitarea ocupației de asistent personal al persoanei cu handicap grav poate fi realizată cu
succes de către persoane care manifestă înclinație spre activități ce presupun interacțiuni sociale,
orientare spre acțiune, toleranță facilă a situațiilor conflictuale; are un nivel crescut de
conștiinciozitate; corectitudine, seriozitate, exigență, meticulozitate, rigurozitate în realizarea
sarcinilor.
http://www.cjraetm.ro/images/meserii/asistent_personal_al_persoanei_cu_handicap.pdf accesat
16.02.2019
Avand in vedere prevederile art. 40 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si
promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicata, cu modificarile si completarile
ulterioare, precum si cele ale art. 29 din H.G. nr. 268/2007 de aprobare a Normelor metodologice
de aplicare ale Legii nr. 448/2006, serviciul public de asistenta sociala din cadrul primariei
efectueaza cont roale periodice asupra activităț ii asistentilor personali si prezinta semestrial un
raport consiliului local .
Verifică rile privind activitatea asistenților personali, efec tuate de către angajații cu atribuții
în domeniu din cadrul serviciului asistență socială și autoritate tutelară ale Primă riei municipiului
Constanța, vizează urmatoarele aspecte :
– modul in care sunt indeplinite obligatiile contractuale de catre asisten tul personal evaluarea
sociala atat a asistentului personal cat si a persoanei cu handicap grav, in vederea identificarii
nevoilor principale ale persoanei cu handicap legate de starea sa psiho -sociala problemele cu care
se confruntă asistentii personali i n desfasurarea concreta a activitatii lor satisfactia bolnavilor in
raport cu serviciile oferite de asistentii personali privind ingrijirea si supravegherea acordata

35
– cunoaș terea in dicațiilor menționate î n planul de recuperare pentru copil ul cu handicap grav,
respectiv î n planul individual de servicii al persoanei adulte cu handicap grav .
Tot semestri al, asistentul personal prezintă un raport de ac tivitate serviciului de asistență socială
și autoritate tutelară , cu privire la activitatea desfașurată și evoluția stă rii bolnavului.

2.4. Adaptabilitatea profesională a profesorilor din învățământul de masă

Descrierea ocupației :
Practicanții unei astfel de ocupații desfășoară activități de predare – învățare în conformitate
cu planul de învățământ și programa școlară. Profesorul își desfășoară majoritatea activităților în
sala de clasă, cabinet, laborator, atelier școlar,sală de sport etc. în funcție de materia predată /
specialitatea de bază.

Sarcini principale:
• Planifică, evaluează și revizuiește curricula, conținutul lecției, materialele didactice și metodele
de instruire.
• Selectează și utilizează manuale, materiale d idactice, echipamente / instrumente necesare lecției
și proiectelor didactice desfășurate la clasă.
• Stabilește obiectivele operaționale ale lecției în raport cu scopul vizat și în funcție de timpul de
instruire afectat.
• Stabilește conținutul activități i de învățare în conformitate cu programa școlară și cu manualele
alese și realizează proiectul didactic al lecției.
• Determină cerințele de pregătire ale elevilor, alege strategii didactice adecvate și crează situații
de interactive de învățare.
• Transmite informații cu caracter instructiv – educativ selectate și adaptate la obiectivele stabilite
în programă, precum și la posibilitățile de învățare și nivelul de pregătire al elevilor.
• Monitorizează și evaluează progresul elevilor și acordă califi cative.
• Organizează activitățile extracurriculare / planul de pregătire suplimentară a elevilor în raport cu
nevoile de dezvoltare ale acestora.
• Stabilește potențialul de excelență al elevilor și propune teme individuale de studiu pentru elevii
care ma nifestă interes față de materia predată.

36
• Verifică însușirea corectă de către elevi a informațiilor transmise prin administrarea de teste
orale,
scrise sau de performanță și analiza rezultatelor obținute.
• Revizuiește metodele și strategiile de învățare în raport cu progresul realizat de către elevi și
dezvoltă strategii alternative de învățare.

Caracteristici de personalitate

Exercitarea ocupației de p rofesor poate fi realizată cu succes de către persoane care:
manifestă o înclinație psihologică deosebită către lucrurile din afara propriei persoane, atenție
orientată către ambianța fizică și socială, ușurință în comunicare, sociabilitate. Au însușirea d e a
fi conștiincioase ; manifestă corectitudine, seriozitate, scrupulozitate. Comportamentele sunt
orientate spre scopuri clar delimitate, manifestă exigență, meticulozitate și rigurozitate în
realizarea sarcinilor prin conștientizarea regulilor.
http://www.cjraetm.ro/images/meserii/profesor.pdf accesat 16.02.2019
Angajații se confruntă cu o varietate de cerințe de muncă care plasează în prim plan
atributele personale, cum ar fi gradul în care aceștia pot să lucreze independent, să facă față
stresului și să interacționeze pozitiv cu colegii sau clienții. Studiem do vezile cu privire la
importanța acestor atribute de personalitate folosind strategii de cercetare destinate să răspundă la
trei întrebări fundamentale, printre care:
(a) cât de bine stau lucrurile angajaților asupra acestor atribute să prezică performanța locului de
muncă ?,
(b) ce tipuri de atribute caută angajatorii să evalueze în interviuri când se analizează solicitanții ?,
(c) ce tipuri de atribute sunt evaluate ca fiind importante pentru performanță într -o eșantionare
amplă a ocupațiilor din întrea ga economie americană?
https://journals.sagepub.com/doi/abs/10.1177/1745691614543972 accesat 11.02.2019
Rezumăm și integrăm rezultatele acestor trei strategii folosind dimensiunile de personalitate
Big Five ca un cadru organizatoric. Constatările noastre indică faptul că atributele personale legate
de conștiinciozitate și agreabilitate sunt importante pe ntru succesul multor locuri de muncă,
acoperind între nivelurile scăzute și înalte ale complexității locurilor de muncă, formării și
experienței necesare pentru a se califica pentru ocuparea forței de muncă. Strategiile conduc la
concluzii diferite cu priv ire la importanța relativă a stabilității emoționale și a
extraversiunii. Observăm implicațiile pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă,
intervențiile care vizează schimbarea poziției pe aceste atribute și pentru angajatori.

37
În cad rul comunicării organizaționale, personalitatea este luată în considerare a modului în
care o persoană se desfășoară la locul de muncă. Teoria personalității celor cinci factori cuprinde
cinci personalități diferite, care sunt după cum urmează: deschidere, conștiinciozitate,
extraversiune, agreabilitate și neuroticism. Deschiderea este originală și are
imaginație. Conștiinciozitatea este orientată spre obiectiv, cu dorința de a atinge. Extraversiunea
este sociabilă și este o persoană pozitivă din punct de v edere emoți onal. Agreabilitatea
(amabilitatea) este capacitatea unui lider să se adapt eze și ca lider să facă lucrurile necesare. Ultima
trăsătură de personalitate a fost neuroticismul, care este de obicei atunci când un lider tinde să fie
negativ emoțional și având nevoie de stabilitate.
Cercetarea concepută pentru a investiga efectele individuale ale trăsătur ilor de
personalitate Big Five asupra performanței muncii prin sondaje realizate de angajat și evaluările
de supraveghere a performanței muncii au implicat trăsături individuale în mai multe performanțe
de roluri de lucru. Un "rol de lucru" este definit ca responsabilitățile pe care individul le are în
timp ce lucrează. Au fost identificate nouă roluri de lucru, care pot fi clasificate în trei categorii
mai largi: competența (capacitatea unui lucrător de a -și îndeplini efectiv sarcinile de serviciu),
adapti vitatea (capacitatea lucrătorilor de a schimba strategiile de lucru ca răspuns la mediile de
lucru în schimbare) și proactivitatea (măsura în care un lucrător va depune eforturi spontane pentru
a schimba mediul de lucru). Aceste trei categorii de comportam ent pot fi direcționate spre trei
nivele diferite: fie individuale, de echipă sau de organizare, care conduc la cele nouă posibilități
diferite de performanță a rolului de lucru.

38

3.CERCETARE A APLICATIVĂ

3.1 Obiective și ipoteze

OBIECTIVE

Obiectivul principal al lucrării de față este să măsoare și să identifice dacă există diferențe
între cele trei categorii profesionale: psihopedagogi, asistenți personali și profesori din
învățământul liceal de masă. Persoanele cele mai afectate de condiția copiilor cu dizabi lități, sunt,
cu siguranță, părinții acestora, care datorită circumstanțelor devin asistenții personali ai propriilor
copii. Pe de altă parte, profesorii psihopedagogi se ocupă de educarea copiilor cu nevoi speciale,
în speță,elevii cu cerințe educative sp eciale. Pentru a vedea în ce măsură starea de sănatate a
copiilor/elevilor își pune amprenta asupra personalității părinților dar și asupra profesorilor
psihopedagogi,am realizat o cercetare aplicând chestionarul de personalitate Big -Five.Studiul își
propu ne să identifice diferențe la nivelul celor cinci suprafactori evaluati de chestionar dar și
nivelul de adaptabilitate profesională a persoanelor participante la cercetare și anume:30 asistenți
personali,angajați ai Serviciului Public de Asistență Socială din Constanța,30 de profesori
psihopedagogi ai Centrului Școlar Pentru Educație Incluzivă Albatros și 30 de profesori din
învățământul de masă de la Liceul Traian din Constanța.

Obiective secundare :

 Ne propunem să identificăm diferențe semnificative în ceea ce privește adaptabilitatea
profesională în funcție de vârstă, studii și categoria profesională din care fac parte
participanții la cercetarea noastră
 Identificarea unor diferențe semnificative în ceea ce privește trăsăturile de perso nalitate și
vârsta persoanelor chestionate
 Identificarea unei corelații directe în ceea ce privește trăsăturile de personalitate și nivelul de
adaptabilitatea profesională la cele trei categorii profesionale participante la cercetare

39
IPOTEZE

1.Se prezumă că există diferențe semnificative în ceea ce privește adaptabilitatea profesională la
cele trei categorii profesionale participante la cercetare
2.Se prezumă că există diferențe semnificative în ceea ce privește trăsăturile de personalitate în
funcție de nivelul studiilor absolvite de către participanții la cercetare
3. Se prezumă că există o corelație directă în ceea ce privește trăsăturile de personalitate și nivelul
de adaptabilitatea profesională la cele trei categorii profesionale participa nte la cercetare
4. Se prezumă că există diferențe semnificative în ceea ce privește adaptabilitatea profesională în
funcție de vârsta persoanelor care au participat la această cercetare
5. Se prezumă că există diferențe semnificative în ceea ce privește t răsăturile de personalitate în
funcție de vârsta persoanelor chestionate .

3.2 Metodologia cercetării

3.2.1.C hestionar Big Five

Scopul chestionarului FFPI și domeniile sale de aplicare
Chestionarul FFPI este destinat evaluării celor cinci suprafactori ai modelului Big Five
(Extraversiune, Stabilitate emoțională, Conștiinciozitate, Amabilitate și Autonomie). El conține
cinci scale, câte una pentru fiecare suprafactor. Fiecare scală are numele suprafactorul ui pe care îl
măsoară.Varianta în limba română a chestionarului FFPI poate fi folosită pentru diagnoza
personalității, scalele sale având o bună validitate relativă la construct și o consistență internă
ridicată. Nu au fost efectuate studii de validare pen tru utilizarea sa în scop de predicție.

Populația pentru care poate fi folosit chestionarul FFPI
Chestionarul FFPI a fost etalonat pe o populație non -clinică, formată din persoane cu vârsta
cuprinsă între 14 și 65 de ani. Au fost construite etaloane separate pentru bărbați și pentru femei.
Ele permit transformarea scorurilor brute ale scalelor în cote T. Sunt propuse i nterpretări ale
scorurilor mari și ale scorurilor mici (cărora le corespund cote T mai mari decât 60, respectiv, mai
mici decât 40). O măsurare mai precisă a suprafactorilor modelului Big Five decât cea realizată de
scalele chestionarului se poate obține c alculând scorurile suprafactorilor cu ajutorul unor ecuații
liniare în care intervin scorurile scalelor.

40
Atunci când un subiect obține scoruri mari (sau scoruri mici) la mai multe scale ale
chestionarului FFPI se recomandă să i se administreze chestionarul CP5F , care măsoară, de
asemenea, suprafactorii modelului Big Five, dar conține și o scală de evaluare a tendinței
subiectului de a răspunde la itemi în sensul dezirabilității sociale. În cazul în care subiectu l obține
scoruri mari sau scoruri mici la scala Dezirabilitate socială din CP5F ori dacă nu există
concordanță între scorurile scalelor cu același nume din cele două chestionare se va renunța la
interpretarea scorurilor scalelor.

Condițiile de util izare a chestionarului FFPI
Chestionarul se administrează individual sau colectiv, fără limită de timp.Persoana care
interpretează scorurile subiecților la chestionar trebuie să aibă studii de psihologie, pentru a putea
oferi explicații cu privire la posibilele efecte ale nivelurilor foarte ridicate sau foarte scăzute ale
suprafactorilor măsurați de FFPI . La administrarea chestionarului și la cotarea acestuia ea poate fi
ajutată de persoane care nu sunt psihologi, dar au cunoștințe despre testarea psihologică.

Descrierea chestio narului FFPI
Chestionarul constă din 100 de itemi. Aceștia sunt grupați în cinci scale. Fiecare scală este
alcătuită din 20 de itemi și are denumirea unuia dintre suprafactori. Din cauza faptului că scalele
nu sunt ortogonale între ele (între s corurile lor există corelații liniare semnificative la pragul
p=0,001), autorii chestionarului recomandă ca pentru evaluarea suprafactorilor modelului Big Five
să nu se utilizeze scorurile scalelor, ci să se calculeze scoruri ale suprafactorilor cu ajutorul a cinci
ecuații de regresie liniară multiplă, în care scorurile scalelor sunt variabilele independente.

Conținutul chestionarului FFPI
Chestionarul FFPI conține 100 de itemi, grupați în cinci scale, fiecare a câte 20 de itemi.
Repa rtizarea itemilor pe scale este indicată în Anexa 3.

Descrierea itemilor chestionarului FFPI
Chestionarul constă din 100 de itemi, fiecare având forma unei propoziții scurte și concrete.
Subiectul trebuie să aprecieze în ce măsură afirmația din fiecare item se potrivește persoanei pe
care o evaluează (care poate fi chiar propria persoană) și să răspundă cu una din variantele: „1 = i
se potrivește foarte puțin”, „2 = i se potrivește puțin”, „3 = i se potrivește cam pe jumătate”, „4 =
i se potrivește mult” și „5 = i se potrivește foarte mult”.

41
Constructele măsurate de chestionarul FFPI
Nici în teza de doctorat a principalei autoare a chestionarului FFPI (Hendriks, 1997) și nici
în Manualul FFPI (Hendriks, Hofstee, de Raad, Angleitner, 1996) nu figurează definiții ale
suprafactorilor evaluați de FFPI și nu sunt propuse interpretări ale scorurilor scalelor.
Pentru a deduce semnificația suprafactorilor, au fost prelucrate prin analiză factorială, p entru
fiecare scală în parte, răspunsurile date la itemi de 115 studenți. Au fost grupați itemii care aveau
cea mai mare saturație în același factor și apoi s -a analizat conținutul fiecărei grupe. S -a ajuns
astfel la următoarele interpretări ale scorurilor scalelor:
 pentru scala Extraversiune :
Scor mare : Se simte bine în societate. Participă activ la distracții. Îi place să vorbească. Stabilește
cu ușurință contacte cu alții.
Scor mic : Se izolează de ceilalți. Este tăcut.
 pentru scala Amabilitate :
Scor mare : Manifestă interes pentru cei din jur. Respectă părerile și drepturile celorlalți. Încearcă
să se afle în relații bune cu ceilalți.
Scor mic : Îl interesează doar propria persoană. Se străduiește să atragă atenția asupra sa. Vrea să –
și impună punctul de vedere. Îi deranjează pe cei din jur.
 pentru scala Conștiinciozitate :
Scor mare : Respectă normele și regulile. Este ordonat. Își planifică acțiunile. Se străduiește să facă
totul bine. Este o persoană de încredere.
Scor mic : Este nonconformist. Înce pe acțiuni fără a se gândi la ce servesc și cum se vor termina.
Nu se încadrează în termenele fixate.
 pentru scala Stabilitate emoțională :
Scor mare : Gândește pozitiv. Este optimist. Își controlează emoțiile. Are încredere în forțele
proprii.
Scor mic : Își face griji pentru orice. Este mereu neliniștit. În situații stresante se pierde.
 pentru scala Autonomie :
Scor mare : Acționează altfel decât ceilalți. Este creativ. Nu se lasă condus de alții.
Scor mic : Nu are păreri proprii. Acceptă orice i se spu ne. Poate fi manevrat cu uș urință.

42

3.2.2.C hestionar adaptabilitate profesională

O persoanã definitã de adaptabilitate și flexibilitate schimbã metoda de lucru sau
abordarea când este necesar,pentru a atinge un obiectiv sau pentru a îndeplini o sarcinã de lucru.De
asemenea,ajusteazã stilul sau modul de lucru în funcție de fiecare sit uație în
parte.Comportamentele care demonstreazã cã o persoanã deține aceastã calitate sunt:
 adaptarea cu ușurințã la schimbãrile din mediul de lucru
 acceptarea de noi provocãri
 reacții bune și rapide la schimbãri de prioritãți și sarcini
 recunoașterea mer itelor celorlalți și a abordãrilor diverse de lucru
 modificarea propriului comportament pentru a îndeplini așteptãrile celor din jur.
Pentru a elabora instrumentul corespunzãtor scopului propus am efectuat observații asupra
categoriei profesionale și pornind de la premisa conform cãreia persoanele angajate ca asistenți
personali dau dovadã de un nivel ridicat de adaptabilitate,am alcãtuit un chestionar cu 30 de
întrebãri închise,pe scala Likert cu 5 variante de rãspuns.Scorarea rãspunsu rilor la fiecare item este
urmãtoarea:
a) niciodatã/foarte rar 1
b) rareori 2
c )uneori 3
d) deseori 4
e) întotdeauna 5
În cazul itemilor 7,8,13, 14,16,18,20,21,24,25,26,29 scorarea se va face de la 5 la 1.
Lista comportamentelor observabile cu itemii corespunzãtori este:
Reacții bune la schimbãri item 1,4,16,24
Autocontrol item 3,10,13,14,25,30
Acceptare de noi provocãri item 2,6,15,28
Siguranțã,încredere în forțe proprii item 2,5,7,11,12,17,22,27,29
Flexibilitate item 5,8,19,20,26
Empatie,toleranțã item 9,20,21,25

43
Etapa inițialã a unei analize de date presupune calcularea statisticilor și construirea de
diagrame care descriu forma distribuției scorurilor.Testele statistice se bazeazã pe presupuneri; o
presupunere comunã este aceea cã scorurile pentru o variabilã su nt distribuite normal,sub formã
de clopot.Analizarea distribuției scorurilor detecteazã abaterile de la forma idealã,fapt des întâlnit
în analiza datelor psihologice.Distribuțiile puternic asimetrice( stânga sau dreapta) pot afecta
impactul testului și anu me capacitatea acestuia de a oferi rezultate semnificative statistic.În urma
introducerii scorurilor rezultate dupã aplicarea chestionarului 1,au rezultat urmãtoarele :
Calcul ăm cota z Skewness pentru verificarea normalitãții apoi a m selectat valor i cât mai
apropiate de 0,dar care nu depãșesc 1,96,și am alcãtuit chestionarul 2 cu 16 itemi corespunzãtori.
 Alpha Cronbach este 0,691 ,ceea ce aratã o consistențã a întrebãrilor chestionarului,adicã
persoanele care au completat chestionarul au înțeles sen sul întrebãrilor;valorile normale
se încadreazã între 0,6 -0,9.

Reliability Statistics
Cronbach's Alpha N of Items
,691 16

Tabel 3.2.1

 Split -half: testarea primei jumãtãți cu cea de a doua în ceea ce privește consistența
întrebãrilor
Coeficientul Spearman -Brown este 0,616 > 0,6 (valori normale 0,6 -0,9 ).
Din analiza coeficientului Alpha Cronbach a pãrților chestionarului,observãm cã a doua parte a
fost înțeleasã mai bine decât prima (α 2=0,607 ;α 1=0,517 ).
 Corelația test -retest ,conform norului de puncte de mai jos,este pozitivã semnificativ
statistic,ceea ce înseamnã ca persoanele chestionate,test 1 și test 2 și -au pãstrat
rãspunsurile(pãrerile).

fig.3.2.2 -norul de puncte

44

 Scorurile obținute la cea de -a doua testare,aranjate în ordine crescãtoare,sunt:
37 40 44 44 44 45 46 46 46 47
47 47 48 49 51 52 52 52 52 53
53 53 54 55 56 56 62 65 68 68
a. în intervalul [16 -37] – 1 subiect 3,33%
b. în intervalul [38 -59] -25 subiecți 83,33%
c. în intervalul [60 -80] – 4 subiecți 13,33%

3.2.3. Eșantioane participanți

Cercetarea și colectarea datelor s -a desfășurat în perioada 2018 -2019 ,în municipiul
Constanța. La cercetare au fost implicate 90 de persoane,toate de gen feminin, cu vârste cuprinse
între 31 -58 ani și care au fost informate, înainte de a participa de prelucrarea datelor și a
informațiilor cu caracter personal personale doar in baza acordului acestora, dat in mod lib er prin
declararea informatiilor personale in momentul utilizarii formularelor de chestionare.
La ora actuală, atât în România, cât și la nivelul întregii Uniuni Europene, precum și la
nivelul altor state ce găzduiesc diverse companii care ofer ă produse și/sau servicii destinate, printre
altele, resortisanților Uniunii Europene, există o preocupare, din ce în ce mai mare, cu privire la
intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 679/27.04.2016 privind protecția persoanelor fizice în
ceea ce priveșt e prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date
(act normativ cunoscut în mass – media sub denumirea GDPR – General Data Protection
Regulation). În vederea evitării, sau cel puțin a reducerii riscului producerii unei eventuale
încălcări și aplicării unei sancțiuni corespunzătoare, este necesară familiarizarea tuturor
persoanelor implicate în prelucrarea datelor cu caracter personal cu regulile prescrise de GDPR.
Toate persoanele participante și -au dat acordul referitor la cele menționate mai sus.

Eșantionul A :este alcătuit din 30 de profesori psihopedagogi, gen feminin, din mediul
urban, cu vârste cuprinse între 33-53 de ani , absolvenți de studii superioare( licență, master) și care
lucrează ca profesori psihopedagogi, în prezent la Centrul Școlar Pentru Educație Incluzivă
Albatros, Constanța.

45
Eșantionul B : este format din 30 de persoane de gen feminin,din mediul urban, cu vârste
cuprinse între 37 -58 de ani , dintre acestea 2 sunt ab solvenți de studii superioare(licență) iar 28
absolvenți de studii medii și care,în prezent, au statutul de asistenți personali îngrijire persoană cu
handicap, angajați ai Serviciului Public de Asistență Socială din Constanța .
Eșantionul C: cuprinde 30 de persoane, toate de gen feminin, din mediul urban, cu vârste
cuprinse între 31 -52 de ani, absolvenți de studii superioare( licență, master) și care lucrează ca
profesori în învățământul de masă, în prezent la Liceul Teoretic „Traian” din Cons tanța.

46

4. ANALIZA DATELOR

În urma aplicării celor două chestionare, conform instructiunilor prevăzute în manual, se
trece la analiza cantitativă a rezultatelor subiecților. Scorurile obținute de subiecți au fost introduse
în baza de date creată prin programul SPSS și folosită în prezenta cercetare.
Legendă : A=psihopedago gi
B=asistenți personali
C=profesori învățământ de masă
Studii : 1=medii
2=superioare
Vârstă : I=31 -45 ani
II=46 -58 ani

Ipoteza 1
Se prezumă că există diferențe semnificative în ceea ce privește adaptabilitatea
profesională la cele trei categorii profesionale participante la cercetare.
După cum se observă în tabelul de mai jos există o diferență semnificativă în ceea ce privește
mediile celor trei eșantioane, scorul cel mai ridicat de adaptabilitatea profesională este cel al
profesorilor psihopedagogi și cel mai scăzut la eșantionul prof esorilor din învățământul de masă.

Descriptives

N Mean Std.
Deviat
ion Std.
Error 95%
Confidence
Interval for
Mean Minimum Maximum
Lower
Bound Upper
Bound
adaptabilitate_
profesionala pshopedagogi 30 56,30 6,007 1,097 54,06 58,54 46 67
asistenti personali 30 53,60 5,823 1,063 51,43 55,77 45 66
profesori inv. de masa 30 50,87 5,138 ,938 48,95 52,79 42 60
Total 90 53,59 6,032 ,636 52,33 54,85 42 67

Tabel 4.1 -indici statistici de start variabila adaptabilitate profesională

47

ANOVA
Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
adaptabilitate_profesionala Between Groups 442,822 2 221,411 6,892 ,002
Within Groups 2794,967 87 32,126
Total 3237,789 89

Tabel 4.2 – one-way Anova

Exercitarea ocupației de asistent personal al persoanei cu handicap grav poate fi realizată cu
succes de către persoane care manifestă înclinație spre activități ce presupun interacțiuni sociale,
orientare spre acțiune, toleranță facilă a situațiilor conflictuale; are un nivel crescut de
conștiinciozitate; corectitudine, seriozitate, exigență, meticulozitate, rigurozitate în realizarea
sarcinilor. Deoarece aceștia activează în domeniul asistenței sociale, se prezum ă cã au calit ăți
specifice și mai ales necesare în ceea ce privește îngrijirea persoanelor cu nevoi speciale. Criteriile
de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale asistentului personal sunt:
1. Gradul de realizare a atribuțiilor de serviciu prev ăzute în fișa postului(55% din punctaj)
2. Asumarea responsabilit ății, disciplin ă, disponibilitate la efort suplimentar(20% din punctaj)
3. Adaptarea la complexitatea muncii , inițiativ ă, creativitate(15% din punctaj)
4. Adap tabilitate la situații neprev ăzute, prezenț ă de spirit, spontaneitate(10% din punctaj).
Aceste fișe de evaluare se întocmesc din 6 în 6 luni de cãtre inspectorii serviciului de
asistenț ă social ă din cadrul SPAS Constanța. Deoarece ponderea ultimelor douã criterii de evaluare
reprezint ă un sfert din punctajul final, se prezumă că există un nivel ridicat de adaptabilitate la
asistenții personali.
O persoană definită de adaptabilitate și flexibilitate schimbă metoda de lucru sau abordarea
când este necesar, pentru a atinge un obiectiv sau pentru a îndeplini o sarcină de lucru. De
asemenea, ajusteazã stilul sau modul de lucru în funcție de fiecare situație în parte.
Literatura de specialitate arată că marea majoritate a modelelor observabile de adaptare la
mediu sunt destul de stabile, constante și independente de vârsta. „Cu toate acestea pe masura
avansării in vârstă, schimbările în starea sănătății, schimbările de roluri și sta tute sociale, precipită
în mod considerabil modificarea în timp a mecanismelor de adaptare ale oamenilor. Putem spune
că există atât constanța cât și schimbarea personalității pe durata ciclului vieții” (Cox 1993).

48
Din analiza tabelului de multiple comparații observăm că avem o diferență semnificativă
între psihopedagogi și profesori în învățământul de masă la un prag de semnificație p=0,001 in
sensul că psihopedagogii au o adaptabilitate mai mare față de profesorii învățământul de masă.
Ipoteza se confirmă.

Multiple Comparisons
Tukey HSD
Dependent Variable (I) profesia (J) profesia Mean
Difference
(I-J) Std.
Error Sig. 95% Confidence
Interval
Lower
Bound Upper
Bound
adaptabilitate_profesionala pshopedagogi asistenti
personali 2,700 1,463 ,161 -,79 6,19
profesori inv. de
masa 5,433* 1,463 ,001 1,94 8,92
asistenti
personali pshopedagogi -2,700 1,463 ,161 -6,19 ,79
profesori inv. de
masa 2,733 1,463 ,154 -,76 6,22
profesori inv. de
masa pshopedagogi -5,433* 1,463 ,001 -8,92 -1,94
asistenti
personali -2,733 1,463 ,154 -6,22 ,76
*. The mean difference is significant at the 0.05 level.

Tabel 4.3 -tabelul de multiple comparații

Există numeroase meta -analize care demonstrează validitatea trăsăturilor de personalitate ca
predictori ai performanței. Modelul Big -Five însumează cei mai buni predictori ai performanței
din aria trăsăturilor de personalitate, conștiinciozitatea fiind cel mai eficient dintre cei 5 factori
pentru predicția performanței.
O serie de studii au descoperit un rezultat negativ asocierea dintre neuroticism și succesul
extrinsec. Rawls și Rawls (1968) a constatat că „directori de succes și fără suc ces (în termeni de
salariul și tipul de slujbă) diferă semnificativ de nivelurile de acceptare de sine (neuroticism scăzut)
într-un studiu transversal timpuriu”. Încredere în sine (din nou, neuroticismul scăzut) a fost asociat
cu un nivel de ocupare mai ri dicat și niveluri de locuri de muncă (efectul din urmă a fost observat
doar pentru femei) în două examinări transversale ale personalității și succesului carierei în Marea
Marea Britanie (Melamed, 1996a, 1996b). Studiile longitudinale ale relațiilor de succes ale
personalității dau dovadă și mai puternică a efectelor de neuroticism privind succesul carierei
extrinseci. În cazul salariilor, încrederea estimată de sine stătea într -un eșantion de absolvenți de

49
MBA 5 și apoi La 20 de ani de la colectarea dat elor personale originale (Harrell, 1969;Harrell &
Alpert, 1989). În cele din urmă, evaluările clinice ale "personalității explozive" (neuroticism
ridicat) au fost corelate negativ cu statutul ocupațional adulților într -un studiu longitudinal
examinând efec tele variabilelor de personalitate de -a lungul cursului de viață (Caspi, Elder & Bem,
1987).

Figura 4.1 –mediile pe cala adaptabilității la cele trei eșantioane

Descriptives
N Mean Std.
Deviation Std.
Error 95% Confidence
Interval for Mean Mini
mum Maxi
mum
Lower
Bound Upper
Bound
autonomie pshopedagogi 30 72,27 11,782 2,151 67,87 76,67 40 91
asistenti personali 30 72,60 10,264 1,874 68,77 76,43 54 93
profesori inv. de masa 30 73,53 5,264 ,961 71,57 75,50 57 84
Total 90 72,80 9,428 ,994 70,83 74,77 40 93

Tabel 4.4 – indici descriptivi pe scala autonomie

Alte cercetări au avut ca obiectiv identificarea legăturilor dintre autonomie și starea de
sănătate. Rezultatele lor au arătat că, în general, persoanele care suferă de agorafobie sau de
tulburări de alimentație (bulimie ori anorexie) și cele dependente de tutun sau de alcool au un nivel
scăzut al autonomiei personale. Chou a găsit corelații semnificative, la adolescenți, între
simptomatologia depresivă și trei dimensiuni ale autonomiei emoționale. Au existat unele
încercări de a explica sănătatea mai bună a persoanelor cu o autonomie dezvoltată prin faptul că
acestea au un stil de viață mai sănătos decât cele cu o autonomie redus. Conform rezultatelor
obținute de D. Franken în urma investigării a 1800 de subiecți, „persoanele cu un nivel înalt al

50
autonomiei, comparativ cu celelalte, sunt mai implicate social, mai vesele, mai calme , mai
generoase, mai tolerante, mai asertive, au un autocontrol mai puternic și mai multă încredere în
sine, manifestă mai puține simptome de anxietate, de depresie, de răzvrătire, au mai puține
probleme maritale, sunt mai rezistente la stres și au o alime ntație mai săracă în calorii”.

Concluzie :
după cum reiese din profilul ocupațional al psihopedagogului dar și al asistentului personal ,
practicanții acestor două meserii sunt definiți ca fiind: „ persoane orientat e spre acțiune,
conștiincioas e și serioas e, riguroas e în realizarea sarcinilor. Capabil e de un bun echilibru
emoțional, ușurință în comunicare, nivel de sociabilitate ridicat ”. Scorurile ridicate ob ținute de
primele două eșantioane participante la cercetarea noastră confirmă nivelul ri dicat de
adaptabilitate profesională al acestora, deci ipoteza se confirmă.

Ipoteza 2
Se prezumă că există diferențe semnificative în ceea ce prive sc trăsăturile de personalitate în
funcție de nivelul studiilor absolvite de către participanții la cercetar e

Există numeroase meta -analize care demonstrează validitatea trăsăturilor de personalitate ca
predictori ai performanței. Modelul Big -Five însumează cei mai buni predictori ai performanței
din aria trăsăturilor de personalitate, conștiinciozitatea fiind cel mai eficient dintre cei 5 factori
pentru predicția performanței. Relația dintre conștiinciozitate și performanță are cea mai mare
stabilitate deoarece a fost identificată în toate domeniile de activitate. Conștiinciozitatea își
exercită efectul asupra performanței prin diverse mecanisme, cum ar fi perseverența și angajament
față de obiective (Fong și Tosi, 2007). Barrick, Mount și Judge (1991) au identificat 2 factori ai
modelului Big -Five ca având corelații suficient de puterni ce pentru a fi predictori valizi ai
performanței. Cercetările lor arată că factorul conștiinciozitate explică 22% din varianța
performanței, iar extroversiunea explică 13 %. Hurtz și Donovan (2000) au obținut rezultate
similare, conștiinciozitatea având un coeficient de 0.22. Ei au utilizat în cercetare atât evaluarea
performanței contextuale cât și a performanței în sarcini specifice (Hurtz și Donovan cit. în Hogan
și Holland, 2001). Tett, Jackson și Rothstein (1991, apud Hogan și Holland, 2001) au identif icat
toți factorii modelului Big -Five ca având forță predictivă pentru performanță, de la extroversiune
(0.16) la agreabilitate (0.33). Extroversiunea este un predictor bun pentru performanța în joburi
ca reprezentant de vânzări sau manager și pentru perfo rmanța în traininguri (Barrick și Mount,
1991). Dalton și Wilson (2000), într -o cercetare efectuată pe 21 de manageri care lucrează în altă

51
țară decât cea de origine, au identificat o corelație de 0.47 între conștiinciozitate și performanța
generală. Expli cația dată de cercetători acestor rezultate ar fi că factorul conștiinciozitate descrie
comportamente responsabile și agreabile, comportamente asociate conducerii eficiente (Dalton și
Wilson, 2000).
Cu toate acestea, o meta -analiză recentă a stabil it o relație negativă între neuroticism și
performanța locului de muncă (Salgado,1997). Pentru că este de imaginat că performanța este una
dintre cele mai multe factorii determinanți ai rezultatelor carierei externe (salariul, nivelul de
ocupare și complex itatea, statutul ocupațional), o parte a influenței neuroticismului asupra
fenomenelor extrinsece succesul poate să apară indirect prin influența neuroticismului asupra
locului de muncă performanță.

Group Statistics
studii N Mean Std. Deviation Std. Error Mean
extraversie medii 27 70,81 9,845 1,895
superioare 63 72,56 9,442 1,190
amabilitate medii 27 80,30 8,543 1,644
superioare 63 78,32 9,301 1,172
constiiciozitate medii 27 78,74 10,083 1,940
superioare 63 74,51 8,962 1,129
stabilitate_emotionala medii 27 66,33 9,336 1,797
superioare 63 69,14 8,006 1,009
autonomie medii 27 72,04 9,309 1,791
superioare 63 73,13 9,533 1,201
adaptabilitate_profesiona
la medii 27 53,30 5,594 1,077
superioare 63 53,71 6,249 ,787

Tabel 4.5 -indici de start pe cele 6 scale măsurate

Există numeroase meta -analize care demonstrează validitatea trăsăturilor de personalitate ca
predictori ai performanței. Modelul Big -Five însumează cei mai buni predi ctori ai performanței
din aria trăsăturilor de personalitate, conștiinciozitatea fiind cel mai eficient dintre cei 5 factori
pentru predicția performanței. Relația dintre conștiinciozitate și performanță are cea mai mare
stabilitate deoarece a fost identif icată în toate domeniile de activitate .

52

Independent Samples Test
Levene's
Test for
Equality of
Variances t-test for Equality of Means
F Sig. t df Sig.
(2-
tailed
) Mean
Differenc
e Std. Error
Differenc
e 95%
Confidence
Interval of the
Difference
Lowe
r Uppe
r
extraversie Equal
variance
s
assumed ,009 ,92
3 -,791 88 ,431 -1,741 2,200 –
6,112 2,631
Equal
variance
s not
assumed
-,778 47,44
7 ,440 -1,741 2,237 –
6,240 2,759
amabilitate Equal
variance
s
assumed ,395 ,53
1 ,947 88 ,346 1,979 2,089 –
2,174 6,131
Equal
variance
s not
assumed
,980 53,35
1 ,331 1,979 2,019 –
2,070 6,028
constiiciozitate Equal
variance
s
assumed 1,77
7 ,18
6 1,97
7 88 ,051 4,233 2,141 -,022 8,487
Equal
variance
s not
assumed
1,88
5 44,45
1 ,066 4,233 2,245 -,290 8,756
stabilitate_emotionala Equal
variance
s
assumed ,385 ,53
7 –
1,45
1 88 ,150 -2,810 1,937 –
6,659 1,040
Equal
variance
s not
assumed –
1,36
4 43,17
3 ,180 -2,810 2,060 –
6,964 1,345
autonomie Equal
variance
s
assumed ,103 ,74
9 -,500 88 ,618 -1,090 2,178 –
5,418 3,238
Equal
variance
s not
assumed
-,505 50,36
1 ,616 -1,090 2,157 –
5,421 3,241
adaptabilitate_profesional
a Equal
variance
s
assumed 1,55
6 ,21
6 -,300 88 ,765 -,418 1,395 –
3,189 2,353
Equal
variance
s not
assumed
-,313 54,68
4 ,755 -,418 1,334 –
3,091 2,255

Tabel 4.6 – valorile testului t pentru eșantioane independente

53

Din analiza testului t pentru esantioane independente reiese ca exista diferente semnificative
in ceea ce priveste constiinciozitatea la persoanele cu studii medii si superioare. Persoanele cu
studii medii sunt mai constiinciosi decat cele cu studii superioare .
Conștiinciozitatea prezice o satisfacție în ceea ce privește jobul și venitul mai mare (Judge ,
Higgins, Thoresen și Barrick 1999). În studiile privind performanța în muncă această dimensiune
apare ca un predictor valid pentru mai multe categorii de job -uri. (Barrick și Mount, 1991).
Lounsbury și colaboratorii săi (2003) au identificat o corelaie d e 0.26 între conștiinciozitate și
satisfacția în muncă. Deschiderea spre experiență este unul din cei mai greu de descris factori
deoarece nu corespunde limbajului uzual. Se pare că scorurile mari la aceste factor conduc la o
nevoie mai mare de dezvoltare personală (Schmutte și Ryff 1997), persoanele din această categorie
găsind mai ușor soluții inteligente la problemele de la locul de muncă. (George și Zhou 2001).
Această dimensiune este importantă în prezicerea performanței în domeniul formărilor (Barrick și
Mount, 1991). Ones și Viswersvaran (1997) arată că că deschiderea se află în relație cu relațiile
interpersonale, competențele de comunicare și cunoștințele specifice postului.

Figura 4.2 -distribuția scorurilor pe scala extraversie

O altă constatare interesantă a fost legătura dintre afecțiunea extr overtă și cea pozitivă.
Comportamentele extraverte includ acționarea tulburător, asertiv, aventuros și de ieșire. În scopul
acestui studiu, efectul pozitiv este definit ca experiențe ale emoțiilor fericite și plăcute. Acest
studiu a investigat efectele acțiunii într -un mod care contravine naturii dispuse a unei persoane.
Cu alte cuvint e, studiul s -a axat pe avantajele și neajunsurile introvertilor (oameni care sunt timizi,
inhibați social și non -agresivi) care acționează extravertiți, iar extravertitele acționează introvertit.
După ce a acționat extravertit, experiența introvertită a af ectării pozitive a crescut, în timp ce
extraverții păreau că au un nivel mai scăzut de afectare pozitivă și au suferit de fenomenul de

54
epuizare a ego -ului. Eroarea epuizării sau oboseala cognitivă este folosirea energiei cuiva pentru
a acționa în mod desch is într -un mod contrar dispoziției interioare a cuiva. Când oamenii
acționează într -un mod contrar, ei deviază cea mai mare, dacă nu toate, energia (cognitivă) spre
reglementarea acestui stil străin de comportament și atitudini. Deoarece toată energia disp onibilă
este folosită pentru a menține acest comportament contrar, rezultatul este o incapacitate de a utiliza
orice energie pentru a lua decizii importante sau dificile, pentru a planifica viitorul, pentru a
controla sau a reglementa emoțiile sau pentru a efectua eficient alte sarcini cognitive.

Figura 4.3 -distribuția scorurilor pe scala conștiinciozitate

Deoarece cercetările relativ puține au considerat relațiile dintre modelul 5 -factor de
personalitate și succesul extrinsec, cercetarea rezumând relațiile de personalitate cu rezultatele
relevante pentru noi modelul succesului extins (venitul și statutul ocupațional) vor fi luate în
considerare simultan.
Concluzie:
Analiza datelor relevă diferențe semnificative în ceea ce privește conștiinciozitatea,
persoanele cu studii medii sunt mai conștiincioase decât cele cu studii superioare. Având în vedere
că dintre toți indicatorii modelului Big Five, fațetele Conștiincio zitații sunt probabil cel mai
puternic legate, în multe studii, de motivație și de diversele incidențe comportamentale și că
persoanele cu studii medii (27) aparțin eșantionului B -asistenți personali – putem spune că
motivația profesională ridicată este d atorată factorului emoțional ce decurge din „obiectul
muncii”și anume, propriul copil. Putem spune că astfel, ipoteza se confirmă.

55
3. Se prezumă că există o corelație directă în ceea ce priv esc trăsăturile de personalitate și
nivelul de adaptabilitatea profesională la cele trei categorii profesionale participante la
cercetare
După cum se poate observa în tabelul de mai jos, există o corelație directă în ceea ce privește
trăsăturile de personalitate și nivelul de adaptabilitate al participanților la cercetarea noastră.

Correlations
extraversie amabilitate constiiciozitate stabilitate_em
otionala autonomie adaptabilitate_
profesionala
extraversie Pearson Correlation 1 ,362** ,313** ,404** ,352** ,255*
Sig. (2 -tailed) ,000 ,003 ,000 ,001 ,015
N 90 90 90 90 90 90
amabilitate Pearson Correlation ,362** 1 ,538** ,267* ,410** ,113
Sig. (2 -tailed) ,000 ,000 ,011 ,000 ,287
N 90 90 90 90 90 90
constiiciozitate Pearson Correlation ,313** ,538** 1 ,391** ,403** ,147
Sig. (2 -tailed) ,003 ,000 ,000 ,000 ,165
N 90 90 90 90 90 90
stabilitate_emotionala Pearson Correlation ,404** ,267* ,391** 1 ,483** ,135
Sig. (2 -tailed) ,000 ,011 ,000 ,000 ,203
N 90 90 90 90 90 90
autonomie Pearson Correlation ,352** ,410** ,403** ,483** 1 ,192
Sig. (2 -tailed) ,001 ,000 ,000 ,000 ,070
N 90 90 90 90 90 90
adaptabilitate_profesionala Pearson Correlation ,255* ,113 ,147 ,135 ,192 1
Sig. (2 -tailed) ,015 ,287 ,165 ,203 ,070
N 90 90 90 90 90 90
**. Correlation is significant at the 0.01 level (2 -tailed).
*. Correlation is significant at the 0.05 level (2 -tailed).

Tabel 4.7 – tabel corelații la cele 6 scale măsurate

Numeroși cercetători au fost preocupați să afle cum corelează fiecare din cele 5 dimensiuni
ale modelului cu diferite constructe psihologice. Relația modelului Big Five cu valorile (definite
ca fiind acele scopuri trans -situaționale care alcătuiesc un set de principii care variază ca
importanță în ghidarea vieții oamenilor) a vizat valorile definite de Schwartz (Schwartz 1994):
universalism, binefacere, tradiție, conformism, securitate, putere, realizare, hedonism, stimulare și
autodirecționare . Analiza dat elor a dezvăluit că extroversiunea corelează pozitiv cu realizarea,
stimularea, hedonismul și negativ cu valorile tradiționale. De asemenea, agreabilitatea corelează

56
pozitiv cu binefacere, tradiția și în mică măsură cu conformismul și negativ cu puterea, r ealizarea,
hedonismul și auto -direcționarea. Conștiinciozitatea corelează pozitiv cu realizarea, conformismul
și securitatea. Nevrozismul tinde să coreleze negativ cu binefacerea, tradiția și conformismul. În
timp ce deschiderea corelează pozitiv cu univer salismul, autodirecționarea stimularea și negativ
cu conformismul, securitatea și tradiția. (Roccas, Sagivm, Schwartz și alții.2002).
Conștiinciozitatea își exercită efectul asupra performanței prin diverse mecanisme, cum ar fi
perseverența și angajament f ață de obiective (Fong și Tosi, 2007). Barrick, Mount și Judge (1991)
au identificat 2 factori ai modelului Big -Five ca având corelații suficient de puternice pentru a fi
predictori valizi ai performanței. Cercetările lor arată că factorul conștiinciozitat e explică 22% din
varianța performanței, iar extroversiunea explică 13 %. Hurtz și Donovan (2000) au obținut
rezultate similare, conștiinciozitatea având un coeficient de 0.22. Ei au utilizat în cercetare atât
evaluarea performanței contextuale cât și a pe rformanței în sarcini specifice (Hurtz și Donovan cit.
în Hogan și Holland, 2001). Tett, Jackson și Rothstein (1991, apud Hogan și Holland, 2001) au
identificat toți factorii modelului Big -Five ca având forță predictivă pentru performanță, de la
extroversi une (0.16) la agreabilitate (0.33). Extroversiunea este un predictor bun pentru
performanța în joburi ca reprezentant de vânzări sau manager și pentru performanța în traininguri
(Barrick și Mount, 1991) .

N Mean Std.
Deviati
on Std.
Error 95% Confidence
Interval for Mean Mini
mum Maxi
mum
Lower
Bound Upper
Bound
extraversie pshopedagogi 30 72,57 9,648 1,761 68,96 76,17 54 87
asistenti personali 30 70,93 9,808 1,791 67,27 74,60 52 87
profesori inv. de masa 30 72,60 9,398 1,716 69,09 76,11 55 89
Total 90 72,03 9,543 1,006 70,03 74,03 52 89

Tabel 4.8 – media eșantioanelor pe scala extraversie

Extravertul apare sociabil, se simte în largul său printre oameni și grupuri mari, este
afirmativ, activ, vorbăreț; îi plac lucrurile emoționante, stimulative, are o dispoziție în general
veselă, energică și optimistă. În cultura americană de exemplu, prototipul extravertului este
vânzătorul, comerciantul, întreprinzător ul. Introversia apare delimitată mai ales prin raportare la
comportamentul extravert – ca lipsă a extraversiei; individul este rezervat, dar nu neprietenos,
independent, liniștit fără a fi greoi. Fără a suferi în mod necesar de anxietate socială, preferă s ă fie
singur, și deși nu are exuberanța extraverților, nu este nefericit sau pesimist.

57
Aspectele centrale ale factorului sunt: altruismul, un comportament cooperant, simpatetic
și de ajutorare a altora, cu tendința de a -i considera pe ceilalți la fe l de simpatetici și gata să le
ofere sprijinul. Opusul descrie un comportament dominant și antagonist, egocentric, sceptic fată
de intențiile altora, competitiv. Adesea, empiric, reprezintă o persoană narcisistă, antisocială,
uneori cu posibile tulburări d e tip paranoic (Costa si McCrae, 1990)
Deoarece cercetările relativ puține au considerat relațiile dintre modelul 5 -factor de
personalitate și succesul extrinsec, cercetarea rezumând relațiile de personalitate cu rezultatele
relevante pentru noi mod elul succesului extins (venitul și statutul ocupațional) vor fi luate în
considerare simultan.

Figura 4.4 – norul de puncte

Concluzie :

În tabelul de mai sus, se poate observa media și abaterea standard a fiecărui grup in parte
după cum urmează: scorurile medii ale extraversiei profesorilor psihopedagogi și a celor din
învățământul de masă, este semnificativ mai mare decât cele ale as istenților personali. În cazul
cercetării noastre ,diferența semnificativă dintre cele trei categorii profesionale rezidă din faptul
ca psihopedagogii și profesorii au mai multe interacțiuni sociale comparativ cu asistenții
personali care îngrijesc o perso ana cu handicap la domiciliu, unde aria de lucru este mult mai
restrânsă, aproape izolată uneori. Nu este surprinzator, că extraversiunea a fost adesea legată de
rezultate sociale, inclusiv timpul pe care, o persoană il petrece cu ceilalți, numărul de prieteni pe
care-l are o persoană, și măsura în care o persoană se bucură de activități sociale. Extraverții
tind să aibă punctaj mai mare pe scala aceasta decat introvertiții.

58

Ipoteza 4
Se prezumă că există diferențe semnificative în ceea ce privește adaptabilitatea profesională
în funcție de vârsta persoanelor care au participat la această cercetare

Marjorie Lowenthal (1975) caracterizeaza, in urma unui experiment efectuat pe
reprezentantii a trei grupe de varsta diferite, etapele primare ale ciclului de viata ca expansive si
cu mari asteptari de realizari. „Persoanele de varsta mijlocie si persoanele varstnice, apar prin
contrast, ca mult mai autolimitate si aparent mai preocupate de minimalizarea frustra țiilor, prin a
face fata problemel or vietii, dec ât prin a -si fixa obiective prea inalte”.
Studiile care au incercat sa determine schimbari precise ale personalitatii care apar la
oamenii in varsta au fost oarecum neconcludente (Cox): unele rezultate obtinute indica o
schimbare considerabila a personalitatii, in anii tarzii ai vietii, altele nu au gasit insa schimbari
semnificative.
Riley, Foner si asociatii (1968) au analizat mai multe studii referitoare la schimbarea
personalitatii la persoane mai in varsta si au aju ns la concluzia ca: „ acestia sunt mai rigizi,
adaptandu -se mai putin la nou fata de tineri. Ca atitudine, varstnicii au evidentiat un mare grad de
dogmatism, o mai mare intoleranta fata de ambiguitate dovedindu -se mai putin grijulii fata de
presiunea soci ala exercitata asupra lor pentru a se conforma. Mai mult ei s -au aratat mai pasivi,
mai conformisti, si mai preocupati de propriile emotii si de propria persoana”.
Bernice Neugarten, Robert Havighurst, si Sheldon Tobin (1968 ) arata ca: „ subiect ii batrani
adopta mai frecvent un stil pasiv in adaptarea la mediu, comparativ cu stilul de infruntare evidentiat
la subiectii tineri”.

Group Statistics
grupa_varsta N Mean Std. Deviation Std. Error Mean
adaptabilitate_profesionala 31-45 51 74,21 5,949 ,833
46-58 39 54,79 6,001 ,961

Tabel 4.9 -indici de start pe scala adaptabilitate

Din analiza datelor se observ ă că exist ă o diferen ță semnificativ ă la pragul de semnifica ție
p=0,045 în sensul c ă cei peste 45 de ani sunt mai adapta ți decat cei tineri.

59

Independent Samples Test
Levene's
Test for
Equality of
Variances t-test for Equality of Means
F Sig. t df Sig. (2 –
tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference 95%
Confidence
Interval of
the
Difference
Lower Upper
adaptabilitate_profesionala Equal
variances
assumed 1,556 ,216 –
2,300 88 ,045 -,418 1,395 -3,189 2,353
Equal
variances
not
assumed
–
2,313 54,684 ,055 -,418 1,334 -3,091 2,255

Tabel 4.10 – testul t pentru eșantioane independente

Dalton și Wilson (2000), într -o cercetare efectuată pe 21 de manageri care lucrează în altă
țară decât cea de origine, au identificat o corelație de 0.49 între agreabilitate și performanța în
sarcină. Agreabilitatea este asociată cu satisfacția în viața în general și cu satisfacția la locul de
muncă în particular Costa și McCrae (1991 cit. în Constantin, 2007b) prezentând -o în relație cu
fericirea și starea de bine. Nevrozismul a fost pus, în primul rând, în relație cu satisfacția în muncă.
Se consideră că nevrozismul este asociat cu afectivitatea negativă și, prin urmare, un angajat
„nevrotic” va fi nemulțumit de poziția sa profesională și va avea o atitudine negativă față de locul
său de muncă (Lounsbury și alții, 2003). Nevrozismul prezice o satisfacție m aritală scăzută
(scorurile mari) și o stimă de sine scăzută. Cei cu scoruri scăzute la nevrozism sunt mai fericiți și
mai mulțumiți de viață în general (Cloninger, 2004).
De asemenea nevrozismul corelază pozitiv și cu dorința de răzbunare (McC ullough,
Bellah, Killpatrick,, Johnson, 2001). Mangold și colaboratorii (2007) asociază nevrozismul cu
stresul într -o cercetare efectuată pe studenții mexicani din SUA. Studiul menționat susține
cercetările care afirmă că nevrozismul moderează relația dint re expunerea la stresul cultural
specific și riscul apariției tulburărilor de dispoziție și a tulburărilor anxioase. Între nevrozism și

60
satisfacția în muncă există o corelație negativă (Connoly și Viswesvaran, apud Constantin, 2007b).
Conștiinciozitatea es te o trăsătură foarte des întâlnită în mediul social. Indivizii cu scoruri mari
tind să se descurce mai bine la medicină și sunt văzuți de colegii lor ca fiind organizați, punctuali
și ambițioși (Cloninger, 2004 ) cf. http://www.stiucum.com/management/management –
educational/Profilul -de-personalitate -al-p25384.php .

Figura 4.5 – distribuția scorurilor pe scala adaptabilitate

Concluzie:
Din rezultatele obținute putem trage concluzia că persoanele mai în vârstă participante la
cercetare sunt mai adaptabile din punct de vedere profesional decât cele tinere. Din perspectiva
socială, adaptarea este armonizarea progresivă a individului cu mediul, fapt ce exprimă
capacitatea sa de a trăi în concordanță cu acesta. În cazul cercetării noastre, persoanele care au
obținut cele mai mari scoruri , aparțin eșantionului B, adică asistenții personali, care au o vechime
în muncă de cel puțin 10 -12 ani și care s -au obișnuit deja cu provocările cotidiene pe care le
trăiesc, cu problemele cu care se confrunt ă în desf ășurarea concret ă a activit ății lor privind
îngrijirea și supravegherea acordat ă propriilor copii cu nevoi speciale. Firește că în familiile
unde există un copil cu handicap, există și multă suferință, mai ales în primii ani, când părinții
trec prin stări de agonie, autoculpabilizare ca mai apoi să intervină rese mnarea, acceptarea
situației care nu mai poate fi schimbată în nici un fel. Lipsa puterii de a schimba ceea ce se
întâmplă cu propriul copil este un sentiment foarte dificil de acceptat dar odată resemnat,
părintele unui copil cu nevoi speciale își canaliz ează toate eforturile pentru a îndeplini cât mai
bine cu putință sarcinile de serviciu care sunt în interesul major al propriului copil.

61

Ipoteza 5
Se prezumă că există diferențe semnificative în ceea ce privește trăsăturile de personalitate
în funcție de vârsta persoanelor chestionate.

Una din cele mai importa nte contributii experimentale la studiul personalitatii adultului si
varstn icului au avut -o reprezentantii Scolii de la Chicago (Neugarten, Maddox si Thomae)
(Muller). Principalele aspecte studiate de acestia, sunt legate de evolutia personalitatii in procesul
de imbatranire: astfel atunci cand se discuta evolutia persoanalitatii in procesul de imbatranire, se
are in vedere mai ales evolutia "personalitatii sociale/ comportamentului manifest". In acest
domeniu, cercetarile indica mai degraba o continuitate comportamentala de -a lungul procesului de
imbatrinire. Autorii se pronunta in legatura cu existenta unei continuitati in stilul de viata al
varstnicilor: in ceea ce priveste "personalitatea sociala/comportamentul manifest" al varstnicului,
nu par a se inregistra modificari majore inainte de 60 ani .

Group Statistics
grupa_varsta N Mean Std.
Deviation Std. Error
Mean
extraversie 31-45 51 70,55 8,978 1,257
46-58 39 73,97 10,020 1,604
amabilitate 31-45 51 77,51 9,634 1,349
46-58 39 80,74 8,052 1,289
constiiciozitate 31-45 51 75,14 9,625 1,348
46-58 39 76,62 9,292 1,488
stabilitate_emotionala 31-45 51 69,65 7,573 1,060
46-58 39 66,54 9,330 1,494
autonomie 31-45 51 71,73 9,400 1,316
46-58 39 74,21 9,398 1,505

Tabel 4.11 -indici de start pe cele 5 scale Big Five

Dimensiunile mai "profunde" ale personalitatii, se caracterizeaza mai ales prin
discontinuitate, prin modificari mai mult sau mai putin pronuntate, mai timpurii sau mai tarzii, ale
diferitelor trasaturi in functie de varsta (R.C.Muller).
Conștiinciozitatea prezice o satisfacție în ceea ce privește jobul și venitul mai mare (Judge,
Higgins, Thoresen și Barrick 1999). În studiile privind performanța în muncă această dimensiune

62
apare ca un predictor valid pentru mai multe categorii de j ob-uri. (Barrick și Mount, 1991).
Lounsbury și colaboratorii săi (2003) au identificat o corelaie de 0.26 între conștiinciozitate și
satisfacția în muncă. Deschiderea spre experiență este unul din cei mai greu de descris factori
deoarece nu corespunde limb ajului uzual. Se pare că scorurile mari la aceste factor conduc la o
nevoie mai mare de dezvoltare personală (Schmutte și Ryff 1997), persoanele din această categorie
găsind mai ușor soluții inteligente la problemele de la locul de muncă. (George și Zhou 2 001).
Această dimensiune este importantă în prezicerea performanței în domeniul formărilor (Barrick și
Mount, 1991). Ones și Viswersvaran (1997) arată că că deschiderea se află în relație cu relațiile
interpersonale, competențele de comunicare și cunoștinț ele specifice postului. 1.6.2. Modelul big
Five și performanța Există numeroase meta -analize care demonstrează validitatea trăsăturilor de
personalitate ca predictori ai performanței. Modelul Big -Five însumează cei mai buni predictori ai
performanței din a ria trăsăturilor de personalitate, conștiinciozitatea fiind cel mai eficient dintre
cei 5 factori pentru predicția performanței. Relația dintre conștiinciozitate și performanță are cea
mai mare stabilitate deoarece a fost identificată în toate domeniile de activitate .
Numeroși cercetători au fost preocupați să afle cum corelează fiecare din cele 5 dimensiuni
ale modelului cu diferite constructe psihologice. Relația modelului Big Five cu valorile (definite
ca fiind acele scopuri trans -situaționale ca re alcătuiesc un set de principii care variază ca
importanță în ghidarea vieții oamenilor) a vizat valorile definite de Schwartz (Schwartz, 1994):
universalism, binefacere, tradiție, conformism, securitate, putere, realizare, hedonism, stimulare
și autodir ecționare . Analiza datelor a dezvăluit că extroversiunea corelează pozitiv cu realizarea,
stimularea, hedonismul și negativ cu valorile tradiționale. De asemenea, agreabilitatea corelează
pozitiv cu binefacere, tradiția și în mică măsură cu conformismul ș i negativ cu puterea, realizarea,
hedonismul și auto -direcționarea. Conștiinciozitatea corelează pozitiv cu realizarea, conformismul
și securitatea. Nevrozismul tinde să coreleze negativ cu binefacerea, tradiția și conformismul. În
timp ce deschiderea corelează pozitiv cu universalismul, autodirecționarea stimularea și negativ
cu conformismul, securitatea și tradiția. (Roccas et al., 2002).

63
Independent Samples Test
Levene's
Test for
Equality of
Variances t-test for Equality of Means
F Sig. t df Sig.
(2-
tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference 95%
Confidence
Interval of the
Difference
Lower Upper
extraversie Equal
variances
assumed 1,869 ,175 –
1,705 88 ,092 -3,425 2,009 –
7,417 ,566
Equal
variances
not
assumed
–
1,680 76,945 ,097 -3,425 2,038 –
7,484 ,634
amabilitate Equal
variances
assumed ,403 ,527 –
1,692 88 ,094 -3,234 1,911 –
7,032 ,564
Equal
variances
not
assumed
–
1,733 87,262 ,087 -3,234 1,866 –
6,943 ,475
constiiciozitate Equal
variances
assumed ,114 ,737 -,733 88 ,466 -1,478 2,017 –
5,487 2,531
Equal
variances
not
assumed
-,736 83,312 ,464 -1,478 2,008 –
5,471 2,515
stabilitate_emotionala Equal
variances
assumed 2,167 ,145 1,745 88 ,085 3,109 1,782 -,433 6,650
Equal
variances
not
assumed
1,697 72,041 ,094 3,109 1,832 -,544 6,761
autonomie Equal
variances
assumed ,495 ,484 –
1,240 88 ,218 -2,480 1,999 –
6,453 1,494

64
Equal
variances
not
assumed
–
1,240 81,937 ,218 -2,480 1,999 –
6,457 1,498

Tabel 4.12 – testul t pentru eșantioane independente

Dalton și Wilson (2000), într -o cercetare efectuată pe 21 de manageri care lucrează în altă țară
decât cea de origine, au identificat o corelație de 0.47 între conștiinciozitate și performanța
generală. Explicația dată de cercetători acestor rezultate ar fi că factorul conștiinciozitate descrie
comportamente responsabile și agreabile, comportamente asociate conducerii eficiente (Dalton și
Wilson, 2000).

Concluzie:

Analizând datele obținute nu am identificat diferențe semnificative în ceea ce privește
trăsăturile de personalitate și vârsta participanților deoarece maturitatea personalității nu are o
relație necesară cu vârsta cronologică dar expectanța so cială aliniază vârsta adultă cu
maturitatea. Ipoteza nu se confirmă.
Personalitatea nu este stabilă pe parcursul unei vieți, dar se schimbă mult mai repede în
copilărie, astfel încât construcțiile de personalitate la copii sunt denumite temperam ent.
Temperamentul este considerat precursorul personalității . Principalele aspecte studiate de
specialiști, sunt legate de evoluția personalității în procesul de îmbătrânire: astfel atunci cand se
discut ă evolu ția personalit ății în procesul de îmbătrânire, se are în vedere mai ales evolu ția
"personalit ății sociale/ comportamentului manifest". În acest domeniu, cercet ările indic ă mai
degrab ă o continuitate comportamental ă de-a lungul procesului de înaintare în vârstă . Autorii se
pronun ță în leg ătură cu exis tența unei continuit ăți în stilul de via ță al vârstnicilor: în ceea ce
prive ște "personalitatea social ă/comportamentul manifest" al v ârstnicului, nu par a se inregistra
modific ări majore înainte de 60 ani .

65

Concluzii

În cazul cercetării noastre, diferența semnificativă dintre primele două categorii
profesionale și cea de -a treia, rezidă din exercitarea primelor două profesii, descrise în profilul
ocupațional al fiecăreia dintre ele. Descrierea ocupației de psihopeda gog este: „practicanții unei
astfel de ocupații realizează cercetări asupra proceselor menatale, sociale, ale persoanelor cu
dizabilități, studiază comportamentele individuale și colective ale acestora, și aplică cunoștințele
dobândite la promovarea adaptă rii persoanelor cu diverse dizabilități pe plan social, profesional,
educativ’iar cea de asistent personal presupune supravegherea, acordarea asistenței și îngrijire a
copilului sau adultului cu handicap grav, pe baza programului individual de recuperare ș i integrare
socială a persoanei cu handicap . Ambele profesii presupun caracteristici de personalitate
asemănătoare cum ar fi: un nivel crescut de conștiinciozitate, corectitudine, seriozitate, exigență,
meticulozitate, rigurozitate în realizarea sarcinilor . Exercitarea ocupației de asistent personal al
persoanei cu handicap grav poate fi realizată cu succes de către persoane care manifestă înclinație
spre activități ce presupun interacțiuni sociale, orientare spre acțiune, toleranță facilă a situațiilor
conflictuale;iar psihopedagogul ar trebui să fie o persoană orientată spre acțiune, conștiincioasă și
serioasă, riguroasă în realizarea sarcinilor, capabilă de un bun echilibru emoțional, ușurință în
comunicare, nivel de sociabilitate ridicat.
În caz ul cercetării noastre, persoanele care au obținut cele mai mari scoruri, aparțin
eșantionului B, adică asistenții personali, care au o vechime în muncă de cel puțin 10 -12 ani și care
s-au obișnuit deja cu provocările cotidiene pe care le trăiesc, cu proble mele cu care se confruntă
în desfășurarea concretă a activității lor privind îngrijirea și supravegherea acordată propriilor copii
cu nevoi speciale. Firește că în familiile unde există un copil cu handicap, există și multă suferință,
mai ales în primii an i, când părinții trec prin stări de agonie, autoculpabilizare ca mai apoi să
intervină resemnarea, acceptarea situației care nu mai poate fi schimbată în nici un fel. Lipsa puterii
de a schimba ceea ce se întâmplă cu propriul copil este un sentiment foarte dificil de acceptat dar
odată resemnat, părintele unui copil cu nevoi speciale își canalizează toate eforturile pentru a
îndeplini cât mai bine cu putință sarcinile de serviciu care sunt în interesul major al propriului
copil. Nu știm cu adevărat cum să descriem o persoană, dar știm că, dacă putem să îi atribuim o
anumită trăsătură, un număr de alte trăsături vor apare în mod natural, evident, și ele, ca fiind
asociate. Aceste studii au factor -analitic susținut în mod constant, ideea că cele cinci dimensi uni
generale (Big Five) stau la baza diferențelor individuale ale personalității.

66

Bibliografie

1.Dicționar de psihologie, U. Șchiopu (coord.), Bucure ști, Edit. Babel, 1997
2. R. M. Ryan, E. L. Deci, 2000, apud L. Faiciuc, Autonomia comportamental: definire și ci de
dezvoltare, în Cercet ări și aplica ții în psihologie, M. Albu și C. ran (coord.), Timi șoara, Edit.
Augusta și Artpress, 2004, p. 129 –141.
3.Allport, G.W. (1991) Structura și dezvoltarea personalității . București: Ed. Didactică și
Pedagogică
4. APA. (2017). Personality. American Psychological Association. Retrieved from
http:// www.apa.org/topics/personality/
5.Avram, E. (2009). Psihologia personalității. Arhitectură și dimensiuni . București: Editura
Universitară
6.Barrick, M. R., & Mount, M. K. (1991). The big five personality dimensions and job
performance: a meta‐analysis. Personnel psychology, 44, 1 -26.
7.Boyce, C. J., Wood, A. M., & Powdthavee, N. (2013). Is personality fixed? Personality changes
as much as “variable” economic factors and more strongly predicts changes to
life satisfaction. Social Indicators Research, 111, 287 -305. doi:10.1007/s11205 -012-0006 -z
8.Carver, C. S., Johnson, S. L., McCullough, M. E., Forster, D. E an d Joormann, J. (2014). Frontier
inPsychology.Retrieved http://journal.frontiersin.org/article/10.3389/fpsyg.2014.01357/full .
9.Cloninger C. S. (2004) -Theories of personality understanding persons fourth edition , Cap 8,
Cattell and the Big Five: Factor Analytic Trait Theories, Editura Pearson
Prantice Hall ,pag. 240 – 248
10.Costa, R.R., McCrae, P.T. (2003). Personality in Adulthood: A Five Factor Theory Perspective ,
ediția a II -a. New York: Guilford Press
11.Crețu,Tinca -Psihologia vârstelor, Editura Polirom,București,2009,p 183,185
12.Cucu,C.Ioan -Psihiatrie socialã,vol.2, Editura Litera,București,1983,p.41,43,44
13.Donnellan, M. B. and Lucas, R. E. (2008). Age Differences in the Big Five Across the Life
Span: Evidence from Two National Samples. Psychology and Aging. 23(3). 558 -566.
14.Douglas, H. E., Bore, M., & Munro, D. (2016). Openness and intellect: An analysis of the
motivational constructs underlying two aspects of personality. Personality and
Individual Differences, 99, 242 -253. doi:10.1016/j.paid.2016.05.030
15.Golu,Pantelimon – Învãțare și dezvoltare ,Editur a Științificã și Enciclopedicã,București,1985,
p.251,252, 258,278,283,284

67
16.Horney,Karen – Direcții noi în psihanalizã ,Editura Univers Enciclopedic, București, 2010,
pp73,74,75
17.Jakobwitz, S. and Egan, V. (2006 ). The dark triad and normal personality traits. Personality
and Individual Differences. 40(2). 331 -339.
18.Jensen -Campbell, L. A., Adams, R., Perry, D. G., Workman, K. A., Furdella, J. Q. and Egan,
S. K. (2002). Agreeableness, Extraversi on, and Peer Relations in Early Adolescence: Winning
Friends and Deflecting Aggression. Journal of Research in Personality. 363. 224 -251.
19.John, O. P., & Srivastava, S. (1999). The Big -Five trait taxonomy: History, measurement, and
theoretical perspectives. In L. A. Pervin & O. P. John (Eds.), Handbook of Personality: Theory
and Research (Vol. 2, pp. 102 -138). New York: Guilford Press.
20.Judge, T. A., Higgins, C. A., Thoresen, C. J., & Barrick, M. R. (1999). The Big Five personality
traits, general mental ability, and career success across the life span. Personnel Psychology, 52 ,
621-652.
21.Judge, T. A., Erez, A., Bono, J. E., & Thoresen, C. J. (2002). Are measures of self -esteem,
neuroticism, locus of control, and generalized self -efficacy indicators of a common core
construct? Journal of Personality and Social Psychology, 83, 693-710. doi:10.1037/0022 –
3514.83.3.693
22.Judge, T. A., & Ilies, R. (2002). Relationship of personality to performance motivation: A meta –
analytic review. Journal of Applied Psychology, 87, 797-807. doi:10.1037/0021 -9010.87.4.797
23.Lazarus,S.Richard -Emoție și adaptare ,Editura Trei,2011,București,pp 430,431
24.Lebowitz, S. (2016). The ‘Big 5’ personality traits could predict who will and won’t become a
leader. În Business Insider. Accesat pe http://www.businessinsider.com/big -five-personality –
traits -predict -leadership -2016 -12, la data de 2.10.2018
25.Lebowitz, S. (2016a). The ‘Big 5’ personality traits could predict who will and won’t become
a leader. Business Insider. Retrieved from http://www.businessinsider.com/big -five-personality –
traits -predict -leadership -2016 -12
26.Lebowitz, S. (2016b). Scientists say your personality can be deconstructed into 5 basic
traits. Business Insider. Retrieved from http://www.businessinsider.com/big -five-personality –
traits -2016 -12
27.Macarie, A., Constantin, T., Orzan, A., Constantin, L., Fodorea, A. (2008). Modelul Big Five
ale personalității. Abordări teoretice și modelarea empirică a unui chestionar standardizat. În
Revista Psihologia Resurselor Umane , vol. 6, nr. 2, pp. 62 -74
28.McLeod, S. (2007). Maslow’s hierarchy of needs. Simply Psychology. Retrieved from

Maslow’s Hierarchy of Needs

68
29.McCrae, R. R. and Costa, P. T. (1987 ). Validation of the Five-Factor Model of Personality
Across Instruments and Observers. Journal of Personality and Social Psychology . 52(1). 81 -90.
30.Minulescu, M. (1996). Chestionarele de personalitate în evaluarea psihologică . București: Ed.
Gar El l Publishing House,pag.15 -18
31.Minulescu, M. (2004). Psihodiagnoza modernă. Chestionarele de personalitate . București: Ed.
Fundației România de Mâine,pag.18 -19,104
32.Ones, D. S., Viswesvaran, C., & Reiss, A. D. (1996). Role of soci al desirability in personality
testing for personnel selection: The red herring. Journal of Applied Psychology, 81 ,
660-679. doi:10.1037/0021 -9010.81.6.660
33.Ozer, D. J., & Benet -Martinez, V. (2006). Personality and the predic tion of consequential
outcomes. Annual Review of Psychology, 57, 401-421. doi:10.1146/annurev.psych.
57.102904.190127
34.Pavelcu,Vasile -Cunoașterea de sine și cunoașterea personalitãții ,Editura Didacticã și
Pedagogicã, București, 1982,p.291
35.Piaget,Jean -Epistemologia geneticã ,Editura Dacia,București,1973,p.80,81,82
36.Popescu -Neveanu,Paul -Tratat de psihologie generalã , Editura
Trei,București,2013,p.475,477,502
-Dicționar de Psihologie ,Editura Albatros,București,1978,p.95
37.Revelle, W. (2013). Personality theory and research. Personality Project. Retrieved from
https://www.persona lity-project.org/index.html
38.Roccas, S., Sagiv, L., Schwartz, S. H., & Knafo, A. (2002). The Big Five personality factors
and personal values. Personality and Social Psychology, 28, 789-801.
doi:10.1177/0146167202289008
39.Sălceanu,C.(coordonator) Personalitate și abilitați cognitive.Studii și aplicații în domeniul
dezvoltării umane, vol.2, pag.28, Editura Sitech,Craiova, 2018
40.Schaefer, P. S., Williams, C. C., Goodie, A. S., & Campbell, W. K. (2004). O verconfidence
and the Big Five. Journal of Research in Personality, 38 , 473 -480. doi:10.1016/j.jrp.2003.09.010
Schmitt, D. P., Allik, J., McCrae, R. R., Benet -Martinez, V., Alcalay, L., Ault, L., …, & Zupanèiè,
A. (2007). The geographic distribution of Big Five personality traits: Patterns and profiles of
human self -description across 56 nations. Journal of Cross -Cultural Psychology, 38 , 173 -212.
doi:10.1177/0022022106297299
41.Schretlen, D. J., van der Hulst, E., Pearlson, G. D., & Gordon, B. (2010). A neuropsychological
study of personality: Trait openness in relation to intelligence, fluency, and executive
functioning. Journal of Clinical and Experimental Neuropsychology, 32, 1068 -1073.
doi:10.1080/13803391003689770

69
42.Soldz, S., & Vaillant, G. E. ( 1999). The Big Five personality traits and the life course: A 45 –
year longitudinal study. Journal of Research in Personality, 33 , 208 -232.
doi:10.1006/jrpe.1999.2243
43.Tudose,Florin -O abordare modernã a psihologiei medicale, Editura Infomedica,
București ,2000, p,95,pp 108,109
44.Twomey, S. (2010, January). Phineas Gage: Neuroscience’s most famous
patient. Smithsonian. Retrieved from http://www.smithsonianmag.com/history/phineas -gage –
neurosciences -most -famous -patient -11390067/
45.Verduyn, P., & Brans, K. (2012). The relationship between extroversion, neuroticism, and
aspects of trait affect. Personality and Individual Differences, 52, 664-669.
doi:10.1016/j.paid.2011.12.017
46.Zlate,Mielu -Tratat de psihologie organizațional -managerialã,vol1 ,Bucureșit Editura
Polirom, 2004,pp 286 287,p.513,516
47.Woods, S. A., Patterson, F. C., Koczwara, A., & Sofat, J. A. (20 16). The value of being a
conscientious learner: Examining the effects of the big five personality traits on self -reported
learning from training. Journal of Workplace Learning, 28 , 424 -434. doi:10.1108/JWL -10-2015 –
0073

Traduceri:
https://www.scribd.com/document/122923357/big -five, accesat la 9.06.2018
https://positivepsychologyprogram.com/big -five-personality -theory/#ocean -big-five, accesat la
2.10.2018).
https://en.wikipedia.org/wiki/Personality#Five -factor_model accesat 11.02 2019
http://www.businessinsider.com/big -five-personality -traits -predict -leadership -2016 -12,accesat
la data de 2.10.2018
https://www.psychologistworld.com/influ ence-personality/openness -to-experience -trait accesat
13.02.2019
:https://www.psychologistworld.com/personality/agreeableness -personality -trait
accesat 12.02.2019
https://www.123test.com/personality -extraversion/ , accesat la 2.10.2018)
https://www.scribd.com/document/122923357/big -five, accesat la 9.06.2018
https://www.cabinetpsihoterapie.com.ro/big -five-cinci -mari-trasaturi -de-personal itate/ (accesat la
9.06.2018)

70
https://www.psychologistworld.com/influence -personality/conscientiousness -personality -trait
accesat 13.02.2019:
https://www.decas.ro/reports/exemplu_business.pdf , accesat la 2.10.2018
https://en.wikipedia.org/wiki /Big_Five_personality_traits#Neuroticism accesat 30.03.2019
https://en.wikipedia.org/wiki/Big_Five_personality_traits#Neuroticism accesat 13.02.2019).
https://positivepsychologyprogram.com/big -five-personality -theory/#ocean -big-five, accesat la
2.10.2018
http://www.cjraetm.ro/images/meserii/psihopedagog.pdf ) accesat 17.02.2019
http://www.cjraetm.ro/images/meserii/asistent_personal_al_persoanei_cu_han dicap.pdf accesat
16.02.2019
https://journals.sagepub.com/doi/abs/10.1177/1745691614543972 accesat 11.02.2019
http://www.cjraetm.ro/images/meserii/profesor.pdf accesat 16.02.2019
http://www.scritub. com/sociologie/psihologie/SUPERFACTORII -PERSONALITATII –
S22192398.php accesat 22.05.2019
***- Manual FFPI (platforma CAS,Cognitrom,Cluj -Napoca)
***- Legea 448/2006 http://anpd.gov.ro/web/lege -nr-448-din-6-decembrie -2006 -republicata –
privind -protectia -si-promovarea -drepturilor -persoanelor -cu-handicap/ accesat 26.05.2019